Definirea sociologiei.

Statutul şi obiectul
ei de studiu
Tentativa  firească a omului de a cunoaşte tot ceea ce îl înconjoară au
constituit elemente stimulatorii pentru cunoaşterea şi înţelegerea vieţii
sociale, a societăţii în ansamblu. Naşterea sociologiei a însemnat punerea
sub semnul întrebării a simţului comun în abordarea şi interpretarea
fenomenelor şi a proceselor cu care ne confruntăm zilnic. Sociologia este,
în mod esenţial, studiul realităţii sociale în totalitatea ei, precum şi a
unor părţi, fenomene şi procese ale acestei realităţi în legăturile lor
multiple, variate şi complexe cu întregul. Sociologia studiază societatea în
totalitate sa, natura şi esenţa, structurile şi funcţiile ei, modul în care ea
evoluează. Sociologia are ca obiect de studiu realitatea socială şi procesul
devenirii şi realizării acesteia.
Fundalul pe care şi-au făcut apariţia originile sociologiei îl reprezintă
schimbările radicale produse de Revoluţia Franceză de la 1789 şi de revoluţia
industrială în Europa. Dispariţia modurilor de viaţă tradiţionale provocată de
aceste schimbări a determinat tentativa gânditorilor de a formula o nouă
percepere atât a lumii sociale, cât şi a celei naturale.
Aplicând metoda ştiinţifică, sociologia oferă răspunsuri la problemele ce
ne preocupă, avându-şi temeiul în faptele acumulate printr-o cercetare
sistematică, directă. Perspectiva sociologică, de factură ştiinţifică, ne invită
să ne privim pe noi înşine şi să privim mediul nostru înconjurător altfel
decât am făcut-o mai înainte, cu mai multă competenţă şi responsabilitate
faţă de condiţia noastră umană, relaţiile cu aproapele şi societatea în care
trăim. Ea ne permite să obţinem o imagine proaspătă asupra societăţii din
care facem parte, să examinăm mediul în care ne aflăm cu aceeaşi
curiozitate ce ne-ar anima dacă ne-am afla în mijlocul societăţii străine,
exotice. Din această caracterizare succintă a obiectului sociologiei rezultă
că ea este o ştiinţă şi, în acelaşi timp, o conştiinţă de un fel deosebit.
Noţiunea de sociologie a fost introdusă de August Comte (1798-1857), în
anul 1832, în locul noţiunii de „fizică socială", lansată de el în 1822 în
lucrarea „Planul lucrărilor necesare pentru reorganizarea societăţii".  Acest
termen a fost folosit şi de A.Quetelet  în sensul de studiu statistic al
fenomenelor sociale. A.Comte considera că sociologia trebuie să studieze
societăţile umane, concepute sub raportul structurării şi funcţionării lor. În
opinia lui, sociologia este ştiinţa care cercetează componentele sistemului
social, adică ale societăţilor umane pentru a determina raporturile dintre
acestea, modul de funcţionare şi legităţile după care ele interacţionează.
Raportul dintre acestea determină existenţa societăţilor, iar legile care
reglementează activităţile lor condiţionează dezvoltarea societăţilor
umane. Sociologia, în opinia lui A.Comte, este menită să încununeze
sistemul ştiinţelor, să constituie ultima verigă în ierarhia ştiinţelor. Prin ea
studiul fenomenelor umane urma să atingă stadiul ,pozitiv".
O analiză etimologică a termenului de sociologie denotă că el este compus
din două rădăcini: „socio" - ce provine de la termenii latineşti „societas,
socialis, sociabilis", care s-ar traduce prin termeni relativi identici
„societate, social, sociabilitate" şi „logos" din greceşte, ce înseamnă
„ştiinţă". Astfel, numai din considerente etimologice se poate deduce că
sociologia ar trebui să studieze: „societatea omenească şi legile dezvoltării
ei", „procesele sociale, relaţiile dintre oameni şi instituţiile din orânduirea
socială existentă."  însă, cu toate că rădăcinile sunt străvechi, sociologia ca
ştiinţă este tânără în raport cu matematica, logica sau fizica, atât de
riguroase, luate ca modele de referinţă.
Cu mai bine de 2300 de ani înainte Aristotel scria că „omul este prin
natura sa un animal politic", fără ca această reflecţie să constituie baza
definiţiilor date sociologiei ca ştiinţă. Majoritatea autorilor au definit
sociologia ca studiu ştiinţific sau pozitiv al faptelor sociale. Sociologia ca
ştiinţă este definită în variate modalităţi, determinate de complexitatea
domeniului său. Ca variante de definiţii menţionăm:
ştiinţă a faptelor sociale, după Em.Durkheim;
ştiinţa fenomenelor sociale totale, după G.Gurvitch;
ştiinţa realităţii sociale, după D.Gusti;
ştiinţa societăţilor omeneşti, după Tr.Herseni.
În sensul cel mai general, sociologia este ştiinţă a socialului. Pentru a
delimita însă cu mai multă precizie specificul abordării sociologice, este
necesar a se lua în considerare constituirea şi dinamica în timp a sociologiei,
relaţiile ei cu celelalte ştiinţe sociale. Spre deosebire de alte ştiinţe
sociale, sociologia nu se limitează la o latură sau un domeniu al realităţii
sociale (fapt care o deosebeşte de economia politică, demografie, istorie
etc). Ea studiază societatea
integrativ, unitar şi obiectiv. Sociologia ne dotează cu o formă specială de
conştiinţă. Această
conştiinţă ne ajută să înţelegem mai bine forţele sociale.
Sociologia poate fi definită simplu ca „ştiinţă a societăţilor omeneşti", ca
disciplină ştiinţifică ce se ocupă cu studiul vieţii sociale, al formelor de
comunitate umană, de convieţuire socială. (Tr.Herseni)
În majoritate, noi percepem lumea în funcţie de caracterul, calitatea
propriei noastre vieţi. Sociologia demonstrează însă necesitatea de a ne
extinde viziunea asupra motivaţiei existenţei noastre şi a comportamentului
nostru. Ea deseori atestă că ceea ce se consideră a fi firesc, inevitabil, bun
sau adevărat, poate şi să nu fie aşa, şi că curriculum vitae al nostru este
puternic influenţat de multipli factori istorici şi sociali. Înţelegerea
modalităţilor subtile, dar complexe şi profunde, în care vieţile noastre
reflectă contextul experienţei noastre sociale, este esenţială în abordarea
sociologică.
Sociologia studiază viaţa socială umană a indivizilor, a grupurilor şi a
comunităţilor. Este un demers îndrăzneţ şi de mare responsabilitate,
întrucât subiectul ei este rezultatul propriului nostru comportament ca fiinţe
sociale. Scopul pe care şi-1 propune studiul sociologic este extrem de larg:
de la analiza întâlnirilor întâmplătoare dintre diferiţi indivizi pe stradă până
la investigarea proceselor sociale globale.
Sociologia este considerată, în primul rând, ştiinţă despre societate ca un
tot unitar, iar, în al doilea rând, studiul unor manifestări sociale
(economice, juridice, politice, etice, estetice, religioase,
filosofice, ştiinţifice) tratate separat, însă în conexiunea şi raportarea lor la
totalitatea socială.
Sociologia este ştiinţa care trebuie să investigheze conexiunile dintre
ceea ce face societatea din noi şi ceea ce facem noi înşine din noi.
Activitatea noastră structurează - modelează lumea socială înconjurătoare
şi, totodată, este structurată de ea. Sociologia este disciplina în care este
omis propriul nostru punct de vedere asupra lumii, aceasta pentru a privi cu
mai multă atenţie la influenţele ce determină viaţa fiecăruia dintre noi.
Sociologia are importante implicaţii practice. Ea poate contribui, în diverse
moduri, la critica socială şi la practica reformelor sociale. În primul
rând, cunoaşterea adecvată a unui anumit complex de circumstanţe sociale
ne oferă adesea o şansă în plus de a le controla. În al doilea
rând, sociologia ne asigură mijloace de a ne spori sensibilitatea culturală,
permiţând ca activitatea politică să se bazeze pe valorile culturale
divergente. În al treilea rând, ea facilitează investigarea consecinţelor
implementării unui anumit program politic. Şi, nu în ultimul rând, poate
chiar cel mai important, sociologia produce conştiinţa de sine, oferind
grupurilor şi indivizilor o şansă sporită de a-şi determina condiţiile propriei
lor vieţi.
Sociologia este o disciplină ştiinţifică, care are ca obiect de studiu
societatea umană în ansamblul şi în diversitatea ei concretă. Ea realizează
un studiu sistematic al complexului social, o cercetare a relaţiilor sociale în
dinamica şi unitatea lor, reflectate în acţiunea reciprocă a părţilor şi a
elementelor componente ale sistemului social, cercetate sub aspect
analitic-empiric şi descriptiv-explicativ în acelaşi timp. De asemenea,
sociologia se angajează în descifrarea mecanismelor care reglează viaţa
colectivităţilor umane, a grupurilor sociale, reale şi concrete, înrădăcinate în
istorie.
În condiţiile în care comportamentul uman are o puternică încărcătură
socială, sociologia poate fi considerată un demers ştiinţific
al comportamentelor umane, modelate şi socialmente acceptate, adică al
comportamentelor sociale. Fiind nucleul dinamizator al societăţii, individul,
care interacţionează în mod complex cu societatea, deci fiinţa relaţională
(în sensul său cel mai cuprinzător) şi comportamentul ei social intră
obligatoriu în sfera de definire a sociologiei.
Sociologia se vrea a fi o ştiinţă particulară, dar nu consimte să ia în
consideraţie un aspect izolat al realităţii sociale, ci îşi propune să studieze şi
să înţeleagă ansamblul de elemente fundamentale ce constituie societatea.
Pe măsura dezvoltării unui număr impunător de ştiinţe sociale s-a impus
tot mai accentuat problema determinării specificului so-
ciologiei.  Definirea ei doar ca ştiinţă a realităţii sociale nu mai
este satisfăcătoare în condiţiile în care în legătură cu fiecare sferă par-
ticulară a vieţii sociale există tendinţa dezvoltării, oarecum în afa ra
sociologiei şi în paralel cu aceasta, a disciplinelor specializate. Din
această perspectivă se pot desprinde două mari poziţii  în definirea
sociologiei:
O definiţie în sens restrâns, prin care se afirmă că există o distincţie
principială, absolută între sociologie şi celelalte ştiinţe sociale. Sociologia
reprezintă o ştiinţă care studiază formele sociale ale activităţii umane,
conţinuturile variate ale acesteia reprezentând obiectul diferitelor ştiinţe
sociale particulare. Sociologia investighează caracteristicile generale,
abstracte ale comportamentului social, ale relaţiilor sociale, grupurilor,
colectivităţilor. Sociologia reprezintă, totodată, o metodologie generală a
investigării fenomenelor sociale şi nu a celor economice, politice sau
juridice.
O definiţie în sens larg, conform căreia distincţia dintre sociologie şi
ştiinţele sociale este relativă şi istorică. Sociologia este atât o ştiinţă
despre social ca formă generală de existenţă a vieţii umane, cât şi o ştiinţă
despre societatea globală, despre organizarea şi dinamica ei, despre
subsistemele ce constituie sistemul social global şi despre relaţiile
reciproce atât dintre aceste subsisteme, cât şi despre interacţi unea lor cu
sistemul social global.
Perspectiva sociologică a fost numită de către C.Wright Mills „imaginaţie
sociologică".E un gen de conştiinţă specială ce are capacitatea de a trece
de la cele mai impersonale şi mai îndepărtate transformări la aspectele cele
mai intime ale eului uman şi de a vedea raporturile dintre ele.
 Obiectul sociologiei se constituie dintr-o sinteză a componentei
schematice, referitoare la elementele fundamentale ale socialului, cu
ansamblul structurat de fapte, fenomene, relaţii şi tipuri diverse de
colectivităţi umane, caracterizate toate printr-o multitudine de deter-
minaţii, la care se adaugă angrenajul opiniilor şi al judecăţilor formulate
atât asupra structurii schematice, cât şi asupra dinamismului entităţilor
sociale concrete.
Obiectul sociologiei îl constituie studiul colectivităţilor umane şi al
relaţiilor interumane în cadrul acestora, precum şi al comportamen-ui uman
în cadrul social propriu grupurilor şi comunităţilor umane de diferite tipuri.
Studiul sociologic implică atât raportarea directă la fenomene şi fapte
sociale, prin observaţie, interviu, anchetă etc, cât şi realizarea unor
construcţii teoretice, elaborarea lor prin conjugarea cunoştinţelor
sociologice cu inteligenţa şi talentul sociologului.  Acesta trebuie să
stăpânească limbajul propriu sociologiei, precum şi capacitatea de a
sistematiza un material informaţional extrem de bogat, vizând paliere
diferite ale evoluţiei obiectului sociologiei. Pentru a înlătura orice
ambiguitate asupra obiectului sociologiei, P.Andrei  sublinia că acesta se
regăseşte în moduri deosebite în fiecare ştiinţă socială particulară,
întrucât acestea analizează doar câte un fel de raporturi sociale.
Concluzionând asupra obiectului sociologiei, putem afirma că
specificitatea ştiinţei sociologice constă, în primul rând, în faptul că
realitatea socială, adică „participarea umanului la uman",  asupra căreia
se concentrează problematica ei, este ireductibilă  la orice altă realitate,
cuprinzând ansambluri de fenomene, prin care componentele socialului se
creează şi se modifică în permanenţă.
Obiectul de studiu  al sociologiei poate fi detaliat în câteva mari
aspecte sau părţi:
acţiuni sociale (munca, educaţia, propaganda politică etc);
instituţii sociale  (şcoala, familia, biserica, partidele politice etc);
grupuri sociale (de la microgrupuri şi până la cele cu dimensi unile cele
mai mari: clasele sociale, populaţia unei ţări etc);
fenomene sociale diverse (mobilitatea socială, delincventa, suicidul etc).
Fenomenele sociale generează multiple semnificaţii umane care, la
rândul lor, condiţionează sau chiar fundamentează alte fenomene sociale.
Realizarea bunurilor materiale şi spirituale, a operelor de civilizaţie şi
cultură, apoi structurile proceselor care se finalizează în aceste creaţii,
instituţiile activităţilor umane, modelele acestor activităţi etc, toate
dispuse în sfera socialului în straturi, etajări, paliere mai mult sau mai
puţin profunde, constituie părţi componente ale obiectului sociologiei.
 În concluzie putem spune că sociologia este o ştiinţă care studiază
fenomenele sociale în totalitatea aspectelor şi mişcării lor.