METABOLISMELE INTERMEDIARE

Metabolismul cuprinde reactiile chimice de dezasamblare a moleculelor complexe

(catabolism), proces ce elibereaza energie, si reactiile chimice de asamblare a
moleculelor complexe pornind de la molecule simple (anabolism), proces consumator de
energie. Energia pentru reactiile anabolice provine din catabolism. Energia poate fi
stocata in celule ca ATP. In celule ATP poate fi degradat in ADP si fosfat, proces ce
furnizeaza energie, si invers, ATP poate fi sintetizat din ADP si fosfat, cu ajutorul
energiei provenite din catabolism. Procese catabolice sunt: digestia alimentelor,
eliberarea de energie din depozitele de grasime. Procese anabolice sunt: sinteza de
proteine, replicarea ADN-ului. Aproape toate organismele au ca sursa de energie glucoza.
O definitie a metabolismelor intermediare este: ansamblul proceselor de utilizare si
transformare a substantelor de origine exogena in substraturi energetice si in “materiale
de constructie” proprii organismului.

I. METABOLISMUL GLUCIDELOR

Cantitatea totala de glucide din organism este de 0.3% din greutatea corpului, cea mai
mare parte (2/3) sub forma de glicogen. Principalul lor rol este energetic, glucoza (un
carbohidrat simplu) fiind combustibilul preferat de majoritatea organelor, prin
urmatoarele particularitati: cantitate mare de energie si produsi netoxici prin
metabolizare, difuzie facila in tesuturi, furnizare de oxigen necesar contractiei musculare.
Glucidele ce provin din alimentatie sunt degradate in tubul digestiv pana la
monozaharide, care pot fi absorbite. Glucoza urmeaza, sub control hormonal/metabolic
precis, fie cai catabolice (glicoliza) fie cai anabolice (stocare sub forma de glicogen sau
trigliceride).

1. GLICOLIZA are ca scop final furnizarea de energie. Ea consta in degradarea glucozei

in acid piruvic, care fie intra in ciclul Krebs, si lantul respirator la organismele aerobe
(furnizand 38 molecule ATP pentru fiecare molecula de glucoza) fie ia calea fermentarii,
la organismele anaerobe, rezultand acidul lactic, care poate fi transformat in glicogen.
Punctul de pornire al ciclului Krebs (sinonime glicoliza aeroba, ciclul acizilor
tricarboxilici, ciclul acidului citric) este acetil-CoA provenita fie din piruvat, fie din alte
substraturi: acizii grasi (prin beta-oxidare) sau aminoacizii cetogeni. Pe de alta parte
acetil-CoA este precursorul colesterolului, acizilor grasi si corpilor cetonici. Fluxul
glicolitic depinde de incarcarea energetica a celulei, etapa limitanta a vitezei glicolizei
fiind sinteza de fructozo-1,6-difosfat (a carui sinteza inseamna ca reactiile vor decurge
intr-un singur sens, cel al glicolizei). Enzimele care regleaza glicoliza sunt hexokinazele,
fosfofructokinaza, si piruvatkinaza. Hexokinazele determina “sechestrarea” glucozei sub
forma de glucozo-6-fostfat, care nu poate difuza prin membrana ca si glucoza.
Fosfofructokinazele sunt inhibate de ATP, acetil CoA sau citrat (care semnaleaza
abundenta produsilor ciclului Krebs) sau ioni H+ care apar in acidoza lactica, mecanism
prin care se previne intregul consum al glucozei. In toate aceste situatii, se semnaleaza ca
energia necesara a fost furnizata, astfel incat glicoliza nu este necesara in continuare.