Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
SARGETIA
V (XLI)
SERIE NOUĂ
DEVA
2014
Manager – Ec. Liliana Ţolaş
Colegiul ştiinţific
Mihai Bărbulescu – Membru corespondent al Academiei Române Cluj-Napoca
Michel Feugere – National Center for Scientific Research Montagnac
Arja Karivieri – Classical Archaeology and Ancient History Stockholm Univesity
Ioannis Motsianos – Museum of Byzantine Culture Thessalonik
Ioan Aurel Pop – Membru titular al Academiei Române Cluj-Napoca
Marius Porumb – Membru titular al Academiei Române Cluj-Napoca
Richard Petrovszky – Historiches Museum der Pfalz Speyer
Reinhard Stupperich – Institut für Klassische Archäologie der Universität Heidelberg
Denis Zhuravlev – The State Historical Museum Moscova
Colegiul de redacţie
Nicolae Cătălin Rişcuţa – redactor responsabil
Georgeta Deju – secretar de redacţie
Ioan Alexandru Bărbat – secretar de redacţie
Oana Bărbat – membru
Gherghina Boda – membru
Ionuţ Cosmin Codrea – membru
Cătălin Cristescu – membru
Daniel Iosif Iancu – membru
Ioachim Lazăr – membru
Ioana Popiţiu – membru
Antoniu Tudor Marc – membru
Adrian Stroia – membru
ARHEOLOGIE
STUDII ŞI ARTICOLE
Iosif Vasile Ferencz A Few Aspects of the Ancient Habitat at Ardeu from
Alexandru Hegyi the Perspective of Modern Research Methods ……….. 13
Unele aspecte ale locuirii antice la Ardeu din
perspectiva unor metode moderne de cercetare
Dinu Ioan Bereteu Un tip de habitat dacic inedit din nordul Transilvaniei.. 27
A Unique Type of Dacian Habitat in Northern
Transylvania
ISTORIE
STUDII ŞI ARTICOLE
Constantin Ittu Heraldry and Art in the World of the Crusades States 125
Heraldică şi artă în lumea statelor cruciate
Dan T Dan Teşculă The Armored Trains. General Study ……..………… 277
Trenuri blindate. Studiu general
CONSERVARE ŞI RESTAURARE
STUDII ŞI ARTICOLE
VARIA
IN MEMORIAM
1
Printre cei care s-au ocupat de această problemă, îi amintim pe Aurel Rustoiu (Institutul de
Arheologie şi Istoria Artei, Cluj-Napoca), Daniel Cioată (Muzeul Judeţean Mureş, Târgu Mureş), Cătălin
Borangic.
2
Dicţionar 1998, p. 209.
3
Termenul de armă „naţională” îi aparţine lui Aurel Rustoiu, deoarece această armă, împreună cu
pumnalul curb, sica, au supravieţuit în iconografia artistică şi simbolică romană, chiar şi după dispariţia
aristocraţiei regatului dacic: Rustoiu 2007, p. 73.
4
M. Cornelius Fronto, Principia Historiae, II, p. 204: „[…] in bellum profectus est cum cognitis
militibus hostem Parthum contemnentibus, sagittarum ictus post ingentia Dacorum falcibus inlata
volnera despicatui habentibus.”, apud Fontes I, p. 532.
5
Glodariu, Iaroslavschi 1979, p. 137-138, fig. 71/1; I Daci 1979, p. 52, nr. 125; Gheorghiu 2005, 182,
p. 460, fig. 186/4; Dacia Augusti Provincia 2006, p. 125, nr. cat. 69; Borangic 2006, p. 64-65, fig. 45;
110 Istoria unei arme. Falx Dacica
obiectivul acestui articol este acela de a lămuri unele probleme legate de locul şi
contextul de descoperire, precum şi asupra unor detalii morfologice şi de utilizare.
Terasa a VIII-a. „Istoria” acestei arme începe odată cu prima publicare a
acesteia, în Civilizaţia fierului la daci (sec. II î.e.n. – I e.n.)6, lucrare semnată de Ioan
Glodariu şi Eugen Iaroslavschi. Autorii acestei lucrări menţionează, ca loc de
descoperire a piesei, atelierul metalurgic de pe terasa a VIII-a de la Grădiştea de Munte
(Sarmizegetusa Regia)7, iar ca sursă bibliografică8 citează publicarea în revista Studii şi
Cercetări de Istorie Veche a cercetărilor arheologice efectuate de către Constantin
Daicoviciu şi colaboratorii9. Ulterior, în istoriografie, piesei i-a fost atribuit, ca loc de
descoperire, atelierul metalurgic de pe terasa a VII-a10.
Am comparat imaginea din Glodariu, Iaroslavschi 1979, fig. 71/1 (Pl. IV/3), cu
cea din Daicoviciu et al. 1953, fig. 22/a (Pl. III/1) şi am putut observa că este vorba
despre două piese diferite. Constatarea mea se bazează pe următoarele considerente. În
primul rând, piesa publicată în Daicoviciu et al. 1953 prezintă un manşon de gardă
realizat din două inele de fier nituite, introduse într-o coadă de lemn, din care s-au
păstrat resturi, în schimb cealaltă piesă prezintă o limbă/tijă la mâner şi o gaură pentru
nit. În al doilea rând, dimensiunea pieselor nu este aceeaşi, 54 cm11, respectiv 66,5 cm12.
Iar în ultimul rând, desenul publicat în Daicoviciu et al. 1953 nu prezintă semnul incizat
asemănător literei „θ”13, de forma unui punct înscris într-un cerc, pe care îl prezintă
piesa din colecţiile Muzeului Naţional de Istorie a Transilvaniei (Pl. IV/2). Acest semn
incizat a fost interpretat în istoriografie ca „un rol proteguitor al armei şi al mânuitorului
ei”14, dar pare mai degrabă un însemn distinctiv al atelierului sau al artizanului15.
Acelaşi semn este prezent pe unele topoare (Pl. V/1) din depozitul de unelte de la Piatra
Roşie16 (jud. Hunedoara), respectiv pe o strachină (Pl. V/2) descoperită lângă turnul din
Poiana lui Mihu17 (jud. Hunedoara).
În momentul de faţă nu se ştie cu exactitate unde se află piesa publicată în
Daicoviciu et al. 1953, fig. 22/a. Cert este faptul că piesa figura în registrele Muzeului
Naţional de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca, iar cândva, după anul 1970, piesa este
transferată la Bucureşti, fie la Muzeul Militar Naţional (Central), fie la Institutul de
Arheologie „Vasile Pârvan”18, printr-un schimb între aceste instituţii.
Rustoiu 2007, p. 81, fig. 8/1; Borangic 2009, p. 51-52, 58, fig. 4/2 a-b; Florea 2011, p. 137; Pupeză 2012,
p. 335, pl. 201/4.
6
Glodariu, Iaroslavschi 1979, p. 137-138, fig. 71/1.
7
Glodariu, Iaroslavschi 1979, p. 137.
8
Glodariu, Iaroslavschi 1979, p. 137, nota 700.
9
Daicoviciu et al. 1953, p. 169.
10
Gheorghiu 2005, p. 182; Dacia Augusti Provincia 2006, p. 125; Borangic 2006, p. 64-65, fig. 45;
Borangic 2009, p. 51.
11
Pentru piesa publicată în Daicoviciu et al. 1953, fig. 22/a, măsurătoarea fiind aproximativă după
desen.
12
Pentru piesa publicată în Glodariu, Iaroslavschi 1979, fig. 71/1.
13
Glodariu, Iaroslavschi 1979, p. 138.
14
Borangic 2007-2008, p. 44; Borangic 2009, p. 46.
15
Florea 2011, p. 137.
16
Sîrbu et al. 2005, p. 7-62; Florea 2011, p. 137, fig. 32.
17
Pescaru et al. 2014, p. 8, Illus. 15/1.
18
Mulţumim pentru aceste informaţii Gabrielei Gheorghiu (Muzeul Naţional de Istorie a
Transilvaniei, Cluj-Napoca). Într-un articol, piesa e semnalată la Muzeul Militar Naţional (Central) din
Bucureşti (Borangic 2007-2008, p. 53), iar în alt articol, aceeaşi piesă este semnalată la Institutul de
Arheologie „Vasile Pârvan”, Bucureşti (Borangic 2009, p. 49).
Alin Henţ 111
Terasa a III-a. Revenind la piesa aflată în studiu, într-o altă lucrare, I Daci.
Mostra della civiltà daco-getica in epoca classica, sabia curbă apare publicată cu loc de
descoperire pe terasa a III-a, de la Grădiştea de Munte – Sarmizegetusa Regia19, dar fără
alte detalii care să susţină acest loc de descoperire. Informaţii suplimentare am primit de
la Răzvan Mateescu (Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca)20, care a
consultat rapoartele de săpătură de la Grădiştea de Munte – Sarmizegetusa Regia din
anul 1955, în care piesa este menţionată cu loc de descoperire pe terasa a III-a de pe
Platoul cu şase terase din cartierul civil de vest (Pl. VI).
Detalii morfologice. În urma cântăririi piesei şi după determinarea
dimensiunilor, pot fi precizate câteva detalii. Ca o noutate, piesa prezintă şi un al doilea
tăiş pe partea convexă a lamei, de aproximativ 4,5 cm pornind de la vârf, şi are o masă
păstrată de aproximativ 300 g. Această masă21 păstrată a armei ridică multe semne de
întrebare în privinţa folosirii ei. Cel mai probabil, această armă se purta într-o singură
mână22 şi se folosea pentru împungere/lovire, peste scutul adversarului, în zona coifului,
datorită prezenţei celui de-al doilea tăiş. Un argument în acest sens îl poate constitui
decizia comandanţilor romanilor de a ranforsa căştile prin adăugarea a două benzi
dispuse cruciş peste calotă, care ar reduce puterea de impact23. Reprezentările de pe
monumentul triumfal de la Adamclisi ne arată că legionarii erau echipaţi şi cu armuri
pentru braţe (manica)24 (Pl. VII/2), acest fapt fiind privit în istoriografie25 tot ca o
reacţie împotriva săbiilor curbe, falces dacicae. Cercetările mai recente arată faptul că
astfel de armuri pentru braţe se întâlnesc în dotarea armatei romane încă de la mijlocul
secolului I p.Chr26. Grăitoare în acest sens este piatra funerară a lui Sextus Valerius
Severus, soldat în legiunea a XXII-a Primigenia, de la Mainz, datată în perioada lui
Nero şi care are reprezentată o posibilă manica27 (Pl. VII/1).
Concluzii. O simplă analiză a reprezentărilor artistice ale acestui tip de armă în
arta romană monumentală ne arată faptul că există o varietate de piese, lucru întărit şi de
descoperirile arheologice. Această varietate de piese ar putea fi explicată în primul rând
prin locaţiile diferite în care e produsă arma, spre deosebire de gladius-ul roman care e
produs în serie. Pe de altă parte, aceeaşi varietate a pieselor ar putea fi un indicator al
statutului social al purtătorului28.
Chiar dacă descoperirile arheologice ale acestui tip de armă sunt puţine şi
majoritatea cantonate în jurul „centrului de putere”29 din Munţii Orăştiei, sabia curbă,
falx, este privită în istoriografie ca un simbol, atât „etnic”, cât şi „naţional”30.
19
I Daci 1979, p. 52, nr. 125.
20
Îi mulţumesc pe această cale pentru ajutorul acordat în realizarea acestui articol.
21
Arma şi-a pierdut din greutate prin corodare, respectiv prin restaurare şi conservare.
22
Existenţa unui mâner foarte lung, care să permită utilizarea armei cu două mâini, nu poate fi
susţinută, deoarece toată presiunea ar fi fost exercitată pe nitul din fier, care ar fi cedat.
23
Sim 2001-2002, p. 105-107.
24
Florescu 1961, p. 431, fig. 199 (metopa XX); Bishop, Coulston 2006, p. 97, fig. 53/2.
25
Sim 2000, p. 38; Borangic 2009, p. 47.
26
Bishop, Coulston 2006, p. 98.
27
Bishop, Coulston 2006, p. 98.
28
Sim 2000, p. 38.
29
Florea 2011, p. 109-113.
30
Rustoiu 2007, p. 73.
112 Istoria unei arme. Falx Dacica
Bibliografie
Pl. II. 1. Plăcuţa de bronz de la Gârla Mare (după Pop 2000); 2. Relieful de la Grădiştea
de Munte – Sarmizegetusa Regia (după Ştefan 2005)
116 Istoria unei arme. Falx Dacica
Pl. III. 1-2. Sabia curbă, falx, de pe terasa a VIII-a de la Grădiştea de Munte –
Sarmizegetusa Regia (1 – după Daicoviciu et al. 1953; 2 – după Borangic 2009)
Alin Henţ 117
Pl. IV. 1. Sabia curbă, falx, de la Grădiştea de Munte - Sarmizegetusa Regia, din
colecţiile Muzeului Naţional de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca (Foto: A. Henţ);
2. Detaliu cu semnul poansonat (Foto: A. Henţ); 3. Desenul piesei (după Glodariu,
Iaroslavschi 1979)
118 Istoria unei arme. Falx Dacica
Planşa V. Acelaşi semn poansonat pe: 1. Topoare din depozitul de unelte de la Piatra
Roşie (după Sîrbu et al. 2005); 2. Strachina din Poiana lui Mihu (după Pescaru et al.
2014)
Alin Henţ 119
Pl. VI. 1. Planul Platoului cu şase terase (după Daicoviciu et al. 1955). Cu săgeată,
locul de descoperire al sabiei curbe din colecţiile Muzeului Naţional de Istorie a
Transilvaniei, Cluj-Napoca
120 Istoria unei arme. Falx Dacica
The present paper aims to clarify the place, context and year of discovery of a
representative weapon for the archaeological site of Grădiştea de Munte – Sarmizegetusa Regia.
On this occasion I specified some morphological details that were not mentioned so far in the
archaeological literature. This article is dedicated to a Dacian curved sword, a type known in the
ancient sources as falx, and kept in the collections of the National Museum of Transylvanian
History, Cluj-Napoca. This curved sword was published many times in the archaeological
literature. The history of this weapon begins with its first publication in 1979 in Civilizaţia fierului
la daci. In this book, it is mentioned that the curved sword was found in the metallurgical
workshop on the 8th terrace from Grădiştea de Munte – Sarmizegetusa Regia in 1952. Indeed, a
curved sword (falx) was discovered that year in that place, but it was a different curved sword.
After an investigation in the weapon's bibliography, I found in another paper that
this curved sword was discovered on the 3rd terrace from Grădiştea de Munte –
Sarmizegetusa Regia. Furthermore, with the help of Răzvan Mateescu (National
Museum of Transylvanian History, Cluj-Napoca), I can state that the curved weapon
was discovered on the 3rd terrace belonging to the Plateau with 6 terraces from the
western civilian district in 1955. The morphological features that I wanted to bring forth
in this study are the presence of a second cutting edge on the convex part of the blade,
of 4,5 cm, starting from the tip. Also, the weight of the sword kept today, after the
reconditioning and conservation work is around 300 grams.
Although archaeological finds of this type of weapon are few and most of them
are concentrated in the Orăştie Mountains, the curved sword, falx, is considered in the
historiography an “ethnic” and “national” symbol.
List of Illustrations