vatră de foc (Cx 20).
Toată această structură este o refacere a Suciu (Universitatea Babeș – Bolyai, Cluj-Napoca), Eugen
unei alte locuințe (Cx 22) care avea în același loc o vatră cu urme
intense de ardere (Cx 21), realizată și ea pe un pat simplu din lut.
Cercetările din toamna anului 2016 de la Sântion s-au oprint pe
podeau de lut Cx 26 (fig. 1/1). Grosimea unităților stratigrafice
săpate este de 52 cm.
În privința materialului arheologic descoperit se remarcă
mai multe căni întregi și fragmente de vase reconstituibile, pre-
cum și câteva unelte de os. Formele și ornamentele recipientelor
sunt caracteristice stilului ceramic Otomani II.
Abstract
The archaeological investigations in Sântion were resumed in
August 2015 within the project Living in the Bronze Age tell settle-
ments. A study of settlement archaeology at the eastern frontier of the
Carpathian Basin (CNCS – UEFSCDI – PN-II-ID-PCE-2012–4020).
The excavations were conducted by the Criș County Museum (Oradea),
in collaboration with the Institute of Archaeology and History of Art
(Cluj Napoca). On this occasion, two units were opened. In S I (6
x 3 m), placed for methodological considerations in the central area
of the mound, the traces of the medieval monasteries mentioned by
documents starting with 1215 were revelaled, as well as a brick cist
containing two graves. Without any grave goods or other associated
artefacts, the dating of M3 was made solely based on analogies form
Transylvania and Hungary, which placed this type of funerary structure
between the 12th and the 15th century. The excavations in S I were halted
above the Bronze Age layer.
In S II (6 x 3 m), located south of S I, on the southern side of the
tell, towards the Crișul Repede river, a medieval feature (probably a
ditch) disturbed the Bronze Age layers. The layers was preserved only
partially (3x1.30 m). The first Bronze Age layer (Cx 7) was reached at a
depth of 0,95 m. A bone sample for AMS dating yielded a result around
1889–1693 (cal BC 2σ) and was associated with ceramic material
specific to the Otomani II style. The most interesting structure inves-
tigated during this campaign was Cx 12, consisting of a surface with
imprints of wide wooden boards, preserved on an area of 2.29 x 1.28 m.
In the 2016 campaign, the investigations were continued only
in S II. As in the previous year (Cx 12), a wooden floor was uncovered,
associated to a surface dwelling (Cx 16). The floor was made of wooden
boards up to 30 cm thick (fig. 1/2), which had the same orientation as
the boards revealed in Cx 12. This fact suggests a potential rehabili-
tation of the same structure. Cx 19 had a compacted clay floor, fitted
with a small fire hearth (Cx 20). As well, this structure represents a
restoration phase of a house (Cx 22), which had an intensely burned
fire installation (Cx 21) in the same area. The fire installation was
also build on a simple clay base. The last feature revealed in 2016 is
another clay floor, named Cx 26 (fig. 1/1). The thickness of the features
investigated in 2016 is 52 cm.
Regarding the archaeological artefacts discovered in 2016, we
mention several whole cups, as well as numerous pottery fragments
and few bone tools. The shapes and ornaments of ceramic vessels are
characteristic to the Otomani II style.
68. Orăștioara de Sus
com. Orăștioara de Sus, jud. Hunedoara
Punct: Grădiștea de Munte - Sarmizegetusa Regia
Cod RAN: 90397. 01; Cod tip sit 113; cod epocă 213
Autorizaţie nr. 32/10.06.2016
Colectiv știinţific: Gelu Florea – responsabil știinţific
(Universitatea Babeș – Bolyai, Cluj-Napoca), Liliana
Iaroslavschi (Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei,
Cluj-Napoca), Gabriela Gheorghiu (Muzeul Naţional de
Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca), Paul Pupeză (Muzeul
Naţional de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca), Cristina
Bodó (Muzeul Civilizaţiei Dacice și Romane, Deva),
Cătălin Cristescu (Muzeul Civilizaţiei Dacice și Romane,
Deva), Răzvan Mateescu (Muzeul Naţional de Istorie a
Transilvaniei, Cluj-Napoca), Alin Henţ (Universitatea Babeș
– Bolyai, Cluj-Napoca), Daniel Cioată (Muzeul Judeţean
Mureș).
Finanţare: 32.855,25 lei
În anul 2016, campania arheologică de la Grădiștea de
Munte – Sarmizegetusa Regia s-a desfășurat în apropierea por-
ţii de sud a fortificaţiei (fig. 1 / a). Cercetarea arheologică a avut
drept obiectiv principal identificarea unor structuri defensive
noi sau segmente ale celor descoperite în anii anteriori. Totodată,
săpăturile au fost extinse pentru a obţine date suplimentare cu
privire la lucrările de amenajare, de mare anvergură, a terenului
în această zonă a capitalei dacice.
Sectorul menţionat se află în partea centrală a așezării an-
tice, fiind marcat din punctul de vedere al topografiei arheolo-
gice generale de prezenţa zidului din piatră al fortificaţiei și de
structura cunoscută în literatura de specialitate sub denumirea de
„valul roman”. Cercetările arheologice sistematice au fost iniţiate
aici în anul 1992 de profesorul Ioan Glodariu, prin secţionarea
valului amintit. Recent, în anul 2013, săpăturile au fost reluate,
fiind impuse de descoperirea întâmplătoare a matriţei de bronz
(o furtună puternică a dus la prăbușirea unor fagi seculari, la
rădăcinile unuia dintre ei fiind observată piesa din bronz). În
campaniile din anii 2013 – 2015 au fost trasate patru suprafeţe
și patru secţiuni, soldate cu descoperirea unui element de forti-
ficare necunoscut până atunci, a unor structuri săpate în stâncă
și a numeroase artefacte: ceramică, obiecte din bronz și sticlă,
piese din fier etc.
În campania din anul precedent au fost deschise patru noi
secţiuni și o suprafaţă, notate convenţional SI, SII, SIII, SIV /
2016, respectiv SP I / 2016. Tot acum a fost finalizată cercetarea
în suprafaţa SP II / 2015 (redenumită SPII / 2016) (fig. 1 / b).
Secţiunile SI / 2016 și SII / 2016 au fost amplasate pe panta
dintre șanţul de apărare identificat în SI / 2013 și poarta de sud a
fortificaţiei, pentru a verifica existenţa altor elemente defensive.
Prima dintre secţiuni a avut o lungime de 4 m și o lăţime de 2
m, iar a doua a măsurat 3 m în lungime și 2 m în lăţime, fiind
orientate NV – SE (între ele a fost lăsat un martor cu lăţimea
de 1 m) (fig. 2).
Secţiunea SIII / 2016 a fost poziţionată în proximitatea
secţiunilor SI și SII / 2014, în vederea documentării configura-
ţiei terenului în antichitate, în acea parte periferică a sectorului.
Ea a avut o lungime de 3 m și o lăţime de 2 m, iar orientarea
a fost NE – SV.
Secţiunea SIV / 2016, cu o lungime de 5,5 m și o lăţime
de 2 m, a fost trasată paralel cu SI / 2013, cu un martor între ele
de 2 m. Obiectivul principal a constat în identificarea unui nou
segment al șanţului de apărare.
Suprafaţa SP I / 2016 a avut o lungime de 4 m și o lăţime
de 3 m, fiind poziţionată astfel încât să fie observate posibile
elemente de fortificare și tipul de amenajare a terenului (așa cum
s-a subliniat și în rapoartele anterioare, dispunerea secţiunilor și
a suprafeţelor în această zonă a Sarmizegetusei Regia este con-
diţionată de prezenţa fagilor seculari și a unui canal de drenaj
făcut în timpul lucrărilor de restaurare – conservare din 1980).
119
 În cursul campaniilor arheologice din anii 2013 – 2015 s-a
notat că una dintre caracteristicile importante ale zonei constă
în lucrările de amenajare a terenului realizate în diferite etape,
cel mai probabil la începutul secolului al II-lea p.Chr. Ele nu s-au
limitat la amenajarea stâncii, pentru a fi create mici platforme sau
pentru a-i da un unghi de înclinare constant, ci s-au materializat
inclusiv prin aducerea unor cantităţi considerabile de pământ.
Amploarea acestor lucrări a fost confirmată și prin extinderea
ariei cercetate în campania din anul 2016. Astfel, atât în SI, SII,
SIII, SIV, SPI / 2016, cât și în SPII / 2015 (2016) s-a observat
prezenţa, în principal, a două straturi compacte de pământ de
umplutură / amenajare.
Între rezultatele cercetării arheologice din campania anului
2016 se numără descoperirea amprentelor a doi stâlpi de lemn
ce au aparţinut, foarte probabil, unei palisade. Prima dintre ele
are o formă cvasirotundă (diametrul maxim este de 0,2 m) și a
fost observată în secţiunea SI, la o adâncime de cca. 0,6 m faţă
de nivelul actual de călcare. A doua amprentă a fost reperată în
SP I / 2016, pe profilul nord-estic (fig. 3 / a,b,c). Stâlpul de aici
se adâncea cel puţin 1,1 m în masa de lut galben, avea minimum
o lăţime / diametru de 0,25 m în partea superioară, iar partea
inferioară era ascuţită (lăţimea maximă a amprentei este de 0,37
m). Este de notat că prin unirea celor două puncte în care au
apărut urmele de stâlpi se obţine o linie aproape paralelă cu ace-
ea a șanţului de apărare descoperit în campaniile anterioare, în
SI / 2013, respectiv în SI / 2015. Astfel, din datele arheologice
disponibile în etapa actuală a cercetării, reiese că este posibil ca
în spatele șanţului cu rol defensiv, la o distanţă de cca. 6,5 m, să
fi fost construit un alt element de fortificare, anume o palisadă
(în anii următori, în condiţiile în care realităţile din teren vor
permite, se intenţionează verificarea acestei ipoteze).
Un alt rezultat important constă în documentarea, în
SPII/2016, a unui segment al șanţului săpat în stâncă, identificat
încă din primele campanii (el a fost observat în SPI / 2013 și SPII
/ 2013 – 2014, iar ramificaţii ale sale în SPI / 2014 – 2015). În
noul segment, lăţimea șanţului este cuprinsă între 0,45 și 0,55 m,
cu precizarea că aici este mult mai adânc decât în rest, ajungând
la cca. 1,6 m faţă de nivelul de conturare. Această structură cu di-
mensiuni considerabile, cu o lungime de cel puţin 27 m (distanţa
măsurată între capătul estic și limita vestică documentată până
în prezent), a aparţinut cel mai probabil unui sistem de captare
și drenare a apei (fig. 4).
Materialul arheologic este compus din fragmente ceramice,
atât de factură dacică, cât și romană, obiecte din fier, bronz și
sticlă, bucăţi de zgură etc.
Între obiectele de bronz se disting un fragment de lingou
și o pensă, ambele aflate în SPII / 2016. Analizele de tip XRF au
relevat că zona de îmbinare a celor două braţe prezenta o inserţie
din argint (fig. 5 / a).
Un lot important de artefacte este reprezentat de numeroa-
sele bucăţi de zgură (fig. 5 / b). Din diferite puncte ale săpăturii
provin nu mai puţin de 262 de asemenea obiecte, cu o cantitate
însumată de peste 15 kg (cele mai multe dintre ele, peste 200, s-au
concentrat în SIV / 2016).
Caracteristicile lor și analizele interdisciplinare au arătat
că, în mare marte, fac parte din categoria zgurilor de fier pro-
venite de la una sau mai multe vetre de forjă. Este de subliniat
aici că toate erau în poziţie secundară și că, în zona de maximă
concentrare, au fost descoperite împreună cu piese din fier finite
(o teslă, fragmente de armături, cuie și piroane etc.), precum și
cu fragmente ceramice dacice. Analizarea lor aduce informaţii
noi cu privire la activitatea metalurgică din antichitatea dacică.
Toate artefactele descoperite au intrat în patrimoniul
Muzeului Civilizaţiei Dacice și Romane, Deva.
120
Abstract
The 2016 excavations at Grădiștea de Munte - Sarmizegetusa
Regia focused on the so called Southern Gate of the fortress, continuing
the last three years campaign. The ditch which was identified during
the previous campaign was tested and also the nearby area: two post-
holes were found, which might be a part of a possible palisade. New
details were brought to light regarding the massive earth filling of the
slope of the access ramp. The artefacts found belong both to the Late
Iron Age (Dacian) and the Roman occupation: pottery, iron and bronze
slags, glass fragments, iron and bronze tools and instruments.
69. Sarmizegetusa
com. Sarmizegetusa, jud. Hunedoara
Punct: Colonia Dacica Sarmizegetusa (Ulpia Traiana)
Tip Sit: 113, 131
Cod Epocă: 32
Cod RAN: 91063.01
Cod LMI: HD-I-s-A-03205
Autorizaţie nr. 109/11.06.2016
Colectiv: Dr. Carmen Ciongradi – responsabil știinţific
(MNIT), prof. dr. Alexandru Diaconescu (UBB), dr. Richard
Petrovszky (Karl Ruprecht Universität Heidelberg), dr.
Emilian Bota, drd. Cristian Dima, dr. Adriana Antal (MNIT),
dr. Ioana Oltean (Universitatea din Exeter).
Au mai participat un număr de peste 35 de studenți de la
UBB, Universitatea Karl Ruprecht din Heidelberg, Universitatea
din Viena și Universitatea din Exeter, implicați în proiectul eu-
ropean Erasmus+ „FIT in Archaeology”. Analiza arhitecturală
a clădirilor din Sediul Guvernatorului Financiar a fost efectua-
tă împreună cu dr. Emanuel Demetrescu de la „Instituto per le
Tecnologie Applicate ai Beni Culturali” din Roma.
În campania 2016 au fost abordate mai multe obiective:
•• Sediul guvernatorului financiar al Daciei Apulensis
(praetorium procuratoris), unde s-au concentrat principalele
eforturi ale colectivului.
•• Zona sacră, Templul lui Liber Pater, unde s-a făcut un
sondaj de verificare (fără rezultate notabile).
Sediul Guvernatorului Financiar al Daciei Apulensis
(Praetorium Procuratoris)
Cercetările arheologice din campania 2015 au dus la des-
coperirea unei mari încăperi prevăzute cu instalație de hypo-
caust, dar și a altor încăperi, anexe, ce fac parte dintr-un alt
corp de clădire106.
Campania anului 2016 s-a concentrat pe dezvelirea în în-
tregime a încăperii mari prevăzută cu hypocaust, investigarea
fazelor anterioare, a legăturii cu complexele cercetate în anii `80,
precum și investigarea noului complex de clădiri descoperite la
vest de această încăpere. Rezultatul principal al acestei campanii
este investigarea în totalitate a încăperii amintite și identificarea
fazelor de construcție ale acesteia, precum și fazele anterioare de
locuire ale acestei mari încăperi.
Campania 2016. Principalele rezultate.
Din punct de vedere metodologic, documentarea cercetări-
lor arheologice din Campania 2016 a urmat metodologia stabilită
106 CCA 2016, p. 79–83. Tot aici despre localizarea complexului și istori-
cul săpăturilor.