Sinteză

Sculptura și arhitectura în perioada renascentistă

Termenul de renaștere este folosit pentru a face referire la schimbările culturale din secolele
XV și XVI din Italia care au influențat ulterior și restul Europei.

Materialele cel mai des folosite în sculpturile renascentiste sunt marmura, bronzul și piatra,
aceastea având ca surse de inspirație Antichitatea, creștinismul și viața cotidiană.

Florența este orașul în care a apărut Renașterea.

În anul 1402 este organizat un concurs al cărui câștigător urma să fie desemnat arhitectul care
să se ocupe de părțile din broz ale baptisterului catedralei din Florența. Câștigătorul a fost
Lorenzo Ghibeti (1378-1455), bijutier și arhitect.

În atelierul lui Ghiberti se face remarcat Donatello (1386-1466) despre care se spune că și-ar fi
întrecut maiestrul. Cea mai cunocută sculptură a sa este David, realizată din bronz, care astăzi
poate fi admirată la Muzeul Național Bargello din Florența.

Cea mai puternica familie de la acel moment a fost Familia de Medici. Aceștia angajau diferiți
artiști pentru a le fi create diverse opere de artă.

Papa Leon al X-lea și Papa Julius al II-lea contribuie la crearea diferitelor edificii prin
angajarea celor mai de seamă artiști contemporani. Unul dintre acestea este Capela Sixtină,
realizată aproape în întregime de Michelangelo Buonarotti (1475-1564).

Câteva sculpturi celebre realizate de Michelangelo sunt Pieta, Moise și David, ele fiind dintre
cele mai apreciate. Pieta și Moise se află în patrimoniul bisericii Sfântul Petru (Basilica San
Petro), iar lucrarea David poate fi admirată la Galeriile Academiei din Florența.

Deși Leonardo da Vinci (1452-1520) este cunoscut la nivel mondial pentru pictura sa Mona
Lisa, dupa moartea sa, în documentele sale personale au fost găsite numeroase schițe și desene
de fațade și de interioare.

Refael (1489-1520) decorează Camerele Vaticanului, aici luând naștere una dintre cele mai
faimoase picturi ale sale, Școala Ateniană.

Donato Bramante (1444-1514) este cel mai cunoscut arhitect al perioadei respective . El dă o
nouă dimensiune clădirilor, una clasică, simetrică, ce de exemplu: Tempietto din Roma. El este
cel care a proiectat biserica Sfântul Petru, în care a fost implicat și Michelangelo.

În Țările Nordice, în aceeași perioadă istorică, sunt îmbinate elementele antice cu tradițiile
stilului medieval în care predomină liniile verticale și combinațiile cu ogivele gotice.