logo dexonline

despre noi
implică-te
resurse

Anonim

opțiuni

rezultate (29)
conjugări / declinări

2 intrări

supăra
supărare

29 de definiții (cel mult 20 afișate)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SUPĂRÁ, súpăr, vb. I. 1. Refl. și tranz. A avea sau a provoca cuiva o neplăcere; a
(se) mâhni, a (se) necăji, a (se) amărî, a (se) întrista. 2. Tranz. A stingheri, a
incomoda, a deranja, a stânjeni. ♦ A chinui, a provoca o durere (fizică ușoară); a
jena. 3. Refl. și tranz. A (se) întărâta, a (se) mânia, a (se) irita. – Lat.
superare „a întrece”, „a învinge”.

sursa: DEX '09 (2009) adăugată de blaurb. acțiuni

SUPĂRÁRE, supărări, s. f. Faptul de a (se) supăra. 1. Neplăcere, necaz, suferință;

nevoie, neajuns, lipsă. ◊ Expr. Să nu-ți (sau să nu vă) fie cu supărare sau dacă
(sau de) nu ți-ar (sau v-ar) fi cu supărare, formulă de politețe prin care se
exprimă teama de a nu deranja sau ofensa pe cineva prin ceea ce faci. Fără
supărare! formulă de politețe prin care cineva arată că nu se consideră jignit sau
deranjat ori prin care se cere cuiva să nu se supere când i se spune un adevăr
(neplăcut). ♦ Greutate, povară, piedică. ♦ (Pop.) Pagubă, stricăciune, deranj. 2.
Întristare, amărăciune, tristețe. 3. Furie, iritare, mânie. – V. supăra.

sursa: DEX '09 (2009) adăugată de blaurb. acțiuni

SUPĂRÁ, súpăr, vb. I. 1. Tranz. A necăji, a mîhni, ă amărî, a întrista. Aș, zice
el, ce iese din gură supără pe domnul, nu ce intră. VLAHUȚĂ, O. A. II 95. Aud că te
gătești să vii... și nu știi cît m-a supărat vestea aceasta. NEGRUZZI, S. I 62. ♦
Refl. A-și pierde liniștea sufletească, a se mîhni, a se necăji, a se amărî, a se
întrista. Să nu te superi că acuma te poftesc să pleci. CARAGIALE, O. III 62. Nu te
supăra, moș Nichifor... că poate așa a fost să fie. CREANGĂ, P. 118. Bade, nu te
supăra, Că, zău, nu e vina mea, Ci-i vina măicuța-mea; Ea frumoasă m-a făcut Și eu
ție ți-am plăcut. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 18. ◊ (Exprimînd teama de a nu ofensa pe
cineva) Moșule, zise atunci spînul, să nu te superi, dar nu știu ce fel de oameni
fricoși aveți pe aici. CREANGĂ, P. 218. 2. Tranz. A stingheri, a stînjeni, a jena,
a incomoda, a deranja. Eu stau cuminte într-un colț, tac și nu vă supăr cu nimic...
SADOVEANU, O. VII 149. Dase ordin ca, de obicei după sosire, să nu-l supere nimeni.
BART, S. M. 101. Baba se culcă pe pat, cu fața la părete, ca să n-o supere lumina.
CREANGĂ, P. 6. ◊ (Metaforic) Nici un călător nu se vedea supărînd praful de pe
drumul care se lungea alături cu iazul. CAZABAN, V. 166. ◊ Refl. (În formule de
politețe) De nu te vei supăra, iubite tată, spune-mi cum este înființarea acestor
fulgere. DRĂGHICI, R. 72. ♦ A chinui, a provoca o durere fizică, a jena. Eu sufer
mult aci, din pricina climei, care mă supără la pept. GHICA, A. 429. 3. Refl.
(Adesea urmat de un complement indirect introdus prin prep. «pe») A fi întărîtat
(de cineva sau de ceva), a-și ieși din fire; a se mînia, a se irita, a se înfuria.
Mă supăr, și știi că nu e de glumit cu mine! DUMITRIU, N. 130. Tanța s-a supărat,
aventura s-a încheiat. REBREANU, R. I 242. Era greu să se supere cineva pe
Margareta. Cu toate acestea Radu avu tăria și făcu pe mîniatul pînă seara. VLAHUȚĂ,
O. A. 113. Lui Pepelea nu-i prea plăcea să-l povățuiască alții, ori să-l mustre
pentru neghiobiile lui, și de aceea s-au cam supărat pe frații săi. SBIERA, P. 3. ◊
Expr. S-a supărat ca văcarul pe sat, se zice despre cineva care se supără fără
motiv și în dauna lui proprie. A se supăra foc (și pară) v. foc (I 1). ◊ Tranz.
Răspunsul lui Mogoș supără însă atît de rău pe primar... încît izbucni. REBREANU,
R. I 238. (Fig.) Fiți cuminți și nu cercați să supărați hamgerul. SADOVEANU, O.
VIII 259.

sursa: DLRLC (1955-1957) adăugată de LauraGellner acțiuni

SUPĂRÁRE, supărări, s. f. 1. Neplăcere, necaz, suferință; neajuns, nevoie, lipsă.

Existența Ralucăi Eminovici s-a scurs... obscură și trudită într-o casă plină de
copii... La desele supărări ce se vor fi ivit din pricina firii violente a lui
Eminovici și a pedagogiei sale sumare, s-a adăugat moartea unora din copii.
CĂLINESCU, E. 30. Jupînesele... vorbeau în șoaptă, împărtășindu-și supărările.
SADOVEANU, O. I 300. Am răbdat, gîndind la tine, Mii și mii de supărări.
ALECSANDRI, T. I 452. Cîtu-i lumea pe sub soare Nu-i bine ca-n șezătoare, Că sînt
fete și fecioare, Și mai uiți din supărare, Și sînt fete și feciori Și mai uiți din
supărări. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 414. ◊ (În formule de politețe) Să nu-ți fie cu
supărare, omule, vorbi iar unul din drumeți. Ai putea să ne spui cum te cheamă pe
dumneata? SADOVEANU, O. VIII 256. În orice caz te rog să mă ierți că te-am deranjat
de atîtea ori... – Fără supărare! rosti Mirel Alcaz scriind înainte cu fruntea
plecată. C. PETRESCU, C. V. 135. Toate sînt bune... Dar să-ți spui curat și să nu-
ți fie cu supărare: uite, mă mustră cugetul de atîtea dovezi mincinoase ce-mi ceri
să dau pe toată ziua. ODOBESCU, S. III 45. Te-aș ruga, dacă nu ți-ar fi cu
supărare, să-mi cetești poronca asta de la subprefectură. ALECSANDRI, T. I 248. ♦
Povară, piedică. Ipolit... uitase pe Olga... Nu mai era acum pentru dînsul decît o
supărare de care căuta vreun mijloc a scăpa. NEGRUZZI, S. I 49. ♦ Deranj,
stricăciune, pagubă. Pe unde treceau, pîrjol făceau: Gerilă potopea pădurile prin
ardere; Flămînzilă mînca lut și pămînt amestecat cu humă... Setilă sorbea apa de
prin bălți și iazuri... Numai Harap-Alb nu aducea nici o supărare. CREANGĂ, O. A.
250. 2. Întristare, mîhnire, amărăciune. Apoi așa bea omul la supărare. REBREANU,
I. 19. Își pierdu cumpătul de supărare și amărăciune. ISPIRESCU, L. 27. S-ar fi
lepădat de spîn... Dar nu aveau ce se face de împăratul, ca să nu-i aducă supărare.
CREANGĂ, O. A. 232. Vai, bădiță, pentru tine Multă supărare-mi vine; Dar de cît mi-
o mai veni, Mai bine te-oi părăsi. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 232. 3. Mînie, iritare,
furie. Îi trecu supărarea mai repede decît credea. REBREANU, R. I 257. Vorba se
preface în supărare, supărarea în ceartă și cearta în gîlceavă. DELAVRANCEA, H.
TUD. 11.

sursa: DLRLC (1955-1957) adăugată de LauraGellner acțiuni

A SUPĂRÁ súpăr tranz. 1) A face să se supere; a mânia. 2) A nu lăsa să lucreze

normal sau să se odihnească în liniște. 3) (despre încălțăminte și despre
îmbrăcăminte) A incomoda la mișcare. Mă supără un pantof. /<lat. superare

sursa: NODEX (2002) adăugată de siveco acțiuni

A SE SUPĂRÁ mă súpăr intranz. A-și manifesta nemulțumirea (față de acțiunile sau

vorbele cuiva) printr-o atitudine rezervată sau ostilă; a se mânia. ◊ ~ foc a se
supăra foarte tare. /<lat. superare

sursa: NODEX (2002) adăugată de siveco acțiuni

SUPĂRÁRE ~ări f. 1) v. A SUPĂRA și A SE SUPĂRA. ◊ Fără (sau să nu fie cu) ~ se

spune când vrem ca cineva să nu se supere pentru faptul că ne adresăm sau îl
întrebăm ceva. 2) Dispoziție rea. 3) Atitudine rezervată și ostilă față de cineva;
mânie. I-a trecut ~area. [G.-D. supărării] /v. a (se) supăra

sursa: NODEX (2002) adăugată de siveco acțiuni

supărà v. 1. a irita cu vorba sau cu fapta; 2. a lua în nume de rău, a se mânia; 3.

a importuna; 4. a bântui, a devasta: nu cumva se temeau ca Polonii să supere
Ardealul BĂLC. [Lat. SUPERARE, d covârși (luat în sens peiorativ: cf. esp. sobrar,
a importuna)].

sursa: Șăineanu, ed. VI (1929) adăugată de blaurb. acțiuni

supărare f. neplăcere, necaz.

sursa: Șăineanu, ed. VI (1929) adăugată de blaurb. acțiuni

2) súpăr, a -á v. tr. (lat. súpero, -áre, întrec, covîrșesc, înving; it. soprare,
pv. sp. pg. sobrar, a prisosi. – Supăr, superi, supără; să supere. V. subretă).
Necăjesc, înciudez, irit: vorba asta l-a supărat, copiiĭ supăraŭ calu. Incomodez,
jenez (strîng, rod): aceste ghete mă supără. Incomodez, importunez, plictisesc: o
afacere care-l supără mult. V. refl. Mă înfurii: auzind asta, s’a supărat foc și a
plecat. Mă supăr de ceva, mă supăr din pricina unuĭ lucru. Mă supăr pe cineva, 1)
mă umplu de nemultămire din pricina luĭ, 2) rup relațiunile cu el.

sursa: Scriban (1939) adăugată de blaurb. acțiuni

supăráre f., pl. ărĭ. Necaz, neplăcere: supărările viețiĭ, am ajuns acolo fără
supărare. întristare: a murit de supărare.

sursa: Scriban (1939) adăugată de blaurb. acțiuni

Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

supărá (a ~) vb., ind. prez. 3 súpără

sursa: DOOM 2 (2005) adăugată de raduborza acțiuni

supăráre s. f., g.-d. art. supărắrii; pl. supărắri

sursa: DOOM 2 (2005) adăugată de raduborza acțiuni

supărá vb., ind. prez. 1 sg. súpăr, 3 sg. și pl. súpără

sursa: Ortografic (2002) adăugată de siveco acțiuni

supăráre s. f., g.-d. art. supărării; pl. supărări

sursa: Ortografic (2002) adăugată de siveco acțiuni

supăr, -peri 2, -pără 3, -pere 3 conj.

 sursa: IVO-III (1941) adăugată de Ladislau Strifler acțiuni

Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SUPĂRÁ vb. v. asupri, bate, birui, conjura, cotropi, exploata, implora, invada,
împila, împovăra, încălca, înfrânge, întrece, învinge, năpădi, năpăstui, oprima,
oropsi, persecuta, plictisi, prigoni, sătura, tiraniza, urgisi, urî.

sursa: Sinonime (2002) adăugată de siveco acțiuni

SUPĂRÁ vb. 1. (pop. și fam.) a se burzului, (prin Mold.) a(-i) bănui, (Transilv.) a
se spulbera, (fam.) a se îmbufna, a se zborși, (fam. fig.) a se zbârli, (arg.) a se
șucări. (S-a ~ tare pe el.) 2. v. certa. 3. v. înciuda. 4. v. mâhni. 5. v.
nemulțumi. 6. v. enerva. 7. v. deranja. 8. a se ofensa, (livr. și fam.) a se
ofusca, (fam. fig.) a se șifona. (Ce te-ai ~ așa?!) 9. v. jena. 10. v. chinui.

sursa: Sinonime (2002) adăugată de siveco acțiuni

SUPĂRÁRE s. v. epilepsie.

sursa: Sinonime (2002) adăugată de siveco acțiuni

SUPĂRÁRE s. 1. (pop. și fam.) burzuluială, (fam.) îmbufnare, (arg.) șucăreală.

(Termină cu ~!) 2. v. mâhnire. 3. v. necaz. 4. v. necaz. 5. nemulțumire, neplăcere,
(înv., reg. și fam.) parapon, (înv. și reg.) scârbă, (înv.) pricinuire. (Ce ~ te
apasă?) 6. belea, bucluc, dandana, încurcătură, năpastă, neajuns, necaz,
nemulțumire, nenorocire, neplăcere, nevoie, pacoste, pocinog, rău, (înv. și pop.)
poznă, răutate, (pop.) alagea, daraveră, păcat, ponos, potcă, poticală, zăduf,
(înv. și reg.) nacafa, nagodă, (reg.) dănănaie, încurcală, năzbâcă, năzdrăvănie,
păcostenie, șugă, șugubină, toroapă, (prin Mold.) bacală, (Transilv.) bai, (Ban.,
Maram. și Bucov.) bedă, (Mold.) chichion, (Olt. și Ban.) cotoarbă, (Olt., Ban. și
Transilv.) dabilă, (înv.) nesosință, nevoință, patimă, satara, stenahorie. (Ce ~ a
căzut pe el!) 7. v. nervozitate. 8. deranj. (Nu vă fac nici o ~ dacă...)

sursa: Sinonime (2002) adăugată de siveco acțiuni

Copyright © 2004-2020 dexonline (https://dexonline.ro)

licență confidențialitate găzduit de Hosterion