Metodologie pentru

soluţionarea problemei
lipsei actelor de stare
civilă, de identitate şi
locative
Lucrarea a fost realizată de un colectiv de autori din cadrul
Componentei de cercetare a Asistenţei Tehnice pentru Programul
PHARE RO 2004/016-772.01.01.01:

Ioana Florea
Marian Mandache
Cătălin Manea
Cosima Rughiniş
Adrian Vasile
Daniel Vasile

Cu sprijinul lui Florin Moisa

Sub coordonarea lui Gabor Fleck

În realizarea cercetării şi în redactarea textului, echipa a beneficiat

de sprijinul tuturor celor care au oferit comentarii şi informaţii,
precum şi ajutorul celor care au participat la discuţiile şi
interviurile individuale şi de grup. Mulţumim tuturor celor care au
contribuit la îmbunătăţirea acestui material.
 Cuprins

1 INTRODUCERE......................................................................................................................................... 7
1.1 STRUCTURA LUCRĂRII .......................................................................................................................... 8
1.2 CLASIFICAREA PROBLEMELOR............................................................................................................ 11
1.3 EFECTELE LIPSEI ACTELOR DE STARE CIVILA, DE IDENTITATE SI LOCATIVE ........................................ 12
1.3.1 Înregistrarea naşterii, certificatul de naştere şi alte acte de stare civilă ..................................... 12
1.3.2 Actele de identitate........................................................................................................................ 12
1.3.3 Lipsa actelor locative.................................................................................................................... 12
1.4 EFECTELE LIPSEI ACTELOR ASUPRA ACCESULUI LA SERVICIILE SOCIALE ............................................ 13
1.4.1 Frecvenţa lipsei actelor în rândul populaţiei de etnie romă......................................................... 14
2 REZUMAT PRACTIC PENTRU ELABORAREA PROIECTELOR DE INTERVENŢIE ............. 17
2.1 PAŞI ÎN ELABORAREA UNUI PROIECT DE INTERVENŢIE ........................................................................ 17
2.2 OBSERVAŢII GENERALE CU PRIVIRE LA ACŢIUNILE ÎN INSTANŢĂ ........................................................ 18
2.2.1 Reprezentarea si asistenta juridica............................................................................................... 18
2.2.2 Cererea de chemare în judecată ................................................................................................... 18
2.2.3 Citarea şi comunicarea actelor de procedură .............................................................................. 19
2.2.4 Costuri .......................................................................................................................................... 20
2.2.5 Prima zi de infatisare.................................................................................................................... 20
2.2.6 Probe ............................................................................................................................................ 20
2.2.7 Etapa deliberarii si pronuntarii.................................................................................................... 21
2.3 OBSERVAŢII PRIVIND ÎNREGISTRAREA TARDIVĂ A NAŞTERILOR ......................................................... 21
2.3.1 Dificultăţi posibile ........................................................................................................................ 22
2.3.2 Taxe şi amenzi............................................................................................................................... 22
2.4 OBSERVAŢII PRIVIND ELABORAREA ACTELOR DE IDENTITATE ............................................................ 23
2.4.1 Dificultăţi posibile ........................................................................................................................ 23
2.4.2 Taxe şi amenzi............................................................................................................................... 24
2.5 OBSERVAŢII PRIVIND PUNEREA ÎN LEGALITATE A SITUAŢIEI LOCATIVE .............................................. 25
2.6 BUNE PRACTICI IN PROIECTELE DE INTERVENTIE ................................................................................ 25
3 CODUL NUMERIC PERSONAL: ÎNREGISTRAREA NAŞTERII ŞI OBŢINEREA UNUI
CERTIFICAT DE NAŞTERE........................................................................................................................... 28

3.1 OBŢINEREA UNUI COD NUMERIC PERSONAL ....................................................................................... 28

3.1.1 Înregistrarea naşterii.................................................................................................................... 28
3.1.2 Înregistrarea naşterii pentru copilul găsit sau părăsit ................................................................. 29
3.1.3 Înregistrarea tardivă a naşterii .................................................................................................... 29
3.1.4 Obţinerea unui duplicat după certificatul de naştere ................................................................... 32
3.1.5 Cazuri speciale de probleme......................................................................................................... 32
3.2 REZUMAT AL PROCEDURILOR DE INTERVENŢIE .................................................................................. 34
3.3 RECOMANDǍRI ŞI DEZBATERI ............................................................................................................. 35
3.3.1 Recomandări................................................................................................................................. 35
3.3.2 Dezbateri ...................................................................................................................................... 36

4
4 ACTELE DE IDENTITATE.................................................................................................................... 37
4.1 PROBLEME REFERITOARE LA ACTELE DE IDENTITATE ......................................................................... 37
4.2 PROCEDURILE DE EMITERE A UNUI ACT DE IDENTITATE...................................................................... 37
4.2.1 Punerea în legalitate a persoanelor fără acte locative................................................................. 39
4.2.2 Campanii cu camera mobilǎ......................................................................................................... 42
4.2.3 Facilitǎți financiare (scutirea de taxe) ......................................................................................... 42
4.2.4 Amenzile aplicate în legătură cu actele de identitate ................................................................... 43
4.3 RECOMANDĂRI ŞI DEZBATERI ............................................................................................................. 44
5 ALTE PROBLEME REFERITOARE LA STAREA CIVILĂ............................................................. 47
5.1 RECUNOAŞTEREA PATERNITĂŢII......................................................................................................... 47
5.1.1 Prezumtia de paternitate fata de cazul tatului din casatorie ........................................................ 47
5.1.2 Copii care beneficiaza de prezumtia de paternitate. .................................................................... 47
5.2 ÎNCHEIEREA CĂSĂTORIEI .................................................................................................................... 48
5.2.1 Conditiile de fond ale casatoriei .................................................................................................. 48
5.2.2 Impedimente la casatorie.............................................................................................................. 49
5.2.3 Actele necesare încheierii căsătoriei ............................................................................................ 49
5.3 ÎNCREDINŢAREA MINORULUI CĂTRE UNUL DINTRE PĂRINŢI ............................................................... 50
5.4 ÎNREGISTRAREA DECESULUI ............................................................................................................... 50
6 ACTELE LOCATIVE.............................................................................................................................. 51
6.1 TIPURI DE PROBLEME ......................................................................................................................... 53
6.1.1 Probleme speciale......................................................................................................................... 54
6.2 LIMITE ALE PUNERII ÎN LEGALITATE ALE PERSOANELOR FĂRĂ ACTE LOCATIVE ................................. 55
6.3 AUTORIZATIA DE CONSTRUIRE SI AUTORIZATIA DE DEMOLARE / DESFIINTARE................................... 57
6.3.1 Certificatul de urbanism ............................................................................................................... 58
6.3.2 Întocmirea proiectului tehnic........................................................................................................ 59
6.3.3 Obţinerea Autorizatiei de Construire ........................................................................................... 60
6.4 ALTE PREVEDERI LEGISLATIVE REFERITOARE LA ACTELE LOCATIVE .................................................. 61
6.4.1 Prioritatea politică a punerii în legalitate a aşezărilor informale ............................................... 61
6.4.2 Punerea în proprietate cu teren agricol ....................................................................................... 62
6.5 STRATEGII DE SOLUŢIONARE .............................................................................................................. 63
6.5.1 Statutul juridic al terenului........................................................................................................... 64
6.5.2 Statutul juridic al locuintei ........................................................................................................... 65
6.5.3 Precizari cu privire la actiunile in instanta .................................................................................. 65
6.5.4 Procedura publicitatii imobiliare si a cadastrului........................................................................ 68
6.5.5 Probleme legate de statutul de proprietar .................................................................................... 69
6.5.6 Probleme legate de statutul de chiriaş.......................................................................................... 71
6.6 RECOMANDǍRI ŞI DEZBATERI ............................................................................................................. 82
7 OBSERVAŢII GENERALE .................................................................................................................... 84
7.1 RAPORTAREA LA DREPTURILE OMULUI .............................................................................................. 84
7.1.1 Colectarea datelor statistice referitoare la minorităţile naţionale ............................................... 85
7.2 CITIREA ŞI INTERPRETAREA DATELOR DE SONDAJ .............................................................................. 86
7.3 OBSTACOLE SI RESURSE IN PROCESUL DE PUNERE IN LEGALITATE ..................................................... 87
7.3.1 Excluziunea socială ...................................................................................................................... 87
7.3.2 Resurse şi obstacole instituţionale................................................................................................ 87
8 REFERINŢE ............................................................................................................................................. 89

5
9 ANEXE....................................................................................................................................................... 90
9.1 ANEXA 1 – PREVEDERI LEGISLATIVE .................................................................................................. 90
9.1.1 Prevederi ale Legii 95 / 2006 privind reforma în domeniul sănătăţii........................................... 90
9.1.2 Prevederi din Contractul – cadru privind conditiile acordarii asistentei medicale in cadrul
sistemului de asigurari sociale de sanatate pentru anul 2007, aprobat prin HG 1842 / 2006 ................... 91
9.1.3 Protectia impotriva discriminarii ................................................................................................. 92
9.2 ANEXA 2 – ASPECTE TEORETICE PRIVIND DREPTUL LA PROPRIETATE ŞI ALTE NOŢIUNI ...................... 92
9.2.1 Conditiile de validitate ale contractului ....................................................................................... 96
9.2.2 Incheierea contractului prin reprezentant .................................................................................... 96
9.2.3 Posesia........................................................................................................................................ 100
9.2.4 Proba actelor juridice................................................................................................................. 101
9.2.5 Mijloacele de probă .................................................................................................................... 102
9.3 ANEXA 3 – JURISPRUDENŢĂ ............................................................................................................. 105
9.3.1 Tacita relocaţiune. Proba. Proces verbal de predare preluare a spaţiului. Despăgubiri.
Justificare.................................................................................................................................................. 105
9.3.2 Contract de locaţiune. Anunţarea concediului. Tacita relocaţiune. Imposibilitate ................... 106
9.3.3 Acţiune în constatare. Acţiune în realizarea dreptului pretins. Prioritate.................................. 107
9.3.4 Acţiune în constatarea proprietăţii construcţiilor edificate fără autorizaţie de către proprietarii
terenului. Admisibilitate............................................................................................................................ 108
9.3.5 Contract vânzare-cumpărare. Antecontract. Acţiune pentru pronunţarea unei hotărâri care să
ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare. Prescripţie ..................................................................... 109
9.3.6 Acţiune pentru constatarea dobândirii prin uzucapiune a dreptului de proprietate. Încălcarea de
către instanţa de judecată a principiului disponibilităţii. ......................................................................... 110
9.3.7 Calitatea procesuală pasivă. Acţiune pentru prescripţia achizitivă/uzucapiune. Proprietar/pârât
decedat anterior datei acţiunii. ................................................................................................................. 113
9.3.8 Prescripţia achizitivă. Teren, atribuit, în fapt, de administraţia locală, pe care persoana a
edificat o locuinţă...................................................................................................................................... 115
9.4 ANEXA 4 – LISTA CU INTERVIURILE INDIVIDUALE SI DE GRUP CU EXPERTI REALIZATE IN SPRINIJUL
ELABORARII PREZENTEI METODOLOGII........................................................................................................... 117
9.4.1 Interviuri individuale .................................................................................................................. 117
9.4.2 Interviuri telefonice – cu reprezentanţi ai Direcţiilor judeţene şi locale de Evidenţă a
Persoanelor............................................................................................................................................... 117
9.4.3 Interviu de grup (focusgrup)....................................................................................................... 118

6
1 Introducere

Aceastǎ metodologie urmǎreşte analiza problemei lipsei actelor şi certificatelor de

stare civilǎ, de identitate şi de proprietate, precum şi discutarea posibilelor soluţii conform
legislaţiei în vigoare. Scopul metodologiei este de a facilita consilierea şi asistenţa
persoanelor afectate de această problemă, precum şi de a aduce în atenţia autorităţilor
publice informaţii relevante cu privire la situaţia actuală a problemei.

Lucrarea este construită ca un instrument de lucru pentru autorităţile publice centrale

şi locale, precum şi pentru asociaţiile şi organizaţiile neguvernamentale sau comunitare
implicate în activităţi de dezvoltare.

Metodologia a fost elaborată în cadrul programului PHARE “Consolidarea Capacitaţii

Instituţionale şi Dezvoltarea de Parteneriate pentru Îmbunataţirea Percepţiei şi Condiţiilor
Romilor”, PHARE RO 2004/016-772.01.01.01. Programul urmăreşte promovarea integrării
sociale a romilor prin consolidarea, la nivel naţional, regional, judeţean şi municipal, a
capacităţii şi pregătirii instituţiilor publice de a colabora cu reprezentanţii romilor pentru
soluţionarea problemelor specifice cu care se confruntă comunităţile de romi. Metodologia
urmează să folosească în special aplicanţilor pentru granturi în cadrul programului PHARE.

Prezentul document este construit ca un instrument atât pentru Birourile Judeţene

pentru Romi cât şi pentru alte structuri cu atribuţii specifice în implementarea unui set
coerent de măsuri care să răspundă prevederilor Strategiei Guvernului României de
îmbunătăţire a situaţiei romilor. Astfel metodologia propusă poate reprezenta un punct de
referinţă în elaborarea planurilor judeţene/locale de acţiune pentru romi pe componenta: „acte
de identitate si de stare civila, punerea în legalitate, evidenţa populaţiei”.

Strategia Guvernului pentru îmbunătăţirea situaţiei romilor a fost adoptata de Guvernul

României in aprilie 2001. Trebuie reamintit faptul că unul dintre criteriile politice de
aderare ale Romaniei la structurile Uniunii Europene l-a reprezintat protecţia
minorităţilor naţionale. În ultimele rapoarte de monitorizare ale României privind
stadiul aderării, Comisia Europeană a alocat un capitol distinct protecţiei minorităţii
rome. Problemele semnalate de către această instituţie europeană făceau referire strictă
la starea de fapt a comunităţilor de romi, caracterizată prin saracie, excludere socială,
încălcarea repetată a drepturilor omului, lipsa actelor de identitate şi implicit lipsa
accesului la serviciile publice, nivelul scăzut de ocupare a forţei de muncă precum şi
discriminarea la toate nivelurile.
În anii 2005-2006 ca urmare a presiunilor produse de problemele rămase nesoluţionate,
a rapoartelor elaborate de Comisia Europeana, a luărilor de poziţie ale unor state
membre faţă de fenomenul migraţionist, s-a impus din ce în ce mai mult necesitatea
îmbunătăţirii strategiei. Ca atare, în luna aprilie 2006, Guvernul a elaborat Hotărârea
522/2006 pentru modificarea şi completarea H.G. nr. 430/2001 privind aprobarea
Strategiei Guvernului României de îmbunătăţire a situaţiei romilor.
Această hotărâre aduce o serie de modificări capitolelor legate de: obiective, durată,
domenii sectoriale, direcţii de acţiune, finanţare şi structuri. Astfel s-a elaborat un nou
plan de măsuri pentru perioada 2006-2008, iar scopul propus se defineşte ca fiind:
“îmbunătăţirea semnificativă a situaţiei romilor din România, prin promovarea unor
măsuri de incluziune socială”.

7
 Obiective specifice ale H.G522/2006 au în vedere următoarele domenii sectoriale de
acţiune:
A. Administraţie publică şi dezvoltare comunitară, comunicare şi participare civică
B. Locuinţe
C. Sănătate
D. Justiţie şi ordine publică
E. Economie, securitate socială
F. Protecţia copilului, educaţie, cultură şi culte.

Deşi cercetarea care a fundamentat metodologia a pus un accent special pe problemele

cu care se confruntă persoanele de etnie romă, este important de subliniat că toate concluziile
cercetării se aplică şi cetăţenilor de alte etnii confruntaţi cu dificultăţi similare. Procedurile
legale de soluţionare a problemelor sunt independente de etnia solicitanţilor. Totuşi, situaţia
cetăţenilor romi care nu au astfel de acte este agravată de lipsa frecventă a resurselor
materiale, umane şi relaţionale, precum şi de riscul de discriminare.

1.1 Structura lucrării

Problemele analizate în metodologie au fost structurate în funcţie de criteriul principal

al priorităţii problemelor. Putem deosebi astfel trei categorii de situaţii problematice legate de
lipsa actelor:

Tabelul 1. Clasificarea problemelor în funcţie de prioritatea intervenţiei şi de instituţiile

implicate
Prioritate: Prima prioritate A doua prioritate A treia prioritate
Obţinerea unui CNP Obţinerea unui act de Punerea în legalitate a
Probleme: (actul de naştere) identitate, pentru situaţiei locative
Obţinerea dovezii CNP persoanele peste 14 ani Abordarea altor
(certificatul de naştere) (carte de identitate sau probleme care ţin de
carte de identitate starea civilă
provizorie)
Instituţii implicate: Birourile de stare civilă Direcţiile comunitare de Instanţa de judecată
din cadrul Primăriei evidenţă a persoanelor Autorităţile locale,
Poliţia şi instanţa de Poliţia, în cazul unor pentru problemele care
judecată pentru verificări suplimentare necesită decizii
înregistrarea tardivă administrative

8
 Figura 1. Structura lucrării pe capitole

Introducere: utilitatea metodologiei; structurarea lucrării; analiza problemelor

Ghid practic pentru elaborarea proiectelor: recomandări practice, schimbări legislative, bune practici în domeniu

Detalii privind actele locative:

- dobândirea dreptului de proprietate
- reglementarea statutului de chiriaş
- relocarea, etc
Detalii privind codul Detalii privind actele de
numeric personal identitate
- înregistrarea naşterii - carte de identitate
- înregistrarea tardivă - carte de identitate provizorie Alte probleme de stare civilă
- recunoaşterea paternităţii
- încheierea căsătoriei
- înregistrarea decesului

Observaţii generale: raportarea la drepturile omului; obstacole şi resurse instituţionale; observaţii generale cu privire la proiectele de
intervenţie

9
 Figura 2. Citirea lucrării în funcţie de problema vizată

Lipsa certificatului de Lipsa actului de identitate Lipsa actelor locative (de

naştere ►pag. 22 (pe scurt), pag.37 spaţiu)
►pag. 17 (pe scurt), pag.27 (detalii) ►pag.24 (pe scurt), 51 (detalii)
(detalii)

Dacă persoana
Copii sub 1 an Certificat Dacă Dacă persoana Dacă este proprietar
neînregistraţi: pierdut, persoana nu nu are dovada persoana nu ►pag. 67
înregistrarea deteriorat, furat are certificat adresei de are act de
naşterii ►pagina 31 de naştere domiciliu identitate
►pagina 27 ►pagina 39

Copii peste 1 an sau Dacă persoana este

adulţi neînregistraţi: chiriaş
înregistrarea tardivă ►pag. 69
►pagina 17 (pe
scurt), 28 (detalii)

10
1.2 Clasificarea problemelor

În funcţie de urgenţa intervenţiei şi de relevanţa actului respectiv pentru soluţionarea

altor tipuri de probleme, putem distinge trei categorii de priorităţi:
1. Neînregistrarea naşterii în registrele stării civile (lipsa codului numeric personal),
sau lipsa certificatului de naştere pentru persoanele a căror naştere a fost înregistrată.
Persoanele aflate în această situaţie nu sunt formal cetăţeni ai statului român, iar rezolvarea
acestei probleme este absolut prioritară. Înregistrarea naşterii este demonstrată prin
certificatul de naştere. Fără a avea naşterea înregistrată, individul nu îşi poate dovedi
identitatea şi desigur nu poate intra în nici un fel de relaţii contractuale, fiind deci exclus
accesul său la acte locative de vreun fel sau altul. Înregistrarea naşterii este prima prioritate în
rezolvarea problemelor cu care se confruntă o persoană. Este posibil ca o persoană să aibă
naşterea înregistrată dar să nu aibă certificatul de naştere cu care să dovedească acest lucru –
atunci când certificatul a fost pierdut, furat sau distrus, de exemplu. În acest caz persoana va
solicita obţinerea unui duplicat după certificat.
2. Lipsa actului de identitate. Actul de identitate poate avea trei forme: buletinul de
identitate, cartea de identitate şi cartea de identitate provizorie. Toate trei sunt echivalente,
din punct de vedere legal, în ceea ce priveşte drepturile pe care le certifică cetăţeanului.
Obţinerea unui act de identitate presupune rezolvarea prealabilă a problemelor actelor de
stare civilă (certificat de naştere mai ales), dar precede soluţionarea problemei actelor
locative. Chiar şi persoanele fără dovada domiciliului pot obţine un act de identitate valabil
(respectiv, o carte de identitate provizorie), urmând să facă ulterior demersuri în vederea
soluţionării situaţiei lor locative, dacă doresc obţinerea unei cărţi de identitate care are o
perioadă de valabilitate mai mare şi un alt format. Diferenţele dintre cartea de identitate
provizorie şi cartea de identitate ţin 1) de perioada de valabilitate şi 2) de credibilitatea pe
care o dau posesorului în relaţia cu potenţiali angajatori, de exemplu. Interviurile au indicat
faptul că persoanele care au cărţi de identitate provizorii sunt mai frecvent discriminate în
acordarea unui loc de muncă.
3. Lipsa actelor locative (de proprietate, de chirie sau dovada luării în spaţiu). Deşi
această problemă are consecinţe serioase asupra vieţii individului, ea nu poate fi soluţionată
decât după ce persoana a obţinut întâi certificatul de naştere (dacă lipsea) şi apoi actul de
identitate.
Problemele legate de actele de stare civilă şi de identitate sunt în principal domeniul
Direcţiilor comunitare de evidenţă a persoanelor şi a Birourilor de stare civilă din cadrul
autorităţilor locale. În cazurile mai complexe este necesară colaborarea Inspectoratului
Naţional pentru Evidenţa Persoanelor, a Poliţiei sau rezolvarea pe calea instanţei judecătoreşti
competente - pentru înregistrarea tardivă a naşterii.
Reglementarea situaţiei locative ţine în primul rând de instanţă, acolo unde există o
soluţionare pur juridică, iar unde nu, devine o problemă care ţine de voinţa şi competenţa
autorităţilor locale. O abordare sistematică a acestei probleme depinde de punerea în aplicare
a unor programe la nivel naţional.

11
1.3 Efectele lipsei actelor de stare civilă, de identitate şi locative

1.3.1 Înregistrarea naşterii, certificatul de naştere şi alte acte de stare civilă

Persoanele care nu au fost înregistrate la naştere nu existǎ din punct de vedere
administrativ în relaţie cu autoritǎţile statului român, şi ca atare nu pot intra în nici un fel de
relaţii oficiale sau autorizate nici cu parteneri publici, nici cu parteneri privaţi. Ele nu sunt
cetǎţeni ai statului român şi nici ai altui stat din punct de vedere legal, fiind astfel lipsite de
cetǎţenie şi de drepturile asociate. Aceste persoane nu dispun de un cod numeric personal –
CNP.
Persoanele a căror naştere a fost înregistrată dispun de un CNP; totuşi, dacă nu au un
certificat de naştere (datorită deteriorării, furtului sau pierderii acestuia etc) ele se pot afla în
imposibilitatea de a dovedi către autorităţi sau alte părţi interesate identitatea lor.
1.3.2 Actele de identitate
Persoanele care au fost înregistrate la naştere dar, din diferite motive, nu posedǎ un
buletin / carte de identitate şi / sau certificat de naştere sunt cetǎţeni ai statului roman din
punct de vedere legal, dar nu pot dovedi acest lucru în faţa unei terţe pǎrţi. Prin urmare, lipsa
actului de identitate duce la imposibilitatea exercitării drepturilor civice şi sociale
fundamentale, precum şi la imposibilitatea relaţionării corecte cu autorităţile statului, fiind
astfel o problemă urgentă de interes public.

1.3.3 Lipsa actelor locative

Lipsa actelor locative se referă la imposibilitatea de dovedire a unei adrese de
domiciliu. Aceastǎ problemǎ are douǎ dimensiuni importante:
Dimensiunea administrativǎ: lipsa dovezii adresei de domiciliu şi / sau a adresei de
reşedinţă conduce la dificultǎţi în relaţionarea cu instituţiile publice, deoarece (1) multe dintre
acestea au autoritate definitǎ local, cetǎţenii fiind repartizaţi în interacţiunea cu ele pe baza
adresei din actul de identitate şi (2) deşi reglementată legal, lipsa dovezii unui domiciliu
stabil continuă să fie o problemă în obţinerea actelor de identitate, cu consecinţe asupra
integrării sociale a persoanelor respective;
Dimensiunea socială: deseori persoanele care nu pot face dovada unei adrese de
domiciliu sau a unei adrese de reşedinţă se află în această situaţie deoarece locuiesc în
condiţii ilegale, temporare, sau improvizate, în condiţii improprii. În cazul persoanelor care
nu au acces legal la o locuinţǎ adecvatǎ, problema nu este doar una administrativǎ, ci este în
sens larg socială, datorită imposibilităţii exercitării unui drept social – respectiv dreptul la o
locuinţă adecvată (prevăzut de Art. 11 al Convenţiei Internaţionale privind Drepturile
Economice, Sociale şi Culturale). În multe alte cazuri o soluţionare prin mecanisme pur
legale este imposibilǎ, fiind necesare decizii administrative ale autoritǎţilor locale – de
exemplu, hotǎrâri de schimbare a destinaţiei terenurilor, de concesiune sau de împroprietǎrire,
sau decizii de construire a unor locuinţe sociale etc (Rughiniş 2004, Berescu şi Celac 2006)
etc. În toate situaţiile punerea în legalitate a unor aşezări umane are implicaţii urbanistice şi
de amenajare a teritoriului, care trebuie de asemenea avute în vedere (Berescu şi Celac
2006). In repetate randuri, politicile autoritatilor locale in materie de urbanism si amenajare a
teritoriului afecteaza in mod disproportionat romii (vezi centrul istoric Bucuresti, Bistrita, si
evacuarile ilegale). Pana in prezent nu au existat modele, solutii coerente pentru solutionare
unor astfel de cazuri. În aceastǎ metodologie vom discuta şi structura generalǎ a problemelor
care necesitǎ decizii politice, dar ne vom concentra prioritar asupra soluţionǎrii situaţiilor ce
pot fi abordate direct prin metode juridice şi administrative.

12
1.4 Efectele lipsei actelor asupra accesului la serviciile sociale

Cercetǎri sociologice calitative, de diagnozǎ a problemelor sociale, au indicat faptul

cǎ lipsa actelor de stare civilǎ, de identitate şi de proprietate este un factor care agraveazǎ
substanţial riscul de excluziune socialǎ (vezi de exemplu Noica şi Niţulescu 2004,
Stǎnculescu 2004). Lipsa actelor este un risc cu care se confruntǎ în special anumite categorii
sociale vulnerabile. Cele mai multe studii în România se referǎ la populaţia de etnie romǎ
(precum Preda 2002, Burtea 2002, Cace şi Vlǎdescu 2004) – dar este posibil ca alte categorii,
precum copiii abandonaţi, vârstnicii sau imigranţii sǎ sufere de asemenea un risc crescut de
excluziune formalǎ şi de lipsǎ a actelor locative.
În lipsa actelor de stare civilǎ şi de identitate, cetǎţenii nu pot beneficia de nici un fel
de serviciu social – educaţie, asistenţǎ medicalǎ, asistenţǎ socialǎ – cu excepţia asistenţei
medicale de urgenţă. De asemenea, ei nu se pot angaja legal şi nu pot încheia nici un tip de
contracte formale, dat fiind cǎ nu îşi pot stabili identitatea. Nici dreptul la vot nu poate fi
exercitat în lipsa actului de identitate. De exemplu, ancheta sociologică din 1998 realizată de
ICCV în cazul populaţiei de romi indicǎ faptul cǎ aproximativ 10% dintre romi nu aveau
actele necesare pentru a depune dosarul de ajutor social (Duminicǎ 2006, p. 24).
Copiii fǎrǎ certificat de naştere deseori nu pot fi înscrişi în sistemul educaţional –
deşi legea nu prevede necesitatea certificatului de naştere. De asemenea, copiii ai căror
părinţi posedă cărţi de identitate provizorii cu menţiunea „lipsă dovada adresei de domiciliu”
sau „lipsă locuinţă” pot avea dificultăţi la înscrierea în sistemul educaţional, dat fiind că
şcolile şi grădiniţele înscriu cu prioritate copiii dintr-o arie geografică din vecinătate. În cazul
grădiniţelor, această practică nu are nici un temei legal; însă, în cazul ciclului şcolar primar şi
gimnazial, elevii sunt repartizaţi în funcţie de domiciliu (adresa pe care o dovedesc părinţii).
Această problemă este mai gravă în cazul grădiniţelor din mediul urban, pentru care deseori
se realizează liste de aşteptare datorită insuficienţei locurilor.
Interviurile realizate au indicat absenţa constrângerilor legale în privinţa înscrierii la
grădiniţă a copiilor fără certificat de naştere; copiii cu vârsta între 3 si 7 ani pot fi înscrişi în
sistemul educaţional chiar dacă nu au certificate de naştere (Legea 84/1995, art.18, pct.1).
Legea nu prevede însă obligativitatea înscrierii lor, nici nu prevede măsuri pentru sesizarea
autorităţilor competente în astfel de cazuri.
In ceea ce priveşte asistenţa medicalǎ, există mai multe categorii de persoane care
beneficiază de asigurare medicală, fără plata contribuţiei, conform Legii 95 / 2006 privind
reforma în domeniul sănătăţii (vezi Anexa 1 – Prevederi legislative).
Totuşi, în practică, persoanele fǎrǎ cod numeric personal sau fǎrǎ act de identitate
nu pot avea calitatea de asigurat. Pe de o parte, ele nu pot obţine adeverinţa de asigurat fără
plata contribuţiei (conform L 95 / 2006, art. 213 (3)), deoarece nu pot prezenta documentele
justificative în faţa Casei de Asigurări de Sănătate. Pe de altă parte, Contractul cadru de
furnizare a asistenţei medicale din anul 2006 prevede obligaţia furnizorilor de a acorda
asistenţǎ de urgenţǎ oricǎrei persoane care o solicitǎ, inclusiv femeilor gravide – dar
condiţioneazǎ decontarea cheltuielilor de prezentarea codului numeric personal. În
aceste condiţii, interviurile realizate (de exemplu, cu referire la asistenţa medicală pentru
locatarii coloniilor din Pata Rât, Cluj-Napoca) arată faptul că unii medici sau instituţii
medicale sǎ ezite în acordarea asistenţei de urgenţǎ, datoritǎ faptului cǎ aceastǎ asistenţǎ, deşi
obligatorie, nu poate fi decontatǎ. În cadrul fiecărui Centru Maternal din Direcţiile de
Protecţia Copilului este un medic care se ocupă de cazurile speciale; acesta trebuie să acorde
copiilor asistenţă medicală, chiar dacă nu au CNP; totuşi, accesul la acest medic este limitat
de accesul redus la informaţie şi dificultăţile de transport ale familiilor care se confruntă cu
astfel de probleme.

13
1.4.1 Frecvenţa lipsei actelor în rândul populaţiei de etnie romă

1.4.1.1 Cercetări anterioare

O serie de cercetǎri cantitative anterioare au inclus întrebǎri cu privire la integrarea
formalǎ a cetǎţenilor romi şi la situaţia actelor de proprietate.
Pe baza datelor anchetei la nivel naţional realizatǎ de Institutul de Cercetare a Calitǎţii
Vieţii şi Fundaţia pentru o Societate Deschisǎ din 1998, Preda (2002) ajunge la urmǎtoarele
estimări:
Tabelul 3. Excluziunea formalǎ a persoanelor rome. Source: Preda 2002b, p. 288
Sursa excluziunii sociale (1998) % din...
Nu au nici un document de identitate 3.1% din totalul populaţiei de romi
Nu au act de identitate, deşi au certificate de 5.7% of persoanele rome de peste 14 ani
naştere şi au împlinit 14 ani
Nu sunt cǎsǎtoriţi legal 39.4% dintre persoanele rome care trăiesc în
cuplu
Nu au mers niciodatǎ la şcoalǎ 24.4% dintre persoanele de peste 10 ani

Cace şi Vlǎdescu (2004) oferǎ urmǎtoarele estimări referitoare la excluziunea

formalǎ:
- 97.6% din totalul persoanelor rome au un certificate de naştere;
- 89.1% din persoanele rome de 14 ani şi peste au acte de identitate
Cele douǎ cercetǎri indicǎ faptul cǎ aproximativ 3% din populaţia romǎ nu au
certificat de naştere, iar aproximativ 6 – 10% dintre cei peste 14 ani nu au acte de identitate.

1.4.1.2 Date ale Barometrului de Incluziune a Romilor, Fundaţia pentru o Societate Deschisă,
noiembrie 2006 1
Conform datelor din Barometrul Incluziunii Romilor, lipsa actelor locative este o
problemă cu care se confruntă 20% dintre romii din mediul urban şi 30% dintre romii din
mediul rural. Deşi în mai mică măsură, aceasta este o problemă şi pentru locatarii de alte
etnii, care nu au un contract valabil de chiriaş sau de proprietar în aproximativ 10% din cazuri
în mediul urban, şi 20% în mediul rural (Tabelul 4).
Tabelul 4. În gospodăria Dvs. aveti în prezent un contract valabil de chirias sau de proprietar
pentru locuinta în care stati? (%)
Urban Rural
Alta Etnic Alta Etnic
etnie rom/tigan etnie rom/tigan
Da, avem un contract valabil 87 74 79 67
Nu, avem un contract dar nu mai e valabil 1 4 2 4
Nu, nu avem nici un fel de contract 12 22 20 29
Total 100 100 100 100

Aproximativ 3% dintre subiecţii romi nu au avut niciodată certificat de naştere, fiind

prin urmare neînregistraţi în registrul de stare civilă – situaţia cea mai gravă de excluziune
formală. În cazul acestor persoane, soluţionarea problemei implică procedura înregistrării
tardive a naşterii, prin realizarea unei expertize medico-legale de confirmare a identităţii şi
prin apelul la instanţă – procedură ce poate dura până la un an. De asemenea, aproximativ 3%

1
Date preluate din Rughiniş (2007).

14
dintre subiecţii romi declară că nu au avut niciodată buletin sau carte de identitate. Proporţiile
corespunzătoare subiecţilor români sunt semnificativ mai mici, de sub 1%.
Tabelul 5. Dvs. aveti sau ati avut vreodată… (% răspunsuri negative)
Alta Etnic
etnie rom/tigan
certificat de nastere? „Nu” 0,9 3,0
buletin / carte de „Nu” 0,3 3,0
identitate?

Aproximativ 14% dintre subiecţii romi declară că şi-au pierdut la un moment dat
certificatul de naştere, şi 16% şi-au pierdut buletinul; în cazul persoanelor de altă etnie,
proporţiile sunt de 8% în cazul certificatului de naştere, respectiv 12% în cazul buletinului.
Referitor la situaţia prezentă, 6% dintre romi nu au un act de identitate valabil, iar 5% nu au
certificat de naştere. Este important de observat că în cazul persoanelor care au avut certificat
de naştere şi, dintr-un motiv sau altul, nu îl mai au, eliberarea unui nou certificat este un
proces simplu şi rapid – spre deosebire de situaţia celor care nu au avut niciodată certificat de
naştere.
Tabelul 6. Dar în prezent, aveti… (%)
Alta Etnic
etnie rom/tigan
certificat de nastere „Nu” 0,9 4,9
buletin / carte de identitate valabil(ă) „Nu” 1,5 6,0

Lipsa actelor este asociată cu lipsa şcolarizării, cu sărăcia şi cu locuirea într-un oraş
mare. De exemplu, în cazul persoanelor rome fără şcoală, aproximativ 10% nu au certificat
de naştere şi o proporţie chiar mai mare nu au buletin de identitate – faţă de aproximativ 3%
dintre cei care au absolvit o şcoală profesională sau mai mult (Tabelul 7).
Tabelul 7. Dar în prezent, aveti… (% din totalul subiecţilor romi)
Nivel de şcolarizare
Fara scoala Primara Gimnaziala Profesionala,
liceu, universitara
certificat de nastere „Nu” 9 5 3 4
buletin / carte de identitate „Nu” 12 6 3 3
valabil(ă)

Dacă aproximăm nivelul de trai al familiei printr-un indicator simplu, şi anume

posesia unui televizor color, putem observa o diferenţă clară, similară ca amploare cu cea
indusă de educaţie, între situaţia celor care nu au un televizor color (şi anume 36% dintre
romi) şi situaţia celor care au (64% dintre romi). Persoanele rome care locuiesc în gospodării
fără televizor color nu au acte de identitate şi certificat de naştere în proporţie de aproximativ
10-12%, faţă de 3% în cazul persoanelor din gospodării mai înstărite (Tabelul 8).
Tabelul 8. Dar în prezent, aveti… (% din totalul subiecţilor romi)
Aveti în gospodărie în stare de
functionare, televizor color?
Da Nu
certificat de nastere „Nu” 2 9
buletin / carte de identitate valabil(ă) „Nu” 3 12

15
 Lipsa actelor este mai frecventă în oraşele mari decât în cele mici şi decât în sat – o
posibilă consecinţă a schimbărilor mai frecvente de domiciliu şi a dificultăţilor sporite de
interacţiune cu funcţionarii publici (Tabelul 9). Această diferenţă este interesantă şi în
contextul în care în mediul rural este mai ridicată proporţia persoanelor care nu au acte
locative (vezi Tabelul 4) şi prin urmare nu pot face dovada adresei de domiciliu, ceea ce
reprezintă un obstacol semnificativ în calea obţinerii unei cărţi de identitate.
Tabelul 9. Dar în prezent, aveti… (% din totalul subiecţilor romi)
Tipul localităţii
Oras Oras Sat
mare mic
certificat de nastere „Nu” 11 5 4
buletin / carte de identitate valabil(ă) „Nu” 12 7 5

Putem observa din Tabelul 10 că 8% dintre romii romanizaţi şi 20% dintre ceilalţi
romi nu sunt înscrişi la un medic de familie, spre deosebire de doar aproximativ 4% din
persoanele de altă etnie.
Tabelul 10. Sunteti înscris la un medic de familie? (în funcţie de etnie) (%)
Rom Alt fel de Alta etnie
romanizat rom/tigan (roman, ungur etc)
Da 92 80 96
Nu 8 20 4
Total 100 100 100
(Cazuri) (617) (755) (1288)

În cazul persoanelor rome care nu au certificat de naştere sau buletin de identitate,

aproximativ jumătate nu sunt înscrise la un medic de familie (Tabelul 11)
Tabelul 11. Înscrierea la un medic de familie, în funcţie de starea actelor de identitate şi stare
civilă (% din totalul subiecţilor romi)
Dar în prezent, aveti buletin / Dar în prezent, aveti
carte de identitate valabil(ă)? certificat de nastere?
Da Nu Da Nu
Da 88 53 87 52
Nu 12 47 13 49
Total 100 100 100 100
Cazuri (1294) (83) (1321) (68)

16
2 Rezumat practic pentru elaborarea proiectelor de intervenţie

Această secţiune include informaţiile de maximă relevanţă pentru cei interesaţi de

elaborarea unor proiecte de intervenţie în problema actelor de stare civilă, de identitate şi
locative. Discuţii mai detaliate cu privire la subiectele tratate pot fi găsite în capitolele
ulterioare.

2.1 Paşi în elaborarea unui proiect de intervenţie

Planificarea unei intervenţii presupune mai mulţi paşi, printre care:

1. Identificarea problemelor specifice în comunitatea vizată: ce tip de acte lipsesc? De

exemplu, câţi cetăţeni nu au certificate de naştere, şi câţi dintre aceştia nu au nici naşterea
înregistrată în registrele stării civile? Câţi cetăţeni de peste 14 ani nu au acte de identitate?
Care este situaţia terenului pe care se află comunitatea (cine este proprietarul acestuia)? Care
este situaţia locuinţelor? (există autorizaţii de construcţie, pentru casele construite după 1990?
Există acte de proprietate?). Acest pas necesită o investigaţie detaliată în comunitate, pornind
de la o schemă clară de culegere a datelor.
2. Ierarhizarea problemelor în funcţie de prioritatea lor, ţinând cont de:
– prioritatea lor pentru comunitatea vizată, impactul pe care îl au asupra calităţii vieţii
persoanelor;
– prioritatea lor în raport cu agenda organizaţiei;
– procesul efectiv de soluţionare: actele de identitate sunt necesare pentru punerea în
legalitate a situaţiei locative, şi actele de stare civilă sunt necesare pentru obţinerea actelor de
identitate;
3. Estimarea duratei de soluţionare a acestor probleme, prin discuţii cu autorităţile
competente sau cu experţi în această problemă; identificarea demersurilor ce pot fi realizate
simultan. Este important de diferenţiat între problemele care au o soluţie administrativă cu o
durată clar stabilită, problemele care se rezolvă pe calea instanţei judecătoreşti (caz în care
durata precisă este mai greu de anticipat) şi problemele a căror rezolvare implică decizii
administrative ale autorităţilor locale (caz în care durata este de asemenea mai dificil de
estimat).
4. Familiarizarea cu legislaţia relevantă şi cu problemele practice care apar în
încercarea de a soluţiona problemele respective, aşa cum reies acestea din experienţele altor
organizaţii sau persoane care s-au confruntat cu acestea.
5. Selectarea acelor probleme prioritare care pot fi rezolvate în limitele de timp,
resurse financiare, umane, organizaţionale etc. disponibile.
6. Elaborarea proiectului propriu-zis, în conformitate cu Ghidul aplicantului.

17
2.2 Observaţii generale cu privire la acţiunile în instanţă

2.2.1 Reprezentarea si asistenta juridica

Partile in procesul civil, persoane fizice, pot sta in procesul civil personal sau printr-
un reprezentant conventional.
Reprezentantul conventional poate fi un avocat ori o persoana care nu are aceasta
calitate. Este in mentionat, insa, urmatorul fapt : mandatarul neavocat nu va putea pune
concluzii personal, ci doar prin intermediul unui avocat. De la aceasta regula sunt cunoscute o
serie de exceptii, in sensul ca mandatarul poate pune concluzii numai in cazul in care
reprezinta pe sotul sau ori pe o ruda pana la gradul al IV –lea inclusiv.
Calitatea de reprezentant, mandatar, se probeaza prin intermediul procurii care se va
da unei persoane cu capacitate de exercitiu deplina. Aceasta procura se va prezenta sub
forma unui inscris sub semnatura legalizata.
De asemenea, dreptul de reprezentare va putea fi dat si prin declaratie verbala facuta
in fata instantei de judecata de catre partile din proces, iar aceasta declaratie se consemneaza
in incheierea de sedinta.
Este important de observat şi faptul că apelul la un avocat impune costuri
suplimentare şi uneori lipsite de necesitate. Organizaţiile ne-guvernamentale cu experienţă
juridică asistă persoane în diferite probleme care necesită apelul la instanţă (cum ar fi
înregistrarea tardivă a naşterii), fara a apela la serviciile unui avocat.
Cetăţeanul sau avocatul care îl reprezintă poate solicita în scris instanţei ca procesul
să se desfăşoare şi în condiţiile în care el / ea nu este prezent/a. De exemplu, un parinte poate
obtine confirmarea identităţii pentru înregistrarea tardivă a naşterii in instanta chiar daca
acesta nu se prezinta. Este necesar sa depuna dosarul si inscrisurile necesare judecarii cauzei.
Singura conditie (esenţială) este ca in cererea catre judecatorul de serviciu sa faca referire la
art. 242 aliniat 2 din codul de procedura civila (judecarea in lipsa).

2.2.2 Cererea de chemare în judecată

Cererea de chemare in judecata, potrivit dispozitiilor art.109 C.proc.civ, reprezinta
actul de procedura prin care reclamantul se adreseaza instantei competente pentru a invoca
aplicarea dispozitiilor legale intr-unn caz determinat.
Potrivit dispozitiilor art.112 C.proc.civ., cererea de chemare in judecata trebuie sa
cuprinda :
-numele, domiciliul sau resedinta partilor
-numele si calitatea juridica in care partile stau in judecata, atunci cand nu stau in
numele lor propriu
-obiectul cererii si valoarea lui, dupa pretuirea reclamantului, atunci cand pretuirea
este cu putinta
-aratarea motivelor de fapt si de drept pe care seintemeiaza cererea
-aratarea dovezilor pe care se sprijina fiecarea capat de cerere
-semnatura
-prin cererea de chemare in judecata trebuie sa se arate instanta careia i se adreseaza
cererea.
Art.133 C.proc.civ. sanctioneaza cu nulitate lipsa, din continut cererii de chemare in
judecata, a urmatoarelor elemente : numele, obiectul si semnatura.

18
 Astfel, persoana care are calitatea de parte intr-un proces, potrivit dispozitiilor art.93
C.proc.civ. are posibilitatea de a fi citata la domiciliul unei terte persoane si totodata are
dreptul de a solicita instantei de judecata sa i se comunice actele de procedura la aceasta
adresa. In concret, persoana care solicita inregistrarea tardiva poate solicita instantei
expedierea corespondentei la orice adresa doreste.
Cererea de chemare in judecata se depune la instanta competenta, alaturandu-se
atatea copii de pe cerere in raport cu numarul paratilor, la care se adauga exemplarul adresat
instantei de judecata.
Cererea de chemare in judecata este, de regula, insotita de inscrisurile prin care
reclamantul intelege sa dovedeasca cele solicitate prin aceasta cerere. De asemenea, in
cererea de chemare in judecata, de regula, reclamantul trebuie sa indice mijloacele de proba
prin care intelege sa argumenteze juridic solicitarile adresate instantei de judecata.
Reclamantul va descrie, mai intai, in cererea sa, situatia de fapt, de regula, in ordinea
desfasurarii evenimentelor, si va indica, totodata, dispozitiile legale, pe care isi
fundamenteaza cererea.
Introducerea cererii se face, de regula, personal de catre reclamant, care se prezinta la
judecatorul de serviciu, in vederea depunerii cererii sale. Cererea de chemare in judecata se
va putea depune si prin mandatar avocat ori neavocat (procurator).
Precizam ca reclamantul va putea trimite cererea sa de chemare in judecata si prin
posta si, in acest sens, recomandam, din motive de siguranta, ca trimiterile postale sa se faca
prin intermediul sistemului intitulat “scrisoare cu valoare, nota de inventar si confirmare de
primire.” Acest sistem este foarte eficient, in sensul ca el confirma ca scrisoarea, care contine
cererea de chemare in judecata si actele anexate acesteia, a ajuns la sediul instantei de
judecata, iar nota de inventar reprezinta un fel de borderou care enumera actele care se afla in
plicul adresat instantei de judecata.
Sunt insa anumite cereri care nu pot fi trimise prin posta, ele presupunand ca
reclamantul sa se prezinte personal la judecatorul de serviciu. Cu titlu de exemplu,
mentionam cererea de divort. Sotul reclamant nu va putea depune cererea de divort prin
posta.
La primirea cererii, judecatorul de serviciu o verifica, in special, sub aspectul
competentei, sub aspectul timbrajului si sub aspectul legalitatii si da lamuriri reclamantilor cu
privire la completarile pe care acestia le au de facut pana la comunicarea cererii, cand este
cazul.
In mod obisnuit, la data depunerii cererii de judecata, reclamantul afla numarul sau de
dosar si primul termen de judecata. Acesta este motivul pentru care el nu va mai fi citat,
deoarece el a luat la cunostinta despre acest termen de judecata, sub semnatura, in fata
judecatorului de serviciu.

2.2.3 Citarea şi comunicarea actelor de procedură

In procesul civil, judecata se face de regula cu citarea partilor, iar legea prevede in
mod expres exceptiile de la aceasta regula. De asemenea, pentru ca judecarea procesului civil
sa aibe loc este obligatoriu ca partile sa fie legal citate si nu ca ele sa fie prezente la instanta.
Citarea are loc prin intermediul citatiei, iar aceasta din urma reprezinta actul
procedural prin care o persoana este chemata ori invitata sa se prezinte la instanta de judecata.
Inmanarea citatiei si a actelor de procedura se face, prin agent procedural, la
domiciliul sau resedinta celui citat. Inmanarea, insa, se poate face oriunde, cand cel citat
primeste citatia.
Citarea se va face prin afisare atunci cand cel citat nu doreste sa primeasca citatia sau
prin mica publicitate atunci cand reclamantul demonstreaza instantei ca nu a izbutit sa afle
domicliul paratului, desi a facut tot ce i-a stat in putinta in acest sens.

19
 Un lucru important, pe care orice persoana care are calitatea de parte intr-un dosar
este bine sa-l cunoasca este urmatorul : daca partea, care nu a fost legal citata, afla din alte
surse despre termenul de judecata si, la acea data, se prezinta la instanta, atunci viciul de
procedura al citarii va fi acoperit, in sensul ca nu se va da un nou termen de judecata, pentru
citare, ci procesul va continua ca si cum citarea s-a facut in mod corespunzator.

2.2.4 Costuri
Declansarea unui proces civil necesita unele cheltuieli, un loc important ocupandu-l
taxele de timbru, pe care aceia care introduc cereri la instantele judecatoresti sunt obligati sa
le plateasca.
Art. 21 din Constitutia Romaniei consacra accesul liber la justitie; textul nu instituie
nici o interdictie cu privire la taxele in justitie, considerandu-se legal ca justitiabilul care trage
un folos nemijlocit din activitatea desfasurata de instantele judecatoresti sa contribuie la
acoperirea cheltuielilor acestora.
Accesul liber la justitie nu insemna neaparat si acces gratuit. Astfel, regula o
reprezinta timbrarea actiunilor in justitie, exceptiile fiind posibile numai in masura in care
sunt stabilite de catre legiuitor. In acest sens, potrivit dispozitiilor art.74 din Codul de
procedură civilă, persoana care nu poate suporta cheltuielile unei judecati poate solicita
asistenta judiciara.
Asistenta judiciara cuprinde acordarea de scutiri de taxe, reduceri, esalonari sau
amanari pentru plata taxelor judiciare si a timbrului judiciar. De asemenea, ea se refera si la
asigurarea dreptului la aparare si asistenta gratuita prin delegarea unui avocat de catre
Baroului Avocatilor.
Trebuie precizat ca, de aceste beneficii legale, cei interesati se pot bucura pe tot
parcursul judecatii, in tot sau numai in parte.
Acordarea de scutiri de taxe, reduceri, esalonari sau amanari pentru plata taxelor
judiciare si a timbrului judiciar precum si delegarea unui avocat de catre Baroului Avocatilor
se solicita, printr-o cerere scrisa, adresata instantei de judecata.

2.2.5 Prima zi de infatisare

Solutionarea unui proces civil presupune mai multe termene de judecata. Prima zi de
infatisare prezinta o importanta practica deosebita si este acel termen la care partile, legal
citate, pot pune concluzii. Reclamantul si paratul, in prima zi de infatisare, pot savarsi
anumite acte de procedura, cum ar fi intregirea si modificarea cererii de chemare in judecata.
De asemenea, reclamantul va putea propune probele ce le considera necesare, daca nu
le-a indicat in cererea de chemare in judecata.
Paratul, daca are pretentii in legatura cu cererea reclamantului poate sa faca cerere
reconventionala, iar aceasta trebuie sa indeplineasca conditiile indeplinite si de cererea de
chemare in judecata.
Cererea reconventionala a paratului se poate judeca odata cu cererea principala a
reclamantului si de depune cel mai tarziu la prima zi de infatisare.

2.2.6 Probe
Litigiile nu pot fi solutionate numai pe baza afirmatiilor partilor; acestea trebuie sa
dovedeasca ceea ce afirma. Hotararea care se va pronunta se va intemeia pe probele
administrate in cauza, rezulta deci ca probele prezinta interes atat pentru parti cat si pentru
judecator.
Proba reprezinta mijlocul legal prin care se poate stabili faptul care trebuie dovedit.

20
 Notiunea de proba este folosita in sensul de mijloc de proba si desemneaza :
inscrisuri, martori, prezumtii, marturisirea unei parti, expertiza, cercetarea la fata locului.
In ce priveste admisibilitatea probelor, trebuie precizat ca exista anumite conditii pe
care trebuie sa le indeplineasca orice mijloc de proba :
- proba sa fie legala, adica sa nu fie oprita de lege;
- proba trebuie sa fie verosimila, sa tinda la dovedirea unor fapte reala;
- proba trebuie sa fie pertinenta, adica sa nu fie inutila, fara legatura cu raportul dintre
parti;
- proba sa fie concludenta, adica sa tinda la rezolvarea cauzei.

Referitor la administrarea probelor, trebuie examinate trei aspecte :

1. Propunerea probelor;
2. Incuviintarea probelor;
3. Administarea propriu-zisa a probelor.
1.Propunerea probelor – se face de catre reclamant prin cererea de chemare in
judecata, iar de catre parat prin intampinare.
Partile pot propune probe pana la prima zi de infatisare. In situatia in care nu au
propus probe, prin cererea de chemare in judecata sau prin intampinare, partile o pot face la
prima zi de infatisare. In cazul in care nu au respectat dispozitiile mai sus-enuntate se aplica
sanctiunea decaderii partilor din dreptul de a cere probe, afara de cazul in care nevoia dovezii
reiese din dezbateri si partea nu o putea prevede ori administrarea dovezii nu pricinuieste
amanarea.
In practica, se intalnesc situatii in care dovada nu a fost ceruta in termen din pricina
nestiintei sau lipsei de pregatire a partii. In aceasta situatie, instanta trebuie sa-si exercite rolul
activ, in sensul ca poate incuviinta probele astfel solicitate si dupa prima zi de infatisare.
2.Incuviintarea probelor – se face printr-o incheiere motivata pronuntata de catre
instanta de judecata, in care se arata faptele ce vor trebui dovedite precum si mijloacele de
proba incuviintate pentru dovedirea faptelor.
3.Administrarea propriu-zisa a probelor – se face in fata instantei de judecata si in
ordinea stabilita de catre aceasta.

2.2.7 Etapa deliberarii si pronuntarii

Deliberarea si pronuntarea hotararii au loc dupa ce dezbaterile cu privire la cauza s-au
inchis, judecatorii deliberand in secret asupra solutiei care urmeaza a fi data in cauza.
Hotararea se defineste ca fiind actul final al judecatii, intrucat ea reprezinta actul de
dispozitie al instantei cu privire la litigiul dintre parti.
Hotararile pot fi nedefinitive sau definitive si irevocabile.
Hotararile nedefinitive sunt hotararile data de prima instanta, care pot fi atacate cu
apel.
Hotararile definitive sunt nesusceptibile de apel, dar pot fi atacate cu recurs.

2.3 Observaţii privind înregistrarea tardivă a naşterilor

Procesul de înregistrare tardivă a naşterilor, pentru copiii de peste 1 an sau adulţii a

căror naştere nu a fost înregistrată în registrele stării civile, este în practică un proces de
durată. Organizaţiile care intenţionează să demareze proiecte în acest domeniu trebuie să ţină
cont că obţinerea de rezultate concrete (şi anume, înregistrarea naşterii şi certificatul de
naştere) poate dura intre 3 si 12 luni, în funcţie de complicaţiile cazului şi de eficienţa
comunicării dintre diversele instituţii implicate. Pentru a „scurta” durata procesului de

21
obtinere a CN este bine ca persoana sa procedeze astfel:
Pasul 1: sa depuna la Judecatoria pe raza careia locuieste reclamantul (cel care
doreste sa dea autoritatea/primaria in judecata pt. obtinerea certificatul de nastere.) o cerere.
Cererea se depune la judecatorul de serviciu in 3 exemplare. In cerere se poate face referire la
inscrisurile pe care le detine reclamantul, aceste inscrisuri pot fi: bilete de externare din
maternitate; bilet constatator al nasterii; expertiza medico-legală (masuratoarea
antropologica), sau alte documente care pot demonstra ca nasterea a avut loc intr-un anumit
loc, intr-o anumita perioada.
Pasul 2: In cazul in care nu detine alte inscrisuri (bilet constatator al nasterii sau
masuratoare antropologica) este bine ca la primul termen sa aiba aceste inscrisuri pentru a le
depune la dosar. Depunerea documentelor /inscrisurilor la dosar reduce timpul de solutionare
a cazului.
Dacă persoana/familia solicitantului se află în dificultate, Direcţia de Asistenţă
Socială şi Protecţia Copilului are datoria de a o consilia pe toată durata procesului, de a
întocmi un dosar cu informaţii care să uşureze verificările, de a suporta toate costurile ce-i
revin solicitantului.

Procedura de înregistrare tardivă a naşterii este detaliată în secţiunea 3.1.3.

2.3.1 Dificultăţi posibile
Dificultăţi speciale pot apărea dacă solicitantul major sau părinţii copilului minor care
trebuie înregistrat nu mai au actele de identitate valabile şi nici nu au acte doveditoare ale
domiciliului. În general, solicitanţii se adresează judecătoriei de pe raza domiciliului efectiv,
chiar dacă e nedovedit. Dificultatea apare pentru că, pentru a putea înainta o acţiune în
instanţă, o persoană trebuie să prezinte un act de identitate valabil. De cele mai multe ori,
instanţa sesizată acceptă cazul, urmând ca părinţii sau solicitantul major să solicite eliberarea
unei cărţi de identitate provizorii (cu menţiunea „lipsă acte spaţiu” şi înscrierea ultimei adrese
dovedite), pentru a putea ridica certificatul de naştere al copilului, la finalul procesului. Există
însă şi cazuri în care instanţa sesizată iniţial consideră că, de fapt, competenţa soluţionării
cazului îi revine judecătoriei de pe raza locului de naştere al copilului/solicitantului major.
Asemenea delegări ale competenţei judecătoreşti se produc mai ales atunci când familia a
migrat de mai multe ori de la naşterea copilului; iar părinţii / solicitantul major trebuie să se
întoarcă în acea localitate, pentru a iniţia procesul, pentru a informa Direcţia Locală de
Evidenţă a Persoanelor în legătură cu datele copilului, pentru a se prezenta la termenele
procesului şi pentru a ridica certificatul.
Solutia într-o astfel de situaţie este ca unul din parinti/sau tutorele sa aiba un
document de identitate valid. Chiar daca beneficiarul este major, nu are legatura nasterea
copilului cu locul unde trebuie sa inainteze parintele actiunea in instanta. Parintele se
adreseaza judecatoriei pe raza teritoriala unde are domiciliul.
O problema majora cu care asistenţii sociali se întâlnesc in asistarea persoanelor in
procesul de înregistrare tardivă a naşterii este faptul ca multi copii sunt crescuti de bunici, sau
rude apropiate care nu sunt reprezentanti legali ai copiilor. Parinti sunt plecati din tara sau in
diverse localitati din tara si nu au posibilitatea de a inainta actiunea in instanta. In astfel de
situatii un rol important il au cei de la DASPC.

2.3.2 Taxe şi amenzi

Nedeclararea naşterii în termenele prevăzute de lege constituie contravenţie şi se
sancţionează cu amendă de la 50 la 150 lei.
În ceea ce priveşte expertiza medico-legală, persoanele aflate în dificultate sunt scutite
de plata taxei (indiferent de vârstă), taxă ce va fi suportată de către Direcţia Generală de

22
Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului responsabilă (conform L272/2004, privind protecţia şi
promovarea drepturilor copilului). În majoritatea cazurilor, minorii sunt scutiţi de taxe. De
asemenea, când persoana este asistată de o organizaţie, aceasta preia responsabilitatea
acoperirii sumei sau solicitării scutirii de taxă. În alte condiţii, taxa este de 85 RON.
In consilierea persoanei care solicită înregistrarea tardivă a naşterii trebuie sa se
explice in ce consta aceasta expertiza medico-legala (masuratori antropologice). Trebuie
explicat faptul ca se va completa o cerere in care solicitantul va scrie cand s-a nascut copilul.
si alte informatii. Exista cazuri in care in acte, copii sunt mai mari sau mai mici decat varsta
biologica, datorita completarii eronate a cererii catre IML. Durata de eliberare a
documentelor dureaza intre 14 zile in Bucuresti si 5-7 zile in provincie.
O alta problema importantă consta in faptul ca deseori un parinte, atunci cand solicită
masuratoarea antropologica la IML, nu poate obtine aceasta masuratoare gratuit chiar daca
copilul este minor si acesta beneficiaza de gratuitate conform Legii de protectie a copilului.
Aceiasi problema o are un parinte in momentul in care solicita o copie dupa
constatatorul nasterii copilului. Ambele institutii sustin ca ofera aceste documente numai la
cererea instantei. Aceste „conditionari”sau refuzuri, sunt facute fara acoperire legala
ingreunand (lungind perioada nejustificat) procesul de inregistrare tardiva a nasterii.

2.4 Observaţii privind elaborarea actelor de identitate

Eliberarea actelor de identitate se realizează în conformitate cu prevederile

Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 97/2005 privind evidenţa, domiciliul, reşedinţa şi
actele de identitate ale cetăţenilor români, aprobată cu modificări prin Legea nr.290/2005, cu
completările ulterioare şi ale Normelor Metodologice de aplicare unitară a dispoziţiilor legale
privind evidenţa, domiciliul, reşedinţa şi actele de identitate ale cetăţenilor români aprobate
prin Hotărârea Guvernului nr.1375/2006.
Actul de identitate se eliberează de către serviciul public comunitar local de evidenţă
a persoanelor de la locul de domiciliu sau reşedinţă al persoanei fizice, pe baza cererii scrise
a acesteia.
Pentru a obţine un act de identitate este necesară rezolvarea în prealabil a problemei
certificatului de naştere, dacă este cazul. De asemenea, persoanele care nu dispun de act de
spaţiu pot obţine doar o carte de identitate provizorie – cu exepţia situaţiei în care pot apela la
dovedirea domiciliului lor prin declaraţia poliţistului de proximitate (vezi detalii în secţiunea
4.2.1).
Cetăţenii care doresc obţienerea unui act de identitate trebuie să se prezinte la
serviciile comunitare de evidenţă a persoanelor şi să solicite acest lucru. Ca urmare a
sesizărilor făcute de poliţie, de organizaţii nonguvernamentale, de autorităţile locale etc.,
direcţiile judeţene şi locale de evidenţă a persoanelor pot iniţia campanii cu camera mobilă
în comunitate, pentru a pune în legalitate persoanele lipsite de mijloace de transport. Această
soluţie este aplicată frecvent în cazul comunităţilor de romi, ceea ce facilitează considerabil
procesul de emitere de acte de identitate. Nu sunt însă definite legal precis condiţiile în care
trebuie făcute aceste campanii.

2.4.1 Dificultăţi posibile

Cele mai frecvente dificultăţi în obţinerea cărţilor de identitate apar în situaţiile în
care cetăţenii nu dispun de dovada adresei de domiciliu. În aceste condiţii ei pot obţine cărţi
de identitate provizorii, valabile cel mult un an. Pentru a obţine cărţi de identitate solicitanţii
trebuie să fie luaţi în spaţiu de un proprietar, ceea ce, conform interviurilor, poate fi realizat
de exemplu prin următoarele strategii:

23
 - Revenirea în localitatea de naştere/localitatea în care locuieşte familia, unde rudele
pot da declaraţie de luare în spaţiu;
- Luarea în spaţiu de către liderul local sau o altă persoană activă în domeniul
dezvoltării comunitare.
Legislaţia actuală prevede faptul că, în anumite situaţii excepţionale, şi cetăţenii care
nu dispun de acte pentru a-şi dovedi domiciliul pot obţine cărţi de identitate, în următoarele
condiţii:
- dacă este luat în spaţiu de găzduitor şi acesta dă o declaraţie în acest sens, însoţită de
actul de proprietate;
- dacă încheie un contract de comodat cu găzduitorul; contractul de comodat nu este
supus fiscalitatii, asa cum este supus contractul de inchiriere;
- în anumite condiţii speciale, prin declaratia pe propria raspundere a solicitantului,
insotita de nota de verificare a politistului de proximitate (vezi OUG 97/2005, Art. 27c).),
prin care se certifica existenta unui imobil şi faptul ca solicitantul locuieste efectiv la adresa
declarata; este esenţial ca adăpostul / imobilul să aibă o adresă (ceea ce nu se întâmplă pentru
unele construcţii improvizate, de exemplu) şi să nu aibă un alt proprietar;
- în mediul rural documentul eliberat de primarii, din care sa rezulte ca solicitantul
sau, dupa caz, gazduitorul acestuia figureaza inscris in Registrul agricol, poate tine loc de
dovada spatiu.
Multe persoane, inclusiv romi, care locuiesc in mediul rural nu au acte de proprietate
asupra imobilele unde locuiesc si solicita de la primarie o adresa prin care sa se specifice ca
figureaza in Registrul Agricol. In multe localitati eliberarea acestor documente este
conditionat de plata taxelor si impozitelor locale, conform datelor de interviu şi a experienţei
practice a organizaţiilor care au asistat cetăţeni în aces domeniu - fapt care nu are însă
acoperire legala si incalca flagrant drepturile solicitantului.

Unele dintre aceste soluţii pot fi greu de pus în practică deoarece cetăţenii nu ştiu de
existenţa lor, sau apar diferenţe de interpretare a situaţiei între funcţionarii de la evidenţa
persoanelor şi solicitanţi.
2.4.2 Taxe şi amenzi

OUG 97/2005 prevede în Art. 40 că:

(2) Pentru eliberarea actelor de identitate persoanelor retinute sau arestate care nu
poseda asemenea documente si care nu dispun de mijloace financiare, precum si
persoanelor cu handicap si celor fara venituri, seful serviciului public comunitar de
evidenta a persoanelor poate acorda scutire de la plata cheltuielilor de producere si
eliberare a actelor de identitate.
(3) Se excepteaza de la plata cheltuielilor de producere si eliberare a actelor de
identitate persoanele care sunt victime ale calamitatilor naturale, incendiilor sau ale
altor dezastre si care declara pe propria raspundere, la serviciul public comunitar de
evidenta a persoanelor in a carui raza teritoriala domiciliaza ori isi au resedinta, faptul
ca actul de identitate a fost pierdut, distrus sau deteriorat ca urmare a producerii unei
astfel de situatii.

De asemenea, datele de interviu precum şi analiza proiectelor organizaţiilor

neguvernamentale în domeniul eliberării actelor de identitate (Moisa) arată că în practică nu
sunt aplicate amenzi contravenţionale pentru depăşirea termenului de solicitare a unui act de
identitate, în cazul cetăţenilor lipsiţi de mijloace materiale pentru a le achita.

24
2.5 Observaţii privind punerea în legalitate a situaţiei locative

Intervenţiile de punere a legalitate a persoanelor fără acte locative diferă în funcţie de

situaţia particulară în care se află terenul (tipul de proprietate, încadrarea în intravilan /
extravilan), locuinţa (tipul de acte disponibile) şi locatarul (chiriaş / proprietar).
Problemele locatarilor care au calitatea de proprietar pot fi rezolvate, în anumite
condiţii clar specificate de lege, prin prescripţia achizitivă, numită şi uzucapiune.
Aceasta constituie un mod de dobandire a dreptului de proprietate prin exercitarea
posesiei asupra unui bun imobil in decursul unei perioade anume prevazute de lege.
Uzucapiunea nu opereaza daca bunul imobil supus uzucaparii face parte din domeniul
public al statului. Uzucapiunea operează doar in cazul in care bunul este proprietate privata
sau apartine domeniului privat al statului.
Posesia trebuie sa indeplineasca unele conditii, si anume sa fie continua, neintrerupta,
netulburata, publica si sub nume de proprietar.
In practica, uzucapiunea poate fi un instrument deosebit de util. Astfel, in situatia in
care este dificil de facut dovada dreptului de proprietate, invocarea uzucapiunii poate inlocui
aceasta procedura anevoioasa, avand in vedere faptul ca uzucapiunea constituie o dovada
absoluta a dreptului de proprietate. Codul civil prevede doua moduri de uzucapare, anume
uzucapiunea de 30 de ani si uzucapiunea de 10-20 de ani (uzucapiunea prescurtata).
Pentru a putea fi recunoscut drept proprietar, este necesara inaintarea unei actiuni
catre instanta de judecata in circumscriptia careia se situeaza imobilul, pentru ca instanta sa
constate faptul ca posesorul a indeplinit conditiile impuse de lege in privinta uzucapiunii, si
pe cale de consecinta, pentru a transforma pe posesor in proprietar cu efect retroactiv, chiar
din ziua in care a inceput sa posede.
Problemele locatarilor care au calitatea de chiriaş pot fi rezolvate în funcţie de
situaţia chiriaşului (dacă are contract scris sau nu) şi de tipul locuinţei (cazurile speciale se
referă la locuinţele sociale şi la locuinţele revendicate şi retrocedate).

2.6 Bune practici în proiectele de intervenţie

În cadrul programului „Fondul pentru îmbunătăţirea situaţiei romilor”, Phare RO

0004.02.02, au fost finanţate şase proiecte care vizau direct elaborarea de acte de identitate,
stare civilă şi locative (F. Moisă – vezi şi Tabelul 12).
Este interesat de observat că cinci dintre cele şase proiecte nu au cheltuit integral
bugetul disponibil, în principal datorită (1) neaplicării amenzilor şi taxelor şi (2) datorită
reducerii cheltuielilor de transport prin organizarea de campanii cu camera mobilă de către
direcţiile de evidenţă a persoanelor (idem). Desigur, practicile din proiectele sus-menţionate
nu pot fi generalizate absolut – este posibil ca solicitanţii individuali sau chiar anumite
organizaţii să nu obţină astfel de scutiri. Datele de interviu arată totuşi că, în general,
participarea unui ONG sau a autorităţilor în soluţionarea problemelor actelor de identitate
facilitează procesul.

25
 Tabelul 12. Proiecte în domeniul actelor de identitate şi stare civilă. Sursă: Moisă, fişele
proiectelor
Organizaţie Metode şi rezultate în domeniul actelor de identitate % cheltuieli
Proiect / durata din bugetul
proiectului UE
Identificarea şi formarea unui număr de 46 de lucrători
comunitari romi (41 – Brăila şi câte unul din judeţele Tulcea,
Prefectura
Buzău, Constanţa şi Vrancea). 4 lucrători comunitari romi au
FISR/025 Brăila /
fost angajaţi de către consiliile locale în comunele Viziru,
11 luni
Suteşti, Galbenu şi Bărăganu
►Elaborarea a 200 de cărţi de identitate 100,00%
În scopul rezolvării operative a cererilor, Judecătoria Giurgiu a
înfiinţat un complet de judecată special, care a colaborat
eficient cu partenerii, în special cu echipa de lucru din partea
Prefectura asociaţiei romilor. De asemenea, s-au găsit soluţii prin care
FISR/034 Giurgiu / SEIP nu a aplicat amenzi, ci avertismente, acelor persoane care
8 luni au pierdut sau deteriorat actele.
►Elaborarea a 750 de cărţi de identitate
►Demararea procedurilor de înregistrare tardivă pentru 86 de
persoane; 40 de cazuri au fost soluţionate favorabil 88,24%
Implicarea voluntară în proiect a 21 de mediatori de etnie
romă, care trăiesc în comunităţile din judeţul Galaţi
Implicarea în proiect a circa 25 de angajaţi a Serviciului de
Alianţa
Evidenţă Informatizată a Persoanei
pentru
Cu acordul Serviciului de Stare Civilă din Primărie şi în
Unitatea
FISR/093 conformitate cu legea în vigoare, s-a procedat la neaplicarea
Romilor
măsurii de sancţionare cu amendă a persoanelor fără certificat
Galaţi /
de naştere.
10 luni
►Elaborarea a 2900 de cărţi de identitate
►Elaborarea a 1300 de certificate de naştere prin procedura
înregistrării tardive 86,13%
Primaria ►77 de familii de etnie romă au primit acte de proprietate si
Oraşului extrase de carte funciara (47 extrase funciare şi 30 titluri de
FISR/104
Cugir / proprietate)
9 luni 91,50%
Consiliul Judeţean a dispus închirierea unui spaţiu necesar
creării Centrului de coordonare şi monitorizare a proiectului,
spaţiu ce a fost dotat cu mobilier şi un sistem de calcul. La
finalul proiectului, Consiliul Judeţean l-a atribuit, pe bază de
Fundatia contract, pentru o perioadă de 2 ani, Centrului de sprijin şi
FISR/112 "Tudor" / consultanţă pentru cetăţenii romi, organism nou înfiinţat.
9 luni Implicarea a 36 de consilieri locali pe problemele romilor şi a
12 voluntari
►Elaborarea a 700 de cărţi de identitate
►Emiterea a 100 de certificate / duplicate după certificatele de
naştere 84,60%
Pregătirea unui număr de 10 funcţionari ai Birourilor de
Evidenţă a Persoanei de pe raza judeţului Sibiu. Aceştia au
Fundatia participat la două cursuri specializate, iar timp de 8 luni au
Comunităţii deservit exclusiv persoane de etnie romă, respectiv au acordat
FISR/265
Sibiu / asistenţă juridică şi consiliere, în limita competenţelor.
10 luni ►Identificarea a 788 de persoane rome fără acte de identitate
►Elaborarea a 657 de cărţi de identitate temporare sau
permanente 52,39%

26
 Bune practici în programul Phare “Fondul pentru îmbunătăţirea situaţiei romilor”, 2003-2004.
Sursă: Moisă şi Băican
„Proiectele care şi-au propus ca obiective rezolvarea actelor de identitate/
proprietate pentru etnicii romi au depăşit în cele mai multe cazuri realizările în ce
priveşte numărul de persoane planificate a fi incluse în proiecte şi prin aceasta au
obţinut un impact consistent în comunităţi.(...)
Inovativă este abordarea parteneriatelor de către Prefectura Judeţului Giurgiu, în
FISR / 034, unde Judecătoria Giurgiu a înfiinţat, pe perioada implementării
proiectului, un complet de judecată special pentru rezolvarea cererilor romilor, în
vederea eliberării de acte; aceasta a asigurat o performanţă crescută în activitatea
pomenită. Abordarea în cauză constituie un model de bună practică, de diseminat.
De notat şi rezolvarea, în cele mai multe cazuri pe cale amiabila, a nesancţionării
cu amenzi contravenţionale a romilor care ar fi trebuit sancţionaţi, în contextul
întârzierii peste limita legală a depunerii cererilor pentru eliberarea actelor.”

27
3 Codul numeric personal: înregistrarea naşterii şi obţinerea
unui certificat de naştere

3.1 Obţinerea unui cod numeric personal 

3.1.1 Înregistrarea naşterii

Înregistarea naşterii se face la Oficiul Stării Civile, la biroul de înregistare a naşterilor
din localitatea în care se află maternitatea unde s-a născut copilul. Înregistarea se va face pe
baza declaraţiei verbale cu prezentarea urmatoarelor acte:

- Certificatul medical constatator al naşterii, întocmit pe formular tip având un număr de

înregistrare, data certă, sigiliul unităţii sanitare, semnătura şi parafa medicului;
- Certificatul de naştere şi actul de identitate al mamei şi al declarantului, dacă naşterea nu
este declarată de mamă;
- Certificatul de căsatorie al părinţilor copilului, dacă sunt căsătoriţi;
- Declaraţie scrisă, semnată de ambii părinti, din care să rezulte numele de familie al
copilului (în cazul în care parintii au nume de familie diferit) si prenumele (în cazul în care
exista neconcordanţă între prenumele copilului trecut în certificatul medical constatator si
declaratia verbală a declarantului).

Înregistrarea nasterii se face la serviciul de stare civila al primariei pe raza careia s-a
produs.
Termenul pentru declararea si înregistrarea nasterii copilului este:

- 15 zile de la data nasterii, pentru copilul nascut viu si aflat în viata;

- 3 zile de la data nasterii, pentru copilul nascut mort;
- 24 de ore de la data decesului, pentru copilul nascut viu, dar decedat înauntrul termenului
de 15 zile.

Nedeclararea naşterii în termenele prevăzute de lege constituie contravenţie, în

conformitate cu prevederile art.62 alin. (1) lit.b) din Legea nr.119/1996 cu privire la actele de
stare civilă cu modificările şi completările ulterioare şi se sancţionează cu amendă de la 50 la
150 lei.
„Art. 62. - (1) Constituie contravenţii la regimul actelor de stare civilă următoarele
fapte, dacă nu sunt săvârşite în astfel de condiţii încât, potrivit legii penale, sunt
considerate infracţiuni:
a) deţinerea fără drept a certificatului de stare civilă aparţinând altei persoane;
b) nedeclararea naşterii sau decesului în condiţiile şi în termenele prevăzute de lege”
Legea 119/1996 cu privire la actele de stare civilă.
Daca declaratia a fost facuta dupa expirarea termenelor prevazute de lege, dar
înauntrul unui an de la data nasterii, înregistrarea nasterii se face cu aprobarea primarului si
se va mentiona motivul întarzierii.
Daca declaratia a fost facuta dupa trecerea unui an de la data nasterii, actul de nastere
se întocmeste în baza hotararii judecatoresti definitive si irevocabile, privind încuviintarea
înregistrarii tardive, care trebuie sa contina toate datele necesare înregistrarii.

28
3.1.2 Înregistrarea naşterii pentru copilul găsit sau părăsit

Intocmirea actului de nastere al copilului gasit se face in termen de 30 de zile de la

data gasirii acestuia, de catre serviciul public comunitar de evidenta a persoanelor in a carui
raza administrativ-teritoriala a fost gasit copilul, pe baza unui proces-verbal intocmit si
semnat de reprezentantul serviciului public de asistenta sociala, de reprezentantul unitatii de
politie competente si de medic.
In procesul-verbal, care se intocmeste in termen de 3 zile de la data gasirii copilului,
trebuie sa se mentioneze data, locul si imprejurarile in care a fost gasit copilul, sexul si data
presupusa a nasterii acestuia, stabilita de medic.
Obligatia de a face demersurile necesare in vederea inregistrarii nasterii copilului
revine serviciului public de asistenta sociala in a carui raza administrativ-teritoriala a fost
gasit acesta.
Intocmirea actului de nastere in cazul copilului parasit de mama in maternitate se
face la implinirea termenului de 30 de zile de la intocmirea procesului-verbal de constatare a
parasirii copilului, semnat de reprezentantul directiei generale de asistenta sociala si protectia
copilului, de reprezentantul politiei si de cel al maternitatii.
Daca identitatea mamei nu a fost stabilita in termenul prevazut la alin. (1), serviciul
public de asistenta sociala in a carui raza administrativ-teritoriala a fost gasit copilul, pe baza
documentatiei transmise de directia generala de asistenta sociala si protectia copilului, are
obligatia ca in termen de 5 zile sa obtina dispozitia de stabilire a numelui si prenumelui
copilului si sa faca declaratia de inregistrare a nasterii la serviciul public comunitar de
evidenta a persoanelor.
Intocmirea actului de nastere se face pe baza procesului-verbal prevazut la alin. (1), a
certificatului medical constatator al nasterii, a dispozitiei de plasament in regim de urgenta, a
raspunsului politiei cu privire la rezultatul verificarilor privind identitatea mamei, a
dispozitiei de stabilire a numelui si prenumelui copilului si a declaratiei de inregistrare a
nasterii.

3.1.3 Înregistrarea tardivă a naşterii

Procedura de înregistrare tardivă a naşterii presupune certificarea identităţii

persoanei respective, urmată de înregistrarea propriu-zisă a naşterii. Complexitatea
procedurilor creşte odată cu vîrsta persoanei, datorită dificultăţii sporite a certificării
identităţii – mai ales în funcţie de pragurile administrative – 14 ani, vârsta eliberării primului
act de identitate, şi 18 ani, vârsta majoratului. Dacă o persoană este majoră, responsabilitatea
efectuării demersurilor îi revine ei înseşi; dacă o persoană este minoră, responsabilitatea
revine părinţilor sau tutorelui legal.

Paşii necesari în procedura de înregistrare tardivă a naşterii sunt:

(1) Persoana în cauză trebuie să depună cererea de înregistrare tardivă a
naşterii, la judecătoria pe a cărei rază administrativ-teritorială locuieşte; în acest
moment nu trebuie să depună nici un alt act de justificare a cererii sau de dovedire a
identităţii. Dacă persoana/familia solicitantului se află în dificultate, Direcţia de Asistenţă
Socială şi Protecţia Copilului are datoria de a o consilia pe toată durata procesului, de a
întocmi un dosar cu informaţii care să uşureze verificările, de a suporta toate costurile ce-i
revin solicitantului.

29
 (2) Instanţa va solicita serviciului public comunitar local de evidenţă a
persoanelor efectuarea de verificări pentru a stabili dacă naşterea persoanei în cauză a
fost înregistrată în registrele de stare civilă sau în Registrul naţional de Evidenţă a
Persoanelor.
(3) Serviciul Public Comunitar Local de Evidenţă a Persoanei coordonează
cercetările asupra identităţii, a „istoriei personale” a solicitantului şi întocmeşte tot
materialul doveditor. Se caută înregistrările, dacă naşterea a fost înregistrată la maternitate;
dacă naşterea a avut loc la domiciliu, se iau declaraţiile martorilor. La solicitarea Direcţiei de
Evidenţa Persoanei, Poliţia comunitară face investigaţii în vecinătăţile succesive în care a
locuit familia şi persoana în cauză (conform interviurilor realizate, a reieşit faptul că poliţia
de proximitate are liste aproximativ complete cu persoanele care locuiesc pe teritoriul de
responsabilitate, chiar dacă acestea nu au acte de stare civilă sau identitate). Se culeg
documentele de la Primăria pe raza căreia a avut loc naşterea şi de la Primăria pe teritoriul
căreia locuieşte solicitantul. Această procedură nu implică în nici un fel eforturile
solicitantului – acesta trebuie doar să-i ofere Serviciului Public Comunitar Local de Evidenţă
a Persoanei, la începutul investigaţiilor, toate datele pe care le ştie despre naşterea sa/
respectiv a copilului său şi despre istoria sa formală (de exemplu, despre schimbări de
domiciliu, înscrieri la diverse instituţii, înregistrări la poliţie, apelul la servicii medicale).
După efectuarea tuturor verificărilor, serviciul public comunitar local de
evidenţă a persoanelor va întocmi un referat pe care îl va înainta instanţei, cu
propunere de admitere sau respingere a cererii, după caz (în funcţie dacă s-a stabilit că
naşterea a fost sau nu înregistrată).
(4) În paralel, timp de aproximativ 2 săptămâni, se desfăşoară expertiza medico-
legală, care, la rândul ei, va constitui o probă în procesul înregistrării tardive.
Persoanele aflate în dificultate sunt scutite de plata taxei pentru expertiza medico-
legală (indiferent de vârstă), taxă ce va fi suportată de către Direcţia Generală de Asistenţă
Socială şi Protecţia Copilului responsabilă (conform L272/2004, privind protecţia şi
promovarea drepturilor copilului). În majoritatea cazurilor, minorii sunt scutiţi de taxe. De
asemenea, când persoana este asistată de o organizaţie, aceasta preia responsabilitatea
acoperirii sumei sau solicitării scutirii de taxă. În alte condiţii, taxa este de 85 RON.

Tabelul 13. Tarife ale expertizelor medico-legale (selecţie). Sursă: Site-ul Reţelei Naţionale de
Medicină Legală 2 , 29 ianuarie 2007 3
Tarife ale expertizelor medico-legale, în funcţie de tipul lor RON
Analiza pentru identificare de persoană având la bază cariotipul 98,40
Analiza pentru stabilirea paternităţii pe baza testului ADN la cupluri de 3 persoane 2648,80
Prima expertiza de cercetare a filiatiei - mama,copil si presupus tata (serologica) 170,30
Noua expertiza de cercetare a filiatiei - mama, copil si presupus tata (serologica ) 624,40
Expertiza filiatiei pe baza testului HLA 5.00
Expertiza medico-legala de cercetare a paternitatii la cererea Comisiei Superioare 624,40
Expertiza privind identificarea unei persoane 75,70
Expertiza comparativa antropologica in diagnosticul filiatiei pentru mama, copii si 75,70
barbatul in cauza

2
http://www.legmed.ro/servicii-tarife.php
3
Tarifele se pot schimba în timp. Valoarea lor exactă trebuie confirmată la momentul în care se doreşte
realizarea expertizei.

30
 (5) pe parcursul procesului, au loc aproximativ trei înfăţişări succesive la instanţă,
la care solicitantul trebuie să fie prezent (sau se poate solicita, în scris, „judecarea în lipsă”,
conform articolului 242 din codul de procedură civilă); se analizează dosarul cu probele de
identificare a persoanei fără certificat de naştere;
(6) După analizarea dosarului complet şi acceptarea acestuia, se emite hotărârea
judecătorească prin care se dispune înregistrarea tardivă a naşterii. După 15 zile, după
rămânerea definitivă şi irevocabilă a sentinţei, se vor pune în aplicare prevederile acesteia
prin înregistrarea naşeterii în registrele de stare civilă.
(7) Dacă persoana este majoră, i se eliberează un act de identitate provizoriu, pentru
câteva zile, pentru a-şi putea ridica certificatul de naştere.

Procedura se complică în următoarele cazuri:

(1) Dacă părinţii copilului minor care trebuie înregistrat nu mai au actele de identitate
valabile şi nici nu au acte doveditoare ale domiciliului. În general, părinţii se adresează
judecătoriei de pe raza domiciliului efectiv, chiar dacă e nedovedit. Dificultatea apare pentru
că, pentru a putea înainta o acţiune în instanţă, o persoană trebuie să prezinte un act de
identitate valabil. De cele mai multe ori, instanţa sesizată acceptă cazul, urmând ca părinţii să
solicite eliberarea unei cărţi de identitate provizorii (cu menţiunea „lipsă acte spaţiu” şi
înscrierea ultimei adrese dovedite), pentru a putea ridica certificatul de naştere al copilului, la
finalul procesului. Dar (conform interviului luat doamnei Director Pârvu Nicoleta) există şi
cazuri în care instanţa sesizată iniţial consideră că, de fapt, competenţa soluţionării cazului îi
revine judecătoriei de pe raza locului de naştere al copilului; asemenea delegări ale
competenţei judecătoreşti se produc mai ales atunci când familia a migrat de mai multe ori de
la naşterea copilului; iar părinţii trebuie să se întoarcă în acea localitate, pentru a iniţia
procesul, pentru a informa Direcţia Locală de Evidenţă a Persoanelor în legătură cu datele
copilului, pentru a se prezenta la termenele procesului şi pentru a ridica certificatul.
O dificultate în plus apare pentru că migraţia succesivă de la locul naşterii
neînregistrate aduce cu sine îngreunarea verificărilor pentru stabilirea identităţii.
(2) Dacă persoana este majoră. Şi în acest caz, prezenţa şi ajutorul părinţilor sunt
esenţiale. Dacă domiciliul coincide cu locul naşterii nu apar probleme în atribuirea
competenţei instanţei judecătoreşti; în caz contrar, persoana va sesiza judecătoria pe a cărei
rază administrativ-teritorială locuieşte. În lipsa dovezii adresei de domiciliu este posibil ca
instanţa sesizată iniţial să considere că, de fapt, competenţa soluţionării cazului îi revine
judecătoriei de pe raza locului de naştere. Verificările identităţii durează mult mai mult (pot
depăşi un an, în cazurile complicate, de exemplu în care naşterea nu a fost deloc înregistrată),
mai ales dacă persoana a migrat de multe ori.
(3) Dacă mama copilului nu are ea însăşi certificat de naştere. În acest caz, va
trece întâi ea prin procedura înregistrării tardive. Este nevoie de sprijinul părinţilor mamei,
pentru întocmirea actelor acesteia. Dacă mama reprezintă un caz de înregistrare tardivă mai
dificil, procedura obţinerii unui certificat de naştere şi apoi a unui act de identitate pentru ea
poate dura mai mult de 1 an. Aceasta conduce la riscul întârzierii înregistrării copilului; dacă
se depăşeşte termenul de un an de la naşterea copilului, timp în care înregistrarea putea fi
făcută mai uşor, doar cu aprobarea primarului, atunci va trebui îndeplinită procedura
înregistrării tardive şi pentru copil.
Conform datelor de interviu, la maternitatea Panait Sârbu din Bucureşti, sectorul 6,
săptămânal se internează 2-4 (viitoare) mame fără acte – dintre care aproximativ un caz pe
săptămână fără certificat de naştere. Dintre aceste cazuri, doar aproximativ jumătate pot fi
rezolvate de asistenţii sociali din maternităţi, cealaltă jumătate din cazuri putând fi soluţionată
doar la nivelul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului. Competenţa
asistenţilor sociali din maternitatea în care a născut o mamă fără CNP este depăşită, fiind

31
nevoie de investigaţii şi consiliere amănunţite, dacă 1) naşterea mamei nu a fost înregistrată
la nici un spital, 2) mama mamei nu vrea să colaboreze (colaborarea este vitală pentru
întocmirea actelor mamei nou-născutului), 3) naşterea mamei a avut loc în altă localitate
decât cea în care locuieşte actualmente, fără forme legale – motiv pentru care ar putea fi
nevoie de întoarcerea mamei la locul naşterii, pentru a înainta cererea de înregistrare tardivă.
Dacă mama fără certificat de naştere este ea însăşi minoră, beneficiază şi ea de
asistenţa Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului.

Cele mai multe dificultăţi apar atunci când se adună toţi factorii următori: mama
copilului nu are ea însăşi certificat de naştere, naşterea ei nu a fost înregistrată nicăieri, ea nu
mai locuieşte la locul naşterii şi nici nu are posibilitatea de a-şi dovedi domiciliul (nu are
acordul proprietarului sau sprijin de la cunoştinte pentru a declara un domiciliu de referinţă).

Durata medie a procedurii de înregistrare tardivă a naşterii este, conform interviurilor

realizate, de aproximativ 6 – 12 luni. Prelungirea procesului se datorează mai ales
întârzierii corespondenţei poştale între instituţiile implicate în verificări, anchetelor
poliţieneşti îndelungate, termenelor „rarefiate” de înfăţişare la judectorie. De asemenea,
apar întârzieri datorită faptului că solicitanţii nu dispun de resurse pentru a se întoarce
la locul naşterii sau locul naşterii copilului, după caz. Direcţiile generale de Asistenţă
Socială şi Protecţia Copilului încearcă să suplinească lipsa acestor resurse (conform
interviurilor, solicitanţii sunt adesea duşi în localitatea de naştere cu maşinile Direcţiilor sau
sunt însoţiţi acolo de un asistent social şi li se decontează cheltuielile). Ca alternativă,
serviciului de stare civilă de la locul naşterii îi poate fi solicitat să trimită actele necesare către
Direcţia de Evidenţă a Persoanelor care a investigat cazul – dar atunci durata corespondenţei
lungeşte şi mai mult procedura.

3.1.4 Obţinerea unui duplicat după certificatul de naştere

Următoarele acte sunt necesare pentru obţinerea unui duplicate după certificatul de
naştere:
- Cerere
- Taxa extrajudiciara de timbru (0,5 RON)
- Actul de identitate al solicitantului. Duplicatul se elibereaza numai titularului
- O copie a certificatului anterior eliberat, in cazul in care exista.

În conformitate cu prevederile art.62 alin.(1) lit.j) din Legea nr.119/1996 cu privire la

actele de stare civilă cu modificările şi completările ulterioare, constituie contravenţie,
pierderea sau deteriorarea certificatelor de stare civilă. Se poate acorda avertisment, în cazul
în care titularul pierde certificatul de stare civilă pentru prima dată. Pierderea, deteriorarea,
distrugerea certificatelor de stare civila atrage sanctionarea cu amenda de la 1.000.000 la
2.000.000 lei, conform Legii 479/2002.
În cazul în care certificatul de naştere a fost furat, nu se plăteşte amendă.

3.1.5 Cazuri speciale de probleme

Copii nǎscuţi în strǎinǎtate

În cazul în care naşterea unui cetăţean român s-a produs în străinătate, dar nu a fost
înregistrată la autorităţile străine, procedura înregistrării va fi aceeaşi ca şi pentru copiii
născuţi în România. Astfel, până la împlinirea vârstei de un an a copilului, înregistrarea

32
naşterii se face cu aprobarea primarului, în cuprinsul declaraţiei de naştere se va menţiona
motivul întârzierii, conform art.31 alin. (1) din Metodologia pentru aplicarea unitară a
dispoziţiilor Legii nr.119/1996 cu privire la actele de stare civilă. Dacă declaraţia a fost făcută
după trecerea unui an de la data naşterii, actul de naştere se întocmeşte în baza hotărârii
judecătoreşti, definitive şi irevocabile, privind încuviinţarea înregistrării tardive, care trebuie
să conţină toate datele necesare înregistrării, conform art.31 alin.(2) din Metodologia pentru
aplicarea unitară a dispoziţiilor Legii nr.119/1996 cu privire la actele de stare civilă.
Organizaţia RomaniCRISS, în cadrul programelor pe care le-a desfăşurat pentru
punerea în legalitate a persoanelor de etnie romă, a întâlnit cazuri de copii născuţi în afara
ţării, a căror naştere nu a fost nicăieri înregistrată. Problema punerii acestor copii în legalitate
cu certificate de naştere a apărut atunci când familiile lor s-au întors în ţară (fie pe căi ilegale
– caz în care copiii nu au fost luaţi în atenţia nimănui, la acel moment – fie pe căi legale –
poliţia de frontieră luând în evidenţă cazul acestor copii). Direcţia Generală de Asistenţă
Socială şi Protecţia Copilului are responsabilitatea de a consilia familiile aflate în asemenea
situaţii (cu domiciliul în localiltatea/sectorul de competenţă), de a întocmi dosare cu toate
datele ştiute în legătură cu naşterea copilului şi „istoria personală” a familiei acestuia, pentru
a lucra în paralel cu formaţiunea de Stare Civilă din cadrul Serviciului Public Comunitar
Local de Evidenţă a Persoanelor. Se fac verificări în ţara în care a avut loc naşterea, cu
sprijinul Ministerului Afacerilor Externe – Direcţia Generală Afaceri Consulare. Procedura
de înregistrare a naşterii nu este una diferită, dar verificările sunt mult mai elaborioase şi
îndelungate.

33
3.2 Rezumat al procedurilor de intervenţie

Tabelul 14. Tipologia problemelor referitoare la CNP şi certificatul de naştere

Descrierea Strategia de soluţionare şi observaţii speciale Efecte speciale asupra drepturilor persoanei
problemei
A1. Lipsa actului de Înregistrare tardivă a naşterii, prin dispoziţia primarului (până la vîrsta de 1 an) sau
naştere (persoana nu prin adresare la instanţă Lipsa cetăţeniei şi a tuturor drepturilor civice şi sociale
are cod numeric asociate.
personal şi nu a avut
niciodată certificat de Persoana are dreptul la asistenţă medicală de urgenţă.
naştere)
- pentru persoanele a Certificatul constatator al naşterii este o probă care uşurează verificarea identităţii şi Copiii pot fi înscrişi la şcoală sau grădiniţă, cu acordul
caror nastere a fost procedura de întocmire a actului de naştere directorului.
inregistrata la spital
- pentru persoanele a Sunt colectate declaraţiile şi mărturiile celor care au asistat la naştere.
caror naştere nu a În acelaşi timp, în vederea întocmirii certificatului e naştere sau al actului de
fost inregistrata la identitate, sunt verificate registrele din alte localităţi, ca nu cumva naşterea să fie, de
spital fapt, declarată şi să se înregistreze de două ori.
- pentru copii până la Înregistrare tardivă prin dispoziţia primarului. Cererea se depune la Structura de stare
1 an civilă din cadrul Serviciului public comunitar local de evidenţă a persoanelor, pe raza
căruia s-a produs evenimentul, nu în instanţă. Procedura este mult mai uşoară şi
rapidă, pentru că „istoria personală” a nou-născutului este mult mai uşor de urmărit.
- pentru copii peste 1 Înregistrare tardivă prin adresare la instanţă
an
- pentru persoanele Înregistrare tardivă prin adresare la instanţă
care au peste 18 ani Problema certificării identităţii este mai complicată şi necesită verificări suplimentare
A2. Persoana are Solicitarea emiterii unui alt certificat de naştere (duplicat). Dacă are un act valid de identitate, persoana poate avea
CNP dar certificatul Dacă persoana nu are un act valid de identitate, va obţine o carte provizorie de acces la servicii medicale şi sociale, dreptul la vot etc.
de naştere este identitate în vederea ridicării certificatului de naştere, urmând ca ulterior să îşi obţină Situaţii în care este necesar certificatul de naştere:
pierdut / deteriorat şi un act de identitate cu o valabilitate mai lungă. - înregistrarea căsătoriei
- înregistrarea nou-născuţilor
- refacerea cărţii de identitate

34
3.3 Recomandǎri şi dezbateri

3.3.1 Recomandări

În ceea ce priveşte accesul la servicii sociale pentru persoanele fără acte de naştere
sau identitate, există două posibile abordări:
1. condiţionarea accesului de prezenţa actelor – soluţie ce poate avea, teoretic, un
efect motivator, de stimulare a persoanelor să îşi rezolve situaţia. Totuşi, în practică,
persoanele excluse de la serviciile sociale de mult timp se adaptează la această situaţie şi nu
mai resimt nevoia presantă de a-şi rezolva problema. Ele ajung astfel să fie izolate de
interacţiunea cu instituţiile statului, ceea ce scade şansele remedierii problemei.
2. acordarea accesului şi persoanelor care ar fi îndreptăţite dacă ar avea acte dar care
în prezent nu au cod numeric personal şi / sau acte de identitate, în paralel cu monitorizarea
acestora şi punerea lor în legătură cu serviciile publice comunitare, judeţene şi locale şi alte
instituţii şi organizaţii care le pot acorda consiliere şi asistenţă. Această soluţie, deşi este mai
complicată în aplicare, are avantajul de a permite exercitarea drepturilor sociale ale tuturor
persoanelor îndreptăţite în spiritul legii, precum şi sesizarea autorităţilor competente pentru
punerea lor în legalitate. Această abordare facilitează incluziunea socială a cetăţenilor care se
confruntă cu probleme multiple şi implică autorităţile publice în monitorizarea situaţiei lor şi
în sesizarea autorităţilor competente. Prin urmare, date fiind avantajele comparative ale celei
de-a doua abordări, prezenta metodologie recomandă adoptarea acesteia, prin măsuri precum:
- Decontarea cheltuielilor pentru serviciile medicale de urgenţǎ şi pentru mǎsurile
de control epidemiologic (vaccinǎri, controluri preventive) etc pentru pacienţii fǎrǎ acte de
stare civilǎ şi / sau identitate, aceste persoane urmând să fie raportate către direcţiile locale de
evidenţă a persoanelor în vederea punerii lor în legalitate.
- Decontarea cheltuielilor medicale şi prevederea obligativităţii înscrierii pe listele
medicilor de familie şi a acordării asistenţei medicale femeilor gravide şi a copiilor care nu au
cod numeric personal şi / sau acte de identitate, aceste persoane urmând să fie îndrumate către
serviciile comunitare de evidenţă a persoanelor în vederea punerii lor în legalitate.
- Obligativitatea acceptării înscrierii la grădiniţă şi la şcoală a copiilor fără
certificat de naştere, însoţită de sesizarea autorităţilor competente şi de soluţionarea ulterioară
a cazurilor.

Procedura de înregistrare tardivă a naşterii poate fi simplificată prin prelungirea

posibilităţii de a solicita înregistrarea tardivă a naşterii copilului, fără adresare în instanţă,
prin hotărârea primarului – până la vârsta de 18 luni. Avantajele acestei prelungiri ar consta
în evitarea complicaţiilor care apar în acele cazuri în care mama nou-născutului nu are ea
însăşi naşterea înregistrată şi trebuie să treacă întâi prin procesul de înregistrare tardivă a
naşterii ei – să obţină un certificat de naştere, apoi un act de identitate, pentru ca abia apoi să
poată înregistra nou-născutul; au existat cazuri când, datorită întârzierii procesului în cazul
mamei, a fost necesară procedura de înregistrare tardivă şi pentru copil. Dezavantajul ar
consta, pe de o parte, în riscul întârzierii mobilizării părinţilor nou-născutului, sau neglijarea
urgenţei problemei; pe de altă parte, după un an, istoria copilului devine mai bogată în
evenimente şi mai greu de documentat – pentru Serviciul Public Comunitar Local de
Evidenţă a Persoanei care coordonează investigaţiile.
O prelungire suplimentară, până la vârsta de doi ani sau mai mult, este mare în raport
cu termenul pentru stabilirea paternităţii (1 an) şi cel pentru acţiunea în tăgada paternităţii (6
luni).

35
3.3.2 Dezbateri

Codul numeric personal pentru nou-născuţii ai căror mamă nu are act de

naştere
Pentru a pune în legalitate copiii a căror mamă nu are act de naştere, este posibilă
găsirea unei soluţii tehnice pentru înregistrarea acestora cu un cod numeric personal,
pornind de la premisa bunei-credinţe a mamei.
Acest CNP poate avea o menţiune specială, care să îi dea posibilitatea de a fi
schimbat dacă este necesar, în cazul constatării erorilor - odată cu înregistrarea mamei şi
obţinerea de către aceasta a actului de identitate.
Avantajele acestei soluţii sunt că
(1) permite evitarea adresării la instanţă, în măsura în care copilul va obţine codul
numeric personal provizoriu înainte de împlinirea vârstei de un an, iar înlocuirea acestuia cu
un cod numeric personal definitiv nu mai necesită confirmarea identităţii acestuia;
(2) permite accesul facil al copilului la drepturile sale sociale (alocaţii, servicii
medicale, educaţionale etc);
(3) facilitează monitorizarea copilului de către autorităţile statului.
Un posibil risc este permanentizarea statutului de provizorat a stabilirii identităţii
părinţilor, în condiţiile în care părinţii nu sunt motivaţi să îşi reglementeze situaţia actelor de
identitate. Totuşi, dată fiind înscrierea minorului, monitorizarea acestuia este facilitată, astfel
autorităţile având o mai mare posibilitate de intervenţie decât în cazul lipsei oricărui act.

Legat de semnificaţia condului numeric personal - CNP, trebuie să tinem cont de

următoarele observaţii. CNP este alcatuit din 13 cifre, avand urmatoarea structura:
I. o parte semnificativa, alcatuita din 7 cifre, care exprima sexul, secolul si data
nasterii, sub forma SAALLZZ, avand urmatoarea semnificatie ) AALLZZ reprezinta data
nasterii si cuprinde ultimele doua cifre ale anului nasterii (AA), luna nasterii, cu valori
intre 01 si 12 (LL), si ziua nasterii, cu valori intre 01 si 28, 29, 30 sau 31, dupa caz (ZZ);
II. o parte secventiala, formata din 5 cifre sub forma JJNNN, cu urmatoarea
semnificatie:
a) JJ reprezinta secventa atribuita judetului sau sectorului in care s-a nascut persoana
ori in care avea domiciliul sau resedinta in momentul acordarii C.N.P.;
b) NNN reprezinta un numar de secventa (intre 001 si 999), repartizat pe puncte de
atribuire, prin care se diferentiaza persoanele de acelasi sex, nascute in acelasi loc si cu
aceeasi data de nastere (an, luna, zi);
III. o cifra de control (C) atribuita de calculator, care permite depistarea eventualelor
erori de inlocuire sau inversare a cifrelor din componenta C.N.P.(art. 14 1375/2006)
Art. 15 din HG 1375/2006 prevede acordarea unui nou CNP aceleiaşi persoane în una
dintre urmatoarele situatii:
“a) actul de nastere a fost rectificat, fiind modificate datele care intra in structura
C.N.P.;
b) rubrica din certificatul de nastere in care se inscrie C.N.P. a fost completata eronat;
c) C.N.P. a fost atribuit gresit;
d) solicitantul si-a schimbat sexul;
e) exista neconcordante privind C.N.P”.

36
4 Actele de identitate

4.1 Probleme referitoare la actele de identitate

Tabelul 15. Tipologia problemelor referitoare la actele de identitate

Descrierea Procedura de soluţionare Efecte speciale asupra drepturilor
problemei: (principii) persoanei
lipsa...
B1. Trebuie prezentate documentele prevăzute Persoana majoră nu îşi poate dovedi
Cărţii de de legislaţia în vigoare. identitatea în relaţiile cu alţi cetăţeni şi cu
identitate Printre altele, trebuie făcută dovada autorităţile statului, deoarece certificatul de
identităţii şi a domiciliului sau a rezidenţei. naştere nu este considerat suficient.
Părinţii sunt responsabili pentru certificarea Prin urmare, individul se află în
identităţii minorului. Persoanele majore imposibilitate de a-şi accesa drepturile
sunt responsabile pentru dovedirea propriei politice şi sociale, de a intra în relaţii
identităţi. contractuale private
Apare riscul unor sancţiuni
contravenţionale datorate neprezentării
actelor de identitate.
B2. Se eliberează în cazurile în care cetăţeanul Cartea de identitate temporară este,
Cărţii de nu poate prezenta unul din documentele conform legii, un act de identitate care
identitate prevăzute de lege pentru cartea de conferă cetăţeanului aceleaşi drepturi şi
provizorii identitate. îndatoriri precum posesorilor de carte de
Trebuie făcută dovada identităţii persoanei. identitate obişnuită.
Se eliberează şi în cazurile în care dovada Totuşi, termenul scurt de valabilitate
domiciliului nu poate fi făcută de solicitant. constituie o problemă pentru solicitanţi.

4.2 Procedurile de emitere a unui act de identitate

Actele necesare emiterii actului de identitate sunt prezentate în tabelul de mai jos, în
funcţie de situaţia solicitantului.

Tabelul 16. Acte necesare emiterii unui act de identitate. Sursă: site-ul INEP
Tip situaţie Acte necesare
Eliberarea actului de • cerere pentru eliberarea cartii de identitate, semnata atât de minor, cât si
identitate la de parinte (reprezentant legal);
împlinirea vârstei de • certificatul de nastere (în original si copie xerox);
14 ani • actul de identitate al unuia dintre parinti, al tutorelui sau al
reprezentantului legal, cu care se face si dovada domiciliului;
• chitanta reprezentând contravaloarea cartii de identitate (7 lei) ;
• timbru fiscal în valoare de 1 leu.
• Certificatul de căsătorie al părinţilor în original şi copie sau hotărârea
judecătorească de divorţ în original şi copie dacă e cazul;
• Actul prin care se face dovada spaţiului de locuit în original şi copie;

37
Tip situaţie Acte necesare
• Persoanele care au depasit vârsta de 18 ani vor da o declaratie din care
sa rezulte motivele nepunerii în legalitate pâna la aceasta vârsta, la care
vor anexa 3 fotografii tip B.I. si vor prezenta documentele cu care fac
dovada domiciliului (în original si copie xerox).
Pierderea, furtul, • cererea pentru eliberarea actului de identitate pe care cetateanul va
deteriorarea sau mentiona ca, în termen de 48 ore de la gasirea actului, se obliga să se
distrugerea actului de prezinte pentru reglementarea situatiei;
identitate • în cazul furtului, dovada eliberata de sectia de politie unde s-a reclamat
furtul;
• certificatele de nastere si de casatorie (daca este cazul), în original si
copie xerox;
• hotarârea de divort, definitiva si irevocabila (daca este cazul), în original
si copie xerox;
• documentele cu care se face dovada domiciliului, în original si copie
xerox;
• În cazul în care solicitantul nu poate prezenta certificatele de stare civilă
originale sau actul de spaţiu cu care face dovada spaţiului de locuit
asigurat, sunt necesare patru fotografii tip act de identitate (30 x 40 mm,
cu banda alba de 7 mm in partea de jos a fotografiei)
• un document cu fotografie emis de M.A.I. (pasaport, permis de
conducere, carte de alegator), în original si copie xerox, sau o fotografie
tip B.I.;
• chitanta reprezentând contravaloarea cartii de identitate (7 lei);
• timbru fiscal în valoare de 4 lei.
(Amenda în cazul pierderii cărţii de identitate este stabilită de către şeful
Serviciului de Evidenţă a Persoanelor – care poate opera scutirile de taxă)
Expirarea termenului • cererea pentru eliberarea cartii de identitate;
de valabilitate, • actul de identitate si cartea de alegator (daca este cazul);
modificarea datelor • certificatul de nastere, certificatul de casatorie (daca este cazul), în
de stare civilă, original si copie xerox;
anularea • hotarârea de divort, definitiva si irevocabila (daca este cazul), în original
documentului sau si copie xerox;
schimbarea • documentele cu care se face dovada domiciliului, în original si copie
fizionomiei xerox;
• Certificatul de deces al soţului, soţiei (original şi copie)
• chitanta reprezentând contravaloarea cartii de identitate (7 lei) ;
• timbru fiscal în valoare de 1 leu.
Schimbarea • cererea pentru eliberarea cartii de identitate;
domiciliului, • actul de identitate anterior şi cartea de alegător;
schimbarea denumirii • certificatele de nastere si de casatorie (daca este cazul), în original si
străzii sau copie xerox;
renumerotarea • hotarârea de divort definitiva si irevocabila (daca este cazul), în original
imobilelor si copie xerox;
• certificatul de deces al sotului (daca este cazul),în original si xerox;
• certificatele de nastere ale copiilor sub 14 ani (daca este cazul),în
original si xerox;
• documentele cu care se face dovada domiciliului, în original si copie
xerox;
• declaraţie tip de primire în spaţiu, în cazul în care imobilul nu este
proprietate personală, semnată de proprietarul imobilului, în faţa
lucrătorului de la ghişeul Serviciului de Evidenţă a Populaţiei, iar în
cazul persoanelor din mediul rural, în faţa şefului de post din comună;

38
Tip situaţie Acte necesare
în cazurile când persoana nu se poate deplasa de la domiciliu, se
întocmeşte o declaraţie notarială.
• în cazul domiciliului rural se prezintă adeverinţa de luare în evidenţă în
registrul agricol, eliberată de primăria de la locul de domiciliu.
• livretul militar sau alta dovada legala, cu viza de luare în evidenta la
noul domiciliu, daca solicitantul este supus obligatiilor militare;
• chitanta reprezentând contravaloarea cartii de identitate (7 lei) ;
• timbru fiscal în valoare de 1 leu.
Cartea de identitate Cartea de identitate provizorie se eliberează în următoarele cazuri:
provizorie • cetateanul nu poseda toate documentele necesare eliberarii cartii de
identitate;
• solicitantul locuieste într-un imobil aflat în litigiu;
• când nu functioneaza echipamentele pentru producerea cartilor de
identitate.
Acte necesare:
• fotografii 3x4 cm, cu banda de 7 mm la baza;
• documentele pe care le poate prezenta, din categoria celor cu care,
potrivit legii, se poate face dovada numelui, starii civile, cetateniei, a
domiciliului (în original si copie xerox);
• contravaloarea cartii de identitate provizorii (1 leu);
• timbru fiscal (1 leu), iar în cazul în care vechiul act de identitate este
pierdut, furat, deteriorat sau distrus, valoarea este de 4 lei.

Actele se depun la serviciul public comunitar de evidenta a persoanelor pe raza caruia

solicitantul are domiciliul sau resedinta.
In conformitate cu prevederile legale, cetatenii sunt obligati sa se prezinte, in termen de
15 zile de la implinirea varstei de 14 ani sau inainte cu cel putin 15 zile de la expirarea
valabilitatii actului de identitate detinut, la serviciul public comunitar de evidenta a
persoanelor la care sunt arondati cu domiciliul (resedinta), pentru a solicita punerea in
legalitate cu un act de identitate.
Nerespectarea acestor prevederi atrage raspunderea contraventionala, care se
sanctioneaza cu amenda cuprinsa intre 40 lei (RON) si 80 lei (RON), fara a exista
posibilitatea achitarii, in 48 de ore, a jumatate din minimul sumei prevazute.
Contravaloarea cartii de identitate este de 7 lei (RON), iar a cartii de identitate
provizorii este de 1 leu, aceste sume fiind actualizate in functie de rata inflatiei, cu avizul
Consiliului Concurentei.

Procedura de emitere a primului act de identitate este mai complicată în cazul

persoanelor majore, datorită problemei certificării identităţii. In astfel de cazuri, conform
datelor de interviu, procedura poate dura pînă la 2-3 luni, datorită verificărilor pe teren.

4.2.1 Punerea în legalitate a persoanelor fără acte locative

Legislaţia românească actuală se bazează pe principiul corespondenţei dintre cetăţean
şi domiciliul sau rezidenţa sa; situaţiile de lipsă a locuinţei sau a actelor locative sunt tratate
ca excepţii.
Astfel, OUG 97 / 2005 prevede în Art. 2 faptul că „Evidenţa cetatenilor romani se tine
dupa principiul locului de domiciliu al acestora, de catre Ministerul Administratiei si
Internelor, prin Inspectoratul National pentru Evidenta Persoanelor, impreuna cu serviciile
publice comunitare de evidenta a persoanelor, in Registrul national de evidenta a persoanelor
din cadrul Sistemului national informatic de evidenta a populatiei”. Locul de domiciliu
serveşte pentru alocarea solicitanţilor de acte de identitate unui anumit serviciu public

39
comunitar de evidenţă a persoanelor.

Conform OUG 97/2005, persoanele al căror act de identitate a expirat şi nu pot face
dovada unui act de proprietate sau contract de închiriere pentru locuinţă, pot solicita
eliberarea unei cărţi de identitate dacă sunt luate în spaţiu (pe baza declaraţiei pe proprie
răspundere a proprietarului locuinţei); pentru cele mai multe persoane aflate în asemenea
situaţii, aceasta înseamnă revenirea în localitatea de naştere/localitatea în care locuieşte
familia, unde rudele pot da declaraţie de luare în spaţiu. Dacă locuinţa nu are un proprietar
privat, persoana care face dovada cu doi martori şi cu constatarea poliţiei de proximitate ca
locuieşte la adresa respectivă, va primi cartea de identitate. Ca alternativă, aceste persoane
pot obţine cartea de identitate provizorie – cu menţiunea „lipsă act spaţiu”, înscrierea adresei
declarate pe verso, înscrierea ultimei adrese dovedite (înregistrată în ultima carte de
identitate) pe faţa cărţii; cartea provizorie este solicitată la şi eliberată de Serviciul Public
Local Comunitar de Evidenţă a Persoanei responsabil pentru adresa la care solicitantul
locuieşte efectiv.

Conform OUG 97 / 2005, art. 35, „persoana care gazduieste o alta persoana, in mod
neintrerupt, pe o perioada mai mare de 30 de zile, cu exceptia situatiilor prevazute la art. 31
alin. (2) lit. a), are obligatia de a anunta politia sau serviciul public comunitar de evidenta a
persoanelor de la locul unde este situat imobilul.”. Această obligaţie nu este însă respectată în
practică. Proprietarii şi chiriaşii nu doresc în general să încheie un contract formal de chirie,
datorită implicaţiilor financiare ale acestuia. De asemenea, mulţi proprietari sunt reticenţi în a
da o declaraţie de luare în spaţiu, deoarece se tem de riscuri imaginare sau reale implicate de
faptul că locuinţa şi adresa lor este folosită de chiriaş. Procedura de evacuare din spatiu
necesita timp si se solutioneaza pe calea instantei judecatoresti competente. De asemenea,
dacă chiriaşul acumulează datorii sau amenzi, toate somaţiile vor sosi pe adresa
proprietarului. Deşi proprietarul nu este responsabil de datoriile unei alte persoane, este
posibil să se confrunte cu dificultăţi în relaţie cu autorităţile statului până la lămurirea
situaţiei. Conform datelor de interviu, deseori proprietarii sunt de acord să dea o declaraţie de
luare în spaţiu contra unei sume de bani, de aproximativ 200-300 RON.
Legislaţia actuală prevede faptul că, în anumite situaţii excepţionale, şi cetăţenii care
nu dispun de acte pentru a-şi dovedi domiciliul pot obţine cărţi de identitate, în următoarele
condiţii:
- să locuiască efectiv într-un imobil cu destinaţia de locuinţă, şi să poată dovedi
aceasta prin prezenţa a doi martori;
- imobilul respectiv să aibă o adresă;
- imobilul respectiv să nu aibă un proprietar legal (cu excepţia cazului în care acesta
din urmă consimte să îl primească în spaţiu pe aplicant sau să încheie cu acesta un contract de
închiriere, ceea ce de altfel rezolvă complet problema lipsei actelor de domiciliu);
Aceste persoane pot să îşi dovedească domiciliul printr-o declaraţie pe proprie
răspundere însoţită de nota de verificare a poliţistului de proximitate (vezi OUG 97/2005,
Art. 27c).
Prin urmare, următoarele tipuri de situaţii nu pot fi rezolvate prin acordarea de carte
de identitate, necesitând în ultimă instanţă eliberarea unei cărţi de identitate provizorii:

40
 Tabelul 17. Situaţii în care solicitantul nu poate primi o carte de identitate
Persoane care nu pot primi o carte de
identitate
Persoane care stau cu chirie, dar fără contract, iar
proprietarul locuinţei refuză să dea o declaraţie
prin care îi primeşte în spaţiu sau să încheie un
contract formal de închiriere
Persoanele care stau în casa unui proprietar care
este plecat sau, din alte motive, nu pot da o
declaraţie prin care îi primeşte în spaţiu
Soluţii posibile
1. Convingerea proprietarului să îl primească oficial
în spaţiu sau să încheie un contract de închiriere,
urmată de obţinerea unei cărţi de identitate
Atât în cazul declaraţiei de primire în spaţiu, cât şi
în cazul contractului de închiriere, adresa
solicitantului va fi a) cea a proprietarului locuinţei –
dacă solicitantul îşi face carte de identitate nouă; b)
adresa anterioară a solicitantului, cu viză de flotant –
dacă vechea carte de identitate este încă validă.

2. Obţinerea unei cărţi de identitate provizorii, cu

Persoanele care locuiesc într-o construcţie care
nu are adresă poştală
Persoanele care locuiesc într-o construcţie care
nu are destinaţia de locuinţă (baracă, bordei,
improvizaţie etc)
Persoane fără adăpost
menţiunea ”lipsă act spaţiu” – ca motiv al eliberării
– cu înregistrarea ultimei adrese dovedite
Aceste situaţii apar cel mai frecvent în cazul
dezmembrărilor de teren, neînregistrate oficial.
1. Convingerea proprietarului care a vândut parcele
din teren să înregistreze dezmembrarea acestora;
astfel, parcelele obţin număr de stradă şi adresă – iar
locatarii îşi pot face acte de identitate pe aceste
adrese
2. Obţinerea unei cărţi de identitate provizorii, cu
menţiunea „lipsă act spaţiu”, cu înregistrarea ultimei
adrese dovedite
Obţinerea unei cărţi de identitate provizorii, cu
menţiunea „lipsă act spaţiu” sau „lipsă locuinţă” (în
funcţie de decizia Direcţiei de Evidenţă a
Persoanei), cu înregistrarea adresei la care se află
această construcţie (ca reprer) şi a ultimei adrese
dovedite (pentru trecerea în registrul de evidenţă)
Obţinerea unei cărţi de identitate provizorii, cu
menţiunea „lipsă locuinţă” şi cu menţionarea
localităţii/sectorului pe raza căreia/căruia poate fi
localizată această persoană (indiferent de locul
naşterii)

OUG 97 / 2005 stipulează faptul că:

Art. 27. Dovada adresei de domiciliu se poate face cu unul dintre urmatoarele
documente:
a) acte incheiate in conditiile de validitate prevazute de legislatia romana in vigoare,
privind titlul locativ;
b) declaratia scrisa de primire in spatiu a gazduitorului, insotita de actul de proprietate
al acestuia, pentru persoanele care solicita schimbarea domiciliului la o alta persoana
fizica;
c) declaratia pe propria raspundere a solicitantului, insotita de nota de verificare a
politistului de ordine publica, prin care se certifica existenta unui imobil, faptul ca
solicitantul locuieste efectiv la adresa declarata, pentru persoana fizica ce nu poate
prezenta documentele prevazute la lit. a) si b); pentru minorii si persoanele fizice puse
sub interdictie, declaratia se da si se semneaza de catre parinti sau de catre
reprezentantii lor legali;
d) documentul eliberat de primarii, din care sa rezulte ca solicitantul figureaza înscris
în "Registrul agricol".

41
 De asemenea, normele metodologice aprobate prin HG nr. 1.375 din 4 octombrie 2006
prevăd că:
ART. 73 : (1) Pentru a se evidentia situatia de fapt, in cartea de identitate provizorie,
rubricile "Motivul eliberarii" sau, dupa caz, "Domiciliu" se completeaza dupa cum
urmeaza:
a) "lipsa certificat de nastere", "lipsa certificat de casatorie" sau "lipsa dovada divort"
- pentru persoanele care nu pot prezenta dovada numelui, a prenumelui, a datei de
nastere ori a starii civile;
b) "lipsa locuinta" - pentru persoanele din categoria celor lipsite de adapost, care nu
pot declara adresa unui imobil cu destinatie de locuinta;
c) "lipsa dovada adresei de domiciliu" - pentru persoanele care locuiesc intr-un imobil
cu destinatie de locuinta si nu pot prezenta documentul cu care sa faca dovada adresei
de domiciliu.
(2) Pentru situatia prevazuta la alin. (1) lit. b), la rubrica "Domiciliu" se inscrie
localitatea sau, dupa caz, sectorul municipiului Bucuresti, unde a fost identificata
persoana, la data eliberarii actului de identitate, ca urmare a solicitarii celui in cauza, a
institutiilor cu atributii in domeniul protectiei sociale sau a politiei.
(3) Pentru situatia prevazuta la alin. (1) lit. c), in cartea de identitate provizorie, la
rubrica "Domiciliu", se inscrie adresa la care solicitantul declara ca locuieste efectiv.

Cărţile de identitate provizorii prezintă următoarele dezavantaje pentru posesorii

lor:
- trebuie refăcute frecvent (ele se acordă pe operioadă de maximum un an, dar uneori
pe mai puţin);
- angajatorii le consideră un indiciu al lipsei de seriozitate a celui care aplică pentru
un loc de muncă;
- interviurile realizate indică faptul că unele servicii publice de evidenţă a persoanelor
refuză să elibereze acest tip de acte, solicitând toate actele necesare pentru cărţile de
identitate.

4.2.2 Campanii cu camera mobilǎ

Ca urmare a sesizărilor făcute de poliţie, de organizaţii nonguvernamentale sau a altor

informaţii, direcţiile judeţene şi locale de evidenţă a persoanelor pot iniţia campanii cu
camera mobilă, pentru a pune în legalitate persoanele lipsite de mijloace de transport. Această
soluţie este aplicată frecvent în cazul comunităţilor de romi, ceea ce facilitează considerabil
procesul de emitere de acte de identitate.

4.2.3 Facilitǎți financiare (scutirea de taxe)

OUG 97/2005 prevede în Art. 40 că:

(2) Pentru eliberarea actelor de identitate persoanelor retinute sau arestate care nu
poseda asemenea documente si care nu dispun de mijloace financiare, precum si
persoanelor cu handicap si celor fara venituri, seful serviciului public comunitar de
evidenta a persoanelor poate acorda scutire de la plata cheltuielilor de producere si
eliberare a actelor de identitate.
(3) Se excepteaza de la plata cheltuielilor de producere si eliberare a actelor de
identitate persoanele care sunt victime ale calamitatilor naturale, incendiilor sau ale
altor dezastre si care declara pe propria raspundere, la serviciul public comunitar de
evidenta a persoanelor in a carui raza teritoriala domiciliaza ori isi au resedinta, faptul
ca actul de identitate a fost pierdut, distrus sau deteriorat ca urmare a producerii unei
astfel de situatii.

42
 De asemenea, datele de interviu precum şi analiza proiectelor organizaţiilor
neguvernamentale în domeniul eliberării actelor de identitate (Moisa) arată că în practică nu
sunt aplicate amenzi contravenţionale pentru depăşirea termenului de solicitare a unui act de
identitate, în cazul cetăţenilor lipsiţi de mijloace materiale pentru a le achita.

Copii trecuţi de vârsta de 14 ani, fără cărţi de identitate, ai căror părinţi sunt
plecaţi în străinătate
Primul act de identitate poate fi carte de identitate sau carte de identitate provizorie, în
funcţie de documentele prezentate, iar potrivit prevederilor art.26 alin.(2) din O.U.G.
nr.97/2005 domiciliul minorului este la părinţii săi sau la acela dintre părinţi la care el
locuieşte statornic, ori după caz, la reprezentantul său legal sau la persoana fizică ori juridică
la care este încredinţat în plasament.
Conform prevederilor art.13 alin.(2) din O.U.G. nr.97/2005 minorul depune cererea
pentru eliberarea actului de identitate, însoţit de unul dintre părinţi sau, după caz, de
reprezentantul său legal, de persoana desemnată din cadrul centrului specializat aflat sub
autoritatea serviciului public de asistenţă socială sau de persoana căreia i-a fost încredinţat în
plasament.
Dacă părinţii nu pot însoţi minorul, aceştia pot fi reprezentaţi de o altă persoană, pe
care o împuternicesc pe bază de procură. Se poate institui tutela de catre o persoana apropiata
iar tutorele sa urmeze calea legala pentru obtinerea cărţii de identitate.
4.2.4 Amenzile aplicate în legătură cu actele de identitate
Amenzile sunt stipulate prin L 290 / 2005, iar cuantumul lor variază în funcţie de
articolele din OUG 97 / 2005 care sunt încălcate, astfel:

- Amenda 25-50 RON dacă sunt încălcate prevederile Art. 22 sau 14:
ART. 22
(1) Titularii actelor de identitate, precum si autoritatile publice prevazute la art. 21
sunt obligati sa ia masuri pentru a evita deteriorarea, distrugerea, pierderea sau furtul
acestora.
ART. 14
(1) In termen de 15 zile de la implinirea varstei de 14 ani, minorul are obligatia sa
solicite serviciului public comunitar de evidenta a persoanelor eliberarea actului de
identitate, prezentand, dupa caz, documentele mentionate la art. 13 alin. (3) si (4).

- Amenda 40-80 RON dacă sunt încălcate prevederile Art. 18, 38 sau 39:
ART. 18
(1) Serviciile publice comunitare de evidenta a persoanelor elibereaza o noua carte de
identitate in urmatoarele cazuri:
a) la expirarea termenului de valabilitate a actului de identitate care urmeaza a fi
preschimbat;
b) daca s-a modificat numele sau prenumele titularului, prenumele parintilor, data ori
locul nasterii;
c) in cazul schimbarii domiciliului;
d) in cazul schimbarii denumirii sau a rangului localitatilor si strazilor, al
renumerotarii imobilelor sau rearondarii acestora, al infiintarii localitatilor sau
strazilor;
e) in cazul atribuirii unui nou C.N.P.;
f) in cazul deteriorarii actului de identitate;
g) in cazul pierderii, furtului sau distrugerii actului de identitate;
h) la expirarea sau revocarea interdictiei titularului de a se afla in anumite localitati;
i) cand fotografia din cartea de identitate nu mai corespunde cu fizionomia titularului;
j) in cazul schimbarii sexului;

43
 k) in cazul anularii;
l) pentru preschimbarea buletinelor de identitate.
(2) In termen de 15 zile de la producerea uneia dintre situatiile prevazute la alin. (1) lit.
b)-k), titularul sau reprezentantul legal al acestuia este obligat sa solicite serviciului
public comunitar de evidenta a persoanelor eliberarea unei noi carti de identitate,
prezentand documentele prevazute la art. 13 alin. (3), (4) sau (5).
(3) Cu cel putin 15 zile inainte de expirarea termenului de valabilitate a actului de
identitate, titularul sau reprezentantul legal al acestuia are obligatia sa solicite
serviciului public comunitar de evidenta a persoanelor eliberarea unei noi carti de
identitate, prezentand documentele prevazute la art. 13 alin. (3), (4) sau (5).
ART. 38
(1) Persoanele care isi schimba domiciliul sau isi stabilesc resedinta sunt obligate sa
ceara inscrierea in cartea de imobil la noua locuinta in termen de 15 zile de la mutare.
(2) Persoanele care locuiesc in imobil sunt obligate sa prezinte actul de identitate
responsabilului cartii de imobil, la solicitarea acestuia, pentru actualizarea cartii de
imobil.
ART. 39
La hoteluri si in alte locuri de cazare in comun, inscrierea in cartea de imobil se face la
sosire, prin grija proprietarului sau a administratorului acestora, dupa caz.

- Amenda 75-150 RON în cazul în care sunt încălcate prevederile Art. 24 sau 35:
ART. 24
(1) Actul de identitate al unei persoane fizice nu poate fi retinut in afara cazurilor
prevazute de prezenta ordonanta de urgenta.
(2) Este interzisa darea, primirea sau solicitare actului de identitate drept garantie
pentru prestarea unor servicii, pentru incredintarea unor bunuri si valori, pentru plata
datoriilor sau in alte scopuri, de catre persoanele neautorizate.
ART. 35
Persoana care gazduieste o alta persoana, in mod neintrerupt, pe o perioada mai mare
de 30 de zile, cu exceptia situatiilor prevazute la art. 31 alin. (2) lit. a), are obligatia de a
anunta politia sau serviciul public comunitar de evidenta a persoanelor de la locul unde
este situat imobilul.

4.3 Recomandări şi dezbateri

În ceea ce priveşte problema eliberării actelor de identitate pentru persoanele care

locuiesc fără forme legale sau în condiţii improprii, următoarele consideraţii trebuie avute în
vedere:
1. Conform principiului corespondenţei dintre cetăţean şi domiciliul sau reşedinţa sa,
este în interesul statului român şi al cetăţeanului ca actul de identitate să reflecte situaţia reală
a locuirii acestuia. Din acest punct de vedere, emiterea cărţilor de identitate la localitatea
ultimului domiciliu dovedit sau în localitatea de naştere nu serveşte nici interesul
autorităţilor, nici interesul cetăţeanului, fiind doar o măsură utilă pe termen scurt pentru
gestionarea informaţiilor în condiţiile accesului limitat la baza de date naţională.
2. Prin urmare, cărţile de identitate precum şi cărţile de identitate provizorii trebuie să
conţină indicaţii reale despre domiciliul şi posibilitatea de contact a posesorului.

Potrivit prevederilor art.12 din Hotărârea de Guvern nr.839/2006 privind forma şi

conţinutul actelor de identitate, ale autocolantului privind stabilirea reşedinţei şi ale
cărţii de imobil, actul de identitate are ca rubrică obligatorie de completat «domiciliul»,
care constă în localitate, stradă, număr, (dacă este cazul bloc, scară, etaj, apartament)
sector sau judeţ. Ca urmare, în actul de identitate nu poate fi înscrisă decât o adresă
determinată cel puţin prin stradă şi număr.

44
 În cazul persoanelor care locuiesc fără forme legale sau în condiţii improprii, este
posibil ca menţiunea domiciliului să se refere la adresa unei fundaţii sau organizaţii cu care
acesta se angajează să păstreze legătura.
3. În prezent există practica eliberării cărţii de identitate conform cu declaraţia de
luare în spaţiu dată de un cetăţean, chiar dacă aceasta nu corespunde realităţii – adică
persoana luată în spaţiu nu locuieşte efectiv la respectiva adresă. Această practică poate fi
considerată ilegală, constituind fals în acte, şi de asemenea nu serveşte pe termen lung nici
intereselor statului, nici intereselor solicitantului, servind doar la rezolvarea problemei cărţii
de identitate. Este preferabil ca în locul acestei soluţii să fie încurajată, prin practica
autorităţilor, afilierea reală cu o organizaţie care poate servi realmente ca punct de primire a
corespondenţei şi de contactare a persoanei respective.

Falsul in declaratii este definit conform ART. 292, Cod Penal:

Declararea necorespunzatoare adevarului, facuta unui organ sau institutii de stat ori
unei alte unitati dintre cele la care se refera art. 145, in vederea producerii unei
consecinte juridice, pentru sine sau pentru altul, atunci cind, potrivit legii ori
imprejurarilor, declaratia facuta serveste pentru producerea acelei consecinte, se
pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda.

Prin urmare, eliberarea actelor de identitate poate fi simplificată, respectând

principiul corespondenţei dintre cetăţean şi domiciliu, prin măsuri precum:
- Stipularea obligaţiei realizării actului de identitate în cadrul secţiei
corespunzătoare locuinţei actuale a solicitantului, chiar dacă aceasta este fără acte sau în
condiţii improprii; de asemenea, eliminarea obligaţiei solicitanţilor de a se întoarce la locul
naşterii sau de a solicita cartea de identitate la secţia corespunzătoare ultimulu domiciliu etc.
Astfel (1) se obţine o recunoaştere administrativă a locuinţei reale a persoanei, indiferent de
statutul legal a acesteia sau de calitatea locuirii sale, (2) se evită tergiversarea procesului prin
mutarea responsabilităţii de la o secţie la alta şi (3) se evită solicitarea unor drumuri
costitisoare din partea cetăţeanului.
- Schimbarea legislaţiei pentru a permite posibilitatea declarării ca „adresă de
contact” a cetăţenilor fără dovada domiciliului adresa unei organizaţii (ONG sau chiar
instituţie publică) cu care cetăţenii respectivi îşi asumă obligaţia de a menţine un contact
periodic, eventual pe baza unui contract.
- Posibilitatea acordării statutului de flotant pe baza unui contract de închiriere
neînregistrat fiscal. Obligaţia înregistrării fiscale trebuie să fie independentă de recunoaşterea
domiciliului real al chiriaşului.
4. Eliminarea din procedurile diverselor instituţii a penalizărilor asociate cu
proprietarii pe a căror adresă locuiesc persoane îndatorate, etc. Problemele pe care le pot avea
cei care iau alte persoane în spaţiu sunt multiple. Conform interviurilor realizate, s-a constatat
că au fost cazuri în care după ce persoanele luate în spaţiu s-au mutat, pe adresa
proprietarului începeau să sosească amenzi şi facturi. Cu toate că erau pe numele celor
găzduiţi, faptul că adresa era cea a proprietarului a avut următoarele consecinţe: proprietarul,
deşi nevinovat, nu şi-a putut elibera cazierul fiscal, nu a putut lua credit bancar, a suportat
dificultăţi la cumpărarea în rate.

Inconvenientele legate de cartea de identitate provizorie pot fi remediate prin măsuri

precum:
- Prelungirea valabilităţii acesteia, până la o perioadă de doi ani, pentru persoanele
care nu pot obţine o carte de identitate datorită lipsa dovezii adresei de domiciliu – cu
obligaţia acestora de a-şi anunţa orice schimbare reală a domiciliului;

45
 - Cărţile de identitate eliberate pentru o perioadă de minimum şase luni să aibă acelaşi
format cu cărţile de identitate, diferind doar prin perioada de valabilitate şi prin menţiunea
din cadrul rubricii domiciliu. Menţiunea „provizorie” ar trebui să fie eliminată – datele cu
caracter provizoriu care fac diferenţa să fie stabilite de către Serviciul Public Comunitar
Local de Evidenţă a Persoanei şi să aibă relevanţa doar pentru acestă instituţie. Astfel pot fi
reduse cazurile de discriminare datorată lipsei unei cărţi de identitate permanente.

Persoanele care stau în chirie, cu contract pe o perioadă limitată îşi pot face cărţi de
identitate obişnuite, valabile pe 10 ani – deşi aceste contacte/declaraţii au, de obicei, termene
reduse, de aproximativ 1 an; deci nici aceste contracte/declaraţii nu garantează domiciliul fix
pentru viitorii 10 ani. Dacă garanţia domiciliului stabil este principalul criteriu pentru care se
dau cărţi de identitate şi nu cărţi provizorii, ar trebui ca doar proprietarii şi persoanele luate în
spaţiu pe o perioadă nedeterminată să beneficieze de cele valabile timp de 10 ani.

Alte dezbateri apărute pe parcursul cercetării se referă la:

- Posibilitatea renunţării la menţionarea adresei în toate actele de identitate, prin
reformarea sistemului actual de elaborare a actelor de identitate după un model alternativ (de
exemplu, cazul Ungariei);
- Efectul aplicării amenzilor pentru cei care locuiesc fără forme legale, sau pentru cei
care iau în gazdă fără forme legale: este aceastǎ abordare de natură să îmbunătăţească sau nu
situaţia socială şi legală a chiriaşilor?

46
5 Alte probleme referitoare la starea civilă

5.1 Recunoaşterea paternităţii

Legatura juridica dintre un copil si tatal sau se numeste filiatie fata de tata ori
paternitate. Deosebim paternitatea din casatorie si accea din afara casatoriei. In mod
corespunzator exista copilul din casatorie si cel din afara casatoriei.
Modul in care se stabileste paternitatea din casatorie difera de cel pentru stabilirea
paternitatii din afara casatoriei.Astfel paternitatea din casatorie se stabileste prin prezumtia de
paternitate, iar paternitatea din afara casatoriei se poate stabili fie prin recunoasterea
voluntara din partea pretinsului tata, fie prin actiune in justitie pentru stabilirea paternitatii.

5.1.1 Prezumtia de paternitate fata de cazul tatului din casatorie 4

In acest caz, pentru dovedirea filiatiei fata de tata este suficient sa se stabileasca
filiatia fata de mama si casatoria acesteia la data nasterii ori conceptiei copilului.
In stabilirea prezumtiei de paternitate legea a avut in vedere ceea ce exista in regula in
cazul casatoriilor, ca sotii au avut relatii de genul acelora din care ar putea rezulta copii si ca
sotia si-a respectat prezumtia de fidelitate. Aceste prezumtii ca fundament al paternitatii
copilului din casatorie se considera ca exista si in cazul separatiei in fapt a sotilor, indiferent
care este motivul acestei stari de fapt precum si cel al disparitiei sotului.
In cazul copilului conceput inainte de incheierea casatoriei, dar nascut in timpul
acesteia nu se mai poate vorbi de prezumtia de fidelitate a viitorilor soti

5.1.2 Copii care beneficiaza de prezumtia de paternitate.

1) Copilul care este nascut in timpul casatoriei. Nu prezinta interes daca sotii traiesc
sau nu despartiti in fapt. Pentru a se aplica prezumtia de paternitate este suficient ca la data
nasterii copilului mama acestuia sa fie casatorita; sotul mamei este considerat tatal copilui. In
aceasta prima categorie se afla atat copilul conceput in timpul casatoriei cat si cel conceput
inainte de data casatoriei daca in ambele cazuri copilul este nascut in timpul casatoriei.
2) Copilul care este conceput in timpul casatoriei si este nascut dupa incetarea ori
desfacerea casatoriei. Copilul conceput in timpul casatoriei se considera acela care este
nascut la cel mult 300 de zile de la incetarea, desfacerea sau anularea casatoriei (cf. art 61 din
Codul Familiei).
In aceasta situatie, daca nasterea copilului a avut loc inainte ca mama acestuia sa fi
intrat intr-o noua casatorie, copilul are ca tata pe fostul sot al mamei. Copilul nascut dupa
constatarea sau anularea casatoriei se considera conceput in timpul casatoriei.
Prezumtia de paternitate opereaza independent de indicatiile actului de nastere al
copilului care ar putea sa arate de exemplu ca tata al copilului pe altcineva decat sotul mamei
sau ca tatal copilului este necunoscut. In practica 5 s-a decis ca beneficiaza de prezumtia de
paternitate copilul nascut in timpul casatoriei, chiar daca tatal nu a fost trecut in actul de
nastere si dacă acesta nu a introdus actiunea in tagada partenitatii.

4
Ion Filipescu Tratat de dreptul familiei editura All
5
Decizia civila nr 899 din 4 aprilie 1973 a Tribunalului Suprem

47
 In cazul in care sotul mamei nu este trecut in registrul de stare civila ca tata al
copilului se poate introduce o actiune prin care sa se constate aplicabilitatea dispozitiilor art
53 din Codul Familiei, care prevede prezumtia de paternitate si sa se ceara rectificarea actului
de nastere.
Filiatia fata de tatal copilului din afara casatoriei se poate stabili prin recunoastere
voluntara, prin inscris autentic sau prin testament (cf. art.57 din Codul familiei).
Actiunea in stabilirea paternitatii din afara casatoriei apartine copilului si se porneste
in numele sau de catre mama, chiar daca este minora, ori de reprezentantul legal, in termen de
un an de la nasterea copilului.

5.2 Încheierea căsătoriei

Intelesul termenului de casatorie are două sensuri. In primul rand casatorie inseamna
actul juridic pe care il incheie cei care vor sa se casatoreasca. Pentru incheierea casatoriei este
necesar acordul de vointa al viitorilor soti, dar odata incheiata ea devine independenta de
acest acord de vointa pentru a fi reglementata in intregime de normele legale.
In al doilea rand, casatoria inseamna situatia juridica in principiu permanenta a celor
casatoriti. Aceasta situatie juridica determinata de reglementarea legala privind casatoria care
devine aplicabila prin incheierea actului juridic al casatoriei,si exista pe tot timpul cat dureaza
raportul de casatorie.

5.2.1 Conditiile de fond ale casatoriei 6

a)Varsta minima pentru casatorie este de 18 ani impliniti pentru barbat si 16 ani
împliniţi pentru femeie (Art. 4 Codul Familiei).
In anumite imprejurari femeia care nu a implinit 16 ani poate obtine dispensa pentru
incheierea casatoriei. Dispensa se acorda de catre Prefectura Bucuresti sau a judetului in care
femeia isi are domiciliul daca sunt indeplinite urmatoarele conditii:
-femeia a implinit varsta de 15 ani
-exista motive temeinice care justifica dispensa ( graviditatea, boala)
-exista un aviz dat de un medic oficial
b) Consimţământul la casatorie
-Necesitatea existentei consimţământului liber (art.1 alin.3, art.16 si 17 C.fam.si
48,pct.1 din Constitutia Romaniei). Consimtamantul la casatorie este considerat liber, daca
au fost inlaturate limitarile de casta, rasiale, religioase si juridice in ceea ce priveste libera
alegere intre viitorii soti.
Consimtamantul se manifesta de obicei prin raspunsul afirmaativ al celor doi soti la
intrebarile adresate fiecaruia dintre soti in sensul daca vor sa se casatoreasca unul cu altul.
Cand unul din soti este in imposibilitate de a vorbi ( de exemplu, este surdomut),
consimţământul se poate da prin orice mod insa el trebuie sa fie neindoielnic. In acest scop
consimţământul surdomutilor ca si cel al celor vorbesc o limba pe care nu o cunoaste
delegatul de stare civila se da in prezenta unui interpret incheindu-se un proces –verbal.
c) Viciile de consimţământ ale casatoriei
- eroarea constituie viciu de consimţământ numai daca vizează identitatea fizică a
celuilalt sot – este aproape cu neputinta de intalnit
-dolul viciaza consimţământul viitorului sot prin eroarea provocata ca urmare a
mijloacelor viclene folosite impotriva sa. Spre exemplu, in practica judiciara, dolul a fost
intalnit si sub forma reticentei, in cazul in care unul din viitorii soti a prezentat un certificat

6
idem

48
prenuptial emis pe numele unei rude pentru a ascunde, celuilalt viitor sot, faptul ca sufera de
o boala grava de durata.
-violenta viciaza consimţământul viitorului sot prin teama ce i-a fost provocata ca
urmare a constrangerii fizice sau morale exercitate impotriva sa.

d) Consimtamantul este actual. Consimtamantul se exprima personal de catre

fiecare dintre soti si in mod simultan, in sensul ca ambii soti, pentru a-si putea da
consimtamantul la casatorie, trebuie sa fie prezenti impreuna in fata delegatului de stare
civila.
e) Viitorii sotii trebuie sa-si comunice reciproc starea de sanatate.
Aceasta comunicare se realizeaza prin certificatele medicale pe care acestia le
anexeaza la declaratia de casatorie.

5.2.2 Impedimente la casatorie

A. Existenta unei casatorii nedesfacute a unuia din viitorii soti.
Legea romana reglementeaza, in art 4. Codul familiei, principiul monogamiei
conform caruia o persoana nu se poate casatori valabil decat daca la momentul incheierii
casatoriei nu este casatorita legal cu alta persoana. In caz contrar, cel care nu respecta aceste
dispozitii savarseste infractiunea de bigamie si va fi sanctionat penal.
B. Rudenia este un impediment pentru incheierea casatoriei între rudele apropiate,
art. 6 alin.1 din Codul familiei aratand ca este oprita casatoria :
-intre rudele in linie directa, indiferent de grad de rudenie;
-intre rudele in linie colaterala pana la gradul patru inclusiv.
C. Adoptia este un impiediment pentru incheierea casatoriei art 7 din Codul.familiei
aratand ca este oprita casatoria:
-intre adoptator sau ascendentii lui pe de o parte si adoptat pe de alta parte
- intre copii adoptatorului pe de o parte si copii acestuia pe de alta parte
D. Tutela. In timpul tutelei este oprita casatoria intre tutore si persoana aflata sub
tutela sa potrivit articolului 8 din codul Familiei.
Acest impediment se refera la tutore si femeia minora ce se afla sub tutela sa, caci
barbatul minorul nu se poate casatori cu tutorele sau deoarece nu are varsta legala pentru
casatorie

5.2.3 Actele necesare încheierii căsătoriei

Actele necesare încheierii căsătoriei între cetăţenii români sunt:
1. Declaratia de casatorie;
2. Actul de identitate;
3. Certificatul de nastere, în original si copie;
4. Certificatul medical privind starea sanatatii (valabil 14 zile de la data emiterii si cu
mentiunea expresa ca persoana se poate casatori);
5. Acte, în original si în copie, traduse si legalizate din care sa rezulte desfacerea
casatoriei anterioare:
− certificatul de deces al fostului sot;
− certificatul de despartire sau de divort;
− certificatul de nastere sau de casatorie, cu mentiunea de desfacere a casatoriei;
− sentinta de divort ramasa definitiva si irevocabila.
Casatoria se închie la primaria locului de domiciliu sau de resedinta al unuia dintre
soti.
Costuri: analizele medicale costă aproximativ 150-200 RON; taxe notariale.

49
5.3 Încredinţarea minorului către unul dintre părinţi

Încredinţarea minorului către unul dintre părinţi poate apărea într-una din următoarele
situatii posibile :
1. Moartea unuia dintre parinti ;
2. Decaderea unuia dintre părinţi din drepturile parintesti (care însă nu scuteşte
pe cel decazut de obligatia de a da intretinerea copilului (art.110 din Codul
familiei);
3. Punerea sub interdictie a unuia dintre părinţi, cu obligatia de intretinere a
copilului;
4. Desfacera casatoriei prin divort ;
5. Incredintarea copilului din afara casatoriei unuia dintre părinţi;
6. Nulitatea casatoriei.

In toate cazurile instanta, cu ascultarea autoritatii tutelare, va hotari contributia

fiecaruia dintre părinţi. Data de la care se datoreaza obligatia de intretinere este in principiu,
data introducerii cererii de chemare in judecata. Cuantumul obligatiei de intretinere poate fi
acordat pana la :
A) 1/4 din castigul de munca al debitorului cand intretinerea se
datoreaza pentru un copil;
B) 1/3 din acelasi castig, cand intretinerea se datoreaza pentru 2 copii;
C) 1/2 din castigul de munca cand intretinerea se acroda pentru 3 sau
mai multi copii.

5.4 Înregistrarea decesului

Actele necesare pentru înregistrarea decesului sunt:

1. Certificatul medical constatator al decesului, semnat de medicul sau cadrul mediu
sanitar care a facut constatarea;
2. Actul de identitate al decedatului;
3. Livretul militar sau adeverinta de recrutare, dupa caz, pentru persoanelor supuse
obligatiilor militare;
4. Pasaportul, carnetul de identitate sau legitimatia provizorie în cazul cetateanului
strain;
5. Dovada eliberata de politie au de parchet din care sa rezulte ca una dintre aceste
autoritati a fost sesizata despre deces (cand decesul se datoreaza unei sinucideri, unui
accident sau altor cauze violente, precum si cazul gasirii unui cadavru);
6. Dovada eliberata de parchet în cazul în care decesul nu a fost declarat si înregistrat
în termenele legale;
7. Hotarare judecatoreasca de declarare a decesului ramasa definitiva si irevocabila în
cazul persoanelor pentru care s-a declarat judecatoreste disparitia.
Declaratia de deces se face, verbal, în termen de trei zile de la data încetarii din viata a
persoanei. În acest termen se cuprinde atat ziua în care s-a produs decesul, cat si ziua în care
se face declaratia.
Înregistrarea decesului se face la serviciul de stare civila al primariei în raza careia s-a
produs.

50
6 Actele locative

In ceea ce priveste legalizarea asezarilor un numar mare de familii de romi nu sunt

proprietare ale terenurilor pe care le sunt construite casele si nici ai caselor. In plus, deseori
nu exista nici autorizatii de constructie. 7 Aceasta situatie se intalneste in special in mediul
rural dar exista asemenea cazuri si in mediul urban, in special in ceea ce priveste romii care
migreaza de la sate spre marile orase, unde ei isi construiesc imobile, de multe ori in conditii
foarte precare, pe terenul apartinand statului sau unor persoane private, sau cumpara imobile
pe chitante de mana care nu sunt recunoscute in legislatia actuala a Romaniei si care practic
sunt nule in plan juridic, sub aspectul transferului de proprietate 8 .

In ceea ce priveste problemele intalnite in mediul urban, romii locuiesc in imobile in

care nu au contracte de inchiriere, pentru care termenul de inchiriere a expirat sau pe care le-
au ocupat fata titlu. Statutul legal precar ii face deosebit de vulnerabili la evacuari fortate si
demolari.

Situaţia locativă a chiriaşilor din imobilele naţionalizate ridică probleme de fond şi

procedurale deosebite. Imobilele restituite foştilor proprietari se află în prezent în etapa
procesuală a acţiunii în evacuare, prin care proprietarii solicită instanţei de judecată să admită
acţiunea în evacuare şi, pe cale de consecinţă, să dispună evacuarea locatarilor din imobil.
Din punct de vedere procesual soluţiile pronunţate de către instanţele de judecată nu au creat
însă o practică unitară.

O situatie speciala o reprezinta romii care locuiesc in casele nationalizate ce au fost

revendicate de catre vechii proprietari si retrocedate acestora prin intermediul instantei de
judecata. In acest caz, dupa expirarea contractului de inchiriere intre noul proprietar si romi,
acestia din urma sunt obligati sa paraseasca imobilul.

Un alt tip de situatie intalnit in practica il reprezinta cazul famiilor de romi care
locuiesc in locuinte de serviciu si sunt evacuati deoarece le-a incetat contractul de munca
incheiat cu societatea comerciala care este propietarul locuintei (acest lucru este prevazut de
art 51 alin 2 din legea 114/1996).

Saracia continua si evacuarile fortate au ca rezultat şi „ghetorizarea” populatiei de

9
romi.

Din motive de dificultate a accesului operatorilor de cercetare în zonele cu locuinţe

improvizate şi ilegale, este greu de realizat o diagnozǎ precisǎ a acestui fenomen în populaţia
României. Cercetǎrile cantitative aratǎ indicǎ însǎ cǎ acest fenomen este semnificativ: Dan
(2002) observǎ cǎ aproximativ 6% din persoanele rome intervievate în ancheta naţionalǎ
ICCV – FSD din 1998 locuiesc fǎrǎ acte de proprietate sau de chirie, în forme precum:

7
Ina Zoon-La periferia Societatii pag 118.
8
În cazul acţiunii în constatarea uzucapiunii, dovada scrisă a elementului posesie poate fi realizată şi cu
înscrisul sub semnătură privată – intitulat “chitanţă de mână”. Acest element dovedeşte buna-credinţă a
posesorului şi face dovada că posedă pentru sine şi sub nume de proprietar.
9
Ina Zoon-La periferia Societatii pag 118.

51
locuinţe pǎrǎsite, case construite pe pǎmântul primǎriei, în spaţiile comune ale blocurilor de
locuinţe (clandestin), în barǎci sau bordeie, în locuinţe improvizate sau locuinţe ocupate
abuziv.

Existǎ multiple procese care au dus la lipsa actelor de proprietate pentru populaţia de
romi. De exemplu, Burtea (2002) discutǎ, printre altele, procesul de sedentarizare din anii
1958-1965, care a dus în multe cazuri la construirea de locuinţe fǎrǎ acte de proprietate
corespunzǎtoare şi problemele ulterioare legate de procesul de restituire al caselor şi
terenurilor naţionalizate (p. 198), deficienţele în aplicarea legislaţiei privind împroprietǎrirea
foştilor lucrǎtori la CAP (p. 180-181 şi 202)

In prezent, legislaţia ce reglementeaza sistemul locativ, cuprinde, inter alia, Legea

locuinţei nr.114/1996 cu modificările si completarile ulterioare, 10 Ordonanta de urgenta a
Guvernului nr.40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile de
locuit. Legea 114/1996 produce efecte in materia bunurilor imobile, in acest sens fiind
relevante institutia inchirierii, procedura evacuarii, distribuirea locuintelor sociale si de
urgenta. Dreptul la locuinta este consacrat in Constitutia Romaniei 11 , cum sunt si dreptul la
libera circulatie, 12 dreptul de alegere libera a domiciliului/resedintei şi dreptul la proprietate
privată 13 .

10
Publicata initial in Monitorul Oficial al Romaniei Partea I, nr. 254/21.10.1996 si republicata in M. Of. Partea
I, nr.393/31.12.1997.
11
Modificata si completata prin legea de revizuire a Constitutiei nr.429/2009, aprobata prin referendumul
national din 18-19 octombrie 2003 si care a intrat in vigoare in data de 29 octombrie 2003.
12
Consitutia Romaniei: Articolul 25 - Libera circulatie:
“(1)Dreptul la libera circulatie in tara si in strainatate este garantat
(2)Fiecarui cetatean ii este asigurat dreptul de a-si stabili domiciliul sau resedinta in orice localitate din tara,de a
emigra precum si de a reveni in tara.”
13
Conform articolul 44, Constitutia Romaniei.

52
6.1 Tipuri de probleme
Un prim aspect relevant constă în calitatea pe care o are locatarul – şi anume, dacă
este proprietar sau chiriaş. Tabelul de mai jos ilustrează aceste două situaţii:
Tabelul 18. Tipologia statusului locatarilor de fapt
Calitatea locatarului
Proprietar
Definiţie: nu există un alt
proprietar asupra locuinţei şi nu
există un proprietar privat
asupra terenului
- asupra terenului
- asupra locuinţei
Chiriaş
Definiţie: există un alt
proprietar – privat sau public –
asupra locuinţei
Situaţia actelor (posibilităţi)
Nu detine documente
Chitanta de mana (transferul de proprietate a operat inainte de
Revolutie)
Chitanta de mana (transferul de proprietate a operat dupa Revolutie)
Contract de proprietate dar nu e transcris
Contract de proprietate dar nu e intabulat
Succesiune nerealizată
Ocupă terenul neîntrerupt de peste 30 de ani
Ocupă terenul neîntrerupt de mai puţin de 30 de ani
Nu detine documente
Chitanta de mana (transferul de proprietate a operat inainte de
Revolutie)
Chitanta de mana (transferul de proprietate a operat dupa Revolutie)
Ocupă locuinţa neîntrerupt de peste 30 de ani
Ocupă locuinţa neîntrerupt de mai puţin de 30 de ani
Succesiune nerealizată
Contract de proprietate dar nu e transcris
Contract de proprietate dar nu e intabulat
Lipsa autorizaţiei de construcţie
Lipsa certificatului de urbanism
Contract de închiriere valabil
Contract de închiriere expirat
Nu detine un titlu pentru ocuparea spatiului.
În această situaţie chiriaşul poate fi considerat mai degrabă o persoană
tolerată.
Persoana care nu are nici un titlu pentru ocuparea suprafetei locative si
poate fi evacuata oricand la cererea propietarului sau locatarului (in
cazul subinchirierii).
53
6.1.1 Probleme speciale

6.1.1.1 Contractele cu furnizorii de utilităţi

În cazul în care o persoană locuieşte fără forme legale, aceasta nu are dreptul să
încheie nici un fel de contract cu furnizorii de utilităţi. De asemenea, chiar dacă o persoană
este chiriaş cu forme legale într-o locuinţă în proprietate privată, de asemenea nu are dreptul
să încheie contracte de utilităţi, deoarece doar proprietarul are acest drept. În cadrul
locuintelor sociale sau ANL persoanele care locuiesc in aceste imobile au dreptul de a incheia
contracte de utilitati. În aceste condiţii, pentru mulţi locatari ai unor imobile al căror
proprietar nu este dornic sau capabil de a încheia contracte de furnizare a utilităţilor (datorită
absenţei, a unor relaţii conflictuale etc) accesul la apă curentă, electricitate, gaz etc poate fi
problematic, cu consecinţe serioase asupra calităţii locuirii.

6.1.1.2 Evacuări şi relocări ale cetăţenilor romi prin decizii administrative de nivel local
In ceea ce priveste evacuarile locatarilor romi din locuinţele sau de pe terenurile
pentru care nu dispun de acte de proprietate sau alte contracte valabile, deseori autoritatile
locale nu au respectat intocmai procedura legala 14 conform Legii 50/1991 privind autorizarea
executarii constructiilor si unele masuri pentru realizarea locuintelor. In plus, in ultimii ani,
putem identifica un rasism de mediu la care sunt supusi cetăţenii romi prin intermediul
evacuarilor si al amplasarii acestora in conditii inumane in imediata apropiere a gropilor de
gunoi, a statiilor de epurare sau a zonelor industriale aflate la marginea oraselor. Situatia
incerta din punct de vedere juridic permite adoptarea unor initiative ale autoritatilor publice
locale de a intreprinde astfel de evacuari şi relocări. In toate aceste cazuri, cele mai afectate
categorii sunt copiii (sute de copii ajung sau continuă sa traiasca in conditii inumane, desi ei
ar trebui sa se bucure de o atentie si o protectie speciala din partea statului), sau persoane
vârstnice care nu au nici un instrument de îmbunătăţire a propriei situaţii.
Autoritatile publice, cum ar fi Ministerul Transporturilor, Constructiilor si Turismului,
nu au, pana in momentul de fata, nici un instrument eficace de actiune care sa previna sau să
remedieze eventualele decizii discriminatorii adoptate de consiliile locale privind demolarea
locuintelor periferice ale romilor sau evacuarea romilor din cartierele locuite de acestia in
diferite orase in Romania.
Desi atat Strategia Guvernului Romaniei pentru imbunatatirea situatiei romilor,
adoptata in 2001, cat si alte documente relevante prevedeau sau recomandau implementarea
de politici si programe care sa faciliteze accesul nediscriminatoriu la locuinte si servicii al
populatiei rome, la nivel local nu a existat nici un model de transpunere in practica a acestor
masuri.
Mai mult, cu toate ca organismele internationale au semnalat Romaniei faptul ca la
nivel local exista practici discriminatorii fata de romi in ceea ce priveste accesul la locuinte15 ,
textul modificat al Strategiei nu a preluat nici una dintre aceste recomandari. Strategia face
referire la imbunatatirea accesului romilor la o locuinta decenta, reabilitare, etc., fara a fi
inclus nici un paragraf referitor la segregarea rezidentiala, interzicerea rasismului de mediu,
sau interzicerea plasarii romilor in zone izolate.

14
Pentru detalii, vezi www.romanicriss.org.
15
Vezi Al treilea Raport al Comisiei Europene impotriva Rasismului si Intolerantei privind Romania.

54
6.2 Limite ale punerii în legalitate ale persoanelor fără acte locative

Formularea unei soluţii pentru aşezările fără acte de identitate este inevitabil
dependentă de caracteristicile particulare ale situaţiei. Din punct de vedere etic şi legal,
legitimitatea locatarilor în a solicita o punere în legalitate, din punct de vedere a proprietăţii
sau a folosirii locuinţei şi terenului, a situaţiei lor de fapt, diferă. De exemplu, locatarii care
plătesc chirie fără să aibă un contract legal sunt pe deplin îndreptăţiţi la o legalizare a situaţiei
lor, dat fiind faptul că situaţia în care se află contravine obligaţiei legale de a incheia
contractul in forma scrisa, deseori datorita proprietarului care nu declara veniturile realizate
prin inchiriere. În ceea ce priveşte situaţia locatarilor care au locuinţe construite pe domeniul
privat al statului, legitimitatea lor în a solicita recunoaşterea legală a situaţiei lor locative
depinde de factori precum:
- vechimea ocupării terenului (în legătură cu prevederile legale referitoare la intrarea
în proprietate prin uzucapiune);
- adecvarea terenului pentru locuire;
- consideraţii urbanistice, legate de planificarea generală a localităţii;
- capacitatea comunităţii de a articula un punct de vedere în dialogul cu autorităţilor
locale, şi de a demara un proiect de punere în legalitate a aşezării, etc.
Potrivit legii 50/1991 este interzis sa se construiasca pe domeniul public al
statului, astfel ca nu se pune problema legalizarii unei asezari care a fost construita pe terenul
public al statului – cu excepţia situaţiilor în care încadrarea terenului poate fi schimbată.
Pasii ce trebuiesc urmati pentru obtinerea autorizatiei de constructie a unui imobil
aflat pe terenul privat al statului sunt urmatorii:
1. hotarare a Consiliului local de concesionare a terenului afllat pe domeniul
privat si intravilan al statului
2. incheierea contractelor individuale de concesionare a terenului
3. realizarea schitei cadastrale care presupune
- realizarea schitei casei
- 2 planuri cadastrale cu cota de 1:500 respecctiv 1:2000
- confirmarea de numar postal care se obtine odata cu incheierea
contractelor individuale de concesionare a terenului
- intabularea care presupune inscrierea acelui teren in cartea funciara
4. obtinerea certificatului de urbanism cu avizele necesare de la gaze,apa,
canalizare, pompieri, telefon, electricitate
5. obtinerea autorizatiei de constructie
6. inscrierea noii asezari in Planul Urbanistic General
7. eliberarea certficatului fiscal de la serviciul taxe si impozite pe baza caruia se
poate elibera cartea de identitate cu noul domiciliu

Trecerea a unui teren din extravilan in intravilan este de compententa autoritatii

locale. In acest sens, prezinta relevanta urmatoarele doua aspecte:
a) Daca terenul este in intravilan in proprietatea privata a Primariei, atunci este nevoie de o
hotarare de Consiliu prin care terenul sa fie concesionat catre solicitant. Odata cu Hotararea
de Consiliu se trece din extravilan in intravilan.
b) Daca terenul este in proprietate privata, solicitantul cu titul de proprietate merge la
serviciul de urbanism pentru a cere certificatul de urbanism. Odata cu obtinerea acestuia, se
obtin si avizele necesare pentru eliberarea lui. De asemenea, se solicita si trecerea terenului
din extravilan in intravilan, fara a fi nevoie de Hotararea Consiliului local.

55
 De asemenea, este important de observat că punerea în legalitate nu este sinonimă
cu dobândirea statutului de proprietar. Există numeroase soluţii de reglemetntare a
situaţiei locative în ceea ce priveşte locuinţa sau terenul, precum cele prezentate în Tabelul
19:

Tabelul 19. Strategii de legalizare a folosirii locuinţei şi terenului

Reglementarea legală a folosirii locuinţei Reglementarea legală a folosirii terenului

Dobândirea statutului de proprietar Împroprietărirea locatarilor
Dobânirea statutului de chiriaş al unei Concesionarea terenului către persoanele
persoane fizice fizice care îl ocupă
Dobândirea statutului de chiriaş al unei Concesionarea terenului către o asociaţie sau
asociaţii comunitare, organizaţii organizaţie neguvernamentală
neguvernamentale etc
Dobândirea statutului de chiriaş al unei Păstrarea terenului în proprietatea
instituţii publice (precum în cazul locuinţelor autorităţilor publice, în condiţiile construirii
sociale, pentru tineri sau publice) unor locuinţe sociale etc

Tabelul 20. Strategii de punere în legalitate a aşezărilor fără acte

Tip de situaţie
Chiriaşi fără contract
Locatari care nu sunt declaraţi
de persoana care i-a luat în
spaţiu
Aşezări istorice constituite din
case, fără acte legale de
proprietate, pe domeniul privat
al statului
Case individuale construite
izolat, în urmă cu mai mulţi ani,
pe domeniul privat al statului.
Soluţii posibile
Recunoaşterea situaţiei de fapt
prin încheierea unui contract de
chirie, sau printr-o declaraţie de
luare în spaţiu
(1) Recunoaşterea situaţiei de
fapt prin
- reglementarea situaţiei
terenului, dacă este cazul
(pentru teren extravilan, sau cu
altă destinaţie etc)
- concesionarea terenului
- elaborarea autorizaţiilor de
construcţie
- elaborarea actelor de
proprietate si/sau de chirie
Obstacole
Reticenţa proprietarilor de a lua
în spaţiu chiriaşi
Evitarea contractelor ca
procedură de evaziune fiscală
O serie de condiţii trebuie să fie
satisfăcute:
- terenul să nu se afle în
domeniul public, ci în domeniul
privat al statului
- condiţii de planificare
urbanistică a aşezării
- terenul să fie potrivit locuirii
- autorităţile locale să fie de
acord cu concesionarea
terenului

În cazul locuinţelor construite

pe domeniul public al statului,
opereaza principiul accesiunii
imobiliare artificiale –
proprietarul terenului devine si
proprietarul constructiei.
Bunurile din domeniul public al
statului nu pot fi instrainate;
sunt inalienabile, insesizabile si
imprescriptibile.
Daca bunul se afla in domeniul
privat al statului, autoritatea
publica locala de pe raza
teritoriala a bunului il poate
instaina

56
Tip de situaţie
Locuinţe construite pe terenuri
improprii (inundabile, gropi de
gunoi etc)
Locuinţe construite pe terenuri
cu altă destinaţie
Soluţii posibile
(2) Demolarea totală sau
parţială a aşezărilor şi relocarea
totală sau parţială a locatarilor
în locuinţe sociale, sau alt tip de
proiect locativ
Demolarea aşezărilor şi
relocarea totală sau parţială a
locatarilor în locuinţe sociale,
sau alt tip de proiect locativ
Obstacole
Soluţia implică
- alocarea de resurse publice
pentru rezolvarea situaţiei
locative a familiilor respective
-angajarea participării
comunităţii locale în acest
proiect
Soluţia implică
- alocarea de resurse publice
pentru rezolvarea situaţiei
locative a familiilor respective
-angajarea participării
comunităţii locale în acest
proiect

Dat fiind că un scop al metodologiei de faţă este să faciliteze punerea în legalitate a

cetăţenilor de etnie romă pentru care lipsa actelor de proprietate este un factor de excluziune
socială, este important să luăm în considerare complexitatea administrativă şi politică a
problemelor şi, respectiv, a soluţiilor. Putem evalua această complexitate în funcţie de două
criterii importante:
- Este ocupantul de fapt îndreptǎţit sau nu, în spiritul legislaţiei române şi
europene, sǎ devină proprietar sau chiriaş cu forme legale?
- Soluţionarea situaţiei implicǎ sau nu decizii administrative (de exemplu,
schimbarea destinaţiei terenului, împroprietǎrire, construcţie de locuinţe sociale etc)?
În ceea ce priveşte strategiile de punere în legalitate, această metodologie urmăreşte în
detaliu abordarea problemelor în care ocupantul de fapt este îndreptăţit să devină proprietar
sau chiriaş legal şi în care soluţionarea situaţiei nu implică decizii administrative majore la
nivel local.

6.3 Autorizaţia de construire şi autorizaţia de demolare / desfiinţare

Inainte de a cumpara un teren, orice persoana va trebui sa-si ia o serie de garantii, in

sensul ca va trebui sa testeze potentialul terenului in vederea realizarii de constructii pe
acesta.
In acest scop, viitorul cumparator va trebui sa solicite proprietarului actual sa obtina
de la primaria de sector Certificatul de Urbanism in vederea vanzarii. Pe acesta, persoana
interesata in cumpararea terenului va vedea atat parametrii tehnici ai terenului (inaltimea
maxima a cladirii, procentul de teren ce poate fi ocupat de cladire, etc) cat si destinatiile
admise (locuinta, birouri, comert, etc). Daca acestea coordonate nu-l satisfac pe cel interesat,
atunci va trebui sa nu cumpere terenul, intrucat sansele de a obtine ulterior conditii mai bune
(inaltime mai mare, ocupare mai mare a terenului, alte destinatii, etc) sunt practic inexistente.

Etapele pe care trebuie sa le parcurga proprietarul unui teren pentru a construi o

cladire sunt urmatoarele :
a. Obtinerea unui Certificatul de Urbanism in vederea construirii;
b. Gasirea unui proiectant (arhitect autorizat) pentru intocmirea Proiectului Tehnic
(PT) care sta la baza dosarului pentru Autorizatia de Construire
c. Obtinerea Autorizatiei de Construire

57
 d. Sa apeleze la un proiectant pentru detalierea Proiectului Tehnic (PT) la faza de
Detalii de Executie (DDE)
e. Pe baza DDE-ului, se va apela la un executant (constructor) pentru realizarea
constructiei.
Pentru a intelege cum se deruleaza intreg mecanismul obtinerii autorizatiei de
construire este necesar sa detaliem, pentru cei interesati in a construi, notiunile intalnite in
cadrul acestui proces. In acest sens, din motive practice, vom folosi notiunea de
“proiectant”, atunci cand ne vom referi la societatea care se va ocupa de proiect si de
obtinerea autorizatiei de construire, si pe cea de “beneficiar”, atunci cand il vom avea in
vedere pe cel care doreste sa construiasca si care, pentru aceste motive, apeleaza la
proiectant.

6.3.1 Certificatul de urbanism

Obtinerea unui certificat de urbanism in vederea construirii reprezinta prima etapa in
anevoiosul drum al obtinerii, ulterioare a autorizatiei de construire.
Bineinteles ca procedura de obtinere ar putea fi cu mult simplificata, daca ar fi
respectate normele de prudenta mai sus-mentionate de catre viitorul constructor.
Certificatul de Urbanism in vederea construirii (CU) se obtine de la primaria localităţii sau de
sector, directia de urbanism. CU contine "regulile" pe care trebuie sa le urmeze proiectantul
pentru realizarea unei constructii pe terenul in cauza. Mai exact, CU stabileste anumiti
parametri tehnici ai terenului (inaltimea maxima a cladirii, procentul de teren ce poate fi
ocupat de cladire, pozitia pe teren, etc) destinatii admise ale cladirii (locuinta, birouri, comert,
etc) precum si avizele necesare pentru Autorizatia de Construire (apa, canalizare, gaze,
pompieri, mediu, etc). Avizele necesare difera de la o zona la alta si de la un teren la altul.
In mod obisnuit, cei interesati in a construi se adreseaza inca de la inceput unui
proiectant, care se ocupa si de obtinerea Certificatului de Urbanism. Motivatiile acestora sunt
cat se poate de simple :
A) Obtinerea unui Certificat de Urbanism presupune formularea unei cererii de catre
cel interesat in a construi – in speta, proprietarul terenului – la care se anexeaza planuri de
situatie 1:500 si 1:2000, care identifica terenul, dar si un memoriu tehnic intocmit de catre un
arhitect. Este evident ca intocmirea acestui memoriu reclama cunostinte de specialitate, pe
care nu le detine o persoana obisnuita. Ori daca Beneficiarul lucrarii apeleaza la arhitect
pentru a-i intocmi memoriul, pe care nu-l poate face personal beneficiarul, atunci se gandeste
ca arhitectul ar putea sa-i obtina si planurile 1:500 si 1:2000 de la Oficiul de cadastru si sa
indeplineasca si procedura pentru obtinerea Certificatului de Urbanism.
Am sustinut ca beneficiarul nu-si poate intocmi singur memoriul si am sa explic si de
ce : in primul rand, numai cel care face, in mod obisnuit, asemenea memorii stie ce date
tehnice ar trebui sa cuprinda acesta si, totodata, ce alte componente sau in ce ordine trebuie sa
fie acestea asezate pentru ca Primaria sa nu respinga aceasta cerere; in al doilea rand,
memoriul va trebui sa fie semnat de catre un arhitect si sa poarte amprenta unei societati de
proiectare, adica stampila.
B) Un al doilea motiv pentru care o persoana apeleaza inca de la inceput la un
proiectant autorizat il constituie faptul ca acesta, facand aceste operatiuni in mod obisnuit, el
deja stie cui trebuie sa se adreseze si in ce mod si este deja cunoscut de cei care lucreaza pe
probleme de autorizatie la primarie. Mai mult, toate aceste demersuri necesare obtinerii
certificatului de urbanism pot parea dificile omului de rand, care are nevoie de consiliere si de
timp ca sa se ocupe, pentru ca va trebui, in mod evident, sa se prezinte de mai multe ori la
primarie ca sa constate daca dosarul este complet, daca autoritatile au dispus completarea
acestuia, daca certificatul de urbanism este gata etc.

58
 In mod curent, obtinerea Certificatului de Urbanism este o procedura simpla.
Uneori, in anumite zone, este necesara intocmirea in prealabil a unui Plan Urbanistic de
Detaliu (PUD), care complica aceasta procedura si face mai mult decat necesara participarea
unui proiectant (arhitect urbanist).
In Romania, reglementarea activitatii in constructii se face atat la nivel national (prin
legi, normative, etc) cat si la nivelul administratiei locale. Primariile (sau consiliile locale)
coordoneaza realizarea a trei tipuri de "norme" numite PUG (Plan Urbanistic General) PUZ
(Plan Urbanistic Zonal) si PUD (Plan Urbanistic de Detaliu). Ele constituie trei niveluri de
complexitate si scara de abordare: la nivelul orasului, la nivelul unei zone (insula, cartier) si
la nivel de vecinatate (cateva terenuri, o strada, o piata).
Asadar, PUD-ul stabileste norme la nivelul unei strazi, unei piete sau a unui grup de
terenuri si este documentul care specifica parametrii in care se poate construi. PUD-ul este
documentul consultat de comisia de urbanism atunci cand este cerut un Certificat de
Urbanism sau o Autorizatie de Construire. Daca nu exista PUD pentru terenul respectiv,
primaria cere mai intai intocmirea lui, pe baza de PUG si PUZ.
PUG-ul este un proiect deosebit de complex, care contine prevederi la scara intregului
oras. PUG-ul stabileste norme generale, pe baza carora se elaboreaza, la scara mai mica,
PUZ-urile si apoi PUD-urile. PUG-ul Bucurestiului este publicat pe site-ul primariei. In
forma tiparita, el este un dosar de sute de pagini, continand text, planuri, scheme, tabele.
PUZ-ul stabileste norme mai detaliate decat PUG-ul, pentru o anumita zona a
orasului. In Bucuresti, in prezent intreaga zona centrala, precum si zonele cu potential
imobiliar sunt "acoperite" de PUZ-uri. PUZ-ul este si el un proiect complex, scump, care
necesita studii diverse, avize si echipe de specialisti.

6.3.2 Întocmirea proiectului tehnic

Următorul pas necesar constă în gasirea unui proiectant (arhitect autorizat) pentru
intocmirea Proiectului Tehnic (PT) care sta la baza dosarului pentru Autorizatia de
Construire
Beneficiarul va putea gasi un proiectant apeland la mica publicitate, intrucat, in mod
obisnuit, proiectantii dau anunturi privind serviciile pe care le ofera. Binanteles ca
beneficiarul poate apela si la un proiectant recomandat de catre cineva.
In acest scop, beneficiarul se va prezenta la biroul societatii de proiectare pentru a
constata in ce masura ideea sa de a construi va putea fi pusa in aplicare, tinandu-se seama de
parametrii tehnici stabiliti de legislatie. In urma discutiei purtate cu proiectantul, beneficiarul
va trebui sa opteze daca doreste ca acesta sa se ocupe doar de proiect ori va avea grija de
intreg procesul de obtinere a autorizatiei, inclusiv a avizelor/preavizelor premergatoare
obtinerii autorizatiei de construire.
Proiectul Tehnic (PT) este piesa principala din dosarul depus pentru obtinerea
Autorizatiei de Construire. PT-ul se realizeaza urmand specificatiile din Certificatul de
Urbanism.
Arhitectul autorizat realizeaza proiectul impreuna cu un inginer de rezistenta autorizat
si cu unul sau mai multi ingineri instalatori autorizati (sunt trei proiecte de instalatii: electrice,
sanitare si termo-ventilare). Astfel proiectul unei constructii va fi alcatuit dintr-o serie de
proiecte mai mici, la intocmirea carora vor participa specialistii enuntati mai sus, si va fi
insotit de avize, studii topo si geotehnice.
Proiectul trebuie sa fie stampilat de un numar de "verificatori" stabiliti prin lege:
verificatorul de arhitectura (arhitect), verificatorul de rezistenta (inginer constructor) si
verificatorul de pompieri. Acestia nu pot fi si autori ai proiectului (verificatorii sunt
profesionisti aparte, numarul lor fiind extrem de limitat).

59
 Avizele care trebuie sa insoteasca proiectul sunt cele mentionate prin Certificatul de
Urbanism (apa, canalizare, mediu, pompieri, etc). In general, tot proiectantul este cel care se
ocupa si de obtinerea acestor avize, desi legea prevede ca aceasta obligatie cade in sarcina
proprietarului.

6.3.3 Obţinerea Autorizatiei de Construire

Autorizatia de Construire (AC) este actul absolut necesar pentru inceperea oricarei
lucrari de constructii.
Autorizatia de Construire se obtine de la primaria de sector, directia de urbanism.
Fiecare primarie stabileste continutul dosarului depus pentru obtinerea autorizatiei.
Acest dosar trebuie sa cuprinda : cererea de autorizatie, certificatul de urbanism,
proiectul pentru obtinerea autorizatie de construire, avizele prevazute in Certificatul de
Urbanism, referatele de verificare ale proiectelor, acte de proprietate asupra
terenului/constructiei (atunci cand autorizatia de construire vizeaza o extindere a unei
constructii deja existente), studii geotehnice si topometrice si alte documente in functie de
specificul fiecarei constructii in parte ori de natura juridica a terenului pe care se construieste.
Obtinerea autorizatiei de construire este obligatorie pentru orice lucrare de
constructie, cu exceptia celor mentionate la art. 11 din Legea 50/1991, privind
autorizarea lucrarilor de constructii, republicata, care se refera la lucrari de constructii
care nu modifica structura de rezistenta.
Autorizatia de construire are o valabilitate de cel mult 12 luni de la data emiterii,
interval in care solicitantul este obligat sa inceapa lucrarile. In acest sens, autorizatia va fi
valabila pe toata durata de executare a lucrarilor prevazute de autorizatie, in conformitate cu
proiectul tehnic.
In situatia in care, in mod justificat, lucrarile de constructie nu pot fi incepute ori nu
pot fi executate integral la termenul stabilit, beneficiarul este obligat sa solicite autoritatii
emitente prelungirea valabilitatii autorizatiei, formuland o cerere cu cel putin 15 zile inaintea
expirarii acesteia.
Dupa eliberarea autorizatiei de construire, beneficiarul are obligatia sa instiinteze
autoritatea publica emitenta si Inspectoratul in Constructii pe raza caruia exista constructia
asupra datei la care vor incepe lucrarile autorizate.
Trebuie retinut ca atat constructorul, cat si beneficiarul au obligatia de a nu incepe
executarea lucrarilor fara a avea eliberata autorizatia de construire, Certificatul de Urbanism
netinand locul Autorizatiei de Construire.
Constituie contraventie atat executarea, cat si desfiintarea totala sau partiala a
lucrarilor/constructiilor fara autorizatie de construire, iar constructiile executate fara
autorizatie de construire sau cu nerespectarea prevederilor acesteia, precum si cele care nu au
efectuata receptia la terminarea lucrarilor, potrivit legii, nu se considera finalizate si nu pot fi
intabulate in cartea funciara.
Este bine de stiut, insa, faptul ca nu numai realizarea de constructii presupune
existenta unei Autorizatii de Construire, ci si desfiintarea lor presupune o Autorizatie de
Demolare/Desfiintare emisa de catre Primarie.
Pentru obtinerea acestei autorizatii de desfiintare se va intocmi un dosar care se va
depune la Primarie si care va avea un continut asemanator cu cel prin care se urmareste
obtinerea autorizatiei de construire.

60
 Vom enumera in cele ce urmeaza, cu titlu exemplificative care sunt documentele
necesare emiterii Autorizatiei de desfiintare :
a) Cerere tip pentru emiterea autorizatiei de desfiintare - inclusiv anexa, completata
cu elemente de identificare si datele tehnice conform P.A.D.;
b) Actul doveditor al titlului asupra imobilului, care sa-i confere solicitantului
dreptul de executie al lucrarilor de constructii (in copie legalizata);
c) Certificatul de urbanism (in copie);
d) Proiectul pentru autorizarea executarii lucrarilor de desfiintare - P.A.D.,
intocmit in baza prevederilor anexei nr. 1 la lege, inclusiv referatele de verificare si,
dupa caz, referatul de expertiza tehnica - semnate si stampilate in original (doua exemplare);
e) Avizele si acordurile obtinute de solicitant stabilite prin certificatul de urbanism (in
copie);
f) Declaratie pe propria raspundere privind inexistenta unor litigii asupra imobilului;
g) Certificat de atestare fiscala privind valoarea de impozitarea a imobilului (in
copie);
h) Documentul de plata a taxei de emitere a autorizatiei de desfiintare (in copie).

6.4 Alte prevederi legislative referitoare la actele locative

6.4.1 Prioritatea politică a punerii în legalitate a aşezărilor informale

Hotararea de Guvern nr. 430/2001 privind aprobarea Strategiei Guvernului Romaniei

de imbunatatire a situatiei romilor, cu modificările şi completările ulterioare, prevedea:

Capitolul VII.
Directii de actiune
Punctul B - Locuinte:
„1. Rezolvarea problemelor legate de dreptul de proprietate asupra terenurilor si
locuintelor detinute de romi, a problemelor legate de aplicarea actelor normative
privind constituirea sau reconstituirea dreptului de proprietate funciara, inclusiv prin
promovarea unor initiative legislative in domeniu
2. Conceperea si implementarea unor programe de reabilitare a locuintelor si mediului
inconjurator in zonele locuite de romi
3. Dezvoltarea unor programe de finantare guvernamentala sau in parteneriat, pentru
asigurarea conditiilor minime de locuit in comunitatile de romi (energie electrica, apa
potabila, canalizare, gaz metan, salubrizare)
4. Dezvoltarea programului de locuinte sociale pentru familiile numeroase si lipsite de
mijloace de subzistenta
5. Implicarea directa a etnicilor romi in programele guvernamentale de construire si
reabilitare a locuintelor.”
Punctul 24. Planul general de masuri:
Prezentarea unui plan naţional de rezolvare în cel mult 4 ani a problemelor legate de
dreptul de proprietate asupra terenurilor şi locuinţelor deţinute de romi şi de
reconstituire a dreptului de proprietate funciară”.

61
 Ulterior insa, prin H.G. 522/2006, se modifica prevederile H.G. 430/2001, continutul
directiei de actiune referitoare la Domeniul „Locuinţe” fiind dupa cum urmeaza:

B. Locuinţe
„1. Îmbunătăţirea accesului romilor la o locuinţă decentă şi la servicii publice de tip
apă, electricitate, canalizare şi sisteme de încălzire
2. Alocarea resurselor financiare locale destinate construcţiilor de locuinţe pentru
grupurile dezavantajate, inclusiv pentru persoanele aparţinând minorităţii romilor
3. Elaborarea unei baze de date şi a unei strategii privind reabilitarea locuinţelor
deteriorate în urma calamităţilor naturale
4. Implementarea strategiei de construcţie/reabilitare a locuinţelor” (art. unic, pct. 4).

Prin urmare, punerea în legalitate a stării locative a cetăţenilor de etnie romă nu mai
este considerată o prioritate – în ciuda implicaţiilor pe care această problemă le are asupra
drepturilor sociale ale persoanelor.

6.4.2 Punerea în proprietate cu teren agricol

Hotarirea Guvernului nr.256 din 04.03.2003 pentru aprobarea Programului privind
elaborarea actelor normative necesare atribuirii în proprietate a unor terenuri agricole pentru
romi contine următoarele masuri:
- infiintarea comisiei judetene
- identificarea familiilor de etnie rome din mediul rural care nu detin teren agricol
- identificarea suprafetelor de teren disponibile la nivelul fiecarei localitati
- stabilirea modului de asigurare a terenului agricol,in functie de numarul de familii de
etnie roma identificate si disponibilul de teren agricol
- punerea la dispozitia comisiei a terenurilor necesare impropietaririi
- punerea in posesie
- emiterea titlului de propietate
- incheierea unei conventii privind conditiile de exploatare a terenurilor intre primar,
Agentia Domeniilor Statului si noul propietar al terenului
Aceste măsuri urmeaza a fi realizate prin:
- intocmirea tabelelor cu familiile de etnie roma nu detin teren agricol
- identificarea terenurilor aflate in rezerva primariilor
- identificarea terenurilor aflate in propietate privata aflate la vanzare
- asigurarea de fonduri pentru cumpararea terenurilor oferite la vanzare
- achizitionarea terenurilor oferite la vanzare
- punerea la dispozitie a comisiei a terenurilor disponibile.

Este important de observat că legea prevede improprietarirea cu terenuri agricole,

ceea ce inseamna cu nu se pot construi pe aceste terenuri facilitati cu destinatie de locuinte.
Cu toate acestea, improprietarirea cu teren agricol poate constitui, indirect, o resursa
eficienta si sub aspectul imbunatatirii situatiei locative, avand in vedere ca poate genera
venituri, iar pe de alta parte, in anume situatii, urmand procedura aratata pentru trecerea din
extravilan in intravilan, poate chiar devini teren pentru constructie. Asadar, implementarea
efectiva a prevederile actului normativ poate avea efecte si sub aspectul locuirii.

62
6.5 Strategii de soluţionare

In ceea ce priveste legalizarea sub aspectul dreptului de proprietate apar o varietate de

situatii litigioase, practica dovedind ca aceste situatii sunt, in scopul prezentei lucrari, cele
mai des intalnite si cele mai dificil de solutionat. Astfel, in solutionarea acestor probleme
trebuie avute in vedere situatia de fapt, starea de drept precum si costurile financiare.

Reglementarea legala a dreptului de proprietate este data in primul rand de Codul

Civil (art.480 art. 644) si urmatoarele legi (cu modificarile si completarile ulterioare) care
statueaza regimul juridic al imobilelor, precum:
- Legea nr 18/1991 privind fondul funciar;
- Legea nr.50/1991 privind regimul juridic al constructiilor;
- Legea 247/2005 privind reforma in domeniile proprietatii si justitiei,
precum si unele masuri adiacente;
- Legea 213/1998 privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia;
- Legea 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod
abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989;
- Legea 7/1996 cadastrului si publicitatii imobiliare;
- Legea 350/2001 privind amenajarea teritoriului si urbanismul etc.

In primul rand, trebuie clarificate aspectele referitoare la:

- statutul juridic al terenului;
- statutul juridic al locuintei.

In acest sens, prezinta relevanta unele proceduri speciale, cum ar fi:

- procedura autorizarii construirii;
- procedura trecerii terenului din extravilan in intravilanul localitatii;
- procedura concesiunii.

In functie de statutul juridic al imobilelor in cauza diferentiem urmatoarele solutii:

- procedura constatarii judecatoresti a transferului de proprietate;
- procedura uzucapiunii;

Finalitatea procesului de legalizare o reprezinta procedura publicitatii imobiliare, ceea

ce presupune ca dupa ce imobilul (terenul sau casa, de regula) a fost dobandit in mod valabil
sub aspect legal, dreptul de proprietate va fi inscris (intabulat) in cartea funciara, la Oficiul
pentru Cadastru si Publicitate Imobiliara, astfel incat va deveni opozabil tertilor.
Opozabilitatea fata de terti inseamna faptul ca efectele actului juridic care a intervenit
intre cumparator si vanzator, vor putea fi valorificate si contra altor persoane. Intre partile
care au incheiat un act juridic, inscrierea nu are nici o importanta 16 .
Orice act juridic produce efecte numai intre partile care l-au incheiat. Pentru ca el sa
poata fi opozabil unei alte persoane, si astfel sa produca efecte si fata de acestea, este necesar
sa actul sa fie inscris in cartea funciara. Acest lucru este posibil numai in materie de bunuri
imobile.
In ceea ce priveste terenul si locuinta, acestea sunt deseori in stransa legatura, atat in
practica dar si sub aspect legal, avand in vedere, spre exemplu, unele situatii practice

16
Cristina Cucu, Legislatia cadastrului si a publicitatii imobiliare – Comentarii si explicatii, Editura All Beck,
Bucuresti 2005, pag. 99.

63
reglementate printr-o serie de institutii juridice, cum ar fi dreptul de superficie, dreptul de
accesiune.
De mentionat faptul ca, pe cale de exceptie, nu este necesara indeplinirea
formalitatilor de publicitate imobiliara in cazul succesiunii, accesiunii, vanzarii silite si
uzucapiunii 17 . In mod evident, va fi necesara indeplinirea formalitatilor de publicitate atunci
cand dobanditorul (de exemplu cela care a uzucapat) va dori sa transmita imobilul catre o alta
persoana ( de exemplu, prin vanzare).

6.5.1 Statutul juridic al terenului

Cu privire la statutul juridic al terenului putem analiza urmatoarele tipuri de situatii, in
functie de inscrisurile (documentele) existente:
- ocuparea unui teren fara a avea nici un inscris in acest sens;
- dobandirea in proprietate a unui teren prin vanzare-cumparare, cu “chitanta
de mana”;
In conjunctie cu cele aratate anterior, trebuie avute in vedere si urmatoarele aspecte:
- tipul de proprietate, respectiv proprietate publica (domeniul public sau
privat al statului) sau proprietate privata;
- perioada in care a fost posedat terenul.
Cu privire la statutul juridic al terenului, se impune o prima observatie, si anume ca
transmiterea dreptului de proprietatea asupra terenului (fie prin vanzare-cumparare, fie
schimb, fie donatie), in toate cazurile, trebuie sa respecte anumite conditii de forma, ad
validitatem 18 . Acest lucru presupune faptul ca pentru a putea vinde un teren, contractul de
transmitere a dreptului de proprietate (contract de vanzare-cumparare, schimb sau donatie)
trebuie sa fie autentificat (de regula, de catre notarul public).
In ceea ce priveste ocuparea unui teren fara a detine nici un fel de documente, in acest
sens, procedura ce poate fi urmata este aceea a uzucapiunii de 30 de ani, fiind necesare
indeplinirea conditiilor legale 19 . Uzucapiunea opereaza in cazul in care terenul este
proprietate privata, sau proprietate publica apartinanad domeniul privat al statului. In cazul in
care terenul se gaseste in domeniul public al statului, uzucaparea nu este posibila, deoarece,
bunurile apartinand domeniului public al statutului sunt inalienabile, adica nu pot fi
instrainate 20 .
In cazul in care un teren a fost ocupat, in baza unui inscris sub semnatura privata prin
care se stramuta proprietatea (“chitanta de mana”), transferul de proprietate nu poate opera,
intrucat nu sunt respectate conditiile de forma, cerute ad validitatem. Insa “chitanta de mana”
se constituie intr-un inceput de dovada scrisa 21 . In acest caz, se poate invoca, pe de o parte
uzucapiunea (fie in forma lunga de 30 de ani, fie in forma prescurtata de 10-20 de ani, dupa
cum sunt indeplinite conditiile cerute de lege). O alta posibilitate este intentarea unei actiuni
pentru ca instanta sa pronunte o hotarare care sa tina loc de contract de vanzare-cumparare 22 .

17
Conform art. 26, alin1, din legea 7/1996 privind cadastrul si publicitatea imobiliara, cu modificarile si
completarile ulterioare.
18
Conform legii 247/2005 privind reforma in domeniile proprietatii si justitiei, precum si unele masuri
adiacente, Titlul X, art 2: “Terenurile cu sau fara constructii, situate in intravilan si in extravilan, indiferent de
destinatia si de intinderea lor, pot fi instrainate si vandute prin acte juridice intre vii, incheiate in forma
autentica, sub sanctiunea nulitatii absolute”.
19
Pentru detalii legate de procedura uzucapiunii, vezi anexa.
20
Conform art. 1844, Cod civil.
21
Inscrisurile sub semnatura privata sunt valabile, numai in situatia in care au fost incheiate inainte de intrarea
in vigoare a legii 18/1991 – Legea fondului funciar (respectiv in data de 20 februarie 1991). Pentru detalii cu
privire la forta probanta a inscrisurilor sub semnatura privata, vezi anexa.
22
In temeiul art. 1073-1077, Cod civil.

64
6.5.2 Statutul juridic al locuintei

Spre deosebire de instrainarea terenului, o locuinta poate fi instrainata (prin vanzare-

cumparare sau schimb) 23 doar prin acordul de vointa al partilor (respectiv vanzatorul si
cumparatorul), fara a fi necesare conditii specifice referitoare la forma. Asadar, o locuinta
poate fi vanduta, valabil sub aspect legal, printr-un inscris sub semnatura privata (ex. Chitanta
de mana). Insa, transferul de proprietate este opozabil numai partilor (vanzator si cumparator,
de regula), insa nu si tertilor. Pentru a fi opozabil tertilor, transferul de proprietate trebuie sa
fie supus regimului de publicitate imobiliara (prin inscrierea sa in cartea funciara). Astfel
pentru a dovedi transferul de proprietate cu privire la o locuinta in fata instantei de judecata
este suficienta existenta unui inscris sub semnatura privata, ceea ce evident nu e cazul pentru
teren.

In cazul in care o constructie a fost edificata de proprietarul terenului, fara insa a

detine autorizatie de constructie si celelalte documente administrative aferente, proprietarul
contructiei poate intenta o actiune in constatare. Daca insa acesta nu detine titlu de proprietate
in forma autentica, este necesara reglementarea statutului juridic al terenului, iar ulterior sau
concomitent poate fi invocata actiunea in constatare.
In situatia in care locuinta este construita de o persoana pe terenului altei persoane, se
distinge dupa cum proprietarul terenului a acceptat acest lucru sau nu.
Astfel, in situatia in care constructia a fost edificata cu acordul proprietarului,
constructorul (cel care a ridicat constructia) devine proprietarul locuintei si dobandeste un
drept de superficie asupra terenului. 24
In cazul in care proprietarul terenului nu a cunoscut sau nu si-a dat acordul pentru
realizarea constructiei, acesta devine, in temeiul dreptului de accesiune, si proprietar al
constructiei realizate, avand obligatia de a-l despagubi pe cel care a realizat constructia. 25

6.5.3 Precizari cu privire la actiunile in instanta

Utile lucrarii de fata sunt unele precizari referitoare la intentarea unor actiuni in
instanta, cum ar fi actiunea in evacuare, actiunea in constatarea ori actiunea in uzucapiune.

6.5.3.1 Acţiunea în evacuare

In ceea ce priveste actiunea in evacuare, aceasta trebuie sa fie indreptata impotriva
tuturor persoanelor ce ocupa imobilul, ceea ce inseamna ca in cererea de chmare in judecata
trebuie nominalizate toate persoanele care se doresc a fi evacuate. In cazul in care actiunea
este admisa, nu vor putea fi evacuate decat persoanele mentionate in hotararea
judecatoreasca. Actiunea in evacuare, poate fi pusa in executare, fie dupa ce devine definitiva
si irevocabila (daca persoanele ce urmeaza a fi evacuate au calitatea de chirias), fie dupa ce
ramane definitiva (daca persoanele ce urmeaza a fi evacuate nu au calitatea de chirias) 26 .
Orice litigiu, cu privire la aplicarea dispozitiilor legale referitoare la evacuarea
persoanelor din imobilul in care acestea locuiesc, se solutioneaza de catre instantele
judecatoresti.

23
In cazul instrainarii unei locuinte prin donatie, este necesara respectarea formei autentice, avand in vedere
dispozitiile art. 813 din Cod Civil: “Toate donatiunile se fac prin act autentic.”
24
Pentru detalii cu privire la dreptul de superficie, vezi anexa.
25
Pentru detalii cu privire la dreptul de accesiune, vezi anexa.
26
Pentru detalii privind procedura evacuarii, vezi sectiunea privind inchirierea.

65
 Litigiile aparute se solutioneaza de catre instantele de judecata potrivit normelor de
drept comun, asfel legiuitorul a instituit o competenta si o procedura unitara.
Evacuarea poate fi dispusa numai pe baza unei hotarari judecatoresti definitive,
nunmai dupa ce instanta a verificat indeplinirea conditiilor prevazute de lege cu privire la
dreptul de folosinta.
In practica, este cunoscuta o varianta a actiunii in evacuare, si anume evacuarea pe
calea ordonantei presidentiale prevazuta de art.581 – 582 C.proc.civ.
Vom examina in continuare cele trei conditii de admisibilitate ale ordonantei
presedintiale :
I) Urgenta. Se apreciaza ca exista urgenta cand masura solicitata este necesara pentru
pastrarea unui drept care s-ar pagubi prin intarziere, pentru prevenirea unei pagube iminente
si care nu s-ar putea repara precum si pentru inlaturarea piedicilor ocazionate cu prilejul unei
executari.
II) Caracterul vremelnic al masurii. In acest sens, instanta de judecata nu poate
dispune o masura definitiva, masura care sa rezolve in fond litigiul dintre parti.
III) Conditia de a nu prejudeca fondul dreptului decurge din cea anterioara.
In materie locativa, in practica, s-a considerat admisibila evecuarea pe calea
ordonantei presedintiale in vederea costatarii starii locuintei inchiriate, pentru asigurarea
folosintei pasnice, pentru a se permite efectuarea unor reparatii necesare si urgente cat si
pentru reprimarea abuzurilor de folosinta. Aceasta actiune poate fi utilizata atat de catre
locatar cat si de locator.
Facem precizarea ca acest tip de actiune, in practica, este o actiune cu un profund
caracter exceptional si limitat in sensul ca instantele de judecata dispun evacuarea din imobil,
pe calea ordonantei presedintiale, numai in situatii exceptionale.
Evacuarea persoanelor care ocupa fara contract de inchiriere o locuinta din fondul
locativ de stat se realizeaza pe cale judecatoreasca potrivit dreptului comun sau pe cale de
ordonanta presedintiala.
Legea nr.114/1996 nu prevede evacuarea pe cale administrativa a persoanelor ce
ocupa in mod abuziv si fara titlu o locuinta din fondul locativ de stat.
In aceste cazuri, sanctiunea civila a evacuarii este dublata de o sanctiune cu caracter
penal, in sensul ca, potrivit Decretului nr. 24/1990, ocuparea unei locuinte din fondul locativ
de stat, inainte de incheierea contractului de inchiriere constituie infractiune si se pedepseste
cu inchisoare de la 1 an la 3 ani.

6.5.3.2 Acţiunea în constatare

In ceea ce priveste actiunea in constatare, prezinta relevanta faptul ca aceasta
actiune confera posibilitatea unei persoane care este titulara a unui drept (cum ar fi dreptul de
proprietate asupra unei locuinte dobandite prin contract de vanzare-cumparare) de a solicita
in instanta constatarea existentei dreptului său, in cazul in care nu este posibila realizarea
dreptului in alta forma 27 .
Cu titlu de exemplu, actiunea in constatare poate fi invocata de o persoana care a
edificat, pe terenul proprietate personala pentru care detine titlu de proprietate in forma
autentica, o locuinta, fara a detine insa autorizatie de constructie. In acest caz persoana in
cauza intenteaza o actiune in constatare impotriva Municipiului (sau localitatii) reprezentat
prin Primar, si solicita instantei constatarea dreptului sau preexistent de proprietate asupra
constructiei (invocand in favoarea sa si prezumtia de proprietate asupra constructiei, intrucat
27
In acest sens, art. 111 din Codul de procedura civila prevede: ”Partea care are interes poate sa faca cerere
pentru constatarea existentei sau neexistentei unui drept. Cererea nu poate fi primita daca partea poate cere
realizarea dreptului.”

66
detine calitatea de proprietar al terenului). Astfel, instanta, si in baza expertizei tehnice,
constata existenta dreptului de proprietate asupra locuintei. De mentionat faptul ca hotararea
instantei nu exclude raspunderea contraventionala pentru edificarea constructiei fara
autorizatie.
Actiunile in constatarea unui drept pot fi pozitive sau negative, dupa cum reclamantul
tinde la recunoasterea dreptului (de exemplu, sotul doreste a dovedi care sunt bunurile sale
proprii) , ori urmareste constatarea inexistentei dreptului invocat de catre parat ( de exemplu,
proprietarul constructiei vrea sa vanda si nu poate din cauza paratului, care pretinde si el un
drept asupra constructiei).
Reclamantul, care are interesul sa introduca actiunea, trebuie sa formuleze o cerere
scrisa, potrivit dispozitiilor art.112 C.proc.civ., prin care precizeaza dreptul a carei existenta
sau inexistenta cere a se constata.
In cazul in care obiectul actiunii in constatare il reprezinta un bun imobil, reclamantul
trebuie sa indice locul unde se afla acesta precum si vecinatatile imobilului.
Dovada actiunii se poate face prin orice mijloc de proba admis de lege. Daca dovada
se face prin inscrisuri, acestea se vor alatura la cererea de chemare in judecata, toate copiile
trebuind sa fie certificate de catre reclamant cu mentiunea „conform cu originalul” si depuse
la instanta intr-un numar de exemplare raportat la numarul paratilor, la care se ataseaza si
exemplarul adresat instantei de judecata.
Hotararile instantei de judecata prin care se solutioneaza actiunea in constatare sunt
definitive si, in consecinta, nu au un caracter provizoriu, hotararile avand autoritate de lucru
judecat.

6.5.3.3 Actiunea prin care instanta de judecata pronunta o hotarare ce tine loc de act de vanzare-
cumparare
Aceasta presupune ca o persoana care dobandeste proprietatea asupra unui imobil,
solicita, in baza unor probe 28 , pronuntarea unei hotarari de catre instanta de judecata care sa
tina loc de act autentic de vanzare-cumparare.
Astfel, in cazul in care un cumparator “dobandeste” un teren de la vanzator, prin
inscris sub semnatura privata, transferul de proprietate nu opereaza efectiv pentru ca nu au
fost indeplinite conditiile de inchiere in forma autentica. Insa, in temeiul inscrisului sub
semnatura privata (“chitanta de mana”), cumparatorul si vanzator un incheiat un antecontract
de vanzare-cumparare, ceea ce presupune ca se poate solicita obligarea la respectarea
obligatiilor asumate, respectiv ca vanzatorul sa transmita dreptul de proprietate, iar
cumparatorul sa plateasca pretul.
Astfel, cumparatorul poate, in cazul in care vanzatorul nu mai doreste sa realizeze
vanzarea, sa intenteze o actiune pentru ca instanta de judecata, sa pronunte o hotarare prin
care suplineste vointa vanzatorului si constituie act autentic de vanzare-cumparare. De
mentionat faptul ca, in acest caz, este necesar ca vanzatorul sa detina calitatea de proprietar
asupra terenului, adica sa detina un titlu de proprietate in forma autentica. Inscrisul autentic
trebuie anexat la cererea de chemare in judecata, iar taxa de timbru achitata in raport de
valoarea imobilului, consemnata in conventia civila a partilor. Interpretarea inscrisului
autentic se va face prin prisma vointei reale a partilor la momentul incheierii actului.
In cazul acestui tip de actiune, proba fundamentala, esentiala in solicitarea litigiului o
reprezinta conventia civila incheiata intre parti. Interpretarea inscrisului autentic se va face
prin prisma vointei reale a partilor la momentul incheierii actului.

28
De regula, chitante de mana si martori.

67
 Din interpretarea inscrisului, coroborata si cu alte mijloace de proba, trebuie sa rezulte
fara echivoc vointa reala a reclamantului de a achizitiona imobilul precum si a paratului de a
vinde bunul imobil, la momentul incheierii actului autentic.
Hotararea judecatoreasca astfel pronuntata se bucura de autoritate de lucru judecat.

6.5.3.4 Acţiunea în uzucapiune

Actiunea in uzucapiune se invoca atunci cand un bun imobil a fost posedat o
perioada indelungata de timp (minim 10 ani), fara ca posesia sa fie viciata 29 . Astfel, trebuie
precizat, ca aceasta procedura este foarte utila in practica intrucat nu este necesar dovedirea
cu inscrisuri autentice. De mentionat si faptul ca, in practica se intalneste des situatia in care
actiunile in uzucapiune sunt respinse, datorita invocarii exceptiei lipsei capacitatii procesuale
de folosinta a paratilor, adica datorita faptului ca actiunea este indreptata impotriva unor
persoane care, la data depunerii actiunii, sunt decedate. Astfel, este in sarcina persoanei care
invoca uzucapiunea sa indice, de la inceput, persoane care se afla in viata si care sunt
mostenitorii vanzatorului initial.

6.5.4 Procedura publicitatii imobiliare si a cadastrului

Reprezinta sistemul prin care se asigura evidenta cadastrala si prin care se asigura
opozabilitatea fata de terti. Astfel, pentru fiecare imobil se atribuie un numar cadastral, care
este unic. Numarul cadastral se atribuie de catre Autoritatea Nationala pentru Cadastru si
Publicitate Imobiliara – ANCPI, prin Biroul teritorial competent, si este diferit de numarul
postal, care este atribuit de Primarie, si care poate fi schimbat.
In baza titlului de proprietate, se poate depune cererea pentru inscriere in cartea
funciara. Cererea se depune la la Biroul teritorial in raza caruia este situat imobilul (care
functioneaza la nivel de Primarie) 30 . Cererea trebuie sa fie depusa fie de titularul dreptului
(proprietarul imobilului), fie de catre mandatar cu procura autentica ori legalizata31 . Asadar,
mandatarul poate fi avocat ori consilier juridic (care trebuie sa detina imputernicire avocatiala
ori delegatie de consilier juridic), ori o alta persoana, insa acest caz este necesar ca aceasta sa
detina procura incheiata in forma autentica, la notarul public 32 .
Pentru a putea solicita inscrierea in cartea funciara, in cazul terenului este necesar un
inscris in forma autentica (fie contract de vanzare-cumparare autentifica, fie contract de
schimb autentificat, fie contract de donatie sau acte emanand de la autoritatile compentente a
le elibera etc) 33 .
In cazul solicitarii intabularii dreptului de proprietate asupra locuintei, este suficienta
prezentarea unui inscris sub semnatura privata cu privire dreptul de prorietate si dovada cu

29
Pentru detalii, vezi anexa.
30
In temeiul art. 47, alin 1 si 2, din Legea 7/1996 – Legea cadastrului si publicitatii imobiliare (republicata),
care prevede “(1) Cererea de inscriere in cartea funciara se va depune la birourile teritoriale ale oficiului
teritorial si va fi insotita de inscrisul original sau de copia legalizata de pe acesta, prin care se constata actul
sau faptul juridic a carui inscriere se cere; copia legalizata se va pastra in mapa biroului de cadastru si
publicitate imobiliara.
(2) In cazul hotararii judecatoresti, se va prezenta o copie legalizata, cu mentiunea ca este definitiva si
irevocabila.”
31
Conform dispozitiilor art. 47, alin. 7 din legea 7/1996 cu modificarile si completarile ulterioare.
32
Cristina Cucu, Legislatia cadastrului si a publicitatii imobiliare – Comentarii si explicatii, Editura All Beck,
Bucuresti 2005, pag. 171.
33
In conformitate cu dispozitiile art. 20, alin 1, din Legea 7/1996 – Legea cadastrului si publicitatii imobiliare
(republicata), care prevede: “Dreptul de proprietate si celelalte drepturi reale asupra unui imobil se vor inscrie
in cartea funciara pe baza actului prin care s-au constituit ori s-au transmis in mod valabil”.

68
privire la dreptul de superficie (sau alt drept) 34 . De mentionat ca intabularea nu poate avea
loc pana la clarificarea statutului juridic al terenului (nu se poate realiza intabulare in cazul in
care constructia a fost realizata pe terenului altei persoane si nu exista acordul explicit al
acesteia).

6.5.5 Probleme legate de statutul de proprietar

O discuţie detaliată referitoare la problemele legate de statutul de proprietar se
regăseşte în Anexa 2 – Aspecte teoretice privind dreptul la proprietate şi alte noţiuni. În
continuare vom discuta procedura uzucapiunii, ca soluţie disponibilă pentru dobândirea
dreptului de proprietate în anumite condiţii specifice.

6.5.5.1 Procedura uzucapiunii

Prescriptia achizitiva, numita si uzucapiune, constituie un mod de dobandire a
dreptului de proprietate prin exercitarea posesiei asupra unui bun imobil in decursul unei
perioade anume prevazute de lege.
Un prim lucru care trebuie avut in vedere este faptul ca uzucapiunea nu opereaza daca
bunul imobil supus uzucaparii face parte din domeniul public al statului. Acest lucru
presupune ca, in cazul in care bunul este proprietate privata sau apartine domeniului privat al
statului.
Posesia trebuie sa indeplineasca unele conditii, si anume sa fie continua, neintrerupta,
netulburata, publica si sub nume de proprietar.
In fapt, uzucapiunea constituie o sanctiune impotriva vechiului proprietar care da
dovada de dezinteres si de lipsa de diligenta.
In practica, uzucapiunea poate fi un instrument deosebit de util. Astfel, in situatia in
care este dificil de facut dovada dreptului de proprietate, 35 invocarea uzucapiunii poate
inlocui aceasta procedura anevoioasa, avand in vedere faptul ca uzucapiunea constituie o
dovada absoluta a dreptului de proprietate. 36
Codul civil prevede doua moduri de uzucapare, anume uzucapiunea de 30 de ani si
uzucapiunea de 10-20 de ani (Uzucapiunea prescurtata).

6.5.5.2 Uzucapiunea de 30 de ani

Uzucapiunea de 30 de ani (art. 1980 Cod civil) presupune urmatoarele cerinte:
- sa existe o posesie de 30 de ani;
- posesia sa fie utila si neviciata;
- posesorul poate fi de buna credinta sau chiar de rea credinta si sa nu aiba nici un
titlu.
Un instrument util in practica il constituie procedura jonctiunii posesiilor, ceea ce
presupune faptul ca se adauga la durata posesiei exercitate de actualul posesor si perioada
posesiei autorilor sai (persoanelor care au detinut posesia bunului anterior). Cu titlu de
exemplu, daca X a detinut posesia unui bun timp de 8 ani, apoi a instrainat lui Y care a
detinut posesia timp de 7 ani, si la randul sau a instrainat catre Z care a detinut posesia timp
de 15 ani, Z poate invoca jonctiunea (unirea) posesiilor si se poate prevala de posesia bunului
expercitat timp de 8 + 7+ 15 = 30 de ani.

34
In conformitate cu dispozitiile art. 20, alin 1, din Legea 7/1996 republicata.
35
In practica se intalnesc deseori dificultati in ceea ce priveste conditiile de forma ale actului juridic prin care se
stramuta proprietatea (fiind incheiate chitante de mana si nu contracte in forma autentica, sau nexistand nici un
fel de documemnte), precum si in ceea ce priveste publicitatea imobiliara.
36
In acest sens, vezi Ion P. Filipescu si Andrei I. Filipescu, Drept civil – Dreptul de proprietate si alte drepturi
reale, UNiversului Juridic, Bucuresti 2006, pag. 314.

69
6.5.5.3 Uzucapiunea de 10-20 de ani
Pentru a putea invoca uzucapiunea de la 10 la 20 de ani (prevazuta de art. 1985 Cod
civil) este necesar ca “cel ce castiga cu buna credinta si printr-o justa cauza un nemiscator
determinant, va prescrie proprietatea aceluia prin 10 ani, daca adevaratul proprietar locuieste
in circumscriptia tribunalului judetean – unde se afla nemiscatorul, si prin 20 de ani daca
afara din aceea circumscriptie”.
Pentru invocarea acestui tip de uzucapiune este necesara indeplinirea cumulativa a
urmatoarelor conditii:
- sa exista o posesie utila;
- posesia sa se intemeieze pe just titlu;
- posesia sa fie de buna-credinta;
- termen de exercitare a posesiei sa fie 10-20 de ani.
Orice act juridic translativ de proprietate precum ( de ex. vanzarea, donatia etc),
atunci cand emana de la altul decat adevaratul proprietar constituie un just titlu. Hotararea
judecatoreasca serveste ca just titlu cand are un caracter atributiv de drepturi ( de ex.
ordonanta de adjudecare).
Buna-credinta este in aceasta materie un element distinct de just titlu si consta in
credinta posesorului ca cel de la care a dobandit imobilul indeplinea cerintele impuse de lege
spre a-i putea transmite proprietatea. Este suficient ca buna-credinta sa existe la momentul
intrarii in posesie.
Calculul termenului uzucapiunii de 10-20 ani se face in functie de faptul daca
adevaratul proprietar locuieste sau nu in circumscriptia aceluiasi tribunal in care se afla
imobilul.
Termenul va fi de 10 ani in prima ipoteza si de 20 de ani in a doua situatie, respectiv
cand nu se afla in circumscriptia tribunalului in care se afla imobilul. Atunci cand
proprietarul ar locui o parte din timp in acelasi judet, iar restul de timp in alt judet, un an de
prezenta valoreaza doi ani de absenta.
In sistemul de carte funciara uzucapiunea este admisa in urmatoarele situatii:
- atunci cand s-a facut intabularea unui drept pe baza unui titlu nevalabil, caz in care
titularul inscris in cartea funciara, daca partea este de buna credinta in momentul intabularii,
dobandeste un drept inatacabil dupa o posesiune de 10 ani;
- cand proprietarul inscris in cartea funciara fiind decedat, o persoana poseda cu buna
credinta un imobil timp de 20 de ani, socotiti dupa decesul acelui proprietar.
Uzucapiunea produce efecte in acest sistem de publicitate imobiliara, numai de la data
cand dreptul dobandit prin uzucapiune s-a inscris in favoarea persoanei in temeiul unei
hotarari judecatoresti.
In schimb, insitutia uzucapiunii este mult mai des intalnita in practica in sistemul de
publicitate imobiliara prin registre de transcriptiuni (anume in regiunile Muntenia, Moldova,
Oltenia si Dobrogea). In toate cazurile, trebuie avut in vedere sistemul unitar impus prin legea
7/1996 privind cadastrul si publcitatea imobiliara 37 .
Pentru a putea fi recunoscut drept proprietar, este necesara inaintarea unei actiuni
catre instanta de judecata in circumscriptia careia se situeaza imobilul, pentru ca instanta sa
constate faptul ca posesorul a indeplinit conditiile impuse de lege in privinta uzucapiune, si
pe cale de consecinta, transforma pe posesor in proprietar cu efect retroactiv, chiar din ziua in
care a inceput sa posede.

37
Vezi capitolul cu privire la publicitate imobiliara.

70
6.5.6 Probleme legate de statutul de chiriaş

6.5.6.1 Tipuri de probleme

În situaţia în care există un contract scris putem distinge următoarele tipuri de
probleme:
1. Cu privire la partile contractului
2. Cu privire la contract
3. Precizari cu privire la obligatiile partilor
4. Cazul in care o persoana a inchiriat o locuinta de la o alta persoana care nu era
proprietarul locuintei in cauza.
5. Cazul in care contractul a fost incheiat, dar nu a fost inregistrat la organele
fiscale
6. Cu privire la incetarea contractului
7. Cazul in care termenul a expirat
8. Cazul in care titularul de contract a decedat ori a parasit imobilul definitiv
9. Cazul in care se solicita de catre proprietar rezilierea contractului pentru
nexecutarea obligatiilor sau savarsirii de catre chirias a unor fapte culpabile
În situaţia în care nu există un contract scris, lipsa contractului constituie principala
dificultate cu care se confruntă chiriaşul.

Alte probleme speciale:

1. Locuinţa socială: cazul persoanelor care au detinut o locuinta proprietate si au
instrainat-o dupa 1 ianuarie 1990
2. Locuinţele revendicate: dreptul de preemptiune
Principalele acte normative care reglementeaza inchirierea de locuinte sunt legea
locuintei nr. 114/1996, cu modificarile si completarile ulterioare, prin care a fost abrogata
legislatia anterioara in materie 38 , si Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind
protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte 39 , cu
modificarile si completarile ulterioare. Acestea se completeaza cu prevederile Codului civil in
materia locatiunii si a inchirierii de imobile.

6.5.6.2 Probleme în situaţia în care există un contract scris

a. Cu privire la partile contractului
Partile sunt persoanele care au incheiat contractul de inchiriere, respectiv locatorul
(cel care ofera o locuinta spre inchiriere si locatarul, care mai este numit si chirias (cel care
“ia locuinta cu chirie”).
b. Cu privire la contract
Inchirierea de locuinte este un contract prin care o persoana, numita locator (sau
chirias) se obliga sa asigure unei alte persoane, numita locatar, folosinta temporara, totala sau
partiala, a unei locuinte, in schimbul unei sume de bani, numita chirie 40 .
Obiectul contractului de inchiriere il constituie locuinta, in sensul in care este definita
prin legea nr. 114/1996 cu modificarile si completarile ulterioare, si anume “construcţie
alcătuită din una sau mai multe camere de locuit, cu dependinţele, dotările şi utilităţile
necesare, care satisface cerinţele de locuit ale unei persoane sau familii” (art. 2, lit. a).
38
In speta, legea 5/1973 privind administrarea fondului locativ si reglementarea raporturilor dintre proprietar si
chirias.
39
OUG 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte dispune
doar cu privire la chiriasii din locuintele “revendicate” (vezi art. 1-9 din Ordonanta).
40
Vezi art. 1411, Cod civil.

71
 In plus, legea defineste tipuri specifice de locuinte, cum ar fi locuinta convenabila,
locuinta sociala, locuinta de serviciu, locuinta de interventie, locuinta de necesitate, locuinta
de protocol, casa de vacanta 41 .
c. Precizari cu privire la obligatiile partilor 42
Obligatiile locatorului (proprietarului)
Legea 114/1996 prevede in mod expres doua obligatii in sarcina proprietarului, si
anume acelea de a preda locuinta si de a efectua reparatiile necesare. In plus, locatorului ii
incumba si obligatia de a garanta pe locatar (conform dreptului comun), si bineinteles ca prin
clauze prevazute in contract locatorul isi poate asuma si alte obligatii. Prevederile legale au
caracter imperativ, ceea ce presupune ca obligatiile proprietarului nu pot fi modificate prin
conventia dintre parti, in acest sens orice clauze cuprinse in contract ce exonereaza
proprietarul de obligatiile legale ce cad in sarcina sa 43 .
Obligatiile chiriasului
Intre obligatiile chiriasului se numara folosirea locuintei potrivit destinatiei,
intretinerea locuintei, plata chiriei, plata cotelor-parti din cheltuielile comune. In plus, ca
mijloc de protectie a chiriasului, sunt prevazute o serie de obligatii pe care acesta nu si le
poate asuma (cum ar fi recunoasterea sau plata in avans a unor sume drept cheltuieli de
reparatie ce cad in sarcina proprietarului, incheiera uni contract de asigurare de daune etc).

d. Cazul in care o persoana a inchiriat o locuinta de la o alta persoana care nu era

proprietarul locuintei in cauza.
Locatorul (persoana fizica sau juridica ce ofera imobilul spre inchiriere) este, in dese
randuri si proprietarul locuintei, insa nu este absolut necesar sa aiba si aceasta calitate (de
proprietar), deoarece locatorul transmite doar folosinta imobilului catre chirias. Este, asadar,
necesar ca acesta sa detina posesia imobilului si dreptul de a inchiria locuinta.
O situatie particulara apare atunci cand o persoana doreste sa inchiriereze locuinta de
la o alta persoana, care la randul sau a inchiriat locuinta in cauza de la altcineva
(subinchirierea). In acest caz, trebuie ca persoana in cauza sa verifice in mod clar daca
persoana de la care inchiriaza are sau nu dreptul de a o subinchiria, deoarece dreptul de a
subinchiria locuinta trebuie obtinut in mod expres de la locatorul initial (vezi art. 26 legea
114/1996 cu modificarile si completarile ulterioare).
In situatia in care, o persoana, fara a avea acest drept, inchiriaza o locuinta unei alte
persoane, locatorul (care de cele mai multe ori este si proprietar) nu este in nici un fel obliga
sa respecte contractul inchieat intre cele doua persoane. Asadar, “chiriasul” nu poate utiliza
locuinta si nu poate invoca nici un drept cu privire la locuinta. In acest caz, “chiriasul” are
dreptul de a initia o actiune in daune impotriva persoanei cu care a incheiat contractul, pentru
a acoperi prejudiciul cauzat.
e. Cazul in care contractul a fost incheiat, dar nu a fost inregistrat la organele fiscale
În toate cazurile există obligativitatea înregistrării contractului de locaţiune la
organele fiscale, pentru impozitarea venitului obţinut din chirie. Neîndeplinirea acestei
obligaţii atrage sancţiuni contravenţionale sau penale, conform legislatiei privind combaterea
evaziunii fiscale. Inregistrarea contractului de inchiriere la organele fiscale cade in sarcina
locatorului (proprietarului) si nu a chiriasului.
Din punct de vedere al dreptului civil, neîndeplinirea acestei obligaţii nu afectează
validitatea locaţiunii. Astfel, chiar daca un contract, valabil incheiat intre parti, nu a fost
inregistrat de catre locator la organele fiscale competente, contractul continua sa produca
efecte intre parti, la fel ca si un contract care a fost inregistrat. Diferenta consta in incalcarea
41
Conform prevederilor art. 2, Legea 114/1996 cu modificarile si completarile ulterioare.
42
Pentru detalii, vezi, Francisc Deak, pag. 232.
43
Conform prevederilor art. 22, Legea 114/1996 cu modificarile si completarile ulterioare.

72
obligatiilor de declarare a veniturilor de catre locator, fapt ce atrage raspunderea locatorului
pentru fapta sa.
f. Cu privire la incetarea contractului
In situatia in care contractul a incetat se disting o multitudine de situatii in functie de
motivul incetarii contractului si alte circumstante. Situatiile intalnite sunt urmatoarele:
- expirarea termenului;
- denuntarea unilaterala a contractului de inchiriere de catre chirias;
- rezilierea contractului in cazul nexecutarii obligatiilor sau savarsirii de
catre chirias a unor fapte culpabile;
- decesul sau parasirea locuintei de catre chirias;
- pieirea locuintei;
- desfiintarea titlului locatorului;
- instrainarea locuintei 44 .
In continuare nu vom lua in discutie cazul in care contractul inceteaza prin acordul
ambelor parti. De asemenea, nu vom prezenta cazul pieirii locuintei 45 , denuntarea unilaterala
a contractului catre chirias 46 si desfiintarea titlului locatorului 47 .

1. Cazul in care termenul a expirat

Deşi art. 1411 din Codul civil prevede că transmiterea folosinţei „se face pentru un
timp determinat”, în realitate contractul se poate încheia şi fără a se arăta durata folosinţei,
deci pe o durata nedeterminata, însă locaţiunea nu poate fi perpetuă (veşnică) 48 . In acest sens,
locaţiunile ereditare (veşnice) sunt interzise de lege (art.1415 C. civ.). Asadar, contractul
poate fi incheiat pe o perioada determinata sau nedeterminata.
Se pune astfel problema cazului in care contractul a expirat iar chiriasul doreste sa
ramana in locuinta. In mod evident, daca si locatorul doreste acest lucru, se poate incheia un
nou contract.
In cazul in care locatorul nu doreste sau nu isi exprima in mod evident vointa cu
privire la continuarea inchirierii ridica unele probleme.
Legea prevede faptul ca "in cazul in care partile nu convin asupra reinnoirii
contractului de inchiriere, chiriasul este obligat sa paraseasca locuinta la expirarea termenului
contractual". Sub rezerva prorogarii legale si a tacitei relocatiuni, la expirarea termenului
prevazut in contract dreptul de folosinta al chiriasului inceteaza, instanta urmand sa dispuna
evacuarea lui, neconditionat de atribuirea unei alte locuinte (art. 23, legea 114/1996).
Avand in vedere caracterul de exceptie al prorogarilor legale, o posibila solutie de
continuare a contractului de inchiriere o constituie tacita relocatiune, dar aceasta presupune
acordul tacit al proprietarului (adica acordul exprimat prin acceptarea unor actiuni efectuate

44
Cazurile prevazute la lit a) – d) inclusiv sunt reglementate prin legea 114/1996 cu modificarile si completarile
ulterioare (art. 23, 24, 27), celelelate fiind reglementate de Codul civil, cartea III, titlul VII.
45
In ipoteza pieirii totale fortuite, chiriasul suporta riscul contractului, materializat prin disparitia bunului.
Astfel, chiriasul nu are dreptul de a cere proprietarului asigurarea unei alte locuinte ori refacerea sau
reconstructia locuintei in cauza.
46
Se impune o observatie foarte utila in practica si anume ca, in cazul contractelor pe durata determinate, numai
chiriasul are dreptul de a denunta contractul inainte de expirarea termenului, fara a avea o justificare. Locatorul
poate face acest lucru numai in cazul in care chiriasul a avut o conduita neconforma cu cerintele exprese ale
contractului sau ale legii. Acest lucru reiese din formularea art. 24, lit. a si b din legea 114/1996.
47
Aspectele relevante pentru prezenta lucrare sunt tratate la cazul inchirierii de la o persoana care nu are calitate
de locator.
48
Dr. Radu I. Motica, Florin Motiu – „ Contracte civile speciale – Teorie şi practică judiciară ”, Editura
LUMINA LEX, Bucureşti 2000.

73
de chirias, fara insa ca proprietarul sa isi exprime explicit acordul pentru continuarea
locatiunii).
Tacita relocaţiune operează ca un nou contract de locaţiune, astfel încât trebuie
îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru validitatea contractului. Ea nu se aplica dacă a
fost exclusă expres printr-o clauză contractuală sau daca a fost anuntat concediul (voinţa
locatorului de a nu reînnoi contractul).
Tacita relocatiune opereaza prin simplul efect al continuarii posesiei locuintei si a
permiterii de catre locator a exercitarii posesiei49 . Asadar, nu plata chiriei sau alte elemente
definesc fiintarea tacitei relocatiuni, ci continuarea folosintei. In mod evident, plata chiriei
poate fi un element suplimentar de a dovedi continuarea derularii contractului. Pe de alta
parte, se impune observatia ca neplata chiriei timp de trei luni consecutiv da posibilitatea
locatorului sa initieze actiune in reziliere si sa solicite evacuarea chiriasului.
Concediul trebuie anunţat înainte de expirarea termenului contractului, dar fără
respectarea termenului de preaviz. Dacă s-a anunţat concediul, locatarul nu poate opune tacita
relocaţiune, chiar dacă a continuat să folosească lucrul închiriat şi a plătit în continuare
echivalentul chiriei.
Tacita relocaţiune va avea loc în condiţiile primului contract, dar se va considera
încheiat fără termen, prezumându-se că părţile nu au modificat nimic faţă de contractul
iniţial. În cazul în care operează tacita relocaţiune, contractul poate fi denunţat unilateral, fie
prin notificare, fie prin acţiune în justiţie în evacuare, aceiasi procedura fiind valabila si in
cazul contractelor pe durata nedeterminata.

Insa, in situatia in care proprietarul nu doreste continuarea contractului si fie il

denunta explicit inainte de a putea interveni tacita relocatiune (in conditiile aratate anterior),
sau ulterior, dupa invocarea tacitei relocatiuni, chiriasul, urmeaza a fi evacuat, in conditiile
aratate de art 25 din Legea 114/1996, in cazul in care nu o face de bunavoie.
In aceasta situatie, daca chiriasul nu are posibilitatea materiala de incheia un nou
contract cu un proprietar de locuinta, solutiile sunt urmatoarele: chiriasul aplica pentru
atribuirea unei locuinte sociale (daca indeplineste conditiile legale), alte solutii de natura
administrativa.
2. Cazul in care titularul de contract a decedat ori a parasit imobilul definitiv
Dreptul locativ se dobandeste nu numai de catre titularii contractului, ci si de catre
alte persoane ce urmeaza a locui impreuna cu titularul si care sunt inscrise in contract (vezi
art. 21, lit. k – legea 114/1996 cu modificarile si completarile ulterioare). 50
Cu privire la dreptul locativ, se impune distinctia intre calitatea de sot si cea de
concubin, utila prezentei lucrari. Astfel, daca unul dintre soti a incheiat contractul de
inchiriere, celalalt sot poate deveni titular de contract (poate “continua” contractul), in ipoteza
absentei sau decesului titularului 51 .
Intrucat, deseori, in practica intalnim si situatii in care nu a fost realizata casatoria sub
aspect legal, trebuie retinut ca, in conformitate cu dispozitiile legale, concubinul titularului
contractului de inchiriere nu beneficiaza de acelasi regim juridic cu sotul. Astfel, legea
dispune in mod imperativ ca acesta (concubinul) sa fi locuit cel putin un an de zile in mod
efectiv impreuna cu titularul contractului si sa fie inscris in contract 52 . In schimb, pentru sot
este necesar doar sa locuiasca efectiv cu titularul de contract.

49
Conform dispozitiilor art. 1437, Cod civil.
50
Prof. Univ. d. Francisc Deak, Tratat de drept civil – Contracte speciale, Universul Juridic, Bucuresti 2001,
pag. 215.
51
In conformitate cu dispozitiile art. 27, lit. a, din Legea 114/1996 cu modificarile si completarile ulterioare.
52
In conformitate cu dispozitiile art. 27, lit. c, din Legea 114/1996 cu modificarile si completarile ulterioare.

74
 In aceasta situatia persoanele indreptatite sa ceara continuare contractului (respectiv
sotul, ascendentii si descendentii si alte persoane, care sunt inscrise in contract si care au
locuit efectiv cu titularul de contract – in cazul ultimei categorii mai mult de un an de zile,
pot cere acest lucru, in mod expres, in temeiul art 27 din legea 114.1996. Daca sunt mai
multe cereri, instanta de judecata va dispune cu privire la continuarea contractului.
Posibile solutii pentru reducerea diferentelor in plan juridic dintre sot si concubini,
aratate mai sus, sunt revizuirea textului de lege in cauza sau adoptarea unor noi prevederi
legale cu privire la concubinaj (uniunea consensuala), care sa atenueze aceste diferente.
Aceasta ultima solutie ar putea avea efecte in multiple domenii, intre care in materia
succesiunii sau cu privire la mandatul tacit dintre soti.
3. Cazul in care se solicita de catre proprietar rezilierea contractului pentru
nexecutarea obligatiilor sau savarsirii de catre chirias a unor fapte culpabile
Daca chiriasul nu indeplineste obligatiile prevazute in contract sau de lege,
proprietarul (locatorul) poate initia o actiune in instanta si solicita rezilierea contractului,
evacuarea chiriasului si acordarea de daune.
In mod specific, se poate initia o asemenea actiune, in urmatoarele cazuri 53 :
- chiriaşul nu a achitat chiria cel puţin 3 luni consecutiv;
In acest caz, chiriasul are dreptul de a cere instantei de judecata un termen de gratie
pentru a plati suma in cauza, putand astfel continua contractul de inchiriere. De asemenea, in
cazul in care indeplineste cerintele legale, poate solicita o locuinta sociala de la Consiliul
local.

-
chiriaşul a pricinuit însemnate stricăciuni locuinţei, clădirii în care este
situată aceasta, instalaţiilor, precum şi oricăror alte bunuri aferente lor, sau
dacă înstrăinează fără drept părţi ale acestora;
In apararea sa chiriasul poate arata faptul ca stricaciunile trebuie sa fie insemnate in
raport cu valoarea imobilului, pentru a putea justifica evacuarea. Astfel de stricaciuni
constituie modificarile structurale ale locuintei fara consimtamantul proprietarului. De
asemenea, stricaciunile trebuie sa fi fost realizate de chirias, persoanele familiei sale (nu doar
rudele ci si persoanele introduse in case, de ex persoane tolerate) sau sublocatar (cand e
cazul).
- chiriaşul are un comportament care face imposibilă convieţuirea sau
împiedică folosirea normală a locuinţei;
Simpla stanjenire, prin incidente sporadice, sau in cazul in care comportamentul
priveste vecinii si nu imobilului si nu locatarii acestuia, precum si in cazul in care nu sunt
provocate exclusiv de chirias, nu justifica evacuarea. Persoanele care locuiesc cu chiriasul
care faca imposibila locuirea nu pot fi evacuati impreuna cu acesta, daca arata ca au luat
masuri, in raport de posibilitati, pentru a determina schimbarea comportamentului acestuia, ei
insisi fiind victimele comportamentului necorespunzator, chiar daca masurile au ramas fara
rezultat. Cu titlu de exemplu, doar fiul major urmeaza a fi evacuat, daca parintii acestuia au
incercat sa impiedice comportamentul neadecvat, desi nu au avut succes.
- chiriaşul nu a respectat clauzele contractuale
In aceasta situatie, chiriasul poate invoca faptul ca este necesar ca obligatia in cauza
sa fie o obligatie principala si nu una minora, incat sa fie de natura sa aduca o vatamare
proprietarului (vezi art. 1439, alin 2). Cu titlu de exemplu, neplata utilitatilor, daca acestea nu
sunt incluse in cuantumul chiriei, poate constitui o vatamare a proprietarului.

53
Conform legii 114/1996 cu modificarile si completarile ulterioare, art. 24, lit b).

75
 In situatia in care se pune problema evacuarii chiriasului, legea asigura o protectie
sporita, in sensul in care evacuarea se poate face numai prin intermediul instantei, si numai in
baza unei hotarari judecatoresti definitive si irevocabile si investita cu titlu executoriu.
Astfel, indiferent daca proprietarul este persoana fizica sau juridica, persoana privata
sau autoritate de stat, chiriasul unei locuinte nu poate fi evacuat fortat decat in urma initierii
unei actiuni in instanta. Actiunea, numita actiune in evacuare, trebuie sa prevada expres
fiecare persoana care urmeaza a fi evacuata. De asemenea, este necesar ca hotararea instantei
de judecata sa fie definitiva si irevocabila, ceea ce presupune parcurgerea fazelor procesuale
aferente (apel si recurs). In plus, se impune ca hotararea sa fie investita cu titlu executoriu,
ceea inseamna ca aceasta poate fi “pusa in practica fortat” de catre executorul judecatoresc.

6.5.6.3 Probleme în situaţia în care nu există un contract scris

Legea impune ca inchirierea locuintelor sa fie realizata prin contract scris, care sa
cuprinda in mod imperativ unele elemente. Nu este necesara incheierea unui contract in
forma autentica (la notariat), iar contractul se poate incheia prin simplul acord al partilor.

Articolul 21 din legea 114/1996 prevede:

” Închirierea locuinţelor se face pe baza acordului dintre proprietar şi chiriaş,
consemnat prin contract scris, care se va înregistra la organele fiscale teritoriale şi va
cuprinde:
a) adresa locuinţei care face obiectul închirierii;
b) suprafaţa locativă şi dotările folosite în exclusivitate şi în comun;
c) suprafaţa curţilor şi a grădinilor folosite în exclusivitate sau în comun;
d) valoarea chiriei lunare, regulile de modificare a acesteia şi modul de plată;
e) suma plătită în avans în contul chiriei;
f) locul şi condiţiile în care se realizează primirea şi restituirea cheilor;
g) obligaţiile părţilor privind folosirea şi întreţinerea spaţiilor care fac obiectul
contractului;
h) inventarul obiectelor şi al dotărilor aferente;
i) data intrării în vigoare şi durata;
j) condiţiile privind folosinţa exclusivă şi în comun a părţilor aflate în coproprietate;
k) persoanele care vor locui împreună cu titularul contractului;
l) alte clauze convenite între părţi.”

Totuşi, avand in vedere art. 1416 si 1417 Cod civil dispun reguli speciale privind
proba contractului de locaţiune, nu este deloc recomandabilă încheierea lui numai verbal.
Dacă nu este constatat printr-un înscris, legea distinge între două situaţii:
1) dacă nu s-a început executarea contractului încheiat verbal şi una dintre părţi neagă
existenţa lui, atunci proba cu martori nu este admisă, oricât de mică ar fi valoarea, conform
art. 1416 C.civ..
2) dacă contractul încheiat verbal este în curs de executare şi, în lipsă de chitanţă,
există o contestaţie asupra preţului, locatarul poate solicita o expertiză pentru stabilirea
preţului, iar cheltuielile expertizei cad în sarcina sa, dacă evaluarea făcută de expert întrece
preţul pe care el l-a arătat (art. 1417 C. civ.).

Totodata, tinand seama si de prevederile art. 1191, Cod civil, si de faptul ca, in
practica, nu se intalnesc situatii in care valoarea obiectului contractului de inchiriere sa fie
mai mica de 250 lei (0,025 RON), cerinta formei scrise a contractului, apare strict necesara.

76
 Codul Civil, art. 1191:
“Dovada actelor juridice al caror obiect are o valoare ce depaseste suma de 250 lei,
chiar pentru depozit voluntar, nu se poate face decat sau prin act autentic, sau prin act
sub semnatura privata.
Nu se va primi niciodata o dovada prin martori, in contra sau peste ceea ce
cuprinde actul, nici despre ceea ce se pretinde ca s-ar fi zis inaintea, la timpul sau in
urma confectionarii actului, chiar cu privire la o suma sau valoare ce nu depaseste 250
lei.
Partile insa pot conveni ca si in cazurile aratate mai sus sa se poata face dovada cu
martori, daca aceasta priveste drepturi de care ele pot sa dispuna.”

Dovada cu martori, poate fi, totusi, utilizata in ipoteza in care, s-au efectuat acte de
executare a contractului incheiat verbal si exista un incpetu de dovada scrisa (cum ar fi
chitantele de plata a chiriei), sau preconstituirea sau conservarea dovezii scrise au fost cu
neputinta. (art 1197,1198 Cod civil) 54 .
Dacă litigiul priveşte alte elemente ale contractului decât preţul (de exemplu
consimţământul locatorului la schimbarea destinaţiei bunului), se aplică regulile generale din
materia de probe; în privinţa termenului însă, legea face trimitere la obiceiul locului şi
stabileşte câteva prezumţii relative (art. 1450 – 1452 C.civ.).
Intrucat, in practica este des intalnita situatia in care nu exista un contract scris privind
inchiriere, mai ales daca locuinta in cauza este proprietate privata, facem urmatoarele
precizari.
Daca nu este posibila inchierea unui contract scris cu proprietarul (locatorul), regimul
juridic al “chiriasului” este unul foarte precar, avand in vedere ca acesta dificultatile
exprimate anterior privind dovada contractului de inchiriere, si, astfel, este asimilat unei
persoane tolerate in locuinta de catre proprietar, fara a se putea bucura de nici o protectie din
partea legii, desi “chiriasul” indeplineste obligatiile la fel ca un chirias care detine un contract
scris.
Cu titlu de exemplu, desi “chiriasul” - persoana care a inchiriat o locuinta fara a avea
contract scris plateste chirie, efectueaza reparatiile ce cad in sarcina sa (lucrarile mici)
precum si alte obligatii legale sau contractuale, acesta poate fi evacuat de proprietar, printr-o
actiune in evacuare pentru lipsa de titlu 55 . De retinut ca, in cazul evacuarii unei persoane care
nu detine sau nu poate face dovada calitatii de chirias, aceasta nu poate benefecia de protectia
legala asigurata chiriasilor impotriva evacuarilor. Astfel, spre deosebire de chiriasi, ca pot fi
evacuati numai in baza unei hotarari judecatoresti definitive si irevocabile56 , toate celelalte
persoane (inclusiv persoanele care nu pot face dovada calitatii de chirias) pot fi evacuate prin
punerea in executare a hotararii definitive a hotararii judecatoresti de admitere a actiuniiin
evacuare. In toate cazurile actiunea in evacuare trebuie sa fie indreptata impotriva fiecarei
persoane ce se doreste a fi evacuata. Aceleasi proceduri sunt valabile si in ceea ce priveste
persoanele care au ocupa un imobil, fara a avea nici un titlu in acest sens.
In situatia in care, urmare a celor prezentate anterior, “chiriasul” a fost evacuat, acesta
are foarte putine solutii disponibile. Cu privire la evacuare in sine, aceasta poate fi contestata
aratand ca detine un contract, si astfel detine calitate de chirias. Acest lucru poate fi facut
urmand procedura aratata mai sus.
In practica, este extrem de dificil de demonstrat clitatea de chirias in lipsa unui
contract scris, astfel incat o solutie de viitor poate fi modificarea legislatiei privind proba

54
Prof. Univ. d. Francisc Deak, Tratat de drept civil – Contracte speciale, Universul Juridic, Bucuresti 2001,
pag. 217.
55
In unele situatii, se poate chiar pune problema intentarii de catre proprietar a unei actiuni penale privind
tulburarea de posesie (art. 220, Cod penal).
56
Vezi supra.

77
contractului de inchiriere 57 , pentru a extinde protectia legala a chiriasilor la toti cei care au
aceasta calitate in realitate, insa nu pot beneficia de ea.
O posibila problema ce poate fi ocazionata in acest context este faptul ca, dupa
stabilirea in fata instantei de judecata a existentei contractului de inchiriere, pot aparea, in
practica, majorari ale chiriei, ocazionate de necesitatea platirii de catre proprietar a taxelor
impuse pentru inchirierea locuintei.
In plus, se pune problema daca o noua reglementare privind dovada contractului de
inchiriere se face in mod specific (numai pentru contractul de inchiriere a locuintelor) sau va
constiutui materia generala (pentru toate actele juridice), fapt ce antreneaza efecte ample, in
domeniul dreptului civil.

6.5.6.4 Locuinţa socială

Se impune observatia ca, in cazul unor locuinte cu caracter special (cu titlu de
exemplu, locuinta sociala sau locuinta de serviciu) exista un regim juridic distinct, locatorul
fiind de regula reprezentanti ai autoritatilor pulice sau alte persoane juridice. 58

In mod general, singura calitate pe care trebuie sa o indeplineasca locatarul unei

locuinte este de a fi persoana fizica, data fiind destinatia de locuinta a imobilului inchiriat.
Unele conditii suplimentare sunt necesare pentru inchirierea unor locuinte cu caracter special,
cum ar fi locuintele sociale, de serviciu, de necesitate sau de protocol. Astfel, in cazul
locuintelor sociale, persoanele in cauza trebuie sa indeplineasca unele criterii stabilite prin
lege, cum ar fi cele cu privire la nivelul maxim al venitului mediu net lunar. 59
Locuinta sociala desemneaza locuinta care se atribuie cu chirie subventionata unor
persoane sau familii, a caror situatie economica nu le permite accesul la o locuinta in
proprietate sau inchirierea unei locuinte in conditiile pietei.60
Desi ca regula generala avand in vedere destinatia locuintelor supuse inchirierii
calitatea de chirias ar trebui sa apartina oricarei persoane, articolul 43 din legea 114/1996
prevede ca
“locuintele sociale se repartizeaza de catre consiliile locale pe baza criteriilor
stabilite anual de acestea, in conditiile prevederilor prezentului capitol, si de ele pot
beneficia, in ordinea de prioritate stabilita de consiliile locale, urmatoarele categorii de
persoane:
- tinerii casatoriti care au fiecare varsta de pana la 35 de ani,
tinerii proveniti din institutii de ocrotire sociala si care au implinit varsta
de 18 ani,
- invalizii de gradul I si II,
- persoanele handicapate, pensionarii,
- veteranii si vaduvele de razboi,
beneficiarii prevederilor Legii nr. 42/1990, republicata, si ai Decretului-
lege nr. 118/1990, republicat,
- alte persoane sau familii indreptatite”. 61

57
De le ferenda, modificarea poate viza valoarea obiectului actelor juridice in sensul majorarii de la 250 lei la o
suma realista in contextul actual (vezi art. 1191, Cod civil).
58
Pentru detalii, a se consulta Alina Iuliana Tuca si Florentin Tuca, Constructia, inchirierea si administrarea
locuintelor, Editura All Beck, 2000, pagina 73.
59
Pentru detalii, vezi legea 114/1996 cu modificarile si completarile ulterioare (art. 42).
60
Pentru o abordare detaliata a problematicii locuintelor sociale, vezi Vasile Gilbea, Romani CRISS, Dreptul la
locuire, lucrare nepublicata.
61
Vasile Gilbea, Romani CRISS, Dreptul la locuire, lucrare nepublicata.

78
 In oricare din situatii “accesul” la locuinta in vederea inchirierii mai este conditionat
de criteriul venitului mediu net lunar realizat in ultimile 12 luni, art.42 stipuland ca “pot avea
calitatea de chiriasi doar familiile sau persoanele cu un venit mediu lunar realizat in ultimile
12 luni cu cel putin 20 % sub nivelul venitului net lunar pe membru de famile sau dupa caz
pe persoana.”
Referitor la criteriile de acordare a locuintelor sociale legea prevede ca prin hotarari
ale consiliului local se constituie comisii de analiza care la stabilirea ordinii de prioritate vor
avea in vedere 62 :
- conditiile de locuit ale solicitantilor;
- numarul copiilor si al celorlalte persoane care gospodaresc impreuna cu
solicitantii;
- starea sanatatii solicitantilor sau a unor membrii ai familiilor acestora;
- venitul lunar al familiei;
- vechimea cererilor.
Alaturi de aceste norme, Consiliile locale prin comisiile de atribuire stabilesc alaturi
de criteriile mentionate mai sus si altele cum ar fi nivelul de studii ale persoanelor care
solicita o locuinta sociala.Un asemenea criteriu, plaseaza romii intr-o situatie de dezavantaj in
procesul de atribuire a locuintelor sociale, deoarece o foarte mica parte dintre romi au studii
medii si mai ales superioare)
In ceea ce priveste perioada contractului de inchirere pentru locuintele sociale legea
114 /1996 contine dispozitii exprese aratand ca acesta se incheie pe o perioada de 5 ani cu
posibilitatea prelungirii specificandu-se ca unitatea administrativ–teritoriala reprezentata de
primar nu va putea refuza prelungirea contractului decit daca locatarul nu indeplineste
conditiile legale.
In cazul locuintelor sociale, in plus fata de situatiile aratate anterior, contractul va
inceta :
- in cazul in care venitul lunar pe familie, realizat in 2 ani fiscali
consecutivi depaseste cu peste 20 % nivelul minim prevazut la art 42 din
legea 114/1996, iar titularul contractului de inchiriere nu a achitat valoarea
nominala a chiriei in termen de 90 de zile de la comunicare; 63
- prin dobandirea in deplina proprietate (prin cumparare, donatie,
succesiune) sau prin inchirierea unei alte locuinte din fondul locativ de stat
de catre chiriasul unei locuinte sociale.

6.5.6.5 Problema persoanelor care au detinut o locuinta proprietate si au instrainat-o dupa 1 ianuarie
1990 în cazul locuinţelor sociale
In practica, este des intalnita situatia in care persoane ce au avut o locuinta proprietate
personala au instrainat-o (de cele mai multe ori prin vanzare) dupa data de 1 ianuarie 1990,
astfel incat, desi pot indeplini conditiile cerute de lege, acestia sunt exclusi in mod expres de
la dobandirea unei locuinte sociale prin efectul prevederilor art. 48 din legea 114/1996.
Asadar, legea nu distinge in functie de motivul pentru care a fost instrainta locuinta,
plasand in aceiasi situatie, atat persoane care au facut-o constransi de motive obiective si
neculpabile, cu persoane care au instrainat-o in vederea realizarii unor cheltuieli nechibzuite.
Astfel, situatia unei persoane care vandut locuinta pentru ca apoi sa poata plati un
tratament medical complicat si costisitor pentru sine sau pentru un membru de familie este

62
Vezi art. 43 din legea nr. 114/1996 cu modificarile si completarile ulterioare.
63
Conform art 46, lit b din legea nr. 114/1996.

79
asimilata cu situatia unei persoane care a vandut locuinta si a cheltuit pretul in mod
nechibzuit, incat ambele persoane raman fara locuinta, dar motivele sunt diferite.
In alta ordine de idei, se poate considera nejustificata, situatia unei persoane singure
sau a sotilor posesori ai unei locuinte proprietate comuna, care au instrainat locuinta
proprietate personala cand aveau varsta de 25 de ani, iar apoi desi au o situatie materiala
foarte precara nu pot accesa o locuinta sociala tot restul vietii.
In prezent, in unele cazuri se poate evita aceasta restrictie legala prin faptul ca alt
membru al familiei aplica pentru locuinta sociala, membru care nu a detinut o locuinta in
proprietate (de exemplu, in cazul in care parintii au detinut o locuinta in proprietate si au
instrainat-o ulterior, copii majori ai acestora aplica pentru locuinta sociala, urmand ca parintii
sa locuiasca impreuna cu copii majori).
De lege ferenda, pot fi gandite posibile solutii prin care legea sa nuanteze. Astfel,
legea poate sa impuna anumite criterii, in functie de motivul instrainarii locuintei proprietate
personala tratand in mod diferintiat, persoanele care nu se afla in situatii similare.
De asemenea, poate fi impusa o limitare temporala a interdictiei, care sa opereze in
toate cazurile sau doar in anumite ipoteze (de exemplu, numai pentru persoanele care au
vandut locuinta din motive independente si in mod neculpabil).
O ultima solutie prevazuta o constituie o depunctare a persoanelor care au detinut o
locuinta si au intrainat-o ulterior, astfel incat sanctiunea sa fie una proportionala si nicidecum
exagerata, asa cum se poate considera in prezent.

6.5.6.6 Locuinţele revendicate

Un caz special apare prin adoptarea OUG 40/1999, conform careia chiriasii din
imobilele “revendicate” beneficiaza de dreptul de reinnoire a contractului de inchiriere, pe
aceiasi perioada si pentru aceiasi suprafata locativa64 . Astfel, potrivit art. 14 alin.l si 4 din
OUG 40/1999, "la expirarea termenului de inchiriere, chiriasul are dreptul la reinnoirea
contractului, pentru aceeasi perioada, daca partile nu modifica prin acord expres durata
inchirierii" si “sunt permise mai multe reinnoiri succesive”.
Prin urmare, chiriasul se bucura de plin drept si fara indeplinirea vreunei formalitati,
de dreptul la reinnoirea repetata a contractului de inchiriere, drept care confera chiriasului o
folosinta locativa, practic, viagera (dar netransmisibila prin mostenire), daca nu a intervenit o
cauza legala in prezenta careia proprietarul poate refuza reinnoirea contractului.
De subliniat faptul ca, dreptul chiriasului la reinnoirea contractului de inchiriere nu
opereaza si in cazul in care termenul contractual a fost prelungit prin lege dupa expirarea
aecstui termen (anume, pentru locuintele redobandite de fostii proprietari (mostenitorii lor)
sau care au devenit proprietate particulara prin privatizare) (art.2-7 din OUG nr.40/1999).
In acest caz, chiar daca locatorul nu doreste reinnoirea contractului, chiriasul poate
beneficia de reinnoire chiar peste vointa locatorului. Sunt unele situatii care constituie
exceptii de la aceasta regula si permit propritarului (locatorului) sa refuze reinnoirea
contractului de inchiriere daca:
- locuinta este necesara pentru a satisface nevoile sale de locuit, ale sotului,
parintilor ori copiilor oricaruia dintre acestia;
- locuinta urmeaza a fi vanduta, dar cu respectarea dreptului de preemptiune
al chiriasului;
- chiriasul nu a achitat chiria cel putin trei luni consecutiv;
- chiriasul a subinchiriat locuinta fara consimtamantul scris al proprietarului;

64
Prevederile OUG 40/1999 nu se aplica decat in cazul locuintelor “revendicate”.

80
 - chiriasul a schimbat total sau partial destinatia ori structura interioară a
locuintei fără consimtământul scris al proprietarului si fără aprobările
legale;
- chiriasul a pricinuit însemnate stricăciuni locuintei, clădirii în care este
situată aceasta, instalatiilor sau bunurilor aferente acestora ori a înstrăinat
fără drept părti din acestea;
- chiriasul are un comportament ce face imposibilă convietuirea sau care
împiedică folosirea normală a locuintei; 65

In primele doua cazuri (lit.a si b), proprietarul este obligat sa ii notifice chiriasului
refuzul de a reinnoi contractul de inchiriere cu cel putin un an inainte de expirarea termenului
contractual (art. 14 alin.3).
Pe de alta parte, in aceste doua cazuri de refuz, daca chiriasul (si membrii familiei) au
un venit mediu net lunar pe membru de familie sub nivelul salariului mediu net pe economic,
precum si in cazul celor care au dreptul la locuinte sociale potrivit Legii nr.114/1996 (venit
mediu net lunar pe familie, pentru care se acorda ajutor social potrivit legii, majorat cu 10 % -
art. 12), consiliile locale sunt obligate sa le puna la dispozitie cu prioritate (prioritate absoluta
fata de orice alta prioritate prevazuta de legislatia locativa) o locuinta corespunzatoare in
termen de 1 an de la data cererii chiriasului.
In cazul in care consiliul local nu a putut pune la dispozitia chiriasului o asemenea
locuinta in termenul de un an, termenul contractual se prelungeste pentru o perioada de cel
mult 6 luni, dupa care proprietarul poate cere mutarea chiriasului pe calea schimbului
obligatoriu in locuinta ce i se pune la dispozitie (art. 15 si art.23-25 din OUG nr.40/1999).
Dreptul proprietarului de a refuza reinnoirea contractului in cele doua cazuri analizate
(lit.a si b) este conditionat de punerea la dispozitia chiriasului a unei alte locuinte
corespunzatoare (de catre consiliul local sau proprietar) numai in cazul chiriasilor cu venituri
sub nivelul aratat.
Daca venitul pe familie depaseste acest nivel, refuzul de reinnoire a contractului este
neconditionat si deci, dupa 30 de zile de la expirarea termenului contractual (art.14 alin.5),
proprietarul poate cere evacuarea chiriasului. Acesta (ca si orice chirias care nu beneficiaza
de reinnoirea contractului pentru motivele aratate) are numai un drept prioritar la acordarea
inlesnirilor prevazute de L. nr.114/1996, in vederea dobandirii (cumpararii sau construirii)
unei locuinte (art. 16 din OUG nr.40/1999).
Inseamna ca, practic, termenul contractual se prelungeste nu cu 6 luni, ci pana la
asigurarea unei alte locuinte. Asadar, chiriasul nu se va muta din locuinta decat la asigurarea
unei alte locuinte, fie de catre consiliul local, fie de catre proprietar.
Pentru cazurile prevazute la lit.c si d, refuzul proprietarului de a reinnoi contractul
trebuie sa fie notificat chiriasului cu cel putin 60 de zile inainte de expirarea termenului
contractual (art. 14 alin.3), dar nu este conditionat de punerea la dispozitia chiriasului a unei
alte locuinte, indiferent de venitul pe membru de familie (art. 15).
In toate cele 4 cazuri (lit.a, b, c si d), daca locatiunea nu s-a reinnoit in conditiile legii,
chiriasul este obligat sa paraseasca locuinta in termen de 30 de zile de la expirarea termenului
contractual (initial sau reinnoit) si, bineinteles, sa plateasca chiria si cheltuielile pentru
servicii si intretinere aferente perioadei cat a ocupat efectiv locuinta (art. 14 alin.5).
Incetarea contractului de inchiriere cu obligatia parasirii locuintei se produce, in toate
cazurile, numai daca proprietarul a notificat chiriasului refuzul de a reinnoi contractul prin
executorul judecatoresc, in notificare indicandu-se si motivul refuzului, iar daca drept motiv
se invoca nevoile locative ale persoanelor prevazute de lege (art. 14 alin.2 lit.a din OUG

65
Conform art. 14, al. 2 din OUG 40 / 1999 cu modficarile si completarile ulterioare.

81
nr.40/1999) notificarea trebuie sa indice numele, prenumele, cetatenia, domiciliul, precum si
legatura de rudenie sau afinitate ori calitatea de sot a persoanei indreptatite (art.22 alin.l si 2
din OUG nr.40/1999).
In lipsa notificarii sau daca notificarea este nula pentru ca nu indeplineste conditiile
aratate, ori pentru ca nu a fost comunicata cu cel putin un an, respectiv 60 de zile, inainte de
expirarea termenului contractual, se produce reinnoirea contractului de inchiriere (art.22
alin.3), incetarea lui putand interveni pentru cauzele prevazute de L.nr.114/19961 sau, dupa
expirarea termenului reinnoit, daca proprietarul poate justifica motive legale (art. 14 si urm.
din OUG nr.40/1999) pentru a refuza reinnoirea repetata a contractului de inchiriere.
Un caz special, este acela in care chiria a fost majorata, situatie in care contractul de
inchiriere nu poate fi reziliat decat daca se dovedeste ca chiriasul nu a platit chiria cu rea-
credinta.

6.5.6.7 Dreptul de preemptiune în cazul locuinţelor revendicate

In cazul in care proprietarul notifica chiriasului, cu cel putin un an inainte de
expirarea termenului contractual, refuzul de a reinnoi contractul deoarece are intentia de a
vinde locuinta (motiv de refuz prevazut in art. 14 alin.2 lit.b), chiriasul are un drept
preferential de cumparare a locuintei la pret egal (drept de preemptiune - art. 18 alin.1 din
OUG nr.40/1999). El are acest drept si in cazul in care proprietarul vinde locuinta inainte de
expirarea perioadei de inchiriere (art.21 din OUG nr.40/1999) si deci problema refuzului de a
reinnoi contractul inca nu se pune. Cu alte cuvinte, chiriasul are drept de preemptiune in toate
cazurile in care proprietarul intentioneaza sa vanda locuinta inchiriata.
Daca dreptul de proprietate asupra locuintei se transmite pe alta cale (contract de
donatie, de intretinere etc., inclusiv mostenire legala sau testamentara), chiriasul nu are nici
un drept special la cumpararea locuintei.
In aceste cazuri, drepturile si obligatiile chiriasului - inclusiv dreptul la reinnoirea
contractului - din punct de vedere juridic nu sufera modificari, contractul de inchiriere fiind
opozabil noului proprietar (art. 1441 C.civ.) daca a fost incheiat in scris si inregistrat la
organul fiscal teritorial, cu exceptia cazului in care incetarea inchirierii din cauza transmiterii
proprietatii a fost prevazuta in contractul de inchiriere (art.21 din OUG nr.40/1999).

6.6 Recomandǎri şi dezbateri

În ceea ce priveşte problema chiriaşilor fără contract, o solutie de viitor poate fi

modificarea legislatiei privind proba contractului de inchiriere 66 , pentru a extinde
protectia legala a chiriasilor la toti cei care au aceasta calitate in realitate, insa nu pot
beneficia de ea. O limita a acestei solutii o poate consitui faptul ca in acest sens, dupa
stabilirea in fata instantei de judecata aexistentei contractului de inchiriere, pot aparea, in
practica, majorari ale chiriei, ocazionate de necesitatea platirii de catre proprietar a taxelor
impuse pentru inchirierea locuintei. In plus, se pune problema daca o noua reglementare
privind dovada contractului de inchiriere se face in mod specific (numai pentru contractul de
inchiriere a locuintelor) sau va constiutui materie generala (pentru toate actele juridice), fapt
ce antreneaza efecte ample in domeniul dreptului civil.
În ceea ce priveşte problema accesului la locuinţele sociale:
De lege ferenda, pot fi gandite posibile solutii prin care legea sa nuanteze tratamentul
66
Modificare poate viza valoarea obiectului actelor juridice in sensul majorarii de la 250 lei la o suma
rezonabila in contextul actual (vezi art. 1191, Cod civil).

82
aplicat persoanelor care au vândut o locuinţă. Astfel, legea poate sa impuna anumite criterii,
in functie de motivul instrainarii locuintei proprietate personala tratand in mod diferentiat,
persoanele care nu se afla in situatii similare.
De asemenea, poate fi impusa o limitare temporala a interdictiei, care sa opereze in
toate cazurile sau doar in anumite ipoteze ( de ex. numai pentru persoanele care au vandut
locuinta din motive independente si in mod neculpabil).
O ultima solutie prevazuta o constituie o depunctare a persoanelor care au detinut o
locuinta si au intrainat-o ulterior, astfel incat sanctiunea sa fie una proportionala si nicidecum
exagerata, asa cum se poate considera in prezent.

83
7 Observaţii generale

7.1 Raportarea la drepturile omului

Lipsa actelor de stare civilă, de identitate şi a actelor locative afectează sistematic

exercitarea drepturilor cetăţeneşti şi sociale ale persoanelor, aşa cum acestea au fost definite
atât în convenţiile internaţionale ratificate de statul român cât şi de legislaţia românească.
Tabelul 21. Implicaţii asupra drepturilor individuale ale lipsei actelor de stare civilă, identitate şi
locative
Lipsa actelor de stare civilă şi Lipsa actelor locative
de identitate
Raportare la convenţiile privind - Dreptul la nume şi Dreptul la locuinţǎ adecvatǎ
drepturile omului naţionalitate (Convenţia pentru drepturi
(Convenţia asupra drepturilor sociale şi economice, 1976, art.
copilului, 1990, art. 7) 11)
- Dreptul la securitate - Nu existǎ un „drept la
socialǎ inclusiv proprietate” – locuinţa
asigurǎri sociale; adecvată poate fi
dreptul la asistenţǎ închiriatǎ, dată în
medicalǎ şi educaţie folosinţă etc.
(Convenţia pentru drepturi
sociale şi economice, 1976, art.
9, 12, 13)

Consecinţe şi riscuri pentru Excluziune socialǎ: Dificultǎţi în obţinerea actelor

persoanǎ - Acces la servicii sociale
- Acces la piaţa muncii
- Dreptul la vot
Riscuri:
- Trafic de persoane
- Adopţii ilegale
Consecinţe şi riscuri pentru Dezvoltarea crimei organizate:
societate - Trafic de persoane,
adopţii ilegale
Realizarea incompletǎ a
drepturilor politice
Realizarea incompletǎ a
drepturilor sociale şi economice
de identitate (remediate prin
noua legislaţie din 2006)
Locuinţǎ nesigurǎ, în condiţii
improprii
Imposibilitatea încheierii
contractelor cu furnizorii de
utilităţi (electricitate, apă, gaz
etc)
Dezvoltarea gheoturilor, a
vecinǎtǎţilor segregate
Realizarea incompletǎ a
drepturilor sociale şi economice

Mai mult, soluţionarea acestor probleme aduce uneori în discuţie probleme legate de
nerespectarea drepturilor omului.
De exempu, unul dintre riscurile majore ale proiectelor de relocare a rezidenţilor din
zone în care sănătatea publică este pusă în pericol, sau din clădiri insalubre etc. este riscul
segregării etnice. De exemplu, cartierele de locuinţe puse în funcţiune de autorităţile publice

84
în localităţi precum Piatra-Neamţ, Roman, Dorohoi au răspuns la probleme reale ale
locatarilor şi ale autorităţilor – dar soluţiile găsite se bazează pe principiul construirii de
colonii pentru locatari în mare majoritate romi, amplasate la marginea localităţii.
În România, Ordonanţa 137 / 2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor
de discriminare (modificată de Legea 48 / 2002 ) are două prevederi referitoare explicit la
vecinătăţi defavorizate, în Articolul 17 (vezi secţiunea de mai jos). Din punct de vedere legal
este însă foarte dificil de dovedit că o anumită decizie administrativă este cauzată de
particularităţile etnice sau de alte caracteristici ale persoanelor afectate. Scandalul public din
jurul proiectului din Piatra-Neamţ ilustrează ambiguitatea şi flexibilitatea discursului politic.
Această ambiguitate nu ţine însă numai de discurs, ci de structura reală a acţiunilor. Dată
fiind distribuţia inegală a sărăciei extreme între români şi romi, anumite măsuri direcţionate
către comunităţi defavorizate (cum ar fi evacuarea locatarilor clandestini sau mutarea
locatarilor unui bloc devastat în alt cartier) vor avea un impact disproporţionat asupra
romilor.
7.1.1 Colectarea datelor statistice referitoare la minorităţile naţionale
Toţi actorii implicaţi în colectarea datelor statistice trebuie să respecte
confidenţialitatea sau, după caz, anonimitatea datelor.
Există mai multe metode de culegere a datelor. De exemplu, sondajele statistice
bazate pe chestioare aplicate subiecţilor dintr-un eşantion reprezentativ; eşantioanele sunt
construite pe baza informaţiilor din listele electorale, informaţiile de recensământ cu privire
la distribuţia minorităţilor pe teritoriul ţării, alte liste de subiecţi etc. Datele pot fi culese şi de
la lideri locali, învăţători, preoţi etc. Aceste persoane sunt în general contactate acasă, şi au
întotdeauna dreptul să accepte sau să refuze interviul. De cele mai multe ori contactul direct,
la domiciliu, între operator şi participantul la cercetare înseamnă că operatorul cunoaşte
identitatea celui din urmă (nume, adresă, identitate etnică etc).
Confidenţialitatea se referă la faptul că datele folosite pentru identificarea subiecţilor
nu vor fi disponibile decât celor direct implicaţi în realizarea studiului. Anonimitatea este un
standard mai strict, care presupune că identitatea subiectului este necunoscută chiar şi
cercetătorilor, pe toată perioada realizării studiului şi ulterior. În general cercetătorii folosesc
standardul confidenţialităţii, care permite de exemplu intervievarea repetată a aceloraşi
subiecţi – fie pentru studii panel, sau studii pre-post, sau pur şi simplu pentru controlul
culegerii datelor.
Alte principii generale în culegerea datelor se referă la:
- participarea voluntară a persoanelor la studiu;
- cerinţa consimţământului informat: potenţialii participanţi trebuie să fie pe deplin
informaţi cu privire la metodele de culegere a datelor, scopul cercetării, eventualele
riscuri presupuse de participare, precum şi cu privire la alte probleme care îi
interesează, pentru a-şi putea da consimţământul în cunoştinţă de cauză;
- evitarea riscurilor: cercetătorii nu trebuie să pună participanţii la studiu într-o poziţie
în care pot suferi, fizic sau psihic, ca urmare a implicării lor.
O problemă importantă se referă la auto-identificarea sau hetero-identificarea etnică a
participanţilor la o cercetare. Cercetătorii nu au dreptul să atribuie subiecţilor apartenenţa la
un grup etnic cu care aceştia nu se identifică. Prin urmare, hetero-identificarea poate fi
folosită numai la nivel de comunitate (nu la nivel de individ), pentru a găsi acele comunităţi
în care locuitorii au o probabilitate mare de auto-identificare etnică cu o anumită categorie.
Problemele apar şi datorită faptului că o persoană se poate identifica diferit de la caz la caz, în
funcţie de riscurile sau mizele situaţiei în care se află; de exemplu, se presupune că o
proporţie semnificativă a persoanelor care se auto-identifică ca fiind români în datele de
recensământ se auto-identifică cu grupul etnic al romilor în alte situaţii de interacţiune, mai

85
puţin formale. Această posibilă variaţie a auto-identificării unui individ nu înseamnă însă că
cercetătorul poate să îi atribuie acestuia o identitate etnică diferită de cea pe care persoana a
ales-o în interacţiunea cu el. La nivel general însă, datele statistice cu privire la distribuţia
categoriilor etnice trebuie interpretate ţinând cont de tipul de interacţiune în care a fost
solicitată auto-identificarea persoanelor, dat fiind că acesta influenţează rezultatele finale.
În cazul persoanelor rome o altă problemă se referă la terminologia folosită, dat fiind
că termenul „ţigan” are o conotaţie peiorativă clară. Anumite grupuri etnice de romi se auto-
identifică însă ca fiind „ţigani”, iar subiecţii ne-romi pot fi mai familiarizaţi cu acest termen
decât cu cel de romi. Prin urmare, în anumite situaţii este recomandabilă folosirea
alternativă (variind de la o propoziţie la alta etnonimul utilizat) sau simultană (varianta
„rom / ţigan”, de exemplu) a ambelor etnonime în exprimare. Utilizarea exclusivă a
etnonimului „ţigan” este controversată. Pentru a asigura validiatea datelor fără a afecta
demnitatea subiecţilor, cercetătorul trebuie să aleagă o metodă de folosire a etnonimelor
astfel încât să evite conotaţiile negative şi distorsionante ale etnonimului „ţigan”, fără ca
totuşi să afecteze familiaritatea conversaţiei sau să impună asupra subiecţilor etnonime cu
care aceştia nu se identifică.

7.2 Citirea şi interpretarea datelor de sondaj

Anchetele sociologice prin sondaj sunt o sursă valoroasă de date cu privire la starea
socială a populaţei. În cazul problemei excluziunii formale şi a lipsei actelor locative pentru
populaţia de romi, se impun câteva precizări pentru a facilita interpretarea acestor date:
(1) O primă întrebare se referă la metodologia de eşantionare, care poate diferi între
două cercetări, afectând astfel comparabilitatea rezultatelor. De exemplu, unele cercetări pot
include şi proporţii ridicate de persoane care se declară de etnie română în chestionar, dar
hetero-identificate de operatori sau de alţi actori sociali ca „romi”. Cititorul trebuie să observe
dacă eşantionul include astfel de persoane hetero-identificate şi dacă ele au fost sau nu
incluse în analiza care se află în spatele estimărilor numerice.
(2) O altă preocupare referitoare la eşantionare se referă procedurile de găsire a
romilor. În cazul eşantioanelor reprezentative pentru populaţia (neinstituţionalizată) a
României, o procedură frecventă constă în selecţia aleatoare a subiecţilor de pe listele
electorale. Dat fiind că nu există nici un fel de liste publice pe care să fie înregistrate
persoanele în funcţie de etnie, această procedură nu poate fi aplicată atunci când se doreşte
construirea unui eşantion al populaţiei rome. Prin urmare, se aplică diferite metode de alegere
a localităţilor, a zonelor şi a indivizilor din aceste zone. Diferenţe substanţiale în aceste
proceduri pot duce la diferenţe de structură a eşantionului, afectând de asemenea
comparabilitatea datelor. Două tipuri de romi sunt susceptibile de a fi subreprezentate:
- pe de o parte, cei care trăiesc în zone izolate şi considerate periculoase, precum
comunităţile de pe gropile de gunoi – datorită reticenţei operatorilor de chestionar de a merge
acolo;
- pe de altă parte, romii care trăiesc răspândiţi printre ne-romi, deoarece identificarea
lor pentru a fi incluşi în eşantion este mult mai dificilă decât cea a romilor care trăiesc în
comunităţi compacte.
(3) O a treia întrebare se referă la indicatorii folosiţi pentru a măsura lipsa actelor de
identitate sau a celor de stare civilă. În interpretarea datelor trebuie să fim atenţi la situaţiile
care sunt efectiv incluse în răspunsurile oferite de subiecţi. De exemplu, după cum am
discutat mai sus, persoanele care nu au certificat de naştere deoarece nu au fost niciodată
înregistrate se află într-o situaţie mult mai dificilă din perspectiva soluţionării ei decât cele

86
care nu au certificat de naştere deoarece l-au pierdut. Astfel, de exemplu, întrebarea „Aveţi
certificat de naştere?” nu diferenţiază între cele două categorii. În unele cazuri informaţii
detaliate pot fi disponibile în baza de date, fără să fi fost însă analizate şi prezentate în
raportul cercetării.

7.3 Obstacole şi resurse în procesul de punere în legalitate

7.3.1 Excluziunea socială

Excluziunea socială a multora dintre cetăţenii de etnie romă îngreunează substanţial
procesul de punere în legalitate, datorită dezavantajelor cumulate ale solicitanţilor. Aceştia se
confruntă deseori simultan cu probleme precum:
- lipsa simultană a actelor părinţilor şi copiilor;
- un nivel scăzut de educaţie, echivalent deseori cu analfabetism funcţional;
- sărăcie extremă şi lipsa unor surse stabile de venit;
- locuire precară, cu un risc ridicat de pierdere sau deteriorare a documentelor;
- locuire fără forme legale;
- locuire în comunităţi izolate, lipsite de căi de acces şi mijloace de transport;
- lipsa nevoii percepute de acte de identitate, datorită slabei integrări în reţeaua de
instituţii sociale care solicită aceste acte – precum serviciile medicale, şcolare, transferurile
sociale etc.
În aceste condiţii, punerea în legalitate necesită consiliere şi asistenţă din partea
instituţiilor statului şi a altor actori sociali implicaţi în acest proces, pentru a depăşi
dezavantajele cumulate.
Obstacolul cel mai frecvent întâlnit de către angajaţii serviciilor publice comunitare
de evidenţa persoanelor, conform datelor de interviu, constă în lipsa actelor locative.
Legislaţia actuală a facilitat abordarea acestei probleme în cazul cetăţenilor care au acte de
proprietate incomplete (chitanţă de mână etc) sau succesiuni nerealizate, dar problema
rămână încă deschisă pentru cei care locuiesc cu chirie şi fără forme legale, sau cei care
locuiesc abuziv sau în condiţii precare – persoane care nu pot obţine decât cărţi provizorii de
identitate.

7.3.2 Resurse şi obstacole instituţionale

Problema punerii în legalitate a cetăţenilor fără acte de stare civilă şi de identitate a
fost asumată ca o prioritate de serviciile publice comunitare, judeţene şi locale, de evidenţă a
persoanelor prin Planurile de măsuri din anii 2005 şi 2006. Această prioritate a fost susţinută
prin acţiunile organizaţiilor neguvernamentale active în problematica romilor, precum
Romani CRISS, Partida Romilor, Agenţia de Dezvoltare Comunitară „Împreună”, precum şi
alte organizaţii de la nivel local.
În toată ţara au loc acţiuni cu camera mobilă în comunităţile dezavantajate, ceea ce
facilitează considerabil procesul de punere în legalitate. Aceste acţiuni sunt iniţiate în general
la solicitarea organizaţiilor neguvernamentale, a liderilor locali sau a secţiilor de poliţie
locale, ca urmare a sesizării existenţei unui număr relativ ridicat de cetăţeni fără acte.
Un Protocol încheiat între Ministerul Sănătăţii şi Ministerul Administraţiei şi
Internelor facilitează circuitul informaţiilor în cazul pacienţilor care nu au acte de identitate şi
cod numeric personal, permiţând astfel atât asigurarea asistenţei medicale pentru aceştia (mai
ales în cazul minorilor şi a femeilor gravide) cât şi punerea lor în legalitate.

87
 Legislaţia actuală permite scutirea de taxe şi amenzi contravenţionale a solicitanţilor
de acte de identitate cu situaţie materială precară, eliminând astfel un obstacol considerabil în
procesul de punere în legalitate.
Experţii romi din cadrul Primăriilor şi din Prefecturi, precum şi grupurile mixte de
lucru la nivel judeţean reprezintă de asemenea o resursă instituţională importantă în acest
proces.

Pe de altă parte, principalele obstacole instituţionale evidenţiate de datele de interviu

se referă la:
- Lipsa fondurilor în bugetele locale pentru a suporta contravaloarea costurilor de
eliberare a cărţilor de identitate pentru cetăţenii lipsiţi de mijloace materiale;
- Refuzul unor direcţii de evidenţă a populaţiei de a elibera cărţi de identitate
provizorii, solicitând actele complete;
- Mutarea responsabilităţii de la o direcţie la alta, mai ales în cadrul municipiului
Bucureşti;
- Solicitarea deplasării în localitatea cu ultimul domiciliu dovedit al părinţilor, pentru
eliberarea primei cărţi de identitate a minorului, în cazul în care familia nu poate dovedi
adresa noului domiciliu iar părinţii au încă vechiul domiciliu înscris în actele de identitate;
- Solicitarea deplasării în localitatea cu domiciliul de naştere, pentru eliberarea
certificatului de naştere, în cazul în care responsabilitatea preluării cazului respectiv revine
instanţei judecătoreşti şi Direcţiei de Evidenţa Persoanelor din acea localitate;
De asemenea, emiterea unei cărţi provizorii de identitate nu rezolvă complet problema
punerii în legalitate, datorită discriminării pe piaţa forţei de muncă a posesorilor acestor
documente şi a nevoii reînnoirii frecvente a acestora. De asemenea, posesorul unui astfel de
document este privit cu suspiune de către autorităţile statului din sfera serviciilor.

88
8 Referinţe

1. Berescu, Cǎtǎlin şi Celac, Mariana (2006). Housing and Extreme Poverty. The Case
of Roma Communities. Bucureşti: Ion Mincu University Press.
2. Burtea, Vasile (2002). Romii în sincronia şi diacronia populaţiilor de contact.
Bucureşti: Lumina Lex
3. Dan, Adrian (2002). „Situaţia locuirii”. În Zamfir, Cătălin şi Preda, Marian (coord.)
Romii în România. Bucureşti: Editura Expert.
4. Duminicǎ, Gelu (2006) (coord.). Accesul romilor la servicii sociale. Realitǎţi şi
tendinţe în anul 2005. Bucureşti: Agenţia de Dezvoltare Comunitarǎ „Împreunǎ” şi
Fundaţia pentru o Societate Deschisǎ
5. Cace, Sorin şi Vlădescu, Cristian (2004). The Health Status of Rroma Population and
Their Access to Health Care Services. Bucharest: Expert.
6. Noica, Ruxandra şi Niţulescu, Dana (2004). Drepturile persoanei fǎrǎ adǎpost în
România. În Stǎnculescu, Manuela Sofia şi Berevoiescu, Ionica, Sǎrac lipit, caut altǎ
viaţǎ!. Bucureşti: Nemira.
7. Peţu, Paraschiv, Velicu, Elena şi Mardare, Viorel (2006). Starea civilă – mijloc de
identificare a persoanei fizice. Bucureşti: Detectiv
8. Stǎnculescu, Manuela Sofia (2004). „Dependenţa de prestaţii sociale?” În
Stǎnculescu, Manuela Sofia şi Berevoiescu, Ionica, Sǎrac lipit, caut altǎ viaţǎ!.
Bucureşti: Nemira.
9. Preda, Marian (2002). „Caracteristici ale excluziunii sociale specifice pentru populaţia
de romi din România”. În Zamfir, Cătălin şi Preda, Marian (coord.) Romii în
România. Bucureşti: Editura Expert.
10. Romani CRISS – Centrul Romilor pentru Intervenţii Sociale şi Studii (2005).
Metodologia de lucru cu persoanele care nu deţin acte de identitate.
11. Romani CRISS – Centrul Romilor pentru Intervenţii Sociale şi Studii (2006). Raport
de activitate privind stadiul implementării proiectului „Cetăţenii romi fără identitate.
Acces egal la resurse”.
12. Rughiniş, Cosima (2007). Excluziunea formală a cetăţenilor de etnie romă. În Gabriel
Bădescu etl.al., Barometrul Incluziunii Romilor. Bucureşti: Fundaţia pentru o
Societate Deschisă.
13. Rughiniş, Cosima (2004). Cunoaştere incomodǎ. Intervenţii sociale în comunitǎţi
defavorizate în România anilor 2000. Bucureşti: Printech.
14. Sîrbu, Dana, Sîrbu, Adrian (2005). Probleme etice şi juridice în identificarea medico-
legală în catastrofe. În Romanian Journal of Legal Medicine, vol. 13: 4, pp. 359-363.
15. Moisă, Florin şi Băican, Eugen. Evaluarea rezultatelor obţinute la finalul perioadei de
implementare a proiectelor selectate spre finanţare. Analiză a proiectelor din
programul „Fondul de îmbunătăţire a situaţiei romilor”. Centrul de Resurse pentru
Comunităţi de Romi.
16. Moisă, Florin. An analysis of the projects implemented within the „Fund for
Improvement of the Situation of Roma”. Centrul de Resurse pentru Comunităţi de
Romi.
17. *** Naţiunile Unite (1976). Convenţia internaţională privind drepturile economice,
sociale şi culturale.
18. *** Naţiunile Unite (1990). Convenţia asupra drepturilor copilului.
19. *** Naţiunile Unite (1948). Declaraţia universală a drepturilor omului.

89
9 Anexe

9.1 Anexa 1 – Prevederi legislative

9.1.1 Prevederi ale Legii 95 / 2006 privind reforma în domeniul sănătăţii.

Legea 95 /2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, prevede în Titlul 8, Capitolul II

Asiguraţii, art. Art. 213. - (1) Următoarele categorii de persoane beneficiază de
asigurare, fără plata contribuţiei:
a) toţi copiii până la vârsta de 18 ani, tinerii de la 18 ani până la vârsta de 26 de ani,
dacă sunt elevi, inclusiv absolvenţii de liceu, până la începerea anului universitar, dar
nu mai mult de 3 luni, ucenici sau studenţi şi dacă nu realizează venituri din muncă;
b) tinerii cu vârsta de până la 26 de ani, inclusiv cei care părăsesc sistemul de
protecţie a copilului şi nu realizează venituri din muncă sau nu sunt beneficiari de ajutor
social acordat în temeiul Legii nr. 416/2001 privind venitul minim garantat, cu
modificările şi completările ulterioare; soţul, soţia şi părinţii fără venituri proprii, aflaţi
în întreţinerea unei persoane asigurate;
c) persoanele ale căror drepturi sunt stabilite prin Decretul-lege nr.118/1990 privind
acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura
instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în străinătate ori
constituite în prizonieri, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, prin
Ordonanţa Guvernului nr.105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor
persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie
1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, aprobată cu modificări şi completări prin
Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare, prin Legea nr. 44/1994
privind veteranii de război, precum şi unele drepturi ale invalizilor şi văduvelor de
război, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, prin Legea nr. 309/2002
privind recunoaşterea şi acordarea unor drepturi persoanelor care au efectuat stagiul
militar în cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii în perioada 1950-1961, cu
modificările şi completările ulterioare, precum şi persoanele prevăzute la art. 3 alin. (1)
lit. b) din Legea recunoştinţei faţă de eroii martiri şi luptătorii care au contribuit la
victoria Revoluţiei române din decembrie 1989 nr. 341/2004, cu modificările şi
completările ulterioare, dacă nu realizează alte venituri decât cele provenite din
drepturile băneşti acordate de aceste legi, precum şi cele provenite din pensii;
d) persoanele cu handicap care nu realizează venituri din muncă, pensie sau alte
surse, cu excepţia celor obţinute în baza Ordonanţei de urgenţă a Guvernului
nr.102/1999 privind protecţia specială şi încadrarea în muncă a persoanelor cu
handicap, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 519/2002, cu modificările
şi completările ulterioare;
e) bolnavii cu afecţiuni incluse în programele naţionale de sănătate stabilite de
Ministerul Sănătăţii Publice, până la vindecarea respectivei afecţiuni, dacă nu
realizează venituri din muncă, pensie sau din alte resurse;
f) femeile însărcinate şi lăuzele, dacă nu au nici un venit sau au venituri sub salariul
de bază minim brut pe ţară.

90
 (2) Sunt asigurate persoanele aflate în una dintre următoarele situaţii, pe durata
acesteia, cu plata contribuţiei din alte surse, în condiţiile prezentei legi:
a) satisfac serviciul militar în termen;
b) se află în concediu pentru incapacitate temporară de muncă, acordat în urma unui
accident de muncă sau a unei boli profesionale;
c) se află în concediu pentru creşterea copilului până la împlinirea vârstei de 2 ani şi
în cazul copilului cu handicap, până la împlinirea de către copil a vârstei de 3 ani;
d) execută o pedeapsă privativă de libertate sau se află în arest preventiv;
e) persoanele care beneficiază de indemnizaţie de şomaj;
f) sunt returnate sau expulzate ori sunt victime ale traficului de persoane şi se află în
timpul procedurilor necesare stabilirii identităţii;
g) persoanele care fac parte dintr-o familie care are dreptul la ajutor social, potrivit
Legii nr. 416/2001, cu modificările şi completările ulterioare;
h) pensionarii, pentru veniturile din pensii până la limita supusă impozitului pe venit;
i) persoanele care se află în executarea măsurilor prevăzute la art. 105, 113, 114 din
Codul penal; persoanele care se află în perioada de amânare sau întrerupere a
executării pedepsei privative de libertate, dacă nu au venituri.

(3) Persoanele care au calitatea de asigurat fără plata contribuţiei vor primi un
document justificativ special, carnet sau adeverinţă de asigurat fără plata contribuţiei
eliberat de casa de asigurări de sănătate, care atestă această calitate în urma
prezentării la casa de asigurări a documentelor care dovedesc că se încadrează în
prevederile alin. (1) sau alin. (2).

9.1.2 Prevederi din Contractul – cadru privind conditiile acordarii asistentei medicale
in cadrul sistemului de asigurari sociale de sanatate pentru anul 2007, aprobat
prin HG 1842 / 2006
ART. 7
(1) Furnizorii au obligatia de a pune la dispozitie organelor de control ale caselor de
asigurari de sanatate actele de evidenta financiar-contabila a serviciilor furnizate si
documentele justificative privind sumele decontate din Fondul national unic de asigurari
sociale de sanatate.
ART. 14
In relatiile contractuale cu casele de asigurari de sanatate, furnizorii de servicii
medicale au urmatoarele obligatii:
d) sa factureze lunar, in vederea decontarii de catre casele de asigurari de sanatate,
activitatea realizata conform contractului de furnizare de servicii medicale; factura va fi
insotita de desfasuratoarele/documentele justificative privind activitatile realizate (...)
e) sa raporteze caselor de asigurari de sanatate si autoritatilor de sanatate publica
datele necesare pentru urmarirea desfasurarii activitatii in asistenta medicala, potrivit
formularelor de raportare stabilite conform reglementarilor legale in vigoare.
n) sa nu refuze acordarea asistentei medicale in caz de urgenta medico-chirurgicala,
ori de cate ori se solicita;
o) sa acorde servicii medicale asiguratilor fara nici o discriminare, folosind formele
cele mai eficiente de tratament;
p) sa acorde cu prioritate asistenta medicala femeii gravide;
s) sa solicite documentele care atesta calitatea de asigurat, in conditiile prevazute in
norme.
u) sa raporteze lunar in format electronic casei de asigurari de sanatate, la nivelul
careia functioneaza "sistemul informatic unic integrat", investigatiile medicale
paraclinice recomandate in regim ambulatoriu si denumirile comune internationale din
lista medicamentelor cu si fara contributie personala prescrise in tratamentul
ambulatoriu, pe CNP.

91
9.1.3 Protectia impotriva discriminarii
In plan intern, se asigura protectie legala impotriva discriminarii manifestate in domeniul
locuirii. Astfel, cu prvire la Libertatea de circulaţie, dreptul la libera alegere a domiciliului şi
accesul în locurile publice, Ordonanta de Guvern 137/2000 cu modificarile si completarile
ulterioare, prevede urmatoarele:

Art. 16. - (1) Constituie contravenţie, conform prezentei ordonanţe, orice acţiuni
constând în ameninţări, constrângeri, folosirea forţei sau orice alte mijloace de
asimilare, strămutare sau colonizare de persoane, în scopul modificării compoziţiei
etnice, rasiale sau sociale a unei zone a ţării sau a unei localităţi.
(2) Constituie contravenţie, conform prezentei ordonanţe, orice comportament constând
în determinarea părăsirii domiciliului, în deportare sau în îngreunarea condiţiilor de
viaţă şi de trai cu scopul de a se ajunge la renunţarea la domiciliul tradiţional al unei
persoane sau al unui grup de persoane aparţinând unei anumite rase, naţionalităţi, etnii
sau religii, respectiv al unei comunităţi, fără acordul acestora. Constituie o încălcare a
prevederilor prezentei ordonanţe atât obligarea unui grup de persoane aflate în
minoritate de a părăsi localitatea, aria sau zonele în care locuieşte, cât şi obligarea unui
grup de persoane aparţinând majorităţii de a se stabili în localităţi, arii sau zone locuite
de o populaţie aparţinând minorităţilor naţionale.

Art. 17. - (1) Constituie contravenţie, conform prezentei ordonanţe, orice comportament
care are ca scop mutarea sau alungarea unei persoane sau unui grup de persoane dintr-
un cartier sau dintr-un imobil din cauza apartenenţei acestuia la o anumită rasă,
naţionalitate, etnie, religie, categorie socială sau la o categorie defavorizată, respectiv
din cauza convingerilor, vârstei, sexului sau orientării sexuale a persoanelor în cauză.
(2) Prevederea alin. (1) nu poate fi interpretată în sensul restrângerii dreptului
autorităţilor de punere în aplicare a planurilor de sistematizare şi amenajare a
teritoriului, atât timp cât mutarea se face în condiţiile legii, iar măsura luată nu este
determinată de apartenenţa persoanei sau a grupului de persoane în cauză la o anumită
rasă, naţionalitate, etnie, religie, categorie socială sau la o categorie defavorizată,
respectiv din cauza convingerilor, vârstei, sexului sau orientării sexuale a acestora.

Art. 18. - Constituie contravenţie, conform prezentei ordonanţe, interzicerea accesului

unei persoane sau al unui grup de persoane în locurile publice din cauza apartenenţei
acestora la o anumită rasă, naţionalitate, etnie, religie, categorie socială sau la oricare
altă categorie defavorizată, respectiv din cauza convingerilor, vârstei, sexului sau
orientării sexuale a persoanelor în cauză.

9.2 Anexa 2 – Aspecte teoretice privind dreptul la proprietate şi alte noţiuni

Calitatea de subiect de drept presupune capacitatea civila. Aceasta este formata din:
- capacitatea de folosinta
- capacitatea de exercitare
Capacitatea de folosinta este aptitudinea generala a persoanelor de a dobindi
drepturi si de a-si asuma obligatii. Capacitatea de folosinta a persoanei juridice se deosebeste
de cea a persoanei fizice prin aceea ca aceasta nu este generala si egala, ci este specifica
fiecareia dintre acestea. O persoana juridica are doar drepturi si obligatii izvorind din scopul
pentru care a fost infiintata, existind asadar principiul specialitatii capacitatii de folosinta a
persoanelor juridice.

92
 Persoana fizica dobandeste aceasta capacitate de la nastere, ca regula, insa si din
momentul conceptiei copilului, ca exceptie, cu conditia insa de a se naste viu (de interes
major in cazul in care si acesta vine la mostenire).
Pentru persoana fizica, capacitatea de folosinta la moartea ei (sau la declararea
judecatoreasca a mortii).
Capacitatea de exercitiu presupune aptitudinea unei persoane de a-si exercita
drepturile si de a-si asuma obligatii savirsind acte juridice.
Persoana fizica dobindeste capacitea de exercitari depline la virsta de 18 ani. Pina la
14 ani este complet lipsita de capacitate de exercitiu. Asadar, minorul care a implinit virsta
de 14 ani are o capacitate de exercitiu restrinsa, in virtutea careia el isi exercita drepturile si
isi executa tot astfel obligatiile, dar in genere, numai cu incuviintarea prealabila a parintilor
sau a tutorelui. Minorul care a implinit virsta de 14 ani poate face singur, fara incuviintarea
prealabila a parintilor sau a tutorelui, actele de conservare, precum si alte acte de administrare
a patrimoniului (cum ar fi contracte privitoare la reparatiile de intretinere a bunurilor sale,
contracte de asiguare a acestora), dar acestea din urma numai in masura in care nu-i
pricinuiesc o leziune.
In determinarea limitelor capacitatii minorului trebuie sa se tina seama si de faptul ca
minorul se poate obliga prin fapta sa ilicita savirsita cu discernamint. Astfel, daca minorul a
savirsit manopere dolosive pentru a fi crezut major de catre cel cu care incheie contractul el
comite o fapta ilicita ce il obliga la reparatie. Or, pentru partea indusa in eroare, cea mai
adecvata reparatie a prejudiciului nu ar rezulta din desfiintarea contractului, ci tocmai din
mentinerea lui, ca si cum ar fi fost incheiat de o persoana capabila (art. 1162 c.civ.).
Majorii sint lipsiti de capacitatea de exercitiu in situatia in care sint pusi sub
interdictie de catre instanta de judecata. Capacitatea de exercitiu inceteaza la moartea
persoanei sau in momentul punerii sub interdictie.
In concluzie, persoanele fizice pot fi:
1. persoane deplin capabile;
2. persoane cu capacitate de exercitiu restrinsa;
3. persoane lipsite de capacitate de exercitiu.
Capacitatea de exercitiu deplina constituie regula. Persoanele care au capacitate
deplina de exercitiu pot sa-si asume obligatii, sa beneficieze de drepturile lor subiective si sa
incheie acte juridice fara reprezentant si fara incuviintare legala, bineinteles in afara cazurilor
prohibite de lege. Dobandeste capacitate de exercitiu deplina :
- persoana care devine majora (18 ani) sau
- minorul care se casatoreste. Referitor la acest caz, Codul Familiei prevede ca
barbatul sa aiba 18 ani, iar femeia 16 ani (ori 15 ani pentru motive temeinice si numai cu aviz
dat de medic si de primarie).
Nu au capacitate de exercitiu ( cu alte cuvinte, aceasta capacitate de exercitiu lipseste
cu desavarsire in cazul a doua categorii de persoane) :
- minorul care nu a implinit varsta de 14 ani si
- persoana aflata sub interdictie
In materie testamentara, minorul este lipsit de capacitate de exercitiu pana la varsta de
16 ani.
Actele care se incheie cu minorii care nu au implinit 14 ani sunt anulate pentru
incapacitate, chiar daca nu exista leziune.
Daca minorii sau interzisii sunt acceptati in aceasta calitate, in actiunea in resciziune
(anulare), acestia nu restituie ceea ce au primit in urma acestor angajamente, decat daca se
probeaza ca au profitat de ceea ce li s-a dat.
Potrivit legii, pentru persoanele care nu au capacitate de exercitiu deplina, actele
juridice se fac prin reprezentant legal.

93
 Reprezentarea este procedeul juridic prin care o persoana, numita reprezentant,
incheie un act juridic in numele si pe seama altei persoane, numita reprezentat, astfel incat
efectele acelui act incheiat se produc direct in persoana celui reprezentat.
In ceea ce priveste reprezentarea legala a unei persoane lipsite de capacitate de
exercitiu, aceasta este asigurata de parinti sau tutori, in cazul minorilor care nu au implinit
varsta de 14 ani, si prin tutori in cazul interzisilor judecatoresti.
Capacitatea de exercitiu restransa
In acest caz, minorul poate incheia acte juridice, dar acestea se incheie numai cu
incuviintarea prealabila a ocrotitorului legal (parinti, tutori). Sunt situatii in care, pentru
incheierea anumitor acte juridice civile, se solicita, pe langa acordul ocrotitorului legal, si cel
al autoritatii tutelare.
Minorului cu capacitate de exercitiu restransa i se interzice sa incheie urmatoarele
categorii de acte juridice : donatii, ipoteca, gaj.

Dupa cum pot fi mutate dintr-un loc in altul, fara a li se altera substanta, exista bunuri
mobile si bunuri imobile.
1. bunuri imobile prin natura lor: sint fixate de sol, indiferent daca incorporarea
are un caracter definitiv sau provizoriu;
2. bunuri imobile prin destinatie: sint bunuri mobile prin natura lor, dar
considerate ca imobile, datorita faptului ca sint legate de un bun imobil, al
carui accesoriu il constituie.
- Conditii pentru ca un bun mobil sa devina imobil prin destinatie:
ambele bunuri sa apartina aceluiasi proprietar;
intre cele 2 bunuri sa existe un raport obiectiv de
destinatie, prin afectarea bunului mobil la exploatarea sau serviciul
bunului imobil.
3. bunurile imobile prin dreptul la care se refera: drepturile care poarta asupra
unor lucruri imobile, actiunile in justitie referitoare la bunuri imobile.

In sensul prezentei lucrari, prezinta interes in mod special regimul juridic al bunurilor
imobile. Cu titlu de exemplu, subliniem unele diferente intre regimul aplicabil bunurilor
mobile respectiv imobile:
instrainarea bunurilor imobile este supusa publicitatii imobiliare, pe cind cea a
bunurilor mobile se realizeaza prin simpla lor transmitere.
Posesia in materie imobiliara poate duce la dobindirea dreptului de proprietate asupra
bunului altuia, prin trecerea timpului. In materie de mobile, posesia prezuma proprietatea.

Cu privire la instanta competenta:

- imobile: instanta de la locul situarii bunului;
- mobile: instanta domiciliului piritului.

Contractele reprezina conventia dintre 2 sau mai multe persoane in scopul de a

produce efecte juridice. Incheierea contractelor este guvernata de principiul libertatii
contractuale, deoarece orice contract este creatia unei vointe umane. O parte este obligata
prin contract numai pentru ca si-a exprimat dorinta in acest sens si numai in limitele in care a
convenit.

Principiul libertatii contractuale se exprima si prin aceea ca o persoana poate incheia

orice fel de contract, poate sa determine prin vointa sa clauzele contractuale si efectele pe
care contractul urmeaza sa le produca.

94
 Sub aspectul formei incheierii contractului, libertatea contractuala se exprima prin
ceea ce se numeste consensualism; contractul se incheie prin simplul acord de vointa al
partilor. O clasificare care prezinta interes practic, este clasificarea dupa modul de formare:

1. Contracte consensuale, pentru a caror formare este suficient simplul acord de

vointa al partilor, fara sa mai fie nevoie de vreo formalitate sau vreo forma
speciala de manifestare a vointei partilor. Aceste contracte formeaza regula,
contr. solemne si reale intilnidu-se in mod exceptional;
2. Contractele solemne, pentru a carui validitate, pe linga acordul de vointa, mai
este necesara indeplinirea unor formalitati impuse de lege;
- sint incheiate in fata unui functionar public, abilitat prin lege sa
intocmeasca actele;
- in lipsa formei solemne a contractului (care este un element constitutiv
al sau) acesta este lovit de nulitate absoluta; (Ex.: donatiunea,
contractul de ipoteca, actele de instrainare a unor imobile);

3. Contractele reale, pentru a carui formare se considera ca, pe linga acordul de

vointa, mai este necesara si remiterea unui lucu (res) de catre una dintre parti
catre cealalta; acestea sint in fond contracte consensuale, deoarece incheierea
lor nu este supusa de lege unor forme speciale, dar obligatiile specifice lor nu
iau nastere decit in momentul remiterii lucrului; Numai din acel moment
contractul respectiv poate purta denumirea sa, inainte de acest moment fiind
doar o promisiune de a contracta.

95
9.2.1 Conditiile de validitate ale contractului
Contractul, fiind un act juridic bilateral, ce se formeaza prin acordul de vointa al
partilor, implica existenta a cel putin doua parti care sa-si exprime consimtamintul valabil cu
privire la obictul si scopul contractului.Prin aceasta se invedereaza ca elementele esentiale
pentru validitatea contractului sint:
• capacitatea; 67
• consimtaminul; 68
• obiectul 69 ;
• cauza 70 .

9.2.2 Incheierea contractului prin reprezentant

Reprezentarea poate fi:
- legala (ex.: tutorele pentru minorul aflat sub tutela sa);
- conventionala (in virtutea unui contract de mandat).
Contractul incheiat prin reprezentant in limitele puterii ce i-au fost conferite se
considera ca a fost incheiat de catre cel reprezentat si produce efecte intre acesta si cealalta
parte contractanta. Reprezentantul se afla in raporturi juridice cu reprezentatul, fata de care
raspunde de executarea contractului de mandat (imputernicire). Daca reprezentantul
actioneaza peste limitele mandatului sau se considera ca actioneaza in nume propriu.
Dupa aceste notiuni privind dreptul de proprietate si avand in vedere si definitia data
de Codul civil roman:,,Proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura si dispune de
un lucru in mod exclusiv si absolut, insa in limitele determinate de lege”. (art.480 Cod civil),
dar exista o definitie mult mai completa care sa corespunda normelor juridice este
urmatoarea:
Dreptul de proprietate este acel drept real care confera titularului dreptul de a
intrebuinta lucrul potrivit naturii ori destinatiei sal, de a-l folosi si de a dipsune de el, in mod
exclusive si perpetuu, in cadrul si cu respectarea dispozitiilor legale.
Dreptul de accesiune este un drept real ce se naste in legatura cu dreptul de
proprietate, avand temeiul legal in dispozitiile codului civil, art.482, care prevede ca:
„Proprietatea unui lucru mobil sau imobil, da dreptul asupra a tot ceea ce produce lucrul si
asupra a tot ce se uneste ca accesoriu cu lucrul in mod natural sau artificial”2.
Accesiunea este acel mod de dobandire a proprietatii conform caruia tot ce se uneste
cu un lucru sau se incorporeaza intr-un lucru devine proprietatea aceluia, caruia ii apartine
lucrul la care s-a facut unirea sau incorporatiunea.
Legea reglementeaza accesiunea in art. 488 – 516 C.civ.

67
Vezi supra.
68
Intr-un prim sens, consimtamintul inseamna acordul de vointa a partilor unui contract, acord de vointe care
constituie insusi contractul si da nastere, ca atare, obligatiilor respective. Intr-un alt sens, mai restrins, prin
consimtamint se intelege vointa uneia dintre parti, prin care se manifesta acceptarea propunerii de a contracta a
celeilalte parti. In acest sens se exprima art. 948 c.civ., cind, printre conditiile esentiale pentru validitatea unui
contract, arata si consimtamintul valabil al partii ce se obliga.
69
Orice contract are ca obiect crearea de obligatii, al caror obiect este intotdeauna o prestatie (de a da, de a face,
de a nu face); prestatia, la rindul ei, are drept obiect fie transmiterea unui derpt, fie un fapt al debitorului (fapt
pozitiv sau o abstentiune).
Cind legea se refera la obiect ca o conditie de validitate a contractului (art. 962-965 c.civ.), ea cuprinde in
reglementarea sa, deopotriva, obiectul contractului, obiectul obligatiei si obiectul prestatiei.
70
Printre elementele esentiale pentru validitatea contractului, legea prevede si o "cauza licita" (art. 948 c.civ.)
adaugand ca "obligatia fara cauza sau fondata pe o cauza falsa sau nelicita nu poate avea nici un efect".

96
 Nu va opera accesiunea in cazul in care bunul ce se uneste sau incorporeaza in cel
principal apartine domeniului public.
Accesiunea este imobiliara si mobiliara, iar accesiunea imobiliara este la randu-i de
doua feluri : naturala si artificiala.
Din reglementarea legala a accesiunii concluzionam ca pamantul este considerat
lucrul principal, iar tot ce se incorporeaza in acesta are caracter accesoriu.
Accesiunea imobiliara naturala se refera la pamant si la animale si se produce ca
urmare a unui fenomen natural, fara interventia omului.
Accesiunea imobiliara artificiala sau industriala presupune interventia omului si, spre
deosebire de cea naturala, ea implica si plata unor despagubiri catre cel in detrimentul caruia
opreaza, potrivit principiului ca nimeni nu se poate imbogati in dauna altei persoane.

Sunt situatii numeroase in privinta dreptului de proprietate, cum ar fi:

1. cand sporirea suprafetei terenului a avut loc pe cale naturala, prin
aluvionare, suprafata respectiva devine proprietatea celui care este si
proprietatea la care s-a alipit suprafata rezultata din depunerea aluviuni;
2. plantatiile si constructiile facute pe terenurile altuia revin proprietarului,
care va avea obligatia sa restituie contra valoarea lor, celui care le-a facut fiind
de buna credinta sau sa ceara inlaturarea lor si sa i se plateasca despagubirile
de la cel ce le-a facut cu rea credinta;
3. atribuirea lucrului mobil rezultat din combinarea a doua substante,
proprietarului lucrului cu valoarea mai mare (un aliaj din argint) si,
bineinteles, cu despagubirea corespunzatoare a proprietarului lucrului cu
valoare mai mica (in exemplu dat, proprietarul argintului) – este asa numita
„confuziune”
4. atribuirea lucrului mobil rezultat din prelucrarea unui material
apartinand altei persoane, aceluia care are contributia mai insemnata la
bunul respectiv, de exemplu, statuia obtinuta dint-un bloc de marmura, va
reveni sculptorului, spre deosebire de situatia in care se confectioneaza o
haina, aceasta va reveni proprietarului stofei si nu confectionerului – este
„specificatiune”.

Avand in vedere specificul lucrarii, anume de a propune solutii in vederea legalizarii

comunitatilor de romi sub aspectul actelor de proprietate, inchiriere, identitate si stare civila,
prezinta relevanta, in special situatia constructiilor facute pe terenurile altuia, intrucat se
intalnieste des in practica si are legatura directa cu scopul lucrarii, spre deosebire de
accesiunea in cazul bunurilor mobile.

Terenul este considerat lucrul principal, iar tot ce se incorporeaza in acesta are
caracter accesoriu.
a) Constructiile, plantatiile sau alte lucrari facute de proprietar pe terenul sau cu
materialele altuia – este primul caz si el este prevazut in dispozitiile art.493 C.civ.; In aceasta
situatie, proprietarul terenului devine si proprietar al constructiei, insa el va trebui sa-l
despagubeasca pe proprietarul materialelor cu contravaloarea acestora. Proprietarul
materialelor va mai putea solicita, eventual, daune-interese, insa nu va putea pretinde sa
ridice materialele incorporate in constructie.
b) Constructiile, plantatiile sau alte lucrari facute de o persoana cu materialele sale
pe terenul proprietatea altcuiva – este cel de-al doilea caz de accesiune imobiliara artificiala
si este reglementat de art 494 C.civ. In aceasta ipoteza, proprietarul terenului are dreptul de a
tine lucrarile pentru el sau de a indatora pe constructor sa le ridice. In ceea ce-l priveste pe

97
proprietarul materialelor, drepturile lui vor fi diferite dupa cum a fost un constructor de buna-
credinta sau un constructor de rea credinta :
1. Daca constructorul a fost de rea-credinta, in sensul ca el a stiut ca terenul pe care
construieste apartine altei persoane, atunci proprietarul terenului are, la alegerea sa, una din
urmatoarele posibilitati :
- sa pastreze constructia, plantatia sau lucrarea, devenind proprietar prin accesiune,
despagubindu-l pe constructor cu pretul muncii si valoarea materialelor ori
- sa-l oblige pe constructor sa-si ridice lucrarile facute pe cheltuiala sa, cu obligarea
acestuia si la plata de daune-interese, pentru prejudiciile sau vatamarile ce le-ar putea suferi.

2. Daca constructorul a fost de buna-credinta, in sensul ca acesta a construit pe un

teren pe care il credea al sau, dar, in realitate, acest teren apartinea altcuiva, atunci
proprietarul terenului nu va putea cere ridicarea plantatiei, cladirii sau lucrarii.
Proprietarul terenului devine si proprietar al lucrarii si va trebui sa-l despagubeasca
pe constructor. El va putea alege intre solutia de a plati constructorului :
- fie contravaloarea materialelor si pretul muncii,
- fie o suma „egala cu cresterea valorii fondului „(sporul de valoare).
Dreptul de proprietate publica este acel drept de proprietate care apartine statului sau
unitatilor administrativ-teritoriale asupra bunurilor care, potrivit legii sau naturii lor, sunt de
uz sau de interes public, facand parte deci din domeniul public al statului sau unitatilor
administrativ-teritoriale 71 .

Bunurile domeniale 72 se impart in doua categorii si anume:

- bunuri apartinand domeniului public;
- bunuri care apartin domeniului privat.
Domeniul public cuprinde bunurile care, prin natura lor ori prin destinatia lor, sunt
declarate prin lege ca apartin domeniului public(art.135, pct. 4 si 5 din Constitutie).
Domeniul public poate fi de interes national ori local.
Domeniul privat al statului cuprinde bunurile ce alcatuiesc patrimoniul privat al
statului si unitatilor administrativ-teritoriale (comuna, orasul, municipiul, judetul) 73 .
Bunurile din proprietate publica nu pot dobandite pe calea uzucapiunii, oricat de
lunga ar fi uzucapiunea, in cazul bunurilor imobile, iar bunurile mobile nu pot fi dobandite
prin posesia de buna credinta. 74
Dreptul de proprietate privata este acel drept patrimonial real care confera titularului
dreptului exercitarea asupra lucrurilor a posesiei, folosintei si a dispozitiei, in mod exclusiv,
absolut si perpetuu, prin putere proprie si in interes propriu, in limitele impuse de lege.
Proprietatea privata apartine particularilor si beneficiaza de un regim juridic de vocatie egal
cu proprietatea publica.

71
Vezi art. 1 si 3 din legea 213/1998 privind proprietatea publica si regimul sau juridic.
72
Bunurile apartinand statului, respectiv unitatilor administrativ-teritoriale, poarta denumirea de „bunuri
domeniale”.
73
Legea nr. 213/1998 in art.4 statueaza „Domeniul privat al statului sau unitatilor administrativ-teritoriale este
alcatuit din bunuri aflate in proprietatea lor si care nu fac parte din domeniul public. Asupra acestor bunuri
statul sau unitatile administrativ-teritoriale au dreptul de proprietate privata”.
74
Conform dispozitiilor art. 1844 Cod civil: „Nu se poate prescrie domeniul lucrurilor care, din natura lor
proprie sau printr-o declaratie a legii, nu pot fi obiecte de proprietate privata, ci sunt scoase afara din comert”.

98
 Dezmembramintele dreptului de proprietate reprezinta drepturile reale rezultate
din separarea atributelor componente ale dreptului de proprietate. Acestea sunt:
- Dreptul de uzufruct
- Dreptul de uz si dreptul de habitatie
- Dreptul de servitute 75
- Dreptul real de folosinta
- Dreptul de superficie

Dreptul de folosinta
Acest drept este prevazut de art. 18 alin3 din Legea fondului funciar nr.18/1991
republicata, conform careia "se pot atribui, la cerere, in folosinta agricola, serviciile publice
comunale, in perioada cat lucreaza in localitate, daca nu au teren in acea localitate, ei sau
membrii familiei sale".
Dreptul de proprietate asupra acestor terenuri apartine comunei, orasului sau
municipiului, dupa caz.

Dreptul de superficie
Dreptul de superficie reprezinta dreptul de proprietate pe care il are o persoana
denumita superficiar, asupra constructiilor, plantatiilor, sau lucrarilor ce se afla pe suprafata
unui teren ce apartine altui proprietar.
Spre deosebire de dreptul de proprietate, dreptul de superficie prezinta urmatoarele
particularitati:
a) dreptul de proprietate poate avea ca obiect bunuri de orice natura, pe cand dreptul
de superficie poate avea ca obiect numai constructii si plantatii;
b) dreptul de proprietate confera titularului posesiunea, folosinta si dispozitia asupra
bunului ce formeaza obiectul dreptului, pe cand dreptul de superficie, pe langa aceste
prerogative, mai confera titularului sau si dreptul de folosinta privitor la terenul pe care se
afla constructiilor si plantatiile.
Modurile de obtinere a dreptului de superficie sunt:
1. pe cale conventionala:
- prin conventia dintre proprietarul unui teren, care permite
superficiarului sa ridice o constructie, sau sa faca o plantatie pe terenul
sau;
- prin intermediul unui contract cand transmisiunea dreptului de
superficie de la vechiul titular la noul titular are loc pe cale acordului
de vointa a ambelor parti;
- prin atribuirea folosintei terenului de care stat persoanelor fizice sau
juridice in scopul ridicarii unor constructii
- pe cale succesorala, dreptul de superficie se dobandeste prin testament
sau prin lege.
2. dreptul de superficie se mai poate dobandi si ca efect al unei posesiuni
indelungate – uzucapiune.
Cele mai frecvente modalitati de nastere a dreptului de superficie sunt contractul de
inchiriere a unui imobil, in care s-a stipulat ca locatarul poate sa faca anumite adaugiri
imobilului inchiriat si contractul de arenda al unor terenuri pe care arendasul face anumite
constructii sau plantatii, asupra carora el dobandeste un drept de superficie.

75
Vezi Ion P. Filipescu si Andrei I. Filipescu, Drept civil – Dreptul de proprietate si alte drepturi reale,
Universul juridic, Bucuresti -2006, pag. 351.

99
9.2.3 Posesia
Posesia este o stare de fapt ce produce de efecte juridice si consta in stapanirea
materiala sau exercitarea unei puteri de fapt de catre o persoana asupra unui bun, cu intentia
si vointa de-a se comporta fata de toti ceilalti ca proprietar sau titular al altui drept real”.
Rezulta ca, in cazul posesiei este necesara existenta urmatoarelor doua elemente: unul
material (corpus) si unul psihologic (animus).
Elementul material, corpus, consta in totalitatea faptelor materiale de stapanire sau
folosire, exercitate asupra lucrului. Acest element (corpus) se poate materializa si in anumite
acte juridice pe care posesorul le poate incheia cu privire la acel bun (comodatul, locatiunea,
etc).
Elementul psihologic, animus, consta in intentia sau vointa posesorului de-a exercita
stapanirea lucrului pentru sine, adica sub nume de proprietar sau titular al altui drept real.
In plus fata de cele aratate, pentru a putea produce efectele sale juridice, este necesar
ca posesia sa fie utila, adica sa indeplineasca anumite calitati prevazute de lege. In lipsa
acestor calitati, posesia nu poate produce efectele sale juridice.
Astfel, potrivit art. 1847 Cod civil, posesia trebuie sa fie continua, neintrerupta,
netulburata, publica si sub nume de proprietar.
In plus, in practica judiciara a fost retinuta inca o conditie, si anume ca posesia sa fie
neechivoca.
De precizat ca, odata cu intreruperea posesiei ori in cazul in care nu este exercitata
sub nume proprietar dispare insasi posesia. Asadar, nu poate fi vorba de o posesie viciata, ci
de inexistenta posesiei.
Rezulta deci faptul ca, pentru a indeplini cerintele in materie de utilitate, posesia
trebuie sa fie:
- continua;
- netulburata;
- publica;
- neechivoca.
In situatia in care posesia nu indeplineste aceste calitati, este o posesie viciata. Drept
urmare, vicile posesiei reprezinta reversul calitatilor posesiei. Viciile posesiei sunt:
- discontinuitatea;
- violenta;
- clandestinitatea;
- echivocul.

Cu privire la viciile posesiei se impun urmatoarele precizari:

1. Discontinuitatea posesiei: Potrivit art. 1848 Cod civil, “posesiunea
este discontinua cand posesorul o exercita in mod neregulat, adica cu
intermitente anormale”. Aceasta calitate presupune o stapanire
continua asupra bunului. In realitate acest lucru nu este practic posibil,
iar existenta unor intermitente normale nu-i rapeste posesiei calitatea
de-a fi continua, nu o afecteaza de viciul discontinuitatii. Singura
conditie este ca intermitentele sa nu fie anormale. Cu titlu de exemplu,
o persoana care poseda un teren agricol in tot timpul anului, mai putin
pe timpul iernii, exercita o posesiune continua intrucat intermitentele
sunt normale, tin de conditiile climatice normale.

2. Violenta. Una din calitatile necesare posesiei pentru a fi utila este ca

ea sa fie pasnica, adica netulburata. Viciul care reprezinta reversul
acestei calitati este violenta. Confomr art. 1851 Cod civil “Posesiunea

100
 este tulburata cand este fundata sau conservata prin acte de violenta
in contra sau in partea adversarului”. Acest lucru presupune ca
intrarea in posesia bunului, folosirea acestuia de catre posesor trebuie
sa se faca in mod pasnic, fara violenta. Daca intrarea in posesie sau
mentinerea posesiei posesiei asupra bunului se face prin violenta, nu
mai poate fi vorba de o posesie utila ci de una viciata (si drept rezultat
nu va produce efectele prevazute de lege).Textul art. 1851 Cod civil a
fost critica in literatura juridica, retinandu-se ca – contrar textului legal
– violenta pasiva din partea posesorului, atunci cand are loc o tulburare
a posesiei sale de catre un tert, nu constituie viciu al posesiei. Solutia
contrara este vadit injusta intrucat nici o persoana nu poate fi obligata
sa suporte consecintele negative ale unor fapte comise de catre o alta
persoana.

3. Clandestinitatea. Posesia trebuie sa fie publica, adica sa fie exercitata

in vazul tuturor. Clandestinitatea presupune exercitarea posesiei in
secret, fara ca aceasta posesie sa fie facuta cunoscuta. Aceasta situatie
este reglementata de art. 1852 Cod civil care prevede ca ”Posesia este
clandestina cand posesorul o exercita in ascuns de adversarul sau
incat acesta nu este in stare de a o putea sa o cunoasca”.

4. Echivocul. Neechivocul nu este reglementat prin legea ca una din

calitatile posesiei, insa a fost considerata ca atare in practica judiciara,
unde posesia echivoca nu a fost considerata una utila, de natura sa
produca efecte juridice. Posesia este echivoca apare atunci cand nu se
stie daca posesorul are sau nu elementul intentional (animus domini
sau animus sibi habendi). Echivocul exista atunci cand doua sau mai
multe persoane savarsesc acte de stapanire asupra unui bun, iar nici
una dintre ele nu pretinde o posesie proprie, definita distinct.

Mai trebuie precizat faptul ca posesia creaza o prezumtie de proprietate in favoarea

posesorului. Unul dintre motivele ce stau la baza acestei prezumptii este faptul ca, de regula,
exercitarea unei puteri de fapt asupra unui bun corespunde existentei dreptului de proprietate.
Asa fiind, posesia creaza o aparenta a dreptului, orice posesor al unui bun este in aparenta
proprietarul sau. Prin urmare, pana la proba contrarie, posesorul este prezumat a fi
proprietarul bunului pe care il poseda.
Pe cale de consecinta, beneficiind de aceasta prezumtie legala, posesorul bunului nu
este tinut, in caz de litigiu, sa aduca si alte probe pentru a dovedi ca este proprietarul acelui
bun.
9.2.4 Proba actelor juridice
Oricine pretinde un drept trebuie sa dovedeasca existenta acestuia. In practica, a nu
dovedi un drept este ca si cum acesta nu ar exista.
Proba - este tot ce este de natura sa determine stabilirea unui adevar, adica orice
mijloace de convingere ingaduite de lege, pentru a demonstra instantei, adevarul faptelor
pretinse.
Obiectul probei:
- actele juridice,
- faptele materiale generatoare de drepturi.

101
 Faptele materiale pot fi probate prin orice mijloc de proba, pe cind actele juridice sint
supuse unui sistem de probe preconstituite, care iau de obicei forma unor inscrisuri.
In mod firesc proba se face cu privire la faptele pozitive. Existenta faptelor negative
se poate dovedi prin dovedirea unui fapt pozitiv. (ex. se dovedeste ca o persoana a fost in alt
oras la o anumita data si in consecinta nu a fost in oras).
Cind pentru validitatea unui act juridic legea cere ca el sa imbrace o anumita
forma, proba existentei lui nu se poate face dcit prin dovada care rezulta din
indeplinirea formei respective. Daca o atare forma lipseste, proba actului juridic nu se
poate face in nici un alt mod (inscrisul autentic). Forma actelor solemne are un caracter
imperativ si nu poate fi modificat prin conventia partilor.

Dreptul la proba si limitele lui

Oricare parte din proces are dreptul sa faca dovada faptului ori a actului generator al
dreptului pretins.

Conditii:
- administrarea probei sa nu fie oprita de lege: astfel nu se poate face nici o
proba impotriva unei prezumtii legale absolute, cum ar fi impotriva
prezumtiei de adevar ce rezulta din puterea lucrului judecat;
- proba sa fie pertinenta (sa aiba o legatura cu dreptul pretins);
- proba sa fie concludenta (sa se refere la imprejurari care duc la
solutionarea litigiului);
- sa fie utila (sa nu tinda la dovedirea unor imprejurari incontestabile).
Reclamantul este tinut sa dovedeasca sustinerile sale. Paratul, care poate sa conteste
afirmatiile reclamantului, intrucit formuleaza prin aceasta negare el insusi o pretentie, va fi
tinut sa o dovedeasca, deoarece el devine reclamant.
In cursul desfasurarii procesului proba se imparte intre reclamant si parat, sub
supravegherea instantei, careia ii revine initiativa si raspunderea in stabilirea adevarului.

9.2.5 Mijloacele de probă

9.2.5.1 Inscrisurile
Reprezinta orice scriptura provenind de la o parte sau de la un tert, ca instrument de
proba.
Dupa scopul lor sint:
- originare sau primordiale - intocmite in scopul constatarii raporturilor
juridice dintre parti;
- recognitive - intocmite in scopul constatarii raporturilor juridice
preexistente intre parti;
- confirmative - prin care se acopera nulitatea relativa a unui act juridic.

O clasificare deosebit de relevanta in contextual lucrarii noastre este clasificarea dupa

modul de intocmire a actelor:
1. Inscrisuri autentice: cele facute cu solemnitatile prevazute de lege, de
catre un functionar de stat, chemat sa instrumenteze, in limitele
atributiilor sale, in locul unde actul s-a facut. Uneori forma autentica
este ceruta de lege (donatie), alteori este convenita de parti. Ele fac
proba pina la inscrierea in fals, privind constatarile personale facute de
functionarul respectiv, cum ar fi mentiunile despre prezenta partilor,

102
 despre semnarea inscrisului de catre parti in fata sa. Fac dovada numai
pina la proba contara mentiunile privind adevarul celor declarate de
catre parti, deoarece functionarul instrumentator nu a putut decit sa ia
act de aceste declaratii. Inscrisul autentic mai prezinta avantajul de a
permite investirea lui directa cu formula executorie, fapt care ingaduie
punerea lui in executare fara ca intre parti sa fi urmat o judecata.
2. Inscrisuri sub semnatura privata: inscrisuri care constatind un act
juridic, sint intocmite si semnate de catre parti, fara interventia
unui organ de stat. Semnatura partilor este de obicei singura
conditie ce se cere in privinta unui inscris sub semnatura privata. Data
inscrisului sub semnatura privata are intre parti si succesorii lor in
drepturi acceasi forta probanta ca insusi continutul inscrisului, adica
pina la proba contrara. Legea cere ca actele inscrisuri sub semnatura
privata, care constata contractele sinalagmatice, sa fie intocmite in
atitea exemplare originale cite parti sint cu interese contrare si ca pe
fiecare exemplar sa se faca mentiune despre numarul originalelor
intocmite ("formalitatea dublului exemplar"). Inscrisul sub
semnatura privata, nul pentru neindeplinirea formalitatii dublului
exemplar, are totusi valoarea probatorie a unui inceput de dovada
scrisa. Legea mai cere ca inscrisul sub semnatura privata sa fie ori
scris in intregime de catre cel care se obliga, ori in caz contrar, sa se
mai indeplineasca o formalitate: semnatura debitorului sa fie precedata
de cuvintele "bun si aprobat", precum si de indicarea in cifre si litere a
sumei de bani sau a intinderii obligatiei, ambele mentiuni fiind scrise
de mina debitorului. In cazul in care nu se indeplineste formalitatea
"bun si aprobat", inscrisul este nul, lipsit de putere probatorie.
Scrisorile reprezentind corespondenta intre doua persoane pot constitui
mijloace de proba, in masura in care continutul lor infatiseaza
marturisiri scrise extrajudiciare. Telegramele fac dovada intocmai ca
un inscris sub semnatura privata, cind originalul ei este semnat de
insasi persoana care o trimite.

9.2.5.2 Proba cu martori

Martorii sint persoanele chemate pentru a informa instanta cu privire la faptele

concludente in solutionarea unui litigiu.

Declaratia facuta de martori in fata instantei asupra unor fapte aflate in legatura cu
pretentia partilor se numeste marturie sau depozitie de martor. Marturia constituie deci un
mijloc de proba: in mod obisnuit aceasta proba este denumita proba cu martori sau proba
testimoniala.

Exista mai multe reguli:

1. un act juridic nu poate fi probat decit prin inscrisuri;
2. nu se poate dovedi cu martori impotriva sau peste cuprinsul unui inscris;
3. proba cu martori este admisa numai in ceea ce priveste actele al caror obiect
are o valoare mai mica de 250 lei, cu conditia ca dispozitii normative speciale
sa nu impuna, cu privire la dovedirea actelor respective, proba scrisa;
4. proba cu martori este admisa indiferent de valoarea obiectului actului juridic,

103
 ori de cite ori exista un inceput de dovada scrisa, deoarece intr-o asemenea
situatie proba testimoniala vine numai sa completeze proba scrisa;
5. proba cu martori mai este admisibila, indiferent de valoarea obiectului actului
juridic, ori de cite ori constituirea unei probe scrise nu a fost cu putinta;

Prezumtiile sunt consecinte ce se trag dintr-un fapt cunoscut in privinta unui fapt
necunoscut.
Aceste consecinte pot fi deduse de catre:
- oameni (judecator, arbitru) ⇒ prezumtii de fapt,
- lege.⇒ prezumtii legale (ex.: daca un minor locuieste cu parintii sai, legea prezuma
ca parintii sint in culpa in cazul in care acel minor pricinuieste prejudicii unei persoane, in
masura in care ei ar fi putut impiedica faptul prejudiciabil).
Prezumtia constituie deci mijlocul de proba prin care existenta unui fapt este stabilita
prin dovedirea altui fapt, cu care se afla in strinsa legatura.
Este deci un mijloc de proba indirect, intrucit, in loc sa se probeze faptul pretins,
asupra caruia poarta litigiul si care este imposibil sau greu de dovedit, se probeaza un alt fapt,
aflat cu primul intr-o legatura asa de strinsa, incit existenta lui poate duce la concluzii in
privinta celuilalt. Legea prevede o limitare cu privire la prezumtiile de fapt la cazurile in care
este admisa proba cu martori. Prezumtiile legale sint cele prevazute intr-un text de lege: nulla
praesumtio sine lege. Ele nu pot fi aplicate extensiv sau prin analogie, intrucit textele pe care
le instituie sint de stricta interpretare.
De asemenea unele prezumtii legale pot fi combatute prin dovada contrara, deci au o
forta probanta relativa, in timp ce altele, neadmitind posibilitatea unei probe contrare, au o
putere absoluta.

Prezumtia autoritatii lucrului judecat.

Dintre prezumtiile stabilite de lege, puterea lucrului judecat prezinta aspecte cu totul
deosebite. Prin lucrul judecat se intelege ceea ce s-a decis printr-o hotarire judecatoreasca, iar
puterea sau autoritatea lucrului judecat inseamna forta cu care se impune lucrul judecat si
care este aceea a unei prezumtii absolute, in virtutea careia se prezuma ca tot ce a decis
instanta corespunde adevarului, asa incit nici o proba contrarie nu poate fi admisa, nici chiar
marturisirea.

104
9.3 Anexa 3 – Jurisprudenţă 76

9.3.1 Tacita relocaţiune. Proba. Proces verbal de predare preluare a spaţiului.

Despăgubiri. Justificare

Procesul verbal de predare preluare a spaţiului reprezintă o probă a folosinţei efective a

spaţiului de către locatar cât şi a recunoaşterii indirecte a valabilităţii contractului, cu
clauze obligatorii pentru ambele părţi, încât, chiar dacă la un moment dat a operat o
reziliere voluntară a contractului de închiriere, de vreme ce locatarul nu a eliberat spaţiul,
el datorează despăgubiri.

Secţia comercială, decizia nr.868 din 12 februarie 2002

Reclamanta R.A APATERM Oradea a chemat-o în judecată pe pârâta COOP. „M.I.”

Oradea, solicitând instanţei, ca aceasta să fie obligată la plata sumei reprezentând
despăgubiri, deşi iniţial a cerut plata chiriei.
Prin sentinţa civilă nr.417 /LC din 2 mai 2000, Tribunalul Bihor, Oradea a respins ca
nefondată acţiunea, reţinând că deşi a notificat-o pe pârâtă că nu mai doreşte să prelungească
contractul de închiriere, reclamanta nu s-a prezentat pentru preluarea spaţiului, cu toate că
pârâta i-a comunicat că renunţă la acesta, astfel că reclamanta nu-şi poate invoca propria
culpă în susţinerea pretenţiilor.
Curtea de Apel Oradea,Secţia comercială şi de contencios administrativ, prin decizia
nr.488/C-A din 19 octombrie 2000, a respins, ca nefondat apelul reclamantei, cu motivarea
că aceasta nu a trimis nici un reprezentant pentru a prelua spaţiul, fapt ce nu poate fi imputat
pârâtei, cu atât mai mult cu cât nu s-a făcut dovada folosirii în continuare a spaţiului de către
pârâtă, iar facturile şi ordinele de plată depuse la dosar de reclamantă sunt irelevante, fiind
emise global.
Reclamanta a declarat recurs, susţinând că în mod greşit, i-a fost respinsă acţiunea,
atâta timp cât este de esenţa contractului de închiriere faptul că acesta se poate încheia şi prin
acordul tacit al părţilor, fără vreo formalitate, iar pârâta s-a folosit de spaţiu pe perioada
aprilie 1997 – iunie 2000, refuzând achitarea chiriei, aşa că a anexat şi procesul verbal de
predare-preluare din 20 martie 2000, act care făce dovada atât a folosirii spaţiului în
continuare de către pârâtă (după notificare), cât şi a recunoaşterii indirecte a valabilităţii
contractului de închiriere, cu clauze obligatorii pentru ambele părţi.
Recursul este fondat.
Din examinarea criticilor formulate în recurs, raportate la actele dosarului şi la
hotărârile pronunţate în cauză se constată că actul nou depus în recurs de reclamantă,
respectiv procesul verbal de predare-preluare a spaţiului, demonstrează într-adevăr că pârâta a
folosit efectiv spaţiul în discuţie, atât pe perioada facturată cât şi în continuare, până când s-a
procedat la predarea şi respectiv preluarea acestuia, în martie 2000.
Este adevărat că la un moment dat a operat o reziliere voluntară a contractului de
închiriere, dar de vreme ce pârâta nu a eliberat spaţiul, este cert că ea datorează reclamantei în
continuare despăgubiri, ca urmare a folosinţei spaţiului în baza unui raport juridic clar şi
dovedit, iar modificarea de acţiune, pentru perioada în care contractul nu a mai subzistat, este
corectă.

76
Pentru detalii, vezi site-ul Inaltei Curtii de Casatie si Justitie, www.scj.ro.

105
 Ca atare, pretenţiile reclamantei, sunt întemeiate şi necontestate în ceea ce priveşte
situaţia de fapt.
În consecinţă, recursul a fost admis, decizia casată şi sentinţa schimbată în sensul
admiterii acţiunii şi obligării pârâtei la plata despăgubirilor.

9.3.2 Contract de locaţiune. Anunţarea concediului. Tacita relocaţiune.

Imposibilitate

Potrivit art.1438 C.civ., când s-a notificat concediul, locatarul nu mai poate opune
relocaţiunea tacită, întrucât manifestarea de voinţă a locatorului de a nu reînnoi
contractul de locaţiune desfăcut prin efectul expirării termenului locaţiunii împiedică
tacita relocaţiune, astfel încât art.1437 C.civ. nu mai poate fi aplicat în condiţiile evocate.

Secţia comercială, decizia nr.7641 din 13 decembrie 2002

Prin sentinţa civilă nr.424, din 4 mai 2000, Tribunalul Bihor a admis acţiunea
Consiliului Local al Municipiului Oradea-Direcţia Imobiliară împotriva pârâtei S.C.
„M.A.M.” SRL şi a constatat încetarea contractelor de închiriere din 15 noiembrie 1993 şi a
dispus evacuarea pârâtei.
Prima instanţa a reţinut că, deşi durata pentru care au fost încheiate contractele a
expirat, pârâta, cu rea credinţă, a continuat să ocupe şi să folosească spaţiile în litigiu, în mod
abuziv, fără titlu legal, cu toate că a fost notificată de reclamant prin intermediul executorilor
judecătoreşti să le părăsească.
Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin decizia
nr.293 din 5 iunie 2001, a admis apelul formulat de pârâtă şi a respins acţiunea.
Instanţa de control judiciar a apreciat că, în speţă, operează tacita relocaţiune, în
temeiul art.1437 C.civ., întrucât pârâta, deşi somată de reclamantă să elibereze spaţiile ca
urmare a expirării termenului stipulat în contractele de locaţiune, a fost totuşi lăsată în
posesia acestora.
Invocând ca temei de drept al cererii sale dispoziţiile art.304 pct.7, pct.8 şi pct.9
C.proc.civ., reclamanta a declarat recurs susţinând că hotărârea instanţei de apel, cuprinde
motive străine de obiectul pricinii şi este dată cu greşita aplicare a art.1437 C.civ. şi cu
încălcarea art.1438 C.civ., având în vedere că pârâta nu mai poate opune tacita relocaţiune
după notificare.
Recursul este fondat.
Astfel, din examinarea materialului probator administrat rezultă că după expirarea
termenului stipulat în contractele de locaţiune locatorul reclamant a notificat locatarei pârâte
concediul.
Cum manifestarea de voinţă a locatorului de a nu reînnoi contractele desfăcute prin
efectul expirării termenului locaţiunii împiedică formarea tacitei relocaţiuni, înseamnă că,
instanţa de apel a făcut o greşită aplicare a art.1437 C.civ. şi a încălcat prevederile art.1438
C.civ., în condiţiile evocate.
Constatând îndeplinite cerinţele art.304 pct.9 C.proc.civ. şi în temeiul art.312 pct.1-3
C.proc.civ. Curtea a admis recursul, a modificat decizia atacată în sensul respingerii apelului
declarat de pârâtă împotriva primei sentinţei care a fost menţinută.

106
9.3.3 Acţiune în constatare. Acţiune în realizarea dreptului pretins. Prioritate

Potrivit art.111 C.proc.civ., partea care are interes în constatarea existenţei sau inexistenţei
unui drept, poate formula o cerere în acest sens, care devine inadmisibilă, dacă poate fi
intentată o cerere în realizarea dreptului pretins, ca în cazul unei acţiuni de rectificare a
înscrierii din cartea funciară.

Secţia comercială, decizia nr.495 din 30 ianuarie 2002

Prin sentinţa civilă nr.71 din 29 ianuarie 1999, Tribunalul Hunedoara a admis în parte
acţiunea SC „A” SA împotriva SC „T” SA, constatând că reclamanta este proprietara
imobilului denumit „Laboratorul de cofetărie-patiserie” situat în Deva.
Prin decizia nr.953/A din 3 decembrie 1999, Curtea de Apel Alba-Iulia, Secţia
comercială şi de contencios administrativ a respins apelul reclamantei şi a admis apelul
pârâtei respingând acţiunea ca inadmisibilă.
Instanţa de apel a reţinut că în cauză nu sunt întrunite condiţiile restrictive prevăzute
de art.111 C.proc.civ., deoarece imobilul care constituie obiectul litigiului este întabulat pe
numele pârâtei iar aceasta îl foloseşte efectiv, astfel că reclamanta are posibilitatea formulării
unei acţiuni în rectificarea înscrierii în cartea funciară, care este o acţiune în realizarea
dreptului pretins.
Reclamanta a declarat recurs, susţinând că există o contradicţie între dispozitivul
deciziei, care menţionează numai respingerea acţiunii şi considerente, care precizează că
acţiunea a fost respinsă ca inadmisibilă, că există o insuficientă motivare a deciziei pentru ca
acţiunea să poată fi calificată ca inadmisibilă, iar problema posesiei asupra imobilului este
irelevantă.
Recursul este nefondat.
Instanţa de apel a reţinut în mod corect că, reclamanta nu era îndreptăţită să recurgă la
o acţiune în constatare, atâta timp cât utilizarea imobilului în litigiu de către pârâtă sub nume
de proprietar este relevantă în speţă şi că tocmai această situaţie face inadmisibilă
promovarea unei acţiuni în constatare şi impune reclamantei ca, în măsura în care se
consideră proprietara legitimă a imobilului să promoveze o acţiune în realizarea dreptului
pretins, în care să opună titlul său celui invocat de pârâtă.
Reglementarea cu valoare de principiu instituită prin art.111 C.proc.civ. este de
aplicare generală dar nu există temeiuri pentru a se considera că pretinsul titlu de proprietate
al reclamantei ar putea fi dovedit numai printr-o acţiune în constatare atâta timp cât există
posibilitatea formulării unei acţiuni în realizare.
Menţionarea expresă în dispozitivul deciziei a soluţiei de respingere a acţiunii, fără
alte precizări nu este în nici un fel contrazisă de motivarea respectivei hotărâri,care susţine
aceeaşi soluţie analizând inadmisibilitatea acţiunii.
În consecinţă recursul a fost respins ca nefondat.

107
9.3.4 Acţiune în constatarea proprietăţii construcţiilor edificate fără autorizaţie de
către proprietarii terenului. Admisibilitate

Cuprins pe materii : Drept civil. Drept procesual civil. Dreptul de proprietate. Construcţii
edificate de proprietarul terenului fără autorizaţie. Acţiune în constatare. Admisibilitate.
Înţeles
C.civ., art. 489 şi urm.
C.proc.civ., art.111
Legea nr.50/1990

Proprietarul terenului este proprietar şi al construcţiilor ce a edificat pe acel teren,

conform art.489 şi urm C.civ., chiar dacă nu a avut autorizaţie de construire.
Pentru constatarea dreptului, este admisibilă acţiunea în constatare, reglementată
prin art.111 C.proc.civ. şi, în speţă, se judecă în contradictoriu cu persoana care ar putea să
conteste dreptul, cum ar fi autoritatea publică locală.
Inexistenţa contractului de construire şi a procesului verbal de predare-primire şi
lipsa autorizaţiei de construcţii pot avea consecinţe pe planul raporturilor de natură
administrativă, conform Legii nr. 50/1990 modificată prin Legea nr.453/2001, antrenând o
răspundere contravenţională, iar nu inadmisibilitatea acţiunii în constatarea dreptului de
proprietate.

I.C.C.J., secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 3668 din 6 mai 2005

Rejudecând fondul cauzei, după desfiinţarea sentinţei civile nr. 544 din 27 ianuarie
2004 a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă,
prin decizia nr. 730/A din 28 iunie 2004, a admis acţiunea în constatare a reclamanţilor Gh.L.
şi alţii, reţinând că sunt proprietarii unor construcţii (magazie şi garaj) ce au edificat pe
terenul ce au cumpărat, împreună cu alte construcţii, prin contractul autentificat sub nr.6991
din 12 martie 1994 la Notariatul de Stat al Sectorului 2 Bucureşti,.
Prin recursul declarat de Municipiul Bucureşti – pârât, în contradictoriu cu care s-a
judecat cauza – a susţinut, în esenţă, că în mod greşit s-a admis acţiunea în constatare,
deoarece reclamanţii au edificat construcţii respective fără a obţine o autorizaţie şi fără a
deţine contractul de construcţie şi procesul verbal de predare-primire, acţiunea reprezentând o
încercare de eludare a prevederilor art. 2 din Legea nr.50/1990, modificată prin Legea
nr.453/2001.
Recursul este nefondat.
Pe calea acţiunii în constatare – interogatorie, reclamanţii au acţionat în judecată
Municipiul Bucureşti prin primarul general pentru că acesta - singurul care ar putea contesta -
să se pronunţe dacă invocă sau nu vreun drept de proprietate asupra celor două construcţii –
magazie şi garaj – în condiţiile în care reclamanţii, în calitate de proprietari ai terenului,
dobândit prin act autentic, sunt prezumaţi proprietari, în temeiul art. 492 C.civ.
Aspectele de ordin formal legate de inexistenţa contractului de construcţie şi procesul
verbal de predare primire nu pot obstrucţiona sau limita dreptul de proprietate al
reclamanţilor, după cum constatarea dreptului de proprietate al reclamanţilor nu poate avea
consecinţe pe planul raporturilor de natură administrativă legate de inexistenţa autorizaţie,
pentru a se putea afirma că aceştia au tins, pe calea acţiunii de faţă, să eludeze prevederile art.
2 din Legea nr. 50/1990 modificată prin Legea nr. 453/2001.
Dimpotrivă, legitimarea calităţii lor de proprietari ai construcţiilor de pe teren ar
putea, în lipsa autorizaţiei şi cu respectarea dispoziţiunilor legale, să antreneze răspunderea

108
contravenţională a acestora pentru lipsa autorizaţiei de construcţie.
Pe calea expertizei efectuată în cauză s-a realizat identificarea şi poziţionarea
construcţiilor pe teren, în privinţa cărora reclamanţii au urmărit, pe calea acţiunii în
constatare, să-şi consolideze un drept subiectiv preexistent.
În raport de cele mai sus arătate, recursul a fost respins.

9.3.5 Contract vânzare-cumpărare. Antecontract. Acţiune pentru pronunţarea unei

hotărâri care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare. Prescripţie

Cuprins pe materii : Drept civil. Obligaţii. Partea specială. Contract de vânzare-cumpărare.

Antecontract. Hotărâre care să ţină loc de contract autentic de vânzare-cumpărare. Prescripţia
extinctivă

C. civ., art. 942, art.969, art. 1073 şi urm., art. 1294

Decretul nr. 167/1958, art. 1, art. 3, art. 7, art. l6 lit.a

Antecontractul, de vânzare-cumpărare a unui imobil, este o promisiune bilaterală de

a contracta; în caz de neexecutare a obligaţiei asumate, răspunderea este contractuală, iar
executarea silită în natură, a obligaţiei de a face, se asigură prin acţiunea personală având
ca obiect pronunţarea unei hotărâri care ţine loc de act de vânzare-cumpărare, supusă
termenului de prescripţie prevăzut de art. 3 din Decretul nr. 167/1958.
Termenul prescripţiei curge din momentul încheierii contractului, însă atunci când
promitentul cumpărător a preluat imobilul, deţinerea lui, cu acordul promitentului-vânzător,
echivalează cu recunoaşterea dreptului acestuia, în sensul art. 16 lit. a din decret.
Prescripţia dreptului la acţiune începe să curgă în momentul în care promitentul-
vânzător se manifestă expres în sensul negării dreptului promitentului-cumpărător.

Î.C.C.J., secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr.1212 din 17 februarie 2005

Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 6692 din 30 octombrie
2003, confirmată de Curtea de Apel Bucureşti, prin decizia nr. 304 din 19 februarie 2004, a
respins ca prescrisă acţiunea prin care reclamantele M.V. şi M.R. au cerut, în contradictoriu
cu pârâta M.L., să se pronunţe o hotărâre care să ţină loc de act autentic de vânzare-
cumpărare pentru un imobil situat în Bucureşti.
În esenţă, s-a reţinut că, prin actul încheiat între părţi, la 1 septembrie 1986, s-a
născut, în sarcina acestora, obligaţia de a face, că acţiunea este personală şi s-a prescris în
termenul de 3 ani prevăzut de Decretul nr. 167/1958, care a curs de la data antecontractului
de vânzare-cumpărare şi s-a împlinit înainte de data acţiunii de 7 august 2003.
Recursul reclamanţilor este fondat.
În raport cu probele administrate şi susţinerile părţilor, la data formulării cererii, care
are ca obiect pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare,
dreptul la acţiune nu era prescris.
Între părţi s-a încheiat, la data de 1 septembrie 1986, un antecontract prin care acestea
s-au angajat să încheie ulterior contractul de vânzare-cumpărare, asumându-şi obligaţia de a
face.
Deoarece antecontractul este o promisiune bilaterală de a contracta, în caz de
neexecutare a obligaţiei asumate răspunderea este contractuală, iar executarea silită în natură
a obligaţiei de a face se asigură prin acţiunea personală având ca obiect pronunţarea unei

109
hotărâri care ţine loc de act de vânzare-cumpărare, supusă termenului de prescripţie prevăzut
de art. 3 din Decretul nr. 167/1958.
Acest termen curge din momentul încheierii convenţiei, însă atunci când promitentul-
cumpărător a preluat imobilul, deţinerea lui cu acordul promitentului-vânzător, echivalează
cu recunoaşterea dreptului acestuia, în sensul art. 16 lit. a) din decret.

În asemenea situaţii, prescripţia dreptului la acţiune începe să curgă în momentul în

care promitentul-vânzător se manifestă expres, în sensul negării dreptului promitentului-
cumpărător.
Or, în prezenta cauză, reclamanţii-recurenţi au preluat bunul odată cu încheierea
antecontractului de vânzare-cumpărare din 1 septembrie 1986, având stăpânirea lui şi în
prezent, iar pârâta-intimată, în întâmpinare, confirmă acest fapt, precizează că recunoaşte
dreptul reclamanţilor la acţiune şi cere să se pronunţe o hotărâre care să ţină loc de act
autentic de vânzare-cumpărare.
Raportat la aceste împrejurări, care fac dovada recunoaşterii de către intimata-pârâtă a
dreptului recurenţilor-reclamanţi, greşit s-a reţinut că excepţia invocată, din oficiu, de prima
instanţă, este întemeiată.
Pentru considerentele expuse, s-a admis recursul s-a casată hotărârea pronunţată de
instanţa de apel şi s-a trimis cauza aceleiaşi instanţe spre rejudecare, urmând ca instanţa de
trimitere să procedeze conform art. 297 (1) C.proc.civ.

9.3.6 Acţiune pentru constatarea dobândirii prin uzucapiune a dreptului de

proprietate. Încălcarea de către instanţa de judecată a principiului
disponibilităţii.

Cuprins pe materii. Drept procesual civil. Judecata. Acţiune pentru constatarea dobândirii
prin uzucapiune a dreptului de proprietate. Încălcarea de către instanţa de judecată a
principiului disponibilităţii.

C.pr.civ. art. 129 alin.(6)

Faţă de prevederile art. 129 alin. (6) din Codul de procedură civilă este eronată
aprecierea instanţei în sensul că reclamantul nu trebuia să-şi întemeieze acţiunea pe
dispoziţiile Codului Civil. Această interpretare este dată cu încălcarea legii şi constituie
motiv de casare întrucât încalcă principiul disponibilităţii ce guvernează procesul civil.

Î.C.C.J., Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 5661 din 27 iunie 2005.

La data de 3 februarie 2004, reclamantul S.I. i-a chemat în judecată pe pârâţii B.G.
B.D., B.M., B.M., B.I., a solicitat Judecătoriei Harghita să constate că este proprietarul prin
uzucapiune a unui imobilul situat în satul Făgeţel, comuna Frumoasă, Judeţul Harghita,
compus din teren în suprafaţă de 3100 m2 şi casă de locuit. De asemenea, reclamantul a mai
solicitat să se dispună dezmembrarea imobilului şi înscrierea dreptului de proprietate, astfel
dobândit.
În motivarea acţiunii, întemeiată în drept pe dispoziţiile art.1847 Cod civil, art. 27 şi
28 din Decretul-Lege nr.115/1938, reclamantul a arătat că terenul mai sus individualizat a
fost dobândit de tatăl său, S.P.I., din anul 1950, că, în 1973 acesta din urmă a ridicat o
construcţie casă de locuit, nefiind tulburat în posesia sa, fiind întrunite condiţiile pentru a
uzucapa, întrucât proprietarii tabulari au decedat.

110
 Prin sentinţa civilă nr. 567 din 13 aprilie 2004 Judecătoria Harghita a respins acţiunea
reclamantului S.I. (decedat) continuată de moştenitorii acestuia S.M., S.A. împotriva pârâţilor
B.G. B.D., B.M., B.M., B.I.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut, în esenţă că, imobilul în litigiu face
parte din parcela cu nr.top.2943/1/3 din CF nr.1702 a comunei Frumoasa, iar proprietarii
tabulari pe cote-părţi ai acestui teren sunt pârâţii mai sus menţionaţi.
Instanţa a constat că nu s-a făcut dovada decesului lui B.M. şi a lui B.I., şi, totodată, a
arătat că, în situaţia în care nu toţi coproprietarii tabulari ai imobilului în litigiu sunt decedaţi,
nu este îndeplinită condiţia prevăzută de art. 28 alin. 1 din Decretul-Lege nr. 115/1938, care
impune, pentru dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune, ca posesia să fie
exercitată, în condiţiile legii, timp de 20 de ani de la moartea proprietarului înscris în CF.
S-a arătat totodată că acţiunea privind dobândirea dreptului de proprietate prin efectul
uzucapiunii nu trebuia întemeiată pe prevederile Codului Civil, întrucât în sistemul
publicităţii imobiliare, în regimul de carte funciară, uzucapiunea este reglementată potrivit
art. 72 alin. (2) din Legea nr. 7/1996 şi ca atare, era aplicabil Decretul-Lege nr. 115/1938.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel A.M. (în calitate de reprezentant legal al lui
S.A) şi S.M. (succesoarea defunctului S.I.) criticând sentinţa Judecătoriei Miercurea Ciuc
pentru nelegalitate şi netemeinicie, întrucât, instanţa de fond avea îndatorirea de a stabili
corect cadrul procesual pasiv, faţă de decesul unora dintre pârâţi şi de a lămuri cu cine se
judecă reclamantul în contradictoriu, punând în dezbaterea părţilor aceste chestiuni.
Prin decizia nr.855/A din 27 octombrie 2004, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia
Civilă a respins ca nefondate ambele apeluri declarate în cauză.
Pentru a decide ca atare, în esenţă, instanţa de control judiciar ordinar a reţinut că
judecătoria a apreciat corect cadrul procesual pasiv, conform actelor de deces depuse în
dosarul Judecătoriei Miercurea Ciuc decedând B.G., B. M., B.D., B.M., acţiunea
soluţionându-se în contradictoriu cu pârâţii B.V., B. D. şi B.I., şi că cererea reclamantului
trebuia întemeiată pe prevederile art. 28 alin. (1) din Legea nr. 115/1938, text ce stipulează că
posesorul unui bun imobil care l-a stăpânit, în condiţiile legii, timp de 20 de ani de la moartea
titularului dreptului de proprietate înscris în Cartea Funciară, poate invoca uzucapiunea şi că
aceste condiţii nu sunt întrunite în speţă, întrucât titularii tabulari ai dreptului de proprietate
asupra terenului nu au decedat, unii fiind în viaţă, iar reclamantul nu a posedat imobilul timp
de cel puţin 20 de ani de la moartea acestora.
Astfel, cum rezultă din Cartea Funciară, dreptul de proprietate este indiviz, şi, până la
sistarea stării de indiviziune, nu se poate stabili asupra cărei părţi din teren se întinde dreptul
de proprietate, cota-parte din acest drept vizând întregul imobil în materialitatea lui.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta S.M.
Astfel, s-a arătat în dezvoltarea motivelor de recurs, că instanţa nu a cercetat fondul
cauzei, că decizia cuprinde motive contradictorii şi nu a ţinut cont de expertiza judiciară
efectuată care a identificat o suprafaţă mai mare, şi anume 8000 m2, din care autorul
reclamantului a uzucapat 3100 m2.
Mai arată reclamanta, în susţinerea motivului de recurs referitor la aplicarea greşită a
legii, că instanţele au încălcat principiul disponibilităţii, dând altă calificare acţiunii, stabilind
temeiul juridic ca fiind acela al legii nr.7/1996, deşi în cererea de chemare în judecată,
reclamantul S.I. şi-a întemeiat acţiunea pe prevederile art.1847 Cod civil, ale art.27 şi ale art.
28 din Decretul-Lege nr.115/1998 şi că au ignorat rolul activ pe care instanţa trebuia să-l
exercite în lămurirea cadrului procesual şi în ceea ce priveşte omisiunea de a se pronunţa
asupra tuturor dovezilor administrate în cauză, care erau hotărâtoare pentru dezlegarea
pricinii.

111
 Recursul este fondat.
Reclamantul S.I. a investit Judecătoria Miercurea Ciuc cu o acţiune având ca obiect
constatarea dobândirii de către acesta prin uzucapiune a dreptului de proprietate asupra
imobilului, privind un teren în suprafaţă de 3100 m2 şi construcţia edificată pe acesta, situat
în satul Făgeţel, comuna Frumoasa, Judeţul Harghita şi dezmembrarea imobilului ce-l deţine
reclamantul cu transcrierea dreptului de proprietate al acestuia.
În cauză au fost chemaţi în judecată pârâţii B.G., B.D., B.M., B.M. şi B.I., aceştia
fiind proprietarii tabulari ai imobilului mai sus individualizat, înscris în Cartea Funciară 1702,
Frumoasa, nr.top.2943/1/3, iar pe parcursul procesului au fost produse dovezi din care a
rezultat decesul pârâţilor B.D. la 4 martie 1964, B.G. la 28 aprilie 1947, B.M. la 1 mai 1950,
deci cu mult anterior introducerii acţiunii de către reclamant.
În ceea ce priveşte cadrul procesual activ, este de precizat că, reclamantul S.I. a
decedat pe parcursul procesului, respectiv la 30 martie 2004, iar instanţa a pronunţat o
hotărâre în care a menţionat că acţiunea acestuia a fost continuată de S.M. şi S.A. deşi nu s-a
făcut dovada legitimării procesuale active a acestora, în sensul de a se depune certificat de
calitate succesorală sau de moştenitor, de pe urma defunctului S.I. şi nici cerere de
introducere în cauză a acestor moştenitori, instanţa nedând dovadă de rol activ.
Potrivit art. 129 alin. (4) care consacră acest principiu, judecătorul, în tot cursul
procesului este în drept să pună în dezbaterea părţilor orice împrejurări de fapt şi de drept.
Astfel, urmare decesului reclamantului, instanţa, în virtutea rolului activ trebuia să
solicite moştenitorilor reclamantului să facă dovada calităţii procesuale în sensul depunerii
certificatului de calitate succesorală sau a aceluia de moştenitor de pe urma defunctului S.I.
decedat la 30 martie 2004, copia certificatului de naştere al lui S.A. nefiind concludentă cât
timp nu s-a făcut dovada că acesta are calitatea de moştenitor al defunctului.
Totodată după producerea acestor dovezi instanţa trebuia să pună în dezbaterea
părţilor necesitatea formulării unei cereri de introducere în cauză a acestora, numai astfel,
după dovedirea calităţii şi a opţiunii de a continua procesul început de defunct, fiind lămurită
legitimarea procesuală activă.
Nici în stabilirea cadrului procesual pasiv, instanţa nu a manifestat rol activ, a apreciat
greşit că nu s-a făcut dovada decesului lui B.M. (ignorând copia certificatului de deces al
acestuia) şi a susţinut că, înainte de prima zi de înfăţişare, reclamantul şi-a modificat acţiunea
indicându-i în calitate de pârâţi, pe moştenitorii proprietarilor de carte funciară B.V., B.D.,
B.I..
Verificând actele dosarului este de observat că nu există vreo modificare de acţiune,
astfel cum o califică instanţa, nefiind depusă vreo cerere, în sensul art.132 din Codul de
procedură civilă.
Înscrisurile depuse de părţi la judecătorie nu pot constitui o modificare de acţiune în
sens procesual, iar împrejurarea că B.V., B.D. şi B.I. ar fi moştenitorii defuncţilor B.G., B.D.,
B.M. nu a fost dovedită, nefiind depuse acte de stare civilă, certificat de calitate sau certificat
de moştenitor, din care să rezulte legitimarea procesuală pasivă a acestora, în cauza dedusă
judecăţii.
Nici motivarea dată de Judecătoria Miercurea Ciuc în sensul că reclamantul nu trebuia
să-şi întemeieze acţiunea pe dispoziţiile Codului Civil nu este la adăpost de critici, întrucât
instanţa a încălcat principiul disponibilităţii, potrivit cu care reclamantul a folosit mijlocul
procesual ales de acesta pentru a-şi exercita în instanţă dreptul material la acţiune, delimitarea
obiectului şi precizarea temeiul juridic, fiind de esenţa investirii, modalitatea juridică de
sesizare a instanţei şi stabilirea cadrului procesual, revenindu-i exclusiv reclamantului, în
procesul civil.
Este de observat că organizarea publicităţii imobiliare sub forma cărţilor funciare,
după principiul înscrierii, potrivit căruia asemenea drepturi nu pot fi dobândite decât prin

112
efectul legii şi din momentul înscrierii în cartea funciară, a impus un mod diferit de
reglementare a uzucapiunii.
După o scurtă perioadă în care, în temeiul Legii nr. 389/1943 au fost în vigoare şi în
regiunile cu carte funciară dispoziţiile Codului civil român, în privinţa uzucapiunii, prin
Legea nr. 241/1947 a fost pus în aplicare în Transilvania, Decretul-Lege nr. 115/1938 pentru
unificarea dispoziţiilor privitoare la cărţile funciare, aplicabil deja în Bucovina potrivit
Decretului-Lege nr. 115/1938.
Noua reglementare prevede două situaţii diferite de aplicare a uzucapiunii, prima
reglementată de art. 27 din Decretul-Lege nr.115/1938, care permite dobândirea dreptului de
către cel care, fiind înscris nelegitim în cartea funciară, l-a posedat timp de 10 ani, constituind
astfel un efect al posesiei „tabulare” şi cea de-a doua, de art. 28 care reglementează
uzucapiunea „extratabulară”, împotriva cărţii funciare, prin stăpânirea de fapt asupra
imobilului timp de 20 de ani de la decesul titularului înscris în cartea funciară, ori de la
înscrierea declaraţiei acestuia de renunţare la drept.
Menţinând instituţia cărţilor funciare, însă cu modificări esenţiale, de natură a-i
transforma fundamental configuraţia juridică, noua Lege a cadastrului funciar şi a publicităţii
imobiliare nr. 7/1996 nu mai cuprinde o reglementare specială a uzucapiunii, referindu-se la
aceasta, doar pentru a-i recunoaşte efectul şi faţă de terţi, independent de înscrierea dreptului
dobândit aşa încât proceselor în curs le rămân aplicabile vechile prevederi ale art. 27 şi ale
art. 28 din Decretul-Lege nr.115/1938.
Cu acest înţeles se răspunde motivului de recurs referitor la aplicarea greşită a legii de
către instanţe şi, concluzionând, este de arătat că, în această interpretare, este eronată
aprecierea instanţei în sensul că reclamantul nu trebuia să-şi întemeieze acţiunea pe
dispoziţiile Codului Civil, interpretare dată cu încălcarea legii care constituie motiv de casare,
prin care se încalcă principiul disponibilităţii ce guvernează procesul civil.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte a admis recursul, a casat ambele hotărâri şi
a trimis cauza judecătoriei spre rejudecare, urmând ca instanţa de trimitere să stabilească cu
respectarea principiului disponibilităţii cadrul procesual activ şi pasiv în limita obiectului
dedus judecăţii, conform temeiului de drept indicat de reclamant şi cu manifestarea rolului
activ, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 129 din Codul de procedură civilă, dând eficienţă
prevederilor art.312 şi ale art. 313 din acelaşi cod.

9.3.7 Calitatea procesuală pasivă. Acţiune pentru prescripţia achizitivă/uzucapiune.

Proprietar/pârât decedat anterior datei acţiunii.

Cuprins pe materii. Drept procesual civil. Părţile. Calitate procesuală pasivă. Proprietar /
pârât încetat din viaţă anterior datei acţiunii pentru prescripţia achizitivă / uzucapiune.

C.pr.civ.: art. 41 şi urm.

Decretul nr. 31/1954: art.7

Întrucât, potrivit art. 7 din Decretul nr. 31/1954, capacitatea de folosinţă încetează
odată cu moartea persoanei fizice, aceasta nu are nici calitatea de a fi parte într-un proces în
sensul reglementat prin art. 41 şi următ. C.pr.civ.
Obligaţia idenţificării moştenitorilor, în vederea citării acestora revine reclamantului
acţiunii - având, în speţă, ca obiect, dobândirea proprietăţii imobilului prin prescripţie
achizitivă/uzucapiune - iar nu instanţei sesizată.

113
Î.C.C.J., Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 2383 din 24 martie 2005.

Prin sentinţa civilă nr. 6444 din 29 octombrie 2003, Judecătoria sectorului 2 Bucureşti
a admis excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a pârâţilor şi a respins acţiunea
formulată de reclamanţii A. T. şi A.M., în contradictoriu cu pârâţii C.P. şi S.V., decedaţi.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că excepţia invocată din
oficiu de instanţă este întemeiată, deoarece conform art.5 alin.2 din Decretul nr.31/1954, pe
plan procesual, capacitatea de folosinţă este capacitatea unei persoane de a avea drepturi şi
obligaţii procesuale, iar conform art.7 din decret, capacitatea de folosinţă începe la naşterea
persoanei şi încetează odată cu moartea acesteia. Or, în cauză, s-a dovedit că pârâţii erau
decedaţi la data introducerii acţiunii.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, prin decizia nr. 676 A din 5 aprilie
2004, a respins apelul declarat de reclamanţi împotriva acestei sentinţe, reţinând, în esenţă, că
soluţia respingerii acţiunii pentru lipsa capacităţii procesuale de folosinţă a pârâţilor,
pronunţată prin hotărârea apelată este legală, deoarece conform art. 41 alin. (1) Cod
procedură civilă poate fi parte în judecată orice persoană care are folosinţa drepturilor sale.
Or, capacitatea de folosinţă a pârâţilor a încetat prin moartea acestora, în anul 1984, iar
excepţia putea fi invocată de instanţă, din oficiu.
Prin recursul declarat, reclamanţii susţin că le-a fost îngrădit accesul la justiţie.
Arătând, în detaliu, ce demersuri au fost întreprinse pentru a obţine relaţii cu privire la
pârâţi, recurenţii susţin că singura modalitate pentru a afla care sunt moştenitorii defuncţilor,
pentru a fi introduşi în cauză în calitate de pârâţi, este prin intermediul instanţelor
judecătoreşti. De aceea, în mod greşit le-a fost respinsă solicitarea de a se cere relaţii de la
Biroul de carte funciară de pe lângă Judecătoria sectorului 2 Bucureşti. Acest fapt a făcut
imposibilă invocarea prescripţiei achizitive cu privire la un imobil, compus din suprafaţa de
300 mp teren şi construcţia aflată pe teren, cumpărat printr-un act sub semnătură privată. Că
instanţele trebuiau să facă aplicarea art. 21 alin. (1) din Constituţie, care dispune: „Orice
persoană se poate adresa justiţiei pentru repararea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor
sale legitime”.
Reclamanţii au mai susţinut că instanţele au încălcat regula conform căreia „norma
juridică trebuie aplicată în sensul aplicării ei, iar nu în sensul în care să nu se aplice”. Regula
este înscrisă în art. 978 Cod civil pentru interpretarea convenţiilor, dar, pentru identitate de
raţiune, este extinsă şi la interpretarea normelor de drept procesual civil, iar instanţele au
încălcat-o, pentru că, refuzând să solicite informaţii de la unele instituţii şi organe ale statului,
reclamanţii au fost puşi în imposibilitate de a se adresa instanţelor pentru constatarea
dobândirii dreptului prin uzucapiune şi accesiune.
Recursul va fi respins, pentru următoarele considerente.
Soluţia respingerii acţiunii pentru lipsa capacităţii de folosinţă a pârâţilor este legală,
iar prin pronunţarea acestei soluţii nu a fost îngrădit accesul recurenţilor-reclamanţi la justiţie,
aşa cum susţin aceştia.
Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a
intereselor sale legitime, însă formularea acţiunii în contradictoriu cu persoane care au
aptitudinea de a avea drepturi şi de a-şi asuma obligaţii pe plan procesual constituie
principala condiţie pentru justificarea interesului legitim al reclamantului de a sesiza instanţa
judecătorească.
În cauză, instanţa de fond şi cea de apel nu au reţinut că reclamanţii-recurenţi nu ar
avea calea acţiunii în justiţie pentru apărarea dreptului pretins prin acţiune. S-a reţinut, că
acţiunea fiind formulată în contradictoriu cu persoane care erau decedate la data înregistrării
cererii, pârâţii nu au capacitate procesuală de folosinţă.

114
 Soluţia respingerii acţiunii pentru lipsa capacităţii procesuale de folosinţă a pârâţilor
este corectă, în raport cu art. 41 alin. (1) Cod procedură civilă, care prevede că poate fi parte
în judecată orice persoană care are folosinţa drepturilor civile şi art. 7 din Decretul nr.
31/1954, potrivit căruia capacitatea de folosinţă se pierde odată cu moartea persoanei.
Acţiunea fiind formulată la data de 30 iulie 2003, în contradictoriu cu două persoane a
căror capacitate de folosinţă încetase la decesul acestora, în anul 1984, nu exista pentru
instanţe obligaţia identificării moştenitorilor acestora şi citării lor în proces.
Numai atunci când decesul survine după data înregistrării acţiunii procesul este
continuat prin introducerea în cauză a moştenitorilor celui decedat, însă şi în această situaţie
partea interesată trebuie să ia măsurile necesare pentru continuarea procesului, prin
introducerea în cauză a moştenitorilor părţii decedate în cursul procesului.
Întrucât în prezenta cauză persoanele chemate în proces erau decedate din anul 1984,
nu puteau figura ca părţi, iar dispoziţiile legale invocate de recurenţi nu prevăd posibilitatea
valorificării unui drept pe calea acţiunii formulate în contradictoriu cu o persoană decedată.
Pentru considerentele expuse, recursul declarat de reclamanţi a fost respins.

9.3.8 Prescripţia achizitivă. Teren, atribuit, în fapt, de administraţia locală, pe care

persoana a edificat o locuinţă.

Cuprins pe materii. Drept civil. Dreptul de proprietate. Prescripţia achizitivă. (uzucapiune).

Accesiune. Superficie.

Legea nr. 9/1998

C.civ. : art. 492; art. 1864 şi urm.

Posesorul terenului atribuit în baza Legii nr. 9/1968 pentru construirea unei locuinţe,
omiţându-se însă perfectarea formelor legale, nu poate dobândi dretpul de proprietate
asupra terenului prin prescripţai achizitivă, reglementată prin art. 1846 şi urm. din C.civ.,
când dposesia s-a exercitat cu acordul proprietarului.

Î.C.C.J., Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 2291 din 22 martie 2005

Prin cererea înregistrată la data de 1 aprilie 2003, reclamanţii C.V. şi C.A. au chemat
în judecată pe pârâţii Consiliul Local Constanţa şi Municipiul Constanţa prin primar,
solicitând să se constate dobândirea, pe calea uzucapiunii de 30 ani, a dreptului de
proprietate asupra unui imobilul situat în Constanţa, compus din teren în suprafaţă de 169,25
mp şi casă de locuit.
În motivarea acţiunii reclamanţii arată că: la solicitarea lor, fostul Consiliu Popular al
Municipiului Constanţa le-a aprobat atribuirea unui teren pentru construirea unei case; deşi au
depus documentaţia necesară emiterii deciziei de atribuire a terenului în folosinţă, această
decizie şi autorizaţia de construire a locuinţei nu au fost însă emise; pe baza acordului de
principiu, au construit o locuinţă compusă din 4 camere şi dependinţe precum şi anexe
gospodăreşti; stăpânesc continuu, neîntrerupt, netulburat public şi sub nume de proprietar
terenul în suprafaţă de 169,25 mp precum şi casa de locuit.
În drept, acţiunea este întemeiată pe art. 645, art. 1837, art. 1846 şi art. 1890 Cod
civil.
Pârâţii au depus o întâmpinare prin care au invocat lipsa calităţii lor procesual pasive
şi, pe fond, au solicitat respingerea acţiunii ca nefondată, arătând că reclamanţii sunt simpli
detentori precari ai imobilului.

115
 Judecătoria Constanţa, prin încheierea din 2 iunie 2003, a respins excepţia lipsei
calităţii procesuale pasive a pârâţilor, iar prin sentinţa civilă nr.13889 din 27 octombrie 2003
a admis acţiunea, a constatat că reclamanţii au dobândit, pe calea uzucapiunii de 30 ani,
dreptul de proprietate asupra terenului şi pe calea accesiunii imobiliare, dreptul de
proprietate asupra construcţiei edificate pe acest teren
Instanţa a reţinut că reclamanţii, prin probele pe care le-au administrat, au făcut
dovada că au exercitat o posesie propriu-zisă cu un caracter continuu, neîntreruptă,
netulburată public şi sub nume de proprietar, iar nu o detenţie precară.
În consecinţă, reţine instanţa, exercitarea posesiei în condiţiile prevăzute de art.1847
Cod civil pe o perioadă de 30 ani, conduce la dobândirea dreptului de proprietate asupra
terenului. Că în conformitate cu prevederile art.492 Cod civil, reclamanţii au dobândit prin
accesiune şi proprietatea construcţiei, pe care au edificat-o pe teren.
Împotriva sentinţei au declarat apel pârâţii Municipiul Constanţa şi Consiliul Local
Constanţa, invocând faptul că în mod greşit, cu ignorarea prevederilor art.19 din Legea
nr.215/2001, instanţa a respins excepţia lipsei lor de calitate procesual pasivă prin încheierea
din 2 iunie 2003.
Pe fond, apelanţii susţin că, prin ignorarea probelor, instanţa a reţinut greşit că sunt
îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 1847 Cod civil şi, în aceste condiţii, reclamanţii
neavând un titlu de proprietate, asupra terenului, nici dispoziţiile art.492 Cod civil cu privire
la construcţie, nu se pot aplica.
Curtea de Apel Constanţa, prin decizia civilă nr.538/C din 19 mai 2004, a respins ca
nefondat apelul, reţinând, cu privire la excepţia lipsei calităţii procesual pasive, ca instanţă de
fond, a reţinut corect, având în vedere prevederile art. 18, art. 19, art. 21 din Legea nr.
215/2001, coroborate cu art. 38 alin.1 şi art. 67 din aceeaşi lege, că litigiile de drept privat,
care pun în discuţie dreptul de proprietate al bunurilor (care fac parte din domeniul privat),
unitatea administrativă teritorială (singura care are patrimoniu şi Consiliul local, ca autoritate
publică, sunt subiecţii raportului juridic dedus judecăţii.
Cu privire la susţinerile pe fondul cauzei, instanţa de apel a constatat că instanţa de
fond în mod corect a reţinut că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art.1846 Cod
civil.
Împotriva acestei decizii, au declarat recurs pârâţii susţinând că, în rezolvarea acţiunii
pe fond, s-au ignorat probele esenţiale ale cauzei (expertiza, certificatul fiscal, fişa imobilului,
chitanţa de plată a taxei de folosinţă a terenului şi că au fost aplicate greşit dispoziţiile
art.1847 şi 1852 Cod civil.
Recursul este fondat.
Astfel, se constată că instanţa nu s-a pronunţat asupra unor dovezi care erau
hotărâtoare pentru soluţia ce trebuia pronunţată în cauză. S-a reţinut corect că, prin adresa nr.
4032 din 10 noiembrie 1969, a fostului Consiliu Popular al Municipiului Constanţa, s-a
aprobat atribuirea unui teren pentru construirea unei locuinţe de către reclamant.
Instanţa nu s-a pronunţat, însă, în legătură cu adresa nr.5460 din 10 septembrie 1982 a
fostului Consiliu Popular al Municipiului Constanţa, către reclamant, în care se arată că, după
ce i s-a atribuit un teren, pentru construirea unei case de locuit, în condiţiile Legii nr. 9/1968,
acesta nu s-a mai prezentat pentru perfectarea formelor legale.
În aceste împrejurări, posesia este o stare de fapt ce constă în exercitarea asupra unui
imobil a unei puteri şi stăpâniri materiale, ce se manifestă prin acte de folosinţă, de
conservare, dar este esenţial ca aceste activităţi să fi fost exercitate de cel ce invocă
uzucapiunea pentru sine, iar nu cu acordul proprietarului, cum s-a petrecut în cazul în speţă.
Prescripţie achizitivă este întemeiată pe faptul posesiei, iar pentru a duce la
dobândirea dreptului de proprietate, posesia trebuie să îndeplinească condiţiile prevăzute de
art.1847 Cod civil. Conform acestui text de lege, posesia trebuie să fie continuă, neîntreruptă,

116
netulburată public şi sub nume de proprietar.
În cazul în speţă, după cum rezultă din actul mai înainte analizat, posesia nu s-a
exercitat în nume de proprietar şi, ca atare, conform art.1853 alin.2 Cod civil, nu este o
posesie utilă.
În cauză, nu există nici una din situaţiile menţionate în art.1858 Cod civil ca să poată
fi schimbată posesiunea, exercitată de către reclamant, într-o posesie utilă.
În consecinţă, nefiind îndeplinită una din condiţiile cumulative pe care trebuie să le
îndeplinească posesia, nu se poate considera că a operat uzucapiunea în favoarea
reclamantului asupra imobilului în litigiu.
Astfel fiind, s-a admis recursul, s-a modificat decizia recurată în sensul că s-a admis
apelul declarat de către pârâţi şi pe fond s-a respins acţiunea.

9.4 Anexa 4 – Listă cu interviurile individuale şi de grup cu experţi realizate în

sprinijul elaborării prezentei Metodologii

9.4.1 Interviuri individuale

Costin Geambaşu – asistent social – Centrul Social pentru Copii Sf. Dimitrie
Asistent social – Spitalul Maternitate Panait Sârbu
Georgeta Iordache, Inspector şcolar pentru învăţământul preşcolar
Nicoleta Pârvu - Direcţia de Evidenţă a Persoanelor, sector 1
Cristian Iordache – şef serviciu Anchete Psiho-sociale, Asistenta şi Sprijin pentru
Copil si Familie, sector 6
9.4.2 Interviuri telefonice – cu reprezentanţi ai Direcţiilor judeţene şi locale de
Evidenţă a Persoanelor

Cosmin Peste, Seviciul Comunitar de Evidenţă a Persoanelor Nădlac, Judeţul Arad

D-na. Cruceanu, Serviciul Comunitar de Evidenţă a Persoanelor Municipiul Brăila,
Judeţul Brăila
Dana Ciobanu, Direcţia Judeţeană de Evidenţă a Persoanelor, Timiş
Dorel Buda, Serviciul Comunitar de Evidenţă a Persoanelor Sântana, Judeţul Arad
Florescu Costica, Serviciul Comunitar de Evidenţă a Persoanelor Strehaia, Judeţul
Mehedinti
Insp. Barabaş, Direcţia Judeţeană de Evidenţă a Persoanelor, Harghita
Ion Violini, Direcţia Judeţeană de Evidenţă a Persoanelor, Giurgiu
Ionică Ştefan, Direcţia Judeţeană de Evidenţă a Persoanelor, Dolj
Prescorniţă Georgeta, Seviciul Comunitar de Evidenţă a Persoanelor Reşiţa, Judeţul
Caraş-Severin
Vezeteu Ionel, Direcţia Judeţeană de Evidenţă a Persoanelor, Vaslui
Vrabie Tincuţa, Seviciul Comunitar de Evidenţă a Persoanelor Galaţi, Judeţul Galaţi

117
9.4.3 Interviu de grup (focusgrup)

– 8 decembrie 2006, sediul Human Dynamics

Ioana Constantin – mediator sanitar, Grădiniţa nr. 245

Elena Radu – mediator şcolar, Şcoala nr. 136
Mihai Iacoboaia – expert în problemele romilor, Primăria Sectorului 1
Cătălin Manea – Partida Romilor Pro-Europa
Dan Constantin – Poliţia de proximitate
Adrian Petrescu – Poliţia de proximitate
Marian Bălăceanu – Poliţia de proximitate
George Cristea – Poliţia de proximitate
Viorica Căţe – Direcţia de Evidenţă a Persoanelor, Sector 1
Paraschiva Mierlă – Direcţia de Evidenţă a Persoanelor, Sector 2

– 19 ianuarie 2007, sala de conferinţe Hotel Confort Traian Bucureşti

Daniela Neacşu – BJR, Călăraşi

Nicolae Turcata – BJR, Mureş
Primaria Mures, Expert, Mureş
Cristina Mihai, BJR, Olt
Simion Samir, ONG, Buzau
Vasile Gîlbea, Expert primarie sector 6, Bucuresti
Alexandru Crina Mirela, Expert, Iasi/Ciurea
Săndel Grosu, BJR, Braila

– 19 ianuarie 2007, sala de conferinţe Hotel Confort Traian Bucureşti

Marius Ioan Liţă, BJR, Arges

Viorica Gotu, BJR, Galati
Elena Marin, Expert, Giurgiu
Doina Prescură, DGASPC, Bucuresti sector 1
Mihai Iacoboaia, Expert, Bucuresti sector 1
Mariana Chituc, Serviciul public comunitar local de evidenţă a persoanelor, Brasov
Sanda Goga, DEP, Buzau
George Remus Bratu, DEP, Teleorman
Cristina Tufă, INEP, Bucuresti
Nicoleta Ene, INEP, Bucuresti

118