7 = 2 a ° a aPREFATA In primdvara anului 1971, réspunzind unei amabile invitafii adresald de redacfia revistei . TEHNIC an publical citeve sfaturi si indruméri practice referitoare la cullinarea cactugilor. Marturisesc cd nu om-am asleplal ca acele rinduri sd slirneasc o asemenea emulate, inci in urma aperifie lor sd primesc o mulfime de scrisori din toate colfurile {drti, din inde- pértatul Maramures, din Suceava, Sibiu, Medias, Constanfa, Craiova si din alle ora sau asezdri rurale, unde tnferesul si pasiunea pentru aceste minunate si pufin cunoscute plante @ ineepul sd creased din ce in ce mai mull, Tuluror celar care mi s-au adresal in seris solicilind indruméri pentru cullivarea plante- lor, ca si fuluror fncepélorilor, liner sau vir- sinici, de orice profeste, inbitori de frumas, care au cunoscul sau abia vor cunoasle sa-lisfacfiile oferite de cullivarea planielor sucu= lente si tn special a cactusilor, le dedic aceasta carte cu credinfa c@ ea va fi un prefios sprijin peniru ei si cu speran{a cal va consti tut un incepul, cit mai curind continual si ridicat pe cele mai inaite eulmi. CAPITOLUL | CITE CEVA DESPRE CACTUS! § 1. CE SINT CACTUSII ! Amatorii neinitiafi injeleg de obicei prin ,cactus* orice planta exotici, de o form mai mult sau mai putin ciudata, dar adeseori ei includ in aceasta noliune si diverse suculente alricane, inclusiv binecunosculul Aloe. De ce este nevoie si stim ce inseamna un cactus ? Pentru ca aga cum vom vedea in cele ce urmeazd, a cunoaste cit mai bine obieetul pasiunii noastre, echi- valeazi cu o documentare cit mai completé in vederea infelegerii si stabilirii partieularitaitilor de cultivare in funclie de specilicul si natura plantei. Etimologie, termenul provine din greaca veche, unde Mnseamna ,,planta jepoasi". Fari indoiali ci nu vechii greci au dat denumirea de ,,cactus* acestor plante, ei Se pare c& nici nu Je cunogteam. Denumirea in sine nu ne conduce la o imagine completa, intrucit nu orice planta cu spini este un cactus, mai ales ci exist destui cactusi fra spini. Din p&cate, nici dictionarele mai recente (nici chiar micile enciclopedii) nu elucideazd pe deplin definijia acestor plante. ‘ira a intra in probleme de amanunt, este necesar Si aritim ci in toate definitiile de largi cireulatie, se folosese particulariziri referitoare fie la aria naturaliitrunchiului etc. ete... fit Cea mai completa defini ii rul enciclopedic roma: ae made 1983, din care desprindem .cactacée, fale ae giospe ne dicotiledonate one a . creates i ‘a lante suculente, d rme § und tite oe de rezistente la usediciune, ou pe si oc a er intotdea ja i ale aproape cil ice Sau comprtimate Lod M eae deuvute cu smocuri de spini ee ; u decit speciile genului Petresk hermafrodite, de us Fructele sint bace cu numeroase snes | ear antes Teeter oar cultivate i - ericii. cu le nile calde ale Ameri ro Te plante ornamentale de camera si de seri. tel ae a i m cactus", nume dat mai multor speci ¢ 4 PE Me panlale subtropicale din familia factor tu il ri ale, ramificate, i cilindrice sau comprimate, : Pu aueulan te ee viiite eu fepi. Florile sint mari, de diferite culori 31 C a i si de durati foarte scur Fathi de e ce mult mai comple cum fi eele veferitoare la de i sii mari, I " oli cactusii au flo: Fe ut a We ae seurta), la forma tulpinii ania acorpului plantei, care poate Peete a eS poligonale, de o mare Bere ne), uf n ie confur. enfi* este con mee de a nu pune prea mult la pore a cititorului, nu vdm mai insista. in oe ta. Si totusi, ce sint cactusii ? Oare qusree es nu se poate formula o definifie Saceea a ie one ainals imarii ? i vor me de o noliune primari ? Nici igen vol. J, Ed. politiei, uc. : farii indoiali aceasta ce pofida uner neconcordan{e, nea florilor iar nu toate florile au nitii trebuie si fie in cunoase’ un eft m si fie in masura Plante sueulente primul rind foarte documentat, ai Mare nun de specii si variet3 i deosebeased cactusii de celelalte i {Grd indoiala sic hoasca parti- cularitatile de cult; Preluind din definifia mai sus formulati ceea ce este corect, si Parcurgind cu atentie Paginile acestej earti, o nd si ind detaliile care reies din ilustratiile si imuginile policrome, con- fruntind toate aceste date cu plantele din Propria colectie sau din marile eoleelii, fir doiala c& cititorn) va Teusi si formuleze singur definifia, 5x infeleas’ in mod cert ce sint cactusii, sa-si formeze o imagine cit mai complet’ asupra acestor atit de minunate Plante. § 2. CITEVA CARACTERISTICI DETERMINANTE Din punet de vedere botanie, familia cactusilor este una dintre cele mai dificile din intreg resnul vegetal, mai i pentru ci este una dintre cele maj tinere aTupe Sub aspect eyolutiy (cu toate ci cercety ri mai recente au descoperit unele fosile din pliocen in Utah, Nevada). Apoi la diverse incrucistiri — indiferent de natura semintelor — se constataé mereu ci Plantele din gene- Tatia filiala (prima Seneratie) nu au in totdeauna aceeasi inlatisare, S_a constatat (si s-a admis) ¢& prin muta tii si selectie naturalii iau nustere noj Specii si genurj intr-o mas mult mai mare sila intervale de timp mult mai scurte decit la celelalte familii de plante. In fine, cereetarea sistematici este mult ingreujata din cauza conditijlor Specilice de relief si clima pe care cercetitorii — exploratori sint nevoiti si le intimpine in activitatea lor,Cackusii sint considerati ca faicind parte din marea categorie a plantelor suculente. Aceasta suculenta nu se refera inst la frunza, ci Ja tulpina lor. in marea lor majoritate, fiind adaptati la viata de desert, trunchiul constituie un rezervor veritabil de apd, gratie acestuia eactusii putind rezista Jungilor perioade secetoase. ‘Totul este astfel adaptat incit sa poati contribui la micsorarea suprafetei de transpiralie : transformarea frunzelor in spini, invelisul cerat al unora dintre ei, numarul mai mic sau mai mare de coaste lonvitudinale, care constituie o buna misura de protectic impotriva razelor nemiloase ale soarelui din pustiu, ca gi refeaua deasi de spini, peri sau formatiuni linoase. Cum s-au putut realiza toate acestea? Evident, printr-un lung proces de adaptare la condifiile specifice de viafi. Toti botanistii au fost unanimi in a recunoaste aceasta, dar explicarea logich a fenomenului a fost mai dificil pina la determinarea unor forme primare, a unor strimogi ai cactugilor. Caracteristica predominant a cactusilor este asi- gurati de existenta organului lor specific: areola {fig. 1). Aceasta este 0 formatiune linoas& sau pisloasa, rotund’ sau alungita, cu mai mulfi tepi, cu o porfiune durificata, din care mai tirziu poate creste un mugure, un lastar sau o floare. Areolele reprezinta echivalental anatomic al mugurilor axilari tipici celorlalte plante, obisnuite. Prima treapta de dezvoltare este tipici ge- nului Peireskia, singurul cactus cu frunze. Urmiitoarea treapta corespunde genului Peireskiopsis, la care fala de Peireskia, frunzele sint mai mici, mai alungite, iar trunchiul mai gros. Alta treapti corespunde genului 10 Embrion Fig. 1 — Areola, organ tipie al cactugilor $i siminta de cactus Cylindropuntia, la care intilni i ici cad vepede, fnsii touctig de malleus cae eee Ee Asi mireste Suprafata necesaré unei asi- ies Mee prin aga-numite canale (san{uri). pts de dezvoltare corespunde cactusului oie de tip cereoid sau globular, la care tulpina ee mai putin groasi, iar spinii sint intr-un are sau mai mic, citeodati ei putind chiar WFig. 2 = Metamorfozd pr 4 — planta obignuitd, cu frunze ; b — — Austrocylindropuntia ; ¢ lor in areoli, spinii pot fi 2] pot avea forma ce Cirlige, pot fi plati, de forma unor {epi sau ace, a unor suvile de hirtie, ca niste pene. glandulari, dispugi in formi de perie in smocuri numite glochide. Culoarea Spinilor este extrem de variaté, strilu Genul Mamillaria are cele t multe plantele aceasti mare grupi, ci caractel faptul ci suprafafa lor este acoperiti cu proeminente numite mamite (fig. 3) care provin de la baza frunzei disparate cind- va. Areolele se afla in virful Inamilei, iar florile apar din axile (locul delimitat de bazele mamilel Multi considera faptul ci prin contopire pe verticali a ‘mamilelor apar coastele (ner- vurile), al ciror numar este mai mult sau mai putin tipic, variind in Tunetie de pig, 3 — Detaliu caracte- virsta si mirime. Un inte- ristic unei Mamillaria Areold —=— Hamild Axilé 12 Fig. 4 — Diversitatea formelor de cregterecactusii tropicali, cu listari plati i stituie r resapt eaz i] con deri ci mumarul coastelor hs pentru care s¢ consi redus la doua. : N 1 mandi 1 iversitatea formelor cactusilor ni-i recomanes Ane opiakiZAll columnatri, Sabu ee ra i i i ca atl arbusti, , cum fi putem intilni ca arbor, a ’ ai sau agilatori, atimatori, tiritori, cu un a mai mare sau mai mic de ramifieatii in forme de un itoresc deosebit (fig. 4). ; é wi E sesite din comun apar asa-numitele Ce amie cristate, (la care zona de vegetatie ar ee nu punctual ci liniar), c& gi ln fel de interesan! I a struozitati. Apoi acele zone caracteristice unor ae mt de cactusi (Melocactus, Discocactus, Te tani’ fe ia s.a.), formate din lina, peri 51 \e| i y eA ain sau longitudinal, numite cephalium gt din care apar florile si fructele. Fatale Stigma Antere sti Staming Tija Prorse var Ovule Fig. § — Floare de cactus Lista particularititilor plantelor noastre indrigite este departe de a fi epuizata. Exist multe de spus gi in) privinta forilor de cactusi ca si despre originea faniliei, despre sistematica botanici si inci altele (fig. 5). Consideriim ci cele expuse suceint mai sus sint seficiente pentra ca cel care indrigeste aceste plante ai fie constient de pozitia lor aparte in regnul vegetal si de originalitatea lor. § 3. PATRIA CACTUSILOR Mult timp s-a considerat Mexicul ca fiind patria ¢actusilor, iar unii mai sustin si astdzi — din necu- nostinfi de cauzi — aceasta. Este adevarat cA pe intinsul teritoriu mexican, se gisesc un mare numir de genuri, specii si varietiti de cactusi, dar afirmatia de mai sus a fost probabil intretinutd si de faptul ci See PLANSA IV 13. Aztekium vitteri 14. Cepholocereus senilis 15. Chamoecereus silvesteii 16. Cleistocactus stroussii 2 Cactus — ca, 181 33in eazul numelui ,Pitahaya® atribuit lui Carnegiea gigantea, Echinocereus conglomeratus si E.polyacanthus, Hylocereus undatus, Lemaireocereus guerelaroensis, Mar- schallocereus thurberi, Muchaerocereus gummosus si Sele- nicereus donkelaaiii, fiecare dintre acestia mai pose- dind Ja rindul lor si alte nume populare. Evident o analiza mai aminuntité este de naturii si provoace confuzii $i mai mari. In aceasté situatic, sintem nevoili si apelam la singura solulie met ne scoati din incureatura gi anume folosirea numelui stiin{ific co al pantei. Cu toate efi si aici exista inci destul de multe controverse in lumea oamenilor de stiin{{, mai ales printre cei care se ocupa de sistematica botanici. Din motive expuse ante- rior (v. cap. I. §5 si 6), familia cactusilér di ined mult de fureé botanigtilor, care sint nevoiti si accepte pe zi ce trece ci preocuparea de cercetare a cactusilor nu este un shobby botanic*, aga cum era considerata inci din seco- lul trecut, ci o chestiune mult mai sob: mai serioasa. La acest nivel, ceea ce este discutabil, este existenta a doud puncte de vedere diametral opuse. Mai intii a existat un foarte mic numir de genuri (si desigur si speci est fapt datorindu-se unei insu- ficiente cunoasteri, fenomen caracteristic perioadei de inceput. Prof. dr. Karl Schumann in cartea sa »Deserierea generalé a cactugilor, serisi intre 1898 si 1903, a prezentat numai un numar de 21 de genuri. Tata de exemplu genuleEchinocactus erau cupringi ndiferent de gradul lor de , de particula tile lor comune si chiar de mirimea 9i natura florii lor. La fel si genul Cereus includea cactusi columnari, de la cactusi pi i pind la cactusi arbori giganli, Pe misura dezval stiintifice, a fost necesar ca aceste citeva genuri si se di in mai multe, stabilite pe baza inrudirii plantelor. S-a intim- 34 plat insi ci dinti-un exces de zel s-a ajuns la cel de al doilea punct de vedere potrivit ciruia s-au creat un numar de genuri mai mare decit a fost necesar, genuri care sint concepute intr-un sens prea ingust, pe haza unei rigurozitali nejustificate. Ambele puncte de vedere si mai ales ultimul — sint firesle exagerari. In eeea ce ne priveste, optam pentru clas mentata de Curt Backeberg cu citiva ani inainte de a muri, in opera sa monumental Die Caclaceae. in ciuda unor imadyertente inerente unei astfel de activititi de o mare responsabilitate fifiea, Backeberg a conceput cele circa 3900 de Specii si varietali cunoscute in 1966 ca facind parte din 233 de genuri, numar pare-se sufieient cam din toate punctele de vedere. Para a intra in detalii amanuntil 4 vedem totusi cum se prezinté numele corect al unei plante. Jata spre exemplu un cactus cunoseut in Statele Unite sub denu- mirea populari hazlie de ,,Bunny ears“ adici ,,Urechile lui Natafleati* datoriti formei sale. Denumirea corecta este Opuntia microdasys (LEHM) PFEIFF, var. albi- spina. Primul nume aparline genului. Cel de al doilea este denumirea speciei. Numele din parantezA este al celui care a deseris mai intii planta, iar numele urma- tor apartine celui care a redeseris-o grupind-o intr-un alt sistem. Ambele nume sint mentionate in forma lor Prescurtaté in mod conventional. Numele urmitor precedat de litera v, sau citeodata var. indici varie- tatea. In continuare se mai pot folosi denumiri si pentru subvarietate, pentru forma si Subformé. Desigur ci Un astfel de nume este foarte lung, de exemplu Gymno- calycium mihanovichii (FRICS GURKE)BR Rev. frie- drichii WERD. fa rubra. (HORT) subfa. albispina, dar licarea funda- 35 deposesorul acestui rar exemplar prefer’ adeseori spuna Gymno rubra, titulatura care in lumea crescito- rilor este aproape consac Din dorinta de a vi oferi numele gtiintific al plantei sub o forma cit de cit accesibilii in cele ce urmeaza (ca 51 pind acum, de altfel) am renunfat la specilicarea numelui autorilor plantelor, § 2. GENURI, SPECII, VARIETATI Incercind si scoatem in eviden}i particularita definitorii ale fiecirui gen (din sistematizarea lui Backeberg) prezentam o enumerare in ordi alfabetici insolita de date referitoare la aria natura de raspindire, caracteristici determinate, numir de specii (conform aceleiasi sistematizari) 5i speciile mai importante sau mai cunoscute in culturi. (Am inclus in aceasti succinté enumerare 5i citeva specii chiar genuri recent descoperite). 1. Acanthocalycium (din nord-vestul Argentinei). Plante globulare cu flori albe, roz, sau galbene ale ediror tije poarti spini. Cuprinde 12 specii. A. spiniflorum, A. violaceum. 2, Acanthocereus din finutuvile calde gi uscate ale Mexicului si Floridei (5.U.A.) pind in Columbi Venezuela si Brazilia). Forma erecti cu 3,4 sau mai rar mai multe muchii, formeazi tufe sau arbusti, Flori nocturne, mari, in tomuri de alb. Se cunose 14 specii: ? A, albicaulis, A. horridus, A. telragonus. 3. Acantholobivia (din podisurile inalte centrale si sudice ale statului Peru), globular, cu lastari 36 4 7. = 9. ului Lobinta nocturne, 2 laterali, asemanitor eu plantele ge dar cu fructe spinoase, fori rosi specii. A. incuiensis, A. teyeleriana. Acanihorhipsalis (Peru, estul Boliviei, nord-estul Argentinei). Plante epifite, asemindtoare cu Rhi- psalis dar cu spini, flori albe portocalii sau rosii- 5 specii. A. tmonacantha. Akersia (in nordul statului Peru). Forma erecta, in jur de 1 m, gvelti cu spini galbeni, subtiri si desi, flori rosii — roz. O singuré specie cunusenti. A. raseiflora. Anceistrocactus (Texas — U.S.A. si Nordul Mex. cului). Plante globulare, ite cu radicini pivotante, spini ca nisle ci) Flori, verzi. 4 specii A, scheeri. A. megarhizus. Anisorereus (peninsula Yucatan — Guatemala si Mexic). Formeazi tufisuri de pina la 7 m inal- ime, corpul verde-inchis, [ori galben-verzui sau cafenii. Se cunose doar doud A. lepidanihus, A. gaumerii. Aporocactus (Mexic, in Caxaca, Hidalgo, Chihu- ahua); plante aproape epifite, care alirn’ (port pletos) sau ci{iritoare, cu flori minunate, planta foarte cunoseuta ln noi. 5 specii. A. flagelliformis. Arequipa (Peru, in sud gi Chile, in nord Ja 2000 m altitudine). Plante globulare, apoi alungite i av