Putem clasifica reprezentările in externe (provenind din lumea inconjurătoare, adică imagini,

inscripţii, şi diagrame) interne (reprezentările mentale). La randul lor, reprezentările mentale se

clasifică in reprezentări simbolice (simbolul este un pattern stocat in memoria de lungă durată şi
care denotă sau se referă la un element din lumea inconjurătoare) şi reprezentări subsimbolice
(adică patternuri de potenţiale de activare ce sunt distribuite intr-o anumită reţea de conexiuni).
De asemenea, reprezentările simbolice se clasifică in reprezentări analogice (imagini sau modele
mentale) şi propoziţionale.
O reprezentare este orice noţiune, semn sau set de simboluri care ne re-prezintă ceva. Reprez.
se referă la ceva, la un lucru, dar in absenţa acelui ceva, acelui lucru. Reprez. externe pot fi
pictoriale sau lingvistice. Reprez.pictorială e mai aproape de obiectul reprezentat din lumea
reală, data fiind analogia mare dintre acesta şi reprezentare, ea se mai numeşte şi reprezentare de
tip analogic. Imaginaţi-vă un desen in care este infăţişat un birou pe care se găseşte o carte.
Reprezentarea pictorială ar fi tocmai acest desen, iar reprezentarea lingvistică ar fi propoziţia
"Cartea este pe birou".Diferentele critice: 1) Reprez. lingvistică e formată din simboluri discrete,
iar cea pictorială nu conţine astfel de simboluri. In reprez. lingvistică, fiecare literă este ea insăşi
un simbol, dar litera nu mai poate fi impărţită la randul ei in ceva cu sens. 2) Reprez.lingvistică
are simboluri explicite pentru toate elementele conţinute in ea, ca şi pentru relaţiile dintre
elemente. (Cartea este pe birou). In reprez. pictorială simbolurile sunt implicite.
3) Reprez.lingvistică este alcătuită pe baza unor reguli gramaticale ce determină combinarea
simbolurilor, in timp ce acest lucru nu se regăseşte in reprezentarea pictorială.
4) Reprez. lingvistică este abstractă şi poate fi achiziţionată printr-o varietate de modalităţi
senzoriale (vizual, auditiv, chiar tactil), in timp ce reprezentarea pictorială este concretă şi
achiziţionată predominant vizual.
Reprez. propoziţionale sunt considerate a fi entităţi explicite,discrete şi abstracte care
reprezintă conţinutul ideatic mental. Ele reprezintă obiectele conceptuale şi relaţiile dintre
acestea într-o formă ce nu depinde de limba folosită sau de organele de simţ implicate, vizual,
auditiv, olfactiv sau tactil. Cu alte cuvinte, reprezentările propoziţionale constituie un mod
universal de reprezentare a tuturor activităţilor cognitive. Noţiunile de predicat şi argument
descriu cel mai bine reprezentările propoziţionale. Un predicat este orice poate avea_ sau lua
argumente. Exprimarea poate părea neclară, dar in exemplu de reprezentare propoziţională
"Penarul de pe birou", predicatul este PE, iar argumentele sunt PENAR şi BIROU. Aşa cum se
observă mai sus, predicatul are rolul de a lega intr-un fel anumen argumentele. Uneori,
predicatele mai pot indica anumite proprietăţi pe care le au argumentele. Aplicaþiile cele mai
frecvente ale acestei abordãri privind reprezentareapropoziþionalã au fost în domeniul modelãrii
computerizate a proceselor cognitive, mai ales cele implicate în categorizare ºi gândirea
deductivã.
Imaginile ca reprezentare mentală. Psihologii cognitivişti s-au ocupat mai
mult de unele proprietăţi pe care le au acestea şi de legătura dintre ele şi reprezentările
propoziţionale. Două direcţii de cercetare sunt mai importante: rotirea mentală a imaginilor-
psihologii au concluzionat că imaginile mentale par să aibă proprietăţile pe care le au şi obiectele
din lumea reală. Astfel, ele par a fi localizate intr-un fel de spaţiu .mental in acelaşi mod in care
obiectele de afară sunt localizate in spaţiul fizic, imaginile mentale pot fi manipulate in acelaşi
fel in care se manipulează şi obiectele fizice. şi scanarea imaginilor-reprezentările imagistice au
aceleaşi proprietăţi spaţiale ca şi obiectele din lumea inconjurătoare pe care le reprezintă,
reprezentările imagistice au aceleaşi proprietăţi ca şi imaginile sau obiectele reale nu relevă
foarte mult din aspectul fenomenologic ci doar o parte din aspectele funcţionale.
Teoria codarii duale imagini analoage vs simboluri.Conform acestei teorii utilizam atit
coduri verbale prin imag. Cit si doar verbale pentru a reprez.inform.Aceste 2 coduri organizeaza
inform. In cunostinte asupra carora se poate actiona,pot fi stocate.
*există 2 sisteme distincte şi interconectate de reprezentare, codare şi procesare a informaţiei
*ambele sisteme sunt specializate in codarea, organizarea, stocarea şi activarea unor tipuri
distincte de informaţii.
· sistemul non-verbal (imageria) este specializat in prelucrarea obiectelor şi evenimentelor
nonverbale
· sistemul verbal este specializat in manipularea informaţiei lingvistice implicate mai ales in
procesările de limbaj
· ambele sisteme sunt, la randul lor divizate in subsisteme corespunzătoare sistemelor
senzoriomotorii (vizual, auditiv etc.)
· ambele sisteme au unităţi reprezentaţionale unice, logogeni (pentru sistemul verbal) şi imageni
(pentru sistemul nonverbal)
· cele două sisteme sunt interconectate prin legături intre logogeni şi imageni.
Teoria propozitionala Anderson si Bower-aceasta sustine ca nu stocam reprez.mintale sub
forma imag.Reprez.mintale se aseamana m.m. cu forma abstracta a unei propozitii, iar o
propozitie e sensul care sta la baza unei realitati specific.Idee princ.-forma propozit. a reprez.
mentale nu este nici in cuvinte,nici in imag.ci e abstracta si reprezinta sensurile atasate
cunistintelor.
Manipularea mintala a imag. In conformitate cu ipoteza echivalentei functionale care este
sustinuta de multi cognitivisti, desi imageria vizuala nu este identical cu perceptia vizuala, ea
este echivalenta din punct de vedere functional si reprez.o pate component a acesteia.Pavio
scria:”Desi construim imag.identice cu ceea ce percepem construim imag.echivalente functional
cu ceea ce percepem la inceput.
Privirile rapide. S-au derulat experimente care constau din 2 etape:1.subiec. i se prezinta o
insula desenata cu o serie de accesorii,iar 2 desenul era acoperit si subiec. I se solocita sa
intreprinda o calatorie mentala pe insula pornind de la careva punct.Experimentatorul pronunta
numele unui obiect care este pe insula,iar sub.trebuie sa cerceteze mental numele unui element si
locul unde se afla acesta.In momentul in care il gaseste el trebuie sa apese pe buton, se masoara
timpul care trece de la pronuntarea cuvin.si apasarea butonului,la fel se procedeaza si cu celelalte
elemente de pe insula. S-a stabilit ca durata explorarii mentale variaza proportional cu distanta
reala dintre elementele marcate pe desen. Imag.mintala contine aceeasi inform ca si desenul real.
Concluzii:1)existenta imag.mintale in absenta obiectului,deci faptul ca imag.constituie forma
ideala-sub.a reprez. Forma sub care continutul informatiei se transfera in creier uman.
2)natura oarecum cvasispatiala a imag.mintale, daca 1 concluzie e reala, cea 2 e exagerata
deoarece chiar daca imag.se comporta ca ob. fizice ,ramin a fi prin natura lor forme ideal
subiective,informationale de surprindere.
Modelul mental a lul Johnson-Loird-acesta difineste propozitiile ca fiind reprez.complet
abstracte ale intelesului,exprimabile verbal.De ex:puteti avea un model mental despre modul in
care zboara un avion in aer,insa modelul nu depinde de legile fizice sau al naturii, ci de
convingerile pe care le avem. Imag. sunt reprez.menta specifice care retin multe din trasaturile
perceptive ale ob privite dintr-un unghi anume