Sunteți pe pagina 1din 186

LS.B.N.

973 - 8179 - 46-7



"

/

"

& (I 0 '"

Editura TRINITAS

Pro Costachi Grigoras

" ... MERGAND, iNVATATITOATE NEAMURILEL."

Iisus Hristos, prin Care Dumnezeu a .facut veacurile

(Evrei 1,2)

ISBN 973-8179-46-7 © TRINITAS, 2000

•••• MERGiND, INVAYATI lOATE NEAIU RilE r. .. •

Bazele hristologice,apostolice si patristice aleCateheticii si Omileticii



TRINITAS

EDITURA MITROPOLIEI MOLDOVEI SI BUCOVINEI Iasi, 2000

CUVANT INAINTE

Socotim caeste de folos sa prevenini pe.cititor asupra notelor esentiale ale universului spiritual ce a darnastere acestei Iucrari. Aceasta, In vederea unei receptari de mesaj cat mai exacta si mai facila.

Inainte de orice, secuvine spus ca centrul de luminaal acestui universeste Mantultorul Iisus Hristos - Invatator etern ca nesfarslt cuvant ipostatic. El este Invatatorul suprem prinlns~i Persoana Sa, pentru ca din. Insasi PersoanaSa decurge invatatura Sa. E1 este Cel ce propovaduie~te\ si Cel ce Se . propovaduie~te pe Sine, adica In EI se identifica subiectul cu ebiectulei,

Inv~tator· si Prooroc culminant, EI, ca. om si '. Dumnezeu, futruchipeazainvatatura adevarata despre Dumnezeu ~i despre omul adevarat, asa cum este el realizat In Hristos si cum sunt

':themati sa ajungasi ceilalti: In sensul acesta el este revelatia culminanta despre Dumnezeu si despre om, intrucat EI Insusi l~ste ca persoana aceasta revelatie, Omul ca subiect al lucrarii de eatehizare si conlucrare cu Dumnezeu inviata liturgica - este 'QtivfuItresponsabil pentru ca Ii vorbeste Dumnezeu, pentru ca Ii cere Dumnezeu sa raspunda, Omul 'este chemat la existenta de

dumnezeiesc si e sustinut In existenta tocmai prin caeste chemat sa inainteze intr-o existenta asemenea Lui. ,-=,;o.u"". temelia "care este Iisus Hristos" (I Corinteni 3;11) este "restaurarea omului", a omului caruia Cuvantul dumnezeiesc adreseaza In mod intim si tainic prin constiinta si apoi prin :cuvirltelle Sale directe, ca Dumnezeu In forma umana, accen-

5

tuandu-i responsabilitatea prin modelul de om pus In fata omemnl. .

Cu convingerea ca omul se confunda cu ln~i istoria l~i, pro- .

blemaomului In pedagogie este urmarita aici In devem~ea sa,

-. printr-un excurs In istoria antropologiei ce lnc~pe cu S~fi~tJ.I,.c~ntinua cuSocrate, Platon, Aristotel, antropologta epocn elem~tJ.~~ (stoicii si. epicureii) pentru a-si gasi Incoro~~ea In omul religiei revelate. Acesta este propagator al Revelatlel ce parcurge istonc maiintai etapa omului legii vechi, care a pastrat prin persoana profetului legatura.cu. Dumnezeu ~~ dis.ponibi~i~tea de. a I se primi revelatia; apoi 'in persoana Man~ltorulU1 bsus~sto.s se 'intruchipeaza; revelatia deplina; apostoln care au expenat .. du:e~t

. aceasta revelatie, au primit -0 si au aratat-o In . Ev~g~eln . ~l .. l~ propovadu~rea lor orala sunt cei pe a carer ~e~tud~e ~ dlYm:. tatea Mantuitorului Hristos se tntemeiaza Bisenca lUI Hristos; m sfarsit, omullegii noi, crestinul, care traieste .'in Hristos, pentru Hristos, subiect al educatiei crestine -educat st educator.

Astfel istoria devenirii umane In care Dumnezeu sau

"ist~ria verticala . "11 Intfunpina pe om prin istoria orizonta1a. conduce firesc la·principiile pedagogiei religioase care tin de antr~poiogia ~re~tina: istoria ca intreg amp~ifi~a 'in.chip covarsitor importanta fiecarei existente omenesti dm cuprinsul ei: nu numai ca fiecare 0In se poate mantui, se poate realiza ca e~ deplin prin comuniune si credinta, ci el are si 0 influenta asupra mantuirii sau pierderiigen~ratii~or urm~toare.

Aceasta arata din ce adancun de mtelepclUne s-a produs coborarea Fiului lui Dumnezeu 'in istorie pentru a lucra din. .ea si prin ea la mantuirea neamului omenesc, 'in solidaritate umver-

sala si nu.in individualism de monade. .., .. . .

In baza acestei temelii dogmatice, principiale, Isrone

invatamantului religios este considerata in Iucrare traditie

6

lucratoaresi. ca stareea devine prlncipiu organizator sighld metodic.

. - Lucrarea invatatoreasca a Mantuitorului Hristos aratata In Sf . Evanghelii este traditie mantuitoare prin excelentasi.asnpra eine-am oprit pe larg 'in cap. III. Toate, absolut to ate componentele pedagogiei religioase I~i afla sorgintea si temelia In Invatatura Mantuitorului. Cu precadere -ne-am oprit asupra metodelor de lnvatamant utilizate de Mantuitorul Hristos. Prin aceasta, statutul stiintific aldisciplinelor Omiletica si Catehetica este deplin lamurit ciici,iata, s-au evidentiat principiile ce Ie guverneaza, ce Ie asigura unitatea sistcmaticasi obiectulde stu diu care este omullegiinoisimetodele adecvate.

Ele se constituie astfel In stiinta educatiei religioase ce include pedagogia cu sensulei strict si este 0 parte a teologiei, a teologiei practice. Primele trei capitole formeaza astfel un compendiu de fundament, de temelie, ce urmeaza a fi dezvoltat sicompletat inistoria ulterioara ale carei momente esentiale sunt legate de predica misionara si cateheza In' primele veacuri crestine si de scolile cateheticece ocupa 'capitolele IV si V.

Cuvantul lui Dumnezeu, "viusi lucrator ","destoinic sajudece simtirile si cugetarile inimii", dar "mai ascutit ca 0 sabie cu doua taisuri " (Evrei 4, 12) este urmaritaici In istoriacea mai fierbinte, .. • aceea a omenirii de dupa Hristos. Socotim cti, mra · "lectia "acestei istorii mvatamantul de credinta nu poate fi inteles in toata complexitatea lui. Unnare a acestei "lectii " sunt: reguli si.chiarteorie .ainterpretarii biblice, principii Ie omileticii sistematice; desprinderea ""celortrei componenteesentiale in formarea crestlnului - psii.hologia, educatia ~i instruirea religioasa (cap. IV) si, conturarea ~ri'~fmitiva . aprincipiuluLeclesiologic a invatamantului de ;'i5redinta in lucrarea Scolii din Antiohia. In plus, cititorul are

. :, prileJ ca, prin paginile capitolelor IV- V sa puna bazele unei culturi

7

cateheticesi omiletice. pe care 0 consideriim esentiala in formarea unui catehet si predicator din zilele noastre. Personalitati preeum Clement Alexandrinul, Origen, Sf. loan Gura de Aur, Sf. Vasile eel Mare, Sf. Grigorie de Nazianz, Sf. Grigorie de Nyssa, Sf. Efrem Sirul, Sf. Ciril al Ierusalimului si Ferieitul Augustin sunt aduse aici eu notele esentiale ale conceptiei lor de catehizaresi de predieare, eu prineipalele lor lucrari invatatoresti din care am 'citat larg, considerand ca. nimeni nu se poate substitui gandului . lor . tara a pierde sau a rastalmaci eeva din incarcatura .de sens a acestuia. Printre altele, aceastasi explica dimensiunile cap itolelor IV si rnai ales. V. .Cu aceasta, bazele invatamantului de credinta sunt complet circumscrise, intr-o maniera genetica pe care o consideram singura potrivita .• aici: autoritatea cuvintelor Mantuitorului, ale Sf. Apostoli, ale Sfintilor saupersonalitatilor religioase face ca un adevar sa fie primitpe 0 eale regala si acceptatca atare; in plus, zbaterea unei istorii fierbinti in care au avut loe marile. dispute doctrinare va sadi .inviitorul catehet sentimentul responsabilitatli pentru demnitatea de invatator in Biserica;

Parteaa II-a a lucrarii i~i propune dezvoltarea Omileticii si a Cateheticii speciale. Atributul de "speciala " se refera desigur la tehnicile specifice practicii fiecareia.

In adevar, daca fundamentul principial este comun, nu este mai putin adevarat ca cele doua discipline se justifica in individualitate in ce priveste aceste tehnici,

Astfel, Omiletica specialaincepecu.capitolul Izvoarele.si scopul predicii in care -se insista pe mijloacele ce pot fi folosite pentru atingerea acestui.scop. Subliniemca acestcapitol este funda- . mental si pentruCatehetica speciala, deoarece izvoarele, scopul Catehezei si mijloacele pentru atingerea Iui.sunt in esenta aceleasi,

Omiletica speciala continua cu clasificarea creatiilor oratoriei bisericesti in capito lul II, adoptand ca singur criteriu locul

8

~uvantarii in viata liturgica. Pe pareursul paginilor se ana. hzea~ diferitele tipuri de predici cu sugestii legate de predica in actualitate, Preponderent in aceasta analiza este. continutulde idei si sentimente pe care 0 predica 11 aduee in fata credinciosilor,

Forma predicii este discutata in cap. III al Omileticii specia~e, insis~andu-se asupracelor sapte momente logico-psihologice specifice oratoriei harice.

In s~it,Stilul ~i prezentarea predicii se trateaza in.ultimUI. c~apitoL Su~lin.iem ca. am acordat 0 mare importanta rapor~~U1 Intreadevar ~1 verosimil.in oratoria harica conceputa cao .~tll~ta .cu dubla misiune: de a revela si dea convinge. .Stilul orniletic este individualizat prin delimitare de alte tipuri de disc.ur~ ~~cat, insolit, prin excelenta, caracterizat prin popularitate sibiblicitate. Armonia stilistica, cao calitate a stilului omiletic ~e ~st: d~. sorginte biblica este discutata pe larg, trecandu-se in revista rmj loaeele stilistice (figuri: sintactiee si tropi) specifice.

Cat~h:tica speciala debuteaza printr-un capitol de 0 importanta extrema In practica catehetica: materia catehizarii, Criteriile ~legerii si structura organizarii ei. Am eonsiderat ca. singura rnodahtate pen~ aoferi cititorului, viitor catehet, criterii reale pentru alege:e~ si s~~turarea materiei de invatamant religios este tot cea genetics, Traditia catehetica inceputa in primele veacuri crestine S1 preze~tata in prima parte a cursului este urmarita in evol~tia. ei, ~arcandu~s~ momentele principale intruchipate intr-un tip de cate~sm: traditia catehetica a simbolului credintei, programuf carolin. ~~, traditia ~~u~idariului~i. a Septenariului, traditia sec. XV; XVI,

1lla~te~ aparitiei protestant1smului, metodele utilizate de. protestanti la inceputul Reformei, apoi cele de dupa Reforma culminand

e~.e?nceptia de catehizare a Consiliului Tridentin; u.rm'eaza martu«nsmle decredinta ortodoxa din veacul al XVII-lea _. sinteza de , traditii catehetice incununate de Marturisirea lui P. Movila.

9

Capito lul se incheie cu analiza traditiilor catehetice romanesti de dupa aceasta Marturisire si cu conc1uziile privindcriteriile alegerii materiei de mvatfunant catehetic.

Este important ca cititorul sa inteleaga faptul ca excursul istoric in traditia decatehizare intreprins la inceputul capitolului constituie partea esentiala a "Inventiunii" , adica a conceptiei catehezei si a programei de catehizaredin punctul de vedere al materiei de invatamant, urmata de organizarea logica

\ a acestui materialIlzispozitia). Partea deconceptie a catehezei este urmata de partea metodica a catehizarii: rnetode si forme de invatamant aplicate In' cateheza (cap. II) legata de momentul "Elocutia" in pregatirea catehezei. ,

In·sf'~it, forma catehezei, structuraei, in.care se impletesc treptele .formale herbartienelegate de oriceproces de invatare cu treptele psihologiei religioase intr-un "joe savant" ce tine de un factor fundamental in. catehizare, care estepersonalitatea catehetului, este prezentata in capitolul al III-lea.

Am considerat ca este necesar sa incheiem cu un arc peste timp si spatiu care leaga peMantuitorul Hristos- primulsi vesnicul catehet - de catehetul ce-i continua, prin impreuna-lucrare, opera. Astfel, ultimul capitol' este legat de Personalitatea catehetului, in care amconsiderat necesar sa zabovim si asupra problemei vocatiei si asupra constiintei proprii asupra vocatiei invatator,~ti in, Biserica.

Inmcheiere, prevenim mea pe cititor asupra faptuluiea Bibliografia este cea esentiala, desi este departe de a fi exhaustive, Abrevierile si prescurtarile sunt celeuzitate in literatura dintre care precizam urmatoareledoua; P.S.B.. pentru colectia Parinti si Scrieri Bisericesti, M.G. pentru.colectiaMigne, Patrologia Greaca,

10

CAPITOLUL I

CATEHETICA ~IOMILETICA, DISCIPLINE ALE TEOLOGIEI PRACTICE.

DISCIPLINE AUXILIARE

. Catehetica si Omiletica sunt discipline ale teologiei practice, prin ele realizandu-se fundarea stiintifica a uncia dintre functiile practice ale Bisericii si anume a functiei de a invata, conceputa in celmai general sens al sau.

Scopul acestei sectiunieste indoit: pe de 0 parte acela de a .lamuri.jn Iinii mari, conceptul de stiinta, iar pe de alta parte, de a incepe justificarea caracterului stiintific al disciplinelor de care ne ocupam. Pentruatingerea lui va trebui Iamurit raportul dintre catehetica si omiletica, cu. disciplinele auxiliare (pedagogia, mai ales).

Punerea problemei delimitarii conceptului de rstiinta si primele incercari de rezolvare a ei sunt de data relativ recenta, Ea dateaza abia din sec. al XVIII-lea, odata cu Emanuel Kant. ' Definitia data de Kant este urmatoarea: "Stiinta insemneaza un fntreg at cunoasterii omenesti ordonat dupa principii universal valabile" .$tiinta insemneazaasadarun intreg ordonat,sistematizat, de cunostinte care se raporteaza laacelasi obiect" al cunoasterii. Definitia accentueazamai ales dona conditii pe care trebuie sa le indeplineasca un sumum de cunostinte pentru a se constituiintr-un sistem stiintific: sa se constituie intr-un.sistem si sa aiba 0 metoda adecvata. Este yorba de studiul unui obiectiv (obiectnumit de Kant) "din temeiuri'' (aus den Grunde).

11

Acest studiu din temeiuri presupune descoperirea principiilor universal-valabile sau a legilor care guverneaza fenomenul studiat. Aceste legi insemneaza raporturi generale, permanente care deriva din natura acestor fenomene, Astfel, cercetarea stiintifica are ca scop sa mijloceasca:o cunoastere 'care sa exprime adevarulcu privire Ia "obiectele"cercetate, caci toemai acest lucru rnseamna "cunoasterea din temeiuri" . Este verba desigur de adevarul obiectiv, caci adevarul, in sens stiintific, nu e altceva dedit" concordanta gdndirii cu obiectul

cercetat't),

Daca cercetarea si fixarea principiilor fundamentale constituie inceputuljn timpal unei ~tiinte,atunci scopul acesteia ramane mereu alcatuirea unui sistem. Unitatea sistematica trebuie sa fie realizata atat din punct de vedere material, cat si formal. Unitatea materialase realizeaza prin crrcumscriereaproblematicii unei stiinte, iar unitatea formala se realizeazaprin punctul de vedere din care se cerceteaza acea problematica si prin activitatea metodica a gandirii pe care 0 presupune. Sunt stiinte cu metode de abordareco.mune, dar distincte capunct de vedere din careestevazut obiectulIor, problematic a lor; fizica si.chimia de exemplu.

Important pentrudisciplinele de carene ocupam este si.fap-

tul ca stiintele, In totalitatea lor, formeaza un sistem ca "globus intelectualis" - ordonat: dupa.diferite criterii (domeniul de cercetare, metoda etc.). Cea rnai cunoscuta cIasificareestecea care isivia. drept criteriu . natura domeniului de' cercetare. Ea imparte stiintele In" stiinie naturale si $t~inte spirituale". , Esentialul stiintelor naturii consta In cercetarea cauzala

, (Gesetzmassige) a fenomenelor naturii ~~ prin aceasta,

1 Max Wundt, Die Sachlichkeit der Wissenschaft, 1940, pag. 17.

12

descoperirea legilor ce Ie guverneaza, In timp ce studiile spiritu-1ui '. (Geisteswissenschaftenj.isau "culturale" cauta sa .descopere sensul, intelesul fenomenelor care caracterizeaza viataomului, Din acest motiv stiintele naturii se numese"$tiinte obiectivizatoare" , iar cele spirituale "subiectivizatoare". Apoi, luand ca baza alte criterii,se deosebesc stiinte descriptive si explicative, stiinte.pure si aplicate, teoretice si.practice.

Teate aceste clasificari sunt insa, In cea mai 'mare par.te relative caci, iata, a gandi stiintele naturiica fiind ;'Qesetzwissenschaften" (stiinteale legilor), iar cele spirituale , ca stiintele despre valori (Wirtwissenschaften), este un fapt discutabil.. atata vreme cat, stiinte fiind, si cele .din urma trebuie sa fixeze anumite legi.

Incheiem aceste scurte consideratii, amintind existenta liner asa num.ite "stiinte normative" . Acestea normeaza activitatea noastrapracticasisunt: etica ce normeaza comportamentul nostru In domeniuletic, estetica .cenormeaza domeniul artei, Io.gica ce fixeaza.norme pentru gandirea corecta,

Daca acestea sunt conditiilepe caretrebuie sa .leindeplineasca 0. disciplina de studiupentru a putea fi socotita stiinta; ne 'punem intrebarea daca Catehetica si Omiletica au statut de stiinta, si din care categorie fae parte. In alte cuvinte,se cuvine discutat, din punctul de vedere de mai sus, statutul stiintific al disciplinelor Catehetica si. Omiletica.

Pentru a desemna sintagma "a suna de sus fn jos" ,. grecii foloseau cuvantul "catehizare' K¢'t'rpcE't'v. Acelasicuvant este folosit In NoulTestamentsi cu intelesul de "a invata.prin viu grai": Luca 1,4; Fapte 18,25; Romani 2, 18; Galatenie, 6. De Ia acest cuvant deriva apoi cuvintele "catehet" care inseamna

.trimisullui Dumnezeu prin BisericaSacare impartaseste, invata prin viu grai invatatura.crestina; de sus injos in sensul ca se

13

adreseaza celor ce sunt mai mici, mai slabi duhovniceste dedit el adicacatehumeuilor; In fme, "catehezd' ce semnifica forme, d~realizarea activitatii didactice aBisericii si "cateheticd se semnifica disciplina de studiu a teoriei si practicii catehezei,

Verbul grecesc, o IX 1. AetU, desemneaza 0 convorbire, ~, intretinere cu cineva asupra unei teme, 0 comunicare intreoameni al carer statut nu rnai este atat de transant delimitat ca in cateheza, In familia lui de cuvinte se cupcinde si substantivuloutcoc care inseamna multime, adunare,popor, norod. Ca urmare, verbul

OIJ.1.AEivexprima actiunea unui om de a vorbi.alt~ra asupraunei teme si este folosit In Noul Testament de trei on: Luca 24, 14 ("vorbeau unul cu altuldespre ... " ), In Fapte 20, 11 ('~orbind cu ei mult pdna in zori") si Fapte 24,26 ("vorbeau cu ef ).

Inc~pand de laOrigen, cuv~n~l ".Omilie'.' dese~eaza ,0 cuvantare bisericeasca, "omiletica .fiind teona oratonei sacre. Eaeste deci disciplina teologiei practice ce expune principiilesi

metodele pentru alcatuirea si expunerea predicilor, '

Din celede mai sus se vede ca omilia este tot 0 forma a invatamantului religios crestin, • avand deci baze pri~cipial~ comune cu catehetica, celputin In ce priveste necesitatea sr importantaca si unele principii pedagogice ce 0 guveme~.

In limbaj laic, Cateheticasi Omiletica ar putea fi clr~umscrise prin titulatura: stilnta educatiei religioase (crestine). Este yorba deci de 0 ~tiinta a educatiei cu tinta precisa, anume

educatia in spirit crestin. . ..".

Bine dar 0 astfel detitulatura ne conduce imediat la necesitatea precizarii raportului ei cu stiinta educatiei in general, adica cu pedagogia, daca 0 astfel destiinta este de natura sa fie conceputa caatare. . ' . . .

Toate . tratatelede pedagogie ca stiinta a educatiei, mal vechi sau mai noi, accentueaza saunu potevita sa recunoasca

14

faptul ca ea, studiindeducatia cafenomen social-uman"are ' iin caracterpolitic $i partinic" 2 .

Sub aceasta expresie se ascunde, de fapt, adevarul ca, o data, discutata si a4mis~i'problemaeducabilitatii omului, educatia In sine nu po ate fi desprtnsa de un suport care 0 directioneaza-sl-I motlveaza metodele ~i mijloacele folosife. Acest suport ideologic vizeaza eonditia umanaasa cum eaeste conceputa intr-un sistem filosofic sau religios ce-i 'sta la baza. De exemplu, intr-un fel este gandita aceasta conditiein crestinism (si chiar indiferite confesiuni crestine), in islamism etc.si incu totul alt fel de ambiente sociale ce neaga pe Dumnezeu, in ambiente atee deci. .Asa stand lucrurile, este limpede pentru oricine gandeste :tara prejudecati, faptul ca, de fapt, nu exista 0 educatie in general, pentru ca acest. in general este anulat de particularul generat de auspiciile sub care se priveste problema omului.

Pedagogia, ca stiinta cu astfel de pretentii este, de fapt, 0 excrescenta din trunchiul principal care este, stiintadespre om. Dar stiinta despre om, ce nu poate fi gandit, prin Ins~i esenta oonditiei lui, afara de Creator, este, de fapt, stiinta despre Dumnezeu ,In relatie sinergica cucreatura, adica teologia. De altfel, toate stiintele, eu orice clasificare ar fiimpartite ele, sunt ramuri ale teologieiCe este matematica? Ostiinta araporturilor ealitative sicantitative din univers, 0 stiinta ce se apleaca deci asupra studiului uneia dintre legitatilece stau sa guvemeze lumea vazuta.

Dar aceasta legitate este 0 manifestare a spiritului lui

2 Vyzi loan Bontas si .altii- Pedagogiepentru fnvtttamfntu!superior tehnic, Buc~ti,1983, pag I,

15

Dumnezeu in lume.Ce soot fizica si chimia? Stiinta care cerceteaza din punct de vedere fizic si respectiv, chimic structura materiei, energia si relatiile dintreele, Ce este istoria? Stiinta ce analizeaza legile dezvoltarii omenirii, stiinta despre om in comunitate, despre'popoare si evolutialorin.timp ... Exemplelepot continua Oricum..ele oglindesc faptul catoate~telesunt sisteme ce aprofundeaza diferltele manifestari ale lui Dumnezeu in lume si astfelgandite ele sunt dominate In sens plenar al cuvantului de.teologie, Acest fapt este subtil reflectat in zicerea lui Gilbert de Tournai "Servim pe Hristos, cand stim totce se poatesti" ("qui tatum scibile scivii' ), ce reflecta spiritul evului mediu indemnat spre sensuri si semnificatii totalizante, spirit dominat de universalul (Weltanschanung-ul) crestin, Se aspira pe atunci, cum vom vedea mai tarziula cultura totala ce-si gasea expresia cea mai directa in conceptia cartii totale, al carui prototip ramane In orice imprejurare Biblia3 .. A aspira astazi, cand sumumul cunoasterii omenesti a atins proportii impresionante la 0 astfel de cultura totala, este 0 utopie. A gandi insa stiinta despre om, ce include problema educabilitatii si educatiei ca pe un tot unitar, nu este numai posibil, este necesar. Este singura perspectiva justa asupra problemei prin care obtinem concluzia: stlinta educatiei religioase include pedagogia cu sensul ei strict ~i este 0 parte a teologiei, a teologiei practice, cum se admite in general, desi impartirea teologiei in sectii (biblica, istorica, sistematica si practice) 0 consideram un ran necesar.

Acest mod de a interpreta relatia dintre Catehetica si Omiletica pe de 0 parte, si pedagogie pe de alta parte, este adoptat de Gottler Iosef 4in Religions und Moral-Padagogik, Acesta considera

3 A. Marino, Biografia ideii de literatura, Revista de teorie si Critica literara, 1987.

4 IosefGottler, Religions undMoral- Padagogik, Editia aII-a,Munster I. W, 1931.

16

educatia religioasa ca fiind "inima" oricarei pedagogii, conditia ~sentiala a 'celei mai bune educatii cetatenesti. Cetateanul Imparatiei h:i Dumnezeu este, in acelasi timp sau mai intai, cetatean al "Imparatiilor" pamantesti,

~a stand lucrurile, inceputul oricaror consideratii privind educatia, consta in analiza problemei omului (antropologia)in conceptie crestina.

17

CAPITOLUL II

PROBLEMA OMULUI iN PE])AGOGIE.

ANTROPOLOGIA CRE~TINA

In oriee preoeupare de pedagogie, si in eea de fata deei, se cere pusa, si raspuns la ea, daca este eu putinta, intrebarea de destin: Ce .este omul?

Odata eu aeestea capata constiinta de sine, i~i pune intrebarea de mai sus. Ineercarile facute in timp pentru a raspunde, au dat

. nastere unei stiinte noi, numita "antropologia" sau stiinta despre om. Stiinta, obiectivul ei fiind eel maieomplex din cate sunteu putinta, ea s-a diferentiat in functie de punetul de vedere din care este analizat omul in: antropologia ee tine de stiintele naturii, adica antropologia biologlca ee euprinde diseiplinele: anatomia, fiziologia, teoria raselor si a ereditatii, apoi antropologia fllosoflca sau antropologia teologica (in relatia cunoscuta inca din evul mediu si, dupa parerea noastra, valabila vesnic),

Aeestea din urma sunt eele mai veehi si eu ele incepem consideratiile noastre.

Istoria antropologiei este, de fapt, istoria devenirii umane, omul se confunda eu insasi istoria lui, fapt sesizat de C. Noica>, Primii care si-an pus intrebarea "Ce este omul?" , Iegatade urmatoarea "Care suntfactorii care determina dezvoltarea lui?" ,

5 C-tin Noica, Povestiri desp,:e' om, Cartea Romaneasca, 1980.

19

sunt filosofii antici greci. Fritz Heinemann caracterizeaza foarte lapidar felul in care este inteles omulin istoria cugetarii si trairii omenesti. EI spune: "Omul antic vorbea primar cu cosmosul, eel al evului mediu cu Dumnezeu, iar eel modem numai cu sine fnsu$i"6 . In adevar, filosofii antici intelegeau pe om dinspre cosmos. Pana la sofisti, filosofii antici greci (caci prin ei lumea antica a dat raspunsintrebarii) erau preocupati de acel "arche" , asadar de problema materiei originare side originea cosmosuluiSofistii, Socrate, Platon si Aristotel pun deja in centrul preocuparilorIor filosoficeintrebarea despre existenta si destinul omului In lume.

Acestia fac deosebire intre 0 lume a materiei, pe care ei 0

. identifica.cu haosul si alta, pe care 0 numesc lumea ideilor sau Logos. Aceasta de pe urma formeaza temeiul existential al celei dintai, fiindca abia prin idei materia primeste 0 forma, ea devine "cosmos" . Pentru avedea ill evolutie conceptia despre om a anticilor, sa. 0 urmarim succint, 'In continuare, la filosofii citati mai sus.

6 Fr. Heinemann, Neue Wege der Philosophie, 1929, pag, 25.

20

1. Conceptia soflsnlor despre om

Este cunoscut faptul eli .sofistii erau invatatori si filosofi care, Inperioada de inflorire economica si culturala a Atenei, In sec. alVl-lea, calatoreau dintr-un oras In altul pentrua instrui pe tineri In schimbulunor onorarii substantiale. Erau.un fel de profesori de retorica si filosofie. Avand In vedere preocuparile lor, nu este de mirare deci faptul eli In gandirea lor s-au cristalizat primele idei despre om. Th: Gomperz? Ii caracterizeaza astfel:

"Ca savanti, sofistii erau universali, ca vorbitori si scriitori, lor le era proprie prezenta de spirit si impetuozitatea gazetarilor si literatilor nostri" .

Ei pot fi socotiti ca fiind promotori ai iluminismului antic wec. eel mai cunoscut dintre ei este Protagoras din Abdera (480-410). Problema omului si a educatiei sale a fost una din preocuparile sale centrale. In fruntea cartii ce purta titlul Despre adevar, el pune celebra sa iafirmatie: "Omul este masura tuturor lucrurilor, a celor care sunt, ca sa fie, a celor care nu sunt.ca sa nufie" . Aceasta este celebra "Homo- mensura-Satz"

(

(ca omul este masura (e)" lege).

Prin aceasta conceptie omul ajunge sa fie centrul tuturor consideratiilor. filosofice; el devine masura adevarului -si a neadevarului, a binelui.si a raului; a credintei si a necredintei,

In .istoria filosofiei . exista 0 mare disputa In cepriveste sen .. sul.afirmatiei lui Protagoras: daca Protagoras a inteles afirmatia de mai sus In sens individualist sau daca ea are numai un sens

7 Th. Gomperz, Greischische Deuker.

21

/

epistemologic, legat adica de cunoastere, Cei mai multi i~torici ai filosofiei cred ca eel dintai este sensul eel adevarat. Fiecare om este masura tuturor lucrurilor, In sensulca adevarul este conditionat de conceptia insului despre adevar: adevarat este ceea ce este pentru mine adevarat, De altfel, aceasta este conceptia expusa de el in cartea pe care citatul 0 introduce. Greseala si adevar, indoiala si convingere,. adevar si minciuna sunt aprecieri relative, relativismul tinand de persoana !;>i de tim~ulI~ care se fac aceste aprecieri. Gomperz crede Insa ca afirmatia lUI Protagoras despre omul ca masura a tuturor lucrurilor nu trebuie tnteleasa In sens subiectiv, ci numai atat: "Cunoasterea este perc~Ptie sensfbila" trimitand astfella marea problema a realitatii si posibilitatii cunoasterii.

Printre sofisti se afla si Giorgias din Leontinoi (483-375),

Prodikos din Kes (cca. 400), Hipias din Ells (contemporan cu Protagoras), Antiphon, Alkidamas. In ce priveste concepti a despre . om a acestora, Antiphon pare a fi adus un plus f~~ de Protagoras, prin aceea ca da 0 importanta centrala educatiei, El spune: "Cum este samdnta care este aruncata in pamant, asa sunt $ifructele ce trebutescasteptate. Cdnd cineva planteaza 0 cultivare nobila fntr-un suflet tdnar; atunci incolteste 0 floare ce dureaza pdna la sfdrsu si pe care ploaia si seceta n-o pot des-

frunzi" . . .

Concepti a despre om a sofistilor, ce are la bam relativitatea

adevarurilor, i"a condus lao morala periculoasa si nu le-a permis safixeze un ideal inalt pentru viata. Ea i-a condus la con- - ceptii subiectiviste, utilitariste si egoiste, iarretoric~ lor, P~~ care si-an exprimat 'conceptiile a degenerat In retorica stenIa,

acceptie In care este gandita pana astazi. , .

Acest ideal nu putea fi conceput, atata vreme cat conceptia lor religioasa este cat se poate de joasa, Protagoras spune In

22

cartea sa, Despre zei, carte cea fost arsa In public de altfel: "Cu privire la zei eu nu potsa stiu nici ca sunt nici ca nu sunt; aceasfa fiindca multe ma impiedica sa stiu acest lucru; mai intdi obscuritatea problemei si apoi scurtimea vietii", Deci, pentru el zeii nu pot fi priceputi cu simturile, La atat s-a ridicat conceptia lor antropologica,

2. Conceptia luiSocrate despre om

In opozitie cu teoriile sofistilor, care subminau temeiurile ordinei si ale moralei, • prin aceasta subminand fundamentele vietii In comunitate ale poporului grec, Socrate restabileste (dim vom vedea mai'josjincrederea intemeiurile stiintifice ale filosofiei si ale moralei. Omul, ca fiinta morals, este preocuparea sa centrala, prin care devine initiatorul unei perioade In -istoria filosofiei pe care 0 putem numi antropologica,

Sa ne amintim ca Socrate s-a nascut la Atena la 470, tineretea -petrecandu-si-o In plina epoca a lui Peric1e. Platon, In dialogul "Kriton" ne spune ca Socrate, este, la randul sau,rodul unei educatii foarte bune.iParticipant ca soldat-hoplit In trei razboaie, a putut constata cu durere influenta nefasta a sofistilor \$i a altor curente destructive ce amenintau sa surpe temeiurile -etice ale vietii in comunitate a poporului grec sisa-i destrame comunitatea de viata, Se hotaraste sa inceapa lupta contra sofistilor, In al carer relativismsi subiectivism el vede cauza acestei decadente si sa apere cu energie ideeade adevar, de dreptate, moralitate si religiozitatea adevarata, Pentru aceste lllvataturi benefice este invinuit de dusmanii sai de ateism (asebie), este judecat si osandit la moarte. Indemnat de elevii sai sa' fuga, refuza, se supune legilor statului, pecetluind cu moartea sa ceea ce invatase In intreagasa viata.

23

, Socrate propovaduieste faptul ca natura morala trebuie sa fie conslderata ca fiind.esenta proprie tuturor oamenilor, ca adevarurile morale, singurele care pot asigura si garanta 0 viata morala, se afla ascunse In toti oamenii deopotriva, ceea ce face sa putem considera ca exista un criteriu general valabil pentru binele si raul din ·lume. Afirmatia sofista ca "omul este masura tuturor lucrurilor" este ridicata deSocrate de pe treapta de jos a indi~idualismului si subiectivismului cunoasterii la cea superioara, si anume, la aceea ca nu omul ca individ este aceasta masura, cinumaiomul ca.fiinta rationala, Adica; nu parerea insului va.hotarice este bine si rau,ci numai gandirea omului In ceea ceaceasta are comun la toti oamenii. Acest "com un la toti oamenif" 11·. conduce la ideea d~. absolut In ce priveste morala, binele si raul. Afirmatiei sofiste ca"Ce este raul, daca.faptuitorului nu-i pare ca este rau?" , Socrate Ii spune adevarul ca existabinelesi raul obiectiv, raportat la categoriile absolute corespunzatoare si ca este moral sa faci acest bine si sa lasi raul (vezi dialogul Kriton alIui PlatonjvSocrate. intuieste acest lucru cu siguranta.interioara absoluta, pe temeiul constiintei sale morale nemijloeite. EI este prin aceasta eel dintai filosof ce presimte imperativullegii morale, prin aceea ca el introduce In etica conceptul de. datorie morula. El 0 descopera In propriul sau suflet, ca fiind puterea careia omul trebuie sa i se supuna neconditionat, Pentru a face posibila 0 judecata pe temeiul acestei legi morale, este necesar, In conceptia sa, ca fiecare om sa ajunga la a-si c1arifica siesi conceptiile morale si, pentru aceasta, Socrate determina pe fiecare interlocutor al sau sa descopere prin sine Ins~j aceste concepte morale .. Caci pentru Socrate adevarul se afla In om, el fiind imanent ratiunii si gandirii umane (Vom vedea, mai tarziu, fondarea teologica, In crestinism, a acestui adevar). Este, In fond, particica de Dumnezeu

24

din om. De aici spusa lui Socrate: "Cunoaste-ie pe tine instui", In . adevar, In clipain care omul face acest lucru, . el ajunge .la a-si clarifica menirea sa morala, Urmare logica a acestei idei este aceea ca educatorul are'rolul de aajuta omului pentru ca el sa ajunga la aceasta cuno~terede sine. Gasim aici esenta conditiei educatiei In pedagogia crestina.

Daca fiecare om poseda legea morala si daca el. este constient de menirea sa morala, adica daea este constient de necesitatea de a trai In aceasta lege, el poate ajunge, prin efortpersonal, ajutat de educator, la intelepciunea inteleasa de el ca fiind imbinarea teoriei cu fapta: "Cine stie ce este Binele, acela va face Binele" , spune Socrate. Alaturi de aceasta conceptie, el descopera si metoda pentru a 0 face sa lucreze ill lume. Este yorba de metoda socratica, asupra careia vom reveni In alt capitol.

3. Conceptla lui Platen despre om

Se cunoaste ca Platon s-a nascut (ill 427 l.Hr.) intr-o familie inrudita cu familia regeasca a lui Kudros. Aceasta obarsie stralucita motiveaza educatia foarte illgrijita de care s-a bucurat. Dill 407, cand 11 cunoaste pe Socrate, devine elevullui eel maireprezentativ. Dupa moartea lui Socrate fuge ·la Megara si apoi face maimulte calatorii ill Egipt, Grecia si Sicilia, unde leaga prietenii cu pytagoreii. In Syracuza incearca sa-l detenninepe stiipfuritorullocului, Dionys, sa puna ill practica guvemarii sale ideile politice platonice. Nu numai ca nu reuseste aceasta, dar Dionys 11 prinde si-l vinde Ia targul de sc1avi de la Egiun, unde este cumparat de Annikoris. Dupa multe deceptii ill domeniul politic se mtoarce .la Atena, unde infiinteaza In gradinile eroului Akademos celebra lui "Academie" . o ultima calatorie ill Sicilia eu acelasi scop politic ramane :tara efect. Se iritoarce la Atena si moare la 347 a.H.

25

Conceptia despre om a. lui Platon este integrata organic si deci deriva dinfilosofia lui, al carui miez este teoria metafizica . a ideilor ce este fondata pefilosofia socratica, De la bine1e absolut, raul absolut si moral a absoluta ale lui Socrate, Platon face doar un pas, dar un pas urias si ajunge la teoria ca ideile ca reprezentante a ceea ce este general,. obiectiv in lumea fizica suntconcepteuniversale, metafizice, prototipuri originare ale lucrurilor, esente reale ce poarta caracteristicile universale ale unei categorii de lucruri si fenomene exprimandu-le in forma lor cea mai pura, Dar, ceea ce Socrate considera a fi etem in om i~i are sorginteasi motivatia intr-o idee ce inglobeaza aceste caracteristici etemetn.conceptia lui Platon. Nu numai pentru categoriile de tipul bine, rau, morala exista echivalente absolute; ci. pentru orice categorie fenomenologica, concepand astfel 0 lume a ideilor "Empyreu" -ul, imperiul ideilor. Veriga urmatoare a sistemului sau filosofic (pentru ca este yorba de un sistem inchegat de gandire) priveste Iegatura dintre lumea ideilor si lumea sensibila a intruparilor acestora. Pentru Platon lumea sensibila este cream dupa (in sens temporal) si cu ajutorul ideilor.Este aproape evident ca acest "dupd' chip si asemanare are si sensul de a fi create dupa modelul prototipului. Desi ideilepreced, reprezinta prototip si ajum la crearea fenomenelor reale; acestea sunt transcendente lumii reale; acest ultim aspect va fi absolutizat de Aristotel. Lumea afost cream, in conceptia lui Platon, de un. Demiurg care amesteca ideile cu materie neformata, creand sufletullumii. Lumea ideilor formeaza un sistem de tip piramidal,. varful piramidei fiind ideea Binelul ce se confunda cu Dumnezeu. Fiinta ei straluceste in to ate celelalte.

Dupa acest scurt expozeu al esentei filosofiei lui Platon, sa ne intoarcem Ia om, in conceptia acestuia. Cum orice lucru sau fenomen sensibil are un echivalent ideatic, in Empyreu se afla

26

o idee pentru om, ba chiar si sufletul omului are 0 idee. Mai mult, pentru Platon, sufletul uman, ca element viabil in om, teste el insu~i 0 idee. EI a existat, inainte de a se cobori in om, in Empyreu si acolo el a intuit, in timpul preexistentei sale deci, t()ateideile. Odata intrupat intr-c fiinta umana,el ia contact sensibil cu lucrurile si fenomenele ee-l inconjoara, aparitii, intrupari ale unor idei, cum spuneam, si prin activitatea ratiunii, aceste lucruri trezesc 0 reamintirea ideilor, 0 "anamnysis" . Amintirea este trezita prin intuitia lucrurilorcare se aseamana cuacele "idea" sau forme vesnice. Vazand 0 forma reusita, se trezeste amintirea prototipului intuit in stare de preexistenta si umplu sufletul cu nostalgia de neinvins dupa acel prototip. Astfelconceput, sufletul este cheia epistemologiei platonice, el fiind puntea de legatura intre idei si intruparile sensibile ale acestora. Sufletul are astfel 0 dubla natura. EI apartine lumii sensibile si in acelasi timp, prin ratiune, participa Ia lumea ideilor unde apreexistat. Sufletul comb ate, cu ajutorul ratiunii, natura sa sensibila pentru a se elibera din catusele ce i-an fost puse prin coborarea lor lui in lumea sensibila si in final,pentru a' deveni iarasi asemenea cu ideea. Sufletul este, dupa Platon, nemuritor, 0 parte a sufletuluiuniversal, care a participat, mainte de intrupare, la ideiledin Empyreu. In timpul cat este unit cu corpul el poseda trei facultati: ratiunea, partea cea mai superioara, simtirea si vointa. Aceasta din.urma este facultatea ce are menirea de a le tine pe celelalte doua in concordanta. Daca, intr-o viata omeneasca, nu-i reuseste acest lucru, eltrebuie sa peregrineze prin corpuriomenesti, atata timp pana reuseste, prin nazuinta spre cunoastere; sa realizeze iarasi puritatea lui ideala, Aceasta credinta in metempsihoza se vede a fi nefireasca in logic a gandirii sale despre om si reprezinta 0 influenta pitagoreica in filosofia sa. Aptitudinile sufletului

27

sunt: .facultatea de a gandi ce duce la intelepciune, facultatea de a: simti ce duce la vitejie si facultatea dorintelor ce duce la dorinta de cumpatare. Intelepciunea, vitejia, dorinta de cumpatare sunt virtuticardinale, Intelepciunea domneste peste ce1elalte doua si prin aceasta omul ajunge la desavarsire. Daca fiecare facultateeste intrebuintata sub conducerea intelepciunii, omul ajunge la virtutea cea mai inalta, .chiar decat intelepciunea, la dreptate. Trihotomia psihologica a lui Platen - intelepciune, vitejie, cumpatare este deci incununata de dreptate. Pe temeiul ei, Platon i:?l fondeaza teoria sa despre stat si pedagogia sa, adica teoria educabilitatii si educatiei, N e intereseaza desigur aici doar aceastadin urma teorie, nu. numai pentru interesul sau intrinsec ci, mai ales, pentru ca ea a influentat intreaga pedagogie de dupa Platon, fiind integratasi corectata In concepti a pedagogiei crestine, Ea este expusa mai: ales In doua dintre dialogurile .saler.Statul.si legile. Esentialul pe care 11 subliniem aici este urmatorul: in virtute a trihotomiei psihologiei omul este educabikperfectabll prin contribupeproprie, guvernata de intelepciune, prin vointa si prin contributia altora. Caci la Platon omulsi comunitatea din care face parte se afla In cea mai stransa legatura, de interdependenta, Deci: imp ortanta pslhologieiln.educatie ~i relatia intre stat ~i individ in aeest.proces sunt principalele idei pozitive in pedagogia sa.

lata ca, de la Socrate la elevulsau Platon, gandirea despre om a omului a facut un salt urias. Trecem acum de la Platon la ele-

.. . .....

vul.cel mai bun al.acestuia, laAristotel, Filiatia de dar reflectata In triad~ antichitatii: Socrate-Platon-Aristotel, arata ea Insii:?i importanta si valoarea educatiei.

28

4. Conceptia lui Aristotel despre om si educatie

Se stie ca Aristotel s-a nascut la 384 a. Hr. ca fiu al medicului de curte a lui Filip al Macedoniei. A fost timp de 20 de ani elev al lui Platon. Dupa moartea acestuia, intemeiaza In "Likeion" 0 scoala filosofica pe care 0 conduce timp de 12 ani. Invata . aici plimbandu-se mereu, de uncle si numeie de peri-

,pateticianul (dupa gangurile (peripatei) Lykeionului). Este numit adesea "Hegel al antichitatii" pentru ca, ca si Hegel, a reusit sa stapaneasca toate stiintele timpului.. sau si, ,din cunostintele disparate ale acestui timp sa conceapa un sistem unitar, La nasterea fiului san Alexandru, Filip Ii scrie si .. -l cheama pentru a-i fi educator: "Sa.stii ca mi s-a nascut un flu. Eulemultumesc zeilor nuatdt ca mil-audaruit, ci mai ales ca. s-anascut in timpul lui Aristotel. Sa cultividin el un rege, care sajie demn de a-mi urma miesi sa mareasca Macedonia" . Aristotel a indeplinit aceasta sarcina In chip genial. Casi Platon, conceptia despre om a lui Aristotel deriva din filosofia lui. .Aeeasta s-a dezvoltat In opozitie cu filosofia platonicamai ales cu teoria ideilor. Este yorba despre 0 opozitie platonica caci Aristotel nu neaga total existenta ideilor, fapt ce ar fi reprezentat un regres, doar ca nu Ie considera preexistand in transcendent. EI le considera in lume, ele produc lucruri, sunt puteri active in lume, principii formative. De aceea Aristotel

inlocuieste termenul "idee"prin "formd' (eidos). Forma este cauza lucruluisi scepulacestuia. Ea este principiul formativ inlucruri, dar ea nueste lucrulinsusi, care are si 0 parte materiala.Pentru el materiafara forma nu are nici 0 realitate, dar nici forma fara materie nu poate aparea (cum este la Platon).Materia este pentru el posibilitatea pura (dynamis) ill timpce formele

29

sunt actualitate sau activitate pura prin care lucrurile sunt chemate la exlstenta. Din insusi felul in care sunt concepute se vede ca forma are 0 importanta mai mare in acest proces de aducere la existents, caci ea este principiul activ.este- "entelechia" corpului. In evolutie forma poate fi 0 materie pentru

. forme si mai inalte. In aceasta evolutie spre inalt, spre forme tot mai inalte, se tindespre forma cea mai tnalta, spre spiritul universal sau, la Aristotel, Dumnezeu. Sa observam ca aceasta tindere, perfect motivata la Platon de prototipuri prin anamnesis, nu mai apare ca fiind motivata la Aristotel. Totusi, pentru el Dumnezeu este persoana (deja 0 evolutie fata de Platon). EI este vecinic, de aceea lara materie,pur spiritual, forma pura si, prin aceasta, actualitate pura. (Ne intrebiim cum poate el exista atunci, din moment. ce acelasi Aristotel postula ca nu exista forma Tara materie. .Adevarul este undeva la mijloc, si-l vom afla in crestinism si in conceptia erestina despre om). EI estecreatorul lumii si cel dintai miscator al ei, dirijandu-i evolutia. Toate fe~omenele naturii presupun, asadar, patru principii: materie, forma.icauza si scop. Prima miscare a lui Dumnezeu a chemat Ia.existenta materia neformata prin cele patru elemente ale materiei (focul, apa, aerul si pamantul). Cea mai inalta forma care s-a realizat pe pamanteste omul, si anume barbatul, gandit ca scop propriu al .naturii, scop ultim al evolutiei fiintelor anorganice si al celor organice. In conceptia sa omulare un suflet care cuprinde pe langa insusirile sufletului vegetativ si animal si ratiunea caracterizata prin gandire si cunoastere (vom vedea cum corecteaza conceptia crestina aceasta teza). Partea aceasta a. sufletului omenesc are 0 mare independenta fata de celelalte. Ratiunea stapaneste atat facultatea nutritive, cat si pe cea senzitiva, asadar forma corpului insusi, De aceea, ea esteun fel de "forma a formei" si ea. nu mai este dependenta de materie

30

pentru a exista. Ea este activitate pura ca si spiritul universal si de aceea netrecatoare, vesnica. Observam ca 'la inceputul evolutiei, ca si la sfarsitul ei Aristotel aseaza existenta unei forme imateriale pure apropiindu-se de idealismul platonic pe care il corecteaza atenuandu-i extremismul si, prin aceasta, apropiindu-l de conceptia crestina, Din aceasta conceptie despre om se desprinde, decurge si conceptia sa despre educabilitatea bmului si principiile sale de educatie. Despre acestea din urma vom vorbi la capito lul consacrat metodelor educatiei, Cat priveste educabilitatea omului, ea este posibila. Omul, avand suflet rational, trebuie sa duca 0 viata virtuoasa si poate sa faca acest Iucru gratie partii superioare din suflet, ratiunea, Ea trebuie sa dirijeze dorintele, instinctele si afectele si sa faca posibila virtutea. Virtutea este 0 aptitudine care se c~tiga prin exercitiu, prin actiune continua si constanta, conforma cu ratiunea. Scopul vietii virtuoase este fericirea "evdemonia" ,iar cea mai inaltatreapta afericirii este placerea pe care 0 produce activitatea absolut libera a ratiunii Iegata de virtutea cea mai inaltade intelepciune; Prin aceasta omul se simte eliberat de grijile cotidianului si i~i c~tiga constiinta naturii sale divine.

In concluzie, subliniem ca in antropologia aristotelica omul este cea mai desavarsita fiinta a naturii, el avand pe langa suflet vegetativ ~i animal, si un suflet rational. Datoritaacestuia omul poate duce 0 viata virtuoasa, iar urmarea este viata fericita. Formarea virtutilor depindede viata politica si deeducatie, De aceea, in conceptia sa politica, constitutia trebuie sa fie gandita din punctul de vedere aleducatiei, iar educatia trebuie sa fie facuta din punctul de vedere al constitutiei, Daca insul este imoralsi statul este imoral.

31

5. Conceptia despre om in epocaelenistica

Dupa cuceririle lui Alexandru Macedon cultura greaca s-a intins pe un teritoriu imens: Asia Mica, Mesopotamia, Iranul, Egiptul si alte tari orientale. Limba greaca a devenit limba paturilor stapanitoare ale populatiei orasenesti din aceste state. Notiunea de "elin" a devenit egala cuaceea de "om cult" ,in opozitie cu aceea de "barbar" . Se realizeaza 0 sinteza a culturii grecesti cu cultura Orientului antic si aceasta sinteza este denumita, de obicei, "elenism" iar perioada cand s-afaspandit aceasta cultura (ultimele secole inainte de Hristos si primul secol dupa Hristos) se numeste epoca elenistica. Odata cu apunerea libertatii Greciei antice, dupa lupta de la Cheroneia (338 a.H.) si cu decadenta acesteia, romanii ajung in contact cu cultura elenistica. Stralucirea acestei culturi are 0 influenta atat de mare asupra acestora, incat romanii incep sa sesimtaeleni. Ei viziteaza jocurile grecesti, aduc jertfe zeilor greci, devin ocrotitori ai artelor si literaturii si atragpe·greci laRoma si in Italia, pedagogi, artisti; poeti, medici, filosofi, muzicanti, Este adevarat ca acestia intampina opozitia celor romani, care vedeau in venire a acestora un mare peri col. In 161 a. Hr. apare 0 porunca prin care .li se pune invedere grecilor sa paraseasca teritoriul roman, iar.parintii sunt invitati sa nu angajeze pedagogi greci. Mersul vremii n-a putut fi oprit: cultura romana devine 0 colonie a celei grecesti,

Important pentruideile pe care le urmarim in evolutie este

urmatorul fapt: a adus epoca elenistica ceva esential nou in ce priveste conceptia despre om? Se pare ca, conceptia antropologica aganditorilor acestei perioade nu contine elemente esential noi vizand statutul omului in lume si in relatia cu

32

mvinitatea si nici in ce priveste psihologia, fundamentulsau teoretic. Ceea ce este nou se reflecta in: - dezvoltarea gandirii materialiste; - aparitia doctrinelor sceptice; - aparitia doc¢inelor mistice si religioase de provenienta orientala,

L' Acestea reflecta zbaterea lumii antice in agonia spirituala ce premerge nasterea crestinismului si triumfulconceptiei sale despre om si educatie, Ca urmare, ceea ce este cu adevarat nou luaceasta perioada, vizeazanu atat conceptia intrinseca despre ofu.~i, mai ales, idealul de om ce insufletea cultura si. educatia dihepoca. Astfel, in centrul culturiieleniste nu se mai afla stawHn legatura de interdependenta cu individul ca in gandirea lui iV'istotel, ciindividul. Razboiul si politica incepsa-si piarda din i111portanta si in centrultuturorpreocuparilor .iricepe sa fie pusa personalitatea individului.ln locul gimnasticii si muziciice devin"obiecte de lux" este pusa cultivarea encic1opediei, care cuprinde gramatica, retorica si filosofia. Cultivarea nu mai este indteptata spre deprinderi, ci spre cunostinte. Nu este demirare geci ca, in asemenea c1imat, a aparut un pedagog ca Fabiu Quintiliamus (35-90 d.H.) cu a sa "Institutio oratorio". Scopul pedagogiei sale este cultivarea omului in care s-a unit convingerea politica a romanului cu cultura grecului antic. Intreaga sa educatie se afla sub semnulelocintei: "desavdrsire tehnica, stapdnirea formei in stil si actiune", "temeinicia #iintificti, orizonturi largi ale privirii sufletului, bogatia: de cuno$tinte" si 0 bunatate care sa izvorasca dintr-o superioara eultura filosofica.

Dar, cei care prin preocuparile lor infrigurate legate de om si de desavarsirea sa fac sa se intrevada apusul unei epoci si necesitatea nasterii uneia noi, sunt stoicii.

. Stoicismul este odirectie in filosofia antica initiat de Zenon din Kitton (362-264) care a intemeiat 0 scoala filosofica in

33

Atena numita din cauza picturilor sale "stoa poikilo" . Aderentii acestei scoli sunt: grecii Kleamthos, Chrisippos si romanii

Epiktet, Seneca si Marcus Aurelius. A

Stoicismul a avut trei perioade: vechiul stoicism (sec. IV-II l.e.n.) stoicismul mijlociu (II-I i.e.n.) si stoicismul tarzin sau noul stoicism sau stoicismul roman. Cumspuneam, mtemeietorul este Zenon din Kitton (insula Creta), iar reprezentantii. cei mai de seama care 'i-au urmat .in conducerea scolii pe care a intemeiat-o in Atena au fost: Cleanathe din Assos (oras pe coasta coliana), Crisip din Soli despre care sespunea "Daca nu ar exista Crisip, nu ar exista stoicismul". El completeaza doctrina stoica cuo dialectica. Apoi, Diogene din Babilon.care, in 155 i.e.n. a mers la Roma insotit de. Carneades side paripateticianul Critelaos pentru a obtineanularea unei amenzi date Atenei. Cu acest prilej ei tin cuvantari ascultate cu admiratie de tineretul roman si trezind interes pentru filosofia greaca, Reprezentantii cei mai de seama ai stoicismului vechi nu s-au nascut in Gr~cia continentala, ei au venit la Atena din alte regiuni, ceea de i-a facut sa ramana aparte depolitica locala a cetatilor

grecesti, . . _

Noutatea in gandirea stoicilor estede natura mal ales logica,

epistemologica si morala, Ei accentueaza punctul de ved~re c~ 0 viata virtuoasa nu este posibila decat daca omul observa prmciplile naturii, daca ~i ordoneaza viata dupaaceasta natura. Viatafizica dupa legile naturii fizice iar viata psihica, mor~l~ . spirituala dupa legile naturii spirituale. Ca urmare, d~pa _StOlCI legile specifice vietii umane, adica legeamorala, trebuie ca~ta~e in natura umana, adica in ratiune, Singura ratiunea constrnne adevarata esenta a omului, adevarata natura a acestuia. De aceea, scopulsuprem al existentei omenesti este, pentru stoici, o. viata conforma cu ratiunea (secundumnaturam vivere).

34

<Bu ajutorul ratiunii omul ajunge sacombata (atentie, sa combata, nu sa dirijeze) instinctele si poftele, afectele si inclinarile, Numai ea trebuie sa hotarasca in toate actiunile vietii, ea este <tea mai inalta judecatoare peste bine si rau, drept sau nedrept. :t.;egea ratiunii ca factotum al naturiiumane este pentru stolei legea morala ins~i. Tot ce se opune realizarii uneiconforII1itati a ratiunii cu viata este socotit imoral, in.consecinta, toate bunurile acestei lumi, bogatia si bunatatea, onorurile, ba chiar iubirea si prietenia sunt piedici care trebuie inlaturate de eel ce . vrea sa traiasca moral, adica sa fie un intelept. Simplitatea absollita este idealul inteleptului stoic, care vietuieste liber de orice . dorinte interne sau externe, netinand seama decat de porunca

ratiunii.prin care-si ucide instinctele si vointa. Cu aceasta sto-

icul a indeplinit datoria morala a existentei sale, posedand singura virtute demna de a fi dorita: intelepciunea. Iar daca stoicul este prea slab ca sa traiasca conform cu ratiunea sa, atunci el rupe prin sinucidere legaturile cu sensibilitatea. Pentru inteleptulstoic, tot! oamenii a carer viata este determinata de instinct, apar ca fiind nebuni.caci pentru acestia ratiunea nu este treaza, Pentru aceasta ratiunea care nu stapaneste intr-un chipabsolut, nu exista de fapt. Cum nu admit existenta a ceva de mijloc intre adevar si eroare, tot la fel nu admit existenta unor grade de moralitate sau . de intelepciune, Cineva poseda virtute a in intregime sau n-o poseda deloc, este deci un intelept sau un Ilebun, alta alternativa nu exista,

Aceasta teorie de natura etica stoicii 0 motiveaza metafizic prin urmatoarea conceptie antropomorfica, Lumea si omul sunt creatii ale Logosului care, in calitatea sa de "Logos spermatikos" , poarta lumea in sine. La inceputul procesului de formare a lumii s-a separat in particele infinit de multe (ce 0 fi iritelegand stoicii prin infinit?) si aceste particele umplu lumea

35

cu "legoi spermatikoi" care, cu puterea lor formativa, fac ca totul sa evolueze in sensul doritde ratiunea universala. Lumea, in sine, poseda 0 structura pur materials, dar in fiecare particica a ei se afla Dumnezeu, a Carui .menire este aceea de a misca materiaspre forme din ce in ce mai inalte. In om, spiritul1ui Dumnezeu a ajuns la constiinta de sine side aceea omul devine, daca el lasa ca ratiunea sa ajunga la stapanire absoluta asupra vietii sale, Dumnezeu Insusi (Ce idee de indumnezeire primitiva la stoici!). Dar aceasta conceptie metafizica este dependenta de 0 psihologie materialista si de 0 epistemologie senzualista.

Pentru stoici, totul in lume, chiar si spiritul divin, este dependent de un temei material, sufletul este dependent de corp. Perceptia insasi este un fenomen natural, 0 impresie a lucrurilor exteme. Din aceste elemente sunt constituite reprezentarile si notiunile care nu sunt. altceva decat impresiile lucrurilor in suflet. Pentrustoici, sufletul este la nastere cao tabla nescrisa pecare lucrurile exteme se imprima asacum se imprima un sigiliu in ceara, producand astfel reprezentari. Aceste reprezentari lasa in unna lor imagini pe care sufletul le compara in mod natural, "de la sine", ajungand Ianotiuni comune, generale. Aceste notiuni care nu au' decaf 0 valoare empirica,sunt apoi prelucrate metodic, unite in judecati si rationamente cu ajutorul dialecticii, dobandind astfel valoare stiintifica si putand exprima adecvat lucrurile particulare si cosmosul insusi. Prin aceasta se distanteaza de conceptia platonica pentru care notiunile sunt independente.

Pentru stoici, o. existenta pur spirituala nu exista. Criteriul adevarului pentru stoici 11 constituie celebrele lor reprezentari cataleptice sau comprehensive, capabile sa sesizeze obiectul cu 0 evidenta nemijlocita sau, cum se exprima Zenon, reprezentari care sunt imprimate in suflet de catre un obiect real si conform

36

~cestui obiect si care nu ar exista daca nu ar fi produse de obiectul real, Zenon obisnuia sa ilustreze trecerea de la reprezentarile ;vietii obisnuite la reprezentarile comprehensive care sunt insotite decomtiinta certitudinii absolute astfel: aratand palma dreapta cu degetele intinse, . el spunea "Asta este reprezentarea", apoi, indoind usor degeteleadauga "lata sentimentul"; strangand pumnul, spunea "Iata.stiinta eare nu apartine dedit irueleptului",

Dupa aceasta succinta prezentare a conceptiei stoice despre

, om si rostul sau in lume, cateva cuvinte despre cei .mai reprezentativi dintre stoicii epocii romane. Ei si alti ganditori care .s-au.inspirat din doctrina lor, au pus bazele teorieidreptului natural, care ajucat in Europa un rol important.

Seneca (4 a.H.-65 d.Hr.) s-a nascut la Cordoba, in Spania.

Filosoful teolog Abelard il numeste "eel mai mare prieten al saracilor si al cumpatarii, eel mai mare etieian fntre filozofi". Pentru Seneca, cele dintai bunuri sunt: bucuria, linistea inteHoara sibinele patriei. Toate subsumerse celui mai inalt bun care este intelepciunea de tip stoic, insemnand, cum am vazut, viata conforma cu natura. Ca unnare, oamenii in acest drum spre ideal pot si trebuie sa fie educati .

. In conceptia sa despre educatie, el a inceput prin a face concesii vietii practice sia sfarsit prin a se atasa conceptiei stoice originare, fixandu-si ca scop suprem al educatiei cultivarea inteleptului ideal. A oscilatastfel intre optimismul ideii ca 'iexista 0 vdrsta a indreptarii" -si ca "raul de eare suferimpoate fivindecai' si pesimismul acesteia.ca acest rau poate fi 'indulcit dar niciodata complet inlaturat (mai ales nebunia este de neinvins), Nu este de mirare ca dintr-o astfel de conceptie despre om si educatia lui s-a nascut 0 teorie aeducatiei, al carei produs a fost imparatul Nero. Caci Nero este produsul lui Seneca si al epocii lui.

37

Marcus Aurelius Antonius (121-180 do Hr.) este imparatul filosof, autor al ata,t de mult cititei lucrari "Autoreflexiuni" . Materialismul stoic se apropie la acest filosof de dualismul platonic. Peste corp si suflet se afla "Nous" -us ca eel mai inalt principiu. Pentru Marcus Aurelius individul estemadular al intregii umanitati, aceasta este 0 parte a Cosmosului, iar acesta este pro- . dus al Divinitatii, Divinitatea este sufletullumii. "Asa cum sufletul intrepatrunde intreg corpul, tot asa se raspandeste Divinitatea In intreaga lume. Asa cum sufletul conduce si guverneaza corpul, tot asa Divinitatea conduce si guverneaza lumea" .

Pentru Marc Aureliu "Omul consta din doua parti, dintre care una este pasiva iar cealalta activa, sau el consta dintr-un corp care-si are obdrsia in materia originara, si in spirit care-si are obdrsia in sufletul lumii sau in Divinitate. Corpul este organui sufletului si de aceea el pretinde cea mai mare grija pentru intretinerea si cultivarea sa. Sufletul este 0 emanatie a sufletului lumii, 0 emanatie a sufletului rational al lumii, a Divinitaiii si de aceea omul seafla intr-un raport intim cu aceasta; omul poarta chipul Divinitatii in sine si prin aceasta el este inrudit cu Divinitatea.

Ratiunea este ceva divin in noi, Divinul din om, caruia noi ii suntem datori, ca si Divinitatii, cu iubire, respect, ascultare si incredere. Ratiuneaii descopera omului legea in constiinta sa, datoria de a 'aciiona in conformitate cu aceasta lege a ratiunii. Constiinta aceasta este legata insa de constiinta libertatii, iar libertatea consta in aceea ca omul este stapdnul actiunilor sale. Numaisufletul rational trebuie sa-l determine pe om, fiindca numai aeesta este independent de el si poate ceea ce voieste, caci el nu vrea decdt ceea ce este conform cu natura sa intima, adicaadevarul si binele. Nu exista bine mai adevarat decdt virtutea si nici un rau mai real deed! pacatuf' .

38

ri:l$i. pentru Marc Aureliu educatia este necesara si posibila, ptinand filosofia ca principal mijloc de educatie, "Menirea Ji~Qsofiei, zice el, este sa conduca pe om ... deasupra durerii si a ej,citatiilor simturilor: .. la 0 veselie ce nu poate fi cu nimic tulQtlrata, la 0 liniste desavdrsita in toate raporturile vietii, in r&ate schimbarile destinului si a-l pune in situatia, -ca mereu s/i/-si recunoasca si sa-si faca datoria" .

Acest imparat filosof este singular, 0 exceptie intr-o lume ce era sortita sa piara si pe care el, cu toata intelepciunea sa, n-a Plltut-o salva.

Epictet (50-120 d.Hr.) a fost un sc1aveliberat, elev al stoiqului Musonius Rufus. Ideile sale fisolofice si pedagogice se gasesc expuse in Tratatul de morala, carte publicata de Flavius i;\rianus (tratat tradus si In romaneste deC. Fedeles):

Epictet accentueaza valoarea mare a lumii interioare si a libertatii ce stapaneste aceasta lume si neglijeaza, ca fiind total Upsita de valoare, speranta inselatoare si ceea ce nu sta In puterea noastra; elpretuieste stapanirea de sine, caci aceasta singura poate duce la fericire si forta. Ca stoic tipicce se afla, el preamareste viata condusa dupa ratiune si recunoaste importanta educatiei .pentru atingerea acestui ideal.·

6. Epicureii sl conceptla.lor despre educatie

Epoca elenistica este dominata de 0 conceptie filosofica o]?usa stoicismului, nascuta ca 0 reactie impotriva acestuia. Este yorba de Epicurism, ce s-a raspandit In sec. II!?i I. a.Hr. in tot bazinul mediteranean. Intemeietorul si eel mai de seama reprezentant al ei este Epicur (341-270) nascut In Samos.

Epicur dezvolta materialismul atomist al lui Democrit, sustinand ms8. spre deosebire de acesta, ca atomii deviaza spontan

39

de la caderea lor verticala, miscarea lor dand seama de constituirea universului, El afirma ca nimic nu se naste din nimic (nonexistenta) , ca nimic nu dispare (in nonexistenta); ca din etemitate exista atomii si spatiul vid insusi care este infinit. Ca si Democrit, atribuie atomilor trei insusiri: figura, marimesi greutate, Inovatia fata de doctrina lui Democrit despre care vorbeammai sus, anume devierea lor spontana tara cauza extema, de la caderea verticala, salveaza oarecum problema libertatii vointei, caci, pentru Epicur, . sufletul, el insusi, avand ca una dintre manifestari vointa, se compune din atomi si acestia trebuie sa se miste arbitrar, pentru a face posibila libertatea vointei. Adoptand aceasta solutie, filosofiil contestanecesitatea care domina natura si pe care, cu consecventa logica, 0 enuntase Democrit. In spatiul infinit sunt nenumarate lumi, in intemundiile carora locuiesc zeii, care due 0 viata de beatitudine, :tara a seamestecain mersullumii, Sufletul omenesc este, ca si corpul, un simplu agregat de atomi, mai fm, desfacandu-se prin moarte in elementele lui ce se imprastie in univers. El mi este deci nemuritor si deci moartea nu trebuie sa ne inspaimante,

lata urrcitat din scrisoarea lui Epicur catre Menoiceus:

"Obisnuieste-te sa crezi ca moartea nu are nici 0 legatura cu noi, caci orice bun si rau se afla fn senzatie, iar moartea este privatia de senzatie; de aceea, 0 justa intelegere a faptului ca moartea nu are nici 0 legatura cunoi face sa fie placuta ideea ca si viata are un sfdrsit. Aceasta se face ddnd vietii nu un timp limitat, ci suprimdnd nazuinta catre nemurirel" .

In laturi deci cu teroarea superstitiilor religioasesi cu ideile eshatologice. Poetullatin Lucretiu, principalul sau discipol, 11 adora ca pe un zeu pe acela care "a sfardmat idolii zeilor" . Acesta s-anascut in 97 a.Hr. si a murit, sinucigandu-se in 55 a.Hr .. In poemul sau"De rerum natura" a transpus conceptia despre lume si viata a lui Epicur.

40

Ideile morale ale reprezentantilor epicurismului au la baza etica filosofilorcirenaici, Placerea este pentru ei "inceputul si iSfar.yitul vietii fericite" ; spre ea tinde orice fiinta si ea este Hlllicul bun care merita cu adevarat sa fie pretuit sidorit, In jungla placerii Epicur distinge doua categorii de placeri: -placerea mobila si cea stabila, aceasta din urma fiind superioara icelei dintai, doarece are ca rezultat linistea sufleteasca atara-

.1\. "

ixia. Intre virtute si placere este 0 stransa legatura, Dintre

.Vir1;utile cardinale, cea fundamentala este intelepciunea \~'c;o~.f(r: din care d.eriva celelalte: temperanta; barbatia si "JustItIa. Inteleptul epicureu isi stapaneste pomirile; exceselor, el prefera cumpatarea; dispretuieste moartea si nu se simte atins de . durere, nu se lasa atins de nimic afara de Iinistea sa sufleteasca. U~luc~ frumos in conceptia aceasta etica: 0 idee malta despre

pneteme. .

Pe conceptia antropologica a perioadei de care ne-am ocupat i se fondeaza, ca posibilitate si scop, educatiacu principii Ie si forma ei de realizare.

7. Educatia la greci si romani in antichitate - trasaturigenerale -

Este binecunoscuta urmatoarea afirmatie a IuiL'Burckhardt; "Romanii au inteles sa cucereasca lumea, dar ei au invatat sa ·cunoascalumea abia de la greci" .: In adevar, despre un ideal al· . educatiei fundamentate pe temeiuri stiintifice, se poate vorbi abia de la greci incoace, In Grecia antica educatia a fost de la

. , . .

-inceput 0 educatie de stat care, cu toate metehnele ei, reprezinta

si astazi obiectul admiratiei celor ce 0 cerceteaza. Educatia grecului anticcorespunde structurii interioare a acesnua, Scopul suprem al acesteia avea invedere omul intregsi cauta sa

41

dezvolte .la maximum puterile acestuia. Se nazuia 0 cultivare armonioasa a sufletului care trebuia sa ajunga la stapanirea de sine (sopbrosynesi), la prudenta, iar trupulla putere, sanatate si o .atitudine demna. Aceasta armonie trebuia sa fie realizata prin imbinarea frumosului cu bine1e, prin .idealul estetic al "kalokagathiei" . Menirea omului in lume este de a. deveni un "microcosmos" , asadar 0 lume in care sa se reoglindeasca macrocosmosul, olume in care sa domneasca masura, ordinea, proportia, armonia. "Oriunde ne aruncam privirea, fn operele dearta, fn stiinta sau fn politica, peste tot intdlnim la grecii antici dragostea pentru masura . dreapta si nazuinta 'de a-i fmprumuta vietii frumusete prin ordine si numar", spune W. Kinkel8. Unitatea acestui scop este dedusa din unitatea organismului statal, asadar, structurarea educatiei In una fizica (prin gimnastica), si una spirituala tsi avea obarsia In dubla menireastatului: de a duce razboi si de a servi zeilor.

Educatia fizica prin gimnastica pregatea corpul pentru a fio oglinda a spiritului si pentru viata de soldat (este cunoscut faptul ca fetele nu se bucurau de nici 0 educatie: Numai heterele faceau exceptie), Astfel, pentrugrecul antic gimnastica era un fel de cult si un serviciu adus patriei sale. Aplicarea ei.in practica se facea In timpul efebiei. Ea insemna pentru tanarul grec timpul depregatire pentru deprinderea manuirii armelor si a artei razboiului,

Educatia spirituala in Grecia antica se realiza prin muzica ce era, ca si gimnastica,o preocupare a statului. Dar, prin muzica se intelegea altceva dec at astazi. Ea curpindea intreaga cultivare spirituala si la origine a. fost pusa In serviciul cultului. Ea era

8 W. Kinkel, Gesch der Philo von Sokrates bis Aristoteles, 1922.

42

considerata .cea mai inaltaarta si virtute.fiindca ea 11 ridica pe .om deasupra cotidianului si astfel restabilea echilibrul, pentru

ca: gimnastica sa nu trezeasca instinctele barbare In om. .Educatia muzicala se fundamenta pe poezie. Influenta poeziei idramatice si a celei lirice era dinamizata prin muzica, In sensul . strict al cuvantului, Dupa conceptia grecilor antici, ritmul si aarmonia patrund In adancul sufletului unde imblanzesc pasiu. nile, trezesc simtul pentru cumpatare si pentru intelepciune. Ele rdan impulsuri spre eroism.

Platon credea ca influenta muziciieste asa de mare, ca ea -poate sa atinga chiar si temeiurile statului, de aceea In Statul sau ideal nu erau permise decat anumite tonalitati, La fel de pretuit . era dansul sau "orcehestrica" ce consta in miscari ritmice ale '. tuturor membrelor corpului.

Cea mai inalta desavarsire a muzicii era pentru greci . filosofia. Gimnastica; muzica, poezia, dansul erau considerate ca mijloace pregatitoare pentru i~troducerea tanarului In filosofie. Matematica, ca stiinta a masurii, era inclusa in educatia muzicala,

Odata cu aceste dona eomponente fundamentale ale educatiei In Greciaantica (educatia fizica si cea muzicala), se «cuvine a sublinia faptul ca aceasta educatie se sprijina pe doua parghii: lege a si credinta.

Atat de putemic este respectul fata de lege si de puterea cu care Indatoreaza aceasta, incat Pindar 0 numeste "regele tuturor, a celor muritori si a celornemuritori" . Credinta In zei, cultivata de timpuriu prin credinta jn zeii casnici si apoi prin

! cultul religios in altarele si templele Greciei antice, este cea de a doua parghie. Este privita ca 0 datorie fata de tara, pana la .~ caun act de conformitate sociala, Pentru Socrate insa, reli-gia era cu mult mai mult decat atat, el a avut 0 conceptie despre

43

religie cu mult mai inalta .. EI intelegea prin religie faptul ca omul recunoaste ca in lume stapanesteo puteremai presusde e1, pe care el 0 numeste "Legea". In sfarsit, ne intereseaza si faptul important ca educatia si invatamantul erau organizate din punctul de vedere al clasei stapanitoare de sclavi, desi erau patrunse .de spiritul unei democratii destul de progresiste. Limitele sale de clasa au fost discutate si contestate sau laudate de diferite curentefilosofice. Platon insusi, care pune pentru prima data problema diferentlerll educapeiindividuale de cea sociala, nu admite ca.toate-clasele sa se bucure de educatie,

Pedagogia sa are un caracter aristocratic: Aristotel accentueaza rolul educatiei individuale dar, prin insasi conceptia sa despre om exclude de la educatie femeia. Sclavii de asemenea ("Sclavul de la natura nu este allui insusi, ci al altuia" motiveaza el aceasta).

In contrast, Seneca scrie intr-o scrisoare catre Lucilius: "si sclavii sunt oameni si merita sa fie tratati omeneste" , aducand ca argumente, pe langa celemetafizice, conditia relativaa omului. "De cate ori te vei gandi cat poti sa-ti permiti fata desc1avul tau, gandeste-te ca tot atata isi poate permite fata de tine stapanultau" . "Dar eu, spui tu, n-am niciun stiipan!" . Mai ai destula vreme; poate ca vei avea, " Nu stii fa ce vdrsta .au fnceput sa slujeasca robind Hecuba, Cresus, mama lui Darius, Platon siDiogene?" .

In comparatie cu acest mod complex de a intelege educatia, pe care-l remarcam lagreciiantici, educatia in Roma antica se afla cu totul in mana familiei. Modul in care ~i-aeducatbiitranul Cato fiul era,'ln general, modul de educatie recunoscut in Roma anti ca. Tatal isi instruia fiii acasa inarta scrisului, a cititului si a socotitului. Elii lua cu sine lacamp si-i invata, incampul Iui Marte, sa' manuiasca armele. Ii introducea In intelegerea pro-

44 .

,.blemelor de drept, in istoria poporului si in credintele acestuia. 18 ani copilul dezbraca toga purpurie in fata zeilor familiei imbraca toga alba a barbatului, 'EI era introdus in listele 'cetatene~ti, aducea 0 jertfa.pe "Capitoliu" si, cu 0 masa in fa-/ imilie, se incheia aceasta sarbatoare,

In epoce.elenistica romanii ajung in contact cu cultura elenismului. Stralucirea acestei culturi are 0 influenta atat de mare asupra acestora, incat ei incep sa se simta, cum spun earn, elini. Imprumuta principiile si metodele educatiei si invatamantului din Grecia. Acest transfer de cultura conduce la un ideal de educatie de tip roman, un ideal de tip practic alaturi, sau chiar

.topus, idealului estetic al grecilor. Inteleptul grec, ca ideal al teducatiei grecesti, este substituit aici cu omul public, cu . cetateanul roman. Este deci firesc ca, in locul gimnasticii si rmuzicii, ce contrazieeau simtul praetie al romanilor (gimnastilea era considerata un joe, in timp ee servieiul militar era un 'lucru foarte serios. Muziea, dupa.spusa lui Cornelius Nepos, era

eeva ee nu putea fi pretuit de un. roman, iar dansul era considerat un vieiu), sa se puna accent pe alte eomponente ale Ledqeatiei - instructia prin gimnastica. (Se spune ca Iuliu Cezar s-a oeupat eu studiul gramatieii ill. timpul razboiului galic, limba ;~i Iiteratura greaca si aritmetica).

Ineoronarea educatiei e forma invatamantului retorie si a hceluifilosofie. La romani retoriea era pretuita mai mult decat .filosofia. Retorii ("eeimultvorbitori" cum spune imnul Acatist ~l Maicii Domnului) expuneau cunostinte vaste, in forma frumoasa, convingatoare si adecvata situatiei, Profesorii de retorica

.erau eel mai bine. vazuti, se bucurau de favoruri, pe langa faptul ca primeau pensie de stat. La Muzeul din Alexandria se dezvolta o catedra de retorica alaturi de altele: filosofie, matematica, medicina (a se vedea Institutio oratorla a lui Quintilianus).

45

Ca 0 nom aparte, situatia femeii m stat· si, In consecinta, regimul ei In legatura cu educatia, era mai buna: Ea putea sa locuiasca In locuinta comuna, In "Atrium" , sa ia masa cu sotul ei si chiar sa participe la reprezentantii oficiale .. Se bucura de 0 cultivare mai tnalta, ceea ce Ii dadea posibilitatea sa exercite 0 influenta educativa mai mare asupra copiilor.si a familiei. Acest aspect a avuturmari benefice asupra evolutiei poporului roman, ea, aceasta evolutie, incluzand adoptarea crestinismului,

8. Omul in Religia Revelata

Inainte de toate, sa ne oprim putin pentru scurte consideratii privind omul gandit ca fiinta, cautatoare de divin, chiar cand n-o stie, cum s-a spus. Hegel, In Fenomenologia spiritului, face urmatoarea afirmatie: "suntem si gdndim pe masura Dumnezeului in care credem" . Istoria conceptului de om este deci In fond, istoria religiei definita de C-tin Noicain astfel: "Spiritul lumii comunitare, devenit constient de sine intr-un Dumnezeu,

este religid'". Yn desfasurarea sa, religia trece. P~ t:ei fa~e (la scam individuals sau la scam comunitara). Intaiul ChIP al religiei e eel imediat, cum aparea constiintei lumea, este religie naturals In care spiritul ce cunoaste In istorie spiritul, a ajuns la gandul divinitatii, isi reprezinta divinul, sacrul. Astfel de reprezentari pot evolua de la lumina la flori si pasari c~~ se afl.a

--< si In crestinism la Sf. Francisc de exemplu, la religia nevi-

.' . ..

novatiei vegetale deci.vsi sfarsind cu simbolismul constnnrn.

Constructorul tinde sa tncorporeze intimul tnsusi si din amestecul acesta dintre chipul natural si eel constient de sine

9 C-tin Noica, op. cit. pag. 225.

46

natura enigmatica .a lucrarilor produse.vadica spiritul artist. Astfel, lumea trece de la cei carora Dumnezeu Ii reprezinta la eel care ~i reprezintape Dumnezeu, de la

., "''''''J'LL naturala la religia artistica corespunzand constiintei de <sine, la religiagrecilor unde viziunea naturalism este inlocuita ('eu creatia constienta a omului, cu zeii facutide mana si de \)'rnintea lui. Se trece de la reprezentare naturala la. arm. Nu se ,poate inchipui artafara sensul ei religios, izbitor la inceputurile

tiei In arta greaca, unde si statura si arhitectura.si poezia sau mu;\zica, si tragedia si comedia senasc In margine a religiei. Pana la

arta greaca cea mare, creatia era instinctiva. Dupa ea, spiritul va dincolode arm. In arta greaca spiritul divin se Iasa obiectivat plastic In statui a cu contururi individuale si In cadrul.in care se ].:afla, care este temp lul, locasul care s-a spiritualizat si el. Nu mai teste blocul de piatra rigid al piramidei, nici amestecul de forme . .ale naturii eu cele ale gandirii, ci 0 forma abstracts care a preIuat de la organic curbura sl incomensurabilitatea. Aceasta .'forma abstracta este coloana. Divinul din altar, piatra neagra , <din religia naturala, a luat si el chip uman, reprezentarea ani-

'mala devenindu-i ceva secundar, simpla emblema, Zeitatile acestea calme, ce fixeaza tumultul accidental al firii ca :;;i varitetatea de viata a cate unui neam, stau acum senine, dincolo de fervoarea si nelinistea celui ce le-a creat. Duhul acestor opere

... este impartit intre artist si multimea ce-si vede propriul ei duh acolo. Dar cum plasticul nu spune tot, el cere 0 alta obiectivare :;;i aceea se realizeaza prin limbaj In imnele religiei grecesti, Yn aceste imne generalitatile sunt sigure si interiorizate. Astfel, sta'tuia intruchipa divinul in chip static, iar imnul ti da dinamism. .", Numai ca obiectivarea realizata prin imn se stinge odata cu

Dvocea. Ceea ce leaga, intruneste (intru-uneste, uneste intrul) -dinamismul imnului cu seninatatea statuii este cultul prin. care

47

omul i~i reprezenta coborarea divinului pana la el. In cultul religiei artistice omul nu merge mai adanc in constiinta raului propriu, dar sepregate~te.prin ritual si purificari, sa fie salas al divinului. Omul sacrifica ceea ce poseda catre zeu,.renuntand astfella ceea ce este neesential (el si bunul sau). Dar si zeul se sacrifica.caci animalul ce este injunghiat e simbolul sau. Aceste

, .

acte sacramentale i~i capata sens adevarat prin evlavie. Pentrua

da expresie evlaviei, cultul, ca si imnul si reprezentarile plastice, se deschide catre sarbatoare la care fiecare, nu doar artistul, cinsteste pe .zeu, ii mipodobcstc temp lul (adapost pentru oricine ca si pentru comoara cetatii) si. se cinsteste astfel pe sine.

In religia artei indurarea si recunostinta zeilor cad aici, iar nu

intr-o lume viitoare.

lata insa cazeii cad in ·contradictie, nu numai cu semenii ci

si intre ei. Opunerea lor i~tre ei este 0 comica uitare de sine a naturiilor vesnice. Negativitatea si tagada lor apar cuoinconsecventa si de aceea mai puternica decat ei, 0 negativitate absoluta, destinul. Zeii strivesc sine1e individual a1 omului, dar sinele generalal destinului planeaza deasupra-le. Intre sinele individual si eel general al destinului sta un continut de intamplari in care destinul trebuie sa patrunda si unde omul i~divi.dual trebuie sa se regaseasca. Aceasta este tragedia. In 'ea,

ordineadivina si cea umana sunt laolalta. .Nu este locul sa.dezvoltam problematica tragediei antice grecesti, Important este momentul urmator in care se rezolva si se dizolva religia artei. Aceastaeste data decomedie, unde insul nu se mai teme de nimic si incearca 0 multumire de sine ce nu-i va mai fi data nicicando Astfel, religia artei sra~e~te la actor. Zeii sunt infranti de oameni. Omul ramane .intr-atat de singur, inc at abia in acest ceas intruparea divinului in om va avea sens. Antichitatea lasa loc marii experiente in adfmcime, pe care avea s-o faca omul cu

48

cn~~tlms;mtl1. Este momentul de culme, in care religia naturala si se afla unite, in sensul ca: felul in care se reprezinta omului "si felul in care isi reprezinta omul pe UlUllJL1"'~O"'U vor fi una, iar aceasta este religia revelata.

Vom incepe acum pasionantul subiect de meditatie si

;Ul:~"'UP',~, omul in religia revelata, supunand atentiei urmatorul din cartea Pro Acad. Prof. D. Staniloae, Iisus Hristos sau omulult", care subliniaza temeiul dogmatic al . .. antropologii si pedagogii crestine: "Calea pe care vine 1~redinta in omeste un altom. Si vorbim nu numai de credinta .(:(1 cuprins, ceea ce-i de sine inteles, ci si ca act si ca putere ...

J itJredinta altuiaeste mediul, estecararea prin care Dumnezeu transmite credinta fn noi. .cCredinta nu e un bun explicabil fn tiadrul individualist. Ea e produsul raportului fntre om si om si 'al.lucrarii lui Dumnezeu, Care e activ fn acest raport. De la om lsi de la Dumnezeu deodata, sau de la Dumnezeu prin om se 'haste ea. Credinta fiecaruia indica spre trecut si spre cer. Dar trimiterea de fa om la om fn trecut, pdna unde se continua?

.cPana la acel om care se infatisa, celor ce-si ascultau' si-l vedeau, auu de deosebit de ei, prin certitudinea credintei sale, 'incdt aceia erau siguri ca lucrarea lui Dumnezeu e activa in el intr-un mod care covdrseste lucrarea dumnezeiasca din orice Om care crede. Credinta aceluia are 0 coplesitoare masivitate, o imperiala impetuozitate, se inalta transparent ca vdrfurile de stdnca ale unor munti uriasi in omul si peste omul careramdne, privit in sine, 0 fardma neinsemnata. Omul. acela graieste cu 0 uimitoare claritate Sf evidenta despre Dumnezeu si voia Lui.

10 Pro Acad. Prof. D. Staniloae, Iisus Hristos sau restaurarea omului, Sibiu, 1940, pag. 11-15.

49

E ceva la el ce nu s-a mai intdlnit la nici un om, asa incdt cei ce ajung in raport cu el isi dau seama ca .aici s-a produs 0 interventie directa a lui Dumnezeu, umpldnd, strdmtordnd sufletul intr-a masura si intensitate cum nu suntposibile cdnd credinta se produce prin credinta altui om. El insusi marturiseste cd a fost trezit nu prin credinta altui om, ci prin experienia directa a lui Dumnezeu. Omulla care intdlnim certitudinea absoluta a credintei, fora ca sa fiprimit de la alt om, intrucdt singur iarasi nit si-a putut-o da; nu a.putut-o dobdndi decdt de la Dumnezeu de-a dreptul. Acesta este proorocul si el este unul din organele prin care coboara

~. ~,

Revelatiunea dumnezeiasca In societatea omeneasca .

lata deci ca, cautand originea credintei noastre in una din' coordonatele ei si anume .in cea orizontala, ajungem la profeti, la.prooroci, Peacest drum omul este purtator (''propagator" spune Pro Staniloae) al Revelatiei.

Credinta profetilor consta in certitudinea despre existenta lui Dumnezeu.si a anumitor porunci pe care El le-a comunicat prin ei oamenilor spre implinire, Profetul, fiind un mijlocitor allui Dumnezeu catre semeni, e 0 demonstratie a pacatoseniei lor, a separatiei intre Dumnezeu si oameni. Tocmaipentru ca oamenii nu pot cunoaste pe Dumnezeu direct, cunoasterea lor trebuie sa poarte caracterul credintei. "Profetii fac 'pe oameni sa creada, nu.sa stie; sau le transmit ocunoastere 'intemeiatd pe credinta. Ei nasc, produc in oameni credinta"ll. Profetul este, astfel, pe de 0 parte un om smerit. El nu "stie" ,ci "crede" .El nu se bizuie pe descoperirilesi rationamentele sale, ci pe ceea ce-i comunica Dumnezeu. El nu demonstreaza prin rationamente si intuitii invataturile sale, ci afirma certitudinilesale si de aceea,

11 Pro D. Staniloae, op. cit., pag., 204.

50

_,_ ~, ._.w_ .• -,,_.·_··" __ ·cT_. '._· ...

\ I ~·~;~~7;~:~i/;C~~~~(~;~~~;:·~i.;i~i 1

Nfl . l~~!~~::~""~~;'~:J

e§te invatatorul care intrece pe orice .invatator omenesc, creand fusemeni aceleasi certitudini, nascandu-i la rangul de adevarati oaIlleni silegaridu-i cusinesi intre ei cu 0 dragoste adanca, sin- 8e~ -si netrecatoare. Ei, profetii, marturisesc insa despre un

"I!>UIllnezeu, Care ramane la distanta de oameni, facandu-si c5unoscuta voia prin intermediari si punand legea ca semn al ,drteilegaturi cu El de la distanta .. Profetii se stiu peei ca intermediariai legii, cer implinirea ei, pun pe om in raport cu 'JJUfuhezeu prin lege, adica sustin un raport care in acelasi timp ·ekfdistanta. Dumnezeu experiat de profetii Vechiului Testament Peste Atotputemic, Atotstiutor si Atotdrept, Creatorul si 'Guvematonil Lumii si datatorul Legii ce cuprinde toate datoriile omului fata de Dumnezeu si fata de oameni. Prin ei, prin 'profeti, aflamdespre om urmatoarele: "Atunci, ludnd Domnul Dumnezeu'tardna din pamdnt, a facut pe om. si a suflat in fata 'lui suflare de viata si s-a facut omul jUnta vie. Apoi Domnul 'J)umnezeu a sadit 0 gradina fn Eden, spre rasarit, $I a pus acolo peomul pe care-l.zidise" (Facerea 2, 7-8). Prin aceasta aflam ;w Dumnezeu este Creatorul omului ca si a tuturor celorlalte; l~,~cerul si pamdntul si toata ostirea lor". Numai ca pentru .acestea doar a zis si s-au facut (lumina, taria, cerul) , uscatul, verdeata, "luminatorii pe taria cerului" (soarele si iluna) , vietatile, in. timp cecrearea omului este un capitol ideosebit in Facere. In primul rand ca ea esteprecedata de un plan al creatiei caci, iata, Dumnezeu i$i vorbeste Siesi: "Sa 'facem om=dupa chipul si dupa asemanarea Noastra, ca sa stapdneasca pestii marii, pasarile cerului, animaleledomestice, toate vietailece se tdrascpe pamdnt si tot pamdntul" (Facere 1,26).

, $i l-afacut, dar numai dupa chip (se subliniaza aceasta: ~'Dupa chipul lui Dumnezeu l-afacut" ), participand direct la .aceasta creatie, Caci a luat tarana si a suflat "fn fata lui" suflare

51

de viata. N u numai a zis, ci a pus mana Lui pe tarana pamantu- . inseamna a da un nume? Inseamna a lua cunostinta de ceva

lui si suflarea Lui in fata lui. Mana lui Dumnezeu prin care asa masura incat sa ti-l poti impropria, stabilind cu el 0 punte

Acesta era reprezentat intoata iconografia ortodoxa pana in tim- ' ... r., .. , .... .. '-.C legatura prin cuvant, Prin aceasta, 0 parte din ratiunea con-

purile mai noi.. Mana prin care Acesta i~i facevcunoscuta a omului trece in fiinta denumita si, aceasta din urma

lucrarea in lume, caci fata Lui nu i-a vazut-o nimeni si, ca sub raza acestei ratiuni, Aceasta denominatie inseamna

urmare, reprezentarea antropomorfica era eel putin hazardata. celui denominat in lege, .sub lege, intrarea in stapanirea

Mana si Suflarea Lui prin care a, creat omul ii confera acestuia Prin aceasta omul este copartas la crearea tuturor fiintelor

o pozitie de mij loc intre lumea pur spirituala si alta pur materi- . Chiar numele de ''femeie'' data celei facuta de Dumnezeu din

ala. Omul reprezinta astfel, in conceptia .er~tina, 0 unitate lui Adam, este dat de Adam (Facere 2, 23).

intre trup _~i suflet, 0 punte ee leaga spiritul eu naturaprin Acestei fiinte privilegiate i-a dat Domnul stareade a putea

care se realizeaza 0 unitate cosmica in punetul eel mai nu pacatniasea, legea prin poruncile de a .lucra si de a pazi

hotarator al Creatiei, In unitatea aceasta, partea superioara 0 Edenului, de a numi si a stapani fiintele si toata creatia

reprezinta spiritualitatea, rationalitatea din om. De aceea, si de a nu manoa din pomul cunostintei binelui si a

Sf. Grigore de Nyssa defineste omul astfel: "0 creatura a lui Prestigiul omului ca fiinta creata 11 constituie faptul ca el

Dumnezeu dotata cu ratiune, care este creata dupa chipul a,r~ 0 vointa libera.. Nici unul dinatributele omului nu este

Creatorului sau" . Acest Sfant parinte accentueaza faptul ca omul {~parat de Sfintii Parinti cu mai multa caldura si darzenie ca li-

are suflet ce consta in "desavarsirea in rationalitate si spirituali- 'B~rtateade vointa. Dar, in aceasta libertate se afla obarsia paca-

tate" , un suflet imaterial rational (Grigore de Nyssa, Marele9ilui, caci datorita acesteia omul s-a hotarat impotriva lui cuvant catehetic, Partea a II-a). Ce soarta l-a harazit in lume!cDumnezeu~i, prin aceasta pacatul s-a cuibarit in fiinta omului si

omului creat? Aflam ca una minunata, I-a sadit 0 gradina in l1n lume. Prin pacat s-a stricat natura omului si el a cazut din

Eden si "I-a pus acolo s-o lucreze si s-o pazeasca". S-o lucreze, :starea de a putea sa nu pacatuiasca in starea de a nu putea sa nu

da, dar s-o pazeasca, de cine? De fortele raului ce-i pizmuiau 'pacatuiasca, devenind muritor.Raportul omului fatade pacat este

desigur statutul privilegiatin care-se afla fatade Creator. lata catondensat inversetul6 cap. 4 din Facere: "Cand faci bine, oare

omul avea, la inceput si sarcini preluate apoi de Ingeri, caci nu 'lhu-ti este fata senina? Iar de nu faci bine, pacatul bate la usa si

a fost vrednic sa le indeplineasca. Dumnezeu l-a cinstit pe om si "8~uta sa te tarasca, dar tu poti sa-l biruiesti". 12

cu 0 alta inalta menire, aceea de a da nume tuturor fiintelor vii:

"asa ca to ate fiintele vii sa se numeasca precum Ie. va numi Adam" ; Pentru a-si putea indeplini acest act, aproape sacramental "Domnul Dumnezeu; Careflicuse din pamdnt (atentie, 'doar din pamdnt, atdtl) toate fiarele cdmpului si toate pasarile cerului, le-a adus la Adam, ca sa vada cum Ie va numi",

52

12 A se vedea textul din Biblia Sfantului Sinod unde serie: "dartu biruie$te-l" - 0 porunca deei. Cartea lui J. Steinbeek, La rasaritde Eden este 'axatA in fond pe adancimea aeestui text bib lie, pe valoarea uriasa pentru om si umanitate a aeestui poti din textul original ebraie.

53

Legea data de Dumnezeu omului a fost "ancora pe care s-a fundamentat viata evreilor" (cum zice filosoful Filon), acest popor creat pentru si prin plinirea legii. Decalogul, cu valoarea sa de legemorala superioara, a fost fundamentul istoriei spirituale a poporului evreu. In mijlocul a 0 multime de popoare barbare si pagane, el a avut misiunea dea vesti pe Dumnezeul Cel viu, de a trai in lege. Prin faptul de a-I fi transmis poruncile Lui, omul II simtea pe Dumnezeu interesat de destinul sau. Dar, prin faptul ca nu-i dadea putere sa le implineasca ii arata distanta la care se tinea Dumnezeu de om. In realitateomul puteaimplini anumite porunci de ordin civil, juridic, moral, dar porunca cea mai insemnata, a intrarii in comuniune cu Dumnezeu si, prin aceasta cu semenii, prin iubire, nu 0 putea implini omul, fara coborarea lui Dumnezeu la el. Legile pe care le putea implini omul erau faramele, cojile exterioare si surogatul legii celei mari a comuniunii. Prin ele se schiteaza necesitatea comuniunii,se exprima dorinta dupa ea, dar nu se realizeaza. Astfel, legea tine nedeplin locul comuniunii, pana la realizarea ei. Este umbra, este prefiguratia a ceea ce avea sa vina, este, dupa fericita expresie aPr. Staniloae: ''pedagog spre Hristos' . Prin lege, Dumnezeu nu lasa pe om sa decada total, parasit in robia Egiptului,ci-l poarta prin asprimile pustietatii spre Canaanul comuniunii fagaduite, Dand legea Dumnezeu a facut un legamant cu poporul dinainte de Hristos, Iegamfintul fagaduintei, astfel ca cei de sub lege umbla in nadejdea celor viitoare. Profetii ce au transmis legea, au ararat si insuficienta . ei, proorocind pe Mesia.ca pregatire pozitiva a oamenilor pentru venirea lui Iisus Hristos. lata, deci, ca omul de sub legea revelata si-a putut pastra dispozitia ~i energia spre bine ~i, de aici, posibilitatea ~i necesitatea de a fi educat ~i mantuft,

Dar, pe masura ce timpul trecea, legile i~i dovedeau .insufi·.~·'·~._+n si seinmulteau, profetii se aratau tot mai nemultumiti de ~~JJJ." ... legii si prevesteau tot mai staruitor pe Implinitorul. Prin isi dezvaluiau si insuficientalorintru revelarea lui

La "plinirea vremii" , adica atunci cand toate conditiile sunt 'U1J.I-'J"LJ.H ..... Fiul lui Dumnezeu coboara, desertandu-se de slava intrupare. Conditiile de care vorbeam sunt cele ce ingaduie

' ......... ,." revelatiei integrale, caci revelatia deplina a lui

se realizeaza in. persoana Mantuitorulu] Iisus

Apostolii au fost primii .oameni care au experiat deplina a lui Dumnezeu, a Profetuluisuprem, Care. .... ''',.~ Iisus Hristos. Ei au fost oamenii care au stat direct in fata Dumnezeu si au primit nemjlocit de la EI revelatia, Au, prin i. . ? insemnatate identica cu. a profetilor, dar, spre deosebire de ei, apostolii au experiat pe Dumnezeu intr-un om istoric

••• !tI care ei. L-au cunoscut si recunoscut pe Dumnezeu coborat in

apropiere desavarsita de lume. Apostolii sunt acei oameni care

.,... ',. " ' ' ,

an prezenta unui om pe care L-au intalnit, aufacut experienta ca

:pI este Dumnezeu Cel intrupat, Sa ne amintim marturisirea lui

~etru: "Tu esti Hristosul, Fiullui Dumnezeu Celuiviu"(Matei 1:6, 16). Ei au intalnit un om cum nu s-a mai intalnit in toata ;istoria, care a creat in ei certitudinea ca este .Dumnezeu ca este 'realitatea de temelie, ultima, de la care nu au simtit nevoia sa mcarga mai departe pentru a-si rezema fiinta si credinta lor. Iisus Hristos a fost pentru ei Catehet desigur, dar nunum~i atat, FEI a fost nu numaio persoana prilejuitoare a credintei In Dumnezeu, ajutata de Dumnezeu intruaceasta, ci Insusi Dumnezeu.

?iIIam, in conc1uzie, ca omul in religia revelata parcurge istoric unnatoarele patru etape:

54

55

1. Etapaomului legii vechicarea pastrat prin persoana pro-

fetului legatura cu Dumnezeu si disponibilitatea de a I se primi faptul ca fiecare om, indiferent cand a trait, sepoate man-

revelatia; '., .. , .... .:. •• se poate realiza ca eu deplin princomuniune si credinta si

2. Omul-Dumnezeu in persoana Mantuitorului Usus Hristos de alta parte, fiecare om are 0 influenta asupra mantuirii sau

care aduce revelatia deplina, Evanghelia si, odata cu aceasta, .. generatiilor urmatoare, Deci, Fiul lui Dumnezeu . a

legea ceanouaa Noului Testament, Omul suprem pe care-L in istorie pentru alucra la mantuirea neamului omenesc

. saluta Pilat odata cu toata antichitatea pe care 0 reprezenta prin solidaritatea lui. Dumnezeu nu vrea individualism de'

cultura si pozitie sociala; . in sens protestant, ci solidaritate istoricav Nimeni

3. Apostolii care au experiat direct aceasta revelatie, au la intruparea Fiului lui Dumnezeu n-a fost in stare sa dea

primit-o si au aratat-o In Evanghelii si in propovaduirea lor lumii si in special omului. Nu om in stat, cala

orala; pe certitudinea credintei lor in Divinitatea Mantuitorului . Astfel, revelatia deplina a lui Dumnezeu in intrupare este .

intemeindu-se Biserica lui Hristos; . timp descoperirea deplina a celei mai uluitoare valori

4. Omul legii noi, crestinul, omul care traieste in. Hristos, pentru Hristos. .Sffintul, ostas al credintei, . propovaduitor de exceptie al acesteia, indumnezeit prin har, este tipul de om pentru care lumea dinainte de Hristos si cea de dupa EI poate.sa

spuna de asemeni ','Ecce Homo" . .

Orice om, In orice moment istoric, daca are credinta, "aceasta indica spre trecut si spre cer" coordonata orizontala sicea verticala cum spune textul de la inceput; spre trecut, adica spre traditia care il precede, in care credinta atrecut de la om la 'om mergand prin profeti, si spre cer, adica spre Dumnezeu (in transcendenta, inainte de intrup are , spre Dumnezeu Intrupat, dupa), Astfel,putem enunta primul principiu fundamental ce trebuie sa fie premisaoricarei activitati de catehizare si de invatare prin predica:

I. Nimeni. nu iprimeste credinta pecare izolata de la Dumnezeu, ci Dumnezeu: il intampina pe 0111 prin istorie, adica prin traditla anterloara lui. Deci, in baza principiului, , istoria, traditia considerata ca intreg, amplifica in chip covarsitor importanta fiecarui moment si a fiecarui om. EI asigura, pe de 0

56

Dar, este omul capabil de comuniune cu Dumnezeu, prin el i? Raspunsul la. aceasta intrebare-cheie de bolta.. a antropologiei crestine si a educatiei religioase se afla in doua adevaruri, pe care leconsideramprincipii fun.UCUUI",ULCU\J ale omileticii si cateheticii.

II. Puterea care-l face peom capabil de comuniune cu Ll'U'ALlJU"'~""'U e de la Dumnezeu ~i este ins~i dragostea Lui, ce copleseste deosebirea, prapastia, intre el ~i

Ll'UULl.Ll""r.",'I. fiicandu-lDumnezeu prin hare

Omul are, prin creatie, capacitatea de a deveni I subtect al dragostei divine, capacitate ce nu se sterge nici

pacat, .

Dragostea lui Dumnezeu fata de lume este vadita, mai mult prin creatie, prin angajarea Lui din veci in mantuirea .. anumeprin intruparea si rastignirea Fiului Sau, Marimea . "din veci ascunsa si de fngeri nestiutd sta in marimea ,.L".1';~';:)L~;;l· lui Dumnezeu fatade lume. Nici. ingerii nu si-ar fi inchipui ca-in sanurile lui Dumnezeu se ascunde, impre•• " ... '4-n cufiinta Lui, oatat de maredragoste delume care este

57

intruchipata in persoana Mantuitorului lisus Hristos. 0 spune El Insusi: "Nu este mai mare dragoste decdt sa ... si dea cineva viata pentru prietenii sai" (loan 15, 13). "Eu le-amfacut cunoscut numele. Tau, si-l voi face cunoscut, pentru ca dragostea. cu care M-ai iubit Tu sa fie fnei si Eu fn ei" . (loan 17, 26). 0 spun apostolii in epistolele lor, cu prisosinta, lata cateva pasaje:

"Dumnezeu i$i arata dragostea Lui fata de noiprin aceea ca; pe cdnd eram noi insa pacatosi, Hristos a murit pentru noi' (Romani 5, 8) (Sa observam ca marele apostol.subliniaza aici . faptul ca dragostea lui Dumnezeu fata de lume nu este conditionata de starea ei morala, ea covarseste pacatele noastre).

"Si Hristos sa Se salasluiasca, prin credinta, fn inimile voastre, inradacinati si intemeiatifiind fn iubire, ca sa puteti intelege impreuna cu=toti sfintii care este largimea si lungimea si inaltimea si addncimea. si. sa cunoasteti iubirea lui Hristos, cea mai presus de cunostinta, ca sa va umpleti de toata p linata tea lui Dumnezeu" (Efeseni 3, 17-19).

"Vedetice felde iubire ne-a daruit noua Tatal, ca sa ne numimfii ai lui Dumnezeu, si suntem" (1 loan 3, 1 ).

"Cel ce nu.iiubeste n-a cunoscut pe Dumnezeu, ciici Dumnezeu este iubire. intru aceasta s-a aratat dragostea lui Dumnezeu catre noi, ca pe Fiul Sau eel Unul Nascut. L-a trim is Dumnezeu fn lume, ca prin El viata sa avem" (I loan 4, 8-9).

"Cine marturiseste ca Iisus este Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu ramdne fntru el si el fn Dumnezeu. Si noi am cunoscut si am crezut iubirea, pe care Dumnezeu 0 are. catre noi. Dumnezeu este iubire si eel ce ramtine in iubire ramtme in Dumnezeusi.Dumnezeu ramdne intru el" (I loan 4, 15-16).

Rezumand continutul de adevaral celor doua principii de mai sus, putemspune ca omul devine subiect real, actual, al dragostei lui Dumnezeu, numai cand primeste aceasta dragoste,

58

dar capacitatea de a deveni subiect al dragostei ce coboara de sus 0 are el prin creatie si ea corespunde chipuluilui Dumnezeu in om. Este oare aceasta 0 capacitate de receptiepasiva? Unul dinmarile adevaruri ale antropologiei crestine este continut in raspunsul la aceasta intrebare si 11 considerama fi un alt principiu fundamental al omileticii si cateheticii.

rv. Omuleste cel care se ereeazaalegand dinmai multe posi. bilitati de autorealizare pe. una. EI este . astfel, mtr-o oarecare causa sui dar nu in modabsolut cacl nu-si da existenta,

punctde plecare, ~i nici posfbilitatile de inmptuit (Am vazut ca anticii, prin filosofii lor, intuisera in mod genial continutul de adevar al acestui principiu). Dumnezeu singur este causa sui in mod absolut, deoarece nici existenta.nu 0 are de la o forta mai presus de El, Elinsusifiind izvorul ei. In Vechiul Testament i$i zice " Eu sunt Cel ce sunt" (lahve).

Fundamentul principial al invatamantului religios este completat printr-un ultim principiu al antropologiei crestine ce vizeaza relatia dintre om si persoanele Sfintei Treimi - Dumnezeu in trei straluciri,

V. Omul poarta in fiinta lui ~i in rostullui, in mod special, chipul Fiului si al relatiei Lui cu Tatal, de ascultator ~i cinstitor al 'Iatalui. Din acest motiv, Fiul este numit de Sfantul Evanghelist loan Cuvantul, Logosul, Cuvant interior, in tensiune, pana cand nu se exprima, Cuvant exterior, atuncicand se exprima. Fiul lui Dumnezeu este numit nu "cuvdnt" ci

. ,

"Cuvdntul" , aratandu-se prin aceasta ca El TIU este 0 persoana

intre altele, ci "Persoana" prin excelenta, adica intentionalitatea prin comuniune si prin aceasta, puterea trezitoare de subiecte si atragatoare de subiecte in raport de comuniune. Ne-o spune, de altfel, El insusi limpede: "Nimeni nu poate sa vina la Mine, daca nu-l va trage Tatal Care M-a trim is" (loan 6, 44), adaugand:

59

"Eu sunt usa: de va intra cineva prin Mine, .se va mdntui; si va intra si va iesi si pasune va afla" (loan 1 0, 9) si, incheind cu incununarea "Eu si Tatal Meu una suntem" (loan 1 0, 30).

Din cele de mai sus vedem ca omul religiei revelate traieste dupa creatie, doua evenimente de exceptionala iimportanta: kenoza si intruparea Fiului lui Dumnezeu pentru a restabili sia desavarsi creatia dupa modelul vietii intertrinitare.iridicand pe om de la chipul stirbit al lui- Dumnezeu la asemanarea cu El. Aceasta restaurare a omului. in opera de mantuire se realizeaza in solidaritate universals, prinputerea dragosteilui Dumnezeu in vointa libera a omului ce pastreaza in fiinta lui chipul lui Dumnezeu, in special al Fiului, Mantuitorul lisus Hristos. El este Cel prin care intram in comuniune cu Dumnezeu. El este, astfel, mr numai primul, ci si vesnicul catehet.

60

CAPITOLUL III

MANTUITORUL nsus HRISTOS, iNvA::rATOR

ca lumea antica cu toatazbaterea ei intru gasirea ajunge in pragul revelatiei totale, depline, implinita Mantuitorului Iisus Hristos. Ne apropiem cu cuge-

El pentru a gasi in viatasi in activitatea Sa modelul de de catehet si pentru a intelege ca rara El nu putem face . HUlLU"'. cum Insusi 0 spune. In nici 0 alta privinta si cu atat mai in activitatea de invatare crestina.

Umbra desacralizata care intunecaIumea incepe sa se intinda multe din cele ale noastre, incet dar sigur, uneori fara sa dam seama. Oare a pune un .titlu de capitol intr-un curs de •.•.•. UJlUHv.",u si catehetica, Iisus Hristos educator nu inseamna a umbriti de norul desacralizarii?

Cata distanta de la cei ce copiau Sfanta Scripturain pustiul la Kumran care faceau metanii de fiecare data cand " .. ,.uu, ... u ... in text numele lui Dumnezeu (s-au gasit locuri unde era adancita, de genunchii si de fruntea lor) si noi, cei de care indraznim sa-l circumscriem pe Mantuitorul intr-un ~aU1LUJ de carte. Sa nu fieasal Ne apropiemde EI cufrica de "cu credinta si cu. dragoste" asa cum ne indeamna liturgic cand El se afla in potirul cu Sfintele Daruri i:).uJ . .1~Hv. Adica cu toata acea parte din fiinta noastra in care

mmnezeu salasluieste inca. Apostolii si multi dintre cei ce I-au in peregrinarile Sale neintrerupte pe cararile parjolite de zilei sau de frigul noptii, 11 numesc "Invatatorule" .

61

62

63

- "Si apropiindu-se un carturar; i-a zis: inviifiitorule, Te voi urma oriunde vei merge" (Matei 8, 19).

- "Atunci I-au raspuns unii dintre carturari si farisei, zicdnd: inviitiitorule voim sa vedem de la Tine un semn" (Matei 12, 38). - "Sf, iata, ~enind un tdnar la El, I-a zis: inviifiitorule bun, ce bine safac, ca sa am viata vesnica?" (Matei 19, 16).

- "Si au trim is la El pe ucenicii lor, impreuna cu irodianii, zicdnd: inviifiitorule, stim ca esti omul adevarului silntru adevar inveti calea lui Dumnezeu si nu-Ti pasa de nimeni, pentru ca nu cauti la fata oamenilor" (Matei 22, 16).

- "in ziua aceea, s-au apropiat de El saducheii.cei ce zic ca nu este inviere, si L-au fntrebat, zicdnd: inviifiitorule, Moise a' zis ... ". (Matei 22, 23-24).

- "Si, raspunzdnd, Simon a zis: inviifiitorule, toata noaptea ne-am trudit si nimic nuam prins". (Luca 5,5).

- "Si cdnd s-au despartit ei de El, Petru a zis catre Iisus: inviifiitorule, bine este ca noi safim.aici si safacem trei colibe: una Tie, una luiMoise $i una lui Ilie, nestiind ce spune" (Luca'9,33). - "Intrdnd fntr-un sat, L-au intdmpinat zece leprosi care stateau de parte, si care au ridicat glasul si au zis: Iisuse, inviifiitorule,

fie-Ti mila de noil" (Luca 17,12-13). "

- "Si, apropiindu-se, L-au desteptat, zicdnd: Inviifiitorule, inviifiitorule, pierim." (Luca 8, 24).

, -"Iisus i-a zis: Maria! Intorcdndu-se, aceea I-a zis evreieste:

Rabuni! (adica, inviifiitorule)" (loan 20, 16).

- "Sz gasindu-L dincolo de mare, I-au zis: inviifiitorule, cdnd. ai venit aici?" (loan 6, 25).

- "inviifiitorule,jemeia aceasta a fostprinsd (loan 8, 4).

Nu dorim calista citariloj de' acest fel sa fie exhaustiva.

Le-am dat, pentru a vedea semnificatia acestui apelativ pentru " contemporanii" Mantuitorului si pentru Mantuitorul Insu~i. Ei,

i~';conte:mlD01:anl'l'" ii ziceau nu numai Invatator si uneori, mai rar, .u\JU.L'~' La cina cea de taina, dupa ce le spala pieioarele ueeniSai, Mantuitorul spune: "Voi=Ma numiti pe Mine: vaiatorut si Domnul, si bine ziceti, caci sunt" (loan 13, 13).

Prin aeeste cuvinte Mantuitorul valideaza modul de a I se

...~ ueenicii Sai, Sa luam aminte, insa: Mantuitorul nu spune

este bine sa i se zica Invatator, nici Invatator' si Domn, ei si Domnul, articularea insemnand, ca si atunci cand

numit Cuvantul, faptul ca El reprezinta . Invatatorul si prinexcelenta; El este Invatatorul si Domnul deodata, una rara alta. Cu aceste cuvinte ale Mantuitorului in minte, ne intoarcem la pericopele Evanghelice de mai sus. Sa

observam ca "inviifiitor" este numitde ucenici si de cei ee voiau vorbeasca in situatii in care acestia II eonsiderau doar atat: "''''.r<lT<lTI"\T de lege pentru poporul evreu .. Un "rabuni" cum si spune cu duiosie parca Maria cand i se arata dupa inviere, Uneori, dupa ce I se adreseaza cu acest apelativ cerandu-I sa . •.•. faca ceva pentru ei si El face, siluind fire a chiar, se mira pentru 'puterea Lui, confirmandprin aceasta faptul ca nu-L vedeau

deocamdata ca· fiind Domnul. Un singur exemplu: Dupa ce Mantuitorul potoleste furtuna (A fost chemat repetandu-se cuvantul "invattitorule") ucenicii se intreaba: "Dare cine este Acesta, ca porunceste vdnturilor si apei, si-L ascultat", ' .. Mantuitorul le stia marginirea mintii si a cugetuluisi de aceea ii si cearta: "Unde este credinta voastrd ; sau, alta data, "Dece-Mi iici bun? Nimeni nu este bun dedit numai Unul Dumnezeu" •

Din aceasta marginire si intepenire de cuget se inalta stralucitoare marturisirea lui Petru: "Tu esti. Hristosul, Fiul lui Dumnezeu Celui viu" si pentru aceasta Mantuitorul ii spune: "nu trup si sdnge ti-am descoperit tie aceasta, ci tuuu meu, eel din ceruri" . De fapt, acestapelativ este eomplet, acesta din

marturisirea lui Petru, acesta In care se cuprind toate, acesta In care "Invatatorule" este cuprins, dar si Domnul deodata.

Sa nu ne apropiem de Mantuitorul altfel decat ca de Invamtorul si Domnul Nostru Iisus Hristos. El nu a fost un simplu invatator de lege sau chiar profet, a fost Profetul prin excelenta, a carei putere de revelare, trezitoare de subiecte In raport de comuniune este una dumnezeiasca, nu numai omeneasca. Desigur, Invatatorii de lege ai poporului evreu au fost radii calauzitoare pentru acesta, ce au tinut treaza constiinta sa de popor ales pentru implinirea revelatiei, Din pa~ate, prea .tr:aza pentru a mai fi vrednici sa 0 primeasca, Aceasta sr face ca ei sa fie incriminati de Mantuitorul in acele dramatice momente dinaintea rastigniriiSale, fiind facuti responsabili pentru drama poporului evreu: "Vai voua, carturarilor sifariseilor fiitarnici! Ca inchideii imparaiia cerurilor fnainteaoamenilor; ca voi nuintraii, si nici pe cei ce vor sa intre nu-i lasoii" (Matei 23, 13). " Vai vow:' calauze oarbe!" , "Nebuni de orbi!" (Matei 23, 16, 17, 19).

De faptul ca aveau In fata In persoana Mantuitorului un alt fel' de invatator, si-au dat seama multimile ce-L ascultau. Sf'antul Evanghelist Matei face urmatoarea remarca: "Multimile stateau uimite de fnvtiJiltura Lui, caci ii invata pe et ca unul ce are putere, iar nucum ii invatau carturarii lor" (Matei 7, 29)

(Aproape la fel se afla acest pasaj la Marcu 1, 22l· .

Ce ascunde, de fapt, expresia grea de tnteles: "Invata ca unul ce areputere?" . Incercandsa talmacim aceasta spusa a Sfintilor Evanghelisti, . ne lamurim pe noi insine in ce priveste calitatile unui viitor catehet sipredicator, aleunui adevarat invatator de lege noua. Credem ca intelesul cuvantului ''putere'' din pasajul

de mai sus inseamna: .

1. ~tiinta, stiinta deplina asupra celor' pe care le propovaduieste.asupra celor carora Ie propovaduieste si asupra

64

IUU''''''~'''~ prin care le propovaduieste (Am folosit verbul "a in locul lui "a tnvata" nu numai pentru izul usor pe care-l poarta, cipentru sensul etimologic adanccare icopeI'a ca sens actiunea de invatare pe care 0 facea Mantuitorul tarziu, toti cei trimisi in lume pentru aceasta).

Constiinta deplina a menirii sale in lume, a chemarii sale al operei de mantuire.

.. Dragoste dusa pana la sacrificiul suprem, jertfa de pee \.IUJl"'-'"" .... si, dupa inviere, de pe to ate altarele crestine, care sa posibila si sa motiveze asumarea acestei misiuni.

Putere in sens strict al cuvantului, adica forta pentrua piedicilor si mai ales ispitelor ce I-au venit prin Satana ingerii Lui, putere pentru a-si asurria greutatea Crucii si a 0 duce, putere pentru a trai EI Insusi ceea ce

Smerenia, sora buna a iubiriisi copartasa la putere. acestea sunt cuprinse de Mantuitorul Insusi in raspunpe care- L da ucenicului Sau eel mai creativ, eel mai iscosi, poate, eel mai sincer intruaceasta, Toma. lam pasajul:

»unrurnrie; nu stim unde Te duci, si cum putem sti Calea? Iisus zis: Eu sunt Calea, Adevarul. si Viata. Nimeni nu vine fa •·· •....• '/fTn' Meu decdt prin Mine".

Acest necredincios de Toma cum este numit adesea, I se adreseaza Mantuitorului cu apelativul "Doamne", recunoscandu-i 1«(1UInn(~Zelfea si motivand-o prin insasi faptul de a-I fi pus Lui intreexistentiala ce este cheia de bolta a omenirii In drumul ei

omului ca individ.

"are putere" pentru ca este Calea, Adevarul si toate articulate, deci Cale, Adevar si Viata la modul absoexcelenta, si toate la un loc, deodata. Cel ce este este Stiinta, desigur despre acest Adevar, Adevarul,

65

ideea absoluta rece a anticilor ia chipul cald al Mantuitorului, intoarca sa dea slava lui Dumnezeic decdt numai acesta,

este revelat ca fiind Mantuitorul Insusi, Toata stiinta Iumii, •. este de alt neam?" (Luca 17, 17-18).

descoperita si folosita, cea descoperita si uitata, ceea ce va n-a facut -acolo multe minuni, din pricina necredintei lor"

descoperita se cuprinde in persoanaMantuitorului lisus Hristos. . 13, 58).

Stiinta despre om in toata plinatatea adevarului ei ne este rev~- lisus i-a zis: "De poti crede, toate sunt cu putinta celui ce

lata in El, in El Care are smerenia si dragostea de a Se. consi- Si indata strigdnd tatal copilului, a zis cu lacrimi: Cred

dera si de a Se numi pe El Insusi "Fiu al Omului" . Omul ! Ajuta necredintei mele" (Marcu 9,23-24).

propagator al revelatiei, omul primitor si purtator de . Iisus a zis:"Nu-1 opriti, caci nu e nimeni care, facdnd

apare in fata Mantuitorului demo de aceasta memre. minune fn numele Meu, sa poata, degraba, sa Ma vor-

nadejdea, speranta omenirii. Nici un om nu a vorbit,nu a de rau" (Marcu 9,39).

dit si nu a simtit despre si pentru om ca El pentru ca, cum Mantuitorul I~i zice Siesi Calea, Calea spre Adevarul

T' 1 P "C" t r

spuneam,El este "Omu prin exce enta, ersoana, . uvan u este tot El, ne spune ca este cunoscatorul pro fund al omu-

Invatator si invatat, educator si educat, deodata sau pe cutoateseaderile lui (necredinta, nerecunostinta, slabiciune

omul isigaseste motivatia de adevar in persoana nHUH'''H'J~ de vointa, vanitate, pizma si neiubire ... ) dar si ca el,

lisus Hristos. este purtator al imparatiei lui Dumnezeu, Particica de cer

A depasit, la momentul istoric pe care l-a etemizat prin o purtau in ei acei antici, filosofi in sensul antic al

venirea in lume, toate barierelede clasa, de neam, to ate le-a spus aceasta:"nu trup si stinge" cum zice

prejudecatile, motivate' sau nu, si ne-a ridicat la ideea de De aceea, indemnau pe om Ia a se cunoaste pe

"om"pe care a intrupat-o,ridicandu-ne la El. la a descoperiin sine imparatia lui Dumnezeu. Sfasierea de

Mantuitorul a predicat tuturor,S-a adresat tuturor,dar nu la a fiintei omenesti cuprinsa in raspunsul: "Cred,

feL Intr-un fel a vorbit multimilor, in alt felucenicilor in grup, Ajuta necredintei mele!" ne-a lasat-o Mantuitorul ca

in alt fel cate unuia din ei; intr-un fel unui carturar ca Nicodim, despre noi, despre ceea ceeste controlabil si necontrola-

. in alt fel carturarilor si fariseilor cagrup. in noi, prinnoi insine,

. Cum spuneam, Mantuitorul a rposedat,' la modul absolut, Adancurile nepatrunse ale sufletului omenesc le-a rascolit

stiinta despre om, omul pentru care a venit si pentru care S-a •. YilVlanun ' cunoscandu-Ie si aducandu-le la lumina bucuriei

adus pe Sine jertfa de rascumparare, Mai mult decat cuvintele a-L cunoaste, La unul ii spune sa nu spuna ce bine i-a facut,

Sale si cele din Sfintele Evanghelii nu poate cuprinde altcuvant dimpotriva: Pe unul 11 vindeca cu yorba, la altul pune

omenesc, in aceasta privintaca si in totul de altfeL Iata-le cate- Sa cea datatoare de viata, scuipatul Sau si tina. Unora le

va din cele mai pline de inteles: in pilde, pentru ca "vazdnd, sanu vadasi, auzind.sa nu

- "Imparatialui Dumnezeu este inauntrul vostru" (Luca 17,21). , altora li se dezvaluie direct tainele imparatieiIui

- "Au nu zece s-au curaiitiDar eel noua unde sunt?Nu s-a gasu Pe unii ii alege si-i face partasi ai bucuriei Mantuirii

66

67

I ii.il Ii iI

II

Sale, caci Se regaseste in ei, pe altii ii lasa sa lupte pentru aceasta, pe unii ii cearta, pe altii ii mangaie si-i iarta, chiar daca au pacatuit greu. Tuturor MantuitorulIe da soarele nadejdii si acest soare este El Insusi, El care este Viata (Dumnezeul Gel viu al evreilor este Mantuitorul Gel ce aduce lege a noua si nu Dumnezeul eel mort in litera legiivechi, sau, si mai ascuns, Dumnezeul- idee al celor mai inalte constiinte ale religiei artistice),

lata ca Mantuitorul care se autodefineste ca fiind Galea, Adevarul si Viata este Gel ce are puterea inteleasa ca Atotstiinta si Atoatetinere, In toata activitatea Sa a respectat doua principii care, mai tarziu, in timpurile modeme, au fost conturate ca fiind unul din principiile didacticii (principiul accesibilitatii).

1) A invatattlland seama de individualitatea ascultiitorilor sm..

2) A invatat tinand seama de natura cunostlntelor pe care le-a impartasit. acestora.

Daca respectarea primului principiu tine de tactul pedagogic al personalitatii Sale si, in consecinta, ea a fost realizata de la sine, Mantuitorul intampina greutati uriase atunci cand trebuie sa aiba in vedere al doileaprincipiu, al doilea factor al procedurii, natura cunostintelon Ori, obiectul principal al invataturii Mantuitorului a fost ..•. mesianitatea ~i dumnezeirea Sa. Mesianitatea Sa este, in fond, constiinta menirii Sale, constiinta puterii Sale ca stiinta si ca forta transformatoare. Acest adevar de credinta trebuia spus oamenilor, nu numai la modul declarativ, pentru ca El este 'cheia de bolta a rnvataturii crestine. lisus trebuie sa vorbeasca despre Sine despre misiunea Sa divina, Dar,dificultateade a invata despre Sine Insusi este indoita, caci El reclama pentru Sine nu numai demnitatea unui prooroc, ci, cum spuneam, mai ales aceea de Mesia,Fiu al lui Dumnezeu, atribute ce tree peste puterea de intelegerea mintii omenesti; harul divin poate face ca aceste adevaruri sa fie experiate prin

68

Pe de alta parte, El a trebuit sa infrunte una dintre :.1U<leCat;lJle oamenilor dintotdeauna.. anume aceea de a consuspecta, neadevarata marturia despre. Sine. Cand ~ ..... u~_·_ aude ca"pe Sine Fiu al lui Dumnezeu S-a facut" ea rastignirea Lui, uitandu-I binefacerile minunate LVI1Jl"""'. De aceea, Mantuitorul tine sa ne spuna noua oamebiruiti de prejudecati si de necredinta: "Daca marturisesc rtosmra Mine Insumi, marturia Mea nu este adevarata. Altul marturiseste despre Mine.si stiu ca adevarata este i'i .. tunape care 0 marturiseste des pre Mine. Voi ati trim is la el a marturisit adevarul. Dar Eu nu de la om iau ci va spun acestea ca sa va mdntuui" (loan 5,31-34). mai departe: "lar Eu am marturie mai mare decdt a lui caci lucrurile pe care Mi le-a dat Tatal casa Ie savdrsesc, aces tea pe care le lac Eu, marturisesc des pre Mine ca M-a trim is. Si Tatal care M-a trim is, .Acela amiirturisit Mine" (IoanS, 36-37). Si, inca mai departe: "Cercetati ca socotitica in ele aveti viata vesnica. $i acelea care marturisesc despre Mine" (loan 5, 39).

. mult decat a spus Mantuitorul aici nu se poate inchipui aU.lUL''''a,-V spune cineva. Scripturile, lucrurile pe care le-a facut

Tatal care L-a trimispentru a le savarsi si loan despre El. Si totusi, oamenii se poticnesc in a primi o spurie cu infinita amaraciune Mantuitorul: "Si sa veniti la Mine, ca sa aveti viatal"(loan 5,40). putea, cu slabele puteri ale mintii noastre sicu obiceiul ce s-a instapanit peste oamenii acestui veac, sa ne .·lnltret)anl: de ce nu S-a marginit Iisus la a impartasi oamenilor 1/Q111invatatura Sa doar acea parte pe care sa 0 poata primi, de sa nu se poticneasca? Era oare absolut necesar sa ne arate ca . .Li.l '_"L'" HL"'''UU. nu era destul sa ne faca a ne impartasi din drepturile

69

venirii Lui lara aceasta marturisire? Ei bine, ne-o spune chiar El m pasajul de mai sus: "va spun acestea ca sa va mdntuui". Fara a-L recunoaste cu toata fiinta noastra ca Invatatorul si Domnul, ca Mesia, Fiu allui Dumnezeu, nu putem sa ne mantuim, fiira de El nu putem face nimic. In raspunsul dat la marturisirea lui Petru a spune din nou: pe aceasta marturisire de credinta se cladeste Biserica Lui. Aparent paradoxal,aceasta marturisire despre sine este impletita cu 0 adancasmerenie, caci tot pe sine si Fiu al Omului S-a facut, Puterea Sa atoatetiitoare, puterea Sa care a t~it din El atunci cand S-a atins de poala vesmantului San femeia cu scurgere de sange, puterea cu care a ridicat din patul durerii pe atatia bolnavi, puterea cu care a ridicat din morti pe Lazar, pe fata lui lair si pe baiatul vaduvei si pe cati altii, puterea cu care a invins pacatul si moartea este in fond invederata de adanca Sa smerenie.

Metodele de invatamant intrebuintate de Mantuitorul in activitateaSa au fost: 1) expunerea; 2) conversatia; 3) demonstrap a lntuitiva; 4) modelarea; 5) eooperarea; 6) asaltul de idei (brainstorming-ul); 7)deseoperirea; 8) problematizarea;

9) studiul de eaz; 10) studiul eu cartea.

1) Expunerea este 0 metoda complexa de transmitere sistematica si continua a cunostintelor prin intermediul limbajului oral, imbinat cu dialogul, discutia, limbajul audiovizual .si experimental-aplicativ.

Mantuitorul a folosit-o la modul exemplar, ea pretandu-se eel mai bine naturii cunostintelor transmise ascultatorilor, Dintre formele de expunere Mantuitorul a folosit prelegerea (predica de pe munte de exemplu), (0 forma de expunere cu un pronuntat caracter abstract) In special cea magistrala si prelegerea dialog:

lata cum este caracterizata prelegerea magistrala in cursurile de pedagogie: "Esle un tip de expunere ex catedra ce se realizeaza de la pupitru, de la catedra, fn general sub forma de

70

. Este 0 forma de expunere care pastreaza 0 anum ita

J:n,f/yM:rn fntre profesor si ·elevi. 0 astfel de prelegere are un >~~,."''' ••• succes, numai daca profesorul are prestigiu stiintific sf un deosebit talent pedagogic" 13 .

" Prelegerile Mantuitorului au fost magistrale in intelesul direct al CUll.U~U". Sa reluam predica, prelegerea magistrala de pe munte 5,6, 7, 1-27). La sfarsit, Sf. Evanghelist adauga impresiile In acel pasaj pe care l-am reluat mai inainte (Matei 7, 28).

'. Nu este acum si aici momentul pentru a-I analiza bogatia de lmratiitru:cl sifrumusetea. Sa remarcam doarmijloacele folosite Mantuitorul lisus Hristos pentru a comunica acest urias continut de idei si de simtire,

In primul rand, El si-a pregatit cadrul. S-a urcat pe munte Palestinei erau muntii Lui) "vazdnd multimile" spune Sf. Evanghelist. Prin aceasta pare a ne spune ca prezenta multimilorce "mergeau dupa El, din Galileea, din Decapole, din Ierusalim, din Iudeea si de dincolo de Iordan" L-a inspirat,

"L-a determinat sa vorbeasca, Au venit langa El ucenicii Lui si, astfel, Mantuitorul inconjurat de cei apropiatica de un veritabil stat major, "deschizdndu-Si gura, ii invata", 0 parte din predica se adreseaza In mod special ucenicilor, alta parte multimilor, Ne dam seama de aceasta din continutul de idei pe care 11 transmite. Ca este asa, ne-o spune direct Sf. Evanghelist (Cap. 6), cand vorbeste despre aceasta predica. La inceput zice: "st El, ridicdndu-Si ochii spre ucenicii -Sai, zicea. Yltericiti ... ?". Mai apoi, la versetu127, spune: "Iar voua celor ce ascultati, va spun ... ".

Va fi vorbit mai.incet pentru ei si dintr-o data, va fispus tare:

"Ati auzitca s-a zis celor dedemult ... ", "Eu insa va spun voua ... ", aducand invatatura cea noua pentru cei multi.

13Ioan Bontas, op.cit.,pag 139.

71

Logica intema apredicii de pe munte este uluitoare, desi ea este 0 impletire intre 0 predica pentru ucenici si. una pentru multimile de la poalele .muntelui. Dupa ''fericirile'' adresat.e ucenicilor moriveaza faptul de a le fi spus lor aceste lucrun: "voi.sunteti sareaplimantului... voi sunteii luminalumii". Le-a impartasit lor acestea, pentru ca lumina lor sa lumineze inaintea

oamenilor.

Intr-o inlantuire logica perfecta, de la versetul 17 mai departe

Se adreseaza rnultimilor, oamenilor pentru care-i pregateste pe ucenici. In continuare, discursul merge crescendo, .atingand mornentede un dramatism extrem, motivat de gravitate a lucrurilor pe care le dezvaluie. Pentru a sublinia anumite aspecte, Mfulhlitorulapasa pana la refuz pe argumentare afectiva, fireasca si necesara intr-un discurs de asemenea anvergura. lata: "Jar daca ochiul tau eel drept te smintestepe tine, scoate-l si arunca-l de la tine ... " '(Matei 5, 29). Este cunoscut faptulca multi au in~erpret~t ad literam asemeneapasaje din predicile Mantuttorului, neintelegand marea stiinta oratorica a Acestuia, marele talent, talent dumnezeiesc, de a le conduce sufletul spre adevar,

Incheierea discursului "in parte", pentru ucenici, trimite la Tatal Cel din ceruri ("fncat sa vada faptele voastre cele bune si sa slaveasca pe Tatal. vostru Cel din ceruri"), iar eel pentru multimi trimite tot la .Tatal: "Fiti, dar, voi desavdrsiti, precum Tatal vostru eel ceresc desavdrsit este". Finalul trimite la Tatal Cel ceresc, la tinta spre care se indreapta tntreaga Sa activitate. Este indemn, concluzie a celor spuse .mai inainte, ideal, apo-

teoza de discurs.

Sfintele.Evanghelii vorbesc si despre alte predici de acest fel,

pe care Mantuitorul Ie-a adresat oamenilor. Iata, predi~a din Sinagoga din Capemaum (loan 6, 44-:58). Spre deosebire de predica de pe munte, aceasta irumpe.izbucneste, din sufletul

72

fiind prilejuita de 0 discutie cu ucenicii, (6,26-44), discutie ""'''''-G determina sa-si dezvaluie Mesianitatea si Dumnezeirea discurs fierbinte, greu de inteles pentru mintea lor. De "'!.I":'-:'-:'" pacea care invaluie predica de pe munte, al carui mesaj a putut fi receptat de ascultatori, nu se mai afla in .. uu; ... v~u acestui discurs dramatic. Sf. Evanghelist relateaza

·.·.·,df~sOlre comentariile iudeilorcare Il insotesc: "Deci iudeii se fntre ei, zicdnd. ... " sau: "Deci multi din ucenicii Lui, au zis: Greu este cuvdntul acesta! Cine poate sa-l 6,60).

Este 0 predica magistrala, inserata intr-un alt tip de predica, care Mantuitorul a folosit-o in activitatea Saca nimeni aItul. yorba de prelegerea dialog. lata pasajul de la loan cap. 8 de 31-59. Este 0 predica ce dovedeste tot Mesianitatea ~i Sa, cautand s-o faca inteligibila pentru iudeii de lege. Argumentele izbucnesc cu tot mai mult dramape masura ce ele sunt contestate deascultatori, Predica se

...... ,Hv_.v furtunos, dupa ce Mantuitorulspune cuvintele teribile: adevarat zic voua: eu sunt mai fnainte de. a fi fost ". ludell iau pietre si arunca asupralui. A fost 0 nr""rIU'rI CU oponent" In limbajul pedagogiei modeme. 0 alta l·c;\,···'n:redlc3. magistrala ce debuteaza printr-un dialog, este aceea de loan 14. Este numita-de rezumatul capitolului Cuvantarea de o pace de taina, pacea marilor adevaruri invaluie cu

·.TatmIDsfiera ei aceasta cuvantare: Petru, mai lntai cu intrebarea Te duci, Doamne?", Toma, apoi, cu Intrebarea"Doamne stim unde Te duci; si cum putem sti calea?", Filip cuintre"Doamne, arata-ne noua pe Tatal si ne este de ajuns" si, in Iuda, cand zice: "Doamne, ce este ca ai sa Te araii noua si lumii", ii directioneaza continutul si-imotiveaza argumentele la un loco De la intrebarea lui Iuda incolo (cap. 14, 22),

73

cuvantarea Mantuitorului ajunge in punctul ei culminant, numele retine un aspect negativ al mvatamantului reli-

ajunge la momentul.cand totul in jur face, las and loc dis cursu- medieval, ce fl. avut in multe privinte, eel putin in vestul

lui, care curge cu 0 forta ce face sa te cutremuri, citindu-l. Este ;n.UJU'J. un caracter dogmatic. Ca Mantuitorul a folosit cu mare

cuvantarea testament a Acestuia ce ocupa cap. 14 (23-32) si conversatia euristica, 0 invedereaza, cu prisosinta, Sf.

intreg cap. 15 si 16. Ea nueste intrerupta de nimeni. Doar la Este de folos sa ne oprim asupra urmatoarelor

cap. 16, 18 Evanghelistul notcaza cateva vorbe de nedumerire: conversatia cu fariseii de la Matei (22,41·,46), care

"Deci ziceau: Ce este aceasta, ce zice? Putin? Nu stim ce zice". IHLlVUI"""~ si motiveaza 0 cuvantare de mustrare pentru acestia

Cuvantarea se incheiecu rugaciunea pe care Mantuitorul 0 multimilor, sau conversatia cu saducheii "cei ce zic ca

adreseaza Parintelui Ceresc ''pentru Sine, pentru Apostoli si este fnviere" (Matei 22, 23-32),sau convorbirea lui lisuscu

pentru toti credinciosii", Este un moment sfasietor, de bilant a lH"'UU'uu ce sfarseste printr-un monolog, printr-o expunere de

unei activitati "dat in fata Celui ce L-a trim is in lume", Este 0 adancime; convorbirea lui lisus cu fariseii despre ziua

rugaciunecu 'glas tare, facuta de Mantuitorul in fata lumii pen- LJ<l..lHVV ... '.·_· convorbirea lui ·lisus cu femeia samarineancajcon-

tru Sine sipentruea. Cuvantarea de despartire incepe cu un dia- cu Pilat si cu arhiereulla judecata.

log, continua cu 0 expunere pe un ton gray si sfarseste cu 0 toate aceste conversatii s-a nascut pentru interlocutorii Lui

rugaciune adresata Parintelui Ceresco " Nu mai putin impre- la descoperirea caruiai-a condus prin yorba sau prin

sionante sunt si alte cuvantari: Cuvantarea lui lisus despre ...... ''"'vJ.v. sfarsind prin a le fi dezvaluit, intr-o forma lapidara de

daramarea lerusalimului si a doua Sa venire. Cuvantarea asupra dar atat de sugestiva incat, la finele conversatiei, tu,

fariseilor si carturarilor si altele. ai un sentiment de triumf. Cine, citind raspunsul

o alta metoda de invatamantfolosita de Mantuitorul a fost: Mlintluitc)rului': "Tu, zicii" dat lui Pilat sau "Dati Cezarului ce

2) Conversatia sub cele doua forme ale ei: catehetiea ~i al Cezarului si lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu",

euristica. It<Y';,lasrmn dat celor ee-L ispiteau, nu au trait acest sentiment?

lata cum definesc tratatele de pedagogie aceste cuncepte: A folosit oare Mantuitorul conversatia catehetica cu sensul

Conversatia este metoda care vehiculeaza cunostintele prin •. ·im;au actual? Nu.Mantuitorul a impartasit adevaruri dogmatice, la

intermediul dialogului. Conversatia cateheticasustine dialogul mintea, cugetul ascultatorilor nu putea ajunge. Dar nu le-a

didactic bazat pe invatare mecanica. Conversatia euristica fiinta silindu-i sa Ie memoreze si atat. Mantuitorul le-a dat

sustine dialogul bazat pe invatare constienta, care sa conduca la pentru aajunge la ele si aceasta caleeste EI insusi, A

descoperirea adevarurilor. .Aceasta forma a fost denumita si deci conversatia catehetica in sensul unei expuneri cu

socratica sau "maeuticd'. (a mosi, anaste in greceste), Aceasta a fost la origine, conversatia de catehizare si asa

Inaintede a le regasi .aplicate in activitatea de invatare a pana azi in Biserica Ortodoxa, Conversatia cu Nicodim

Mantuitorului, sa remarcam faptul ca un tip de conversatie de fapt 0 convorbire, cele spuse de Nicodim prilejuind

poarta in pedagogie numele de conversatie catehetica sica, din . oexpunere si, in mai mica masura, 0 conversatie

74

75

euristica. Adevarul este ca cele doua tipuri de conversatii t, nu va muri, ramdne singur; iar daca va muri, aduee

artificial despartite. Nu exista una lara alta, in realitate una roadd (loan 12, 23-24).

poate fi doarpreponderenta dar nu absenta, 0 demonstratie Iogica de mare perspicacitate este de exem-

3) 0 alta metoda folosita intr-o maniera cu totul personala, cea de la Marcu cap. 7, In care Mantuitorul raspunde fari-

dumnezeiasca cu adevarat, este demonstratia lntuitiva. si carturarilor la acuzatia acestoraca ucenicii Lui nu

lata definitia metodei din tratatele de pedagogie: '''-/0»''- ..... _ dupa datina batranilor si mananca painea cu mainile

stratia intuitiva reprezinta modalitatea de a arata sau prezenta Sau, aceea in care se apara in fata acuzatiei ca a vin-

obiectele, fenomenele, proeesele ee se studiaza in forma lor na- Sambata, Si cate altele. Sesizandu-le, cand citesti textele

turala sau prin substitutii, in vederea asigurarii accesibiliiaiii . si cand nu te Iasi cuprins total de caldura si de

eunostintelor impartasite', Ea se impleteste cu demonstratia lor, ramanandu-ti disponibilitati de analiza, te intrebi:

logica, care a fost ridicata de Mantuitorul la ultima treapta cu unde a aparut, in legatura cu invatatura crestina, acel adagio:

putinta, Folosirea acestei metode in legatura cu invataturile de si nu cerceta sau magister dixit. Intruparea Mantuitorului

credinta pare, la prima vedere, paradoxala. Cad adevarurile de fost un act de smerenie, facut desigur pentru a indumnezei

credinta par a fi, prin excelenta, cele ce nu permit 0 demonstratie. omeneasca, dar acest fapt presupune sadirea imparatiei lui

Ei bine,pentru Mantuitorul care a creat pe om cu mintea lui in aceasta fire. Pe acesta 11 face utilizand toate caile

iscoditoare, a fost cu putinta sa-i demonstreze nedemonstrabilul. perceptie sensibila si cognitiva cu care este dotata aceasta

Evreilor de rand, robi ai legii le-a demonstrat asemenea Magisterul, Invatatorul si Domnul a fost El si El a spus,

adevaruri mergand la Scriptum si la intuitia legata de viata lor zil- dar Svalasat ispitit, contrazis pana la a fi batut cu pietre,

nica, Ce sunt pildele Sale altceva decat 0 demonstratie intuitiva. in tara Lui si aiurea, pipait, nerecunoseut, pus la incer-

Ce sunt pasajele care urmeaza decat 0 astfel de demonstratie? 1,.»';"." .. ", cu mintea si cu sufletul, A demonstrat Adevarul pe care II

"eel ee seamdna samdnta eea buna este Fiul Omului. lumii pentru a fi impartasit de aceasta. De aceea si spune

farina este lumea; samdnia cea bunasunt flii imparatieiiiar daca nu le-as fi spus, pacat n-ar avea. Acest "spus" are

neghinasunt flii eelui rau. Dusmanul care a semanat-o este sens de spusa dovedita, demonstrata,

diavolul; secerisul este sfiirsitul lumii, iar seceratorii sunt Iegatura stransa cu demonstratia intuitiva in care se uti-

fngerii"(Matei 13, 37-39). un model natural ce esteinvocat la modul abstract, se

"Asemenea este iarasi imparaiia eerurilor eu un navod aruneat fn mare si care aduna tot felul de pesti. far cdnd s-a umplut l-au tras pescarii la mal si, sezdnd, au ales in vase pe eei bunt, iar pe eei rai i-au aruneat afara"(Matei 13,47-48).

"Avenit eeasul ea sa fie preaslavit FiulDmului. Adevarat, adevarat zie voud ca daca. grauntele de grdu, cdnd eade in

76

77

4) modelarea, prin care se utilizeaza modele materiale si capabile sa reproduca caracteristicile esentiale ale tenomenetor studiate. Mantuitorul a folosit modelarea in forma cea mai elevata si mai desavarsita. El Insusi a fost si este 'H~JU~;l, Modelul de Om. Copiii sunt modelepentru locuitorii

imparatiei lui Dumnezeu. "Adevarat graiesc voua: Cine nu va

• A "

primi imparatia lui Dumnezeu ea un. prune, nu va intra in ea

(Luca 18, 17); vamesul si fariseul din parabola Mantuitorului sunt modele pentru modul de a ne ruga (de urmat si de neurmat) (Luca 18). Tatal este model de desavarsire (Fiti, dar, voi desavdrsiti, preeum Tatal vostru Cel eerese desavdrsit este) (Matei 5,48).

Marta si Maria sunt modele pentru felul in care sa ne pierdem incele lumesti sau in celeceresti. Ucenicii Sai vor fi modele de urmat in masura in care au iubire intre ei.

Sfintele Evanghelii si intreaga Scripturacontin, in fond, 0 tipologie de 0 complexitate uluitoare in care se gasesc prototipuri, modele, pentru tot ce poatefi gandit in legatura cu omul sicu lumea lui. Invatatura impartasita de Mantuitorul a fost data individual dar, eel mai adesea in grup.

5) Modalitatea de a studia 0 tema complexa in grup sau in echipa este numita in pedagogie cooperare.

Nu credem ca este riecesar a insista mult cu exemplificari si . alteargumente, pentru a intelege ca Mantuitorul a folosit cooperarea in eel mai inalt grad cu putinta si in cea mai eficace forma. Ucenicii saiau fost un grup, 0 echipa ce L-au insotit permanent. Cu rare exceptii (la Schimbarea la Fata de exemplu) ei s-au aflat impreuna in marile momente ale activitatii Sale, impreuna nu numai fizic, ci cu toata fiinta lor, cooperand in lucrarea de mantuire a lumii. Sa ne amintim, in acest sens, de cuvintele Mantnitorului: "Credinta Ta te-a mdntuit", prin care indica tocmaicoopcrarea in lucrarea de ·mantuire. Si apoi, faptul de a nu fi facut multe minuni in tara Lui, arata acelasi lucru, intr-un mod si mai pregnant.

Biserica lui Hristos este, in ultima analiza, bazata pe 0 cooperare intre membrii ei, intru Hristos.

78

6) In ultima vreme se vorbeste in pedagogie si de alta metoda si initiata de A.F. Osborn - Profesor de psihologie la GJriiversltaltea din Buffalo - S.u.A. Este yorba de "brainstorming" - creier, storm - asalt, furtuna) sau asalt de idei. Ea este lllUUaJlH<lc,",u de a crea in grup, in mod spontan si in flux continuu, idei, modele sau solutii teoretice si practice.

Este important sa observam ca, desi utilizeaza toate metodele bile pentru a atenua socul, Mantuitorul a realizat in .<~.J"""''''UJLV pe care le-a condussi invatat un asalt de idei. Ca este se vede din relatia lor notata cu deosebit simt psihologic de ".]J.JUI'U Evanghelisti, Am vazut deja astfel de reactii mai inainte, am analizat predicile Mantuitorului. Ele au' provocat eel

benefic asalt de idei asupra ascultatorilor si provoaca si Constienti de aceasta, Sfintii Parinti ce au alcatuit ...... .. ,~~, .... ~ .. ,~ auprevazut ca la fiecare sa se citeasca doarcateva il>Y'~riencot)e evanghelice pe care se cladeste slujba liturgica a zilei Altfel, asaltul de idei produs de textele scripturistice sa nu mai fie benefice.

In legatura stransa cu conversatiaeuristica; cu expunerea dialog~i cu demonstratia se afla invatarea prin ... "',."'u, .. erire, Descoperirea este 0 strategie complexa de a prin efort personal constiintele. Este deci un mod de ··ii.11I'nr<it""rp euristica, creativa prin excelenta. Mantuitdrul a folosit-o , eel mai complex mod cu putinta, avand in vedere dificultatea, l{i'pr'Ohmzlm(~a de nepatruns a adevarurilor revelate. sa nu uitam ca liturgic Ia iesirea cu Sfintele Daruri spune: "Cu taina chipuim", expresie de 0 profunzime Tara seaman. In Mantuitorului este mult loc pentru taina, pentru ceea nu trup si sange pot revela. Pe aceste lucruri tainice le putem ." in sensul eel mai bun al cuvantului, adica ni Ie putem ·'.rf"'nrF'7f"'ntl'l prin ajutorul Sfantului Har. Descoperirea personala

79

nu are, nu .trebuie sa aiba, nimic luciferic, ci doar un ..., .. "' ...... "1 caracter omenesc: Sa incercam, trebuie, este necesar sa mcercai

sa intelegem atat cat ne este ingaduit, Cand nupoate uUU''''«.>?; poate credinta. 0 spune limpede Mantuitorul in miilte locuri. exemplu, atunci cand le lamureste apostolilor rostul pildelor. aceasta ordine de idei, este oportun de invocat aici teoria L. Blaga expusa In Eonul dogmatic, Cunoasterea luciferica Censura transcendental+, Blaga pleaca de la asa.numitele doxuri ale teologiei crestine (unul si multiplu, fiinta si '"'13",,,,,," substanta si ipostaza) si ajunge la a transa net ca fiind paraoisiacaj metoda cunoasterii care nuisca dificultati pe planul abstractiunii logice sau aleintuitiei concrete si luciferica pe aceea care ir UI-""\.4 : antinomii, conflicte cu. realitatea, misterul si imposibilitatii unei formulari perfect logice si rationale in cuvintelor si constructiilor sintactice de care dispunem.

lata sentinta Parintelui Nicolae Delarochia: "Conditia aaamica» a cunoasterii nu va fi fost cu necesitate una la nivel logico concret naiv, ci mai degraba direct stiutoare a tuturor antagonismelor si paradoxurilor creatiei. Taria gdndirii sale vafi stat fn' intelegerea faptului ca temeiurile de structura ale lumii sunt paradoxa le", si maiales: "Cunoasterea nu e 0 simpla constatare - ar .Ii 0 simpla tautologie - e 0 tatonare teoretica; 0 aventura, unde-si au locul riscul,· nelinistea, tensiunea, confruntarea cu tot felul de cenzuri, surprizele si toate dificultdtile decodarii unui alfabet necunoscut". "Calea cunoasterii nu poatefi nici la modul paradisiac targa si usoara. ci strdmta $i asprd'. Dogma, ea metoda, lasa loc cunoasterii prin deseoperire, eu atat mai avansata eu cat

e1i~~jo:lit:ate:a Insului.sin lumii i'ntregi este mai avansata, a stiut asta Inca de la zidireaomului si pentru aceass-a desertat.de slava, venind la noi.

8) Descoperirea este strans legata de problematizare, 0 prin carese creeaza fn mintea interlocutorului o situatie

~'A''''~'+' intelectuala pozitiva, in vederea cunoasterii unui

sau fenomen. Mantuitorulia problematizat marile ,'1",,,,<1 .. ,,,.;' 'ale. invataturii Sale. Aceleadagio-uri: . "Adevarat,

zic voual" sau "Va veni vremea ... ", sau "Va venivresi acum este ... " sunt de natura sa semnaleze In rnintea si ascultatorilor Sai "problema" asupra careia era momenfaca lumina. Marile Sale adevaruri spuse sub forma de au fost precedate • de momente In care au fost mai intai

IVLI1vJ.uaLlL.(:l.LlJ. In acest sens, Mantuitorula folosit tacerile sau (de a spune ceva, dea vesti 0 binefacere). Sa ne nmtnn din predicade pe munte: "Ati auzit ca s-a zis: ... ". rmeaza ce s-a zis In legea veche, modalitatea prin care se In rninte ascultatorilor problema. Dupa care urmeaza:

Eu va zic voua ... ". Foarte sugestiva din acestpunct de este suspensia lasara de Mantuitorul .la intrebarea . carturarilor si batranilor: "Cu ce putere faci acestea? Si Ti-a dat Tie puterea aceasta, ca sa lefaci?" (Marcucap. 11). ? conversatie euristica, urmeaza refuzul de a raspunde.

9) .In continuarea acestorconsideratii legate de metodele de r:vatallnaIlt folosite de Mantuitorul, sa mai remarcam studiul.de adica modalitatea de a analiza multilateral un caz, 0 "'11,'''Tl'O, in vederea elucidarii saletotale.

vlodelarcapracticata In toata Sf. Scriptum este desigurun studiu

14 Un comentariu pertinent Ia N. Steinhardt (eseul: Cunoasterea lucife- dar, ·caz intalnit frecvent, adica un caz tipic. Face

rica sau paradisiaca? din volumul Prinaltii spre tine) Editura Eminescu, 1'/, · .... '''"U.UlLIJl studiul de caz izolat, singular? Nu numai ca 11 face, dar

Bucuresti, 1988. li.pf()pc.vadUli~1:e t d .

•. me 0 a care are' nu numai finalitate pedagogica,

80

81

82

CAPITOLUL IV

ci una cu totul superioara, eshatologica. In acest sens, sa ne amintim primul principiu alinva¢mantului crestin si, in sprijinul acestei idei, aducem minunatele cuvinte ale Mantuitorului de la Luca cap. 15: "Care omdintre voi, avdnd ° suta de oi si pierzdnd din ele una, nu lasa pe cele nouazeci si noua in pustie si se duce dupa cea pierduta, pdna ce ° gaseste? Si gasind-o, ° pune pe umerii sai, bucurdndu-se; si sosind acasa. cheama prietenii si vecinii, zicdndu-le: Bucurati-va cu mine, ca am gasit oaia cea pierduta. Zic voua: Ca asa si in cer va fi mai multa bucurie pentru un pacatos care se pocaieste, .decdt pentru nouazeci si noua de drepti, care n-au nevoie de pocainui', Fiecare om care a pacatuit este un caz, asupra caruia Mantuitorul se apleaca cu dragoste, judecandu-l cujudecata, cum spune un psalm.

10) 0 alta metoda de inva¢mant pe care 0 distingem in activitateaMantuitorului este studiul eu cartea. Poporul evreu a fost si este poporul cartii, Intreaga sa viata spirituala se desfasoara in jurul lecturii.dectura particulara sau colectivain sinagoga. Mantuitorul a citit in sinagogi si a predicat acolo. Era un cunoscator al Scripturiidesavarsit, caci EI 0 revelase alesilor Sai,profetii. De aceea indeamna adesea pe cei ce credeau orbeste in valoarea Scripturii: "Cititi Scripturile!". Dar, EI arata cum trebuie citita Scripture. La Marcucap. 12 se afla acea convorbire cu saducheii ce-i prilejuieste cuvintele: "Dare nu pentru aceasta rataciti, nestiind Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu?". In acest senseste bine sa revedem si versetele 35-37 din capitolul12 al Evangheliei dupa Marcu.

Din cele de mai sus vedem, atat cat a fost cu putinta sa scoatem in evidenta, complexitatea metodologica ainvatamantului pe care l-a facut Mantuitorul. Apostolii mai futai si apoi marii fuvatati si sfinti ai Bisericii l-au urmat pilda, creand un fuvatamant de.catehizare, organizat, fuca din primele veacuri crestine,

PREDICA MISIONARA ~I CATEHEZA iN PRIMELE VEACURI CRE~TINE

Sa, Mantuitorul Hristos adreseaza celor ucenici urmatorul indemn-porunca: "Datu-Mi-s-a

puterea, in cer si pe pamdnt. Drept aceea, mergdnd, ·<.1'J1lJiil'nfi toate neamurile, botezdndu-le in numele Tatalui si al $i al Sfdntului Duh, invduindu-le sa pazeasca toate cdte poruncit voua, si, iata Eu cu voi sunt in toate zilele, pdna

sfdrsitul veacului" {Matei 28, 18-20).

Prin aceasta face din' ei purtatori ai mesajului evanghelic, VJ.I',ClUU· "a.~'JJ.. si insufletitori ai bisericii primare, invatatori si prece marturiseau despre Hristos si despre invatatura Sa, ca ce au fost martori directi ai activitatii Sale, "pescari de

tsurneru: . Din textele Sf. Evanghelii careprivesc chemarea (Matei 4, 18-22, Marcu 1, 16-20, Marcu 2, 14, HJ.<U"'U 3, 13-15, Luca 5, 1-10, Luca 5, 27, Luca 6, 15, loan 1, 5-51) se desprinde concIuzia ca urmarea lui Hristos de catre dintre ei a fost actul final al unui adevarat proces de asupra sufletelor acestora.

Cum i-a pregatit, in continuare, Mantuitorul pentru a-I face

pescari de oarneni? In capitolul precedent am vazut deja cu cata le-a transmis invatatura Sa. Dar, inainte de a fi pregatiti si cuputerea Duhului Slant, ii cheama, Ie da putere asupra duhurilor celor necurate ("ca sa le scoata si sa

83

tamaduiasca orice boala si orice neputinta"), i-a trimis si le-a poruncit; "in calea pagdnilor sa nu mergeti, si in vreo cetate de samarineni sa nu intrati ... " si mergand, propovaduiti, zicand:

"S-a apropiat imparatia cerurilor. .. ", "fn dar ati luat, fn dar sa dati". Urmeaza 0 adevarata lectie de conduita a unui misionar si predicator crestin ce ocupa intreg cap. lOde 1a Matei.

Dandu-le sfaturi si porunci, Mantuitorul are treptat, viziunea dramaticei inclestari a celor' unsprezece ramasi mai tarziu, cu raul din lume (previziunea ca vor ramane doar 11 se afla la Matei 22; "iar eel ce va rabda pdna la sfdrsit, acela se va mantui").Au facut fata apostolii la primele incercari de apostolat cu tot ajutorul promis si dat de Mantuitorul, acestia, au avut si momente la care s-au poticnit din cauza necredintei celor dinjur si lipsei de "rugaciune si post". Sa ne amintim pasajul in care acestia se intreaba: "Pentru ce noi n-am putut sa-l 'izgoniml" (Marcu 9, 28). (Este yorba de duhul eel rau ee-l chinuia p~ un

copil). ,

ContinutulIectiei dat de Mantuitorul Ia Matei lOse afla, aproape identic, la Luca 10 si, prescurtat, la Marcu 6 unde aflam ca, de fapt au fost trimisi 72 de ucenici, cate doi, motivand, ca si la Matei, gestulsau: "Secerisul este mult sf lucratorii sunt putini" (Matei 9, 37 si Luca 10, 2). Apare aici in plus inregistrata cu un realism, induiosator, reactia celor 72 la intoarcere:

"Si s-au fntors cei saptezeci Tsi doi) cu bucurie zicdnd:

Doamne, si demonii ni se supun in numele Tau". Dar,deo coplesitoare importanta pentru un viitor ucenic al lui Hristos este reactia Mantuitorului: "in acest ceas, El S-a bucurat in Duhul Sfdnt si a zis: Te slavesc pe Tine, Parinte, Doamne al cerului si al pamantului, ca ai ascuns acesteade ceiintelepti si de cei priceputi si le-ai descoperit pruncilor. Asa, Parinte, cad

, asa a fost fnaintea Ta, bunavointa Ta" (Luca 10, 21).

84

Pentru fiecare reusita in activitatea misionara, Mantuitorul . bucura deci, "fn D~hul Sfant"l;>i, ce rasp lata mai mare poate l'ic;:t,~n1:a cineva?Prin aceasta "numele voastre sunt scrise fn

, spune Mantuitorul.

Abia aici gasim motivatia, din punctul de vedere al Dumnezeu si om, pentru alegereaucenicilot Sal. este, in fapt, aceea ca cei alesi erau "prunci" in fata Dumnezeu, cu to ate atributele prunciei duhovnicesti, Acesti , multimea ucenicilor, "bucurdndu-se; a fnceput sa peDumnezeu, cu glas tare, pentru toate minunile pe care

vcizux« zicdnd: Binecuvdntat este Imparaiul care vine fntru n1JJ1'1PJ'P Domnului! Pace in cer si slava fntru cei de sus" (Luca 37-38). Sunt, aproape identice, cuvintele cu care cetele saluta nasterea Mantuitorului si sunt spuse de ei la Acestuiain Ierusalim la Florii. Atributele prunciei lor

y,U~VV';'H' le-a dezvaluit acestea ca si ingerilor la nasterea "'v.uU~U~UJ. Acesti ''prunci'' auumplut, cu viata si activitatea lor, apostolic. Celor unsprezece, ramasi dupa plecarea . pierzarii" Ii se adauga Matia, ridicat la slujire si apos-

si, mai tarziu, "apostolul neamurilor", Pavel. Despre uriasa activitate si despre viata lorexemplara de crestini, vorbeste Stanta Scriptum prin Faptele Sflntilor Apostoli si insisi prin Epistolele lor. In afara de aceste scrieri canonice, documentele scrise despre activitatea catehetica misionara veacul apostolic se afla: Invatatura celor doisprezece A'n,n""i"I'" (Didachia), Constltutiile Apostolice, Epistola lui si Pastorul lui Herma.

85

1. Activitatea,catehetica misionara din veacul apostolic reflectata in scrierile canonice

ca, afara de loan, de Maiea Sa si de femeile mironosite lui Cleopa si Maria Magdalena, nu s-au aflat Ianga EI se savarsea pe Cruce si niei nu Lsau ingropat eu mainile Aflam ca nu L-au eunoseut pe Domnul dupa Invierea Sa din

In primul rand sa remarcam faptul ca eei ee au seris Sfmtele . pana cand Aeesta nu li s-a facut eunoseut, printre altele

Evanghelii sunt dintre apostoli si ueeniei. Astfel, ~~ntele noua peseuire minunata, de exemplu, prin care se

Evanghelii sunt primele serieri care vorbe~e. despr: ae~IVltate~ UJ."'U'~.~ un cere ce include miraeolele si meandrele credintei),

catehetica si misionara a apostolilor si ucenicilor Mantuitorului, Mai departe, din "Faptele Sfintilor Apostoli", aflam ca prima

prin ehiar faptul ca au fost serise eu seop eateh~ti~ si m~sionar . de frati ("iar numarul lor era ca la 0 sum douazeci"

si, desigur, prin continut. Adaugam faptul, nu lipsit de impor- 15) a eunoseut 0 prima perioada, urmatoare Invierii

tanta, ca eele pentru Evanghelii nu au fostsin~rel~. ~le au fost In care s-au bueurat de Mantuitorul Insusi.

alese dintre multe altele, neeanoniee sau apoenfe, tinand seama n .... V".,v ... LVL, El1i"S-a si fnfiifi$at pe Sine viu dupa patima Sa prin

de "gradul de inspiratie divina" pe care-I contin, folosind sin- doveditoare, aratdndu-li-Se timp de patruzeci de zile si

tagma dr. S. Bulgakoffl i, lata ee adauga aeesta la pag. 26: 111l1",hiJ7f1 cele despre imparaiia lui Dumnezeu" si ''pe cdnd ei priveau,

"Biserica Noului Testament a trait, in timpurile primare atdt de inaltat si un nor L-a luat de la ochii lor" (Fapte 1, 3- 9).

infloritoare ale existentei ei, cu destivar$ire fara ~a,!i sfinte, Urmeaza pogorarea Duhului Sfant in ziua Cincizeeimii, pe

chiar fara Evanghelii: acestea nu s-au format deca.t m. cursul Apostolii "erau toti impreuna la un loc". Sfanta Scriptum

primului secol si au fost constituite incanon, ca st epistolele eele ee s-au petreeut eu ei: "si s-au umplut toti de .

apostolice, mult mai tdrziu", . " Sfant si au fnceput sa vorbeasca in alte limbi, precum Ie

In Sfintele Evanghelii, au fost reflectate, eu smereme, m duh lor Duhul a grai" (Fapte2, 4).

de adevar, to ate ridicarile si coborasurile ueenieilor Glosolalia este forma de manifestare eea mai socanta a

Mantuitorului .: Pe langa eele spuse mai sus In legatura eu condinei noi a Apostolilor, aeeea de oameni umpluti de Duhul

alegerea lor si eu primele lor activitati ~~sionare,. a~a~ ca au darea nu este singura si niei eea mai .importanta desigur.

ajuns greu si numai In urma interventiei Harului dlVl~, la a . IF... LJLUL- oras eosmopolit ea lerusalimul si, mai tarziu, intre nea-

experia adevarurile de credinta privind . persoana $1 rolul prima conditie pentru a intra In .relatie eu oamenii In ve-

Mantuitorului (vezi Marturisirea lui Petru); aflam ea s-au eertat adueerii lor la credinta era aeeea a depasirii barierelor de

pentru intaietate si ca au fost certati de Mantuit~rul ~entru Un prim dar al Duhului Sfant pentru apostoli a fost

aceasta: aflam ca unii din ei s-au lepadat (Petru), ea altii n-au j;:,n.'~VJLUHU. adica toemai vorbirea In alte limbi, rara efort per-

erezut in Inviere rara sa atinga ranile Mantuitorului (Toma); · •.... ··n.~_n de invatare a aeestora.

o parte dintre ascultatori au fost impresionatibenefic de' eele se petreeeau eu apostolii "Parti si mezi $i elamiti.: li auzim

87

15 S, Bulgakoff, Ortodoxia, Sibiu, 1933, pag. 26.

86

pe ei vorbind In limbile noastre despre.(~p~ele mi~~,nate. a~~ lui Dumnezeul" (Fapte 2, 9-11). "0 parte, si nu ton, 'Iar altii, batjocorindu-i, ziceau ca sunt plini de must" (Fapte ~, 13)._ lata ca nici harul covarsitor ce i-a umplut peapostoh odata cu pogorareaDuhului Sfant nu a putut inmuia inimile tuturor cel.or ce.iau avut .. privilegiul de a asista la acest moment umc, exceptional, din istoria omenirii. Lucrarea Duh~luiS~ant asuyra celor ce .puteau 'sa-L primeasca este desav~lta pnn c~va~t, printr-o predica a lui Petru. Este a doua predica a acesnna, din celepe care leinregistreaza Sf. Scriptum (Prima este la a~egerea lui.Matia -si laacea primapredica se adreseaza ascultatorilor cu:

':' ,,' '. "" -,.. '.. 4 ••

"Barbatifrati" . Este, poate, pentru prima oara m istona omemrn

cand apelativul de frate pentru un semen are acoperire teologica, fundament principial si mai ales are acop~rire .In dr~gostea ee-l inspim).Predica lui Petru are doua parti, Pnma, .m care acesta reia pasagii de.laproorocul Ioilce vorbesc tocmai despre momentul cand Domnul "va. turna" din DuhulSaupeste tot

. trupul. (Atentiela verbul folosit, care sugereaza deja ideea de prea plin, debelsug, de lichid .ce scalda intru curatire), Acest apel la proorocii Vechiului Testament era absolut necesarpe~tru a putea discuta mai departe cu iudeiica~ora seam:esa. A?la dupa ce aceasta rememorare Ii aduce In stadiul de subiecte ga.nditoare si simtitoarede mesaj nou, Sf. Aposto~, Petru. reia:

"Barbati israeliti, ascultati cuvintele acestea... Cuvmtele importante pe care voia si trebuia sa le spuna priveau persoana Domnului Iisus Hristos, pe care aici apostolul 11 numeste "barbat adeverit intre voide Dumnezeu, prin puteri, prin minuni si prin=semne pe care le-a facut prin El Dumnezeu in

mijloculvostru" (Fapte 2, 22). .

Le .aminteste ca "pe Acesta, voi Lsaii luat si, pironindu-L, prin mdinile celor fara de lege, Is-ati omordt",

88

. • . Ajunge apoi Ia punctul central al acestei catehezedogmatice:

Mantuttorului. Pentru a 0 justifica, apostolul recurge

Ia Scripturi (la David sila proorocia sa) si abia apoi la lor de martori ai invierii "Caruia not toti suntem mar(Fapte 2, 32). Formidabil a fost si ramane pentru poporul prestigiul legii. Acesta trece inainteaevidentei reprezen-

de faptul istorical invierii carora apostolii si alti ucenici fost martori. Cuvantarea lui Petru este aproape toata incoppe marturia Scripturii. Un alt fapt semnificativ:vorbind de Apostolul zice: "Dumnezeu a insiat pe Acest Iisus, Caruia noi toti suntem martori" (Fa pte 2, 32) si.rnai apoi, la 2,36

lU,"'U~.'_ cuvantarea cu cuvintele: "Cu siguranta sa stie deci toata lui Israel ca Dumnezeu, pe Acest Iisus pe Carevoi rastignit, L-a facut Domn ~i Hristos". Aceste dona ..,"',,"' gii lasa loc pentru discutii, pentru precizari privind dum•• 11~L.~lL~a Mantuitorului: Apostolul se margineste la a vorbi de IVl.~~Jlan.1LaL~a Sa. Cu siguranta, aceasta motivat fiind de pruncia novmceasca a ascultatorilor sai. Acest fapt este invederatsi . faptul ca cheama la botez "in numele lui Iisus Hristos" ·IVn~4·"" 2, 38) si nu In numele Sfintei Treimi (Pasaj dat mai jos). ca"ei auzind aces tea, au fost'patrunsi 'la inima st au

catre Petru si ceilalti apostoli: Barbati frati, ce sa facem?" '1'."_. __ 4._ 2, 37). Se recunosc deci ca frati intru ideea mantuirii prin ·· .. ·U¥;n·~"'n dar If;li recunosc si pruncia intru cele duhovnicesti prin copilaresc "ce safacem?". Raspunsul lui Petru este lapidar:

rocam-va si sa se boteze fiecare dintre voi in numele lui Iisus spre iertarea pacatelor voastre, veti primi darul u.,nUUL Sfant" (Fapte 2, 38). A fost destul? NucaciScriptura "Si cu alte mai multe vorbe marturisea si-i indemna, zicdndcMdntuui-va de acest neam vic!ean";dupa care, In fme, "ceice au primit cuvdntul lui s-au botezat",

89

o cuvantare, cu structura si continut aproape identic, tine Petru In pridvorullui Solomon, din temp luI din lerusalim, dupa ce vindeca un olog (Fapte cap. 3). Si, totusi, .la putin timp dupa prima, despre Mantuitorul si despre Invicrea Sa din morti nu se mai spune:"Dumnezeu a fnviat pe Acest Iisus", ci"Dumnezeul parintilor nostri a slavit.pe FiulSau, lisus" (Fapte 3, 13) si, la sfarsit: "Dumnezeu, inviind pe Fiul Sau, L-a trim is ~ntai fa voi, sa va binecuvdnteze; ca fiecare sa se intoarca de la rautatile sale" (Fapte 3, 26). In scurt timp, lumea invata sa primeasca adevarul de credinta intreg, Inca inainte . de botez. Si dupa aceasta cuvantare, Scriptura noteaza: "lar multi din cei ce auzisera cuvdntul au . crezut, si numarul barbatilor credinciosi s-a facut ca la cinci mii",

Faptele Apostolilor noteaza si alte lucruri semnificative in ce priveste activitatea de catehizare inainte si dupa botez. lata cateva. Activitatea de catehizare publica, asa cum s-a infaptuit ea la acel inceput de era presupune "indrazneald", cuvant care revine frecvent in Fapte. Amintirea mortii pe Cruce a Mantuitorului Ie oprea avantul dar puterea Duhului Sf'ant care-i umplea cand vorbeau multimilor Ie compensa putina credinta, Era departe Inca timpul cand moartea pentru Hristos era dorita si chiar cantata, neoesitandpentru a opri acest mod daunator de a 0 intelege 0 adevarata campanie apologetics, lata, 11 vedem pe Petru vorbind fiira fuca poporului de rand, dar, atunci cand vorbeste pentru prima oara mai-marilor lor si batranilor si carturarilor din lerusaIim, autorul Faptelor noteaza: "Atunci Petru, plinfiind de Duhul Sfiint, le-a vorbit" (Fapte 4, 8), iar,· maiincolo, "Si vazdnd ei indrazneala lui Petru si a lui loan $i stiind ca sunt oamenifara carte si simpli, se mirau" (Fapte 4, 13). Au fost Inchisi pentru aceasta indrazneala. "Fiind sloboziti, au

. venit la ai lor si le-au spus cdte le-au vorbit lor arhiereii si

90

". Umbra slabiciunii In fata orgoliului carturaresc Ii va fi C'i'ncer'cat poate caci, iata, intreaga obste cere de la Dumnezeu urmatoarele: "Si acum, Doamne, cauta spre amenintarilelor si robilor Tdi sa graiasca cuvdntul Tau eu toata indrazneala;

lnLLnl,UTI!U dreapta Ta spre vindecare ~i savar~ind semne si miprin numele Sfantului Tau Fiu Iisus" (Fapte 4, 29-30).

Este prima rugaciune coleetiva a Bisericii primare. Sa aminte ca prin ea Biserica luptatoare cere putere de lupta cuvant, prin "cuvdntul Tau" spune textul, cere vindecare, .semne ~i minuni savarsite In numele Domnului pentru a Ie da In . aceasta lupta, Indrazneala In propovaduirea

cuvantunn lui Dumnezeu era vitala pentru Biserica ce se nastea, incat: "Pe cdnd se rugauastfel, s-a cutremurat locul fn care adunati; si. s-au umplut toti de Duhul Sfiint si graiau indrazneala cuviintul lui Dumnezeu" (Fapte 4, 31) si mai '''"I'''''l'': "Si cu mare putere Apostolii marturiseau despre Domnului Iisus Hristos si mare har era peste ei toti" 4, 33). Mantuitorul Ie promisese In predica de pe munte: + si vi se va da; cautati si veti afla; bateti si vi se va aescntae voud', Noi toti credem, si bine facem, ca acest indemn se adreseaza noua tuturor. Ce este sigur este faptul caEl se dreseaza Apostolilor si ucenicilor Sai pe care-i pregatesc pen-

propovaduirea imparatiei lui Dumnezeu siin aceasta idee, telul acesta, tot ce am cerut li s-a dat. Li s-a dat har , indrazneala In predica, chiar si semne si minuni pe care In alta parte, Ie exclude ca mijloace firesti, pentru

ajunge la credinta, Aceste semne si minuni infaptuite de apos. In popor (Fapte 5, 12) au facut ca "fried mare" sacuprinda toata adunarea si pe toti cei care au auzit acestea.

Frica, sentiment animalic m forma lui primara, poate fi, si este . una nascatoare de bine, chematoare de har pentru mantuire,

91

Dintre semnele si minunile daruite de Dumnezeu apostolilor Sai, doua ni se par semnificative si sunt esential legate intre ele: sfatullui Gamalielsi aducerea lui Saul in obsteacrestlna. Dumnezeu le-a trimis ce le lipsea: un carturarprintr-o minune si 0 pace, vremelnica e drept, dar vital necesara, prin sfatul profesorului lui Saul, cel, la picioarelecaruiaa invatat aceasta lege parinteasca (vezi Fapte 22, 3), Gamaliel.' Sfatul lui Gamaliel razbate peste veacuri ca principal argument al dumnezeirii Bisericii lui Hristos: "Feriti-va de oamenii acestia si lasati-i, caci daca aceastahotardre sau lucrul acestaeste de la oameni, se va nimici; iar daca este de la Dumnezeu, nu veti. putea 'sa-t nimiciti, ca nu cumva sa va' aflati si luptatori impotriva lui Dumnezeu" (Fapte 5, 38-39). eel ce a dat acest sfatera desigur . un cunoscator allegii vechi, nu numai in litera ei.

Saul din Tars este adus de Dumnezeu la credinta printr-o minune .. Pentru carturarulSaul argumentele din Scripturi nu inseamna nimic. El este adus in dar obstii crestine ca eel mai luminat, mai invatat si mai larg vazator dintre crestinii timpului sau. Mai tarziu, carturari ca Augustin sau Pascal sau Claudel si cati altii ca ei, au fost adusi lfulga turma lui Hristos tot prin interventi a .miraculoasa a lui Dumnezeu in istorie. Ei sunt "vase alese" prin care cuvantul lui Dumnezeu a ajuns in lume atotstapanitor, Un carturar ca Pavel spune despre el insusi: "dar nimic nu iau in seama.si nu pun nici un pret sufletul meu, numai sa implinesc calea mea si .slujba mea pe care am luat-o de la Domnul Iisus, de a marturisi Evanghelia harului lui Dumnezeu" (Fapte 20, 24). A predicat "noaptea siziua" (Fapte 20, 31), ani in sir; neferindu-se sa vesteasca toata "voia lui Dumnezeu" (Fapte 20, 27), .uneori "prins cutotul de cuvdnt" (Fapte 18, 5), uneori tinand "lungul sau cuvdnt" (Fapte 20, 9) pana cand un tanar cu numele Eutihie adoarme si cade de la etaj, ceea ce nu-l

92

lUllnV'u .... '~ pe Pavel sa continue ("a vorbit cu ei mult pdna in Dupa .• ce istoriseste intrarea lui Saul in Biserica lui , ill Faptele Apostolilor se ridica, coplesitoare personaliacestui carturar ce s-a invrednicit dedemnitatea de Apostol.

In Faptele Apostolilor aflam despre el, ca pe un memento, ca acestea: "intrdnd in sinagoga, a vorbit cu indrazneala de trei Zuni, discutdnd cu ei si cautdnd sa-l incredinteze J/V",,//,·'" imparatia lui Dumnezeu" (Fapte 19,8). Sau: "Decimulta au stat acolo, graind cu indrazneala intru Domnul, Care

/;, ',,,,,,i'i .. tlI .. io pentru cuvdntul harului Sau, facand semnesi mi-

mdinile lor" (Fapte 14, 3). Neobosit,neinfricat, llVU .......... ,.~......... i$i urmeaza calea si slujba sa "de a marturisi harului lui Dumnezeu", 0 singuradata revolta pune pe el (in Macedonia) si ia 0 hotarare ce face din el neamurilor. lata pasajul: "Sf stdndei impotriva si el, scuturdndu-si hainele, a zis catre ei: Sdngele vostru n<'1'ln.,.·n capului vostru! Eu sunt curat. De acum inainte ma voi la neamuri" (Fapte 18, 6).

Dar Pavel, intreg, urias in statura sa morala si intelectuala ne prin Epistolele sale. In Fapte face minuni, boteaza,

. calatoreste, indruma, patimeste de te intrebi de

cu putinta ca petoateacestea sa Ie implineasca un om, dar

Epistole numai vorbeste. Cuvantarile lui Pavel din Fapte, la cap. 13, cand i sezice intaia data Pavel, de catre Elimas, a doua in acelasi capitol in sinagoga din Pisidiei (16-42), a treiaIn Areopag (17, 22-23) la " .... vue"", a patra cuvantarea de ramas bun de la Biserica Efesului 18-35), a cincea In lerusalim (cap. 22, 1-21), a sasea infata lui Felix (cap. 24, 1 0-21}$i a saptea in fata lui Fortus.siaregelui

·.~~_ll""a. (cap. 26, 2-23), nu este poate niciuna pe masura epissale.

93

Vom zabovi asupra cuvantarii din Areopag. Neobosit, in asteptarea lui Sila si Timotei, "discuta fn sinagoga cu iudeii si cu cei credinciosi, si fn piata, fn fiecare zi, cu cei care.erau de fata" (17, 17). Nu intamplator cei care Ii remarca prezenta sunt "unii dintrefilosofii epicurei si stoici" care, "ludndu-i cu ei, l-au dus la Areopag, zicdnd: Putem sa cunoastem si noi ce este aceasta invatatura; graita de tine!". Carturar subtil, Pavel i~i porneste cuvantarea cu invocarea singurului altar care nu-l scandalizase in Atena, altar a carui prezenta alaturi de cautarile filosofilor justifica incercarea de a Ie vorbi atenienilor; anume eel inchinat "Dumnezeului necunoscut". Religia artisitica in forma ei cea mai elevata se intalneste aici cu religia revelata in forma ei desavarsita.

Dumnezeul religiei revel ate este eel "Care a facut lumea sf toate cele ce sunt in ea, Acesta fiind Domnul cerului sf al pamdntului" si "nu locuieste in temple fiicute de mdini, nici nu

. . d "

este slujit de mdini omenesti, ca si cum ar avea nevote e ceva .

El "a facut dintr-un singur sdnge totneamul omenesc, casa locuiasca peste toata fata pamdntului, asezdnd vremile cele de mai fnainte rdnduite si hotarele Iocuirii lor; ca ei sa caute pe Dumnezeu doar L-ar pipai si L-ar gasi, desi nu e departe de fiecare din noi, caci fn El traim si ne miscam si suntem precum au zis Sf uniidintre poetii vostri: caci al Lui neam si suntem". lata ca omul religiei artistice conceput in individualism de monade sau, eel mult, in ideea de fiu al unei patrii, le este dezvaluit afi fiu al neamului omenesc, gandit in solidaritate universala deci. Cautarea lui Dumnezeu de catre om este motivata lapidar, oarecum abscons ("asezand vremile cele de mai fnainte randuite si hotarele locuirii lor, ca ei sa caute pe Dumnezeu").

Vremile cele de mai inainte au cunoscut Edenul biblic, caderea.omului si apoi cautarea lui Dumnezeu. Este formidabil

94

modul de a-L cauta pe Dumnezeu: "doar L-ar pipai si

gasi" caci, aparent paradoxal, intaisa-l pipai si apoi sa-l . Asa a si fost in "vremile cele de mai fnainte rdnduite", si L-au reprezentat, pipaindu-L, in religia artistica, si apoi gasit intreg in religia revelata. Este momentul sa le spuna

marele adevar de care s-au apropiat si ei mult: "desi nu e de fiecare din noi, caci in El traim si m; miscam si Carturarul Pavel le cunoaste cultura cu tot ce avea ea

,- .... • _",.. o_ •

bun in legatura cu omul pentru a cann mantuire vemse

Urmeazao sentinta, 0 motivatie si 0 delimitare in timp: 1) "Fiind deci neamulluiDumnezeu", 2) "nu tresa acceptam ca dumnezeirea este asemenea aurului sau . sau pietrei cioplite de mestesugul si gandirea omu. Nu trebuie (sentintal) vazuta dumnezeirea in statuia

. artistice, pentru ca, din neamul lui Dumnezeu fiind, sa- L· experiem asa cum se cuvine Lui, adica in Duh si Veacurile in careacest mod de a-L experia nu a fost prin ' prezent, apostolul le numeste "veacurile nestiintei" pe

Dumnezeu le "trece cu vederea". Este momentul sa le voroeasca de Mantuitorul prin Care "va judeca lumea fntru drep. Este semnificativ faptul ca dintre toate atributele -1Y.u,uu,,-,.· torului, doar acela de judecator intru dreptate le este spus atenienilor. Justitia, ca idee si reprezentare, este singura in care vUJL ......... lor ii putea face loc, cu usurinta, in toata plenitudinea . Sau (Pavel stia si aceasta, bine.si sesizase ca este locul

care-si putea pune primul pas de invatatura noua). Urmeaza propozitie a cuvantarii: "Daruind tuturor incredintare, invierea Lui din morti". Incredintarepentru ce?

Desigur, pentru vrednicia Sa intru savarsirea acestei judecati, Caci, drept judecator al intregii omeniri, nu poate fi decat cin:;a ell . atribute dumnezeiesti si invierea din mortt prin propriile

95

96

laviirs<::ste Duhul Care-i insufletea. Nu numai marelePavel a adus la credinta de Mantuitorul Insusi, prin putereaDuhului dar si multi altii, Sa ne amintim de temnicerul lui Pavel

lui Sila la Filipi (cap. 16) cu toata casa lui, sau de famenul de Filip pe drumul de la lerusalim la Gaza (cap. 8), sau

venire a la credinta a lui Comeliu din Cezareea (cap. 10).

IJ ...... ,nr·n .f" •• au' vestit, la timpul lor,: zilele ace1ea de inceput de era 1

"Domnul va .turna din Duhul Sau peste tot trupul si fiii

$i fiicele voastre vor prooroci si cei mai tineri ai vostri vedea vedenii si batrdnii vostri vise vor visa. inca si peste Sale si peste slujnicele Sale va turna fn acele zile, din Sau si vor prooroci" (Proorocul Ioil.esa cum este rea-

acest pasaj in a doua cuvantare a lui Petru din Fapte, cap. 2). adevarat revelatorii, dumnezeiesti, sunt cuvintele . din ziua Floriilor. Momentul, in sine, musteste de Iata-l, redat la Luca (cap. 19,37-40): "Si apropiinde poalele Muntelui Maslinilor; toata multimea ucenibucurdndu-se, a fnceput sa laude pe Dumnezeu, cu glas pentru toate minunilepe care le vazuse, zicdnd:

no,nll"n1'l,tnt este Imparatul care vine fntru numele Domnului! in cer si slava intru eei de sus. Daruniifarisei din multime zis catre El: invtifatorule, cearta-ti ucenicii. Si El, raspuna zis: Zic voua: Daca vor tacea acestia, pietrele vor stri. Ei bine, cu atat mai mult, cand Impararul Se afla deja in lui Dumnezeu, stand de-a dreapta . lui Dumnezeu" asa

L-a vazut Stefan inainte de moarte '(Fapte 7, 55-56) si Slant, Mangaietorul, pogorase peste Apostoli si peste fiind turn at, in acele zile, cum zice proorocul Ioil, si vor fistrigat. Yom vedea mai incolo, din epistole si din

scrieri necanonice pe care Ie-am amintit, cat de intins era proorociei,al glasolaliei, al vedeniilor, al yiselor, al puterii

forte este un lucru dumnezeiesc. Este locul in care .se IJV .. ..,JU..",\; multi. Printre cei ce "alipindu-se de el" dupa aceasta cuvantare, intrerupta, afla totul si cred, se afla Dionisie Areopagitul, unul dintre marii exegeti ai perioadei apologetice, Comparand aceasta cuvantare cu acelea in care le vorbeste iudeilor, posesori ai unei culturi legata de religia revelata a Vechiului Testament

,

ne dam seama de forta de patrundere si de cunoastere a acestui Apostol si, nu in ultimul rand, de stiinta sa in ale omului si a conditiei sale. Marea problema a catehezei veacului apostolic care a fost justificarea primirii mesajului evanghelic printre neamuri si delimitarea justa de legea veche, a fost rezolvata, in mare parte, datorita largimii de spirit aacestui Apostol, in principiu, si datorita activitatii sale misionare printre neamuri si printre iudei, in fapt.

Faptele Apostolilorse incheie, parca apoteotic, vorbind tot despre Apostolul Pavel: "far Pavel a ramas ani fntregi in casa Iuata deel cu chirie, si primea pe toti care veneau la el, propovaduind imparatia lui Dumnezeu si invatdnd cele despre Domnul Iisus Hristos, cu toata indrazneala si fora nici

o.piedicd". ,

Sa ne oprim putin pentru cateva concluzii privind activitatea cateheticasi misionara a apostolilor si ucenicilor Mantuitorului asacum este ea aratata in Faptele Apostolilor.

1. 0 prima conc1uzie se impune cu puterea evidentei, anume aceea ca intreaga aceasta activitate se afla sub semnul harismei. Ea a inceput in ziua Cincizecimei dupa pogorarea Duhului Sfant si, cum am vazut mai sus, mereu se vorbeste in Fapte despre faptul ca apostolii si unii dintre ucenici erau plini de Duh Sfant si pentru aceasta graiau cu indrazneala despre cele ale lui Dumnezeu si faceau multe "minunisi semne mari" in popor. Ceea ce nu reusesc sa faca ei cuslabele lor puteri omenesti,

97

98

Astfel, pana la capitolul X la legea veche se raporteaza toti la 0 "Calauza spre Hristos' cum 0 numeste Sf. Apostol Pavel Epistola catre Galateni3, 24. In capitolul 10 suntem facuti la un moment hotarator in istoria Bisericii lui Hristos. "a vazut ceruldeschis si coboriindu-se ceva ca 0 fata de pdnza, legata fn patru colturi; lasdndu-se pe pamdnt. in

erau toate dobitoacele cu patru picioare si tdrdtoarele pamdn-

. si pasarile cerului. Si glas a fost catre el: Sculandu-te, Petre, .. si mandnca. Iar Petru a zis: Nicidecum, Doamne, caci (ltC;'tUl,£U£U n-am mdncat nimic spurcat si necurat. Si iarasi, a oara a fost glas catre el: Cele ce Dumnezeu a curatit, tu le numesti spurcate" (Fapte 10, 11-15). In continuare ni se ca ''pe cdnd Petru nuse 'dumirea fntru sine ce ar putea sa

vedenia pe care 0 vazuse" (Fapte 10, 17). Dumnezeu ii ite dezlegarea prin venirea trimisilor sutasului Corneliu drept si temator de Dumnezeu si marturisit de tot neamul ,.UU.'t>HtJl". Acestora, Petru, luminat, le spune: "voi stiti ca nu se unui barbat iudeu sa se uneasca sau sa se apropie de eel

alt.neam, dar mieDumnezeu mi-a aratat sa nu numesc pe un om spurcat sau necurat" (10, 28) iar, mai incolo: "Cu nfl'''"nrnT inteleg ca Dumnezeu nu estepartinitor, ci, in orice eel cese teme de El si face dreptate este primit de El. Si

a trim is fiilor lui '. Israel cuvdntul, binevestind pacea .prin Hristos" (Faptel.O, 34-36).

....... Apoi, in pericopele 37-43 Petru face 0 succinta prezentare a . cuvant "Care a fost fn toata Iudeea ... adica des pre Iisus Nazaret". Marturia lui Petru privind cele poruncite despre ""''''lUIUl· RU este totusi suficienta pentru ca "credinciosii taiati ,jn,lnr,oi.",,·" s-o primeasca, Momentul hotarator al intrarii neain lege a Domnului este pecetluit de Duhul Sfant care "a peste toti cei care ascultau cuvdntul" (10, 44). Atunci

miraculoase. Acestea se petreceau atat de frecvent, .. inc at se simte nevoia nu numaide a leconsemna, ci si de ada norme, pentru ca ele sa nu fie stanjenitoare in Biserica si pentru a le preciza statutul in Aceasta.

2. Harul care covarsea in acele timpuri, face ca pregatirea cateheza pentru botez sa fie de 0 mica amploare, en totulinexistenta. Asupraacestui aspect merita sa zabovim. Cei trei mii "ce s-a adaugat fn ziua aceea" a Cincizecimii'Bisericii lui Hristos si apoi alti cinci mii au primit botezul in urma unei nredici misonare, . predica prin care Apostolul realizeaza 0 sumara dar esentiala cateheza dogmatica, Cateheza morala consta, adesea, intro singuraporunca, dar esentiala:"Pocaiti-va". Sa nu fim surprinsi de aceasta, 'Peste. multi dintre catehumenii acelor timpuri trecuse tavalugul. activitatii si botezului lui loan (vezi Fapte, cap. 19). Acesta realizase deja, pentru ei, cea mai desavarsita cateheza morala cu putinta, Pentru ceilalti, porunca cu intregul sau mesaj etic, nu putea ramanefara ecou, caci era "plinirea vremii" in care venise Domnul. In privinta adevarurilor de credinta pe care trebuia sa le accepte catehumenul pentru a vrea si a putea saprimeasca botezul, ele sunt adesea cuprinse intr-o singura formula de credeo, care putea fi: "Cred ca Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu' (Fapte 8,37) sau, si mai simplu: "Cred fn Domnul Iisus" (Fapte 16, 31) .Ia botezultemnicerului lui Pavel si a lui Sila. Mai semnalam aici inca un fapt, anume acela ca odata cu crestinarea parintilor se botezau si copiii. Presupunem aceasta din multele situatii in care un barbat, cap de familie se boteza cu "toti ai lui" deodata (De exemplu.Fapte 16,33,16, 15).

3. Problema de principiu a carei lamurire strabate ca un fir rosu cartea Faptelorapostolilor, esteaceea a raportului intre legea veche sl cea nona si, legat deaceasta, statutul neamnrilor in lumina doctrinei Mantuitorulut.

99

"Credinciosii taiati fmprejur, care venisera cu Petru, au ramas uimiti, pentru ca darul Duhului Sfdnt s-a revarsat si peste neamuri. Caci iiauzeau si pe ei vorbind in limbi si slavind pe Dumnezeu" (10, 45, 46). Proba Duhului Sfant 11 face sa porunceasca "ca-acestia sa fie botezati in numele lui Iisus Hristos" (10, 48). Acest fapt produce tulburare mare printre iudei si, la Ierusalim, Petru se justifica In fata lor ( cap. ,11). Sa ne mai oprim insa asupra urmatorului moment, celde la cap. 13, 45-51 In care Pavel si Bamaba se intorc catre neamuri pe cand iudeii "vazand multimile, s-au umplut de pizma si vorbeau impotriva celor spuse de Pavel,hulind". Conflictul crcste In intensitate, Indit se cuvine reglementat de "Apostoli si preoti, cu toata Biserica" (15, 22) la primul Sinod Apostolic. La cap. 17,5 aflam un pasaj asemanator pam la identitate cu eel de sus: " iar iudeii, umpldndu-se de invidie si ludnd cu ei pe cdiiva oameni de rand, rai, adundndgloata intardtau cetatea ... ". La cap. 21, 18 - 40 si Pavel este confruntat din nou cu marginirea de gand si simtire a iudeilor, este indemnat la 0 nevinovata inscenare pentru a nu-i sminti pe acestia, la care consimte, Este totusi prins si.urmeaza epopeea purtarii sale prin imperiu pana Ia Roma, pentru a fi aici judecat de Cezarul. Ultimul capitol din Fapte istoriceste intalnirea lui Pavel cu cei din neamul sau, laRoma. Rezultatul? Pavel le spune: "Deci cunoscut sa va fie vouaca aceasta mdntuire a lui Dumnezeu s-a 'trimis paganilor, fii ei VOl' asculta" pentru ca "inima acestui popor (al iudeilor) s-a invdrtosat si cu urechile greu au auzit siochii lor si i-au fnchis" (28, 27- 28).

Problema aceasta a neamurilor este reluata In epistole, cu toata argumentatia posibila,

Peste veacuri, poporul iudeu cu istoria sa zbuciumata insoteste neamurile printre care' se afla imprastiat, N ae Ionescu, in prefata cartii De dona mii de ani a lui Mihail Sebastian defineste evreul

100

pe insul"ce traieste istoriaevreiascd', Cu unefort de obiec- 4'ti,it",t·p pe care sesimte In stare sa-l faca, Nae Ionescu justifica suferintele 'evreilor intre neamuri, incadrand problema "elementara problema a psihologiei multimilor",

Pentru functia si pertinenta conc1uziilor redam mai jos pasaj dinaceastaprefata: "Evreii sunt poporul ales. . trebuie sa 0 marturiseasca nu numai orice evreu, ci si orice Evreii sunt poporul ales, pentru ca cu ei a facut

"'I "'''-TlLTLto.otouprimullegamant. Ei stiu asta. Un popor ales are insa fmplinit 0 functiune; ca el nu a ales din cauza a ceva ci » si

. vdrtos inca - pentru ceva intr-un anumit scop. Dar, pentru

. poata fmplini misiunea lui, el trebuie sa se ptistreze ca "VU'VVI ales. Asta iarasi au inteles-o evreii. De aceea, fn istoria inca de la fnceput, se poate identijica extrem de lesne 0

1I-",'fL/.JrI.I.U. constanta nu numai de a-si sfinti viata, dar si de a, 0 pura de orice contact cu cei de alta credinta.: Constiinta ,'<'1InO'rirlirit,titii credintei lor, constiinta superioriuuii lor depopor nutrea in ei un imens orgoliucare, astazi, dupa atdtea #ol',nr,Cl/'iri si suferinte este tot asa de intact cum erafn timpurile de cea mal mare stralucire nationala: Desigur, evreiiau fost fntotdeauna un corp strain in mijlocul neamurilor cu care au venitin atingere ... Sa se recunoasca insa ca dacaprocesulacesta de diferentiere, de singularizare, de izolare este asa de departe dus astazi, incdt fntre evrei si celelalte neamuri.nu se mai pot arunca punii statomice, apoi el a lost initiat nu de celelalte neamuri, ci chiar de evrei.

Vechiul Testament este 0 lege care e sf a noastra, a.crestinilot; intrucdt si noi 0 marturisim, ar trebui deci ca fntre noi si evrei sa , fie ceva comun: Vechiul Testament. Sitotusi, nu e. Pentru ca ceea ce face fondulethosului evreu nu e legeacea veche ci comentariul ei... Talmudul a luat locul Thorei".

101

Aceste conc1uzii la care conduc Faptele Apostolilor sunt, cu prisosinta, intarite de Epistolele Sf. Apostoli. In continuare ne vor bucura cugetul si inima cu cele adanci dintre pasagiile acestora careprivesc Invatamantulde credinta In general, si pe eel al acelor timpuri, In special.

lata, pentru inceput urmatorul pasaj de. la Epistola catre Romani, cap. 10: "De vei marturisi cu gura ta ca Iisus este Domnul si vei crede in inima ta ca Dumnezeu L-a fnviat pe El din morti, te vei mdntui. Caci cu. inima se crede spre dreptate, iar cu gura se marturiseste spre mdntuire ... Dar cum vor chema numele Aceluia fn Care inca n-au crezut? Si cum vor crede fn Acela de Care n-au auzit? $i cum vor auzi,/iira propovaduitor? Si cum vor propovadui, de nu vor fi trimisi? .. Prin urmare, credinta este din auzire, iarauzirea prin cuvdntullui Hristos". lata aici enuntat limpede 0 parte a primului principiu alcateheticii si omileticii. In Epistola I catre Corinteni, cap. 2, Sf. Ap. Pavel vorbeste de sinergia teandricoharica In propovaduireaEvangheliei, completand prin acestacontinutul de. adevar al primului principiu. lata textul:

"St eu, fratilot; cdnd am venit la voisi v-am vestit taina lui Dumnezeu, n-am venit ca iscusit cuvdntator sau ca intelept, caci am judecat sa nu stiu intre voi altceva, dedit pe Iisus Hristos, . si pe Acesta rastignit. Si eu. fntru slabiciune si cu frica si cu cutremur mare am fost la voi. far cuvdntul.meu si propoviiduirea mea nu stateau tncuvinte de. induplecare ale intelepciunii omenesti; ci In .adeverinea Duhului ~i a puterii, pentru ca credinta voastra sa nu fie In intelepciunea oamenilor, ci In puterea lui Dumnezeu ..• far noi n-am primitduhul lumii, ci Duhul eel de la Dumnezeu, ca-sa cunoastem cele daruite noua de Dumnezeu: pe care Ie si graim, darnu In cuvinte lnvatate din intelepciunea omeneasca; ci incuvinte Inviifate de la Duhul Slant, lamurind lucruri duhovnicesti, oamenilor duhovnicesti".

102

Saualtele, In acelasi spirit: "Caci Hristos nu m-a trim is ca sa ci sa binevestesc, dar nu cu intelepciunea cuviintului, ca nu ramdna zadamica crucea lui Hristos" (1 Corinteni 1, 17). "Nu ca de la noi insine suntem destoinici sa cugetam ceva ca lanoi. insine, ci destoinicia noastra este de la Dumnezeu" Corinteni 3, 5).

"Caci in har sunteti mdntuiti, prin credinta, si aceasta nu e la voi: este darul lui. Dumnezeu; nu dinfapte, ca sa nu se nimeni" (Efeseni 2, 8-9).

Iisus trimite la Tatal, iar alesii Sai intru propovaduire trimit la

Dumnezeu. lata ca credintanoastra arata catre.trecut si catre cer.

Invatamantului de credinta este In continuare zidit cu pricepere caci, iata, In Iegatura cu omul duhovnicesc, Marele stol ne spune ca un astfel de om se naste dintr-unul trupesc ce este "prune in Hristos". Despre unii ca acestia spune: "Cu lapte v-am hranit, nu cu bucate, caci inca nu puteti a mdnca si inca nici acum nu puteti, fiindca sunteti tot trupesti" (cap. 3, I Corinteni). lata aici dovada indubitabila a unui invatamant

.. In perioada apostolica organizat pe un fundame~t teo-

retic constientizatsi pe 0 practica de invatare corespunzatoare. Cat poate face omul aici si cat face Dumnezeu ne spune Sf. Apostol. printr-o metafora: "Eu am sadit, Apollo a udat; dar Dumnezeu a facut sa creased (I Corinteni 3,6). lata pusi la locul lor propovaduitorii legii lui Hristos: "Cel care sadeste si gel care uda sunt una si fiecare isi va lua plata dupa osteneala sa. Caci noi impreuna-lucrdtori cu Dumnezeu sun tem " (I Corinteni 3, 8-9). "Si avem comoara aceasta in vase de lut, ca sa se fnvedereze ca puterea covdrsitoare este a lui Dumnezeu si nu de la noi' (II· Corinteni 4, 7).

"Caci armele luptei noastre nu sunttrupesti, ci putemice inaintea lui Dumnezeu, spre dardmarea intariturilor. Noi

103

surpam gdndurile si toata trujia care se ridica impotriva cunoasterii lui Dumnezeu si tot gdndul fl robim, spre aseultarea lui Hristos" (II Corinteni 10,4).

Este mai important ca omul care sadeste si uda,' inspirat si trimis pentru aceasta tot de Dumnezeu prin Duhul sau eel Sfant, cum spusese mai sus, sa fie un gradinar priceput, care sa invete pe toti, lara prejudecati de rasa, neam sau stare sociala, vorbind fiecaruia In limba lui, limba In sensdirect si metaforic. 0 spune limpede Sf. Apostol Pavel cand zice: "Dator sunt si elinilor si barbarilor si invaiatilor si neinvatatilor" (Romani 1,14).

"Cu iudeii am Jostea uti iudeu, ea sa dobdndesc pe iudei; eu eei de sub lege, ea unul de sub lege, desi eu nu sunt sub lege, ea sa dobiindesc pe eei de sub lege; eu eei ee n-au Legea, m-am facut ea unul fora lege, desi nu sunt fara Legea lui Dumnezeu, ci avdndLegea lui Hristos, ea sa dobiindesc pe eei ee nu au Legea, eu eei slabi m-am facut slab, ea pe cei slabi sa-idobdndese; tuturor toate m-am facut, ea, in oriee chip, sa miintuiesc pe unit" (I Corinteni 9, 20-22).

Acest text care vadeste "nebunia propovtiduirii" (1 Corinteni 1,21) ce l-a stapanit pe marele Apostol sintetizeaza, In acelasi timp, esentialul In ce priveste activitatea de catehizare, Cuvantarile sale date In Faptele Apostolilor 11 concretizeaza cuprisosinta, .

Ca invatamantul religios era nu numai de. natura dogmatica, In ce priveste metoda, ci unul bazat pe creativitate izvorata dintr-o profunda cunoastere a psihologiei umane, ne este ararat de urmatorul text:" Caci trebuie sa fie intre voi si eresuri, ea sa se invedereze intre voi cei. incercati" (1 Corinteni 11, 19), text a carui profunzime de mesaj ne duce cu gandulla rostul ratacitilor de la legea Domnului ce impanzescastazi lumea cu eresurile lor.

104

Un alt pasaj inacelasi spirit: "... destoinieia noastra este de Dumnezeu Cel ee ne-a invrednicit sa jim slujitori ai Noului 1~.'·lUfj'le"~l. nu ai literei, ci ai duhului; pentru calitera ucide,

duhulfaceviu" (II Corinteni 3, 5-6). .

Este interesant faptul ca-prin acelasi principiu didactic justiSf. Apostol Pavel rostul neamurilorin primirea credintei: caderea lor, neamurilor le-a venit miintuirea, ca Israel tntarate riivna fata de ele.; Caci v-a spun voua, nea: Intrucdt sunt eu, deei, apostol al. neamurilor, slavesc mea, doar voi izbuti sa atdt rdvna eelor din neamul meu sa mdntuiesc pe unii dintre ei" (Romani 11, 11; 13-14).

Interesul acestui text consta In aceea ca. principiile de peda..... ~,.,._ divina ce sunt implicate In relatia Dumnezeu-Om justiistoria acestei relatii, Marele Apostol a ajuns sa inteleagasi propovaduiasca acest profund adevar, Istoria omenirii este, fond, intruparea unei pedagogii universale.

Tematica activitatii de catehizare realizata de Sfintii Apostoli Epistole este atotcuprinzatoare. De Ia probleme adanci, subde dogmatica, pana la probleme legate de comportamentul .d,UUU.'." totul.isi afla locul cuvenit In acestea. Cateheze dogmatice

o adanca elevatie realizeaza Sf. Apostol Pavella Romani (In cu legea Vechiului Testamentsi cu chemarea nea"u, .... u," (cap. 1-11) In 1 Corinteni (despre inviere la cap. 15), In (din nou, despre rostul legii ca fiind calauza spre ".I..I.""'V", cap. 3-5), In Efeseni (despre Hristos ce este mantuirea ' ·KP1icaroS:l1OI la cap. 2 si Biserica-Trup al lui-Hristos la cap. 4) la Tesaloniceni (despre "cei adormiti si des pre eel ramasi vii, la »ventrea Domnului" lacap. 4, 13-18" cap. 5), cateheza ce se con-

· la 2 Tesaloniceni (cap. 1 si 2) si, In fme, la Evrei care, afara

ultimul capitol, este 0 larg cuprinzatoare cateheza dogmatica. Epistolele sale, Sf'antul Apostol Petru motiveazadogmatic

105

conduita morala pe care trebuie sa 0 aiba un crestin adevarat, iar Sfantul Apostol si Evanghelist loan, in prima sa epistola, realizeaza 0 cateheza dogmatics privind pe Dumnezeuca lumina si iubire, pe Hristos ca mijlocitor al nostru catre Tatal si despre Sfanta Treime.

Aceste cateheze sunt urmare a discutiilor, uneori a ratacirilor, ce framantau proaspatul aluat intruHristos din cetatile si Bisericile carora se adresau. In acest sens, iata un pasaj edificator de la(I Corinteni I, 10-11); "Va indemn, fratilor; pentru numele Domnului nostru Iisus Hristos, ca toti sa vorbiti la Jel si sa nu fie dezbinari intre voi; ci sa fiti cu totul unitiin acelasi cuget si in aceeasi intelegere. Cad, fratii mei, des pre voi, prin cei din casa lui Hloe-mi-a venitstire ca la voi sunt certuri". Aceste certuri despre care afla Sf. Apostol 11 determina sa astearna pe hartie /'salutarea cu mana mea, Paver' dupa ce aduce lumina in punctul in care se poticnesc. Randurile de mai sus prevestescacea perioada despre care vorbeste C. Noica in eseul "Cdnd incepe cultura europeand": "Timp de 450 de ani(325-787), intregi mase deoameni anonimi (si nunumai spiritele conducatoare) aveau sa se bata pentru idei. Disputele medievale de mai tdrziu; de la Sorbona, aveau sa ramdna, pe ldngaluptele Bizantului, un simplu. spectacol,ca turnirurile cavaleresti" .

, Apostolii stiau puterea ascunsa in cuvantul lui Dumnezeu pe care-I propovaduiau: "Cad cuvdntul lui Dumnezeu e viu si lucrator si' mai ascutit dedit orice sabie cu doua taisuri, si patrunde pdna la despartitura.sufletului si duhului, dintre incheieturi si maduva; si destoinic este sa judece simtirile si cugetarile inimii" (Evrei 4, 12). lata deci, cuvantullui Dumnezeu e viu si lucrator si destoinic sa judeee dar este mai ascutit ea 0 sabie eu doua taisuri, Se euvine a umbla eu el eu grija, spune Sf. Apostol

106

''pentru ca toti gresim in multe chipuri; daca nu greseste in cuvdnt, acela este. barbat desavdrsit; in stare sa se ''''T1''nYl,''7~ in intregime" (Iacov 3, 2). De aceeaindeamna: "Nu va voi multi invaiatori, fratii mei, stiind ca noi, invatatorii, mare osdnda vom lua" (laeov 3, 1).

In acelasi spirit, iata si urmatorul pasaj din Evrei (cap. 5, -14 sicap, 6, 1-2) care arata, in plus, atmosfera ee vestea disdin perioada eoneiliilor "in privinta aceasta. avem mult si lueruri grele de tiilcuit, de vreme ce v-ati fticut la auzit. Caci voi, care de multa vreme s-ar fi cuvenit sa

invaiatori, aveti iarasi trebuinta ca cineva sa va invete cele inceputuri ale cuvintelor lui Dumnezeu Sf ati ajuns sa

nevoiede lapte, nude hrana tare. Pentru cit oricine se cu lapte este nepriceput in euviintuldreptiitii, de ce este, prune. far hrana tare este pentru eei desaviir~iti, auprin obisnuinta simturile invatate sa deosebeasca binele raul. De aceea, lasdnd inceputuriie cuviintului. despre "1'Ii~fn'~ sa neridicam spre eeea ee este desaviir~it,flira sa mai mmem dinnou temelia invaiaturii despre pocainta de faptele si des pre credinta in Dumnezeu, a invataturii des pre despre punerea mdinilor; despre invierea mortilorsi judecata vesnicd". (Unul dintre luerurile grele de talcuit ehiar eel din pasajul de mai sus (Evrei 4, 12) si priveste.triHV"V~J'H·,U. suflet, duh, trup in struetura fiintei umane).

Sa tragem invatatura din aeeste randuri; cateheza era facuta temelia fiind: eateheza morala (''pociiinfa de Japtele

, despre credinta in Dumnezeu, invatatura despre botez, invierea mortilor si judeeata vesnica. Aceasta de temelieera "laptele" cu care se hraneau eei prunei, "nepriceputi in cuvdntul indreptarii", Interesant aeest mod de , earaeteriza pe eei ce nu au devenit"desavarsifi"in sensul de

107

108

(14,3), apoi la II Petru 1, 19-21: "avem astfel intarirea VUJUULUl proorocesc, la care bine faceti ludnd aminte, ca la 0 ce straluceste In loc fntunecos, pdna cdnd seva lumina de si Luceafarul va rasari fn inimile voastre. Dar, mai inainte toate,trebuie sa stiti ca nici 0 proorocie a Scripturii nu se talcuieste dupa socoteala fiecaruia, pentru ca niciodata proorocia s-a facut din voia omului, ci oamenii cei sfinti ai lui

, rurnrteceu au grait, purtati fiind de Duhul Slant").

La prestigiul acesta de oameni ce graiesc''pu'rtati fiind de «t-runuc Slant" fac apel mereu apostolii atunci cand cer sa fie "'lv'~UU in disputele de credinta pe care le limpezesc. La acesta

pe acela de martori ai unor momente din viata

Mantuitoru . (Sf. Apostoli Petru, Pavel si loan). Un fapt semni: in munca de catehizare, acesti invatatori de exceptie folochiar exemplul propriilor experiente duhovnicesti, cu toata ;;strlef(~ni': a. intru zidirea celor pe care-i invata, In acest sens, zidipentru orice crestin sunt randurile Sfantului Apostol Pavel laIl Corinteni 11, 12. In totul, din Epistole se inalta uriasa, ca far calauzitor pentru Biserica, autoritatea Apostolilor ca in,ratli.tori ~i "slujitori ai lui Hristos si ca iconomi ai tainelor Dumnezeu" (1 Corinteni 4, 1). Aceasta autoritate se face . ta in toate scrierile ce vorbesc de viata Bisericii in veacul aoostolic. Vom analiza aceste scrieri, din punctul de vedere al ... ,....LHULUUL>Yl· de credinta, in cele ce urmeaza,

aici, anume acela ca poate primi "hrana tare" a lucrurilor de talcuit. Acestia nu pot deveni invatatori ai altora, cu indreptarii". In epistole se afla multa invatatura pentru "prunci" mai ales 0 asidua cateheza morala, gandita ca temelie pentru lucrarea urmatoare intru desavarsire (vezi 1 Corinteni 7, 6, 7, 8; Romani 12,6,8; Coloseni 3,2; l 'Iesaloniceni 3; lacov 1; 1 3,4, 5). In acelasi timp se afla si "hrana tare" ("lucruri cu anevoie de inieles" II Petru 3, 16), pentru cei vrednici sa primeasca insa, nu pentru "cei nestiutori si neintariii" cumspune Sf. Apostol Petru (II Petru 3,16) care "le rastalmacesc, spre a pierzare".· Framantarea aratata de pasagiile de mai sus, legata de invatatura decredinta, a facut cacei ce propovaduiau invatatura sa fie 0 categorie de crestini cu statut aparte, In ce priveste responsabilitatea lor de "cdrma foarte mica" poarta corabia (Iacov 3), (responsabilitate ce-i priveste pe toti deopotriva), ci si In ce priveste "gradul de inspirafie"care insufleteste propovaduirea, Intru aceasta, Sfantul Apostol Ii imparte In: "intdi apostoli, al doilea prooroci, al fnvCi!titori"(I Corinteni 12, 28). Se vedea si .la Efeseni 4, 11-15:

"Si El a dat pe unii apostoli, pe altii prooroci, pe altii evanghelisti, pe altii pastori si fnvii{atori, spre desaviir$irea sfintilor, lucrul slujirii, la zidirea trupului lui Hristos, pdna vom ajunge toti la unitatea crediniei si a cunoasterii Fiului lui Dumnezeu, starea barbatului desavdrsit, fa masura vdrsteideplinatatii lui Hristos, ca sa nu mai jim copii dusi de valuri, purtatiincoace si incolo de orice viint al invaiaturii, prin inselaciunea oamenilor, prin viclesugul lor; spre uneltirea ratacirii, citindnd adevarul",

Despre proorocii acelorasi timpuri vorbesc mult apostolii, dand sfaturi pentrua-i vadi pe cei mincinosi ("eel ceprooroceste vorbeste oamenilor, spre .zidire, indemn si mdngdiere" (1 Corinteni 14, 3) si mai incolo: "eel ce prooroceste, zideste

2. Activitatea catehetica din veacul apostolic reflectata in scrierile necanonice ale partntltor apostolici

Este cunoscut faptul ca parinti apostolici sunt numiti .. crestini din a doua jumatate a sec. 1 si din prima Jutnatate a celui de-al doilea, care au fostucenici ai Sfintilor

109

Apostoli sau aucunoscut pe apostoli. Tennenul a fost pus in cir- Didahia are 16 capito le al carer continut este, pe scurt,

culatie in sec. XVII de primul editor al scrierilor acestora, J.B. . in cap. I-IV se realizeaza un catehism moral care tre-

Cotelier in lucrarea sa Patres aevi apostoli, 2 volume; 1672. El spus catehumenilor inaintede botez (La inceputul cap. v.,

cuprinde aici epistolele Sf. Bamaba, Clement Romanul, Ignatie incep instructiunils pentru botez,se spune: "Dupace ati

al Antiohiei, Policarp si Pastorul lui Henna. Mai tarziu, Gallandi mai inainte toate cele de mai sus botezati ... ").

adauga la cei cinci de mai sus pe Papia si pe autorul Epistolei Partea a doua, cap. VII-X, cuprinde instructiuni liturgiee

catre Diognet. In 1873 are loc senzationala descoperire a U ..... .:>IJH ... botez, post, rugaciune, euharistie ~i marturisire, Aflam ca

Didahiei celor doisprezece apostoli de catre mitropolitul .;b<)te:zul se' face "in numele Tatalui si al Fiului si al Sfdntului

Nicomidiei, Filotei Vreiniu, al carui autor necunoscut este trecut " in apa proaspata, prin cufundare de trei ori. Daca nu au

inrandul parintilor apostolici. Scrierile acestora fac trecerea de nici una nici alta (adica nici proaspata nici calda), toarna

la scrierile revelate ale Noului Testament si literatura patristica. cap de trei ori apa "in numele Tatalui si al Fiului si al

Ele s-au bucurat de 0 atat de marepretuire, incat unele dintre ele tului Duh", Se porunceste postul inainte de botez acelui ce

au capatat autoritate canonica fiind incluse in codiciiBibliei si ooteaza, a celui botezat ~i a altor cativa. Postul sa nu fie ca al

sunt oglinda, transmisa peste veacuri, a vietuirii crestine din u."'uv~, ca al iudeilor adica, lunea si joia, ci miercurea si

primul si al doilea secol din intreaga imparatie romana, din Siria, .. "'1"IPT"<> Rugaciunea Domneasca sa se faca de trei ori pe zi.

Asia Mica, Palestina, Alexandriasi Roma; in ele vorbeste ecu- , euharistie este "Mdncare si bautura duhovniceasca si

menicitatea crestina a celor doua secole primare. vesnicd si esteprecedata de doua rugaciuni de invocare:

. Didahia celor doisprezece aposteli este 0 lucrare mica, de pentru potir, alta la frangerea painii. Dupa impartasire, data

numai 280 randuri de text tiparit, Ea a dat totusi nastere la 0 numaicelor ce au fost botezatiin numele Domnului, urmeaza

intreaga literatura si la controverse netenninate intre teologi. "6'~V""'U''''U de multumire. Un adaos la inceputul cap. 14: "Cdnd

lata cum 0 caracterizeaza J. Texeront: "un. vade mecum al ere- . adunati in duminica Domnului, frdngeti pdinea si multumiti,

dinciosului", iar J. Quasten: "documentul eel mai important al ce mai intfH v-ati marturisit pacatele voastre, ca jertfa

perioadei din imediata apropiere a Apotolilor si izvorul eel mai safie curatd', Se confirma aici, pentru intreaga Biserica

vechi al legislatiei bisericesti pe care fl avem". Descoperirea duminicii, marturisirea inainte de impartasire si

Mitropolitului Filotei a fost facuta in Biblioteca Sfantului ) T!}').(",-nni:irt,!'I";'"Aa ca jertfa, Se spune aici "frdngeti pdinea" ea si in

Mormant din Constantinopol (un manuscris pergament nr. 446, Evanghelii (Luea 22, 19 ... ), confirmandu-se folosirea

19xI5,5cm) si apoi a fost dus in 1887 la Ierusalim si depus la dospite pentru Sfanta Euharistie.

Biblioteca Patriarhiei.Dupa cei-au eunoscut continutul, In partea a treia, cap. II-IV, se vorbeste despre ierarhia

teologii au descoperit ca antiehitatea crestina a eunoscut-o, aO parte a ei este numita in introducere latraducerea

pretuit-o, soeotind-o ehiar inspirata, a eitit-o si a folosit-o, lara a Didahiei (Scrierile partutilor apostolici vol. 1 din

sa-i pomeneasca numele, si seriitori bisericesti (Pr. D~ Fecioru, Bucuresti, 1979)

110

III

112

C~p. al XIll-lea alDldahiei celor doisprezece apostoli Once profet adevarat c,are vrea sa se stabileasca la voi "este de hrana lui" (I Corinteni 9, 7-14). 2, La fel dascalul . "estevre~i: si el ca lucratorulde hranasa" (Matei 10, 10).

Luatl, =r= parga produselor linului, a ariei, a boilor si si . dati profetilor pdrga, ca ei sunt arhiereii vostri. .n.\.,aU~'t1.U l~ c:l~ ~e ~~i sus ultima porunca din cap. X:

~ , tnsa, .mf!ad~ltl-Iesa multumeasca atdt cat vor" (pen-

Sfl:m~a Eu~ar~stI,e) si textul urmator din cap. IV: "Hirotonui-va eptscopi Sl diaconi., vrednici de Domnul, barbati bldnzi

MOl'1Jh,f,,· .. i' de a,:gint,. adeva~ati si incercati; ca # ei fndeplines~

A profetilor ~l dascalilor. Nu-i dispretuiti, ca ei sunt cins-

intrevoi impreuna cu profetii si dascalii". '

D~n,aeeste texte razbate, luminos, mesajul de adevar privind

,~· .. ".n+. eelor ~e faceau !nva~tur~ de credinta In aeele timpuri.

nu ~rau nea~~rat preoti (episcopi) sau diaeoni, desi, si acestia

.. ~luJlrea profetilor si dascalilor, Recomandarea de a

nu-t ~l~pretU1 pe episeopi si pe diaeoni este de-a dreptul socanta, ~tand 0 stare de fapt privind diferenta de statut 'in ierarhia eneAease~ a celor doua eategorii. Sf. Apostol Pavel insusi :n ~plstola I catre Corinteni (cap. 1, 17): "Cad Hristos n~ ~lm~s ca sa botez, ci sa binevestesc" apasand pe slujirea sa m~atare., Este mo~entul aiei sa ne oprim si asupra pasajuu~ator dl~ ae~e~l epistola: "Midtumesc lui Dumnezeu ca m:l unul ~l~ V~l n-am botezat, decdt pe Crispus si pe Gaius, sa ~u z~ca ctneva ca ati fost botezati fn numele meu" Co:mtem 1, 14-15). Exista pericolul ca personalitatea

coplesitoare a ~p~s:olilor sa-i duca pe eei botezati la ratacirea de erede substituiti Mantuitorului aici si nu doar "vase de lut" a

" Sale ~um se aflau ~e fa~t (vezi I Corinteni 1, 12).

~n~st~glUl, au~ontatea apostolilor si profetilor putea duee Ia

ratacire, la sminteala in popor. .

ierarhie itinerants, alcatuita din apostoli, profeti si 'invatatori si alta parte ierarhia stabila formata din episcopi (tnteles si preot ea 'in textele din Noul Testament) si diaconi. Vom prezenta 'in 'intregime textul din Didahie privind pe apostoli, profeti si invatatori, pentru interesul sau privind 1'nvatamantul de credinta

al acelor timpuri.

Cap. al XI-lea al Didahiei celor doisprezece apostoli

1. Daca vine cineva la voi sa va invete toate acestea, pe care le-a spus mai inainte, primiti-l. 2. Dar daca invatatorul insusi se schimba si invata alta tnvataiura. ca sa 0 distruga pe aceasta, sa nu-l ascultati; iar daca invata pentru sporirea dreptatii si cunostintei Domnului, primiii-l ca pe Domnul. 3, Cu privire la apostoli sau profeti, potrivit dogmei Evangheliei, sa faceti asa: 4. Orice apostol, care vine la voi, sajie ca Domnul; 5. Dar sa nu ramdna dec/it 0 zi, iar daca e nevoie si a doua zi; dar daca ramdne trei .zile, este profet fals. 6. Apostolul, ciind pleaca, sa nu ia nimic decdt paine, pana ce gaseste un alt salas; dar daca cere bani, este profet fals. 7. Nu ispitui si nici nu criticati pe orice profet, care vorbeste in duh, ca "orice pacat se va ierta, dar pacatul acesta nu se va ie~ta ,j. 8. Dar nu oricine graieste in duh este profet, ci numai da/a are purtdrile Domnului. Deci, dupa purtari se va cunoaste profetul fals si profetul. 9. Orice profet, care randuieste in duh, masa, nu mandnca din ea, decaf daca este profetfals.lO. Orice profet, care invaia adevarul, daca nu . face ce invata, este profet fals. 11. Orice profet incercat si adevarat, care lucreaza in taina Iumeascd a Bisericii (neelucidat

ca sens!) dar nu invata pe altii sa faca ceea ce el insusi face, sa nu jie judecat de voi, ca el cu Dumnezeu are judecatd; asa au facut si vechii profeti. 12: Daca, insa, unul spune in duh: "Dati-mi bani sau altceva" pe acela sa nu-l ascultati; dar daca spune sa i se

dea pentrualtii, care-s lipsiti, nimeni sa nu-l judece.

113

Didahia este considerat primal catehismcrestin cu sectiile

sale teologica, morala si liturgica, .

Ne oprim in continuare asupra Epistolelor Sfantului Clement Romanul. A doua.epistola este cea dintai omilie crestina.

Epistolele Sfantului Clement Rornanul

Sub numele lui Clement, al treileaepiscop al Romei.xlupa Lin si Anaclet, intre anii 92-101, care "a vazut pe fericiiii apos~ toli si a stat de verba cu ei" cum spune lrineu, se pastreaza mal multe scrieri: doua Epistole catre Corinteni, doua epistole catre fecioare, cinci epistole decretale si clementinele.

Dintre acestea, doar autenticitatea primei Epistole catre Corinteni este atestata de Dionisie, episcopul Corintului. Ea a fost scrisa Corintenilor, la sfarsitul unei persecutii a lui Domitian intre 96 si 98, cu ocazia rascoalei si certurilor din Biserica 'Corintului. La cap. XLVII se spune: "E rusinos, iubitilor; foarte mare rusine si nevrednicie de vietuire~ in Hristos, sa se auda ca prea tarea si vechea Biserica a corintenilor s-a rasculat impotriva preotilor din pricina unei persoane sau doua. Si vestea aceasta a ajuns nu numai la noi, ci si la cei care au alta credinta dedit noi, incdt, din pricina nebuniei voastre, se aduce hula numelui Domnului, iar voud

primejdie". .' .' ..

Din acest text rezulta ca aceasta interventre a Bisericii

romane prin .episcopul sau Clement, nu a fost .. dictata ~edlt de sentimentul fratietatii crestine si nu din constiinta unei sut;>rematii pe care ar fi avut-o (Teologia romano-~atolica vrea sa fad din ea eel mai vechi document al primatului papal).

In fata textuluicitat, la acelasi capitol, se vorbeste de Epistola intai catre Corinteni a Sf. Ap. Pavel scrisa de acesta

114 ,

ca si .atunciati facut partide. Dar partidele acelea v-au

un pacat mai mic, ca le-ati facut avdnd alaturipe apostoli fX;'-' ..... JU"·~r.· si pe un barbat apropiat de apostoli". Ecourile apostolilor erau vii, iar epistola De da marturia ", ... ,n.- .. ucenicia la Roma a Sflntilor Apostoli Petru ~i Pavel V) ~i despre calatoria in Spania a Sf. Ap. Pavel. Dar,

presus de to ate, epistola este eel rnai vechi text patristic privire la doctrina. succesiunii apostolice. lata textul:

Iii ne-au vestit Evanghelia primita de la Domnul Iisus ," far Iisus Hristos a fost trim is de Dumnezeu. Hristos, a fost trim is de Dumnezeu, iar Apostoliide Hristos.

dndoua s-au .facut in=buna rdnduiala din vointa lui i-rumrucceu, Predicdnd, dar, in tari si in cetati, au pus episcopi si u .... ,'-'v.' .. pentru cei ce aveau sa creada, pe cei care au crezut in propovaduirea lor, dupa ce aufost probati de Duhul'' XIII). In cap. XLIV se revine asupra nedreptatii de a fi din slujirea lor cei care au fost pusi episcopi de

li intre=timp de alti barbati vrednici, cu aprobarea Biserici si care au slujit turmei lui Hristos fara prihana,

smerenie, in liniste, cu grija, de care stau marturie toti de vreme ", dupa un excurs privind rascoala semintiilor lui "atunci cdnd, din pricina preotiei s-a nascut invidie", la pace in Biserica Corintului se termina cu 0 lunga

""1'\11"<>1"" rugaciune (cap. LIX-LXI), cea mai veche ~i una din mai miscatoare rugacluni crestine,

Scrierea, care a fost considerata secole de-a randul ca a doua a Sfantului Clement Romanul este, de fapt, 0 omilie, 0 cea mai veche omilie ce a ajuns pana la noi. Ne aceasta, pe de 0 parteo foarte mare frecventa a modului adFesare· "Fratilor" sau "Fratilor si surorilor" (de 1 0 ori), argumentatia ce apasa pe conditia de vorbitor si ascultator ce nu

115

'.'\

si-ar gasi loc intr-o scrisoare, ci intr-o cuvantare (Aceasta 0 putem da ca rasplata lui Dumnezeu eel ce ne-a creat, anume "daca si eel ee vorbeste ~i eel ee asculta, vorbeste si asculta cu credinta si cu dragoste"( cap. 4, 2) sau Sa nu parem credinciosi si eu luare aminte numai atunci cdnd ne predica preotii, ci si cdnd ne ducem acasa, "sa ne amintim de poruncile Domnului" XVII, 3). lata ca, alaturi de acel "si acestia fndeplinesc slujba profetilor si dascalilor" din Didahia,. avem aici 0 noua marturie despre predica preotilor in acele timpuri primare pentru crestinism. Dar, autorul scrierii insusi spune mai· incolo: "Deci, fratilor si surorilor, dupa cuviintulDumnezeului adevarului, va citese aceasta cuvdntare, ea sa fiti eu luare aminte la eele serise" (19, 1). Acest text este de doua ori important. Odata, pentru ca se spune aici, in mod expres,. ca este yorba de 0 predica, de 0 cuvantare, si apoi pentru ca se specifica faptul ca predica se facea dupa ce s-a citit din Sfanta Scriptum ("cuvantul Dumnezeului adevarului") in scopul adanciril celor scrise acolo, "spre a va mdntui si voisi acela dintre voi care va citeste". Care este textul din Sfanta Scriptum a carui citire a prilejuit aceasta predica? Hemmer propune un text din Proorocul lsaia. In cele 20 de capitole ale sale, omilia cheama pe ascultatori la a gandi pe Hristos ca judecator al viilor si al mortilor, la a-L marturisi nu numai cu cuvantul, ci si cu fapta, la pocainta pentru pacatele savarsite dupa botez, la a pastra curatenia trupului, la milostenie care usureaza pacatele. Se ating aici si unele puncte de doctrina: Hristos este Dumnezeu, judecator al viilor si al mortilor (1, 1,); Acesta era mai dinainte, dar in zileledin urma S-a aratat (14,2); a venit sa-i mantuiasca pe cei pierduti (2, 7) pentru care a suferit si a patimit (1, 2); El este incepatorul nestricaciunii, prin care Dumnezeu a ararat si adevarul si viata cea cereasca; Hristos este cap al Bisericii (14, 2),

116

Hristos este Duhul ei (14, 4). Biserica cea dintai, cea Ul\.,va,~va a fost creata inainte de soare si de luna (14, 1), este de mai inainte, nu este din timpul de acum (14, 2). Biserica de pe pamant este trupullui Hristos (14, 2). Biserica de pe pamant este trupul lui Hristos (14, 2). Biserica duhov. niceasca s-a ararat in trupullui Hristos. Aceasta teza.va fi reluata in Pastorul lui Herma, darnu atat de subtil argumentata ca in aceasta predica. Mantuirea in solidaritateuniversala este un alt punct de doctrina luat in discutie aici. lata textul: "Sa ne 'pocaim, dar, din toata inima, ca sa nu piara nimeni dintre noi.. nu trebuie sa lasam sa piara un suflet care cunoaste pe Dumnezeu. Sa ne ajutam, dar, unii pe 'altii, sa-i povatuim pe cei slabi spre bine, ea sa ne miintuim toti" (17). Tonul general al cuvantarii este masurat dar intr-un mod fericit, domirtat de 0 tensiune a marilor adevaruri. Apelulla Sfanta Scriptum se face cu folos pentru argumentare, ram a fi stanjenitor.in a o urmari, se intampla in Epistola I catre Corinteni a Sf. Clement.

') ~

Epistola zisa a lui Barnaba

Toti scriitorii antichitatii crestine socotesc aceasta scriere ca fiind 0 epistola a Sfantului Bamaba, tovarasul demisiune a Sf. Ap. Pavel. Clement Alexandrinul si Origen 0 socotesc chiar inspirata, Incepand dirt sec. II nu se mai vorbeste de ea pana in sec. XVII, cand au fost regasite: un text grec fara primele 4 capitole si 0 versiune latina rom ultimele 4 capitole. Cele doua texte se completau si, astfel, a aparut prima editie in 1644. In 1856 se descopera Codex Sirtaiticus, un manuscris dirt sec. IV de la Mantuirea Sf. Ecaterina de pe Muntele Sinai cu textul integral al epistolei, iar in 1873, acelasi mitropolit: Filotei Vreiniu descopera un manuscris din 1056 cu textul integral. pin analiza textului,

117

urmeaza conc1uzii care indrcptatesc parerea ca autorul nu poate fi Sf. Apostol Barnaba, mai ales ideile legate de Vechiul Testament si de Sfintii Apostoli, parere acceptata astazi unanim de critica, Autorul epistolei vorbeste despre sine in cap. 1: "Nu gdndesc dar, la aeeea, ca daca voi avea grija sa va impartasesc voua 0 parte din eele ee am prim it voi avea rasplata si eu, ca slujese unor astfel de suflete; de aeeea m-am . grabit sa va scriu pe scurt, ea, impreuna eli credinta, sa aveti desavdrsita si cunostinta" .. Din acest text reiese, pe de 0 parte,ca, autorul este un invatator al comunitatii crestine, un "dascal", cum insusi spune la sfarsitul primului capitol. Pe de alta parte, ultimele cuvinte din pasajul citat "impreuna eu credinta sa aveti desavdrsita -si cunostinta (gnoza)" trimit la cele doua trepte in intelegerea Scripturii si in cunoasterea lui Dumnezeu, credinta si gnoza si, acest punct de veder~ll plaseaza, dupa opinia specialistilor, pe autorul epistolei in atmosfera de gandire a crestinismului alexandrin. Scopul scrierii este marturisit a fi acela de a convinge pe crestinii iudaizanti sa nu se tina de litera Vechiului Testament.Pentru

, '

aceasta dovedeste 0 aversiune totala si; uneori, 0 necunoastere a

obiceiurilor iudaice. Autorul interpreteaza alegoric persoanele si faptele Vechiului Testament: oprirea mancarii carnii de pore sau a altor animale inseamna interzicerea legaturilorcu oameniistricatisi rai..taierea imprejur nu priveste taierea imprejur atrupului, ci taierea imprejur a inimii; taierea imprejur a celor 318 slugi ale lui Avraam trebuie inteleasa numai spiritual, pentru ca numarul 318 estesimbolul mortii pe cruce a Mantuitorului (18 = I (zece) si.H (opt), 300 =T (simbolul crucii); legea data de Dumnezeu lui Moise are sens alegoric, dar 0 puterediavoleaasca i-a facut ~e iudei sa 0 interpreteze literal; ca sa calee vointa lui Dumnezeu. In Iegatura cu ziua sambetei, la cap. XV se face apella urmatorul text din Isaia 1, 14: "Lumile eele noi ale voastre si sdmbetele nu

118

, care este interpretat astfel: "lata ee vrea sa spuna": "Nu-mi sdmbetele de neam, ci sdmbata. aeeea pe care am facut-o, in dupa ee Ma voi fi odihnit de toate, voi face inceput zilei a opta, este fneeputul altei lumi". De aceea, sarbatorim cu bucurie a 8-a, dupa sambata, in caresi Hristos a inviat si dupa ce

ararat, S-a inaltat la ceruri. In Iegatura cu cele 6 zile ale autorul epistolei spune: "Luati aminte, fiilor,ee vor sa euvintele": "Le-a sfdrsit in sase zile". Vor sa spuna ca

mmnezeu va sfdrsi in sase mii de ani; ca 0 zi la Dumnezeu este de ani (cap. 15).

cu cap. XVIII se trece "sf la alta gnoza si . Este 0 parte morala in care autorul vorbeste de doua "a invataturii si a stapdnirii, sau a luminii si a intunericului".

xsemanaree cu cele doua cai din Didahia este izbitoare.

Stilul Epistolei este didactic, chiar scolaresc, Impresia pe care

lasa este aceea de a fi lucrarea unui invatator animat mai mult entuziasmul gnozei dedit de bucuria simp la, cuceritoare a "lC;'UU,L~vJ' si a dragostei. Unul ca acesta vorbeste de "rasplatd invatatura sa (cap. I), are 0 buna parere despre cele ce face edt mi-a stat in putinta; v-am dat aeeste lamuriri intr-un simplu; si nadajduieste sufletul meu, in dorinta mea, ca lasat nimic la 0 parte din eele ee due la mdntuire" (cap. si se minuneaza, abia disimulat intr-o rugaciune, de pri"" .... " .. ,,"" sa (La cap. 6, 10 pune intrebarea: Ce vor sa spuna cuvin"Pamdnt bun, pamdnt, in care eurge lapte simiere?" Inainte

a raspunde.coplesit parca, spune: "Binecuvdntat este Domnul fratilor; Cel ee a pus in noi intelepciunea si prieeperea aseunse ale Lui: Ca profetul spune 0 pilda a Domnului. ova intelege, daca nu eel intelept, eel cestie si eel ee iubeste Domnul lui?". Comparatia cu textele Sf. Apostol Pavel, I COlJ.nt.em cap. 2, despre care am mai vorbit se impune.

119

Epistolele Sfantului Ignatie Teoforul

.. din Roma vor sa intervina pe langa autoritatile romane revizuirea sentintei de condamnare. Pentru a le impiediSf. Ignatie Ie scrie o epistola ajunsa celebra; de Renan "0 bijuterie a literaturii crestine primitive".

Smima a fost dus in Troada, de unde ascris epistola H;:,v'~H",.UV~ pe care le-a vizitat in drumul sau (sase epistole catre din Asia). Autenticitatea acestor sapte epistole, atao vreme din pricini confesionale, nu mai este astazi pusa la lUV.lU.'~ de nimeni. Continutul de idei, structura si stilul celor trimise in Asia este asemanator, Din toate sase se ridica, immoase. ideea ~i simtamantul de unitate crestina care arata , numai spiritul profund crestin ee-l Insufletea pe autor ci si 0 istorica de fapt in viata Bisericii primare, anume aparitia UUJ""""'" erezii si revolte contra ierarhiei bisericesti si a preotilor constituiau, cum bine a intuit iluminatul episcop, eel mai pericol pentru Biserica acelor timpuri, in special, si pentru in general.

lata cateva texte din epistole ce privesc unitatea in jurul "... de aceea am luat-o inainte spre a va ruga sa impreuna cu vointa lui Dumnezeu. ca si IisusHristos, noastra cea nedespartita, este vointa Tatalui, dupa cum si . cet rdnduiti pdna la marginile lumii, sunt din vointa Iisus Hristos ... Ca venerabila voastra preotime, vrednica de »umnezeu. este asa de unita cu episcopul ca si coardele cu chi. De aceea este cdntat Iisus Hristos fn unirea voastra si fn ioasa voasta dragoste" (Epistola catre Efeseni, cap. 3,4).

doresc unire (Bisericilor) in. credinta si fn dragoste, pe care n-o depaseste, si, ceea ce-i maide seama, unire fn Iisus si (Epistola catre Magnezieni, cap. 1). " ... va fndemn sa va . sa le faceti pe toate fn unire cu Dumnezeu, avdnd intdi staiator pe episcop, care este fn locul lui Dumnezeu, pe preoti

121

Cele mai multe stiri despre aceasta mare personalitate epocii post apostolice Ie avem din cele sapte epistole ale scrise in drum spre mucenicie, in ultimul an al vietii lui, stiri palide despre el se afla la lrineu, Origen, leronim, Atanasie eel Mare, Sf. Vasile si Ia Sf. loan Gura de Aur. insusi se numeste In fruntea epistolelor sale Ignatie Teoforul, Cel de-al doilea nume a fost interpretat in doua chipuri, traducerea cuvantului: "acel ce afost purtat de Dumnezeu" "eel ce poarta pe Dumnezeu". Dupa primul sens, Ignatie a copilul pe care I-a luat In brate Mantuitorul pentru a-I daucenicilor pilda de smerenie (Matei 18, 2 -4); dupa al doilea sens, Ignatie purta In inima pe Hristos. Din opiniile privind originea, nasterea si educatia sa, retinem pe a lui, Eusebiu, care aseaza episcopatul sau In' Antiohia intre anul intai al domniei lui Vespasian ~i anul al zecelea al domniei lui Traian (70-107). De la istoricul Socrate (Ist, Bisericii 6, 8) sestie ca el a introdus in biserica cantarea antifonica a psalmilor. Dupa Eusebiu, in 107 Sf. Ignatie a fost inchis si condamnat sa mearga In amfiteatrul din Roma, Allard, In Histoire des persecutions pendent les deux premiers siecles, 1892, Paris, scrie: "Probabil ca s-a calculat 'calatoria lui Ignatie fn asa fel ca sa .ajunga la Roma inainte de sfdrsitul sarbatorilor care celebrau cu 0 pompa nemaiauzita pdna atunci triumful invingatorului dacilor". Imbarcat la Saleucia, a coborat la unul din porturile Ciliciei sau Pamfiliei, apoi a urmat drumul pe jospana la Smima, prin

. Philadelfia. La Smima a fost primit de episcopul Policarp si de toata comunitatea crestina, La vestea trecerii sale, Bisericile ce se aflau In drumul sau au trimis delegatii la Smima pentru a-I vedea si intari pe Ignatie, Pe cand se afla la Smima a aflat ca

120

care sunt in ·locul soborului Apostolilor si pe diaconi care-mi sunt asa de dragi, carora li s-a incredintat slujirea lui Iisus Hristos" (Catre Magnezieni, cap. 6).

Urmatorul text este un adevarat imn inchinat unirii in Hristos: "Dupa cum Domnul n"'a facut nimic, nici prin El Insusi, nici prin Apostoli, fara Tatal, . cu Care era unit, tot asa si voi sa nu faceti nimic fara episcopi si fara preoti; nici sa nu incercati sa vi se para ca este binecuvdntat a face ceva de unul singur, ci in comun: 0 singura rugaciune,o singura cerere, 0 singura minte, 0 singura nadejde in dragoste, in bucuria cea neprihanita, care este Iisus Hristos, decdt care nu este nimic mai bun. Adunati-va cu totii ca intr-un templu allui Dumnezeu, ca la un altar, in jurul Unuia Iisus Hristos, Care a . iesit de la Unul Tatai, Care este unul si la Tatal S-a fntors" (Catre Magnezieni, cap. 7).

"Supuneti-va episcopului si unii altora, dupa cum Iisus Hristos S-~ supus dupa trup Tatalui, iar apostolii lui Hristos si Tatalui si Duhului, ca sa fie unire trupeasca si sufleteascd (Catre Magnezieni, cap. 13).

In Epistola catre Tralienireia ideea de patru ori. lata un text de la cap. 2: "Cdnd va supuneti episcopului.ca lui Iisus H~istos, imi pareti ca vietuiti nu dupa om, ci dupa Iisus Hristos, care a murit pentru noi, pentru ca, crezdnd in moartea lui, sa scapati de . moarte. Este, asadar; de neaparata trebuinta; precum si facai. sa nufaceti nimic fara episcop, ci sa va supuneti preotimii ca Apostolilor lui Hristos, nadejdea noastra.in Care vom fi

gasiti daca vietuim asa. Trebuie ca si diaconii, ca slujitori ai Tainelor lui Iisus Hristos, sa placa tuturor in tot chipul",

Sau, la cap. 2: "Dumnezeu a fagaduit un ire; iar unire este sr. In Epistola a catre Filadelfieni, in cap. 8 se numestepe sine "am rdnduit spre un ire" si reia, patetic, tndemnul la unire in

122

Hristos. Cel care l-a randuit spre unire este Duhul. Ne-o spune insusi lacap. 7: "Duhul mi-a predicat, graind acestea: Fara episcop sa nu faceti nimic! Pastrati trupul vostru ca templu allui Dumnezeu! Iubiti unirea, fugiti de dezbinari, fiti urmatori lui Hristos, precum este si El al Tatalui Lui".

lata acum un text din Epistola sa catre Smirneni in care foloseste pentru prima data in literatura crestina sintagma Biserica Universala (catolica), cap. 8.

"Cu totii urmati pe episcop, dupa cum urmeaza Iisus Hristos pe Tatal iar pe preoti ca pe Apostoli; pe diaconi respectati-i ca pe porunca lui Dumnezeu. Nimeni sa nu faca fara episcop ceva din cele ce apartin Bisericii. Acea euharistie sa fie socotita buna, care este facuta de episcop sau de eel caruia episcopul i-a ingaduit. Unde se vede episcopul, acolo sa fie multimea credinciosilor; dupa cum unde este Iisus Hristos, acolo este si Biserica tversald' .

In Epistola catre Policarp al Smimei spune: "Poarta grija de un ire, decdt care nimic nu-i mai bun".

o alta idee dominanta care insufleteste epistolele catre Bisericile din Asia este legata de unire si priveste pastrarea adevaratei credinte fugind de invataturile ereticilor. lata cateva texte: "Daca sunt dati mortii ceicare cu trupul strica casa cuiva atdt mai mult eel care strica, printr-o ,rea invaiatura, credinta lui Dumnezeu pentru care Iisus Hristos afost rastignit? Unul ca ~ acesta, fiind intinat, va merge in foculcel nestins, la fel si. eel

care-l ascultd (cap. 16, Catre Efeseni). .

In Epistola oatre Tralieni, la cap. 10 numestesi ratacirea.care bantuie Biserica acelor timpuri: "Daca, dupa cum spunpagdnii, adica necredinciosii, Hristos a patimit in aparenta - ci traind in - pentru ce port eu lanturi, pentru ce doresc sa ma lupt cu fiarele?" De asemeni, in cap. 2 in Epistola catre Smimeni:

/

123

"El a patimit toate acestea ca sa ne miintuim. A patimit cu adevarat si a inviat cuadevarat, nu cum spun unii necredinciosi, ca a patimit in aparenta, ci existdnd in aparenta si, precum gdndesc asa li se va si intdmpla, ca suntfantome si draci".

In ce priveste tinerea Duminicii, Sf. Ignatie spune la cap. 9 in Epistola catre Magnezieni: "Asadar; eei care au trait in randuielilecele vechi si au venit in nadejdea cea noud, sa nu mai tina sdmbata, ci duminica, in care si viata noastra a rasarit, prin El si prin moartea Lui pe care unii 0 tagaduiesc".

Remarcabil este si faptul tii epistolele Sf. Ignatie vorbesc de trei ori despre Maica Domnului. Dam mai jos eel mai frumos si mai miezos dintre textele cu acest mesaj: "Stapdnitorul veacului acestuia n-a cunoscut fecioria Mariei, nasterea lui Hristos din ea si moartea Domnului. Trei taine rasunatoare care s-au savdrsit in tacerea lui Dumnezeu" (cap. 19, Carre Efeseni).

Despre Sfintele Taine se vorbeste in Epistolele Sfantului

" Ignatie, Astfel, botezul este armacrestinului (Catre Policarp, 6, 2), "euharistia este trupul Mdntuitorului nostru Iisus Hristos" (Smirneni 7, 1). Euharistia este leacul nemuririi sidatoria pentru a nu muri (Carre Efeseni 2, 2). Marturisirea pacatelor este exprimata indirect prin cuvintele subliniate din pasajul urmator; "Nit graiesc asa, pentru ca am gasit dezbinare la voi; dimpotriva, eurasia. Ca toti cdti sunt ai lui Dumnezeu si ai lui Iisus Hristos sunt eu episcopul, si toti cdtise vor pocdi si vor veni la unitatea Bisericii, vor fi.si ei ai lui Dumnezeu, ca sa fie vii dupa Iisus Hristos" (Catre Filipeni 3, 2).

Sfanta Treime este marturisita cu tarie de Sfantul Ignatie (Catre Magnezieni 13, 2 si Catre Efeseni 9, 1) iar lisus Hristos este centrul gandirii si simtirii crestinesti a acestuia (De remarcat ca el utilizeaza in epistolele catre Magnezieni, Filipeni si Roman~(respectiv la 10, 1, 3; 6, 1 si 3, 3) pentru prima data

124

"crestinism" pentru a arata noua situatie cream in lume invatatura lui Hristos." Sa ne amintim ca si cuvatnul ", "nume" de care vorbeste ades Sf. Ignatie,. tot in s-a nascut (Fapte 11,26). Sa ne oprim putin si asupra "H''''-'''''~ catre Romani. Lunga adresa care 0 prefateaza, in care Ignatie impodobeste Biserica Romei cu cele mai alese calieste folosita de unii teologi romano-catolici ca marturie autoritatii Bisericii din Roma asupra celorlalte biserici . In realitate, acesta nu cunoaste nici macar numele episui Romei si, prin cuvintele de lauda urmareste sa castige crestinilor din Roma, pentru a-i induplecasa renunte planul dea-i obtine eliberarea. Epistolaeste 0 capodopera a

.. religioase si 0 culme de simtire crestina, document al muceniciei in Hristos; din fiecare propozitie a ei o personalitate extrem de puternica, marc am de 0 si de 0 Wire interioara uimitoare.

In privinta stilului epistolelor sale, acesta a fost indelung disde exegeti, Ed. Norden spune urmatoarele: "Stilul este la violent, pasionat, fora a se ingriji de forma. Nici 0 scriere a . n-a fortat limba cu 0 mai suverana independenta. Intretruiru.ur ea cuvintelor (vulgariene, cuvinte latine), creatia originala cuvinte, constructiile sunt de 0 indrazneala nemaiauzita: incepe mart perioade pecare le fntrerupe fora scrupule; " . n-ai impresia ca aceasta se explica prin incapacitatea sirianu. de a se exprima clar si coreet in greceste; mai mult este flacara IJU .. sturtea interioara, care se degaja din laruurile de expresie". lam ca perioada apostolica in care Apostolii vorbeau mereu

cerinta predicii vremii lor: mdrazneala in cuvant este de cea a parintilor apostolici in care lipsa de smerenie de puterea cuvantului preponderent duce la erezii si neuniin Biserica iar Indrazneala ramane sa fie cea fata de pagani

125

in a sfida moartea pe' care le-o pregateste si; cum am vazut mai sus, in constructiile stili stice 15.

Sfantul Policarp al Smirnei a fost unul dill episcopii Bisericii primare care s-au bucurat de mare autoritate ca invatator si profet si a carui indrazneala nu a fost numai In cuvant ci si In fapta incununata cu moarte de martir (eel mai vechi act martiric este 0 scrisoare a Bisericii din Smima catre Biserica Filomelium din Frigia In care se vorbeste de moartea sa). Din epistolele sale sepastreaza doar una si anume: Epistola catre Filipeni a Sffmtului Policarp al Smirnei.

Epistola este foarte bine caracterizata de Fotie "plina de sfaturi bune, de claritate si de simplitate", Este yorba de 0 simplitate ce vine dintr-un suflet impacat ce aduce pace desi adevarurile de credinta pe care le propovaduieste sunt adanci.

lata prima propozitie din Epistola: "Policarp si preotii cei dimpreuna cu el catre Biserica lui Dumnezeu care locuieste vremelnic in Filipi", Deja vedem ca Sf. Policarp nu mai vorbeste In numele sau ci si al "preotilor cei dimpreuna cu el" pe care-i asociaza Ia lucrarea pe care 0 face. Apoi, apare aici, ideea Bisericii luptatoare care domina gandirea teologica a veacului. Mai departe, 1i felicita pe filipeni pentru dragostea aratata mucenicilor si pentru credinta inradacinata ill ei din timpuri vechi

15 Credem ca, In privinta curajului (indraznelii), ca.insusire crestina, merita vazut

. articolul aceluiasi parinte Nicolae De la Rohia din revista Arhetip nr. 3-4. lata cateva pasagii de aici: "Curajul este a prea rareori pomenita si totusi esentiala insusire crestina. Poate ca; indata dupa virtuiile teologale, ocupaloculdefrunte. Fara de euraj existenta Biserieii nu ar ji de eoneeput: a fost nevoie, ea sa iafiinta, de curajul lntemeietorului si; ea sa dureze, de eel al discipolilor sai. Mdntuitorul si ueenicii Lui directi au stiut prea bine si ab initio unde salasluieste marea taina a cresterii si durabilitatii Legii noi. De aeeea si aflam numeroase reJeriri in Evanghelii, in Faptele Apostolilor, in Epistole la soeotirea eurajului drept trasatura fundamentala a earaeterului unui crestin: efectul fricii este indepartarea de Hristos!" (Din volumul Cuvinte de credinuii.

126

prin intelepciunea "fericitului si slavitului Pavel, care, fiind la voi, a invatat, precis ~i sigur, pe oamenii de atunci fata catre fata 'cuvdntul adevarului", El sfatuieste sa fie tari in credinta, . . sa ierte pecei ce le gresesc, sa se departeze de manie, sa fuga de lacomie si de iubirea de argint, sa fie pilde frumoase pentru ·pagani. La sfarsit vorbeste cu amaraciune de preotul Valens care, din pricina lacomiei, s-a ararat nevrednic de preotie.

De un deosebit interes pentru invatatura de credinta este . Epistola catre Diognet numita "perla a literaturii crestine" din primele trei veacuri crestine, Atribuita 0 vreme Sfantului Iustin, astazi autorul ramane necunoscut iar Diognet, caruia Ii este adresata, a fost identificat de filosoful stoic Diognet (preceptorullui Marc Aureliu), cu imparatul Adrian sau cu procuratorul din Alexandria, Claudios Diognetos. S-ar putea ca acesta sa fie o fictiune, si nu 0 persoana istorica, prin carese individualizeaza filosofii pagani ai secolului al doilea. Autorul necunoscut al epistolei raspunde celor trei intrebari puse de Diognet, si prin el, degandirea vremii lui:

1. Ce este religia crestinilor si pentru ce crestinii nu cinstesc

pe zeii grecilor si nici nu primesccredinta iudeilor?

2. De ce natura este dragostea, pe care 0 au crestinii intre ei?

3. Pentru ce aceasta religie s-a ararat acum si nu mai inainte? Epistola, fiind 0 cateheza motivata de intrebari cu continut

. . . ..

..•. - precis privind invatatura crestina, este, In forma si In continut

exemplara, S-o analizam putin. Dupa ce da cele trei intrebari fixand astfel obiectul catehezei, urmeaza 0 pregatire psihologica realizata prin cuvintele "ludnd rdvna ta si cer de la Dumnezeu - eel care ne da puterea dea grai si de-a asculia - sa-mi dea mie puterea de a grai asa ca ascultdndu-ma, sa ajungi mai bun, . iar tie sa-ti dea puterea de a asculta asa, incdt sa nu mdhnesti pe eel care-ti graieste", In aceeasi pregatire, cu spectru

127

mai larg, intra recomandarea care urmeaza.:"CurtJte$te-te de toate gdndurile, care ti-au stapdnit maiinainte mintea: inlatura obisnuinta, care s-a ratacit; fii om nou cadintru lnceput, pentru ca ai sa asculti 0 invdiatura noud', Obisnuinta, prejudecata, este pentru invatamantul de credinta prima piedica care trebuie dezradacinata, prin efort personal, pe care Diognet 11 facuse.deja caci altfel nu ajungea la mtrebarile pe care Ie pune, sau, printr-un asalt de idei din partea unui interlocutor.

Urmeaza 0 ditiramba la adresa dumnezeilor pagani incheiata cu cuvintele: "Nu-s toate supuse putreziciunii, nu-s toate stricacioase? Pe aces tea le numiti dumnezei, acestora va inchinati. Va asemanati desavdrsit cu ei", ce aminteste cuvantarea din Areopag a Sf. Apostol Pavel. Dupa 0 succinta, dar la obiect critica adusa iudaismului incheie pertinent: "Socot ca ti-am aratat indeajuns ca pe bund dreptate se indeparteaza crestinii de nesocotinta, ratacirea, curiozitaiile si mdndria iudeilor".

Raspunsul la intrebarea ce priveste conditia de crestin este dat in cap. V-VI adevarata perla de literatura religioasa.

In cap. VII se incepe catehizarea dogmatica prin inwtatura despre venirea lui Hristos in lume. lata un pasajpe care-l dam pentru a- i intui frumusetea gandului si a formei in care este rmpartssit; "L-a trim is, oare, cum ar putea gandi unul din oameni, spre a impila. spre a inspaimdnta, spre a ingrozi? L-a trimis cu bunaiate si bldndeie, cum trimite un rege pe jiul sdu, Ira trimis ca Dumnezeu, L-a trimis ca la oameni, l-a trimis ca sa mdntuie, ca sa convinga; nu sa sileasca: cd Dumnezeu nu sileste. L-a trimis ca sa cheme, nu ca sa alunge. L-a trimis ca sa iubeasca; nu sa judece. it va trimite si ca judecator si cine va suferi atunci venirea Lui?" (cap. VI!).

Un alt pasaj: "Pe Dumnezeu nici unul din r:ameni nu I-a vazut, nici nu L-a cunoscut, ci El S-a aratat pe Sine Insusi. S-a aratat prin credinta, singura prin care se poate vedea Dumnezeu" (Cap. 9).

. 128

. Gu::priyite: Iii :.;apaiii-tla;;1!§:rzreli.iliU cre~tinismulNii,;L1rasp:Unsuk . eepistclebestec )a1tuFtdy~atf.)aL:. ap0"ldgeti.rlof~ cre~tini:; @.r;p"t1fflC!'f'l1ln-'aJapfirtltrafunci\cand''om.enire:a' (i\,ajUI!.sila c:01il~tiin;ta fietjutlflite:l'e:F $1) la;;(:;otJ~tiiil:nlf(m(~:VGllii:(ie ;1nantuif~(Cap { 9~.tf

o :;i{J:a.pitolui ... ·W;·este(ultimuhi autensie ,tah:':epist61ei;~i:j:lru<eL 'fiHleamr' 'l'a . \_p'e'; :DiO'gnet:·laLia<1¢brati~a.')qQua.L0red~ta tl?~ntm:\a; eUt1oaste.·.u: .... ~,~~~ ..... a;lde1tar:atar: '®an·; dup(t\ce'r-L-;yl'!i> cUnoa~t£l'pe\ . ~ de"c'J:b:ufJ,U71ti.crezi>aa vei jlmup!rins.?l Saui,Qum;weiJiiibipe,

.; -adre,·mai:fnai'!lte.d'e;ra;;,Jl lulJ.i, tupite,~u:iuhit,;atat?fcI)aca4Jn{?i( lfULI-t',·:-ve;t ji<imitcd6Jt\'aldul Eumnezeu? Sa ;nu,.te:miflunezi;~:da(Ja, Wt ·VIH 'f..1.u"tte;.ifj iinitator ai:.iili:1i)umnezeui: Rbate,'.·,da6a l/Qieste}\.

O'a:ltascti'ere'cal1e, ,dupa rharturisireajs;toricul1:li}iEusebitl';~se\ iln:);bise:bi:Ci"·~i\,serv.e'l\la;,instntiJ.'~a.';>Ga~ehuineni101\)~~i,"ilh .,"''''v~''' .• ''' II si III a fost socotitainspirata si rai1duita,jiupfcjd3art'r~e~ Testament, este: Pasterul lui Herma.

Despre acest Herma, Canonul M uratorl~iso;ciS':pe;!1a:18in;l:lIhQIDO, : 1<bat'despre--pastot:,cauf6sr,scris .:nu; de il11t1il:ta;,:w;eme;.iin :.tim... ,,1 ''''ri.'''"",·. .In 0't~ul:Ro.rriapde;M-erm.aJ;pe!oandJPiuspfnitelesaiI;J ; §eautiiuhR'iseocll .@'naswl1iJ.'i uOma;)fBilus:lalfosb

. ".' tl'X:_ _ )~

€:lflSC~)P~:H'J<iOtnel';irlttiei\1:4O- i~i:3 It5 $;i'\\:ceasta nui~est€)()' se:r:ier.e:(d:~:l:' ~~,"'HJ>i·':+.;~ ... ologte, ,·:Jiidi.¢hia-tl;me:·teologie·:ipreci§a, is]mie~ex~mp'lu~" . ". ~ltele'-:F:1:'Ulrest~ idemitieat . cu·; IDuh'ub8['ant;,' bi.Jo;sc);i~Jre!fdej dUlh'ol¥ntcleslOjfitai11lUrisiterg;llhui!suf!eti catre ,alte:}sufletej;pentJ:1r; amta,::lm.po'fuiva: mMtorJglasuni:cl~n'vremeat s'a:,i.caiiirLwntre} . ale,.i()e'l6t.:"diii;bleruFiillfet:i~r, ~irsup~ri'@l1,uba ~~ ~upadtioteZ. ipbt,[lihtal4;rid?;llIfkot~ltp:1Pii"l ... tlt~h"'tj3i···hriJIDumn:ezeUisurit.desohiS'€J celor ce prin pocainta se intorc IafEt;;;ea Dutime~.e.lilLda:; {a'Cj~st()raltelutite fptj.!lejuri$i~1:emeilui.' BB;aise:: i:ntoatcedarEI($i;:de a IDUhIDeZeUl~:ca.t~iflnaiilte~lde':~rpac~tui!5P,i;ld6h~,;(ll}A;otal[j10k ruam,r;i;a~les";·a:j'·",aJjl"rt;l'\$j·'a., fnmtrluijs;arata. toclnai\indelung(i:;,rabdare~

si multamilostivire a lui Dumnezeu fata de pacatosii care se pocaiesc. Pastorul este autobiografia unui om cu 0 mare si adanca experienta religioasa care, .mvrednicit de harullui Dumnezeu, s-a ridicat din pacatele tineretii si ale maturitatii si . traieste bucuria intoarcerii la Dumnezeu, bucuria trairiiin Dumnezeu, bucuria de a avea langa el permanent pe ingerul pocaintei. "Henna nu ,stie multa teo logie, nici chiar teologia vremii sale" se. spune in prefata traducerii romanesti si, mai departe se citeaza din aprecierea patrologului Quasten din care reluam doar urmatorul pasaj: "Cartea lui Henna constituie un vast examen de constiirua pentru Biserica Remand: Lasitatea in conduita unui mare numar de crestini era fora indoiala pretul de rascumparare a unei perioade de pace. relativa in cursul careia avusesera tihna. strdnsesera averi si

doba~disera chiar prestigiu in anturajul pagan" (Oit de actuale sunt acesteranduril).

Constitutiile apostolice.

Pentru cunoasterea traditieicatehumenatului in veacul apostolic, un insemnat izvor este colectia celor opt cam, cu un cuprins de drept bisericesc, liturgica si catehetica institulata Constitutiile apostolice. Colectias-a pastrat si s-a intrebuintatm rasarit ca avand autori pe Sfintii Apostoli, iar ca redactor pe Clement Romanul, pentru partea privind~ezamintele bisericesti. Cum, prin continut si prin regimulnecanonic, nu apartine Sfintilor Apostoli, si s-a doveditanu fi scrisa nici devreunuldintre barbatii apostolici, deci nici de Clement, se admiteparerea MitropolituluiFilotei Vreiniu dupa care colectia.aravea ca autor un adept alarinismului care a trait in prima jumatate a sec. IV

La Sinodul Trulan din692se hotaraste ca cele 85 de canoane ale Sfintilor Apostoli.aeum.si in viitor, sa rfunana tari si neschimbate "Fiindoa insa fn ele ni se porunceste sa primim si constitutiile

130

prin Clement ale acelorasi aposto/i, pe care ereticii deja

mult le-au corupt prin adaose nepotrivite si straine bisericii au intunecat astfel curatul si frumosul chip al. dogme, noi am gasit cu cale sa indepartam vaceste constitutii din numarul scrierilor sfinte", Ele au fost 'In1:ret>UIJntate si dupa aceasta hotarare sinodala care condamna sau dogmatic si nu disciplina si cultul bisericesc. ,"V;:'nn"ll invatamantul de credinta, de mare importanta sunt cartile

VII-a~i a VIII-a. Cartea a VII-a este intitulata: Despre discicrestineasca, diferite rugaciuni, catehumenat ~i ritul hotezutut. Primul capitol al cartii seamana, pana la identitate in parti, cu primulcapitol al Didahiei: "Exista, dupa no astra, doua cai: una, ce duce la viata si alta la moarte". Pe "drumul pieririi" merge: ucigasul, adulterul, pederastul, desfranatul, furul, vrajitorul, sperjurul, eel ce-si ucide si da marturie mincinoasa, calomniatorul, razbunatorul,

fals, flecarul, mincinosul, fatarnicul, vic1eanul, trufasul, u .... u .. v.,""~. pizmasul, defaimatorul, necumpatatul, zgarcitul si eel se deda la augururile paganesti (Am citat titluri de capitole de 2 la 6). Despre statutul invatatorilor de credinta vorbeste cap. '

cu titlul: Acei ce predica cuvdntul lui Dumnezeu, trebuie sa se nllT'llTP de aceeasi cinste ca si parintii: "Pe eel ce-ti vorbeste lui Dumnezeu, sa-l cinstesti si. de el sa-ti amintesti,

si noaptea, si esti dator sa-l onorezi, nu ca pe pricinuitorul «existentet tale trupesti, ci ca pe acela, care s-a facut mijlociunei existentemai bune, eaci acolo undeeste invafatura -aesnre Dumnezeu, acolo ~i Dumnezeu este de lata; sa vizitezi

jiecare zi lata sfintilor; ca sa te veselesti (odihnesti) fn cuvinlor". Urmeaza 0 cateheza morala minutioasa motivata cu dinSfintele ScripturiCateheza.despre botez, despre post, rugaciune ("Dupa prescriptiunea Domnului", de

131

'';in.itltuml're1 :lui"\f)umlfe.z:eul''P~nfnr:tyto'ate;\), fndebs.ebi 'pentm. U[!'l.&n":.~

. . . ~~ .' .. su;~ .. I '.0 ~ 'T'.' , .0 ~ "d ,,'. it ..

carea.?p,.'et'l'G'IisCiw-I' ilantu uz;·iliaU'i·!J.~rt:tP} $l\tjqnge\(;/~ e,:; muu umme:.

dupa 'iJrl,star'eac$,ftntii( cini", 'de ;(mu/tum;i'te. tpentJiu'mir';,;se face in; capito;}~le,·:Q3:~27»;-Interesariti. priN-s.emnific-afii,:este:':tInnatontl\ pasaj de laLflinelg,eap. '15:,·~.~Jar,der'bpxime$te\cakeva":din:·ne$t;;intiJ. r(tste~'lI(jfl!ba dei'Sfa'htJT(mipuhyirSangele;MdntUit(J)i;uZui);,'eatehiza'i~l

'0 A ;.:1; "~.;. b ",+"'{ '. . ~ l . ...;.]. r ,Jot .", "

atunat: ttHu:atill )$1J;. otezati: ll.ea isas siu ¢p eee.' vfJ)um UlSP-lJ""t.vt!k£.'(J.11Y.)

Bespretatell'$zate(>~~lCatehl!lmeiaatJse ivorb~t€dm.capi}39r(t'P11imti eca.lim(Zt:tr.eii'$ifpritJt.ireCtrXJatehumlditlor'?-)~.~·4fJ'>(','JJespre cura{enia. r. .' <. h" 'Z' ")' ·"Al ("R"Z')," ., l B"t 1.. ••• ~ lti:utttrr(Jji..i'arcfitte. ument 9.ri.~i~~])~;t1l!i"~L;e :lcteWlKle;!.a.; , o'eZ;:J:awjUlr(J;,

pe Stlttltt,f'Se 'C-onsac11a luMrl~istos)$i'pt:.Qrf.utJ:t4isimbQluljcredinteil)}~

';I\~,lata ,ma113d-s eserit~a:lua: ;':~Cel:!ce'~voie~te',sa fie catehizr;it.){m

'. -"J. 1:, V ~_ }/'''' ,- .c,

c1:tvti'iitukaaevarului,:{Sjanta ,fn;vtitiitur6i).:deelaj\.mai\ lnaint??,l.'.de,

blJ~Zj,Hs(jJ!fie,Hirifstr:u;i!~::iin :c1,f:,l1@$tih(a,\eeiul"nenascuti"fn"deplina cifl.n'O$ti1#u:Jd ~ilf.luiJ..€!elf lJnuZ(Jj~cut".,ji.n"eredintai'lar,e;jn :Sf~tui J)uk).!$arftirJiete J fnt('}ein;ireeifcretJifiunii;feiurite; rpulital1BJil q,eigrjja {fl.'p:lfd~.identei$'dit.inneZeie$tis$f}ju:'d.ectitileideo.sebitetrlegi..slatiuni.i Sti::fili )ittstritt!.'(1suprttf.f_cop.uluU Ip:entrui,caire ,afostcO'Kf(q,ta;;litnfea slip' 'e'-",~'''iCe'--Dmulfarfb·-st~T,Jus/ca,{Jp.sm,vtp.oli:f,?jlB.a.'~-:01J(;nQas.caiadiino

• TUI't4i :Jl r' _. I •• : _' ...... _,

fi1;eai1Ji.i';prCJpile,;]if:e.]eZ::esteili."Bilii.ifriv.ete'l€JJtm.cJ)umlj'ezeu .. tipedep,+.· sit pe i)e:j:\rai" eu:;ap7'iis,{\C'U,';jixc,:: f(!Jen'eztl :X;::;d9}\ iar;pe deii.iire;pti1. lnxteJat-e'timpuri:lei b!rL'ridii:tatdalOtnste $t maritescum: depildaspe S1.'t~,'Pe\FJnosi -pe EnolJz, \$i p.e.>urma$li:iui,.,'1'.eMelkis,e6iec,\pecl:stlY;. p'(!'MDisi;"p-e\liS¥S::Navi't~pe\,Bal'eb;;;$i'Pe;,pke()tiJ.I.fiin.e\';pree.¥-m~$.i pe)'Sji'rltii1tulu[&1"·dimpur#br.>rSa,\ i,YSei'in,'tiptii:(e-aseli\,fnl'J:i:J;.int'e\';Yi a(J(J~'tiJ\r r.:c.'utht'f).umnez,eu,,'t,in\:lj;Jr.o.,fliaol, ifwui;,sn':£l';'i'ndepartat> ;l:e'~l-a Sin'f!, :i1.e&mti/k('iJ.1:tJine8i!;:~c~ ~'·frA 1-aijefJiin,:rii'nduri)'li-"'ftl£hemat}"d'f(!.·l'a raia;6ir,(3ilt{\'o:Un(J$tbita\ari:evljjrnh.ti~·d-'a:cQn'dl!s'4e;lfl;tiibie-,$;i:lnepi+ etatfitjf,ia1 /~ibettata.; si: ipietatei.:de £imfn:edr.ep tate;;:.de:.l'a .moarie.a Vf1$Jf/.'{(Jurpmiv{at-a)\i;e$n4eah Ace:as.'td>$i'lalt(11e?aseme.i,i;.eaiilof~:csi.i. i-n::veteS1ion:[.:-;,';v.snit tfu,,',ca,ti}.h-ezii{ L\ lar~·,', la l; ~nce:pl1ituil:,\Cap .:;,4;Qt~ ss

mJilt~,lIal)ti~s.erQI11rti'~ia1:l:·NT';· este m:nlat~m1': AceastiiiJl1UgooiuneJ

ite:J~ptf!eEj:i1a'tl~" dacE:ffilll~e:;; o:apifulultii;: .ia)b:r581e~;I de.nJ'pofun~t\ V:'fIim-eni)(J;iJW[aSduZ,tj1!lG'Pi~ni:li;m.eJ1jii dintref.i!zecrediri'Civ.~~;ii ,Y,edern; ;:aiai:':oo!.';Wlct ::"din·xiifepwleo:pregatilti,i ,;Ica!tehet-i~6'~je]fa:~pentru; ouitatore: pnma:;e,lasaia;:e-atenmnenilor, iuemu;av,ea:uk&tliie:;s8;· ittir)'arte::(:I!icir';lai' 's8)V'a~irea nugaciullii;e.ateliumenilQt.

De altfel, In cap. 32 al cartii a 8-a intitulat "Deosebite canoane ale Apostolului Pavel relativ la cei ce vin la botez; care trebuiesc primiti si care nu" se dau instructiuni precise care arata modul in care era inteleasa pregatirea catehumenilor pentru botez. Precis, dar nu rigid, caci iata: "Catehumenul trei ani sa fie catehizat: De arata si bunavointa; pentru a se boteza sa fie invoit caci nu timpul, ci .purtarea decide". Putin mai departenise spun urmatoarele despre catehetii acelor timpuri: "eel ce invau: (catehetul) poate fi si laic; sa invete insa acela ce este iscusit Za cuvdnt si de 0 moralitate aleasa" cad "toti vorfi invatati de Dumnezeu" (cap. 32,cartea a VIII-a).

Viata comunitatii crestine ne este aici zugravita indirect, caci orice porunca are in vedere situatii care s-au petrecut in comunitate, mai mult sau mai putin frecvent. Se vorbeste aici despre episcopi, preoti si diaconi care indeplinesc cu vrednicie inaintea lui . Dumnezeu slujba lor dar si de preoti pentru care se fac judecati, pentru orgoliul lor, pentruneglijentasau ambitie, de diaconi ce n-au administrat cu credinta: si cu dragoste bunurile comunitatii, de profeti adevarati si - de profeti falsi, de crestini vrednici panala sfintenie dar si de apostati, vanzatorisi delatori, de convertiti cetraiesc cu vrednicie si de altii nevrednici, de eretici sau altii prefacuti siipocriti.

Scrierile pariutilorvapostolici, . in special Pastoral si Constltutiile, oglindesc un moment din viata Bisericii marc at de intensificareapersecutiilor in care unii membri ai ei au primit cununa muceniciei . in Hristosdar au fostsi din acei ces-au dcvedit-slabi incredinta si in virtute si au cazut din har, Aceasta starede fapt afacutca intrarea in crestinism, pe temeiul celei mai cuta:te,e,.notivitati chiar, ori inurma uneipredici zguduitoare cu ocatel1izare';Sl.l111ara sa nu mai prezinte garantii suficientede ramanere.in Biserica in fata oricaror amenintari si persecutii.

134

necesara 0 formatie launtrica din care sa urmeze atitudini si hotarate sprijinite pe 0 cunoastere temeinica a crestine, pe 0 simtire curata si pe 0 vointa tare. Unor asemenea cerinte raspunde organizarea catehumenatulul sub .; +n ......... o unei institutii a Bisericii.

Catehumenatul

Aceasta institutie a fost organizata si condusa de Biserica cu de a pregati pe om pentru primirea Tainei Sfantului Marturii clare despre organizarea catehumenatului mcenana cu sfarsitul primei jumatati al secolului al do ilea ne da

LJJ.UJln.... Iustin Martirul si Filosoful in Apologia I, cap. LXI:

eel ce s-ar incredinta si ar crede ca lucrurile acestea si propovaduite de noi sunt adevarate si care fagaduca vor putea trai asa, sunt invatati sa se roage si sa ceara la Dumnezeu, postind, iertarea pacatelor pe care le-a

.""."'ILT.'OI.I. mai inainte, in timp ce noi, la rdndul nostru, nerugam

postim laolalta cu ei. Apoi, ei sunt condusi de noi undeva este apasi sunt renascuti acolo, in acelasi feZ in care noi <I • .J'<I.<:. am fost renascuti, ei primesc .atunci 0 baie in apa, in Parintelui tuturor. sf Stapdnului Dumnezeu si al nostru.Iisus Hristos si al Sfantului Duh".

deci, ° categorie de catehumeni erau instruiti in .1n~val1i.tul?a de credinta si de morala crestina. Dintre acestia, .cuula.,,,,. ceice "s-ar incredinta si ar crede cit lucrurile acestea si propovilduite de noi sunt adevarate" si, in plus,

~'fagtiditiesc ca vor putea trai asa", tree inurmatoarea categoric, catehumenilor mai inaintati, care simteau necesitatea launtrica de se rugasi a participa l~cultul divin.In secolul al treilea cele doua clase de catehumeni - neperfecti si perfect}, sau neocatehumeni

135

~in~atehumEni;"iSU:tit confil\i1hat:b$'uEpnih :;~al1tuciile lui,:,;QleJn~nJ:

AlexantiFinul. InYs;tromatacI, cape 9:l lij:',JlaItt'1trin,.itr au. tOJ,iibQUl[ri suni:ldr ,de~¢a~ehetica Pt!01icateja nQi,::Dietlle:Q.t,af~~/'Sw.t.iruniiI oameniiea1Jeise.:icne'd:,cu fn;tl1:1(j(Jsf~Jfnsu'$iri·,.intelectual(J· $.ipretinri. ea nu trebuie sa ne ocupam nici eit.jilo8ofj,a; lllaiieuI(j,ifl,leG:tic(/rs,t . nici nu trebuie sa invatam stiintele naturale; acestia nu eer dedit numai simpla credinta. Este lafel eu apretilJ,derrsti1;JiUJte'fingrijesti de vita de vie si totusi sa culegi struguri chiar. de la fneeput. f:)(Jrimu4.;iitteipretat:.alegOr[(tf<este~ita.ide;'Vie;idi1;l:,acitastJJ;:vita de vie: f(te/JJtii'e s(]i:iculegemrl1iJJd1:lh:att,os!enealan eUFp1:trJr;zre de, gKijr;t}$~

"'t h . -, "l-'&""""'; ... .. ". S-" b' , -- ~

au, ei 1!f)uza;, a{!;l:lCo ajiYIi<i.i",;,;tit'J!!ptrn?:ztnrafLUnne.';' aU,Q .. semam"C(l>JU\

a'cest:5texii «ia: si (1n::,~altele tliIl;Stton\ate;\.se:Linsis~fasu.prai iinporti ta1ifei gnozei' pe~tn¥,;p,regatireiitcateheti~ai~idnah1!>utin::pe o,t;ga:tiit; zare~blFlvatamantulubcatehetieLDe altfel;~,ua';pasaj,'.ca·unnat()rul:' "P/regi;iUrtle,iriainte;de.lupta,':suht),,zupta,; .,.prega.til;He:.l1l:ainte~de

t"···, taai ".( '·'l···,t"'·3\ +n x.. ," l'a! cIrin'~' tune-sun vtame:« oap,.:, ;:'\1:<;1;" "'l arara ~:,spmtuub ·~X!a:n' '·.{2Ul

masuraulr,Caf~ ekeste,:r.6nrezentat4>ri.fu, ;Sf:,.,Ql_epslent,:>$i1.era, stmma, de';'cg:ganiz~ea:,rigida,ailn1laUimantul'P'i','1i.elig~Qs.,'.,\'\\

~:;"i'\(0m tevenb 11l,'capitoluhmrtnafol"<11:a aeesee aspecte, Dil'l(ace .. , le~i';)i\z;v.:oare;oa£lam.\ca Sn:Veacul ... :aL,{treilea,cateh~en::atuh,eFa; depl1:ru,deiVoltat. In'ce\prive~te.'durata, ~n'seoolul al,doil,e,a er.ade, frei ';tum;,":.:cm'o.\ptegatire!:;.:specj~la'.\'de',\'G-10·}\z'ile,\{de')ibotez, (Informafia;<.nedemoi~rr:ata(de::,'iZNO'are.,s€ ,afla',ln:cartea: ltti~:N ... ;~,

. . . .. .,' - -, -

:Bii'anzeu;2Semanatolm:bWdmrtI: (€'ateheti;~a)~,;Lugoj;y;li93p;:Jpag. 1 ~i]'9tx€erta:;esfe . infol?TIatiaIdin:€onstituti,ilebap,ostblice}d¢slmt care .. :am vOlibib . .Gei:tr.ei.ani· !£orespnttd::cR,',trehclas,e;' de.catehus 1l1€\lil~!\cor~s'pun'zam\k"'h\C01ol'"trei ',:,;anh':,de}i:pl,;Oppv~duir~!;:,a Iy1i~itorului!YlNceasta;auta14s~niiedn\toat~hp€nioada\de\I~X,\i~':

+. 1 .. +'5' ' , . ,l;J:..h ,. '1 '':' 'fi" 'A"A' .. ' ~ ..

Le!l~~\ia,!ea~ . umenatu U1;;:;)",apt eon ~rmat.1:iUe Lvmgen:milfl.€nnUia

tC!.I'·· TtrT'Q"'::;''''l' . 'd" IT' ~~l' .' 'r. ,. n . '..:II' 1,·'" ,-:lJ! '0,.1 . 'L>i0Sj :1,(:[,' t],'v:K9!, ]~11.· e::::;'l;eU!11l taFl',m)Ue:llu'o";:i,ieap(;Cftt.\;:~@,1e; trel:

dhlS'eE.clbJicatehumeni!:Jerau: .l:,ts'cultatorii, ingenlinehetbriic$i,

,luminafij.'; A:S:C91tatodi,,'!i4espte~e,calfe')Y<ntb¢,Sc1~~,CO:bstitJijiile . .•. . , . ' :citatuhi~1i;mai!mainte,:;~(l)fe$l'undU:;n:t$ei ne{)O~teTi ,h~e~ilor?g~adicar Jera'WEtce~." domi:ui~;<,d!.%,qre~t4~l1e;';I· ~~~~i . rmarturiseau ,a~easta';dofinta.epjscopului)sau;it!:hl$i~,;pne,oti.d.~legat d:ec;catre,'cepiS'C'op'l'5'1'Hindil:Elsotiti (,cle;: (joi:;gal:antbJ.Yredni~i!i.\de

llnGredere',~i;care:;;Iaceaudagaduint~i :8& smrqiel1n;yia~l ollu::am. f hi . , .•. _ .~... . •. apo~::b cateheza i:lrorai~;p.FegatitoareDHcilinirea ;Pj:o~riur :zl~.'~.q~t~hllliIenaic;se!Ia:cftade; catte:epiS9QP;~cat~Jli:lnsenu1a,vpe f.ean<hd'lJDCU IsemntJ.h:0lUriii~tpUJiea:.'riiaitiileq)~st~\e:if~i::ei tosteau ,trJl:1gCllenme:a;'.{·.Ie eel!ere"3pefltru;~,pFiJJ?.i]je';!;B~t Sf, ~hi twlgnie;\ cpatdl,u,.. nnen1lt diIr~alasffi~rs'cul'tatoal_ot;:eraU:ingaduiti-;numai atat(c~t ,dl-lt"a -sane, .a",. ei)"idi~ti'di, .• ;atldiiIidnpsalinig~:,penicopebdin!iEpistoi~le ;8'fint1101:,'t\:P9st0I~,:Bfanta':ijvangheli~il:.'2ileic:u'Pl\edjcaimedit" , ...• acesteia;,-,qeanmm5 si" 1Ug8.ciuni.·';,Odata:'Sncbei,am.

", .' " a\:LitJ.Wghiej~ry;:n);cliag~~:~i ~qma(p~' f,~s~:w1@JQ1;i {s~

, '. biserioa:,(am\cifat p.~ajllb.din :'€Ullstituw.i~ Ap.~$.t()li~ " aoeasta porurtca}I:J)esaltfel",ehiari'!ili',ln timpul,'eat}aseult,a~·iS£.

, " ..... '. ." " ... ," .' .' ~,1;1uniaiS.ln~, .. pl\i4¥,o~1 ~'iseri~ii

t.~ID:aq9nul?1 bl8!:{a:rigG-rie\Taumaturgti'l).fii~d:c.o.nsidel"ati';¢~ii's'hr:k ;:pJI<ElallafetJlth,Se:si2am c,amfe.l della iapitetsei:Iinific.atiye~,\ ,~" \\{,'i",H (:l,;\SttuQtufa>Sfintei<bitutghii,q:tpartea',el\diuacticik({,itlmghia , ..... " \" ....• ,., ..... . 't$a~rame1!ltal~b ~te:', d¢,eF)l;1il],a.ta,~.~~ia !;.O)]tgilJli~ d€';;l,obnihteledtt'{atam~n~luhl',e1igi~s 'Qtgani2lat;)'tn.:".illS:tj,j'" ·'It;)iij~!ea(~atehJJl1\lelltJ.llli~tP mg~~,iWli, lP . , qQniPQr;tam0~~~i '. Cistfebrealizatai.,j;R~::Ce",;,mai~ m.ate. 1PliU.1\e,~: Sal,! .J}i!{Jlml=t[etia:t~;'~ ~" .. ~ .. n,1 ' .. G: .. iEl,(: .. m .. ul',Sf.. ~~ttwgJMi,::pIJ~zen~\tij;~d ~\l'!ttwl?ul'.~.W ;,q\l'ltreaga\ cOn'1unitate)cte~till3l;i.Ce~'~',:\~;:l1:oPl;hn~~.c~

sanl!lhe~,i"~ '[\\<;Y,:}I . ,

2\.:vUilliui'(dib:;felemeJtt~le earaQj-eEist.i~e\:&rhitec,turi~ UIlui\la,oas

!lU>',\.i,U.lt cre~tin},:anmpe",preientil,,:prid~dt.uiu.i;"ia 'tiIld¢i'f\isi:\,,~e

originea in cerintele aceluiasiinvatamant religios. Pana astazi, porunea "eei chemati iesiti" determina pe eei ee duhovniceste sunt incepatori si se' considera ca atare, sa paraseasca biserica, iar pridvoarele bisericilor noastre adapostesc pe cei ce, din binecuvantate motive, nu sunt vrednici sa stea sub acoperamantul partii sale principale, lngenunchetorii nu se deosebesc prea mult de ascultatori. Erau totusi mai maintati in cunoasterea invataturii crestine si prezentau mai muite garantii din punct de vedere moral-religios. La Sf. Liturghie acestia erau ingaduiti si dupa plecarea ascultatorilor, dar numai atat cat se rostea . rugaciunea ce urma, destinata lor. Indata dupa iesirea ascultatorilor din biserica, diaconul zicea: "Rugati-va, catehumenilor! $i toti.credinciosii, din suflet.s« se roage pentru ei, zicdnd: Doamne miluieste". Mai departe, tot diaconul servea (0i4xoVEt'tQ) pentru dansii zicand: "Toti sa ne rugam, cu staruinta, pentru catehumeni, pe Dumnezeu, cabunul si iubitorul de oameni Dumnezeu sa le asculte cu bunavointa cererile si rugaciunile lor si primindu-le, sa le ajute si sa dea cererile inimii lor,spre folosca sa le descopere Evanghelia Hristosului sau, sa-i lumineze si sa le dea pricepere, sa-i educe spre cunostinta de Dumnezeu, sa.:.i invete poruncile si dreptatea Lui, sainsufle in ei curata si miintuitoarea .frica de El, sa Ie deschida urechile inimilor lor, spre a petrece in legea lui.iziua si noaptea; sa-i intareasca in pietate, sa-i uneasca si sa-i numere cu sfdnta sa turma, sa-i invredniceasca.de baia nasterii de'a doua oara, de vesmdntul nestricaciunii, de viata existdnda (nj, ov't"cu, }Jcuij, - netrecatoare), sa-i izbaveasca de toata nepietatea si dusmanului sa nu-i dea nici un loc in contra lor, ci sa-i curate de toata necuraienia sufleteasca si trupeasca, sa locuiascd in ei si sa petreaca in ei, prin Hristosul sdu, sa bineeuvinteze intrarile si=iesirile lor si cele mai dinainte

l38

smanuue. sa le indrepteze spre binele lor; sa ne rugam insa cu pentru ei, ca, dupa dobdndirea iertarii pacatelor prin

initiere (botez) sa se invredniceasca de diferitele mistere st de ramanerea cu sfintii.

Sculati-va (desteptati-va), catehumenilor! rugati-va pentru lui Dumnezeu, prin Hristosul sau; cereti, rugdndu-va, zi

'pasnica $i fora de .pacat; in tot timpul vietii voastre si sfdrsitul sa fie crestinesc si mila si indurare de la Dumnezeu si ;;~ ... f,., ... ~n pacatelon Daruiti-va insiva singurului si nenascutului prin Hristosul Sau, plecati-va capetele $i primiti

ibinecuvdntare" (Constitutiile.Apostolice, Cartea a III-a, cap. 6).

Dupa ce da textul acestei rugaciuni In Constitutii se spune:

"La fiecare din celece se. roaga Diaconul, poporul, cum deja spus mai inainte, sa raspunda cuDoamne miluieste si inaintuturor, copiii".

Asa a intelesBiserica, inca de ·la inceputurile ei, sa puna in

principiileinvatamantului religios: comunitatea intreaga si mai ales copiii conlucreaza cu cei chemati pentru a fi vrednici "de iniiiere", "de diferitele mistere" (Sfintele Taine) si de "ramanerea cu sfintii", Mai departe, Constitutiile poruncesc: Iar 'v~ .... vau .... ,,,-,,. ei (catehumenii) capeteIe, sa-i binecuvinteze epis-

hirotonisitcu aceasta rugaciune: "Dumnezeule, ce nenascut si neapropiat, singurul adevarat ,L/I',(,fn,neZBU. Dumnezeul si Tatal Hristosului Tau, Fiul eel Unul nascut al Tau, Cauzatorul Paracletului (Sfantul Duh). si UJlJmJrLUl a toate, Care pe ucenici i-aiasezat dascali spre a ; "H"rit''''pietatea, Insusi si acum cauta spre robii Tat; catehumenii evangheliei Hristosului Tau si le da inima noua si reinnoieste

inlauntrul lorduhul drept ca sa cunoasca si sa indeplineasca Ta, cu inima deplina si sujl.et voitor; invredniceste-t. de srururi initiere si-i uneste cu sfdnta Ta Biserica si-i fi partas ai

l39

8jJ;tuelor;'{fl'q.,ine;)Spi!e finist6JSj"il11iidej{iea::1lo,pstra, ?Care ,ahmtiri,t 'Jien!ru:,"ejI,t'l]ilJil} \ciit1e.:'rrie~';8,e;)(Juvbie -g1{Si!:ie, ,$i 4dorate;\:i,rt:':Spi1!"it iSfa:nt,"::fntveei, ~am'inJ~,~b'L \Y,;,

Este izbitoare asemanarea dintre aceasta,'$~ciune:[Il;care"se ~as~te!tQtr~ndm1ientul~~rincipi:~l\fal!lin¥at41ID~lui/\religios 'c.n:'$rim'cu;qyal careese face astazi,j.p;ent111\~qolari(.\~se'manat':ea \ll1,l ,'eS:t~"ii1~platoaare 0a,ei" c€;~uilt ~colariin0$'trhdecat\9a;tehumeni ~p,~umsems1aFg€pe;;care~\Von;t preciza mai<$&"z:iu )~A,semanarea \rJ.e"\~trimite~~la\rap:6r;tut\intre,";invatam&ltuq\(i:.eligr(\jS';'l?i\:\'yel,laic,$i «ceStqrapoi\t~·r,;:d,e·)o::\\Jii'llp.0~n1B\:a:;QVi§.r~it(1are,,\peptnu::~iitoruI .allliQlVJ'liceSfi alifUD.eniri.heste:'a@tatIlapidanUrijJlgaoiuriea'41etttiu ~~rol~Ei ~;;:\ljrin;it;umfiatriali€!le:'i:;:iu:l1i'Ctl3~)~nei fY'f)Ugaln3 ,:i26Jrnf.fului . ~m1:lez€u'lui\Nf!strtt}''XJa:;8ii,:"ciilJ!,~Kic:urmiios,ti'Vire.\\asuprtl~i'$,co.ld:nil€»),lie.estoi'a\~i'i'Sade,'t'Kimita f~.'ini:1f1l/\ma1')J,'nte;$l; fnlgrai<c!uhul intelepciunii, al stiintei, al evlaviei si dt,ifr,.j;eii';Sale)i;':, sit,.,i rlitmin'f!$~cp:.lu,mmart;u:uiJ~inleiiSale,~i;s(illeE'deaJputel'e,~iftitrie pfil!J1rusJfintel'egereat(ieg-iilirJ),uiI Gilein/dui1rll.e:teie~ti,,:~kaI;t(latii

;~"'n. ,iiMI.Uiii:. ""e'n:"il.,nHMs;,,~.las;:J.~nrue·"i''''K'''''·'''iirl·'-''''''

J.~.r.......,..,.; 'tHo ,.....'.v .... ._,."'f ,.«<!j,v"_j , uu....,,~ .r •. ,,, .. ,~ ...... ,l ""_"'].,1 ~,,:;. .. ~ ... ~',~.

Sf. QJlel1:tentlAlleXmi'dFinr:tl\$7Jln'8Himp~lle ijq; Strouuittll'L el;ifJ. ;6;1 9.1{di).alJJ'oin}df'Sl1np.turu) $p'Une..~\t1 'Ntt/isla \'I;rlU#(.i;'YrertJB.'IcU''.ieea -slr:qintt:.!~f(iJ:r.oiV.;eKlie:. 5, T'2O)l ftdlsf(itui~$te; lYiiJte3fui.qse$tf' de:x;ultur..a ldiei!i".:"1iar.:~a"'nu :l'amiiiiiq,JealYi8nicifsa ite ojJJte$1'i>5i(flliea, pentru 1e€i;~'da.jruril'e,,,~dl#l~:,\de ,'liJu1!l"e.~ell/' la~ timp'U<h',po.triYit,\\''Spr.e:ifo.l@s 'Jtei!o;rei)geiierqtlf;,' s.'U'nt"~inViitlUuiffi,;pregatitaare\yientu~"pl'j;mi".e:a ~~ui(anlului,r/i)ii1iJl1uluL{h~.)\ ~!.~y4::~\~·-·i \ \~ ~·Y~.x)\-\ 1,) ,:,lIata €lt\m:~~~.este),~~buria:'~£lolo~itruite",;}oum se <sp.une;qn

, . - ~. , , .::.:. ..• '..t - . " ,~ • • V +....,,' • . .. .'

~ne-~-:':iIlUllla~h'l(ua€a\c.trste~,~)pr:eguttta"CIJKei'\ 'fJ.€nliMf.':>'Pflffl'lre:a

lS'¢"antUJui '),J)bmn7iluil;,,~i~bdaca':, este :a$aj'i:xea::"cste:::.'dal\;;<:ie,'rla 'il}uImIeZ_(~l1:)hi timp;uivpotl\iv;ib hi'. :)~) ~~\, Gei'(lnaiUnaintati''Sprepriil1~ea?Sfimtu~ili B:(\)iez eral:j.jlilmin'a~ sat\.';co.mpi}!entili:€u'4Q, de: zileill;Iaim.te~:tI~I~~ti;;,2,la~ti~.\:se :putelW

Iinscrie pentru . .8f.:Bo.tt:;Z!lCei 1nscri~i deve~ame_(,)~petenti salal~c~i :ati;trejlitniirfar:elb,.ROstul;SfinteloLP~1ii}~ra;tinip1Jlrcet,tmli,prjelriie pentru pregatirea lor caci acest timp;cpe.:£ie;·ellpa.tfe, .\amlntea de 1periO'ada ." de» po.sty$L rtigaoiune,a.~"M§ntNit6nIlui.,!;'tle(' disaintea

inceperii activitatit'sal~,publiee.$i~1pe de:alta;pafte;Jhue;U£iarl:t:1yjeFi,i i,era,Ytlel L rimi~Jt:riIi1erit;i'prile;j;1 "de :buGlmie,\~dub,ovniceasca pe'ntru nasteree' ~atel:iuin;enifl([)F\lal olviata):nonB.fprih Sf;rBotez2:tIJ.'!otlacest ~iim\l?€oIh'petentii erau.izclati de,:ceilalti:catehurneni;',erau instrhiti \$i\ eduoati in/mod speci'aLde;catre,episcop;, preotiv: diaconi eri-chiar de laici dernrtjsdeIDcfederea:Bisenc,iiECategizarea\eompetentilor la:BQtez. si.imediandupacaceea este iclglindita:cmprecwe de

Catehezele Sf. Ciril al Ierusalimului si in partile cei,.pri¥esd:pe

diUminati;~'d4n$df. Liturghie;~a)lui,GrigorieDia'loguk, ili)itt\cel'e '23' de cateheze ale sale, Sf. Ciril;a]rlerusa:lil:mi1uha:d1feseazaa8H~atepu'menilor "ce" se; pregatese 'pentn1; lti'rpinate~ dat,. celeseinei; \;cateneze ,mistagogiee';noi1Qr;fbotezati;~iI privescrrSfintele;:1'affie'J:(pciinele !:paiii\J:) $i .. 8TI'"bjnwghie~~hetcplicaIeaRugacitl1'1ji FJb11'lI1~ti ,Eu1ti11ltf!') ,~~sn.plii;h\continuttli1ilii;·.:ad~stOT;\:oatehelle;'\'~i "'asupra\',pedagogiei ;'c(;:j]:itinuta m ele'vi)m 'r~.veliii,imcapit<l>lu1, umiat~)I,i)~,t\i\2,

In Liturghiatdamsilcr ';m'ai;;iriainte\:s:fint~te,ia,gf\, ~ffi:rigt)rie rIDialO'gu:l~~dupajruga~illrrea;'dere~ii::stati!iitmwe;.isfi'spu~:e::',;,:fP17ebtul (cl'(i~st~ll:re\stEll!itiH' .. antirriis, .dupa;rariduia1a, ~.]imp;:peliia:co1iulIGs:au rcpreoru1), ziee:,Jeefeni~f:;'::rtR:ugatiHya,,"yeid bhema~r, fIDomn1ltlui~·~.

, jji;]Ieazas nigaciuneirIl)'entJ;iI' ;Gei'ccliema:ti~,:bl~'Sa mgenunchetor . PilQr~ncartbsiu.ThttapIDjr~'ls:ta'rtiitor; iincleIrii1ati:;1sa:!ia~a(( de, p:atruf,dri). iA:p0iv)diacoilUB~p'tme: Neap; suntefi:'penlrudUJilinati'e apropw/Itilrilli{.Ji mjigtitihllaiclii pentrU.i1el1ninal'~ Jj)amnulit.ij'.G6ei1ctedin€i(j~i, ·;sfoeitttitllfriJflL.'ciii:~.r8e.rgatescfjJelttrlf:)sfantadnl1!lnU1l'e ;$lrpentr:u

t~~EjiWn.ir.temirugacimlearoreairici0~ilOr ~e:hfuu;eei"de{§e ipluegafesc pentriilsf'antaluminare dil\E;cate's:e,'MaddifllIp~de: 'Osteneam1p¢tittli

pregatirea lor, planul si tintele acestei pregatiri si, nu In ultimul rand, dragostea si intelegerea cu care erau inconjurati: Se cere ca Domnul Dumnezeul nostru:

- "Sa-i intareasca pe ddnsii si sa le dea putere" (iata ca pregatirea pentru lupta este lupta ce cere putere);

. - "Sa-i lumineze pe ddnsii cu lumina cunostintei si a dreptei credinte" (invatatura de credinta care lumineaza fiinta lor);

- "Sa-i invredniceasca pe ddnsii, la vremea cuvenita, de baia nasterii de a doua, de iertarea pacatelor si devesmdntul nestricaciunii" (pregatirea pentru taina Sf. Botez);

- "Sa-i nasca pe ddnsii din nou prin apa si prin Duh" (Sf. Botez);

- "Sa le daruiasca lor desavdrsirea credintei" (desavarsirea de dupaSf Botez, dar de la Dumnezeu);

- "Sa-i numere pe ddnsii cu sfdnta si aleasa Lui turmd',

Acestea sunt incununate, prin revenire, zicand: "Arata, Stapdne, fata Ta peste cei ce se pregatesc pentru sfdnta luminare si doresc sa se scuture de intinaciunea pacatului; lumineaza gdndul lor; fa-i statornici pe ddnsii in credinta, intareste-i in nadejde, desavdrseste-i fn dragoste".

La inceput, Taina Sf Botez pentru competenti se savarsea In sambata Sf. Pasti, dupa care ei erau cu adevarat "luminati" sau "neofiti" ..In haina alba pe care 0 imbraca la botez, Iuminatii umblau toata saptamana luminata, drept simbol al curatiei dobandite de ei prin baia Botezului, aldezradacinarii de omul eel vechi si imbracarii In eel nou. Ceva mai tarziu a devenit obisnuinta In catehumenat practica de a se boteza si In ajunul celor mai mari praznice crestine, De aceea, la Sf. Liturghie de la sarbatorile Nasterii Domnului, Botezului Domnului, Pogorarii Sf'antului Duh,Floriilor, Invierii Domnului secanta si astazi "Cdti in Hristos v-ati botezat, in Hristos v-ati si-mbracat".

142

Daca cele spuse mai sus lamuresc, credem, bine raporturile c1asele de catehumenat si comunitateaicredinciosilor, , se cuvine Iamurite aspectele legate de selectia,

L"W'~"'''''' catehumenilor din mas a necredinciesllor ca trasatura principala a Iegaturii intre credinciosi si pagani si, legat aceasta, statutul social al catehumenilor in evolutla sa '"foI\ril'<i odata cutriumful crestinismului In lume. Desi, teoretic institutia catehumenatului si-a incheiat meiIirea la sec. al V-lea, din forma ei de organizare, din principi-

care au stat la baza ei si din zbaterea ei intru propasirea crestinis smul . raman multe elemente de 0 actualitate stringenta. acestea se afla,In mod special, aspectele despre care ~Tn'rhPl'ltn mai sus asupra carora ne oprim In continuare.

1. Exemplul personal al crestinului adevarat a trezit dintotdeauIn cei cu care convietuieste acesta interesul pentru Invatatura si ,.crledInta crestina ce-i insufleteste trairea si face din el "sare a pdmdn. sa ne amintim acel minunat pasaj din Scrisoarea catre Vl~Dgn.et care priveste conditia de crestin (Cap. 5-6).

Ca urmari benefice, sau dimpotriva, crestinii contrariau pe

. din jur, atragandu-le atentia asupra credintei ce insufleteste crestinilor, Ca este asa 0 dovedesc cu prisosinta, pe de 0 epopeea convertirii Ia crestinism a neamurilor, iar ca scrise, intreaga literatura apologetics. In argumentarea apologetilor, punctul forte consta In injustitia acuzarii om pentru simp lul fapt ca traieste exemplar prin conditia

de crestin (lucru reflectat si In nume), injustitie In baza chiar

legilor la a carer respectare erau pusi sa vegheze cei ce judelata, In continuare, cateva exemple semnificative. In ., >.IJVAV.o:;UA I a Sf. Iustin Martirul si Filosoful, 'la cap. 4 se spune: simpla denumire a unui lucru si fara sa tinem seama de aatnete care cad in sfera acestui lucru, nu -se poate considera

143

:cevanir;i;.'ban,\ 4rliei!11aw:P?ntru;ca,Maca nutine seama:de'nuinele JJn£eare,:'Suntem:;tlafrtlfzterizatir,:atrtnsemncr:"ca ned sun-tern cat:'se {J,i;)'4teiae buni:,,:;l)/pr/ p&1tmwetlmoil nusOeotiJ1nvjust ca, iiumaip(tnsru nuJic.e;, ifnrreazubclindJamrji vaaiti ea ili:iii,' ;sat rcerem) a fi 'abspUJiti de,jJedeaps:ii/atun,c.i~;)idlXi$i) '&niilfazwblea._n'dlnU:S(3'Wll'gt.i:si\ida:fam istivr111$il(vreornedrilptate mei!din i'aalflZiflmumelwi;pelcar'e,.lpuYti!lm :$i:ni;(ti.'din:'JchuzmfeJqlunnastru tdedrqi]! este ',dedatOlddvaastf:a >Sa va',d&$iJsilintf1;,lca nU'OU1n~a,t'Pedepsit::pB nedr-eptrpe tr:ceica1!'e nJ1;ipQ.tif{ Viiditiuie.inifJ:!.'nu'ilJilepe:care l:i:iJe (1di1ld~tii:ISaVa 'agqnisiti rped,eapsiif cu 'Yl!deMlta\ )vuastra .. i;' Sumem: fn'vin.uitii iearsuntem

-ere$lipi.,/idar,'ai ilmiCeea ~c.e .este. bun, n11 iestesim. luem. drept~':., './ 0'H,;Ma:i:.:deparle; Ja!~,apj ,~kse:,sptme~. 'tJ?etti'ku aeeastasnoicerem sa fie judeca;t:itljapte{ertutu,wriacelorxare. sunt'denuntaHfnain.tea)!Paah1tta;ipentrtfl.:cClirfe[; ce;vaifi.:dove(J/it'Cu··'l!Jff(o,f3J.~dreptat'e, sa fje;lpeqepsiti.1€'al' atare» ian [ ntuea: cre$tin;'~ iar.daca. eineva se.s« dv..vedi., '(Jamu"i !se.qioate; implitltlrJ1iitnic/ sa-fie. ·absolvitrca, erestin,

:ca:t.e 1iluIa~;sifiNiir~i1;lniciU1'l tucr:utrauFt.;· ,1

In Apologia?'adlf-l~;}qlin.:mulwly ipasagii·ce. slujesc- ideea: de mai rsilsf;I'alegeIiJm:ip.ei llf1.118.tOtuL,dedauc.ap, .. 3: '~Dar nuinespasa de a~e'aStai(ca.su11:ti:mJpeJjSeOl1:tatj de, ttoate,biJtile); 'pentru c,a:~ttm.:ca tD1imnrJ(z/l'Lt}estei U1fl ,dJ'ep.t.s.uprilveghetor.Fie'ca'$,i «ieum: cinet.tl, Jurc{mdp/::se,'j!lPl o)tribund' 'inaltasastrige aceste tragi:(Je.c14vint€t:

Jl:u$inatii:'Yij.,~ .,ru:$,irtatihv/$;caimp.utati un or • nevinoy.ati'crimtile'pe itcrr:e.Jv(j)ile~s.dv,$;r~itii' f1j;chip p14bltc ,st, ca·;-'iacop~ririJ.petilCestia ,ou

._ 1 . .' ' .. ,. .

.gr.e.$aleje[ {\.!qasth1r$ii;ale,:~e.i ;(),n}vost:r~;, ;ca,r~f 'I'll{ a.U! ft.Jlfil!cea rmnl

mica ;11.<[egaturqij ,CII';; ele« ;$:cnimbati':':1va' ·aititudin~a<v..oastra,

fl1iftel~ptit.i,:,.vaf';~;ri;l . Uri'J\'.'iC.:i

InAl.p,o lQg!i;8::c;frei (~allb d.tre z,Auto.lic: ra.' ;S:mnWluii:'.fl'eofi:k.· al ~tiQhiei,>ln\chiar cap,,:l;! s'ei spline;] "~A$adar,uPr.ie.tefle,:p~1JlfJ'/.!jM m",ai~a]iJlie.it,,~u, f!:uvinmh~, ((J./(lde§.a.r:te •.. ~··. ba\fnc?imlJ,,pa.j rJup:t?.$ti :cre~ttnJ'in'bataie .. 'de,jo,ci':ea $,i.C',U!fil a$.,p:u;r/fiJ "JJin;n'#m~ yr:iit,;ei

marturisescca sunt crestin si port acest nume iubit de nadajduind sa flu cu el de folos lui Dumnezeu. Ca .precum socoti tu, un rau sa porti numele lui Dumnezeu". cap. 12 continua ideea astfel: "Nu stii apoi ce spui, cdnd

batijoc de mine, numindu-ma crestin. Mai intdi, pentru ca """'1"'T"J1 "Hristos ", adica uns, este placut, folositor si lipsit de sanocura.: Apoi vazduhul si tot pamdntul. de sub cer sunt, chip oarecare, unse cu lumina si cu duh. Si tu nu vrei sa

uns cu uleiul lui Dumnezeu? Not, deci, de asta ne numim , pentru ca suntem unsi cu uleiul lui Dumnezeu" cunoscut faptul ca paganii de limba greaca derivau numele xp(a~i4:v6c; de la cuvantul xpia~6g, careinseamna De aici batjocura pe care 0 aruncau numelui de crestin, lU~Jl~HJ'UU-.l· pe crestini "un$i") .

Faptulca sub numele de crestin se afla 0 anumita conduita este aratat in cap. 2 al cartii I si, mai ales, in cap. 15 al a III-a. lata textul: "La ei (adica la crestini) castitatea este t • realitate, infrdnarea se .practica, monografia se pastreaza, se pazeste, nedreptatea este izgonita, pacatul este smuls radacina, dreptatea este traita, legea stapdneste, cinstirea de vnrmnereu se savdrseste, Dumnezeu se marturiseste, adevarul pretuit, harul nu se pierde, pacea ne acopera, cuvdntul sfdn: povatuieste, intelepciunea ne invata, viata se incununeaza; i-nsmnereu imparateste". Atentie, tot ce spune sunt realitati, nu U,-,.C,lU'-'H'LL. altfel nu cucerea lumea 0 modesta "sectd iudaica . ceSUl1t primele 17 capitole din Apologeticum lui

decat un veritabil imn inchinat conditiei de crestin? lui se afla in finele Apologiei, incepand cu cap. 39. capitol incepe cu urmatoarele fraze semnificative: "Acum sa va dau eu insumi pe fata indeletnicirile religiei crestine, ca dupa ce voi dovedi ca n-au nimic rau in ele, sa arat ce

145

au bun, descoperindu-va astfel adevarul. Suntem un singur corp prin sentimentul comun al credintei, prin unitatea .disciplinei si. prin legatura aceleiasi speranie. Mergem strdnsi in grup $1 adunati ca la lupta ca sa asaltam pe Dumnezeu cu rugaciuni".

In Dialogul cu Octavius a lui Minucius Felix, incepand cu cap. 3 sevorbeste numai despreconditia de crestin, Dam, mai jos, pentru frumusetea lui, urmatorul pasaj din capitolele 31, 33: "in ce priveste faptul ca numarul nostru se mareste fn fiecare zi, aceasta nu arata 0 vina a ratacirii noastre, ci, dimpotriva, 0 dovada ca meritam lauda. Nu fugenimeni de locul unde duce Q viatafrumoasa. Ba vin si altii ... Ne iubim unii pe altii.fiindca nu stim sa uriim. Si, ceea ce voua va produce necaz, ne numim frati, ca oameni care avem un singur parinte, pe Dumnezeu, ca partasi ai aceleiasi credinte, ca mostenitori ai aceleiasi spe-

rante" (cap. 31).

"Nu ne putem fali, insa; cu numarul nostru mare, ni se pare co.

suntem multi, dar pentru Dumnezeu suntemfoarte putin!" (cap. 33).

In Epistola Sf. Ciprian catre Donatus, la cap. 15 se afla indemnuri pentru acest tanar ce era deja "inrolat in tabara spirituala a armatei ceresti" prin care, indirect, se vorbeste despre conditia de crestin, in opozitiecu cele ale paganilor aratate pana atunci.

Dar, puterea exemplului s-a dovedit a fi coplesitoare atunci

cand crestinii l-au pecetluit cu sangele lor de martiri pentru credinta. In adevar, Biserica s-a zidit pe trupurile martirilor, Sfmgele martiriloreste samanta crestinllor, se spune in Epistola 55 a Sf. Ciprian.

In Apologeticnm, 50, Tertulian spune acelasi .lucru,

adaugand consideratii ce ridica puterea exemplului la rangul de mobil principal in convertire. "Ori de: cdte ori suntem secerati de voi ne facem si mai numerosi; samiinta e chiar siingele

146

crestinilorl Multi jilosoji la voi indeamna sa indurati durerea si moartea, prec'Um si Cicero fn Tusculane, Seneca fn Simple intdmplari, apoi Diogene, Pyrren, Calinic; si totusi, prin cuvintele lor nu : si-au putut face atiitia discipoli cali si-au . facut crestinii, care invafa prin faptele lor. Tocmai acea incapatdnare, pe care voi 0 dezaprobati, este indrumatoarea lor. Caci cine, la privelistea ei, nu se simte zguduit in dorinta dea cerceta ce este in fond acest lucru?

Cine, odata ce L-a cercetat, nu-si indreapta pasii spre El si, cdnd S-a apropiat, nu doreste sa patimeasca pentru ca sa poata rascumpara fntreaga multumire a lui Dumnezeu, sa primeasca de la El toata iertarea in schimbul sdngelui varsat? Toate pacatele se rascumpara prin aceasta suferinia. De aceea si noi va aducem pe data multumiripentru sentintele voastre. Aici sta contradictia fntre lucrurile divine si cele umane: fn timp ce voi ne osdnditi, Dumnezeu ne mdntuiestel". Ca ~'faptele"acestea care Invata, despre care vorbeste Tertulian, trimit la "puterea parintelui celui negrait" 0 spun toti ganditorii crestini ai acelor . veacuri zbuciumate. Exemplar 0 spune Sf. Iustin in a II-a

Apologie la cap. X: "Nimeni nu a fost convins de catre Socrate in asa fel ca sa moard pentru 0 asemenea invatatura; dar despre Hristos, eel in parte cunoscut de catre Socrate, au fost convinsi

nu numai filosofii si filologii ei si mestesugarii si ignorantii de tot felul, care, pentru El au dispretuit si slava, si team a, si moartea. Pentruca El este puterea parintelui Celui negrait si nicidecum 0 inventie simpla a ratiunii omenesti".

Literatura apologetica In sine este un act de curaj martiric. In acest sens, iata ce spune Sf. Iustin In Apologia a II-a, cap. 3: "La rdndul meu, si eu ma astept sa jiu urmarit si pus la stdlp de catre vreunul dintr-aceia pe care i-am numit, sau eel putin de catre Crescens". Pe de alta parte, se stie ca majoritatea

147

apologetilor s-auconvertit la crestinism atraside frumusetea, de stilul absolut non al vietii ~i moralei crestine si de eroismul acestei vieti,

"Sf Justin, Tertulian, Calcilinus, Natalia, -Atenagora si altii n-ar ji imbratisat niciodata crestinismul fara lucrarea puternica a vietii crestine asupra lor"spune Pro Prof. loan Comanlv Sf. lustin Martirul in Apologia a II-a, cap. 12, spune: "De altfel, eu insumi, pe cdnd ma gaseam impartasind invataturile lui Platon, auzind de modul in care crestinii erau defaimati si vazdndu-i ca sunt fara de teama in fata tuturor acelora pe care oamenii Ie socotesc infricosatoare, au inteles ca este cu neputinta ca ei sa traiasca in rautate si fn pofta placerilor".

Apologetii vorbesc pe larg In scrierile lor despre momentele inundate de miracol prin har ill care a avut Ioc illtalnirea lor cu Dumnezeu. Partea I a Dialoguluicu iudeul Tryfon atribuit Sf. Iustinincepe cu paragraful intitulat Pentru ce Iustin s-a facut crestin, iar lucrarea F ericitului Augustin Confesiones este, ill fond, povestea drumului san interior spre crestinism. Un astfel de drum incepe, cum spune Tertulian ill citatul de mai sus, cu zguduirea provocata de privelistea illcapat§.narii crestinilor ill a-si marturisi credinta si a-si trai ill realitate principiile. Aceasta priveliste a fost si va fi vesnic ''piatra care va striga" ill caznl in care ucenicii Domnului vor tacea, · 0 piatra dura In illca.patanarea ei de a-si mentine forma.si statutul chiar lovita crunt fiind, dura, dar muta, Ea striga ill mutenia ei caci este cunoscut din literatura apologetica faptul ca crestinilor le era refuzat dreptulla aparare (Iustin Martirul, Apologia I). Poate si pentru ca. 0 astfel de aparare presupune desigur dezvoltarea unei apologii din care magistratii aflau intr-o forma desavarsita, incalzita de credinta fierbinte a celui ce 0 marturisea,

16 Pro loan Coman, Pairologie, p. 226.

148

de credinta crestina. Ca urmare, foarte multi magistrati se

,,, ... "131'-13<111 la crestinism, in acest sens citam din Apologeticurn lui de la cap. I: "Dovada a necunoasterii, Care, in timp ce nedreptatea, de fapt 0 condamna; este aceea ca toti cei ce aici ne urau fiindca nu ne cunosteau, de indata ce au inceput

ne cunoasca inceteaza de a ne mai uri. Acestia devin crestini ce cunosc adevarulsi incep sa urasca ce au fost $1 sa se de partea a ceea ce au urdt, numarul lor 'fiind atdt de mare, se poate constata din realitatea insasi".

Ne intrebam, firesc, oare exemplul trairii crestine in forma sa "neagresivd' a fost singurul mijloc prin care oamenii au adusi la credinta? Nu, desigur ca mi. Exemplul Sfantului

"'l.I."J.:,.·,n Pavel si a celorlalti apostoli care au trait "nebunia nu murise. Putem afin1la, pe bam de izvoare ca:

II. Propovaduirea invataturii crestlne a fost in continuare in veacurile catehumenatului mijioc pentru adueerea Ia

"""~"'.U03U' a necredinclosilon Numaf ca, aceasta propovaduire intre curajul vorblrii publice ~i diseiplina arcana. apostolilor si a ucenicilor lor apropiati, ca oameni de Duhul STant ce se aflau, facea ca mijlocul de ales sa fie intotdeauna Tara gres. Pentru puterile omenesti ale generatiei urmatoare de invatatori acest lucru nu . era cu putinta, Lucrarea lui Origen "Contra eel" dezvaluie realitate privind modul de.propovaduire a invataturii crestine pentru acele timpuri si extrem de semnificativa toate timpurile.

"Celsus . mai citeaza, impotriva noastra, cdteva observatii .. tnr'Htn de unele persoane care propriu-zis se numesc crestini, care au idei cu totul contrare invataturii lui Hristos si care

149

nu pot ji numarati intre cei prea· inteligenti, ci intre cei mat ignoranii. Iatace sustin ei: "Nimeni din cei ce au invatat carte, nici un intelept sau om cu minte sa nu stea intre noi, caci astfel de insusiri: sunt socotite de noi pacate, in. schimb cine n-are carte, cinee nestiutor; natdngsi nebun, acestia sa vina cu toata indrazneala! Recunoscdnd ca numai astfel de oameni sunt vrednicide Dumnezeu, cre$tinii arata ca nu doresc si nu pot convinge sa vina la ei decdt pe cei nerozi, pe cei de neam slab si imbecili, adica pe sclavi, pe femei si pe copii" (Contra Celsus, cartea a treia, cap. 49); mai departe, In cap. 50, cartea a treia: "Dar sa vedem ce spune mai departe Celsus: .Jata-i in pietele publice pe cei care-si divulgdsecretele si care-si fac de cap cu galagia lor. Niciodata ei nu s-ar apropia de 0 adunare de oamenicuminti si nu ar indrazni sa sustina acolo frumoasele lor mistere. in schimb, cum vad tineri, 0 gamada de sclavi, 0 strdnsura de imbecili, se reped intr-acolo si indata se umfla in pene".

Citind randurile de mai sus, gandul ne duce la pericopele din (Fapte 17, 16-18) In care Sf. Apostol Pavel ne este mfatisat In Atena timpului sau, asteptandu-i pe Sila si Timotei. "Duhullui se inddrjea in el, vazdnd ca cetatea este plina de idoli",

In consecinta: "Discuta tn sinagoga cu iudeii si cu cei eredinciosi, si in piata; in jiecare zi, cu cei care erau de faia' (Fapte ·17, 17). Oare cei care erau de fata erau tineri, sc1avi, stransura de imbecili/Cartea Faptelorne spune doar ca printre ei. se aflau filosofi epicurei si stoici si ca acestia "ludndu-l cu ei, l-au dus in Areopag", jndemnandu-l sa le vorbeasca despre invatatura cea noua In carese "binevesteste pe lisus $iinvierea".

. Dar sa ne amintim cateva lucruri despre predica Maniuitorului Ins~i. lata, la Luca 13,26: "Atunci voi veii incepe sa ziceti: Am mdncat fnaintea ta si am baut si in pietele noastre at fnvatat" si, mai ales, In pilda despre cina cea mare (Luca 14, 21-23):

150

"Si intorcdndu-se, sluga a spus stapdnului sau acestea. Atunci ma~i~?d~.,.se, stapdnul casei a zis: Iesi indata In pietele si ulitel; cetii!~', ~z.pe.sar~ci, si pe neputinciosi, si pe orbi, si pe schiopi a~u-z azc~. Si a zts sluga: Doamne, s-a facut precum ai poruncit ". totmai =: ~o~. s: a zis. stapdnul catre sluga: Iesi la drum uri st ~a g~rdurl $Z sileste sa intre, ca Sa mi se umple casa". lata ca Mantuitorul, Stapanul eel din pilda, trimite pe ucenicii Sai sa a~u~a la c~na ~e prin p.ie~e si de prin ulitele cetatii pe neputinC~O~l, ~pe sar~~~I, pe orbi.si pe schiopi, pe aceia ce "nu pot sa-ti rasplateasca (Luca 14, 14) pentru cina,

Pietele, ~~uril~ si ulitele cetatilor, locurile pub lice peste care sunt stapani ton pentru a nu fi stapan nimeni, locuri unde se aduna oamenii ce-si petrec timpul "spuniind sau auzind ceva nou" (Fapte 1_7, 2.1), u~de saracii si neputinciosii asteptauca vreun bogat milostiv sa-l cherne Ia cina sau, In trecere, sa ledea un banut, unde tinerii I~i impartasesc visele si implinirile au cunoscut predici fierbinti si vindecari miraculoase ale Mantuitorului, pr~dicile. ~f. Apostoli Petru si Pavel si ale discipolilor l~r, p~ate ~1 predicile mai putin incalzite de har, dar sincere In simplitatea lor, a unor Invatatori de credinta zelosi. Dar tot aceste locuri au cunoscut si judecata si osanda' Mantuitorului su~~areade sange si dara crucii Sale spre Golgota, sudalmele ~i ocanle celo~ ce- L . insoteau, prinderea si judecarea Apostolior, ~0a:t:~ pn_n Iapidare a Sf. Diacon-Stefan. A propovadui ll~paratla lUI ~u~ezeu In astfel de locuri face parte, credem, din cee~. ce D1da?Ia. numeste "taina lumeasca a. Bisericii" . si ~atrologn 0 considera cu un sens pierdut inambientul acelor tll~~u~. Caci, iata, Mantuitorul, Sf. Apostoli Petru si Pavel si unn ~1~tre. ucenici~ lor, din preaplinul hamlui, au putut spala murdaria pietelor ~1 drumurilor publice aducand saracii la cina Domnului si luminand mintile si inimile oamenilo; cu

151

invatatura cea nona, Mii din acestia au fost botezati pe loco Dar, nici Mantuitorul, nici Sf. Apostoli nu "au invatat pe altii sa faca la Jet' (Didahia cap. 11). Dimpotriva, Mantuitorul recomanda:

"Nu dati cele sfinte cdinilor; nici nu aruncati margaritarele voastre inaintea porcilor, ca nu cumva sa le calce in picioare si, intorcdndu-se, sa va sfa$ie pe voi" (Matei 7, 6 in Predica de pe munte), Pericolul cel mare era nu atat profanarea celor sfinte si sfaramarea margaritarelorcredintei crestine sub picioare de necu. vantatoare, caci Sfintenia sfmtelor si stralucirea margaritarelor nu poatefi oprita de murdaria lumii acesteia, ci, mai ales acela ca, intorcandu-se, sa sfasie pe cei ce le-au dat lara chibzuinta. Caci, iata, Celsus, Crescens, Iulian Apostatul, Marcus Aureliuchiar, au cunoscut stralucirea margaritarelor acestora si s-au intors sa-i sf'a§ie pe crestini. Origen insusi, in comentariul sau la acuzatiile lui Celsus citate mai. sus, nu este prea convingator in a motiva vorbirea in piete prin zelul celor "care si-au facu: din luminarea multimilor celor -minunate 0 datorie a iubirii de Jrate" (cap. 50, cartea a III-a).

In capito lul urmator adauga urmatorul pasaj interesant:

"Filosofii care-si tin discursurile in plina strada, nu-si aleg auditorii, ci daca vrea dineva sa ramdna la ei, acela ramdne in picioare si asculta. in schimb, crestinii scruteaza inainte, pe cat le sta In putinta inimile. celor ce doresc sa fie primi!i In rtindul aderentilor lor". lata deci ce deosebeste pe crestini de filosofi, in special cinicii, ce-si afla aderenta in pietele cetatii: crestinii scruteaza inainte inimile. Numai ca exista acel adaos pretios "pe cat le sta in putinta". Mantuitorului i-a stat in putinta sa stie inimile tuturor, a lui Zaheudin Sicomor, a fariseilor si carturarilor care-i urmareau vorbele si faptele, a ucenicilor ce aveau inima si cugetul invartosate de necredinta si necunoastere, Asemeni, . apostolii si ucenicii lor, dupa pogorarea Duhului Srant, au avut

152

intuitia duhovniceasca pentru a face lucratoare si chibzuita 0 predica intr-un loc public. Dar, marii invatatori de credinta de mai tarziu nu s-an mai bizuit numai pe aceasta "scrutare de inimt~ desi unii dintre ei au avut de .la Dumnezeu puterea sa 0 faca .. In veacurile persecutiilor riscurile erau marl, asa incat a aparut, In revers, disciplina arcana. In cartea a III-a cap. 52 ea este definita in urmatorul pasaj: "Caci noi facem tot ce este cu putinta ca intrunirile noastre sa cuprinda la adunari. oameni seriosi, iar in felul acesta nu ne afisdm In public tainele noastre cele mai frumoase sl dumnezeiesti, intrucdtdispunem de auditori cum inti". Din contra, noi tinem ascunse si trecem sub taceretainele noastre cele mai adanci, mai alescand vedem oameni simpli si care au inca nevoie de invatatura, cum zicem noi, cei hraniti "cu lapte".

.. Disciplina arcana stabilea, astfel, toate celeingaduite fiecarei dl~tre clasele de catehumeni, impiedicand.. pe incepatori sa pnmeasca invataturi mai inalte decat mvatatura pe care 0 primisera deja.

. Din aspectele legate de propovaduirea invataturii crestine discutate mai sus se desprind, firesc, doua noi trasaturi ale pregatirii prin catehumenat.

III. Preocuparea pentru convertlrea la erestinlsma acelei categorii de oameni numiti de Origen (In Contra Celsus carte a a III-a, cap. 48) "culti, dintre cei tntelepti, ori dintre cei cu judecata", intr-un cuvant, nu tocmai bine cuprinzaton a

intelectualllor; '

Problema fiind de 0 importanta majora pentru crestinismul timpurilor noastre, merita sa zabovim putin pentru a vedea cum au privit-o scriitorii bisericesti ai acelor timpuri si cum a rezolvat-o Biserica. A fost oare Biserica crestina primara formam numai din "oameni nerozi, de neam slab si imbecili, sclavi, Jemei si

153

copii". (Contra Celsus, cartea a III-a cap. 48), Si-a ales ca "pe cele nebune ale lumii, ca sa rusineze pe cei intelepti" (LCorinteni 1, 27)?

Textul complet de la I Corinteni, din care am citat, este urmatorul: "Caci, priviti chemarea voastra; fratilor; ca nu multi sunt intelepti dupa trup, nu multi suntputernici; nu multi sunt de neam bun, ci Dumnezeu Si-a ales pe cele nebune ale lumii, ca sa rusineze pe cei inielepti; Dumnezeu Si-a ales pe cele slabe alelumii, ca sa le rusineze pe cele tari; Dumnezeu Si-a ales pe cele de neam de jos ale lumii, pe cele nebagate fn seama pe cele ce nu sunt, ca sa nimiceasca pe cele cesunt, ca niciun trup sa nu se laude inaintea lui Dumnezeu" (I Corinteni 1,26-29).

In Contra Celsus (Cartea a III-a, cap. 40) Origen observa dejamesajul acestui text mult discutat:vom putea spune ca nu s-a zis "nici un intelept. dupa trup" si "nu multi inteleptidupa trup". 'Astfel, sensul verbului "si-aales" inseamna nu numai "ales prin chemare la credintd", ci si acela de "ales ca varianta numerica in lume acelor intelepti, puternici, deneam bun fata de ceilaltice nu au aceste.caliuui".

Sunt putini, ("nu multi") cei intelepti, putemici si de neam bun si sunt rusinati de Dumnezeu ("ca sa nu se.laude", "ca sa nu .se mdndreascd'y; paradoxal, tocmai prin aceea ca ceilalti sunt multi, multi traitori 'in lume si multi chemati la credinta dintre ei. Dar, sa nu uitam ca intre conditiile eerute pentru episcopi, Pavel a fixat-o si pe aceea de dascal cand spune ca trebuie "sa fie des to in ic, sa indemne la invatatura cea sanatoasa si sa mustre pe ceiipotrivnici" (Tit 1, 9-11). Conducatorii spirituali ai Bisericii, episcopii, au fost deci, cu precadere, .oameni cu carte, 'destoinici sa invete pe altii si sa mustre pe cei potrivnici. .Origen spune limpede (in Contra Celsus, cap. 49). "Mincinoasa e si -invinuirea- ca dascalii

154

crestine n-ar putea=sa convinga decal oameni de neam slab si imbecili, sclavifemei $1 copii. Logosul -cneama pe toti, ca pe toti sa-i faca mal bunt. bar ii cheama si cei superiori altora, caci Hristos este Mdntuitorul oamenilor $I" mai ales al celor credinciosi" (I Timotei 3, 2; I Timotei 10), fie caei sunt dintre inteligenti, fie din cei mai simpli". mai subtile si mai profunde cateheze ale veacurilor se adreseaza celor ce "sunt dintre inteligenti" cum Origem (Scrisoarea catre Diognet, Cele trei carti ale lui catre Antolic, Dialogul cu iudeul Trifon au drept con-

tori oamenide 0 rafinata culturapentru care problemele e sunt subtile si argumentarea este necesar sa fie pe . Ei insisi, apologetii sunt,aproape toti, instruiti In pagane ale secolului lor, unde lnvata limba rafinata a grecesti, pe care, mai pe urma, dupa convertire, 0 pun slujba noii lor credinte. "Supletea elenica se straduieste sa duhul purificator al crestinismului" spune despre Pr. L Coman 17 in Clement Alexandrinul in scrierile

mai ales in Stromate, ca si alti ganditori si scriitoribi- , O"'Tl£,""'Tl' ai scolii alexandrine.i ajunge la un principiu a1

de credinta,gnoza. Ne marginim aici sa dau doar .... u ...... " JL citat: din Stromata I, cap. II: "Filosofia ne da mai

Ita tarie si, fntr-un fel oarecare, este un fel de' exercitiu .inpentru primirea credintei. Da, adevarul iese la iveala put invataturile mele ldnga altele si le com pari intre ele;

aceasta comparatie rezulta gnoza. Filosofia nu s-a nascut . sine si pentru sine, ci pentru fructul pe care-l scoate din din gnqza' , . Acest punct de vedereeste completat

17 1. Coman, op. cit, p. 224.

155

si precizat -in cap. 2 prin pasajul urmator: "Dar nu admitem sa facem din cauza secundara cauza principala, nici dintr-o cauza ajutatoare, cauza hotardtoare, nici sa spunem ca fara filosofia greaca nu putem intelege adevarul, pentru ca noi, aproape toti, fara cultura enciclica si fara filosofia greaca,

ba unii lara sa stie carte, au inteles prin credinta invauuura despre Dumnezeu fiind miscati "prin putere" de intelepciune care lumineaza cu propriile sale puteri",

A planat timp indelungat, si mai planeaza Inca, asupra crestinismului, prejudecata Iegata de statutul intelectual crestinului, "Gnosticul", modelul alexandrin de crestin, uneste "saracia cu duhul" a pruncului intru Hristos cu bucuria gnozei infrumusetata de cultura. In Stromata I, Ciement Alexandrinul face urmatoarea remarca: "Este dar de neaparata trebuinta ca si unul si altul sa se cerceteze peei insist: unul sa vada daca este vrednic sa vorbeasca si sa lase scrieri, altul daca are dreptul sa asculte si sa citeasca. Ca la euharistie; ca dupa cum este obiceiul, unii impart euharistia si ingaduie fiecaruia din popor sa-si ia partea lui" prin care se spune esentialul privind statutul unui credincios In Biserica lui Hristos. Discernamantul acesta In ce priveste statutul si menirea In Biserica tine tllsa de tntelepciune, pe care 0 defineste Clement III Stromata I, cap. 6 prin cuvintele lui Anaxarh Evdomonistul in lucrarea sa Despre imparatie: "Trebuie sa stii sa masori inprejurarile, aceasta este definitia intelepciunii" .

lata cli trasaturile II si III de care ne-am ocupat mai inainte, prozelitismul cu problemele sale si statutul intelectualilor In Biserica, a clerului inclusiv, conduc spre urmatoarea trasatura a perioadei catehumenatului:

156

IV. Rolul ur'ias ~i statutul de exceptie al catehetului in Blserica.

Catehetul bine format si .indrumar poate trai "taina lumeasca a Bisericii", greu de patruns atunci ca si acum. In aceasta taina intra mijloacele de propovaduire, locul si oarnenii carora se propovaduieste, natura cunostintelor impartasite, argumentele si discernamantul pentru locul fiecaruia In Biserica, Catehetii acelor timpuri se cereau formati cu 0 deosebita grija, In mana lor, ca dascali si ca administratori ai tainelor lui Hristos (In calitate de episcopi si preoti), aflandu-se, In fond, viitorul Bisericii luptatoare.

Intorcandu-ne la textul evanghelic de la Luca 14, 17 ei, catehetii, sunt sluga trimisa sa spuna celor chemati: "Veniti, ca iata toate sunt gata" In calitate de propovaduitori ai invataturii lui Hristos; apoi, ei sunt cei trimisi, sa iasa In pietele si ulitele cetatii, sa aleaga pe cei saraci, neputinciosi, orbi si schiopi (si aceasta nu este deloc usor de facut), iar la urma, ei sunt cei ce prim esc porunca sa iasa la drumuri si la garduri sa sileasca, adica sa-si dea silinta, pentru ca sa intre destui pentru a umple casa stapanului. Ei vor plati daca nu vor face bine cele poruncite, inclusiv pentru ratacirea cauzata, - de exemplu, de lipsa unei virgule intr-un text. Ca, iata, citand: "sileste sa intre" si nu "sileste, sa intre" se - poate intelege, si s-a inteles, din plicate, sa se crestineze si cu cnutul sau cu tunul.

Raspunderea este mare, caci talantul este mare. De aici grija Sf. Apostol Iacov despre care am mai vorbit: "nu va faceti voi multi invauuori, fratii mei, stiind ca (noi, invatatorii), mai mare osdnda vom lua pentru ca toti gresim in multe chipuri" (Iacov 3, 1-2). Catehetii, invatatorii, se fac dupa ce se nasc. Cum si-a format Biserica acelor timpuri catehetii se stie cu

157

precizie.caci aceasta fonnare s-a realizat in scoli pentru cateheti,

. ,.... '"

cele .mai vechi institute, universitati teologice din lume. In aceste

scoli s-a format, odata cu oamenii, si 0 teorie a catehizarii, cu note specificefiecarei scoli in parte, pe care se sprijina pana astazi invatamantul teologic.

158

CAPITOLULV

~COLILE CATEHETICE

Ca si catehumenatul la vremea sa, scolile catehetice raspund cerintealeinvatamantului religios al perioadei ce cuprinde II, III si IV. Aceste cerinte au fost, in fondul lor, ~Vl,ae]lWHe in capitolul precedent. Ne vom margini aici laa Ie circumscriindu-Ie implicatiile,

In perioada urmatoare veacului apostolic, cand trairea relicrestina iese de sub semnul harismei, in care Domnul alesii Sai 00, iar omul primeste, se intra intr-o alta in care '~H"~5J·LU. teandrico-harica implica 0 mai mare angajare a omului,

crestinului, Unnare a acestei angajari este gnoza definita de in pasajul de la Stromata I,cap. II pe care mai citat: "Adevarul iese la iveala cdnd pui invataturile ldnga altele si le "com pari fntre ele it, din aceasta comsaratie rezulta gnoza".

Pe de alta parte, conditiile istorice legate de patrunderea , tara afi total independente de aspectele speciale sinergiei in perioada amintita, cer, prin presiuni extelegate de persecutii si denigrari, fonnarea unor crestini credinta si vointa.

Dar, gnoza, care implica si integrarea culturii clasice elene in ""~'''''I-'~~U crestina, a condus la erezii si atacuri la adresa.crestiU"~.UUJLU" ce se cereau combatute cu chiar armele celor care le nopovadurau. Toate acestea au condus, cum am vazut deja, la rol urias si un statut de exceptie in Biserica a catehetului.

159

160

priveste "tinuta $tiintifica" a eatehumenatului "spre deoseture: de scolile catehetice, ea eurente de gandire teologica merita sa ne oprim putin, ea fiind un punet central in

hn1-rl<>r",,, problemei invatamantului' religios. .

In primul rand, ee inseamna." 0 tinuta$tiintijici1' pentru 0 forma mvatamant religios este limpede, avand In vederecele aratate Cap. I: 0 respectare a principiilor fundamentaleale in.,rat:[lm:antul.ui. atat in metoda cat ~i in forma de organizare, Ideea. de a- mijloci eunoasterea si - ins~irea invataturilor de :crE~diJlti. adevarate, in forma lor revelata, Ma stand luentrile, ca orice forma de invatamantreligiosorganizat~i de Biseriea a avut ~i are. otinuta~tiintifica;PeIltru a U,",JUUJllLa acest Invatamant de altele swine de Biserica sedau, mea

Didahii, sfaturi legate de "profeti mincino$i".Q.unii, 'cei'mai sunthraniti cu lapte mai mult deoat cu alimente tariiar altii

. " .

dimnotriv ra aceasta este tocmai 0 forma de'rnariifestare, 0 forma

eoneretizare a principiilor' Invatamantull1i religios, ceea ee continuta ~tiintifica a aeestui invatamantintotalltatealui. In consecinta, eeea ee deosebestescolile cateheticede catehumeriat natura cunosdntelor insU$ite, forma deorganlzaresi, ca .

...... ~.,~ ...... '"'. earaeterul specializat al·Invatainantului pecare-lreaUL,."aLa spre deosebire de eel popular al. eatehl1l1lenatului.

Istoria Biserieii a eunoseut cinci mariscolicateheticein sens u ... .u<u aI sintagmei, la care seadauga 0 scoala ce se manifesta doar ea eurent de gandire teologica,

Catehetii veacurilor II-IV, marii cateheti ai perioade, suntcei ce substitute ca rol, ca menire in Ri" .. ".ii,,;;' si, in acelasi timp sunt eel ce continua pe apostolii veacului Scolile eatehetiee formeaza astfel de cateheti si totodata, In metaforie, dezvolta scoli de gandire catehetica eu note creand 0 teorie a invatamantului religios ee 0 integreaza, . pretand, pe eea cuprinsa In Sfanta Scriptura si in parintilor apostolici.

Subliniem aiei faptul important ca aceasta.teorie a invataman-

tului religios, imbogatit de perloada patristica - din veaeurile urmatoare, constituie, in conceptie ortodoxa, temelia invatamantului religios crestln de astazi ~i din totdeauna.

In aeest sens este eel putin diseutabil punetul devedere oarecum incetatenit In istoria Catehetieii si Omiletieii prin care:

"Spre deosebiredeci de catehumenat, care fmbrati$amasele, avdnd un caracter popular si general, pregatindu-i pe cei ce intentionau sa intre in crestinism, pentru primirea tainei Sfdntului Botez, scolile catehetice tsi tnsuseste 0 #nuta ~tiin#fica, 0 metoda de activitate sistematica".

Aeest punet de vedere contine, in germene, cateva aspeete diseutabile, chiar contestabile. Primul, eel mai perieulos, este aeela prin care eatehumenatul, prin "caracterul sau popular si general" nu ar fi avut "0. tinta $liintifica" si, al doiIea, ca el nu arfi avut "0 metoda de activitate sistematica".

Catehurn.enatul ar fi deei, un invatamant religios nestiintific si nesistematie. Ori, am vazut deja, ca aceasta institutie a Biserieii a fost perfect organizata eu 0 metoda de aetivitate sistematica In eel mai deplin tnteles al sintagmei. In eadrul acestei metode de aetivitate, urmare a ei, se situeaza institutia scolilor eatehetiee ee pre gate a cateheti pentru aetivitatea de catehizare si de predica in Biseriea.

1. ~cQalaCatehetica diu.Alexandria

Are 0 origine care urea,In timp, pana' la . Sf. Evanghelist Odata cu intemeierea Biserieii . din Alexandria seinte,Ul'''la.L.(1 aiei si 0 aeademie crestina de ifilosofie si Iteologie:

161

(Informatia se afla In. cartea lui A .. Stocke, Geschichte: der Christlischen Philosophie sur Zeit der Kirchenvater Mains

. .. , . ,

1891, p. 70).

Scoala din' Alexandria intra In istorie odata cu. Panten, unul dintre cei mai distinsi dascali crestini ai vremii sale .. Despre aceasta putemica personalitate care a impulsionat un curent si a deschis noi cai gandirii crestine se stie doar atat: ca a existat pe la 180,.ca a calatorit mult, caalti mari dascali ai vremii sale, pe toate .: drumurile cunoscute ale .lumii si pe. to ate drumurile filosofiei timpului sau, ca a deschis 0 scoala In Alexandria dupa modelul atator altora existente In. vremea sa pentru predarea filosofiei, ca afost dascalul lui Clement, numitAlexandrinul,ca Invat8,inantullui i-a adus laude.ca.s-a bucurat de mare pretuire pentru sufletul lui .innoitor, pentru maretia si largimea gandirii lui .~i pentru adancimea trairii sale crestine, Desi pentru .istorie Panten este un sacrificatcaci de la el scrieri n-au ramas, poate nici n-a scris nimic, el si-a aflat salvator In Clement asa cum

, . , ,

Socrate pe Platon. Prin. Clement traieste Panten, despre care spune In Stromata I, cap. I, 11, 1: "in cele din urma am intdlnit un altul - dar primul fn puterea cuvdntului si a gdndirii. - alaturi de el am. gasit odihna sufletului meu; l-au gasu fn Egipt, unde era ascuns. Dascalul. acesta era intr-adevar 0 albina siciliana care a culesflorile liveziiprofetice si apostolice; si el a depus mierea cunostintei in suflete.le ascultatorilor sat'. "Aparitia, fa sfiir~itul secolului al do ilea a scolii din Alexandria este providentiald", .spune Dr. F ecioru In .Introducerrea la Scrierile lui Clement Alexandrinul (Parinti~i scriitori Blserieesti, voL·· 4), deoarece gandirea pe care 0 elaboreaza, formulele pe care Ie . creeaza, metodele de cercetare ~i planurile unei grandioase summe teologice, depasesc mediul sl timpul in care scoala a aparut.si a functionat. Ea aparein conditiile In care literatura

162

eresnna a secolului al doilea era 0 literatura de inima, Scrierile apostolici, ale apologetilor, chiar ale lui Justin, sunt entuziaste, In care pulseaza 0 credinta vie, dar nimic din ce avea sa caracterizeze gandirea scolii din Alexandria.

Dascalii scolii din Alexandria, incepand cu Panten contiu ...... uu cu Clement, Origen, Heracles, Dionisie eel Mar: Pierin si Origen eel Tanar, Teognost, Petru Martirul si Didim eel al Alexandriei, se straduiesc sa demonstreze crestinilor tim. ace la, si tuturor timpurilor, ca a-ti gandi. credinta a ti-o in1;eDleia~i dialectic, nu numai prin traire, nu este nici ~ri-

dios ~i nici inutil. Ei au pus In aluatul entuziast si moral al al do ilea plamadade gandire crestina a lui Pavel. mai ales Clement si Origen, fac din toate valorile spiriale lumii bunuri care-si gasesc locullorfiresc in icono-

doctrinei crestine. Clement initiaza ~i introduce pentru oara cu tarie; In' parte 0 facuse si Iustin dialectic a

A .. '

tttosonca In demonstrarea : credintei crestine. Pentru el

. este 0 imagine vadita a adevarului, un dar dumnezedat elenilor", "este un feZ de exercitiu inteZectuaZ pentru ... 1";, ..... ;_, ... r: .~ credintei", (Stromata I, cap. II). Clement avea ill pla-

sau de lucru scnerea unei trilogii: Cuvant de indemn catre (Protepticul), Pedagogul si. Didasealul de care vorbeste Pedagogul si 0 anunta, dar pe care nu a putut-o scrie, c~ci

. de persecutie ale lui Septimiu Sever 11 silesc sa-si

.paraseasca scoala, sa se desparta de catedra si sa pribegeasca. Nu poate scrie nimic. Ne-a las at totusi aceleminunate proleJ:<,\J'u.~~aJ ale Didascalului, ale summei sale teologice acele

. . . ,

..... u ...... ~,.,. ~1 cuprinzatoare Stromate, toate lectii tinute studentilor

mult pretuite de posteritatea crestina. Unitatea acestei trilozii, a acestuitriptic intelectual, 0 da Cuvantul, Fiul lui ",ulln"'£'''''LL, sub trei InIati~ri: Cantaret In Proteptic, Pedagog In

163

partea.a.douaa trilogiei.rDidascal in.partea a treia;"Cuvantul invi1fdtor care arata si descoperavinvauuurile dogmatice" (Pedagogull, 2; 1).

In aceasta conceptie grandioasa se cuprinde intreaga ~\)Il~. ceptie de.pedagogie religioasaa alexandrinilor. Caci,iata, in Proteptic, Cuvantul lui Dumnezeu este cantaretul. carecanta omenirii cantecul eel nou, cantecul eel vesnic.al noiiarmonii, cantec .mai frumos decat . al . .lui. Amfion Tebeul,· .al-lui Arion Matimneul, alluiEunomos Locrianul.siallui Orfeu Tracul.si-i cheama pe inchinatorii' Ia =idoli 'i 'lainchinarea adevaratului Dumnezeu. Asa cum flrul: rosuce strabate scrierile veacului apost()liceraproblemaraportului.intrelegeaveche ~i cea noua, frrulro~u .. • alrscnlerllornlexandrlnilor • este.problema integrarii valorilorspirituale.ale lumii elene ~i elenisticein iconomia doctrlnel: crestine ~i,legatde aceasta, . critic a credintelor religioase ale elenilor.: Clement, Origensi, altii nu fac apologia credintei crestine, nu oapara,caciau .convingerea ca credinta.lorse Impune.singura.ucantarctul divin.cheama singur.la credinta.pe.oameni), ei ataca direct credintele religioase aleelenilor, datinilein care s-au nacut..descrie.nebunia si.imora .. litatea miturilorpagane; demasca falsificarea cultuluizeilor, da , lao parte.perdeaua 'care' acopera acteleplinede: rusine ale cere .. moniilor religioase si ale misterelon'ii.arata pezei si pe zeiteasa cum sunt. desfranati.mcestuosir.uratori. deoameni, criminali; pun In luminaprostia Inchinatorilor.Ia.idoli cand.venereaza statuile zeilor.Pentru a-i .convinge: pe acestia de.ratacirea in care se gasesc, aduce.marturia filosofilor si.poetilor'lor.Cum spuneam.si mai sus, :pentrualexandrini,uniifilosofi~iipoeti,mai.cu seama Platon,au intrezaritadevarul cantat decantecul eel nou, au grait drept despreUnicul si AdevaratulDumnezeu (Insufletullui Clementaramasvie amintirea SymposionuluiIa carealuat

164

parte dar, tot ce a asimilat la acel symposion Clement 11 va face lui Hristos de care s-a alaturat, Platon esteprezent ill lucrarile

lui Clement in peste 500 de locuri).

. In Pedagogul,pa.rteaa doua a trilogiei, Cuvantul lui Dumnezeu este pedagog, invatator de copii in sens, alegoric C'copiii suntem not' spune Clement in cap. 5)care ii educa si-i Invata cum sa se poarte in viata cei ce au ascultat cantecul, cei

. care au.inceput sacante cantecul eel nou, cantecul lui Hristos.

Mai depa.rte,in ca.rtea a III~a, in Didascalul, trebuiasa dezvaluie adancurile invataturii lui Hristos. (Caci iata ce spune Pedagogul carteaaIll-a.Srz, 3~91, 1): "Nu-i sarcina mea sa.dau siaceste . E nevoie de 'didascal pentru explicarea acelor sjinte euvinte. Este, dar, timpul ca eu sa pun capat pedagogiei, iar voi saascultati '. de · Didascal. Ludndu-va in mdinile Sale, pe voi, care ati primit vietuirea cea buna, Didascalul vd va invata fnvi1fdfurile .acelea .. Scoala este Biserica, iar Mirele ei, unicul

Didascal, vointa bunaa bunului Parinte, intelepciune curata, sttntitoare acunostintei".

Cu aceste adanci cuvinte deschide poarta gnozei care, in eonceptia alexandrina, este adevarata numai in Hristos. In Proteptic, cap, 1, 10,1 spune: "Tu, dar, daca doresti sa vezicu adevarat pe Dumnezeu, iaparte laceremoniile de curatire cele cu dumnezeiasca cuviinta! Nu teincununa cu lauri si cu panfmpodobite cu land si porjird, ci cu dreptatel Pune-ti in tau frunzeleinfrdnarii si cauta cu sdrguinta pe Hristos, ca

spune undeva: "Eu sunt usa". Usa aceasta trebuie s-o cei ce vor sa fnfeleagd pe Dumnezeu,ca sa ne

deschida largi. .portile cerurilor: Ca sunt cuviintatoare si 'nltll'Jnl'lleportile Cuvdntului si se deschid cu theta credintei", La prolegornenele sale,in Stromate, se afla totusi principiile . ale invatamantului religios bazat pe gnoza, pe

165

temeiul carora ganditorii.crestini de mai tarziu au construit teo1ogia stiintifica a crestinismului ce culmineaza cu scrieri1e lui loan Damaschinu1 si ale lui Toma de Aquino.

lata aceste principii ce se desprind cu usurintain texte1e de mai jos din Stromate: "Stiinta predicarii Cuviintului este oarecum o lucrare ingereasca si aducatoare de folos, oricum s-ar face, fie cu mana (prin scrisadical.fie cu limba" (Stromata I, cap. 1,4,2). Asadar nu trebuie sa se ingaduie ascultatorilor sa incerce prin comparatie invdiatura noastra, nicinu trebuie sa fie data spre cercetare .la intdmplare. celor hraniti cu tot felul de invaiatura, celorce se fngamfli cu arta lor si cu destoinicidgdndirii lor,celor care nu si-au golit mai dinainte sufletul lor de tot ceea ce era in el. Dar daca cineva este stapdnit de credinta cdnd sta la ospatul invaiaturii noastre atunci acela are 0 temelie neclintita pentru

. .., .

primirea cuvintelor dumnezeiesti, pentru ca are credintacare judeca totulcu buna pricepere. lar de ai ii vine cu imbelsugare incredintarea, . asa cum spune acel cuvdnt profetic: "Daca nu credeti, veti fi zdrobiti". (Is. 7, 9) (Stromata I, cap. I, 81,2).

"Dascalii acestia au pastrat tradiiia cea adevarata, care vine direct de la sfimii.apostoli, de la Petru, lacov, loan si Pavel, traditie transmisa din tata in fiu - desi putinifii seamana cu parintii. Stiu bine ca acesti dascali se vor bucura; si 0 repet se vor bucura; nu de felul cum este scrisa aceasta lucrare, ci pentru ca le-am .pastrat curate gdndurile lor. Socot ca aceasta scriere este opera unui suflet care doreste sa pi1streze intacta fericita traditie" (Stromata I, cap. IV, 11,3).

"Si eu voi arata.in stromatele mele, ca filosofia este intr-un oarecare fel opera proniei dumnezeiesti; ca nu-i un ri1u" (Stromata I, cap. I, 10, 4).

"inainte de venirea Domnului, filosofia afost necesara elenilor spre a-i conduce la dreptate; acum, insa. estefolositoare

166

a ne conduce pe noi la evlavie. Filosofia este 0 pregatire intetectucua pentru cei care, prin demonstratie, dobdndesc credinta" (Stromata I, cap. 5,28, 1).

"Dar poate ca si filosofia a fostdati1 direct elenilor atuninainte de a-ichema pe eleni, pentru ca filosofia a condus eleni la Hristos, asa cum legea i-a condus pe evrei"

(Stromata I"cap. 5, 28, 3).

"Dupa cum spunem ca este cu putinta sa fii credincios fara sa

$tii carte, tot asa marturisim ca nu-i cu putinta sa intelegi credintei fara sa 'fii instruit. A primi invdtaturile bune si a respinge pe cele strainenu 0 poate face simpla .. (;I'I~ULft£il.t. ci credinta unita cu stiinta" (Stromata I,cap. 6, 35, 2). "Asemanarea cu adevarui se dobdndeste-prin fnvrJ.tatura si , .. exercitiu; adevarul, prin putere. si credinia. inviifarea cinstirii de rrurnruszea este dar; credinta este har. Facdnd voia lui Dumnezeu, eunoastem voialuiDumnezeu" (Stromata I,cap. 7, 38, 4,5). "Dar Domnul spune: "Ceea ce auziti la ureche, . nronnvnrnntr de pe case" (Matei 10, 27). Prin aceste cuvinte Domnul porunceste sa primimtraditiile ascunse ale adevaratei

traditii interpretate inalt si minunat; si precum le-am la ureche, tot asa sa Ie darn celor carora se cuvine" (Stromata I, cap. 12, 56, 2).

"Unii atribuie lui Hilon dictonul: "Cunoaste-tepe tine insutt!", fn lucrarea lui Despre zei, il atribuie . lui Thales, iar ristotel. Pitiei. Se poate ca acest dicton sa fie 0 porunca de a cauta gnoza. Ci1 fara cunoasterea fiintei fntregului este icu neputinta cunoasterea panilor" (Stromata I, cap. 14, 60,30)-

"Dar chiar dacafilosofia greaca nu cuprinde fntreaga maretie aadevarului si mal multi chiar daca este neputincioasa sa puna in practica poruncile Domnului, totusi pregateste drumul celei mai imparatesti invataturi, intelepteste intr-un oarecare fel pe

167

eel care crede in purtarea de grija a lui Dumnezeu, ti formeaza mai dinainte felul de gdndire si-l face in stare sa primeasca adevarul" (Stromata I, cap. 16, 80,6).

"Dialectica adevarataunita cu filosofia adevarata, cercetdnd lucrurile si pundnd la 'incercare puterile si capacitatile sujletului, se ridica putin cdte putin la esenta suverana a tuturor lucrurilor si indrazneste apoi sa se urce la Dumnezeul universului" (Stromata I, cap. 28, 177, 1).

Dar, temelia gnozei crestine este : pusa de Clement Alexandrinul in Stromatele a II-a si a VII-a. Astfel, in primele sase capitoleale Stromatei a II-a se circumscrie caconcept si ca modalitati de manifestare, credinta si relatia ei cu gnoza, relatie ce sta labaza invatamantului religios, mai ales-inconceptia

alexandrinilor. Mai intai, credinta este har., .

"$.tiinta este ° disci iplina care lucreaza cu. demonstratii; credinta, fnsa, este un dar, ne ridicade la bucuriile care.n-au nevoie de demonstratie la principiul simplu si universal, car~ nu-i nici impreuna cu materia, nici materie si nici submaterier: (Stromata all-a, cap. 4). (Ce 0 fi intelegand Clementprinsubmaterie arfi interesant de stiut pentru a putea aprecia.cumse cuvine inaltimea culmii de pe care indraznea sa. vorb.easq. .,': despre gnoza, Este, probabil, un concept vecin cucel actual(I~ energie. In aceeasi stromata vorbeste si de electricitate, zic~d: . "lacrima de chihlimbar atrage firele subtiri, iar chihlimbarul .. galben misca in sus vraful de paie; cele strdnse se supun acelo- . ra, fiind atrase de un duh necunoscut"). Dar, pentru a nu cadea In greseala de a privi credinta sa dar, mareleganditor si.traitor alexandrin precizeaza: "temelia mantuirll este cre~jnta dobanditii prin- libertatea de vointa"pentru cii "s-a. dat oamenilor puterea imparaieascade a alege si de a refuza". Astfel, credinta este rod si In acelasi timp cauza a faptei,

168

ennoastem voia lui Dumnezeu, facand-o pe aceasta. 0 asemeconlucrare.nu eposibila decat sub semnul harului, 0 prima ;w<'<lnTl'1 a conlucrariieste "invatarea cinstirii de Dumnezeu" si doar este dar de. la Dumnezeu. Locul invataturii In

li'I..,tll1,r<><> virtutilor este aratatIimpede in pasajul urmator de la 9,45, 1,Stromata a II-a: "virtutile se inlantuiesc unele cu .sauese ... , credinta se sprijinape pocainta si nadejde, iar.evlavia credinta; rabdarea si exercitiul, care insotesc aceste virtuti,

. 1»lnr.P1J17n CU invatatura, isi gasesc punctulfinal in dragoste iar se desavtirseste in gnozd". Este c..gnoza care nu ,,~.~~,"~ny--, simte nevoia sa spuna Sf. Clement, ci 0 gnoza "plina

credintd .

De 0 mare profunzimeeste si urmatoarea remarca de la " 11,46,4: "Credinta este 0 putere a lui Dumnezeu, pentru este taria adevarului". Credinta este deciputere care poate muntele, poate invia din morti si aceasta pentru ca. este

'~~tarlaadevarului", este gnoza desavarsita deci, este "tariaspre .·.W1ijni'1JI1~'" si putere spre viaiavesnicd (cap. 3, 53, 5) ..

Pentru Clement "gnoza este stiinta existentei in~i sau stiinta oeeace este unitarinexistente" (Cap. 17, 76, 1,Stromata a II-a) ~i"gnoza ajunge credintii iar cred!nta ajunge gnoza printr-o randuialadumnezeiasca.si printr-o conseeintareciprocd' (Stromata all-a, cap. 4, 16,2). In acest pasaj se cuprinde esenta relatiei intre igpoza si credinta, iar gnosticul "este omul'' "dupa chip si "omul care imita pe Dumnezeu, atat cat Ii este cu .putinta nu lasa nimic din cele care 11 pot . duce la aceasta

asemanare" (Cap. 30, 97, 1, Stromata a II-a).

In ceconstaaceasta "imitatie a lui Dumnezeu" explica pe Iarg.Sf.Clementrn Stromata a VI-a (mai ales capitolele 9-18) unde face "un fel de statuie a gnosticului" cum insusispune la cap. 18-167,4; Important pentru invatamantul decredinta este

169

urmatorul pasaj de lacap. 4, 115, 1: "Gnosticul,deci, oglindeste in sine asemanarea cea mai apropiata de Dumnezeu, adica gandirea Didascalului, cdnd Acesta instruieste pe cei priceputi si cumpatati; gnosticul pricepe gandirea Didascalului, asa cum a voit eel care apredat-o; si mai ales f$i instruieste mareata Lui gdndire.La riindul sau, gnosticul preda admirabil invii/iitura "depe acoperisuri' celorcare vor sa fie zidita pe 0 temelie tnalta; darlsi incepe lucrarea invafiiturilor sale ddnd ca pildii propria sa vietuire",

Astfel, catehetul alexandrin rezerva gnosticului 0 treapta superioara celei a credintei, Simplul credincios ramane la acceptarea doctrinei crestine: crede, cu convingere si credinta 11 mantuie.

Printr-o dispozitie nu ·neaparat cultivata primeste torce-i spuneBiserica. Se supune.cum spune Clement, canoanelor bisericesti si intreagaIui viata este un act de ascultare si de indeplinire a poruncilor. Dimpotriva, gnosticul este omul care primeste adevarurile tcredintei.vprin demonstrarea.icat este omeneste cu putinta, clarificarea sivcunoasterea.tacestor adevaruri. EI stie.adancimea lor si .le descopera urmele sub invelisul simbolic al cuvintelor Scripturii. In libertate aflanduse; el trece de treapta supunerii si ascultarii, este omul indumnezeit. In introducerea la Opera lui Clement, Pro D. Fecioru care a talmacit-o in romaneste, spune: "Zugravind gnosticul, Clement s-a zugravit pe sine". Zbaterea sa si cautarea. pe langa dascali a unicului Adevar fac parte din jertfa pe care 0 plateste un gnostic ce ajunge fericit. Caci a plans si a fostinsetat de dreptate.

Lectiile unui astfel decatehet atrag si au atras si cele ale lui Clement dupa cumarata izvoarele istorice .. Se pare insaca ele nu atrag mai. mult pe crestinii proveniti dinc1asele inalte, pe eretici, pagani si iudei. Crestinii simpli, insa, priveau cu nein-

170

credere lectiile inalte ale dascalului si pentru faptul cit era laic. Faptul in sine este de. o adanca semnificatie si priveste conditia de laic pentnr un catehet (EI s-a repetat cu Origen cum vom vedea mai departe). Episcopul Cezareei Capadociei care i-a fost elev l-a hirotonit preot, pentru "a indeparta astfel de suspiciuni". Propovaduirea adevarurilor de credinta de catre un, laic, chiar unul de un urias prestigiu, cum au fost Clement sau Origen, a fost insotita de suspiciuni canefiind facuta din Biserica, prin Biserica, Hirotonia a avut si are un prestigiu ce depasea pe acela dat de conditia intelectuala si de trairea crestina a unui daseal laic. Este un lucru firesc, care' obliga insa pe preot sa-si onoreze conditia la nivelul la care a fost ridicat de Dumnezeu.si de oameni intru El.

Clement a fost pretuit si cinstit in posteritate, numit "preasfdntul Clement", care a fost preot al Bisericii Alexandrine (Eusebiu al Cezareei); "Clement.urmator al apostolilor" (Ciril al Ierusalimului), "Sfdntul si apostolicul dascal Clement" (Anastasie Sinaitul). Dar, a fost eliminat din sinaxarul ortodox, tacit in Orient, prin bula din 1 iulie 1749 in Biserica romana, pentru ratacirile, semnalatede Patriarhul Fotie, din scrierea sa Hipotipoze (Patriarhul Fotie noteazadeja posibilitatea unei falsificarij.rzicand.. "fie el, fie altul care s-a dat drept Clement" (0. St. 3, 202). Ovlectura, chiar lara pretentii de specialist in Patrologie, arata limpede ca Hipotipoze contine pasagii ce nu pot fi scrise de Clement autorul trilogiei de pedagogie religioasa, . unica inliteratura crestina, care' este Protepticul, Pedagogul, Stromatele.

Cel care i-a urmat lui ClementIa conducerea scolii catehetice din Alexandria a fost Origen, marele sau elev, despre care . Pr.Prof. I. Coman in Tratatul sau de Patrologie spune: "Origen este unul.. din cei mai mari gdnditori ai lumii. Elementele

171

cugetariitsale sunt: filosofia elenica, Sfdnta. .Scriptura si Traditia bisericeasca". Arfi ziditorpentru obiectul.de.studiu.al acestei carti sa ne oprim asupra personalitatii acestui urias numit pe bunadreptate" cel mai popularcatehet al veaculuialIll-lea" (G. Bardy.Un predicateur populaire au III-e siecle.Revuepractique d'apologetique, Toulouse, 1927).

In cartea - a II-a a comentariului la Evanghelia dupa loan, Origen faceo adevarata profesiune de credinta.pentru un adevarat catehet, motivandu-si in acelasi timp: uriasa sa activitate de explicare si aparare in scris ~i cu grai .viu a -integritatii- crestin impotriva "Sub cuvdnt sa facopera de stiinta, ereticii se ridica impotriva Sfintei Biserici sia lui Dumnezeu, nascosescnenumarate carti declardnd ca numai ei explica drept poruncileevanghelicesi apostolice..daca tacem.si nu le deschidem ochii aratdndu-le care suntde fapt invataturilecele mdntuitoaresi adevarate, ei.se vor face stapdni pe sujletele celor jlamiinzi dupa hrana. cea mdntuitoare si caresunt gata sa intinda mdna sa insface-din.bucatele

oprite, cu adevaratstricatesi primejdioase. Iatade.ce cred catrebuie ca eelcare poate lua apararea Inviifiiiuriibiserice~tiftlrii sii-i aduca vreo schimbaresi care poate sa biruie pe. cei care.se laudacu stiinia.lor mincinoastra.aceiea-sase ridicesi sasteatari In fata.ereticilor ~i a minciunilor lor, -punandu. .. le. In fatii frumusetea Inviifiiturii '-' evanghelice, desiiva,.~irea·· armonioasa:a f!cesteiinviifiituri dumnezeiesti, . care se desprind.atat .din Vechiulcat~i-din-NouITestament".

Prin munca sa prodigioasa, acest mare alexandrin Iasa urmasilor sai cateva ,cuceriri de pisc de gandire teologica, metode de studiu si.de educatie.-religioasa; comori.desimtire crestina si.de .meditatie prilejuita de textele Sfintei. Scripturi, 0 carte apologeticaJru-apereche(ContraCelsus)alaturi de alte scrieri apologetiee.si in total, 0 personalitate coplesitoare .a

172

. rolsiimportanta au.fost.dintre celemai controversate.din istorie.bisericeasea.El aduce Iumii:

-grija' fata detextulSfintei Scripturi;

_. instaureazaexegeze·.neotestamentare.; ..,acorda mareimportanta genului omiletic;

- expune pentru prima datamarile. probleme .ale teologiei

,

- - prezinta elemente care pot servi la 0 .expunere .• acugetarii ''''~.',",>?",U''' in materie de: antropologie, decosmologie,de istoria 'lU':UHUU • deexegeza.rde morala.rde.ascetica; ,

- fundamenteaza in mod absolut convingatorraportul corect cele douaTestamente, .. ' fapt.c.e ·sta Ia temelia traditiei ·:""JIU,Ullv. a Bisericii.intr-un moment.candaceasta a fest confrunmaitare.ca-oricand-cu exegeza rabinica si.filoniana:a

\iudaismului.~i cu asaltul.impetuosal diferitelor directii gnostice carora el le-a-datIovitura de gratie.

Metoda sa· este nona _ si . este metoda .dezbaterilor .sau ' .. a ("discutere magis.et pertraetarequam.pre lartoaee

\

statuere"; De 'principiis 1, 6, 1). Marturiiscripturis-

si argumentari rationale suntInehegatetntr-un tot.organic

:,'-1-"'11-"'" quandametcorpus').In .introducerea sa .la lucrarea

mai cunoscuta darsicea-maivcontroversata.Ilepr qPXoov principiis" in latineste sau~'Desp,.e.lnceputuri"; se pare careacoperacel.mai' exact continutul acesteia), Origen i~i fexplica metoda:' Sa pornim dar de Ia.cele demai sus care sunt 'cele~~transmise cu .sigurantaprtn .propovaduire apostolica"ca de la niste elementesitemeiuri potrivit. porunciisfinte: "luminaii-va voua luminastiintei (Osea 10,13), daca vrem sa inchegam toateacesteelemente. .intn .. un tot organic, oexplicare -rationcda

173

a tuturor aces tor argumente si sa punem in lumina adevarui privitor la cele cdteva puncte, prin demonstrare clara si de nezdruncinat, rdnduind, cum am mai spus, 0 lucrare organica bazata pe comparatii si afirmatii, fie.asa cum le vom fi aflat in Sfintele Scripturi, fie dupa cum Ie vom fi gasit prin deductii 10- gice si consecvenieale problemelor".

Aceasta metoda. lasa loc insa ipotezei, parerii personale, atunci cand este yorba sa se pronunte In asa numitele ''probleme deschise" pentru care nu se gasesc hotarari precise nici In Sf. Scriptum, nici In traditia Bisericii. El of era aici "banuieli mai curdnd decdt afirmatii" (suspiciones potius quam adfirmationes) (2, 6, 2 Despreinceputuri), "pareri expuse nu in chip dogmatic, ci sub forma de discutii sau de intrebari" (2, 8, 4). Metoda s-a dovedit a fi periculoasa.vdesi eel ce a folosit-o a facut-o cu 0 desavarsita smerenie recunoscand ca:."incercarea de a prezenta fnaintea urechilor omenesti si de a exprima in cuvinte aceastaconceptie (despreIntruparea Mdntuitorului) depaseste cu mult atdt puterea mea de intelegere cat si matestria deexprimarea cuvintelor mele. A$ crede ca asa ceva ar fntrece chiar si puterile apostolice. Chiar mai mult, poate ca explicarea acestei taine arfi ceva prea greu pdna si pentru toatalumea creata a puterilor ingeresti".

Constient fiind de pericolul ascuns In. aceste "discutii" Origen interzise, potrivit relatarilor lui Eusebiu de Cezareea,

.Istoria bisericeasca 6, 36, 1, copiereasi multiplicarea operelor sale inainte de a fi fostrevizuite. Mai mult, pana dupa varsta de 60 de ani, cand dejadobandise 0 experienta mare In urma bogatei saleactivitati,nu ingaduie tahigrafilor sai sa stenografieze convorbirile purtate de el public.

Este cunoscut destinul. calamitatilor care au Insotit raspandirea In spatiul. rnediteranean a tratatului Despre-inceputuri,

174

destin ce a dus .la framantar! atat de mari, Incat Biserica a fost nevoita sa intervina (Inca In primul deceniu al sec. al Iv-lea, admiratorul si aparatorul lui.OrigenSfantul Pamfil, amintea de 15 tezepe care rivalii lui Origen i.le.reprosau), EI "afost socotit ere tic dupa moarte, decdt fusese in viata" cum spune istoricul Frapped. Caci; .iata, Ia.sinodul local din primavara anului 553,cu cateva luni inainte de deschiderea Sinodului Vecumenic,este condamnat el si invatatura lui dar, trebuie subliniat ca, persoana lui Origen n-a fost amintita In hotararile Sinodului V ecumenic din 553.

Purtand discutii ill legaturacu ''problemele deschise", el Ie-a lasat deseori deschise, asteptand raspuns din partea Bisericii careia i-a rezervat dreptul de a acceptasau nu punctul sau de vedere si, siesi, pe acela de a reveni ~i a modifica.ipotezele avansate.

Biserica a raspuns cum stim, dar Origen insusi nusi-a mai putut revizui opiniile. Traditia bisericeasca.numita cu 0 formula ifericita ''filtru multisecular al teologhisirii rasaritene"de Pro ProfT'Bodogaein studiul introductiv la "Despre inceputuri", P.S.B.,. vol: 8, a retinut din munca marelui alexandrin ceea a considerat ziditor al Trupului tainic al lui Hristos. rersonautatne mari In Biserica, de tipul si de talia lui Origen, nu au fost multe dar, atatea cate au fost au nascut controverse, au .iscat patimi, au tulburat apele uneori statute, dar au si potolit apele involburate de vanturi vrajmase. Dar, Biserica timpului sau l-a trimis In multe misiuni de clarificare sau de combatere a illvataturilor gresite. In 215 a avut.o astfel de convorbire cu guvematorul Arabiei. Mai tarziu, 0 escorta militara 11 conducea In Antiohia, la 0 intalnire similara ceruta de Julia Marmaea, mama imparatului Alexandru Sever. In jurul anului 230 a fost drimis la Atena sa. combata pe ereticul Valentinian Candidus; inainte.de anul 240 combate In Palestina pe un oarecare Bamsus

175

Agnomen intr-o discutie la care ia parte sisavantul scriitor contemporan Iuliu Africanul. Inainte de 224 au 10c, pe de o parte, combatereamtr-un sinod a mvataturiisubordinatiene a episcopului.Beril de Bostra, iar.pedealta parte discutii cu cativa-rabini evrei. Apoi, combatereamtre.244-248, in Arabia, m cadrul unui sinod.tainvataturii gresite ca sufletul omului ax muri deodata cutrupul, impreuna cucare arinvia doar la sfarsitullumii. Papirusurilegasite.la Tura In apropierede Cairo continsi 0 copie din sec. VlaConvorbirilor cu Heraclide, un fel de proces-verbal sau 0 stenograma a unei catehizari, pe teren, provocata de episcopulHeraclide In scopul lamuririi unor probleme dogmatice sub aspectullor liturgicr impacarea lui lex orandicu lex eredondi.cui adica trebuie adusa jertfa IiturgieaTatalui sau Fiului?

Yom analiza mai departe..din.punctul de vedere.al.principiilor cateheticii,aceste Convorbiri cesunt: de natura sa; oglindeasca metodelesi principii le didactice ale scoliicatehetice.din Alexandria. Desigur,C(}ntraCelsusnu 0 .face. In mai mica masura, caci aceasta carte scrisa de Origen aproape de 65 de ani pentru a raspunde acuzatiiloraduse crestinismului de Celsus, 0 persoana neidentificata istoricnici. de Origen. insusi, este cea mai completa lucrare de.apararea .invataturii crestine 'lmpotriva celeimai temeinice opere dedefaimare a ei.

. Convorbirile cuHeraclide aucalitateade a purtaamprenta vietii traite -. a • Bisericii,fiirti filtrul dar. si prafulbibliotecii ';~i a camerei: de. studiu. Aveni, prinea, sansa .de . a. reconstitui 0 cateheza-a lui Origen, tipica pentru.scoala sacatehetica.rdespre care scriecuentuziasm, dar la obiect, Sf .. Grigorie.Taumaturgul in "Discursul adresat lui Origen in Cezareea Palestinei la sfdrsitul studiilor sale, . in preajma acestuia.cinainte de a pleca acasd',

. Aflaminca.de •• la •. .iaceput-unele dateprivindpe participantii.la dezbateri; .loeul .unde-au avut Ioc si motivul care le-a prevestit.

176

participatepiscopi ce au vorbit despre credinta episcopului [].I;;.LGL\"HU'I;;, au facut observatii si si-au formulat intrebari. Episcopul p.V'"V''U''' este invitat samarturiseasca inaintea tuturor credinta sa discutiile au loc in prezenta credinciosilor ("Ne aude o biintreagd' se zice la inceput, iar, maiapoi: "toata Biserica e nrezenta ascultdndu-ne"). In veacul al Xll-lea se cunosc mai cazuri . cand credinciosii participau mai ales la combaterea

;;l~l,l\"l.lUl. Asa, de pilda, la sinodul din Arsinoe din Egipt, din anul

, unde a fost combatuta erezia episcopului hiliast N apos, au de rata toti presbiterii si didascalii din cetate precurn si fratii .cn~tiJni de prin sate. Ierarhul locului, Sf. Dionisie eel Mare al Alexandri ei a discutat, prin intrebari si raspunsuri, cu conducatorii ."",'.u,,,,,,,,, trei zile ill sir, paua ce i-a condus la ortodoxie.

Dupa marturisirea de credinta a episcopului Herac1ide si din purtate cu el de Origen, reiese ca controversa era de persoana divin-umana a Mantuitorului: durnnezeirea Lui de mijlocitor intre om si Durnnezeu, natura trupului

si felul in care trebuie sa intelegem invierea Lui. Heraclide " Si eu cred lafel cu altii si marturisesc ca Hristos a luat Si-a: nascut ca. am si S-a inaltat la cer cu trupul cu care a si sade de-a dreapta Tatalui de undeva veni apoi sa auaece viii si mortii, fiind in acelasi timp si Dumnezeu si am".

Orice drept-credincioscare citeste sau aude aceasta martunu-i va gasi vreo pricina de poticnire celui ce 0 face. Dar, .. degandire si interpretare a lui Origen, nu i-a scapat . ca-marturisirea de mai sus evita sa vorbeasca despre asnecteie controversate privind persoana Mantuitorului aratate sus. A nu marturisi adevarul intreg inseamna a fi mincinos, a spune Origen cand zice: "Caci voi nu faceti parte tr-o biserica a minciunii", In consecinta, 11 provoaca direct episcop In a-si marturisi credinta prin intrebari:

177

_ "Recunosti ca. exista un Dumnezeu Atotputernic si necreat, 7"

Care ortinduieste toate si Care a creat.toate t

_ "Iisus Hristos desi era in "chipul lui Dumnezeu" dar intr-un alt chip fiind deosebit de Dumnezeu (Tatal) era El oare

S fi A 7"

Dumnezeu sau nu era inainte dea e l intrupat ..

Atentie, episcopul raspunde eliptic prin: "Da, era si fnainte", dar Origen ii precizeaza raspunsul prin intrebarea: "Era sau nu era Dumnezeu inainte de a veni in trup'"!

"Da"-ul careurmeaza inseamna deja adevarul.intreg marturisit. In aceeasi manieradiscutia este condusa eu subtilitate pana la ultimele limite la careargumentele scripturistice si inter-

pretarea lor pot conduce mintea omeneasca, A

In cursul discutiilor Origen simte nevoia sa spuna: "In cazul de fata n-avem 'de gdnd sa punem fntrebarea abia amintind-o si ' descotorosindu-ne de ea cat mairepede, ci s-o rumegam incet, ca pe 0 hrana vdrtoasa, din pricina celor mai neajutoraii. pentru ca in felul acesta, fncetul cu incetul, sa poata intra mai usor in urechile ascultatorilor invatatura cea adevaratd':

Pentru el, problema pusa are un raspuns limpede, nueste 0 "problema deschisd' $i de aceea este in mas~aAsa argu~enteze:, "si Scripturile ne-au prezentat multe cazurt cand doua lucrur~ formeaza 0 unitate, ca sunt cazuri cdnd nu a fost vorba numai de zei, ci de mai multi ca numar; dar cu totiiformeaza osingu:?

unitate .. .", "vrei sa stiicare sunt aceste locuri din Scriptural ... Ca un mare maestru, cu 0 patima a textului scripturistic, Origen scoate la iveala aceste locuri. Prin delimitarede sensulunitatii ce apare in uneledin texte, Origen anunta adevarul de credinta pentru care se purta de fapt controverse: "Iar la riindul ~au" Mdntuitorul si Domnul nostru privit in raport cu Tatal si Dumnezeu Cel peste toate nu zicem ca sunt intraolalta un singur trup, nici macar un, singur duh, ci - ceea ce e cu mull mai

178

de trup si de duh - sunt un singur Dumnezeu, " .asadar "Eu si Tatal una suntem" -. in acest sens trebuie Intr-o .logiea perfecta urmeaza solutionarea.problemei ce produsese "multa tulburare" in Biserica aceea, ce

bazeaza pe cea dogmatica pe care tocmai 0 lamurise: "jertfa se aduce totdeauna lui Dumnezeu Atottiitorul, prin locirea lui Iisus Hristos, ca Unul care comunica cu Tatal aceeasi dumnezeire", Mai departe, jertfa Iiturgica 11 duce Origen, firesc, la problema naturii trupului Mantuitorului si invierea Sa: "Ei da, intrucdt Mdntuitorul si Domnul nostru imbracat in haina trupeasca, sa cercetam ce este in fond trup". Din pac ate "cercetarea" de care vorbeste se reduce un. comentariu privind Invierea Mantuitorului din care se despnnd clar doar doua idei:

..; moartea Mantuitorului a fost reala, ~pul Sau a murit cu

"-. "Odata inviat din morti, Hristos nu mai moare. Dar nu "HristosCel inviat din morti nu mai moare ", odata ce inviat din morti, nici cei care sunt "ai lui Hristos" nu mai

Va fi observat Origen vreo neliniste pe chipul unuia dintre . atunci cand invata cele demai sus, cad, iata, 11

"Ce ti separe ca ai avea de spus la aceste lucruri, '. In adevar, acel Maxim avea "o indoiala si 0 nesigu.. _._,,;.', pe care 0 marturisesc deja "fratilor" lui dar, "mai am rt avrrvt c» de ajutorul unuifrate care sa ma lamureascd zice el. El

intreba in ce chip vor fi decurs lucrurile la Invierea lui s, "cum.se mai deschide mormdntul si cum mai pot invia odata ce trupul mort era despartit de duh, ce fusese in rnainile Tatalui: "Parinte, in mdinile Tale duhul Meu" (Luca 23, 46). Origen raspunde 'in

179

sensul traditiei intrate si in uzulliturgic: trupula ramas in mant, sufletul a coborat in iad iar duhula fost "incredintat" In mainile Tatalui "spre pastrare",spre afi luat .inapoi cand vrea depunatorul la inviere, rezuma Pro Prof. T. Bodogae In studiul introductiv al.traducerii.sale, Aceasta "solutie" origenista este, evident, trihotomica si este motivata de acesta prin structura trihotomica a omului bazata pe textul de la I Tesaloniceni 5, 23, mai ales.

"Traditia liturgicd. este insa ·condensata In formula din Liturghierul de mai tarziu: "fn mormdnt cu trupul, fn iad cu sujletul, pe cruce ca tdlharul. si pe scaun impreunaai fostcu Tatal", Doar prima parte a formulei este sustinuta de Origen, cea de a doua insa, lasa locul si tainei In jetfasi Invierea Mantuitorului. Este unul din locurile care arata, prin comparatie, cat de fericit a functionat "filtrul' multiseculat" al traditiei bisericesti de care vorbeau mai inainte,

Rezumand, cateheza lui Origen incepe printr-o problema de dogmatica (dumnezeirea Mantuitoruluisi rolul Lui de mijlocitor intre om si Dumnezeu), continua printr-o cateheza Iiturgica motivata de prima si se incheie cu una dogmatica (natura trupului Mantuitorului) care intregeste pe a doua. Cercul se inchide, dar ceea ce face unirea este 0 cateheza morala In care "problemele de credintd I~iafla locullor adevarat In drumul spre mantuire: "Dar mai trebuie sa stim ca vom ji judecati la infricosatul judet al lui Dumnezeu nu numai in legatura cu problemele de credinta, ca si cum n-ar mai avea sadam seama sidespre viata noastra intreaga, dupa cum nici sa nu credem ca vom ji judecati numaidespre felul fn care vietuim, lara sa jin cercetati si fn legatura cu cele ale. credintei", Aceste ganduri, alaturi de indemnul: "sa fiti de parere cu mine si sa tinem -la cele hotardte de rdnduielile Bisericii", in care "rdnduielile" cu

180

de ordine tipiconala, arata conceptia catehetica a scolii Alexandria, prin eel mai mare si mai tipic reprezentant al ei. pare insa ca cei prezenti la discutie nu se dadeau dusi caci, Origen zice, nu fara motiv desigur: "Daca mai staruie vreo iala cu privire la regula de credinta, sa mi Ie semnalatisi da pentru fiecare raspunsul potrivit Scripturii".

In acest indemn ce contine un alt principiu de invatamant al

.. din Alexandria cei sovaielnici erau indemnati sa-si sem'U<UVL>V indoielile cu privire la "regula de credintd' , raspunsul se pentru toti, dar si ''pentru jiecare" si, in fine, acest ru.co'J ....... " era bazat pe Sfanta Scriptura, era·''potrivit Scripturii". sesizase bine. Se aflau credinciosi, poate ierarhi sau

care aveau indoieli. Doi dintreei, Dionisie si Demetrius indraznesc si intreaba. Primul: "Este sujletullocalizat sdnge?" iar al doilea intreaba implicit prin constatarea e nostru Origen invata ca sujletul e nemuritor".

Sa Iuamaminte, problemele puse de cei doi nu erau deloc de problema de dogmatica si de Iiturgica dezbatuta mai . Ele decurgeau logic din aceasta. Acceptand sa le Origen ne pune In fata 0 cateheza completa. In.aceasta parte a ei el utilizeaza, intr-o maniera caracterisica scolii uexancnne, metoda alegorica de interpretare a textelor scriptuLa intrebarea lui Dionisie, Origen raspunde identificand intai textul din Levitic 17, 11 care este legat de ea "viata

trup este in sdngele Lui", text pe care el insusi 11 cono problema "serioasa" pentru afi interpretat. Mai departe, dezvolta .dootrina despre cele cinci simturi ale omului launtric sensul ca fiecarui simt fiziologic Ii corespunde unul v HJ",,,,,,,,, si din ea se pare ca se desprinde raspunsul.asteptat e sa facem 0 descriere aomului launtric pentruca sa aescopertm acolo sangele") si el este urmatorul "si 'daca toate

181

aceste elemente ale trupului material lepoti gasi si in eel din launtru, atunci sa nu te mai indoiesti ca si sdngele numit cu acest nume desdnge material exista si in omul din launtru, asa cum. spune si de alte parti ale. corpului". Vede oricine cu usurinta ca, sub forma aceasta, raspunzul nu este clar! Cu mult mai clar si In acelasi timp sintetic este dat tot de. Origen in propozitia: "Sangele e simbolul puterii de viata a sufletului" (Sal. ill. Iez. 18, Migne, P.G. 13, 817).Aici alegoria si simbolul care 0 reprezinta sunt clare si, ill acelasi timp, nu este exclusa interpretarea directa, ad litteram, a propozitiei din Levitic. Se afla aici 0 mare risipa de eruditie, un mare efort de exemplificare cu textedin Sf'anta Scriptura, pentru un raspuns care nu apare prea clar. Problema pusa a nascut insa 0 alta problema, aceea. a omului launtric, duhovnicesc. Demetriu, Episcop, 0 remarca fiind una de exceptie si i-a semnaleaza episcopului Filip, .ce tocmai intrase, sub forma nemuririi sufletului. Origen preia discutia si da 0 interpretare a acestei asertiuni ce face gloria modului sau de a gandi.si de a comenta Sf'anta Scriptura, Alegoria si sensul direct se intalnesc in cele trei acceptiuni pe care le da cuvantului "moarte": "moartea ceafericita. prin caremurim pacatului", "moartea faia de Dumnezeu" si "0 a treia, potrivit careiasocotim de obicei ca cei care au parasit trupul au murit', Primele • dona sunt sensuri alegorice, ultimul este eel obisnuit, exprimat prin acel "socotim de obicei',

Dupa un discurs patetic privind aceasta ultima problema, Origen incheie printr-un indemn ce a devenit obisnuit la un final de predica: "Sa avem insa.idorirua sa ne departam de trup §i sa mergemsa petrecem impreuna cu Domnul, pentru ca, ramdndnd lang a EI, sa ne facemuna cu Dumnezeu Cel.peste toate si sa vedem pe Unul nascut Fiul Sau, dobdndind din plin mdntuire si fericire intru Hristos Iisus. Caruia. cinste si marire se cuvine in veci de veci. Amin".

182

parte a convorbirilor este deci 0 omilie despre sufletului, . exemplara si ea pentru stilul si gandirea alexandrin. Si, totusi unastfel de om a trait a douaparte lui intr-un exil continuu, din pricina unui conflict cu ie-

alexandrini .: Venind in Cezareea Palestinei invremea per. lui Caracala, este primit cu admiratiesi dragoste de. cei episcopi ai locului: Teoctist al Cezareei si Alexandrual

;lU:~(UjLIHI.uui, care l-am invitat, desi era laic, sa predice in lor. Episcopul Demetrios al Alexandrieidezaproba laicilor in biserica si-I recheama pe Origen prin scrisori intennediul unor diaconi ·la indatoririle • sale. Cum, intre

19 merge ill Antiohia spre a 0 intalni pe Iulia Mammaea putut da curs acestei chemari. Cand, in 230 trece prin 1,,1~~+~~.~ spre Grecia, pentru 0 misiunede pacificare a Bisericii, episcopi 11 hirotonesc preot. La intoarcerea in Episcopul Demetrios, considerand anticanonica UL'"'HH."'''- sa, tine dona sinoade, in 230 si 231, 11 demite din de conducator al scolii catehetice si-l scoate din preotie. revine .in. Palestina, infiinteaza 0 noua scoala dupa mo-

celei din Alexandria si se consacra studiului si muncii llU,lvLJlvlJ_ Un om bogat. Valentinian, pe care-I convertise la 1'i pune la indemana intreaga sa avere eu care echipa de tahigrafi, copisti si caligrafice-l insoteau, conflict, care a condus la nasterea unei noi scoli catehecea din Cezareea Palestinei, este plin de semnificatii, El ne ca scoltle catehetice erau insufletite dinpunct de vedere uhovntcesc de conducatorll lor. Dar erau conduse ~i orga-

de biserica locului care-i. numea ~i ii demitea dupa Ie era apreciata vrednicia. Pe de alta parte, predica L(U'-'.UVL in biserica, chiar de talia lui Origen, a fost 0 realitate tode Biserica, dar niciodata admisa fararezerve.

183

184

primul rand, Hexapla), eele eu caraeter apologetic si eele lU"'.H"~U·," ,,-, au avut in ultima analiza acelasi seop. Ne oprim i11 speram eu folos, la activitatea iomiletica a lui

Aiei, in Cezareea Palestinei, multi tineri vin '. ill preajma lui Origen, a carui. faima creste, Printre ei, viitorulSfant Grigorie Taumaturgul si fratele sau Atenador. 'In Discursulsau, de care am amintit; ne este deseris ill amanunt .in ee eonsta illvatiimantul lui Origen. Cateva lueruri • esentiale, , se desprind insa ell; c1aritate: se studia fizica, geometria, astronomia, filosofia si exegeza textelor Sfintei Seripturi (in cap. 8 si 9); metoda de predare eradialectica: ascultatorii erau indrumati sa nu accepte niei 0 parere mra discemamant si sa nu se multumeasca doar eu afirmatiile unui om, ale uneiscoli sau ale unui curent, ei numai in masura.in careerau cereetate toate.elevii puteau sa-si formeze 0 opinief cap. 7); seopul educatiei era eultivarea virtutilor, demonstrarea existentei lui Dumnezeu $1 adorarea Lui corecta (cap. 8-9). Coplesitoare apare personalitatea profesorului numit "primul intre filosoji", "parinte", "paradis duhovnicesc", "un om care pare obisnuit, insa, a deposit cu mult conditia umana in elanul catre desavdrsire",

Dar.cat de complexa si de inrobitoare a fost pentruel aetivitatea de eatehizare ne-o spune Eusebiu inIstoria bisericeasca, 6, 15': "Cdnd si-a dat seama ca nu era cuputinta.sa se dedice cu toata linistea atdt studiului aprofundat at Sjintelor Scripturi cat si catehizarii celor care veneau pe caput lui, atdtde multi, de dimineata pdna seara, incdt nu-llasau nici sa rasufle, Origen a despartit.pe "scolari" fn doua, pe cei incepatori, care urmau sa primeasca primele., indrumari de cateheza i-a incredintat lui Eracle, om riivnitorin probleme divine, dar, in acelasi timp, cu destuia invaiatura crestina sifilosofica, iar pentru sine .si-a rezervat, instruirea celor avansati".

Cele douatrepte de invatamant eatehetie s-au impus pana astazi, Origen a .lucrat pentru amandoua, maiales prin aetivitatea sa exegetica ee .cuprinde sholii, omilii si: eomentarii, desi, cum am spus si-rnai sus, lucrarile sale de critiea biblica

• Seopul consideratiilor careurmeaza nu este, nu poate fi, 0 rezentare exhaustiva si 0 analiza reala a operei omiletiee a lui Nu poate fi, pe de 0 parte din eauza intinderii si eom-

tatiisale impresionante, atat cat s-a pastrat, iar, pe de alta din, cauza ca eontroversele origeniste,: mai intai perioada 403 si apoi eea dinepoea lui Iustinian (540-553) au avut urmare disparitia celor mai multe dintre operele lui.

""~JLUU,U'-' sau predieile populare sunt pastrate majoritatea in latine. Ele se refera.vin eeamai mare parte" la "'HJ,JU,"'U,"'U Veehiului si NouluiTestament si sunt urmatoarele:

.;. lriomilii la Geneza;

- 13 omilii la Iesire;

160milii la Levitie;

- 28 omilii la Numeri;

- 26 omilii la.Iosua;

- 9 omilii la Judecatori;

- 9 omiliiIa Psalmi; (to ate tradusedeRufin)

- 2 omilii la Cantarea Cantarilor;

- 9 omilii la Isaia;

14 omilii la Iezeehiel;

-' 39 omilii la Evanghelia dupa Luca; (traduse de Fericitul Ieronim) fragmentar, se mai pastreaza omilii la Ieremia, 1.:2 Regi, 34 Regi,

, i.si Evrei,

Din 574 de omilii numai 20 sunt ill greceste (eele 20 de omilii la LV",UJJ'LU), iar pentru 388 nuavem nici macar tradueere latina. Dintre din urma, peste 200 nu au fost inca traduse in niei 0 limba

185

Ii

ii'

I ~i

186

187

Interesul lumii de astazi pentru paginile omiletice ale Origen a fost asteptat mai alesprin studiile lui W. Volker Vollkommenheitsideak bei Origeenos, Tiibinger, 1931),

H. Urs v. Balthasar (Parole et pensee chez Origene, P 1957) in care acestia au atras atentia asupra patosului religios "duhului arzator" pentru problemele desavarsirii crestine care insufleteste.

I. 0 prima intrebare este fireasca: unde, cat si cand Origen? Eusebiu in Istoria Bisericeasca, (6, 19, 16, p. 241)

da sa intelegem ca Origen avea eel putin 30 de ani pe ""''''''''''""n', cand i s-a ingaduit sa predice in. adunarile bisericesti. Ieronim marturiseste, in Epistola 84, 8 ca Origen a peste 1 000 de omilii din cele pe. care le-a tinut ca predici CezareeaPalestinei; Pamfil, in Apologia despre Origen, caOrigen "tinea predici aproape in fiecare zi, iar tahitografii fnregistrau ca sa' transmita posteritatii invatatura lor", . istoricul Socrate, in Istoria bisericeasca (5, 22,) spune. "Miercurea si vinerea se citeste din Scripturi, predicatorii le explica si se savdrseste tot ceea ce tine de adunarea hisericeasca, inclusiv celebrarea tainelor. Se pare ca, fn astfel zile, de jiecare data Origen predica". Origen insusi In Omilia 4, de la Iosua vorbeste indirect de predica zilnica In biserica: ai fost primit in numarul catehumenilor si ai fnceput sa asculti de poruncile Bisericii, tu ai strabatut Marea Rosie, obuzanau-te in jiecare zi, ca si la asprimile din pustie, sa asculti Domnului". Din analiza predicilor, ca text scripturistic pe explica si ca extensie, P. Noutin ajunge la concluzia ca omiliile Vechiului Testament se tine au in fiecare zi cate una, astfel cs intreg Vechiul Testament se terminaintr-un ciclu de trei ani. Tot asa se pare afi fost cazul si cu predicile "Apostolului", adica scrierile pauline. In schimb, explicarile la Evanghelii (si aici .

,V~UHU.l"" de la .Luca sunt datatoare de ton prin scurtimea lor) la rand de trei ori pe saptamana, mai ales in saptamanile (Citatdupa Pro Prof. T. Bodogae, Stu diu introductiv la

oallj!;ll"""<1 dupa Luca, P.S.B., voL 7). Faptul ca omiliile se pe cicluri urmeaza si din urmatorul citat din Omilia 17

. ,

la Evanghelia lui Luca: "fmiamintesc ca am spus cdnd explicuvintele la 1 Corinteni 1, 2 ca e mare deosebire fntre si cei care cheama numele Domnului".

Din to ate sursele rezulta cacantitativ vorbinddeocamdata, .. predicatoriala a luiOrigen a fost impresionanta, In ea a fost organizata sistematic, pe cicluri tematice; fapt ce constitui si astazi 0 sugestie pentru activitatea noastra

Principiile de, invaflimant religios ce stau la baza ~r-t1iv;i'<it;';' sale de predicator sunt aceleasi care i-au calauzit ~ sa activitate de dascal si tin de concepti a sa antropoIn Omilia 18, 3 la Numerii spune el insusi: "Domnul '')'U{'H~.)tt: in om aptitudini si inchinari diferite. Toate stiintele si prelucratoare, de la arhitectura si geometrie pdna la tru» .... £I.-£f£U si muzica isi au obdrsia in asemanarea omului cu Iruelepctunea cu care le folosim ne apropie tot mai de et'.

In pofida neintelegerilor sale cu episcopul Demetrius ce i-au \1.11<U ..... (1.1 viata si opera, adevarata sa conceptie de om al Bisericii aratata in Omilia 7, 6 la Iosua: "Daca eu, ca preot si al cuvtintului slant, as gresi ceva fmpotriva Bisericii si a fiinduielilor evanghelice, tncdt.sa

scandal in Biserica, atunci mai bine sa rna scoata prin consimtamdntul general al tuturor crestinilor".

Toate omiliile sale tind la induhovnicire, la trezirea omului patimi, la inaltarea sa morala. Edificator, in acest sens, este

urmatorul pasaj din Omilia a VII -a, 'la Evanghelia. dupa loan:

"Pevoi va rog, deci, catehumenilor, sa nu ramdneti nepasatori, ca nici unul dintre voi sa nu se dea fnapoi nici de fried; nici de groaza, ci sa calcati pe urmele lui Iisus, Care paseste fnaintea voastrd. Caci EI este Cel care v-a chemat spre mantuire si Care si azi va aduna fn Biserica pamdnteasca deocamdata, dar Care, daca veti facefapte vrednice, va va aduna sf fn Biserica celor intdi nascuti, care sunt scrisi in ceruri" (Evrei 12, 23).

La fel, pasajul urmator din aceeasi omilie la Evanghelia dupa loan (7, 7): "Privind toate cele raportate despre El, vedem ca tot ce s-a scris despre persoana Lui este considerat sfant si vrednic de lauda: nasterea Sa, cresterea, puterea Sa,patimile si invierea Sa, nu numai ca s-au petrecut intr-un anumit timp, ci lucreaza in noi inca si azi. Chiaro si pe voi, catehumenilor; cine v-a adunat, fn Biserica pentru invatatura? Ce imbold v-a indemnat sa va lasati casele ca sa veniti la aceasta adunare? Caci nu noi. suntem cei care amparcurs, una dupa alta, strazile. catre casele voastre, ci Tatal eel Atotputernic,Care prin.puterea Sa cea nevazuta v-a insuj1at in inimile voastre, pe care le vedea vrednice, aceasta dorinta de a veni la credinta, voi care cuvoie sau faravoie, ca unii ce suntetila inceputurile vietii crestinesti si de aceea neincrezatori si cu teama, primiti credinta fn mantuirecum s-ar zice, cu fried si cu cutremur".

In aceste pasaje se regaseste miezul intregii conceptii a lui Origen privind iconomia mantuirii, In general. si rolul invataturii crestine in aceasta, in special: eficacitateaneintreruptaa lucrariilui Dumnezeu in ~iata lumii si a oamenilor si, legat de aceasta faptul ca istoria tainica a mantuirii omuluie legata de persoana Cuvantului Intrupat,

III. Tematica omiliilor lui Origen este extrem de bogata.

Aceasta se vede .chiar din simpla enumerare acelor traduse si

188

nona, . iar indiciiscripturistici de la sfarsitul voce cuprind omiliile sale sunt impresionant de graitori in sens. Nu toate omiliile dezbat 0 singura tema (exemplele

numeroase). Pe de alta parte, de .multe ori: se revine in trei omilii asupra uneia si aceleiasi probleme, desigur in

context si cu alte argumente. .Toate insa se refera la textul Scripturii ca la insusi glasul lui Dumnezeu. Dar, nu trebuie sa ca pentru crestinismul timpului sau, modul In care era semnificatia Vechiului Testament devenise 0 pro-

vitalaIvezi J. Danielou, Origene, Paris, 1948, p,J46).

vreme evreii ramaneau si dupaJntruparea, moartea si Domnului tot la .interpretarea Iiterala a Bibliei, iar nu puteau vedea 0 continuitate fireasca intre Legea si Legea nom pentru canu talmaceau corect asteptarile si LLUIJUCU,'u' mesianice in .persoana Domnului Hristos se lllJ.L'''''J.vU.. si Origen a inteles aceasta ca omul providential al care a fost 0 alta interpretare a VechiuluiTestament. Mai

daca se admitea ca Mantuitorul a venit sa plineasca Legea

fusese doar "umbra" Lui, se cerea lamurit, inteles, in ce consta progresul spiriraal.desavarsirea pe care 0 aduce Lui in lume "plina de har si de adevar" si apoi inteBisericii.

Deaceea, Origen a gandit, si a actionat in consecinta ca

, , ,

Legea Veche, toata Scriptura, trebuie talmacita ca pr:l~g3ltil'e ca pedagog spre Hristos, spre continuarea vietii a Bisericii. Aceasta.conceptie privind finalitatea interscripturistice este esentiala si perfect validata de "filtrul

uxertuiar al traditiei bisericesti" (cat priveste.Legea veche 0 c1ar Origen in Omilia 7, 2 la losua: "numai vazdnd fn Vechiul Testament 0 prejigurare a Legii noi se pot explifn inteles mai addnc toate tainele mdntuirii pe care ne-a

189

pregatit-o Domnu!"). Ea isi are radacina in invatatura Mantuitorului Insu$i exprimata si de Apostolul Pavel, marele "Profesor" al acestuia. De .la "Legea e umbra bunurilor viitoare" (Evrei 10, 1). "Legea ne-a fost calauza spre Hristos" (Galateni 3, 24). Sf. Ap. Pavel se ridica la conceptia continuta in formularea "Legea.e duhovniceascd (Romani 7, 14) de unde nu este dedit un pas,dar un pas de urias, pana la Legea veche ca ''prejigurare a Legii noi", Din pasajul de mai sussi pana laa considera Sf. Scriptum in totul ca pedagog spre Hristos - se naste astfel din gandirea creatoare a acestui om de exceptie 0 noua metoda de interpretare a Sf. Scripturi alaturi de care se delimiteaza si se perfecteaza si alte metode cunoscute si utilizate si anterior. Este yorba de metoda alegorica sau mistico-alegorica sau contemplativa 19 sau metaforica sau duhovniceasca sau tipologica - simbolica - alegorica - anagogicaale carei temeiuri conceptuale in lumina cuceririlor gandirii lumii despre semnificatie, interpretare, simbol, metafora si alegorie, de la Origen pana astazi.ile Yom prezenta incapitolul urmator, Ne marginim aici sa exemplificam prin cateva pasagii semnificative modul in care Origen a inteles sa 0 foloseasca, fiecare dintre noi avand deja despre aceasta metoda 0 imagine intuitiva cu care ne-a obisnuit cultura generala si cea teologica pe care 0 posedam,

Un prim exemplu este Omilia I la Iesire, Capitolul I alacestei omilii este 0 veritabila profesiune de credinta in ce priveste conditia sa de propovaduitor de invatatura ·cre$tina: "Cuvdntul Sjintei Scripturi este asemenea semintei, al carei rost este sa se inmulteasca si sa se raspdndeasca, dupa varietatea ei, odata ce-i aruncata in pamant si sa iasa spic". Aduse apoi in sprijin spusele Mantuitorului de la Matei 13, 31-22. Apoi."Pot veni

19/ vezi Dictionarul Pro Bria.

190

si carturarii acestei lumi, ca pasarile cerului, cu

,-,- .. ;-~,~ lor slobode, adica cu stralucirea rasunatoare a vorbelor, speculatii inalte ~i complicate facdndu-se robii rationa, mentetor lor, daca ar rdvni sa salasluiasca in acestdomeniu, care .. nu este material de vorbarie, ci principiu de viatii".

Apare aici, introdusa de firescul "adicd'; 0 prima interpretare 'l:tlegorica a "pasarilor cerului" din spusele Mantuitorului. Desi interpretarea este flagrant eronata caci venirea pasarilor cerului ramurile copacului crescut din grauntele de mustar nu are

sensul peiorativ pe care i-l da Origen aici. Concluzia insa este corecta si zguduitoare prin modul transant in care 0 enunta: nomemut invataturii cuvantului lui Dumnezeu este princide viata,

Mai departe, in capito lul II, dupa enuntarea textului de la 1, l-se spune: "exista aici, in aceste cuvinte, daca esti o taina asemenea aceleia ... " pe care incearca sa 0 vorbind de "intelesul duhovnicesc" al ei, "urmand Apostolului"care "vesteste ca exista. fara indoiala.rsi

'unalt Israel, unuldupa duh".

Pentru pasajul care urmeaza, Iesire 1, 6-7, "Dar au murit si toti fratii lui si toti cei de pe vremea lor. Iar fiii lui Israel nascut. in numdr mare si s-au inmultit, au crescut si s-au foarte, foarte tare si s-aumplut tara de ei", Origen gase$te"interpretarea tainted in zicerea Mantuitorului de la loan 12,24, "Grauntele de grdu a cazut in pamdnt si a murit". J'Daca grauntele de grdu, cdnd cade in pamdnt va muri, aduce multa roadd': Dar din acest graunte fiii lui Israel s-au multit si au dobandit mare putere. Glasul apostolilor a

it pamantul si cuvantul lor a ajuns pana la marginile lumii. Mai departe zice: "rnsa sa nu neglijam punctul de vedere moral, caci el zideste sufletul ascultatorilor, Daca

191

192

lege, -ca .~i multe. altele,trebuie implinita, chiar dupii Sunt unele legi pecare si invatatorii Noului Testament sunt sale implineasca.: Unit .spunca numai acolo unele parti

Legese aplica, de ce nu inireagaLeger-Daca privim cuprin. ·'n sens duhovnicesc, zic altii.ratunci nimic nu mat treinterpretat dupa litera, ci totul dupa duh. Noi insa, intenemau-ne pe Sfiinta Scripture, temperam ,excesul' celor doua tuuauu extreme si ne straduim sa fixamunele norme care treurmate In ce priveste acest aliniat din lege".

iUrmeaza un comentariu privind Legea pe caree bine sa-l serteasca toti cei carese apropie de textele vetero-testamentare. din Lege de.la Facere 2, 24. "De aceea omul va lasa pe sau si pe mama sa si se va uni cu 'femeia sa si vor ji amdnun trup". I se da mai intai un "mister alegoric" celde la Sf. - n.P'U,,.'Ul Pavel, Efeseni 5, 32 si nuvinteles literal" in textul de la 19, 5-6. Cititorulde astazi gaseste in aceasta omilie 0

pledoarie pentru intretinerea c1erului de catre credinciosi, in ce prive~te stilul omiletic,' eu 0 pronuntata mnrenta didactica, a lui Origen este siOmilia urmatoare, a III-a, UllL,<I,uJ.HJ, la Cartea Numerii. Pasajulde laNumerii 21, 16 se reteaza mai mult decat altele lao interpretare "tainted', "Ca de cei,. vedem aici fn aceasta ceva tain ic. 'Ce vom zice dar? Ele aici mai mult ca altadata ... ' Saracia cuvintelor ne sa cercetam bogatia intelesului duhovnicesc", acestui inteles 11 duce la Pilde 5, 15-16; Matei 6,21;

, 26". 15 si.ca.o incununare la Sf. Evanghelie dupa Ioan-t, 14 7, 38. Intelesurile tainice din aceste texte suntculese ca de 0, rara 'a pangari -locul si, pe scurt, ele sunturmatoarele: ,.""""u'" dintre noiare, dupaacest simbol, intr .. insulo fantana bine zis: fiecare din noi are, nuuna, ci mai multe ... "Pri~ fdntdni strabati fntreaga 'Scriptura; .in eautarea de

Iosif moare intru tine, vreau sa zic daca tu primesti in tau "omordrea lui Hristos ". daca tu faci sa moara madularels tale pacatului, atunci "fiiilui Israel se vor inmulti in-tine", Prin fiii lui Israel trebuie sa intelegem afectiunile bune si duhovnicesti.

lata, in aceasta omilie se jntalnesc cele trei sensuri ale exegezei lui Origen: eel istoric in cap. II, eel tainic sau mistic si eel moral in cap. IV; pe care Ie-am gasit si in cateheza cu Herac1ide. Sensul moral era insa acela direct si colateral, in timp ee aici el este figurat ca si cel.tainic. Deci intelesul tainic si eel moral sunt aici prefigurate la modul alegoric.

Mai departe, omilia comenteaza pasajulde la Iesire 1, 8, despre care spune: "aceste fapte n-au fost redactate numai cu un scop istoric pentru noi: nu trebuie sa credem ca scrierile sflnte ne povestesc 'doar istoria egip ten ilor: "Toate aceste intdmplari=au fost scrise ca semne cu tdlc, pentru a lua fnvti/atura" (I CorinteniI 0, 11). Aceasta s-a facut pentru tine, care dai ascultare, pentru care ai .primit harul Botezului, pentru tine care te-ai inserts fn numdrul fiilor lui Israel si ai primitin sufletul tau pe Dumnezeu-Imparat ... ". Tot pasajul este interpretat cu un talc moral realizand, in realitate, 0' cateheza morala axata pe un text din Vechiul Testament. Pentru noi, beneficiari aiacestor tipuri de interpretari, noutatea nu este poate prea mare. Ne putem inchipui insa reactia ascultatorilor lui Origen in fata acestui miracol care scoate dintr-un aparent insignifiant text de istorie a poporului evreu in robia egipteana un intreg esafodaj pentru 0 viata morala in Hristos.

Un al doilea exemplu este Omilia a IT-a Ia Cartea Numerii:

"Pdrga, cele dintdi roade". Mai mtai spune: "Legea rdnduieste ca din toate produsele si din toate animalele sa se aduca preotului parga'\ Mai apoi urmeaza interpretarea: "Dupa parerea mea

193

194

195

fdntdni ajungi pdna la Evanghelii. Voi.gasi aici pe cea pe ginea careia s-a odihnit Domnul, dupa oboseala drumului, a venit 0 femeie din Samaria sascoata apa dinfdntdna. £:>.L,UU'}" a explicat El insemnatatea fiintiiniisau ,a flintiinilor Scriptura si facdnd 0 'asemdnare fntre diferitele ape, scoate evidenta tainele misterelor dumnezeiesti" .. Textul are U~"'HLlJ1'" semnificatii: Yom semnala doua de extrema importanta: pretarea alegorieaisi are sursa ininvat;amantul de.credinta al Mantuitorului insu~i ~i in.Pedagcgia divina pare a Origen si apoi aceea ca intrealegorie ~i simbol nuse atla disjunctie cidimpotriva. Peste mai mult de 1500 de hermeneutic a revine la aceste douaadevaruri ce se constata a fundamentale In interpretarea si intelegerea.Sf .Scripturi, De fantani, Origen "urmeaza acest drum spre mantuire"tredind, travers and stationari care se numesc Nahaliel, Benet (ce se talcuieste "venit de la moarte'') sau Hai. Incheierea omiliei tipic origenista: "Daca. urmarim acest drum care nu atdtdenumirile localiuuilor ciit mai mult un urcus at sufletului, dupa toate aceste etape noi ajungem la Hai, fn padure, sau dupa 0 alta varianta la lana, carese tdlcuiestet'sus "iceea ce inseamna piscul muntelui. Prin aceasta se ajunge la faimosii pomi ai diivinului Paradis .. ; vezi, asadar; unde se ajunge plecdnd dela Fdntdna?".,

Asupra aceluiasi subiect se revine In omiliile la Facerii 7, 5; 10,2; 3, 5 ~i13 intreaga.

Un ultim exemplu esteoomilie laSf. Evanghelie dupa Luca; asupra textului "fnal cincisprezecelea an al domniei Cezarului Tiberiu" pana la "drepte.faceti. cararileLui". (Luca3, 1·,.4). face rnai Intai ointerpretare istorico-alegorica apasajului delimiteaza timpul cand S-aivit Inaintemergatorul dupa care se ajunge, firesc, la cuvantul,"pustie" si Origen spune: "Alta .. data

e,:-

lui.Dumnezeu s-a facut auzit lui leremia ... , pe vremea si cutarui rege din Iuda, acum a fost cuvdntul lui mnezeu catre loan ... Or, niciodata un astfel de cuvdnt nu s-a catre proorocii "din pustie ... ". Sa nu uitam, in acelasi ca intelesul este mai bogat daca se tdleuieste "pustiu" in

duhovnicesc pur si simplu, dupa litera ... ". Imediat se din ''pustiul sufletului lipsit de pace" la "apa lui", "fn apa mdntuirii" care este Domnul si nostru intru Care suntem botezati In scopul iertarii

se stie; a devenit clasica aceasta interpretarea

JL""~LHII.LI crestin si omiliile lui 'Origen, contin mii de astfel de printre caresi Pastele ca trecere, sau cea referitoare C antari lor.

de .asemeni, cunoscut, de la Dogmatica si Patristica, ascuns In astfel de interpretari, mai ales eel care teologia sacramentala (Teologia sacramentala a lui

este unul din cele mai controversate aspecte ale .,;;4-;; .... _: lui!. ~in.tim ~, despre Taina Sfintei Euharistii, pe A ex~nmarn simbolice, teologii protestanti au cautat sa In Ongen un martor putemic pentru a nega prezenta . a Domnului . Hristos desi, In ansamblu, Origena siafirmatclar acest adevar ortodox si la fel despre spovedaniei.

Inprivinta interpretarii data de Origen textelor Sf. .Scripturi spune rnulte fara a putea avea vreodata pretentia dea fi .. '.' totul. Cercetatorii operei sale I~i recunosc ·tot!:, rara neputinta In aceasta privinta, Este aceasta constatare fel de conc1uzie, si Inca una pertinenta. Ramanem deocamcu imaginea plastica data de elIn Omilia IX Ia Cartea ,,,._~-.-". (9, 7): "Exista, ca si la 0 nuca, 0 gradatie in modul cum

197

putem .patrunde in intelegerea cuvdntului Scripturii: sensu I terar e invelisul amar,cel moral este coaja salida, pe cdnd duhovnicesc sau spiritual este miezul comestibil", Acest text caracterizeaza: in fuga dupa du1cele miez comestibil arunca, fiind amar, invelisul verde din care a crescut si ca fiind tare netrebnic, invelisul moral care I-a ocrotit. Din fericire, nu deauna si aceasta a fost, cred.ibine ilustrat.in omiliile . mai sus; Didascalul i~i invata elevii simplificand realitatea modeleca eel de sus siaceasta ascunde unpericol pentru cei ce nu au harul si darul de a 0 reintregi, Origen ramane ~iJn un Dascal, un mare dascal, mai curand un mare predicator,

Incheiem consideratiile despre scoala catehetica Alexandria cu urmatorul text concluziv: "Ei (alexandrinii) cei care fac sa creased marele si frumosul copac rasarit micul.grauntede mustar: Ca ramurile copacului.iesit din "'''u' ...... din Alexandria au adapostit, si pasari. care nu suntt'pasari cerului" este prea adevarat, darsifiresc. Copacul a crescut pamdnt iarcei care l-au ingrijit, care l-au udatsi l-auajutat creasca au fostoameni, daracesti oameni au.iubitgrauntele de mustarcum. putini oameni din istoria crestinismului.l-au iubi si cum putini.au putut gdndi despre el ca acesti trei dascali aii.gdndirii alexandrine (Pan ten, Clement Origen). Gdndirea acestora, desi vestejita deiunii ramdne vesnic tdnara si stralucitoare; ramdne mereu altar glindiri20" .. ,

Curajul intelectual al dialecticii dininvatamantul lor nu fost incurajat de Biserica, dar=nici desfiintat eu totul, "Discutiile'Lrde tipul celor cu Herac1ide, pe .probleme de '

sreumta, nu se mai fac inbiserici sub forma lor dinsecolul III, fiind inlocuite de "monologul afectat"21 al predicilor noassi de discutiile sub epitrahil.de la tainaSfintei spovedanii. se marturisesc indoielile de icredinta si, de acolo ncepano, se opreste, se poateopri, drumul gresit al celor ce

, pecai straine Biserieii.

2. Scoala catehetica din Antiohia

Antiohiarrnarea metropola a crestinatatii rasaritene, isi leaga . de istoria Biserieii din veacul apostolic si paua astazi. Sa uitam ca aiciintalnirn prima data numele de .crestin pentru ee urmau invatatura Domnului Hristos (Fapte 10, 26}~i, cum vazut, in epistola sa catre cetatile aceluiasi tinut vorbeste Sf. prima data de crestinism, Antiohienii aud de mai intai de la crestinii ce 'se imprastiasera in urma lLVL'L<UHV~ pricinuite de .moartea Sfantului Stefan (Fapte 11,

. Astfel, Antiohia se statorniceste dintru inceput ca centru binecuvantat de Dumnezeu cu cinstea de a fisalasul . crestineexemplare, intr-o eomunitate la a carui ink· a pus umarul Sf. Ap. Pavel. Din Faptele Apostolilor si

epistolele pauline aflam ca primii crestini au venit aici din si din .Cirena, Vestea despre viata comunitara a acestora aflat la Biserica dill Ierusalim, care-l trimite pe Barnaba a le propovadui Evanghelia. Acesta, odata sosit, afla bune despre ravna antiohienilor si pleaca in Tars pentru cautape Sf. Ap. Pavel. II afla si-I aduee in Antiohia,unde un an intreg, si se intemeiaza aici 0 societate crestina,

20 Pro D. Fecioru, Introducere.la Scrierile lui Clement Alexandrinul, PS. B, vol 4, pag 6.

Pro Galeriu, A. Plen, G. Liiceanu, S. Dumitrescu, Dialoguri de seara.

196