Activitatea de învățare: Metode de exploatare

Data:21.03.2020
Clasa: IITA
Tehnologia de exploatare a lemnului reprezintă modalitatea concretă
de desfăşurare a operaţiilor tehnologice dintr-un şantier de exploatare în vederea
obţinerii unui anumit grad de fasonare şi sortimentare a lemnului brut, fiind
caracterizată printr-o diferenţiere a mijloacelor de muncă, a metodei sau a
tehnicii de lucru utilizate.
Metoda de exploatare, deşi în sens restrâns, simplificat, se confundă
cu tehnologia de exploatare, reprezintă, de fapt, un concept de organizare a
lucrărilor de exploatare exprimat practic prin forma pe care o prezintă
preponderent biomasa lemnoasă în cadrul operaţiei de colectare.
Din acest punct de vedere, se poate considera că metoda de colectare
determină întreg procesul de producţie al exploatării lemnului, fiind cunoscute şi
acceptate în literatura de specialitate următoarele metode de exploatare:
- metoda de exploatare în sortimente definitive (short wood system);
- metoda de exploatare în trunchiuri şi catarge (tree length system);
- metoda de exploatare în arbori şi părţi de arbori (full tree system);
- metoda de exploatare în tocătură (chip system).

Metoda de exploatare clasică în sortimente definitive (şi multipli de

sortimente) sau cu fasonare definitivă la cioată conduce la un volum destul de
mare de pierderi la recoltare (se obţine doar 35÷50% lemn de lucru); a fost
utilizată pe scară largă în trecut, atunci când gradul de mecanizare şi reţeaua de
drumuri forestiere erau reduse. În etapa actuală această metodă nu se mai aplică
decât în varianta multiplilor de sortimente.
Sortimentul definitiv este o piesă de lemn brut, cu caracteristici
dimensionale (lungime mai mică de 12 m) şi calitative standardizate sau care
satisfac cerinţele beneficiarului pentru un singur sortiment, obţinută prin operaţii
de transformare (doborâre, curăţire de crăci, secţionare, despicare, cojire)
efectuate în parchet.
Multiplul de sortimente este o piesă din lemn, fără crăci, cu lungimea
mai mică de 12 m care satisface cerinţele beneficiarului şi din care se pot obţine,
prin transformări ulterioare, două sau mai multe sortimente definitive.
Piesele rezultate în urma aplicării acestei metode au, în general,
lungimi mici (1÷4 m). Aceasta conduce la utilizarea sub capacitate a mijloacelor
de colectare şi de transport, deci la o productivitate scăzută a lucrărilor.
 Alte dezavantaje ale metodei sunt:
- operaţiile de transformare au loc pe suprafeţe întinse şi necesită un număr mare
de muncitori şi asistenţă tehnică de specialitate permanentă, ceea ce implică
cheltuieli mari;
- gradul scăzut de mecanizare a lucrărilor;
- calitatea sortării este redusă, în general, cu pierderi mari de biomasă lemnoasă
datorate declasării materialului lemnos, ceea ce determină un indice scăzut de
valorificare a lemnului; la aceasta contribuie şi deprecierea calitativă prin
rupturi, aşchieri şi spargeri (ca urmare a utilizării unor mijloace rudimentare),
precum şi valorificarea în mică măsură a lemnului din vârfuri şi crăci şi a
buturilor greu despicabile.
Singurul avantaj al metodei poate fi considerat eficienţa silviculturală
bună datorată volumului relativ mic al fiecărei piese, dar, în condiţiile unei
organizări defectuoase a exploatării, se pot înregistra prejudicii destul de mari pe
întreaga suprafaţă a parchetului.

Metoda de exploatare în trunchiuri şi catarge presupune colectarea

preponderentă a masei lemnoase sub formă de trunchiuri şi catarge.
Trunchiul, în sensul acceptat în domeniul exploatării lemnului,
reprezintă partea arborelui de foioase, fără crăci, cuprinsă între tăietura de
doborâre şi locul de inserţie a primei crăci groase .
Catargul este partea din arborele de răşinoase, de asemenea fără
crăci, cuprinsă între tăietura de doborâre şi cea practicată pentru îndepărtarea
vârfului (la un diametru al fusului de aproximativ 5 cm).
Această metodă de exploatare a însemnat un pas înainte faţă de
metoda sortimentelor definitive la cioată pentru că unele operaţii de
transformare au fost transferate din parchet în platforma primară, pe suprafeţe
corespunzător amenajate.
Prin aplicarea acestei metode s-au obţinut următoarele avantaje:
- creşterea procentului de lemn de lucru ca urmare a sortării
trunchiurilor şi a catargelor în platformele primare şi finale, ştiut fiind că aceste
părţi conţin 65÷70% din volumul arborelui pe picior;
- creşterea gradului de mecanizare a lucrărilor, ceea ce duce la o
creştere a productivităţii muncii (creşte capacitatea de colectare prin volume mai
mari pe piesă transportată) şi, în acelaşi timp, la reducerea numărului de
muncitori;
- reducerea pierderilor de exploatare şi a deprecierilor calitative ale
lemnului, obţinând astfel un indice mai mare de valorificare a masei lemnoase;
- calitatea sporită a lucrărilor şi cu prejudicii mai puţin frecvente
(trasee mai puţine la adunat), cu menţiunea că, dacă acestea se produc, au o
intensitate mai mare.
 Ca dezavantaj se poate considera faptul că valorificarea lemnului nu
este integrală datorită ponderii fasonării în continuare a lemnului mărunt la
cioată.

Metoda de exploatare sub formă de arbori (cu coroană) şi părţi de

arbori constă în efectuarea în parchet numai a operaţiei de doborâre a arborilor,
celelalte operaţii (de fasonare) realizându-se în platforma primară sau în
C.S.P.L. Trunchiul este necurăţat de crăci, dar se execută, eventual, o singură
secţionare a acestuia pentru proporţionarea sarcinii, rezultând părţi de arbore .
Această metodă se adaptează foarte bine condiţiilor impuse de
necesităţile strict economice ale exploatării lemnului pentru că determină o
valorificare integrală şi superioară a biomasei lemnoase puse în valoare (prin
darea în producţie inclusiv a lemnului măruntprovenit din crăci şi vârfuri şi prin
posibilitatea unei sortări superioare).
Lemnul trunchiului, al coroanelor şi coaja pot fi folosite astfel în
întregime, fapt care conferă acestei metode cele mai mari avantajeeconomice.
Alte avantaje ale metodei:
- capacitatea mare de colectare datorată volumului mare al fiecărei
piese de lemn;
- reducerea duratei de exploatare a parchetelor şi posibilitatea
implementării unui grad mai mare de mecanizare a lucrărilor;
- reducerea pierderilor şi consumurilor tehnologice de material lemnos
în instalaţiile de scos şi apropiat;
- concentrarea exploatărilor şi reducerea numărului de muncitori şi a
cheltuielilor de exploatare;
- uşurarea efortului fizic al muncitorilor şi reducerea cauzelor care
pot produce accidente de muncă.
Dezavantajele constau în necesitatea utilizării unor utilaje puternice şi
cu capacitate mare (tractoare cu şasiu articulat, funiculare şi chiar elicoptere,
autotrenuri forestiere de tonaj ridicat), precum şi în nivelul mare al prejudiciilor
aduse arborilor pe picior, seminţişului şi solului datorate dimensiunilor mari ale
pieselor colectate.

Metoda de exploatare a lemnului sub formă de tocătură constă în

tocarea lemnului integral la parchet, cu mijloace mecanizate mobile, şi
colectarea în această formă. În acest caz, procesul de producţie este simplificat
la maximum, dar prezintă şi cel mai înalt grad de mecanizare a lucrărilor de
exploatare.
Această modalitate de lucru valorifică integral masa lemnoasă pusă în
valoare cu costuri scăzute şi productivitate mare. În plus, prezintă avantajul unui
nivel moderat al prejudiciilor produse.
 Posibilităţile de aplicare sunt, însă, destul de reduse, fiind necesară
îndeplinirea anumitor condiţii:
- amplasarea parchetelor pe terenuri relativ plane sau cu pante foarte
mici;
- masa lemnoasă pusă în valoare să aibă un volum mic pe fir;
- să fie justificată economic transformarea materialului lemnos în
tocătură, în cazul în care ar exista şi posibilitatea obţinerii, printr-o sortare
corespunzătoare, a altor sortimente din lemn.
Deseori, datorită diversităţii condiţiilor concrete de lucru, nu este
posibil să se aplice în cadrul aceluiaşi şantier de exploatare a lemnului strict
numai o singură metodă de exploatare.
Prin combinarea tipurilor fundamentale şi aplicarea lor simultană, pot
fi create metode mixte sau intermediare. Este cazul, prezentat anterior, al
metodei multiplilor de sortimente, metodă situată între cea a sortimentelor
definitive la cioată şi cea a trunchiurilor şi catargelor. Atunci când biomasa
lemnoasă colectată se prezintă sub formă de arbori (ar), coroane (co) şi
trunchiuri (t) în diferite proporţii, metoda mixtă de exploatare se numeşte arcot
şi este o variantă tehnologică recomandată în situaţii destul de frecvente din
punct de vedere silvicultural şi al eficienţei economice

În unele ţări, metoda de exploatare sub formă de arbori şi părţi de

arbori se aplică distinct în cele două forme, care constituie metode separate:
părţi de arbori şi arbori întregi.
În principiu, la alegerea metodei de exploatare se caută ca biomasa
lemnoasă să fie colectată într-o formă cât mai apropiată de cea obţinută după
doborâre, în funcţie, însă, şi de posibilitatea mecanizării lucrărilor prin folosirea
celor mai eficiente mijloace. În mod necondiţionat, aplicarea metodelor alese
trebuie să se încadreze în limitele admise de prejudiciere a solului, seminţişului
şi a arborilor rămaşi în picioare.
La alegerea metodei de exploatare contribuie şi cererea de anumite
forme şi lungimi ale sortimentelor de lemn. În ţările nordice, de exemplu,
primează extragerea lemnului cu lungime mică fasonat la pădure, pe când în
Europa Centrală se optează preferenţial pentru colectarea materialului lemnos cu
dimensiuni mari.
Tocãtor de lemn cu tambur
Exploatare în sortimente definitive la cioatã