CONTEXTUALIZARE----PERIOADA MARILOR CLASICI

La 1863, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Petre P. Carp, Iacob Negruzzi i Titu Maiorescu se întorc de studii din
străinătate și încep o serie de conferințe numite „Prelecțiuni populare”. Se disting astfel mai multe perioade:

 prima, cea ieșeană, este ce în decursul căreia sunt elaborate principiile Junimii, urmând să apară și primul
volum al revistei „Convorbiri literare”.

 Cea de a doua este perioada de maximă înflorire, ședințele desfășurându-se alternativ și la București, Titu
Maiorescu fiind numit ministru al Instrucțiunii publice.

 Perioada bucureșteană, cea de a treia, marchează sfârșitul grupării; Iacob Negruzzi se mută la București,
luând cu el și reviste ce căpătase caracter precumpănitor universitar

 Prestigiul se diminuează treptat astfel că, după 1921, aceasta va publica mai mult studii de artă veche și
populară.

Marii clasici sunt mai mult esteticieni și filozofi decât experți într-un anumit domeniu, ei preferând opera clasică,
a cărei valoare a fost demostrată de timp. Pe lângă spiritul filozofic, oratoric, critic, o altă trăsătură a junimiștilor este
ironia, aceștia având un dosar în care adunau erorile din articole și discursuri pe care le comentau malițios. Luptau
împotriva poeziei neinspirate și a falsificării istoriei.

Direcționarea literaturii a însemnat sprijinirea celor patru mari clasici: EMINESCU, CREANGĂ,
CARAGIALE, SLAVICI.