II.

Propagarea undelor de tensiune pe liniile electrice

II. PROPAGAREA UNDELOR DE SUPRATENSIUNE PE LINIILE

ELECTRICE
CUPRINS

2.1 Ecuaţiile propagării pe o linie monofilară 2

2.2 Reflexia şi refracţia undelor în punctele nodale ale liniilor 5
2.3 Schema echivalentă cu parametri concentraţi 8
Propagarea undelor de tensiune printr-un punct nodal
2.4 8
cu capacitate transversală
Propagarea undelor de tensiune printr-un punct nodal
2.5 11
cu inductanţă longitudinală
2.6 Reflexii repetate pe o linie scurtă 14
2.7 Influenţa descărcării corona de impuls asupra propagării undelor
17
de supratensiune
2.8 Propagarea undelor pe linii multifilare 20
2.9 Metode grafo-analitice 24

Regimul normal de funcţionare a reţelelor electrice este denumit

cvasi-staţionar datorită formei sinusoidale a mărimilor electrice (tensiune,
curent etc.) care se menţine un timp indefinit. Datorită unor factori externi
(descărcări de trăsnet) sau interni (comutaţii, defecte etc.), pot apărea
regimuri electrice tranzitorii în care tensiunea şi curentul au forme de
variaţie în timp de tip impuls, respectiv cu durate foarte reduse şi cu viteze
de variaţie mari şi foarte mari.

Propagarea undelor de tensiune sau de curent are loc în regim stationar

sau tranzitoriu astfel:
 Dacă f<<c/l, regimul este staţionar şi poate fi analizat folosind calculul
cu mărimi complexe (cazul comun f = 50 Hz);
 Dacă f > c/l sau f = c/l regimul este tranzitoriu şi poate fi analizat cu
ajutorul ecuaţiilor diferenţiale.
c este viteza de propagare a undelor electromagnetice, f este frecven’a
oscilaţiei iar l este lungimea liniei electrice.
Studiul propagării în cazul liniilor electrice multiconductoare este
dificil datorită cuplajelor mutuale inductive şi capacitive dintre conductoare.
De asemenea considerarea pierderilor datorate rezistenţei conductoarelor
şi descărcării corona este o dificultate în plus.
Se va considera cazul liniei monofilare, fără pierderi, deoarece pentru
propagarea pe distanţe mici efectul rezistenţei este redus, iar sensul
influenţei acesteia fiind de reducere a amplitudinii şi pantei undelor de
tensiune şi de curent, rezultatele analizei vor fi acoperitoare.

Tehnica tensiunilor înalte - 2015 1

 II. Propagarea undelor de tensiune pe liniile electrice

2.1 Ecuaţiile propagării pe o linie monofilară

Considerând linia monofilară ca un circuit cu parametri uniform
distribuiţi, pentru un segment cu lungimea dx este valabilă schema
echivalentă din fig.1.

Ldx
x=0 x= l
i i u
x x+dx u i dx u dx
Cdx x x

Fig.2.1- Schema echivalentă pentru linia monofilară fără pierderi

Ecuaţiile corespunzătoare elementului de linie de lungime dx sunt:

 u  i
u  u  dx   Ldx ,
 x  t
(2.1)
i u
i i dx  Cdx
x t
L, C sunt parametri lineici (pe unitate de lungime), iar dx este lungimea
segmentului de linie. După reducerea termenilor asemenea şi simplificare
cu dx, rezultă:
u i i u
 L ,  C . (2.2)
x t x t
Pentru obţinerea soluţiei referitoare la tensiune, se elimină curentul
prin derivarea primei ecuaţii în raport cu x şi a celei de a doua în raport cu
t:
2u 2 i 2i 2u
 L ;  C 2 ,
x 2 xt xt x
deci
 2u  2u
 LC . (2.3)
x 2 t 2
1 1
Folosind definiţia cunoscută v  , de unde LC  2 , v fiind viteza de
LC v
propagare a undelor pe linie ecuaţia (2.3) se scrie:
2u 1  2u
 . (2.4)
x 2 v 2 t 2
Aplicând ecuaţiei (2.4) transformarea Laplace, aceasta devine:

Tehnica tensiunilor înalte - 2015 2

 II. Propagarea undelor de tensiune pe liniile electrice

d 2U s2
 U  0, (2.5)
dx 2 v2
având ca soluţie generală, în domeniul imagine:
s s
 x x
U ( x, s )  Ae v  Be v , (2.6)
în care A = F 1 (s), B = F 2 (s) sunt funcţii independente de x.

Soluţia în domeniul timpului se obţine pe baza teoremei întârzierii,

conform căreia
Lf (t   )  F (s )e s .
s s
 x   x  x   x 
Astfel F1 ( s )e v  L f1  t  , iar F2 ( s )e v  L f2  t   .
  v    v 
Astfel, soluţia se poate scrie
 x  x
u( x, t )  f1  t    f2  t   . (2.7)
 v  v
Procedând în mod analog pentru a obţine soluţia sistemului (2.2)
referitoare la curent, rezultă:
 x  x
i ( x, t )  g1  t    g2  t   . (2.8)
 v  v
Funcţiile de argument (t-x/v) sunt numite unde directe (de tensiune,
respectiv de curent), iar acelea de argument (t+x/v) sunt denumite unde
inverse. Aceste denumiri reflectă modul de propagare pe linie a
componentelor soluţiilor pentru tensiune sau curent.
Astfel, scriind condiţia propagării fără deformare a undelor pe linia
fără pierderi:
u( x, t )  u( x  x, t  t ) ,
se obţine pentru f 1 :
 x  x  x 
f1  t    f1  t  t  ,
 v  v 
x x  x x
t   t  t   t 
v v v
ceea ce este similar cu propagarea undei în sensul creşterii mărimii
coordonatei x.

Tehnica tensiunilor înalte - 2015 3

 II. Propagarea undelor de tensiune pe liniile electrice

Similar, pentru f 2 rezultă

 x  x  x 
f2  t    f2  t  t  ,
 v  v 
x x  x x
t   t  t   t  
v v v
ceea ce înseamnă că unda f 2 se deplasează în sensul scăderii mărimii
coordonatei x.
Stabilirea relaţiilor dintre undele de tensiune şi curent se poate face
introducând soluţiile (2.7) şi (2.8) în sistemul (2.2).
u i
Astfel, prima ecuaţie  L devine
x t
 1  x 1  x    x  x 
  f1'  t    f2'  t    L g1'  t    g2'  t   . (2.9)
 v  v v  v    v  v 
i u
A doua ecuaţie,  C devine,
x t
 1  x 1  x    x  x 
   g1'  t    g'2  t    C f1'  t    f2'  t   . (2.10)
 v  v  v  v    v  v 
Din (2.9) rezultă
1  ' x ' x  ' x '  x
Lv f1  t  v   f2  t  v   g1  t  v   g2  t  v  . (2.11)
        
1 LC C 1
Deoarece    unde Z este impedanţa caracteristică a
Lv L L Z
liniei fără pierderi, (2.11) se scrie:
1 '
Z

ud  ui'  id'  i i' , 
din care rezultă
u u
id  d , i i   i . (2.12)
Z Z
Astfel, în cazul cel mai general, tensiunea şi curentul pe linie rezultă
din suprapunerea undelor directe şi inverse respective, adică
u x, t   ud  ui
.
i  x, t   i d  i i
Ţinând sema de legăturile dintre undele de curent şi de tensiune
(2.12), se obţine

Tehnica tensiunilor înalte - 2015 4

 II. Propagarea undelor de tensiune pe liniile electrice

u x, t   ud  ui
1 . (2.13)
i  x, t   ud  ui 
Z
2.2 Reflexia şi refracţia undelor în punctele nodale ale liniilor
Pentru procesele de propagare a undelor pe linii, puncte nodale sunt
acelea în care se schimbă parametrii lineici sau sunt conectate elemente
de circuit concentrate. Modificarea parametrilor lineici se produce la orice
schimbare în geometria liniei (secţiunea conductorului, înălţimea faţă de
sol) dar şi la ramificaţii ale liniei. În asemenea situaţii au loc reflexii şi
refracţii ale undelor de tensiune şi curent, care modifică fie amplitudinea,
fie forma undelor.
Se va considera cazul propagării pe două linii cu impedanţe
caracteristice diferite, fig.2.2.

u d1 u d2
Z1
Z2
u i1
Fig.2.2-Propagare pe 2 linii cu un punct nodal

u d1 este unda directă de tensiune, care se propagă spre punctul nodal, pe

linia 1.
Ecuaţiile de propagare în forma (2.13), se scriu pentru cele două linii astfel:
u1  ud1  ui1 u2  ud 2
1
ud1  ui1  i2  1 ud 2
, (2.14)
i1 
Z1 Z2
În punctul nodal se poate scrie
u1  u2 , i1  i2 , (2.15)

deoarece nu există nici un element de circuit conectat la acest punct.

Undele inverse de pe linia doua pot fi neglijate dacă se consideră că
lungimea acestei linii este infinită.
Se urmăreşte determinarea amplitudinii undelor refractate şi reflectate, de
tensiune şi curent în raport cu undele directe corespunzătoare:
ud 2  uud1 ; ui1  uud1 ; id 2   i id1 ; i i1  u id1 ;
Ţinând seama de condiţiile la limită (2.15) ca şi de relaţiile dintre undele de
tensiune şi de curent (2.12), ecuaţiile pentru linia 1 se pot scrie:

Tehnica tensiunilor înalte - 2015 5

 II. Propagarea undelor de tensiune pe liniile electrice

ud 2  ud1  ui1
ud 2 1 (2.16)
 ud1  ui1 
Z2 Z1
Adunând cele două ecuaţii, rezultă
 Z  2 Z2
ud 2 1  1   2ud1 sau ud 2  ud1 .
 Z2  Z1  Z2
Aşadar, amplitudinea undei refractate de tensiune se obţine prin înmulţirea
amplitudinii undei directe cu un coeficient care depinde de impedanţele
caracteristice ale celor două linii. Acesta este numit coeficient de refracţie
a tensiunii:
2 Z2
u  . (2.17)
Z1  Z2
Din prima ecuaţie a sistemului (2.16) se obţine:
Z2  Z1
ud1  ui1  uud1, ui1  u  1ud1  ud1 .
Z1  Z2
Astfel, coeficientul de reflexie al tensiunii este
Z2  Z1
u  . (2.18)
Z1  Z2
Folosind definiţia i d2 = u d2 /Z 2 , se obţine
uud1 u Z1i d1 Z1 2 Z2 2 Z1
id 2    id1  id1 .
Z2 Z2 Z2 Z1  Z2 Z1  Z2
Astfel, coefcientul de refracţie al curentului este:
2 Z1
i  . (2.19)
Z1  Z2
Din relaţiile i2  id 2 , i1  i2  i d1  i i1 , id 2   i id1 , se obţine
Z2  Z1
i i1   i  1id1  id1 ,
Z1  Z2
respectiv coeficientul de reflexie pentru curent
Z2  Z1
i  . (2.20)
Z1  Z2
În funcţie de mărimile impedanţelor Z 1 şi Z 2 , coeficienţii de refracţie şi de
reflexie pot lua valori în interiorul unor intervale restrânse.

Tehnica tensiunilor înalte - 2015 6

 II. Propagarea undelor de tensiune pe liniile electrice

Astfel,considerând o valoare dată pentru Z 1 , iar pentru Z 2 valori cuprise

între 0 şi ∞, rezultă:
 Pentru coeficienţii de refracţie 0 < α < 2,
 Pentru coeficienţii de reflexie -1 < β < 1.
În funcţie de inegalitatea Z 1 <> Z 2 domeniile de valori ale acestor
coeficienţi sunt date în tabelul 1
Tabelul 2.1-Valorile coeficienţilor de propagare
Z1> Z2 Z1< Z2 Z2 = 0 Z 2 ?8
αu 0…1 1 ... 2 0 2
βu -1 … 0 0…1 -1 1
αi 1…2 0…1 2 0
βi 0…1 -1 …0 1 -1

Sintetic, valorile acestor coeficienţi pot fi discutate astfel:

 La trecerea într-o linie cu impedanţă caracteristică mai mare, undele
de tensiune se amplifică, iar undele de curent se reduc;
 La trecerea într-o linie cu impedanţă caracteristică mai mică, undele de
tensiune se reduc, iar undele de curent se amplifică.
 La limită, la capătul în scurtcircuit al unei linii (Z 2 = 0), unda reflectată
de tensiune are aceeaşi amplitudine cu unda incidentă, dar semnul
schimbat, astfel încât pe măsura propagării undei reflectate, tensiunea
pe linie se anulează. În acelaşi caz, unda reflectată de curent are
aceeaşi amplitudine şi semn ca şi unda incidentă de curent, astfel că
pe măsura propagării undei reflectate, amplitudinea curentului pe linie
se dublează.
 La limită, la capătul în gol al unei linii (Z 2 = ∞), unda reflectată de
tensiune are aceeaşi amplitudine şi semn cu unda incidentă astfel
încât, pe măsura propagării undei reflectate, tensiunea pe linie se
dublează. În acelaşi caz, unda reflectată de curent are aceeaşi
amplitudine ca şi unda incidentă de curent, dar semn opus astfel că, pe
măsura propagării undei reflectate, curentul pe linie se anulează.

Tehnica tensiunilor înalte - 2015 7

 II. Propagarea undelor de tensiune pe liniile electrice

2.3 Schema echivalentă cu parametri concentraţi

Ecuaţiile de propagare a undelor pe o linie de impedanţă caracteristică
Z1:
u1  ud1  ui1
1 ,
i1  ud1  ui1 
Z1
pot fi prelucrate prin multiplicarea celei de a doua cu Z 1 şi adunarea cu
prima, obţinând:
2ud1  Z1i1  u1 (2.21)
căreia îi corespunde schema electrică din fig.2.3.
Acest artificiu de calcul algebric permite folosirea unei scheme cu
parametri concentraţi pentru analiza unor procese de propagare într-un
circuit care conţine şi elemente cu parametri distribuiţi.

Z1 i1
2U 0 Z2 u1

Fig.2.3-Schema echivalentă Petersen

2.4 Propagarea undelor de tensiune printr-un punct nodal cu

capacitate transversală
U0
Z1 Z2
i1 Z1 i2

C 2U 0 C Z2
uC

Fig.2.4 – Schema monofilară şi schema echivalentă

cu parametri concentraţi
Ecuaţiile schemei echivalente sunt:
2U0  Z1I1  uC
duC
i1  i2  C . (2.22)
dt
uC
i2 
Z2
Pentru obţinerea soluţiei referitoare la tensiunea u C , se elimină curenţii,
prin introducerea expresiilor acestora în prima ecuaţie a sistemului (2.22):

Tehnica tensiunilor înalte - 2015 8

 II. Propagarea undelor de tensiune pe liniile electrice

uC du
2U0  Z1  C C  uC ,
Z2 dt
Z1  Z2 du
2U0  uC  Z1C C
Z2 dt
2 Z2 Z Z C duC
U0  uC  1 2 . (2.23)
Z1  Z2 Z1  Z2 dt
Considerând că U 0 este un impuls de formă treaptă şi observând că U 0
este multiplicat cu coeficientul de refracţie al tensiunii α 12 , după aplicarea
transformării Laplace, ecuaţia (2.23) devine:
 uU0 Z1Z2C
 UC (s )  sUC (s ) ,
s Z1  Z2
de unde rezultă soluţia, în domeniul imagine
 U 1
UC s   u 0 . (2.24)
s Z1Z2C
1 s
Z1  Z2
Pentru obţinerea u C (t) se foloseşte formula de inversiune Heaviside, care
pentru funcţii de forma
F (s ) F (0 ) F (s i ) si t
este uC (t )   e ,
sG(s ) G(0 ) '
s i G (s i )
în care s i sunt rădăcinile ecuaţiei G(s) =0.
În cazul soluţiei (2.24):
Z1  Z2
F (0 )  F (si )  uU0 ; G(0 )  0; s1   ;
Z1Z2C
Z1Z2C ZZC  Z1  Z2 
sG' ( s )  s ; s1G' ( s1 )  1 2     1;
Z1  Z2 Z1  Z2  Z1Z2C 
Z1  Z2
 t
Z1Z2C Z1Z2C
uC (t )   uU0   uU0 e ; TC  ;
Z1  Z2
astfel că, în final
 
t 
 
uC (s )  uU0 1  e T C
. (2.25)
 
 

Tehnica tensiunilor înalte - 2015 9

 II. Propagarea undelor de tensiune pe liniile electrice

Unda de tensiune care se propagă în sens invers pe linia de impedanţă

caracteristică Z 1 este:
 
t 

t
 
ui1 (t )  uC (t )  U0   uU0 1  e TC   U0   u  1U0   uU0 e TC ;
 
 
 
t 
 Z2  Z1 2 Z2 
ui1 (t )    e TC U0 (2.26)
 Z1  Z2 Z1  Z2 
 
 
t 
 
sau ui1 (t )   u   u e TC U0 . (2.27)
 
 
Expresiile obţinute pentru tensiunile u C (t) şi u i1 (t) arată dependenţa lor de
timp, într-un mod caracteristic unui proces tranzitoriu aperiodic amortizat.
Valorile iniţiale şi finale ale tensiunilor pe durata acestui proces tranzitoriu
sunt indicate în tabelul 2.2.
Reprezentarea grafică a acestor tensiuni, la momentul final al regimului
tranzitoriu este dată în fig.2.5, considerând, pentru simplificarea
reprezentării că Z 1 =Z 2 .
Tabelul 2.2 – Valorile tensiunilor în procesul tranzitoriu
Momentul uC= u1= u2 u i1
t=0 0 -U 0
t→ 8 αuU0 βuU0

u
U0
u2
u1
x x

u i1

Fig.2.5- Tensiunile în regimul tranzitoriu datorat

prezenţei capacităţii transversale

În raport cu forma treaptă a tensiunii U 0 , tensiunile în cele două linii capătă

front exponenţial, deci au pantă finită. Panta acestor tensiuni este:

Tehnica tensiunilor înalte - 2015 10

 II. Propagarea undelor de tensiune pe liniile electrice

t t t
  
duC 1 TC 2 Z2 Z  Z2 TC 2U0 TC
a(t )   uU0 e  U0 1 e  e .
dt TC Z1  Z2 Z1Z2C Z1C
Panta tensiunii are valoare maximă la momentul iniţial al regimului
tranzitoriu:
2U0
amax  . (2.28)
Z1C
Concluzile acestei analize sunt:
 În momentul iniţial al regimului tranzitoriu, capacitatea transversală se
comportă ca şi cum linia de impedanţă caracteristică Z 1 ar avea
sfârşitul în scurtcircuit;
 Capacitatea din punctul nodal influenţează procesul de propagare
numai pe durata regimului tranzitoriu;
 Efectul capacităţii este atenuarea pantei pe front a impulsului incident,
ceea ce este avantajos din punctul de vedere al solicitării izolaţiilor
echipamentelor electrice cu înfăşurări (transformatoare, motoare).

2.5 Propagarea undelor de tensiune printr-un punct nodal cu

inductanţă longitudinală
L

U0 i Z1
Z1 L Z2
u1 u2 2U 0 u1 u2 Z2

Fig.2.6– Schema monofilară şi schema echivalentă cu

parametri concentraţi

Ecuaţiile care descriu schema de mai sus sunt:

di u
2U0  Z1i  u1; u1  L  u2 ; i  2 . (2.29)
dt Z2
Prin înlocuire,în prima relaţie a curentului, i cu expresia sa din ultima
ecuaţie şi a tensiunii u 1 din a doua ecuaţie, se ajunge la o ecuaţie în u 2 :
L du2 Z L du2
u1   u2 ; 2U0  1 u2  u2  ;
Z2 dt Z2 Z2 dt
Z  Z2 L du2 L du2
2U0  1 u2  ;  u U0  u2  .
Z2 Z2 dt Z1  Z2 dt

Tehnica tensiunilor înalte - 2015 11

 II. Propagarea undelor de tensiune pe liniile electrice

Ultima ecuaţie se transcrie în transformare Laplace, considerând tensiunea

U 0 ca fiind de formă treaptă:
uU0 Ls
 U2 (s )  U2 ( s ) ,
s Z1  Z2
de unde
uU0 1
U2 (s )  . (2.30)
s Ls
1
Z1  Z2
Pentru obţinerea expresiei u 2 (t) se foloseşte formula de inversiune
F (0 ) F (si ) s t
u2 (s )   '
e , i

G(0 ) si G (si )
valabilă pentru funcţii în operaţional de forma F(s)/sG(s).
Parcurgând aceleaşi etape ca şi în cazul propagării prin punct nodal cu
capacitate concentrată, se obţine succesiv:
Z1  Z2
F (0 )  F (s1 )  uU0 ; G(0 )  1; s1   ;
L
Ls L Z1  Z2
sG' (s )  ; sG' (s )    1
Z1  Z2 Z1  Z2 L
astfel că
 
t 
  L
u2 (t )  uU0 1  e T L
, TL  . (2.31)
  Z1  Z 2
 
Pentru obţinerea expresiei tensiunii u 1 (t), se foloseşte a doua ecuaţie a
sistemului (2.29):
 
t  
t
L du2   L 1
u1  u2   uU0 1  e T L
 uU0 e T ; L

Z2 dt   Z2 TL
 
 
t  t
  L 2 Z2 Z1  Z2 T
u1  uU0 1  e T L
 U0 e  L

  Z2 Z1  Z2 L
 
 
t  
t

t
   2 Z 
 uU0 1  e T   2U0 e
T
 uU0   2  2 U e T
Z1  Z2 
L L L
0
  
 

Tehnica tensiunilor înalte - 2015 12

 II. Propagarea undelor de tensiune pe liniile electrice

În formă finală:
t

2 Z1
u1 (t )  uU0  U0 e T . L
(2.32)
Z1  Z2
Tensiunea inversă din linia de impedanţă caracteristică Z 1 este:
t

2 Z1
ui1  u1  U0  u  1U0  U0 e TL
Z1  Z2
(2.33)
 
t 
 Z2  Z1 2 Z1 T 
u i1    e L
U0
Z
 1  Z2 Z1  Z 2 
 
Expresiile obţinute pentru tensiunile u 1 (t), u 2 (t) şi u i1 (t) arată dependenţa
lor de timp, într-un mod caracteristic unui proces tranzitoriu aperiodic.
Valorile iniţiale şi finale ale tensiunilor pe durata acestui proces tranzitoriu
sunt indicate în tabelul 2.3.
Tabelul 2.3 – Valorile tensiunilor în procesul tranzitoriu
Momentul u1 u2 u i1
t=0 2U 0 0 U0
t→∞ αuU0 αuU0 βuU0

Reprezentarea grafică a acestor tensiuni, la momentul final al regimului

tranzitoriu este dată în fig.2.7, considerând, pentru simplificarea
reprezentării că Z 1 =Z 2 .
În raport cu forma treaptă a tensiunii U 0 tensiunea care se propagă în linia
2 capătă front exponenţial, deci pantă limitată. Panta acestei tensiuni este:

u1 u
U0
u2
ui
x x

Fig.2.7- Tensiunile în regimul tranzitoriu datorat

prezenţei inductanţei longitudinale
t t t
du2 1 T 2 Z2 Z1  Z2 T 2 Z2 
T
(
at )    uU0 e  U0
C
e  U0 e , C C

dt TL Z1  Z2 L L
având valoarea maximă în momentul iniţial a regimului tranzitoriu.

Tehnica tensiunilor înalte - 2015 13

 II. Propagarea undelor de tensiune pe liniile electrice

2 Z2
amax  U0 . (2.34)
L
Concluzile acestei analize sunt:
 În momentul iniţial al regimului tranzitoriu, inductanţa longitudinală se
comportă ca şi cum linia de impedanţă caracteristică Z 1 ar avea
sfârşitul în gol;
 Inductanţa din punctul nodal influenţează procesul de propagare
numai pe durata regimului tranzitoriu;
 Efectul inductanţei de atenuare pantei pe front a tensiunii care se
propagă în linia a doua, deşi este avantajos din punctul de vedere al
solicitării izolaţiilor echipamentelor electrice cu înfăşurări
(transformatoare, motoare), nu poate fi exploatat datorită dublării
tensiunii în linia 1 prin propagarea undei inverse;
 Dacă astfel de inductanţe se află în serie pe conductoarele unei linii,
borna la care poate să sosească o undă de tensiune cu front abrupt ar
trebui protejată cu un descărcător.

2.6 Reflexii repetate pe o linie scurtă

Se consideră o configuraţie cu trei linii înseriate,dintre care cea din
mijloc are o lungime finită, iar celelalte sunt infinit de lungi. Dacă o undă de
tensiune U 0 se propagă către linia scurtă (fig.2.8), în punctele nodale A şi
B au loc reflexii şi refracţii. Deoarece lungimea liniei scurte este finită, se
vor lua în considerare la calculul tensiunilor în punctele nodale şi undele
reflectate de la nodul vecin. Ca urmare, tensiunile în cele două noduri se
vor obţine ca sumă a componentelor refractate în mod repetat în cele două
linii, decalate între ele cu dublul duratei de propagare pe linia AB, =
2l AB /v. Pentru simplitate, se va considera că unda iniţială are formă
rectangulară, ca şi toate undele reflectate sau refractate.
U α0 α 10 α 02
Z1 ß 01 A Z0 B Z2
ß 10 ß 20

Fig. 2.8 –Reflexia şi refracţia undelor de tensiune în

punctele nodale a trei linii înseriate

După atingerea nodului A de către unde incidentă au loc următoarele

procese:
 reflexie şi refracţie în nodul A, coeficienţii respectivi fiind α 10 şi β 01 ;

Tehnica tensiunilor înalte - 2015 14

 II. Propagarea undelor de tensiune pe liniile electrice

 la ajungerea undei refractată dinspre nodul A către nodul B, reflexie şi

refracţie în acest nod, coeficienţii fiind β 20 , respectiv α 02 ;
 când unda reflectată dinspre nodul B către A ajunge în A, refracţie şi
reflexie în acest nod, coeficienţii respectivi fiind α 01 şi β 10 .
Expresiile coeficienţilor de reflexie şi refracţie implicaţi în acest proces
sunt:
2 Z0 2 Z2 2 Z1
10  ; 02  ; 01  ;
Z0  Z1 Z0  Z2 Z0  Z1
. (2.35)
Z  Z1 Z  Z0 Z  Z0
01  0 ; 20  2 ; 10  1
Z0  Z1 Z0  Z2 Z0  Z1
În continuare aceste procese se repetă conform diagramei din fig.2.9.
U0
u1 A Z0 B u2 Z2

Z1
10U 0
10 02U 0

10  20U 0
10 01 20U 0
2 
10  20 10U 0 10 02 10  20U 0

10  202 10U 0

3 
10 0110  U 0
2
20

4 
10  202 102 U 0
10 02 102  202 U 0
t
5 
t
Fig. 2.9 – Reflexii şi refracţii repetate în punctele nodale

Pentru t → ∞, expresiile tensiunilor în nodurile A şi B devin:

2
u A  U0  01U0  10 2001U0  10 20 1001U0 
3 2
 10 20 1001U0  ... 
 2 2
 U0 1  01  10 2001 1  20 10  20 
10  ...  

 U0 1  01  10 2001
1   
n
20 10 .  
 1  20 10 
 
Deoarece β 10 <1 şi β 20 <1, termenul (β 10 β 20 )n << 1, poate fi neglijat.
Astfel,

Tehnica tensiunilor înalte - 2015 15

 II. Propagarea undelor de tensiune pe liniile electrice

2 Z0 2 Z1 Z2  Z0
10 2001 Z  Z1 Z0  Z1 Z0  Z1 Z0  Z2
u A  1  01  1  0  
1  10 20 Z0  Z1 Z1  Z0 Z2  Z0
1
Z0  Z1 Z0  Z2
2 Z0 2 Z0 2 Z1 Z2  Z0 
  
Z0  Z1 Z0  Z1 Z0  Z1 Z0  Z2   Z1  Z0 Z2  Z0 

2 Z0  2 Z1 Z2  Z0  2 Z2
 1   .
Z0  Z1  2 Z0 Z1  Z2  Z1  Z2
În mod asemănător:
2 2
uB  1002U0  10 20 1002U0  10 20 1002U0  ... 
 2 2
 U01002 1  20 10  20 10  ...  
 U01002

1  20 10 .
n

1  20 10
La fel ca mai sus, deoarece β 10 <1 şi β 20 <1, termenul (β 10 β 20 )n<<1, poate
fi neglijat şi rezultă:
2 Z0 2 Z2
1002 Z0  Z1 Z0  Z2
uB  U0  U 
1  20 10 Z2  Z0 Z1  Z0 0
1
Z0  Z2 Z0  Z1
4 Z0 Z2 2 Z2
 U0  U0 .
Z0  Z2 Z0  Z1   Z2  Z0 Z1  Z0  Z1  Z2
Se observă că, pentru t → ∞, cele două tensiuni sunt egale:
 uA  u 
    B   12 . (2.36)
 U0   U0 
Pe durata regimului tranzitoriu, formele tensiunilor diferă în funcţie de
inegalităţile dintre impedanţele caracteristice ale celor trei linii. În fig.2.10
sunt date aceste forme, pentru 4 situaţii posibile:

Tehnica tensiunilor înalte - 2015 16

t/t t/t
 II. Propagarea undelor de tensiune pe liniile electrice

1.8
1.6
1.4
1.2
1

x U0
0.8
0.6
0.4
0.2
0
0 2 4 6 8 10 12
a) timp

1.2

0.8
x U0
0.6

0.4

0.2

0
0 2 4 6 8 10 12
b) timp

3.5

2.5

2
x U0

1.5

0.5

0
0 2 4 6 8 10 12
c) timp

0.35
0.3
0.25
0.2
x U0

0.15
0.1
0.05
0
-0.05
0 2 4 6 8 10 12
d) timp

Fig.2.10- Formele tensiunilor în punctele nodale pentru situaţiile

a) Z 1 >Z 0 <Z 2 , Z 1 =Z 2 ; b) Z 1 <Z 0 >Z 2 , Z 1 =Z 2 ;
c) Z 1 >Z 0 >Z 2 ; d) Z 1 <Z 0 < Z 2

2.7 Influenţa descărcării corona de impuls asupra propagării undelor

de supratensiune

Undele de supratensiune, mai ales acelea provocate de trăsnete pe

liniile electrice aeriene au amplitudine mare, care paractic nu de-pinde de
tensiunea de serviciu, astfel că propagarea lor are loc în prezenţa
descărcării corona. Fiind în general impulsuri unipolare, apar unele
particularităţi în raport cu descărcărea corona datorită tensiunii de serviciu
alternative:

Tehnica tensiunilor înalte - 2015 17

 II. Propagarea undelor de tensiune pe liniile electrice

 strimerii se dezvoltă pe durata creşterii tensiunii, iar după depă-irea

vîrfului se sting, iar sarcina spaţială se disipă prin recombinări.
 sarcina spaţială este mai mare în cazul polarităţii pozitive a impulsului,
deoarece descărcarea ocupă un volum mai mare în jurul conductorului.
Caracteristica Q(u), tensiune-sarcină are forma din fig. 2.11. Până la
apariţia descxărcării corona, sarcina electrică a conductorului variază liniar
cu tensiunea:

q
q=C d u

q=C g u

β
α u
U0
Fig. 2.11 – Caracteristica sarcină tensiune a descărcării corona de
i l
qc  Cg u . (2.37)
După formarea strimerilor descărcării corona o parte dintre sarcinile de pe
conductor trec în spaţiul din jurul acestuia:
q  qc  qsp . (2.38)
Partea neliniară a caracteristii q(u) poate fi aproximată de funcţia:
B
 u 
q  A  . (2.39)
U
 0

Pentru u=U 0 , q = A = C g U 0 , deci:

B
 u 
q  CgU0   . (2.40)
U
 0

Parametrul adimensional B depinde de diametrul conductorului şi de

polaritatea undei de tensiune. Capacitatea conductorului în timpul
descărcării corona variază neliniar cu tensiunea, fiind numită capacitate
dinamică:
B 1
dq CgU0 B 1  u 
Cd   Bu  Cg B   . Cd  Cg .
du U0B U
 0
Viteza de propagare a undelor de tensiune este influenţată de prezenţa
descărcării corona, ca şi mărimea impedanţei caracteristice a
conductorului coronat:

Tehnica tensiunilor înalte - 2015 18

 II. Propagarea undelor de tensiune pe liniile electrice

1B
L L L 1 Z  u  2
Zcor       Z
Cd  u 
B 1 Cg  u 
B 1 B  U0 
Cg B  B 
 U0   U0 

1 B
1 B
1 1 1 1 u  v  u  2
v cor          v.
LCd  u 
B 1 LCg B  U0  B  U0 
LCg B 
 U0 
Atât modificarea parametrilor de propagare, v şi Z cât şi pierderile de
putere datorate descărcării corona contribuie la deformarea undei de
impuls în sensul reducerii pantei pe front şi a scăderii amplitudinii.
Deformarea undei datorită modificării parametrilor de propagare se poate
ilustra grafic, fig.2.12. Partea impulsului în care tensiunea este mai mare
decât U 0 se împarte în trepte înguste pentru care se poate considera
constantă capacitatea dinamică. Acelei capacităţi dinamice îi corespunde o
viteză de propagare mai mică decât în lipsa descăr-cării corona, care
produce o întârziere în propagare a treptei respective, mai mare decât a
treptei anterioare, deoarece capacitatea dinamică continuă să crească
până la vârful impulsului.
u u

U0 U0

a) t b) t

Fig.2.12 – Deformarea undelor de impuls prin propagare pe o linie coronată:

a) fără considerarea pierderii de putere; b) cu considerarea pierderilor.

Întârzierea în propagare se poate calcula:

l l l v 
t      1   0 .
v cor v v  v cor 
Reducerea amplitudinii impulsului se poate calcula cu relaţia:

Tehnica tensiunilor înalte - 2015 19

 II. Propagarea undelor de tensiune pe liniile electrice

Um (0 )
Um (l )  , (2.40)
1  lUm (0 )
în care coeficientul α are valorile 0,26 pentru polaritate pozitivă şi 0,177
pentru polaritate negativă a impulsului.

2.8 Propagarea undelor pe linii multifilare

Liniile electrice sunt formate din mai multe conductoare paralele. Pentru a
stabili influenţa cuplajului capacitiv dintre conductoare asupra propagării
undelor, se poate porni de la sistemul de ecuaţii stabilit de Maxwell pentru
un sistem de corpuri conductoare încărcate cu sarcini electrice:

U   .q . (2.41)
U este matricea coloană a potenţialelor corpurilor,
 este matricea pătrată a coeficienţilor de potenţial,
q este matricea coloană a sarcinilor corpurilor.
Dacă corpurile considerate sunt conductoarele liniilor electrice (fig.2.13),
iar q este sarcina electrică a acestora pe unitate de lungime, coeficienţii de
potenţial au expresiile de calcul:
ri
a ij

hi b ij
hj

Fig. 2.13 Linie aeriană cu două conductoare

1 2 hi 1 bij
 ii  ln , respectiv  ij  ln . (2.42)
20 ri 20 aij

Undele electromagnetice care se propagă pe conductoare sunt unde

plane. Se poate considera că acestea se formează prin deplasarea
câmpului electric al sarcinilor electrice cu viteza de propagare v.

Tehnica tensiunilor înalte - 2015 20

 II. Propagarea undelor de tensiune pe liniile electrice

Valabilitatea sistemului de ecuaţii nu se alterează dacă membrul drept se

înmulţeşte şi se împarte cu v:

U  . qv . (2.43)
v
Termenii α/v au dimensiunea unei impedanţe:
V
  C m V .m s V V

 v  m s     ,
C m Cs A
iar termenii de forma qv au dimensiunea unui curent:

qv   C m  C  A .
m s s
Aşadar sistemul (2.43) se poate scrie acum:
U  Z .I . (2.44)
Termenii Z poartă numele de impedanţă caracteristică, având expresiile de
calcul:
1 2 hi 4 .9.10 9 2 hi 2 hi bij
Zii  ln  ln  60 ln ; Z ij  60 ln . (2.45)
20v ri 2 .3.10 8 ri ri aij

Sistemul (2.44) are n ecuaţii şi 2n necunoscute. Pentru rezolvare sunt

necesare ecuaţii suplimentare, care sunt expresia unor condiţii specifice
unei situaţii date.
Exemple
a) Propagarea simultană a undelor pe conductoare izolate faţă de sol
Este cazul propagării pe conductoarele unei linii fără conductoare de
protecţie. Condiţiile la limită sunt:
U1  U2  ...  Un  U0 . (2.46)
Fie, pentru simplificare cazul a numai două conductoare amplasate identic
faţă de sol. Sistemul (2.44) se scrie:
U0  Z11I1  Z12I2
(2.47)
U0  Z21I1  Z22 I2
Deoarece Z 12 = Z 21 , curenţii I 1 şi I 2 au expresiile:

Tehnica tensiunilor înalte - 2015 21

 II. Propagarea undelor de tensiune pe liniile electrice

U0 Z12 Z11 U0
U Z22 Z22  Z12 Z21 U0 Z11  Z12
I1  0  U0 2
; I 2   U0 2
;
Z11 Z12 Z11Z22  Z12 Z11 Z12 Z11Z22  Z12
Z21 Z22 Z21 Z22
Deoarece cele două conductoare sunt identice ca diametru şi înălţime
deasupra solului:
Z11  Z22  Z; Z12  Z21  Z ' , (2.48)
iar expresiile curenţilor sunt:
Z  Z' Z  Z' U0
I1  U0 2 '2
; I2  U0 2 '2
; I1  I2  . (2.49)
Z Z Z Z Z  Z'
Aşadar, în prezenţa altor conductoare izolate, impedanţa caracteristică a
unui conductor se măreşte.
Pentru o linie electrică trifazată cu coronament orizontal, rezultă
Z11  Z22  Z33  Z; Z12  Z23  Z31 ,
Impedanţa caracteristică a conductorului din mijloc devine mai mare decât
a acelora laterale, datorită prezenţei acestora.

b)Propagarea pe conductoare izolate în prezenţa unor conductoare legate

la pământ
Cazul cel mai simplu este propagarea pe un conductor activ în prezenţa
unui conductor de protecţie, condiţiile la limită fiind:
U1  U0 ; U2  0 . (2.50)
Sistemul de ecuaţii (2.44) capătă forma:
U0  Z11I1  Z12I2
. (2.51)
0  Z21I1  Z22I2
Expresiile curenţilor sunt:
U0 Z12
0 Z22 Z22 U0
I1   U0  ;
Z11 Z12 2 2
Z11Z22  Z12 Z12
Z21 Z22 Z11 
Z 22

Tehnica tensiunilor înalte - 2015 22

 II. Propagarea undelor de tensiune pe liniile electrice

Z11 U0
Z 0  Z21 U0
I2  21  U0  ;
Z11 Z12 2
Z11Z22  Z12 Z11Z22
Z12 
Z21 Z22 Z12

Impedanţa caracteristică a conductorului activ scade în prezenţa con-

ductorului de protecţie.
2
Z12
Z1  Z11  . (2.52)
Z22
c) Propagarea pe un conductor în prezenţa altor conductoare izolate
Un caz practic de acest fel este propagarea unei unde pe conductorul de
protecţie în prezenţa unui conductor activ.
Condiţiile la limită corespunzătoare sunt:
U1  U0 ; I2  0 . (2.53)
Sistemul de ecuaţii (2.44) devine:
U0  Z11I1
. (2.54)
U2  Z21I1
Extrăgând curentul I 1 din prima ecuaţie şi introducându-l în a doua, se
obţine:
Z
U2  21 U0  k12U0 . (2.55)
Z11
k 12 se numeste coeficient de influenţă sau de cuplaj. În cazul
coronamentelor LEA, acesta are valori de 0,1 ...0,3 fiind cu atât mai mare
cu cât conductoarele sunt mai apropiate între ele şi faţă de sol.
Dacă linia are două conductoare de protecţie, pe care se propagă simultan
aceeaşi undă U 0 , condiţiile la limită devin:
U1  U2  U0 ; I3  0 , (2.56)
iar sistemul de ecuaţii are forma:
U0  Z11I1  Z12 I2
U0  Z21I1  Z22I2 . (2.57)
U3  Z31I1  Z32I2
Pentru aşezarea în plan orizontal a conductoarelor de protecţie, 1 şi 2 :
Z 11 =Z 22 =Z; Z 12 =Z 21 =Z’. (2.58)
Din primele două ecuaţii se obţin curenţii I 1 şi I 2 :

Tehnica tensiunilor înalte - 2015 23

 II. Propagarea undelor de tensiune pe liniile electrice

U0 Z12
U Z22 Z22  Z12 Z  Z' U0
I1  I2  0  U0  U0 ;U0 ;
2
Z11 Z12 Z11Z22  Z12 Z 2  Z '2 Z  Z'
Z21 Z22
Tensiunea pe al treilea conductor devine astfel:
Z31 Z32

Z31  Z32 Z Z  k31  k32 U .
U3  U0  U0 0 (2.54)
Z  Z' Z' 1  k
1 12
Z
Coeficientul lui U 0 este coeficientul de influenţă al celor două conductoare
de protecţie asupra conductorului activ.
În prezenţa descărcării corona de impuls, coeficienţii de influenţă devin mai
mari deoarece raza aparentă a conductorului coronat este mai mare decât
raza geometrică.

2.9 Metode grafo-analitice pentru studiul propagării undelor de

supratensiune
Metoda analitică de analiză a proceselor de propagare a fost folosită mai
sus, admiţând că forma impulsurilor de tensiune este treaptă cu durată
infinită, iar elementele de circuit considerate sunt liniare. În realitate,
ambele ipoteze nu sunt riguros verificate, iar folosirea metodei analitice în
altfel de situaţii este foarte laborioasă. Pentru asemenea situaţii au fost
elaborate metode de calcul numite iniţial grafo-analitice, in lipsa
calculatoarelor numerice; în prezent, asemenea metode, care se pretează
la formalizare numerică pot fi rezolvate de către calculatoare.
Exemplul 1: Propagarea unei unde de formă oarecare printr-un punct
nodal cu capacitate transversală

Sistemul de ecuaţii care descrie schema echivalentă din fig. 2.14 sunt
duC u
2U0  Z1I1  uC ; i1  i 2  C ; i2  C .
dt Z2
U0
Z1 Z2
i1 Z1 i2
C 2U 0 C Z2
uC

Fig. 2.14 – Schema monofilară şi schema echivalentă cu parametri concentraţi

Tehnica tensiunilor înalte - 2015 24

 II. Propagarea undelor de tensiune pe liniile electrice

Pentru obţinerea soluţiei referitoare la tensiunea u C se elimină curenţii, prin

introducerea expresiilor acestora în prima ecuaţie a sistemului:
uC du
2U0  Z1  C C  uC ,
Z2 dt
2 Z2 Z Z C duC
U0  uC  1 2 .
Z1  Z2 Z1  Z2 dt
Ultima ecuaţie se pune sub forma:
12U0  uC duC
 , (2.55)
TC dt
pe baza căreia se poate realiza rezolvarea grafică întrucât forma tensiunii
U 0 (t) nu este exprimată printr-o funcţie simplă.

u u
B αuU

uC β
A C

t/∆t
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9
0’ 1’ 2’ 3’ 4’ 5’ 6’ 7’ 8’ 9’
TC

Fig. 2.15 - Rezolvarea grafică a ecuaţiei (2.45) – metoda subtangentelor

Din triunghiul dreptunghic ABC, se exprimă tgβ:

BC uU0  uC
tg   . (2.56)
AC TC
Identitatea membrului stâng al (2.55) cu tgβ (2.56) arată că segmentul AB
este tangent la curba u C (t).
Astfel, curba u C (t) se construieşte din segmente de tangentă. Cu cât
intervalul ∆t este mai mic, cu atât precizia de aproximare a funcţiei u C (t)
este mai bună.

Exemplul 2: Determinarea tensiunii reziduale a unui descărcător cu

rezistenţă variabilă

Tehnica tensiunilor înalte - 2015 25

 II. Propagarea undelor de tensiune pe liniile electrice

Se consideră schema din fig.2.16 în care un descărcător clasic cu rezis-

tenţă variabilă este conectat transversal în punctul nodal al liniilor.
U0
Z1 Z2
i1 Z1 i2
2U 0 id Z2
DR ud

Fig.2.16 – Descărcător cu rezistenţă variabilă în punctul nodal

Schema echivalentă, valabilă după amorsarea DRV, este descrisă de

ecuaţiile:
u
2U0  Z1i1  ud ; i1  id  d . (2.57)
Z2
Prin eliminarea curentului i 1 se obţine:

Z  2 Z2 ZZ
2U0  Z1i1   2  1 ud ; U0  1 2 i d  ud .
 Z1  Z1  Z2 Z2  Z2
În final:
ZZ
uU0  1 2 id  ud . (2.58)
Z2  Z2
Pornind de la relaţia (2.58), se realizează construcţia grafică din fig.2.17.

u
Z1Z2
id
Z1  Z2 αu

u
u rez

i t

id

Fig.2.17 – Tensiunea reziduală pe descărcătorul cu rezistenţă variabilă

Tehnica tensiunilor înalte - 2015 26