BALNEOCLIMATOLOGIE

1.Introducere:definiție,istoric,dezvoltarea în România,cura
balneară,obiective,indicații și contraindicații.
Balneologia = este un domeniu ştiinţific conectat medicinei; în România fiind introdusă
de balneoclimatologie şi fizioterapie. Se foloseşte în noţiunile geografice termenul de staţiune
balneoclimatică şi nu balneoclimaterică.

Staţiunile balneoclimatice au rol de oprire a viciilor ca tabagismul sau alcoolismul; relaxare

fizică şi psihică; ca nucleu de activităţi individuale; loc în care se poate determina unitatea
familiei etc.

Staţiunile balneare climatice sunt legate de 2 componente: cea a cadrului natural, redate de
climă şi de resurse minerale (izvoare şi ape termale).

Staţiunile clasice sunt distribuite geografic după starea climatică ce poate fi favorabilă
practicării acestui tip de turism, (zonele temperate de tip continentale şi chiar oceanice), des
întâlnire în zonele depresionare şi montane.

DEFINITIE
BALNEOLOGÍE s.f. ramură a medicinei care studiază acţiunea profilactică şi curativă a apelor termale sau
minerale şi a nămolurilor.

CLIMATOLOGÍE s.f. ramură a meteorologiei care se ocupă cu studierea climei de pe glob şi cu importanţa ei
pentru viaţa organică.

Metodele de tratament în cura balneară:

-metodele terapuetice in medicina sunt grupate in 4 categorii:

a. metode artificiale, care încearcă înlăturarea bolilor prin intervenţiile chirurgicale;

b. substituţia, înlocuirea unor substanţe vitale din organism care sunt produse în cantităţi insuficiente (insulina);
înlocuirea unor organisme afectate cu organizări artificiale;

c. dirijarea funcţiilor, (farmatoterapia sau dietoterapia), făcând parte şi cura internă;

d. factorii naturali, în staţiunile climatice. Aceasta terapie poate fi grupată în 3 categorii de cură:
- cură profilactică;

- cură terapeutică;

- cură de recuperare.

Curele de recuperare în staţiunile balneoclimatice sunt axate pe următoarele direcţii:

- recuperarea afecţiunilor sistemice locomotore;

- recuperarea afecţiunilor neurologice;

- eficienţa foarte mare, recuperarea şi tratarea afecţiunilor cardiovasculare;

- afecţiuni-crono-respiratorii.

CONTRAINDICAȚII GENERALE

Tumorile maligne;

Bolile acute;

Boli cronice în perioada de acutizare;

Bolile infectocontagioase;

Bolile venerice;

Boli grave ale sângelui;

Toxicomaniile, narcomaniile și alcoolismul cronic cu tulburări neuro-psihice;

Stările cașectice, indiferent de cauza bolii;

Stări hemoragice repetate;

Sarcină normală și sarcinile patologice în orice lună, mame în perioada de alăptare;

Psihopatiile și epilepsia;Parazitoze.

INDICAȚII

Electroterapie (curent galvanic și baie galvanică, curenți de joasă frecvență, curenți de medie frecvență, curenți
de înaltă frecvență, ultrasunet, magnetoterapie, laserterapie);Drenaj limfatic

Termoterapie (împachetări cu parafină, cu nămol sapropelic de Techirghiol cu calități curative

deosebite);Hidrotermoterapia (baie cu apă sărată, baie cu plante, baie cu nămol, hidromasaj, duș subacval) Masaj
terapeutic, de relaxare, regional sau general, simplu sau cu nămol sapropelic,Kinetoterapie (individuală și de
grup),Hidrokinetoterapie (în bazin cu apă sărată din lacul Techirghiol).

2.CLIMA ȘI BIOCLIMA TERAPEUTICĂ:ELEMENTELE CLIMEI,TIPURI DE

CLIMĂ,INDICAȚII CU SCOP PROFILACTIC ȘI CURATIV ,CONTRAINDICAȚII

Factorul “climã” influențeazã funcționarea organismelor vii prin diversele sale

componente, denumite parametrii climatici: radiația solarã, temperatura
atmosfericã, durata de strãlucire a soarelui, presiune atmosfericã, curenții de aer,
umezealã relativã medie. Relația dintre climã  şi organismul uman se reflectã în
dinamica reacțiilor de homeostazie pe diferite niveluri de integrare  şi reglare.
Cel mai la îndemânã exemplu îl reprezintã homeostazia termoreglarii.
Bioclimatul este un factor terapeutic natural dependent de conditiile locale de
relief, altitudine, parametri climatici si vegetatie.
Factorii terapeutici bioclimatici se pot asocia cu helioterapie, hidroterapie si
crenoterapie. În functie de efectul sanogen bioclimatul se clasifica în
urmatoarele tipuri:
a) bioclimat excitant solicitant, diferentiat în bioclimat de litoral maritim si
bioclimat de câmpie;
b) bioclimat sedativ  ‐ indiferent sau de crutare, corespunzator regiunilor dealuri
si coline, cu altitudini cuprinse între 200 ‐ 300 m si, respectiv, între 700 ‐ 800
m; c) bioclimat tonic ‐ stimulent, corespunzator regiunilor de munte, cu doua
variante dependente de altitudine: de munti mijlocii, la altitudine de 800 ‐ 1900
m si de munti înalti, la altitudine de peste 2000 m. Indicatiile terapeutice ale
bioclimatului depind de:
a) caracteristicile climatice: temperatura aerului, umiditatea aerului, durata de
stralucire a soarelui, dinamica atmosferica si presiunea aerului, presiunea
partiala a oxigenului;
b) indicii bioclimatici: confort termic, stres bioclimatic;
c) caracteristicile fizico‐chimice: aeroionizarea, absenta poluarii chimice si
microbiologice.

3.APELE MINERALE CARACTERISTICI FIZICO-

CHIMICE,CLASIFICARE,TIPURI DE APA
MINERALE,INDICAȚII,CURA EXTERNA
 Apele minerale

Conform acestora, apa minerală este considerată o apă ce provine dintr-o sursă naturală, cu un
anumit conţinut de săruri minerale şi microelemente. Aceasta are o componenţă constantă în
raport cu fluctuaţiile ciclice anuale.

Conţinutul acestora în săruri trebuie să fie de cel puţin 1.000 mg/l. De asemenea, este
considerată apă minerală, apa care are un conţinut de cel puţin 250 mg CO2/l. Pentru utilizarea
lor în scop terapeutic, apa minerală trebuie sa fie pură din punct de vedere bacteriologic, sa aibă
acţiune terapeutică demonstrată şi un debit suficient de mare. În funcţie de aceasta, apele
termale apele termale sunt clasificate după temperatură în următoarele

categorii:

- hipotermale (T 20-36ºC);
- izotermale (T 36-41ºC);
- hipotermale (T>41ºC).
Staţiuni cu ape termale: Panukkale (Turcia), Termopile (Grecia), Hajduszoboszb
(Ungaria), Heviz s.a. Apele termale provin din mai multe surse, de foarte multe ori acestea
combinându-se în apariţia unui izvor:

- apele de profunzime, provin din apa de condensare a magmelor vulcanice denumite şi ape
juvenile; intruziunile magmatice ce se răcesc la adâncimi mari în scoarţa terestră produc apa
juvenilă deoarece cristalizarea magmelor pune în libertate constituenţi volatili, preluaţi de apele
de mare adâncime.

- apele de suprafaţă, cele provenite din precipitaţii înfiltrate în sol şi mineralizate la nivelul
formaţiunilor geochimice, cunosute şi sub denumirea de ape vadoase. Apa meteorică este lipsită
de săruri minerale dar se încarcă în ascendenţă din atmosferă cu CO2, O3, N, ceea ce îi asigură
o reactivitate ridicată faţă de rocile cu care vin în contact cu scoarţa terestră.
- apele fosile, provin din pânze subterane captive formate în perioadele geologice foarte vechi.
Principala problemă ale acestor ape este că nu pot fi regenerabile. O altă clasificare este cea
după viteza apei în subteran:

1. ape cu dinamică mare, cu o circulaţie rapidă ce nu permite o mineralizare complexă de cele

mai multe ori acestea fiind ape bicarbonatate. Viteza ridicată a acestor ape nu permite
dizolvarea iodului sau bromului chiar dacă acestea sunt prezente în rocă.

2. ape cu dinamică medie, sunt apele sulfatate calcice şi magneziene.

3. ape cu dinamică redusă, care au timp să dizolve iodul sau bromul.

Clasificarea fizico-chimică ale apelor minerale

Clasificările româneşti încadrează apele minerale sub aspect fizico-chimic în 3 grupe:

- apele oligominerale (in cantiatte redusa). cu un conţinut mai mic de 1 g/l de substanţe
dizolvate. Apele oligominerale sunt de foarte multe ori şi ape termale care sunt utilizate în cura
externă (Călani. B. Felix, Geoagiu Băi). Apele oligominerale reci sunt utilizate în cura internă la
Călimăneşti, Olăneşti, Slănic Moldova ş.a., iar pe plan extern sunt cunoscute ape de acelaşi tip
în Italia (Fiuggi), Apuania, Bormio), în Franţa sunt cunsocute apele minerale de la Evian, în
masivul centr. fr. (Neris, Saint-Perrier), Cehia (Joachimo), UK (Both).Ca efecte terapeutice
aceste ape au efect relaxant pentru sistemul muscular şi furnizeazî eliminarea sărurilor din
organism.

- apele carbogazoase, au un conţinut de cel puţin 1 g/l CO2; apele carbogazoase

simple sunt rare. În România (Buziaş, Borsec, Biborţeni); pe plan extern sunt cunoscute cele din
Rusia (Kislovodsk), Franţa (Vals les Buins), Italia (Pellegrino), Germania (Bad Bruckhnan).
Principala utilizare terapeutică în cura internă este pentru afecţiunile gastrice, intestinale,
pancreatice şi biliare, iar în cura externă au rol vasodilatator şi hipotensiv. Principala valenţă
terapeutică este pentru bolile cardiovasculare.
- apele alcaline, conţin cel puţin 1 g/l bicarbonat de sodiu, acestea sunt folosite în
special în cura internă, făcând parte apele de la âangeorz Băi şi Halnaş Băi sau din Franţa
(Vichy), Rusia (Borjoni), Germania (Ems), Italia (Ischia). Aceste ape sunt eficiente în reducerea
acidităţii stomacale şi scăderea colesterolului.
- apele alcalino-feroase, au conţinut de > 1 g/l substanţe dizolvate în care
predomină şi anionul bicarbonic, precum cationii de Ca şi Mg. În România sunt prezente la
Lipova, Zizin, Borsec şi sunt indicate pentru cura internă în tratarea stărilor alergice, a
dermatozelor şi a tulburărilor în metabolismul Ca.
- apele feruginoase, au un conţinut de cel puţin 10 mg/l Fe, acestea trebuie
încarcate suplimentar cu CO2 care preîntampină precipitarea Fe după îmbuteliere. Localizate la
Băile Tuşnad, Vatra Dornei, pe plan extern în Belgia (Spa), Germania (Bruckhnan). Aceste ape
feruginoase au acţiune benefică asupra bolilor metabolice.
- apele arsenicale, 0,7 mg/l arseniu, în România (Covasna); pe plan extern se
găsesc în Italia (Pazzuoli), Germania (Bad Durckheim).
- apele clorurate sodice, cu o concentraţie de 1 g/l clorură de sodiu şi sunt indicate
în special în cura internă, localizate în regiunile salifere din subcarpaţi sau în Transilvania, iar
pe plan extern în Germania (Baden Baden), Franţa (Montecaltini). Aceste ape stimulează
circulaţia periferică şi au acţiune terapeutică asupra mucoasei interne respiratorii.
- apele iodurate, au un conţţinut de 1 mg/l iod, în ţara noastră (Olăneşti, Govora,
Călimăneşti). Aceste ape reglează acţiunea glandei tiroide şi intervin în metabolismul
grăsimilor.
- apele sulfuroase, au un conţinut de cel putin 1 mg/l sulf titrabil, aceste ape sunt
folosite în cura externă, în concentraţii ridicate fiind periculoase în cura internă. Aceste ape
provin din depozite de gips sau bitum, dar pot proveni şi din acţiuni reducătoare exercitat de
bacterii asupra substanţelor organice. Sunt limpezi şi incolore la izvor dar în contact cu aerul,
hidrogenul sulfurat se oxidează, ceea ce duce la precipitarea sulfului: Iaşi (Nicolina), Herculane
(B. Herculane), Pucioasa, iar pe plan extern se determină cele din Germania (Aachen), Franţa
(Uriage); printre efectele terapeutice se remarcă stimularea secreţiei biliare, stimularea
pancreasului şi al acţiunii inflamatorii.
- apele sulfatate, conlin sulf în formă oxidată utilizată în cura internă; Cehia
(Karlovy Vary), Franţa (Vitrel). Acestea provin din depozite bogate în gips, iar principalele
efecte constau în stimularea secreţiei hepatice apele radioactive, eficiente în problemele
sistemului endocrin
Tipuri de ape minerale
În conformitate cu compozitia fizico-chimica, apele minerale terapeutice se clasifica în:

a) oligometalice - acratice;

b)alcaline si alcalinoteroase -bicarbonatate, sodice, calcice, magneziene;

c) clorurate-sodice - sarate; 6

d) iodurate;

e) bromurate; f) sulfatate; g) feruginoase; h) arsenicale; i) sulfuroase; j) carbogazoase; k) radioactive.

4.STAȚIUNI BALNEARE

5.LACURILE ȘI NĂMOLURILE PELOIDE TERAPEUTICE