PROIECT DIDACTIC

PROPUNĂTOARE: Mihai Florina Violeta

GRUPA: studenţii PIPP, anul III

UNITATEA TEMATICA : Particularităţile desenului infantil

DENUMIREA ACTIVITĂȚII: Desenul Familiei (interpretare)

TIPUL ACTIVITĂȚII: predare-învăţare

SCOPURILE ACTIVITĂȚII :

 Dezvoltarea capacității de cunoaștere și înțelegere a copilului prin intermediul desenului;

 Formarea deprinderii de a analiza particularităţile specifice desenului infantil;
 Analiza desenului familiei.

OBIECTIVE OPERAȚIONALE: La sfârţitul activității, toți studenţii vor fi capabili:

O1: să identifice cel puţin trei particularităţi ale desenului infantil, pe baza cunoştinţelor dobândite (linia grafică, dimensiunea desenului,
aşezarea desenului pe foaie, culorile);

O2: să descopere personalitatea copilului, sesizând cel puţin trei caracteristici ale desenului infantil, prezentate la lecţie;

O3: să analizeze desenul familiei, identificând cel puţin patru caracteristici ale desenului familiei;
 STRATEGII DIDACTICE:

METODE ȘI PROCEDEE: Conversația, Explicația, Lucrul pe grupe , Analiza, Observația.

MIJLOACE DIDACTICE: fişe , desenele copiilor

FORME DE REALIZARE: Frontal, pe grupe

BIBLIOGRAFIE:

1. Corman, L. (2012). Testul desenului familiei cu 103 figuri, Bucuresti: Trei

2. Cotti, E. (2016). Desenele copilului tău, interpretări psihologice, Bucureşti: Litera.
3. Davido, R. (2017). Cum să-ţi descoperi copilul prin desenele lui, Bucureşti: UNIVERS.
4. Wallon, P., Cambier, A. şi Engelhart, D. (2012). Psihologia desenului la copil , Bucuresti: Trei.

TIMP: 60 minute

STRATEGII DIDACTICE
MEMENTELE CONȚINUTUL
ACTIVITATII OB. TIMP INSTRUCTIV-EDUCATIV Metode și Mijloace Mod de EVALUARE
OP. procedee didactice organizare
1.Moment Se va asigura climatul necesar desfășurării Fişe
organizatoric activității. Se pregătesc materialele didactice.
Desenele
copiilor

2. Captarea atenției Se prezintă desenele realizate de copiii preşcolari Conversația, Desenele Frontal
şi se anunţă că acestea vor fi analizate Explicația, copiilor cu
testul
familiei
3. Precizarea temei si Se anunţă tema: particularităşile desenului Conversație Frontal Observare
a obiectivelor infantil şi obiectivele. sistematică
activității

4. Dirijarea învăţării  Se prezintă caracteristicile desenului Conversația, Fişe Frontal Aprecieri

infantil ( linia grafică, dimensiunea verbale
desenului, aşezarea desenului pe foaie, Explicația
folosirea culorilor)
 Se prezintă informaţii referitoare la
personalitatea copiilor, cum desenează
aceştia
 Se explica aplicarea testului proiectv al
familiei
5. Obţinerea O3 Conversația, Desenele Pe grupe Aprecieri
performanţei Studenţii se vor împărţi în trei/patru grupe şi copiilor verbale
O2 fiecare grupă va primi unul/două desene pe care Explicația, Observare
le vor interpreta, cu ajutorul fişelor de lucru. sistematică
O1 Lucrul pe
echipe

6.Aprecierea După analiza desenelor se vor prezenta câteva Conversaţia Pe grupe Aprecieri
performanțelor idei. Desigur, se poate analiza un singur desen, Analiza verbale
copiilor dar el nu este suficient pentru a trage concluzii.
7. Încheierea Se vor face aprecieri finale asupra desfășurării Conversația Frontal Aprecieri
activității activității verbale
 Desenul infantil

Desenul este o artǎ vizualǎ, un mod de a reprezenta grafic o figură, un

obiect, un peisaj.

Din acest motiv desenul este o modalitate importantă de exprimare,

desenul fiind atât un act creator, cât şi o maniera de a petrece timpul într-un
mod distractiv, de relaxare, dar şi un mijloc de comunicare , de relaţionare cu
alte persoane, asemeni jocului.

Desenul este un limbaj special, un mod de a exprima, în culori sau

acuarele, o poveste, o amintire sau un sentiment care, de cele mai multe ori,
nu pot fi redate în cuvinte. De aceea, desenul îl va ajuta pe copil nu numai sǎ
își dezvolte latura artisticǎ şi să aprecieze arta frumosului, dar sǎ şi exprime
liber ceea ce gândește, sǎ se facă cunoscut, să îşi dea frâu imaginaţiei, de a
contura propriile dorinţe. Desenul poate fi numit un “al doilea grai”, fiind
o cale de comunicare a copilului, dezvoltând un limbaj ce simbolizează la
început ceea ce ştie despre lume şi mai apoi ceea ce vede. Culorile folosite,
instrumentul ales pentru desen, modul în care copilul desenează, suprafaţa
ocupată pe foaia de desen sunt detalii foarte importante pentru cunoaşterea
copilului.

Ce transmit desenele copiilor? Ce simbolizează culorile alese,

obiectele care apar în desen, poziţionarea lor pe foaie?

Prin intermediul desenului copilul ne dezvăluie ceea ce nu poate sau

nu vrea să spună prin cuvinte, uneori de teamă să nu supere pe adulţii din jurul
său, alteori din neştiinţă, este modul natural de eliminare a tensiunilor
produse de dorinţele nerealizate sau de suferinţele nerezolvate, fiind cea mai
facilă cale de a explora universul interior al copilului, de a-l cunoaşte aşa cum
este. Desenul este cel mai potrivit mod de exprimare a gândurilor, ideilor,
sentimentelor. Utilizarea desenului ca mijloc de cunoaştere a copiilor nu
trebuie ignorată , uitată sau minimalizată, desenul având o valoare expresivă,
proiectivă, narativă (R. Davido). Pentru copil desenele sunt un mijloc de a da
frâu imaginaţiei şi de a-şi croi propriile vise. Când este lăsat să deseneze oricât
doreşte, el devine mai îndemânatic şi are o capacitate mai mare de exprimare.
Un copil care are puţine ocazii de a desena va rămâne într-o reprezentare
monotonă, liniară, va avea tendinţa de a realiza mereu aceleaşi teme, obiecte,
forme, de a folosi aceleaşi culori.

,,În zilele noastre ignoranţa faţă de desenele copiilor nu mai are nici o
scuză. Ele reprezintă un mijloc privilegiat de cunoaştere a personalităţii lor.
Ele nu sunt doar un simplu joc sau doar un simplu vis, ci, in acelasi timp, şi
joc şi vis şi realitate.” ( Davido, 2017, p.7)

De câte ori au ceva de desenat, copiii sunt fericiţi. Nu este nevoie să-i
inviţi de două ori. Se cufundă în această activitate complet absorbiţi şi doresc
să o continue mult după timpul alocat. Copiilor le place să deseneze. La fel ca
şi jocul, desenul ocupă un loc important în viaţa lor.

Analiza actului grafic, a desenului, indică informaţii elementare despre

evoluţia copilului. Aceste informaţii prezintă şi explică atât relaţia copilului
mic cu familia şi educatorii, cât şi cu mediul înconjurător, dar mai ales ajută
pe cel care analizeaza desenul copilului, în a-l întelege, a-i oferi răspunsuri.
Din analiza şi inerpretarea desenului copilului se pot dezvalui informaţii
despre personalitate, intelect, felul în care copilul vede familia, relaţiile cu cei
din jur, sentimentele faţă de cei apropiati, dezechilibre şi înclinaţii.

Trebuie luat în considerare un lucru foarte important şi anume faptul că

un desen, de unul singur, nu poate să exprime totul. Nu trebuie trase conluzii
pripite dintr-un singur desen, pe al cărui autor nu îl cunoaştem. Analiza
desenelor prezintă similarităţi cu analiza grafologică. Se studiză atât imaginea
de ansamblu, cât şi particularităţi privind liniile, formele obiectelor si
personajelor, culorile folosite, spaţiul ocupat pe foaie, dimensiunile,
instrumentul de desenat folosit etc. În sens larg, interpretarea desenelor
copiilor se face după urmatoarele trei dimensiuni: evaluarea globală (a datelor
despre mediul bio-social-cultural al subiectului), evaluarea personajelor (a
figurinelor umane) şi evaluarea arhetipurilor (simbolurile).  În literatura de
specialitate din domeniu sunt elementare trei teste proiective utile pentru
analiza şi interpretarea desenelor copiilor: testul arborelui, testul casei, testul
familiei.
 Testul familiei evidenţiază relaţia între copil şi părinţii săi. Familia este
loc al afecţiunii şi al siguranţei. Când un copil desenează o familie, o
desenează chiar pe a lui (deşi nu i se cere), ilustrând astfel problemele,
temerile sau bucuria, armonia din familie. Când copilul suferă în familia sa
redă acest lucru în desenul său (de exemplu dacă părinţii sunt divorţaţi copilul
îşi va desena separat părinţii).

Testul Familiei reprezintă desenarea propriei familii, evidenţiind relaţia

dintre copil şi membrii familiei. Familia este loc al afecţiunii şi al siguranţei.
Familia grupează sub acelaşi acoperiş mai mulţi indivizi între care se petrec
varii evenimente. Punerile în scenă ale familiei cu ajutorul desenului constituie
un mijloc indicat de a obţine o viziune globlă asupra subiectului, astfel
desenarea familiei îi pemite copilului să redea, aşa cum le percepe el, relaţiile
dintre diferiţi membri ai familiei, raporturile între toţi membrii ei şi, adesea,
dificultăţile inerente vieţii de familie. Este demonstrată solidaritatea copilului
cu mediul său familial – un copil împlinit este cel mai adesea un copil de care
cei de acasă se ocupă bine şi care se simte iubit, de părinţii lui sau de nişte
înlocuitori eficienţi. Copilul care trăieşte într-un cămin în care lucrurile nu
funcţionează cum trebuie sau unde tocmai s-a produs un eveniment marcant va
reflecta acest lucru în desenul lui. Astfel prin desenarea propriei familii copilul
îşi proiectează în special sentimentele pe care le are faţă de membrii familiei,
valorizarea sau devalorizarea lor.

Fie că desenele sunt spontane sau cu temă dată , se aplică aceleaşi

interpretări. Pentru ca o interpretare să fie întemeiată, este necesar să
cunoaştem copilul care desenează, precum şi contextul său socio-cultural. Este
foarte important să-l observăm pe copil, să-i notăm ezitările, dificultăţile, ceea
ce spune când este întrebat ce a desenat. Aceste detalii ajută în înţelegerea
desenului. Foaia de hârtie este un spaţiu, ea reprezentând mediul în care
trăieşte copilul. Când este mic, copilul desenează forme pe unde îi vine bine,
fără să fie o legătură între ele, dând dovadă de haos şi dezordine. Treptat va
începe sa-şi organizeze informaţia pe foaia de lucru: partea de sus
reprezentând cerul, cea de jos , pământul; proporţiile obiectelor desenate se
apropie de realitate, suprafaţa foii umplută de detalii.
 Un rol important îl are locul unde se desenează pe foaie: un copil care
desenează în partea de sus a foii este visător, are imaginaţie, îi place să
născocească poveşti fantastice, partea de sus reprezentând spiritul contient al
subiectului, zona totodată intelectuală şi spirituală (exprimă supraeul). Un
copil ce ocupă partea de jos a foii are nevoie de un mediu cald şi sigur în
familie, în clasă şi în şcoală, partea de jos reprezentând inconştientul, ceea ce
este material, nevoile fizice, instinctuale (exprimă pulsiunile sinelui). Plasarea
desenului în partea stângă se referă la trecut, la introvertire, la relaţiile cu
mama, la vsentimente şi la valorile familiale, iar plasarea în partea dreaptă
simbolozează viitoerul, extraversiunea, relaţiile cu tatăl. Aşezarea în mijlocul
foii transmite egocentrismul specific copiilor şi nevoia normală de atenţie.

Personalitatea copilului este descrisă prin liniile desenului: un copil

timorat va desena linii subţiri, nesigure, un copil agitat şi agresiv va desena
linii necontrolate, îngroşate. Atunci când foloseşte creionul copilul va apăsa
mai mult sau mai puţin, reflectându-se astfel forţa musculară care s-a exercitat
asupra instrumentului. Linia trasată cu precizie, fermă şi directă, nici prea
slabă,nici prea tare, este un semn de bună afirmare de sine, de siguranţă, de
extraversiune, sugerând o energie vitală bună, care permite copilului să-şi
controleze impulsurile şi agresivitatea. O linie prea apăsată, care riscă să
încreţească foaia, sau chiar să o rupă este un semn de stres interior,
impulsivitate nestăpânită, nemulţumiri. Linia trasată uşor, delicat sugerează
receptivitatea emoţională, sensibilitate şi empatie. O linie fragilă, apoape
invizibilă este reprezentativă pentru un copil timid, hipersensibil, vulnerabil şi
inhibat. Folosirea liniilor frânte şi colţuroase sugerează teama de a se afirma,
agitaţia, furia; liniile curbe exprimă blândeţea, deschiderea, caracterul
împăciuitor, cele drepte, în funcţie de context, exprimă calmitatea sau
rigiditatea, iar prezenţa buclelor, care se încolăcesc în jurul unei axe, este un
semn de regresie, ele fiind nomale până spre vârsta de patru ani.

Culorile pe care le foloseşte sunt la fel de importante: extrovertitul

preferă roşul, portocaliul, galbenul, culori pe care le şi combină, faţă de
introvertit care preferă albastrul, verdele sau griul. Prin intermediul culorilor,
copilul exprimă propriile sentimente. Un copil entuziast, energic va folosi
culorile intense, iar un copil liniştit, sensibil va folosi culorile pale. Când este
mic, copilul foloseste culorile după cum simte, iar mai târziu învăţă că soarele
e galben, sau că bradul este verde. Culorile ne dau multe informaţii despre
lumea interioară a copilului. În general, copiii desenează ceea ce văd și
exprimă prin culori sentimentele lor. Mediul în care trăiesc este şi el important:
de exemplu, desenele copilului care trăiește la oraș sunt diferite de cele ale
copilului care este crescut la țară. Nu trebuie să interpreteze exact imaginea, ci
întregul desen în ansamblu, ținând cont și de factorii externi. “Alegerea liberă
a culorilor este fundamental pentru înţelegerea caracterului şi temperamentului
copilului, mai ales dacă le foloseşte mereu pe aceleaşi, căci culoarea este
proiecţia externă a propriilor sentimente şi emoţii.” ( Crotti, 2016, p.23 ) Este
necesară observarea culorilor dominante, preponderenţa culorilor calde (roşu,
galben, portocaliu etc) indică un temperament extrovertit, iar preponderenţa
celori reci (albastru, verde, violet etc) indică un temperament introvertit.
Refuzul de a utiliza culori poate sugera o inhibiţie a emoţiilor şi a
sentimentelor, absenţa ei în desen sau doar în anumite teme poate indica un gol
afectiv. Prin folosirea unor culori diferite se poate duce la armonie, sau,
dimpotrivă, va impresiona prin caracterul strident, sugerând o perturbare
afectivă. Utilizarea culorilor, de către copil, se face în două feluri : imitând
natura- cer albastru, soare galben, iarba verde etc şi urmându-şi inconştientul,
relevând gândirea şi personalitatea sa. De exemplu, un copil mereu activ, cu
temperament energic şi entuziast, alege culori intense, formele ample şi bogate
în sensuri simbolice, iar un copil cu un character sensibil alege culorile pale şi
lasă urme lejere. Copilul care nu are o preferinţă pentru o anumită culoare şi
le utilizează pe toate cu bucurie şi entuziasm este asemenea unui curcubeu pe
cerul senin.