UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

FACULTATEA DE DREPT

TEMA: Particularitățile executării pedepsii de minori potrivit

legislației Republicii Moldova

Chișinău 2019
 CUPRINS
INTRODUCERE..................................................................................................................................3
I. MĂSURILE EDUCATIVE – ALTERNATIVA PEDEPSELOR.................................................4
PENALE PENTRU MINORI...............................................................................................................4
II. PARTICULARITĂȚILE EXECUTĂRII PEDEPSEI..............................................................8
SUB FORMĂ DE AMENDĂ................................................................................................................8
III. PARTICULARITĂȚILE EXECUTĂRII PEDEPSEI SUB FORMĂ DE MUNCĂ
NEREMUNERATĂ ÎN FOLOSUL COMUNITĂȚII........................................................................10
IV. PARTICULARITĂȚILE EXECUTĂRII CONDAMNĂRII CU SUSPENDARE
CONDIȚIONATĂ A EXECUTĂRII PEDEPSEI..............................................................................12
V. PARTICULARITĂȚILE EXECUTĂRII PEDEPSEI...............................................................15
SUB FORMĂ DE ÎNCHISOARE.......................................................................................................15
CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI....................................................................................................20
BIBLIOGRAFIE.................................................................................................................................21

INTRODUCERE
În aproape toate sistemele de drept începând cu dreptul antic făptuitorii minori care răspundeau
penal au fost sancționați diferit față de minori. Evoluția regimului sancționator al minorilor a fost
constantă, fiind axată pe eliminarea pedepselor corporale, a diferențelor de tratament în raport de
categoria socială din care făceau parte, pe creșterea limitei de vârste de la care minorul poate
răspunde penal.
Un copil cu un comportament delincvent este rezultatul neglijenței celor maturi, în primul
rând, a părinților, dar și a comunității în ansamblu.
Comunitatea internațională acordă o atenție tot mai sporită justiției pentru copiii în conflict
cu legea și insistă ca aceștia să beneficieze de un tratament diferit de cel al adulților.
Minorii, aflându-se în plină dezvoltare atât fizică, cât și psihică, prezintă, din punct de vedere
psihologic, o mentalitate și o capacitate de gândire diferită de cea e maturilor. Totodată, ei sunt
mai receptivi la influențele negative la care pot fi supuși și, de asemenea, pot fi mai ușor
reeducați după ce au încălcat legea penală.
Regulile de la Beijing, adoptată de Organizația Națiunilor Unite prin Rezoluția 40/33 din 29
noiembrie 1985, recomandă ca personalul care intră în contact cu copiii să fie calificat și
profesionist, să beneficieze în prealabil de o instruire specială.
Anume din această cauză sancțiunea concretă trebuie echilibrată în așa fel, încât să constituie
punctul de plecare spre influențarea unor zone mai profunde ale personalității infractorului,
precum și în vederea unor mutații cu caracter de durată și chiar definitive.
Eficiența unui sistem de pedepse poate fi apreciată după gradul în care a fost atins scopul
acestora și în funcție de impactul exercitat asupra societății. Oricare pedeapsă din acest sistem
are drept obiectiv și prevenirea unor noi infracțiuni, ceea ce presupune o individualizare adecvată
a reacției sociale la faptele prejudiciabile prevăzute de legea penală. O reacție socială
individualizată e necesară îndeosebi în cazurile copiilor, fapt de presupune că celor care au
săvârșit fapte penale trebuie să li se aplice măsuri care să îmbine severitatea sancțiunii penale cu
grijă pentru educarea și reeducarea lor, pentru completarea lacunelor educației anterioare și
pentru reintegrarea lor în societate ca oameni utili.
Pentru reintegrarea eficientă a minorului în societate, este necesară crearea unor condiții de
executare a pedepsii care să asigure minorului o viață senină, în care minorul să fie încurajat
către prosperitate personală și către o educație care să-l îndepărteze pe cât posibil de orice
contact cu criminalitatea și delicvența.
Conform art. 61 alin (2) Cod penal, pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale,
corectarea și resocializarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât
din partea condamnaților, cât și de alte persoane. Executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze
suferințe fizice și nici să înjosească demnitatea persoanei condamnate.
Pedeapsa, deși are și avantajele sale, este ineficientă într-un număr considerabil de cazuri,
când aceasta vizează copiii, ei fiind mai receptivi la influențele negative la care pot fi supuși.
Un rol important în executarea pedepsei de către minori, îl are organul de probațiune.
 Prin prisma art. 2 din Legea nr. 8 din 14 februarie 2008 cu privire la probațiune, în vigoare
din 13 septembrie 2008, probațiunea organizează evaluarea psihosocială, controlul persoanelor
aflate în conflict cu legea penală și resocializarea lor, adaptarea persoanelor liberate de locurile
de detenție, pentru preîntâmpinarea săvârșirii de noi infracțiuni.
Analizând conținutul art. 13 din Legea cu privire la probațiune, rezultă că probațiunea
juvenilă se desfășoară ținându-se cont de obligativitatea respectării interesului superior al
copilului și se scopul protecției temporare a copilului aflat în dificultate, al resocializării și al
reintegrării lui în familia biologică sau adoptivă, în casă de copii de tip familial, precum și în
comunitate.
Acțiunile de probațiunile juvenilă se axează pe:
a) Asigurarea procesului de reabilitare psihopedagogică a personalității;
b) Abordarea individuală a fiecărui caz, cu o atenție sporită, ținându-se cont de particularitățile
personale și de particularitățile vârstei;
c) Stabilirea și menținerea relațiilor cu serviciile de protecție a drepturilor copilului;
d) Monitorizarea situației pre- și post-integrare a minorului de familie;
e) Dezvoltarea capacității familiei și a comunității de a asigura asistența minorului și de a preveni
riscul intrării lui în dificultate;
f) Relațiile cu mass-media în aplicarea măsurilor de probațiune față de minor, în scopul abordării
tuturor problemelor doar prin prisma respectării interesului superior al copilului;
Respectiv, cadrul legal al Republicii Moldova instituie mai multe măsuri specifice de executare a
pedepsei de către minori, cu un pronunțat caracter favorabil, față de tratamentul aplicat majorilo

I. MĂSURILE EDUCATIVE – ALTERNATIVA PEDEPSELOR

PENALE PENTRU MINORI
Componența prioritară a sistemului sancționator al minorilor, măsurile educative privative sau nu
de libertate, se aplică atunci când judecătorul apreciază că minorul poate fi îndreptat fără a i se
aplica o pedeapsă. Criteriile care stau la baza alegerii măsurii educative privesc gravitatea faptei,
 comportamentul general al minorului, posibilitatea lui de a conștientiza, de a accepta că a
încălcat o normă de conduită, posibilitatea lui și a mediului din care face parte de a se reeduca.
Sistemul de justiție trebuie să fie unul prietenos cu copilul, să abordeze minorul în conflict
cu legea n ca pe un infractor, dar ca pe un copil care are nevoie de asistență și suport special, să
poată efectua acțiunile procesuale în corespundere cu vârsta copiilor, ținând cont permanent de
gradul de maturitate emoțională, psihică și intelectuală a copilului, precum și să poată aplica o
terminologie și un limbaj accesibil pentru copil.
Legislația procesuală penală a Republicii Moldova prevede o serie de ăsuri alternative în
privința minorilor. Potrivit Codului de Procedură Penală și Codului Penal, în vigoare din 2003,
procurorul are obligația de a nu porni urmărirea penală în privința minorilor care au săvârșit
pentru prima dată o infracțiune care nu este calificată drept gravă, dacă se constată că corectarea
minorului se poate efectua fără a-l atrage la răspunderea penală. Încheierea dată poate fi însoțită
de internarea minorului într-o școală specială sau instituție medicală sau de aplicarea unor astfel
de măsuri cum este transmiterea minorului sub supraveghere.
La adoptarea sentinței în procesul unui minor, conform art. 485 Cod de Procedură Penală,
instanța de judecată urmează să examineze posibilitatea liberării de pedeapsă penală a minorului
în conformitate cu dispozițiile art. 93 din Cod Penal, conform căruia minorii condamnați pentru
săvârșirea unei infracțiuni ușoare, mai puțin grave sau grave sunt liberați de pedeapsă de către
instanța de judecată dacă se constată că scopurile pedepsei pot fi atinse prin aplicarea măsurilor
de constrângere cu caracter educativ prevăzute de art. 104.
Art. 53 din Cod Penal stabilește 7 cazuri în care persoana care a săvârșit o faptă de conține
semnele componenței de infracțiune poate fi liberată de răspundere penală de către procuror în
cadrul urmării penale și de către instanța de judecată la examinarea cauzei, toate fiind aplicabile
și minorilor.
În cazul în care se constată comiterea infracțiunii de minori, în practivă sunt întâlnite a fi
aplicate minorilor următoarele modele de liberare de răspundere:
a) Cazul liberării de răspundere penală a minorilor. Liberarea este aplicabilă dacă sunt întrunite
următoarele condiții obligatorii cumulative: persoana este în vârstă de până la 18 ani,
infracțiunea este săvârșită pentru prima dată, infracțiunea comisă se califică drept infracțiune
ușoară sau mia puțin gravă, din ansamblul împrejurărilor stabilite se constată că corectarea
persoanei este posibilă fără a fi suspusă răspunderii penale. Persanele liberate de răspundere
penală, în conformitate cu acest temei li se pot aplica măsurile de contrângere cu caracter
educativ, prevăzute la art. 104 Cod Penal, una din ele sau cumulativ mai multe, și anume:
Avertismentul
 Încredințarea minorului pentru supraveghere părinților, persoanelor care îi înlocuiesc sau
organelor specializate de stat
Obligarea minorului să repare daunele cauzate. La aplicarea acestei măsuri se ia în considerare
starea materială a minorului.
Obligarea minorului de a urma u curs de tratament medical de reabilitare psihologică
Internarea minorului, de către instanța de judecată, într-o instituție specială de învățământ și de
reeducarea sau într-o instituție curativă și reeducare.
Măsurile se vor respecta cu strictețe de minor sub supravegherea persoanei responsabile de
educația sa, iar în cazul eschivării sistematice de la măsurile de constrângere cu caracter educativ
de către minor, instanța de judecată, la propunerea organelor de stat specializate, anulează
măsurile aplicate și decide trimiterea cauzei penale procurorului sau stabilește pedeapsa conform
legii în baza căreia persoana a fost condamnată.
b) Tragerea la răspunderea contravențională a minorului. Se va aplica în aceleași condiții
aplicabile și liberării de răspundere penală a minorului, suplimentar fiind necesară întrunirea
condiției de recunoaștere a vinei,, repararea prejudiciului cauzat prin infracțiune. În privința
minorilor, aceste temei de liberare are caracter subsidiar și se va aplica în cazurile în care se
atestă că minorul este în măsură să suporte o amendă contravențională, aplicabilă în conformitate
cu art. 55 alin. (2) Cod Penal, procurorul sau instanța de judecată orientând amenda spre minimul
stabilit.
c) Liberarea condiționată de răspundere penală a minorului, care este aplicabilă numai de către
procuror, și constă în faptul că persoanei minore puse sub învinuire pentru săvârșirea unei
infracțiuni ușoare sau mai puțin grave, care își recunoaște vinovăția și nu prezintă pericol social,
urmărirea penală poate fi suspendată condiționat, cu liberarea ulterioară de răspundere penală în
conformitate cu procedura penală, dacă corectarea acestei persoane este posibilă fără aplicarea
unei pedepse penale. Liberarea condiționată este mai rara aplicată, și numai dacă nu sunt
întrunite criteriile de aplicare a celorlalte două temeiuri de liberare de răspundere penală.
În cazul liberării minorului de pedeapsă penală cu internarea lui într-o instituție specială de
învățământ și reeducare sau într-o instituție curativă și de reeducare, precum și cu aplicarea
măsurilor de constrângere cu caracter educativ, prevăzute în art. 104 din Cod Penal, instanța
informează despre aceasta organul specializat de stat respectiv și pune în sarcina lui efectuarea
controlului asupra comportamentului minorului condamnat. Totodată, aflarea minorului în
instituția specială de învățământ și de reeducare sau în instituția curativă și de reeducare poate fi
încetată până la atingerea majoratului dacă minorul, datorită corectării, nu mai are nevoie de
influențarea prin această măsură. Prelungirea aflării minorului în instituțiile menționate se admite
doar până la terminarea de către ea a învățământului general sau profesional. Chestiunea încetării
sau prelungirii duratei aflării persoanei în instituțiile specializate se soluționează, în temeiul
demersului organului specializat de stat care asigură corectarea minorului, de către judecătorul
de instrucție al instanței care a adoptat sentința sau al instanței în raza teritorială a căreia se
găsește domiciliul minorului, în termen de 10 zile de la primirea demersului.
O instituție procesuală cu elemente specifice minorilor este împăcarea părților, care
constituie actul de înlăturare a răspunderii penale pentru o infracțiune ușoară sau mai puțin
gravă, iar în cazul minorilor, și pentru o infracțiune gravă, infracțiuni prevăzute la capitolele II-
VI din Partea specială a Codului Penal, precum și în cazurile prevăzute de procedura penală.
Astfel, legea extinde aria infracțiunilor prevăzute de capitolele II-VI din Partea specială, în cazul
cărora se permite împăcarea părților, dacă inculpatul sau învinuirea este minor. Asupra
posibilității încetării procesului penal pe motivul împăcării părților, pe lângă minorii vizați, se
vor expune și reprezentanții legali, iar fără încuviințarea lor nu este posibilă încetarea procesului,
aceasta fiind obligatorie în conformitate cu art. 109 alin (3) Cod Penal.
La art. 93 Cod penal, legiuitorul stabilește unele măsuri alternative aplicabile exclusiv
minorilor. Astfel, pot fi eliberați de pedeapsă penală de către instanța de judecată minorii
condamnați, dacă sunt întrunite cumulativ următoarele condiții:infracțiunea pentru care este
condamnat minorul, este ușoară, mai puțin gravă sau gravă; scopurile pedepsei pot fi atinse prin
internarea lor într-o instituție specială de învățământ și de reeducare sau într-o instituție curativă
și de reeducare, precum și prin aplicarea altor măsuri de constrângere cu caracter educativ,
prevăzute la art. 104 Cod penal.
Internarea minorilor într-o instituție specială de învățământ și de reeducare sau curativă și de
reeducare se stabilește de către instanța de judecată pe un termen de până la atingerea
majoratului, indiferent de vârsta la care minorul este liberat de pedeapsă, iar ca excepție, dacă
minorul frecventează o școală de cultură generală sau de meserii în momentul împlinirii vârstei
de 18 ani, se va prelungi de instanța de judecată termenul de aflare a persoanei în aceste instituții
după atingerea vârstei de 18 ani, dar numai până la absolvirea acestora, la demersul organului în
sarcina căruia este pusă supravegherea minorului.
O altă situație, care poate fi apreciată ca măsură alternativă prin facilitarea situației
minorului condamnat, dar care nu a executat pedeapsa, se referă la instituirea la art. 97 alin (2)
Cod penal, reducerii termenilor de prescripție a executării pedepsei la jumătate, față de cele
stabilite pentru majori, pentru persoanele care, la data săvârșirii infracțiunii, erau minori.
Astfel, prezintă importanță juridică minoratul la data comiterii faptei infracționale și nu la
exprimarea cauzei sau la momentul examinării faptului prescripției.
II. PARTICULARITĂȚILE EXECUTĂRII PEDEPSEI
SUB FORMĂ DE AMENDĂ
 Amenda poate fi aplicată ca pedeapsă minorului în cazul în care acesta are posibilitatea reală
de a o achita din surse proprii, astfel ca minorul să conștientizeze esența pedepsei pentru ca
aceasta să-și atingă scopul.
Conform art. 64 alin (1) Cod penal, amenda este o sancțiune pecuniară ce se aplică de
instanța de judecată în cazurile și în limitele prevăzute de prezentul cod.
Potrivit alin. (31) al aceluiași articol, în cazul infracțiunilor ușoare sau mai puțin grave,
condamnatul este în drept să achite jumătate din amenda stabilită dacă o plătește în cel puțin 3
zile lucrătoare din momentul în care hotărârea devine executorie. În acest caz, se consideră că
sancțiunea amenzii este executată integral.
În conformitate cu art. 173 alin. (2) și (3) Cod de executare, executarea pedepsei amenzii
aplicate persoanelor fizice sau juridice se execută de către executorii judecătorești.
Executarea pedepsii amenzii aplicate condamnaților care execută pedeapsa închisorii sau
detențiunii pe viață se asigură de penitenciare.
Prin prisma art. 182 Cod de executare, executarea pedepsii amenzii ca pedeapsă principală
sau complimentară se asigură de către executorul judecătoresc în a cărui competență teritorială,
stabilită de camera teritorială a executorilor judecătorești, de află domiciliul condamnatului, iar
în cazul condamnaților care execută pedeapsa închisorii sau a detențiunii pe viață, se execută și
de penitenciar.
Cu părere de rău, Codul de executare nu prevede expres particularitățile executării pedepsei
penale sub formă de amendă de către minori.
Analizând art. 183 Cod de executare, rezultă că amenda se achită de către condamnat în mod
benevol în termen de 30 de zile de la data stabilirii ei.
După achitarea de către minor a amenzii, instituția bancară este obligată, în termen de 2 zile
lucrătoare, să includă informația privind achitarea amenzii în Registrul debitorului, ținut de către
Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești.
Instanța de judecată verifică Registrul debitorilor dacă amenda a fost achitată. În cazul în
care condamnatul nu a achitat amenda, instanța, în decursul a 30 de zile de la rămânerea
definitivă a hotărârii, trimite executorului judecătoresc documentul executoriu pentru încasarea
silită a amenzii.
Executorul judecătoresc verifică în registrul debitorului dacă amenda a fost achitată și , dacă
nu a fost achitată de către condamnat, înaintează procedura de executare și execută documentul
executoriu în conformitate cu prevederile cărții întâi a prezentului cod. Concomitent cu amenda,
se vor încasa și cheltuielile de executare.
 Din conținutul art. 46 alin (1) Cod de executare rezultă că minorii care au împlinit vârsta e 16
ani își pot exercita drepturile și își pot asuma obligații în procedura de executare dacă au
dobândit capacitatea de exercițiu deplină.
Conform art. 26 alin. (2) și (3) Cod civil, minorul dobândește prin căsătorie capacitate
deplină de exercițiu. Desfacerea căsătorie nu afectează capacitatea de exercițiu a minorului. În
cazul declarării nulității căsătoriei, instanța de judecată îl poate lipsi pe soțul minor de
capacitatea deplină de exercițiu din momentul stabilit de ea.
Minorul care a atins vârsta de 16 ani poate fi recunoscut ca având capacitate deplină de
exercițiu dacă lucrează în baza unui contract de muncă sau , cu acordul părinților, adaptorului
sau curatorului, practică activitatea de întreprinzător.
În contextul celor expuse, pedeapsa sub formă de amendă, prin prisma art. 46 alin (1) Cod de
executare, poate fi executată de minori care au împlinit vârsta de 16 ani și au dobândit
capacitatea de exercițiu deplină, ei având posibilitatea reală de a achita amenda din surse proprii,
conștientizând astfel esența pedepsei aplicate.
 III. PARTICULARITĂȚILE EXECUTĂRII PEDEPSEI SUB FORMĂ DE
MUNCĂ NEREMUNERATĂ ÎN FOLOSUL COMUNITĂȚII
Conform art. 67 alin. (1) Cod penal, munca neremunerată în folosul comunității contră în
antrenarea condamnatului, în afara timpului serviciului de bază sau de studii, la muncă,
determinată de autoritățile administrației publice locale.
Prin prisma alin. (4) al aceluiași articol, munca neremunerată în folosul comunității nu poate
fi aplicată militarilor prin contract și persoanelor care nu au atins vârsta de 16 ani.
Respectiv, munca neremunerată în folosul comunității. În temeiul art. 67 alin. (4) Cod penal,
se aplică doar cu acordul minorilor și doar în privința celor ce au atins vârsta de 16 ani.
În conformitate cu art. 173 alin (1) Cod de executare, executarea pedepsei muncii
neremunerate în folosul comunității, se asigură de către organul de probațiune.
Reieșind din prevederile art. 189 alin. (1) Cod de executare, executarea pedepsii muncii
neremunerate în folosul comunității se asigură de către organul de probațiune în a cărui rază
teritorială se află domiciliul condamnatului, în conformitate cu prevederile prezentului cod, ale
Regulamentului cu privire la modul de executare a pedepsei penale sub formă de muncă
neremunerată în folosul comunității, aprobat de Guvern, și ale altor acte normative.
Prin prisma art. 190 alin. (21) Cod de executare, persoana condamnată la munca
neremunerată în folosul comunității semnează în instanța de judecată un angajament prin care se
obligă să se prezinte în termen de 5 zile din momentul rămânerii definitive a hotărârii instanței
de judecată la organul de probațiune în a cărui rază teritorială își are domiciliul, sau după caz, la
comandantul unității militare.
Potrivit alin. (5) al aceluiași articol, munca neremunerată în folosul comunității se execută de
la 2 la 4 ore pe zi, în afara activității de bază sau de studii, la solicitarea sau la acordul
condamnatului pedeapsa poate fi executată până șa 8 ore pe zi.
Reieșind din prevederile art. 190 alin. (8) Cod de executare și pct. 8 din anexa nr 1 a
Hotărârii Guvernului nr. 1643 din 31 decembrie 2003 despre aprobarea Regulamentului cu
privire la modul de executare a pedepsei penale sub formă de muncă neremunerată în folosul
comunității, aceasta nu poate fi executată în timpul nopții sau în condiții vătămătoare, în locuri
periculoase sau care prezintă risc pentru sănătatea sau integritatea persoanelor condamnate ori
pentru dezvoltarea minorilor condamnați.
Analizând textul art. 191 alin (1) și art. 192 Cod de executare, rezultă că organul de
probațiune ține evidența condamnaților la munca neremunerată în folosul comunității, explică
condamnatului modul și condițiile executării pedepsei, coordonează cu autoritatea administrației
publice locale lista obiectelor cu destinație socială la care condamnații execută pedeapsa,
controlează modul și condițiile în care se execută pedeapsa, ține evidența sumară a timpului
lucrat de condamnați, exercită alte atribuții stabilite de lege.
Autoritățile administrației publice locale determină obiectul de destinație socială la care
condamnații execută pedeapsa muncii neremunerate în folosul comunității.
Organul de probațiune, de comun acord cu organul autorității administrației publice locale,
determină locul și volumul muncii pentru condamnat, cu ajutorul organizațiilor și asociațiilor
identifică obiectul la care poate fi folosită munca neremunerată în folosul comunității.
Potrivit art. 193 alin. (1) Cod de executare, administrația organizației în care condamnatul
execută pedeapsa muncii neremunerate în folosul comunității verifică calitatea lucrului efectuat
de către condamnat, informează organul de probațiune despre numărul de ore lucrate sau despre
neexecutarea volumului de lucru stabilit.
Reieșind din prevederile pct. 11 de Regulamentul cu privire la modul de executare a pedepsei
penale sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității, în procesul executării acestei
pedepse de către minori, organul de probațiune are atribuții de a executa evaluarea psihologică a
condamnatului minor și de a conlucra cu rudele apropiate și cu alte persoane care pot influența
pozitiv comportamentul condamnatului.
Totodată, natura și timpul de muncă prestat, trebuie să corespundă cu capacitățile
condamnatului minor ce o va executa.
Dacă minorul are un loc de muncă, trebuie să i se acorde o atenție specială, astfel încât
executarea pedepsei să nu ducă la pierderea locului de muncă. În astfel de cazuri, prestarea
serviciului în folosul comunității trebuie impusă după ore normal de lucru sau la sfârșit de
săptămână.
 IV. PARTICULARITĂȚILE EXECUTĂRII CONDAMNĂRII CU SUSPENDARE
CONDIȚIONATĂ A EXECUTĂRII PEDEPSEI
La adoptarea sentinței în procesul unui minor, conform art. 485 Cod de procedură penală,
instanța urmează să examineze și posibilitatea suspendării condiționate a executării pedepsei de
către minor, conform dispozițiilor art. 90 din Cod penal.
Reieșind din standardele internaționale, un copil trebuie să fie privat de libertate în afară de
cazurile când a comis o infracțiune legată de aplicarea violenței sau a comis în mod persistent
infracțiuni serioase, grave și nu există alte căi de a acționa, detenția fiind aplicată ca măsură
extremă sau ca ultim mijloc. Faptul că nu există alte măsuri de a acționa nu se referă la situația
că nu sunt alternative, ci și că aplicarea lor nu ar fi eficientă.
Reflectând o nouă filozofie penală, structurată în jurul valorilor justiției juvenile, Regulile de
la Tokyo, adoptate de Adunarea Generală la 14 decembrie 1990 ( prin rezoluția 45/110),
reglementează un set de drepturi, valori, norme și proceduri care vizează menținerea minorului în
stare de libertate ori de câte ori este posibil întru respectarea demnității sale.
În conformitate cu art. 260 alin. (1) Cod de executare, instanța care a judecat cauza în fond de
trimite hotărârea privind suspendarea executării pedepsei organului de probațiune în a cărui rază
teritorială se află domiciliul condamnatului.
Simpla condamnare cu suspendare fără alte acțiuni ulterioare ( supraveghere, implicare în
programe) nu este o alternativă suficientă și chiar este ineficientă, mai ales în cazul minorilor,
care ar putea să nu asimileze esența pedepsei aplicate.
Deoarece Codul de executare nu conține expres prevederi privind executarea hotărârii
privind suspendarea executării pedepsei în privința minorilor, reieșind din prevederile art. 261
lin, (2) – (6) Cod de executare, condamnatul cu privire la care a fost suspendată executarea
pedepsei semnează în instanța de judecată obligația e a se prezenta în termen de 5 zile de la
rămânerea definitivă a pedepsei, la organul de probațiune.
Organul de probațiune, în termen de 5 zile, comunică instanței de judecată despre luarea la
evidență a condamnatului.
Organul de probațiune întreprinde acțiuni de supraveghere și probațiune a condamnatului,
inclusiv de respectare a restricțiilor stabilite de instanța de judecată, pe perioada pentru care a
fost suspendată executarea pedepsei și, în cazul survenirii condițiilor prevăzute de art. 90 alin.
(7) – (9) din Cod penal, înaintează instanței de judecată demersul respectiv. Demersul se depune
de la instanța de judecată din raza teritorială unde își desfășoară activitatea organul de
probațiune. Hotărârea definitivă a instanței de judecată, în termen de 5 zile, se trimite instanței
care a judecat cauza în fond pentru a fi anexată la dosar.
 Condamnatul poate părăsi, pe un termen mai mare de 5 zile, sau schimba domiciliul și/sau
reședința comunicând în prealabil în scris organului care exercită controlul asupra
comportamentului lui.
La expirarea perioadei de probațiune stabilite, organul de probațiune, în termen de 5 zile,
comunică instanței care a judecat cauza în fond despre încetarea acțiunilor de supraveghere.
Raportând prevederile Codului de executare la standardele internaționale menite să apere
interesele superioare a copilului, probațiunea sentențială în privința minorilor se desfășoară
ținându-se cont de obligativitatea respectării interesului superior al acestuia și de scopul
protecției temporare a copilului aflat în dificultate, al socializării și al integrării lui în familia
biologică sau adoptivă, în casa de copii de tip familial, precum și în comunitate.
 V. PARTICULARITĂȚILE EXECUTĂRII PEDEPSEI
SUB FORMĂ DE ÎNCHISOARE
În corespundere cu standardele internaționale în domeniul justiției juvenile, aplicarea
pedepsei cu închisoarea unui minor trebuie să fie ultima soluție a instanței și doar în cazul în care
o altă pedeapsă nu va atinge scopul acesteia.
Privarea de libertate va fi o decizie de ultim resort și pentru o perioadă minimă și va vi
limitată la cazurile excepționale.
Conform art. 70 alin. (1) Cod penal, închisoare constă în privarea de libertate a persoanei
vinovate de săvârșirea unei infracțiuni prin izolarea impusă a acestuia de mediul normal de viață
și plasarea ei, în baza hotărârii instanței de judecată, pe un anumit termen, într-un penitenciar.
În conformitate cu art. 195 alin. (1) Cod de executare, executarea pedepsei închisorii se
asigură de penitenciare conform prevederilor prezentului cod și ale actelor normative adoptate în
conformitate cu acesta, inclusiv al Statutului executări pedepsei de către condamnați, aprobat de
Guvern și ale regulamentului de ordine interioară a penitenciarului.
Reieșind din prevederile art. 197 alin. (2) și (3) și art. 252 alin. (1) și (2) Cod de executare,
persoanele condamnate care nu au ajuns la majorat execută pedeapsa în centre de detenție pentru
minori și tineri sau în sectoare separate a penitenciarelor nespecializate, cu asigurarea pentru ei a
condițiilor penitenciarului pentru minori, în modul și condițiile stabilite de prezentul cod și de
Statutul executării pedepsei de condamnați. (…) Persoanele de sex feminin condamnate care nu
au ajuns la majorat execută pedeapsa în penitenciare pentru femei, cu asigurarea pentru ele a
condițiilor centrului de detenție pentru minori și tineri.
Din conținutul secțiunii a 19-a din Hotărârea Guvernului nr. 583 din 26 mai 2006 cu privire
la adoptarea Statutului executării pedepsei de către condamnați, rezultă că în penitenciarele
pentru minori își ispășesc pedeapsa condamnații în vârstă de până la 18 ani, precum și
condamnații adulți în vârsta de până la 23 de ani în privința cărora instanța de judecată, la
prezența administrației penitenciare, a dispus continuarea executării pedepsei în penitenciarul
respectiv.
Asupra condamnatului care a împlinit vârsta de 18 ani și a fost lăsat în penitenciarul pentru
minori se extind drepturile și obligațiile, regimul, condițiile de muncă, norma de alimentare, de
asigurare materială, ale condițiilor de trai și de asistență medico - sanitară stabilită pentru
condamnați minori.
În penitenciarele pentru minori, condamnații sunt ținuți sub pază șu supraveghere
permanentă.
 Regimurile și condițiile de detenție în penitenciarele pentru minori corespund regimurilor și
condițiilor prevăzute pentru penitenciarele de timp semiînchis, cu particularitățile prevăzute de
art. 252 și 253 ale Codului de executare.
La regim inițial sunt deținuți condamnații veniți în penitenciar după rămânerea a sentinței. Ei
sunt deținuți în încăperi complet izolate, care se încuie.
La expirarea a 6 luni de la ziua intrării în penitenciar, însă nu mai mult de o treime din durata
pedepsei, condamnații aflați în regim inițial pot fi transferați în regim comun de detenție, luându-
se în considerare perioada ținerii lor in carantină.
În regimurile de deținere în comun și de resocializare, condamnații, îm perioada de la
stingere până la deșteptare, sunt ținuți în încăperi complet izolate, care se încuie. În intervalul de
timp de la deșteptare până la stingere, ei se pot deplasa liber pe teritoriul penitenciarului, în
limitele stabilite de administrația penitenciarului.
Transferul condamnatului în regim de resocializare se efectuează cu cel uțin 6 luni înaintea
expirării termenului pedepsei, în condițiile stabilite de alin. (1) art. 282 al Codului de executare.
Condamnaților aflați în regim de resocializare li se poate permite deplasarea fără escortă sau
însoțire înafara penitenciarului, dacă acest lucru este condiționat de caracterul muncii îndeplinite.
Reieșind din prevederile art. 252 alin (4) Cod de executare, condamnaților minori li se
asigură o rație suplimentă. Ei au dreptul de a procura nelimitat produse alimentare folosind banii
de pe contul lor de peculiu.
Din conținutul art. 253 alin (1) Cod de executare, rezultă că regimul de deținere în centrul de
detenție pentru minori și tineri corespunde regimului stabilit pentru penitenciarul de timp
semiînchis, cu excepțiile prevăzute de prezenta secțiune.
Potrivit art. 250 Cod de executare, în penitenciarul de tip semiînchis, condamnații sunt
deținuți cu pază și sub supraveghere permanentă, în modul și în condițiile stabilite de prezentul
cod și de Statutul executării pedepsei de către condamnați.
În regim inițial, condamnații se află timp de până la 3 luni de la data intrării în penitenciar,
luând în calcul toată perioada aflării în detenție. Condamnații:
a) Sunt repartizați în încăperi izolate cu cel mult 4 locuri
b) Pot fi antrenați la munci care nu necesită ieșire din penitenciar
În regim comun, suplimentar la prevederile alin (2) al prezentului articol,
condamnații sunt în drept în intervalul de timp de la deșteptare până ala stingere, să se
deplaseze liber pe teritoriu penitenciarului în limitele stabilite de administrația penitenciarului,
de asemenea, să fie antrenați în munci în afara penitenciarului, cu condiția asigurării
supravegherii permanente.
 În regimul de resocializare, condamnații, suplimentar la prevederile alin. (2) și (3) ale
prezentului articol:
a) Sânt în drept de a avea asupra sa și a utiliza obiecte de valoare și bani
b) Pot fi antrenați la muncă în afara penitenciarului fără a fi supravegheați
c) Pot beneficia de deplasare de scurtă durată în condițiile art. 2017 din prezentul cod
În regim comun și în regim de resocializare, condamnații pot fi antrenați în muncă înafara
penitenciarului dacă dispun de dreptul de deplasare fără escortă sau însoțire, în condițiile art. 216
din prezentul cod.
Prin prisma art. 253 alin. (2)- (4) Cod de executare, pe lângă garanțiile generale acordate
condamnaților atât majori cât și minori, condamnatul minor poate beneficia:
În regimul inițial – de o întrevedere de scurtă durată o dată în lună și de o întrevedere de lungă
durată o dată în trimestru;
În regim comun – de o întrevedere de scurtă durată o dată în săptămână și de o întrevedere de
lungă durată o dată în două luni;
În regim de resocializare - de o întrevedere de scurtă durată o dată în săptămână, cu dreptul de a
se deplasa în afara penitenciarului însoțit de reprezentantul său legal, și de o întrevedere de lungă
durată o dată în două luni, cu dreptul de a locui cu familia într-un spațiu locativ separat pe
teritoriu penitenciarului sau în apropierea lui.
În modul și în condițiile stabilite de prezentul cod și de Statutul executării pedepsei de către
condamnați, suplimentar la cele prevăzute de secțiunea a 5-a din prezentul capitol și în alin (2) al
prezentului articol, condamnaților minori le pot fi aplicate următoarele măsuri stimulatore:
a) Acordarea dreptului de a vizita manifestări cultural-distractive și spotrive în afara
penitenciarului, fiind însoțit de reprezentanți ai administrației penitenciarului, pe o durată
de cel mult 8 ore.
b) Acordarea dreptului de a ieși din penitenciar, fiind însoțit de reprezentanții lor legali, pe o
durată de cel mult 8 ore.
Vizitarea de către condamnații minori a manifestărilor cultural-distractive și sportive pe timp
de noapte este interzisă.
În conformitate cu art. 215 Cod de executare, condamnatului, condițiile de deținere a căruia,
în virtutea regimului sau a sancțiunii disciplinare aplicate, limitează aflarea lui la aer liber, i se
acordă o plombare zilnică de cel puțin o oră, iar condamnatului minor, femeilor gravide și
mamelor care au cu ele copii, precum și condamnaților bolnavilor de tuberculoză – de cel puțin 2
ore. Astfel de plimbări de fa pe un teritoriu special amenajat pe teritoriul penitenciarului.
Analizând textul art. 228 Cod de executare, rezultă că administrația penitenciarului asigură
condiții adecvate pentru prepararea, distribuirea și servirea hranei potrivit normelor de igienă a
alimentației, în funcție de vârstă, starea de sănătatea, natura muncii prestate, cu respectarea
convingerilor religioase asumate de către persoana condamnată printr-o declarație pe proprie
răspundere.
Condamnaților, după consultarea specialiștilor pe nutriție, li se asigură, din contul
mijloacelor bugetului de stat, de 3 ori pe zi hrană caldă, cu respectarea normelor minime stabilite
de Guvern.
Femeilor gravide condamnate, mamelor care alăptează, condamnaților minori, condamnaților
care lucrează în condiții grele și nocive, precum și condamnaților bolnavi, conform indicațiilor
medicului, și condamnaților cu dezabilități severe și accentuate li se stabilește o rație alimentară
suplimentară.
Este interzisă, în calitate de măsură de constrângere, reducerea cantității, calității și valorii
calorice a hranei eliberate condamnatului. Acestuia i se asigură acces permanent la apă potabilă.
Prin prisma art. 232 alin. (3) Cod de executare, în cazul în care se constată urme de violență,
tratamente cu cruzime, inumane sau degradante ori de alte rele tratamente sau persoana
condamnată acuză violență, medicul care examinează examenul medical are obligația de a
consemna în fița medicală cele constatate și declarațiile persoanei condamnate în legătură cu
aceasta ori cu oricare altă agresiune și de a anunța imediat Avocatul Poporului pentru drepturile
copilului în termen e 24 de ore.
Potrivit art. 234 alin. (1) și alin (5) Cod de executare, condamnatul poate fi antrenat la muncă
ținându-se seama de starea lui fizică și psihică constatată de către medic.
Lista lucrărilor și funcțiilor pentru exercitarea cărora este interzisă antrenarea candamnaților
la pedeapsa închisorii de minori, inclusiv a minorilor, se stabilește de Guvern.
Prin prisma art. 546 din Hotărârea Guvernului nr. 583 din 26 mai 2006, deținutul cu acordul
lui în scris, poate fi antrenat la muncă, ținându-se seama de starea lui fizică și psihică,
aptitudinile lui, specialitate și dacă este recunoscut apt de a efectua munca respectivă în baza
examenului medical.
În privința condamnaților minori pot fi aplicate aceleași sancțiuni ca și în cazul
condamnaților majori, dar cu respectarea anumitor exigențe. reieșind din art. 246 Cod de
executare, în modul stabilit de prezentul cod și Statutul executării pedepsei de către condamnați,
condamnatului îi pot fi aplicate următoarele sancțiuni disciplinare:
1. Avertismentul;
2. Suspendarea dreptului de colete, pachete cu provizii și banderole, cu excepția bunurilor
necesare pentru igiena individuală și asistența medicală, pe un termen de cel mult 2 luni;
3. Suspendarea dreptului la întrevederi de scurtă şi de lungă durată, pe un termen de cel
mult 3 luni;
 4. Interdicţia de a locui în afara teritoriului penitenciarului, în cazul condamnatului care
beneficiază de dreptul de a se deplasa fără escortă sau însoţire;
5. Izolarea disciplinară a:
– minorului condamnat – pe un termen de cel mult 3 zile;
6. Transferarea condamnatului din regimul de resocializare sau, în cazul condamnatului la
detenţiune pe viaţă, din regimul înlesnit în regimul comun de deţinere;
7. Transferarea condamnatului în regim iniţial.
Aplicarea sancțiunilor disciplinare nu poate îngrădi dreptul la apărare, dreptul de petiționare,
dreptul la vot, dreptul la corespondență, la asistență medicală, la hrană, îmbrăcăminte și condiții
minime de cazare, dreptul la plimbare zilnică și dreptul la odihnă.
În cazul minorilor, termenele maxime stabilite pentru sancțiunile prevăzute de alin. (1) lit. b)
și c) se reduc până la o lună și, respectiv, până la 2 luni.
Potrivit art. 2461 alin. (3) lit. e) Cod de executare, în cazul minorului, aplicarea sancțiunii de
izolare disciplinară se dispun de doar ca măsură de excepție, dacă aceasta a comis repetat, cu
inteție, fapte care constituie abateri prevăzute la art. 245 alin. (1) și care sunt de natură să aducă
atingeri semnificative ordinii sau siguranței penitenciarului, vieții sau sănătății proprii sau a altor
persoane.
Prin prisma art. 2101 alin. (4)-(7) Cod de executare, petițiile condamnaților minori se
examinează în mod preferențial. Dreptul de petiționare a condamnatului minor îl exercită însușii
minori, reprezentanții lui legali, sau în lipsa acestora, organul de tutelă și curatelă din raza
instituției penitenciare. Orice răspuns sau decizie luată în mod obligatoriu se comunică și
reprezentanților legali, iar în lipsa lor, autorității tutelare respective.
La examinarea petițiilor condamnaților minori, audierea acestora, iar în caz de necesitate,
motivarea și explicarea deciziei sau a conținutului răspunsului, inclusiv aplicarea modalității de
contestare, se efectuează cu implicarea personalului specializat de educatori, psihologi sau
asistenți sociali în raport cu nivelul de înțelegere a minorului.
 CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI
În Republica Moldova nu există un sistem separat de justiție juvenilă care să răspundă
necesităților specifice a copiilor. Specializarea pe categorii a persoanelor antrenate în aceasta
activitate este un pas important spre crearea acestuia, dar de multe ori lucrătorii organelor
judiciare nu posedă aptitudinile și abilitățile necesare lucrului cu minorii.
Nu există o lege care s-ar referi în mod special la domeniul justiției juvenile și necesitățile
specifice ale copiilor. De multe ori legile existente, deși în mare măsură sunt în conformitate cu
standardele internaționale, nu își ating scopul deoarece sunt încălcate.
Deși, Republica Moldova a ratificat standardele ONU cu privire la Drepturile Copilului,
precum și alte tratate în domeniu, acestea având prioritate față de legislația națională, ajustarea
legislației naționale la standardele internaționale este un proces lent și anevoios.
Privarea de libertate este aplicată drept măsură frecventă de pedeapsă, în lipsa alternativelor
extrajudiciare. Copii condamnați la privațiunea de libertate sunt deținuți împreună, indiferent de
caracteristicile lor și cele ale cazurilor lor, ceea ce complică mult procesul de reabilitarea și
individualizarea programelor aplicate.
Deși, cadrul legal al țării noastre caracterizează statutul juridic al delicventului minor, ale
cărui răspundere și pedeapsă penală sunt diferențiate de legiuitor potrivit actelor internaționale la
care țara noastră este parte. Consider că ar fi binevenită sistematizarea acestui material legislativ
într-un capitol aparte în Codul penal și Codul de procedură penală, după exemplul altor state
( România, Rusia ș.a.), cât și în codul de executare.
În plus, compartimentul dat poate fi completat și cu alte norme care ar prevedea sistemul de
pedepse aplicabile minorilor, condițiile aplicării și executării acestora.
În contextul celor enunțate, răspunderea penală a minorilor are un anumit specific în raport
cu răspunderea penală a adulților, aceasta din urmă cuprinzând o reglementare și structurare care
constituie ceea ce ar putea fi considerat un cadru general și de la care prima derogă.
Respectiv se impune perfecționarea cadrului juridic prin:
1. Diversificarea actualului sistem de măsuri juridice aplicate minorilor în conflict cu legea
prin creșterea ponderii sancțiunilor neprivative de libertate și explicarea modului de
executare a acestora.;
2. Elaborarea unui set complex de norme legale, ce ar reglementa întreg sistemul justiției
juvenile, reflectând experiența relevantă a altor țări și standardele internaționale în acest
domeniu.
 BIBLIOGRAFIE
1. Codul penal al Republicii Moldova din 18.04.2002, publicat la 14.04.2002 în Monitorul
Oficial nr. 72-74 art. 195;
2. Codul de procedură penală al Republicii Moldova din 14. 03. 2003, publicat la
a. 05.11. 2013 în Monitorul Oficial nr 248-251 art. 699;
3. Codul de executare al Republicii Moldova din 24. 12. 2004, publica la 05. 11. 2010 în
Monitorul Oficial nr. 2014-2020 art. 704;
4. Codul civil al Republicii Moldova din 06. 06. 2002, publicat la 22. 06. 2002 în Monitorul
Oficial nr. 82-86 art. 661, republicat în Monitorul Oficial nr. 66-75 din 01. 03. 2019 art.
132;
5. Legea nr. 8 din 14 februarie 2008 cu privire la probațiune, în vigoare din 13 septembrie
2008;
6. Hotărârea Guvernului nr. 583 in 26 mai 2006 cu privire la aprobarea Statutului
executării pedepsei de către condamnați;
7. Hotărârea Guvernului nr. 1643 din 31 decembrie 2003 despre adoptarea Regulamentului
cu privire la executare a pedepsei penale sub formă de muncă neremunerată în folosul
comunității;
8. Ansamblul regulilor minime ale Națiunilor Unite cu privire la administrarea justiției
pentru minori ( Regulile de la Beijing), Organizația Națiunilor Unite – Rezoluția 40/33
din 29 noiembrie 1985;
9. Maria Grama, Diferențierea răspunderii penale a minorilor, Revista științifică a
Universități de Stat din Moldova, nr. 3 (23);
10. Oleg Trocin, Iosif Csatlos – Dima, Vitalie Popa, Ghidul Consilierului de probațiune
specializat în lucrul cu minorii, Chișinău 2010, lucrare publicată în cadrul proiectului
„Reforma Sistemului de Justiție Juvenilă în Republica Moldova”, implementată de
UNICEF, cu sprijinul financiar al Agenției Suedeze pentru Dezvoltarea internațională
(SIDA);
11. Viorica Puica, Justiția Juvenilă îndrumat pentru judecători și procurori, Chișinău 2014;
12. Respectarea drepturilor minorilor în locurile de detenție. Raport de monitorizarea
realizat în cadrul proiectului „Acordarea asistenței juridice și psiho – sociale copiilor
aflați în sistemul de justiție penală” , cu sprijinul financiar al reprezentanței UNICEF –
Moldova, Institutul de reforme penale, Chișinău 2005;