Traian Şerban – Instrumentaţie numerică de măsurare – Lucrări practice de laborator

Lucrarea nr. 10

STUDIUL UNUI FAZMETRU NUMERIC

Fazmetre pentru frecvenţă fixă

Fazmetrul este un instrument de măsurare care estimează defazajul dintre mărimile de intrare
prin conversia intervalelor de timp asociate defazajelor în numere obţinute prin contorizarea unor
impulsuri de ceas de frecvenţă fixă. Numărul impulsurilor de ceas contorizate este direct
proporţional cu durata de numărare. Măsurarea defazajului se reduce aşadar la măsurarea
intervalului de timp cuprins între trecerile prin zero, în acelaşi sens de evoluţie, ale celor două
mărimi de intrare. Schema bloc a unui fazmetru pentru semnale provenind din reţeaua energetică
având frecvenţa 50Hz este reprezentată mai jos.

Fig.1. Schema bloc a unui fazmetru pentru frecvenţă fixă

Fie X1 şi X2 mărimile între care se măsoară defazajul (fig.2).

Fig.2. Principiul numeric de măsurare a defazajului

1/10
Traian Şerban – Instrumentaţie numerică de măsurare – Lucrări practice de laborator

Intervalul de timp de contorizare începe la trecerea prin zero în sens descrescător a mărimii X1 şi
se termină la trecerea prin zero în sens descrescător imediat următoare, a mărimii X2. Pe durata
acestui interval de contorizare se generează un semnal de validare a impulsurilor de ceas cu
frecvenţă constantă care vor incrementa numărătorul.
Mărimea intermediară în care este convertit defazajul dintre mărimile de intrare este lungimea
unui tren de impulsuri de ceas. La fiecare numărare se afişează numărul pulsurilor, corespunzător
valorii instantanee a defazajului.
Procesul de măsurare se repetă cu o rată oarecare, singura condiţie impusă acesteia fiind legată
de observabilitatea modificării celui mai puţin semnificativ digit. De aceea, o rată de măsurare de
2...5 măsurări pe secundă este suficientă aparenţei de continuitate a măsurării. Pentru rate mici
de măsurare există facilităţi constructive importante: toate impulsurile specifice funcţionării
instrumentului pot fi generate prin prelucrarea mărimilor între care se măsoară defazajul. Un
inconvenient ar putea fi scăderea ratei de măsurare la frecvenţe joase, dar problema aceasta nu se
pune deoarece presupunem un domeniu de frecvenţă limitat la o singură valoare nominală. Faţă
de o rată de măsurare practic constantă, abaterea de 1% este insesizabilă.

Fazmetre pentru semnale cu frecvenţe oarecare

Fazmetrul prezentat anterior poate fi îmbunătăţit, astfel încât să poată efectua măsurări şi la
frecvenţă variabilă. În varianta pentru frecvenţă fixă există un generator de tact de frecvenţă fixă
de 180 kHz. Pentru ca fazmetrul să funcţioneze la frecvenţă variabilă trebuie utilizat un semnal a
cărui frecvenţă să fie proporţională cu frecvenţa mărimilor de intrare al căror defazaj se măsoară.
Acest lucru se poate realiza fie folosind un circuit PLL în configuraţie de sintetizor de frecvenţă
(fig.3), fie un convertor f – U urmat de un oscilator comandat în tensiune (VCO), (fig.4).

Fazmetre cu circuit PLL în configuraţie de sintetizor de frecvenţă

Sintetizatoarele de frecvenţă sunt circuite care generează semnale cu frecvenţa reglabilă discret
într-o bandă dată, pornind de la o frecvenţă de referinţă. Ecartul de frecvenţă este, de obicei, fix.
Viteza la care lucrează circuitele este dictată de lărgimea domeniului de variaţie al frecvenţei şi
nu de valoarea frecvenţei. Din acest motiv, pentru lărgimi de bandă de circa 5 MHz se pot folosi
circuite CMOS.

2/10
Traian Şerban – Instrumentaţie numerică de măsurare – Lucrări practice de laborator

Circuit de
canal 1 resetare şi
Circuit de Formator blanc
intrare de impuls
X1 Poartă de
U sau I
măsurare
Numărător Decodor
BCD BCD –
7segmente
canal 2
Circuit de Formator Poartă de
X2 intrare de impuls validare
U sau I
Afişaj
3½
PLL digit
(sintetizor
de frecvenţă)

Fig.3. Schema bloc a unui fazmetru cu PLL

O schemă de bază a sintetizorului de frecvenţă este prezentată în figura de mai jos:

FOUT=N*fref
R Φ F OCT
fref
fref
fc=fOUT/N
÷N
DP

Fig.4. Sintetizor de frecvenţă cu divizor programabil în buclă.

Sintetizorul este de fapt, un circuit PLL cu un divizor programabil DP în buclă, circuit atacat cu
un semnal produs de generatorul de frecvenţă de referinţă R. Bucla cu calare de fază conţine un
oscilator comandat în tensiune OCT, comparatorul de fază Φ şi filtrul trece-jos F. Relaţia între
frecvenţa de referinţă şi frecvenţa de ieşire este:
fOUT = N*fIN
unde N este factorul de divizare al divizorului programabil.
Un circuit de acest fel permite (doar) multiplicarea frecvenţei de referinţă. Ecartul de frecvenţă
va fi fref. Dacă dorim un ecart mai mic, se poate folosi o schemă care să conţină un divizor al
frecvenţei de referinţă D. Frecvenţa de ieşire va fi:
fOUT = fIN*N/M
unde M este factorul de divizare al divizorului frecvenţei de referinţă.
Dacă, pe de altă parte, este necesară o frecvenţă de ieşire mai mare, pot fi depăşite limitele de
funcţionare ale divizorului programabil CMOS. În aceste condiţii, se introduce în buclă, înaintea
divizorului programabil, un divizor fix (prescaler-PS) rezultând frecvenţa de ieşire:

3/10
Traian Şerban – Instrumentaţie numerică de măsurare – Lucrări practice de laborator

FOUT = P*fref*N/M
O altă variantă de sintetizor de frecvenţă este cea cu mixer şi divizor programabil în buclă:
÷M
fOUT
R D Φ F OCT
fref fref/M
fc=fOUT/N
÷N
OSC
DP fx
cuarţ

Fig.5. Sintetizor de frecvenţă cu mixer şi divizor programabil în buclă

Frecvenţa fx generată de un oscilator cu cuarţ este mixată cu frecvenţa oscilatorului comandat în

tensiune şi diferenţa acestor frecvenţe se aplică divizorului programabil DP. Frecvenţa maximă
la care operează sintetizorul este determinată de lărgimea benzii în care se găsesc frecvenţele
generate, permiţând folosirea divizoarelor programabile cu circuite CMOS. Alte avantaje sunt:
reducerea factorului de divizare total, implicând creşterea benzii şi câştigului buclei, şi faptul că
frecvenţa de referinţă poate fi făcută egală cu ecartul de frecvenţă.
Dezavantajul soluţiei este apariţia intermodulaţiei în banda de frecvenţă utilă, dificil de rejectat.

Fazmetre cu convertor frecvenţă – tensiune şi oscilator comandat în tensiune

Structura şi funcţionarea convertorului frecvenţă – tensiune se consideră cunoscută. Oscilatorul
comandat în tensiune (VCO – Voltage Controlled Oscillator) generează impulsurile de valdare
de perioadă proporţională cu perioada semnalelor care definesc defazajul.

Circuit de
canal 1 resetare şi
Circuit de Formator blanc
intrare de impuls
X1 Poartă de
U sau I
măsurare
Numărător Decodor
BCD BCD –
7segmente
canal 2
Circuit de Formator Poartă de
X2 intrare de impuls validare
U sau I
Afişaj
3½
digit
Conv. f-U VCO

Fig.6. Schema bloc.a unui fazmetru cu VCO

4/10
Traian Şerban – Instrumentaţie numerică de măsurare – Lucrări practice de laborator

Calitatea VCO şi utilizarea unui oscilator cu tranzistori MOSFET sau FET asigură un cuplaj slab
cu etajul de ieşire.

Fazmetre cu microcontroler
Problemele care apar la realizarea şi utilizarea fazmetrelor analogice în difeirte variante pot fi
uşor depăşite prin abordarea numerică. Un fazmetru numeric include o interfaţă analogică pentru
preluarea semnalelor analogice care definesc defazajul şi formarea echivalentelor lor numerice şi
o secţiune numerică având ca piesă centrală un microcontroler, cu care, urmărind un program, se
măsoară frecvenţa semnalelor şi defazajul propriu-zis.

BLOCUL
INTRĂRILOR BLOCUL
ANALOGICE NUMERIC

Fig.7. Principiul fazmetrelor numerice

Folosirea microcontrolerului este avantajoasă deoarece oferă implicit facilităţi afişării mărimilor
măsurate pe un display alfanumeric dar şi implementării unui meniu corespunzător pentru
selectarea mărimilor de intrare şi a funcţiilor auxiliare.

Circuitele de intrare
Fazmetrul are patru circuite de intrare, două de tensiune şi două de curent. Pentru eliminarea
erorilor suplimentare de fază, circuitele de intrare sunt rezistive: pentru tensiuni - divizoare, iar
pentru curenţi - şunturi. Deoarece nu este necesară măsurarea valorilor mărimilor de intrare, nu
este necesară nici o etalonare a divizoarelor sau şunturilor.
Circuitele de intrare au rolul de forma impulsuri dreptunghiulare cu fronturi sincrone cu trecerile
prin zero ale mărimilor de intrare.
Pe calea de tensiune, în alcătuirea fiecăruia din circuitele de intrare intră următoarele blocuri:
circuitul de protecţie; amplificatorul – limitator; comparatorul.
Schema bloc a circuitului de intrare pentru tensiune este reprezentată mai jos

tensiune impulsuri
alternativă Circuit de Amplificator dreptunghiulare
protecţie limitator Comparator
.
Fig.8. Structura unui canal de tensiune

5/10
Traian Şerban – Instrumentaţie numerică de măsurare – Lucrări practice de laborator

Circuitele de protecţie sunt minimale, deoarece nu se pune problema distorsiunilor pe care aceste
circuite le-ar putea produce, forma de undă a semnalelor care reprezintă mărimile de intrare
neavând nici o importanţă. În cazul concret, protecţia se poate face cu diode uzuale D1, D2 (de
tip 1N4148), montate antiparalel după divizorul rezistiv R1, R2, pe calea de semnal.

D3
D5 R9
+12V
1N4148 J2
D4 DZ4V7 C1 100 +12V
1u 1
2
1N4148 U1B U-OUT

8
R5 TL082
6 - R8 3
7 2 Q1
+12V 47K 5 + 1 2N2222A
R1 R3 4K7 D6
1N4148
J1 U1A

4
8
47K/9W 1K TL082
2 R2 D1 D2 2 - J3
1 910 1N4148 1N4148 R4 1 R7 +12V
U-IN 3 + R10 1
2
1K R6 470K -12V -12V 3
4 1K C2 100 +/-12V
1u

-12V

Fig.9. Schema detaliată a unui canal de tensiune

Pe calea semnalului de curent circuitul de protecţie cu diode antiparalel nu mai este necesar. O
schemă bloc a circuitului de intrare pentru curent este în fig10.
intrare impulsuri
curent Convertor Amplificator dreptunghiulare
curent – limitator Comparator
tensiune

Fig.10. Structura unui canal de curent

Schema electrică detaliată a circuitului de intrare pe calea de curent este prezentată în figura 11.
D21
D23 R28
+12V
1N4148 J18
D22 DZ4V7 C33 100 +12V
1u 1
2
1N4148 U4B I-OUT
8

R24 TL082
6 - R27 3
7 2 Q3
+12V 47K 5 + 1 2N2222A
R22 4K7 D24
1N4148
J17 U4A
4
8

1K TL082
2 Rsh 2 - J19
1 10m R23 1 R26 +12V
I-IN 3 + R29 1
2
1K R25 470K -12V -12V 3
1K C34 100
4

+/-12V
1u

-12V
S
Fig.11. Schema detaliată a unui canal de curent

Convertorul curent – tensiune este realizat dintr-un şunt. Pentru curent de intrare In=10A,
căderea de tensiune pe şunt este 100mV. Rezultă: Rsh=100mV/10A ⇒ Rsh=10mΩ.
6/10
Traian Şerban – Instrumentaţie numerică de măsurare – Lucrări practice de laborator

Fiecare din cele 4 circuite de intrare are alimentare independentă, astfel încât potenţialele
semnalelor de intrare pot fi diferite, singura limitare fiind dată de rezistenţa de izolaţie a
transformatoarelor de reţea.
Între circuitele de intrare şi secţiunea numerică se află al doilea nivel de izolare, realizat cu
optocuploare (semnalele la ieşirile canalelor de curent şi de tensiune sunt în formă numerică).
Separarea galvanică dintre ieşirile circuitelor de intrare şi circuitele de selecţie Această separare
este realizată cu optocuploare de tipul CNY17- 4 montate ca în figura 12.

R41
470K
U6
1 6
J23 VCC
R40 5
2 1K
1 R39 4 U1
U1 2
CNY 17-4
820 R42
1K

Fig.12. Izolarea prin optocuplor

Rezistenţa R40 are rolul de a proteja optocuplorul de eventuali paraziţi care ar putea să apară pe
linie atunci când tranzistorul open collector care îl precede este blocat, echipotenţializând
terminalele LED. Rezistenţa R41 dintre baza şi emitorul optotranzistorului îl desensibilizează
faţă de eventualele zgomote şi elimină rapid sarcina stocată în bază, astfel încât optocuplorul se
va bloca rapid. Se obţine o funcţionare cu fronturi ferme.

Circuitul de selecţie a mărimilor care definesc defazajul

Pentru a se putea conecta oricare din cele 4 semnale la cele două intrari de măsură şi pentru a se
putea declara oricare semnal ca semnal de referinţă, faţă de care se măsoară întârzierea celui de-
al doilea semnal, ieşirile optocuploarelor sunt conectate prin porţi logice cu două intrări, cea de a
doua intrare a fiecărei porţi fiind comandată de microcontroler (µC), care realizează selecţia
acestora în toate combinaţiile posibile.

7/10
Traian Şerban – Instrumentaţie numerică de măsurare – Lucrări practice de laborator

U10A
P2.0 1 D29
3
2
1N4148
74HCT00
U1

U10B
4 D30 VCC
6
P2.4 5 VCC
1N4148 R58
74HCT00 4K7
R55
8K2
INT0
U10C
P2.1 9 D31 R56 3
8 2 Q5
10 1 2N2222A
1N4148 6K2 R57
74HCT00 3K9
U2

U10D
12 D32
11
P2.5 13
1N4148
74HCT00

U11A VCC
P2.2 1 D33
3
2 VCC R62
1N4148 4K7
74HCT00
I1 R59
8K2 INT1
U11B
4 D34 R60 3
6 2 Q6
P2.6 5 1 2N2222A
1N4148 6K2 R61
74HCT00 3K9

U11C
P2.3 9 D35
8
10
1N4148
74HCT00
I2

U11D
12 D36
11
P2.7 13
1N4148
74HCT00

Fig.13. Schema electrică a circuitului de selecţie a mărimilor care definesc defazajul

Secţiunea numerică de măsurare

Măsurarea perioadei semnalului de sincronizare şi întârziere (defazajul) dintre cele două semnale
se face cu un µC, realizându-se o rezoluţie de măsurare a defazajului de 0,1 grade, respectiv a
cosϕ de 0,004.
Pe langă funcţia de măsurare propriu-zisă, µC 89C52 fabricat de firma Atmel mai realizează
urmatoarele funcţii:
- selectarea intrărilor de măsură (cu un meniu disponibil, prin intermediul a 4 taste) ;
- afişarea mărimilor măsurate.
Schema de conectare a microcontrolerului este prezentată în figura 14.

8/10
Traian Şerban – Instrumentaţie numerică de măsurare – Lucrări practice de laborator

VCC

R70 R69 R68 R67 R66 R65 R64 R71 R72 R73 R74
10K 10K 10K 820 820 820 820 10K
10K 10K 10K
U12
P1.01 39
P1.1 2 P1.0/T2 P0.0/AD0 38
P1.2 3 P1.1/T2-EX P0.1/AD1 37
P1.3 4 P1.2 P0.2/AD2 36
P1.4 5 P1.3 P0.3/AD3 35 P0.4
P1.5 6 P1.4 P0.4/AD4 34 P0.5
P1.6 7 P1.5 P0.5/AD5 33 P0.6
8 P1.6 P0.6/AD6 32 P0.7
P1.7 P0.7/AD7
9 31 VCC
VCC RST EA/VPP
10 30
C37 11 P3.0/RXD ALE/PROG 29
10u INT0 12 P3.1/TXD PSEN
INT1 13 P3.2/INTO
14 P3.3/INT1 28 P2.7
15 P3.4/TO P2.7/A15 27 P2.6
16 P3.5/T1 P2.6/A14 26 P2.5
17 P3.6/WR P2.5/A13 25 P2.4
P3.7/RD P2.4/A12 24 P2.3
D37 R63 18 P2.3/A11 23 P2.2
1N4148 10K 19 XTAL2 P2.2/A10 22 P2.1
XTAL1 P2.1/A9 21 P2.0
X1 P2.0/A8
20MHz
AT89C52

C38 C39
33p 33p

Fig.14. Schema circuitului numeric pentru măsurarea propriu-zisă

Utilizarea fazmetrului numeric

Se realizează o configuraţie de măsurare a defazajului dintre curent şi tensiune pentru un

consumator monofazat de mică putere. Caracterul sarcinii (şi implicit defazajul dintre curentul şi
tensiunea la borne) va fi modificat cu ajutorul unui autotransformator înseriat cu un consumator
rezistiv (bec cu incandescenţă, reostat sau rezistenţă de încălzire).
Una din intrările de tensiune ale fazmetrului se conectează în paralel cu sarcina complexă iar
unul din canalele de curent – în serie cu sarcina, conform schemei din figura 15.

Fig.15. Schema montajului pentru măsurarea defazajului

9/10
Traian Şerban – Instrumentaţie numerică de măsurare – Lucrări practice de laborator

Se selectează intrarea de referinţă tensiunea 1 iar intrarea secundară curentul 1. Se poziţionează

cursorul autotransformatorului în poziţia corespunzătoare scurtcircuitării bobinajului (factor de
putere unitar). Se cuplează tensiunea de alimentare şi se observă indicaţia fazmetrului.
Se modifică poziţia cursorului ATR în diferite puncte pe circumferinţa scalei şi se observă
indicaţia fazmetrului, notând indicaţiile.
Un osciloscop poate fi utilizat pentru verificarea corectitudinii indicaţiilor fazmetrului. Pentru
aceasta osciloscopul trebuie utilizat în modul choppat de vizualizare simultană a semnalelor de
pe cele două canale, deoarece frecvenţa este redusă. Pe baza defazajelor măsurate se pot
determina valorile inductanţei ATR în fiecare punct de măsurare.
Se verifică valorile calculate măsurând valorile reale ale inductanţei ATR cu o punte automată de
curent alternativ.

10/10