MINISTERUL EDUCAȚIEI CULTURII ȘI CERCETĂRII AL REPUBLICII

MOLDOVA
CENTRUL DE EXCELENȚĂ ÎN ENERGETICĂ ȘI ELECTRONICĂ
CATEDRA SISTEME INFORMAȚIONALE

Studiu Individual

Disciplina: Psihologia social-economică

Tema: Raporturile psihologiei economice cu celelalte științe
economice.

A efectuat:Tabureanu Marian
A verificat profesorul :Oceretnîi Sergiu

Chișinău 2020
Începutul secolului al XIX-lea este marcat de teoriile economice ale liberalismului, socialismului utopic,
marxismului şi protecţionismului. 1.Liberalismul economic a fost dezvoltat de Thomas Robert Malthus
(1766-1834) care considera economia o ştiinţă socio-economică, care trebuie să studieze munca
productivă a oamenilor, cea care creează avuţia unei naţiuni şi oferă oamenilor bunurile şi serviciile de
care au nevoie. Ideile liberalismului economic au fost susţinute şi de John Stuart Mill (1806-1873) care a
elaborat teoria conform căreia libertatea economică depinde de libertatea politică. Totodată a fost
adeptul ideii de reformă, propunând un program liberal de politică socială bazat pe : a.schimbarea
repartiţiei bunurilor; b.aplicarea unor reguli corecte de gestionare a proprietăţii individuale; c.aplicarea
unor reguli corecte de repartiţie. A comparat proprietatea privată individuală cu proprietatea colectivă
pentru a afla care dintre cele două forme de proprietate oferă cea mai mare formă de libertate şi a
constatat că pe măsură ce mijloacele de subzistenţă sunt asigurate, nevoia cea mai acută a fiinţei umane
este aceea 9 de libertate, care la rândul său creşte pe măsură ce inteligenţa şi facultăţile mintale ale
individului se dezvoltă (Dobrescu, 2005). Plecănd de la aceste idei privind nevoia de libertate, concluzia
sa a fost că dacă îngrădeşte libertatea umană, sistemul de proprietate, oricare ar fi el, este sortit
eşecului. Teoria privind necesitatea reformei in domeniul vieţii economice a fost preluată de Leon
Walras (1834-1910). Acesta a analizat mecanismele economice în lucrarea sa „Teoria matematică a
avuţiei naţionale”(1883) precizând necesitatea unor ramuri distincte de studiu ale economiei ca ştiinţă:
economia pură, economia concurenţială aplicată şi economia socială. În concepţia sa economia pură
trebuie să studieze fenomenele care apar în relaţia oamenilor cu bunurile de care au nevoie, în timp ce
economia socială trebuie să studieze repartiţia avuţiei sociale între indivizi şi stat, pe baza principiului
dreptăţii. Comparând cele două discipline, consideră economia pură baza economică a economiei
sociale, dacă economia concurenţială funcţionează liber, aceasta fiind cea care alocă factorii şi
proporţionează valorile de întrebuinţare pentru a asigura belşug şi bunăstare, acces la bunuri şi servicii
tuturor oamenilor. 2.Socialismul utopic, dezvoltat de Saint Simon, Pierre Proudhon, Charles Fourier şi
Robert Owen, susţinea dezvoltarea egală, accesul egal al tuturor oamenilor la valorile create şi aplicarea
în economie a principiului repartiţiei: „de la fiecare după capacităţi, fiecăruia după muncă”. 3.Teoria
marxistă poartă numele celui mai cunoscut exponent al său, Karl Marx (1818- 1883), care în cunoscuta
sa operă „Capitalul (1857) consideră că sistemul capitalist va intra inevitabil intr-o adevărată criză
întrucât el se întemeiază pe exploatarea clasei muncitoare, munca salariaţilor nefiind remunerată pe
măsura rezultatelor, plusvaloarea fiind însuşită de proprietarii mijloacelor de producţie. Această
realitate stă la baza conflictelor de clasă, care va măcina din interior un sistem social măcinat de
contradicţii, dintre ca cea mai evidentă fiind dezvoltarea capacităţilor de producţie fără a fi însoţită de o
creştere proporţională a cererii. În concepţia lui Marx, deţinătorii de mijloace de producţie se
concurează acumulând şi concentrând tot mai mult capital, dar pe termen lung acest tip de sistem nu va
mai putea produce noi bogăţii întrucăt capitaliştii, în goana după profit, înlocuiesc tot mai rapid munca
vie, a salariaţilor cu munca moartă, a maşinilor, dar singura care creează valoare este munca vie. Ori
înlocuirea acesteia va duce inevitabil la criza societăţii capitaliste, la ascuţirea luptei de clasă şi inevitabil
la prăbuşirea orânduirii capitaliste. 4. Protecţionismul are ca principal reprezentant pe Frantz List (1779-
1846) care a dezvoltat conceptul de naţionalitate, denumind economia politică o ştiinţă experimentală
în timp ce adevărata economie politică este o ştiinţă economică a naţiunii, denumită de el „sistemul
organic naţional de economie politică”, care realizează legătura între toate forţele productive ale
naţiunii, garantând proprietatea, valoarea şi dezvoltarea acesteia pe baza dezvoltării forţelor productive
ale naţiunii. Teoria are ca scop accentuarea caracterului naţional al dezvoltării economice, protejând
identitatea naţională a acesteia. Analizând economia naţională, constată existenţa a patru tipuri:
pastorală, agricolă, agricolămanufacturieră şi manufacturieră. La sfârşitul sec.al XIX-lea se impune în
psihologia economică o nouă doctrină, doctrina marginalistă, care, pentru prima dată în istoria
doctrinelor socio-economice analizează mecanismele economice la nivel micro şi pune accentul pe
psihologia individului , pe decizia subiectivă, pe perceperea rolului pe care il are fiecare individ în
producerea valorii. In cadrul teoriei marginaliste s-au format mai multe şcoli: a.şcoala austriacă, avănd
ca reprezentant de seamă pe Carl Menger, autorul lucrării „Fundamentele economiei politice” (1871) în
care dezvoltă teoria conform căreia individul reprezintă scopul şi obiectul activităţii economice,
activitate ce depinde de nevoile umane (Dobrescu, 2005). b.şcoala engleză reprezentată de W.S.Jevons
care în lucrarea sa „Teoria economiei politice”(1871)propune introducerea in calculele economice a unui
nou factor: satisfacţia produsă consumatorului de către bunul sau serviciul economic respectiv, care
poate fi constatată prin metoda observaţiei. Plecând de la această bază, formulează legea unicităţii
dreptului de schimb. 10 c.şcoala elveţiană se impune în literatura de specialitate prin activitatea lui Leon
Walras, care în lucrarea „Teoria matematică a avuţiei”(1883) foloseşte un limbaj matematic pentru a
explica realitaţile vieţii economice. El este considerat „primul fondator al ştiinţei economice moderne”.
d.Şcoala americană, reprezentată de J.B.Clark, Dintre teoriile sec. al XX-lea cea mai importantă este
teoria creată de John Maynard Keynes (1883-1946), ideile sale fiind prezentate în lucrările: „Urmările
economice ale păcii”(1919), „Tratatul asupra banilor”(1930) şi „Teoria generală a folosirii mâinii de
lucru, a dobânzii şi a banilor” (1936). Keynes este autorul legilor economice existente în orice societate:
1.legea înclinaţiei marginale spre consum; 2.legea înclinaţiei întreprinzătorului spre eficienţa marginală a
investiţiilor; 3.legea înclinaţiei spre valori lichide. Analizând problematica economică a salariului, Keynes
emite următoarele postulate: a.salariul este egal cu produsul marginal al muncii, b.utilitatea salariului
depinde de cantitatea de bunuri care poate fi cumpărată cu acesta. În ceea ce priveşte consumul,
Keynes consideră că. -nivelul nominal al venitului real depinde de volumul ocupării forţei de muncă;
-cheltuielile de consum neproductive depind de înclinaţia spre consum a individului; -nivelul ocupării
depinde de cererea efectivă. Keyes este cunoscut în literatura socio-economică de specialitate şi prin
deja celebra sa formulă V=C+I (V=venitul, C=consumul, I=investiţiile), formula reprezentând starea de
echilibru a economiei. Prin întreaga sa operă Keynes a pus bazele economiei de piaţă dirijate, a
restructurat teoria economică generală şi a explicat care este rolul statului în economie, cum poate el
interveni pentru dezvoltarea economică a naţiunii. Keynes a pus bazele teoriei macro, în mecanismul
economic rolul principal revenind comportamentului uman, care determină creşterea ciclică a
consumului sau a investiţiilor. Continuând ideile keynesiste, curentul denumit „Noua stângă de la
Cambridge” propune analiza importanţei raportului dintre muncă şi mijloacele de producţie utilizate,
subliniind importanţa subiecţilor economici, fie ei persoane fizice sau juridice. Alte teorii din perioada
contemporană sunt teoria monetaristă a lui M.Friedman care reluând pe baze moderne principiile
mercantilismului, susţine că rolul cel mai important în desfăşurarea proceselor economice il au moneda
şi manevrarea masei monetare în lucrarea sa „Economia liberă de piaţă privată” şi teoria statului de
drept a lui F.A.Hayek care consideră că statul de drept este statul în care primează forţa legilor inclusiv în
domeniul economic.