Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Lumina Sfintelor Scripturi Antologie SF Ioan G A PDF
Încărcat de
jo s100%(4)100% au considerat acest document util (4 voturi)
2K vizualizări3.151 paginiantologie sf ioan gura de aur
Titlu original
Lumina-Sfintelor-Scripturi-Antologie-Sf-Ioan-g-A.pdf
Drepturi de autor
© Attribution Non-Commercial (BY-NC)
Formate disponibile
PDF, TXT sau citiți online pe Scribd
Partajați acest document
Partajați sau inserați document
Vi se pare util acest document?
Este necorespunzător acest conținut?
Raportați acest documentantologie sf ioan gura de aur
Drepturi de autor:
Attribution Non-Commercial (BY-NC)
Formate disponibile
Descărcați ca PDF, TXT sau citiți online pe Scribd
100%(4)100% au considerat acest document util (4 voturi)
2K vizualizări3.151 paginiLumina Sfintelor Scripturi Antologie SF Ioan G A PDF
Încărcat de
jo santologie sf ioan gura de aur
Drepturi de autor:
Attribution Non-Commercial (BY-NC)
Formate disponibile
Descărcați ca PDF, TXT sau citiți online pe Scribd
Sunteți pe pagina 1din 3151
1
PreIat P.F : Daniel ................................................................................................. 51
Cuvntul autorului Antologiei ................................................................................... 52
Lista crtilor utilizate la alctuirea Antologiei ........................................................ 54
I.Viata SInt ului Ioan Gur de Aur .................................................................... 58
II. Opera ........................................................................................................................ 68
III. Personalitatea SIntului Ioan Gur de Aur ............................................................... 71
ACTIVITATEA ............................................................................................................ 88
ADAM (starea primordial) .......................................................................................... 88
ADAM (grdina Edenului) ............................................................................................ 92
ADAM (lucrarea lui Adam n Eden) .............................................................................. 93
ADAM (primii oameni triau n bun pace cu animalele) .............................................. 93
ADAM (numele ,Adam) ............................................................................................. 93
ADAM (pune nume animalelor, el Iiind stpnul lor) .................................................... 94
ADAM (pomul cunostintei binelui si rului din Eden) ................................................... 95
ADAM (pomul vietii din raiul desItrii) ...................................................................... 98
ADAM (porunca dat de Dumnezeu primilor oameni ) ................................................. 98
ADAM (diavolul invidia Iericirea primilor oameni) .................................................... 100
ADAM (ispitirea primilor oameni de ctre diavol) ...................................................... 101
ADAM (cderea n pcat a primilor oameni) ............................................................... 103
ADAM (izgonirea protoprintilor din Raiul desItrii) ................................................ 110
ADAM (consecintele cderii primilor oameni n pcat) ............................................... 114
ADAM (consecintele cderii primilor oameni n pcat si eliberarea de ele) ................. 124
ADAM (pedepsele primite de protoprintii nostri pentru pcatul lor) .......................... 125
ADAM (pedepsirea Evei de ctre Dumnezeu) ............................................................. 126
ADAM (pedeapsa primit de Adam pentru pcatul comis) .......................................... 127
ADAM (pedeapsa primit de sarpe) ............................................................................ 129
ADAM (urmasii primei perechi de oameni)................................................................. 130
ADEVRUL .............................................................................................................. 130
ADEVRUL (si minciuna) ......................................................................................... 132
AFACERILE (necinstite) ............................................................................................ 132
AGHEASMA (mare) .................................................................................................. 132
AJUTORUL (dat de Bunul Dumnezeu oamenilor) ...................................................... 132
AJUTORAREA (aproapelui) ...................................................................................... 136
AJUTORAREA (reciproc a oamenilor) ..................................................................... 140
AMNAREA (Iaptelor bune si Iolositoare) ................................................................ 141
ANATEMA ................................................................................................................ 141
ANIMALELE (suIletul animalelor)............................................................................. 144
APOSTOLII (- oameni simpli si necrturari) ............................................................... 144
APOSTOLII (au Iost mputerniciti de Hristos s propovduiasc si s Iac minuni) .... 145
APOSTOLII (au Iost nvtati de Duhul SInt n tot adevrul) ...................................... 148
APOSTOLII (,a lui Hristos bun mireasm suntem) ................................................. 149
APOSTOLII (propovduirea lor) ................................................................................. 149
APOSTOLII (propovduirea lor - greuttile ntmpinate) ............................................ 161
2
APOSTOLII (viata dumnezeiasc a apostolilor) .......................................................... 167
APOSTOLII (despre SIntul Apostol si Evanghelist Ioan) .......................................... 167
APOSTOLII (despre SIntul Apostol Pavel) ............................................................... 168
APOSTOLII (despre SIntul Apostol Petru) ................................................................ 188
APOSTOLII (dup moartea lor au Iost mai cinstiti dect mpratii) ............................. 189
ASCEZA ..................................................................................................................... 189
ASCEZA (Iolosul)....................................................................................................... 190
ATEISMUL ................................................................................................................ 190
ATEISMUL (atitudinea noastr Iat de cei necredinciosi) ............................................ 195
AVORTUL (gravitatea) ............................................................................................... 195
BATJOCURA (batjocorirea altuia - gravitatea) ........................................................... 196
BATJOCURA (batjocoritorul este vrednic de dispret) ................................................. 197
BATJOCURA (rbdarea batjocurii) ............................................................................ 197
BATJOCURA (suportarea n tcere si neosndire a acuzelor batjocoritoare ce ni se aduc)
................................................................................................................................... 201
BATJOCURA (adevrata batjocur) ........................................................................... 202
BATJOCURA (Iericiti sunt cei ce suIer batjocur pentru adevr si pentru mrturisirea
numelui lui Hristos) .................................................................................................... 202
BILE PUBLICE COMUNE (vtmarea suIleteasc de care sunt cuprinsi cei ce merg la
bile comune).............................................................................................................. 202
BNUIALA (Ierirea de bnuiala cea rea).................................................................... 203
BRBATII (purtarea lor) ............................................................................................ 203
BRBATII (se cuvine ca brbatii s se roage cu capul descoperit) .............................. 204
BRBTIA (adevrata brbtie) ................................................................................ 206
BTAIA (prin btaie l rnesti pe cel creat dup chipul lui Dumnezeu) ......................... 207
BTAIA (ncercarea de a-i opri pe cei ce-si produc reciproc vtmri corporale) ....... 207
BTAIA (nving cu adevrat doar cei ce evit lupta) .................................................. 208
BTAIA (e o Iapt de om ntelept a o rbda) .............................................................. 209
BTAIA (remedii) ...................................................................................................... 210
BTAIA (,Eu ns v spun vou: Nu v mptriviti celui ru; iar cui te loveste peste obrazul
drept, ntoarce-i si pe cellalt) ..................................................................................... 210
BTRNETEA (venerabil) ....................................................................................... 212
BETIA (deIinitia) ........................................................................................................ 212
BETIA (nasterea betiei) ............................................................................................... 213
BETIA (maniIestarea acestei patimi) ............................................................................ 213
BETIA (gravitatea) ...................................................................................................... 214
BETIA (urmrile distrugtoare ale betiei) ..................................................................... 218
BETIA (remedii) ......................................................................................................... 221
BETIA (nu vinul este ru, betia) ................................................................................... 224
BINECUVNTAREA (,Binecuvntati pe cei ce v prigonesc!) ................................. 225
BINELE (svrsirea binelui de dragul lui Dumnezeu) ................................................... 225
BINELE (svrsirea binelui Iolosul) .......................................................................... 226
BINELE (ntreaga viat trebuie s svrsim binele) ...................................................... 226
BINELE (rspltirea binelui)........................................................................................ 226
BINELE SI RUL (cunoasterea binelui si a rului este sdit n Iirea noastr) .............. 226
BISERICA (deIinitia) .................................................................................................. 228
3
BISERICA (- asezmnt dumnezeiesc si larg comuniune n Hristos) ........................... 230
BISERICA (- trupul lui Hristos) ................................................................................... 230
BISERICA (- comuniunea credinciosilor) .................................................................... 231
BISERICA (- spital al suIletelor) .................................................................................. 232
BISERICA (- mama noastr spiritual) ......................................................................... 233
BISERICA (Hristos e capul Bisericii iar noi trup si mdulare) ...................................... 234
BISERICA (originea divin a Bisericii) ........................................................................ 235
BISERICA (nasterea Bisericii) ..................................................................................... 235
BISERICA (,plmdirea Bisericii din coasta lui Hristos) ............................................ 235
BISERICA (,Tu esti Petru si pe aceast piatr voi zidi Biserica Mea) .......................... 236
BISERICA (temelia Bisericii) ...................................................................................... 237
BISERICA (numele si numirile Bisericii) ..................................................................... 238
BISERICA (n Biseric se cade s existe legtura dragostei) ......................................... 238
BISERICA (nu cunoaste deosebirea dintre stpn si slug) ........................................... 239
BISERICA (aici ,paste mpreun lupul cu mieii) ........................................................ 239
BISERICA (unitatea Bisericii) ..................................................................................... 240
BISERICA (mucenicii ntresc Biserica si sIarm uneltirile si ereziile) ......................... 240
BISERICA (nimic nu este mai puternic dect Biserica) ................................................. 240
BISERICA (,portile iadului nu o vor birui) ................................................................. 241
BISERICA (ierarhia bisericeasc) ................................................................................ 247
BISERICA (mntuirea omului n Biseric) ................................................................... 247
BISERICA (altarul) ..................................................................................................... 248
BISERICA (catapeteasma) ........................................................................................... 249
BISERICA (Irecventarea bisericii) ............................................................................... 249
BISERICA (Irecventarea bisericii - Iolosul).................................................................. 255
BISERICA (despre rugciunea de acas si cea svrsit n biseric, cu preotii, ngerii si
credinciosii) ................................................................................................................. 267
BISERICA (s-i ndemnm pe cei ce nu Irecventeaz biserica, s participe la slujbele ei)
................................................................................................................................... 269
BISERICA (pregtirea pentru a merge la biseric) ........................................................ 276
BISERICA (despre darurile ce trebuie aduse la biseric) ............................................... 278
BISERICA (atitudinea n biseric) ............................................................................... 279
BISERICA (neIrecventarea bisericii - pretexte) ............................................................ 284
BISERICA (neIrecventarea bisericii - gravitatea) .......................................................... 289
BISERICA (neornduiala din unele biserici) ................................................................ 293
BISERICA (si statul) ................................................................................................... 294
BLNDETEA (deIinitia) ............................................................................................. 294
BLNDETEA (- mama tuturor bunttilor) ................................................................. 295
BLNDETEA (nasterea ei) ......................................................................................... 295
BLNDETEA (Iolosul) ............................................................................................... 295
BLNDETEA (nu ntotdeauna este bun, ci cnd mprejurarea o cere) ......................... 295
BLNDETEA (si ntelepciunea) .................................................................................. 296
BLNDETEA (si mila) ............................................................................................... 296
BLNDETEA (si smerenia) ........................................................................................ 296
BLESTEMUL (blestemarea cuiva - gravitatea) ................................................ 297
BLESTEMUL (cei ce blestem si Iac lorusi ru) ........................................................ 298
4
BLESTEMUL (cauzele blestemului) ........................................................................... 298
BLESTEMUL (atitudinea bunului crestin Iat de blestem) .......................................... 298
BLESTEMUL (nu le este permis crestinilor a blestema) ............................................... 299
BLESTEMUL (remedii) .............................................................................................. 300
BOGTIA (deIinitia) ................................................................................................... 300
BOGTIA (- ntreruperea circuitului iubirii dumnezeiesti) ............................................ 301
BOGTIA (adevrat) ................................................................................................. 303
BOGTIA (cu adevrat bogat nu este cel care stpneste multe, ci cel care miluieste pe
multi) .......................................................................................................................... 303
BOGTIA (cei mai bogati dintre oameni sunt cei ce se multumesc cu ceea ce posed) ... 304
BOGTIA (merge dup cel ce o alung si Iuge de cel ce o urmreste) ........................... 304
BOGTIA (Iirea bogtiei) ........................................................................................... 305
BOGTIA (duhovniceasc) ......................................................................................... 305
BOGTIA (material si bogtia duhovniceasc) ........................................................... 306
BOGTIA (pmnteasc si bogtia cereasc) ............................................................... 308
BOGTIA (buna ei chivernisire) .................................................................................. 309
BOGTIA (reaua ei chivernisire) ................................................................................. 321
BOGTIA (rvnirea bogtiei) ...................................................................................... 323
BOGTIA (poIta bogatului dup bogtie creste nencetat)............................................ 324
BOGTIA (goana dup bogtii) ................................................................................... 325
BOGTIA (gravitatea agonisirii cu nesat a bogtiei) ..................................................... 329
BOGTIA (poIta de avutii nu se poate nsoti cu dreptatea) ............................................ 331
BOGTIA (nu bogtia n sine este rea, ci lcomia si avaritia) ........................................ 331
BOGTIA (mbogtirea n chip nedrept si lacom)......................................................... 332
BOGTIA (despre mostenirea bogtiei dobndit prin nedreptate) ................................ 334
BOGTIA (- sclav sau stpn ?) ................................................................................. 335
BOGTIA (punerea ei n pstrare de stpan spre paguba si nenorocirea lui) ............... 337
BOGTIA (atrage neplceri si primejdii numeroase) .................................................... 338
BOGTIA (neIericirea celor bogati) ............................................................................ 344
BOGTIA (urmrile pgubitoare ale posesiunii egoiste) .............................................. 344
BOGTIA (sIaturi pentru cei bogati) ........................................................................... 351
BOGTIA (si srcia) ................................................................................................. 353
BOLILE (cauze ale bolilor) .......................................................................................... 362
BOLILE (motivele ngduirii lor de ctre Dumnezeu) ................................................... 363
BOLILE (mintale) ....................................................................................................... 363
BOLILE (mngierea noastr n boli si suIerint) ......................................................... 363
BOLILE (rbdarea n boal) ......................................................................................... 364
BOLILE (suportarea lor cu ndelung rbdare, rugciune si iubire) ............................... 365
BOLILE (rbdarea lor cu multumire ctre Dumnezeu) .................................................. 368
BOLILE (Iolosul rbdrii lor) ...................................................................................... 368
BOLILE (sIaturi pentru cei bolnavi) ............................................................................. 370
BOTEZUL (- nasterea spiritual a noastr) ................................................................... 370
BOTEZUL (- moarte si nviere cu Hristos) ................................................................... 372
BOTEZUL (diIerite numiri date Botezului) .................................................................. 375
BOTEZUL (prenchipuirea Botezului n Vechiul Testament) ........................................ 375
BOTEZUL (iudaic)...................................................................................................... 378
5
BOTEZUL (Tierea mprejur)...................................................................................... 378
BOTEZUL (Tierea mprejur si Botezul) ..................................................................... 380
BOTEZUL (lui Ioan) ................................................................................................... 383
BOTEZUL (lui Ioan si botezul lui Hristos) ................................................................... 384
BOTEZUL (Mntuitorului n apa Iordanului) ............................................................... 385
BOTEZUL (din ap si Duh) ......................................................................................... 392
BOTEZUL (apa Botezului) .......................................................................................... 394
BOTEZUL (ndemn la primirea Botezului) .................................................................. 395
BOTEZUL (copiilor) ................................................................................................... 395
BOTEZUL (pregtirea pentru primirea Botezului) ........................................................ 395
BOTEZUL (nasii de la Botez) ...................................................................................... 396
BOTEZUL (ritualul Botezului si semniIicatiile lui)....................................................... 397
BOTEZUL (n numele SIintei Treimi) .......................................................................... 399
BOTEZUL (svrsirea lui prin ntreit aIundare) .......................................................... 399
BOTEZUL (Duhul SInt Se pogoar peste Iiecare din cei ce se boteaz) ....................... 400
BOTEZUL (nu te boteaz preotul, ci Dumnezeu e Cel Ce-ti tine capul cu putere nevzut)
................................................................................................................................... 400
BOTEZUL (Hristos e Cel ce te boteaz; El numai mprumut gura si mna preotului,
pentru a sonoriza si a Iace vzut prezenta Lui) ............................................................ 400
BOTEZUL (atitudinea catehumenului n timpul Botezului)........................................... 401
BOTEZUL (legmintele si lepdrile de la Botez) ........................................................ 401
BOTEZUL (exorcismele de la botez) ........................................................................... 405
BOTEZUL (eIectele bineIctoare ale Botezului) ......................................................... 406
BOTEZUL (recomandri pentru neoIiti)....................................................................... 414
BOTEZUL (Ierirea de pcatele de dup botez) ............................................................. 417
BOTEZUL (pcatele svrsite dup Botez sunt pedepsite mai aspru) ............................ 417
BOTEZUL (despre al doilea botez sau despre repetarea botezului) ................................ 417
BOTEZUL (sngelui - martiriul) .................................................................................. 418
BUCURIA (nencetat a celor virtuosi) ........................................................................ 418
BUCURIA (adevrata bucurie) .................................................................................... 419
BUCURIA (,Bucurati-v cu cei ce se bucur!) ........................................................... 419
BUCURIA (n Domnul) ............................................................................................... 421
BUCURIA (,Bucurati-v pururea ntru Domnul !) ...................................................... 422
BUCURIA (de aici, de pe pmnt, si cea din viata viitoare) .......................................... 424
BUCURIA (ci spre agonisirea bucuriei) ...................................................................... 424
BUCURIA (duhovniceasc dobndirea ei) ................................................................. 424
BUCURIA (nelegiuitilor)............................................................................................. 424
BUNTATEA (exortatie la buntate) .......................................................................... 425
BUNTATEA (roadele bunttii) ................................................................................ 425
BUNURILE (comuniunea bunurilor n epoca primar a crestinismului) ...................... 425
CAMTA (- legtura nedrepttii) ............................................................................... 427
CAMTA (gravitatea) ................................................................................................ 427
CAMTA (remedii).................................................................................................... 428
CAMTA (sIaturi pentru cmtari) ............................................................................ 429
CATEHUMENII (nu est e per mis cat ehumenilor s se roage mpreun cu
credinc iosii n biser ic) ....................................................................................... 430
6
CRTILE (scr ierea de crti) .............................................................................. 430
CSTORI A (deIinit ia) ..................................................................................... 430
CSTORI A (,va lsa omul pe t atl su si pe ma ma sa si se va lipi cu
Ie meia sa si vor Ii a mndoi un trup) .............................................................. 430
CSTORI A (,Taina aceast a mare est e) .................................................... 433
CSTORI A (est e inst it uit de Dumnezeu si binecuvnt at de El) ...... 433
CSTORI A (Ia milia Biser ica de acas) .................................................. 434
CSTORI A ( n vechime ) ............................................................................... 434
CSTORI A ( la vrst tnr) ........................................................................ 434
CSTORI A (pregt irea pent ru cstorie) ................................................... 436
CSTORI A (alegerea miresei/ mirelui crit erii) ...................................... 437
CSTORI A (zestrea Iet elor) .......................................................................... 450
CSTORI A ( ncheierea cstoriei - condit ii) ............................................ 451
CSTORI A ( nt re rudenii est e neper mis)................................................. 451
CSTORI A (pst rarea cast it t ii pn la cstor ie) .................................. 452
CSTORI A (asezarea cununiile pe capet ele mir ilor) .............................. 453
CSTORI A (cununia religioas) .................................................................. 453
CSTORI A (pr int re cei invit at i la nunt s se numere ma i ales sracii,
cci odat cu ei vine si Hr ist os la nunt ) ........................................................ 453
CSTORI A (pet recerea de nunt ) ................................................................ 453
CSTORI A (csnicia Ier icit ) ....................................................................... 464
CSTORI A (viata duhovniceasc a Iamilie i) ............................................ 464
CSTORI A (ar monia si buna nte legere n Ia milie) ................................ 466
CSTORI A (greut t ile csniciei) ................................................................. 467
CSTORI A (comple ment arit at ea si ajutorul reciproc al celor doi sot i)
................................................................................................................................... 474
CSTORI A (dragost ea dint re sot i) .............................................................. 476
CSTORI A ( ngduinta sotilor unul Iat de cellalt ) ............................. 480
CSTORI A ( ndatorir ile si sarcinile sotilor) ............................................. 481
CSTORI A ( ndatorir ile sotului) .................................................................. 486
CSTORI A ( ndatorir ile sot iei) .................................................................... 487
CSTORI A (Ie meia s ascult e de brbat) .................................................. 489
CSTORI A (,iar Ieme ia s se t eam de br bat ) .................................... 494
CSTORI A (Ie meile s se supun br batilor lor) .................................... 497
CSTORI A (cst igul cst or iei) ................................................................... 501
CSTORI A (scopur ile cstoriei) ................................................................ 502
CSTORI A (Iidelit at ea conjugal) .............................................................. 505
CSTORI A ( mpreunarea trupeasc) .......................................................... 506
CSTORI A ( mpreunarea trupeasc a sotilor - nIrnarea la bun
vre me) ...................................................................................................................... 507
CSTORI A ( nIrnarea sotilor de la poIt ele trupest i) ............................. 510
CSTORI A (alb) ............................................................................................. 511
CSTORI A (sIat uri pent ru o bun convietuire a sot ilor) ....................... 511
CSTORI A (sIat uri pent ru sot) ..................................................................... 521
CSTORI A (sIat uri pent ru sotie) ................................................................. 523
CSTORI A (,ce a unit Dumnezeu, omul s nu despart ) ................... 527
7
CSTORI A (nentelegerea dint re soti) ....................................................... 527
CSTORI A (violenta maniIest at de sot asupra sotiei) .......................... 527
CSTORI A (bnuielile de inIidelit at e) ....................................................... 529
CSTORI A (cart ea de desprtire din Vechiul Test ament ) .................... 529
CSTORI A (divortul) ...................................................................................... 530
CSTORI A (a doua) ........................................................................................ 538
CSTORI A (si monahismul) ......................................................................... 549
CNTAREA (psalmilor) .................................................................................... 549
CNTAREA (religioas) .................................................................................... 550
CNTECELE (ascult area si nvtarea cnt ecelor desIrnat e) .................. 551
CRTIREA ............................................................................................................ 552
CEARTA (gravit at ea) .......................................................................................... 553
CERSETORI A (despre ,t raIicant ii de Hr istos) .......................................... 553
CERTAREA (Domnului) .................................................................................... 554
CHEFURI LE .......................................................................................................... 554
CI MITIRUL (- loc de odihn) ........................................................................... 555
CI MITIRUL (- scoala ntelepc iunii) ................................................................ 556
CINSTEA (cinst est e-te pe t ine nsut i!) ........................................................... 557
CINSTEA (dorinta de a Ii cinst it i de oameni) ............................................... 557
CINSTIREA ( lui Dumnezeu)............................................................................. 558
CINSTIREA (aproapelui) ................................................................................... 559
CI RCUMCI ZIUNEA ........................................................................................... 559
CITIREA (crtilor sIint e).................................................................................... 559
CITIREA (crtilor sIint e - Iolosul) .................................................................. 560
CLEVETI REA ( ndrept at asupra celor virt uosi) ........................................ 563
CLEVETI REA ( maniIest area ei) ...................................................................... 563
CLEVETI REA (gravit at ea) ................................................................................ 564
CLEVETI REA (paguba suIlet easc a celui ce zmislest e clevet irea) .... 567
CLEVETI REA (ascult area cuvint elor clevet itoare gravit at ea) ............. 567
CLEVETI REA (at it udinea noastr la auzul clevet ir ilor ce ni se aduc) .. 568
CLEVETI REA (s nu ne nt r ist m cnd sunt em clevet it i) ........................ 570
CLEVETI REA (ur mr ile pierztoare ale clevet ir ii) .................................... 572
CLEVETI REA (remedii) .................................................................................... 573
COMPTIMI REA ................................................................................................ 580
COMPORTAMENTUL ...................................................................................... 581
COMUNIUNEA .................................................................................................... 582
COMUNIUNEA (comunicarea si comuniunea) ........................................... 582
CONSTIINTA (- tribunalul lui Dumnezeu n om) ....................................... 582
CONSTIINTA (ne ndea mn la bine si ne avert izeaz despre ru) ......... 586
CONSTIINTA ( legea const iintei) ..................................................................... 586
CONSTIINTA (cercet area const iinte i) ........................................................... 587
CONSTIINTA (curtirea const iintei) .............................................................. 591
CONSTIINTA (curat ) ........................................................................................ 592
CONSTIINTA ( must rarea const iintei) ............................................................ 594
CONSTIINTA ( nt unecarea ei) ......................................................................... 598
CONSTIINTA (chinul const iintei) ................................................................... 599
8
CONSTIINTA (ador mirea const iintei) ............................................................ 600
CONTRACEPTI A ................................................................................................ 601
CONVERTI REA (deIinit ia) ............................................................................... 602
CONVORBI RILE (duhovnicest i) ..................................................................... 602
COPIII (crest erea copiilor) ................................................................................. 603
COPIII (neamul dinuie pr in copii) ................................................................. 603
COPIII (iubirea pr int ilor Iat de copiii lor) ................................................. 603
COPIII (,copii ascult ati de pr int ii vostr i nt ru Domnul) ........................ 604
COPIII (sunt datori s-si ascult e si s- si iubeasc pr int ii) ....................... 605
COPIII (neascult area pr int ilor t rupest i, cnd acest ia sunt piedic pent ru
virt ut e) ...................................................................................................................... 605
COPIII (,t u l bat i pe Ieciorul t u cu toiagul, dar scapi suIlet ul lui de
mprt ia mort ii) ................................................................................................. 605
COPIII (pedepsirea copiilor pent ru pcatele pr int ilor) ............................. 605
COPIII (,De nu v vet i nt oarce si nu vet i Ii precum pruncii, nu vet i int ra
n mprt ia cerur ilor) ........................................................................................ 607
COPIII (purtarea de grij pent ru mnt uirea pr int ilor ri) ......................... 608
COPIII (pot pract ica virt ut ea, chiar dac pr int ii lor t rupest i nu o cult iv)
................................................................................................................................... 608
COPIII (responsabilit at ea copiilor ct privest e cele Ipt uit e de ei) ......... 608
CORECTITUDINEA ........................................................................................... 609
CREAREA LUMII ............................................................................................... 609
CREAREA LUMII (cauza si mot ivul creatie i) ............................................. 616
CREAREA OMULUI .......................................................................................... 617
CREAREA OMULUI (Dumnezeu a suIlat n Iata lui suIlare de viat).. 629
CREATI A ............................................................................................................... 629
CREATI A (,Toat e sunt de la El, pr in El si n El) ...................................... 633
CREATI A (cont emplarea creatie i) ................................................................... 633
CREATI A (cont emplnd creat ia cunoast em pe Creator) ........................... 634
CREATI A ( n creat ie vedem mest esugul lui Dumnezeu, dar si
slbiciunea Iir ii ei) ................................................................................................ 635
CREATI A (rationalit at ea creatiei) ................................................................... 635
CREATI A (,Ipt ura a Iost supus desert ciunii) ....................................... 636
CREATI A (,Ipt ura mpreun suspin si mpreun suIer pn acum)
................................................................................................................................... 636
CREATI A (transIigurarea creatiei) .................................................................. 637
CREDINTA (deIinit ia) ....................................................................................... 637
CREDINTA (- Iapt de virt ut e, dar si un dar al Duhului) .......................... 638
CREDINTA (- vederea cu ochii mint ii a celor ce nu se vd) .................... 639
CREDINTA (- dar adresat de Dumnezeu libert tii suIlet ului) ................. 639
CREDINTA (desvrsit ) ................................................................................... 640
CREDINTA (put erea credintei) ........................................................................ 640
CREDINTA ( ndoiala n credint) ................................................................... 640
CREDINTA ( mrt urisire de credint) ............................................................. 640
CREDINTA (s o pst rm si s o pzim) ....................................................... 641
CREDINTA (apologia credintei) ...................................................................... 641
9
CREDINTA (dreapt ) .......................................................................................... 642
CREDINTA (dreapt si vietuirea nent inat) ................................................ 642
CREDINTA (dreapt - mrt urisirea dreptei credinte) ................................. 643
CREDINTA (dreapt pr igonirea ei) ............................................................. 643
CREDINTA (se arat prin Iapt e) ...................................................................... 643
CREDINTA (ce o ajut ?) .................................................................................... 644
CREDINTA (necesit at ea credintei) ................................................................. 644
CREDINTA (Iolosul credintei) ......................................................................... 645
CREDINTA (roadele credintei) ........................................................................ 648
CREDINTA (si rat iona ment ele omenest i) ..................................................... 648
CREDINTA (si cunoast erea) ............................................................................. 650
CREDINTA (si Iapt a) .......................................................................................... 652
CREDINTA (si Iapt ele rele) .............................................................................. 653
CRESTINISMUL (despre religia crest in) .................................................... 653
CRESTINISMUL (dinuie pr in propr ia- i put ere) ........................................ 653
CRESTINISMUL ( ndeosebi iubirea si pacea caracterizeaz crest inismul)
................................................................................................................................... 654
CRESTINISMUL (numele de ,crest in) ........................................................ 654
CRESTINISMUL (cine sunt crest inii?) .......................................................... 655
CRESTINISMUL (crest inii lumintorii lumii) ......................................... 656
CRESTINISMUL (crest inii ost asi al lui Hr ist os) ..................................... 656
CRESTINISMUL (crest inii locuit ori ai cerului) ....................................... 656
CRESTINISMUL (crestinilor Dumnezeu le-a ncredintat taine mari) ........ 657
CRESTINISMUL (viata virtuoas a crestinilor) .............................................. 657
CRESTINISMUL (purt area crest inilor) .......................................................... 657
CRESTINISMUL (pilda viet ii crest ine) ......................................................... 659
CRESTINISMUL ( mpotr ivit orii nvtt ur ii crest ine) ................................ 659
CRESTINISMUL (dezbinarea dint re crest ini) .............................................. 660
CRESTINISMUL (pngr irea religie i noastre) ............................................ 661
CRESTINISMUL (sIat ur i pent ru crest ini) ..................................................... 661
CRUCEA (deIinit ii ale Crucii) .......................................................................... 661
CRUCEA (- capul t ut uror bunt tilor) ............................................................ 662
CRUCEA (- aprtoarea si spr ijinit oarea noast r si ar m asupra
diavolului) ............................................................................................................... 666
CRUCEA (- semn al mprt iei) ....................................................................... 666
CRUCEA (- semn mnt uit or) ............................................................................ 666
CRUCEA (- le mnul cel de viat Ict or) ........................................................ 666
CRUCEA (- dovada mar ii iubir i a lui Dumnezeu pent ru noi) .................. 667
CRUCEA (Hr ist os, n cer, est e nedesprtit de Cruce) ................................ 668
CRUCEA (prenchipuirea SIint ei Cruci n Vechiul Test ament ) .............. 668
CRUCEA (cinst irea le mnului crucii pe care a Iost rst ignit Domnul) ... 669
CRUCEA ( mnt uirea ne-a venit pr in cruce) .................................................. 669
CRUCEA ( nse mnarea cu SInt a Cruce) ........................................................ 672
CRUCEA (cinst irea SIint ei Cruci) ................................................................... 676
CRUCEA (crest inii t rebuie s poart e cu ei sInt a cruce) ........................... 676
CRUCEA (se mnul SIint ei Cruci) ...................................................................... 677
10
CRUCEA (,,cuvnt ul crucii, celor pier it or i nebunie est e.)................... 677
CRUCEA (st rjuiest e la cpt iul celor ador mit i) ....................................... 679
CRUCEA (,mie s nu- mi Iie a m luda dect n crucea Domnului
Hr istos) .................................................................................................................. 679
CRUCEA (,a-t i lua crucea).............................................................................. 680
CRUCEA (est e slav si cinst e) .......................................................................... 680
CRUCEA (ubicuit at ea SIint ei Cruci n lume) ............................................... 680
CUMPTAREA ( Iolosul cumpt rii) ............................................................. 682
CUNOASTEREA (de sine) ................................................................................ 682
CURAJUL (deIinit ia) ........................................................................................... 682
CURTI A (deIinit ia) ........................................................................................... 682
CURTI A (necurtia) ......................................................................................... 682
CURTI A (suIlet easc si t rupeasc) ............................................................... 683
CURCUBEUL (- leg mnt ul lui Dumnezeu cu oamenii) .......................... 683
CUVNTUL (pentru orice cuvnt desert vom da seam n ziua judect ii)
................................................................................................................................... 684
CUVNTUL (si Iapt a) ........................................................................................ 684
CUVNTUL (si viata) ........................................................................................ 685
DANSURILE (consecintele neIaste ale dansurilor rusinoase) ...................................... 687
DARURILE (primite de noi de la Dumnezeu) ............................................................. 688
DEFIMAREA (deIinitia) .......................................................................................... 690
DEFIMAREA (aproapelui gravitatea) ................................................................... 690
DEFIMAREA (consecintele duntoare ce se resIrng att asupra celui
deIimat, ct si a deIimtorului) ............................................................................ 691
DEFIMAREA (lepdarea deIimrii) .................................................................. 691
DEPRIMAREA (deIinitia) ....................................................................................... 692
DEPRIMAREA (remedii) ........................................................................................ 693
DEPRIMAREA (suportarea ei cu noblete Iolosul) ............................................. 694
DEPRINDEREA (puterea deprinderii) ................................................................... 694
DESVRSIREA (deIinitia) .................................................................................. 695
DESVRSIREA (atingerea desvrsirii)............................................................. 695
DESCNTECELE .................................................................................................... 695
DESFTAREA (cea mntuitoare si desItarea cea vtmtoare) ........................ 701
DESFTAREA (cea vtmtoare din lumea aceasta) ........................................... 701
DESFTAREA (despre petrecerea ntru desItarea lumii) ................................... 702
DESFRNAREA (deIinitia) .................................................................................... 703
DESFRNAREA (cu privirea) ................................................................................ 703
DESFRNAREA (cu gndul).................................................................................. 707
DESFRNAREA (n inim) .................................................................................... 707
DESFRNAREA (adulterul) ................................................................................... 707
DESFRNAREA (homosexualitatea) ..................................................................... 714
DESFRNAREA (pedoIilia) ................................................................................... 718
DESFRNAREA (nasterea ei) ................................................................................ 721
DESFRNAREA (maniIestarea acestei patimi) .................................................... 722
DESFRNAREA (gravitatea) ................................................................................. 723
DESFRNAREA (urmrile pierztoare) ................................................................ 725
11
DESFRNAREA (lupta mpotriva ei) .................................................................... 727
DESFRNAREA (remediile si eliberarea de desIrnare) ..................................... 727
DESFRNAREA (si nIrnarea) ............................................................................. 735
DESTINUL................................................................................................................ 736
DEZNDEJDEA (- bucuria diavolilor) .................................................................. 741
DEZNDEJDEA (nasterea ei) ................................................................................ 742
DEZNDEJDEA (gravitatea) .................................................................................. 742
DEZNDEJDEA (urmrile pierztoare ale dezndejdii) ...................................... 742
DEZNDEJDEA (de pe urma pcatelor remedii) .............................................. 743
DEZNDEJDEA (s nu dezndjduim de mntuirea noastr) ............................. 745
DEZNDEJDEA (vindecarea de dezndejde) ....................................................... 748
DEZNDEJDEA (si nepsarea) .............................................................................. 754
DIAVOLUL (- rul dus la extrem) .......................................................................... 754
DIAVOLUL (- biruit de Domnul Hristos) .............................................................. 755
DIAVOLUL (numele ,diavol) ............................................................................... 755
DIAVOLUL (diIerite numiri ale diavolului) .......................................................... 756
DIAVOLUL (cderea dintru nceput a diavolului) ................................................ 757
DIAVOLUL (- ,stpnitorul lumii acesteia) ........................................................ 757
DIAVOLUL (este josnic si spurcat) ........................................................................ 758
DIAVOLUL (motivele pentru care a ngduit Hristos diavolilor s intre n porci)
................................................................................................................................... 758
DIAVOLUL (puterea limitat a diavolului) ........................................................... 759
DIAVOLUL (se mpotriveste lucrurilor lui Dumnezeu) ....................................... 762
DIAVOLUL (lucrarea diavolilor) ........................................................................... 762
DIAVOLUL (ngduinta lui Dumnezeu pentru existenta si lucrarea demonilor) 763
DIAVOLUL (maniIest ur Iat de Dumnezeu, Iat de noi si Iat de ntreaga
creatie) ....................................................................................................................... 768
DIAVOLUL (perverteste, schimb si rstoarn totul) ........................................... 768
DIAVOLUL (patria lui Satan) ................................................................................. 768
DIAVOLUL (spatiul unde bntuie si ispiteste diavolul) ....................................... 769
DIAVOLUL (uneltirile diavolului) ......................................................................... 769
DIAVOLUL (Ir vrjmas nu exist lupt, Ir lupt nu exist cunun) ............ 774
DIAVOLUL (rzboiul purtat de el mpotriva noastr) .......................................... 775
DIAVOLUL (lanseaz ispite si tentatii, ns multe din ele au drept cauz
nepsarea noastr) .................................................................................................... 778
DIAVOLUL (,desItarea diavolului) .................................................................... 779
DIAVOLUL (despre cum se poate apra omul de diavoli) ................................... 779
DIAVOLUL (dusmanii diavolului: lucrrile luminii si virtutea) ......................... 780
DIAVOLUL (cnd se las biruit diavolul?) ........................................................... 780
DIAVOLUL (Ioloasele pe care ni le aduce lupta cu diavolul) ............................. 780
DIAVOLUL (Pronia divin ntoarce n contra diavolului mestesugurile acestuia
pregtite spre cderea noastr) ................................................................................ 781
DIAVOLUL (atitudinea noastr Iat de diavol)..................................................... 781
DIAVOLUL (nu avem nimic n comun cu diavolul) ............................................. 781
DIAVOLUL (Satana) ............................................................................................... 781
DISCERNMNTUL .............................................................................................. 782
12
DISCERNMNTUL (avem n Iirea noastr un criteriu natural prin care
deosebim binele de ru) ........................................................................................... 783
DISPRETUIREA (aproapelui - gravitatea)............................................................. 784
DISPRETUIREA (aproapelui - gravitatea si remediile) ........................................ 785
DISPRETUIREA (ndemn la pretuirea aproapelui) ............................................... 786
DISPRETUIREA (mngiere pentru cei dispretuiti) ............................................. 787
DISTRACTIILE ........................................................................................................ 787
DOGMELE (pstrarea dogmelor stabilite de SIintii Printi) ................................ 788
DOGMELE (cunoasterea dogmelor Bisericii)........................................................ 789
DOGMELE (nalte ptrunderea lor cu mintea) ................................................... 789
DOGMELE (explicarea dogmelor prin diIerite rationamente) ............................. 789
DOGMELE (s nu ne tulbure nimeni dogmele drepte cu inventiile propriilor
gnduri) ..................................................................................................................... 789
DOGMELE (nimic nu este mai puternic dect adevrul dogmelor) ..................... 790
DOGMELE (si viata duhovniceasc) ...................................................................... 790
DOGMELE (rele) ..................................................................................................... 791
DORUL (de Dumnezeu) ........................................................................................... 791
DRAGOSTEA (- rdcina tuturor bunttilor) ...................................................... 792
DRAGOSTEA (- dascl desvrsit) ........................................................................ 792
DRAGOSTEA (- calea care le ntrece pe toate) ..................................................... 792
DRAGOSTEA (- temelia si culmea virtutilor) ....................................................... 795
DRAGOSTEA ( - plinir ea t ut uror por unc ilor lui Du mne zeu) ............... 795
DRAGOSTEA (- semnul de recunoastere a ucenicilor lui Hristos) ...................... 796
DRAGOSTEA (elogiu dragostei) ................................................................................ 797
DRAGOSTEA (Imnul dragostei) ................................................................................ 800
DRAGOSTEA (unde dragoste nu e, nimic nu e).......................................................... 803
DRAGOSTEA (,tinta poruncii este dragostea) .......................................................... 803
DRAGOSTEA (,,toate cu dragoste s Iie) .................................................................. 804
DRAGOSTEA ( nast erea ei n suIlet ul omului) ............................................ 804
DRAGOSTEA (trezirea dragostei n aproapele nostru) ................................................ 804
DRAGOSTEA (maniIestarea ei) ................................................................................. 804
DRAGOSTEA (Ielurile ei) .......................................................................................... 806
DRAGOSTEA (adevrat) .......................................................................................... 807
DRAGOSTEA (ptimas) ........................................................................................... 810
DRAGOSTEA (duhovniceasc) .................................................................................. 811
DRAGOSTEA (minunile dragostei) ............................................................................ 812
DRAGOSTEA (unde este dragoste, toate relele sunt alungate) .................................... 812
DRAGOSTEA (adun la un loc pe cei ce sunt la mari deprtri) ................................. 813
DRAGOSTEA (puterea dragostei) .............................................................................. 813
DRAGOSTEA (epectaza dragostei) ............................................................................ 816
DRAGOSTEA (Iolosul) .............................................................................................. 816
DRAGOSTEA (roadele ei) .......................................................................................... 816
DRAGOSTEA (si credinta) ......................................................................................... 816
DREAPTA SOCOTEAL .......................................................................................... 817
DREPTATEA (,Fericiti cei ce Ilmnzesc si nseteaz de dreptate) .......................... 817
DREPTATEA (nedreptatea gravele urmri ale svrsirii ei) ..................................... 817
13
DREPTATEA (nedreptatea suIerirea nedrepttii) ..................................................... 817
DREPTATEA (nedreptatea Iolosul cstigat prin suIerirea ei) ................................... 819
DREPTATEA (nedrepttile Icute lui Dumnezeu rzbunarea lor) ..................... 822
DUMINICA (pzirea smbetei de ctre iudei) ............................................................. 822
DUMINICA (nlocuirea sabatului cu Duminica) ......................................................... 823
DUMINICA (serbarea Duminicii) ............................................................................... 823
DUMNEZEU (despre Dumnezeu) ............................................................................... 824
DUMNEZEU (Irumusetea lui Dumnezeu) .............................................................. 825
DUMNEZEU (cnd vrea s spun ceva despre El, Se Ioloseste de imagini omenesti, pe
msura slbiciunii asculttorilor) .................................................................................. 826
DUMNEZEU (,Desteapt-Te, pentru ce dormi, Doamne?)........................................ 828
DUMNEZEU (aducerea aminte de Dumnezeu) ........................................................... 828
DUMNEZEU (existenta lui Dumnezeu) ....................................................................... 828
DUMNEZEU (existenta lui Dumnezeu argumentul cosmologic) ............................... 829
DUMNEZEU (existenta lui Dumnezeu - argumentul teleologic) ......................... 829
DUMNEZEU (atribute divine) .................................................................................... 830
DUMNEZEU (atribute - aseitatea) .............................................................................. 830
DUMNEZEU (atribute - atotprezenta) ......................................................................... 831
DUMNEZEU (atribute - prestiinta) ............................................................................. 831
DUMNEZEU (atribute - neschimbabilitatea) ............................................................... 831
DUMNEZEU (atribute - vesnicia) ............................................................................... 831
DUMNEZEU (atribute - unitatea) ........................................................................... 832
DUMNEZEU (lucrarea lui Dumnezeu n lume) ........................................................... 832
DUMNEZEU (bineIacerile Lui revrsate asupra noastr) ............................................ 833
DUMNEZEU (contemplarea lui Dumnezeu) ............................................................... 839
DUMNEZEU (cunoasterea lui Dumnezeu).................................................................. 840
DUMNEZEU (cunoasterea lui Dumnezeu n viata viitoare)......................................... 848
DUMNEZEU (vederea lui Dumnezeu) ........................................................................ 849
DUMNEZEU (lumina dumnezeiasc) .......................................................................... 855
DUMNEZEU (,Dumnezeu este iubire) ...................................................................... 856
DUMNEZEU (iubirea lui Dumnezeu pentru noi) .......................................................... 856
DUMNEZEU (e propriu lui Dumnezeu a Iace bine)...................................................... 881
DUMNEZEU (mila lui Dumnezeu) .............................................................................. 881
DUMNEZEU (pedagogia divin) ................................................................................. 882
DUMNEZEU (judectile lui Dumnezeu - nentelegerea lor de ctre noi) ....................... 883
DUMNEZEU (iconomia lui Dumnezeu) ...................................................................... 889
DUMNEZEU (amenintrile venite din partea lui Dumnezeu ctre noi) .......................... 890
DUMNEZEU (Igduintele lui Dumnezeu) .................................................................. 890
DUMNEZEU (jurmntul lui Dumnezeu) ................................................................... 891
DUMNEZEU (slsluirea lui Dumnezeu n noi) .......................................................... 892
DUMNEZEU (vorbirea despre Dumnezeu) ................................................................. 894
DUMNEZEU. VIATA SFINTEI TREIMI (Treimea cea de o Iiint si n trei Ipostasuri)
................................................................................................................................... 895
DUMNEZEU. VIATA SFINTEI TREIMI (expunere de credint n SInta Treime) .... 896
DUMNEZEU. VIATA SFINTEI TREIMI (Fiinta si energiile divine).......................... 897
DUMNEZEU. VIATA SFINTEI TREIMI (aproprierea) ............................................. 899
14
DUMNEZEU. VIATA SFINTEI TREIMI (una si aceeasi este vointa Tatlui si a Fiului)
................................................................................................................................... 899
DUMNEZEU. VIATA SFINTEI TREIMI (egalitatea Fiului cu Tatl) ......................... 899
DUMNEZEU. VIATA SFINTEI TREIMI (egalitatea Persoanelor SIintei Treimi)....... 906
DUMNEZEU. VIATA SFINTEI TREIMI (dumnezeirea Persoanelor SIintei Treimi) .. 910
DUMNEZEU. VIATA SFINTEI TREIMI (deoIiintimea Persoanelor SIintei Treimi) .. 911
DUMNEZEU. VIATA SFINTEI TREIMI (din Tatl Se naste Fiul si purcede
Duhul SInt) .............................................................................................................. 915
DUMNEZEU. VIATA SFINTEI TREIMI (nasterea Fiului din Tatl).......................... 915
DUMNEZEU. VIATA SFINTEI TREIMI (nasterea Fiului din Tatl din vesnicie) ...... 916
DUMNEZEU. VIATA SFINTEI TREIMI (trimiterea Duhului SInt n lume de ctre
Fiul) ............................................................................................................................ 917
DUMNEZEU. VIATA SFINTEI TREIMI (mpreuna lucrare a Persoanelor SIintei
Treimi) ........................................................................................................................ 919
DUMNEZEU. VIATA SFINTEI TREIMI (nsusirile, calittile si propriettile
Persoanelor) ................................................................................................................ 920
DUMNEZEU. VIATA SFINTEI TREIMI (slsluirea SIintei Treimi n noi) .............. 920
DUMNEZEU FIUL (numele ,Iisus) ......................................................................... 921
DUMNEZEU FIUL (numele ,Hristos) ..................................................................... 921
DUMNEZEU FIUL (puterea numelui ,Hristos)........................................................ 922
DUMNEZEU FIUL (numirile atribuite Domnului Hristos) ........................................ 922
DUMNEZEU FIUL (Hristos - Dumnezeu adevrat si om adevrat)............................ 923
DUMNEZEU FIUL (lucrarea dumnezeiasc si cea omeneasc n Hristos).................. 927
DUMNEZEU FIUL (,Fiul lui Dumnezeu este si Ir tat si Ir mam) ................... 927
DUMNEZEU FIUL (Hristos - nasterea din Fecioar) ................................................. 928
DUMNEZEU FIUL (nasterea dup trup a Domnului Hristos) .................................... 931
DUMNEZEU FIUL (Nasterea dup trup a Domnului Hristos despre bucuria de la
Nasterea Domnului) .................................................................................................... 933
DUMNEZEU FIUL (nasterea din Fecioar despre cele ce s-au petrecut la nasterea
Domnului) ................................................................................................................... 934
DUMNEZEU FIUL (nasterea din Fecioar despre steaua care s-a artat la nastere) . 934
DUMNEZEU FIUL (Nasterea de sus din Tatl si nasterea de fos din Fecioar) .......... 936
DUMNEZEU FIUL (ntruparea Taina ntruprii) .................................................... 937
DUMNEZEU FIUL (ntruparea Domnului Hristos) ................................................... 938
DUMNEZEU FIUL (ntruparea ,la plinirea vremii) .............................................. 943
DUMNEZEU FIUL (ntruparea - cauzele si scopul ntruprii).................................... 943
DUMNEZEU FIUL (ntruparea Domnului Hristos - eveniment uimitor si neasemuit
pentru umanitate) ........................................................................................................ 946
DUMNEZEU FIUL (ntruparea eIectele ntruprii asupra omului si a creatiei)
................................................................................................................................... 947
DUMNEZEU FIUL (unirea celor dou Iiri n Hristos)................................................ 947
DUMNEZEU FIUL (ntruparea roadele ntruprii Domnului Hristos) ..................... 948
DUMNEZEU FIUL (chipul strlucitor si Irumos al Domnului Hristos) ...................... 950
DUMNEZEU FIUL (despre Cuvntul lui Dumnezeu) ................................................ 951
DUMNEZEU FIUL (puterea si stpnirea Domnului Hristos) ............................ 951
DUMNEZEU FIUL (,Hristos ieri si azi si n veci e Acelasi) .................................... 952
15
DUMNEZEU FIUL (,Eu sunt Calea, Adevrul si Viata) .......................................... 953
DUMNEZEU FIUL (Hristos - Viata noastr) ............................................................. 953
DUMNEZEU FIUL (,Eu sunt vita si voi sunteti mlditele) ...................................... 954
DUMNEZEU FIUL (Hristos BineIctorul nostru) ................................................. 954
DUMNEZEU FIUL (,Nu v mai numesc robi, ci prieteni)................................ 955
DUMNEZEU FIUL (Hristos - Pedagogul nostru) ....................................................... 955
DUMNEZEU FIUL (Hristos - nvttorul nostru suprem) .................................. 956
DUMNEZEU FIUL (,Tatl nu judec pe nimeni, ci toat judecata a dat-o Fiului) .... 957
DUMNEZEU FIUL (n cuvntri si, n general, n vorbire, Mntuitorul S-a cobort la
puterea de ntelegere a asculttorilor Si) .................................................................... 958
DUMNEZEU FIUL (despre viata pmnteasc a Fiului Omului) ............................... 958
DUMNEZEU FIUL (despre rugciunea Domnului Hristos) ....................................... 959
DUMNEZEU FIUL (mbrcmintea Mntuitorului) ................................................... 959
DUMNEZEU FIUL (slava Domnului Hristos) ........................................................... 959
DUMNEZEU FIUL (,Lumea nu L-a cunoscut) ........................................................ 959
DUMNEZEU FIUL (Hristos si vestitii ntelepti, eroi si mprati ai lumii) .................. 961
DUMNEZEU FIUL (dumnezeirea lui Hristos) ........................................................... 964
DUMNEZEU FIUL (Hristos nu e simpl creatur) ..................................................... 969
DUMNEZEU FIUL (,Iratii Domnului) .................................................................... 972
DUMNEZEU FIUL (minunile Domnului Hristos)....................................................... 972
DUMNEZEU FIUL (minunile care I se atribuie Mntuitorului n timpul copilriei Sale)
................................................................................................................................... 976
DUMNEZEU FIUL (proorociile Mntuitorului) ......................................................... 978
DUMNEZEU FIUL (proorociile si minunile Mntuitorului)....................................... 978
DUMNEZEU FIUL (suIerintele provocate BineIctorului nostru de Iuria iudeilor) .. 979
DUMNEZEU FIUL (ptimirile si rstignirea lui Hristos pe cruce) ............................. 980
DUMNEZEU FIUL (prenchipuirea JertIei lui Hristos pe cruce) ................................ 984
DUMNEZEU FIUL (ptimirile Domnului meditarea noastr la acestea).................. 984
DUMNEZEU FIUL (,Printe, de este cu putint, s treac de la Mine acest pahar, dar nu
precum Eu voiesc, ci precum voiesti Tu) ................................................................... 985
DUMNEZEU FIUL (moartea lui Hristos pe Cruce) .................................................... 989
DUMNEZEU FIUL (motivele acceptrii mortii Sale pe Cruce) .......................... 992
DUMNEZEU FIUL (minunile ce s-au ntmplat la moartea Domnului Hristos pe
Cruce) ........................................................................................................................ 993
DUMNEZEU FIUL (Hristos - Biruitorul mortii) .................................................. 993
DUMNEZEU FIUL (Hristos - Stpnitor asupra vietii si a mortii) .................... 997
DUMNEZEU FIUL (Hristos - Rscumprtorul nostru) ...................................... 997
DUMNEZEU FIUL (,n El trim, ne miscm si suntem) ................................ 1016
DUMNEZEU FIUL (nvierea lui Hristos din morti) .......................................... 1017
DUMNEZEU FIUL (nvierea lui Hristos din morti; artrile dup nviere) .... 1017
DUMNEZEU FIUL (nvierea Domnului Hristos din morti; ndoiala lui Toma)
................................................................................................................................. 1019
DUMNEZEU FIUL (nvierea lui Hristos din morti argumente si mrturii) .. 1020
DUMNEZEU FIUL (pogorrea Domnului Hristos la Iad) ................................. 1043
DUMNEZEU FIUL (trupul lui Hristos dup nviere) ........................................ 1043
DUMNEZEU FIUL (nvierea si nltarea la cer) ............................................... 1043
16
DUMNEZEU FIUL (nltarea Domnului Hristos la cer) ................................... 1044
DUMNEZEU FIUL (,Veniti, nvtati de la Mine, c sunt blnd si smerit cu
inima) ..................................................................................................................... 1048
DUMNEZEU FIUL (a doua venire a Domnului Hristos) ................................... 1050
DUMNEZEU FIUL (,Iar despre ziua si ceasul acela nimeni nu stie ... nici Fiul, ci
numai Tatl) .......................................................................................................... 1056
DUMNEZEU FIUL (eternitatea lui Dumnezeu Cuvntul) .............................. 1056
DUMNEZEU FIUL (,Eu voi Ii cu voi pn la sIrsitul veacurilor) ............... 1058
DUMNEZEU FIUL (slsluirea Domnului Hristos n noi) ................................ 1058
DUMNEZEU DUHUL SFNT (I se cuvine aceeasi cinstire adus Tatlui si
Fiului) ...................................................................................................................... 1059
DUMNEZEU DUHUL SFNT (dumnezeirea Duhului SInt) ............................ 1059
DUMNEZEU DUHUL SFNT (nu e creatur) .................................................... 1060
DUMNEZEU DUHUL SFNT (,Luati Duh SInt .) ..................................... 1061
DUMNEZEU DUHUL SFNT (,harul Domnului nostru Iisus Hristos cu voi cu
toti!) ....................................................................................................................... 1062
DUMNEZEU DUHUL SFNT (dobndirea harului Duhului SInt) ................. 1062
DUMNEZEU DUHUL SFNT (harul Duhului SInt nu se micsoreaz din cauza
multimii celor ce-l primesc) ................................................................................... 1066
DUMNEZEU DUHUL SFNT (harul se mparte si nu se desparte, nici nu se
sIrseste) .................................................................................................................. 1066
DUMNEZEU DUHUL SFNT (harul Dumnezeu opreste harul Duhului cnd
este suprat pe noi) ................................................................................................. 1066
DUMNEZEU DUHUL SFNT (Dumnezeu nu este cu noi dac lipseste harul
Duhului SInt) ......................................................................................................... 1067
DUMNEZEU DUHUL SFNT (unde este harul, acolo este bucuria) ............... 1067
DUMNEZEU DUHUL SFNT (lucrarea harului Duhului SInt) ...................... 1067
DUMNEZEU DUHUL SFNT (,Duhul s nu-l stingeti!) ................................. 1069
DUMNEZEU DUHUL SFNT (retragerea temporar si pedagogic a harului
Duhului SInt druit nou) ..................................................................................... 1070
DUMNEZEU DUHUL SFNT (Duhul SInt Izvorul bunttilor ce duc la
mntuire) ................................................................................................................. 1070
DUMNEZEU DUHUL SFNT (Duhul SInt S-a pogort peste Apostoli n limbi
ca de Ioc) ................................................................................................................. 1071
DUMNEZEU DUHUL SFNT (darurile Duhului SInt) ................................... 1072
DUMNEZEU DUHUL SFNT (harismele Duhului SInt) ................................. 1080
DUMNEZEU DUHUL SFNT (dac n-ar Ii Duhul, n-ar Ii Biserica) ................ 1081
DUMNEZEU DUHUL SFNT (Pronia dumnezeiasc) ...................................... 1081
DUMNEZEU DUHUL SFNT (slsluirea Duhului SInt n noi) .................... 1095
DUPLICITATEA (Ierirea de aceast patim execrabil si demascarea ei) ........ 1096
DUSMNIA (- bucuria diavolului) ....................................................................... 1097
DUSMNIA (maniIestarea ei)............................................................................... 1097
DUSMNIA (pricinuieste ru mai ales celui ce o mbrtiseaz) ........................ 1097
DUSMNIA (gravitatea) ....................................................................................... 1097
DUSMNIA (consecintele nimicitoare de suIlet ale acesteia) ............................ 1098
DUSMNIA (remedii) ........................................................................................... 1099
17
EDUCATIA (copiilor) .............................................................................................. 1106
EDUCATIA (lipsirea copiilor de o educatie aleas - gravitatea) ................................ 1131
EDUCATIA (religioas a copiilor) ............................................................................ 1135
EDUCATIA (lipsa educatiei religioase a copiilor - gravitatea) .................................. 1150
EREDITATEA.......................................................................................................... 1159
ERETICII (cine sunt ei?) ........................................................................................... 1160
ERETICII (diIerite numiri date ereticilor) ................................................................. 1160
ERETICII (maniIestarea lor) ..................................................................................... 1161
ERETICII (rstlmcesc Scriptura si caut mereu argumente mpotriva mntuirii
lor) ........................................................................................................................... 1161
ERETICII (Ierirea de comuniunea lor) .................................................................. 1162
ERETICII (atitudinea noastr Iat de eretici) ....................................................... 1165
ERETICII (gravitatea ereziilor acestora) .............................................................. 1169
ERETICII (gravitatea si urmrile pierztoare ale ereziilor acestora) .................. 1171
ERETICII (n ereziile lor, nu au parte de iertare de la Dumnezeu) ..................... 1171
ERETICII (condamnarea ereziilor acestora) ......................................................... 1172
ERETICII (combaterea ereziilor acestora) ............................................................ 1172
ERETICII (ntoarcerea de la erezie la nvttura cea dreapt) ............................ 1179
EREZIILE (deIinitia) .............................................................................................. 1179
EREZIILE (nasterea lor) ........................................................................................ 1180
EREZIILE (aderarea la diverse erezii a celor slabi n credint) .......................... 1182
EREZIILE (Ierirea de nvtturile eretice, ucigtoare de suIlet)......................... 1182
EREZIILE (urmrile distrugtoare ale ereziilor) .................................................. 1182
EREZIILE (slbiciunea lor ntemeiat pe minciun le Iace s dispar) .............. 1182
ETERODOCSII ....................................................................................................... 1183
EUHARISTIA (- Trupul si Sngele lui Hristos) ................................................... 1184
EUHARISTIA (- masa cea dumnezeiasc)............................................................ 1185
EUHARISTIA (- pinea cea spre Iiint) ............................................................... 1186
EUHARISTIA (- leac mntuitor) ........................................................................... 1186
EUHARISTIA (- doctoria nemuririi)..................................................................... 1186
EUHARISTIA (- SInta Multumire) ..................................................................... 1187
EUHARISTIA (- unirea cu Hristos) ...................................................................... 1188
EUHARISTIA (- inhabitarea reciproc a lui Hristos n noi si a noastr n El) .. 1190
EUHARISTIA (cnd svrsim SInta Euharistie, vestim moartea si nvierea Lui)
................................................................................................................................. 1190
EUHARISTIA (,,Cel ce aduci si Cel ce Te aduci, Hristoase.) ........................ 1190
EUHARISTIA (anamneza) ..................................................................................... 1190
EUHARISTIA (caracterul sobornicesc al Euharistiei) ......................................... 1191
EUHARISTIA (,Acesta este trupul Meu) ........................................................... 1192
EUHARISTIA (aducerea JertIei nesngeroase) .................................................... 1192
EUHARISTIA (preIacerea darurilor) .................................................................... 1192
EUHARISTIA (Hristos Se aduce jertI si Se mparte credinciosilor)................. 1193
EUHARISTIA (Hristos Se mparte, nu Se desparte si niciodat nu Se sIrseste)
................................................................................................................................. 1194
EUHARISTIA (primirea ei) ................................................................................... 1194
18
EUHARISTIA (primirea SIintei Euharistii numai dup ce ne-am spovedit pcatele)
................................................................................................................................. 1194
EUHARISTIA (este necesar a se tine post nainte de primirea SIintei mprtsanii)
................................................................................................................................. 1195
EUHARISTIA (primirea ei ,,spre iertarea pcatelor si spre viata de veci) ....... 1195
EUHARISTIA (primirea ei naintea mortii) ......................................................... 1196
EUHARISTIA (deasa ori rara mprtsire?) ......................................................... 1196
EUHARISTIA (primirea ei - conditii) ................................................................... 1197
EUHARISTIA (cum s ne apropiem de SInta si nIricosata Mas) ................... 1212
EUHARISTIA (necesitatea primirii SIintei Euharistii)........................................ 1215
EUHARISTIA (primirea ei - Iolosul) .................................................................... 1216
EUHARISTIA (atitudinea bunului crestin dup primirea SIintei Euharistii) ..... 1221
EUHARISTIA (primirea ei cu nevrednicie - gravitatea) ...................................... 1222
EUHARISTIA (s-i oprim pe cei ce vor s se mprtseasc, nevrednici Iiind) 1228
EUHARISTIA (cuvnt mpotriva celor ce se apropie Ioarte rar de SIintele Taine)
................................................................................................................................. 1228
FAPTELE (,Iar cel ce va Iace si va nvta, acest a mare se va che ma n
mprt ia cerur ilor) ........................................................................................... 1230
FAPTELE (svrsirea lor dup voia lui Dumnezeu) ................................. 1230
FAPTELE (spre slava lui Dumnezeu si spre mnt uirea noast r s le
svrsim) ............................................................................................................... 1230
FAPTELE (svrsirea une i Iapt e bune ne mboldest e la alt e Iapt e bune)
................................................................................................................................. 1232
FAPTELE (scopul svrsir ii lor) .................................................................... 1232
FAPTELE (s const ient iz m c Dumnezeu st ie si vede toate si at unci nu
vom gresi) ............................................................................................................. 1232
FAPTELE (st area suIlet easc, int ent ia si gndul cu care se svr sesc
Iapt ele) ................................................................................................................... 1232
FAPTELE (eIort ul omului si ajut orul lui Dumnezeu n svrsirea Iapt elor
bune) ....................................................................................................................... 1233
FAPTELE (svrsirea Iapt elor bune) ............................................................ 1234
FAPTELE ( nde mn la svr sirea Iapt elor bune) ......................................... 1235
FAPTELE (bune - svrsirea lor cu ost eneal) ........................................... 1236
FAPTELE (bune - svrsirea lor cu smer enie si n ascuns) .................... 1237
FAPTELE (scopul svrsir ii Iapt elor bune)................................................. 1238
FAPTELE (bune - svrsirea lor spre slava lui Dumnezeu) .................... 1238
FAPTELE (pilda Iapt elor bune) ...................................................................... 1238
FAPTELE (despre dest inuirea Iapt elor noast re bune) ............................ 1239
FAPTELE (s nu socot im Iapt ele noast re ca Iiind mrete si s nu cerem
Domnului rsplat pentru ele) ......................................................................... 1241
FAPTELE ( mpotr ivit orii svrsir ii Iapt elor bune) ................................... 1241
FAPTELE (,ca vznd Iapt ele voast re bune, s slveasc pe Dumnezeu
din cerur i) ............................................................................................................ 1243
FAPTELE (bune - Iolosul svrsir ii lor) ...................................................... 1243
FAPTELE (rsplt irea Iapt elor bune) ............................................................ 1244
FAPTELE (t rupului si Iapt ele suIlet ului) ..................................................... 1244
19
FAPTELE ( Iapt ele rele - remedii) .................................................................. 1245
FAPTELE ( Iapt ele rele chinuie const iinta omului) ................................... 1245
FAPTELE (dup Iapt si rsplat ) ................................................................. 1245
FAPTELE ( Iapt a si cuvnt ul) .......................................................................... 1245
FTRNICI A ..................................................................................................... 1246
FECIORI A (deIinit ia) ........................................................................................ 1247
FECIORI A (elogiu Iecior iei) ........................................................................... 1247
FECIORI A ( mret ia Iecior iei) ......................................................................... 1251
FECIORI A (valoarea ei) ................................................................................... 1252
FECIORI A ( n Vechiul Test ament ) ............................................................... 1252
FECIORI A ( n crest inism si n alt e religii) .................................................. 1252
FECIORI A (eret icilor) ....................................................................................... 1253
FECIORI A ( nde mn la t rirea n Iec ior ie) ................................................... 1255
FECIORI A ( mbrt isarea Iecior ie i) ................................................................ 1259
FECIORI A ( mbrt isarea ei pr in sil si const rngere - gravit at ea) ....... 1260
FECIORI A ( mbrt isarea Iecior ie i - mpotrivit or ii) .................................. 1260
FECIORI A (ar disprea neamul o menesc dac ar tri toti n Iecior ie?)
................................................................................................................................. 1261
FECIORI A (despre Iecioarele cuviincioase) ............................................... 1262
FECIORI A (vietuirea virt uoas a Ieciorelnicilor) ...................................... 1262
FECIORI A (purt area Iecioarelor) ................................................................... 1263
FECIORI A ( lupt a si nevointele celor ce voiesc a tri n Iecior ie) ......... 1263
FECIORI A ( mucenicia Iec ior iei) .................................................................... 1267
FECIORI A (Iolosul Iec ior iei) .......................................................................... 1268
FECIORI A (rsplat a primit de cei Ieciorelnici de la Hr ist os) .............. 1268
FECIORI A (sIat uri pent ru Iecioare) .............................................................. 1269
FECIORI A ( nclcarea Igduintei Iecior iei gravit at ea) ...................... 1269
FECIORI A (si cstoria) ................................................................................... 1270
FECIORI A (si milost enia) ................................................................................ 1275
FEMEILE (,br bat ul t u t e va st pni) ...................................................... 1275
FEMEILE (,,Iemeia n biser ic s t ac) ...................................................... 1275
FEMEILE (purt area lor) .................................................................................... 1276
FEMEILE (purt area acopermnt ului capilar) ............................................ 1277
FEMEILE (sIat urile Iemeilor deczut e) ....................................................... 1280
FERICI REA (deIinit ia) ..................................................................................... 1280
FERICI REA ( Ier ic it i sunt cei.) .................................................................... 1280
FERICI REA (dobndirea Ier icir ii) ................................................................. 1282
FERICI REA ( n ce const Ier icirea?) ............................................................ 1282
FERICI REA (aparent a Ier ic ire a celor bogat i) ............................................ 1282
FILOSOFI A (deIinit ia) ...................................................................................... 1284
FILOSOFI A .......................................................................................................... 1284
FILOSOFI A (philosophia ant igua si philosophia chr ist iana) .................. 1284
FILOSOFII (pgni) ........................................................................................... 1290
FRATI (crest inii ortodocsi sunt Irat i n Hr ist os - Frat ele lor) ................. 1292
FRICA (cea bun si mnt uit oare) ................................................................... 1293
FRICA (de Dumnezeu) ...................................................................................... 1293
20
FRICA (de pcat ) ................................................................................................ 1296
FRICA (remedii) ................................................................................................. 1296
FRUMUSETEA (trupeasc si Irumusetea suIlet easc) ............................ 1296
FRUMUSETEA (trupului) ............................................................................... 1297
FRUMUSETEA (suIlet ului) ............................................................................ 1298
FRUMUSETEA (de aici, de pe p mnt si cea din viata viit oare) .......... 1300
FUNCTIILE ( nalt e) ........................................................................................... 1300
FUNCTIILE ( iubirea de onorur i si Iunct ii lumest i) ................................... 1301
GNDURILE (curate) .............................................................................................. 1302
GNDURILE (pctoase eliberarea de ele) ...................................................... 1302
GNDURILE (paza gndurilor) ........................................................................... 1302
GELOZIA ................................................................................................................ 1303
GENEALOGIA ....................................................................................................... 1306
GHICIREA VIITORULUI ..................................................................................... 1307
GLOSOLALIA ........................................................................................................ 1308
GLUMELE (ce nu se cuvin) ................................................................................... 1312
GRIJA (de cele duhovnicesti) ................................................................................ 1314
GRIJILE LUMESTI NROBITOARE (deIinitia) ................................................. 1314
GRIJILE LUMESTI NROBITOARE (gravitatea) ............................................... 1314
GRIJILE LUMESTI NROBITOARE (urmrile pgubitoare) ............................. 1315
GRIJILE LUMESTI NROBITOARE (remedii) ................................................... 1315
HRANA (consumul crnii) ........................................................................................ 1321
HRANA (cumptarea n mncri) ............................................................................. 1321
HRANA (,,mncm ca s trim, nu trim ca s mncm) ......................................... 1322
HULA (mpotriva Duhului SInt) .............................................................................. 1322
HULA (mpotriva lui Dumnezeu) .............................................................................. 1323
HULA (mpotriva lui Dumnezeu; pedepsirea hulitorului) .......................................... 1325
HULA (mpotriva lui Dumnezeu lepdarea ei) ....................................................... 1326
HULA (hulirea aproapelui) ....................................................................................... 1326
IADUL...................................................................................................................... 1328
IADUL (Dumnezeu ne amenint cu iadul pentru a ne scpa de iad) ........................... 1337
IADUL (iadul nu a Iost Icut pentru oameni, ci pentru diavoli) ................................. 1340
IADUL (deasa cugetare la chinurile din iad).............................................................. 1341
IADUL (existenta iadului) ......................................................................................... 1341
IADUL (s nu cutm unde este iadul, ci s ne pzim pentru a nu ajunge n el) ......... 1350
IADUL (Irica de chinurile iadului) ............................................................................ 1351
IADUL (chinurile diIerite ale pctosilor din Iad) ..................................................... 1351
IADUL (starea pctosilor din Iad) ....................................................................... 1365
IADUL (vesnicia chinurilor iadului) .......................................................................... 1365
IADUL (de dup Judecata Universal) ...................................................................... 1370
IADUL (dup judecata universal sIintii nu-i vor putea s-i mngie sau s-i ajute pe cei
din iad, chiar rude de-ar Ii) ........................................................................................ 1370
IADUL (Dumnezeu, celor din Rai care au rude ce se chinuie n Iad, le va stinge mila Iat
de acestia din urm) .................................................................................................. 1371
ICOANELE (cinstirea sIintelor icoane) ................................................................ 1371
IDOLATRIA (Ielurile actuale de idolatrie) ................................................................ 1372
21
IERTAREA APROAPELUI...................................................................................... 1373
INIMA (curat) ......................................................................................................... 1402
INIMA (nIrnt si smerit) ....................................................................................... 1403
INIMA (Lumina din inimi) ....................................................................................... 1403
INIMA (Dumnezeu mngie inimile celor ce se ncred n El) .................................... 1403
INSULTELE (aduse aproapelui) ............................................................................... 1403
INSULTELE (nu este nimic mai greu de suIerit ca insulta) ....................................... 1404
INSULTELE (despre cel ce-L insult pe Dumnezeu) ................................................ 1404
INTERESUL (urmrirea interesului comun, nu doar numai a celui personal) ............ 1405
INVIDIA (deIinitia) .................................................................................................. 1408
INVIDIA (nasterea invidiei) ...................................................................................... 1408
INVIDIA (maniIestarea) ........................................................................................... 1409
INVIDIA (nu este pcat mai ru dect invidia) .......................................................... 1413
INVIDIA (gravitatea) ................................................................................................ 1414
INVIDIA (este pierztoare pentru cel ce o ntretine si pricinuitoare de har si strlucire
pentru cei invidiati) ................................................................................................... 1419
INVIDIA (urmrile distrugtoare) ............................................................................. 1422
INVIDIA (eliberarea din robia ei) ............................................................................. 1423
ISPITELE (atacul ispitelor) ....................................................................................... 1427
ISPITELE (cauzele ispitelor) ..................................................................................... 1429
ISPITELE (Ierirea de ispite) ...................................................................................... 1429
ISPITELE (Ielurile ispitelor) ..................................................................................... 1430
ISPITELE (Iolosul rbdrii ispitelor)......................................................................... 1433
ISPITELE (ngduirea ispitelor de ctre Dumnezeu) ................................................. 1434
ISPITELE (Dumnezeu nu ngduie s Iim ispititi mai presus de puterile noastre)
................................................................................................................................. 1436
ISPITELE (biruirea lor).......................................................................................... 1436
IUBIREA DE ARGINTI (deIinitia) ....................................................................... 1439
IUBIREA DE ARGINTI (- rdcina tuturor relelor) ............................................ 1440
IUBIREA DE ARGINTI (nasterea ei) ................................................................... 1441
IUBIREA DE ARGINTI (maniIestarea ei) ........................................................... 1442
IUBIREA DE ARGINTI (gravitatea) .................................................................... 1448
IUBIREA DE ARGINTI (urmrile pgubitoare) .................................................. 1452
IUBIREA DE ARGINTI (lupta mpotriva ei) ....................................................... 1458
IUBIREA DE ARGINTI (remedii) ........................................................................ 1459
IUBIREA DE STRINI ......................................................................................... 1465
IUBIREA (- culme a virtutilor).............................................................................. 1465
I UBI REA ( - calea m nt uir ii) .......................................................................... 1465
I UBI REA ( - rdcina si iz vor ul or icr ui bine) ......................................... 1466
I UBI REA ( dat or ia iubir ii) ............................................................................... 1466
I UBI REA ( mr et ia iubir ii) .............................................................................. 1466
I UBI REA ( minunat a lucr ar e a iubir ii) ........................................................ 1466
I UBI REA ( put er ea iubir ii) .............................................................................. 1467
I UBI REA ( nast er ea iubir ii) ............................................................................. 1467
I UBI REA ( ma niIe st ar ea iubir ii) .................................................................... 1468
I UBI REA ( de Dumnezeu) ............................................................................... 1469
22
I UBI REA ( de Dumnezeu ce o mpiedic?) ............................................ 1478
I UBI REA ( de aproapele) ................................................................................. 1479
I UBI REA ( de Dumnezeu si iubir ea de apr oapele) .................................. 1491
I UBI REA ( r ec ipr oc dint r e oa me ni) ............................................................ 1493
I UBI REA ( s iubim pe pct os si s ur m pcat ul) ............................... 1493
I UBI REA ( jert Ie lnic ia iubir ii) ....................................................................... 1493
I UBI REA ( dovada iubir ii) ............................................................................... 1493
I UBI REA ( st at or nic) ....................................................................................... 1494
I UBI REA (t r ebuie s- i cupr ind pe t ot i oa me nii n br at ele e i) ........... 1494
I UBI REA ( vr jma silor ) .................................................................................... 1494
I UBI REA ( roadele iubir ii) .............................................................................. 1507
I UDA I SCARI OTEANUL .............................................................................. 1509
I UDA ( Do mnul Hr ist os i- a oIer it lui I uda mult e ci de ndr ept are) .. 1514
I UDEII ................................................................................................................... 1515
I UDEII ( at it udinea unor a dint r e iude i Ia t de Mnt uit or ul) ................. 1519
I UDEII ( unii dint r e iude i l t gduie sc pe Mnt uit or ul Hr ist os) ........ 1521
I UDEII ( unii dint r e iude i nu L- au mrt ur isit pe Hr ist os si L- au t r dat )
................................................................................................................................. 1523
I UDEII ( despr e iude ii ce se pr et indeau a Ii cr est ini si lo veau n
cr edint a noast r ) ................................................................................................. 1523
I UDEII ( ,czut - au nea mur ile n gr oapa pe car e au Icut -o) .............. 1523
I UDEII ( cu pr ivir e la sina goga evr eia sc ) ................................................. 1524
MBRCMINTEA................................................................................................. 1527
MBRCMINTEA (crestinul pstreaz modestia mbrcmintei) .................. 1527
MBRCMINTEA (s ne Iie pricin de continu aducere aminte de cderea din
rai)............................................................................................................................ 1527
MPRTIA CERURILOR (a Iost pregtit dintru nceput pentru noi) ........... 1527
MPRTIA CERURILOR (,Cutati mai nti mprtia lui Dumnezeu si
dreptatea Lui si toate celelalte se vor aduga vou) .......................................... 1528
MPRTIA CERURILOR (cugetarea la bunttile din mprtia cerurilor) . 1528
MPRTIA CERURILOR (mprtia Cerului este Hristos Domnul).............. 1529
MPRTIA CERURILOR (dorirea ei) ............................................................... 1529
MPRTIA CERURILOR (ndejdea dobndirii ei) ......................................... 1530
MPRTIA CERURILOR (dobndirea ei) ........................................................ 1530
MPRTIA CERURILOR (este a celor ce se silesc si numai acestia o rpesc)
................................................................................................................................. 1538
MPRTIA CERURILOR (,Veniti . de mosteniti mprtia cea gtit vou de
la ntemeierea lumii)............................................................................................. 1539
MPRTIA CERURILOR (,n casa Tatlui Meu multe locasuri sunt) ........ 1540
MPRTIA CERURILOR (Raiul si mprtia Cerurilor) ................................ 1542
MPRTIA CERURILOR (starea celor Iericiti n mprtia Cerurilor) ......... 1543
MPRTIA CERURILOR (pierderea mprtiei cerurilor) ............................. 1555
MPRTIA CERURILOR (atitudinea dreptilor mntuiti Iat de cei din iad, dup
Judecata universal) ............................................................................................... 1558
MPREUNAREA TRUPEASC (imboldul Iiresc pentru mpreunarea trupeasc)
................................................................................................................................. 1558
23
MPRUMUTUL (s iertm pe datornicii nostri Ir s le aducem nvinuiri) .... 1559
NCERCRILE (- urmare Iireasc a ndeletnicirilor duhovnicesti) .................. 1559
NCERCRILE (ngduirea ncercrilor de ctre Dumnezeu) ........................... 1559
NCERCRILE (cauza si scopul lor) ................................................................... 1562
NCERCRILE (Dumnezeu - ndejdea noastr n ncercri) ............................ 1563
NCERCRILE (ajutorul lui Dumnezeu n ncercri) ......................................... 1564
NCERCRILE (rbdarea ncercrilor)................................................................ 1565
NCERCRILE (Iolosul dobndit din ncercri) ................................................. 1566
NCHISOAREA (pedepsirea cu nchisoarea a celor ce se Iac vinovati de Iapte
rele) .......................................................................................................................... 1568
NDEMNURILE (duhovnicesti) ............................................................................ 1568
NDRGOSTITII ................................................................................................... 1569
NDUMNEZEIREA ................................................................................................ 1569
NFRNAREA (de la alimente) ............................................................................ 1569
NFRNAREA (de la pcate) ............................................................................... 1571
NFRNAREA (desvrsit) ................................................................................. 1571
NFRNAREA (Iolosul) ........................................................................................ 1571
NGDUINTA (reciproc a oamenilor) ............................................................... 1571
NGDUINTA (- numai pn la pcat) ................................................................ 1572
NGERII (despre sIintii ngeri) ............................................................................. 1572
NGERII (crearea ngerilor) .................................................................................. 1572
NGERII (Iirea ngerilor) ....................................................................................... 1573
NGERII (ngerul pzitor) ..................................................................................... 1573
NGERII (ierarhia cereasc) .................................................................................. 1574
NGERII (SeraIimii) ............................................................................................... 1575
NGERII (misiunea, lucrarea si slujirea lor) ........................................................ 1575
NGERII (desvrsirea ngerilor) .......................................................................... 1576
NJURTURILE .................................................................................................... 1576
NSELCIUNEA.................................................................................................... 1576
NSELCIUNEA (despre nselciunea la timp potrivit si cu gnd bun) ........... 1576
NTMPLRILE ................................................................................................... 1579
NTMPLRILE (neprevzute si neIaste) .......................................................... 1580
NTELEPCIUNEA (,S-a Icut nou ntelepciune) ............................................ 1580
NTELEPCIUNEA (,Nu v socotiti voi nsiv ntelepti) .................................. 1580
NTELEPCIUNEA (dobndirea ntelepciunii) ..................................................... 1581
NTELEPCIUNEA (lumeasc) .............................................................................. 1581
NTELEPCIUNEA (lumeasc si cea duhovniceasc) .......................................... 1581
NTELEPCIUNEA (omeneasc si cea dumnezeiasc) ........................................ 1583
NTELEPCIUNEA (se ntovrseste cu trirea duhovniceasc) ........................ 1584
NTELEPCIUNEA (necesitatea dobndirii ntelepciunii)................................... 1584
NTELEPCIUNEA (si evlavia) ............................................................................. 1584
NTELEPCIUNEA (si blndetea).......................................................................... 1584
NTELEPCIUNEA (si simplitatea) ....................................................................... 1585
NVTTURA (adevrat si mntuitoare) .......................................................... 1585
NVTTURA (nvtturile rele) ........................................................................ 1586
NVIEREA (trupurilor) .......................................................................................... 1586
24
NVIEREA (trupurilor - credinta n nvierea trupurilor) .................................... 1598
NVIEREA (trupurilor; nvierea dreptilor si nvierea pctosilor) .................... 1601
NVIEREA (trupurilor starea trupurilor dup nviere) .................................... 1601
JERTFELE (n Vechiul Testament) ........................................................................... 1606
JERTFELE (aduse de noi lui Dumnezeu) .................................................................. 1608
JOCURILE (de noroc) .............................................................................................. 1610
JUDECAREA APROAPELUI (maniIestarea) ........................................................... 1610
JUDECAREA APROAPELUI (gravitatea) ............................................................... 1610
JUDECAREA APROAPELUI (urmrile pgubitoare)............................................... 1612
JUDECAREA APROAPELUI (,Ftarnice, scoate mai nti brna din ochiul tu si atunci
vei vedea s scoti paiul din ochiul Iratelui tu) ......................................................... 1614
JUDECAREA APROAPELUI (,Nu judecati, ca s nu Iiti judecati) ........................ 1615
JUDECAREA APROAPELUI (s urmrim mai nti timpul, pricina, intentia, deosebirea
de persoane si scopul unei Iapte) ............................................................................... 1617
JUDECAREA APROAPELUI (remedii) ................................................................... 1618
JUDECATA (particular) .......................................................................................... 1622
JUDECATA UNIVERSAL .................................................................................... 1627
JUDECATA UNIVERSAL (gndul la Judecata Iinal) .......................................... 1647
JUDECATA UNIVERSAL (,oare nu stiti c vom judeca pe ngeri?) ............ 1649
JUDECATA UNIVERSAL (criteriile judectii) ................................................ 1650
JUDECATA UNIVERSAL (iubirea si dreptatea la judecata cea de pe urm) . 1652
JUDECATA (la tribunal)........................................................................................ 1653
JURMNTUL (deIinitia) .................................................................................... 1656
JURMNTUL (- chemarea lui Dumnezeu ca martor) ....................................... 1656
JURMNTUL (pe numele lui Dumnezeu) ......................................................... 1657
JURMNTUL (n Vechiul Testament)............................................................... 1657
JURMNTUL (n general, jurmntul este oprit) ............................................. 1658
JURMNTUL (nu orice jurmnt este oprit) .................................................... 1659
JURMNTUL (Ierirea de jurmnt)................................................................... 1659
JURMNTUL (gravitatea) .................................................................................. 1661
JURMNTUL (nu au trebuint de jurmnt cei ce au nume bun si au mbrtisat
virtutile) ................................................................................................................... 1663
JURMNTUL (strmb) ....................................................................................... 1664
JURMNTUL (lepdarea obiceiului de a jura) ................................................. 1664
LACRIMILE (de pocint) ....................................................................................... 1667
LACRIMILE (,Fericiti cei ce plng, c aceia se vor mngia) ................................. 1669
LAUDA (constructiv) ........................................................................................... 1669
LAUDELE (aduse aproapelui) .................................................................................. 1669
LAUDELE (respingerea laudelor ce ni se aduc) ........................................................ 1669
LCOMIA (deIinitia) ............................................................................................... 1670
LCOMIA (gravitatea) ............................................................................................. 1670
LCOMIA (maniIestarea ei) ..................................................................................... 1671
LCOMIA (urmrile pierztoare) ............................................................................. 1675
LCOMIA (remedii si eliberarea din tirania ei) ........................................................ 1676
LCOMIA PNTECELUI (maniIestarea ei) ............................................................ 1676
LCOMIA PNTECELUI (gravitatea) .................................................................... 1677
25
LCOMIA PNTECELUI (urmrile duntoare) .................................................... 1680
LCOMIA PNTECELUI (remedii)........................................................................ 1688
LEGEA (civil) ......................................................................................................... 1690
LEPDAREA DE SINE ........................................................................................... 1691
LIBERTATEA (- dar divin) ...................................................................................... 1691
LIBERTATEA (Dumnezeu nu constrnge pe nimeni n urmarea binelui) .................. 1693
LIBERTATEA (Dumnezeu doreste s-L slujim n mod liber si voit) ......................... 1693
LIBERTATEA (dusmanul liberttii) ......................................................................... 1693
LIBERTATEA (adevrata libertate) .......................................................................... 1694
LIBERUL ARBITRU ............................................................................................... 1694
LIMBILE (amestecarea limbilor) .............................................................................. 1696
LINGUSIREA (cea diabolic si vtmtoare) ........................................................... 1697
LINGUSIREA (maniIestarea ei) ............................................................................... 1697
LINGUSIREA (gravitatea acestei njositoare patimi) ................................................ 1698
LINISTEA (suIleteasc) ............................................................................................ 1698
LINISTEA (dobndirea linistii luntrice) .................................................................. 1699
LITURGHIA (- centrul cultului ortodox) ............................................................. 1699
LITURGHIA (Duhul SInt svrseste toate n Liturghie mprumutnd limba si
mna preotului) ....................................................................................................... 1699
LITURGHIA (aspecte din ritualul SIintei Liturghii) ........................................... 1700
LITURGHIA (cntrile din timpul SIintei Liturghii) .......................................... 1700
LITURGHIA (ectenia mare) .................................................................................. 1700
LITURGHIA (ecteniile) ......................................................................................... 1700
LITURGHIA (mbrtisarea si srutarea Irteasc) .............................................. 1707
LITURGHIA (epicleza euharistic) ...................................................................... 1708
LITURGHIA (participarea la SInta Liturghie si atitudinea crestinilor n timpul
dumnezeiestii slujbe) .............................................................................................. 1709
LUCRURILE (Iirea lucrurilor omenesti) .............................................................. 1716
LUMEA (alipirea suIletului de lucrurile lumii) ................................................... 1716
LUMEA (,lumea ntreag zace sub puterea celui ru) ...................................... 1719
LUMEA (,lumea s-a rstignit pentru mine si eu pentru lume) ......................... 1719
LUMEA (este nvins de ucenicii lui Hristos din toate timpurile) ..................... 1720
LUMEA (,chipul acestei lumi trece) .................................................................. 1720
LUMEA (,lumea aceasta este umbr si vis) ....................................................... 1721
LUMEA (perisabilitatea lucrurilor din lume) ...................................................... 1722
LUMEA (eIemeritatea ei) ...................................................................................... 1722
LUMEA (sIrsitul lumii) ....................................................................................... 1724
LUPTA DUHOVNICEASC ................................................................................... 1726
LUXUL SI MPODOBIRILE.................................................................................... 1741
MAICA DOMNULUI (Buna Vestire) ....................................................................... 1761
MAICA DOMNULUI (Iecioar a nscut pe Hristos) ................................................. 1761
MAICA DOMNULUI (pururea Iecioria Maicii Domnului) ....................................... 1763
MAMA (dragostea de mam) ................................................................................. 1764
MANA CEREASC ................................................................................................. 1764
MARTIRIUL (- poart a mortii si nceputul vietii celei adevrate) .................... 1764
MARTIRIUL (- dovada iubirii de Dumnezeu)...................................................... 1765
26
MARTIRIUL (cine sunt martirii?) ......................................................................... 1765
MARTIRIUL (martirii - exemplu de statornicie n credint) .............................. 1765
MARTIRIUL (martirii - ,buni, biruitori mucenici) ............................................ 1766
MARTIRIUL (chinurile la care au Iost supusi crestinii) ..................................... 1767
MARTIRIUL (persecutorii) ................................................................................... 1770
MARTIRIUL (Hristos tria martirilor Si) ........................................................ 1770
MARTIRIUL (atitudinea martirilor n Iata mortii) ..................................................... 1771
MARTIRIUL (ostenelile martirilor sunt usurate de ndejdea bunttilor viitoare)
................................................................................................................................. 1773
MARTIRIUL (martiriul pentru Hristos este desItare, odihn si arvun a comorilor
ceresti) ..................................................................................................................... 1774
MARTIRIUL (prigoana mpotriva crestinilor a vdit cete ntregi de mucenici).......... 1774
MARTIRIUL (,sngele martirilor smnta crestinilor) .................................. 1775
MARTIRIUL (nu numai moartea muceniceasc Iace pe mucenic, ci si gndul si
vointa) ...................................................................................................................... 1775
MARTIRIUL (mretia martiriului) ............................................................................ 1776
MARTIRIUL (exortatie la martiriu) .......................................................................... 1776
MARTIRIUL (rsplata martirilor de la Hristos Domnul) ........................................... 1777
MARTIRIUL (cinstirea martirilor) ........................................................................ 1780
MARTIRIUL (despre lauda adus sIintilor mucenici) ......................................... 1782
MARTIRIUL (tabra mucenicilor nu e cu nimic mai prejos dect tabra de ngeri)
................................................................................................................................. 1782
MARTIRIUL (martirii ne predic Evanghelia prin viata si Iaptele lor) ............. 1783
MARTIRIUL (amintirea chinurilor, luptelor si biruintelor mucenicilor este pentru
noi izvor de virtute) ................................................................................................ 1783
MARTIRIUL (gravarea pe lespedea inimilor noastre amintirea chinurilor rbdate
de mucenici Iolosul) ............................................................................................ 1785
MARTIRIUL (astzi) ................................................................................................ 1787
MASA (agapele Irtesti) ........................................................................................... 1789
MASA (cumptarea la mas)..................................................................................... 1790
MNSTIRILE (pelerinajul la mnstiri) ................................................................ 1791
MRTURISIREA PCATELOR (ndemn la mrturisirea pcatelor) ........................ 1793
MRTURISIREA PCATELOR (s nu ne Iie rusine s ne mrturisim pcatele) ..... 1796
MRTURISIREA PCATELOR (cum s ne apropiem de scaunul de judecat a
Domnului Hristos pentru a ne mrturisi pcatele) ...................................................... 1798
MRTURISIREA PCATELOR (si cele mai mici pcate trebuie spovedite, cci altIel,
acestea duc la pcatele cele mari) .............................................................................. 1799
MRTURISIREA PCATELOR (necesitatea mrturisirii pcatelor) ....................... 1799
MRTURISIREA PCATELOR (n Iata preotilor).................................................. 1799
MRTURISIREA PCATELOR (mai ales n timpul postului)................................ 1800
MRTURISIREA PCATELOR (primirea iertrii pcatelor) .................................. 1800
MRTURISIREA PCATELOR (canonul) ............................................................. 1802
MRTURISIREA PCATELOR (Iolosul dobndit prin mrturisirea pcatelor) ....... 1807
MRTURISIREA PCATELOR (cderea n aceleasi pcate pe care le-am mrturisit)
................................................................................................................................. 1811
MNDRIA (deIinitia) ............................................................................................... 1812
27
MNDRIA (- rdcina si maica oricrui pcat) ......................................................... 1812
MNDRIA (nasterea mndriei) ................................................................................. 1812
MNDRIA (Ielurile mndriei) .................................................................................. 1813
MNDRIA (cea bun si de dorit) .............................................................................. 1813
MNDRIA (maniIestarea ei) ..................................................................................... 1813
MNDRIA (gravitatea) ............................................................................................. 1815
MNDRIA (urmrile pierztoare ale mndriei) ......................................................... 1819
MNDRIA (remedii pentru eliberarea de patima mndriei) ....................................... 1822
MNIA (deIinitia) .................................................................................................... 1834
MNIA (cea Iireasc si bun) ................................................................................... 1834
MNIA (despre mnia cea Iolositoare si cea vtmtoare) ................................. 1835
MNIA (cea vtmtoare) ........................................................................................ 1836
MNIA (maniIestarea acestei patimi) ....................................................................... 1836
MNIA (gravitatea) .................................................................................................. 1838
MNIA (urmrile duntoare ale mniei) ................................................................. 1839
MNIA (remedii) ..................................................................................................... 1842
MNTUIREA (- unirea cu Hristos) .......................................................................... 1844
MNTUIREA (- Iericirea vesnic cu Dumnezeu) ............................................... 1844
MNTUIREA (- rezultatul conlucrrii omului cu harul lui Dumnezeu) ........... 1845
MNTUIREA (,a Domnului este mntuirea) .................................................... 1845
MNTUIREA (nu ne dorim noi att de mult mntuirea, pe ct Se sileste
Dumnezeu s ne-o druiasc) ................................................................................ 1846
MNTUIREA (multe ci de mntuire a lsat Dumnezeu oamenilor) ................ 1848
MNTUIREA (ngrijirea de mntuirea noastr).................................................. 1849
MNTUIREA (ajutorul lui Dumnezeu pentru mntuirea noastr) ..................... 1851
MNTUIREA (dobndirea mntuirii) .................................................................. 1852
MNTUIREA (ajutorarea altora la mntuire)...................................................... 1860
MNTUIREA (Dumnezeu ne respect libertatea si nu sileste pe nimeni la
mntuire) ................................................................................................................. 1879
MNTUIREA (pctosii singuri sunt pricina pieirii lor) ................................... 1879
MILA (Iat de aproapele) ...................................................................................... 1880
MILOSTENIA (deIinitia) ...................................................................................... 1880
MILOSTENIA (,Adevrat zic vou, ntruct ati Icut unuia dintr-acesti Irati ai
mei, prea mici, Mie Mi-ati Icut) ........................................................................ 1881
MILOSTENIA (,sracul ntinde mna si Hristos primeste) ..................................... 1882
MILOSTENIA (,cine pe srac ajut, pe Dumnezeu mprumut) .............................. 1883
MILOSTENIA (mretia si importanta acestei virtuti) ......................................... 1888
MILOSTENIA (a Iost legiuit de Dumnezeu)...................................................... 1889
MILOSTENIA (n mare cinste este naintea lui Dumnezeu milostenia) ...................... 1890
MILOSTENIA (cui s Iacem milostenie ?) ................................................................ 1890
MILOSTENIA (mprtirea ei mai nti celor de aceeasi credint) ............................... 1899
MILOSTENIA (s nu cercetm cu minutiozitate viata si Iaptele celor ce ne cer milostenie)
................................................................................................................................. 1899
MILOSTENIA (s nu judecm pe cei crora le oIerim milostenie) ............................. 1900
MILOSTENIA (s nu ne Iie rusine a milui pe cei sraci) ............................................ 1909
MILOSTENIA (,Faceti-v prieteni cu bogtia nedreapt!) ....................................... 1910
28
MILOSTENIA (exortatie la milostenie) ..................................................................... 1911
MILOSTENIA (nclinatia spre milostenie este ontologic n noi) ............................... 1929
MILOSTENIA (nu conteaz att milostenia bogat, ct intentia curat) ..................... 1929
MILOSTENIA (,cel care va da un pahar cu ap rece nu va pierde plata) .................. 1931
MILOSTENIA (s oIerim milostenie nu numai din cele prisositoare, ci si din cele
necesare) ................................................................................................................... 1932
MILOSTENIA (oIerirea milosteniei n raport cu ct posed Iiecare) .......................... 1932
MILOSTENIA (nu se judec dup msura celor date, ci dup puterea averii celor care se
ndur si dau)............................................................................................................. 1933
MILOSTENIA (si cei sraci sunt datori a oIeri milostenie) ........................................ 1933
MILOSTENIA (suIleteasc) ...................................................................................... 1936
MILOSTENIA (din Iurt) ........................................................................................... 1938
MILOSTENIA (din veniturile adunate n mod nedrept) ............................................. 1942
MILOSTENIA (svrsit de dragul slavei desarte remedii) ..................................... 1942
MILOSTENIA (svrsirea ei din dragoste de semeni, necutnd slava lumeasc)....... 1946
MILOSTENIA (svrsirea milosteniei cu gndul nu la cheltuiala banilor, ci la rsplata lui
Hristos) ..................................................................................................................... 1946
MILOSTENIA (modul svrsirii milosteniei) ............................................................ 1947
MILOSTENIA (nu se mputineaz, ci se nmulteste avutia noastr cnd dm milostenie)
................................................................................................................................. 1959
MILOSTENIA (nevointele noastre sunt primite doar cnd sunt nsotite de milostenie) 1960
MILOSTENIA (sracii miluiti ne dau ndrzneal naintea Judectii lui Dumnezeu) .. 1960
MILOSTENIA (Iolosul) ............................................................................................ 1961
MILOSTENIA (rsplata celor milostivi) .................................................................... 1971
MILOSTENIA (lipsa milosteniei - gravitatea) ........................................................... 1979
MINCIUNA (nimic nu este mai slab ca minciuna) ..................................................... 1989
MINCIUNA (are picioare scurte) ............................................................................... 1989
MINTEA (ochii mintii) ............................................................................................. 1989
MINTEA (curat) ...................................................................................................... 1990
MINTEA (vtmarea mintii) ..................................................................................... 1990
MINTEA (ntunecarea mintii).................................................................................... 1990
MINTEA (usurtatea mintii) ...................................................................................... 1991
MINTEA (curtirea ei) .............................................................................................. 1991
MINUNILE (despre minuni) ..................................................................................... 1991
MINUNILE (nu minunile, ci iubirea i arat pe ucenicii lui Iisus) ............................... 1993
MINUNILE (svrsirea de minuni) ............................................................................ 1993
MINUNILE (scopul svrsirii de minuni) .................................................................. 1994
MINUNILE (cerute din dorinta de a experimenta si de a uimi) ................................... 1994
MINUNILE (darul svrsirii de minuni) .................................................................... 1995
MINUNILE (mai de Iolos ne este viata virtuoas dect darul svrsirii de minuni) ..... 1995
MINUNILE (credinta noastr tine loc de minuni) ...................................................... 2001
MINUNILE (minunea singur nu naste credinta) ....................................................... 2001
MINUNILE (puterea de a Iace minuni a Iost dat cteodat si pgnilor si crestinilor
nevrednici pentru propovduirea Evangheliei si pentru binele altora) ......................... 2002
MINUNILE (nu trebuie s devin obiectul curiozittii, ci se cuvine s Iie primite cu
credint) .................................................................................................................... 2004
29
MINUNILE (svrsirea de minuni n zilele noastre) ................................................... 2004
MIRUIREA............................................................................................................... 2008
MIRUNGEREA ........................................................................................................ 2008
MISIUNEA (astzi) ................................................................................................... 2009
MOARTEA (ce este moartea?) .................................................................................. 2010
MOARTEA (- lege neschimbat a lui Dumnezeu, dat dup pcatul primilor oameni) 2011
MOARTEA (ratiunea pentru care Dumnezeu a ngduit moartea) .............................. 2011
MOARTEA (- pieirea stricciunii trupului) ................................................................ 2012
MOARTEA (- iesirea suIletului din trup) ................................................................... 2012
MOARTEA (- desIacerea trupului ntru cele din care a Iost alctuit) .......................... 2013
MOARTEA (- odihn si bucurie pentru cei drepti) ..................................................... 2017
MOARTEA (- trecere spre o viat nou) .................................................................... 2017
MOARTEA (- eliberare de chinurile pmntesti si mutarea la rspltile ceresti) ......... 2018
MOARTEA (cugetarea la moarte) ............................................................................. 2018
MOARTEA (aducerea aminte de moarte) .................................................................. 2018
MOARTEA (Irica de moarte) .................................................................................... 2018
MOARTEA (moartea n sine nu este un lucru ru) ..................................................... 2021
MOARTEA (bineIacerile mortii) ............................................................................... 2021
MOARTEA (pentru crestini moartea este somn si odihn) ......................................... 2023
MOARTEA (dreptului si moartea pctosului) .......................................................... 2026
MOARTEA (vmile vzduhului) .................................................................... 2028
MOARTEA (sIint ii n Iata mortii) .................................................................. 2029
MOARTEA (groaznicul sIrsit pmnt esc al persecutorilor) .................. 2029
MOARTEA (Ielur ile mortii) ............................................................................ 2030
MOARTEA (suIlet easc) .................................................................................. 2030
MOARTEA (prin nIomet are) .......................................................................... 2031
MOARTEA (necunoast erea ceasului mortii) ............................................... 2031
MOARTEA (t estament ul) ................................................................................. 2034
MOARTEA (slujba nmor mnt rii) ................................................................ 2034
MOARTEA (necrologul la nmor mnt are) ................................................... 2035
MOARTEA ( nmor mnt area n pmnt ul nat al) ......................................... 2035
MOARTEA ( jelirea celor chemat i la Domnul) ............................................ 2035
MOARTEA (s nu- l numim ,mur it or pe cel ce nu este mort dect pent ru
putin vreme)........................................................................................................ 2052
MOARTEA ( mngiere la moart ea unui prunc) ......................................... 2052
MOARTEA ( mngiere la moart ea unui tnr) ........................................... 2055
MOARTEA ( mngiere la moart ea unuia dint re soti) ............................... 2058
MOARTEA ( mngiere pent ru cei nt rist ati de moart ea cuiva drag) .... 2058
MOARTEA (rugciunile si milost eniile pentru cei chemat i la Domnul)
................................................................................................................................. 2060
MOASTELE (Dumnezeu ne-a lsat spre mngiere si Iolos, moast ele
sIint ilor) ................................................................................................................. 2066
MOASTELE (- comoar de mii de buntti) ............................................... 2067
MOASTELE ( n sIint ele moast e slsluiest e harul lui Dumnezeu) ....... 2069
MOASTELE (sIint e - spaima demonilor) ..................................................... 2070
MOASTELE (cinst irea sIint elor moast e) ...................................................... 2070
30
MOASTELE ( nchinarea naint ea moast elor sIint e - Iolosul) ................. 2072
MOASTELE (puterea vindectoare a sIint elor moaste) ............................ 2076
MOASTELE ( moast ele sIint e sunt pentru noi si vesnic aducere amint e
de virt ute) .............................................................................................................. 2079
MOASTELE (cnd sunt mprt it e la mai mult i si arat si mai mult
bogtia) .................................................................................................................. 2079
MONAHISMUL (deIinit ia) .............................................................................. 2080
MONAHISMUL (cine sunt monahii?) .......................................................... 2080
MONAHISMUL ( monahii nger i n t rup ) ................................................ 2081
MONAHISMUL ( monahii - Iarur i cluzitoare spre viata vesnic) ...... 2082
MONAHISMUL ( mretia monahismului) .................................................... 2083
MONAHISMUL (vietuirea duhovniceasc a monahilor) ......................... 2084
MONAHISMUL ( intrarea n monahism) ...................................................... 2086
MONAHISMUL ( intrarea n monahism - mpotrivit orii) ......................... 2087
MONAHISMUL ( lucrarea monahilor) .......................................................... 2112
MONAHISMUL (convorbir ile monahilor) ................................................... 2116
MONAHISMUL (purtarea monahilor) .......................................................... 2117
MONAHISMUL ( ndatorir ile monahilor)..................................................... 2118
MONAHISMUL (nevointele monahilor) ...................................................... 2118
MONAHISMUL ( lupt a duhovniceasc a monahilor) ................................ 2120
MONAHISMUL (biruinte ale monahilor) .................................................... 2120
MONAHISMUL (hrana monahilor) ............................................................... 2120
MONAHISMUL ( mbrcmint ea monahilor) .............................................. 2120
MONAHISMUL (chilia monahului) .............................................................. 2121
MONAHISMUL (nealipirea monahului de cele pmnt est i) ................... 2121
MONAHISMUL ( locatia potrivit pentru vietuirea monahilor nevoitori)
................................................................................................................................. 2122
MONAHISMUL (pust ia) .................................................................................. 2122
MONAHISMUL (pust nicii) .............................................................................. 2122
MONAHISMUL ( monahii au ales s triasc n Iecior ie) ........................ 2123
MONAHISMUL (srcia de bunvoie a monahilor) ................................. 2125
MONAHISMUL (prsirea mnst ir ii si lepdarea voturilor monahale)
................................................................................................................................. 2125
MONAHISMUL (sIat uri pentru monahi) ...................................................... 2127
MONAHISMUL ( moartea i elibereaz pe monahi din aceast lume si i
int roduce n ceruri) ............................................................................................. 2127
MULTUMIREA (adus lui Dumnezeu) ........................................................ 2128
MULTUMIREA (suIlet easc cea dup Dumnezeu) ................................... 2131
MUNCA (Dumnezeu a dat omului munca nu pent ru a-l osndi, ci pent ru
a-l ndrept a si a-l nlta) .................................................................................... 2131
MUNCA (- ant idot ul pcat elor)....................................................................... 2132
MUNCA (gravit atea sederii n nelucrare) ..................................................... 2132
MUSTRAREA (exortatie la mustrarea cea bun si Iolosit oare) ............. 2132
MUSTRAREA (cum trebuie Icut mustrarea) ........................................... 2135
MUSTRAREA (primirea mustrrii) ............................................................... 2141
31
MUSTRAREA (s nu ne suprm, nici s ne mniem cnd sunt em
mustrati, ci, dimpotr iv, s multumim pentru aceast a) .............................. 2141
MUSTRAREA (Iolosul mustrrii) .................................................................. 2142
NASTEREA (de prunci) ........................................................................................... 2146
NASTEREA (obiceiuri pgnesti la nasterea copilului) ............................................. 2146
NASTEREA (neputinta nasterii de prunci) ................................................................ 2147
NDEJDEA (deIinitia) .......................................................................................... 2148
NDEJDEA (n Dumnezeu) ..................................................................................... 2148
NDEJDEA (adevrata ndejde) ..................................................................... 2152
NDEJDEA (Iolosul ndejdii) .......................................................................... 2152
NEBUNIA (ntru Hristos) ......................................................................................... 2152
NECAZURILE (- cea mai mare dovad a iubirii lui Dumnezeu Iat de noi) .............. 2152
NECAZURILE (- Iloarea roadelor celor asteptate) .................................................... 2153
NECAZURILE (ngduirea lor de ctre Dumnezeu) .................................................. 2153
NECAZURILE (Domnul l ceart pe cel care l iubeste) ............................................ 2160
NECAZURILE (rbdarea necazurilor) ...................................................................... 2161
NECAZURILE (rbdarea lor - Iolosul) ..................................................................... 2165
NECAZURILE (ndemn la mngierea celor n necazuri) ......................................... 2179
NECAZURILE (ndejdea dobndirii bunurilor viitoare usureaz si ndulceste necazurile
prezente) ................................................................................................................... 2179
NECAZURILE (Domnul Hristos ajutor si mngiere n necazuri) .......................... 2179
NECAZURILE (suIerite de dragul lui Hristos) .......................................................... 2181
NECAZURILE (mngierea si usurarea noastr n necazuri)..................................... 2181
NECAZURILE (s multumim lui Dumnezeu n necazuri) ......................................... 2184
NECAZURILE (noi ne ludm n necazuri) .............................................................. 2185
NENOROCIRILE (ngduirea lor de ctre Dumnezeu) ............................................. 2186
NENOROCIRILE (rbdarea lor) ............................................................................... 2187
NENOROCIRILE (bunul crestin ndur cu mult curaj nenorocirile, sustinut de ajutorul
lui Dumnezeu si ndejdea bunurilor viitoare) ............................................................ 2189
NENOROCIRILE (s nu privim la nenorocirea prezent ci la Iolosul ce-l aduce rbdarea
ei) ............................................................................................................................. 2189
NENOROCIRILE (n nenorociri s multumim lui Dumnezeu pentru c ne-a gsit
vrednici de ncercare) ................................................................................................ 2191
NENOROCIRILE (adevrata nenorocire) ................................................................. 2191
NEVOINTELE (exagerat de aspre) ........................................................................... 2191
NEVOINTELE (rsplata nevointelor) ....................................................................... 2192
NOBLETEA ............................................................................................................. 2192
NOROCUL ............................................................................................................... 2192
NUMELE (punerea numelui pruncilor) ..................................................................... 2192
OBICEIUL (puterea obiceiului) ................................................................................ 2198
OBRZNICIA (deIinitia) ......................................................................................... 2198
OCARA (gravitatea) ................................................................................................. 2199
OCARA (urmrile ocrilor aduse cuiva).................................................................... 2199
OCARA (rbdarea ocrilor si deIimrilor pentru Dumnezeu) .................................. 2199
OCARA (rbdarea ocrilor) ...................................................................................... 2201
OCARA (rbdarea ei - Iolosul) .................................................................................. 2203
32
OMUL (deIinitia) ...................................................................................................... 2204
OMUL (- Iiint bipolar, alctuit din trup si suIlet) .................................................. 2205
OMUL (- prticic dumnezeiasc) ............................................................................. 2206
OMUL (- coroana si regele creatiei) .......................................................................... 2206
OMUL (valoarea omului) .......................................................................................... 2206
OMUL (vocatia omului) ............................................................................................ 2209
OMUL (mretia lui ntre creaturi) ............................................................................. 2210
OMUL (- chip al lui Dumnezeu) ............................................................................... 2213
OMUL (dobndirea asemnrii cu Dumnezeu) .......................................................... 2214
OMUL (micimea omului Iat de Iirea dumnezeiasc) ................................................ 2215
OMUL (despre om) ................................................................................................... 2215
OMUL (duhul omului) .............................................................................................. 2216
OMUL (simturile; crestinul si sIinteste Iiecare din simturile sale) ................... 2216
OMUL (,omul lui Dumnezeu) ................................................................................. 2216
OMUL (a Ii OM) ...................................................................................................... 2216
OMUL (deosebirea dintre oameni) ............................................................................ 2218
OMUL (starea exterioar a omului descoper starea interioar a lui si o nrureste pe
aceasta) ..................................................................................................................... 2218
OMUL (Dumnezeu ne-a nzestrat cu multe daruri pe care trebuie s le Iolosim spre slava
Lui si mntuirea noastr) ........................................................................................... 2218
OMUL (psihic) ......................................................................................................... 2219
OMUL (credincios) ................................................................................................... 2220
OMUL (duhovnicesc) ............................................................................................... 2220
OMUL (trupesc)........................................................................................................ 2224
OMUL (duhovnicesc si omul trupesc) ....................................................................... 2225
OMUL (pctos) ....................................................................................................... 2225
OMUL (deprtarea omului pctos de Dumnezeu) .................................................... 2227
OMUL (ptimas) ....................................................................................................... 2227
OMUL (oamenii nriti) ............................................................................................ 2230
OMUL (decderea moral a omului) ......................................................................... 2230
OMUL (despre omul nesbuit ce lupt mpotriva lui Dumnezeu) .............................. 2231
OMUL (posedat de diavol) ........................................................................................ 2231
OMUL (virtuos) ........................................................................................................ 2231
OMUL (virtuos si omul pctos) ............................................................................... 2234
OMUL (Dumnezeu ngduie s existe n lume att oameni buni ct si oameni ri) .... 2234
OMUL (apropierea omului de Dumnezeu) ........................................................... 2235
OMUL (unirea omului cu Dumnezeu) ....................................................................... 2235
ORACOLELE ........................................................................................................... 2236
OSPITALITATEA .................................................................................................... 2236
PACEA (- bun inest imabil) .............................................................................. 2239
PACEA (cu Dumnezeu) .................................................................................... 2239
PACEA (,Nu socot it i c am venit s aduc pace pe pmnt ) ................. 2239
PACEA (slsluiest e doar n ce l ce pract ic virt utea) .............................. 2240
PACEA (luntric) .................................................................................................... 2240
PACEA (,Pacea Mea o dau vou) ........................................................................... 2240
PACEA (,,Pace tuturor !) .................................................................................. 2243
33
PACEA (Iolosul pcii) ........................................................................................ 2243
PAGUBELE (despre pierderea bunur ilor proprii) ..................................... 2244
PAGUBELE (suport area cu usur int a rpir ii bunur ilor proprii) ........... 2245
PARFUMURILE SI MIRESMELE ............................................................... 2248
PATI MILE (deIinit ia) ........................................................................................ 2249
PATI MILE (- bet ii a le suIlet ului) ................................................................... 2249
PATI MILE ( maniIest area lor) ......................................................................... 2250
PATI MILE (gravit at ea pat imilor)................................................................... 2250
PATI MILE (Iiecare pat im are hrana sa) ..................................................... 2252
PATI MILE ( lupt a cu pat imile) ....................................................................... 2252
PATI MILE (ur mr ile pierztoare ale pat imilor) ........................................ 2252
PATI MILE ( lupt a mpot riva pat imilor) ........................................................ 2254
PATI MILE (remediile si despt imirea) ........................................................ 2255
PATI MILE (eliberarea de pat imi adevrat a libert ate) ........................... 2258
PCATELE (ce sunt pcatele?) ...................................................................... 2259
PCATELE (- zid put ernic nt re noi si Dumnezeu) .................................. 2259
PCATELE (cauzele lor) ................................................................................. 2259
PCATELE (nast erea pcat elor) .................................................................... 2261
PCATELE (Ie lur ile lor) ................................................................................. 2264
PCATELE (suIlet est i) .................................................................................... 2266
PCATELE (despre cei ce se laud cu pcat ele lor) ................................ 2266
PCATELE ( maniIest area lor) ....................................................................... 2266
PCATELE (poart masca virt utii) ............................................................... 2267
PCATELE (,,dulceata pcat ului) ............................................................... 2268
PCATELE (nerecunoast erea pcatelor gravit at ea) .............................. 2268
PCATELE (cel ce svr sest e pcat ul este rob pcat ului) ..................... 2268
PCATELE (gravit at ea pcat elor)................................................................. 2268
PCATELE (gravit at ea pcat elor, chiar si a celor mici) ......................... 2276
PCATELE (gravit at ea lor n Iunct ie de dregt oria Iiecruia) .............. 2279
PCATELE (gravit at ea pcat elor depinde de valoarea persoanelor
mpotriva crora le svrsim) .......................................................................... 2280
PCATELE (st ruinta n pcat e - gravit atea) ............................................. 2280
PCATELE (obisnuinta cu pcat ul).............................................................. 2281
PCATELE (ur mr ile pierzt oare ale pcat elor) ...................................... 2282
PCATELE (pcat ele sunt pr icina t ut uror relelor) ................................... 2289
PCATELE (nimic nu e at t de greu si mpovrt or ca pcat ul) .......... 2290
PCATELE (nu i mai rusineaz pe cei care le svrsesc) ..................... 2290
PCATELE (Ier irea de pcat e) ...................................................................... 2290
PCATELE (Ier irea de t ot ceea ce ne poat e mpinge spre pcat e) ....... 2291
PCATELE (dac voim, nu put em Ii silit i de nimeni si de nimic s
pct uim) ............................................................................................................... 2292
PCATELE ( lupt a cu pcatul) ........................................................................ 2292
PCATELE (nimeni nu se poat e luda c est e Ir de pcat ) ................ 2292
PCATELE (amint irea lor) ............................................................................. 2293
PCATELE (pomenirea necont enit a pcat elor proprii) ....................... 2296
PCATELE (remedii si eliberarea de ele) ................................................... 2297
34
PRINTII SFINTI .............................................................................................. 2309
PRINTII SFINTI (- aprtori ai drept ei credinte) ................................... 2309
PRINTII SFINTI (urmarea nvtt urii si sIat urilor acestora) .............. 2310
PRINTII TRUPESTI (nu Iirea, ci virt utea i Iace pe oameni pr int i) 2310
PRINTII TRUPESTI (rugciunea pr int ilor pent ru copiii lor) ............ 2314
PRINTII TRUPESTI ( iubirea datorat si art at print ilor trupest i) . 2314
PRINTII TRUPESTI (recunost inta artat de copii pr int ilor lor) .... 2314
PRINTII TRUPESTI (cinst irea lor) ............................................................ 2315
PRINTII TRUPESTI ( ngr ijirea lor) ........................................................... 2315
PRUL (aranjarea prului) .............................................................................. 2315
PRUL (pent ru brbat , dac si las prul lung est e ocar) .................... 2315
PTI MIRI LE (rbdat e pent ru Hrist os) ......................................................... 2316
PEDEPSELE (- mar i bineIacer i ale lui Dumnezeu si dovezi ale proniei
Lui) ......................................................................................................................... 2317
PEDEPSELE (Dumnezeu, n bunt atea Lui, prezice si a mn pedepsele)
................................................................................................................................. 2318
PEDEPSELE (blest emarea smochinului nerodit or de ctre Mnt uit orul)
................................................................................................................................. 2321
PEDEPSELE (trimise de Dumnezeu oamenilor) ........................................ 2321
PEDEPSELE (trimise de Dumnezeu poporului iudeu) ............................. 2332
PEDEPSELE (pedepsirea pctosilor) .......................................................... 2333
PEDEPSELE (sunt trimise de Dumnezeu n scopul povtuir ii si
ndrept r ii noastre si a se menilor nost ri) ...................................................... 2335
PEDEPSELE (mot ivele pent ru care nu toti cei ri sunt pedepsit i aici si nu
toti cei buni sunt cinst it i) .................................................................................. 2341
PEDEPSELE (de aici de pe pmnt si cele din viata viit oare) ............... 2342
PETRECERI LE (pct oase) ............................................................................ 2348
PETRECERI LE (desntat e de Reve lion) ...................................................... 2348
PETRECERI LE (consecintele pet recerilor necuviincioase) .................... 2349
PILDELE (,Si Ir pilde nu le gria nimic) .............................................. 2350
PIZMA (gravit at ea) ............................................................................................ 2351
PLATA ( lucrt orilor) ......................................................................................... 2351
PLCERILE (deIinit ia plcer ii) ..................................................................... 2352
PLCERILE (at acul plcer ilor) ...................................................................... 2352
PLCERILE (despre simt irea plcer ii) ........................................................ 2353
PLCERILE (eIemer it at ea nse ltoarelor plcer i) .................................... 2353
PLCERILE (gust area din cupa mbiet oare a plcer ii ur mr ile
pierzt oare) ........................................................................................................... 2355
PLCERILE (robia plcer ilor t rupest i) ........................................................ 2355
PLCERILE (pctoase pregt esc hrana Iocului vesnic) .................... 2355
PLCERILE ( Iuga de plcerea care nast e mhnire, vt mare si chin) 2356
PLCERILE (deprt area de vecint at ea plcer ii t rupest i vt mt oare)
................................................................................................................................. 2356
PLCERILE (eliberarea de t irania plcerilor)............................................ 2356
PLNSUL (pent ru pcat e) ............................................................................... 2357
PLICTISEALA (remedii) ................................................................................. 2359
35
POCINTA (deIinit ia) ...................................................................................... 2360
POCINTA (- ,al doilea bot ez) ................................................................... 2360
POCINTA (- izgonit oare si bir uit oare de demoni) ................................. 2360
POCINTA (Dumnezeu ast eapt pocint a noast r) ................................. 2361
POCINTA (Dumnezeu ne arat bogtia bunt t ii Sale ca s scp m de
pcat e, nu s adug m alt ele) .......................................................................... 2361
POCINTA (,, mult bucur ie se Iace n cer pentru un pctos care se
pociest e) ............................................................................................................ 2361
POCINTA ( necesit at ea pocintei) ............................................................... 2361
POCINTA ( ,Facet i roade vrednice de pocint!) ................................ 2362
POCINTA (exort at ie la pocint) ................................................................ 2362
POCINTA ( nu exist pcat care s poat birui generozit at ea
St pnului) ............................................................................................................ 2378
POCINTA ( nu import t impul c i int ensitatea pocintei) ...................... 2378
POCINTA (ce o ajut ?) ................................................................................ 2380
POCINTA (ce o mpiedic ?) ....................................................................... 2380
POCINTA (cile pocintei) .......................................................................... 2381
POCINTA ( modul svr sir ii pocintei) ..................................................... 2383
POCINTA (e per iculoas nt r ist area peste msur pent ru pcate) ..... 2391
POCINTA (cu nde jde n mila lui Dumnezeu) ........................................ 2391
POCINTA (t lharul de pe cruce pild de pocint) ............................ 2392
POCINTA ( sIint ii modele de pocint).................................................. 2393
POCINTA (deasa pomenire a pcat elor, nsot it de durerea pent ru
svrsirea lor) ....................................................................................................... 2393
POCINTA (amnarea pocintei) ................................................................. 2394
POCINTA ( numai t impul de acum est e t imp de pocint) ................... 2396
POCINTA ( n Iata mort ii) ............................................................................. 2396
POCINTA (pocinta cu ndejde n mila lui Dumnezeu)....................... 2396
POCINTA (recunoast erea pcat elor).......................................................... 2397
POCINTA (despre hot rrea de a nu mai pct ui si de a-si ndrept a
viata) ....................................................................................................................... 2397
POCINTA ( Iolosul dobndit pr in pocint) ............................................. 2398
POCINTA (pr imirea iert rii pcat elor) ...................................................... 2399
POCINTA ( bucur ia iert r ii) .......................................................................... 2400
POCINTA (roadele pocintei) ..................................................................... 2402
POCINTA ( lipsa pocintei gravit at ea) ................................................... 2402
POFTELE (poIt a trupeasc est e nnscut n noi pent ru nast erea de
prunc i) .................................................................................................................... 2403
POFTELE (pctoase nast erea lor)............................................................. 2404
POFTELE (sat isIacerea poIt elor pctoase) ................................................ 2404
POFTELE ( nIrnarea poIt elor) ...................................................................... 2404
POFTELE (s nu poIt im ce le desart e si t rect oare, ci s ne ndrept m
dorinta spre mplinirea binelui) ....................................................................... 2404
POFTELE (rele remedii) ............................................................................... 2405
PORUNCILE DIVINE (sublimit at ea lor)..................................................... 2405
36
PORUNCILE DIVINE (,Cut ati ma i nt i mprt ia lui Dumnezeu . si
toate celelalt e se vor aduga vou!) ............................................................. 2405
PORUNCILE DIVINE (,Luat i jugul Meu asupra voast r.)............... 2406
PORUNCILE DIVINE ( mplinirea lor) ........................................................ 2406
PORUNCILE DIVINE (put inta mplinir ii lor) ........................................... 2421
PORUNCILE DIVINE (ajut orul lui Dumnezeu pent ru mplinirea lor) 2422
PORUNCILE DIVINE ( mplinirea lor - Iolosul) ....................................... 2422
PORUNCILE DIVINE ( mplinirea poruncilor semnul iubir ii de
Dumnezeu) ............................................................................................................ 2424
PORUNCILE DIVINE ( mplinirea lor de dragul lui Hr ist os) ................ 2424
PORUNCILE DIVINE ( nc lcarea une i singure porunci gravit at ea) 2425
PORUNCILE DIVINE (pr in nc lcarea lor l jignim si oIens m pe
Dumnezeu) ............................................................................................................ 2425
PORUNCILE DIVINE (ascult area prerilor lumii n det riment ul
poruncilor lui Dumnezeu) ................................................................................. 2426
PORUNCILE DIVINE (nemplinirea lor - gravit at ea) ............................. 2426
POSTUL (ce est e post ul ?) ............................................................................... 2428
POSTUL (- unealt a desvr sir ii) ................................................................. 2429
POSTUL (- terapie a lcomie i pnt ecelui) ................................................... 2429
POSTUL (vechimea post ului) ......................................................................... 2429
POSTUL (necesit at ea post ir ii) ........................................................................ 2430
POSTUL ( nse mnt at ea post ului) ................................................................... 2430
POSTUL ( ndemn la post ire) ........................................................................... 2430
POSTUL (emulat ia dint re crest ini n post ire) ............................................. 2431
POSTUL (de ce post im vinerea?) ................................................................... 2431
POSTUL (Past elui) ............................................................................................. 2431
POSTUL (Spt mna mare) ............................................................................. 2432
POSTUL (rost ul post ului) ................................................................................. 2435
POSTUL (put erea post ului) ............................................................................. 2435
POSTUL ( modul post ir ii) ................................................................................. 2435
POSTUL ( nsot it de rugciune si de milost enie) ........................................ 2440
POSTUL (trupesc si post ul suIlet esc) ........................................................... 2440
POSTUL (suIlet esc) ........................................................................................... 2441
POSTUL ( mot ivele pent ru care poate Ii nt rerupt post ul) ....................... 2444
POSTUL (omului ce est e bolnav) ................................................................... 2444
POSTUL (cnd post im, s nu pr ivim la ost enelile post ului, ci la Iolosul
dobndit pr in el) .................................................................................................. 2446
POSTUL (Iolosul post ului) .............................................................................. 2446
POSTUL (roadele post ului) ............................................................................. 2452
POSTUL (nepost irea - gravit at ea) .................................................................. 2453
POTOPUL (din t impul lui Noe) ...................................................................... 2453
PRAZNI CUL (pe cine se cuvine s nvit m la praznic) ........................... 2458
PREDESTINAREA ............................................................................................ 2458
PREDI CA (deIinit ia) .......................................................................................... 2459
PREDI CA (necesit at ea predicii) ..................................................................... 2459
PREDI CA (scopul predicii) ............................................................................. 2460
37
PREDI CA ( Iolosul predicr ii Cuvnt ului) ................................................... 2464
PREDI CA (condit ii ale unei predici bune) .................................................. 2466
PREDI CA (preot ul predicator este dator s-si pregt easc cu srguint
cuvnt ul) ................................................................................................................ 2468
PREDI CA ( inspirat ia predicatorului) ............................................................ 2469
PREDI CA (cont inut ul predic ii) ....................................................................... 2470
PREDI CA (,,lumina rugciunii s deschid calea cuvnt ului) ............. 2471
PREDI CA (greut tile si pover ile predicii) ................................................... 2471
PREDI CA (convingerea audit orilor) ............................................................. 2472
PREDI CA (predic ile SInt ului Ioan Gur de Aur trezeau n ascult tori o
ne ncet at dorint de a le audia) ...................................................................... 2473
PREDI CA ( lungimea predicii) ........................................................................ 2473
PREDI CA (cuvnt rile prea lungi) ................................................................ 2474
PREDI CA ( Iranchetea n predic) .................................................................. 2476
PREDI CA (aspr imea predicii) ......................................................................... 2476
PREDI CA (audit oriul s nu se nelinist easc de greut atea cuvint elor
predic ii) .................................................................................................................. 2477
PREDI CA (biciuirea pcat elor n predic) ................................................... 2477
PREDI CA (e pr ime jdios lucru si pent ru predicat or si pent ru ascult tor ca
predicat orul s predice pe placul ascult torilor) ......................................... 2478
PREDI CA (sIat ur i pent ru preotul predicator) ............................................. 2479
PREDI CA (cel ce predic est e dator s dispretuiasc laudele si s nu
ast ept e slav de la oameni) ............................................................................... 2482
PREDI CA (,De t e-or ascult a, de nu t e-or ascult a, t u vorbest e-le!) ..... 2483
PREDI CA (adresant ii ei) .................................................................................. 2488
PREDI CA (ascult area predicii) ....................................................................... 2489
PREDI CA (ascult area predicii - Iolosul) ...................................................... 2492
PREDI CA (ascult area predicii si expunerea ideilor ei de ctre credinciosi
si alt ora) ................................................................................................................. 2492
PREDI CA (ascult area cu at ent ie a cuvint elor predicii si mplinirea lor)
................................................................................................................................. 2497
PREDI CA (cuget area ndelungat la cuvint ele auzit e din predic) ....... 2499
PREOTI A (- mare semn al dragost ei de Hr ist os) ....................................... 2500
PREOTI A (preotii iconomi ai t ainelor lui Dumnezeu) ......................... 2501
PREOTI A (preotii sunt slujit orii celor mai mar i darur i ale lui Dumnezeu)
................................................................................................................................. 2502
PREOTI A (preotii - mijlocit ori la Dumnezeu pentru popor) .................. 2503
PREOTI A (preotii ,sarea pmnt ului si lumina lumii ....................... 2503
PREOTI A (preotul - print e duhovnicesc) ................................................... 2505
PREOTI A (preotul- doctor al suIlet elor) ...................................................... 2506
PREOTI A ( mretia preot iei) ............................................................................ 2506
PREOTI A ( mar i sunt put erea si cinst ea preotilor) ..................................... 2508
PREOTI A (,Luat i Duh SInt ; crora vet i iert a pcat ele, le vor Ii iert ate si
crora le vet i t ine, vor Ii t inut e) .................................................................... 2509
PREOTI A (harul dumneze iesc lucrt or prin preot i) .................................. 2510
PREOTI A (harul lucreaz si pr in preotii nevrednici) ............................... 2511
38
PREOTI A (preotul elibereaz suIlet ele din pcat si le deschide poart a
cerului) ................................................................................................................... 2513
PREOTI A (despre st pnirea cea duhovniceasc a preot ului) ............... 2513
PREOTI A (duhovnicul si ucenicul) ............................................................... 2516
PREOTI A ( iscusinta duhovniceasc a preot ului) ....................................... 2516
PREOTI A (preotul ca lit urghisit or) ............................................................... 2517
PREOTI A (despre alegerea si virt utile pstorului duhovnicesc) ........... 2518
PREOTI A (cercet area candidat ilor la hirotonie de ctre episcop) ......... 2527
PREOTI A (vocat ia pent ru preotie) ................................................................. 2530
PREOTI A (hirot onia) ......................................................................................... 2530
PREOTI A ( int rarea n preotie) ........................................................................ 2530
PREOTI A ( impediment e la int rarea n preotie) .......................................... 2537
PREOTI A (simonia) ........................................................................................... 2537
PREOTI A ( mult e pcat e svrsest e un om care se Iace preot , dac nu- i
Ioart e dest oinic) ................................................................................................... 2537
PREOTI A (pr imirea preotie i) .......................................................................... 2538
PREOTI A (responsabilit at ea preotului) ........................................................ 2539
PREOTI A (Iuga de mar ile responsabilit ti ale preotiei) .......................... 2544
PREOTI A (greut atea slujbei preotiei) ........................................................... 2545
PREOTI A ( ndatorir ile preot ului) .................................................................. 2547
PREOTI A (preotul est e dator s predice cuvnt ul lui Dumnezeu spre
slava Lui si mnt uirea oamenilor) .................................................................. 2549
PREOTI A ( misiunea preot ului) ...................................................................... 2551
PREOTI A (s nu ngduie preot ul s se mprt seasc cineva st pnit de
vreun pcat ) .......................................................................................................... 2555
PREOTI A (trirea duhovniceasc a preotului) ........................................... 2557
PREOTI A (sIintenia preot ului) ....................................................................... 2558
PREOTI A (viata preot ului t rebuie s Iie mode l pent ru credinciosi) ..... 2559
PREOTI A (purt area preotilor) ......................................................................... 2560
PREOTI A (purt area nede mn si necuviincioas a unor preoti) ............. 2560
PREOTI A (preotul s nu caut e Ioloase mat eriale sug st eagul lui Hr ist os)
................................................................................................................................. 2561
PREOTI A (nu se cade ca preotii s-si agoniseasc aver i) ....................... 2562
PREOTI A (preotii s nu ia asupra lor purtri de gr iji lumest i) .............. 2562
PREOTI A (preotii s transmit cele duhovnicest i credinciosilor, iar
acest ia s- i ajut e pe preot i n ce le necesar e trupului) ................................ 2563
PREOTI A (,cel ce slujest e la alt ar, de la alt ar s se hrneasc) .......... 2565
PREOTI A ( ispit ele ce- l at ac pe preot) ........................................................ 2566
PREOTI A (nencet ata lupt duhovniceasc a preot ului) .......................... 2568
PREOTI A (chiar si cele ma i mici pcat e ale preot ului ies repede la ivea l
si vat m pe mult i) ............................................................................................. 2568
PREOTI A (cder ile preot ului) ......................................................................... 2569
PREOTI A (cderea unor preoti n pcat e grele) ......................................... 2572
PREOTII (slujit or ii lui Hr ist os dist rug cele ale Lui mai Iunest dect
vrjmasii Si declarat i) ...................................................................................... 2572
PREOTI A ( iubirea preot ului pent ru pst or it ii si) ..................................... 2572
39
PREOTI A (gr ija preot ului pent ru pstoritii si) ......................................... 2574
PREOTI A (,voi sunt eti lauda apostoliei me le) ......................................... 2589
PREOTI A (ascult area Iat de cei din clerul biser icesc) ........................... 2590
PREOTI A (cinst ea datorat celor din cler ) .................................................. 2590
PREOTI A (credinciosii sunt datori s-si iubeasc pst orul duhovnicesc)
................................................................................................................................. 2594
PREOTI A (clevet irea si judecarea preotilor de ctre mireni gravit at ea)
................................................................................................................................. 2595
PREOTI A (despre vesmint ele preotest i) ...................................................... 2601
PREOTI A ( mnt uirea preotilor) ..................................................................... 2601
PREOTI A (sIat uri pent ru preot i) .................................................................... 2602
PREOTI A (sIat uri pent ru duhovnici) ............................................................ 2604
PREOTI A (episcopul est e mai cinst it dect mprat ul) ............................ 2604
PREOTI A (,de poIt est e cineva episcopie, bun lucru dorest e).............. 2605
PREOTI A (episcopii - purt area lor) ............................................................... 2605
PREOTI A (episcopul; - ,M inile degrab pe nimeni s nu-t i pui, nici nu
te Iace prt as la pcat e st rine) ..................................................................... 2606
PREOTI A (episcopul greut atea misiunii sale)......................................... 2606
PREOTI A (episcopul ,nt ist t torul Biser ic ii nu trebuie s poart e grij
numa i de Biser ica ncredintat lui de Duhul, ci si de Biser ica din nt reaga
lume) .................................................................................................................... 2607
PREOTI A (ascult area de episcop) .................................................................. 2607
PREOTI A (episcopul - responsabilit at ea acest uia) .................................... 2607
PREOTI A (sIat uri pent ru episcopi) ............................................................... 2609
PRIETENIA (nast erea pr iet eniei) ................................................................... 2609
PRIETENIA (necesit at ea priet enilor) ............................................................ 2609
PRIETENIA (cu Dumnezeu) ........................................................................... 2610
PRIETENIA (cr it eriul aleger ii pr iet enilor ) .................................................. 2610
PRIETENIA (cu br bat ii pasnici, Irat ii duhovnicest i si cu pr int ii sIint i)
................................................................................................................................. 2611
PRIETENIA (duhovniceasc) .......................................................................... 2611
PRIETENIA ( ndat orir ile unui bun pr iet en) ................................................ 2612
PRIETENIA (,Cnd m laud vreun vrjmas al meu, nici nu pr imesc, iar
pe pr iet en cnd m ceart , l iubesc) ............................................................ 2612
PRIETENIA (,De dorit sunt rnile pr iet enului, iar de la dusmani sunt
rele si srut ur ile) ............................................................................................... 2613
PRIETENIA ( nt r irea pr iet enie i) .................................................................. 2614
PRIETENIA (dovada pr iet eniei) ..................................................................... 2614
PRIETENIA ( Iolosul adevrat ei pr iet enii) ................................................... 2615
PRIETENIA ( lipsa pr iet enilor) ....................................................................... 2617
PRIETENIA (,Dac ochiul t u cel drept te smint est e pe t ine, scoat e-l si
arunc- l de la t ine . dac mna t a cea dreapt te smint est e, tai-o si
arunc-o de la t ine) ............................................................................................. 2618
PRIETENIA (pr iet eniile rele) .......................................................................... 2621
PRIETENIA ( nt reruperea unei pr iet enii) .................................................... 2621
PRI MEJDIILE (aruncarea cu bun st iint n diIer it e primejdii) ............ 2621
40
PROFETII ............................................................................................................. 2623
PROFETII ( lucrarea Duhului SInt n proIet i) ........................................... 2623
PROFETII (crtile proIet ilor) .......................................................................... 2623
PROFETIILE (Ialsele proIet ii) ........................................................................ 2624
PROOROCIILE ................................................................................................... 2624
PROOROCIILE (Dumnezeu a proorocit chiar si pr in int er mediul unor
pgni) ................................................................................................................... 2625
PROOROCIILE (proorocia si glosolalia) ..................................................... 2625
PROPOVDUIREA .......................................................................................... 2626
PROPOVDUIREA ( mret ia propovduir ii) ............................................. 2628
RAIUL (Hristos Raiul nostru) ................................................................................ 2629
RAIUL (tlharul pocit a 1urat Raiul) ........................................................................ 2629
RAIUL (starea Iericitilor drepti din Rai) .................................................................... 2630
RBDAREA (deIinitia) ............................................................................................ 2631
RBDAREA (dobndirea ei) .................................................................................... 2631
RBDAREA (ce o ajut?) ........................................................................................ 2632
RBDAREA (nsotit de multumirea ctre Dumnezeu) ............................................ 2632
RBDAREA (rbdarea dreptului Iov) ....................................................................... 2632
RBDAREA (ndelunga rbdare) ............................................................................. 2633
RBDAREA (Iolosul rbdrii) ................................................................................. 2633
RPIREA (bunurilor celor sraci de ctre cei bogati) ................................................ 2634
RPIREA (cea bun) ................................................................................................ 2634
RUL (deIinitia) .................................................................................................... 2635
RUL (existenta rului)......................................................................................... 2635
RUL (ngduinta lui Dumnezeu pentru existenta si lucrarea rului) ............... 2635
RUL (complicii lui) ............................................................................................. 2636
RUL (originea rului) .......................................................................................... 2636
RUL (maniIestarea rului) .................................................................................. 2637
RUL (svrsirea lui - gravitatea) ........................................................................ 2638
RUL (svrsirea rului si suIerirea rului) ........................................................ 2639
RUL (suIerirea rului) ......................................................................................... 2640
RUL (tinerea de minte a rului) ......................................................................... 2647
RUL (,progresul n ru) .................................................................................... 2647
RUL (rspltirea rului cu ru) .......................................................................... 2647
RUL (cel ce doreste a pricinui ru aproapelui se vatm doar pe sine, iar pe
acela l ncununeaz) .............................................................................................. 2647
RUL (nimeni nu poate Ii vtmat de cineva dac nu se vatm mai nti el nsusi
pe sine) .................................................................................................................... 2648
RUL (lupta mpotriva rului) .............................................................................. 2648
RUL (Ierirea de ru si svrsirea binelui) ......................................................... 2649
RUL (biruirea lui) ................................................................................................ 2649
RUTATEA (deIinitia).......................................................................................... 2649
RUTATEA (- boal grav a suIletului) .............................................................. 2650
RUTATEA (maniIestarea ei) .............................................................................. 2650
RUTATEA (nu este ontologic) ......................................................................... 2651
RUTATEA (este pricin de pieire pentru cei cuprinsi de ea) .......................... 2651
41
RUTATEA (lepdarea ruttii) .......................................................................... 2652
RZBOIUL SI PACEA .......................................................................................... 2652
RZBUNAREA (cauzele rzbunrii) ................................................................... 2652
RZBUNAREA (gravitatea) ................................................................................. 2652
RZBUNAREA (nu este permis crestinilor) ..................................................... 2653
RZBUNAREA (remedii) ..................................................................................... 2653
RNDUIALA (buna rnduial) ............................................................................. 2661
RSUL (rsul n sine nu este ru) ........................................................................ 2661
RSUL (rsul n sine nu este pcat dar poate da nastere la un roi de pcate) .. 2661
RSUL (batjocoritor si Ir Iru) ......................................................................... 2662
RSUL (sacrileg) ................................................................................................... 2662
RSUL (luarea n rs)............................................................................................ 2663
RSUL (curmarea rsului dezmtat) .................................................................... 2663
RSUL (permis si bineIctor) ............................................................................. 2664
RSUL (nevinovat si cel desntat) ....................................................................... 2665
RVNA (n cele bune) ........................................................................................... 2665
RECUNOSTINTA (noastr ctre Dumnezeu) ...................................................... 2665
RELELE (cauza lor) ............................................................................................... 2666
RELELE (Iolosul rezultat din suIerirea relelor) .................................................. 2666
ROBII (cine sunt acei ,robi ai lui Hristos Iisus?) .............................................. 2666
RUGCIUNEA (deIinitia)..................................................................................... 2667
RUGCIUNEA (- nervii suIletului) ..................................................................... 2670
RUGCIUNEA (- arm asupra diavolului) .......................................................... 2670
RUGCIUNEA (- maic a virtutilor) ................................................................... 2671
RUGCIUNEA (mretia si importanta rugciunii) ............................................. 2672
RUGCIUNEA (necesitatea rugciunii) .............................................................. 2673
RUGCIUNEA (ce ajut rugciunea?) ................................................................ 2673
RUGCIUNEA (,nsusi Duhul Se roag pentru noi cu suspine negrite) ...... 2676
RUGCIUNEA (ce mpiedic rugciunea?) ........................................................ 2676
RUGCIUNEA (cum trebuie s ne rugm?) ........................................................ 2677
RUGCIUNEA (nsotit de lacrimi) ................................................................... 2689
RUGCIUNEA (,n numele Tatlui si al Fiului si al SIntului Duh) ............. 2689
RUGCIUNEA (,Tatl Nostru) .......................................................................... 2689
RUGCIUNEA (ridicarea minilor ctre cer n timpul rugciunii) ................. 2698
RUGCIUNEA (l supr pe Dumnezeu cei ce se roag pentru a Ii pedepsiti
vrjmasii lor) ........................................................................................................... 2699
RUGCIUNEA (pentru iertarea si bunstarea vrjmasilor) ............................... 2703
RUGCIUNEA (de mijlocire pentru aproapele) ................................................. 2706
RUGCIUNEA (pentru conductorii trii) .......................................................... 2707
RUGCIUNEA (de laud)..................................................................................... 2708
RUGCIUNEA (de multumire) ............................................................................ 2708
RUGCIUNEA (de cerere) ................................................................................... 2715
RUGCIUNEA (de dimineat) ............................................................................. 2731
RUGCIUNEA (la vremea mesei) ....................................................................... 2731
RUGCIUNEA (de sear) ..................................................................................... 2734
RUGCIUNEA (din timpul noptii) ...................................................................... 2734
42
RUGCIUNEA (privegherea) ............................................................................... 2735
RUGCIUNEA (Iolosul rugciunii) ..................................................................... 2737
RUGCIUNEA (puterea rugciunii) .................................................................... 2747
RUGCIUNEA (roadele rugciunii) .................................................................... 2753
RUGCIUNEA (struinta n rugciune) .............................................................. 2756
RUGCIUNEA (,Totdeauna lucrul tu s-l ncepi cu Dumnezeu) .................. 2759
RUGCIUNEA (nencetat) .................................................................................. 2759
RUGCIUNEA (orice loc poate Ii loc de rugciune) ......................................... 2763
RUGCIUNEA (si citirea crtilor sIinte) ............................................................ 2764
RUGCIUNEA (lipsa ei - gravitatea) .................................................................. 2764
SADUCHEII ............................................................................................................. 2767
SALUTUL ................................................................................................................ 2767
SRCIA (deIinitia) ................................................................................................ 2767
SRCIA (cauza pentru care Dumnezeu a ngduit s existe sraci) ........................ 2768
SRCIA (teama de srcie) .................................................................................... 2768
SRCIA (s nu ne temem de srcia material ci de cea spiritual) ........................ 2771
SRCIA (adevrata srcie) ................................................................................... 2771
SRCIA (rbdarea ei cu noblete si cu multumire) .................................................. 2772
SRCIA (elogiu srciei) ....................................................................................... 2772
SRCIA (care mbogteste) ................................................................................... 2773
SRCIA (,a mostenit ntelepciune) ...................................................................... 2774
SRCIA (- urzitoarea, ajuttoarea si sprijinitoarea virtutilor) ................................. 2775
SRCIA (urgisirea sracilor) ................................................................................. 2775
SRCIA (mngiere pentru sraci) ........................................................................ 2776
SRCIA (suportarea ei cu noblete si cu multumire) ............................................... 2778
SRCIA (de bun voie) ......................................................................................... 2785
SRBTORILE (deIinitia) ....................................................................................... 2785
SRBTORILE (adevrata srbtoare) .................................................................... 2785
SRBTORILE (srbtoresc cu adevrat doar cei ce au cugetul curat) .................... 2786
SRBTORILE (n Vechiul Testament) .................................................................. 2787
SRBTORILE (Crciunul) .................................................................................... 2787
SRBTORILE (Pastele)......................................................................................... 2788
SRBTORILE (Pastele iudaic si Pastele crestin) .................................................... 2791
SRBTORILE (Pastele - data serbrii Pastelui) ..................................................... 2793
SRBTORILE (nltarea Domnului) ..................................................................... 2794
SRBTORILE (Cincizecimea) ........................................................................... 2795
SRBTORILE (pomenirea sIintilor) .................................................................. 2795
SRBTORILE (pomenirea sIintilor mucenici) .................................................. 2796
SRBTORILE (prznuirea crestineasc a srbtorilor) .................................... 2797
SRBTORILE (viata crestinilor este o primvar vesnic) ............................. 2798
SCHISMA ............................................................................................................... 2799
SCRIERILE (sIintilor) ............................................................................................ 2800
SCRIPTURA (- scrisoare a Atotputernicului Dumnezeu ctre noi) .................... 2800
SCRIPTURA (cuvintele SIintei Scripturi) ............................................................ 2800
SCRIPTURA (credinta n cuvintele revelate ale SIintei Scripturi) ..................... 2801
SCRIPTURA (ascultarea cuvintelor dumnezeiestii Scripturi si mplinirea lor) . 2802
43
SCRIPTURA (inspiratia SIintei Scripturi) ............................................................ 2802
SCRIPTURA (importanta scrierilor SIintei Scripturi) ......................................... 2803
SCRIPTURA (continutul SIintei Scripturi) .......................................................... 2803
SCRIPTURA (Dumnezeu a vorbit oamenilor ,Iat ctre Iat, apoi prin Ipturi si
prin Scripturi) .......................................................................................................... 2805
SCRIPTURA (scopul si rostul ei) .......................................................................... 2806
SCRIPTURA (Legea Veche) .................................................................................. 2807
SCRIPTURA (Legea veche si Legea Nou).......................................................... 2809
SCRIPTURA (cnd si unde a Iost dat Legea Veche?) ........................................ 2818
SCRIPTURA (Vechiul Testament) ........................................................................ 2818
SCRIPTURA (Vechiul Testament si Noul Testament) ........................................ 2819
SCRIPTURA (Noul Testament) ............................................................................. 2823
SCRIPTURA (textul Septuagintei) ........................................................................ 2823
SCRIPTURA (mrturii mpotriva celor care ,dau alt Dumnezeu Noului Testament
si alt Dumnezeu Vechiului Testament) ................................................................ 2824
SCRIPTURA (combaterea celor ce sustin c Dumnezeul Vechiului Testament este
crud si aspru iar Dumnezeul Noului Testament este bun, pasnic si blnd) ......... 2826
SCRIPTURA (pregtirea pentru citirea SIintei Scripturi) ................................... 2827
SCRIPTURA (citirea SIintei Scripturi) ................................................................. 2827
SCRIPTURA (citirea ei - Iolosul) ......................................................................... 2833
SCRIPTURA (ntelegerea si interpretarea ei) ....................................................... 2843
SCRIPTURA (chiar cel mai nensemnat cuvnt, silab sau semn ascund n ele o
comoar) .................................................................................................................. 2855
SCRIPTURA (necunoasterea Scripturii gravitatea si urmrile) ....................... 2857
SCRIPTURA (Psaltirea) ......................................................................................... 2857
SCRIPTURA (Evanghelia deIinitia) .................................................................. 2859
SCRIPTURA (Evanghelia - vestea cea bun) ....................................................... 2859
SCRIPTURA (Evanghelia - cuvntul lui Hristos) ................................................ 2860
SCRIPTURA (Evanghelia - a Iost scris de brbati sIinti, inspirati de Duhul SInt)
................................................................................................................................. 2860
SCRIPTURA (Evanghelia este mai veche dect scrierile IilosoIilor elini) ........ 2862
SCRIPTURA (Evanghelia continutul Evangheliei) ........................................... 2863
SCRIPTURA (Evanghelia - valoarea si importanta ei ntre crtile SIintei Scripturi)
................................................................................................................................. 2865
SCRIPTURA (Evanghelia - despre consonanta si complementaritatea celor patru
evanghelisti) ............................................................................................................ 2865
SCRIPTURA (Evanghelia propovduirea ei) .................................................... 2868
SCRIPTURA (Evanghelia lumineaz suIletele tuturor, pn la marginile lumii)
................................................................................................................................. 2869
SCRIPTURA (Evanghelia; puterea Evangheliei se nvedereaz nu numai din
mntuirea celor buni, ci chiar si din pierderea celor ri) ..................................... 2870
SCRIPTURA (Fericirile) ........................................................................................ 2871
SCRIPTURA (epistolele pauline) .......................................................................... 2871
SCRIPTURA (rspndirea nvtturii ei n toat lumea) ..................................... 2872
SECRETELE (cnd s-a rcit dragostea dintre oameni au aprut secretele) ........ 2872
SFATURILE (acceptarea si urmarea sIaturilor bune) .......................................... 2872
44
SFTUIREA (aproapelui) ...................................................................................... 2875
SFTUIREA (duhovniceasc) ............................................................................... 2878
SFINTENIA (deIinitia)........................................................................................... 2878
SFINTENIA (caracteristicile sIinteniei) ............................................................... 2879
SFINTENIA (sIintii - mari iubitori de Dumnezeu) .............................................. 2879
SFINTENIA (sIintii lumina lumii) ..................................................................... 2879
SFINTENIA (sIintii - biruinta lui Dumnezeu si triumIul harului Su) ............... 2879
SFINTENIA (sIintii - mijlocitorii nostri ctre Dumnezeu) .................................. 2879
SFINTENIA (Hristos grieste prin sIinti) ............................................................. 2880
SFINTENIA (despre sIinti) .................................................................................... 2881
SFINTENIA (puterea sIintilor) .............................................................................. 2881
SFINTENIA (nItisarea sIintilor aduce mult Iolos duhovnicesc) ...................... 2882
SFI NTENI A ( nu nu ma i t r upur ile, c i si mbr c mint ea sIint ilor est e
c inst it si s vr sest e minuni) ......................................................................... 2882
SFI NTENI A ( chiar si ce i r i t r ag Io loase de pe ur ma vir t ut ii dr ept ilor
si a sIint ilor ) ........................................................................................................ 2882
SFI NTENI A ( st r luce st e pe chipur ile sIint ilor ) ....................................... 2883
SFI NTENI A ( st r luc ir ea lunt r ic a sIint ilor ) .......................................... 2883
SFI NTENI A ( sla va sIint ilor ) .......................................................................... 2883
SFI NTENI A ( Iapt e le minunat e ale sIint ilor ) ............................................ 2884
SFI NTENI A ( sIint ii au t r it n bun pace cu anima le le) ...................... 2885
SFI NTENI A ( sIint ii si pct osii) .................................................................. 2886
SFI NTENI A ( unii dint r e sIint ii Lui au dus o viat dezor donat si
pct oas na int e de a- L cunoast e) ............................................................... 2886
SFI NTENI A ( despr e cel ce se socot est e dr ept na int ea lu i Du mnezeu)
................................................................................................................................. 2887
SFI NTENI A ( cuvint e le si nvt t ur ile sI int ilor ) ...................................... 2887
SFI NTENI A ( a mint ir ea sIint ilor est e vie n cr est ini) ............................. 2888
SFI NTENI A ( ajut or ul sIint ilor la m nt uir ea noast r) ............................ 2888
SFI NTENI A ( r ugciunile sIint ilor pent ru m nt uir ea noast r ) ............ 2888
SFI NTENI A ( sIint ii se bucur de iz b nz ile ce lor de pe pm nt ) ....... 2891
SFI NTENI A ( viat a si pet r ecer ea sIint ilo r ) ................................................ 2891
SFI NTENI A ( cunoast er ea a m nunt it a viet ilor sIint ilor Io losul) . 2892
SFI NTENI A ( ur mar ea viet uir ii sI int ilor ) ................................................... 2893
SFI NTENI A ( dobndir ea sIint e nie i) ........................................................... 2898
SLAVA ( de la oa me ni nepr imir ea e i) ...................................................... 2899
SLAVA DESART ( deIinit ia) ...................................................................... 2899
SLAVA DESART ( - ma ma t ut uror r ele lor ) ........................................... 2900
SLAVA DESART ( nast er ea ei) ................................................................. 2900
SLAVA DESART ( est e zadar nic si desart ) ....................................... 2901
SLAVA DESART ( ma niIe st ar ea ei) ......................................................... 2901
SLAVA DESART ( Iuge de cel ce- o urmr est e si- l ur mr est e pe cel
ce Iuge de ea) ...................................................................................................... 2906
SLAVA DESART ( si dor int a de a plc ea oa me nilor ) ........................ 2906
SLAVA DESART ( gr avit at ea) ................................................................... 2906
SLAVA DESART ( ur mr ile pier zt oar e) ............................................... 2912
45
SLAVA DESART ( despr e pat imile n scut e de aceast a).................... 2913
SLAVA DESART ( r emedii) ....................................................................... 2914
SLAVA DESART ( despr e omul e liber at de sla va desart ) .............. 2924
SLVI REA ( lui Dumnezeu) .......................................................................... 2924
SLUGI LE .............................................................................................................. 2929
SLUJBELE ( sIint e le slujbe) ........................................................................... 2930
SMERENI A ( deIinit ia) .................................................................................... 2930
SMERENI A ( - nceput ul si culmea vir t ut ilor cr est ine) ......................... 2931
SMERENI A ( - cauza t ut uror bunt t ilor ) .................................................. 2933
SMERENI A ( mr et ia si impor t ant a acest ei vir t ut i) ................................ 2933
SMERENI A ( Hr ist os mode l de smer enie) ............................................. 2935
SMERENI A ( sIint ii pild de smer enie ) .................................................. 2936
SMERENI A ( est e Ioart e plcut Domnului) ............................................. 2936
SMERENI A ( necesit at ea smer enie i) ........................................................... 2937
SMERENI A ( nast er ea smer e nie i) ................................................................. 2937
SMERENI A ( dobndir ea s mer e nie i) ........................................................... 2938
SMERENIA (Ielurile ei) ......................................................................................... 2939
SMERENIA (adevrata smerenie) ......................................................................... 2939
SMERENIA (ndemn la smerenie) ........................................................................ 2940
SMERENIA (maniIestarea ei)................................................................................ 2941
SMERENIA (capcanele smereniei) ....................................................................... 2942
SMERENIA (recunoasterea adevratei smerenii)................................................. 2943
SMERENIA (Iolosul) ............................................................................................. 2945
SMERENIA (este o mare slav cnd cineva se umileste mult) ........................... 2949
SMERENIA (cu ct ajungem mai virtuosi, cu att s ne smerim mai mult) ....... 2950
SMERENIA (rsplata celor smeriti) ...................................................................... 2951
SMERENIA (roadele smereniei) ........................................................................... 2951
SMERENI A ( lipsa e i - gr avit at ea) ............................................................... 2952
SMERENIA (si pocinta) ....................................................................................... 2952
SMERITA CUGETARE ( deIinit ia) .............................................................. 2952
SMINTEALA .......................................................................................................... 2953
SMINTEALA (,Nu Iiti piatr de poticnire nici iudeilor, nici elinilor, nici Bisericii
lui Dumnezeu) ....................................................................................................... 2954
SMINTEALA (smintirea altora gravitatea) ....................................................... 2954
SOMNUL ................................................................................................................ 2957
SOMNUL (,dulce este somnul lucrtorului) ....................................................... 2957
SPECTACOLELE (luptele de gladiatori si luptele cu Iiarele slbatice) ............. 2958
STATUL (despre autorittile statului)................................................................... 2958
STATUL (,Tot suIletul s se supun naltelor stpniri) ................................... 2959
STATUL (nu este stpnire dect de la Dumnezeu)............................................. 2963
STATUL (sIaturi pentru conductorul statului).................................................... 2963
STRUINTA........................................................................................................... 2964
SUFERINTA (pentru Dumnezeu) .......................................................................... 2964
SUFERINTA (sIintii pilde de rbdare a suIerintei)........................................... 2969
SUFERINTA (dreptilor) ......................................................................................... 2972
SUFERINTA (celor drepti si ,norocirea pctosilor) ........................................ 2973
46
SUFERINTA (motivele suIerintei sIintilor) ......................................................... 2979
SUFERINTA (sensul suIerintei) ............................................................................ 2980
SUFERINTA (Dumnezeu ngduie suIerinta omului) .......................................... 2980
SUFERINTA (ndurat pe nedrept) ....................................................................... 2981
SUFERINTA (suIerinta si ocara poart n sine rsplat pentru cei ce suIer si sunt
ocrti) ..................................................................................................................... 2982
SUFERINTA (rbdarea ei) ..................................................................................... 2982
SUFERINTA (rbdarea ei - Iolosul) ...................................................................... 2983
SUFERINTA (ndulcirea relelor prezente prin speranta bunurilor viitoare) ...... 2987
SUFERINTA (nsotit de pocint este mntuitoare) .......................................... 2988
SUFLETUL (denumirea de ,suIlet) ..................................................................... 2988
SUFLETUL (geneza suIletului) ............................................................................. 2988
SUFLETUL (nsusirile suIletului, asa cum a Iost creat de Dumnezeu) .............. 2988
SUFLETUL (nemurirea suIletului) ........................................................................ 2989
SUFLETUL (valoarea suIletului) .......................................................................... 2989
SUFLETUL (,Ce va da omul n schimb pentru suIletul su?) ........................... 2990
SUFLETUL (grija pentru suIlet)............................................................................ 2991
SUFLETUL (paza suIletului) ................................................................................. 2994
SUFLETUL (mpodobirea suIletului cu virtuti) ................................................... 2995
SUFLETUL (tineretea suIletului) .......................................................................... 2995
SUFLETUL (viata suIletului) ................................................................................ 2995
SUFLETUL (dup moartea trupului) ..................................................................... 2996
SUFLETUL (moartea suIletului) ........................................................................... 2996
SUFLETUL SI TRUPUL ........................................................................................ 2997
SUFLETUL SI TRUPUL (obrsia lor) .................................................................. 3000
SUFLETUL SI TRUPUL (unirea deplin si tainic dintre suIlet si trup) ........... 3000
SUFLETUL SI TRUPUL (,,se mpotrivesc unul altuia ca s nu Iaceti cele ce ati
voi) ......................................................................................................................... 3000
SUPERSTITIILE .................................................................................................... 3002
STIINTA................................................................................................................... 3004
TAINELE (deIinitia) ................................................................................................. 3005
TAINELE SFINTE ................................................................................................... 3006
TAINELE SFINTE (toate n Taine le svrseste Dumnezeu mprumutnd limba si mna
preotului pentru a sonoriza si a Iace vzut prezenta Lui) .......................................... 3006
TAINELE SFINTE (primirea lor) ............................................................................. 3007
TALISMANELE....................................................................................................... 3007
TCEREA (spre slava lui Dumnezeu) ...................................................................... 3008
TEATRUL (despre participarea la spectacolele de teatru pgne si orgiastice) .......... 3008
TIMPUL (anii de la Iacerea lumii) ............................................................................ 3014
TIMPUL (anii de la izgonirea lui Adam din Rai) ....................................................... 3014
TIMPUL (pretuirea timpului si valoriIicarea lui) ....................................................... 3015
TIMPUL (orice lucru trebuie Icut la timpul su) ...................................................... 3015
TIMPUL (timpul acordat ndeletnicirilor duhovnicesti) ............................................. 3015
TIMPUL (la sIrsitul Iiecrui an se cuvine s Iacem bilantul si s multumim lui
Dumnezeu pentru toate) ............................................................................................ 3016
TINERETEA (ispitele tineretii) ................................................................................. 3016
47
TINERETEA (cheltuirea tineretii n pcate - gravitatea) ............................................ 3017
TINERETEA (cumintenia tinerilor) .......................................................................... 3017
TINERETEA (sIaturi pentru tineri) ........................................................................... 3017
TOACA (btutul n toac) ......................................................................................... 3018
TRADITIA (SInta Traditie) ...................................................................................... 3018
TRNDVIA (nasterea ei) ....................................................................................... 3018
TRNDVIA (urmrile patimii trndviei) .............................................................. 3018
TRNDVIA (remedii) ........................................................................................... 3019
TREZVIA (ndemn la trezvie) ................................................................................... 3020
TRISTETEA (deIinitia) ............................................................................................. 3020
TRISTETEA (cea bun si Iolositoare) ....................................................................... 3020
TRISTETEA (despre ,,ntristarea cea dup Dumnezeu) ........................................... 3023
TRISTETEA (cea pierztoare) ................................................................................... 3023
TRISTETEA (cea mntuitoare si cea pierztoare) ....................................................... 3024
TRISTETEA (adevratele pricini de ntristare) ........................................................... 3025
TRISTETEA (maniIestarea ei) ................................................................................... 3025
TRISTETEA (gravitatea) ........................................................................................... 3025
TRISTETEA (urmrile tristetii).................................................................................. 3026
TRISTETEA (vindecarea de patima tristetii) .............................................................. 3026
TRUPUL (mdularele trupului Iunctionalitatea si Irumusetea lor) ............................ 3029
TRUPUL (este striccios sau nestriccios?) ................................................................ 3029
TRUPUL (este o bun slug, dar un ru stpn) .......................................................... 3030
TRUPUL (ngrsarea si ngreunarea trupului pgubirea snttii duhovnicesti) ........ 3031
TRUPUL (nIrnarea si strunirea lui) .......................................................................... 3031
TRUPUL (,cei ai lui Hristos si-au rstignit trupul dimpreun cu patimile si cu poItele)
................................................................................................................................. 3032
TRUPUL (batjocorirea si necinstirea lui gravitatea) ................................................. 3033
TRUPUL (ngrijirea lui) ............................................................................................. 3034
TRUPUL (rsItarea trupului) .................................................................................... 3035
TRUPUL (perisabilitatea lui) ..................................................................................... 3035
TRUPUL (mortiIicarea trupului) ................................................................................ 3035
TRUPUL (valoarea trupului) ...................................................................................... 3036
TULBURAREA (adevrata tulburare)........................................................................ 3037
UCIDEREA (sinuciderea) ......................................................................................... 3038
UMILINTA (deIinitia) .............................................................................................. 3038
UMILINTA (- mama tuturor bunttilor) .................................................................. 3038
UMILINTA (si relevarea virtutilor proprii) .................................................................. 3038
UNELTI RILE (urzit e de alt ii asupra noastr) ............................................. 3039
UNELTI RILE (cine sap gropi alt ora, cade singur n ele) ...................... 3039
URA (est e urciune na int ea lui Dumnezeu) ............................................... 3039
URA (gravit at ea) ................................................................................................. 3040
URA (,vet i Ii urt i de toti pent ru nume le Meu) ....................................... 3041
URA (remedii) ..................................................................................................... 3041
URA (s urm pcat ul, nu pct osul) ............................................................ 3042
URCUSUL DUHOVNI CESC ......................................................................... 3042
URMAREA LUI HRISTOS ............................................................................. 3042
48
VANITATEA (maniIestarea acestei patimi) .............................................................. 3047
VANITATEA (gravitatea)......................................................................................... 3047
VANITATEA (consecintele) ..................................................................................... 3049
VANITATEA (remedii) ............................................................................................ 3049
VDUVIA (deIinitia) ............................................................................................... 3051
VDUVIA (adevrata vduvie) ................................................................................ 3051
VDUVIA (elogiu vduviei) .................................................................................... 3052
VDUVIA (crucea vduviei) .................................................................................... 3053
VDUVIA (mngiere pentru o tnr vduv) ........................................................ 3054
VDUVIA (ajutorarea vduvelor) ............................................................................ 3059
VDUVIA (purtarea vduvelor) ............................................................................... 3059
VDUVIA (meritul vduvelor)................................................................................. 3060
VDUVIA (vrednicia vduvei)................................................................................. 3061
VDUVIA (ndemn la purtarea jugului vduviei) ..................................................... 3061
VDUVIA (nclcarea Igduintei vduviei) ............................................................ 3062
VDUVIA (si Iecioria) ............................................................................................. 3062
VEDENIILE ............................................................................................................. 3063
VIATA (crestin) ...................................................................................................... 3063
VIATA (n Hristos) ................................................................................................... 3064
VIATA (,,Intrati pe usa cea strmt) ........................................................................ 3066
VIATA (,Hristos trieste n mine) ........................................................................... 3067
VIATA (- ,chip si nselciune) ................................................................................ 3067
VIATA (,viata aceasta este umbr si vis) ................................................................ 3067
VIATA (lupta vietii) ................................................................................................. 3068
VIATA (eIemeritatea acestei vieti) ............................................................................ 3068
VIATA (petrecerea pe pmnt a vietii) ...................................................................... 3069
VIATA (Iolosirea vietii prezente pentru a o dobndi pe cea viitoare) ......................... 3071
VIATA (viata rea naste dogme rele) .......................................................................... 3072
VIATA (virtuoas) .................................................................................................... 3072
VIATA (de acum si viata viitoare) ............................................................................ 3073
VIATA (viitoare) ...................................................................................................... 3076
VICLENIA (gravitatea) ............................................................................................. 3079
VICLENIA (maniIestarea) ........................................................................................ 3079
VICLENIA (vicleanul cade n cursele pe care el nsusi le ntinde).................... 3080
VINUL (nu vinul n sine este ru, ci consumul lui peste msur) ............................... 3080
VINUL (vinul este al Domnului iar betia este lucrul diavolului) ................................ 3081
VINUL (consumul lui cu mult cumptare) ............................................................... 3081
VINUL (consumul vinului Ir cumptare - urmri) .................................................. 3082
VINUL (,veseleste inima omului) ........................................................................... 3082
VINUL (eIectele consumului de vin) ......................................................................... 3082
VINUL (puterea vindectoare a vinului).................................................................... 3082
VIRTUTILE (deIinitia) ............................................................................................. 3082
VIRTUTILE (- rezultatul conlucrrii omului cu harul divin) ..................................... 3083
VIRTUTILE (Iirea virtutii) .................................................................................... 3085
VIRTUTILE (bogtia virtutii) ................................................................................... 3085
VIRTUTILE (mretia virtutii) ............................................................................... 3085
49
VIRTUTILE (elogiu virtutii) ..................................................................................... 3086
VIRTUTILE (puterea virtutii) ................................................................................... 3086
VIRTUTILE (virtutea biruie si pe cei care o Iac s suIere) ........................................ 3087
VIRTUTILE (virtutea este admirat si de cei ce nu o cultiv) .................................... 3087
VIRTUTILE (virtutea uimeste si pe mpotrivitorii ei) ................................................. 3088
VIRTUTILE (cunoasterea virtutii este sdit n Iirea noastr) ................................... 3088
VIRTUTILE (intentia virtutii) ................................................................................... 3088
VIRTUTILE (scopul cultivrii virtutilor) .................................................................. 3088
VIRTUTILE (ndemn la virtute) ................................................................................ 3089
VIRTUTILE (cultivarea virtutilor) ............................................................................ 3091
VIRTUTILE (cultivarea virtutilor din iubire Iat de Dumnezeu) ............................... 3093
VIRTUTILE (cultivarea virtutilor atrage uneori ura celor ri) ................................... 3093
VIRTUTILE (cultivarea unei virtuti n mod desprtit de celelalte) ............................ 3094
VIRTUTILE (virtutea izvorste din dragoste) ........................................................... 3096
VIRTUTILE (Ielurile virtutilor) ................................................................................ 3096
VIRTUTILE (,calea cea strmt a virtutii) .............................................................. 3097
VIRTUTILE (ostenelile depuse pentru dobndirea virtutilor) .................................... 3097
VIRTUTILE (s ne ndreptm privirile la rsplata virtutii, nu la ostenelile ei) ........... 3098
VIRTUTILE (mpotrivitorii virtutilor)....................................................................... 3102
VIRTUTILE (nimic nu ne poate mpiedica de la mplinirea virtutilor) ....................... 3102
VIRTUTILE (dobndirea lor).................................................................................... 3103
VIRTUTILE (dobndirea lor - Iolosul) ...................................................................... 3108
VIRTUTILE (semnul de recunoastere desvrsit a virtutilor) .................................. 3110
VIRTUTILE (paza virtutilor) .................................................................................... 3110
VIRTUTILE (rspltirea virtutilor de ctre Hristos Domnul)..................................... 3111
VIRTUTILE (si pcatele) .......................................................................................... 3112
VISELE .................................................................................................................... 3117
VOINTA ................................................................................................................... 3117
VOINTA (si putinta) ................................................................................................. 3117
VOINTA (unit cu Iapta) .......................................................................................... 3118
VOIOSIA .................................................................................................................. 3118
VORBIREA (vorbele - cile pe care cltoresc Iaptele)............................................. 3119
VORBIREA (desart) ............................................................................................... 3119
VORBIREA (cuvintelor de rusine) ............................................................................ 3119
VORBIREA (evitarea cuvintelor nesocotite si deIimtoare) .................................... 3121
VORBIREA (s punem straj si Iru gurii si limbii) .................................................. 3123
VORBIREA (ndemn la discutii ziditoare de suIlet) .................................................. 3124
VORBIREA (convorbirile duhovnicesti) ................................................................... 3124
VORBIREA (orice vorbim, orice svrsim si orice gndim s Iie Dumnezeu) ........... 3125
VRJITORIA (eIectul vrjilor)................................................................................. 3126
VRJITORIA (cum s nIruntm si s golim de putere vrjile) ................................. 3126
ZAVISTIA (consecintele) ......................................................................................... 3127
ZAVISTIA (remedii) ................................................................................................ 3127
ZEII (- simple nscociri ale oamenilor cuIundati n poIte si n nluciri trupesti)
................................................................................................................................. 3127
ZEII (absurditatea nchinrii la zei) ........................................................................... 3127
50
ZEII (jertIele aduse zeilor) ........................................................................................ 3128
ZELUL ..................................................................................................................... 3128
ZGRCENIA (maniIestarea) .................................................................................... 3128
ZGRCENIA (gravitatea)......................................................................................... 3130
ZGRCENIA (zgrcitul posed Ir a poseda si munceste Ir a se bucura) ... 3131
ZGRCENIA (alimenteaz celelalte patimi) ....................................................... 3131
ZIUA (a saptea) ........................................................................................................ 3131
ZIUA (a opta) ........................................................................................................... 3132
ZODIILE .................................................................................................................. 3133
INDEX TEMATIC .................................................................................................... 3134
51
PreIat P.F : Daniel
52
Cuvntul autorului Antologiei
Prezenta antologie se doreste a Ii un instrument de lucru util att
studentilor, doctoranzilor, proIesorilor de Religie, preotilor, dar si tuturor
credinciosilor rvnitori pe calea desvrsirii spirituale, cci cuprinde
nvtturi de credint, explicatii, ndemnuri si sIaturi deosebit de utile si de
actuale ale unuia dintre cei mai mari Printi ai Bisericii, si anume, SIntul
Ioan Gur de Aur. Se pare c si n vremea SIntului Ioan existau unele
probleme si nedumeriri pe care le ntlnim si astzi, prin urmare, cuvntul
lui este si acum, la Iel de potrivit ca si atunci. Scopul nostru este de a pune
pe SIntul Ioan s ;orbeasc asupra unor probleme nsemnate, care
preocup si pe omul contemporan.
Pentru alctuirea buchetului de texte alese pe care mi-am propus s-l
prezint n aceast crestomatie hrisostomic, am citit crtile SIntului Ioan
Gur de Aur, traduse n limba romn, apoi le-am cules computerizat, le-am
selectat si mprtit n capitole si subcapitole si le-am asezat mai nti n
ordinea crtilor SIintei Scripturi ce au Iost comentate de SIntul Ioan, iar
restul textelor din celelalte scrieri, n ordinea pe care am considerat-o mai
potrivit.
Antologia oIer avantajul de a avea grupate citate din scrierile
SIntului Ioan Gur de Aur pe ansambluri de probleme si puncte de credint.
Pentru cititor, oboseala studiului nu va Ii mic, mai ales c scrierile
SIntului Ioan Hrisostom nu sunt concise si expeditive, ci explicative,
lmuritoare, Iulminante, ns si cstigul duhovnicesc e vrednic de jertIa
depus.
Unii dintre traductorii operei SIntului Ioan Gur de Aur n limba
romn sporesc valoarea versiunii romnesti prin binevenitele note
explicative. De aceea, acolo unde ele exist, am socotit util mentionarea
acestora n subsolul paginilor. Unde am considerat necesar, am adugat alte
note lmuritoare. Indexul tematic de la sIrsitul crtii vine si el n sprijinul
cititorului.
Cartea reprezint un ndemn si un prilej de a cunoaste cuvintele
SIntului Ioan Hrisostom, cci aceste cuvinte au Iost nscute de una din cele
mai nalte minti si trite de una dintre cele mai arztoare inimi pentru iubirea
de Dumnezeu si de aproapele, pe care le-a dat Biserica Ortodox.
Initiativa alctuirii acestei antologii apartine Prea Fericitului Daniel,
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romne si loctiitorul scaunului de Mitropolit
al Moldovei si Bucovinei, care mi-a propus elaborarea acesteia, m-a sprijinit
pe parcurs si mi-a oIerit nalta binecuvntare arhiereasc n vederea
53
publicrii ei. i aduc Prea Fericitului Printe Patriarh Daniel multumiri si pe
aceast cale.
Fie ca paginile volumului ce apare acum s contribuie la stimularea
interesului pentru lectura operei SIntului Ioan Gur de Aur si, n general, a
tuturor SIintilor Printi si scriitorilor din perioada patristic si postpatristic,
spre Iolosul duhovnicesc al tuturor crestinilor cuttori de lumin si bucurie
spiritual!
54
Lista crtilor utilizate la alctuirea Antologiei
1. ,Omilii la Facere (I), traducere, introducere, indici si note de Pr. D.
Fecioru, n col. ,Printi si Scriitori Bisericesti (PSB), vol. 21, Editura
Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romne, Bucuresti,
1987, 436 pp.
2. ,Omilii la Facere (II), traducere, introducere, indici si note de Pr. D.
Fecioru, n col. ,Printi si Scriitori Bisericesti (PSB), vol. 22, Editura
Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romne, Bucuresti,
1989, 341 pp.
3. ,Cele dinti omilii la Facere, Traducere din limba greac veche si
note de Adrian Tnsescu-Vlas, Editura Biserica Ortodox, Bucuresti, 2004,
141 pp.
4. ,Omilii la Matei, traducere, introducere, indici si note de Pr. D.
Fecioru, n col. ,Printi si Scriitori Bisericesti (PSB), vol. 23, Editura
Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romne, Bucuresti,
1994, 1006 pp.
5. ,Comentar la Evanghelia de la Ioan, Traducere din limba Irancez de
Diacon Gheorghe Bbut, Editura Pelerinul Romn, Satu Mare, 1997, 474 pp.
6. ,Omilii la Epistola ctre Romani a SIntului Apostol Pavel,
Traducere de P.S. Teodosie Atanasiu, revizuit si ngrijit de Cezar
Pvlascu si Cristina Untea, Editura Christiana, Bucuresti, 2005, 559 pp.
7. ,Comentariile sau Tlcuirea Epistolei nti ctre Corintheni,
Traducere din limba elin, dup editia Oxonia, 1847 de Arhim. Theodosie
Athanasiu, Egumenul Mnstirii Precista Mare din Roman, editie revizuit
de Constantin Fgetean, Editura Sophia, Bucuresti, 2005, 479 pp.
8. ,Comentariile sau tlcuirea Epistolei a doua ctre Corintheni,
traducere din limba elin, dup editia Oxonia, 1847, de Arhim. Theodosie
Athanasiu, Bucuresti, 1908, Editie revizuit de Constantin Fgetean, Editura
SoIia, Bucuresti, 2007, 268 pp.
9. ,Comentariile sau Explicarea Epistolei ctre Galateni, Traducere din
limba elin, editia de Oxonia, 1852, de Arhim. Theodosie Athanasiu,
TipograIia Editoare ,Dacia, Iasi, 1901, 128 pp.
10. ,Comentariile sau Explicarea Epistolei ctre EIeseni, Traducere din
limba elin, editia de Oxonia, 1852, de Arhim. Theodosie Athanasiu,
TipograIia ,Dacia, Iasi, 1902, 253 pp.
11. ,Comentariile sau explicarea Epistolei ctre Filipeni a SIntului
Apostol Pavel, Edit. Icos, 1998, 285 pp.
55
12. ,Comentariile sau explicarea Epistolei ctre Coloseni, I si II
Tesaloniceni a SIntului Apostol Pavel, traducere din limba elin, editia de
Oxonia, 1855, de Arhim. Theodosie Athanasiu, Bucuresti, 1905, 343 pp.
13. ,Tlcuiri la Epistola nti ctre Timotei a SIntului Apostol Pavel,
Editura Nemira, Bucuresti, 2005, 201 pp.
14. ,Comentariile sau explicarea Epistolei a doua ctre Timotei,
Comentariile sau explicarea Epistolei ctre Tit, Comentariile sau explicarea
Epistolei ctre Filimon, Editura Nemira, 2005, 226 pp.
15. ,Comentariile sau explicarea Epistolei ctre Evrei, Traducere din
limba elen, editia de Oxonia, 1862, de Theodosie Athanasiu, Episcopul
Romanului, TipograIia Crtilor bisericesti, Bucuresti, 1923, 395 pp.
16. ,Despre Rai si Scriptur. Despre iubirea lui Dumnezeu pentru noi.
Despre Sezut-a mprteasa de-a dreapta Ta~~, Introducere si traducere
Preot Victor Manolache, Editura Bizantin, Bucuresti, 59 pp.
17. ,Cuvntri mpotriva anomeilor. Ctre iudei, Traducere din limba
greac veche si note de Preotul ProIesor Dumitru Fecioru, Editura
Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romne, Bucuresti,
2007, 405 pp.
18. ,Primele patru omilii despre statui ale SIntului Ioan Chrisostom,
Traducere din original de Stoenescu Apostol, Noua TipograIie
,ProIesional, Dimitrie C. Ionescu, Bucuresti, 1908, 85 pp.
19. ,Predicile despre statui, Partea a II-a, Traducere din original de St.
Bezdechi, Editura SIintei Episcopii a Rmnicului-Noului Severin, 1938, 227
pp.
20. ,SI. Ioan Gur de Aur - Predici la duminici si srbtori, traduse si
ornduite dup Duminicile si srbtorile anuale ale Bisericii Ortodoxe de
Episcopul de Roman Melchisedek, Editia a II-a, Editura Bunavestire,
Bacu, 1997, 304 pp.
21. ,Omiliile despre pocint, Traducere din limba greac de Preotul
proIesor Dumitru Fecioru, Editura Institutului Biblic si de Misiune al
Bisericii Ortodoxe Romne, Bucuresti, 1998, 185 pp.
22. ,Predici la srbtori mprtesti si cuvntri de laud la sIinti,
Traducere din limba greac si note de Preotul proIesor Dumitru Fecioru,
Editura Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romne,
Bucuresti, 2002, 573 pp.
23. ,Despre mrginita putere a diavolului. Despre cint. Despre
necazuri si biruirea tristetii, Traducere de Pr.ProI. Dumitru Fecioru, Editura
Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romne, Bucuresti,
2002, 255 p.
56
24. ,Omilii la Postul Mare, Versiune romneasc mbunttit, pornind
de la editia tradus si ngrijit de Episcopul Roman Melchisedec (1893), n
colectia ,Comorile Pustiei, vol. 19, Editura Anastasia, 1997, 181 pp.
25. ,Despre Ieciorie. Apologia vietii monahale. Despre cresterea
copiilor, Traducere din limba greac si note de Preotul proIesor Dumitru
Fecioru, Editura Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe
Romne, Bucuresti, 2001, 427 pp.
26. ,Omilii la sracul Lazr. Despre soart si Provident. Despre
rugciune. Despre vietuirea dup Dumnezeu, Traducere din limba greac
veche si note de Preotul ProIesor Dumitru Fecioru, Editura Institutului
Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romne, Bucuresti, 2005, 377 pp.
27. ,Omilii si cuvntri despre educatia copiilor, Traducere din limba
greac de Pr. Marcel Hanches, Editura Marineasa, Timisoara, 2005, 187 pp.
28. ,Despre necunoasterea lui Dumnezeu, Traducere din limba greac,
cuvnt nainte si comentarii: Walther Alexander Prager, Editura Herald,
Bucuresti, 2004, 141 pp.
29. ,Cuvnt despre cum se cade s-si creasc printii copiii, n vol.
,SIaturi pentru o educatie ortodox a copiilor de azi, Editura Deisis, Sibiu,
2000, 139 pp.
30. ,Diavolul si magia, Traducerea din limba greac de Zenaida
Anamaria Luca, Editura Panaghia, 2002, 132 pp.
31. ,Despre preotie, Traducere, introducere si note de Pr. Dumitru
Fecioru, Editura Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe
Romne, Bucuresti, 1998, 169 pp.
32. ,Problemele vietii, traducere de Cristian Sptrelu si Daniela
Filioreanu, Editura Egumenita, 379 pp.
33. ,Putul si mprtirea de gru 57 de predici de SIntul Ioan Gur de
Aur, Editura Buna Vestire, Bacu, 1995, 530 pp.
34. ,Din osptul Stpnului, Introducere, traducere, note si comentarii
de f Irineu Sltineanu, Editura Adonai, Bucuresti, 1995, 190 pp.
35. ,Scrisori din exil. Ctre Olimpiada si cei rmasi credinciosi. Despre
deprimare, suIerint si Provident, volum realizat de diac. Ioan I. Ic jr.,
Editura Deisis, Sibiu, 2003, 361 pp.
36. ,Cateheze baptismale, Traducere din limba greac veche de Pr.
Marcel Hanches, Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2003, 130 pp.
37. ,Cateheze maritale, Traducere din limba greac veche de Pr. Marcel
Hanches, Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2004, 180 pp.
38. ,Mrgritarele SIntului Ioan Gur de Aur, Traducere de diacon
Gheorghe Bbut, Editura Pelerinul Romn, Oradea, 1994, 255 pp.
57
39. ,Bogtiile oratorice ale SIntului Ioan Gur de Aur, n limba
Irancez de Jean Doublet, traduse n limba romn de diacon Gheorghe
Bbut, Vol. si II, Editura Pelerinul Romn, Oradea, 2002, 645 pp.
40. ,Despre schimbarea numelor. Despre rbdare. Despre milostenie.
Despre tria credintei. Despre propovduirea Evangheliei si alte omilii,
Traducere din limba greac veche si note de Preotul ProIesor Dumitru
Fecioru, Editura Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe
Romne, Bucuresti, 2006, 373 pp.
58
I. Viata SIntului Ioan Gur de Aur
1
SIntul Ioan Gur de Aur s-a nscut la Antiohia ntr-o Iamilie nobil
crestin. Nu s-a putut stabili cu exactitate anul nasterii, ns majoritatea
specialistilor l asaz n intervalul 344 si 354, n ciuda Iaptului c nici un
alt autor patristic nu a avut mai multi biograIi, ncepnd de la Palladius,
pn la sIrsitul Imperiului bizantin. ConIorm celei mai recente biograIii,
ntocmit de J. N. D. Kelly, pe baza cronologiei vietii SIntului Episcop
Meletie, SIntul Ioan Gur de Aur s-a nscut n anul 349
2
, n Antiohia
Siriei.
1
Pe lng sursele Iolosite si citate deja la note, n alctuirea biograIiei SIntului Ioan
Gur de Aur am mai consultat si urmtoarele volume: Pr. ProI. Dr. Ioan G. Coman,
!atrologie, SInta Mnstire Dervent, 2000; Arhid. ProI. Univ. Dr. Constantin Voicu si
Preot ConI. Univ. Dr. Nicu Dumitrascu, !atrologie - Manual pentru Seminariile
teologice, Edit. I.B.M.B.O.R., Bucuresti, 2004; Pr. Cicerone Iordchescu, Istoria ;echii
literaturi cretine, vol. II, Edit. Moldova, Iasi, 1996; Theodosie Athanasiu, Episcopul
Romanului, !recu;antare la Comentariile sau Explicarea Epistolei ctre E;rei,
TipograIia Crtilor Bisericesti, Bucuresti, 1923; J. Tixeront, !recis de !atrologie,
neuvieme edition, Paris, librairie Victor LecoIIre, J. Gabalaa, Editeur, Rue Bonaparte
90, 1927; F. Cayre, A. A., !recis de !atrologie, Histoire et doctrine des !Gres et
Docteurs de lEglise, Tome Premier, Livres I et II, Societe de S. Jean L`Evangeliste,
Desclee et cie, Editeurs PontiIicaux Paris Tournai-Rome, 1927; G. Bardy, Litterature
Grecque Chretienne, Bibliotheque Catholique des sciences religieuses; Bruno H.
Vanderberghe, Saint Jean Chrysostome et la !arole de Dieu, Les Editions de CerI, 29,
Paris, 1961; Anne-Marie Malingrey, Jean Chrysostome. Lettre d'exil a Olympias et a
tous les 1idGles, n col. Sources Chretienne, N 103, Les Editions de CerI, 29, Paris,
1964; Berthold Altaner, !atrologia, traduzione italiana di A. Babolin S.I., ed. Marietti,
Torino, 1977; Hubertus R. Drobner, !atrologia, Istituto Patristico Augustinianum;
Johannes Quasten, !atrologia, vol. II, I padri greci (secoli IV-V), (dal Concilio di
Nicea a quello di Calcedonia), Traduzione italiana del Dr. Nello Beghin, Edizione
1980, Marieti; Monsig. Ubaldo Mannucci, ISTITUZIONI DI !TROLOGI ad uso
DELLE SCUOLE TEOLOGICHE, parte II, Epoca Post-Nicena, Roma, 1922; BoniIacio
Borghini, Introdu:ione, n vol. S. Gio;anni Crisostomo. In;ito a peniten:a, Edizioni
Paoline, 1975; John Heston Willey, Chrysostom. The Orator (Men o1 Kingdom,
Unknown Rinding, New York, 1906; J. N. D. Kelly, Golden Mouth The story o1 John
Chrysostom scetic, !reacher, Bishop, Cornell University Press, Ithaca, New York,
1995; Wendy Mayer and Pauline Allen, John Chrysostom, London, 2000.
2
Golden Mouth - the story o1 John Chrysostom ascetic, preacher, bishop, Cornell
University Press, Ithaca, New York, 1995, p. 4; si Wendy Meyer si Pauline Allen
(autorii monograIiei John Chrysostom, Edited by Carol Harrison, University oI
59
Era Iiul unor oameni care au strlucit prin noblete
3
. Tatl su,
Secundus, era mare dregtor militar (magister militum Orientis). Numele
acestuia, ca si cel al surorii sale, Sabiniana, ne arat originea roman a
Iamiliei dinspre tat. Secundus a murit curnd dup nasterea copilului.
Mama sa, Antusa, rmas vduv la 20 de ani, nu s-a mai recstorit
niciodat. Ea s-a dedicat cu rvn si perseverent educatiei Iiului ei, care i
va purta o vesnic recunostint, Iapt evidentiat si n scrierile sale: Mi-
amintesc, scrie SIntul Ioan, c intr-o :i, pe cand eram tanr, dasclul meu
a ludat-o pe mama mea inaintea unei asistente numeroase. intrebat
dup cum ii era obiceiul pe cei de lang el, cine eram eu. I s-a rspuns
c eram 1iul unei ;du;e. M-a intrebat apoi pe mine, cati ani are mama
mea i de cati ani era ;du;. I-am rspuns c de patru:eci de ani i c a
pierdut pe tatl meu la dou:eci de ani. tunci Libaniu, surprins, a strigat,
uitandu-se la asistent. h, ce 1emei au cretinii'~~. tata admiratie i
un elogiu ca acesta pro;oac o ast1el de purtare, adic re1u:ul unei a doua
cstorii, nu numai la noi cretinii, ci i la pgani '
4
n ciuda
vicisitudinilor vietii, Antusa s-a dovedit o adevrat mam crestin. Despre
greuttile prin care a trecut, ea nssi spune Iiului: Graiul nu-i in stare s
:ugr;easc 1urtuna i ;i1orul su1erite de o 1at tanr, abia ieit din
casa printeasc, mistuit de treburile gospodriei, aruncat dintr-o dat
intr-o durere atat de mare i silit s 1ac 1at unor grifi mai presus de
;arsta i de 1irea ei.
5
Alesele nsusiri ale sotului ei avea s le poarte n
suIlet pentru tot restul vietii. Mult mngiere i va aduce chipul copilului,
icoana insu1letit a tatlui su. Privind la chipul acestuia, spunea Antusa, il
;ede pe cel al tatlui.
6
Prin conduita si viata sa si-a cstigat binemeritatul loc de cinste alturi
de celelalte mame crestine: Emilia mama SIntului Vasile cel Mare si
Grigorie al Nyssei; Nona mama SIntului Grigorie de Nazianz si Monica
mama Fericitului Augustin.
Primele elemente ale educatiei crestine, Ioan le primi de la mama sa.
Aceasta va Iace n asa Iel nct nici o piedic s poat sta n calea devenirii
Durham, London and New York, 2000, p. 3), cnd vorbesc de momentul nasterii
SIntului Ioan Gur de Aur, l asaz n anul 349.
3
Paladie, Dialogul istoric al lui !aladie, Episcopul de Helenopolis, cu diaconul Teodor
al Romei, cap. V, trad. de Pr. Constantin Cornitescu n vol. Jiata S1antului Ioan Gur
de ur in relatrile istoricilor., Edit. I.B.M.B.O.R, Bucuresti, 2001, p. 47.
4
Cu;ant ctre o ;du; tanr, cit., n P.S.B., vol. 21, Introducere, pp. 5-6.
5
n vol. S1antul Ioan Gur de ur, S1antul Grigorie de Na:ian:, S1antul E1rem Sirul,
Despre preotie, trad. de Pr. Dumitru Fecioru, Edit. I.B.M.B.O.R, Bucuresti, 1998, p. 30.
6
Ibidem, p. 30.
60
Iiului su. N-am crutat nici o cheltuial, ca s pot s-ti dau o cretere
aleas i s-ti 1ac un nume
7
. Educatia clasic o primi de la IilosoIul
Andragatiu si de la retorul Libaniu. Acesta din urm, att de mult l-a
ndrgit pe Ioan nct la moartea sa, atunci cnd a Iost ntrebat pe cine avea
s lase urmas, a rspuns Ir ezitare: !e Ioan, dac nu mi l-ar 1i 1urat
cretinii. Libaniu se mutase n capitala Siriei, Iiind unul dintre cei mai
vestiti promotori ai culturii pgne din secolul al IV-lea. Cursurile lui
Libaniu le urmaser si SIintii Grigorie de Nazianz si Vasile cel Mare la
Atena
8
. Se pare c a studiat si dreptul, ntruct ar Ii pledat ctva timp. Pe
atunci, avocatura era considerat principala ocupatie a unui tnr cult. Pe
Ioan, stiinta proIan nu l-a subjugat, ci l-a ajutat s slujeasc mai bine
Biserica.
Dup notiunile elementare crestine pe care le primi de la mama sa, intr
sub ndrumarea episcopului Meletie al Antiohiei, armean de origine, care l
si boteaz. Curnd dup aceasta, Iu Icut citet. ncepu s practice
ascetismul acas, pentru a nu lsa pe mama lui vduv a doua oar. n
acelasi timp, a Irecventat si asketerionul lui Diodor de Tars si al lui
Carterios n tovrsia prietenului su, Teodor, viitorul episcop de
Mopsuestia. Sigur, tnrul Ioan nu se va Ii mrginit doar la audierea celor
doi, ci se va Ii cuIundat n studierea lucrrilor marilor autori crestini de
pn la el, n special cei alexandrini.
n timpul studiilor, Ioan legase prietenie cu un camarad, Vasile,
probabil viitor episcop de RaIaneea, cu care se angajase s mearg pe
acelasi drum n viat. Dar, la un moment dat, SIntul Ioan si trd
prietenul pe care nu-l mpiedic s accepte episcopatul, n timp ce el, Ioan,
Iugi de aceast nalt cinste ascunzndu-se. n 374, dup moartea Antusei,
Ioan a putut s dea curs dorintei sale arztoare pentru ascez. A plecat n
muntii Antiohiei, unde timp de 4 ani a dus o viat aspr sub conducerea
unui btrn ascet. Apoi, s-a retras, singur, ntr-o pester, unde, se pare, si-a
subrezit sntatea, mbolnvindu-se de stomac si rinichi, din pricina
mncrii slabe si a Irigului. Doi ani a petrecut Ioan acolo n ascez si
rugciune, dormind putin si ncercnd s se apropie de Dumnezeu. n
timpul acesta a nvtat pe de rost Testamentul Domnului
9
.
n anul 380 s-a napoiat la Antiohia, iar, n 381, btrnul episcop
Meletie l-a hirotonit diacon. Lui Meletie, Ioan i va nchina Irumoase
cuvinte de laud: Nu numai cand in;ta, nici numai cand gria, ci chiar
7
Ibidem, p. 31.
8
Nicolae Corneanu, !atristica mirabilia, Edit. Polirom, Iasi, 2001, p. 109.
9
Paladie, op. cit., pp. 47-48.
61
numai cand se arta era in stare s insu1le celor ce-l ;edeau toat
in;ttura ;irtutii
10
.
Timp de 10 ani naintea diaconatului, el a Iost preocupat de problema
monahismului si a Iecioriei, crora le-a consacrat tratate mici. n cei sase
ani de diaconat, probleme de ordin pastoral si apologetic au nceput s-l
preocupe, desi nu primise nc Taina Preotiei. Din aceast vreme dateaz
tratatul su Despre preotie.
n anul 386 Ioan e hirotonit preot de episcopul Flavian si primeste
misiunea de predicator. Geniul si arta sa ortaoric i duc numele pn
departe. Timp de 12 ani, ntre 386 si 397, si-a mplinit ascultarea cu att de
mult zel, abilitate si succes. Vorbea nencetat: in 1iecare duminic i
srbtoare, precum i in 1iecare ;ineri, iar in timpul postului mare, in
1iecare :i, a predicat in toate bisericile oraului i in cele din furul
oraului. Temele predicii sale erau 1oarte ;ariate. 1cea teologie,
explicand i demonstrand cu inepui:abile do;e:i scripturistice taina de
rscruce a cretinismului, S1anta Treime, polemi:a cu ereticii de toate
nuantele ;remii sale. manihei, marcioniti, ;alentinieni, arieni, anomei i
altii, nici pe e;rei nu i-a uitat (. Cu predicile i cu;antrile lui, S1antul
Ioan Gur de ur a catigat su1letele asculttorilor si, su1letele tuturor
cettenilor 1rumoasei i mretei ntiohii
11
.
Faima talentului su de predicator si a valorii sale personale a strbtut
pn departe. Exist nenumrate mrturii care vorbesc despre marele
impact ce l-au avut predicile lui Ioan asupra asculttorilor acestora: In
1iecare :i multimile il ascultau cu plcere datorit 1olosului (duho;nicesc
pe care il a;eau i toti struiau in cele spuse de el
12
. (.) Multi care l-au
au:it (;orbind in biseric, i-au indreptat ;iata spre ;irtute i au inceput
s gandeasc la 1el ca el despre Dumne:eu
13
. Despre puterea sa
persuasiv, istoricul Sozomen ne relateaz: Nu-i con;ingea ca s 1ie de
acord cu el, cu ;reo tehnic sau putere special a cu;antului, ci prin 1aptul
c exprima cu sinceritate (sensul S1intelor Scripturi
14
.
10
SIntul Ioan Gur de Aur, !redici la srbtori imprteti i cu;antri de laud la
s1inti, Traducere din limba greac si note de Preotul proIesor Dumitru Fecioru, Edit.
I.B.MB.O.R, Bucuresti, 2002, p. 283.
11
Introducere, n P.S.B., vol. 21, p. 11.
12
Teodor, Episcopul Trimitundei, Despre ;iata, exilul i neca:urile Fericitului Ioan
Gur de ur, rhiepiscopul Constantinopolului, trad. Pr. C. Cornitescu, n vol. Jiata
S1antului Ioan Gur de ur in relatrile istoricilor., p. 162.
13
Sozomen, Istoria bisericeasc, trad. de Pr. C. Cornitescu, n op. cit., p. 208.
14
Ibidem, p. 208.
62
Drmarea statuilor mpratului Teodosie si ale membrilor Iamiliei sale,
n anul 387, din cauza cuantumului neobisnuit al obligatiilor Iiscale, a adus
locuitorilor Antiohiei amenintarea cu exterminarea total. Era atunci un
spectacol jalnic: pgnii Iugeau din oras, iar crestinii asteptau moartea
ngroziti. Din prima sptmn a Postului mare, episcopul Flavian a plecat
la Constantinopol spre a cere clement mpratului, iar SIntul Ioan a
rostit, de-a lungul ntregului post, 21 de omilii, numite Omiliile despre
statui, n care consoleaz si ncurajeaz pe credinciosii ngroziti, dar Iace si
oper moral, combtnd plcerile si artnd desertciunea lucrurilor de
aici. Omilia a 21-a, Iinal, anunt rezultatul Iericit al interventiei lui
Flavian care aducea amnistierea celor vinovati. Succesul pe lng Teodosie
era socotit si succesul SIntului Ioan. Numele lui era pe buzele tuturor.
Secolul VI i va da supranumele de Chrysostom gr. Xpuoo si otou -
Gur de Aur.
n timpul celor 12 ani de preotie la Antiohia, SIntul Ioan a desIsurat o
prodigioas activitate misionar si predicatorial. A combtut pe eretici,
ndeosebi pe anomei si pe iudeo-crestini, si s-a strduit pentru Iormarea
moral a credinciosilor si. Acum comenteaz, de pe amvon, Geneza,
Evangheliile dup Matei si Ioan si Scrisorile SIntului Pavel.
La moartea patriarhului Nectarie al Constantinopolului, n septembrie
397, Ioan a Iost ales patriarh al Capitalei. Nu era ns usor ca aceast
alegere s se si concretizeze. Cel ce avea s duc la ndeplinire aceasta
sarcin, puternicul ministru al mpratului Arcadiu, Eutropiu, stia c se va
conIrunta, pe de o parte, cu poporul antiohian, care n-ar Ii Iost de acord cu
plecarea pstorului lor iubit, iar pe de alt parte, cu un eventual reIuz chiar
al celui n cauz, care nu era dornic de mrire si, totodat, se simtea Ioarte
legat de orasul n care s-a nscut. n plus, pozitia de conductor al Bisericii
din Constantinopol era rvnit de multi, Iiecare avnd o protectie si un
sprijin n personalittile politice sau eclesiastice ale momentului. De aceea,
Eutropiu a apelat la o stratagem, si anume: l-a rugat pe mprat s-i trimit
o scrisoare guvernatorului provinciei Antiohia prin care, acesta din urm,
trebuia s-l aduc pe Ioan la Constantinopol Ir ca cineva s bnuiasc
ceva. Guvernatorul l-a invitat s Iac un tur al mnstirilor martirilor din
aIara cettii, dar, la un moment dat, l-a urcat ntr-o trsur care avea
porunc s-l duc pe Ioan n capital. Aici, unul dintre oponentii Itisi ai
lui, TeoIil al Alexandriei, este obligat s-l hirotoneasc n 26 Iebruarie 398.
Ajuns patriarh, SIntul Ioan a nceput prin a strpi neregulile si
abuzurile mediului clerical al Capitalei. luat msuri aspre impotri;a
clericilor care tineau in locuintele lor clugrite, impotri;a clericilor care
se imbogteau de pe urma preotiei, impotri;a clericilor care duceau o
63
;iat ne;rednic de preoti, care erau robi pantecelui, des1trii i
des1ranrii, care triau ca nite para:iti i linguitori (. a poruncit s 1ie
afutati sracii i ;du;ele (. :idit spitale pentru bolna;i, case de
adpost pentru btrani i sraci .
15
Nectarie, patriarhul anterior, Iusese un mare senior, si Iastul clerului
nalt ajunsese la concurent cu cel al aristocratiei civile. Ei au Iost Ioarte
nemultumiti de austeritatea si Irugalitatea noului patriarh, care cerea s Iie
vndute obiectele de lux din Patriarhie, care reIuza mesele copioase,
totdeauna mnca singur si ducea, dup spusa lui Paladie, o ;iat de ciclop.
n privinta cheltuielilor pentru episcop a considerat c se Iace risip si a
poruncit ca banii care erau de prisos s Iie transIerati la spital. Si pentru c
era nevoie, el a construit mai multe spitale pe care le-a pus sub conducerea
a doi preoti cucernici. Ioan a cercetat registrele iconomului si, gsind c
unele cheltuieli nu se Iceau n Iolosul Bisericii, a cerut ca acestea s Iie
sistate.
16
Lucrarea sa n plan social este dublat de una misionar la Iel de
puternic. n acest sens, amintim : convertirea gotilor la ortodoxie (le-a dat
o biseric si le-a hirotonit preoti dintre ei) si trimiterea unor clugri pentru
rspndirea crestinismului n Scitia, Persia si Fenicia. Deci pe scitii care
locuiau mprejurul Dunrii i-a luminat (adic populatiile care locuiau pe
teritoriul trii noastre, pe strmosii nostri). n timpul acesta a continuat s-
si scrie si predicile si comentariile sale.
Rvna sa de reIormator implacabil, tonul tios si neierttor al predicilor
sale, care critica aspru toate pcatele si pogormintele, de jos si pn sus, la
Eutropiu si Eudoxia, dragostea sa pentru cei sraci, pentru adevr si
dreptate, i-au Icut multi dusmani. Patriarhul Ioan n-a Iost pe placul
tuturor, si de aceea a desteptat uneori invidia, gelozia si poIta de rzbunare
ale unora, deoarece biciuia Ir nici o crutare rul, ori din ce parte ar Ii
venit. Eutropiu struise pentru aducerea SIntului Ioan la scaunul patriarhal
al Constantinopolului si-l ajutase n lucrrile sale de nceput. Dar Eutropiu
era lacom si vicios. SIntul Ioan l critica de pe amvon. Eutropiu voise s
suprime Bisericii dreptul de azil, Ioan ns i s-a opus. Cnd, n anul 399,
acesta czu n dizgratie si ceru azil Bisericii, SIntul Ioan l primi n
Biseric, l apr de politia imperial care venise s-l aresteze. n cele dou
cuvntri tinute cu acest prilej, patriarhul a artat ct e de trectoare slava
lumii acesteia si ct de bun si de ocrotitoare este Biserica. Pentru
nedreptti de Ielul celor comise de Eutropiu, SIntul Ioan mustr si pe
15
Introducere, n P.S.B., vol. 21, p. 13.
16
Paladie, op. cit., p. 51.
64
mprteasa Eudoxia, care dup cderea lui Eutropiu ajunsese suveran
absolut n imperiu. Eudoxia s-a dovedit a Ii cel mai nversunat dusman pe
care l-a avut SIntul Ioan. ConIlictul s-a declansat, se pare, n momentul n
care naltul ierarh intervenise n Iavoarea unei vduve creia, la moartea
sotului, mprteasa i conIiscase toat averea. Eudoxia a considerat gestul
SIntului Ioan drept o insult si nu-l va uita niciodat. Ea Ioloseste toate
ocaziile si mijloacele pentru a-l pedepsi, iar cel mai nimerit prilej a Iost dat
de venirea 1ratilor lungi, socotiti origenisti, la Constantinopol, pentru a
Iace plngere mpotriva episcopului Alexandriei, TeoIil, care i izgonise
din Egipt. SIntul Ioan i primi pe acestia, i asez undeva, dar nu intr n
comuniune cu ei si nu le primi o plngere contra lui TeoIil. Acestia se
adresar mpratului, care dispuse convocarea lui TeoIil n Iata episcopului
Capitalei. TeoIil si lu msuri, trimitnd nainte pe SIntul EpiIanie de
Salamina, spre a descaliIica pe SIntul Ioan ca origenist. Btrnul episcop
EpiIanie si ddu seama pn la urm, de cursa n care Iusese atras si Iugi
n tara lui. ntr-un pseudo-sinod tinut la Stejar, aproape de Calcedon si
condus de TeoIil, patriarhul Ioan este condamnat si depus. mpratul
Arcadie, un om slab, inIluentat de sotia sa, a aprobat hotrrea luat la
Stejar si a poruncit ca s Iie exilat. Dar Ioan n-a ajuns dect pn n Bitinia,
cnd, datorit unei rscoale a poporului, care si iubea si respecta
conductorul spiritual, mpratul este nevoit s-l recheme si Ioan este
primit n triumI.
mpcarea n-a durat dect dou luni. Cu prilejul inaugurrii unei statui a
mprtesei n Iata senatului si a Bisericii SInta SoIia, unde SIntul
Printe svrsea SInta Liturghie, s-au Icut serbri mari, cu muzic,
dansuri si spectacole teatrale. Cnd SIntul Ioan a protestat, de la amvon,
mpotriva zgomotului care deranja atmosIera de rugciune din catedral,
adversarii si au spus mprtesei c, naltul ierarh ar Ii Icut remarci
destul de acide, cu direct trimitere la casa regal. Fr s veriIice
autenticitatea acuzelor aduse, Eudoxia, la sIatul lui TeoIil, a convocat un
nou sinod n care a depus a doua oar pe Ioan, sub pretextul necanonicittii
revenirii lui n scaunul episcopal din Constantinopol, dup primul exil.
Ioan a Iost arestat n palat aproape de srbtoarea Pastelui si exilat dup
Rusalii la 20 iunie 404. De data aceasta este trimis n surghiun la Cucuz, n
Armenia. Mnia credinciosilor si prietenilor si au condus la incendierea
catedralei SInta SoIia si la devastarea palatului senatului. SIntul Ioan
pstra legtura cu cei apropiati prin scrisori. El arat suIerintele si
necazurile lui pe drumul lung si silnic al deportrii, dar e mereu preocupat
de scumpa sa Biseric si de rspndirea Evangheliei. Dup o oprire scurt
la Niceea, SIntul Ioan a ajuns, la sIrsitul a 77 de zile, la Cucuz sau
65
Arabissos, n Armenia Mic. Interventia partizanilor si la Constantinopol,
asa numitii ioaniti, si moartea Eudoxiei spre sIrsitul anului 404, nu i-au
schimbat situatia. Ioan scrise de la Cucuz si papei Inocentiu, dar acesta n-a
putut Iace nimic pentru el. Dusmanii si de la Constantinopol au reusit s-l
determine pe mprat s-l transIere ntr-un loc mai ndeprtat, n care
eventualitatea unei posibile reveniri s Iie imposibil. Locul ultimei
destinatii era Pityus, un orsel de pe trmul oriental al Mrii Negre.
Drumul era greu si puterile sale mputinate, Iiind mcinat de boal si Iortat
de soldati s parcurg pe jos calea ctre locul de exil. De aceea el nu mai
ajunge dect pn la Comana, n Pont. Peste noapte i s-a artat Iericitului
Ioan SIntul Mucenic Vasilisc, ce Iusese episcop al comanilor, ale crui
moaste se aIlau acolo. SIntul Vasilisc i-a zis SIntului Ioan : Curaf, 1rate
Ioane, cci maine ;om 1i impreun. Fericitul Ioan a svrsit SInta
Liturghie si s-a mprtsit cu Prea Curatele Taine ale Trupului si Sngelui
lui Hristos. n ziua de 14 septembrie, este chemat la Domnul, cu aceste
cuvinte pe buze : Sla; lui Dumne:eu pentru toate ' Numele su a Iost
trecut din nou n diptice. La 27 Ianuarie 438 rmsitele sale pmntesti au
Iost aduse la Constantinopol si asezate n biserica SIintilor Apostoli.
mpratul Teodosie al II-lea, Iiul lui Arcadie si al Eudoxiei, a iesit naintea
cosciugului, s-a aplecat pe el si s-a rugat pentru printii si, care din
netiint au pctuit.
Biserica Ortodox, pentru ca pomenirea SIntului Ioan s nu Iie umbrit
de marea srbtoare a Inltrii S1intei Cruci, a mutat-o pe 13 noiembrie.
SIntul Ioan Gur de Aur mai are si alte zile de pomenire : 27 ianuarie,
amintind de aducerea moastelor sale n capitala Imperiului, si pe 30
ianuarie, srbtoarea S1intilor Trei Ierarhi.
Cteva mrturisiri si n acelasi timp dezvluiri ale unor contemporani si
apropiati ai si ne-ar lmuri mai bine despre acest mare SInt si vorbitor de
Dumnezeu. Iat ce spunea SIntul Isidor Pelusiotul despre el: Noaptea
tar:iu, cand grifile scaunului arhieresc nu-l mai tulburau, S1antul Ioan se
inchidea in camera sa de lucru i talcuia epistolele S1antului postol
!a;el. Camera nu a;ea alt mobilier decat un pat modest, o mas i un
scaun, iar ca podoab s1intele icoane, intre care icoana S1antului !a;el, la
aceast icoan ii indrepta necontenit pri;irile cand :bo;ea asupra
intelesului dumne:eietilor cu;inte ale apostolului neamurilor. Dduse
dispo:itie s nu 1ie tulburat de nimeni in timpul lucrului su, nimeni s nu
intre la el i nici s treac pe dinaintea uii lui. Dup ce a talcuit o parte
din epistolele S1antului !a;el, S1antul Ioan a 1ost cuprins de oarecare
indoial. Oare ii ;a plcea lui Dumne:eu talcuirea sa? inteles el bine
66
cu;intele marelui apostol? Si s-a rugat struitor lui Dumne:eu s-i arate
intr-un chip oarecare de-i sunt plcute explicrile sale.
Intre timp un curtean a c:ut in di:gratia impratului. El a cerut,
printr-un cunoscut, S1antului Ioan ingduinta de a-l primi, ca s-i spun
neca:ul. rhiepiscopul a incu;iintat. Omul a hotrat s se duc noaptea la
casa arhiepiscopului, ca s nu 1ie ;:ut de dumanii si. Intr-o sear, a
;enit i l-a rugat pe ucenicul s1antului, pe !roclu, s-l anunte. !roclu,
inainte de a intra, s-a uitat printr-o crptur in camera in care lucra
s1antul i a ;:ut c arhiepiscopul nu era singur, ci in spatele lui sttea un
brbat aplecat spre el i cu gura la urechea lui. !roclu, intrigat c
dasclul su este cu cine;a in camer, a cutat s aud ce spune acel
brbat, dar n-a putut intelege nimic. J:and c nu poate intra, s-a intors i
a spus curteanului c nu-l poate anunta, pentru c altul se a1la cu
arhiepiscopul, s mai atepte pan ;a pleca acela. Dup cat;a timp,
!roclu s-a dus din nou, dar iari l-a ;:ut pe strin tot acolo, s-a dus i a
treia oar dar in :adar. Nu dup mult timp a tocat pentru slufba de noapte.
tunci !roclu a spus curteanului s se duc acas i s ;in in seara
urmtoare, c nu-l mai poate introduce, pentru c arhiepiscopul ii incepe
rugciunea, care durea: pan dimineata. Curteanul a ;enit i a doua
sear, dar n-a putut s intre pentru aceeai pricin ca i in seara trecut.
Mirarea lui !roclu era mare, cine putea 1i strinul acela care intra
neobser;at? Si s-a hotrat s nu mnance, s nu doarm i s nu se
de:lipeasc de u pan nu ;a a1la cine este acel brbat. Si a 1cut aa.
Seara, cand a ;enit curteanul, incredintat c nimeni n-a intrat la
arhiepiscop, i-a spus c ;a ;orbi negreit cu el, c n-a ;:ut pe nimeni
intrand. Totui, ca i mai inainte, s-a uitat inuntru i a ;:ut iari pe
acel brbat. !roclu a spus curteanului s se duc la casa sa i s se roage
singur lui Dumne:eu pentru mantuirea lui, c brbatul care ;ine la
arhiepiscop este trimis de Dumne:eu, c intr in camer 1r s 1ie ;:ut.
doua :i dimineata, S1antul Ioan i-a adus aminte de curteanul care
trebuia s ;in la el i l-a intrebat pe !roclu de nu l-a cutat cine;a.
!roclu i-a rspuns c da, dar i-a po;estit totodat i moti;ul pentru care
nu l-a putut introduce. Cand a terminat de ;orbit, !roclu i-a aruncat
ochii la icoana S1antului !a;el i, minunat peste msur, a spus
arhiepiscopului c brbatul care era in camer cu el semna cu cel
:ugr;it pe icoan. a a a1lat S1antul Ioan Gur de ur c Dumne:eu i-a
67
ascultat cererea, trimitand pe insui autorul epistolelor s-i dicte:e
talcuirea
17
.
Tot reIeritor la sIintenia vietii SIntului Ioan Gur de Aur, literatura
duhovniceasc ne transmite aceast mrturie: ;a tanasie ne spunea
despre Iania, sora episcopului del1ie, care relata. Cand Ioan Gur de
ur, episcopul Constantinopolului a 1ost surghiunit in Cucuson, a g:duit
in casa noastr. Cat a stat la noi am a;ut mare indr:nire i dragoste
ctre Dumne:eu. Fratele meu, episcopul del1ie, mi-a spus. Cand a murit
Fericitul Ioan in surghiun, m-a cuprins o durere de nesu1erit, c acest
brbat, dasclul intregii lumi, care a in;eselit cu cu;intele sale Biserica lui
Dumne:eu, n-a adormit intru Domnul pe scaunul su. Si eu m-am rugat lui
Dumne:eu, cu multe lacrimi, s-mi arate in ce stare se a1l el. Dup ce m-
am rugat mult ;reme, intr-o :i, am c:ut in exta: i am ;:ut un brbat
1rumos la chip, care m-a luat de mana dreapt i m-a dus intr-un loc
1rumos i sl;it. colo mi-a artat pe predicatorii credintei i pe dasclii
Bisericii. Eu m uitam de fur imprefur s ;d pe cel pe care il doream, pe
marele Ioan. Dup ce mi-a artat pe toti i mi-a spus numele 1iecruia, m-
a apucat iari de man i m-a scos a1ar. L-am urmat intristat c n-am
;:ut impreun cu printii pe cel intru s1inti, Ioan. La ieire, cel ce sttea
la poart, ;:andu-m trist, mi-a spus. Nici unul dintre cei care ;in aici nu
iese intristat' Eu i-am rspuns. ceasta imi este durerea, c n-am ;:ut cu
ceilalti dascli pe preaiubitul meu Ioan, episcopul Constantinopolei. cela
m-a intrebat iari. Jorbeti de Ioan, dasclul pocintei? Da', i-am
rspuns eu. !e el, mi-a spus acela, nu-l poate ;edea om in trup, pentru c
el st acolo unde este tronul Stpanului
18
.
17
CI. f Irineu Sltineanu, Introducere la vol. Din osptul Stpanului, Edit. Adonai,
1995, pp. 5-7.
18
Ioan Moshu, Limonariu, cap. CXXVIII.
68
II. Opera
Opera SIntului Ioan Gur de Aur este vast, ea ocupnd 18 volume
(47-64) n editia Migne.
O clasiIicare a operei o Iace Pr. ProI. Dr. Ioan G. Coman. Pe aceasta am
preluat-o n lucrarea de Iat
19
.
Opera SIntului Ioan se mparte n:
a) Omilii asupra SIintei Scripturi:
- asupra crtilor Vechiului Testament:
- Omilii la Genez;
- Omilii asupra Anei, mama lui Samuil;
- Omilii asupra lui David si Saul;
- Omilii asupra Psalmilor;
- Omilii asupra obscurittii proIetiilor;
- Omilii la Isaia.
- asupra crtilor Noului Testament:
- Omilii la Matei;
- Omilii la Ioan;
- Omilii despre sracul Lazr;
- Omilii la Faptele Apostolilor;
- Omilii asupra Epistolelor SIntului Apostol Pavel.
b) Opere dogmatico polemice:
- Contra anomeilor;
- Contra iudeilor;
- Despre nviere;
- Cuvntri sau predici la srbtorile mari al Mntuitorului;
- Cuvntri morale cu baz biblic;
- Cuvntri ocazionale.
c) Apologetice:
- Contra lui Iulian si a pgnilor;
- Despre SIntul Vavila;
- Micul Tratat: C Hristos este Dumnezeu.
d) Ascetice:
- Ctre Teodor cel czut;
- Despre pocint;
- Contra adversarilor vietii monahale;
19
Pr. ProI. Dr. Ioan G. Coman, !atrologie, SInta Mnstire Dervent, 2000, pp. 135-
136.
69
- Comparatia ntre un rege si un monah;
- Ctre Stagir;
- Despre Ieciorie.
e) Educativ morale:
- Despre slava desart si despre ducatia copiilor;
- Ctre o tnr vduv;
- Despre nerepetarea cstoriei;
- Nimeni nu e vtmat dect de sine nsusi;
- Ctre cei ce sunt scandalizati din cauza nenorocirilor;
- Contra celor care au Iecioare subintroduse;
- Femeile diaconite nu trebuie s locuiasc cu brbatii;
- Despre preotie.
I) Corespondenta:
- Cuprinde 236 scrisori, cele mai multe din timpul celui de-al
doilea exil (404-407); au caracter istoric, consolator, de recomandare si
Iamiliar.
70
71
III. Personalitatea SIntului Ioan Gur de Aur
Nici o carte nu poate cuprinde tot ce a Icut acest Printe al Bisericii.
Nici un Printe bisericesc nu a lsat o mostenire literar att de vast. A
descrie n amnunt activitatea pastoral si literar a SIntului Ioan
Hrisostom, a acestui gigant al Bisericii, este aproape imposibil. Aceast
greutate se vede c a simtit-o si Theodorit, de vreme ce n ntiul dialog,
cum si n cuvintele sale de laud adresate amintirii SIntului Ioan
Hrisostom, gsim ntre altele si aceste cuvinte: D-ne nou, !rinte, lira
ta, imprumut-mi plectrul (arcuul tu, spre lauda ta . lira ta rsun
armonios, cu darul harului, in toat lumea . D-ne nou puterea acelei
limbi nemuritoare. (La Fotie, Miriob., 273
20
.
SIntul Ioan Gur de Aur s-a nscut n Antiohia, Antiohia lui DaIne si a
lui Orente. Cincisprezece alte orase Iondate de Seleucus Nicator au Iost
numite dup tatl acestuia, Antiochus. Locul de nastere al marelui orator a
Iost numit, n orice caz, de Pliny, Regina Orientului si a Iost, n multe
privinte, demn de ilustrul ei Iiu. Acesta a Iost un oras glorios pe ale crui
strzi s-a preumblat adeseori tnrul Hrisostom
21
.
Ioan a venit ntr-o lume care era stabil dar si prins n inexorabilul
moment al schimbrii. Pn n momentul mortii sale din 14 septembrie
407, ntreaga lume a antichittii se schimbase irevocabil.
SIntul Ioan s-a nscut ntr-un oras al crui statut concura cu cel al
celorlalte mari centre urbane din lumea roman trzie Roma, Alexandria
si Constantinopol. Cetatea Antiohiei numra ca la dou sute de mii de
suIlete, Iiind ntre primele trei din partea de Rsrit a Imperiului Roman.
Situat n apropierea rutei de schimb dintre estul ndeprtat pn la malurile
estice ale Mediteranei si ruta terestr de la Egipt, prin Constantinopol pn
n vest, orasul s-a bucurat de bunuri si servicii ca si de disponibilitatea
vizitatorilor. ConIorm standardelor antice, Antiohia era un oras mare, mai
mic dect Roma, dar comparabil cu Constantinopol si Alexandria
22
.
n Despre statui, cuvntul 14, Ioan evidentiaz prosperitatea orasului,
ca si abundenta mrIurilor, multitudinea de constructii, Iacilitatea cu care
20
Theodosie Athanasiu, Episcopul Romanului, Jiata i acti;itatea Celui intre S1inti,
!rintelui nostru, Ioan Chrisostom, rhiepiscopul Constantinopolului, n vol.
Comentariile sau Explicarea Epistolei ctre E;rei, TipograIia Crtilor Bisericesti,
Bucuresti, 1923, p. 20.
21
John Heston Willey, Chrysostom. The Orator (Men o1 Kingdom, Unknown Rinding,
New York, 1906, p. 29.
22
J. N. D. Kelly, Golden Mouth The story o1 John Chrysostom scetic, !reacher,
Bishop, Cornell University Press, Ithaca, New York, 1995, p. 2.
72
locuitorii orasului circul pe strzi pn seara trziu, strzile cu coloane
23
.
SIntul Ioan a trit n zbucium Ir s-i Iie victim, pentru c a putut s ia
n orasul su natal lectii de la dascli renumiti. Antiohia nu avea renumele
Atenei, dar era totusi un bastion al naltei culturi elenice
24
.
De aproximativ un secol si jumtate nIlorea n Egipt viata monahal,
care s-a extins mai apoi si n Siria, astIel c pn si n mprejurimile
Antiohiei, n special n munti, se gseau sihastri si schimnici n numr
destul de mare, ei trind ntr-o extrem austeritate, rugndu-se, postind si
nevoindu-se n scopul cultivrii virtutilor. Era reactia constiintei
evanghelice mpotriva pcatelor lumesti invadatoare. SuIletele nobile
duceau o astIel de viat si ncercau eroic s respecte si s subscrie
idealurilor evanghelice; de observat este Iaptul c multi SIinti Printi au
Iost monahi att n Orient ct si n Occident.
Si SIntul Ioan s-a entuziasmat la gndul unei astIel de vieti si, dup
moartea mamei, a experimentat-o timp de patru ani ntr-o pester. ns, din
cauza austerittilor excesive si-a compromis sntatea; cu toate acestea, si-
a mbogtit comoara spiritual. Pe tot parcursul vietii a avut un respect si o
admiratie deosebite pentru monahi, pe care-i mentioneaz n repetate
rnduri n predicile sale. S-a observat, ns, o diIerent n aprecierile sale:
dac la nceput era entuziasmat, cnd a revenit n Antiohia si si-a dat seama
de nevoile spirituale ale poporului, Hrisostom a maniIestat apoi o
preIerint pentru preotii care se dedicau apostolatului
25
.
Ca diacon, preot si episcop, el nu doar c a rmas monah n suIletul su,
dar a continuat, att ct i permiteau noile circumstante, s-si pstreze
obiceiurile de austeritate monahal ca de exemplu, s triasc n
singurtate ct mai mult posibil. Cu toate acestea, nu a esuat niciodat n
ndatoririle sale de episcop. Si, desi ntelegea n mare msur misiunea
clugrilor, nu a Iost de acord cu ndeprtarea acestora de biseric si de
predicile acesteia. De aceea, a Icut tot posibilul ca si clugrii s aib
aceleasi idealuri ca si el. Acest lucru i-a transIormat pe multi dintre acestia
n dusmanii si
26
.
La 23 de ani, anumite inIluente ce-si Icuser simtit prezenta nc din
copilrie, au atins apogeul. Insistenta moderat a mamei, exemplara
integritate a lui Vasile, prietenul su din copilrie, ca si exemplul dat de
23
Wendy Mayer and Pauline Allen, John Chrysostom, London, 2000, p. 12.
24
Bruno H. Vanderberghe, Saint Jean Chrysostome et la !arole de Dieu, Les Editions
de CerI, 29, Paris, 1961, p. 12.
25
BoniIacio Borghini, Introdu:ione, n vol. S. Gio;anni Crisostomo. In;ito a peniten:a,
Edizioni Paoline, 1975, pp. 11-12.
26
J. N. D. Kelly, op. cit., pp. 35 si 126.
73
Meletie, episcopul Antiohiei toate acestea au contribuit la trezirea la viat
si la maturizarea spiritual a tnrului avocat. ntre aceste inIluente,
personalitatea episcopului nu a Iost mai putin important. Libaniu a Iost cel
care i-a le1uit gndirea, ratiunea, creierul, iar Meletie suIletul. Libanius
l-a in;tat s ;orbeasc, iar Meletie i-a insu1lat extraordinare idealuri i
aspiratii ;rednice de un orator des;arit. Se pare c Ioan a 1ost
norocos~~ in ceea ce pri;ete prieteniile i aliantele
27
. n Antiohia
tria acest cunoscut soIist Libaniu, acest oras Iiind si locul lui de nastere. A
studiat la Atena iar tineretea si-a petrecut-o la Constantinopol si n
Nicomidia. Ca student n retoric si n greaca veche nu avea rival. ntr-
adevr, popularitatea sa n Constantinopol ca proIesor privat de retoric i-a
determinat pe proIesorii publici s-i planiIice decderea si a Iost
exmatriculat pe motive de practicarea magiei
28
. Libaniu a Iost un student
credincios de-al lui Demostene, un bun analist al discursurilor marilor
oratori si un iubitor nIlcrat al stilului antic attic si e drept c uneori pare
mai preocupat de Iorm dect de substant n lucrrile sale.
Era primul retor si oratorul oIicial al orasului si reprezentantul su n
ocaziile speciale. Tinea mult la titulatura sa de so1ist. SIntul Vasile si
SIntul Grigorie de Nazianz l-au ntlnit pe Libaniu la Atena, si primul
dintre ei a studiat chiar sub ndrumarea sa
29
.
A Iost contemporan cu oameni inIluenti. O glorioas constelatie de
genii a Iost cea care lumina perioada acelor ani n care SIntul Ioan predica
la Constantinopol. n vest erau Ambrozie, Ieronim, Augustin. n est erau
cei trei Capadocieni: Vasile, Grigorie de Nazianz si Grigorie de Nyssa,
educati, magnetici si de-a dreptul Iascinanti. Acestia au Iost brbatii cu
care Ioan a mprtit atentia lumii
30
.
n privin(a aspectului fizic, Gur de Aur era mic de statur si plpnd,
avea Iata plcut, dar slbit de post si suIerind, obrajii trasi, Iruntea
nalt, liber si ridat, proeminent, capul plesuv, urechile putin mari, un
chip plat, cu barb, ochii adnci erau ca dou torte arznd si deosebit de
ageri si de ptrunztori. Stomacul i crea des probleme si adesea Iebr. Era
Ioarte sensibil la Irig. La Iizic nu avea nimic prin care s se impun
multimii. ntreaga sa viat era n ochii vii si strlucitori si n voce, relativ
slab dar de o rar putere de persuasiune
31
. Gusturile sale erau dintre cele
27
John Heston Willey, op. cit., p. 40.
28
Ibidem, p. 34.
29
Bruno H. Vanderberghe, op. cit., pp. 13-14.
30
John Heston Willey, op. cit., pp. 159-160.
31
CI. J. Tixeront, !recis de !atrologie, Paris, Librairie Victor LecoIIre, J. Gabalda,
Editeur, 1927, pp. 264-266, John Heston Willey, Chrysostom. The Orator (Men o1
74
mai simple, iar ;iata sa, de o austeritate continu. Era o natur delicat,
simtind cu putere lucrurile i traducandu-i impresiile intr-un mod
tranant. Gratios, bun, a1ectuos i ;esel cu cei apropiati, rmanea, in
relatiile sale exterioare, tot timpul re:er;at i putin rece. I-a cam lipsit
simtul diplomatic i spiritul practic de combati;itate. In situatia sa,
tanasie i Jasile s-ar 1i aprat i ar 1i trium1at asupra ad;ersarilor lor.
Hrisostom atacat, calomniat, a re1u:at lupta i i-a plcut mai mult s
cede:e decat s lupte. In 1ata dumanilor 1r contiint, el a a;ut scrupule
i nu i-a ;alori:at drepturile
32
.
n ce priveyte opera SIntului Ioan Hrisostom, putem spune c acesta
las posterittii o oper urias, inegalabil att ca dimensiuni, ct si prin
continut, cuprinznd 18 volume n editia Migne (vol. 47-64), comparabil
doar cu cea a lui Origen sau a Fericitului Augustin. Dintre anticii antioheni,
SIntul Ioan este singurul ale crui scrieri au dinuit, n timp, aproape n
ntregime. Acest privilegiu este datorat personalittii autorului, dar nu ntr-
o mai mic masur, valorii lor. Nici un scriitor oriental nu a obtinut n
asemenea msur admiratia si aprecierea posteriorittii.
ntreaga oper literar a SIntului Ioan a Iost inspirat de nevoile
practice legate de mntuirea suIletului. Date Iiind acestea, SIntul Ioan era
decis n ce directii urma s-si Ioloseasc energia:
- Iormarea n retoric, urma s-i Ioloseasc n predicile sale si s duc
la obtinerea binemeritat a supranumelui de Gur de ur;
- eIortul sustinut pentru urmarea lui Hristos si atingerea desvrsirii,
n conIormitate cu nvtturile SIintei Scripturi: propo;duiete cu;antul,
staruiete cu timp i 1r timp, mustr, ceart, indeamn, cu toat
indelunga rbdare i in;ttura (2 Tim., 4, 2), ceea ce va duce, n mod
inevitabil, la martiriul su;
- concretizarea unei vieti bazate pe credint, nu prin renuntarea de tip
monahic la cele lumesti, ci chiar prin nIruntarea problemelor cotidiene
ntmpinate n drumul ctre mntuirea suIletului.
33
Scrierile SIntului Ioan Gur de Aur, dintre cele mai bogate si alese ale
literaturii mondiale, s-au pstrat aproape n totalitate. Opera sa este Ioarte
vast, Ir comparatie printre printii crestini de limb greac, egal Iiindu-i
sub acest aspect numai Fericitul Augustin, scriitor de limb latin.
Kingdom, Unknown Rinding, New York, 1906, p. 169, Bruno H. Vanderberghe, Saint
Jean Chrysostome et la !arole de Dieu, Les Editions de CerI, 29, Paris, 1961, p. 63.
32
J. Tixeront, op. cit., pp. 264-266.
33
Hubertus R. Drobner, !atrologia, Istituto Patristico Augustinianum, Roma, 2003, p.
438.
75
Ea contine tratate, omilii, cateheze, comentarii biblice, cuvntri,
epistole, precum si crti de cult, dintre care cea mai celebr, rmne, Ir
ndoial, Slufba S1intei Liturghii, dup care se oIiciaz Liturghia n cea mai
mare parte a Bisericii Ortodoxe.
Majoritatea acestor scrieri sunt la origine predici sustinute de SIntul
Ioan n Antiohia si Constantinopol. Unele dintre acestea nu au Iost scrise
propriu-zis de Ioan, ci stenograIiate de tahigraIi n timp ce el le vorbea
credinciosilor, iar naintea editrii acestora, erau veriIicate si corectate de
SIntul Ioan.
Cum majoritatea scrierilor din epoc erau elaborate prin dictare si
lecturate cu voce tare, Iaptul c scrierile lui Ioan au la origine discursuri
sustinute n Biseric nu le situeaz mai prejos de tratatele religioase
redactate numai spre a Ii citite. AstIel, lecturarea scrierilor lui Ioan nu
las impresia unui dogmatism pur i steril, strin ;ietii de credint, pe
care o poate simti cititorul tratatelor teologice pure
34
. Frumusetea
scrierilor sale rezult nu numai din stilul liber dar si din concluziile morale
si exortatiile la svrsirea binelui, cu care ncheie Iiecare omilie.
Scrierile lui Ioan analizeaz cu limpezime si convingere probleme
morale, sociale, dogmatice si interpretative, comenteaz practicile vietii
cotidiene, interpreteaz crtile Vechiului si Noului Testament, elogiaz
personalitatea multor personaje biblice, a sIintilor, si a contemporanilor si
de seam, se opresc asupra nvtturilor Iundamentale ale Bisericii si apr
nvttura genuin-crestin de asaltul ereziilor destul de numeroase n acea
perioad.
Bogtia, proIunzimea si logica ideilor sale, cunostintele lui
enciclopedice, memoria sa Ienomenal si precizia n citarea si interpretarea
Scripturii, precum si descoperirea bogtiilor de sensuri ale scrierilor
acesteia, Irumusetea si atractia stilului, Iigurile retorice, jocul de cuvinte
Iolosit n unele locuri, desIat suIletul cititorului constituind un adevrat
Iestin duhovnicesc pentru acesta. Isidor Pelusiotul (Ep. 5, 2) laud eleganta
limbajului, iar unul dintre cei mai mari eruditi ai epocii moderne, U.V.
Wilamowitz-WallendorI, a declarat c limbajul sIntului este expresia
armonic a unui su1let elegant
35
.
Aproape Iiecare Iraz din omiliile sale este certiIicat cu un citat din
SInta Scriptur. Fiecare idee, este imediat lmurit prin diIerite exemple
34
Walther Alexander Prager, Cu;ant inainte la vol. Despre necunoaterea lui
Dumne:eu, Editura Herald, Bucuresti, 2004, p. 10.
35
CI. Johannes Quasten, !atrologia, vol. II, I padri greci (secoli IV-V), (dal Concilio di
Nicea a quello di Calcedonia), Traduzione italiana del Dr. Nello Beghin, Edizione
1980, Marietii, p. 433.
76
sau asemnri luate din Ienomenele naturii, din regnul plantelor, sau al
animalelor, din Iaptele omenesti, si cu deosebire din moravurile si
obiceiurile oamenilor de atunci.
Scrierile SIntului Ioan au un caracter particular ce ti revel imediat
dac scrierea apartine SIntului sau nu, chiar dac nu se cunoaste de la
nceput numele autorului, ci se voieste a se dovedi din lectura scrierii. Cci
ntr-adevr, toate scrierile SIntului Ioan, Iie ele dogmatice, Iie morale, Iie
comentarii de-ale Scripturii, poart ca tip particular urmtoarea
caracteristic: nici scrierile dogmatice nu sunt curat dogmatice, nici cele
morale nu sunt curat morale i lipsite de partea dogmatic, i nici
explicrile sau herminiile lui asupra S1intei Scripturi, nu pot 1i curat
hermeneutice, 1r partea dogmatic, ci toate se pre:int sub aceste trei
1ete. dogmatic, hermeneutic i moral
36
.
Scrierile SIntului Ioan atrag, uimesc, cuceresc ntr-att nct l
cuceresc cu totul pe cititor. Operele sale literare sunt un izvor nesecat nu
doar pentru teologi, ci si pentru arheologi si pentru istoricii culturii.
n teologie, Hrisostom este, nainte de toate, un moralist care extrage
din nvttura curent consecinte practice. El cunoaste, de altIel, Ioarte
bine doctrina crestin si, n anumite discursuri de controvers, a expus-o
ntr-un mod savant, dar nu a aproIundat-o pentru ea nssi, nici nu s-a
amestecat n discutii teologice
37
.
Putem spune c SIntul Ioan a Iost oarecum retinut n speculatii despre
tainele divine. Atributele lui Dumnezeu i sunt Iamiliare, dar el caut mai
putin s le analizeze, dorind mai mult s le triasc si s le Iac trite.
SIntul Ioan Gur de Aur nu a avut curiozitatea de a cerceta modul n care,
n Hristos, cele dou Iiri s-au unit, iar, pe de alt parte, ca un veritabil
antiohian, el a insistat cu precdere asupra umanittii sIinte, a vietii, a
operei si a mortii lui Hristos.
n toate discursurile lui, Iace apel la puterea si ntelepciunea lui
Dumnezeu, la mila, dragostea, dreptatea si voia Sa. Cele mai Irumoase
pagini oratorice au Iost inspirate de gndul la mretia lui Dumnezeu si la
Iragilitatea creaturilor, mrturie stnd omiliile despre cderea lui Eutropiu.
Sensul vanittii lucrurilor din lume, care i se reveleaz cu atta Iort, are ca
punct de sprijin necesar ntelepciunea dumnezeiasc: Dumnezeu este portul
care nu cunoaste Iurtun, adevrata cetate, pe cnd n lumea aceasta noi
36
Theodosie Athanasiu, Episcopul Romanului, art. cit., p. 20.
37
J. Tixeront, op. cit., pp. 264-266.
77
suntem doar ca niste cltori care poposesc pentru o zi ntr-o casa de
oaspeti si apoi pleac
38
.
Trebuie ns subliniat Iaptul c la acea vreme nu erau erezii
ngrijortoare de combtut, asa cum Iuseser nainte si dup el. n acest
domeniu, SIntul Ioan nu a avut mult de lucru si nici nu s-a vzut constrns
s aproIundeze grave probleme teologice, asa cum li s-a ntmplat
SIntului Atanasie, SIntului Vasile, lui Augustin
39
.
Este netgduit c SIntul Ioan ocup primul loc n literatura noastr
bisericeasc, mai ales ca hermeneut nentrecut al SIintei Scripturi.
n exegez, el caut mai nti sensul literal si nu se teme s Iac, atunci
cnd se impune, consideratii gramaticale si lingvistice pentru a explica un
pasaj diIicil, dar aceasta nu semniIic dect o pregtire pentru a desprinde
sensul tipic sau nvttura moral a textului. Utilitatea pentru auditorii si
este ntotdeauna unicul scop pe care si-l propune
40
. Domeniul su era cel
al moralei e;anghelice pe care ii dorea cu ardoare s-o insu1le
poporului
41
.
Fidel principiilor Scolii din Antiohia, al crei ilustru reprezentant si
este, el se ataseaz mai ales exegezei literare. Totusi, tempereaz
rigiditatea acestei metode Iie printr-un recurs prudent si moderat la un
oarecare alegorism, mereu Iondat pe liter, Iie prin insistenta asupra
nvtturii morale si a bogtiei aplicatiilor practice. Opera sa ni se prezint
ca un manual complet al vietii crestine
42
.
Hrisostom era omul unei singure Crti ; Biblia sa nu era niciodat
nchis. O stia pe de rost. O citeaz, o explic, o comenteaz si recomand
permanent citirea acesteia.
SInta Scriptur este, pentru SIntul Ioan, sursa principal si unic a
gndirii sale. El Iace din aceasta o lege pentru orice orator crestin. Biblia
este pentru SIntul Ioan Hrisostom cartea prin excelent, care reunete
lectiile cele mai ;ariate i cele mai practice pentru instruirea
credincioilor
43
. Din textele sIinte, SIntul Ioan Hrisostom si propune s
scoat ntreaga proIunzime. Cu imaginatia sa proliIic, el si nchipuie Ir
greutate personajele, intr Ir greutate n interiorul sIintilor, n
38
F. Cayre, !recis de !atrologie. Histoire et doctrine des !Gres de l'Eglise, tome
premier, Societe de S. Jean LEvangeliste, Desclee et Cie, Editeurs PontiIicaux, Paris-
Tournai-Rome, 1927, pp. 472-473.
39
BoniIacio Borghini, op. cit., p. 16.
40
J. Tixeront, op. cit, pp. 264-266.
41
BoniIacio Borghini, op. cit., p. 16.
42
F. Cayre, op. cit., pp. 473-474.
43
Bruno H. Vanderberghe, op. cit., p. 70.
78
sentimentele lor, pn a si le nsusi si le transmite cu o vitalitate a crei
emotie te molipseste
44
.
Marele patriarh al Constantinopolului comenteaz cea mai mare parte a
crtilor Vechiului si Noului Testament, de la Facere si pn la Epistola
ctre Evrei. SIntul Pavel este pentru dnsul obiectul unei predilectii
speciale. Fr ndoial, cele mai numeroase si cele mai vii cuvntri de
laud sunt cele consacrate SIntului Apostol Pavel. Aproape la Iiecare pas
pomeneste cu drag numele marelui Apostol. El nu nceteaz s revin la
epistolele SIntului Apostol pe care le explic n detaliu auditorilor si din
Antiohia si din Constantinopol si n care gseste sIaturi admirabile.
Nimeni nu stiut s Ioloseasc mai bine Scriptura inspirat pentru a
desvrsi Iormarea duhovniceasc a poporului crestin
45
.
a predicator, SIntul Ioan Gur de Aur a Iost considerat cel dinti.
De-a lungul secolelor, elocventa a produs genii: Demostene la greci,
Cicero la latini, Hrisostom la orientali. Demostene este geniul elocventei
politice. ns, elocventa sInt se naste cu SIintii Printi. Elev al marelui
retor pgn Libaniu, Hrisostom a ntrecut cu mult pe maestrul su. Dintre
toti SIintii Printi greci ai Bisericii, SIntul Ioan Hrisostom este cel mai
cunoscut si cel mai popular, si din toti SIintii Printi greci sau latini, cel
mai elocvent. Fcnd o paralel ntre Hrisostom si Augustin, Bardenhewer
spune cam asa:
ugustin ;orbea scurt, pre1era silogismul, Hrisostom 1oarte lung, el
intrebuinta adesea cate dou ore 1r s produc oboseal asculttorilor,
ci dimpotri;. ugustin se adresa mai mult mintii, Hrisostom su1letului
intreg, pe care ;oia s-l ;ad micat la 1apte cretine. ugustin urma in
cu;antarea sa o cale se;er, logic, rece, abstract, de multe ori chiar
greoaie, Hrisostom ins ;orbea cald, cursi;, 1igurat, se inspira de la
auditoriul su sau de la imprefurri, tinea continuu incordat atentia
asculttorilor prin exemplele ;ii i plastice de care se ser;ea, prin 1igurile
de stil, ca niciodat nu erau exagerate. !redica lui era un 1el de exege:.
Gsim la el unele interpretri de o rar 1rumusete. Despre corabia lui
Noe, spune el unde;a. ceasta a;ea un sens tainic, era prototip al celor
;iitoare, cci prin corabie era preinchipuit Biserica, prin Noe, Hristos,
44
Ibidem, p. 71.
45
G. Bardy, Litterature grecque chretienne, Libraierie Bloud & Gay, 1927, pp. 113-
114.
79
prin porumbel, S1antul Duh, prin 1run:a de mslin, dragostea lui
Dumne:eu pentru oameni~~
46
.
!oate nimeni, aIirm Bardenhewer, n-a tiut s interprete:e textul s1ant
cu atata temei i chib:uint, a putea spune, atat de sobru i totui s-l
1ac in acelai timp util pentru toate ramurile ;ietii lui religioase, in chip
aa de adanc i multilateral, aa de ginga i de 1in
47
.
Cuvntul a Iost vocatia si dorinta sa arztoare si cea mai pur mretie.
Contemporanilor si le plcea deja s spun: Si din gura sa ieeau cu;inte
mai dulci ca mierea. Toate secolele crestine au conIirmat acest elogiu. A
Iost numit Homer al oratorilor. El cunostea regulile artei oratorice nct
nici un scriitor grec crestin nu i s-ar Ii putut compara, iar aceste reguli le
aplica cu cea mai mare libertate. Cu toate aceste elogii, este prea putin
cunoscut, si cu sigurant prea putin cercetat, chiar si de cei care consider
numele su un simbol.
Pe cnd altii sunt doar slujitori ai regulelor scolare, SIntul Ioan
Hrisostom aplic aceste reguli oarecum Ir s se gndeasc, Ir vreun
artiIiciu si cu un simt perIect al msurii.
Acest stil are aceste particularitti nct este propriu-zis oratoric. Nu
este Icut pentru a Ii citit, ci pentru a Ii zis. Marea majoritate a
discursurilor SIntului Ioan a Iost prins din zbor de ctre tahigraIi
particulari care le-au stenograIiat pentru a le ncredinta, a medita si a le
transmite altora. AstIel, Iorma nssi a vorbirii SIntului Ioan Hrisostom a
putut ajunge pn la noi si putem oarecum s regsim cldura acestui
cuvnt care curgea ca un ru, ce mpletea cuvintele, epitetele, comparatiile,
un val de gnduri bogate si emotii
48
.
SIntul Ioan Gur de Aur a Iost, nainte de toate, pstor de suIlete si
predicator. Contemporanii si, si alturi de acestia, generatiile urmtoare,
nu conteneau s-l proclame cel mai mare dintre oratorii Bisericii greceti.
Papa Pius X l-a decretat patron al predicatorilor crestini
49
, cci numele su
st si astzi pe buzele tuturor.
Caracteristica SIntului Ioan este cu certitudine aceea a unui mare
orator. Cea mai mare parte a operei sale o reprezint predicile. Predicile
reprezint un tablou colorit al situatiei ecleziastice, politice, sociale si
46
Otto Bardenhewer, Geschihte der ltkirchlichen Literatur, Dritter Band, Freiburg III,
Brs. 1923, p. 355; cI. Preot Cicerone Iordchescu, Istoria ;echii literaturi cretine, vol.
II, Editura Moldova, 1996, p. 134.
47
Ibidem, p. 135.
48
Bruno H. Vanderberghe, op. cit., pp. 15, 63.
49
Berthold Altaner, !atrologia, traduzione italiana di A. Babolin S.I., ed. Marietti,
Torino, 1977, p. 334.
80
culturale n capitalele Siriei si Bizantului si de asemenea, un izvor de
extraordinar bogtie pentru teologie, istorie si arheologie.
Chiar dac nu ne propunem s studiem elementele elocventei sale,
totusi nu este cu neputint s nu evidentiem mcar claritatea clasic a
limbii si a stilului, care mai poate Ii regsit la Demostene, copia spontan,
Ir nici un artiIiciu retoric, de imagini si Irumoase asemnri, mretia
expozitiunii, mereu ampl, bogat, mereu nou si cu toate acestea, mereu
accesibil si instructiv. Ioan stie s proIite de orice ocazie si orice miscare
pentru a trage nvtminte de utilitate spiritual pentru asculttori.
ns, n scrisorile sale, se pare c vorba sa este mai putin ner;oas, mai
putin proIund, subtil sau mai ingenioas dect cea a lui Augustin
intelect de vultur ce nu are seamn n istorie dar, poate tocmai de aceea,
este de o inteligent mai ascutit, mai eIicace si mai pe ntelesul
asculttorilor si cititorilor pentru care oratorul are o aIectiune aparte. A Iost
bine spus c dac Ipponate ilumina mintile, Hrisostom reuseste s
ntreasc vointa
50
. Scrisorile, care sunt circa 240 la numr, Ioarte scurte,
aproape toate scrise n exil si pe tema Providentei, tem ce era cea mai
potrivit pentru a mngia suIletele de tulburrile suIerite atunci de ctre
Biseric, care l ntristau Ioarte mult, mai mult dect propriile lui suIerinte.
n aceast privint, sunt deosebite cele 17 scrisori nchinate vduvei
Olimpiada (P. G. 52, 549-623); de mare interes istoric s-au dovedit a Ii si
cele dou scrisori dedicate Papei Inocentiu (Ibidem, 529; 535) n care
Hrisostom aproape Iormuleaz o adresare elocvent. (cI. A. Amelli, in
Xquo:oniko, I, pp. 47-59)
51
. Epistolele sunt adresate vechilor prieteni din
Antiohia si Constantinopol, episcopi, preoti, clugri, Iunctionari, care i
luaser partea si care din pricina acestei loialitti Iat de el, Iuseser
nchisi, torturati sau exilati.
Se poate ca autorul, prizonier n desertul su, s Ii Iost supus cenzurii,
dar si Iormatia sa clasic la scoala lui Libanius se simte ntr-o msur.
nvtase s trateze corespondenta ca pe un gen literar, detinnd legi si
reguli proprii, la care, ca un om cultivat, tinuse. Aceast consideratie ne va
explica de ce SIntul Ioan Hrisostom, care de altIel Iace dovada unei
veritabile stpniri a limbii, n-are aici aceeasi tinut literar
52
.
Predica si ngrijirea suIletului devenir, pentru SIntul Ioan, scopul
principal al vietii sale; n Iapt, au Iost transmise urmasilor mai mult de 700
50
Monsig. Ubaldo Mannucci, ISTITUZIONI DI !TROLOGI ad uso DELLE
SCUOLE TEOLOGICHE, parte II, Epoca Post-Nicena, Roma, 1922, pp. 107-108.
51
Ibidem, pp. 106-107.
52
Bruno H. Vanderberghe, op. cit., p. 187.
81
de predici autentice, rod al celor 12 ani de misiune n Antiohia si al celor 6
ani de episcopat (pn la exilarea sa) n Constantinopol.
Predicile sale erau practice. Predica pe subiecte sau teme apstoare
pcat, cint, credint, lucrarea pentru mntuire a lui Hristos. Multe dintre
ele explic SInta Scriptur, surs inepuizabil de nvtturi morale si
pretext de ndemnuri la sIintenie.
Obiceiul su era s ia SInta Scriptur, carte dup carte, si astIel avem,
n aceste predici, o min de expozitii, de interpretri, de perioade glorioase.
El tinteste ctre scopuri reale si realizabile si vrea rezultate imediate.
Cuvntarea, pregtit cu mult atentie era adresat urmasilor. n
cuvntrile sale, izbucnea uneori, avea reactii bruste si ddea dovad de o
elocvent extraordinar
53
.
Cu un limbaj accesibil, inteligent manipulat, ca si grija deosebit pentru
suIletele asculttorilor evidentiaz dorinta lui Ioan de a-si sensibiliza
asculttorii si si de a-i determina s-si schimbe modul de viat.
El considera c Iolosind cuvinte ce-i vor sensibiliza, determinndu-i s
plng sau s aplaude, asculttorii vor retine mai usor continutul predicilor
sale.
Atunci cnd i critic, o 1ace intr-o manier printeasc, 1candu-i s
inteleag c disciplina este necesar
54
.
Ceea ce impresioneaz n discursurile SIntului Ioan Gur de Aur sunt
continutul si expunerea oratoric eIicace care mbin cu succes spiritul
crestin si Irumusetea elenic a Iormei. Predicile sale, care durau deseori
chiar si dou ore, nu plictisesc, nici nu obosesc ntruct sunt nsuIletite de
imagini si comparatii; acestea sunt, de asemenea, corelate, n exordii si
concluzii, cu evenimente contemporane si, uneori, mbogtite de
digresiuni n jurul unor argumente de mare interes
55
.
n cuvntrile sale, insist mai cu seam asupra principiilor moralei
crestine, chiar si atunci cnd trebuia s critice nerespectarea ritualurilor
religioase de ctre populatie prin participarea acestora ca privitori la luptele
de aren.
Reusi astIel s obtin aprobarea entuziast a credinciosilor, dar si pe
cea unei prti din cler si a unor monahi, ns, cu timpul, si-a atras si multi
dusmani puternici
56
.
53
John Heston Willey, op. cit., pp. 171, 172, 175.
54
Wendy Mayer and Pauline Allen, op. cit., p. 44.
55
Berthold Altaner, op. cit., p. 334.
56
Hubertus R. Drobner, !atrologia., p. 440.
82
n predicile sale, SIntul Ioan este medicul suIletelor, cu un diagnostic
precis, Ioarte ntelegtor Iat de Iragilitatea uman, sever ns n corectarea
egoismului, a desIrului, a arogantei si a viciului. Dei unele din predicile
sale sunt 1oarte lungi durand chiar i dou ore, aplau:ele care urmau
demonstrea: 1aptul c S1antul Ioan sensibili:a su1letele asculttorilor i
tia s mentin atentia acestora asupra sa. Sinceritatea in1init de care a
dat do;ad pe parcursul ;ietii impune respect i impresionea: chiar i
ast:i
57
.
Vorbea greaca, dar avea dulcele accent din Antiohia. Nu vorbea latina,
o limb din ce n ce mai putin utilizat si pe care o pierdeau din vedere cea
mai mare parte din SIintii Printi ai Bisericii greci.
SIntul Ioan abordeaz predica n plintatea vrstei: se apropia atunci
de 40 de ani. Avea deja n spate o experient personal Ioarte bogat si o
reputatie de scriitor. Cu o abordare putin rece si distant cu strinii, el se
schimb odat cu amvonul. Acolo se arat aspru, cu o ardoare vesel.
Amvonul era Taborul su.
Acesta este programul su, aceasta este misiunea sa: s pstreze turma
crestin si s adune oile rtcite. Minunat munc de preot, pe care el
ncearc s o realizeze dup nclinatia nnscut. Cci, dac ;reodat s-a
nscut un om pentru a predica, el este acela. Este gingia, harisma, 1orta
i martiriul su. El se rstignete prin cu;ant
58
.
Este renumit chiar de cnd ncepe. TahigraIii noteaz din zbor predicile
sale si apoi le public. Trec din mn n mn. Un singur om e de afuns
pentru a indrepta un popor intreg, dac e incununat de :el. (De statuis, I,
12).
Marele prtedicator credea n puterea cuvntului lui Dumnezeu, si n
eIicienta sa pentru mntuirea suIletelor. De aceea i plcea s predice.
Cuvntul la el nu era totuna cu vidul. Cnd vorbea, nu se te ngrijea de
cuvinte si expresii Irumoase, ci spunea lucrurile simplu si Ir cercetare, cu
primele cuvinte care i veneau
59
.
Toate aceste discursuri, scrise ntr-un limbaj dulce si armonios,
abundnd de metaIore, uneori cam lungi, cu multe di;agatii, dar
intotdeauna 1iind adaptat auditorilor i ne;oilor lor pre:ente, i a;and un
arm inexprimabil
60
.
57
Johannes Quasten, op. cit., p. 434.
58
Bruno H. Vanderberghe, op. cit., p. 65.
59
Ibidem, pp. 15, 63, 65, 66, 76.
60
G. Bardy, op. cit., p. 113.
83
n expunerile sale, SIntul Ioan nu se multumeste s arate doar aspectul
negativ al vietii oamenilor. Era dotat natural pentru a galvaniza energiile,
pentru a insuIla curajul, si cultura sa i aducea, n acest punct, un ajutor pe
care nu l-a neglijat. S declari c omul este superior prin ratiune celorlalte
creaturi, s ai ncredere n vointa sa pentru a alege liber binele, s conchizi
c rul este o realitate superioar cruia s stii s-i sacriIici tot n anumite
momente, nseamn s mergi pe un drum trasat de secole de meditatie si
experient, ns nu n aIara gndirii crestine. Detasarea de bunurile
pmntesti, curtenia constiintei, curajul pe care SIntul Ioan l arat lund
termeni de la Platon sau Epictet, sunt valori Iiresti care trebuie s se
concretizeze n virtuti pentru crestini. Dac ultimul motiv n practicarea lor
este dragostea pentru Hristos, ne-ar rmne pentru toti, cel putin, singurul
mijloc de a nIrunta ncercrile vietii.
n discursurile sale aIlm putin IilosoIie, argumente abstracte, dar
gsim mai ales imagini, comparatii, argumente Iamiliare. Nu am putea s-i
reprom S1antului Ioan c a scris doar 1ragmente, inspirat de un
umanism deschis. Jiata i opera sa sunt in spatele lui pentru a do;edi
autenticitatea cretinismului i moartea il ateapt pe drum pentru a arta
c mesaful su nu contine doar ;orbe goale inspirate de o retoric
uoar
61
. Cunoscnd n proIunzime viata poporului, tablourile sale
moralizatoare nu au nimic artiIicial sau Iortat. Este ca un tat care
glumete cu copiii si i care, 1candu-se c ii prsete, ii instruiete, ii
corectea:, ii incurafea:. Aceast atmosIer se prelungeste uneori mult
timp
62
.
SIntul Ioan, pentru exceptionala elocvent de care a dat dovad, a Iost
numit nc din secolul al V-lea si Hrisostomul sau Gur de ur, supranume
ce a nlocuit adevratul nume al sIntului. Acest supranume reprezint
titlul su de glorie; unul asemntor a mai Iost atribuit doar episcopului de
Ravena, Petru Hrisologul (- Cu;ant de ur, nscut n anul 380 si chemat la
Domnul n 450)
63
.
Pe ct a Iost de mare orator, pe att a Iost de mare pstor sufletesc.
Tragedia vietii SIntului Ioan ne arat ce adnc constiint religioas a
avut ierarhul, n Iata moastelor cruia a trebuit s se plece mpratul
Teodosie al II-lea (408-450) si s ngenuncheze, cernd iertare pentru
pcatele printilor si.
61
Anne-Marie Malingrey, Jean Chrysostome. Lettre d'exil a Olympias et a tous les
1idGles, n col. Sources Chretienne, N 103, Les Editions de CerI, 29, Paris, 1964, pp.
32-33.
62
J. Tixeront, op. cit., pp. 265-266.
63
Hubertus R. Drobner, op. cit., pp. 437-438.
84
n calitate de episcop, Ioan a aplanat unele conIlicte ntre mprat si
oIicialii si, n special n probleme Ioarte importante; a intervenit n
probleme disciplinare convocnd sinoade, destituind episcopi, nchiznd
biserici non-niceene; de asemenea, a vizitat deseori mnstirile pentru
maici din vecintatea pentru a instrui membrii comunittii.
n tot timpul pstoririi sale, a trit numai pentru turma sa, creia i-a si
aIierosit ntreaga sa viat si activitate. Cnd pstoritii si progresau pe
calea Evangheliei, si el slta de bucurie, iar cnd dnsii erau bntuiti de
vreo boal moral, si el era trist si amrt cu suIletul. Bucuria lor era
considerat ca a sa proprie, iar ntristarea lor provenit Iie din abaterile de
la legea moral, Iie din alt cauz, l atingeau si pe dnsul
64
. SIntul Ioan
Gur de Aur este, prin excelent, si apostolul milosteniei. El si-a ndemnat
asculttorii la milostenie. A condamnat cu duritate avaritia (n omiliile
despre Lazr si Bogatul ru) si s-a Icut panegiristul milosteniei. Elocinta
sa este inepuizabil n a relua aceast tem Ir ncetare. A da unui srac
nseamn a da lui Dumnezeu si Ioan a gsit, naintea lui Bossuet, accentele
magniIice pentru a celebra eminenta demnitate a sracilor. n zelul su, s-a
lsat dus pn acolo nct apare ca un tribun ce discut de la nltimea
scaunului problema social. Dar, n loc s concluzioneze ca un tribun
dreptul de revolt al sracului Iat de bogat, el nu are alt scop dect de a-l
aduce la cel bogat la milostenie si la practicarea ntr-ajutorrii
65
.
Fcnd o Ioarte sumar caracterizare a SIntului Ioan, putem spune
c are tot ceea ce i trebuie pentru a reusi n slujirea sa, o credint
proIund, un zel devorant, o elocint in acelai timp cald i 1amiliar,
imbogtit cu cele mai 1rumoase 1lori ale retoricii i cu cea mai exact
cunoatere a su1letelor
66
. Acesta este unul dintre caracterele cele mai
atrgtoare care s-ar putea ntlni. Un su1let tandru, delicat, ;ibrand la
toate emotiile, o inim puternic, dur cu el insui, nemilos cu ;iciile,
1remtandu-se in pre:enta rului, dar in acelai timp un spirit insu1icient
pregtit exigentelor luptei i condamnat~~, prin natura sa, la o
su1erint continu, su1erinta oamenilor loiali, care se lansea: cu greu
intr-o lupt i nu gsesc in 1ata lor decat dumani mascati in 1ata crora
toat sinceritatea lor este :adarnic
67
. Comportamentul su 1at de unii i
1at de altii era dominat de ade;r i milostenie
68
.
64
Theodosie Athanasiu, Episcopul Romanului, art. cit., p. 39.
65
F. Cayre, op. cit., p. 475.
66
G. Bardy, op. cit., p. 112.
67
Ibidem, p. 111.
68
Bruno H. Vanderberghe, op. cit., p. 78.
85
Dac ne ntrebm, care a Iost calitatea lui superioar, si care a Iost
caracteristica sa deosebit, negresit vom rspunde, c n privinta culturii
IilosoIice si enciclopedice, nu era mai prejos de scriitorii de timpurile sale;
ca hermeneut al SIintei Scripturi a Iost aproape de nentrecut, pentru care
toti hermeneutii de dup dnsul, pe el l-au avut de baz n herminiile lor; n
privinta sIinteniei vietii lui a Iost unul dintre cei mai rari brbati ai Bisericii
crestine; ca pstor si administrator al Bisericii crestine a Iost de admirat.
Dar cu asemenea calitti i gsim mpodobiti si pe altii dintre Printii
Bisericii crestine. Aceea ns, care l distinge pe SIntul Ioan de toti ceilalti
Printi, dascli si scriitori ai Bisericii crestine, aceea care-l arat a Ii de
nentrecut, si n care n-a avut pn acum egal pe nimeni, care si constituie
slava lui particular, este calitatea de Hrisostom pe care i-au acordat-o
secolele de dup dnsul
69
.
Acesta este SIntul Ioan din Constantinopol: un mesager al poporului,
o inim mare, un imptimit al studiului Crtii (adic al Bibliei n.n. i
iubitor de semeni, un om ce prea s tie intuiti; care erau ne;oile
oamenilor i care s disting ade;rul de 1als
70
. A Iost cu adevrat gur de
aur, a Iost cel mai elocvent retor al Bisericii crestine, pn n ziua de
astzi. Crestintatea ntreag, imediat dup ncetarea lui din viat, l-a
proclamat de dascl ecumenic, cel mai mare lumintor al lumii, stlpul
Bisericii, lumina adevrului, trmbita lui Hristos, prooroc si vorbitor al
tainelor lui Dumnezeu, TheoIorul Ioan, Hrisostomul Ioan, voind prin
aceasta de a nvedera marele lui talent oratoric
71
.
SuIlet nIlcrat, plin de rvn pentru tot ce era bun si Irumos, cu tinuta
sa independent si degajat, cu bogtia si vioiciunea imaginatiei sale, cu
Iorta dialecticii, comparatiile potrivite, eleganta, Irumusetea si puritatea
stilului, nltimea si claritatea sa, cu punctele sale de vedere strict
personale si mai ales cu limbajul su direct si excesiv de liber, cu
nemrginita sa iubire de oameni, cu arta de a mica inimile, teologia sa
limpede, nevointele sale, sIintenia suIletului su, dar, mai ales, cu naltul
su talent de a le vorbi oamenilor, a lucrat pentru Biseric toat viata sa cu
o nespus ardoare si Biserica l-a asezat nu numai printre Printii
bisericesti, ci si printre Doctorii si scriitorii si cei mai celebri. Pentru c
Hrisostom a Iost si un mare interpret desi nu si sistematizator al
doctrinei crestine, biserica l-a numit marele in;ttor al lumii. :oc ncyooc
oioo,ooc :p oi,ocn/vp. Sinoadele ecumenice din: Calcedon (451);
69
Theodosie Athanasiu, Episcopul Romanului, art. cit., p. 41.
70
John Heston Willey, op. cit., p. 180.
71
Theodosie Athanasiu, Episcopul Romanului, art. cit., p. 19.
86
Constantinopol (680) si Niceea (787), l arat ca martor al adevratei
credinte. La Iel papii Leon cel Mare si Agato.
Titlul de In;tat (Intelept al Bisericii nu se aplic dect pentru un
Ioarte mic numr de scriitori bisericesti, Iolosit att n antichitatea crestin
(ei sunt Printi ai Bisericii si nvtati totodat), ct si n secolele urmtoare.
Presupune o aprobare special din partea Bisericii, si aceasta nu este dat
dect autorilor care adaug la o inalt intelepciune adevruri crestine, o
ortodoxie strict si o ;iat s1ant exemplar. Printre ei nc, unii se bucur
de o autoritate exceptional. Biserica Ortodox are n mod special respect
pentru SIntul Vasile cel Mare, SIntul Grigorie de Nazianz si SIntul
Ioan Hrisostom, pe care i numeste In;tati ecumenici
72
. Hrisostom se
raliaz astIel pleiadei de oameni superiori, luceIeri ai Bisericii, ale cror
lucrri, virtuti, geniu, au exercitat atta inIluent asupra crestinismului.
Unii ca el, ca SIntul Grigorie de Nazianz sau SIntul Vasile cel Mare, nu
sunt doar demni de mentionat printre cei mai admirabili crestini pe care i-a
cunoscut istoria, ci sunt demni de a 1igura in 1runtea unei liste a marilor
scriitori din care omenirea ii 1ace o onoare
73
.
Tragedia vietii SIntului Ioan Gur de Aur, cauzat de sinceritatea iesit
din comun si de integritatea caracterului su, au Iost cele care au contribuit
la cresterea Iaimei si a gloriei SIntului Ioan. El rmne cel mai cunoscut
dintre Printii greci si una din cele mai Iascinante Iiguri ale antichittii
crestine.
72
F. Cayre, op. cit., p. 3.
73
G. Bardy, op. cit., pp. 12-13.
87
88
ACTIVITATEA
,,Nimic nu se aIl pe lumea aceasta care s nu se piard prin nelucrare.
Apa, dac st, se mpute, dar dac curge si rtceste prin toate coclaurile, si
pstreaz prospetimea; Iierul, dac rmne neIolosit, devine moale si
neIolositor, mncat Iiind de multa rugin. Iar cel cu care se lucreaz este
mult mai Iolositor si mai bun, nelucind cu nimic mai putin ca argintul. Si
dac ar privi cineva pmntul nelucrat, nu ar vedea s scoat ceva bun, ci
doar ierburi rele si spini si mrcini si copaci Ir rod. Iar cel lucrat este
ncrcat de roade bogate. Si Iiecare lucru din cele ce sunt ca s zicem ntr-
un cuvnt se stric din pricina nelucrrii, iar prin Iolosirea conIorm cu
ratiunea sa, devine mai bun.
Stiind, dar, toate acestea ct vtmare vine din nelucrare, dar ct
cstig vine din lucrare de prima s Iugim, iar de cealalt s ne apropiem cu
osrdie, nct si viata aceasta s o trim cu bun cuviint, s hrnim din ale
noastre si pe cei ce au trebuint si, Icndu-ne suIletele noastre mai bune, s
avem parte de bunttile vesnice. (Imbrtiati pe !riscilla i quila i cele
urmtoare, cuvntul I, n vol. Catehe:e maritale, p. 158)
ADAM (starea primordial)
,C toate animalele erau supuse omului, o spune Scriptura. Ascult!
Si a adus Dumne:eu la dam 1iarele i toate necu;anttoarele, s ;ad ce
nume le ;a pune (Fac., 2, 19). Cnd Adam a vzut animalele alturea de el,
n-a Iugit, ci, ca un stpn, care pune nume robotilor de sub stpnirea sa, asa
a dat si el nume tuturor Iiarelor. Si numele pe care l-a dar dam, acela a 1ost
numele animalului (Fac., 2, 19), spune Scriptura. Acesta este semnul
stpnirii. Asta e pricina c Dumnezeu vrnd s-i arate lui Adam c e stpn
peste toate cele vzute, i-a dat s pun nume animalelor. Dovada aceasta e
ndestultoare s arate c la nceput animalele nu nIricosau pe om. Dar mai
este si o alt dovad, nu mai nensemnat dect aceasta, ci chiar cu mult mai
puternic.
Care este dovada?
Vorbirea sarpelui cu Iemeia. Dac sarpele l-ar Ii nspimntat pe
om, Iemeia n-ar Ii rmas locului la vederea sarpelui, n-ar Ii primit sIatul lui,
n-ar Ii vorbit cu el cu atta liniste, ci ndat ce l-ar Ii zrit s-ar Ii spimntat
si ar Ii Iugit. Asa, ns, vorbeste si nu se teme. Nu era pe lume Iricos. Dar
cnd a intrat n lume pcatul, i s-a luat omului si cinstea si stpnirea.
(Omilii la Facere, omilia IX, IV, n col. PSB, vol. 21, pp. 110-111)
89
,Ai vzut ce vietuire lipsit de nevoi si de necazuri? Ai vzut ce viat
minunat? Ca un nger tria omul pe pmnt; era mbrcat cu trup, dar nu era
supus nevoilor trupesti. Ca un mprat, mpodobit cu purpur si diadem,
mbrcat n porIir, asa se desIta omul n rai, avnd cu nlesnire totul din
belsug. (Omilii la Facere, omilia XIII, IV, n col. PSB, vol. 21, p. 153)
,Si a luat Domnul Dumne:eu pe omul pe care l-a 1cut i l-a pus in
raiul des1trii. N-a Iost simplu: In rai, ci a adugat: al des1trii, ca s ne
arate covrsitoarea plcere de care avea s se bucure omul datorit locuintei
lui. Si dup ce a spus: L-a pus pe el in raiul des1trii, a adugat: ca s-l
lucre:e i s-l p:easc. Si aceasta este semnul unei mari purtri de grij.
Dar pentru c locuirea n rai l umplea pe Adam de toat desItarea, pentru
c era ncntat de privelistea pe care o vedea si de bucuria ce i-o ddea
aceast desItare, de aceea, pentru ca omul s nu alunece din pricina
covrsitoarei tihne si desItri C lene;irea duce la orice pcat (Int. Sir.,
33, 32) Dumnezeu i-a poruncit s lucreze raiul si s-l pzeasc.
Dar as putea Ii ntrebat: Raiul are nevoie s Iie lucrat?
Nu spun asta! Dar Dumnezeu a vrut ca omul s aib deocamdat
putin grij de paza raiului si de lucrarea lui. Dac omul ar Ii Iost cu totul
scpat de oboseal, ndat ar Ii alunecat spre trndvie din pricina marii lui
tihne; asa, ns, mplinind o munc lipsit de durere si de greutti, putea Ii
mai ntelept. La Iel, cuvntul ca s-l p:easc, n-a Iost adugat Ir rost.
Cuvntul acesta este cuvnt de pogormnt; s-a spus ca omul s poat sti c
este supus unui Stpn, Care, dndu-i o att de mare desItare, i-a dat odat
cu desItarea si pzirea raiului. (Omilii la Facere, omilia XIV, II, n col.
PSB, vol. 21, p. 158)
,Ce cinste poate Ii mai mare dect cinstea dat de Dumnezeu? I-a dat
s locuiasc n rai, s se ncnte de Irumusetea celor vzute, s se bucure de
privelistea raiului si s culeag mare plcere de pe urma acestei desItri.
Gndeste-te ce minunat era s vezi pomii plini de roade, Ielurimea Ilorilor,
varietatea, bogtia Irunzelor si toate celelalte cte era Iiresc s Iie n rai, si
ntr-un rai sdit de Dumnezeu! De aceea dumnezeiasca Scriptur, lund-o
nainte, a spus: rsrit inc din pmant tot pomul 1rumos la ;edere i bun
la mancare (Fac., 2, 9), ca s putem sti c omul, bucurndu-se de att de
mare belsug, a clcat sIatul ce i s-a dat, din pricina marii lui nenIrnri si
trndvii. Gndeste-mi-te, iubite, la cinstea covrsitoare cu care a Iost
nvrednicit! I s-a druit n rai mas proprie si deosebit, ca s nu cread c
are si el aceeasi hran cu animalele! I s-a druit s locuiasc n rai ca un
mprat si s se desIteze de cele de acolo si, ca un stpn, s Iie desprtit de
90
animalele puse n slujba lui. (Omilii la Facere, omilia XIV, IV, n col. PSB,
vol. 21, pp. 160-161)
,C dup clcarea poruncii a trit brbatul cu Iemeia; pn atunci
triau n rai ca ngerii; nu erau aprinsi de poIt, nu erau asaltati de alte
patimi, nu erau supusi nevoilor Iirii, ci au Iost Icuti cu totul nestricciosi si
nemuritori, c nici nu aveau nevoie de mbrcminte:
Erau, spune Scriptura, amandoi goi i nu se ruinau (Fac., 2, 25).
Nu intrase nc pcatul si neascultarea; erau mbrcati cu slava cea de
sus; de aceea nici nu se rusinau; dup clcarea poruncii, ns, a intrat si
rusinea si au cunoscut c sunt goi. (Omilii la Facere, omilia XV, IV, n col.
PSB, vol. 21, pp. 172-173)
,Cnd m gndesc la Ielul de viat pe care Dumnezeu l-a druit
omului, Icndu-i att de bogate bineIaceri; cnd m gndesc mai nti c,
nainte de Iacerea lui, Dumnezeu a adus la Iiint pentru el toat podoaba
zidirii, c l-a Icut mai trziu s se bucure de toate cele vzute; cnd m
gndesc apoi c Dumnezeu a poruncit s se Iac raiul, pentru c a voit ca
omul s locuiasc n el, c l-a desprtit de animalele necuvnttoare, c i-a
dat putere asupra tuturor si i-a poruncit s le pun nume tuturor, asa cum
pune nume un stpn robilor si supusilor, cnd m gndesc, apoi, c Adam
singur avea nevoie de un ajutor de aceeasi Iiint cu el, ca s-i tie tovrsie, si
c Dumnezeu nici asta n-a lsat-o la o parte, ci a Icut-o pe Iemeie n chipul
n care a voit si i-a ncredintat-o lui si c odat cu toate acestea i-a druit si
vrednicia proIetiei; cnd m gndesc, apoi, c dup aceste nespuse
bineIaceri i-a druit si binele cel mai mare din toate, anume c l-a scpat de
toate grijile trupului, c l-a Icut s nu aib nevoie nici de haine, nici de vreo
alt trebuint, ci c a voit, dup cum spuneam mai nainte, ca omul s
triasc pe pmnt ca nger pmntean. (Omilii la Facere, omilia XV, IV,
n col. PSB, vol. 21, p. 173)
,Dumnezeu i-a druit omului dintru nceput viat ngereasc, l-a
umplut de mii si mii de bineIaceri si pe lng toate celelalte l-a mai
nvrednicit si cu har proIetic. V-am spus toate acestea ca atunci cnd veti
vedea trndvia omului dup attea bineIaceri, s nu mai aruncati vina pe
Dumnezeu, ci s puneti totul n sarcina omului. El nsusi a Iost luisi pricina
tuturor relelor (...) el a Iost pricina pierderii attor bunuri si a osndei pe care
a suIerit-o din pricina neascultrii. Omilii la Facere, omilia XV, IV, n col.
PSB, vol. 21, p. 173)
91
,Gndeste-te la covrsitoarea lor Iericire! Erau mai presus de toate
cele trupesti; ca si cum ar Ii Iost n cer asa triau pe pmnt; erau n trup, dar
nu ndurau cele trupesti; n-aveau nevoie nici de cas, nici de acoperis, nici
de haine; de nimic de toate acestea! Si nu Ir rost, nici n zadar ne-a spus
dumnezeiasca Scriptur lucrul acesta, ci ca s cunoastem ce viat lipsit de
dureri duceau cei dinti oameni n rai, ca s cunoastem traiul lor Ir durere
si, ca s spun asa, starea lor ngereasc, pentru ca atunci cnd vom vedea c
au pierdut totul, c din att de bogati au ajuns n neagr srcie, s punem
totul pe seama trndviei lor. (Omilii la Facere, omilia XVI, I, n col. PSB,
vol. 21, p. 176)
,. gndeste-te, c la nceput nici una din Iiarele Icute nu erau
nIricostoare nici brbatului, nici Iemeii, ci toate li se supuneau si-i
recunosteau stpnia; erau blnde si supuse si Iiarele slbatice, asa cum sunt
acum cele domestice. (Omilii la Facere, omilia XVI, I, n col. PSB, vol. 21,
p. 177)
,El (Dumnezeu n.n.) a voit, dintru nceput, ca omul s triasc n
rai, s aib o viat lipsit de dureri, scpat de osteneli, s duc o viat ntru
nimic inIerioar ngerilor si puterilor celor netrupesti, desi era mbrcat cu
trup, si s Iie mai presus de nevoile trupesti. (Omilii la Facere, omilia
XXVII, I, n col. PSB, vol. 21, p. 332)
,,. mpreun-vorbirea cu Dumnezeu, nengrijirea vietii, izbvirea de
scrbe, de griji, de necazuri si toate celorlalte, toate acestea zic erau tainele
nemuririi. Adam nu avea nevoie nici de haine, nici de cas sau de altceva de
acest Iel, ci el locuia mai mult cu ngerii; multe de-ale viitorului le prevedea
si era plin de ntelepciune. Ceea ce Dumnezeu Icuse pe ascuns de dnsul si
Ir stiinta lui vreau s zic despre Eva, Iemeia lui aceea el a cunoscut-o
ndat, cci zicea: ceasta este os din oasele mele i trup din trupul meu
(Fac. 2, 23). Durerea ns si necazul mai pe urm au venit, mai pe urm
sudoarea, mai pe urm rusinea, si Irica, si lipsa de ndrznire. La nceput nu
era nici ntristare, nici durere si nici suspin. ns el nu a rmas n acea
vrednicie. (Comentariile sau Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni,
omilia XVII, p. 177)
,Cci trupul acela nu era vremelnic si supus stricciunii, ci ca o statuie
de aur iesit proaspt din cuptor si strlucind de-ti lua ochii; asa era trupul
acela slobod de orice stricciune, nici trudit de munc, nici ntinat de
92
sudoare, nempresurat de griji si de mhnire, nici suIerind de ceva care s-i
aduc stricciune. (!redicile despre statui, Partea a II-a, predica a XI-a, pp.
8-9)
,Adam si Eva triau Ir cstorie. Erau n rai ca n cer si se desItau
de prietenia lui Dumnezeu. Erau izgonite din suIletul lor dorinta de
mpreunare, zmislire, durerile nasterii, nasterea de copii, orice Iel de
stricciune. Ca un curs de ap limpede izvort dintr-un izvor curat era viata
lor n rai, mpodobit cu Iecioria. (Despre Feciorie, 14, n vol. Despre
Feciorie, pologia ;ietii monahale, Despre creterea copiilor., p. 26)
,La nceput, era temut de toate animalele si Iiarele slbatice;
Dumnezeu le-a adus pe toate n Iata omului si nici una nu ndrznea s-l
vatme sau s-l atace, deoarece vedea c n om strluceste chipul mprtesc
al lui Dumnezeu. Dar cnd, prin pcat, a ntunecat acele trsturi
dumnezeiesti, Dumnezeu l-a dat jos de pe tronul su. (Despre Feciorie, 46,
n vol. Despre Feciorie, pologia ;ietii monahale, Despre creterea
copiilor., p. 82)
,,Cci dup ce l-a plsmuit pe cel nti zidit, de ndat, chiar dintru
nceput, l-a slsluit n rai si l-a druit cu acea viat
74
Ir de chinuri,
lsndu-l s se nIrupte din toate cele din rai n aIar de un singur pom.
(Omilia aceluiai ctre cei ce urmea: a 1i luminati i lmurire clar a celor
s;arite in chip simbolic i inchipuite in dumne:eiescul bote:, n vol.
Catehe:e baptismale, p. 45)
ADAM (grdina Edenului)
,Iar cuvntul Eden nseamn pmnt virgin. Asa era pmntul acela n
care Dumnezeu sdise raiul: sdit Dumne:eu raiul in Eden, ctre rsrit
(Fac., 2, 8), ca s cunosti c raiul n-a Iost lucrul minilor omenesti. Pmntul
era virgin; nu intrase plugul n el, nu se deschisese n brazde, si a odrslit
numai la porunc pomii aceia, Ir s cunoasc minile plugarului. De asta l-
a numit Eden, pentru c era pmnt virgin. Pmntul acesta virgin a Iost o
nchipuire a slvitei Fecioare. Dup cum acest pmnt ne-a odrslit nou
raiul, Ir s primeasc seminte n el, tot asa si Fecioara ne-a odrslit pe
74
Tlcuirea Pr. Marcel Hanches: io: viata biologic a lui Adam era si ea lipsit de eIort
si chinuri. (n.s. 1, p. 45)
93
Hristos, Ir s primeasc smnt de brbat. (Despre schimbarea numelor,
cuv. II, n vol. Despre schimbarea numelor. Despre rbdare. Despre
milostenie., p. 31)
,Cnd dar te va ntreba iudeul: Cum a nscut Fecioara?, ntreab-1 si
tu: Cum a nscut pmantul cel ;irgin acei minunati pomi? C pmnt virgin
se traduce Eden n limba evreiasc! Iar dac cineva nu crede, s ntrebe pe
cei ce cunosc limba evreiasc, si vor vedea c aceasta-i tlmcirea
cuvntului Eden. (Despre schimbarea numelor, cuv. II, n vol. Despre
schimbarea numelor. Despre rbdare. Despre milostenie., p. 31)
ADAM (lucrarea lui Adam n Eden)
,Cci, nainte de pcat, cnd Adam se bucura de mult libertate, i s-a
poruncit s se ndeletniceasc cu oarecare lucrare a pmntului, nu prea grea
- ce-i drept - nici cernd mult trud, dar aducnd cu sine mult
ntelepciune... L-a pus pe dansul ca s lucre:e i s p:easc raiul (Facerea
2, 15). (!redicile despre statui, Partea a II-a, predica a XIX-a, p. 157)
ADAM (primii oameni triau n bun pace cu animalele)
,Fiarele aveau Iric si cutremur de om ca de un stpn, si se plecau n
Iata lui - iar dup ce am czut din ndrznirea ctre Dumnezeu si din cinste,
din pricina aceasta am ajuns s avem Iric noi de ele.
De unde se vede acest lucru? Dumnezeu a adus Iiarele la Adam s
vad ce nume le va pune: si n-a Iugit Adam, ca unul care se temea, ci le-a
pus nume tuturor ca unor robi supusi. Acesta este simbol al stpnirii: de
asta si Dumnezeu, vrnd s-i arate si prin aceasta care e pretul stpnirii pe
care i-o druise, l-a pus s dea nume Iiarelor, si numele puse le-au rmas -
Iiindc Scriptura spune: Tot ce a numit dam, acesta e numele lor (Fac., 2,
19). Acesta e un semn c primul nu avea Iric de Iiare mai nainte de cdere,
iar al doilea, mai limpede ca primul, este mpreun-vorbirea sarpelui cu
Iemeia, c dac oamenii s-ar Ii temut de Iiare, n-ar Ii rmas pe loc Iemeia
vznd sarpele, ci s-ar Ii pus pe Iug; n-ar Ii primit sIatul lui, nu ar Ii stat de
vorb cu atta lips de Iric, ci ndat s-ar Ii speriat si ar Ii Iugit. Dar iat, st
de vorb si nu se teme - c nc nu Iiinta teama aceasta ... (Cele dintai
omilii la Facere, cuvntul al treilea, pp. 39-40)
ADAM (numele ,Adam)
94
, -Pentru ce, dar, 1-a numit asa?
- Ca s-i arate, prin numele ce-l poart, nimicnicia Iirii sale.
Ca ntr-un stlp de aram a spat n numele su nimicnicia Iirii sale, ca
s-i Iie numele dascl de smerenie, ca s nu-si Iac o idee mai mare de
valoarea sa. Noi stim bine c suntem pmnt; o stim chiar din viat. Adam
ns nu vzuse pe nimeni mort naintea lui, nu vzuse pe nimeni desIcut n
pulbere. Frumusetea trupului lui era asa de mare, nct era ca a unei statui de
aur iesit acum din cuptor. Asa strlucea trupul lui! Deci, ca nu cumva
Irumusetea chipului s-l Iac s se truIeasc, i-a dat n schimb un nume n
stare s-i Iie dascl de smerenie. Avea s se apropie si diavolul de el si s-i
vorbeasc de mndrie. Avea s-i spun: Jeti 1i ca nite dumne:ei (Fac., 3, 5).
Deci, ca s nu-si nchipuie niciodat c este egal cu Dumnezeu, - gndindu-
se la numele su care-i arta c este pmnt -, de aceea Dumnezeu ocup
mai dinainte cugetul lui cu numele, pentru ca prin numele acesta s-i dea
destul trie spre a ndeprta ispita cea viitoare a vicleanului diavol.
Amintindu-i de nrudirea lui cu pmntul si artndu-i toat nobletea Iirii
sale, aproape c i grieste asa: Dac ti se ;a spune c ;ei 1i ca un
Dumne:eu, adu-ti aminte de numele tu, i ;ei lua destul indemn ca s nu
primeti s1atul' du-ti aminte de mama ta, din inrudirea aceasta cunoate-ti
nimicnicia, nu ca s cunoti smerenia, ci ca s nu 1ii niciodat cuprins de
mandrie' Din aceast cauz si Pavel spunea: Cel dintai om, Adam, este din
pmant, pmantesc. Tlmcindu-ne ce nseamn Adam, a spus: este din
pmant, pmantesc, omul cel de-al doilea este (Domnul) din cer (I Cor., 15,
47). (Despre schimbarea numelor, cuv. II, n vol. Despre schimbarea
numelor. Despre rbdare. Despre milostenie., pp. 32-33)
ADAM (pune nume animalelor, el Iiind stpnul lor)
,AIl, deci, din punerea numelor animalelor, c omul era plin de
mult ntelepciune. Si le-a adus la dam s ;ad ce nume le ;a pune.
Dumnezeu Iace asta voind s ne dea dovad de mult ntelepciune a lui
Adam. Si iarsi spune: Si numele pe care l-a pus dam su1letului ;iu, acela
a 1ost numele lui.
Dar lucrul acesta s-a Icut nu numai pentru ca s aIlm de
ntelepciunea lui Adam, ci ca s ni se arate, prin punerea numelor, c omul
este stpnul lor. Si oamenii obisnuiesc s Iac la Iel ca s arate c sunt
stpni: atunci cnd cumpr robi, le schimb numele. De aceea Dumnezeu
l pregteste pe Adam ca pe un stpn, s pun nume tuturor animalelor.
Nu trece cu usurint, iubite, pe lng cele spuse! Gndeste-te ct de
mare i era ntelepciunea lui Adam, ca s poat pune nume attor neamuri de
95
psri, de trtoare, de Iiare, de dobitoace si tuturor celorlalte animale,
domestice si slbatice, celor care triesc n ap, celor care ies din pmnt,
ntr-un cuvnt tuturor animalelor si s pun Iiecrui neam de animale numele
lui propriu si potrivit. Tot numele, spune Scriptura, pe care l-a pus dam
su1letului ;iu, acela a 1ost numele lui. Ai vzut putere desvrsit? Ai vzut
autoritate de stpn? Pe lng toate celelalte, gndeste-te si la aceea c au
venit la Adam cu toat supunerea, ca la un stpn, ca s primeasc nume, si
leii si panterele si viperele si scorpiile si serpii si toate celelalte Iiare mai
slbatice dect acestea. Si omul nu s-a temut de nici una din ele.
S nu osndeasc nimeni Ipturile create de Stpn si s-si ascut
limba mpotriva Creatorului, dar mai bine spus, mpotriva capului lui si s
spun acele netrebnice cuvinte: !entru ce au 1ost 1cute 1iarele slbatice?
Punerea numelor ne arat bine c toate Iiarele slbatice, la Iel ca acelea
blnde, au recunoscut c omul le e stpn si ele i sunt roabe. Numele dat
atunci animalelor dinuieste pn astzi, iar Dumnezeu a ntrit asta, ca s
ne aducem aminte necontenit si de cinstea pe care a primit-o omul de la
nceput de la Stpnul universului, cnd toate animalele i erau supuse, si s
ne aducem aminte si de pierderea acestei cinste. S ne aducem aminte de
toate acestea, ca s-i atribuim omului vina c, prin pcat, si-a tiat puterea
ce-o avea asupra animalelor. (Omilii la Facere, omilia XIV, V, n col. PSB,
vol. 21, pp. 163-164)
,Si ca s te ncredintezi c era umplut de ntelepciune duhovniceasc,
auzi dovada.
adus Dumne:eu la el 1iarele ca s ;ad ce nume le ;a pune. i cum
le-a numit pe ele dam, acesta numele lor. Gndeste-te, dar, de ct
ntelepciune era umplut, c a putut s pun nume attor soiuri de vietti asa
de Ielurite si deosebite dobitoacelor, trtoarelor, psrilor si nc pentru
Iiecare n parte: c Dumnezeu a primit punerea numelor si n-a vrut s le
stearg, asa nct numele acelea au rmas neschimbate ceea ce dovedeste
c Adam nu a gresit, Iiindc Scriptura zice: tot, cum le-a numit dam, acesta
este numele lor. (Cele dintai omilii la Facere, cuvntul al saselea, p. 79)
ADAM (pomul cunostintei binelui si rului din Eden)
,Mi se poate, ns, spune:
Dar iat, Scriptura a numit pomul acesta pomul cunostintei binelui si
rului!
Stiu si eu! Dar dac ai vrea s ntelegi Ielul n care obisnuieste s
vorbeasc dumnezeiasca Scriptur, ai sti pentru ce a dat acest nume pomului.
96
N-a Iost numit asa pentru c avea calitatea de a da cunostint, ci pentru c el
a prilejuit clcarea poruncii si, deci, prin el a intrat n om constiinta pcatului
si rusinea. Pentru asta a Iost numit asa. Dumnezeiasca Scriptur obisnuieste
s dea nume locurilor de la ntmplrile ce s-au petrecut n acele locuri.
Deci, dumnezeiasca Scriptur a numit pomul acesta pomul cunostintei
binelui si rului pentru c el avea s Iie prilej al clcrii sau pzirii poruncii.
(Omilii la Facere, omilia XVI, VI, n col. PSB, vol. 21, p. 185)
,Voi vorbi mai nti despre pomul cunoasterii binelui si rului, ca s
lmurim dac din el s-a Icut lui Adam cunostinta binelui si rului, sau dac
si mai nainte de a mnca din el stia s Iac aceast deosebire. Deci, as
cuteza s zic c si mai nainte de a mnca stia s Iac deosebirea asta: c
dac nu ar Ii stiut ce este bun si ce este ru, ar Ii Iost mai dobitoc dect
dobitoacele, si el, stpnul, ar Ii Iost mai lipsit de minte dect slugile; cci
cum n-ar Ii un lucru nelalocul lui ca oile si caprele s stie ce verdeturi le sunt
de trebuint si care le sunt otrvitoare si s nu dea nval la orice le cade n
Iat, ci s Iac deosebire si s stie limpede ce le vtma si ce le este de Iolos,
iar omul s Iie lipsit de o asemenea paz? Pi dac nu ar Ii avut-o, n-ar Ii
Icut doi bani, ci mai netrebnic dect toate viettile ar Ii Iost: cci ar Ii Iost
cu mult mai de dorit pentru el s petreac n ntuneric si s i se scoat ochii
si s Iie lipsit de lumin dect s nu stie ce-i bine si ce-i ru, c dac lipsesti
viata noastr de aceast cunostint, ne-ai rpit viata cu totul si ai umplut
toate de mult ncurctur - Iiindc ne deosebim de dobitoace si suntem mai
buni dect Iiarele prin Iaptul c stim ce e rutatea si ce-i virtutea, si
cunoastem ce este ru, si nu suntem n nestiint de ce e bine. Iar dac stim
asta acum - si nu doar noi, ci si scitii si ceilalti barbari - cu mult mai mult o
stia omul dinainte de pcat; si nu avea cum s rmn desert de culmea
bunttilor cel cinstit cu attea cinstiri - cum ar Ii chipul, asemnarea si
celelalte binecuvntri, Iiindc nu cunosc binele si rul doar cti sunt din Iire
lipsiti de minte - iar Adam era umplut de ntelepciune mult, si n stare s
Iac deosebire ntre acestea dou. (Cele dintai omilii la Facere, cuvntul al
saselea, pp. 77-79)
,Deci, cel care stia asemenea lucruri, spune-mi, nu stia ce-i bine si ce-
i ru? Dar ce noim ar avea asta? C dac nu stia ce-i bine si ce-i ru nainte
de a mnca din pom, ci a aIlat dup ce a mncat din el, pcatul s-a Icut lui
dascl de ntelepciune, si sarpele a Iost nu amgitor, ci sItuitor spre cele de
Iolos, Icndu-l pe om din Iiar ce era. Dar nu este asa, nu - Iereasc
Dumnezeu! C dac nu stia ce-i bun si ce-i ru, cum putea primi porunca?
ntruct nimeni nu d lege celui care nu stie c este rea clcarea legii; iar
97
Dumnezeu a dat lege, si pe cel care a clcat-o l-a pedepsit: si nu ar Ii Icut
nici unul din aceste lucruri de nu l-ar Ii Icut dintru nceput cunosctor al
virtutii si al ruttii. Vezi cum din toate prtile ni se dovedeste c nu dup ce
a mncat din pom a cunoscut binele si rul, ci cunostea acestea si mai
nainte? (Cele dintai omilii la Facere, cuvntul al saselea, pp. 80-81)
,Chiar n acelasi chip stia si Adam c este bun ascultarea si rea
neascultarea; iar mai trziu a aIlat si mai limpede - cnd, gustnd din pom, a
Iost aruncat aIar din rai si a czut din Iericirea aceea. Deci, dup ce a czut
n pedeaps pentru c a gustat din pom n ciuda oprelistii puse de
Dumnezeu, pedeapsa l-a nvtat mai limpede, prin cercare, ct de ru e s nu
asculti de Dumnezeu si ct bine e s asculti de El. De aceea se cheam
pomul al cunotintei binelui i rului. Dar pentru ce se cheam pomul al
cunotintei binelui i rului, dac 1irea pomului nu in sine a;ea cunotinta
binelui i rului, ci din pedeapsa pentru neascultarea s;arit in pri;inta
pomului a in;tat omul mai desluit cum e cu binele i cu rul? Fiindc
Scriptura are obiceiul acesta: ca atunci cnd are loc vreun lucru s dea
numire dup acel lucru locurilor si timpurilor n care s-a petrecut el. Si ca s
Iie mai limpede ce spun, v voi lmuri printr-o pild. Isaac a spat cndva
puturi; vecinii au ncercat s strice puturile acestea; s-a ntmplat acolo
oarecare sIad, si a pus numele putului: Jrafb (Fac., 26, 21) - nu Iiindc ar
Ii nutrit putul vreo ur, ci Iiindc sIada s-a Icut cu privire la el. Asa si
pomul se numeste al cunotintei binelui i rului: nu Iiindc ar Ii avut el
aceast cunostint, ci Iiindc prin el s-a Icut ntemeinicirea cunostintei
binelui si a rului. Alt pild: a spat put Avraam, iar Avimeleh i-a Icut
necazuri; apoi s-au ntlnit, au curmat dusmnia si, schimbnd ntre ei
jurminte, au pus putului cu pricina numele de Fantana furmantului (Fac.
21, 31) - nu Iiindc ar Ii jurat putul, ci Iiindc jurmntul se Icuse cu privire
la el.
Vezi c nu locurile sunt pricin lucrurilor, chiar dac iau numele lor
? (Cele dintai omilii la Facere, cuvntul al saptelea, pp. 92-93)
,Iacov a vzut ngeri ntmpinndu-l si tabra lui Dumnezeu, si a pus
locului numele de Tabr. Desi nu era locul tabr, totusi s-a chemat
Tabr, Iiindc acolo a vzut Iacov tabra. Vezi c locul si-a primit numele
de la lucrul ntmplat n el? La Iel si cu pomul cunostintei binelui si rului:
se cheam astIel, nu Iiindc ar Ii cuprins cunoasterea binelui si rului, ci
Iiindc prin el s-a Icut dovedirea cunoasterii binelui si rului, punerea la
ncercare a ascultrii. (Cele dintai omilii la Facere, cuvntul al saptelea, pp.
93-94)
98
ADAM (pomul vietii din raiul desItrii)
,Si acum, ca nu cum;a s-i intind mana i s ia din pomul ;ietii i
s mnance i s triasc in ;eci.
Cu alte cuvinte Dumnezeu spune asa: !entru c omul a dat do;ad de
mare nein1ranare, clcand porunca ce i s-a dat, a afuns muritor, de aceea,
ca omul s nu mai indr:neasc iari s mnance i din pomul cellalt,
care ii ddea ;iat ;enic, i deci s pctuiasc ;enic, e mai bine pentru
el s 1ie scos din rai. Asadar scoaterea lui Adam din rai este mai degrab o
Iapt de purtare de grij dect de mnie. (Omilii la Facere, omilia XVIII,
III, n col. PSB, vol. 21, p. 211)
ADAM (porunca dat de Dumnezeu primilor oameni )
,Si pomul ;ietii in miflocul raiului i pomul cunotintei binelui i
rului.
Dup ce dumnezeiasca Scriptur ne-a nvtat c la porunca Stpnului
pmntul a dat tot Ielul de pomi, Irumosi la vedere si buni la mncare, a
spus: Si pomul ;ietii in miflocul raiului i pomul cunotintei binelui i rului.
Stpnul cel iubitor de oameni, ca un Creator ce era, cunostea mai
dinainte vtmarea ce avea s i se nasc omului n scurgerea vremii din
pricina tihnei lui n rai. De aceea a pus n mijlocul raiului si pomul vietii si
pomul cunostintei binelui si rului, pentru c Dumnezeu avea, nu dup mult
vreme, s-i porunceasc s nu mnnce din pomul cunostintei binelui si
rului. Scopul acestei oprelisti a Iost ca omul s poat sti c prin harul si
iubirea de oameni a lui Dumnezeu are atta Iericire si c Dumnezeu este
Stpn si Creator si al Iirii lui, si al tuturor celor vzute. (Omilii la Facere,
omilia XIII, IV, n col. PSB, vol. 21, p. 153)
,Si l-a s1tuit, spune Scriptura, Domnul Dumne:eu pe dam :icand.
Din tot pomul din rai s mnanci, dar din pomul cunotintei binelui i rului
s nu mancati din el, c in :iua in care ;eti manca din el, cu moarte ;eti
muri. Aproape c i spune: Iti cer, oare, un lucru greu i impo;rtor? Nu'
Iti ingdui s mnanci din toti pomii, numai de acesta te s1tuiesc s nu te
atingi' Iti hotrsc, ins, i o mare pedeaps, ca, inteleptit de 1ric, s
p:eti s1atul ce ti-am dat. A Icut la Iel ca un stpn darnic, care
ncredinteaz cuiva o cas mare; dar, pentru ca s-i rmn ntreag
stpnirea asupra casei, cere s i se dea un mic venit. Tot asa si Stpnul
nostru Cel iubitor de oameni, i-a ngduit lui Adam s se bucure de toti
pomii din rai, dar l-a sItuit s nu se ating de unul singur, ca s poat sti
99
omul c are un stpn de Care se cuvine s asculte si s se plece poruncilor
Lui.
Cine ar putea admira dup vrednicie drnicia Stpnului obstesc al
tuturora? De cte bineIaceri nu l-a nvrednicit pe Adam Ir s Ii Icut nc
ceva! Nu i-a ngduit s mnnce numai din jumtate din pomii raiului, nici
nu i-a poruncit s nu se ating de cei mai multi din ei si s se desIteze cu
restul, ci a voit ca Adam s mnnce din toti pomii din rai aIar de unul, din
care l-a sItuit s nu mnnce. Dumnezeu a artat cu Iapta c n-a Icut asta
pentru alt pricin, ci numai pentru ca omul s poat sti cine i-a Icut
bineIaceri att de mari.
Pe lng celelalte, uit-te, si cu acest prilej, la buntatea lui
Dumnezeu! Cu ct cinste a acoperit pe Iemeia pe care avea s-o Iac din
Adam! Nu Iusese nc adus pe lume Iemeia si Dumnezeu porunceste, ca si
cum ar vorbi amndurora: S nu mancati din el si: In :iua in care ;eti manca
din el, cu moarte ;eti muri. A artat chiar dintru nceput c brbatul si
Iemeia una sunt, asa precum zice si Pavel: Brbatul este cap 1emeii (EIes., 5,
23). Dumnezeu vorbeste, deci, ca la doi, pentru ca mai trziu, dup ce o va Ii
Icut pe Iemeie din el, brbatul s aib pricin a-i Iace si ei cunoscut
porunca lui Dumnezeu. (Omilii la Facere, omilia XIV, IV, n col. PSB, vol.
21, pp. 160-161)
,,- Pentru ce Dumnezeu le-a mai dat aceast porunc o dat ce stia c
strmosii nostri vor pctui?
- Si acestea sunt tot cuvinte diavolesti si nscociri de gnduri
necuvioase. C Dumnezeu a avut mai mare purtare de grij de oameni dac a
dat aceast porunc dect dac nu o ddea, se va vedea lmurit din cele ce
voi spune. S presupunem c Adam n-ar Ii avut o voint att de slab, asa
cum Iaptele au dovedit-o; s presupunem c n-ar Ii primit nici o porunc si
ar Ii rmas s triasc desItndu-se n rai. Spune-mi, te rog, moliciunea si
trndvia de pe urma bunului trai l-ar Ii dus la mai ru sau la mai bine? si
poate da seama orisicine c ar Ii czut n cele mai mari pcate, deoarece nu
lua seama la el nsusi. O dat ce nc nici nu era sigur c va ajunge
nemuritor, ba, dimpotriv, stia bine c aceast ndejde i era nc
ndeprtat, si totusi s-a nltat la o asa de mare mndrie si nebunie, nct s
ndjduiasc acest lucru, c va ajunge dumnezeu, desi aceast ndejde i era
ntemeiat nu pe altceva dect pe spusele diavolului care-i Igduia
ndumnezeirea, spune-mi, te rog, la ce nebunie n-ar Ii ajuns dac era sigur c
este nemuritor? Ce pcate n-ar Ii svrsit? Ar mai Ii ascultat oare vreodat
de Dumnezeu? Aducnd aceast acuzatie lui Dumnezeu, Iaci acelasi lucru ca
si cnd ai tine de ru pe cel care opreste curvia, pentru c cei crora le este
100
adresat porunca au de gnd s curveasc. Nu sunt aceste cuvinte culmea
nebuniei? S presupunem c omul n-ar Ii primit aceast porunc de la
Dumnezeu si c diavolul s-ar Ii apropiat de el si l-ar Ii sItuit s se revolte
mpotriva lui Dumnezeu; si n acest caz diavolul l-ar Ii convins Ioarte usor
pe om s o Iac. Dac, si dup ce a primit porunca lui Dumnezeu, a
dispretuit pe Dumnezeu, Care i-a dat-o, atunci, dac n-ar Ii primit nici o
porunc de la El, iute ar Ii uitat c mai are un stpn. (Despre neca:uri i
biruirea tristetii (I. Ctre Staghirie, ascetul care era chinuit de demon.
Cu;ant de s1tuire, n vol. Despre mrginita putere a dia;olului. Despre
cint., pp. 132-133)
,Atunci de ce i-a dat Dumnezeu aceast porunc lui Adam, dac stia
c o va clca? Dar tocmai Iaptul c i-a dat aceast porunc este dovada
interesului Su pentru om, interes care se arat mult mai mare dect dac n-
o ddea. S presupunem c Adam n-ar Ii primit nici o porunc de la
Dumnezeu, ci ar Ii rmas n rai trind n desItare si buntti nesIrsite.
Oare moliciunea si trndvia provenite din desItarea aceasta l-ar Ii
condus la ceva mai ru sau mai bun? Este evident pentru oricine, cred,
c ar Ii ajuns pe crestele ruttii, dac n-ar Ii avut nici o grij si nici o
limit. Cci, desi nu era nc ncredintat de nemurirea lui, ajunsese la o
asemenea mndrie si necumptare, nct ndjduia s devin Dumnezeu,
cu toate c nu avea nici o dovad c diavolul, care i-a Igduit asta,
era vrednic de crezare. V dati seama n ce punct de nechibzuint ar Ii
ajuns, dac ar Ii Iost sigur de nemurirea lui? Ar Ii existat pcat pe care s
nu-1 Iac? Ar Ii ascultat vreodat de vreo porunc a lui Dumnezeu? O
porunc a primit de la Domnul si L-a nesocotit att de mult. Dac nu i-ar Ii
dat nici o porunc, ar Ii uitat degrab c este Iptura Lui. (Din vol.
!roblemele ;ietii, p. 175)
,Pentru care lucru i-a dat Dumnezeu lui Adam porunca aceasta?
Cunoscndu-l pe el mai nainte c va cdea n pcatul neascultrii. Si pentru
ce i-a dat el lui aceast porunc? Era semn de mai mare grij dect cnd nu
i-ar Ii dat porunc. (Din vol. Mrgritarele S1antului Ioan Gur de ur, p.
134)
ADAM (diavolul invidia Iericirea primilor oameni)
,Diavolul vznd c omul era n cinste si neputnd suIeri Iericirea de
care se bucura el, nu crut nimic pentru a-l pierde. (Comentar la
E;anghelia de la Ioan, omilia XLVIII, 1, p. 232)
101
ADAM (ispitirea primilor oameni de ctre diavol)
,Si ce a Icut demonul? A gsit Iiara aceasta, adic pe sarpe, care
ntrece n ntelepciune celelalte animale, precum mrturiseste si Iericitul
Moise, spunnd: Iar arpele era cel mai intelept dintre toate 1iarele cele de
pmant, pe care le-a 1cut Dumne:eu. S-a Iolosit diavolul de sarpe, ca de o
unealt; si prin el a nselat vasul cel Ir viclesug, cel mai slab, adic pe
Iemeie, vorbind cu ea: Si a :is arpele 1emeii. (Omilii la Facere, omilia
XVI, I, n col. PSB, vol. 21, p. 177)
,Ce este c a zis Dumnezeu: S nu mancati din tot pomul raiului.
Uitati-v, aici, ct e de miastr viclenia diavolului! nItiseaz ca sIat si
ntrebare ce n-a spus Dumnezeu, ca si cum ar avea grij de ei. Asta vrea s
arate prin cuvintele: Ce este c a :is Dumne:eu. S nu mancati din tot
pomul raiului. Cu alte cuvinte acest viclean demon spune asa: !entru ce ;-
a lipsit Dumne:eu de o atat de mare des1tare? !entru ce n-a ingduit s ;
imprtiti de bunttile raiului? J-a druit s ; des1tati cu ;ederea
pomilor, dar nu ;-a lsat s mancati din ei, ca s ; 1ie plcerea i mai
mare'. (Omilii la Facere, omilia XVI, II, n col. PSB, vol. 21, p. 178)
,Mai mult, diavolul nu se multumeste cu att c rosteste cuvinte
potrivnice celor rostite de Dumnezeu, dar, ca invidios, huleste pe Creator, ca
s-si poat strecura nselciunea, ca s poat sminti pe Iemeie, spre a-si
ajunge scopul. Si spune:
Nu ;eti muri cu moarte. C tia Dumne:eu c in :iua in care ;eti
manca din el ;i se ;or deschide ochii ;otri i ;eti 1i ca nite dumne:ei,
cunoscand binele i rul (Fac., 3, 4-5).
Iat momeala ntreag! A umplut paharul cu otrav, l-a dat Iemeii; dar
Iemeia n-a vrut s vad c e aductor de moarte ar Ii putut cunoaste asta
chiar de la nceput, dac ar Ii voit . Ea nu; cnd a auzit pe diavol c pentru
aceasta i-a oprit Dumnezeu s mnnce din pom, pentru c tia c ;i se ;or
deschide ochii ;otri i ;eti 1i ca nite dumne:ei, cunoscand binele i rul, s-
a ngmIat cu ndejdea c are s ajung egal cu Dumnezeu. Si a nceput,
deci, s-si nchipuie lucruri mari. (Omilii la Facere, omilia XVI, III, n col.
PSB, vol. 21, p. 180)
,Asa l-a alungat (diavolul - n.n.) pe primul nostru printe din Paradis.
El i-a umIlat inima lui de ndejde, de o mai mare stiint si de o cinste mai
mare, si l Iace s piard ceea ce avea bucurndu-se n pace. (Comentar la
E;anghelia de la Ioan, omilia VII, 1, p. 37)
102
,,Asa cum a Icut (diavolul n.n.) la nceput cu Adam, hulind pe
Dumnezeu, c e invidios, c e pizmas. Prin cele ce-l sItuia numai c nu-i
spunea asa: Stia Dumne:eu c ;i se ;or deschide ochii, tia c ;eti 1i ca
Dumne:eu, de aceea ;-a i pi:muit, a in;idiat cinstea ;oastr mare!. Chiar
dac nu i-a spus lui Adam aceste cuvinte, totusi asta i-a dat s nteleag prin
cele ce spunea. Uit-te la viclenia lui! Dup ce diavolul a surpat hotrrea lui
Dumnezeu, dup ce i-a spus lui Adam c va avea mari buntti neascultnd
de Dumnezeu, prin deschiderea ochilor, ndumnezeirea si o cunoastere
deplin, nu i-a spus c Dumnezeu este ru pentru c l-a oprit de a mnca din
pom, ca s nu par c grieste ca dusman si vrjmas; ci ia chip de sItuitor si
purttor de grij, pentru ca s Iac bine primit reaua-i sItuire. Fapt care s-a
si ntmplat. Diavolul nimic altceva nu voia s Iac prin cele ce spunea
dect: Lepdati-; de Dumne:eu Care ;-a 1cut, c este ru i dumnos!
Nu ;rea s a;eti buntti mai mari! Dar n-a spus deschis aceste cuvinte.
Dac le-ar Ii spus, Adam si Eva ar Ii Iugit, bnuind c le e dusman. De aceea
le-a lsat pe acestea la o parte, si-a ascuns gndul si le-a dat pe ocolite sIatul
acela pierztor. (Despre soart i !ro;ident, n vol. Omilii la sracul
La:r. Despre soart i !ro;ident., cuvntul II, pp. 172-173)
,Unii spun c diavolul nu i-ar Ii amgit pe primii oameni dac nu i-ar
Ii ngduit-o Dumnezeu. Ce le vom rspunde? C, dac nu se ntmpla
aceasta, Adam n-ar Ii aIlat nicicnd ct de mari erau bunttile n care se
desIta, nicicnd nu s-ar Ii izbvit de superIicialitatea si de nestiinta lui.
Cci cel care se consider pe el att de important, nct ar putea deveni
chiar Dumnezeu, spuneti-mi, ce n-ar ndrzni un asemenea om s Iac
dac n-ar Ii cumintit n vreun Iel?
S ne nchipuim ns c diavolul n-ar Ii aprut deloc. n cazul
acesta, oare, ar Ii rmas Adam Ir de pcat? Aproape cu neputint. Cel ce
att de usor a Iost amgit de o Iemeie, degrab ar Ii czut singur n pcat,
chiar dac n-ar Ii existat diavolul. Cel ce att de lesne a Iost nselat de altul,
cu sigurant c si nainte de nselare era neatent si naiv. Diavolul n-ar Ii
reusit nimic dac Adam ar Ii Iost atent si ntelept. (Din vol. !roblemele
;ietii, pp. 174-175)
,,Cci acel viclean diavol, pizmuindu-l pentru vietuirea din rai, prin
ndejdea unei mai mari Igduieli, i-a rpit ceea ce avea n mn. Cci
Icndu-l s-si nchipuie c poate Ii egal cu Dumnezeu, i-a atras osnda
mortii. De acest Iel sunt si acum momelile lui: nu numai c ne deprteaz de
bunttile pe care le avem n mn, ci caut s ne azvrle si n prpastie.
103
(Omilia aceluiai ctre cei ce urmea: a 1i luminati i lmurire clar a celor
s;arite in chip simbolic i inchipuite in dumne:eiescul bote:, n vol.
Catehe:e baptismale, p. 46)
,Sarpele era atunci o creatur supl, gratioas, ncnttoare; pe
el si-l alege diavolul. Asa Iace el nc, asa Iace ntotdeauna, alegnd
pentru a ne nsela obiectele care ne plac cel mai mult.
Care va Ii primul asalt? nainte de toate, el caut s desIac
iubirea omului Iat de BineIctorul su. Cnd omul va iubi mai putin
si se va desIace de Dumnezeu, cderea va Ii posibil: S-a 1olosit de
aceast mainatiune ca s-i 1ac pe oameni nemultumitori. Ca urmare
a nvinuirilor urte aduse lui Dumnezeu, El si pierde prestigiul lui de
BineIctor n ochii Evei, pentru a deveni un stpn incomod si un
tiran povar: !entru ce ;-a 1i oprit Dumne:eu de la aceste 1ructe atat
de plcute?...
Eva ar Ii trebuit, indignat, s resping pe ispititor; cu totul
dimpotriv, ea i rspunde si-l ncurajeaz ca s aduc noi ncercri si
s-i opun nc mai ndrznete minciuni. O curiozitate nesntoas
ncepe s apar: bnuiala, o bnuial nebun, continu si o agraveaz.
Nu ;eti muri. AstIel, Dumnezeu este acuzat de minciun, cuvntul este
ntors cu ndrzneal n ndoial, amenintarea lui este de nici un eIect,
si omul nu mai are de ce se teme de dreptatea divin. Lucrurile s-au
schimbat ele dup sapte mii de ani, si diavolul se Ioloseste de alte
nselri pentru a ne adormi?
Iat c adncul si ntredeschide ultima lui adncime, nvingtor
n toate luptele lui anterioare, diavolul i d omului ultima btlie, si
ispita ngrozitoare pe care i-o prezint lui va strbate de acum nainte
toate veacurile, se va ntinde printre toate generatiile, si va nmulti
ravagiile ei si ne va pierde n cea mai hidoasa necredint. Este omul
care se Iace egal cu Dumnezeu! Omul care nu-i mai recunoaste lui
Dumnezeu nici o autoritate, nici o stpnire, omul tipnd n mndria
lui nebun: Cine este stpanul nostru?, omul strignd cu glasul deicid:
Nici Dumne:eu, nici stpan', omul ntr-un cuvnt, Icndu-se pe sine
dumnezeu pentru a-1 detrona pe Dumnezeu! (Din vol. Bogtiile
oratorice, pp. 287-288)
ADAM (cderea n pcat a primilor oameni)
,Nu n zadar, nici Ir de rost a adus Dumnezeu Iiarele si psrile n
Iata lui Adam, ca s le pun nume, ci pentru cele ce aveau s se ntmple nu
104
dup mult vreme. Dumnezeu, cunoscnd mai dinainte cele ce aveau s se
ntmple, prin cuvintele acestea ale Scripturii ne arat marea ntelepciune pe
care a druit-o omului creat de El, pentru ca atunci, cnd va clca porunca
cea dat lui de Dumnezeu, s nu socotesti c a clcat-o din nestiint, ci s
poti sti c a czut din pricina trndviei. (Omilii la Facere, omilia XIV, V,
n col. PSB, vol. 21, pp. 162-163)
,Si a pus dam spune Scriptura nume tuturor dobitoacelor i
tuturor psrilor cerului i tuturor 1iarelor pmantului (Fac., 2, 20).
La auzul acestor cuvinte, uit-mi-te iubite, la libertatea voii omului, la
covrsitoarea lui pricepere si nu mai spune c omul nu stia ce e binele si ce e
rul! Cum s nu Iie plin de toat ntelepciunea si priceperea cel ce a putut
pune nume potrivite si dobitoacelor si psrilor si Iiarelor, cel ce n-a ncurcat
ordinea, nici n-a pus animalelor slbatice numele ce se potrivea animalelor
blnde, si nici n-a dat animalelor blnde numele potrivit celor slbatice, ci
tuturor le-a dat numele ce i s-a potrivit? (Omilii la Facere, omilia XIV, V,
n col. PSB, vol. 21, p. 164)
,A smintit (demonul n.n.) mai nti pe Iemeie, pentru c totdeauna
ea poate Ii mai usor nselat si apoi prin ea pe cel nti-zidit (pe Adam
n.n.). (Omilii la Facere, omilia XVI, II, n col. PSB, vol. 21, pp. 177-178)
,Ar Ii trebuit ca Iemeia s nteleag chiar din ncercarea diavolului
covrsitoarea lui nebunie; ar Ii trebuit s nteleag c diavolul intentionat
spune cele ce n-au Iost, c se preIace c are grij de ea, ca s poat aIla ce
porunc le-a dat Dumnezeu si s-i duc astIel la clcarea poruncii. Femeia
putea, dar, s-si dea seama de nselciune si s-i ntoarc spatele, s nu
asculte vorbele lui de prisos si s n-o pogoare la atta smerenie, dar n-a vrut.
Ar Ii trebuit ca de la nceput s nu Ii suIerit s stea de vorb cu el, ci s Ii
vorbit numai cu acela pentru care a Iost adus la existent, numai cu acela
care era de aceeasi vrednicie cu ea si cruia i s-a dat ca ajutor. Dar pentru c
a Iost trt, nu stiu cum, de a stat de vorb cu sarpele si a primit de la sarpe,
ca printr-o unealt, pierztoarele cuvinte ale diavolului, ar Ii Iost Iiresc ca
ndat ce a vzut c se contrazic cuvintele lui, c d o alt porunc dect
Creatorul ei, si c grieste alte cuvinte, potrivnice celor spuse de Creatorul
ei, da, ar Ii Iost Iiresc s-i ntoarc spatele, s Iug de vorbele lui si s-i Iie
scrb de cel ce ndrznea s-si ascut limba mpotriva poruncii date lor de
Dumnezeu. Femeia, ns, din pricina marii ei neatentii, nu numai c nu i-a
ntors spatele, ba i-a mai si descoperit ntreaga porunc si a aruncat naintea
porcului mrgritarele.. (Omilii la Facere, omilia XVI, II, n col. PSB,
105
vol. 21, p. 178)
,Dar, acum, dup ce a Iost nselat de aceast Iiar viclean,
spunndu-i-se c nu numai c nu vor muri, ba dimpotriv, vor ajunge egali
cu Dumnezeu, atunci ndejdea Igduintei a mpins-o s mnnce din pom;
n-a vrut s rmn n hotarele ei, ci a socotit mai vrednic de credint pe
dusmanul si vrjmasul mntuirii noastre dect cuvintele lui Dumnezeu; dar a
aIlat, prin ea nssi, nu dup mult vreme, c pierztor Iusese sIatul si c
mncarea din pom adusese peste ei nenorocire. (Omilii la Facere, omilia
XVI, III, n col. PSB, vol. 21, p. 181)
,Ce-ai Icut, Iemeie? Nu numai c ai primit pierztorul sIat, clcnd
legea dat de Dumnezeu si Icnd de ocar porunca, nu numai c ai Iost att
de nenIrnat c nu te-ai multumit cu atta desItare, ci ai ndrznit s pui
mna si pe rodul singurului pom, de care ti-a poruncit Dumnezeu s nu te
atingi! Te-ai ncrezut n cuvintele sarpelui, ai socotit mai vrednic de credint
sIatul lui dect porunca dat de Cel ce te-a creat! Ai Iost asa de cumplit
nselat c nici iertare nu mai meriti! Oare era de acelasi Iel cu tine cel ce ti-
a dat sIatul? Nu! Era unul din supusii ti peste care aveai putere. Pentru ce
te-ai Icut atta de rusine? Ai prsit pe cel pentru care ai Iost creat, spre
ajutorul cruia ai Iost adus pe lume, a crui prtas la vrednicie erai, cu care
erai de aceeasi Iiint si de un glas si ai primit s stai de vorb cu sarpele si
prin animalul acesta ai primit sIatul diavolului, vdit potrivnic legiuirii
Creatorului! Si nici asa nu i-ai ntors spatele, ci, cu ndejdea Igduintei lui,
ai ndrznit s mnnci din pom! Fie! Te-ai prvlit n prpastie si ai pierdut
o cinste att de mare! Dar pentru ce ai luat tovars la aceast cumplit cdere
si pe brbatul tu, pentru ce ai Iost dusman celui cruia trebuia s-i Iii de
ajutor, pentru ce pentru putin mncare ai nstrinat bunvointa lui
Dumnezeu de la el, dup ce o nstrinasesi de la tine? Ce nebunie mare te-a
dus la atta ndrzneal? Nu-ti era de ajuns c duceai o viat lipsit de
suIerinte, c aveai trup, dar nu aveai nevoie de nimic din cele trupesti? Nu-ti
era de ajuns c te bucurai de toate cele din rai, aIar de un singur pom? Nu-ti
era de ajuns c erau sub stpnirea voastr toate cele vzute, c aveati
stpnirea peste toate?. (Omilii la Facere, omilia XVI, IV, n col. PSB, vol.
21, pp. 181-182)
,Mai poti, oare, suIeri pe cei ce vor s spun c omul a avut cunostinta
binelui si rului dup ce a mncat din pom, cnd chiar nainte de a Ii mncat
era plin de atta ntelepciune si pe lng ntelepciune mai era nvrednicit si
de har proIetic? Cum mai poti gndi asta, cnd caprele, oile si toate
106
animalele stiu care iarb e bun de mncare si care e vtmtoare, cnd stiu
s se Iereasc, cu mult grij, de unele ierburi si s alerge la altele, iar omul,
Iiint cugettoare, s nu Ii stiut ce e binele si ce e rul? (Omilii la Facere,
omilia XVI, VI, n col. PSB, vol. 21, p. 185)
,Stpnul cel iubitor de oameni, vrnd s nvete pe om chiar de la
nceput c are un Creator, Care a Icut si a adus la Iiint pe toate cele ce se
vd, Care l-a Icut si pe om, a vrut prin aceast mic porunc s-i arate
stpnirea Lui. Dup cum un stpn darnic d n Iolosint cuiva o cas mare
si minunat, dar nu vrea s cear pentru asta adevratul pret, ci putin de tot,
ca el s-si pstreze stpnirea asupra casei, iar acela s stie bine c nu este
stpn pe cas, ci o Ioloseste prin harul si drnicia stpnului ei, tot asa si
Stpnul nostru a ncredintat omului toate cele vzute, i-a dat ca locuint
raiul si toate cele din rai n Iolosint; dar pentru ca nu cumva ncetul cu
ncetul s se lase trt de minte si s cread c toate cele vzute s-au Icut de
la sine si s-si nchipuie lucruri mai presus de vrednicia lui, i-a poruncit s
nu se ating de un singur pom si i-a rnduit pedeaps aspr de calc porunca,
ca s poat sti c are un Stpn si c se bucur de celelalte buntti din lume
datorit drniciei Stpnului. (Omilii la Facere, omilia XVI, VI, n col.
PSB, vol. 21, pp. 185-186)
,Pentru c omul, din pricina marii sale neluri aminte, a czut
mpreun cu Iemeia lui n aceast mare prpastie, pentru c a clcat porunca
dat lui si a gustat din pom, de aceea Dumnezeu a numit pomul aceasta pom
al cunoasterii binelui si rului. Deci nu l-a numit asa pentru c omul nu
cunostea ce e binele si ce e rul c stia ne-o arat Iemeia n vorbirea ei cu
sarpele: :is Dumne:eu, spune ea, s nu mancati din el ca s nu muriti; deci
stia c de calc porunca va Ii pedepsit cu moartea , ci l-a numit pom al
cunostintei binelui si rului, pentru c dup ce vor Ii mncat din el aveau s
Iie despuiati de slava cea de sus si aveau s simt c sunt goi, pentru c
pomul aceasta avea s Iie, s-ar putea spune, o ncercare a ascultrii sau
neascultrii lor. (Omilii la Facere, omilia XVI, VI, n col. PSB, vol. 21, p.
186)
,Dumnezeu l-a chemat chiar El pe Adam. Si a chemat Domnul
Dumne:eu pe dam i i-a :is lui. dame, unde eti?. Uit-te ct putere
au aceste cuvinte! nssi Iaptul c Dumnezeu l-a chemat arat marea si
nespusa Lui iubire de oameni; Iaptul c i-a dat lui Adam prilej s vorbeasc,
lui care era plin de rusine si nici nu ndrznea s deschid gura si s miste
limba, arat marea buntate a lui Dumnezeu; iar Iaptul c l-a ntrebat: Unde
107
eti arat, pe lng iubirea Sa de oameni, si tria acestei iubiri. Aproape c i
spune: Ce s-a intamplat? Intr-un loc te-am lsat i in alt loc te gsesc acum,
cu sla; te-am lsat imbrcat i gol te gsesc acum. Unde eti? Cum ti s-a
intamplat asta? Care talhar, care sprgtor ti-a luat aa pe neateptate
toat bogtia i te-a lsat atat de srac? Cum ti-ai dat seama de goliciunea
ta? Cine ti-a rpit acea minunat hain cu care erai imbrcat? Ce inseamn
aceast neateptat schimbare? Care 1urtun, atat de puternic, ti-a inecat
iute toat incrctura corbiei tale? Ce s-a intamplat, c incerci s te
ascun:i de Cel ce ti-a 1cut atata bine i te-a ridicat la atat de mare cinste?
De cine te temi de cauti acum s te ascun:i? Care acu:ator te urmrete?
Ce martori stau lang tine? De unde a intrat in tine atata team i 1ric?.
(Omilii la Facere, omilia XVII, III, n col. PSB, vol. 21, p. 192)
,Adam si alctuieste aproape o aprare si-I spune lui Dumnezeu:
Femeia pe care mi-ai dat-o s 1ie cu mine, ea mi-a dat din pom i am
mancat. Stiu, spune Adam, tiu c am pctuit, dar 1emeia, pe care mi-ai
dat-o s 1ie cu mine i despre care Tu ai spus. S-i 1acem lui afutor
asemenea lui (Fac., 2, 18), ea a 1ost pricina alunecrii mele' Femeia pe
care mi-ai dat-o s 1ie cu mine' M-am ateptat eu, oare, s m acopere cu
aceast ruine tocmai ea, care a 1ost creat ca s-mi aduc mangaiere? Tu
mi-ai dat-o' Tu ai adus-o la mine' Ea, dar, nu tiu de cine indemnat, mi-a
dat din pom i am mancat.
Cuvintele acestea par a Ii o aprare, dar sunt lipsite de orisice iertare.
Ce iertare meriti, i spune Dumnezeu, cand ai uitat de porunca Mea
i ai socotit mai bun darul 1emeii decat spusa Mea? Da, 1emeia ti-a dat s
mnanci, dar porunca mea i 1rica de pedeaps erau indestultoare s te
1ac s 1ugi, s nu mnanci din pom' Oare nu tiai asta? Oare n-o
cunoteai? Din grifa ce ;-o port, ;-am spus-o mai inainte, tocmai ca s nu
cdeti in aceast greeal. Deci, chiar dac 1emeia ti-a slufit la clcarea
poruncii, totui nici aa nu eti lipsit de ;in. S-ar 1i cu;enit s socoteti mai
;rednic de credint porunca ce ti-am dat i s re1u:i nu numai tu
mancarea, ci s-i 1i artat i 1emeii cat de mare e pcatul. Eti, doar, capul
1emeii, iar ea a 1ost adus pe lume pentru tine, tu, ins, stricat-ai randuiala
i nu numai c n-ai indreptat-o, dar te-ai lsat tarat i tu' Ar Ii trebuit ca
trupul s urmeze capul; s-a ntmplat ns contrarul: capul a luat-o dup trup,
asa c au ajuns cele de jos sus!. (Omilii la Facere, omilia XVII, IV, n col.
PSB, vol. 21, pp. 194-195)
,Dac n-ai Ii voit, Iemeia nu te-ar Ii putut duce pe povrnisul acesta!
Te-a rugat, oare? Nu! Ti-a vorbit, oare? Nu! A cutat, oare, s te nsele? Nu!
108
Ti-a dat; si tu ndat, cu atta usurint, ai mncat, Ir s-ti mai aduci aminte
mcar de porunca Mea; ba dimpotriv, ai socotit c vreau s te nsel; c de
asta nu ti-am ngduit s mnnci din pom, ca s nu ajungi mai mare! Cum
poate avea temei c am cutat s te nsel, cnd Eu te-am ncrcat cu attea
bineIaceri? Nu era, oare, acesta semnul cel mai mare al Iacerii de bine c ti-
am spus mai dinainte s nu mnnci din pom, ca s nu cazi n nenorocirile n
care ai czut acum? Dar tu n-ai tinut seam de nimic si iat c pe pielea ta ai
aIlat ct de mare ti-e pcatul! Deci nu da vina numai pe Iemeia ta, ci si pe
trndvia ta! (Omilii la Facere, omilia XVII, IV, n col. PSB, vol. 21, p.
195)
,Ce a rspuns Iemeia?
Sarpele m-a amgit i am mancat (Fac., 3, 13).
Iat c si ea este cuprins de mare spaim si caut s se
dezvinovteasc de greseal. Dup cum brbatul socotea c prin cuvintele:
Femeia mi-a adus, mi-a dat i am mancat, trece vina asupra Iemeii, tot asa
si ea, negsind vreo scpare, mrturiseste ce s-a ntmplat si spune: Sarpele
m-a amgit i am mancat. (Omilii la Facere, omilia XVII, V, n col. PSB,
vol. 21, pp. 195-196)
,Ai vzut c brbatul a spus: Femeia pe care mi-ai dat-o s 1ie cu
mine, ea mi-a dat i am mancat. Nici o silnicie, nici o violent! I-a dat s
aleag, s Iac ce vrea! Femeia i-a dat numai! Nu l-a silit, nu l-a Iortat. La
rndul ei, Iemeia, cnd a cutat s se apere, n-a spus: Sarpele m-a silit i am
mancat. De ce? Sarpele m-a amgit, spune ea. Dusmanul mntuirii noastre,
lucrnd prin Iiara aceea viclean, a nselat-o pe Iemeie cu sIatul; n-a silit-o,
nici n-a Iortat-o, ci prin sIatul cel pierztor a preIcut n Iapt nselciunea,
pentru c a gsit c Iemeia poate Ii nselat usor cu o nselciune lipsit de
orice iertare. Sarpele m-a inelat i am mancat.
Si bunul Stpn se multumeste cu aceste cuvinte ale lor si nu-i sileste
s vorbeasc mai mult. Dumnezeu nu i-a ntrebat pentru c nu stia, c stia, si
stia Ioarte bine, ci pentru ca s-si arate iubirea Sa de oameni. Se pogoar
pn la slbiciunea lor si le cere s-si mrturiseasc pcatul. De aceea nu-i
ntreab mai mult. Ar Ii trebuit s aIle si chipul n care au Iost nselati; dar ca
s ne arate c nu din nestiint i ntreab, se multumeste cu spusele lor.
(Omilii la Facere, omilia XVII, V, n col. PSB, vol. 21, p. 196)
,S ne Iie cderea lor leac, iar trndvia lor temei de ndreptare!
Pentru c este si mai mare pedeapsa celor ce Iac acum aceleasi pcate,
deoarece n-au vrut s se nvete minte prin pildele de mai nainte. Nici nu vor
109
primi aceeasi pedeaps cei care vor pctui la Iel cu cei dinti oameni!
(Omilii la Facere, omilia XVIII, I, n col. PSB, vol. 21, p. 207)
,,El (Dumnezeu n.n.) nu a voit ca noi s cdem din Rai c dac
voia aceasta, nu ar Ii pus n Rai la nceput pe omul pe care l-a Icut, ci
pricina este numai omul care nu a ascultat. (Comentariile sau Talcuirea
Epistolei intai ctre Corinteni, omilia XXXIV, p. 364)
,N-a stiut s se bucure cumptat de Iericirea lui, ci a jignit pe
BineIctorul su, socotindu-1 pe demonul nseltor mai vrednic de crezare
dect pe Dumnezeu, Care l pusese pe om la loc de cinste; asadar, omul a
ndjduit s ajung el Dumnezeu Icndu-si despre sine o idee mai nalt
dect era vrednic. (!redicile despre statui, Partea a II-a, predica a XI-a, p.
9)
,,Pentru ce te-ai ncrezut n cuvntul diavolului, Iemeie? Ce-ai vzut
bun la el? Nu-ti era de ajuns c era vrednic de crezut Dumnezeu, Care ti-a
dat porunc? Dumnezeu era creatorul si Ictorul tu! Sarpele, diavol si
vrjmas! Nu-l numesc ns diavol! l socoteai numai sarpe. Te ntreb: se
cdea s-l nvrednicesti pe sarpe de atta cinste nct s-i spui porunca
Stpnului?
Vezi, dar, c era cu putint ca Eva s-si dea seama de nselciune, dar
n-a voit? Dumnezeu dduse doar destule dovezi de bineIacerile pe care le
Icuse lor; le artase cu Iapta purtarea Lui de grij. Plsmuise pe om din
neIiint, i insuIlase suIlet, l Icuse dup chipul Lui, l Icuse stpn peste
toate cele de pe pmnt, i druise ajutor, l pusese n rai, i-a ngduit s se
Ioloseasc de toti pomii si l-a oprit numai de la unul. Oprelistea aceasta chiar
era spre Iolosul lui. Diavolul nu-i Icuse cu Iapta nici un bine, mare sau mic;
a ngmIat-o pe Iemeie numai cu cuvntul, a mbtat-o cu ndejdi zadarnice,
si asa a nselat-o. Cu toate acestea, Iemeia a socotit pe diavol mai vrednic de
credint dect pe Dumnezeu, desi Dumnezeu i artase prin Iapte dragostea
Lui. Diavolul nu-i dduse dect cuvinte, nimic altceva, si Iemeia l-a crezut.
Vezi deci c nselciunea s-a Icut numai din pricina prostiei si a
trndviei? Si ca s cunosti mai bine aceasta, ascult cum nvinuieste
Scriptura pe Iemeie! Scriptura nu spune: Femeia a 1ost inelat, ci J:and
pomul c este 1rumos, a mancat
(Facerea 3, 6). Prin urmare, pcatul se
datoreaz vederii Ir Iru, nu nselciunii diavolului. A Iost nvins de poIta
sa, nu de rutatea dracului. De aceea nici n-a Iost iertat; ci, cnd a spus:
Sarpele m-a inelat, atunci a si primit cea mai grea pedeaps. C era n
110
puterea ei s nu cad. (Despre mrginita putere a dia;olului, omilia a III-a,
4, n vol. Despre mrginita putere a dia;olului. Despre cint., p. 48)
,,Dar ce a Icut omul dup ce a primit bunuri att de mari si att de
nsemnate?
A socotit pe vrjmas, pe diavol, mai vrednic de crezare dect pe
Dumnezeu, Care i-a druit attea daruri; a dispretuit porunca Creatorului si a
preIerat nselciunea diavolului care s-a silit s-l nimiceasc deIinitiv si s-l
scoat dintr-odat din toate bunttile. Omul a preIerat nselciunea
diavolului nu pe temeiul unei Iapte bune, mari sau mici, Icute lui, ci numai
pe temeiul vorbei. L-a dat, oare, pierzrii Dumnezeu pe omul care a artat
nerecunostint chiar de la nceput, de la primii pasi, ca s spunem asa? Ar Ii
trebuit, dup toat dreptatea, s-l piard si s-l nimiceasc. A primit
nenumrate buntti, dar n schimbul acestora si-a nceput viata cu
neascultarea si nerecunostinta. Dumnezeu ns a continuat s-i Iac bine si
mai departe, si nu mai putin bine dect i Icuse mai nainte. (Despre
neca:uri i biruirea tristetii (I. Ctre Staghirie, ascetul care era chinuit de
demon. Cu;ant de s1tuire, n vol. Despre mrginita putere a dia;olului.
Despre cint., p. 118)
,,Cel care a Iost convins asa de usor de Iemeie, ar Ii czut prin el
nsusi iute n pcat, chiar dac n-ar Ii Iost la mijloc diavolul. Iar cderea
aceasta ar Ii Icut ca pedeapsa s-i Iie si mai mare. De altIel, ntreaga cdere
nu se datoreaz numai diavolului; Iemeia a czut n pcat si pentru c era
dorit de dorinta de a gusta din pom, Scriptura o arat prin cuvintele: Si a
;:ut 1emeia c este bun pomul la mancare i plcut ochilor la ;edere i
1rumos de a-l cunoate, i luand rodul lui, a mancat (Facerea 3, 6). Nu spun
acest lucru cu gndul de a scpa pe diavol de nvinuirile ce i se aduc, c a
uneltit mpotriva primilor oameni, ci cu gndul de a arta c strmosii nostri
dac n-ar Ii dorit ei nsisi s cad, nimeni, nici diavolul, nu i-ar Ii putut Iace
s cad. Cel care primeste cu atta usurint ispita altuia este el nsusi, chiar
nainte de ispit, un trndav si un molu. (Despre neca:uri i biruirea
tristetii (I. Ctre Staghirie, ascetul care era chinuit de demon. Cu;ant de
s1tuire, n vol. Despre mrginita putere a dia;olului. Despre cint., pp.
131-132)
ADAM (izgonirea protoprintilor din Raiul desItrii)
,Dar dac i-a scos din rai, si i-a pedepsit s triasc n osteneli, apoi
tocmai pentru, aceasta trebuie a ne nchina Lui si a-L slvi. Fiindc
111
desItarea i adusese la trndvie, El a tiat veselia lor, ngrdindu-le
trndvia cu suprare si tristete, ca astIel noi s ne rentoarcem ctre
dragostea Lui. (Omilii la Epistola ctre Romani a S1antului postol !a;el,
omilia XXIII, pp. 442-443)
,Dumnezeu trimitnd Evei o nenorocire, i-a gsit o norocire mult mai
mare. El a izgonit-o din rai, ns prin aceast izgonire ea Iu adus la
cunostinta de Dumnezeu, si prin urmare a aIlat mai mult dect a pierdut.
(Cu;ant la 26 octombrie, :iua S1antului marelui Mucenic Dimitrie, n vol.
!redici la duminici i srbtori., p. 208)
,Dumnezeu a dat omului raiul. Cnd acesta s-a artat nevrednic, l-a
izgonit de acolo, pentru ca el prin petrecerea aIar si prin pedeaps s se
ndrepte si s se Iac vrednic, de a Ii primit a doua oar n rai, ns n raiul
ceresc. Vezi acum, c Dumnezeu a Iost cu buntate ctre oameni si ntru
aceea, c i-a izgonit din rai; cci dac n-ar Ii Icut El aceasta, ei nu s-ar Ii
ndreptat si nu s-ar Ii Icut vrednici de rai. (Cu;ant la 26 octombrie, :iua
S1antului marelui Mucenic Dimitrie, n vol. !redici la duminici i
srbtori., p. 208)
,,Dac omul ar Ii rmas n cinstea din momentul creatiei si dup ce
diavolul i Igduise c va Ii asemenea lui Dumnezeu prin clcarea poruncii
(Facerea 3, 5), ar Ii czut n trei groaznice pcate. Primul, ar Ii socotit c
Dumnezeu este pizmuitor, nseltor si mincinos; al doilea, ar Ii socotit
bineIctor si prieten pe adevratul nseltor si pe tatl minciunii si al
invidiei; si, n sIrsit, al treilea, ar Ii trit mai departe numai pctuind.
Scotndu-l atunci din rai, Dumnezeu l-a scpat de aceste pcate. Tot asa Iac
si doctorii: dac las rana asa cum este, mresc, prin nmultirea puroiului,
gravitatea bolii; dac ns o taie, mpiedic naintarea inIectiei.
Ai putea ns s-mi obiectezi:
- Pentru ce spui asta? Dumnezeu nu S-a oprit numai la att; n aIar de
acestea, a mai mpovrat omul si cu sudoarea si cu munca; iar acestea alung
tihna att de rvnit de Iirea omeneasc.
- Spune-mi, te rog: Dac acum, cnd trebuie s asudm si s muncim,
nu ncetm s pctuim, ce n-am Ii ndrznit s Iacem dac Dumnezeu ne-ar
Ii lsat s trim n desItare continu, Ir s muncim deloc? Scriptura
spune: Mult rutate a in;tat lene;irea. Faptele de Iiecare zi si cele
petrecute pe vremea strmosilor nostri dau dreptate cuvintelor Scripturii.
(Despre neca:uri i biruirea tristetii (I. Ctre Staghirie, ascetul care era
112
chinuit de demon. Cu;ant de s1tuire, n vol. Despre mrginita putere a
dia;olului. Despre cint., pp. 119-120)
,,Nu datul darurilor, ci chiar luarea lor este semnul unei Ioarte mare
iubiri de oameni. Si, dac vreti, am s v dovedesc aceasta cu cele petrecute
n rai. Dumnezeu a dat omului raiul; semn al purtrii Lui de grij. Noi ne-am
artat nevrednici de dar; semn al nerecunostintei noastre. Dumnezeu a luat
darul de la niste nevrednici. Si aceasta, semn al bunttii lui Dumnezeu.
Dar m poate ntreba cineva:
- Dar ce buntate e aceea cnd iei napoi darul?
- Asteapt si-ai s auzi! Gndeste-te ce-ar Ii Icut Cain dac ar Ii trit
n rai dup ce svrsise crima! Dac dup ce czuse din vietuirea aceea
paradisiac, dac dup ce Iusese osndit la osteneal si durere si vedea
atrnat deasupra lui amenintarea cu moartea, dac atunci cnd avea naintea
ochilor neIericirea tatlui lui si naintea sa nc mai erau urmele urgiei lui
Dumnezeu, dac, nconjurat Iiind de attea necazuri, si-a ndreptat pasii spre
o rutate att de mare nct, netinnd seam de glasul sngelui, uitnd
prtsia la suIerinte, a ucis pe cel care nu-i Icuse vreun ru, a pus mna pe
trup de Irate, si-a muiat mna n sngele lui si n-a putut s-si vin n Iire cu
tot ndemnul lui Dumnezeu, ci a insultat pe Creator si a necinstit pe printi,
gndeste-te la ce rutate n-ar Ii ajuns dac ar Ii ajuns n rai? Dac si-a
ndreptat pasii n salturi spre omor cnd avea attea Irie, n ce prpastie nu
s-ar Ii prbusit dac aceste obstacole i-ar Ii Iost luate?
Vrei s aIli si din viata maicii lui, a Evei, ce bine i-a adus Evei
pierderea raiului? Cerceteaz cum era Eva nainte de cdere, si cum a ajuns
dup cdere. nainte de cdere socotea pe diavolul cel nseltor, pe diavolul
cel ru, mai vrednic de credint dect poruncile lui Dumnezeu si dintr-o
simpl privire a pomului cunostintei a clcat legea pus de Dumnezeu. Uit-
te acum c a ajuns mai bun si mai nteleapt dup ce a pierdut raiul. Cnd a
nscut pe Iiul ei, a spus: m dobandit om prin Dumne:eu (Ecclesiasticul 33,
32). A alergat ndat la stpnul pe Care-L dispretuise mai nainte, si n-a
socotit lucrul acesta ca pe un lucru datorat Iirii, nici n-a atribuit nasterea legii
cstoriei, ci a cunoscut pe Stpnul Iirii, si Lui i multumeste pentru
nasterea copilului. Mai nainte de cdere l nselase pe brbat; dup cdere,
si-a instruit copilul si i-a pus un nume care putea s-i aduc aminte de darul
lui Dumnezeu. Mai mult, cnd a nscut alt copil n locul lui Abel a spus: Mi-
a ridicat mie smant Dumne:eu in locul lui bel, pe care l-a omorat Cain
(Facerea 4, 25). Femeia Iace pomenire de nenorocirea ce-a lovit-o, nu se
mnie, ci multumeste iarsi lui Dumnezeu; pune nume copilului dup darul
113
primit de la Dumnezeu, pentru ca numele s-i Iie copilului pricin
necontenit de nvttur.
Dup cum se vede, dar, Dumnezeu i-a druit mai mari buntti tocmai
prin aceea c i-a luat darurile date mai nainte. Femeia Iusese alungat din
rai, dar prin alungare a ajuns la cunoasterea lui Dumnezeu. Deci a dobndit
mai mult dect a pierdut.
Poate c cineva m-ar ntreba:
- Dar dac a Iost de Iolos ca omul s Iie izgonit din rai, pentru ce
atunci Dumnezeu i-a mai dat la nceput raiul?
- A Iost de Iolos, omule, din pricina trndviei noastre, ca omul s Iie
izgonit din rai. Dac Adam si Eva ar Ii Iost cu luare-aminte asupra lor, dac
ar Ii cunoscut pe Stpnul si ar Ii Iost ntelepti si cumptati, ar Ii rmas n
cinstea dat lor de Dumnezeu. Dar pentru c au adus ocar darului ce li s-a
dat, a Iost de Iolos pentru ei s Iie izgoniti din rai.
- Dar atunci, pentru ce le-a mai dat raiul?
- nti, ca s-Si arate iubirea Sa de oameni, apoi, ca s ne urce la o
cinste mai mare. Noi suntem totdeauna si n toate mprejurrile pricina
pedepselor si a osndei venite peste noi; c din pricina trndviei noastre ne
izgonim pe noi nsine din bunttile ce ni le d Dumnezeu. Dar Dumnezeu
S-a purtat cu noi ca un tat iubitor. Dup cum un tat iubitor las la nceput
pe copil s stea n cas si s se bucure de toate bunurile printesti, dar cnd l
vede c necinsteste cinstea dat, nu-l mai pune la mas cu el, l alung din
ochii lui si de multe ori l izgoneste chiar din casa printeasc, pentru ca s
ajung mai bun prin aceast ocar si necinste pricinuite de izgonire si s se
arate vrednic de ntoarcerea n casa printeasc si de primirea mostenirii
printesti - , tot asa a Icut si Dumnezeu. I-a dat omului raiul. Cnd ns s-a
artat nevrednic de el, l-a izgonit din rai pentru ca, ajungnd mai bun prin
vietuirea n aIar de rai si prin necinstea pricinuit de alungare, s se arate
vrednic de rentoarcerea n rai. Cnd deci a ajuns mai bun, l aduce iarsi n
rai si-i spune: :i ;ei 1i cu Mine in Rai (Luca 23, 43).
Ai vzut c semnul celei mai mari purtri de grij a lui Dumnezeu Iat
de om a Iost nu darea raiului, ci chiar izgonirea din el? C dac n-ar Ii czut
din rai, nu s-ar Ii artat iarsi vrednic de rai. (Despre mrginita putere a
dia;olului, omilia I, 3, n vol. Despre mrginita putere a dia;olului. Despre
cint., pp. 11-14)
,Deci precum un printe iubitor de Iii las dintru nceput pe copilul
su s petreac n cas si s se ndulceasc de toate cele printesti, iar dac-l
va vedea c se Iace ru, n atta cinste Iiind, l deprteaz de la mas si l
alung de la Iata sa, si de multe ori l scoate si din casa printeasc, ca
114
lipsindu-se de bunttile cele printesti si ndreptndu-se cu ocrile si
necinstirile, s se arate iarsi vrednic de cinstea Iiasc si ntorcndu-se, s
primeasc mostenirea printeasc. Asa si Dumnezeu a Icut. A dat omului
raiul. Dar artndu-se nevrednic, l-a scos aIar, ca prin petrecerea de aIar
ndreptndu-se, s se arate iarsi vrednic de ntoarcere. Si Iiindc dup aceea
s-a Icut mai bun, iarsi l ntoarce si-i zice: st:i ;ei 1i cu Mine in rai (Lc.,
23, 43).
Vezi c nu numai a da raiul, ci si a scoate din el este semn al purtrii
de grij? C de nu ar Ii czut din rai, nu s-ar Ii artat iarsi vrednic de el.
(Cu;ant ctre cei ce cred c dia;olii ocarmuiesc cele omeneti i se necfesc
pentru pedepsele lui Dumne:eu, i se smintesc pentru indestulrile celor ri
i pentru su1erintele celor drepti, n vol. Din osptul stpanului, pp. 18-19)
,,Si ca s-i sporeasc durerea si s-l Iac s simt propria cdere, nu l-
a alungat departe, ci l-a pus n apropierea raiului, astupndu-i intrarea
nuntru, ca n Iiecare ceas, vzndu-se lipsit de acele buntti din pricina
nelurii aminte, s dobndeasc o atentie nencetat si s Iie mai temeinic
Iat de poruncile ce urmau s-i Iie date spre paz. Cci, bucurndu-ne noi de
cele bune, nu simtim c trebuie s lucrm vreun Iel de Iapt bun; dar cnd
suntem lipsiti de ele, dobndind o sensibilitate mai adnc din pricina lipsei,
suIerim si o durere mai mare. Aceasta s-a ntmplat atunci si cu ntiul
zidit. (Omilia aceluiai ctre cei ce urmea: a 1i luminati i lmurire clar
a celor s;arite in chip simbolic i inchipuite in dumne:eiescul bote:, n
vol. Catehe:e baptismale, p. 46)
,Dar de ar Ii trit mai mult vreme n Rai, ce ru n-ar Ii Icut? Si un
om ce se va mntui dintr-o primejdie rea si nu se va ntelepti, cu mult mai
ru va petrece dect n ruttile cele mai dinainte. (Din vol. Mrgritarele
S1antului Ioan Gur de ur, p. 101)
ADAM (consecintele cderii primilor oameni n pcat)
,Atta vreme ct omul avea ndrznire naintea lui Dumnezeu, Iiarele
se temeau de om; dar dup ce a pctuit s-a temut el si de cea din urm
Iptur. Dac nu primesti spusele mele, dovedeste-mi c nainte de pcat
animalele l nIricoseaz pe om. Dar n-ai s poti. Si este semn nespus de
mare al iubirii de oameni a lui Dumnezeu, c a intrat Irica n om dup
cderea lui n pcat. Dac omul ar Ii pstrat mai departe cinstea dat lui si
dup clcarea poruncii, nu s-ar Ii sculat usor din cdere. Dac oamenii s-ar Ii
bucurat de aceeasi cinste, Iie de ascultau, Iie de nu ascultau, s-ar Ii nvtat s
115
Iac si mai mult ru si nu s-ar Ii deprtat repede de pcat. Dar acum cnd
sunt amenintri, pedepse si chinuri, oamenii nu nteleg s se ntelepteasc, ce
n-ar Ii de ajuns de n-ar Ii Iost pedepsiti pentru pcatele lor? Deci Dumnezeu,
purtndu-ne de grij si ngrijindu-se de noi, ne-a luat aceast stpnire.
Si aici uit-mi-te, iubite, la nespusa iubire de oameni a lui Dumnezeu!
Adam a nesocotit ntreaga porunc, a clcat ntreaga lege; dar Dumnezeu,
milostiv Iiind si biruind cu buntatea greselile noastre, nu i-a luat cinstea,
nici nu l-a scos din toat stpnirea, ci a lsat n aIara stpnirii lui numai
acele animale care nu-i ajut mult la trebuintele vietii; pe animalele de
neaprat trebuint si pe cele Iolositoare si care slujesc mult vietii noastre,
pe acelea le-a lsat s ne Iie supuse si roabe. A lsat cirezi de boi, ca s
arm, s brzdm pmntul, ca s aruncm semintele; a lsat animalele de
povar, ca s ne ajute la ducerea poverilor; ca s ne micsoreze oboseala
noastr; a lsat turmele de oi, ca s avem cu ce ne Iace haine; si a lsat si alte
Ieluri de animale, care ne dau mult ajutor. Cnd Dumnezeu l-a osndit pe om
din pricina neascultrii, a spus: In sudoarea 1etei tale s-ti mnanci painea
ta (Fac., 3, 19); dar pentru ca s nu-i Iie sudoarea asta si osteneala aceasta de
nesuIerit, i-a usurat greutatea si povara sudorii cu o multime de animale,
care stau ntr-ajutorul oboselilor si greuttilor noastre. Dumnezeu a Icut la
Iel ca un stpn iubitor de oameni si purttor de grij, care, dup ce-si bate
sluga, i tmduieste rnile. Dumnezeu l-a osndit pe pctos, dar cu orice
chip vrea s-i Iac aceast osnd mai usoar; l-a osndit la sudoare si
osteneal continu, dar a Icut ca multe Ieluri de animale s-l ajute la munca
lui. (Omilii la Facere, omilia IX, IV-V, n col. PSB, vol. 21, pp. 111-112)
,Nu mncarea din pom le-a deschis lor ochii c ei vedeau pomul si
nainte de a mnca ci mncarea din pom a Iost temei de neascultare si de
clcare a poruncii date lor de Dumnezeu, din care pricin li s-a luat si slava
care-i nconjura, s-au Icut si pe ei nsisi nevrednici de o cinste att de mare.
De aceea Scriptura, urmtoare obiceiului ei, spune: u mancat i li s-au
deschis ochii lor i au cunoscut c erau goi. Din pricina clcrii poruncii,
Iiind dezgoliti de ajutorul cel de sus, au simtit c sunt cu trupul gol, ca s
cunoasc bine, prin rusinea ce i-a cuprins, n ce prpastie i-a dus clcarea
poruncii Stpnului. Ei, care mai nainte se bucurau de att de mare
ndrznire, ei, care nici nu stiau c sunt goi c nici nu erau goi, pentru c
slava de sus i acoperea mai bine dect haina dup ce au mncat, adic
dup ce au clcat porunca, au ajuns la atta njosire, nct au cutat
acopermnt c nu mai puteau suIeri rusinea. Da, clcarea poruncii le-a luat
mbrcmintea aceea nou si nemaiauzit, adic slava si bunvointa cea de
sus, cu care erau mbrcati, i-a Icut s simt goliciunea lor si i-a cuprins
116
rusine nespus. (Omilii la Facere, omilia XVI, V, n col. PSB, vol. 21, p.
183)
,Deci cnd auzi c li s-au deschis lor ochii, ntelege c i-a Icut s
simt goliciunea lor si c au czut din slava de care se bucurau nainte de
mncarea din pom. C acesta este obiceiul Scripturii, ascult c o spune si n
alt parte. Cnd roaba Sarrei a Iugit de la stpna ei si rtcea prin pustie, a
aruncat copilul alturi de un brad (Fac., 21, 14-15); si de la deprtare privea
moartea copilului; apoi Scriptura spune: deschis Dumne:eu ochii lui gar
(Fac., 21, 19); nu pentru c nu vedea mai nainte, ci pentru c i-a desteptat
mintea ei. Vezi, dar, c acest cuvnt a deschis nu se reIer la ochii trupesti,
ci la ochii mintii. (Omilii la Facere, omilia XVI, V, n col. PSB, vol. 21, p.
184)
,Din pricina trndviei, au clcat amndoi primii oameni porunca Lui,
desi i ntrise si le atrsese luarea aminte prin amenintarea cu moartea. Nici
asa, ns, Dumnezeu nu si-a oprit de la om iubirea Sa de oameni, ci a mers
mai departe cu buntatea Sa. Dup cum un tat iubitor, cnd vede pe copilul
su c Iace din trndvie o Iapt nevrednic de bunul su nume, l coboar
din cea mai nalt cinste la cea mai din urm necinste; dar nclzit de
dragostea printeasc nu-i trece cu vederea, ci-i arat iarsi iubirea sa vrnd
s-l scape putin cte putin de necinstea n care czuse si s-l ridice iarsi la
vechea cinste; tot asa si bunul Dumnezeu: a avut mil de om, care czuse
prad vicleniei diavolului, Iiind nselat mpreun cu Iemeia lui si primind
prin sarpe sIatul vicleanului demon. De aceea s-a apropiat ndat de om cum
se apropie un doctor de un bolnav, care are nevoie de ngrijirile si minile
doctorului. (Omilii la Facere, omilia XVII, I, n col. PSB, vol. 21, p. 188)
,Pe lng mustrarea constiintei le-a mai artat celor dinti oameni si
goliciunea lor, mrimea pcatului svrsit ca si luarea slavei care-i acoperea
mai nainte ca o hain strlucitoare. (Omilii la Facere, omilia XVII, II, n
col. PSB, vol. 21, p. 190)
,Nimic nu este mai ru, iubite, ca pcatul. Odat intrat n noi ne umple
nu numai de rusine, dar ne Iace si nepriceputi din priceputi si ntelepti cum
eram mai nainte. Uit-mi-te ct de nepriceput a ajuns Adam, el care mai
nainte era att de ntelept, el care prin Iapte ne-a artat ntelepciunea dat
lui, el care Icuse o proIetie att de mare! u:ind glasul Domnului
Dumne:eu, Care umbla prin rai dup amia:, s-a ascuns el i 1emeia lui de
la 1ata Domnului Dumne:eu intre pomii raiului. Poate Ii, oare, o prostie mai
117
mare ca aceea s ncerci s te ascunzi de Dumnezeu, Care este pretutindeni,
e Creatorul, Care a adus totul din neIiint la Iiint, de Cel ce sti cele tinuite,
de Cel ce a zidit ndeosebi inimile oamenilor (Ps., 32, 15), de Cel ce pricepe
toate Iaptele lor, de Cel ce cerceteaz inimile si rrunchii (Ps., 7, 10) si stie
chiar miscrile inimilor noastre? (Ps., 42, 23) Dar, nu te minuna, iubite! Asa
e obiceiul celor ce pctuiesc! Chiar de nu pot s se ascund, totusi ncearc
s se ascund. Asa au Icut si cei dinti oameni; neputnd suIeri rusinea ce i-
a cuprins dup pcat, dezbrcati de slava aceea nestriccioas, cutau s se
ascund undeva. Si s-au ascuns n mijlocul raiului. Dup cum slugile rele,
care primesc btaie Ir ncetare, neputnd s se ascund de stpnul lor,
alearg n toate colturile casei, cnd ici, cnd acolo, pentru c Irica le
zdruncin mintea, tot asa si cei dinti-ziditi, negsind nici o scpare, se
nvrt n casa lor, adic n rai. (Omilii la Facere, omilia XVII, II, n col.
PSB, vol. 21, p. 190)
,As putea Ii ntrebat:
Dumnezeu a zis: In :iua in care ;eti manca din pom, cu moarte ;eti
muri; cu toate acestea noi vedem c Adam si Eva au trit un numr mare de
ani dup ce au clcat porunca si au mncat din pom.
ntr-adevr, pentru cei care citesc superIicial Scriptura, se pare c
textul acesta pune oarecare greutti; dar pentru cel care o citeste cu judecat,
textul este clar si nu pune nici o greutate. Da, Adam si Eva au trit nc multi
ani; dar cnd au auzit: !mant eti i in pmant te ;ei intoarce au si primit
sentinta de moarte; au ajuns muritori si se poate spune c din acea clip au si
murit. Acest lucru l las si Scriptura s se nteleag; cuvintele: Jeti primi,
deci, sentinta de a 1i muritori. Dup cum la tribunal, cnd primeste cineva
sentinta s i se taie capul este socotit ca si mort si nu se deosebeste ntru
nimic de cei morti, desi pn i se taie capul mai este aruncat n nchisoare si
rmne acolo mult vreme, tot asa si Adam si Eva, din ziua n care au primit
sentinta osndirii la moarte, prin sentinta aceea ei au si murit, cu toate c au
mai trit nc mult vreme. (Omilii la Facere, omilia XVII, IX, n col. PSB,
vol. 21, p. 205)
,Dup cum un tat iubitor, care are un copil Irumos la chip, pe care l-a
crescut cu toat grija, care s-a bucurat de toate desItrile, care a locuit ntr-o
cas strlucit, care a Iost mbrcat cu haine de mtase si s-a Iolosit n toat
voia de averea si bogtia printeasc, dup cum, deci, un tat cu un astIel de
copil, cnd vede mai trziu c Iiul su a alunecat dintr-o viat plin de
belsug n adncul ruttii, i ia toate acele buntti, l pune sub stpnirea lui,
l dezbrac de haina cea Irumoas si-l mbrac cu o hain srccioas si
118
adeseori chiar cu una de rob, ca s nu Iie cu totul gol si hidos; tot asa si
iubitorul de oameni Dumnezeu, cnd a vzut c Adam si Eva s-au artat
nevrednici de mbrcmintea aceea Irumoas si strlucitoare, care-i
mpodobea si-i Icea mai presus de orice nevoie trupeasc, i-a dezbrcat de
toat slava aceea si de toat Iericirea pe care o aveau nainte de a cdea n
acea grozav cdere; dar si-a artat marea Lui mil Iat de ei si i-a miluit n
cderea lor; si vzndu-i acoperiti de mult rusine c nu stiau ce s Iac
pentru a nu mai Ii goi si urti, le-a Icut mbrcminte de piele si i-a
mbrcat. (Omilii la Facere, omilia XVIII, I, n col. PSB, vol. 21, p. 208)
,Mncarea din pomul acesta si clcarea poruncii i aduceau omului
moartea; cnd omul a mncat din el a ajuns muritor, deci supus necesittilor
trupului; atunci a luat nceput ivirea pcatului, din pricina cruia Dumnezeu
a rnduit spre Iolos moartea. (Omilii la Facere, omilia XVIII, III, n col.
PSB, vol. 21, p. 211)
,Dup ce a intrat n om pcatul, semnele cinstirii de care se bucura i-
au Iost luate; si precum ntre slugi cele care au trecere la stpn sunt temute
de restul slugilor, iar cele vzute cu ochi ri se tem si de slugile celelalte, asa
s-a ntmplat si cu omul: cci pn ce avea ndrzneal ctre Dumnezeu, era
temut de Iiare; iar dup ce s-a Icut vinovat naintea Stpnului a ajuns s se
team si de cei mai de pe urm dintre cei mpreun-robi cu dnsul.
Iar dac nu-i aceasta pricina, arat-mi c mai nainte de pcat Iiarele
ar Ii Iost temute omului, dar nu ai cum. Iar dac dup pcat a intrat Irica, si
aceasta e din purtarea de grij a Stpnului: c dac porunca dat de
Dumnezeu Iiind cltinat si stricat, cinstea dat lui de Dumnezeu ar Ii
rmas aceeasi, omul nu s-ar Ii ridicat lesne: c atunci cnd oamenii se bucur
de aceeasi cinste Iie c ascult, Iie c nu ascult, se nvat mai degrab la
viclenie si nu se deprteaz lesne de rutate. C dac acum, sub spaime si
pedepse si munci nu rabd s se ntelepteasc, cum ar Ii Iost dac n-ar Ii
ptit nimic pentru pcatele lor grozave? nct este nvederat c Dumnezeu
ne-a scos din stpnire pentru grija ce ne-o poart. Tu vezi-mi si de aici
iubirea Lui de oameni cea negrit: Iiindc Adam a stricat toat porunca si a
clcat legea - iar Dumnezeu nu a desIiintat toat cinstea lui, nici nu l-a scos
cu totul din stpnire, ci a lsat ca aIar de stpnirea lui s Iie doar acele
vietti ce nu i Iolosesc prea mult spre nevoile vietii, iar pe celelalte, cele de
trebuint si de Iolos, care slujesc mult viata noastr, le-a lsat roabe nou.
Ne-a lsat cirezile de boi ca s tragem plugul, ca s brzdm pmntul, ca s
aruncm seminte n brazd, ne-a lsat Ielurile de dobitoace de povar, ca s
ne ajute la crat, ne-a lsat turmele de oi, ca s avem vesminte, si alte Ieluri
119
de vietti ne-a lsat, aductoare de alte Ioloase; cci dup ce, pedepsindu-l
pe om, a zis: Intru sudoarea 1etei tale ;ei manca painea ta (Fac., 3, 19), ca
sudoarea si chinul si osteneala s nu Iie cu neputint de ndurat, a usurat
greutatea si povara sudorii prin multimea necuvnttoarelor ce ne ajut n
aceast osteneal si n acest chin. Si precum un stpn iubitor de oameni si
grijuliu, dup ce si-a biciuit sluga, pune s Iie doItoricit, asa si Dumnezeu,
punnd pedeaps asupra noastr, voieste s o usureze n tot chipul,
osndindu-ne la sudori si osteneli, dar pe de alt parte gtindu-ne multe
Ieluri de necuvnttoare spre ajutorarea ostenelii noastre.
Pentru toate acestea s i dm multumit: c si Iaptul c ne-a dat
cinstea, si c ne-a luat-o iarsi, si c nu ne-a luat-o cu totul, si c a pus
asupra noastr teama de Iiare, si toate cte le-a Icut cu noi sunt, dac stai s
cercetezi, pline de mult ntelepciune, de mult purtare de grij, de mult
iubire de oameni. (Cele dintai omilii la Facere, cuvntul al treilea, pp. 40-
42)
,L-a scos ndat din rangul mprtesc - sau, mai bine zis, nu l-a scos
Dumnezeu, ci singur pe sine s-a scos din cinste prin neascultare, Iiindc
Adam a mprtit doar din iubirea de oameni a lui Dumnezeu, c nu-i dduse
a mprti ca plat pentru isprvi duhovnicesti, ci si mai nainte de a Ii el l-a
mpodobit cu cinste. (Cele dintai omilii la Facere, cuvntul al patrulea, p.
43)
,Deci, Iaptul c omul a primit stpnire se datoreaz numai iubirii de
oameni a lui Dumnezeu, iar cderea din stpnire se datoreaz usurttii lui:
c precum mpratii i lipsesc de stpnire pe cei ce nu ascult de poruncile
lor, asa a Icut si Dumnezeu cu omul, lipsindu-l de stpnire atunci cnd nu
a ascultat de El; iar astzi trebuie s spunem ce alt cinste a rpit Iirea
pcatului si cte Ieluri de robie a adus cu sine, nctusnd Iirea noastr cu
Ieluritele stpniri ca un tiran care se Ioloseste de Ielurite lanturi.
Este, dar, o stpnire si o robie dinti, potrivit creia Iemeile sunt
stpnite de brbati. Dup pcat a luat Iiint trebuinta aceasta: cci nainte de
neascultare Iemeia era de aceeasi cinste cu brbatul - si, de altIel, cnd a
Icut-o Dumnezeu, s-a Iolosit de aceleasi cuvinte ca si la Iacerea brbatului.
Precum la Iacerea brbatului nu a zis: S 1ie om, ci a zis: S 1acem om dup
chipul i asemnarea Noastr, asa si la Iacerea Iemeii nu a zis: S 1ie 1emeie,
ci si aici a zis: S-i 1acem afutor - si nu doar afutor, ci asemenea lui, artnd
iarsi c cei doi erau deopotriv n cinstire. (Cele dintai omilii la Facere,
cuvntul al patrulea, pp. 44-45)
120
,Dup pcat (spune Domnul Dumnezeu Iemeii n.n.): spre brbatul
tu ;a 1i intoarcerea ta, i el te ;a stpani. Te-am 1cut, zice, de aceeai
cinste cu brbatul. Nu te-ai 1olosit bine de stpanire. schimb-ti starea cu
cea de supunere. N-ai putut duce slobo:enia. primete robia. Nu tii s
stpaneti (i ai cunoscut aceasta cu lucrul. 1ii dintre cei stpaniti, i
cunoate-l pe brbat drept stpan: spre brbatul tu ;a 1i intoarcerea ta, i
el te ;a stpani: si vezi aici iubirea de oameni a lui Dumnezeu - cci ca nu
cumva, auzind: el te ;a stpani, s socoat stpnirea brbatului ca Iiind
mpovrtoare, mai nti vorbeste de purtarea de grij a acestuia, zicnd:
Spre brbatul tu ;a 1i intoarcerea ta, adic: Scparea ta i limanul tu i
intrirea ta, el ;a 1i, in toate spaimele ce ;or ;eni asupra ta, pe el ti-l dau ca
s te intorci spre el i s scapi la el. Si nu doar prin aceasta, ci si cu nevoile
Iiresti i-a legat mpreun ca si cu un lant de nerupt, nIsurndu-i n legtura
poItei.
Vzut-ai cum a adus pcatul supunerea, iar Iscusitul si nteleptul
Dumnezeu si pe acestea le-a ntrebuintat spre Iolosul nostru? (Cele dintai
omilii la Facere, cuvntul al patrulea, p. 46)
,Hristos, ne-a Igduit mai mari buntti dect cele din care ne-au
scos cei care au pctuit la nceput. De ce te tanguieti, ia spune ? C dam,
pctuind, te-a scos din rai? F ceea ce e drept inaintea Mea i ra;nete la
1apta bun, i-ti ;oi deschide tie nu numai raiul, ci chiar cerul, i nu te ;oi
lsa s ptimeti nimic ru din neascultarea celui intai-:idit. Te tangui c
te-a lipsit de stpanirea asupra 1iarelor? Iat, i demonii ti-i ;oi supune,
dac ;ei lua aminte la in;ttura Mea - c zice: Clcati peste erpi i peste
scorpii i peste toat puterea ;rfmaului (Lc., 10, 19). Nu a zis: stpaniti,
ca la Iacere, n privinta Iiarelor, ci: clcati, dnd mai mare putere.
Pentru aceasta nu a zis nici Pavel: Dumne:eu ;a supune pe satana sub
picioarele ;oastre, ci: Dumne:eu ;a :drobi pe satana sub picioarele ;oastre
(Rom., 16, 20). Nu ca mai nainte: cela ;a pandi capul tu, i tu ;ei pandi
clcaiul lui (Fac., 3,15) - ci ntreag este izbnda, nestirbit semnul de
biruint, desvrsit nimicirea celui potrivnic, si sIrmarea, si pieirea. E;a
te-a supus brbatului. dar eu te 1ac, de ;rei, nu doar de o cinste cu brbatul,
ci i cu inii ingerii. Ea te-a lipsit de ;iata de acum, iar eu ti-o druiesc i
pe ceea ce ;a s ;in - cea neimbtranitoare i 1r moarte, plin de
buntti nenumrate.
Deci, nimeni s nu cread c a Iost pgubit din pricina naintasilor: c
si dac vom vrea s cercetm toate cte avea s le dea Dumnezeu, vom aIla
c cele pe care ni le-a dat sunt mult mai mari ca cele pe care le-am pierdut;
iar din cele spuse devin limpezi si celelalte. Viat chinuit a dus Adam.
121
Hristos a Igduit viata de unde a Iugit durerea si ntristarea si suspinul si
vesteste c d n dar mprtia Cerurilor - cti zice: Jeniti, binecu;antatii
Tatlui Meu, de moteniti Imprtia cea gtit ;ou de la intemeierea lumii.
c 1lmand am 1ost i Mi-ati dat s mnanc, insetat am 1ost, i Mi-ati dat s
beau, strin am 1ost, i M-ati primit, gol am 1ost, i M-ati imbrcat, in
temnit, i ati ;enit la Mine (Mt., 25, 35-36). (Cele dintai omilii la Facere,
cuvntul al cincilea, pp. 67-69)
,Nu numai c Adam nu devine asemenea lui Dumnezeu, cum l-a Icut
(diavolul n.n.) s-o ndjduiasc, ci el l supune sub mprtia groaznic a
mortii; nu numai c Adam n-a nvtat nimic din mncarea din pomul oprit,
ci putin de nu si-a pierdut si aceast stiint putin pe care o avea pentru c a
ndjduit una mai mare; cci n aceast clip el a nceput s roseasc pentru
goliciunea lui creia i-a Iost superior nainte de a pctui. Desi cunoasterea
goliciunii sale, nevoia n care a Iost pus de a se mbrca, aceste rele si multe
altele au Iost o urmare a curiozittii sale. (Comentar la E;anghelia de la
Ioan, omilia VII, 1, p. 37)
,Nu numai c n-am Iost vtmati prin moartea si condamnarea lui
Adam, ci, dac suntem treji, atunci chiar am cstigat devenind muritori: nti
c nu pctuim n trup nemuritor, si n al doilea rnd c prin aceasta avem la
ndemn mii si mii de pricini de cugetare. ntr-adevr, iubitilor, moartea,
care asteapt pe Iiecare dintre noi, ne convinge de a ne cuminti si a ne
modera, de a Ii cumptati n toate actiunile noastre si, cu un cuvnt, de a ne
izbvi de orice rutate. O dat cu acestea, sau, mai bine zis, naintea tuturor
acestora, ea a adus si alte multe bunuri. De aici sunt izvorte cununile
martirilor si rspltile date apostolilor. De aici Abel s-a ndreptat, de aici
Avraam sacriIicnd pe Iiul su, de aici si Ioan cel ucis pentru Hristos, de aici
acei trei tineri, de aici Daniel. Si dac noi am voi, atunci nu numai moartea,
ci nici diavolul nsusi n-ar putea s ne vatme. AIar de acestea, se mai
poate spune c si nemurirea ne asteapt pe noi, si nteleptiti pentru un timp
scurt, ne vom bucura n sigurant de bunurile viitoare, Iiind certati n viata
prezent ca ntr-o scoal, prin boli si neplceri, prin ispite si srcie, si prin
toate celelalte ce ni se par triste si neplcute, pentru a ne Iace vrednici de
primirea bunurilor viitoare. (Omilii la Epistola ctre Romani a S1antului
postol !a;el, omilia X, pp. 169-170)
,Impreun cu moartea zice a intrat i multimea pcatelor. Cand
trupul a de;enit muritor, a primit din necesitate la urm i po1ta, i mania, i
suprarea, i toate celelalte, care a;eau ne;oie de mult intelepciune, ca nu
122
cum;a inundand s inbue in noi contiinta i s o a1unde in adancimea
pcatului. Acestea n sine nu erau pcate, ci necumptarea cea nenIrnat a
lor a Icut ca s Iie pcate. De pild, ca s iau ca exemplu una dintre cele de
mai sus, eu zic c poIta n sine nu este un pcat, ns cnd ea cade n exces,
cnd ea devine Ir msur si nu voieste a sta nluntrul legilor cstoriei, ci
alearg dup Iemei strine, atunci Iaptul devine preacurvie, ns nu din cauza
poItei, ci din cauza exagerrii ei. (Omilii la Epistola ctre Romani a
S1antului postol !a;el, omilia XIII, pp. 226-227)
,Dumnezeu, cumintindu-l si prin Iapte, l Icu pieritor si supus
stricciunii, si totodat l Icu rob si acestor numeroase nevoi (trupesti), nu
din ur, nici ca s se lepede de el, ci din grij pentru el, ca s mpiedice din
Ias acea ngmIare rea si ucigas, nelsnd-o s mearg mai departe, ci
nvtndu-1 pe el prin nssi proba Iaptelor, c e muritor si vremelnic, si
astIel ncredintndu-1 s nu-si mai nchipuie si s nu mai viseze niciodat
asemenea lucruri. Cci diavolul zisese: Jeti 1i ca i Dumne:eu. (Geneza 3,
5), Voind, asadar, Dumnezeu s-i smulg din rdcin aceast prere, a Icut
trupul lui bolnvicios si nevoias, nvtndu-1, prin nssi Iirea lucrurilor, s
nu zmisleasc vreodat n capul lui un astIel de gnd. Si cum c aceasta e
adevrat, se vede mai ales si din cele ntmplate cu el; cci dup acea
ndejde, a Iost pedepsit cu aceast osnd. Si d-ti seama acum de
ntelepciunea lui Dumnezeu: n-a ngduit s moar el (Adam) nti, ci a
Icut ca Iiul su (Abel) s ptimeasc acest lucru, pentru ca, vznd n Iata
ochilor trupul acestuia vestejindu-se si putrezind, s se aleag din aceast
priveliste cu o mare nvttur IilosoIic, si s plece de acolo cumintit cum
se cade.
Ceea ce am spus reiese Ioarte limpede si din cele ntmplate, si se va
deslusi nu mai putin si din cele ce voi spune de aci ncolo. Cci dac, cu
toate c trupul e nlntuit de o asemenea nevoie si toti oamenii mor, pier si
putrezesc n vzul tuturor si se preIac n cenus iar IilosoIii pgni mplinesc
deIinitia lor despre om cu aceast nsusire (de a Ii muritor), ca ceva de
cpetenie (cci Iiind ntrebati: Ce este omul?, ei au rspuns: o 1iint
muritoare in:estrat cu fudecat); dac, deci, desi toti au recunoscut acest
lucru, unii au cutezat s se nemureasc pe sine n prerile celor multi, si, cu
toate c moartea lor s-a ntmplat n vzul lumii, au struit s Iie proclamati
ca zei si au si Iost cinstiti ca atare; dac, asadar, nu s-ar Ii ivit moartea ca s-i
nvete pe toti c Iirea e vremelnic si supus stricciunii, pn la ce
nelegiuire nu s-ar Ii cobort o multime de oameni? (!redicile despre statui,
Partea a II-a, predica a XI-a, pp. 9-10)
123
,Artndu-ti Iaptele, si mai legndu-se de Ielul cum au iesit lucrurile,
ti rspunde (Dumnezeu n.n.): Eu te chemam la o cinste mai mare, dar tu
te-ai 1cut ne;rednic de acest dar i ai pierdut ast1el raiul, nici aa nu-mi
;oi intoarce pri;irea de la tine, ci, indeprtnd greseala ta, te voi aduce iar
n cer. De aceea te-am lsat atta vreme ca s putrezesti si s te strici, ca n
multimea de vreme s prind temelii trainice n tine nvttura smereniei, si
s nu te mai ntorci la semetia dinti. (!redicile despre statui, Partea a II-a,
predica a XI-a, pp. 19-20)
,ti spun! A murit Adam si cu trupul, si cu suIletul, a murit si prin
pcat, si prin Iire: In :iua in care ;eti manca din pom cu moarte ;eti muri
(Facerea 2, 17). N-a murit Adam din Iire n ziua n care a mncat, dar a
murit prin pcat. Aceasta-i moartea suIletului, cealalt, moartea trupului.
(Cu;ant la In;iere, IV, n vol. !redici la srbtori imprteti i cu;antri
de laud la s1inti, p. 144)
,Dar Adam si Eva n-au ascultat de porunca lui Dumnezeu (Fac., 3, 1-
7); din pricina aceasta au ajuns pmnt si cenus. Au pierdut o dat cu traiul
acela Iericit si Iecioria; o dat cu Dumnezeu a plecat si Iecioria, i-a prsit si
ea. Atta vreme ct nu Iuseser biruiti de diavol, atta vreme ct cinsteau pe
Dumnezeu, Stpnul lor, a rmas cu ei si Iecioria, mpodobindu-i mai mult
dect mpodobesc hainele cele de aur si diadema pe mprati. Cnd au ajuns
ns n robia diavolului, au Iost dezbrcati de aceast hain mprteasc, li
s-a luat podoaba cea cereasc; au venit peste ei stricciunea mortii,
blestemul, durerea si o viat grea si chinuit. O dat cu aceasta a aprut n
viata omului si cstoria, acest vesmnt muritor, aceast hain de rob. Cel
insurat, spune Pavel, se ingrifete de cele ale lumii (I Cor., 7, 33). (Despre
Feciorie, 14, n vol. Despre Feciorie, pologia ;ietii monahale, Despre
creterea copiilor., p. 27)
,Pentru ce n-a existat cstoria nainte de nselciunea omului? Pentru
ce n-a trit Adam cu Eva n rai? Pentru ce n-au existat durerile nasterii
nainte de blestem? Pentru ce? Pentru c toate acestea erau pe atunci de
prisos; au ajuns pe urm de neaprat trebuint din pricina slbiciunii
noastre. Si nu numai ele, ci si toate celelalte: orasele, artele, meseriile,
hainele si tot roiul de nevoi. Pe toate acestea le-a trt moartea cu ea, cnd a
intrat n lume. (Despre Feciorie, 15, n vol. Despre Feciorie, pologia
;ietii monahale, Despre creterea copiilor., p. 28)
124
,... dup cum nu este mincinoas hotrrea lui Dumnezeu, care spune:
S stpaneasc peste toate 1iarele pmantului
(Fac., 1, 28), pentru c omul
nu mai conduce si nu mai stpneste toate vietuitoarele de pe pmnt, ba,
dimpotriv, tremur si se teme de unele dintre ele(cci omul a pierdut
puterea s nu din pricina lui Dumnezeu, Care i-a dat aceast putere, ci din
pricina lui, care a primit-o). (Despre Feciorie, 46, n vol. Despre Feciorie,
pologia ;ietii monahale, Despre creterea copiilor., p. 82)
,Toate cte le-a avut omul le-a pierdut: ndrzneala, vorbirea cu
Dumnezeu, petrecerea n rai, viata cea Ir greutti si iesind din rai ca dintr-
o nnecare de corabie, gol s-a aIlat. (Cu;ant ctre cei ce cred c dia;olii
ocarmuiesc cele omeneti i se necfesc pentru pedepsele lui Dumne:eu, i
se smintesc pentru indestulrile celor ri i pentru su1erintele celor drepti,
n vol. Din osptul stpanului, p. 13)
,Ca urmare a decderii originale a trupurilor noastre, simturile
noastre au devenit prea adesea instrumente ale pcatului. n loc s se
ridice, ele se coboar. n loc s tind la cer si s guste acolo deliciile
curate, ele se arunc asupra materiei si-i devoreaz necurtiile. Ochiul
nu caut dect spectacolele strictoare sau vanittile luxului, sau
strlucirea bogtiilor. Urechea nu se pleac dect la cuvintele lascive,
la cntrile urte, la propunerile usuratice, la dispreturi si calomnii.
Fiecare simt vrea psunea lui si devine complice si cauza pcatului.
(Din vol. Bogtiile oratorice, pp. 137-138)
,EIectul grozav nu se Iace auzit. Imediat, dezbrcati de har,
lipsiti de nevinovtia lor, resimtind n ei revolta unei naturi de acum
czute, avnd rusine de ei nsisi, ei nu se mai vd dect cu groaz si cu
dezgust. Ei se ascund n desimea Irunzisului, ei caut mpotriva
goliciunii lor un vl mizerabil. (Din vol. Bogtiile oratorice, p. 289)
ADAM (consecintele cderii primilor oameni n pcat si eliberarea de ele)
,S nu crezi c primii oameni te-au pgubit. Diavolul l-a scos pe
Adam din rai, Hristos l-a bgat acolo pe tlharul! Si ia aminte la deosebire.
Diavolul a scos din rai pe om Ir ca acesta s aib alt pcat aIar de pata
unei singure neascultri; Hristos l-a bgat n rai pe un tlhar care purta
nenumrate poveri de pcate. (Cele dintai omilii la Facere, cuvntul al
saptelea, p. 96)
125
,Dac-ti spune cineva: Cum eti stpan al dobitoacelor, cand tu te
temi de leu? - rspunde-i: La inceput cand eram bine;:ut de Dumne:eu i
petreceam in rai, nu stteau ast1el lucrurile, ci, dup ce m-am 1cut ;ino;at
in 1ata Stpanului, am afuns acum supus scla;ilor, dar nu cu des;arire, ci
mi-a mai rmas un oarecare meteug prin care biruiesc 1iarele. a se
intampl i in multe case mari, ca 1iii, dei sunt de neam, cat timp n-au
trecere i putere, s se team de multi dintre robi, iar cand au i greit ce;a,
1rica lor sporete i mai mult. ceasta se poate spune i despre erpi,
scorpioni i nparci, care, din pricina pcatului nostru, sunt groa:nice pen-
tru noi. (!redicile despre statui, Partea a II-a, predica a XI-a, pp. 18-19)
ADAM (pedepsele primite de protoprintii nostri pentru pcatul lor)
,. si Iemeii si brbatului le d o pedeaps msurat, care este mai
mult dojan dect pedeaps.. (Omilii la Facere, omilia XVII, VI, n col.
PSB, vol. 21, p. 198)
,El doreste cu trie mntuirea noastr, iar aceasta a artat-o dintru
nceput, cci ascult ce a zis cnd a Icut pe om: S 1acem om dup chipul i
dup asemnarea Noastr, si iarsi: s-i 1acem afutor potri;it pentru el
(Facerea 1, 26; 2, 18), iar cnd ei au pctuit, priveste iarsi cu ct blndete
i-a certat, cci n-a zis: O' Netrebnicule i cu totul pangritule, tu care ai luat
de la mine atatea bine1aceri, dup toate acestea te-ai incre:ut dia;olului, i
lsand la o parte pe bine1ctorul tu, ai dat ascultare dia;olului?' Ci iat
ce-i spune: Cine ti-a spus c eti gol? Nu cum;a ai mancat din pomul din
care ti-am poruncit s nu mnanci (Facerea 3, 11). Este ntocmai dup cum
procedeaz si tatl cu copilul su, cruia poruncindu-i s nu se ating de
cutit, el nu ascult, ns dup ce se rneste, i zice: Si pentru ce te-ai rnit?
Desigur, 1iindc nu m-ai ascultat. Ai auzit cuvinte iesite din gura
prietenului, si nicidecum din a stpnului? Din gura prietenului dispretuit, si
nici asa deprtat de cel ce l-a dispretuit? Deci pe El s-L imitm, si cnd
certm pe cineva, s pstrm aceeasi blndete. Si pe Eva tot cu aceeasi
blndete o ceart, si mai drept vorbind nu a Iost certare, ci toate cele ce i-a
zis au Iost numai spre povtuire si ndreptare, si spre sigurant n viitor.
(Omilii la Epistola ctre Romani a S1antului postol !a;el, omilia XXIII, p.
442)
,,Dac Dumnezeu n-ar Ii ngduit , diavolul nu s-ar Ii apropiat de om
si nici nu l-ar Ii nselat la nceput pe Adam.
126
Da, dar n cazul acesta Adam n-ar mai Ii putut s-si dea seama de
Iericirea avut, nici n-ar mai Ii putut s Iie cobort din mndria nebuneasc
ce-l stpnea. Ce n-ar Ii ndrznit s Iac Adam dac n-ar Ii Iost nteleptit
prin pedeaps, el, care-si Icuse despre dnsul o idee att de mare, nct se
astepta s ajung dumnezeu? (Despre neca:uri i biruirea tristetii (I. Ctre
Staghirie, ascetul care era chinuit de demon. Cu;ant de s1tuire, n vol.
Despre mrginita putere a dia;olului. Despre cint., p. 131)
ADAM (pedepsirea Evei de ctre Dumnezeu)
,Eu, i spune Dumnezeu, a 1i ;rut s ai o ;iat lipsit de dureri i de
neca:uri, lipsit de orice suprare i tristete, plin de toate bucuriile, nici s
nu simti c eti in trup. Dar pentru c nu te-ai 1olosit cum trebuie de atata
1ericire, ci multimea bunttilor te-a 1cut aa de nerecunosctoare, de
aceea iti pun 1rau, ca s nu mai :bur:i i te osandesc la neca:uri i suspine.
Inmultind ;oi inmulti durerile tale i suspinul tu, in dureri ;ei nate 1ii.
Joi 1ace ca temeiul unei mari bucurii i a naterii de 1ii s-ti 1ie inceput de
durere, ca s-ti aminteti i tu necontenit, odat cu durerile 1iecrei nateri,
cat de greu e pcatul ce l-ai s;arit i cat de mare e clcarea de porunc i
ca s nu uiti, cu trecerea ;remii, ce s-a intamplat, ci s poti ti c
inelciunea este pricina tuturor acestora.. (Omilii la Facere, omilia
XVII, VI, n col. PSB, vol. 21, p. 200)
,Iubitorul de oameni Dumnezeu spune aceste cuvinte Iemeii, ca si
cum s-ar scuza aproape: Eu dintru inceput te-am creat de aceeai cinste cu
brbatul tu i am ;rut s iei parte cu el in toate la aceeai ;rednicie, ti-am
incredintat i tie, ca i brbatul tu, stpanirea peste toate din lume, dar
pentru c nu te-ai 1olosit cum se cu;ine de cinstea ce ti-am dat, de aceea
supune-te brbatului tu. Si ctre brbatul tu intoarcerea ta i el te ;a
stpani. !entru c ai prsit pe cel de aceeai cinste cu tine, pe cel care e
de aceeai 1ire cu tine i pentru care ai 1ost creat, pentru c ai ;oit s stai
de ;orb cu arpele, 1iara cea ;iclean, i s primeti s1at de la el, de aceea
supune-te brbatului tu i hotrsc s-ti 1ie el stpan, ca s cunoti
stpania lui' Si pentru c n-ai tiut s conduci, in;at s 1ii condus bine'
Ctre brbatul tu intoarcerea ta i el te ;a stpani. E mai bine pentru
tine s 1ii sub el, s afungi sub stpanirea lui, decat, slobod i stpan, s
1ii aruncat in prpastie. E mai de 1olos ca un cal s aib 1rau i s mearg
bine, decat s 1ie 1r 1rau i s te duc in prpastie. Caut, deci, 1olosul tu,
;reau ca tu s te supui lui, s urme:i lui cum urmea: trupul capului i s
primeti cu bucurie stpania lui. (Omilii la Facere, omilia XVII, VIII, n
127
col. PSB, vol. 21, p. 202)
,De aceea a si ajuns Iemeia sub stpnirea ta si ai Iost rnduit stpnul
ei, ca ea s-ti urmeze tie, nu s urmeze capul picioarelor. De multe ori, ns,
se vede c se ntmpl contrarul; cel care trebuie s Iie capul nu ia nici locul
picioarelor; iar aceea care trebuie s Iie picioare ajunge cap. (Omilii la
Facere, omilia XVII, IX, n col. PSB, vol. 21, p. 203)
,Care va Ii pedeapsa? Dumnezeu i d una, totodat aspr si
milostiv, dreapt, ns temperat. Ea si pierde o parte din puterea sa
de stpnire, din aceast stpnire pe care ea n-a stiut s-o Ioloseasc
dect pentru ruinarea comun. Sceptrul ei se zdrobeste dup ce n-a
Icut din el dect un complice pentru revolta sa.
ns n pedepsire Dumnezeu cuprindea mai ales mil. Punnd
peste om povara de a stpni, el o lua de pe umerii Iemeii. Cu ct sotia
lui devenea mai slab si mai dezarmat, cu att mai mult omul trebuia
s-o trateze cu delicatete si cu blndete, devenind ajutorul ei si Icndu-
i-se ca un protector, ceea ce-i va aduce ei supunerea si serviciile: Jei 1i
plecat ctre brbatul tu, acesta este scparea ta, portul, afutorul tu
;a 1i el. (Din vol. Bogtiile oratorice, pp. 381-382)
ADAM (pedeapsa primit de Adam pentru pcatul comis)
,!entru c ai ascultat de 1emeia ta, i spune Dumnezeu, i ai mancat
din pom, pentru c ai pus inaintea poruncii Mele s1atul ei i n-ai ;oit s te
abtii numai de la acest singur pom, din care ti-am poruncit s nu mnanci
ti-am poruncit Eu, oare, s te abtii de la toti pomii? Nu' De la unul singur
numai, i nici atata n-ai ;rut , ci ai uitat porunca Mea i ai ascultat de
1emeie, pentru aceasta ;ei cunoate prin 1apte cat de mare pcat ai 1cut.
S le aud cuvintele acestea brbatii! S le aud si Iemeile! Unii, ca s
nu primeasc sIaturile rele ale Iemeilor, celelalte, ca s nu dea astIel de
sIaturi. (Omilii la Facere, omilia XVII, IX, n col. PSB, vol. 21, p. 203)
,Uit-te la iubirea de oameni a Stpnului! Uit-te cum a pedepsit pe
sarpe si cum pedepseste pe om, pe aceast Iiint cugettoare! Sarpele i-a
spus: Blestemat eti tu pe pmant (Fac., 3, 14). Pe om nu-l pedepseste asa.
Dar cum?
Blestemat s 1ie pmantul intre lucrurile tale.
Si pe bun dreptate, c pentru om a Iost adus la Iiint pmntul, ca s
se poat bucura asa e roadele lui; c, iarsi, tot pentru om, din pricina lui,
128
pentru c a pctuit, a adus asupra pmntului blestemul. Si pentru c
blestemul pmntului avea s-i ia tihna si linistea omului, de aceea
Dumnezeu spune: blestemat s 1ie pmantul intre lucrurile tale...
Spini i ciulini iti ;a rsri. Iat semnele blestemului! !mantul ;a
da, spune Dumne:eu, spini i ciulini, ca s lucre:i cu mult trud i
osteneal' Te ;oi 1ace ca toat ;remea s-o duci in neca:uri, ca s-ti 1ie
neca:urile un 1rau, ca s nu te cre:i mai mult decat ce eti, ci s ai mereu in
minte 1iinta ta i s nu te mai lai niciodat inelat. (Omilii la Facere,
omilia XVII, IX, n col. PSB, vol. 21, p. 204)
,Nu numai scoaterea din rai este semn de iubire de oameni si de
buntate, ci si asezarea n Iata raiului! Ca s-l doar inima nencetat,
gndindu-se n Iiecare zi de unde a czut si n ce stare a ajuns. Dar chiar
dac vederea raiului i pricinuia durere nespus, totusi asta nu-i era un temei
de mic Iolos, pentru c necontenita privire a raiului era pentru cel ndurerat o
ntrire pentru viitor, ca s nu mai cad iarsi n acelasi pcat. Asa obisnuim
s Iacem si noi oamenii n cele mai multe cazuri. Cnd ne desItm cu multe
buntti, nu stim s ne Iolosim cum trebuie de ele; cnd, ns, el pierdem, ne
cumintim si atunci prin experient ne dm seama de trndvia noastr si asa,
prin schimbarea lucrurilor, nvtm ce am pierdut si n ce rele am czut.
(Omilii la Facere, omilia XVIII, III, n col. PSB, vol. 21, p. 212)
,Dar ce bine i-a Icut c l-a scos din rai? M-ar ntreba cineva.
Nu privi cu usurint Iaptele, iubite, nici nu cerceta superIicial cele
Icute de Dumnezeu! Priveste n adncul marii Lui buntti si vei vedea c
toate Iaptele lui Dumnezeu urmresc scopul acesta. Spune-mi, n ce
prpastie nu s-ar Ii prvlit Adam, dac si dup clcarea de porunc s-ar Ii
bucurat de aceleasi buntti ca si mai nainte? Dac dup attea Igduinte a
putut primi nselciunea sarpelui, a putut primi ispita diavolului, adus prin
sarpe, prin care i-a insuIlat ndejdea ndumnezeirii, si cu asta l-a dus la
pcatul clcrii de porunc, n-ar Ii crezut, oare, cu mult mai vrednic de
credint pe vicleanul diavol dect pe Creatorul tuturora si nu si-ar Ii
nchipuit, oare, iarsi despre sine nssi lucruri mai mari dect propria lui
valoare? Asa e omul! De nu e nIrnat cnd pctuieste, de e lsat s
pctuiasc n toat voia, merge mai departe cu pcatul pn ce cade n
prpastie. De altIel pot dovedi si n alt chip c Dumnezeu a izgonit pe Adam
din rai si l-a osndit la moarte, tocmai pentru ca s-si arate iubirea Sa Iat de
oameni. Izgonindu-l din rai si silindu-l s locuiasc n apropierea raiului, l-a
Icut mai ntelept, l-a ntrit pe viitor si l-a nvtat s cunoasc prin Iapte c
a Iost nselat de diavol. Pedeapsa la moarte, apoi, i-a dat-o pentru aceea ca s
129
nu pctuiasc la nesIrsit, din pricin c prin clcarea poruncii, ajunsese
supus pcatului. Nu ti se par, deci, toate acestea si izgonirea din rai si
osndirea la moarte semne Ioarte mari ale iubirii de oameni a le lui
Dumnezeu? Mai pot aduga si altceva.
Ce anume?
Mnia lui Dumnezeu pe Adam n-a mrginit numai la Adam
bineIacerile mniei Sale. Dumnezeu a vrut s ntelepteasc si pe oamenii de
mai trziu prin cele ntmplate lui Adam. Dac deci, cu toate cele petrecute
cu Adam, Cain, Iiul lui, care vzuse cu ochii lui izgonirea tatlui su din rai
si cderea lui din slava aceea nespus, care cunostea blestemul acela grozav,
ce glsuia: !mant eti i in pmant te ;ei intoarce (Fac., 3, 19), tot nu s-a
nteleptit, ci a czut n pcate si mai mari, la ce nebunie n-ar Ii ajuns, dac n-
ar Ii vzut cele ntmplate tatlui su? Si lucru minunat este acesta c
Dumnezeu, pedepsind un pctos att de mare, care-si mnjise mna cu acea
blestemat ucidere, a unit pedeapsa cu iubirea de oameni. (Omilii la
Facere, omilia XXVI, I, n col. PSB, vol. 21, pp. 319-320)
ADAM (pedeapsa primit de sarpe)
,Dar poate c cineva m va ntreba:
Pentru ce sarpele a primit o pedeaps att de mare, cnd diavolul
este cel ce a dat prin sarpe sIatul?
Si aceasta este lucrarea nespusei iubiri de oameni a lui Dumnezeu.
Dup cum un tat care-si iubeste copilul, cnd pedepseste pe cel ce i-a ucis
Iiul, sIrm si Iace n mii de bucti si sabia si cutitul cu care a ucis, tot asa
si bunul Dumnezeu, pentru c sarpele a slujit ca o unealt vicleniei
diavolului, aduce asupra lui o pedeaps vesnic, pentru ca prin cele ce
vedem s ne gndim la marea necinste n care a ajuns diavolul. ntr-adevr,
ce pedeaps trebuie s Ii primit acesta, dac sarpele, care a slujit numai de
unealt, a Iost pedepsit asa? (Omilii la Facere, omilia XVII, VI, n col.
PSB, vol. 21, pp. 197-198)
,. prin pedeapsa dat nseltorului, Dumnezeu arat ct i sunt de
dragi cei ce Iuseser nselati. (Omilii la Facere, omilia XVII, X, n col.
PSB, vol. 21, p. 206)
,Dar ctre sarpe n-a zis nimic, cci el a Iost urzitorul tuturor relelor, si
prin urmare nu avea pe cine s arunce si el vinovtia, pentru care l-a si
pedepsit Ioarte greu. (Omilii la Epistola ctre Romani a S1antului postol
!a;el, omilia XXIII, p. 442)
130
ADAM (urmasii primei perechi de oameni)
,Dar poate c cineva m va ntreba:
Cum a avut Cain Iemeie, cnd Scriptura nu ne vorbeste nicieri de
alt Iemeie n aIar de Eva?
S nu te uimeasc lucrul acesta, iubite! Dumnezeiasca Scriptur nu
Iace nicieri cu exactitate catalogul Iemeilor, ci tot ce-i de prisos las la o
parte; pe brbati i pomeneste numai n parte si nici despre ei totul, ci pe
scurt, spunnd: cutare a nscut Iii si Iiice si a murit. Este Iiresc, deci, ca Eva
s Ii nscut si o Iat dup Cain si Abel, pe care a luat-o de Iemeie Cain. Era
la nceput si pentru c trebuia s se nmulteasc neamul omenesc, s-a
ngduit s se nmulteasc Iratii ntre ei. Aceasta e pricina c Scriptura,
lsnd pe seama ntelegerii noastre urmarea Iaptelor, ne-a povestit numai
att, spunnd: Si a cunoscut Cain pe 1emeia lui, i :mislind, a nscut pe
Enoh. (Omilii la Facere, omilia XX, I, n col. PSB, vol. 21, p. 234)
ADEVRUL
,Nimic nu este mai strlucit, nimic nu este mai tare si mai puternic
dect adevrul ... (Comentar la E;anghelia de la Ioan, omilia XXIX, 1, p.
134)
,Adevrul se arat gol tuturor celor ce vor s-l priveasc; el nu caut
s se ascund, el nu se teme nici de pericole, nici de piedici, el nu se
ambitioneaz dup laudele multimii. Nimic omenesc nu stpneste asupra
lui; dar, superior tuturor curselor care i se ntind, el le vede Ir s se tulbure;
cei ce se reIugiaz la snul lui gsesc o scpare sigur, ei sunt pziti aici ca
ntr-o Iortreat sigur si de neptruns; aceia este mretia puterii lui;
loviturile ascunse care i se dau, el le rstoarn; dar Iaptele sale le arat ochii
lumii ntregi; aceasta i-o spune Iisus Hristos lui Pilat cnd zice: Eu am ;orbit
pe 1at lumii i nimic nu am ;orbit in ascuns (Ioan 18, 20). (Comentar la
E;anghelia de la Ioan, omilia XXIX, 1, p. 134)
,Nimic nu este mai clar, nimic nu este mai simplu ca adevrul, cnd
este cutat cu o inim dreapt si sincer. (Comentar la E;anghelia de la
Ioan, omilia LII, 1, p. 252)
,... adevrul are prin el nsusi destul trie ... (Comentar la
E;anghelia de la Ioan, omilia LII, 1, p. 253)
131
,Dar adevrul este de asa natur c el se IortiIic si se ntreste prin
aceleasi arme cu care adversarul l combate; si c eIorturile zadarnice pe
care le Iace pentru a-l ntuneca, nu slujesc dect pentru a-l Iace s
strluceasc mai mult. (Comentar la E;anghelia de la Ioan, omilia LVIII,
1, p. 285)
,Tria adevrului nu are nevoie de ajutor. Dimpotriv, chiar de ar
Ii mii cei porniti s sting adevrul, adevrul nu numai c nu piere, ci
se nalt si mai sus si mai strlucitor, tocmai datorit celor care
ncearc s-l vatme, si-si rde de cei ce se nIurie si se ostenesc n
zadar! (Cu;ant la Fericitul Ja;ila, i impotri;a lui Iulian, i ctre
elini, II, n vol. !redici la srbtori imprteti i cu;antri de laud
la s1inti, p. 304)
,Nimic nu-i mai puternic dect adevrul. (Cu;ant la Fericitul
Ja;ila, i impotri;a lui Iulian, i ctre elini, IV, n vol. !redici la
srbtori imprteti i cu;antri de laud la s1inti, p. 308)
,- Ce-a spus el?
- A spus: Jiu este Domnul' Nu ;a 1i ploaie pe pmant decat prin
gura mea (III Regi 17, 10).
Ce Iaci, Ilie? Ce hotrre iei? De-ai ruga, cel putin, pe Stpnul
ca n urma rugciunilor tale s-ti mplineasc cuvntul ce l-ai spus: Jiu
este Domnul' Nu ;a 1i ploaie pe pmant decat prin gura mea. Unde
sunt ereticii care spun c Fiul lui Dumnezeu Se roag? Ticlosule,
nenorocitule, nerusinatule! Robul porunceste, si Domnul Se roag? Nu-
I dai Domnului nici atta cinste ct lui Ilie? Nu vrei s druiesti
Stpnului o vrednicie egal cu aceea pe care o druiesti robului?
(Cu;ant la !etru postolul i Ilie !roorocul, II, n vol. !redici la
srbtori imprteti i cu;antri de laud la s1inti, pp. 548-549)
,Cel care vrea s aIle adevrul trebuie s se curete mai nti de
patimi; pentru c cel care se curt de patimi scap de nselare si
cunoaste adevrul. (Din vol. !roblemele ;ietii, p. 358)
,Nu pune pacea si ntelegerea mai presus de adevr. (Din vol.
!roblemele ;ietii, p. 358)
,Omul este Icut pentru adevr. (Din vol. Bogtiile oratorice, p.
161)
132
ADEVRUL (si minciuna)
,... minciuna se contrazice n toate si prin aceleasi arme cu care
combate adevrul, ea piere si se distruge si adevrul nu devine dect mai
strlucitor si mai luminos. (Comentar la E;anghelia de la Ioan, omilia
LVIII, 1, p. 286)
,Adevrul, dintr-un om din rndul poporului, Iace un personaj
strlucit si mare; minciuna dimpotriv, coboar si din om mare l Iace de
nimic. (Comentar la E;anghelia de la Ioan, omilia LVIII, 2, p. 288)
AFACERILE (necinstite)
,Atunci cnd, n aIacerea noastr, Iie cumprnd, Iie vnznd, noi
Iacem tot eIortul nostru si Iolosim toate mijloacele si toate smecheriile
nchipuite pentru a nsela si pentru a nu-i da adevrata valoare, sau pentru a
reduce pretul sau pentru a-i da pret mai mare, nu este acela un Iurt si o
rpire? Nedreptatea nu se msoar dup pretul a ceea ce ai Iurat, ci dup
vointa celui ce Iur. (Comentar la E;anghelia de la Ioan, omilia LX, 6, p.
303)
AGHEASMA (mare)
,Cci ziua de azi este ziua n care S-a botezat, n care a sIintit Iirea
apelor. De aceea n srbtoarea aceasta, la miezul noptii, toti iau ap si o duc
acas si o pstreaz tot timpul anului, cci astzi au Iost sIintite toate apele;
si minunea e vdit: apa aceasta nu se stric cu trecerea timpului, apa aceasta
scoas astzi rmne limpede si proaspt un an, doi si deseori chiar trei ani
si dup atta vreme se ia la ntrecere cu apa adus de la izvor. (Cu;ant la
Bote:ul Domnului, II, n vol. !redici la srbtori imprteti i cu;antri de
laud la s1inti, p. 36)
,n ziua n care Domnul S-a botezat a sIintit si Iirea apelor. Deci pentru
aceea, n ziua praznicului acestuia iau toti ap din ru si o duc la casele lor si
tin cte un an sau doi sau mai multi si nu se stric. (Din vol. Mrgritarele
S1antului Ioan Gur de ur, p. 82)
AJUTORUL (dat de Bunul Dumnezeu oamenilor)
,Si a dat pmantul iarb ;erde, care s semene smant, dup 1el i
133
dup asemnare i pom roditor cu smant, dup 1el, pe pmant (Fac., 1,
12).
Gndeste-mi-te aici, iubite, cum s-au Icut toate pe pmnt la cuvntul
Stpnului. Nu era om care s-l lucreze, nu era plug, nu erau boi de ajutor,
nu avea pmntul nici o alt ngrijire, ci a auzit numai porunca si ndat a dat
rodurile lui. Din aceasta s nvtm c si acum nu munca plugarilor, nici
osteneala lor, nici vreo alt oboseal care se Iace la lucrarea pmntului ne
aduce nou belsugul de roade, ci, naintea tuturor acestora, cuvntul lui
Dumnezeu, care i-a Iost grit pmntului dintru nceput. (Omilii la Facere,
omilia V, IV, n col. PSB, vol. 21, pp. 72-73)
,Cnd avem pe Dumnezeu binevoitor, chiar de suntem n pustie, vom
Ii mai n sigurant dect cei care triesc n orase. Ajutorul lui Dumnezeu este
cea mai mare sigurant, este zid nebiruit. Si ca s vezi c un om ajutat de
Dumnezeu este n mijlocul pustiei mai puternic si mai n sigurant dect cel
care locuieste n mijlocul oraselor si se bucur de mult ajutor omenesc,
uitati-v la David si Saul! David, desi pribegea din loc n loc si tria ca un
hoinar, era ntrit de mna Cea de sus, Saul, desi tria n mijlocul oraselor,
desi avea n jurul lui atta ostire, sutasi si strji, n Iiecare zi se temea si
tremura de Irica atacului dusmanilor. Unul era singur, n-avea pe nimeni
alturea de el, dar nu avea nevoie de ajutorul omenesc, cellalt avea pe cap
coroan, era mbrcat n purpur, dar avea nevoie de ajutorul lui David.
mpratul avea nevoie de pstor, cel cu coroan pe cap avea nevoie de un om
de rnd. (Omilii la Facere, omilia XLVI, II, n col. PSB, vol. 22, p. 142)
,Nu este om mai puternic dect cel ntrit cu ajutorul Cel de sus si nu
este om mai slab dect cel lipsit de ajutor, chiar de ar avea n jurul lui mii si
mii de osti. (Omilii la Facere, omilia XLVI, III, n col. PSB, vol. 22, p.
142)
,Nimeni nu-i mai puternic dect cel ajutat de Dumnezeu, dup cum
nimeni nu-i mai slab dect cel lipsit de ajutorul Lui. (Omilii la Facere,
omilia LII,I, n col. PSB, vol. 22, p. 186)
,Cnd Dumnezeu e binevoitor cu noi, vom Ii mai strluciti ca toti,
chiar de-am Ii printre strini, chiar de-am Ii lipsiti de toate, chiar de-am Ii
necunoscuti. Nu-i om mai Iericit ca omul ajutat de mna de sus. (Omilii la
Facere, omilia LVI, VI, n col. PSB, vol. 22, p. 229)
134
,Cnd Dumnezeu vrea s dea ajutorul Su, Iace pe cei slabi mai
puternici dect cei puternici, pe cei putini mai tari dect cei multi. Ne este o
Iericire mai mare ca aceea de a Ii ajutat de Dumnezeu. (Omilii la Facere,
omilia LIX, IV, n col. PSB, vol. 22, p. 262)
,Cnd ne bucurm de bunvointa cea de sus, chiar de-am Ii printre
barbari, chiar de-am Ii n tri strine, ne simtim mai bine dect cei ce stau n
casele lor si au de toate; dar dac suntem lipsiti de ajutorul Celui de sus,
chiar de-am Ii la casa noastr, chiar de-am prea c nu ne lipseste nimic,
suntem cei mai de plns oameni. (Omilii la Facere, omilia LXI, IV, n col.
PSB, vol. 22, p. 277)
,Nimic nu este mai slab dect cei ce sunt departe de ajutorul Duhului
SInt. (Comentar la E;anghelia de la Ioan, omilia LXVI, 3, p. 341)
,De este Dumnezeu cu noi, cine este mpotriva noastr? Si cine nu
este mpotriva noastr? Si lumea e mpotriva noastr, si tiranii, si
comunittile, si neamurile, si cettenii; si cu toate acestea, cei ce sunt contra
noastr sunt att de departe de a ne supra sau vtma cu ceva, nct chiar
Ir voia lor sunt cauza cununilor noastre si pricinuitori a mii de bunuri,
Iiindc ntelepciunea lui Dumnezeu a ntors uneltirile lor spre mntuirea si
slava noastr. Ai vzut cum nimeni nu este, de Iapt, mpotriva noastr? Cci
si pe Iov aceasta l-a Icut mai strlucit, adic narmarea diavolului contra lui,
cci desi diavolul a ntrebuintat toate uneltirile contra lui, si asupra lui erau
si Iemeia, si slugile, si rnile de pe el, si altele multe, totusi nimic n-a putut
Iace rul contra lui, ba nc tocmai acele nenorociri aparent asa de mari si
ntr-adevr au Iost mari , toate acele nenorociri, zic, s-au ntors n Iavoarea
lui. Fiindc Dumnezeu era cu el, apoi si cele ce se credeau a Ii contra lui au
Iost Iavorabile lui. Aceasta s-a petrecut si cu Apostolii, Iiindc si iudeii, si
cei dintre neamuri, si Iratii cei mincinosi, si stpnitorii, si comunittile, si
Ioamea, si srcia, si mii de alte rele erau contra lor, si cu toate acestea nimic
n-a Iost mpotriva lor, adic nimic n-a putut s-i lezeze. Cele ce i-au Icut
mai ales pe Apostoli ca s Iie att de strluciti si renumiti, mari si naintea
lui Dumnezeu, mari si naintea oamenilor, tocmai acestea sunt. (Omilii la
Epistola ctre Romani a S1antului postol !a;el, omilia XV, p. 291)
,Cel ce se lupt mpreun cu noi este Dumnezeu. Deci s nu te
surprind deloc dac Iiind btuti, noi dominm pe cei ce ne bat, dac Iiind
alungati, stpnim pe cei ce ne alung, dac murind, punem pe Iug pe cei ce
sunt n viat. Cnd ai de partea ta si puterea, si dragostea lui Dumnezeu,
135
nimic nu poate mpiedica s se petreac asemenea Iapte minunate si
paradoxale, si s strluceasc cea mai mare biruint (Omilii la Epistola
ctre Romani a S1antului postol !a;el, omilia XV, p. 298)
,Ct vreme suntem n mna lui Dumnezeu, nimeni nu ne va putea
rpi, cci mna Lui este puternic; ns cnd suntem n aIar de mna Lui si
lipsiti de ajutor, atunci suntem pierduti si gata de a Ii rpiti de oricine va voi,
suntem ca un :id po;arnit i ca un gard surpat (Ps., 61, 3). Cnd zidul e
povrnit, atunci e usor de trecut pentru Iiecare. (Omilii la Epistola ctre
Filipeni, omilia a VII-a, p. 117)
,Dac ai bunvointa Lui, nu dezndjdui, chiar dac ai Ii aruncat ntr-
un cuptor; dar dac El este mniat pe tine, s nu Iii sigur, chiar de ai Ii n
rai. (!rimele patru omilii despre statui, omilia a IV-a, p. 79)
,Cnd Dumnezeu ne desteapt si ne mngie, necjeasc-ne oamenii
si de o mie de ori, ei nu pot nimic; cci cnd El ntreste inima noastr,
nimeni nu este n stare a o clti. (Cu;ant la 26 Decembrie, a doua :i de
Crciun, n vol. !redici la duminici i srbtori., p. 232)
,Cnd Dumnezeu vrea s ne ajute, nimic nu-L poate mpiedica. E de-
ajuns atunci o arm a lui Dumnezeu, e de-ajuns un om al Lui, e de-ajuns
doar un semn al Lui, pentru a Ii biruiti si cei mai puternici vrjmasi. Noi s
ne rugm la Hristos, zicnd: Doamne, spune un cu;ant i ;rfmaii Ti se
;or imprtia. Spune un cu;ant i cetatea Ta se ;a i:b;i. Spune un cu;ant i
poporul Tu ;a birui. (Din vol. !roblemele ;ietii, p. 17)
,Cci unele depind de noi iar altele de Dumnezeu. Dac
noi Iacem ceea ce depinde de noi, va Iace si Dumnezeu ceea ce
depi nde de El. (Din vol. !roblemele ;ietii, p. 88)
,Fireste, dar si tu, dac Iaci toate cele ce stau n puterea ta, vor urma
negresit si cele ce tin de Dumnezeu. (Scrisori din exil, Ctre toti
credincioii, c nimeni nu ;a putea ;tma pe cel care nu se nedrepttete
pe sine insui, 16, n vol. Scrisori din exil. Ctre Olimpiada i cei rmai
credincioi. Despre deprimare, su1erint i !ro;ident., p. 260)
,,Si, dup cum cnd vrem s Iacem ceva Ir El, chiar dac ar Ii usor
de Icut, aIlm poticneli si piedici si mii de alte nepotriviri n ele, tot asa,
cnd este El de Iat si le potriveste, chiar dac ar Ii problemele mai ncurcate
136
dect toate, devin toate usor de rezolvat. Prin urmare nimic, nici s nu
Iacem, nici s grim mai nainte de a chema pe Dumnezeu si de a-L ruga s
le adune El n minile noastre si s le rezolve pe toate. (Laud lui Maxim i
despre ce 1el de sotie trebuie s ne lum, n vol. Catehe:e maritale, p. 67)
,Cine ne va putea lua pacea? Cnd lumea ntreag se va ntoarce
mpotriva noastr, ce ne intereseaz? Ce ne privesc Iuriile oceanului,
dac Iisus Hristos este n corabie, nc chiar cnd El se pare c a
adormit aici? (Din vol. Bogtiile oratorice, p. 98)
AJUTORAREA (aproapelui)
,Noi ne purtm asa lipsiti de mil cu Iratii nostri si adeseori ne mai ies
din gur si acele cuvinte de gheat si nesocotite: Ce legtur am eu cu el?
Nu-mi pas! N-am nimic cu el! Ce spui omule? N-ai nici o legtur cu el? ti
este Irate, esti de aceeasi Iire cu el, aveti acelasi Stpn, iar de multe ori v
mprtsiti la aceeasi mas, vreau s spun, la masa duhovniceasc si
nIricostoare, si spui: N-am nici o legtur cu el i treci pe lang el 1r de
mil i nu intin:i mana celui c:ut? Iudeilor legea le poruncea s nu treac
nici pe lng vita unui dusman czut jos (Ies., 23, 5), iar tu vezi adeseori pe
Iratele tu rnit de diavol si czut jos, nu la pmnt, ci n prpastia pcatului,
si nu cauti s-l scoti cu sIatul, nici nu-l ndemni si nici nu te strduiesti s
mai iei si pe altii n ajutor, dac e cu putint, ca s slobozi mdularul tu din
gtlejul Iiarei si s-l rentorci la nobletea lui pentru ca tu, dac vei cdea
vreodat Doamne Iereste! n laturile acelui viclean demon, s poti avea
pe cineva care s te poat ajuta si scoate din minile diavolului? Asa spune
Pavel, vrnd s-i ndemne pe galateni spre purtarea de grij a mdularelor
lor, adic a semenilor lor: Luand seam de tine insuti, ca s nu ca:i i tu in
ispit (Gal., 6, 1). Aproape c le spune: Dac treci Ir mil si lipsit de
omenie pe lng Iratele tu, va trece poate pe lng tine asa si altul cnd vei
cdea n vreun necaz. Deci, dac nu vrei s Iii tu trecut cu vederea n vreme
de necaz, nu trece nici tu, ci arat mult dragoste si socoate nespus de mare
comoar s poti mntui pe Iratele tu. Nu este virtute mai mare ca asta. Dac
te gndesti c numai acesta, pe care-l treci cu vederea si-l nesocotesti, a Iost
nvrednicit de atta cinste de Stpnul tu, c pentru el n-a reIuzat s-si verse
sngele Lui precum spune Pavel: Si ;a pieri prin contiinta ta 1ratele tu
cel slab, pentru care Hristos a murit (I Cor., 8, 11), cum nu te ngropi de
viu n pmnt? Deci dac Hristos pentru el si-a vrsat si sngele, ce lucru
mare Iaci de-i arti dragoste, dac, sItuindu-l cu cuvntul, ridici pe cel
czut, dac scoti din adncul pcatului pe cel care e necat poate cu suIletul
137
si a ajuns sub valuri, dac-l Iaci s vad lumina virtutii, ca s nu mai mearg
prin ntunecimea ruttii? (Omilii la Facere, omilia XLIII, IV, n col. PSB,
vol. 22, pp. 111-112)
,Fiecare s socoteasc drept cel mai mare cstig Iolosul pe care-l
aduce aproapelui su. (Omilii la Facere, omilia LIX, V, n col. PSB, vol.
22, p. 263)
,. n Iolosul aproapelui st Iolosul nostru. (Omilii la Matei, omilia
XVI, XI, n col. PSB, vol. 23, p. 216)
,Vezi c dragostea este prin ea nssi cu strlucire ludat si
ncununat? (.) De pild, un om s posteasc, s triasc n castitate, s
suIere mucenicia, s-i Iie ars trupul; iar un altul pentru ajutorarea aproapelui
s amne mucenicia, dar nu numai s o amne, ci chiar s Iug de
mucenicie. Care din acestia doi va Ii mai slvit dup plecarea de aici? Ca s
rspund la aceast ntrebare n-am nevoie de multe cuvinte, nici de
ndelungat demonstratie. Fericitul Pavel hotrste si spune: m des1ace i
a 1i impreun cu Hristos este mai bine, dar a rmane in trup, este mai de
trebuint pentru ;oi (Filip., 1, 23-24). Vezi, dar, c Pavel a pus ajutorarea
aproapelui mai presus de plecarea la Hristos? C a Iace voia lui Hristos
nseamn mai cu seam a Ii mpreun cu Hristos; iar voia lui Hristos nu este
alta dect a te ngriji de Iolosul aproapelui. Vrei s-ti dau si al patrulea caz?
Hristos l ntreab pe Petru: !etre, M iubeti tu oare?, apoi i spune: !ate
oile Mele (Ioan 21, 15). De trei ori i-a pus aceast ntrebare si de trei ori i-a
spus c aceasta este dovada dragostei (Ioan 21, 16-17). Hristos n-a spus
aceste cuvinte numai preotilor, ci Iiecruia dintre noi, crora ni s-a dat n
grij chiar o mic turm. S nu dispretuiesti turma pentru c e mic. C
Tatl Meu, spune Hristos, a bine;oit intru ei (Luca 12, 32). Fiecare dintre
noi are o oaie; s o duc Iiecare la psunile ce-i priesc. (Omilii la Matei,
omilia LXXVII, VI, n col. PSB, vol. 23, p. 882)
,S cutm s svrsim acele virtuti care odat cu mntuirea noastr
pot aduce mari Ioloase si semenilor nostri. (Omilii la Matei, omilia
LXXVII, VI, n col. PSB, vol. 23, p. 883)
,Nimeni (.) nu-i att de bun prieten al lui Dumnezeu ca acela care
trieste spre Iolosul celor din jurul su. De aceea ne-a dat Dumnezeu cuvnt,
mini, picioare, trie trupeasc, minte si pricepere, ca toate acestea s Iie
spre mntuirea noastr si spre Iolosul aproapelui. Cuvntul nu ne este de
138
Iolos numai la nltarea de cntri si multumiri lui Dumnezeu, ci de Iolos si
pentru a nvta pe altii si a-i sItui. De-l ntrebuintm n acest scop suntem
urmtorii lui Dumnezeu; de Iacem dimpotriv, suntem urmtorii diavolului.
(Omilii la Matei, omilia LXXVIII, III, n col. PSB, vol. 23, p. 892)
,Nimic nu mnie atta pe Dumnezeu ct dispretul ce-l arti
ndatoririlor ce le ai Iat de semenii ti. (Omilii la Matei, omilia LXXVII,
V, n col. PSB, vol. 23, p. 881)
,Cte ai Iace Iratelui tu, asupra Stpnului se rsIrng; si ntruct
acela a avut bineIaceri de la tine, pe aceeasi msur ti se va socoti rsplata.
(Omilii la Epistola ctre Romani a S1antului postol !a;el, omilia XXI, p.
413)
,Cci eu eram, spune el (Iov n.n.), ochiul orbilor, piciorul
chiopilor. Eu eram tatl celor neputincioi. m cercetat fudecata pe care n-
o tiam, am :drobit mselele celor nedrepti i am smuls prada din dintii lor.
!e cei neputincioi care a;eau ne;oie de afutor nu i-am lepdat nici n-a ieit
cine;a pe ua mea cu sanul gol (Iov, 29, 15-17; 31, 6).
Ai vzut diIeritele Iorme ale iubirii de oameni si Ieluritele limanuri ale
milosteniei lui si pe el ajutndu-i prin toate acestea pe cei nedrepttiti? L-ai
vzut usurnd srcia, ndreptnd vduvia, mpotrivindu-se celor nedrepti, si
Iiind nIricostor pentru cei insolenti? Cci si arta srguinta numai asistnd
si venind n ajutor n lupte, lucru Icut si de cei multi, ci si ducnd lucrul
pn la bun sIrsit si cu mult trie. Cci zice: Si am :drobit mselele celor
nedrepti opunnd ambitiei acelora ca pe un zid purtarea lui de grij. Opunea
grija sa nu numai insolentelor oamenilor, ci si uneltirilor Iirii, ndreptnd
greselile ei prin covrsirea ajutorului su. Pentru c ntruct nu le putea da
napoi (Iov n.n.) mdularele: orbilor ochii, schiopilor picioarele, s-a Icut
el n locul mdularelor lor si prin el cei care-si pierduser ochii vedeau, iar
cei cu gleznele tiate mergeau. Ce ar putea egala aceast iubire de oameni a
lui? (Scrisori din exil, 17 scrisori ctre Olimpiada, scrisoarea X, 6c,d, n
vol. Scrisori din exil. Ctre Olimpiada i cei rmai credincioi. Despre
deprimare, su1erint i !ro;ident., p. 191)
,... nimeni nu va putea Ii vreodat de Iolos celui ce nu vrea s Iie treaz
si s contribuie cu cele ale sale. (Scrisori din exil, Ctre toti credincioii, c
nimeni nu ;a putea ;tma pe cel care nu se nedrepttete pe sine insui, 12,
n vol. Scrisori din exil. Ctre Olimpiada i cei rmai credincioi. Despre
deprimare, su1erint i !ro;ident., p. 253)
139
,,Dac vrei s bucuri pe cineva vreodat, nu poIti s slujesti celor care
petrec n bunstarea si luxul acestei lumi, ci celor n necazuri, celor n
mprejurri grele, celor n temnite, celor cu totul goi si care nu au parte de
nici o mngiere. Adu-le acelora Iericire, si multe vei primi. Cci dobndesti
mare cstig de la aceia si devii mai ntelept si lucrezi totul spre slava lui
Dumnezeu. Iar dac trebuie s ai grij de cineva, alege-i mai bine pe orIani
si pe vduve si pe cei aIlati n mult srcie, dect pe cei ce triesc n slav
si strlucire. Cci El nsusi a zis: Eu sunt tatl or1anilor i fudectorul
;du;elor (Ps., 67, 6). ( aceluiai certare ctre cei ce pleac de la slufb
i se duc la hipodrom i la spectacole. semenea i cat grif se cu;ine s
a;em 1at de 1ratii cstoriti, n vol. Catehe:e baptismale, p. 98)
,Iubitorul de oameni Dumnezeul nostru, Iratilor, a iubit si iubeste s
aib toti oamenii dragoste unul ctre altul si prietenie adevrat si credint
nedesprtit, c pentru aceea a pus nevoia si mestesugurile si treburile lumii,
ca s trebuiasc s-si ajute unul altuia la slujba si binele vecinului su, c si
semntorul nu seamn gru numai pentru trebuinta lui, ci si pentru
trebuintele altora, de vreme ce socotind c Iiind lips si neajunsul vremii va
pieri si el si ceilalti. La Iel, si soldatul nu merge la rzboi si la primejdii ca s
se pzeasc si s se mntuiasc numai pe sine, ci ca s Iac s stea si cettile
si orasele n pace si neprdate. Asa Iace si negustorul cel ce umbl pe uscat
si pe mare, nu aduce negot numai ct este pentru trebuintele lui, ci aduce si
alte negoturi multe ca s se poat cumpra si de ctre altii multi. De vreme
ce ar Ii Iost n alt chip, adic ar Ii oamenii nelipsiti, n-ar primi s cear nimic
de la vecinii lor. Drept aceea, a unit Dumnezeu lumea cu dragoste att de
minunat, pentru c dragostea nu-l las pe om s-si Iac binele lui mai nti,
ci pe al altora, c de n-ar Ii Iost aceast iubire Irteasc, n-ar Ii Iost cu
putint s se mntuiasc nimeni nici trupeste, nici suIleteste. (Din vol.
Mrgritarele S1antului Ioan Gur de ur, pp. 59-60)
,Ce minunat slujire reciproc n trup! Cum Iiecare membru nu
lucreaz dect la binele comun si nu-si gseste dect n
devotamentul Iat de altii aprarea sa proprie. Vedem noi vreodat
membrele noastre invidiindu-se unele pe altele, reIuznd s-si ajute
reciproc? Cu totul dimpotriv, nu se apr ele, nu se ajut ele cu o
grab reciproc? Piciorul este rnit de un spin, toate membrele se
ndreapt s-l ajute. Ochiul suIer? Trupul ntreg suIer si rmne n
inactivitate.
Asa trebuie s Iie unii pentru altii toti credinciosii, Iii ai
Bisericii, membre ale trupului mistic a lui Iisus Hristos. Asa trebuie s
140
se ntr-ajutoreze. Nu gelozii, nu certuri. Cinstea unuia este cinstea
tuturor. (Din vol. Bogtiile oratorice, p. 183)
AJUTORAREA (reciproc a oamenilor)
,,. nu a lsat (Dumnezeu n.n.) ca toate s se Iac pretutindeni, ca si
prin aceasta s ne sileasc a ne amesteca unii cu altii. Asadar, aseznd ntre
noi nevoia ce avem unii de altii, prin aceasta iarsi a Icut lesnicioase
legturile dintre oameni, pentru c dac nu ar Ii Iost asa, apoi lucrurile ar Ii
ajuns ntr-o alt ncurctur si nemultmire. Dac, de pild, avnd nevoie de
doItor, sau de lemnar, sau de alt mestesugar, ar trebui ca s Iac cineva o
cltorie ndelungat, apoi Iireste c totul s-ar pierde. Deci tocmai pentru
aceasta a rnduit a se zidi si cetti, si astIel pe toti i-a adunat la un loc.
Pentru ca si cu cei de departe s ne putem ntlni cu usurint, apoi el a ntins
marea la mijloc si a dat iuteal vnturilor, Icnd prin aceasta usoare
cltoriile pe mare. La nceput a rnduit ca toti s Iie strnsi ntr-un singur
loc, si nu i-a mprstiat mai nti, pn ce cei dinti oameni cari primiser
darul au ntrebuintat ru buna ntelegere dintre dnsii. Asadar, el ne-a adunat
la un loc din toate prtile, si prin Iirea noastr, si prin nrudirea dintre noi, si
prin limba ce o vorbim, si prin locul sau tara unde ne gsim. (Comentariile
sau Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni, omilia XXXIV, p. 364)
,,Att de mare este trebuinta de ajutorul altora, nct chiar de ar Ii
cineva mai bogat dect toti oamenii din lume, totusi nu va Ii scutit de aceast
legtur si de a avea nevoie de cel mai mic. Nu numai cei sraci au trebuint
de cei bogati, ci si cei bogati au trebuint de cei sraci, ba nc mai mult
nevoie au bogatii de sraci dect sracii de bogati.
Si ca s vezi aceasta mai lmurit, s Iacem, dac voiti, dou cetti, una
numai din bogati, si cealalt numai din sraci, si nici n cetatea bogatilor s
Iie vreun srac, nici n cea a sracilor vreun brbat bogat, si dup ce le-am
privit cu amnuntime, s vedem care din amndou va putea s Iie
ndestulat numai cu sine. Dac vom aIla c cea a sracilor este cea care
poate Ii ndestulat, apoi este sigur c mai ales bogatii au trebuint de sraci.
Deci n cetatea bogatilor nu este nici unul mestesugar, nici zidar, nici
lemnar, nici ciubotar, nici pitar, nici lucrtor de pmnt, nici Iierar, nici
Irnghier, si nici unul dintr-acestia. Cci, n adevr, cine dintre acei bogati ar
voi s se ndeletniceasc cu vreuna din aceste ndeletniciri, cnd mai ales
este stiut c chiar si cei ce odinioar se ndeletniciser cu asemenea
mestesuguri, de ndat ce s-au ntolit nu mai pot suIeri ticlosia acestor
141
mestesuguri grele? Asadar, cum va sta aceast cetate? Dand bani bogatii,
:ici tu, ii ;or cumpra toate acestea de la cei sraci. Prin urmare, aceia nu
sunt ndestulati numai cu dnsii, dac au trebuint si de altii. (Comentariile
sau Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni, omilia XXXIV, pp. 365-366)
,Nimic nu-1 duce pe om mai aproape de truIie si nu-1
ndeprteaz mai mult de ceilalti dect credinta c este liber si nu are
nevoie de nimeni. Dumnezeu ne-a Icut n asa Iel, nct avem
nevoie unul de cellalt. Chiar dac esti ntelept, tot ai nevoie de
ajutorul semenilor ti. Creznd c nu ai nevoie de ajutor, esti cel mai
nebun si mai slab dintre toti oamenii. Pentru c, dac nu ai ajutor,
nu se va gsi ni meni care s te ndrepteze atunci cnd gresesti n
mod inevitabil n aceast viat si, astIel, l vei mnia pe Dumnezeu.
(Din vol. !roblemele ;ietii, p. 363)
AMNAREA (Iaptelor bune si Iolositoare)
,ntr-adevr nimic nu tulbur att de mult viata noastr ct amnarea
si zbovirea svrsirii Iaptelor bune. Adeseori amnarea a Icut s pierdem
totul. (Omilii la Matei, omilia XVI, X, n col. PSB, vol. 23, p. 215)
ANATEMA
,Ce este anatema? Ascult-l tot pe el ce spune: Cel ce nu iubete pe
Domnul, s 1ie anatema' (I Corinteni 16, 22), adic desprtit si strin s Iie
de toate ale Domnului. Dup cum de lucrul consIintit lui Dumnezeu nimeni
nu ar cuteza s se ating cu minile oricum, si nici s se apropie, tot astIel
este si cu cel desprtit de Biseric, cu cel exclus din adunrile credinciosilor,
cci si acesta este dat la o parte. Pe unul ca acesta, deci, Apostolul l numeste
anatema, n sens cu totul contrar, si porunceste de a Iugi toti de el cu groaz
mare.
De lucrul aIierosit lui Dumnezeu nimeni n-ar ndrzni a se apropia,
pentru cinstea si respectul cuvenit Celui ce I s-a aIierosit, pe cnd de cel rupt
de Biseric toti trebuie a se desprti, n sens cu totul contrar. Asa c, desi
desprtirea este una si aceeasi, cci si unul si altul este nstrinat de contactul
cu cei mai multi, totusi Ielul sau modul desprtirii nu este unul si acelasi,
cci acesta din urm este cu totul contrar celui dinti. De cel dinti se
deprtau ca Iiind aIierosit lui Dumnezeu, iar de cel de-al doilea ca Iiind
nstrinat de Dumnezeu si rupt de Biserica Sa. (Omilii la Epistola ctre
Romani a S1antului postol !a;el, omilia XVI, p. 304)
142
,,Nimeni dintre voi, mult iubitilor, n-a avut atta dragoste pentru
Hristos ct a avut sIntul suIlet al lui Pavel! Nimeni dintre oameni, aIar
numai de el, n-a Iost cu ndrznire a rosti asemenea cuvinte; i ardea suIletul
spunnd: Implinesc lipsurile neca:urilor lui Hristos, in trupul meu (Coloseni
1, 24); si: C a 1i dorit eu insumi a 1i anatema de la Hristos pentru 1ratii
mei (Romani 9, 3) si, iarsi: Cine este slab i eu s nu 1iu slab? (II Corinteni
11, 29). A avut atta dragoste pentru Hristos! Cu toate acestea, n-a ocrt pe
nimeni, n-a silit pe nimeni, n-a dat anatema pe nimeni. De-ar Ii Icut acestea,
n-ar Ii adus lui Dumnezeu att de multe neamuri si attea cetti ntregi!
Dimpotriv, Icea acestea vorbind Irumos, rugnd, ndemnnd, desi era
umilit, lovit, plmuit si luat n rs de toti. (Despre anatem, n vol. Omilii
la sracul La:r. Despre soart i !ro;ident., p. 374)
,,Rogu-v, dar, pe voi toti, s Iiti urmtori lui Pavel, si eu mpreun cu
voi. Dac Domnul, Care cunoaste mai dinainte gndul si vointa Iiecruia,
Care stie mai dinainte rostul Iiecruia dintre noi, a Icut aceasta, spre a
revrsa asupra noastr darurile si drnicia Sa cci Dumnezeu nu ne-a zidit
spre rele nvrednicindu-se astIel de bunttile cele de obste, pentru c vrea
ca toti s Iim urmtori ai Lui, pentru ce tu lucrezi mpotriv, tu, care te duci
la Biseric spre a svrsi jertIa Fiului lui Dumnezeu? (Despre anatem, n
vol. Omilii la sracul La:r. Despre soart i !ro;ident., p. 375)
,,Iat, eu mi mplinesc slujba mea! Iat, rogu-v, hirotonia nu d
putere de stpn, nu nalt, nu duce la tiranie. (Despre anatem, n vol.
Omilii la sracul La:r. Despre soart i !ro;ident., p. 375)
,,mplinindu-mi dar slujba, cu struint v rog s v deprtati de un
pcat asa de mare. Cel pe care vrei s-l aduci sub blestem este sau viu si n
viata aceasta muritoare, sau mort. Dac este nc n viata de aici, pctuiesti
de vrei s tii departe de Hristos pe un om care se poate ntoarce, care se
poate schimba din ru n bine; iar dac e mort, pctuiesti cu mult mai
mult. (Despre anatem, n vol. Omilii la sracul La:r. Despre soart i
!ro;ident., p. 376)
,,Stati departe, rogu-v, de un pcat att de mare! Iat, spun si
mrturisesc naintea lui Dumnezeu si naintea alesilor Lui ngeri, c pcatul
acesta are s ne Iie n ziua judectii pricin de mare chin si de Ioc nestins.
Dac n pilda celor zece Iecioare, au Iost izgonite din cmara cea de nunt,
143
din pricina mpietririi inimii lor, Iecioarele care duseser o viat strlucit si
plin de credint, Iiindc Stpnul a toate vzuse Iaptele lor, cum vom putea
Ii nvredniciti de mntuire noi, care trim Ir nici o grij si ne purtm Ir
mil cu aproapele nostru? De aceea, rogu-v, s nu ascultati cu nepsare
astIel de cuvinte. (Despre anatem, n vol. Omilii la sracul La:r. Despre
soart i !ro;ident., pp. 376-377)
,,Negresit, trebuie s anatemizm nvtturile eretice, cele potrivnice
nvtturilor primite de noi, s condamnm nvtturile lipsite de credint,
dar s crutm cu toat grija pe oameni si s ne rugm pentru mntuirea lor.
(Despre anatem, n vol. Omilii la sracul La:r. Despre soart i
!ro;ident., p. 377)
,Te ntreb: Ce vrea s nsemne cuvntul acesta pe care-l spui: S 1ie
anatema'? Stii oare ce spui? ti dai seama ce griesti? Cunosti puterea
acestui cuvnt?
Vei gsi, ntr-adevr, n Scriptura cea de Dumnezeu insuIlat
rostindu-se anatema peste Ierihon: Si toat cetatea aceasta Ii ;a 1i anatema
(va Ii pus deoparte) Domnului Dumne:eului tu (Iosua 6, 17). Si pn n
ziua de azi este printre noi acest obicei, s se spun: Cutare a 1cut aceasta,
a 1cut anatem (oIrand) in acest loc. oare aceasta s Iie anatema pe care tu
o rostesti? Nu! Cci prin aceast anatem se ntelege o Iapt bun, un dar
Icut lui Dumnezeu. Tu, ns, ce vrei s spui cnd rostesti: anatema'? Iat ce
vrei s spui!: S 1ie dat dia;olului, s nu mai aib parte de mantuire, s
afung strin de Hristos'.
Cine esti tu de ti-ai luat aceast stpnire si aceasta mare putere? La
ziua judectii Fiul lui Dumnezeu va sta pe scaunul de judecat si va pune
oile de-a dreapta Sa, si caprele, de-a stnga (Matei 25, 33). Pentru ce ti-ai
luat o rvn att de mare, cu care a Iost nvrednicit numai ceata Apostolilor
si cei care au Iost, cu adevrat, dup toat rnduiala, urmasii lor, plini de har
si de putere? Acestia, pzind cu toat luarea-aminte porunca lui Hristos, ca si
cum si-ar Ii scos ochiul cel drept (Matei 5, 29), asa alungau pe eretici din
Biseric. Aceasta arat marea lor mil si durere; cci se taie un mdular de
seam. Pentru aceea l-a si numit Hristos ochiul cel drept, pentru a arta mila
celor care-l alungau pe cel potrivnic dreptei-credinte. De aceea Apostolii si
urmasii lor au Iost, si n aceast privint ca si n toate Iaptele lor, cu mult
luare-aminte: condamnau si alungau ereziile, dar nu aduceau pe nici unul
dintre eretici sub blestem. Se pare c se pare c Apostolul Pavel a Iost silit
numai n dou mprejurri s rosteasc anatema; dar n-a dat anatemei pe
cineva anume: o dat n Epistola ctre Corinteni, spunnd: Dac cine;a nu-L
144
iubete pe Domnul nostru Iisus Hristos, s 1ie anatema' (I Corinteni 16, 22),
si alt dat n Epistola ctre Galateni: Dac cine;a ; propo;duiete
altce;a decat ceea ce ati primit, s 1ie anatema' (Galateni 1, 9).
Cu ce te-mpotrivesti? Ceea ce nimeni din cei ce au primit aceast
putere n-a Icut si nici n-a ndrznit s Iac, aceea ndrznesti s Iaci tu,
lucrnd mpotriva tainei iconomiei ntruprii si a ptimirii mntuitoare a
Domnului si lund-o naintea judectii mpratului?
Vreti s aIlati ce a grit un sInt, unul de mai nainte de noi, un urmas
al Apostolilor, care a Iost nvrednicit si de mucenicie
75
? Acest sInt, acest
sInt, ca s arate ct de greu este cuvntul: S 1ie anatema', s-a Iolosit pentru
aceasta de o pild. Dup cum un om de rand care se imbrac in purpur
imprteasc este ucis ca u:urpator, i el, i cei ce l-au afutat, tot ast1el
i cei ce, slufindu-se de poruncile Domnului, aduc sub blestemul Bisericii pe
un om, aduc asupra lor cea mai mare pier:anie, pentru c rpesc dreptul de
fudector al Fiului. Socotiti oare c este o Iapt Ir nsemntate a osndi pe
cineva cu o astIel de sentint, nainte de vremea judectii si nainte de
Judector? Cuvntul acesta, anatema, prin ntelesul pe care-l are, ne separ
cu totul de Hristos. (Despre anatem, n vol. Omilii la sracul La:r.
Despre soart i !ro;ident., pp. 371-372)
ANIMALELE (suIletul animalelor)
,. sngele este suIletul animalului. (Omilii la Facere, omilia
XXVII, IV, n col. PSB, vol. 21, p. 341)
APOSTOLII (- oameni simpli si necrturari)
,,Cnd elinii zic c apostolii au Iost oameni prosti, noi atunci s
adugm c au Iost necrturari, Ir stiint, sraci, oameni de rnd,
nepriceputi si nensemnati. Acestea nu sunt spre hula apostolilor, ci spre
slava lor, dac astIel Iiind ei, s-au artat mult mai strluciti dect ntreaga
lume. Acesti prosti si necrturari s-au luptat vitejeste cu puternicii si cu
nteleptii, cu tiranii si cu toti cei ce se Ileau n bogtii, slav si n toate cele
omenesti. De aici se nvedereaz c mare este puterea crucii si c toate
acestea nu s-au Icut prin putere omeneasc, cci toate cele petrecute nu au
Iost dup Iire, ci mai presus de Iire. Si cnd se Iace ceva mai presus de Iire,
Iiind totodat bun si Iolositor pentru om, atunci este cu totul nvederat c
75
ReIerire la Ignatie TeoIorul.
145
ceea ce se Iace vine prin puterea si lucrarea Proniei. Gndeste-te bine:
pescarul, Ictorul de corturi, vamesul, prostul, necrturarul, toti acestia
venind din Palestina, tara aceea ndeprtat, au izgonit, asa-zicnd, din
propriile lor credinti pe IilosoIi, pe ritori, pe cei stpni de cuvnt, si pe toti
acestia i-au stpnit ntr-un timp scurt, avnd a se lupta cu multe primejdii,
cci nvliser asupra lor popoarele, mpratii (ba chiar nssi Iirea parc se
lupta mpotriva lor), obiceiurile cele nvechite, dracii narmati, diavolul
tulburat si punnd n miscare totul, pe mprati, pe stpnitori, pe neamuri,
pe varvari, pe elini, pe IilosoIi, pe ritori, pe soIisti, pe logograIi, punnd n
miscare legile, tribunalele, pedepsele cele de tot Ielul, miile de morti si
Ieluritele cazne si cu toate acestea, iat c totul se rsturna, totul se ddea
la o parte cnd apostolii griau, ntocmai ca si praIul cel usor si mrunt care
nu poate s se mpotriveasc vnturilor celor puternice. (Comentariile sau
Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni, omilia III, p. 29)
APOSTOLII (au Iost mputerniciti de Hristos s propovduiasc si s Iac
minuni)
,Uit-mi-te cine au Iost cei care au auzit aceste porunci aspre si grele!
Oameni Iricosi si de rnd; oameni Ir stiint de carte si nenvtati; oameni
necunoscuti; oameni care nu cunosteau deloc legile civile; oameni care nu
luaser niciodat cuvntul n agora; pescari si vamesi; oameni plini de
nenumrate scderi. Dac suIerintele acelea erau n stare s tulbure chiar pe
oamenii tari si mari, cum de n-au Iost n stare s doboare si s nspimnte
pe niste oameni lipsiti de experient, pe niste oameni crora niciodat nu le-a
trecut prin minte c pot Iace asa ceva vreodat? Si nu i-a dobort!
- Era si Iiresc, ar putea s-mi spun cineva; c Domnul le-a dat putere
s curete leprosi, s alunge draci.
- Dar ti voi spune si eu, c tocmai puterea aceasta mai cu seam era
n stare s-i nspimnte, c ei, care nviau morti, tocmai ei, s suIere acele
groaznice chinuri: tribunalele, nchisorile, rzboiul tuturor si ura obsteasc a
lumii, tocmai ei, s ndure niste chinuri ca acelea, ei, care Iceau minuni.
- Si care le era mngierea n Iata acestor suIerinte?
- Puterea Celui Care i-a trimis! Aceasta e pricina c, nainte de toate,
Hristos le-a dat ucenicilor aceast mngiere, spunndu-le: Iat, Eu ; trimit
pe ;oi' J este de afuns aceasta spre mangaierea ;oastr' J este de afuns
aceasta ca s ; dea curaf i s nu ; temeti de nimic din cele ce ;or ;eni
asupra ;oastr'
- Ai vzut autoritate? Ai vzut stpnire? Ai vzut putere nebiruit?
Cele spuse de Hristos au acest nteles: S nu ; tulburati, spune Domnul
146
ucenicilor Si, c, trimitandu-; in miflocul lupilor, ; poruncesc s 1iti ca
oile i ca porumbeii' !uteam s 1ac cu totul dimpotri;, s nu ; las s
su1eriti ce;a, nici s cdeti ca oile prad lupilor, ci puteam s ; 1ac mai
in1ricotori decat leii' Dar aceasta ; e mai de 1olos, aceasta ; 1ace i pe
;oi mai strluciti i aceasta propo;duiete i puterea Mea'. (Omilii la
Matei, omilia XXXIII, I, n col. PSB, vol. 23, pp. 407-408)
,Vai, ct de mare este puterea Celui Care a grit, ct de mare IilozoIia
celor care au ascultat! Se cuvine s te minunezi mult c ucenicii n-au luat-o
la Iug ndat ce au auzit acestea! Erau doar niste oameni care se temeau si
de umbra lor, care n-au mers mai departe de lacul n jurul cruia pescuiau.
Cum de nu s-au gndit si nu si-au spus: Unde ;om gsi scpare? Tribunalele
sunt impotri;a noastr, impratii impotri;a noastr, domnitorii, sinagogile
iudeilor, popoarele elenilor, conductorii i supuii' Prin cele spuse,
Domnul nu le-a vorbit mai dinainte numai de Palestina si de suIerintele de
acolo, ci i-a lsat s nteleag si luptele de pe toat Iata pmntului,
spunndu-le: Jeti 1i dui inaintea impratilor i domnilor, artndu-le c mai
trziu are s-i trimit la predicatori si la pgni.
Ai pornit cu rzboi pe toat lumea mpotriva noastr, puteau spune
ucenicii; ai narmat mpotriva noastr pe toti locuitorii pmntului, popoare,
tirani, mprati! Iar cuvintele pe care ni le-ai spus mai trziu sunt mult mai
nIricostoare, c din pricina noastr oamenii vor ajunge ucigasi de Irati, de
copii, de printi, c ne-ai spus: Ja da 1rate pe 1rate la moarte i tat pe 1iu i
se ;or scula 1iii asupra printilor i-i ;or ucide (Matei 10, 21). Cum vor mai
crede oamenii n cuvntul nostru cnd vor vedea c din cauza noastr copiii
sunt ucisi de printi, Iratii de Irati si toate sunt pline de snge? Nu ne vor
alunga, oare, de pretutindeni ca pe niste demoni blestemati, ca pe niste
ticlosi, ca pe niste pustiitori ai ntregii lumi, vznd c pmntul este plin
de sngele rudelor si de niste crime ca acestea? Bun va Ii, oare, pacea pe
care o vom da n casele n care intrm, cnd le umplem de attea crime?
Dac am Ii mai multi, si nu doisprezece! Dac n-am Ii niste oameni simpli si
Ir de carte, ci niste ntelepti, niste retori, niste oameni destoinici la cuvnt!
Dar, mai bine spus, dac am Ii mprati care au ostiri si bogtie de bani!
Cum vom putea convinge pe cineva de adevrul nvtturii noastre, cnd noi
aprindem rzboaie civile, ba chiar rzboaie cu mult mai cumplite dect
rzboaiele civile? Care om va da ascultare cuvintelor noastre, chiar dac noi
nu ne-am ngriji deloc de scparea noastr?
Dar ucenicii nici n-au gndit asa, nici n-au grit asa si nici nu I-au
cerut Domnului socoteal de poruncile date lor, ci I s-au supus, L-au
ascultat. Aceasta, nu datorit numai virtutii lor, ci si ntelepciunii
147
nvttorului. Uit-te c Domnul a mpreunat cu Iiecare suIerint o
mngiere. Despre cei care nu-i vor primi, a spus: Mai uor ;a 1i pmantului
Sodomei i Gomorei in :iua fudectii decat oraului aceluia (Matei 10, 15).
Acum iarsi, dup ce a spus: Jeti 1i dui inaintea domnilor i impratilor, a
adugat: !entru Mine, spre mrturie lor i neamurilor. Nu mic e
mngierea de a suIeri chinuri pentru Hristos si de a Ii mrturie acelora! C
Dumnezeu si ndeplineste totdeauna planurile Sale, chiar dac nici un om
nu ia aminte. Cu aceste cuvinte i mngie Domnul pe ucenicii Si, nu din
pricin c ucenicii doreau pedepsirea altora, ci pentru ca ucenicii s Iie
ncredintati c l vor avea, n orice mprejurare, alturi de ei pe Cel Care le-a
spus si stia mai dinainte acestea; si s Iie ncredintati de asemenea c nu vor
suIeri pentru c ar Ii niste ri si niste ciumati. (Omilii la Matei, omilia
XXXIII, III, n col. PSB, vol. 23, pp. 409-411)
,Nu erau ngeri din cer, ci oameni care artau n trupul acesta
omenesc virtutea puterilor celor netrupesti. Nu s-au pogort ngerii cei
de sus jos, ci minunat lucru era c oamenii cei de jos s-au urcat la
virtutea ngerilor de sus. Nu mergeau pe pmnt cu suIletele dezbrcate
de trup, ci, rmnnd n trupuri, au ajuns prin voint ngeri. Si ca s aIli
c nici pedeapsa de la nceput, cnd Dumnezeu a spus: !mant eti i in
pmant te ;ei intoarce (Facerea 3, 19), n-a Iost pedeaps, te-a lsat s
rmi pe pmnt, ca s se arate ntr-un chip mai strlucit puterea
Duhului, putere ce a svrsit astIel de Iapte printr-un trup de lut. Puteai
vedea limb de lut poruncind dracilor; puteai vedea mn de lut
vindecnd bolile; dar, mai bine spus, nu puteai vedea numai mna de
lut, ci, ceea ce era cu mult mai minunat, puteai vedea c umbra
trupurilor de lut biruia si moartea, si puterile cele netrupesti, adic pe
draci. Si dup cum, cnd se arat soarele, ntunericul dispare, Iiarele se
aIund n vizuinile lor, ucigasii, tlharii si jeIuitorii de morminte Iug n
vrIurile muntilor, tot asa si cnd se arta Petru si gria, disprea
ntunericul rtcirii, pleca diavolul, Iugeau dracii, piereau suIerintele
trupurilor, se vindecau bolile suIletelor, se izgonea toat rutatea si se
ntorcea pe pmnt virtutea. Si dup cum, dac ai putea scoate din
visteriile mprtesti pline cu aur si pietre pretioase o singur piatr
scump, ct de mic, din cele ce se gsesc nuntru, te-ai mbogti tare
Iiind n posesia ei, tot asa si Iiecare cuvnt care iesea din gura
Apostolilor ddea mare bogtie duhovniceasc, pentru c erau vistierii
mprtesti gurile acelora, aveau n ele cmri de tmduiri. Puteai
vedea, ntr-adevr, atunci c sunt cu mult mai dorite dect aurul si
dect piatra pretioas cuvintele Domnului (Ps., 18, 11). Ceea ce nu
148
putea svrsi aurul, nici piatra pretioas, aceea svrseau cuvintele lui
Petru. Cti talanti de aur ar Ii putut vindeca oare pe ologul din nastere?
Dar cuvntul lui Petru a putut vindeca aceast slbiciune a Iirii. A spus:
In numele lui Iisus Hristos, scoal-te i mergi (Fapte, 3, 6), si cuvntul
s-a Icut Iapt. Ai vzut c sunt cu mult mai dorite cuvintele lui Petru
dect aurul si piatra pretioas? Ai vzut c gurile Apostolilor erau
vistierii mprtesti? Apostolii au Iost cu adevrat doctori ai lumii,
plugari ai lumii, crmaci ai lumii. Doctori, pentru c vindecau bolile.
Plugari, pentru c nsmntau cuvntul dreptei credinte. Crmaci,
pentru c au pus capt Iurtunii nselciunii. (Omilia I la Rusalii, II, n
vol. !redici la srbtori imprteti i cu;antri de laud la s1inti, pp.
203-204)
,Nu v spuneam eu la slujba de mai nainte c minunile de dup
rstignire au Iost mai mari dect cele de dinainte de rstignire? Nu v-am
dovedit asta si cu minunile Apostolilor, si cu dragostea lor de Hristos? Nu v
spuneam c Hristos, nainte de rstignire, nvia mortii cu porunca, iar mai
trziu doar umbrele robilor Si Iceau asta? Nu v spuneam c nainte de
rstignire Hristos Icea minuni cu porunca, iar dup rstignire robii Lui au
Icut minuni mai mari Iolosind numele Lui? Nu v spuneam c dusmanilor
Apostolilor le-a Iost zguduit constiinta? Nu v spuneam c au biruit toat
lumea, c au Iost mai mari minunile de dup rstignire dect cele de
dinaintea rstignirii? (Despre schimbarea numelor, cuv. I, n vol. Despre
schimbarea numelor. Despre rbdare. Despre milostenie., p. 16)
APOSTOLII (au Iost nvtati de Duhul SInt n tot adevrul)
,Apostolii nu se coborau din munte, purtnd, ca Moisi, n mini table
de piatr, ci purtnd n suIletul lor Duhul cel SInt; erau o vistierie si un izvor
de nvtturi, de harisme si de toate bunttile; prin harul Duhului erau,
pretutindeni pe unde mergeau, crti si legi nsuIletite. Asa au atras la credint
pe cele trei mii de suIlete, asa pe cele cinci mii de suIlete, asa popoarele lumii,
pentru c prin limba lor vorbea Dumnezeu cu toti cei ce se apropiau de ei.
(Omilii la Matei, omilia I, I, n col. PSB, vol. 23, p. 16)
,Dusmanii i aveau n puterea lor, iar ei erau doisprezece oameni:
simpli, nlntuiti, biciuiti, purtati de colo-colo; dar nu li s-a putut nchide
gura; ci dup cum nu-i cu putint s nlntuiesti raza de soare, tot asa si
limba acelora. Pricina? Nu erau ei cei care vorbeau, ci puterea Duhului! Asa
a nvins si Pavel pe Agripa (Fapte 25, 23-26, 32) si pe Neron, care a ntrecut
149
pe toti oamenii n rutate. Domnul, spune Pavel, mi-a stat in afutor i m-a
i:b;it din gura leului (II Tim. 4, 17). Tu, ns, minuneaz-te de ucenicii
Domnului, c ndat ce au auzit pe Domnul spunndu-le: Nu ; ingrifiti, au
crezut, au ascultat si nimic din cele nIricostoare nu i-a spimntat. Iar dac
spui c Domnul le-a dat destul mngiere prin cuvintele: Duhul Tatlui
nostru ;a 1i Cel Ce griete, apoi, tocmai pentru aceasta mai cu seam m
minunez de ei c nu s-au ndoit, nici n-au cerut Domnului s-i scape de
chinuri si de suIerinte. Si aveau s le suIere nu doi sau trei ani ci toat viata
lor. (Omilii la Matei, omilia XXXIII, IV, n col. PSB, vol. 23, p. 413)
,. scriind odinioar Pavel lui Tit, iar cnd spun Pavel, nu spun
numai Pavel, ci si Petru, si lacov si loan si toat ceata Apostolilor. Cci
dup cum ntr-o lir sunt diIerite coarde, dar una e cntarea, tot astIel si
n ceata Apostolilor Ielurite sunt persoanele, dar una e nvttura,
pentru c unul este si Mesterul, Duhul cel SInt, Care misca suIletele
acelora. (Cu;ant de laud la S1antul s1intit Mucenic Ignatie,
!urttorul de Dumne:eu, care a 1ost arhiepiscop al ntiohiei celei
Mari, a 1ost dus la Roma i a su1erit acolo mucenicia i de acolo a 1ost
adus iari in ntiohia, II, n vol. !redici la srbtori imprteti i
cu;antri de laud la s1inti, p. 375)
APOSTOLII (,a lui Hristos bun mireasm suntem
76
)
,Cuvintele a lui Hristos bun mireasm suntem, mi se pare c au o
ndoit tlcuire. Sau c prin aceste cuvinte se spune c, murind noi pcatului,
ne-am adus ca jertI Lui, sau c suntem bun mireasm a jertIei lui Hristos.
Este ca si cum ar zice cineva: bun mireasm a acestei fert1e este mirosul
acesta al ;ostru. Deci sau c aceasta nvedereaz numele de bun mireasm,
sau, dup cum am spus, c adic n Iiecare zi se jertIesc pentru Hristos.
(Talcuiri la Epistola a doua ctre Corinteni, omilia V, p. 60)
APOSTOLII (propovduirea lor)
,Si sigur, noi vedem cu ochii nostri aceast schimbare minunat:
acesti ucenici, care erau nainte att de timizi si de Iricosi, dup ce au primit
apoi Duhul SInt, aruncndu-se n mijlocul pericolelor, al npastelor, al
Iiarelor slbatice, pe mare si expunndu-se cu ndrzneal la orice chinuri;
oameni Ir carte si Ir studii, oameni din poporul obisnuit vorbeau cu atta
76
II Cor., 2, 15.
150
trie si sigurant (.) Duhul SInt i Iace de Iier, i Iace vulturi si nu permite
ca ceva omenesc s-i rstoarne. (Comentar la E;anghelia de la Ioan, omilia
LXXV, 5, p. 389)
,Ucenicii, nainte de a nvta ceea ce trebuiau s stie, nainte de a Ii
primit harul Duhului SInt, erau extrem de timizi; dar dup aceea, au Iost
mai curajosi dect leii. Petru nsusi, pe care singure amenintrile unei
slujnice au Iost n stare s-l nIricoseze, expus apoi la mii de pericole, lovit
cu lovituri de bici, rstignit pe cruce cu capul n jos, nu mai pstreaz
tcerea; si ca si cum le-ar Ii suIerit n vis aceste chinuri, el vorbeste cu
libertate destul de mare si cu sigurant, dar nu nainte de crucea si moartea
dumnezeiescului Mntuitor. (Comentar la E;anghelia de la Ioan, omilia
LXXVI, 1, p. 391)
,Spre ascultarea credintei, adic: nu Apostolii erau cei ce aveau
merite, ci darul care lucra prin ei si-i predispunea la aceasta. Treaba lor era
ca s umble prin lumea ntreag si s predice, ns cel ce-i convingea pe
asculttori si-i Icea s cread era harul lui Dumnezeu, care lucra prin ei,
precum zice si Luca: deschis inima lor (Faptele Apostolilor 16, 14); si
iarsi: Crora s-a dat a asculta cu;antul lui Dumne:eu. (Omilii la Epistola
ctre Romani a S1antului postol !a;el, omilia I, p. 23)
,,S rumegm n noi acest Iapt de cpetenie, care nu este mic si de
putin nsemntate, si s le spunem totdeauna: Cum s-a putut ca cei slabi si
neputinciosi s covrseasc pe cei tari? Cum s-a putut ca cei doisprezece s
cucereasc lumea ntreag, Iolosindu-se nu de aceleasi arme, ci Ir nici o
arm luptndu-se cu cei narmati? Cci, spune-mi: Dac doisprezece brbati,
Ir nici o pricepere n mestesugul rzboinic, s-ar arunca ntr-un sir
nemrginit de ostasi narmati pn-n dinti si dac cei doisprezece ar Ii lipsiti
nu numai de arme, ci nc si slabi cu trupul, si cu toate acestea chiar de li s-
ar arunca din rndul ostirii mii de sgeti, ei n-ar ptimi nimic, si desi ar avea
n trupurile lor nIipte toate sgetile, ei n-ar suIeri nici o vtmare, si la urm
ar nvinge si ar zdrobi cu desvrsire ntreaga oaste, Ir ca dnsii s se
Ioloseasc de arme, ci aprndu-se numai cu minile, si pe unii i-ar sIsia,
iar pe altii i-ar lua n robie, Ir ca vreunul din ei s Ii cptat vreo ran
oare ar putea zice cineva c ceea ce s-a petrecut aici a Iost ceva omenesc?
Cu toate c biruinta apostolilor a Iost cu mult mai minunat dect a acestora,
Iiindc dac pare lucru minunat a nu Ii cineva strpuns de sgeti, desi este
gol si dezarmat, apoi cu mult mai minunat este s vezi pe pescar, pe prost si
151
necrturar covrsind pe cel nvtat si plin de toat stiinta omeneasc, s-l
vezi c poart cu sine o asa de mare iscusint, nct s nu poat Ii mpiedicat
n drumul su nici de nimicnicia lui, nici de srcie, nici de primejdii, nici de
obiceiurile ce le avea mai nainte, nici de asprimea cea mare a poruncilor ce
se dau mpotriva lui, nici de miile de morti ce-i stau n Iat, nici de vrednicia
celor ce nselau pe altii si nici de multimea celor nselati ! (Comentariile
sau Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni, omilia III, pp. 29-30)
,,Ceea ce vamesii si pescarii au putut s Iac cu harul lui Dumnezeu,
aceia, IilosoIii, ritorii, tiranii si ntreaga lume, nici mcar n-au putut s-si
nchipuie. (Comentariile sau Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni,
omilia IV, p. 38)
,,Cum c propovduirea este Dumnezeiasc se vdeste din urmtorul
Iapt: Cum le-a venit n minte celor doisprezece oameni simpli ca s
svrseasc astIel de lucruri, petrecndu-si timpul n pustietti, pe elestee si
ruri, si niciodat cugetnd a se duce ndat n cetate sau n trguri? Cum le-
a venit lor n minte ca s se mpotriveasc lumii ntregi? Cum c ei erau
Iricosi si nerbdtori, o arat cel ce a scris despre dnsii (Luca), care nu s-a
dat n lturi si nici nu a putu s suIere a le ascunde cusururile lor, ceea ce si
este o mare dovad de adevr. Deci ce spune el despre dnsii? C Hristos,
Iiind dus de ostasi, dup attea minuni unii au Iugit, iar cel ce a rmas pe
lng dnsul, care era si verhovnicul apostolilor, s-a lepdat de dnsul ! Cum
oare cei doisprezece, care chiar trind Hristos, nu puteau suIeri Iuria
iudaiceasc, iar dup ce el a murit, s-a nmormntat si nu a mai nviat, dup
cum ziceti, nici nu a mai vorbit cu dnsii si nici nu le-a insuIlat curaj, cum,
zic, acesti oameni s-au pus de-a curmezisul lumii ntregi? Oare nu si-au Ii zis
ntr-nsii: Dar ce ;a s :ic aceasta? !e sine nu s-a mantuit, i ;a putea
afuta nou? Trind, el nu a putut s se apere pe sine, i 1iind mort, ne ;a
intinde nou o man de afutor? Fiind in ;iat, el nu a supus nici un neam, i
noi s induplecm o lume intreag numai cu numele lui? Si cum s-ar putea
nu doar s 1acem aceasta, dar chiar s i cugetm? Deci de aici se vdeste
c dac ei nu l-ar Ii vzut nviat si n-ar Ii luat dovada cea mare a puterii lui,
nu s-ar Ii azvrlit ntr-un joc att de primejdios. Chiar de ar Ii avut ei mii de
prieteni, oare nu ndat i-ar Ii Icut dusmani, punnd n miscare obiceiuri
vechi si strmutnd hotarele printesti? Dar iat c dnsii acum si-au Icut
dusmani si pe ai lor, si pe cei strini. Chiar de ar Ii Iost ei Ioarte cinstiti de
ctre cei din aIar (adic de neamuri), totusi, oare nu i-ar Ii dispretuit cu totii
152
pentru c aduceau o viat nou si nevzut pn atunci? Acum ns ei erau
strini de toat lumea si era Iiresc ca s Iie urti si dispretuiti de toti.
(Comentariile sau Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni, omilia IV, p.
39)
,,. s vedem cum le-a venit lor n minte si n ce s-ar Ii bizuit s
covrseasc lumea, dac nu ar Ii vzut pe Hristos nviat. Nu cumva si-au
iesit din minti, ca s se gndeasc la asa ceva, cum s-ar ntmpla? Fiindc
ntr-adevr covrseste orice nebunie ca ei s astepte de a svrsi un
asemenea lucru Ir harul Dumnezeiesc. Cum de l-au svrsit, dac au Iost
nebuni si iesiti din minti? Si dac au Iost cu mintea ntreag dup cum au
dovedit lucrurile cum acei doisprezece oameni, Ir ca s ia vreo chezsie
vrednic de crezare din ceruri, si Ir ca s se bucure de ajutorul de sus, s-au
azvrlit n attea si attea primejdii grozave? Cum de s-au luptat vitejeste cu
pmntul si cu marea, spre a schimba obiceiurile ntregii lumi, ce erau att
de ntepenite n trecerea timpurilor, si cum au putut ei s stea n lupt cu o
asa brbtie? Si ceea ce este mai mult nc, c ei, chemnd omenirea la cer si
la bunttile de acolo, cereau pe de alt parte dispretuirea bunttilor de aici;
dar atunci n ce se bizuiau ei ca s ncredinteze pe asculttori? Si cel putin
dac ar Ii Iost crescuti n slav, bogtie, n stpnii si nvttur, si poate c
nici asa nu le-ar Ii Iost ngduit a se ncumeta la un lucru att de greu dar
cel putin asteptarea lor ar Ii avut oarecare cuvnt dar acum iat c unii
dintr-nsii se ndeletniceau cu pescuitul pe blti, altii cu cusutul pieilor si
Iacerea de corturi, iar altii cu slujbe la vam. Dar nici una din aceste
ndeletniciri nu era att de ndemnatic spre IilosoIie, si spre a ncredinta pe
cineva de a-si nchipui lucruri mari, si mai cu seam cnd nu are pilde.
(Comentariile sau Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni, omilia V, p. 48)
,,. dac propovduirea nu a Iost vestit prin ntelepciunea
omeneasc, apoi aceasta nu este o mputinare sau o micime a ei, ci nc o
mare podoab si o mare laud. Aceasta tocmai c o arat a Ii dumnezeiasc
si c rdcinile ei le are de sus din ceruri. (Comentariile sau Talcuirea
Epistolei intai ctre Corinteni, omilia VI, p. 56)
,,. nu le-ar Ii venit n minte apostolilor s propovduiasc ceea ce au
propovduit, dac nu s-ar Ii bucurat de harul Dumnezeiesc, si c Ir de
ajutorul harului nu numai c nu ar Ii izbutit, dar chiar nici nu s-ar Ii gndit la
asa ceva. Haideti nc si astzi s ne ndreptm cuvntul tot la aceasta si s
153
dovedim c era cu neputint chiar a se gndi la aceasta, dac nu ar Ii avut pe
Hristos cu dnsii; si nu numai din pricin c se puneau cei slabi mpotriva
celor tari, cei putini mpotriva celor multi, cei sraci mpotriva celor bogati,
cei prosti mpotriva celor ntelepti, ci si pentru c se mpotriveau unor mari
prejudecti care stpneau cu mare trie pe oameni. Voi stiti c nimic nu
este att de puternic printre oameni ca tirania unor deprinderi vechi. nct
chiar de n-ar Ii Iost ei numai doisprezece, si nici asa de obisnuiti ca acestia,
chiar de-ar Ii Iost pe atunci o alt lume, si ei ar Ii avut cu dnsii multime
nenumrat, totusi si atunci ar Ii Iost greu un asemenea Iapt, Iiindc cu aceia
era obisnuinta care i ndrtnicea (.) Nimic nu tulbur att de mult
suIletul, chiar dac ceea ce se Iace este ceva Iolositor, ca a i se pune nainte
nnoiri si ceva cu totul strin de el, si mai cu seam atunci cnd este vorba de
slujba lui Dumnezeu si de slava cuvenit lui. Si ct de mare este puterea
acestui Iapt, eu v voi Iace-o nvederat spunnd mai dinainte aceea c si o
alt greutate se mai adaog Iat de Iudei. n adevr, cu elinii le-a Iost mult
mai usor a se lupta, Iiindc n scurt timp le-au dobort si zeii, si credintele
lor cele mincinoase, pe cnd nu tot asa s-a putut Iace si cu Iudeii, si nu tot
asa vorbeau cu dnsii, cci pe cnd, pe de-o parte, multe din dogmele lor le
desIiintau, pe de alt parte porunceau a se nchina lui Dumnezeu care a
legiuit acele dogme. Ziceau, cu alte cuvinte, c trebuie a cinsti pe legiuitor,
si n acelasi timp ns s nu asculte de legea pus de dnsul, ca de pild
tinerea Smbetei, pzirea tierii mprejur, aducerea jertIelor sau si celelalte
de acest Iel. nct nu numai obiceiul era o piedic aici, ci si Iaptul c ei
porunceau a se nchina lui Dumnezeu, n acelasi timp ns porunceau si a
desIiinta multe legi date de el.
Dar chiar si printre Elini nc era mare tirania obisnuintei, cci desi
dup zece ani numai si nu spun de un timp ndelungat desi un popor mic
nu spun de lumea ntreag totusi apostolii s-au dus n Elada, printre niste
oameni stpniti de prejudecti puternice, asa c si aici a Iost grea
ntoarcerea lor la Crestinism. Cci si aici soIistii si ritorii, printii si bunicii
si strbunicii lor, si cei cu mult mai nainte de acestia, cu totii erau stpniti
de prejudecti si de amgire. Asadar rtcirea era de obste; si pmntul, si
marea, si muntii, si vile, si toate neamurile varvarilor, si toate obstile
Elinilor, si nteleptii, si prostii, si stpnitorii, si stpnitii, si Iemeile, si
brbatii, si cei tineri, si cei btrni, si stpnii, si robii, si muncitorii de
pmnt, si mestesugarii, si cu un cuvnt toti cari locuiau prin cetti si prin
sate. Era Iiresc dar ca s zic catehumenii: Dar ce este aceasta? Oare toti
cati locuiesc pe pmant au 1ost inelati? Oare au 1ost inelati i so1itii, i
ritorii, i 1iloso1ii, i scriitorii cei din ;remea de acum, ca i cei mai dinainte,
154
ca cei de pe lang !itagora i !laton, i generalii, i consulii, i impratii, i
cettenii cei de demult ai cettilor, i locuitorii, i ;ar;arii, i elinii? Si cei
doispre:ece pescari i 1ctori de corturi i ;amei, oare sunt mai intelepti
decat toti? Si cine ar putea s su1ere aceasta? Dar iat c nimeni nu a spus
asa, nici s-au gndit mcar s Iac astIel de ntrebri, si nici c ar Ii suIerit s
le aud, ci cu totii au cunoscut c cei doisprezece au Iost mai ntelepti dect
toti, pentru care pe toti i-au stpnit. (Comentariile sau Talcuirea Epistolei
intai ctre Corinteni, omilia VII, pp. 73-74)
,,. dar apoi cnd obisnuinta este si n dogme sau credinte religioase,
atunci se Iace si mai puternic, si toate le-ar rbda cineva mai usor, aIar de
cele atingtoare de religie. Si a Ii rusinati de cei mai prosti, precum si a se
crede c ei au nvtat altceva n locul celor ce stiau, si nc n adnci
btrnete, toate acestea erau de-ajuns de a-i mpiedica mpreun cu obiceiul.
Si pentru ce te minunezi c se ntmpl astIel de lucruri cu suIletul
omului, cnd obisnuinta are o mare putere si asupra trupului chiar? Pe timpul
apostolilor era si o alt piedic cu mult mai puternic dect cele spuse, aceea
c nu numai se schimbau niste obiceiuri att de vechi si nrdcinate, ci nc
si trecerea n Crestinism era nsotit de primejdii cci nu treceau cum s-ar
ntmpla dintr-un obicei n alt obicei, ci dintr-un obicei care avea mult
liniste, la niste mprejurri care amenintau primejdii la Iiecare pas. Cci ce
nu astepta pe cel ce credea? De ndat averea lui trebuia a Ii ridicat, el a Ii
alungat din patria lui si a suIeri cele mai mari rele, a Ii urt de toti ca un
dusman obstesc att al casnicilor si, ct si al strinilor. nct chiar de ar Ii
Iost chemati de la o nnoire la un obicei, si totusi lucrul ar Ii Iost greu, dar
atunci cnd ei erau chemati de la un obicei vechi la o nnoire si cnd li se
mai adogau si attea rele, apoi poti pricepe singur cte piedici le stteau n
Iat. Pe lng cele spuse, iarsi nu putin piedic mai era si altceva, care le
Icea anevoioas trecerea lor la Crestinism. n adevr, pe lng obicei si pe
lng primejdii, chiar si poruncile date de apostoli erau cu mult mai grele, pe
cnd cele de care se deprtau erau mai usoare, si plcute n acelasi timp. Li
se poruncea a prsi curvia si a mbrtisa nIrnarea, erau chemati de la betie
la post aspru, de la rs la lacrimi si smerenie, de la lcomie la lipsirea de
averi, de la iubirea vietii la morti zilnice, de la liniste la primejdii, ba nc li
se cerea cea mai de pe urm strsnicie n toate aceste porunci. Si
mscriciunea, :ice, i ;orba nebuneasc s nu ias din gura ;oastr (EIes.
5, 4), iar acestea le spuneau apostolii acelora cari nimic alt nu stiau dect s
bea, s se mbuibe, celor ce la Ieluritele serbri de-ale lor nu se tvleau
dect n murdrii, n rsuri si n comedii de tot Ielul. nct cele vorbite lor,
155
nu pentru c erau adevrate IilosoIii li se prea greu de mplinit, ci pentru c
se spuneau unor oameni triti n dezmierdri, n vorbe nebunesti, n rs si
comedii.
Cine dintr-acei care vietuiau pe atunci auzind: Cela ce nu ;a lua
crucea sa, i s ;ie dup mine, nu este mie ;rednic si: Nu am ;enit s pun
pace, ci sabie, c am ;enit s despart pe om de tatl su, i pe 1iic de mama
sa (Mt. 10, 38; 10, 34-35) nu ar Ii amortit? Cine auzind c: Cela ce iubete
pe tat, sau pre mum mai mult decat pre mine, nu este ;rednic mie (Mt. 10,
37) nu ar Ii dezndjduit si n-ar Ii sovit a intra ntr-o religie att de aspr?
Si cu toate acestea nici c amorteau si nici c Iugeau auzind astIel de
porunci, ci nc alergau n goan, sreau pe deasupra relelor si sorbeau, asa
zicnd, cele poruncite de apostoli. Cine auzind: C pentru tot graiul deert
;om da rspuns (Mt. 12, 36) si Cel ce se manie in :adar, ;ino;at ;a 1i
fudectii (Mt. 5, 22), si: Tot cel ce caut la 1emeie a o po1ti pre ea, iat c a
preacur;it cu dansa in inima sa (Mt. 5, 28), nu ar Ii Iugit; si pe cine nu ar Ii
ndeprtat niste astIel de porunci aspre? Si cu toate acestea, toti alergau si
multi chiar sreau pe deasupra tuturor primejdiilor ce le stteau n cale!
Deci ce oare i ajuta pe dnsii? Oare nu se vdeste c puterea celui
propovduit? Si dac n-ar Ii Iost aceasta, ci dac ar Ii Iost cu totul
dimpotriv, si dac aceia ar Ii Iost n locul apostolilor, iar apostolii ar Ii Iost
n locul lor, apoi oare ar Ii Iost att de usor de a atrage pe aceia? Nu se poate
spune una ca aceasta. Deci din toate acestea se vede lmurit c numai
puterea Dumnezeiasc a Iost care a Icut totul. Cum de au convins ei pe cei
seci si nestatornici de a-si lua o viat att de grea si aspr?
Dar dac poruncile apostolilor au Iost de acest Iel, s vedem dac nu
cumva dogmele lor poate era atrgtoare. ns tocmai aceasta era de-ajuns ca
s-i alunge pe necredinciosi, cci ce spuneau propovduitorii? C trebuie a
se nchina celui rstignit, si a crede drept Dumnezeu pe cel nscut dintr-o
Iemeie iudeuc. Si cine ar Ii crezut aceste vorbe, dac nu ar Ii mers nainte
puterea Dumnezeiasc? C el a Iost rstignit si ngropat, cu totii stiau, dar
cum c a nviat si s-a ridicat la ceruri, aIar de apostoli nimeni altul nu l-a
vzut. Dar i-au starnit, :ici tu, 1gduintele date de el, i de la ;uietul
;orbelor au 1ost inelati. ns tocmai aceasta dovedeste, Ir a mai avea n
vedere toate cele vorbite pn acum, cum c cele ale noastre nu sunt
nselciune, Iiindc toate cele grele si anevoioase de aici si au nceputul, pe
cnd cele plcute si bune trebuia a Ii Igduite dup nviere. Deci tocmai
acest Iapt, o zic din nou, arat c propovduirea noastr este Dumnezeiasc.
Pentru c ce nici unul dintre cei ce au crezut nu a spus: Nu m apropii de
aceast credint, i nici n-o pot su1eri, 1iindc aici m ameninti cu cele grele
156
i ane;oioase, pe cand pe cele bune i plcute mi le 1gduieti dup in;iere.
Si de unde se poate in;edera c ;a 1i in;iere? Cine dintre cei dui acolo s-a
intors? Cine din cei ce :ac in morminte a in;iat? Cine ne-a spus despre
acestea dup ducerea lui de aici?
ns nimic din acestea n-au cugetat, ci si puneau chiar si suIletele lor
pentru cel rstignit. Deci tocmai acest Iapt ne dovedeste c a Iost al unei
puteri mari, ca cei ce niciodat nu auziser, Ir de veste s se ncredinteze
pentru niste Iapte att de mari si s primeasc a suIeri cele grele si
anevoioase, iar pe cele bune s le aib n ndejde. Dar dac ei voiau s
amgeasc lumea, apoi cu totul dimpotriv ar Ii Icut, cci ar Ii putut s
tgduiasc aici pe cele bune, iar de cele rele ar Ii tcut cu desvrsire, Iie
ele de Iat, Iie viitoare. Asa Iac cei ce nsal si lingusesc; ei nu pun nainte
nimic greu, nimic dezgusttor, ci toate cele potrivnice. Aceasta este
adevrata nselciune. Ins, :ici tu, prostia a 1cut pe multi s cread celor
spuse. Ce zici? Cnd erau n credinta Elinilor nu erau prosti, iar acum, cnd
au venit la credintele noastre, s-au Icut prosti? Desi, de altIel, apostolii n-au
luat si nici c au ncredintat oameni dintr-o alt lume, si desi cei ce se
ncredintau stpneau cele ale Elinilor Ir nici o primejdie, pe cnd ale
noastre le primeau cu primejdii multe. Deci dac ei stpneau credintele
Elinilor n puterea vreunei ratiuni sntoase, si trind atta timp n acele
credinte, Iireste c nu s-ar Ii ndeprtat de ele, si chiar nu Ir primejdii s-ar
Ii putut deprta. Dar Iiindc au cunoscut din Iirea lucrurilor c toate ale lor
erau de rs si nseltoare, apoi chiar Iiind amenintati cu mortile de tot Ielul,
ei au Iugit de cele binecunoscute si au alergat la cele noi, Iiindc dogma
religiei crestine este dup Iire, pe cnd a religiei Elinilor era mpotriva Iirii.
(Comentariile sau Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni, omilia VII, pp.
74-76)
,Dar :ici tu, cei ce au cre:ut erau robi, 1emei, doici, moae i 1ameni.
Da, este Ioarte adevrat, ns Biserica noastr nu este alctuit numai din
acestia, si aceasta este stiut de toti; dar dac este alctuit numai din acestia,
apoi tocmai acest Iapt Iace propovduirea minunat, c astIel de dogme pe
care Platon si cei de pe lng dnsul nici n-au putut mcar s le cugete n
mintea lor, Ir de veste le-au putut da pescarii aceia, neamul cel mai
necrturar din lume, ca ncredintnd pe altii, acestia s le primeasc. Dac ei
ar Ii ncredintat numai pe cei ntelepti, Iaptul nu ar Ii Iost att de minunat
dar acum, cnd ei au adus la o IilosoIie att de nalt pe robi, pe doice, pe
Iameni si i-au Icut asemenea ngerilor, prin aceasta au dat cea mai mare
dovad de insuIlare Dumnezeiasc. Dac ei ar Ii poruncit niscaiva lucruri
157
obisnuite, poate c s-ar Ii putut da ca dovad de ncrederea gloatei micimea
si nensemntatea celor spuse de dnsii; dar cnd ei IilosoIau lucruri mari si
nalte, covrsind Iirea omeneasc, si care aveau nevoie de-o cugetare nalt,
apoi cu ct vei arta mai prosti pe cei ce au crezut, cu atta vei arta mai
ntelepti si mai plini de harul SIntului Duh pe cei ce i-au ncredintat. Dar,
:ici tu, ei i-au incredintat prin mrimea 1gduintelor. Apoi tocmai de acest
Iapt tu nu te minunezi? Cum adic au putut ei ncredinta pe oameni s
astepte dup moarte rsplat si cununi? Eu tocmai de aceasta m minunez
mai mult. Dar i aceasta, :ici, ;ine tot din prostie. Si ce prostie este aci,
spune-mi? C suIletul este nemuritor, c dup durerea noastr de aci ne vom
nItisa naintea judetului celui nemitarnic, si c vom da seama de vorbe, si
de Iapte, si de gnduri naintea lui Dumnezeu, carele stie si cele ascunse, si
care va pedepsi pe cei ri, iar pe cei buni i va ncununa? Toate acestea nu
sunt izvorte din prostie, ci din cea mai nalt IilosoIie, iar cele potrivnice
acestora sunt urmarea prostiei. A dispretui cele de aici si a crede virtutea ca
ceva mare; a nu cuta rsplata Iaptelor aici, ci a ntinde mai departe
ndejdea; a avea un suIlet att de puternic si credincios, nct nimic din
relele de Iat s nu-l poat mpiedica n ndejdile viitoare; apoi n toate
acestea ct IilosoIie oare nu este? (Comentariile sau Talcuirea Epistolei
intai ctre Corinteni, omilia VII, pp.76-77)
,,Este oare Iiresc ca cei slabi s Iie biruiti de cei tari, sau dimpotriv?
Este oare Iiresc ca s Iie ascultati cei ce griesc cele mai grele, sau cei ce
griesc cele mai usoare? Este oare Iiresc a asculta de cei ce atrag pe altii cu
primejdii, sau de cei ce-i atrag cu toat ngduinta? De cei ce aduc nnoiri,
sau de cei ce tin cu ndrtnicie la obiceiul vechi? De cei ce-i cluzesc pe
calea cea aspr, sau de cei ce-i cluzesc pe calea cea usoar si lesnicioas?
De cei ce se deprteaz de cele printesti, sau de cei ce nu legiuiesc pe cele
strine? De cei ce Igduiesc dup ducerea de aici toate cele bune si plcute,
sau de cei ce lingusesc cele ale vietii de Iat? Este oare Iiresc ca cei multi s
asculte de cei putini, sau cei putini s se plece celor multi? Dar, :ici tu, i ;oi
1gduiti in ;iata aceasta. Si ce anume Igduim noi? Iertarea pcatelor si
baia nasterii din nou (botezul). Dar si botezul si are nrurirea cea mai mare
tot n vremurile viitoare, pentru care si strig Pavel zicnd: C ati murit, i
;iata ;oastr este ascuns cu Hristos in Dumne:eu. Cand se ;a arta
Hristos, ;iata ;oastr, atunci i ;oi cu dansul impreun ; ;eti arta intru
sla; (Col. 3, 3-4). Dac ns chiar si aici si are bunttile sale, dup cum si
are, apoi chiar si acest Iapt este Ioarte minunat, cci apostolii au putut
ncredinta pe cei ce svrsiser mii de rele, ca nimeni altul, c se vor curti
158
de toate acele rele si nu vor mai da nici un rspuns pentru gresalele lor. nct
chiar pentru aceasta, mai cu seam, trebuie a ne minuna, c ei au ncredintat
pe niste oameni varvari a primi o astIel de credint si a avea ndejdi bune
pentru cele viitoare, si dup ce au lepdat greutatea pcatelor ce o purtau cu
dnsii mai nainte, apoi cu mult bunvoint s-au dedat ostenelilor si
necazurilor viitoare pentru svrsirea Iaptelor bune. La nimic din cele simtite
nu se mai gndeau, ci se Iceau mai presus de toate cele trupesti, primind
darurile cele duhovnicesti. Si Persul ca si Sarmatul, Maurul
77
ca si Indianul,
cu totii au cunoscut de ndat jertIa si curtirea suIletului, puterea si iubirea
de oameni cea negrit a lui Dumnezeu, IilosoIia credintei, insuIlarea
SIntului Duh, nvierea trupurilor si dogmele vietii vesnice. Pe toate aceste
neamuri varvare si pe multe altele, pescarii aceia aducndu-le la tainele
Crestinismului prin botez, le-au ncredintat a IilosoIa. (Comentariile sau
Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni, omilia VII, pp. 78-79)
,S ne minunm dar de puterea lui Dumnezeu, s o admirm si s i ne
nchinm. S ntrebm pe iudei, s ntrebm pe elini, cine anume a ncredintat
ntreaga lume de a se deprta de obiceiurile printesti si a-si schimba viata?
Oare pescarul, sau Ictorul de corturi? Oare vamesul, sau cel nenvtat si
prost? Si cum s-ar putea oare aceasta, dac nu ar Ii Iost la mijloc puterea
dumnezeiasc, care toate le-a izbutit prin aceia? Dar si dac griau, n ce anume
i ncredintau? Bote:ati-;, ziceau, in numele Celui rstignit. (.) dnsii
propovduind si spunnd asemenea lucruri i ncredintau c nu sunt dumnezei,
desi asculttorii lor credeau n asemenea zei si erau predati lor de la strmosi,
iar Cel rstignit, Hristos pe toti i atrgea la Sine. Desi, dac poate era stiut de
toti c El a Iost rstignit si ngropat, totusi c a nviat din morti nimeni nu
stia, Ir numai putini dintre dnsii. Cu toate acestea ns, si n aceasta au
ncredintat pe cei ce nu vzuser; si nc i-au ncredintat nu numai c a nviat,
ci c S-a nltat si la ceruri, si c va veni s judece viii si mortii.
Dar oare de unde venea ncrederea n asemenea vorbe, spune-mi? De
nicieri altundeva, Ir numai de la puterea lui Dumnezeu. Cci mai nti de
toate nssi nnoirea st ca piedic tuturor - dar cnd nc cineva nnoieste att
de multe, apoi atunci lucrul se Iace si mai suprtor - cnd rstoarn temeliile
unei vechi deprinderi, cnd prbuseste legi nrdcinate. Pe lng toate aces-
tea, nici chiar propovduitorii nu preau tocmai vrednici de credint, pentru c
se trgeau dintr-un neam urt de toti si pentru c erau Iricosi si necrturari.
77
Tlcuirea Arhim. Theodosie Athanasiu: Maurii erau vechii locuitori ai Marocului de
astzi, iar Sarmatii, vechii locuitori ai Sarmatiei. (n.s. 4, p. 79)
159
Cum deci de au strbtut ei lumea ntreag? Cum de v-au ncredintat pe
voi si pe strmosii vostri, care se prea c IilosoIau, si i-au biruit mpreun cu
zeii lor? Oare nu este vdit c de acolo, c aveau cu dnsii pe Dumnezeu?
Cci toate acestea nu sunt doar izbnzi de-ale puterii omenesti, ci ale puterii
celei dumnezeiesti si negrite. Nu, zici tu, ci a puterii 1ermectoreti. Dar
atunci trebuia a mai spori nc puterea dracilor si a se ntinde nc mai mult
nchinarea idolilor. Deci dar cum de au Iost rsturnate toate acestea si
prbusite, iar cele ale noastre cu totul dimpotriv, cci au luat locul acelora?
Asa c si de aici se vdeste c cele petrecute erau dup voia lui Dumnezeu si
c nu numai prin propovduire, ci si prin nssi viata acelor propovduitori.
Cum de s-a rspndit pe ntregul pmnt o Ieciorie att de ntins? Cum
dispretul averilor, al vietii si al tuturor celorlalte? Cci Iermectorii si cei
vicleni nimic din acestea nu ar Ii putut Iace, ci cu totul dimpotriv. Acestia
ns ne-au nvtat viata ngerilor, si nu numai c ne-au nvtat, ci si dnsii au
lucrat-o, si n tara noastr, si n trile barbarilor, si chiar la marginile
pmntului. De unde se vdeste c pe toate le-a svrsit numai puterea lui
Hristos, care pretutindeni strluceste si care lumineaz cugetele oamenilor
mai iute dect orice Iulger. (Talcuiri la Epistola a doua ctre Corinteni,
omilia VIII, pp. 91-92)
,Trei lucruri a ntrebuintat apostolul Pavel n predic si anume:
bunvoint Iierbinte si mare curaj n primejdii, adic spirit gata de a suIeri
orice, pricepere si ntelepciune cci nu era deajuns numai de a Ii
dispretuitor de primejdii -, puterea duhului, si viata neprihnit.
(Comentariile sau Explicarea Epistolei ctre E1eseni, omilia VI, p. 57)
,Petru si Pavel au primit Duhul SInt si au strbtut lumea ntreag, ca
s izbveasc pe pctosi de Irdelegi, s-i ndrepte pe ologi, s-i mbrace pe
cei goi, s-i nvieze pe cei morti, s-i curteasc pe cei leprosi, s-i scoat pe
diavoli, s-i nimiceasc pe demoni. L-au propovduit pe Dumnezeu, au
ntemeiat Biserica, au distrus templele, au ridicat altare, au nrdcinat
virtutea, au alungat rutatea, iar pe oameni i-au Icut ngeri. (Din vol.
Despre Rai i Scriptur. Despre iubirea lui Dumne:eu pentru noi. Despre
Se:ut-a Imprteasa de-a dreapta Ta~~, p. 48)
,David arat apoi si chipul puterii lor (al Apostolilor n.n.), zicnd:
Domnul ;a da cu;ant cu putere mult celor ce bine;estesc (Ps., 67, 12).
Apostolii n-au biruit nvrtind arme, nici cheltuind bani; n-au biruit nici prin
tria trupului, nici prin multimea ostirilor si nici prin altceva asemntor, ci
numai prin cuvnt; prin cuvntul acela ce are putere mult, Iacerea de
160
minuni. Asa au biruit lumea! Predicnd pe Cel rstignit si Icnd minuni. De
aceea zice ProIetul: Domnul ;a da cu;ant cu putere mult celor ce
bine;estesc. Prin aceste cuvinte vorbeste despre minuni. Putere negrit a
Iost ca pescarul, vamesul si Ictorul de corturi, printr-o simpl porunc, s
nvie mortii, s izgoneasc demonul, s alunge moartea, s pun Iru limbii
IilosoIilor, s coas gurile retorilor, s-i biruie pe mprati, pe domnitori, pe
barbari, pe eleni, s pun stpnire pe tot neamul omenesc. Si bine a grit
ProIetul! Cci pe toate acestea le-au svrsit cu acel cuvnt si cu mult
putere au schimbat pe morti n vii, pe pctosi n drepti, pe orbi n oameni cu
vedere, izgonind bolile din trup si ruttile din suIlet.
De unde le-a venit lor puterea aceasta? De la Duhul SInt! Iar aceasta
se vede din urmtoarele: Erau plini de Duhul (Fapte 2, 4), spune Scriptura.
(Ctre iudei, 5, n vol. Cu;antri impotri;a anomeilor. Ctre iudei, pp. 209-
210)
,-Dar cum i-au atras Apostolii pe toti acestia?, m-ar putea ntreba
cineva. Cum i-au convins pe scit, pe indian, pe sarmat si pe trac, cnd nu
stiau dect o singur limb, pe cea iudaic?
-Au luat din darul Duhului harul gririi n multe limbi. Si aceasta n
ceea ce priveste neamurile; ct despre Israel, darul limbilor. Si c nici darul
acesta nu i-a atras pe iudei, ascult c o arat ProIetul, zicnd: In alte limbi i
cu alte bu:e ;oi gri poporului acestuia, i nici aa nu M ;or asculta, :ice
Domnul (Is., 28, 11). Poti gsi cuvinte mai lmurite dect acestea?
Iudeii nu veneau s cread, pe cnd neamurile aveau s alerge. Si
acest lucru s-a spus mai dinainte. (Ctre iudei, 7, n vol. Cu;antri
impotri;a anomeilor. Ctre iudei, p. 213)
,Apostolii au zidit totusi attea Biserici pe tot ntinsul lumii, desi erau
tiati bucti, nlntuiti, prigoniti, Iugriti, lipsiti de averi, biciuiti, junghiati,
arsi, necati, si ei si ucenicii lor. Si n-au zidit aceste Biserici din pietre, ci din
suIlete si din vointe, lucru cu mult mai anevoios dect zidirea din pietre. Nu-
i acelasi lucru s ntocmesti un zid si s ndupleci un suIlet s se schimbe,
dup ce atta vreme a Iost nnebunit de diavoli, s se ndeprteze de nebunia
aceea si s vin la o att de mare curtie suIleteasc si trupeasc. Cu toate
acestea, goi Iiind, nencltati si cu o singur hain pe ei, au putut s strbat
ntreaga lume. (Ctre iudei, 14, n vol. Cu;antri impotri;a anomeilor.
Ctre iudei, p. 232)
,,Aceasta-i cea mai mare minune, cel mai mare semn, c niste oameni
sraci, niste srmani, niste oameni de dispretuit, niste nenvtati, niste
161
oameni de rnd si de nimica, doisprezece la numr, au atras la ei, Ir
minuni, attea orase si neamuri si popoare si mprati si tirani si IilosoIi si
retori, ntr-un cuvnt, ntreg pmntul. (Cu;ant despre pricina pentru care
se citesc Faptele postolilor in timpul Rusaliilor (La inceputul Faptelor
apostolilor IJ, n vol. Omilii la sracul La:r. Despre soart i
!ro;ident., p. 362)
,Vedeti, la porunca lui Iisus Hristos, acesti doisprezece oameni,
acesti doisprezece sraci, necunoscuti, dispretuiti, btuti cu vergi,
condamnati, nchisi, trasi la chinuri, priviti-i mprtindu-si lumea
pentru a o cuceri! Si ei au cucerit-o! Uimitoare va Ii victoria a
doisprezece oameni goi si Ir arme (.) Dumnezeu era acolo,
Dumnezeu transIorma Iortele lumii n slbiciune si slbiciunea
apostolilor n Iort de nenvins. Mretia Sa strlucea n aceast
transIormare minunat! (Din vol. Bogtiile oratorice, p. 10)
,Iisus Hristos trieste n Biserica Sa. Si ce viat! Ce Iort! Cu ce
putere! Cum trieste El n ntemeietorii acestei Biserici! n cursul vietii
Sale de patim si moarte ucenicii Si erau slabi, ezitau, Iricosi. Dup
moartea Sa, iat-i transIigurati. Atunci cnd totul ar Ii trebuit s-i
dezamgeasc, s-i ntristeze, s-i risipeasc, ei apar deodat hotrti
s ntreprind cucerirea lumii. (Din vol. Bogtiile oratorice, p. 52)
APOSTOLII (propovduirea lor - greuttile ntmpinate)
,Romanii au biruit atunci nenumrate zeci de mii de iudei, dar n-au
putut birui doisprezece oameni, care au luptat cu ei, goi si Ir arme. Ce
cuvnt ar putea nItisa minunea aceasta? (Omilii la Matei, omilia LXXV,
III, n col. PSB, vol. 23, p. 853)
,Apostolii nu preau s Iie vrednici de credint; nu erau nici iubiti, ci
dimpotriv urti, c Iceau pe oameni s se lepede de cele ce iubeau: de
obiceiuri, de datinile strmosesti, de legi. Apoi poruncile lor erau grele, iar
Iaptele de la care i abteau pe oameni, pline de plcere. O multime de
primejdii, nenumrate primejdii de moarte ndurau si apostolii si cei care
credeau n cuvntul lor; iar n aIar de asta timpul era plin de greutti, de
rzboaie, de rscoale, de tulburri. (Omilii la Matei, omilia LXXV, III, n
col. PSB, vol. 23, p. 853)
162
,Dac iudeii, cu toate minunile Icute, nu l-au ascultat pe Moise s
prseasc o tar n care erau supusi la Irmntarea lutului si Iacerea
crmizilor si erau chinuiti si omorti n Iiecare zi, ce i-a convins pe cei care
au crezut n cuvintele apostolilor s se lepede de o viat lipsit de griji si s
mbrtiseze o alt viat plin de primejdii, de sngiuri, de moarte, si aceasta
cnd cei ce predicau aceast viat erau iudei, strini de neamul lor si cumplit
dusmniti din toate prtile? S nu aduci n mijlocul popoarelor, nici n
mijlocul oraselor, nici n mijlocul oamenilor, ci ntr-o cas mic pe un om
urt de toti cei din cas si s ncerci cu ajutorul acestuia s abati pe tat, pe
sotie si pe copii de la tot ce iubesc ei, oare nu l-ai vedea sIsiat nainte de a
deschide gura? Oare nu-l vor omor cu pietre nainte de a clca pragul casei,
dac intrarea n cas a unui astIel de om d nastere la ceart si btaie ntre
brbat si Iemeie? Iar dac acest om mai este si usor de dispretuit, dac mai
d si porunci grele, dac mai si porunceste celor ce triesc n huzur si
desIrnri s IilosoIeze, s triasc adic cumptat, dac n aIar de acestea
mai are de luptat si cu o multime de dusmani care l covrsesc, nu-i asa c
toti vor cuta s-l ucid? Ei bine, ceea ce este cu neputint s se ntmple
ntr-o singur cas, aceea Hristos a svrsit n ntreaga lume, aducnd pe
apostoli, pe doctorii lumii, printre prpstii, printre rpi, printre stnci
primejdioase, n timp ce rzboiul cuprinsese si pmntul si marea. (Omilii
la Matei, omilia LXXV, III, n col. PSB, vol. 23, p. 854)
,... socotiti ca nite oi aduse spre funghiere, vorbind de mortile zilnice
ale Apostolilor. Ai vzut brbtie si blndete? !recum acelea :ice nu se
impotri;esc, 1iind s1aiate, tot aa nici noi nu ne impotri;im. Dar Iiindc pe
de o parte slbiciunea mintii omenesti, iar pe de alta multimea ispitelor
sperie pe cineva, priveste cum ridic iarsi pe asculttori, cum i Iace nalti si
curajosi, zicnd:
Dar in toate acestea suntem mai mult decat biruitori, prin cela Care
ne-a iubit (8, 37).
Lucru minunat este nu numai c biruim, ci c biruim chiar prin cele ce
uneltesc dusmanii asupra noastr. Si nu numai c biruim oricum, ci biruim
covrsitor, mai mult dect trebuie, adic cu toat usurinta, Ir sudori si
osteneli. Nu biruim doar asteptnd desIsurarea evenimentelor, ci
pregtindu-ne numai vointa sau buna intentie, si astIel noi din toate prtile
cstigm troIee de biruint contra dusmanilor. (Omilii la Epistola ctre
Romani a S1antului postol !a;el, omilia XV, pp. 297-298)
163
,,. a spune n gura mare c nu sunt zeii cari ngrijesc de oameni, ci c
aceia sunt draci, c cel rstignit este Dumnezeu, voi nsiv stiti ct ur au
aprins asupra lor, ct tulburare a pricinuit si ce rzboi au attat asupra lor.
(Comentariile sau Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni, omilia IV, p.
40)
,,!an in ceasul de acum i 1lman:im, i insetm, i suntem goi (I
Cor. 4, 11). Ai vzut c nu o zi sau dou, ci ntreaga viat a Crestinilor
trebuie s Iie asa. Nici c se ncununeaz cineva, numai dac a cstigat vreo
biruint, si apoi iarsi a czut. Si 1lman:im adresndu-se celor ce se
mbuibau cu mncrurile, i ptimim vorbind ctre cei ce se ngmIau, i
nu suntem ae:ati, cci suntem alungati, i suntem goi, adresndu-se
bogtasilor, i ostenim lucrand cu mainile noastre, zice, adresndu-se de-a
dreptul ctre apostolii cei mincinosi, cari nici nu lucrau si nici nu suIereau
primejdii, ci numai ct se Ioloseau. Ins nu aa suntem noi, :ice, ci impreun
cu primefdiile din a1ar, i noi o ducem intr-o munc i lucrare necontenit.
Si ceea ce este mai mult, c nici nu poate spune cine;a c noi ne ingreuiem
cu acestea, iar pe cei ce ne supr, noi le rspltim cu binele. Cci aceasta
este cu ade;rat mare, nu a ptimi rele, cci acest lucru este de obte
tuturor, ci ca ptimind cine;a rele, s nu se imputine:e, s nu se tulbure. Noi
ins, nu numai c nu ne tulburm, ci ne i bucurm. Dar i aceasta este
do;ad c noi rspltim cu cele potri;nice pe cei ce ne 1ac ru.
(Comentariile sau Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni, omilia XIII, p.
131)
,,Dac am semnat noi ;ou cele duho;niceti cci prin zicerea am
semnat nimic alta nu ntelege dect necazurile, primejdiile, cursele si, n
sIrsit, arat prin aceste cuvinte relele negrite pe care le suIereau n
propovduirea Evangheliei. (Comentariile sau Talcuirea Epistolei intai
ctre Corinteni, omilia XXII, p. 225)
,R:boiti negreit pe Cel propo;duit prin noi, c nu pe noi ne
propo;duim. Eu sunt rob, zice, al celor care au primit propo;duirea
E;angheliei, 1cand toate numai pentru sla;a celuia. a c, r:boindu-m
pe mine, r:boieti lucrurile celuia. (Talcuiri la Epistola a doua ctre
Corinteni, omilia VIII, p. 89)
,Diavolul cnd d cu piciorul atunci este nvins; cnd leag pe servii
lui Dumnezeu, atunci mai cu seam cuvntul adevrului se rspndeste.
164
Priveste cum acest Iapt se petrece peste tot locul. A Iost legat (Pavel), si n
temnit a svrsit asemenea lucruri. In legturile mele (Filip., 1, 7), zice. A
Iost legat n Roma, si pe cei mai multi i-a atras, si nu numai el se ncuraja, ci
si altii multi prin el. A Iost legat n Ierusalim, si legat vorbind regelui l-a
uimit si a bgat n groaz pe domnitor, care l-a si eliberat, si nu se rusina de
a aIla de la cel legat despre cele viitoare. Legat cltorea pe mare, si
nauIragiul a dezlegat, iar Iurtuna o a legat. n legturi Iiind el, vipera aceia s-
a ncolcit pe mna lui, si totusi el nu a suIerit nici o vtmare. A Iost legat
n Roma, si legat Iiind a vorbit multimii si mii a atras ctre el, producnd ca
argument lantul lui. (Comentariile sau Explicarea Epistolei ctre E1eseni,
omilia VIII, p. 85)
,Simplitatea lor nu numai c nu a putut mpiedica predica, ci nc
Iaptul acesta a contribuit a o arta n toat splendoarea ei. Cci ascult ce
spune Luca: Si tiind c oamenii necrturari sunt i proti, se mirau (Fapte
4, 13). Legturile nu numai c nu-i intimidau, ci tocmai aceasta-i Icea mai
ndrzneti. Nu atta se ncurajau discipolii cnd Pavel era dezlegat, pe ct
atunci cnd era legat. C mai mult cutea:, zice, a gri cu;antul lui
Dumne:eu 1r 1ric. (Comentariile sau Explicarea Epistolei ctre
Coloseni, omilia X, pp. 122-123)
,Cci tocmai aceasta dovedeste mai ales puterea lui Hristos, c prin
astIel de lucruri au biruit apostolii, adic prin lanturi, suIerinte, bti si cele
mai mari ptimiri. (!redicile despre statui, Partea a II-a, predica a XVI-a,
p. 110)
,In totul stramtorati, dar nu stri;iti, lipsiti, dar nu de:ndfduiti,
prigoniti, dar nu prsiti, doborati, dar nu pierduti (II Cor., 4, 8-9). Prin
aceste cuvinte Pavel arat c erau n primejdie de moarte n Iiecare zi, c
umblau ca niste morti nsuIletiti, dati mortii n Iiecare zi. (Cu;ant despre
in;ierea mortilor, III, n vol. !redici la srbtori imprteti i cu;antri de
laud la s1inti, p. 121)
,Cnd vorbim cu elinii si cu iudeii cei ticlosi, este de ajuns, spre
dovedirea puterii lui Dumnezeu, aceasta, c a iesit biruitoare credinta
noastr, cu toate nenumratele rzboaie duse mpotriva ei. Lumea
ntreag i se mpotrivea; toti au prigonit cu Iurie nemaintlnit pe acei
doisprezece oameni, pe apostoli: au Iost biciuiti, izgoniti, au ndurat
mii si mii de rele, cu toate acestea, n scurt vreme, au putut s
biruiasc cu toat covrsirea pe toti potrivnicii lor. (Cu;ant de laud
165
la cel intru S1inti, !rintele nostru Eustatie, arhiepiscopul ntiohiei
celei Mari, IV, n vol. !redici la srbtori imprteti i cu;antri de
laud la s1inti, p. 393)
,Rzboiul era ntreit: Iirea Iiarelor, grozvia rzboaielor si Iaptul
ca dusmanii nu erau strinii, ci ai ti. Acestea l Iceau s Iie si mai
cumplit. Si pe bun dreptate. Dac te atac si-ti declar rzboi unul din
aIar, l poti birui cu usurint; dar cnd boala izvorste dinluntru, din
trupul tu, atunci rul e tare greu de vindecat. Asa s-a ntmplat si pe
vremea lui Pavel. (Cu;ant de laud la cel intru S1inti, !rintele nostru
Eustatie, arhiepiscopul ntiohiei celei Mari, IV, n vol. !redici la
srbtori imprteti i cu;antri de laud la s1inti, p. 394)
,Apostolii au strbtut ntreaga lume n lung si n lat, dezrdcinnd
rtcirea idolatric si rspndind pretutindeni adevrul evanghelic. Au
descurajat orice Irdelege, au curtit murdria pcatului si i-au nvtat pe
crestini s nu aib nici o legtur cu idolii, ci s-L adore pe singurul
Dumnezeu adevrat, asteptnd nvierea mortilor si mprtia cerurilor.
Toate acestea au provocat mpotrivire, au pornit rzboi, cel mai
nIricostor dintre toate rzboaiele. Au izbucnit tulburri peste tot, n toate
regiunile, la toate popoarele, n toate orasele, n toate casele. Predica
evanghelic a desIiintat morala veche si a adus una nou. AstIel lupttorii
traditiilor idolatre s-au rsculat. mpratii si domnitorii au artata severitate
incredibil, poporul se aIla n tulburare, judectorii pedepseau cu mare
asprime. Vrjmasii lui Hristos au predicat rzboi total mpotriva
credinciosilor Lui. Prigoane, arestri, ntemnitri, exiluri, amenintri, torturi
cumplite, morti dureroase (...) Lumea ntreag seamn cu o mare
Iurtunoas, care provoac nauIragii repetate. Tatl se leapd de Iiu, pentru
c era crestin; Iratii se desprteau; stpnii se nIuriau pe robii lor. Team de
prieteni; team de strini; team chiar si de rude. Mare nvlmseal. Ai Ii
zis c natura s-a rsculat mpotriva ei nssi.
Vznd, asadar, Iericitul Pavel, pedagogul lumii si dasclul
ntelepciunii ceresti, chinurile aspre si necazurile grele, pedepsele nesuIerite
si mortile nIricostoare la care erau supusi crestinii, cu ndejdea bunttilor
viitoare ala mprtiei cerurilor, ce le-a spus? Cci socotesc c patimile
;remii de acum nu sunt ;rednice 1at de mrirea care ni se ;a descoperi.
(Romani 8, 18). (Din vol. !roblemele ;ietii, pp. 24-25)
166
,,Dar ce ar putea zice cineva , nu mai degrab s-ar Ii maniIestat
harul dac ei rmneau totdeauna asa
78
? ns atunci ei nu deveneau att de
ncercati. Cci, dac nu aveau experienta nici unui necaz, nici a srciei, nici
a prigoanei, nici a strmtorrii, rmneau nelucrtori si molatici. Dar acum a
vrut ca nu numai harul s strluceasc prin ei, ci s Iie artat si probarea
celor ce I s-au supus, ca s nu zic mai pe urm unii c aceia n-au Icut
nimic din partea lor, ci totul a Iost numai din partea lui Dumnezeu. Cci
putea Dumnezeu pn la sIrsit s-i tin cu mult mbelsugare de har, ns
nu a vrut din multe si absolut necesare pricini, pe care adeseori le-am spus
dragostei voastre. Una este tocmai cea pe care am zis-o acum. O alta, nu mai
mic dect cea dinti, ca s-si cunoasc msurile. O a treia, ca s nu
primeasc o slav mai mare dect cea cuvenit strii lor de oameni. Din
aceste pricini, ba chiar din altele mult mai multe, lsndu-i s cad n
multime de necazuri pe care nu le asteptau, de Iapt nu a voit s-i slobozeasc
de strictetea celei dinti legiuiri, ci a slbit doar Irul prea ntins al acelei
IilosoIii, ca nu cumva viata n trup s le devin oarecum grea si de
nesuportat dac, adeseori Iiind n lipsuri, ar Ii trebuit s pzeasc cu strictete
acea lege. (Despre quila i !riscilla, i c nu se cu;ine s grim de ru pe
preotii lui Dumne:eu. Cu;antul 2, n vol. Catehe:e maritale, pp. 165-166)
,Cnd a Iost vestit de Apostoli dumnezeiasca nvttur, ei au
strbtut toat lumea, au semnat cuvntul credintei, au smuls din rdcin
rtcirea, au nimicit legile vechi ale necredinciosilor, au izgonit toat
nelegiuirea, au curtit pmntul, au poruncit oamenilor s se lepede de idoli,
de temple, de altare idolesti si de srbtorile si slujbele lor; s cunoasc pe
singurul si Unul Dumnezeu al tuturor si s astepte ndejdile cele ce vor s
Iie; le-au vorbit despre Tatl si Fiul si SIntul Duh, despre nviere si le-au
grit despre mprtia cerurilor. Din pricina aceasta, rzboi cumplit s-a
pornit; cel mai grozav dintre toate rzboaiele. Peste tot numai tulburare,
Irmntare, rzvrtire n toate orasele, n tot poporul, n case, n tot pmntul
locuit si nelocuit, iar aceasta, pentru c erau zdruncinate datinile vechi, era
zguduit Ielul de viat care dinuise de atta vreme, pentru c se introduceau
noi nvtturi, despre care nu auzise nimeni niciodat. mpotriva lor
mpratii se slbticeau, boierii crcneau, oamenii de rnd se tulburau,
tranii se Irmntau, tribunalele se puneau n miscare, sbiile se scoteau din
teac, armele se pregteau, legile se nspreau. Aceasta aducea pedepse,
78
Tlcuirea Pr. Marcel Hanches: n starea de a Ii permanent sustinuti n chip vdit de har.
(n.s. 356, p. 165)
167
osnde, amenintri si tot ce pare mai groaznic oamenilor. Lumea era ca o
mare nIuriat, zmislitoare de cumplite nauIragii; si nu era cu nimic mai
linistit. si tgduia atunci pentru credint copilul pe tat, nora se desprtea
de soacr, Iratii se nvrjbeau ntre ei, stpnii se porneau cu ur mpotriva
slugilor, aproape c toat omenirea era rzvrtit; si nu era numai rzboi
civil, ci rzboi si ntre rude, n Iiecare cas. Cuvntul propovduirii
Evangheliei, intrnd n lume ca o sabie si tind partea bolnav din partea
sntoas, pricinuia pretutindeni rzvrtire si mpotrivire, Icea s se ridice
din toate prtile mpotriva credinciosilor mii si mii de vrjmsii si lupte. Din
pricina aceasta unii erau ntemnitati, altii dusi la tribunale, altii de-a dreptul
la moarte; unora li se conIiscau averile, altii si pierdeau patria, adeseori
chiar viata. Nenorocirile si primejdiile cdeau n jurul credinciosilor mai
dese ca Iulgii de zpad. n cas lupt, n aIar primejdie; si de la prieteni, si
de la strini, si de la cei de acelasi snge. (La cu;antul apostolic ce spune.
Dar nu numai atat, ci ne i ludm in neca:uri, tiind c neca:ul aduce
rbdare.~~, 1, n vol. Despre schimbarea numelor. Despre rbdare.
Despre milostenie., pp. 80-81)
APOSTOLII (viata dumnezeiasc a apostolilor)
,Cci sIintenia Icea viata lor strlucit, ntelepciunea lor strlucea,
osteneala lor era continu; ei dispretuiau viata prezent, nu Iceau nici un
caz despre lucrurile acestei lumi; ei erau mai prejos de restul oamenilor, si
ridicndu-se n vzduh cu usurinta vulturului, ei se ridicau pn la cer prin
Iaptele lor. (Comentar la E;anghelia de la Ioan, omilia XXIII, 3, pp. 112-
113)
APOSTOLII (despre SIntul Apostol si Evanghelist Ioan)
,Ioan s-a odihnit cu capul la snul lui Iisus; atunci ntemeindu-se pe
iubirea care i-a artat-o Iisus, aceast iubire chiar i-a inspirat mai mult
ndrzneal. Cci vorbind despre Sine, EL zice: cela era ucenicul pe care-
L iubea Iisus (Ioan 19, 26). Este oare ceva egal acestei cinstiri? Dar s nu ne
oprim acolo, s nu ne multumim de a-l nlta pe acest apostol si de a-l numi
Iericit; s imitm pe evanghelist si s cutm s cunoastem ce i-a atras lui
aceast iubire mare a lui Iisus Hristos. Care este cauza? El l-a prsit pe tatl
su, barca sa, si plasele sale, si l-a urmat pe Iisus Hristos; dar aceea i era
comun cu Iratele su, si la Iel cu Petru, si cu Andrei, si cu ceilalti apostoli.
Ce era n el asa de mare, asa de strlucit pentru a merita o asa de mare
iubire? SIntul Ioan n-a spus nimic despre sine, dect c era iubit; motivul
168
acestei iubiri, el l-a ascuns din modestie. C era iubit Ioarte mult de Iisus
Hristos, aceea era vizibil pentru ntreaga lume. (.) CoriIeul apostolilor
Icndu-i semn s-I pun o ntrebare (Mntuitorului n.n.), el a pus-o, cci
ei se iubeau Ioarte mult unul pe altul. Asa se spunea despre ei care se urcau
mpreun la templu, c predicau mpreun (Fap., 3, 1). De altIel Petru arta
adesea mai mult rvn si Iierbinteal dect ceilalti, si lui I-a zis Iisus
Hristos: !etre M iubeti tu mai mult decat acetia? (Ioan 21, 15). Ori, cel
ce iubea mai mult dect altii era desigur iubit. Dar cu privire la unul se vedea
strlucind de iubirea lui pentru Iisus Hristos, cu privire la cellalt, iubirea lui
Iisus prea mai evident. Ce a Icut deci s Iie iubit Ioan cu o iubire
singular? Pentru mine, mie mi se pare c smerenia lui si blndetea lui cea
mare. (Comentar la E;anghelia de la Ioan, omilia XXXIII, 1, p. 159)
APOSTOLII (despre SIntul Apostol Pavel)
,AstIel era acest suIlet sInt: avea n sine lumea ntreag si purta
pe toti n cugetul su, considerndu-i ca pe niste rudenii ale sale ntru
Dumnezeu, si i iubea pe toti ca si cum el i-ar Ii nscut, ba nc le arta o mai
mare dragoste dect orice printe! AstIel este harul Duhului: nvinge toate
durerile trupului si arat mai nIlcrat dorinta de cel iubit! Si aceasta se
poate vedea ndeosebi petrecndu-se cu suIletul lui Pavel. Ca si cum ar Ii
devenit o pasre naripat de iubire, ridicat n vzduh, pe toti i cerceta
necontenit, zburnd n toate prtile si nengduindu-si vreo zbav. Ca unul
ce stia c Hristos zisese: !etre, M iubeti? (. !ate oile Mele (Ioan 21,
15), retinuse el nsusi aceast conditie, ca pe cel mai nalt semn al dragostei,
punndu-l neobosit n lucrare, uneori chiar cu asupra de msur. (Omilii la
Epistola ctre Romani a S1antului postol !a;el, !rolog, pp. 15-16 )
,Dar ce? La toate neamurile, sau mai bine zis la toate popoarele a
predicat Pavel? Cum c el a cltorit predicnd de la Ierusalim pn n Iliria,
si de acolo pn la marginile pmntului, se nvedereaz din cele scrise
romanilor - si dac nu a umblat prin toate trile, apoi nu se poate spune c
ceea ce spune el este neadevrat, Iiindc el nu vorbeste numai de el, ci si de
cei doisprezece Apostoli n general, ca si de toti cei ce au vestit mpreun cu
ei cuvntul lui Dumnezeu. De altIel, nici n-ar putea cineva s-l acuze de ceea
ce spune, dac ar judeca dup buna lui voint si zelul cel nIocat, prin care,
chiar si dup ncetarea lui din viat, el nu conteneste de a predica
pretutindeni n lume. (Omilii la Epistola ctre Romani a S1antului postol
!a;el, omilia I, p. 24)
169
,Oare ar putea cineva dintre voi s se laude c-si aminteste, cnd se
roag n casa sa, de ntreaga Biseric? Eu nu cred. Dar Pavel nu se apropia
de Dumnezeu rugndu-se numai pentru o cetate, ci pentru lumea ntreag, si
nu numai o dat, nici de dou sau de trei ori, ci necontenit. A avea, ns, pe
cineva n minte necontenit, aceasta nu provine dect dintr-o mare iubire; dar
apoi a se si ruga necontenit lui Dumnezeu pentru el, gndeste-te ct de mare
este dispozitia si iubirea aceluia! (Omilii la Epistola ctre Romani a
S1antului postol !a;el, omilia II, p. 30-31)
,... el, stlpul Bisericii, el, cel mai tare dect piatra si Iierul, el,
diamantul cel duhovnicesc ce Iolosea mii de cetti. (Omilii la Epistola
ctre Romani a S1antului postol !a;el, omilia II, pp. 30-36)
,Cci sunt incredintat c nici moartea, nici ;iata, nici ingerii, nici
stpanirile, nici cele de acum, nici cele ce ;or 1i, nici puterile, nici inltimea,
nici adancul i nici o alt 1ptur nu ;a putea s ne despart pe noi de
dragostea lui Dumne:eu, cea intru Hristos Iisus, Domnul nostru (8, 38-39).
Mari lucruri spune el aici! Dar noi nu le stim, Iiindc nici nu avem o
astIel de dragoste. Cu toate acestea, desi sunt mari cele ce spune el, totusi
voind a arta c nu sunt nimic Iata de dragostea cu care am Iost iubiti de
Dumnezeu, dup ce spune de acea dragoste, vorbeste n Iinal si de dragostea
lui, ca astIel s nu se par c spune lucruri mari de el. Ceea ce el spune, asa
si este: Ce trebuie zice s ;orbim de cele pre:ente i de relele pe care le
indurm in ;iata aceasta? Chiar de ar spune cine;a de cele ;iitoare, de
lucruri i puteri, ca de pild moarte i ;iat, ingeri i arhangheli, i toat
1ptura de sus, i acestea mi se par mici 1at de dragostea lui Hristos. De m-
ar ameninta cine;a chiar cu moartea cea ;iitoare, cu moartea cea ;enic,
sau de mi-ar 1gdui ;iata cea nes1arit, ca s m deprte: de Hristos, eu
totui nu a primi. Ce trebuie s-mi ;orbeti de impratii de pe pmant i de
consuli, sau de cutare i de cutare? De mi-ai spune chiar de ingeri, i de
toate puterile de sus, i de toate 1iintele, de mi-ai ;orbi de toate cele ;iitoare,
totui in 1ata mea sunt mici toate acestea, i cele de pe pmant, i cele din
ceruri, i cele de sub pmant, ca i cele mai presus de ceruri, sunt nimic in
raport cu dragostea aceea. Apoi, nemultumit oarecum c n-a reprezentat
bine acea dorint pe care o avea, mai introduce si altele, ntrebuintnd
expresia nici alt 1ptur oarecare. Ceea ce spune aici, este cam asa: dac
ar mai 1i i o alt 1ptur, tot pe atata pe cat e cea ;:ut, i pe cat e cea
priceput, totui nimic nu m-ar putea deprta de acea dragoste. Acestea le
zicea Apostolul nu pentru c ngerii, sau arhanghelii, sau si celelalte puteri
se ncercau de a-l Iace s se deprteze de dragostea lui Hristos s nu Iie
170
una ca aceasta! , ci voind a arta dragostea lui cea nemrginit pentru
Hristos. El nu iubea pe Hristos pentru cele ale lui Hristos, ci pentru El iubea
cele ale Lui, si numai la El se uita, si numai de un singur lucru se temea: s
nu cad din dragostea ctre El. Aceasta pentru Apostol era ceva mai
groaznic si dect gheena, dup cum de asemenea i era mai de dorit ca orice
de a rmne n stpnirea dragostei. (Omilii la Epistola ctre Romani a
S1antului postol !a;el, omilia XV, pp. 298-300)
,Dar, orice ar spune cineva, totusi nimic nu va spune, cci dragostea
lui Pavel era cu mult mai ntins dect orice mare sau noian, mai iute si mai
arztoare ca orice par sau vpaie de Ioc, si nici un cuvnt nu ar putea s o
descrie dup dreptate, ci numai cel ce a cstigat o astIel de dragoste stie si o
cunoaste cu exactitate. (Omilii la Epistola ctre Romani a S1antului postol
!a;el, omilia XVI, p. 310)
,Cel ce devenise dasclul tuturor, cel ce culesese o multime de merite,
cel ce astepta mii de cununi, cel ce dorea pe Hristos att de mult nct
preIera dragostea Lui naintea tuturor celorlalte, cel ce ardea pe Iiecare zi
pentru Dnsul, si pe toate le credea a Ii secundare dragostei ctre Acesta, el,
zic, nu se lsa numai a Ii iubit de Hristos, ci a-L si iubi pe El Ioarte. De
aceea el numai la aceasta si avea atintit privirea, iar pe toate celelalte le
suIerea cu usurint. La un singur lucru se gndea naintea tuturor, anume
cum s-si sature aceast iubire curat, aceast dragoste nesIrsit ctre El.
(Omilii la Epistola ctre Romani a S1antului postol !a;el, omilia XVI, p.
310)
,Nu att de grozav este pentru noi tunetul, pe ct de grozav era vocea
lui Pavel pentru demoni. Dac demonii se nIricosau si de vesmintele lui,
apoi cu att mai mult de glasul lui. Acest glas i alunga legati; acest glas a
curtit ntreaga lume; acest glas a dezlegat bolile, a scos rutatea, a readus
adevrul cel ntru Hristos, si n Duhul lui Hristos a colindat pmntul de la
Rsrit la Apus. Ceea ce sunt heruvimii pentru Hristos, aceea era glasul lui
Pavel, cci dup cum El st pe acele puteri ceresti, tot asa sedea si pe glasul
lui Pavel. Cci s-a Icut vrednic de a primi pe Hristos acel glas, grind cele
pe care Hristos le iubea, si ridicndu-se pn la nltimi negrite, aidoma cu
seraIimii.
ntr-adevr, ce poate Ii mai nalt dect acel glas care zicea: Sunt
incredintat c nici moartea, nici ;iata, nici ingerii, nici stpanirile, nici cele
de acum, nici cele ce ;or 1i, nici puterile, nici inltimea, nici adancul i nici
o alt 1ptur nu ;a putea s ne despart pe noi de dragostea lui Dumne:eu,
171
cea intru Hristos Iisus (Romani 8, 38, 39)? Cte aripi ti se pare c are acest
glas? Si cti ochi? De aceea zicea: Cci gandurile lui [ale dia;olului] nu ne
sunt necunoscute (II Corinteni 2, 11). De aceea demonii Iugeau grmad, si
nu numai cnd el gria, ci chiar si numai cnd din deprtare i zreau
vesmntul. (Omilii la Epistola ctre Romani a S1antului postol !a;el,
omilia XXXII, p. 555)
,Si nu numai trna gurii, ci si aceea a inimii lui as voi s o vd, pe
care nu ar gresi cineva dac ar numi-o inima lumii ntregi, izvorul
miliardelor de buntti, izvodul si temeiul vietii noastre! Cci Duhul vietii
de acolo se mprtea la toti si se comunica membrelor lui Hristos; nu era
trimis prin artere, ci prin dreapta voire a Iaptelor celor bune. Att de larg
era inima lui, nct putea primi n ea cetti ntregi, tri si natiuni, dup cum
si nsusi zice: inima noastr s-a lrgit (II Corinteni 6, 11). Cu toate acestea,
acea inim larg se strmtora de multe ori de mhnire, ns dragostea iarsi o
lrgea, precum zice: Cci din mult suprare i cu inima strans de durere,
;-am scris cu multe lacrimi (II Corinteni 2, 4). Acea inim spulberat as voi
s o vd; acea inim care prjoleste pe Iiecare dintre cei pierduti si care vede
mai presus de toate pe Dumnezeu: Cei curati cu inima, :ice, ;or ;edea pe
Dumne:eu. (Matei 5, 8). Acea inim care s-a Icut jertI, dup cuvntul
proorocului: Jert1a lui Dumne:eu. duhul umilit (Psalmul 50, 19), care a Iost
mai nalt dect cerurile, mai larg dect lumea, mai strlucit dect vpaia
soarelui, mai arztoare dect Iocul, mai tare dect diamantul; acea inim care
slobozea din ea ruri de ap curat: Rauri de ap ;ie, :ice, ;or curge din
pantecele lui (Ioan 7, 38); acea inim, zic, n care era izvorul ce Iremta si
tsnea n sus, care adap nu numai Iata pmntului, ci si suIletele oamenilor,
de unde nu numai ruri, ci si Iluvii de lacrimi curgeau zi si noapte; acea
inim care a trit n viata cea nou, iar nu n aceasta a noastr: Nu eu mai
triesc, zice, ci Hristos triete in mine (Galateni 2, 20). Prin urmare, inima
lui Hristos era inima lui Pavel, era lespedea Duhului SInt si cartea harului
Su; era acea inim care tremura pentru pcatele strine. (Omilii la Epistola
ctre Romani a S1antului postol !a;el, omilia XXXII, pp. 556-557)
,Nici Gheena si nici mprtia Cerurilor nu le socotea Ii ceva, si nici
mii lumi Iat de dragostea lui Hristos. (Talcuiri la Epistola a doua ctre
Corinteni, omilia XXII, p. 198)
,Vai! Ce suIlet Iericit! Nimic nu e asemenea cu suIletul lui Pavel si
nici nu va Ii! (Omilii la Epistola ctre Filipeni, omilia a V-a, p. 77)
172
,Cine va spune puterile Tale, Doamne, c nu l-ai lsat pe Pavel s
greseasc si c ai artat omenirii un astIel de brbat? Te-au ludat pe Tine
toti ngerii ntr-un glas cnd ai Icut stelele si cnd ai Icut soarele, ns nu
te-au ludat att de mult ca atunci cnd ai artat omenirii pe Pavel! De aceea
mai strlucit a devenit pmntul dect cerul, mai luminat dect lumina
soarelui, mai vii scnteierile si mai ncnttoare razele ce izvorsc din el! El
ne-a adus nou rod, nu doar gru ngrsat, nici rodii din cele cultivate, ci
rodul evlaviei, pe care l-a adus la maturitate si pe care l ridic de jos de cte
ori cdea! Soarele de pe cer nu va putea niciodat s ajute mugurii cei
putrezi ai pomilor, dar Pavel i ntorcea pe cei care aveau mii de putregaiuri -
adic mii de pcate. Acela noaptea se ascunde, dar acesta n continuu l
rzboieste pe diavol, cci nimic nu l-a oprit, nimic nu l-a stpnit. Acela,
purtndu-se pe bolta cerului, slobozeste din nalt peste pmnt razele sale,
iar acesta, rsrind de jos, nu a umplut de lumin doar cerul si pmntul ci,
de ndat ce si-a deschis gura, i-a umplut de plcere negrit chiar si pe
ngeri! Fiindc dac pentru un pctos ce se pocieste se Iace mare bucurie
n ceruri, atunci cel care de la cea dinti cuvntare a vnat pe multi ntru
Domnul, cum s nu umple de bucurie puterile cele de sus? Dar ce spun eu?
E de ajuns c Pavel s vorbeasc Iie si ct de putin si puterile cele ceresti s
se veseleasc si s salte de bucurie. Pentru c dac muntii sltau ca berbecii
cnd iudeii au iesit din Egipt, atunci cnd oamenii se mut de la pmnt la
cer, crezi c putin bucurie este? De aceea, deci, a rmane in trup, mai de
1olos este pentru ;oi. (Omilii la Epistola ctre Filipeni, omilia a V-a, pp.
78-79)
,Ct distant este ntre cel ce alearg si cel ce zace jos, czut n
brnci, atta este si ntre Pavel si noi. El murea n Iiecare zi si avea biruinte
n Iiecare zi. Nu era timp, nu era minut n care s nu progreseze (.)
(Omilii la Epistola ctre Filipeni, omilia a XIII-a, p. 225)
,Petrecerea lui n ceruri este si pe cel ce alearg ctre cer nu-l pot lega
cele pmntesti si nu-l pot stpni. Nu vezi tu petrecndu-se acelasi lucru cu
soarele? Poti s pui oricte legturi razelor sale, totusi nu-l vei putea opri din
drumul su. Deci aici, pe Pavel nu-l poti opri, si nc cu att mai mult pe el,
dect pe soare, cci el a primit mai mult dect acela, Iiindc nu poart cu el
numai lumina noastr ordinar, ci lumina cea adevrat. (Comentariile sau
Explicarea Epistolei ctre Coloseni, omilia X, p. 122)
,Dac mi s-ar ntmpla s-l vd pe Pavel aplecndu-se din cer spre
pmnt si slobozind glasul su, si dac acelasi Pavel ar gri n temnit, eu as
173
preIera mai mult a-l vedea si auzi n temnit, dect n cer, pentru c atunci
cnd Pavel este n temnit, cei din ceruri se coboar la el si vin spre a-l auzi.
Legtura predicii este legtura lui, temelia predicii este lantul acela pe care l
purta. (Comentariile sau Explicarea Epistolei ctre Coloseni, omilia X, p.
124)
,Pavel, cetteanul cerului, cel de Iorm mbrcat cu trup, stlpul
Bisericii, ngerul cel pmntesc, omul cel ceresc! Cu ct drag zbovesc lng
Pavel contemplndu-i Irumusetea virtutii lui! Nu-mi veseleste att Iata
rsritul soarelui si sgetarea razelor lui strlucitoare, ct mi lumineaz
mintea chipul lui Pavel. Soarele lumineaz Ietele, Pavel, ns, ne urc pe
aripile lui la boltile cerurilor; ne urc suIletul mai sus dect soarele, mai sus
dect luna. (Omiliile despre pocint, omilia a doua, pp. 41-42)
,A gsit pmntul plin de demoni si l-a preschimbat n cer. Cci nu
ntelegi cele prezente dect cugetnd la acestea. Atunci era tnguitul, atunci
erau peste tot altare, Ium, grsimea jertIelor, desIrnri, ritualuri, demonii lui
Bahus, acropolele diavolului, desIrnarea ncununat, si Pavel era unul. Cum
n-a Iost nbusit? Cum n-a Iost sIsiat? Cum a deschis gura? A intrat n
Thebaida si a luat robi. A intrat n curtile mprtesti si pe mprat l-a Icut
ucenic. A intrat n sala de judecat, si judectorul i-a zis lui: Cu putin de nu
m-ai con;ins s de;in i eu cretin. Si judectorul a devenit ucenicul lui. A
intrat n temnit si l-a convertit si pe temnicer. A ajuns la insula barbarilor si
pe viper a Icut-o nvttor. A ajuns la poporul romanilor si l-a smuls pe
senator. A ajuns la ruri, la locurile pustii ale lumii de peste tot. (Din vol.
Despre Rai i Scriptur. Despre iubirea lui Dumne:eu pentru noi. Despre
Se:ut-a Imprteasa de-a dreapta Ta~~, pp. 49-51)
,-Si cine-i omul acesta mai bun dect toti oamenii?
-Cine altul dect acel Ictor de corturi, dasclul lumii, cel ce strbate
marea si uscatul ca si cum ar Ii Iost naripat, vasul alegerii, nuntasul lui
Hristos, sditorul Bisericii, zidarul cel ntelept, propovduitorul, alergtorul,
atletul, ostasul, nvttorul, cel ce a lsat amintirile virtutii sale n toat
lumea, cel ce a Iost rpit nainte de nvierea cea de obste n al treilea cer, cel
ce a Iost dus n rai, cel ce a Iost Icutde ctre Dumnezeu prtas tainelor celor
negrite, cel ce a auzit acelea ce nu sunt cu putint Iirii omenesti s le
griasc, cel ce s-a bucurat de mai mult har si si-a dat mai mare osteneal.
C s-a ostenit mai mult dect toti, ascultndu-l pe el spunnd: Mai mult
decat toti m-am ostenit (I Cor., 15, 10). Iar dac s-a ostenit mai mult dect
toti este si ncununat, cci 1iecare ii ;a lua plata dup osteneala lui (I Cor.,
174
3, 8). Iar dac primeste o cunun mai mare dect a Apostolilor - iar la Iel cu
Apostolii nu este nimeni, si el e mai mare ca ei -, urmeaz c se va bucura de
cea mai nalt cinste si de cea mai de sus sedere pe scaun. (Cu;antri
impotri;a anomeilor, cuv. VIII, n vol. Cu;antri impotri;a anomeilor.
Ctre iudei, p. 132)
,Toti dregtorii care au Iost n vremurile de demult au Iost dati uitrii
si nici mcar din nume nu sunt cunoscuti celei mai mari prti dintre oameni,
ns numele sIntului Pavel, cel legat in lanturi, e Ioarte cunoscut aici ntre
noi, Ioarte cunoscut n tinutul barbarilor, cunoscut la sciti si indieni si chiar
dac ai ajunge la marginile pmntului, vei auzi de acest nume, si oriunde ar
merge cineva va vedea c numele lui Pavel e n gura tuturor. Si ce-i de
mirare c e pe mare si uscat, cnd si n cer numele lui Pavel e Ioarte pretuit
de ngeri, de arhangheli, de puterile cele de sus si chiar de Dumnezeu,
mpratul lor? (!redicile despre statui, Partea a II-a, predica a XVI-a, pp.
105-106)
,Ce este omul, ct de mare este nobletea Iirii noastre si de cte virtuti
mari este capabil aceast Iptur omul nimeni nu a artat mai bine dect
Apostolul Pavel. El st acum de Iat cu glas mare spre a rpune pe toti
prsii Iirii, spre a apra pe alctuitorul Iirii, spre a ne ncuraja la Iapta cea
bun si spre a astupa gura clevetitorilor care mint spunnd c Iirea
omeneasc nu este capabil de nici un bine. Pavel nu a primit o alt Iire
dect noi, nu a dobndit alt suIlet, nu a locuit n alt lume si cu toate acestea
a ntrecut cu mult pe ceilalti oameni.
Mai nti acest Apostol nu s-a nspimntat de nici o ptimire, de nici
un necaz care i s-a ntmplat pentru Iapta cea bun si pentru dreptate, ci cu
bucurie s-a supus tuturor necazurilor si le-a numit pe acestea ;remelnice i
uoare (II Cor., 4, 17).
Dar nc si mai vrednic de mirare este c el a Icut toate acestea Ir
s urmreasc vreo rspltire.
Noi niciodat nu suportm nici un Iel de osteneal si necaz Ir s
asteptm rspltire, el ns le-a luat asupra lui Ir rsplat, cu bucurie si cu
dragoste, si nu s-a tnguit de slbiciunea trupeasc, nici de multimea
treburilor, nici de tirania trupului, nici despre altceva.
n toate zilele el se Icea mai rvnitor si cu ct primejdiile l
mpresurau mai mult, cu att el devenea mai curajos. (La 29 iunie, la
serbarea S1intilor postoli !etru i !a;el, n vol. !redici la duminici i
srbtori., p. 288)
175
,El alerga spre ntmpinarea deIimrii ce i se aducea pentru
propovduirea Evangheliei cu mai mult rvn, dect alergm noi pentru
cinste, dorea moartea mai mult dect noi viata, iubea srcia mai mult dect
noi bogtia, ostenelile mai mult dect altii odihna, necazul mai mult dect
altii bucuria si pentru vrjmasii si se ruga mai des dect i blestemm noi pe
ai nostri. Ce deosebire ntre noi si Pavel? A rsturnat el oare rnduiala Iirii?
Nu, noi rsturnm rnduiala, Pavel ns a urmat-o asa cum era ea lsat de
Dumnezeu. Si el era om ca si noi. Asa dar nu te tngui asupra Iirii c ea te
mpiedic s Iii mbunttit. Ia aminte la Apostolul Pavel. Pentru dnsul
numai una era nIricosat si grozav, adic de a supra pe Dumnezeu. Si
nimica nu era pentru dnsul mai scump si nimica nu dorea el asa de mult ca
a plcea Domnului.
Nu mai vorbim de cetti, de popoare, de mpratii si de toate comorile
si slava lumii, el le socotea toate desertciuni. Nici slavele cerului nu erau
pentru el asa de scumpe ca Hristos. Aceast dragoste lui i era asa de dulce,
nct el nu rvnea nici chiar vrednicia ngerilor si a arhanghelilor. Aceast
dragoste a lui covrsea toate, si avnd-o el se credea cel mai Iericit dintre
toate Ipturile. Iar aceast dragoste nici domnia, nici stpnirea, nici puterea
nu vor Ii avut pentru el nici un Iolos. (La 29 iunie, la serbarea S1intilor
postoli !etru i !a;el, n vol. !redici la duminici i srbtori., p. 289)
,Deci pe cel ce se ngrijea deopotriv pentru toti oamenii mpreun
pentru popoare ntregi si cetti ca si pentru Iiecare n parte, cu ce s-l
asemnm, cu Iier sau cu otel? Cum trebuie s numim suIletul lui? Trebuie
oare s zicem c era ca otelul si totodat mai nobil si mai pretios dect piatra
cea scump. Dar ce s zic eu de aur sau de otel? Pune ntr-o parte a
cntarului toat lumea iar n cealalt suIletul lui Pavel si vei vedea c acesta
din urm, este mai greu si mai de valoare (La 29 iunie, la serbarea S1intilor
postoli !etru i !a;el, n vol. !redici la duminici i srbtori., p. 290)
,N-as gresi de-as numi suIletul lui Pavel livad de virtuti si rai
duhovnicesc. Att de mult nIlorea prin har si att de vrednic de har si
arta IilosoIia suIletului su! Pentru c a Iost vasul alegerii (Fapte 9,
15) si pentru c s-a curtit bine pe sinesi, cu mbelsugare s-a revrsat
peste el darul Duhului. (Cu;antul I la S1antul postol !a;el, n vol.
!redici la srbtori imprteti i cu;antri de laud la s1inti, p. 225)
,Ce cuvnt, dar, va Ii ndestultor spre lauda isprvilor lui Pavel?
Sau ce limb va putea s spun laudele cuvenite lui? Cum voi putea
Iace Iat mretiei laudelor lui, cnd un singur suIlet are adunate, n
176
mod covrsitor, toate virtutile omenesti, si nu numai pe cele omenesti,
ci si pe cele ngeresti? (Cu;antul I la S1antul postol !a;el, n vol.
!redici la srbtori imprteti i cu;antri de laud la s1inti, p. 225)
,De unde ar Ii, deci, potrivit s Iac nceput laudelor lui? De unde
din alt parte dac nu de la aceast dinti laud, anume de la a arta c
are strnse n el virtutile tuturor oamenilor. ProIetii, patriarhii, dreptii,
apostolii, mucenicii s-au distins printr-o virtute oarecum deosebit.
Pavel ns are adunate n el la un loc toate virtutile pe care Iiecare
dintre aceia le avea; si le are cu atta covrsire, cum nimeni dintre ei nu
le avea. (Cu;antul I la S1antul postol !a;el, n vol. !redici la
srbtori imprteti i cu;antri de laud la s1inti, p. 225)
,Despre care jertI a lui Pavel vreti s v vorbesc? C nu-i numai
una! Se jertIea n Iiecare zi si aducea o ndoit jertI: murea n Iiecare
zi (I Cor., 15, 31) si purta n trupul lui omorrea Domnului Hristos (II
Cor., 4, 10). Se gsea necontenit n Iata primejdiilor; se junghia prin
voint; si omora n asa chip Iirea trupului, c nu era cu nimic mai
prejos de jertIele junghiate, ba, dimpotriv, cu mult superioare lor. Nu
jertIea boi si oi, ci se jertIea pe sine nsusi n Iiecare zi, printr-o ndoit
jertI. De asta a si ndrznit s zic: Cci eu iat-m i fert1esc (II
Tim., 4, 6), numind jertI sngele lui. Nu s-a multumit cu aceste jertIe,
ci, dup ce s-a aIierosit bine pe sine nsusi, a adus lui Dumnezeu
ntreaga lume: pmntul si marea, tinuturile locuite de greci si pe cele
locuite de barbari, si, ca s spun ntr-un cuvnt, tot pmntul luminat de
soare. Ca un ntraripat a strbtut toat lumea; n-a cltorit de dragul
cltoriei, ci a smuls spinii pcatelor, a semnat cuvntul credintei, a
alungat rtcirea, a adus adevrul, a Icut ngeri din oameni, dar, mai
bine spus, a Icut pe oameni din demoni, ngeri. De aceea, cnd a Iost
s plece de pe lumea aceasta, dup att de multe sudori si dup att de
nenumrate biruinte, spunea mngind pe ucenici: Chiar dac m
fert1esc pentru fert1a i pentru slufba credintei ;oastre, m bucur, i m
bucur impreun cu ;oi toti, de aceea i ;oi bucurati-;, i bucurati-;
impreun cu mine (Filip., 2, 17-18). Ce jertI ar putea egala jertIa
aceasta, pe care Pavel a jertIit-o junghiind-o cu sabia Duhului, pe care a
adus-o pe jertIelnicul cel mai presus de ceruri? (Cu;antul I la S1antul
postol !a;el, n vol. !redici la srbtori imprteti i cu;antri de
laud la s1inti, p. 226)
177
,Pavel n-a avut alt Iire, n-a avut alt suIlet, n-a locuit n alt
lume; a trit pe acelasi pmnt si n aceleasi tinuturi ca si noi; a Iost
crescut sub aceleasi legi si datini; cu toate acestea, a depsit pe toti
oamenii tuturor timpurilor. (Cu;antul al II-lea la S1antul postol
!a;el, n vol. !redici la srbtori imprteti i cu;antri de laud la
s1inti, p. 233)
,Lucru de mirare la Pavel este nu numai acela c, datorit marii
sale rvne, nici nu simtea oboselile virtutii, ci si aceea c nici nu
svrsea virtutea pentru plat. Noi, nici chiar cnd e vorba de rsplat,
nu vrem s asudm pentru virtute; Pavel ns mbrtisa si iubea virtutea
Ir s se gndeasc la rsplat si srea cu toat usurinta peste piedicile
ce preau potrivnice virtutii. (Cu;antul al II-lea la S1antul postol
!a;el, n vol. !redici la srbtori imprteti i cu;antri de laud la
s1inti, p. 233)
,Pavel cuta rusinarea si ocara cea pentru predicarea Evangheliei
mai mult dect cutm noi cinstea; cuta moartea mai mult dect
cutm noi viata; cuta srcia mai mult dect cutm noi bogtia;
cuta ostenelile mai mult dect caut altii tihna; dar nu numai mai mult,
ci cu mult mai mult; cuta durerile mai mult dect caut altii bucuriile;
cuta s se roage pentru dusmani mai mult dect caut altii s-i
blesteme. (Cu;antul al II-lea la S1antul postol !a;el, n vol. !redici
la srbtori imprteti i cu;antri de laud la s1inti, p. 234)
,De un singur lucru se temea, de un singur lucru Iugea: de a
supra pe Dumnezeu; de nimic altceva; dup cum nici nu dorea altceva
dect de a plcea lui Dumnezeu. Si nu spun c nu dorea nimic din cele
de pe lumea aceasta, dar nici din cele viitoare. S nu-mi vorbesti mie de
orase, de popoare, de mprati, de ostiri, de arme, de averi, de stpniri
si de puteri! Nici ca pe o pnz de pianjen nu le socotea! Vorbeste-mi
chiar de bunttile si Irumusetile cele ceresti, si atunci vei vedea
puternica dragoste a lui Pavel pentru Hristos! Din pricina dragostei
acesteia Pavel nu se mai minuna nici de vrednicia ngerilor, nici de a
arhanghelilor, de nimic. Avea n suIletul lui ceva mai mare dect orice,
dragostea lui Hristos. Cu ea se socotea mai Iericit dect toti; Ir ea nu
dorea s Iie nici cu Domniile, nici cu nceptoriile, nici cu Stpniile.
Cu dragostea aceasta voia s Iie mai degrab n cele mai grele munci si
cu cei osnditi, dect Ir ea, cu cei din Irunte si cu cei n cinste. Pentru
Pavel era o singur osnd: pierderea dragostei lui Hristos. Aceasta este
178
pentru el iadul, aceasta este pedeapsa, aceasta, pricinuitoarea a mii si
mii de rele. Dup cum nu era pentru Pavel dect o singur desItare:
dobndirea dragostei lui Hristos, aceasta era pentru el viata, aceasta
lumea, aceasta ngerul, aceasta cele din lumea de aici, aceasta cele
viitoare, aceasta mprtia, aceasta Igduinta, aceasta, pricinuitoarea a
mii si mii de buntti. Tot ce nu tintea la dragostea lui Hristos nu-l
socotea nici trist, nici vesel. Dispretuia pe toate cele ce se vd ca pe
iarba putred. Tiranii si popoarele nIuriate i preau a Ii tntari.
Moartea, pedepsele si miile de chinuri, jocuri de copii. Numai s le
suIere pentru Hristos! Atunci le mbrtisa si pe acestea; si se luda att
cu lanturile sale, cum nici Nero nu se luda cu coroana de pe cap.
Locuia n temnit ca si cum ar Ii locuit n cer. Primea rnirile si
biciuirile cu mai mult plcere dect cei ce primesc premii. Iubea
ostenelile ca pe rsplti si socotea rsplat ostenelile. De asta le si
numea har. Ascult! Rsplat era pentru Pavel a muri si a Ii cu Hristos
(Filip., 1, 23), pe cnd a rmne n trup, lupt. Cu toate acestea, voieste
mai bine s rmn n trup dect s moar, spunnd c-i mai de
trebuint asta (Filip., 1, 24). A Ii anatema de la Hristos era pentru el
lupt si durere; dar, mai bine spus, chiar mai mult dect lupt si durere.
A Ii cu Hristos era pentru Pavel rsplat. Cu toate acestea, pentru
dragostea de Hristos, Pavel vrea mai degrab s Iie anatema. Poate ns
c cineva mi va spune c acestea toate i erau plcute lui Pavel din
pricina lui Hristos. Asta o spun si eu, pentru c cele ce pentru noi sunt
pricini de tristete, acelea erau pentru Pavel pricini de mare bucurie.
(Cu;antul al II-lea la S1antul postol !a;el, n vol. !redici la srbtori
imprteti i cu;antri de laud la s1inti, pp. 234- 235)
,ntr-adevr, multi oameni, cnd le mor copiii, capt oarecare
mngiere dac li se ngduie s plng. Dac sunt mpiedicati, suIer.
Tot asa si Pavel. Plngnd zi si noapte, se mngia. C nimeni nu si-a
jelit asa de mult pcatele lui ct a jelit Pavel pcatele altora. Gndeste-
te ce chinuri suIletesti ncerca Pavel pentru iudeii care nu voiau s se
mntuiasc, de vreme ce se ruga s cad din slava cea de sus numai si
numai ca ei s se mntuiasc. De aici se vede c pentru Pavel era cu
mult mai cumplit pierderea iudeilor dect propria sa pierdere. De n-ar
Ii Iost mai cumplit, n-ar Ii Icut o astIel de rugciune. A ales-o pentru
c era mai usoar si pentru c avea mai mult mngiere. Dar Pavel nu
numai c o voia, ci o si striga, spunnd: Intristarea imi este mare i
necurmat durerea in inima mea (Rom., 9, 2). (Cu;antul al II-lea la
179
S1antul postol !a;el, n vol. !redici la srbtori imprteti i
cu;antri de laud la s1inti, p. 236)
,Pavel mergea pe pmnt, dar svrsea toate Iaptele sale ca si
cum ar Ii mers mpreun cu ngerii. Era mbrcat cu trup muritor, dar
era tot att de curat ca si ngerii; era supus tuturor nevoilor Iirii, dar
rvnea s nu par ntru nimic mai prejos de puterile cele de sus. Ca un
mprat strbtea lumea; ca unul Ir de trup nIrunta durerile si
primejdiile; ca unul care ar Ii dobndit cerul dispretuia cele de pe
pmnt; ca unul care ar Ii trit mpreun cu nsesi puterile ceresti, asa
era de veghetor. (Cu;antul al II-lea la S1antul postol !a;el, n vol.
!redici la srbtori imprteti i cu;antri de laud la s1inti, p. 237)
,Nu este oare minunat si strin lucru ca un cuvnt ce sare de pe o
limb de trn s alunge moartea, s dezlege pcatele, s ndrepte o
Iire betegit, s preIac pmntul n cer? De asta m nspimnt de
puterea lui Dumnezeu, de asta m minunez de puterea lui Pavel, c a
primit un att de mare har, c s-a pregtit asa pe sinesi. (Cu;antul al
II-lea la S1antul postol !a;el, n vol. !redici la srbtori imprteti
i cu;antri de laud la s1inti, p. 237)
,Stiind deci si Pavel c dragostea este capul bunttilor, o
svrsea cu toat scumptatea. ntr-adevr, nimeni n-a iubit att pe
dusmani, nimeni n-a Icut atta bine hulitorilor, nimeni n-a suIerit att
pentru prigonitori. Nu se uita la cele ce suIerea, ci se gndea c si
prigonitorii si sunt oameni ca si el. Si cu ct se nIuriau mai mult, cu
att mai mult i era mil de nebunia lor. Si dup cum se poart un tat
cu copilul lui cuprins de nebunie - cci tatl plnge si i se rupe inima de
mil cu att mai mult cu ct copilul bolnav l ocrste si l loveste mai
cumplit , tot astIel si Pavel se purta cu mai mult dragoste. (Cu;antul
al III-lea la S1antul postol !a;el, n vol. !redici la srbtori
imprteti i cu;antri de laud la s1inti, pp. 238-239)
,Ai vzut suIlet care depseste tot pmntul? Ndjduia s
nItiseze lui Dumnezeu pe tot omul; si n ceea ce-l priveste, i-a
nItisat pe toti: ca si cum ar Ii nscut el pe toti oamenii lumii, asa se
Irmnta, asa alerga, asa se strduia s-i duc pe toti n mprtia
cerurilor, ajutnd, Igduind, rugndu-se, cucerindu-se, nIricosnd pe
draci, alungnd pe strictorii de suIlete. Si toate acestea le Icea prin
viu grai, prin epistole, cu cuvntul, cu Iapta, prin ucenicii lui, prin el
180
nsusi, ndrepta pe cei czuti, ntrea pe cei ce stau n credint, ridica pe
cei ce zceau la pmnt, mngia pe cei cu inima zdrobit, ncuraja pe
cei trndavi; striga nIricostor ctre vrjmasi, se uita cu asprime la
dusmanul. Ca un general, sau ca un prea iscusit doctor, el era si om de
corvoad, si purttor de scut, si aprtor. Era totul n tabr. Arta
mult purtare de grij si mult rvn nu numai n cele duhovnicesti, ci
si n cele trupesti. (Cu;antul al III-lea la S1antul postol !a;el, n vol.
!redici la srbtori imprteti i cu;antri de laud la s1inti, p. 242)
,Fiind mare n dragoste, care e capul virtutilor, era mai arztor
dect Ilacr. Si cum Iierul care cade n Ioc ajunge cu totul Ioc, tot
astIel si Pavel, aprins Iiind de Iocul dragostei, ajunge n ntregime
dragoste. Fiind ca un tat obstesc al ntregii lumi, se purta ca un printe
trupesc; dar, mai bine spus, depsea pe toti printii prin grija lui si de
cele trupesti, si de cele suIletesti. Ddea pentru iubitii lui copii: banii,
cuvintele, suIletul, totul.
Din pricina asta numea dragostea plinire a legii (Rom., 13, 10),
legtur a des;aririi (Col., 3, 14), mam a tuturor ;irtutilor, nceput
si sIrsit ale virtutii. (Cu;antul al III-lea la S1antul postol !a;el, n
vol. !redici la srbtori imprteti i cu;antri de laud la s1inti, p.
233)
,Pavel a ajuns att de mare nu numai prin har, ci si prin srguinta
sa. Si de asta a ajuns prin har, pentru c a ajuns si prin srguint. Cu
covrsire, si harul si srguinta; harul lui Dumnezeu a suIlat asupra lui,
iar vointa era n el. Vrei s cunosti harul lui Dumnezeu? Hainele lui
nIricosau dracii! Dar nu m minunez de asta, dup cum nu m minunez
nici de aceea c umbra lui Petru alunga bolile, ci m minunez c a Icut
lucruri minunate nainte de primirea harului, chiar de la nceput; nici nu
avea aceast putere, nici nu primise hirotonia si s-a aprins de un zel att
de mare pentru Hristos, nct a sculat tot poporul iudeu mpotriva lui.
Vzndu-se nconjurat de primejdii asa de mari, c si orasul era ncon-
jurat, a cobort printr-o Iereastr a zidului si a Iugit; cu toate acestea, n-
a czut n trndveal, nici n-a Iost cuprins de sIial si team, ba,
dimpotriv, primejdiile i-au aprins si mai tare zelul. Dnd pas
primejdiilor pentru iconomie, dar nednd pas nimnui cnd era vorba
de nvttur, a luat crucea si urma lui Hristos, desi avea naintea
ochilor pilda lui SteIan, desi vedea c iudeii mai mult dect toti cutau
s-l ucid si doreau s guste din carnea lui. Nu se arunca n primejdii
Ir nici o socoteal, dar nu ajungea mai trndav dup ce scpa de ele.
181
Iubea tare viata de aici pentru cstigul ce-l avea din ea; dar o si
dispretuia tare pentru IilosoIia cstigat de el de pe urma dispretuirii ei,
sau pentru graba mare ce-o avea de a pleca la Iisus. Ceea ce am spus
totdeauna despre Pavel nu voi nceta niciodat s spun: nici un om
nconjurat de attea lucruri potrivnice n-a izbutit ca Pavel, s le
schimbe n Iolosul su. Nici un om n-a dorit att viata aceasta, nici
chiar cei care tin la viat, dar nici unul n-a dispretuit-o att, nici chiar
cei care tin cu orice pret s se omoare; nu-l tulbura nici o dorint si n-
avea nici o poIt pentru vreun lucru din lumea aceasta; judeca
totdeauna dorinta lui prin vointa lui Dumnezeu. (Cu;antul al J-lea la
S1antul postol !a;el, n vol. !redici la srbtori imprteti i
cu;antri de laud la s1inti, p. 258)
,Nici un alt om n-a avut attea pricini de laud ca Pavel, si totusi
nici un alt om n-a Iost asa de lipsit de mndrie ca el! Ascult! Pavel
spune: Cunotinta semetete. Si toti am putea-o spune mpreun cu el.
Si Pavel avea n el atta cunostint ct n-a Iost n nici un om de cnd e
lumea. Cu toate acestea, cunostinta nu l-a Icut mndru, ci tocmai
bogtia cunostintei lui l smerea. (Cu;antul al J-lea la S1antul postol
!a;el, n vol. !redici la srbtori imprteti i cu;antri de laud la
s1inti, pp. 260-261)
,Pavel ne-a dat porunc si lege ca s nu crutm pe cei care sunt
nepstori Iat de Dumnezeu; dimpotriv, s le vorbim mai cu asprime,
n Pavel avem msura tuturor Iaptelor. Din pricina aceasta Pavel este de
laud n toate: si cnd Iptuieste si cnd grieste, si cnd ocrste si
cnd laud, si cnd ntoarce spatele si cnd mngie, si cnd se nalt
pe sine si cnd se smereste, si cnd se laud si cnd se vait. Pentru ce
te minunezi dac si ocara si mustrarea Iac pe cineva vrednic de laud,
cnd chiar omorul si nselciunea si viclenia au Icut pe unii vrednici
de laud, att n Vechiul Testament ct si n Noul Testament?
Cercetnd dar temeinic toate acestea, s ne minunm si de Pavel
si s slvim pe Dumnezeu. (Cu;antul al J-lea la S1antul postol
!a;el, n vol. !redici la srbtori imprteti i cu;antri de laud la
s1inti, p. 264)
,Dar cnd se apropiau de trupurile celor bolnavi hainele lui
Pavel, toat boala era alungat. (Cu;antul al JII-lea la S1antul postol
!a;el, n vol. !redici la srbtori imprteti i cu;antri de laud la
s1inti, p. 273)
182
,Pavel, mai iute dect Iocul, n-a stat nici o zi linistit: ci ndat ce
a iesit din izvorul sIintit al apelor, din apa Botezului, vlvti de Ilcri
s-au aprins n suIletul lui. Nu s-a gndit la primejdii, nu s-a gndit c
iudeii au s rd de el, c au s-l Iac de rusine, c n-au s cread n el!
Nu! Nu s-a gndit la asa ceva! A luat alti ochi, pe cei ai dragostei, si o
alt minte si s-a aruncat nainte, ca un puhoi, cu mult Iurie! A drmat
toate legile iudeilor si a dovedit cu Scripturile c Iisus este Hristosul. Si
nc nu avea multe daruri ale harului, nc nu Iusese nvrednicit de att
de mare Duh! Cu toate acestea, s-a aprins ndat si Icea totul cu
suIletul mort pentru lume. Si ca si cum ar Ii vrut s-si rscumpere
timpul trecut, asa le Icea pe toate; cuta s se osteneasc aruncndu-se
pe sine nsusi n acea parte a luptei unde erau numai primejdii, numai
temeri. (Cu;antul al JII-lea la S1antul postol !a;el, n vol. !redici
la srbtori imprteti i cu;antri de laud la s1inti, p. 276)
,Spunea: Sunt legat dar cu;antul nu este legat (II Tim., 2, 9). l
Iugreau; si Iapta asta era o prigoan; dar sIrsitul Iaptei, apostolie de
nvttor. Vrjmasii lui Iceau ceea ce ar Ii Icut prietenii si cunoscutii.
Nu-l lsau s se statorniceasc ntr-un loc; ci, prin uneltiri si prin
Iugriri purtau pe doctor pretutindeni, ca toti s aud limba lui. L-au
lsat iarsi, dar a ajuns si mai nversunat; au alungat pe ucenici, si i-au
trimis celor ce nu aveau nvttor. L-au dus n Iata unui judet mai mare,
si a Iost de Iolos unei mai mari cetti, Roma. De aceea iudeii,
plngndu-se, ziceau despre apostoli: Ce s 1acem oamenilor acestora?
(Fapte 4, 16). !rin ceea ce 1acem, rspandim i mai mult credinta lor.
L-au dat pe Pavel temnicerului, ca s-l aib n mini si mai bune; dar
temnicerul a Iost legat mai bine de Pavel. L-au trimis mpreun cu cei
legati, ca s nu Iug; dar el a catehizat pe cei legati. L-au trimis pe
mare, ca s Iac, Ir voia lor, s-si termine si mai iute cltoria; iar
sIrmarea corbiei a ajuns pricin de nvttur celor ce Iuseser cu el
n corabie. Amenintau cu mii si mii de munci, ca s sting predicarea
Evangheliei, dar ea crestea si mai mult. (Cu;antul al JII-lea la S1antul
postol !a;el, n vol. !redici la srbtori imprteti i cu;antri de
laud la s1inti, p. 279)
,Ati auzit negresit de Neron, ajuns celebru din pricina desIrnrii lui.
A Iost cel dinti si singurul dintre mprati care a nscocit noi chipuri de
desIrnare si de necuviint. Neron a nvinuit pe Iericitul Pavel, care a trit pe
timpul domniei lui, de aceleasi Iapte de care voi i acuzati pe acesti sIinti
183
brbati. Fericitul Pavel cstigase pentru credinta crestin pe o concubin a
lui Neron, iubit Ioarte mult de el, si a nduplecat-o totodat s prseasc
legtura sa necurat. Din pricina asta Neron l-a numit pe Pavel plag a
societtii, nseltor si, n sIrsit, i-a adus si alte nvinuiri, ca acelea pe care le
rostiti voi acum. L-a pus mai nti n lanturi, dar, pentru c nu l-a nduplecat
s nceteze de a mai sItui pe Iat, a pus, n cele din urm, s Iie omort. Ce
a pgubit cel omort? Ce a Iolosit ucigasul? Ct Iolos a avut Pavel cel ucis
atunci, si ct pagub Neron ucigasul! Nu este, oare, cutat de ntreaga lume
ca un nger? Spun doar att, ca s art numai bunttile din lumea aceasta
dobndite de Pavel. Nu este, oare, Neron hulit de toti ca o adevrat plag a
societtii si ca un demon? (pologia ;ietii monahale, 2, n vol. Despre
Feciorie, pologia ;ietii monahale, Despre creterea copiilor., p. 191)
,Pavel avea o putere cu mult mai mare dect puterea cuvntului, n
stare s svrseasc lucruri mai mari. Era nIricostor dracilor numai ce se
arta, Ir s scoat vreun cuvnt. De s-ar aduna la un loc toti cei din vremea
noastr, cu mii si mii de rugciuni si lacrimi, n-ar putea s Iac atta ct au
Icut atunci sorturile lui Pavel (Fapte 19, 12). Cnd Pavel se ruga, nvia mortii
(Fapte 20, 7-12); si a Icut si alte minuni la Iel de mari nct pgnii l-au
socotit Dumnezeu (Fapte 14, 8-18); iar nainte de a se muta din viata aceasta
a Iost nvrednicit s Iie rpit pn la al treilea cer si s aud cuvinte
nengduite omului s le aud (2 Cor., 12, 2-4). Cum nu se cutremur oa-
menii din vremea noastr, cnd ncearc s se compare cu un astIel de
brbat? (Tratatul despre preotie, cartea a patra, cap. 6, n vol. Despre
preotie, pp. 113-114)
,Dac, ns, am lsa la o parte minunile lui si am veni la viata
Iericitului Pavel si i-am cerceta vietuirea lui ngereasc, l-am vedea si aici,
mai mult dect prin minuni, biruitor pe atletul lui Hristos. Ce poti spune de
rvna lui, de buntatea lui, de desele primejdii prin care trecea, de grijile lui,
care veneau n valuri, de necontenitele lui suprri pentru Biserici, de mila lui
Iat de cei neputinciosi, de multele lui necazuri, de nemaiauzitele lui pri-
goniri, de mortile care l amenintau n Iiecare zi (2 Cor., 11, 23-28)? Care
este locul din ntreaga lume, care este uscatul, care este marea, care s nu Ii
cunoscut luptele dreptului acestuia? Pe Pavel si pustiul 1-a cunoscut si 1-a
primit adeseori, cnd era n primejdii (Gal., 1; 17). A ndurat tot Ielul de
vrjmsii, dar a si avut tot Ielul de biruinte! N-a ncetat niciodat lupta, dar
niciodat nu i-a lipsit cununa!
Dar, nu stiu cum s-a Icut, c m-am pornit s ocrsc pe marele Pavel.
ntr-adevr, Iaptele lui depsesc orice cuvnt, iar pe al meu tot att de mult
184
ct m depsesc si pe mine maestrii n cuvnt. Dar cu toate c sunt att de
nedibaci, totusi nu m voi opri - si Iericitul Pavel va judeca cuvintele mele
nu dup Ielul cum le rostesc, ci dup intentia cu care le rostesc -, nu m voi
opri de a vorbi de nsusirea aceea mare a lui, care le ntrece pe celelalte
nsusiri amintite mai sus tot att pe ct ntrecea el pe ceilalti oameni. Care
este aceast nsusire? Dup att de mari Iapte, dup att de multe si
nenumrate cununi, se ruga s ajung n iad si s Iie dat muncii vesnice,
pentru ca s se mntuiasc si s vin la Hristos iudeii (Rom., 9, 3), care de
attea ori l-au lovit cu pietre (Fapte 14, 19; 2 Cor., 11, 25) si l-ar Ii omort
dac le-ar Ii stat n putere. Cine a dorit asa de mult pe Hristos ca Pavel? Dac
poate Ii numit acesta dor, si nu ceva mai mult dect dor! Si ne mai
comparm noi cu Pavel dup atta har pe care 1-a primit de sus, dup atta
virtute pe care a artt-o! Ce ndrzneal poate Ii mai mare ca aceasta?
(Tratatul despre preotie, cartea a patra, cap. 6, n vol. Despre preotie, pp.
114-115)
,Pavel, locuitorul cerului, stlpul bisericilor, ngerul pmntesc, omul
cerurilor. (Din vol. Problemele vietii, p. 80)
,ndeajuns ne-a osptat mai nainte limba aceea ce vrsa aur lmurit si
curat si are n gur izvoare de miere. Zic adic limba Iericitului Pavel, care
mai bine zis covrseste dulceata Iagurului de miere prin dulceata nvtturii
celei duhovnicesti. (Cuvnt la neluminarea scripturii celei vechi, la iubirea
de oameni a lui Dumnezeu si cum c nu se cuvine a ne nvinui unii pe altii,
n vol. Din osptul stpnului, p. 74)
,,Pavel, alergtorul n toat lumea, cel ce si avea trupul numai de
Iorm, cel care a clcat n picioare pn si trebuintele Iirii, cel ca alunga
demonii, cel ce era cinstit n ochii credinciosilor ca un nger, cel de care s-au
rusinat si Iiarele, cel de care s-a sIiit marea si, tinndu-l o zi si o noapte, nu l-
a necat; cetteanul raiului, cel rpit la cer de trei ori, cel care s-a mprtsit
din tainele lui Dumnezeu, cel ce s-a ostenit mai mult dect toti apostolii;
vasul alegerii, cel ce a condus Biserica la Mirele Hristos; crainicul
neamurilor, cel ce a strbtut marea si uscatul, cel ce a lsat pretutindeni
urmele de biruint ale brbtiei sale; cel ce s-a luptat nencetat cu Ioamea si
cu setea; cel ce s-a rzboit cu goltatea si cu Irigul si a zis: pan in ceasul de
acum 1lman:im i insetm, i suntem goi; cel ce s-a Icut mort lumii; cel ce
socotea lumea moart pentru sine, locuitorul ceresc, nebunaticul ndrgostit
de Hristos, cel mai Iierbinte dect Iocul, cel mai vajnic ca Iierul si mai tare
ca diamantul. (Omilia aceluiai, rostit in biserica S1intei Irina, despre
185
ra;na celor pre:enti la biseric i despre uurtatea celor care lipsesc i
despre cantare, i c 1irea nu este pricin s-o opreasc pe 1emeie de a apuca
pe calea ;irtutii, n vol. Catehe:e maritale, p. 82)
,,. poruncea diavolilor si nvia mortii, si mbolnvea doar prin
porunc, si putea s vindece pe cei bolnavi, ale crui haine si umbr
tmduiau orice Iel de boal. (Imbrtiati pe !riscilla i quila i cele
urmtoare, cuvntul I, n vol. Catehe:e maritale, p. 147)
,,. limba ntregii lumi, lumina Bisericilor, temelia credintei, stlpul si
ntritura adevrului. (Imbrtiati pe !riscilla i quila i cele urmtoare,
cuvntul I, n vol. Catehe:e maritale, p. 150)
,Si nici mcar de ncltmintele lui a ne atinge, atta suntem de departe
de mrimea lui. (Din vol. Mrgritarele S1antului Ioan Gur de ur, p. 64)
,Mult bucurie am a pomeni numele brbatului acestuia, privind
Irumusetea Iaptelor lui celor bune, c nu veseleste soarele atta Ietele cnd
rsare si d raze luminoase, ca numele lui Pavel. C soarele lumineaz
numai Iata, iar Pavel ne nalt tocmai n portile cerurilor si mai nalt lucreaz
dect soarele si luna, c n acest Iel este puterea bunttii lui, c Iace din
oameni ngeri si pe suIlet l Iace de zboar la cer. (Din vol. Mrgritarele
S1antului Ioan Gur de ur, p. 151)
,ns printre toti sIintii, Pavel strluceste de o strlucire de
necomparat. Nu bunurile pmntesti sunt acestea la care renunt el
pentru Iratii si, nici relele de aici de jos la care se ded el pentru
mntuirea lor, ci anatema pe care el o nIrunt pentru Iratii si. Pentru
a-i scoate din adnc, el se arunc pe sine acolo n el! (Din vol.
Bogtiile oratorice, p. 182)
,Cuceririle lui sunt vaste ca si lumea, Iaptele lui sunt
nenumrate, triumIurile lui Ir de sIrsit, minunile lui Ir de limit.
Si alturi de aceste slvi ale sale s enumerm martiriile sale,
totdeauna persecutat, urt, alungat, urmrit peste oceane si mri si
pmnt, nchis n nchisoare, trt naintea tribunalelor si a mpratilor,
dat lui Nero ca si o prad unei Iiare crude. Cine va spune suIerintele
marelui Pavel? Cine va enumera martiriile sale, ori de unde-i vine lui
puterea? Pavel nu are dect o arm, nu cunoaste dect un singur izvor:
rugciunea. El se roag nencetat n alergrile sale si n grozvia
186
nchisorilor sale, aclamat de multimi sau btut cu vergi de clii si.
(Din vol. Bogtiile oratorice, p. 484)
,Poate Ii un lucru mai minunat dect acesta? Lupul a ajuns pstor. Cel
care bea sngele oilor nu conteneste s-si verse sngele lui pentru mntuirea
oilor. Vrei s vezi c bea sngele oilor, c gura lui era plin de snge? Iar
Saul inc su1land amenintare i ucidere impotri;a ucenicilor
Domnului...(Fapte 9, 1). Dar acesta, care suIla amenintare si ucidere, acesta,
care vrsa sngele sIintilor, acesta si-a vrsat sngele lui pentru sIinti! Ca
om, spune el, m-am luptat cu 1iarele in E1es? (I Cor., 15, 32). Si iarsi: in
1iecare :i mor (I Cor., 15, 31). Si iarsi: Socotiti am 1ost ca nite oi de
funghiere (Romn., 8, 36). Si spunea acestea cel ce era de Iat cnd se vrsa
sngele lui SteIan, cnd (el nsusi) ncuviinta uciderea lui. Ai vzut c lupul
a ajuns pstor? Oare mai nainte de asta nu v rusinati cnd auzeati c Pavel
a Iost prigonitor, hulitor, ocrtor? Ai vzut c vina de mai nainte i-a Icut
lauda mai mare? (Despre schimbarea numelor, cuv. I, n vol. Despre
schimbarea numelor. Despre rbdare. Despre milostenie., p. 16)
,Vrei s vezi ct l-a schimbat, ct Si l-a apropiat, ct l-a atras, si c l-a
pus alturi de cei dinti prieteni ai Lui? Nici unui om n-a vrut Hristos s-i
spun attea taine cte i-a spus lui Pavel.
- De unde stim asta?
- O spune nsusi Pavel: au:it cu;inte de nespus, pe care nu se cade
omului s le griasc (II Cor., 12, 4)?Ai vzut de ct dragoste s-a bucurat
vrjmasul si dusmanul? De aceea, trebuie s v spun viata lui de mai nainte,
pentru c ea ne arat si iubirea de oameni a lui Dumnezeu, si puterea Lui.
Iubirea Lui de oameni, c a voit s mntuie si s atrag la El pe cel ce
svrsise attea rele; puterea, pentru c a putut ceea ce a voit. SuIletul mare
al lui Pavel l arat si Iaptul c nu Icea nimic din duh de ceart, nici nu era
stpnit de slava desart, ca iudeii, ci aprins de rvn; e drept, nu dreapt,
dar rvn. Asta o si striga, nsusi zicnd: Dar am 1ost miluit pentru c am
1cut-o netiind, in necredint (I Tim., 1, 13). Uimit de iubirea de oameni a
lui Dumnezeu, spunea: Ca in mine mai intai s arate Hristos toat
indelunga Lui rbdare, ca pild celor ce au s cread in El spre ;iata
;enic (I Tim., 1, 16). Iar n alt parte spunea: Lucrarea puterii Lui a
artat-o mai cu seam in noi cei ce credem (EIes., 1, 19). Ai vzut c viata
de mai dinainte a lui Pavel a artat si iubirea de oameni a lui Dumnezeu, si
puterea Lui, dar a artat si integritatea suIletului su? AstIel, n Epistola
ctre Galateni, spre a le dovedi c nu s-a schimbat prin oameni, ci prin
puterea lui Dumnezeu, a spus: Dac a plcea oamenilor, n-a mai 1i rob al
187
lui Hristos (Gal., 1, 10). (Despre schimbarea numelor, cuv. I, n vol.
Despre schimbarea numelor. Despre rbdare. Despre milostenie., p. 19)
,Eu, cnd aud de Pavel Apostolul, mi aduc aminte ndat de omul
care a trit n necazuri, n strmtorri, de omul care a Iost lovit, care a Iost
ntemnitat, care a petrecut o zi si o noapte n prpastia mrii (II Cor., 11, 23-
26); care a Iost rpit n al treilea cer, care a auzit n rai cuvinte de nespus (II
Cor., 12, 2-4), mi aduc aminte de vasul alegerii (Fapte 9, 15), de nuntasul
lui Hristos, de cel care dorea s Iie anatema de la Hristos pentru Iratii lui
(Rom., 9, 3). Ca un lant de aur, numele lui Pavel aduce n mintea celor ce
sunt cu mare luare-aminte tot sirul Iaptelor lui mari. Si nu este mic cstigul
ce-l avem de aici! (Despre schimbarea numelor, cuv. IV, n vol. Despre
schimbarea numelor. Despre rbdare. Despre milostenie., p. 67)
,Pe toti sIintii i iubesc, dar mai ales pe Iericitul Pavel, vasul alegerii,
trmbita cea cereasc, nuntasul lui Hristos. Spun aceasta si dau pe Iat
dragostea ce-o am, ca s v Iac si pe voi prtasi dragostei. Cei ndrgostiti cu
dragoste trupeasc se rusineaz, pe bun dreptate, s-si mrturiseasc
dragostea, pentru c se Iac de rs si pe ei, si vatm si pe cei ce le aud
mrturisirea; dar cei ndrgostiti cu dragoste duhovniceasc nu nceteaz
nicicnd s si-o mrturiseasc, pentru c Irumoasa lor mrturisire le e de
Iolos si lor, si celor ce-o aud. Dragostea cealalt e pcat, aceasta, laud.
Aceea, patim de ocar suIletului; aceasta, veselie suIletului, bucurie si
podoab preaIrumoas. Aceea aduce rzboi n suIletul ndrgostitilor, aceasta
izgoneste rzboiul, de este, si aduce pace adnc n cei ndrgostiti. De pe
urma aceleia nu-i nici un Iolos, ci chiar mare pagub de bani, cheltuial Ir
cap, distrugere a vietii si stricare desvrsit de case! De pe urma acesteia,
mare e bogtia Iaptelor bune, mare e belsugul de virtute! (La cu;antul
apostolic. O, de mi-ati ingdui putin neinteleptie'~~, 1, n vol. Despre
schimbarea numelor. Despre rbdare. Despre milostenie., p. 316)
,S nu-mi spun cineva:
- Acum Pavel nu-i printre noi, nu-l vedem cu ochii nostri! Cum putem
iubi pe cel pe care nu-l vedem?
n calea dragostei acesteia nu st nici o piedic. E cu putint s-1
iubesti, desi a murit, s-ti Iie drag, desi nu-l vezi, mai cu seam cnd vedem
n Iiecare zi attea si attea urme ale virtutii sale: bisericile de pe Iata
ntregului pmnt, surparea necredintei, schimbarea unei rele vietuiri ntr-o
vietuire bun, izbvirea de nselciune, altarele sIrmate, templele nchise,
amutirea demonilor. Pe toate acestea, si pe cele asemenea lor, le-a dobort
188
puterea cuvntului lui Pavel, nsuIletit de harul lui Dumnezeu! Ea a aprins
pretutindeni strlucitoare Ilacra credintei! Avem, pe lng Iaptele acestea, si
epistolele lui sIinte, care zugrvesc bine tot chipul acelui suIlet Iericit. S
punem la inim cele scrise de Pavel n scrisori cu tot atta drag, casicum
Pavel ar Ii n Iata noastr si ar vorbi cu noi. (La cu;antul apostolic. O,
de mi-ati ingdui putin neinteleptie'~~, 2, n vol. Despre schimbarea
numelor. Despre rbdare. Despre milostenie., pp. 317-318)
,Cine nu se va minuna de Pavel? Cine nu-l va admira? Dar, mai bine
spus, cine ar putea admira si pretui dup vrednicie suIletul acela mare si nalt
ct cerul, c, desi legat si ntemnitat n Roma, totusi scria Iilipenilor de la
atta distant? Stiti doar ce deprtare este ntre Macedonia si Roma! Dar nici
lungimea drumului, nici scurgerea mare de timp, nici multimea de treburi,
nici primejdia si necazurile n valuri, nimic nu i-a scos din suIlet dragostea
Iat de ucenici si amintirea lor! i avea mereu n minte! Nu-i erau att de
mult legate minile de lanturi, ct de legat si de lipit i era suIletul de dorul
ucenicilor. Aceasta o arat si la nceputul epistolei, cnd spune: !entru c ;
am in inima mea, in lanturile mele i in aprarea i intrirea E;angheliei
(Filip., 1, 7). ntocmai ca un mprat care, suit pe tron de cum se Iace ziu,
st n palatele mprtesti si primeste ndat de pretutindeni scrisori
nenumrate, asa si Pavel sttea n temnit, ca n niste palate mprtesti, si
asa primea si trimitea scrisori cu mult mai multe; c neamurile toate cereau
ntelepciunii lui rspuns la treburile lor. C Pavel avea n grij cu att mai
multe treburi dect un mprat, cu ct si stpnirea ce i se ncredintase era
mai mare. Dumnezeu pusese n minile lui Pavel nu numai tara locuit de
romani, ci si pe toti barbarii, si marea, si pmntul! (Impotri;a celor care nu
1olosesc cum trebuie cu;antul postolului care spune. Fie din 1trie, 1ie
intru ade;r, Hristos se propo;duiete~~, i despre smerenie, 4, n vol.
Despre schimbarea numelor. Despre rbdare. Despre milostenie., pp. 333-
334)
APOSTOLII (despre SIntul Apostol Petru)
,Petru era nconjurat de multimi si umbra lui alunga bolile, i ndeprta
pe diavoli si-i nvia pe morti. Acesta a nconjurat lumea, tind buruienile
necredintei si semnnd semintele evlaviei cu plugul cel mai bun, plugul
nvtturii. Si la cine a venit? La traci, la sciti, la inzi, la mauri, la sardinieni, la
goti, la Iiarele slbatice, si i-a schimbat pe toti. (Din vol. Despre Rai i
Scriptur. Despre iubirea lui Dumne:eu pentru noi. Despre Se:ut-a
Imprteasa de-a dreapta Ta~~, p. 49)
189
,,Petru, verhovnicul cetei apostolilor, gura ucenicilor, stlpul Bisericii,
tria credintei, temelia mrturisirii, pescarul lumii, cel a ridicat neamul
nostru din adncul rtcirii la cer, cel ce totdeauna Iremta de nsuIletire si
ndrznire, dar, mai bine spus, mai mult de dragoste dect de ndrznire.
(Cu;ant la pilda celui ce datora :ece mii de talanti, n vol. Omilii la sracul
La:r. Despre soart i !ro;ident., p. 227)
APOSTOLII (dup moartea lor au Iost mai cinstiti dect mpratii)
,Cei dusi si purtati de colo-colo, cei dispretuiti, cei nlntuiti, cei ce-
au suIerit nenumrate chinuri au ajuns dup moartea lor mai cinstiti dect
mpratii. Si ca s aIli cum, uit-te la cele ce spun. n Roma, cetatea cea prea
mprteasc, mpratii, voievozii si generalii prsesc totul si alearg la
mormintele pescarului si Ictorului de corturi, iar n Constantinopole cei cu
coroane pe cap au socotit c este o Iericire s le Iie ngropate trupurile lor nu
alturi de apostoli, ci aIar, n pridvoarele bisericii lor. mpratii au ajuns
deci portari la pescari, nu le este rusine cu moartea lor; dimpotriv, se
mpodobesc cu ea; si nu numai ei, ci si urmasii lor. (Ctre iudei, 9, n vol.
Cu;antri impotri;a anomeilor. Ctre iudei, p. 219)
ASCEZA
,Bine este si ceea ce Iaceti acum, adic bune sunt si postul, si culcarea
jos pe pmnt, si cenusa pe cap, ns cnd celelalte (virtutile suIletesti n.n.)
nu sunt de Iat, nici un Iolos nu aveti din acestea. (Talcuiri la Epistola a
doua ctre Corinteni, omilia IV, p. 54)
,Pentru ca s aIli c bogtia nu este nimic, nici sntatea, nici slava,
eu ti voi arta pe multi care puteau s se mbogteasc si totusi nu s-au
mbogtit, care puteau s Iie sntosi, si cu toate acestea si-au slbit trupurile
lor prin nevointe, care puteau s se bucure de slav, si totusi se strduiesc s
Iie dispretuiti. (Talcuiri la Epistola intai ctre Timotei, omilia I, p. 24)
,Cci deprinderea trupeasc la putin 1olosete (4, 8). Unii zic c
aceste cuvinte sunt spuse pentru gimnastica trupeasc. S nu ntelegeti
aceasta! Nu pentru exercitiul trupului vorbeste el aici, ci pentru al suIletului,
pentru gimnastica duhovniceasc. Cci dac ar Ii trupeasc, desigur c l-ar
hrni pe trup; dar cnd l topeste asa-zicnd, cnd l subtiaz si cnd l
slbeste de tot, nu mai este atunci gimnastic trupeasc. Asadar, el nu
190
vorbeste aici de exercitiul trupesc, ci de cel suIletesc, de care avem nevoie.
Gimnastica aceea nu are Iolos, ci doar numai c a Iolosit cu ceva trupului, n
timp ce exercitarea n evlavie, sau dup cum zice apostolul obinuinta spre
dreapta-credint ne aduce Iolos si aici si n viata viitoare. (Talcuiri la
Epistola intai ctre Timotei, omilia a XII-a, p. 125)
,,. trebuie s ne deprindem n Iiecare zi cu postul, cu traiul aspru, cu
hrana ieItin, cu masa simpl, alungnd din toat viata noastr luxul. AltIel,
nu este cu putint s bineplcem lui Dumnezeu. (Omilii la sracul La:r,
cuvntul III, n vol. Omilii la sracul La:r. Despre soart i !ro;ident.,
p. 90)
ASCEZA (Iolosul)
,,Plcut lucru este a vedea pe acei ce-si chinuiesc trupul, l
strmtoreaz si suIer mii de necazuri, Iiindc acestia se vor nvrednici de
acele buntti. (Comentariile sau Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni,
omilia XLII, p. 457)
ATEISMUL
,... necredinta care nu este urmat de pocint este ea nssi un chin:
cci a Ii n aIar de lumin, este n sine un mare chin. (Comentar la
E;anghelia de la Ioan, omilia XXVIII, 1, p. 131)
,Dup cum a crede este dovada unui suIlet nalt si ntelept, tot astIel
cel ce nu crede d dovad de un suIlet lipsit de bunul simt, irational si
cobort n rndul dobitoacelor. (Omilii la Epistola ctre Romani a S1antului
postol !a;el, omilia VIII, p. 140)
,Cci dac nceputul ntelepciunii este Irica de Dumnezeu, evident c
nceputul nebuniei este a nu cunoaste pe Dumnezeu. Deci dac a cunoaste pe
Domnul este ntelepciune, iar a nu-L cunoaste nebunie, atunci a nu-L
cunoaste provine din ngmIare si mndrie diavoleasc; pentru c nceputul
mndriei este a nu cunoaste pe Domnul. (Omilii la Epistola ctre Romani a
S1antului postol !a;el, omilia XX, p. 403)
,,. s nu nvinovteasc nimeni pe Dumnezeu. Nu din partea celui ce
cheam se ntmpl a nu crede, ci din partea celor ce Iug cnd sunt chemati.
Dar, :ici tu, trebuia ca i 1r ;oia lor s-i trag la sine. S nu Iie ! El nu
191
sileste pe nimeni, cci cine oare, chemnd la cinste, la cununi, ospete si
serbri, trage la sine pe cei chemati, legati si Ir voia lor? Nici unul nu Iace
asa, cci un asemenea Iapt este al celui ce batjocoreste. Dumnezeu trimite
Ir voie n gheena, ns n mprtia Cerurilor cheam pe cei ce vor. n
Iocul cel vesnic el trimite pe pctosi legati si vicrindu-se, ns cnd este
vorba de miile de buntti, nu asa; Iiindc dac Iirea celor buni nu este asa
nct ei s alerge spre ele de bunvoie si s cunoasc harul cel mare, apoi
atunci sila ntrebuintat cu oamenii deIaim nsesi acele buntti, Dar pentru
ce, :ici tu, nu ;oiesc oamenii aceste buntti i nu alearg dup ele? Din
pricina neputintei sau, mai bine zis, din pricina slbiciunii lor. Si pentru ce
atunci nu ;indec slbiciunea lor? Dar cum si n ce Iel trebuia s vindece
aceast slbiciune? Oare n-a Icut el Iptura ntreag, care nvat pe om si-i
arat puterea si iubirea de oameni a lui Dumnezeu? Cerurile, :ice, spun
sla;a lui Dumne:eu (Ps. 18, 2). Oare nu a trimis si pe Proroci? Nu i-a
cinstit? Nu a Icut cu dnsii minuni? Nu le-a dat lege scris si lege Iireasc?
Nu a trimis si pe Fiul su? Nu le-a trimis si pe apostoli? Nu a Icut cu dnsii
semne? Nu i-a amenintat cu gheena? Nu le-a Igduit mprtia Cerurilor?
Nu n Iiecare zi rsare soarele su peste cei buni si peste cei ri? Oare cele ce
a poruncit nu sunt att de usoare si lesne de mplinit, nct multi covrsesc
poruncile lui prin prisosinta IilosoIiei lor? Ce trebuia s 1ac ;iei sale, i n-a
1cut? (Is. 5, 4). Dar, :ici tu, pentru ce nu ne-a insu1lat in chip 1iresc
cunoaterea i ;irtutea? Deci cine zice acestea, Elinul sau Crestinul?
Amndoi o zic, ns nu pentru aceleasi lucruri, ci unul se ceart pentru
cunoastere, iar cellalt pentru viat. Asadar, noi vom vorbi mai nti ctre
Crestin, cci nu att mi este vorba de mdularele dinaIar, pe ct de ale
noastre proprii.
Deci ce zice Crestinul? Trebuia, :ice, ca s ne insu1le insi
cunoaterea ;irtutii. Dar ne-a insuIlat aceast cunoastere, cci de nu ne-ar Ii
insuIlat-o, cum am putea cunoaste cele vrednice de Icut, cum si cele ce nu
trebuia a le Iace? De unde atunci si pentru ce sunt legile si judectile? Deci
el ne-a insuIlat aceast cunoastere, sau mai bine zicnd, nu att cunoasterea,
pe ct nssi Iapta. Dar pentru ce atunci ar trebui ca s primesti rsplata, dac
totul ar Ii al lui Dumnezeu? Cci, spune-mi, rogu-te, oare Dumnezeu te
pedepseste la Iel cu Elinul, pctuind? Nicidecum, cci tu ai cu tine
libertatea izvort din cunoastere. Dar ce? Dac ti-ar spune cineva acum c
si tu, si Elinul v veti nvrednici acelorasi buntti pentru cunoastere, oare
nu te-ai nelinisti? Eu cred c da, cci ai zice c Elinul, putnd aIla
cunoasterea prin sine, n-a voit totusi s o aIle. Si dac si el ar zice c
Dumnezeu trebuia s insuIle n noi cunoasterea n chip Iiresc, oare nu ai rde
si nu ai spune Dar pentru ce n-ai cutat-o? !entru ce nu te-ai silit ca s o
192
a1li, precum am a1lat-o eu? - si ai sta cu mult ndrzneal mpotriva lui,
spunndu-i c este cea mai de pe urm prostie a nvinovti pe Dumnezeu c
nu ne-a insuIlat si cunoasterea odat cu Iirea. Acestea le-ai zice Iiindc tu
singur cercetnd, ai cptat cunoasterea, si tot asa ai putea izbuti s capeti o
viat curat, dac nu ai ispiti si nu ai cere totul; dar Iiindc te ngreuiezi spre
Iapta bun, pentru aceea si pui nainte astIel de vorbe prostesti. Cum ar Ii
putut s Iac ca binele s Iie silit, adic ndeplinit prin sil? Dar atunci ne-ar
Ii tgduit virtutea multe dintre dobitoacele necuvnttoare, Iiindc multe
dintre ele sunt mai cumptate n viat dect noi. Dar, :ici tu, a 1i ;oit mai
bine s 1iu bun din sil i s 1iu lipsit de orice plat, decat s 1iu ru prin
dorirea i ;oirea mea, i apoi s m osandesc i s m pedepsesc. ns
niciodat binele nu este silit, si nici c s-a auzit vreodat c sila este mama
binelui. Dac nu stii ce trebuie s Iaci, arat, si atunci vom spune ce trebuie;
dar dac cunosti singur c desIrnarea, de pild, este un lucru ru, pentru ce
atunci nu Iugi de ru? Nu pot, zici tu. ns te vor nvinui si-ti vor nchide
gura altii cari au izbutit a Iace cele mai mari Iapte. Tu poate avnd si Iemeie
nu te nIrnezi, pe cnd un altul si Ir Iemeie si pstreaz ntreaga-
cugetare. Deci ce cuvnt de ndrepttire vei avea, nepzind msura
cumptrii, pe cnd acela sare peste primejdie? Nu sunt aa, :ici tu, din
pricina 1irii trupului, i nu din pricina ;oirii. Nu esti asa Iiindc nu voiesti,
si nu c n-ai putea. (Comentariile sau Talcuirea Epistolei intai ctre
Corinteni, omilia II, pp. 18-19)
,Si cad din credint aceia care asteapt totul de la cugetul lor. Cci,
ntr-adevr, cugetul omului nuIragiaz deseori, n timp ce credinta lui i
serveste ca o corabie sigur. Deci cei ce se deprteaz de credint vor
nauIragia. (Talcuiri la Epistola intai ctre Timotei, omilia a V-a, p. 62)
,Cel ce nauIragiaz este lipsit si pustiu de toate, cci cel ce cade din
credint nu mai are nimic pe lng sine, nu are de ce s se agate. El nu are o
viat corect, prin care s cstige ceva de acolo, cci dac este stricat capul,
ce Iolos mai are restul trupului? Cci dac nu este nimic credint Ir viat,
cu att mai mult viat Ir credint. Dac Dumnezeu dispretuieste cele ale
Sale pentru noi, apoi cu att mai mult si noi trebuie s dispretuim cele ale
noastre pentru El. Cnd cineva cade din credint, nicieri nu st, ci se scald
n toate prtile pn se scuIund de-a binelea. (Talcuiri la Epistola intai
ctre Timotei, omilia a V-a, p. 62)
,Precum necredinta zmisleste o viat stricat, tot asa si suIletul
dispretuieste, cnd ajunge n adncimea relelor, iar dispretuind, nu primeste
193
de a crede, ca s scape de Iric, dup cum zice: C au :is. nu ;a ;edea, nici
;a pricepe Dumne:eul lui Iacob,
si iarsi: Limba noastr o ;om mri, bu:ele
noastre la noi sunt, cine este nou Domn? si iarsi: !entru ce a maniat
necredinciosul pe Dumne:eu? Si iarsi: Zis-a cel nebun intru inima sa. nu
este Dumne:eu, stricatu-sau i urati s-au 1cut intru meteugiri, si iarsi:
Nu este 1rica lui Dumne:eu inaintea ochilor lui, c a ;iclenit inaintea lui, ca
s a1le 1rdelegea lui i s urasc (Ps., 93, 7; 11, 5; 9, 34; 13, 1; 35, 2. 3).
Chiar si Christos spune aceasta, zicnd: Tot cel ce lucrea: rul, urte
lumina, i nu ;ine la lumin (Ioan 3, 20). (Comentariile sau Explicarea
Epistolei ctre E;rei, omilia VI, p. 114)
,,S-i ntrebm pe cei care tgduiesc pronia lui Dumnezeu: Este
Dumne:eu? Dac vor spune c nu este, nici s nu le mai rspundem. Dup
cum nu merit s rspunzi nebunilor, tot asa nici celor care spun c nu este
Dumnezeu. (Despre mrginita putere a dia;olului, omilia I, 8, n vol.
Despre mrginita putere a dia;olului. Despre cint., p. 26)
,,Dup cum noi cstigm din dou prti, tot asa necredinciosul este
vtmat din dou prti: si prin aceea c are s Iie pedepsit mai trziu, din
pricin c nu crede n nviere, si prin aceea c a czut dobort de necazurile
de aici, din pricin c nu asteapt dup acestea nimic bun. (Omilii la
sracul La:r, cuvntul V, n vol. Omilii la sracul La:r. Despre soart i
!ro;ident., p. 117)
,Copacul necredintei este plantat de curiozitatea cea rea a
gndului, este udat ele orgoliu si este ngrsat de patima ambitiei. (Din
vol. !roblemele ;ietii, p. 361)
,S ntrebm pe cei ce vorbesc mpotriv: Oare este Dumnezeu? Si de
vor zice c nu este, nici s nu le rspundem. Cci precum celor nebuni nu li
se cuvine a le rspunde, asa nici celor ce zic c nu este Dumnezeu. (Cu;ant
ctre cei ce cred c dia;olii ocarmuiesc cele omeneti i se necfesc pentru
pedepsele lui Dumne:eu, i se smintesc pentru indestulrile celor ri i
pentru su1erintele celor drepti, n vol. Din osptul stpanului, pp. 33-34)
,Vai de cel Ir credint, c se va da la ngeri nemilostivi! Vai de cel
ce nu se pocieste c la adevrat Judector va merge! (Din vol.
Mrgritarele S1antului Ioan Gur de ur, p. 127)
194
,ns ce va deveni neIericitul care dispretuieste, care-si rde,
care reIuz cu nerusinare s cread? Vai! Acest neIericit este pierdut.
El reIuz toat mntuirea, el respinge orice ndejde, el se arat nedemn
de orice iertare. Cine nu crede, este fudecat. El este pierdut, chiar
nainte de venirea drepttii; el este pierdut n plinul ocean de mil; el
este pierdut pentru c nu vrea mntuirea pe care i-o prezint
Dumnezeu, si de la sine nsusi el se arunc ntr-o pierzare Ir
remediu.
Cum vom putea noi explica o nebunie att de mare si s gsim
cauza unei nemultumiri att de monstruoase? (Din vol. Bogtiile
oratorice, p. 155)
,Ce-i trebuie necredinciosului mai nvrtosat pentru a-1 Iorta s
primeasc, c adevrurile noastre de credint au o sigurant absolut?
Trebuie a-i arta lui c originea lor este divin, c Dumnezeu nsusi a
venit s le vesteasc n lume; c Iisus Hristos care le predic este cu
adevrat Fiul lui Dumnezeu. (Din vol. Bogtiile oratorice, p. 162)
,ntre dereglarea vietii si necredint exist legturile cele mai
strnse. Viciul are nevoie s nu cread n nimic. Lui nu-i trebuie nici
Dumnezeu, nici suIlet, nici destin vesnic, nici Provident. El nu
mprteste n pace dect pe ruinele acestor dogme mari. (Din vol.
Bogtiile oratorice, p. 163)
,Cei lipsiti de credint nu sunt ntr-o stare mai bun dect cei care
locuiesc n ntuneric; ci, dup cum cei din ntuneric se izbesc de pereti, se
lovesc de cei cu care se ntlnesc, cad n gropi si n prpstii, si nu le sunt de
nici un Iolos ochii pentru c nu au lumina care s-i ndrume, tot asa si cei
lipsiti de credint se lovesc unii de altii, se izbesc de ziduri si, la urm, se
prvlesc singuri n prpastia pierzaniei.
Martori ai cuvintelor acestora sunt cei care se laud cu ntelepciunea
lumeasc, cei care se Ilesc cu barba lor, cu mantaua si cu toiagul lor de
IilosoIi. Dup cuvntri lungi, si adesea repetate, nu vd pietrele asezate
dinaintea ochilor; c, dac ar vedea n ele pietre, nu le-ar socoti dumnezei! Se
izbesc unii de altii si se cuIund n cea mai adnc prpastie a necredintei, nu
din alt pricin, ci pentru c ncredinteaz ratiunii rezolvarea tuturor
problemelor. Aceasta a artat-o Pavel prin cuvintele: Au rtcit in cugetrile
lor i s-a intunecat inima lor cea neintelegtoare, :icand c sunt intelepti au
afuns nebuni (Rom., 1, 21-22). Apoi, ca s dovedeasc ntunecimea si
nebunia lor, a adugat: Si au schimbat sla;a Dumne:eului Celui nestriccios
195
in asemnarea chipului omului celui striccios i al psrilor i al celor cu
patru picioare i al taratoarelor (Rom., 1, 23). Dar cnd a venit credinta, ea
a mprstiat tot acest ntuneric din suIletul celui ce a primit-o. (La cu;antul
apostolic ce spune. Dar a;and acelai duh al credintei, precum este
scris~~, i la Cre:ut-am, pentru aceea am grit... ~~, 2-3, n vol.
Despre schimbarea numelor. Despre rbdare. Despre milostenie., pp. 268-
269)
ATEISMUL (atitudinea noastr Iat de cei necredinciosi)
,,Astzi ni se cere si o mai mare IilosoIie. Pentru aceea cnd ucenicii
cereau ca s se pogoare Ioc din cer, ca pe vremea lui Ilie, Hristos le zice: Nu
titi al crui Duh sunteti ;oi? (Lc. 9, 55). Pe atunci li se poruncea a ur nu
numai necinstirea, ci si pe cei necinstitori, ca nu cumva prietenia cu dnsii s
se Iac pricin de nelegiuire pentru credinciosi. Pentru aceea i deprta pe
dnsii si de rudenii, si de atingerea cu necredinciosii si i ngrdea din toate
prtile. Dar acum, cnd ne-a adus la o mai nalt IilosoIie si ne-a Icut mai
presus de o asemenea vtmare, ne porunceste a ne apropia de cei
necredinciosi si de a-i chema la noi, Iiindc de la dnsii nu ne poate veni
vreo vtmare, ci de la noi mai ales aceia vor avea Iolos. Deci ce, :ici tu,
oare nu trebuie a uri pe cei necinstitori? Nu a ur, ci a milui. Dac tu l vei
ur, cum vei putea ntoarce cu usurint pe cel rtcit? Cum te vei ruga pentru
cel necredincios? Cum c trebuie a ne ruga si pentru necredinciosi, ascult
ce spune Pavel: Rogu-te mai inainte de toate s 1aceti rugciuni, cereri,
1gduinte, multumiri pentru toti oamenii si cum c nu toti erau
credinciosi, aceasta nu are nevoie de dovad. (Comentariile sau Talcuirea
Epistolei intai ctre Corinteni, omilia XXXIII, p. 353)
AVORTUL (gravitatea)
,De ce preIaci cmara nasterii n loc de omor, iar pe Iemeie, care este
dat spre nasterea de prunci, tu o pregtesti pentru ucidere? (Omilii la
Epistola ctre Romani a S1antului postol !a;el, omilia XXIV, p. 455)
196
BATJOCURA (batjocorirea altuia - gravitatea)
,,Dac o Iecioar, de pild, ar batjocori pe Iemeia mritat, apoi nu
putin si-ar ciunti plata ce are a lua; cel ce mprstie toate averile sale, dac ar
batjocori pe cel ce nu Iace asa, apoi atunci multe din ostenelile lui le-a
cheltuit n zadar. (Comentariile sau Talcuirea Epistolei intai ctre
Corinteni, omilia XXX, p. 318)
,E posibil apoi a cdea n gheen numai din cauza insultei. Cci cel ce
:ice 1ratelui su. nebunule, ;ino;at este de 1ocul gheenei (Mat., 5, 22).
Chiar de ar Iace cineva toate Iaptele cele bune, ns ar Ii batjocoritor, nu va
intra n mprtia cerurilor. (Comentariile sau Explicarea Epistolei ctre
E1eseni, omilia IV, p. 40)
,Cel ce batjocoreste pe crestin, nu batjocoreste oare prin aceasta pe
Hristos?
79
Cel ce batjocoreste chipul mpratului, pe cine batjocoreste? Oare
nu pe dnsul singur (adic pe mprat)? (Comentariile sau Explicarea
Epistolei I ctre Tesaloniceni, omilia X, n vol. Comentariile sau Explicarea
Epistolei ctre Coloseni, I i II Tesaloniceni, p. 268)
,Dac cel ce Iace unuia dintre cei mai mici, Lui i Iace, iar care nu Iace
unuia dintre cei mai mici, Lui nu-i Iace, cum s nu Iie acelasi, deopotriv si
pentru cel ce laud ca si pentru cel ce huleste? Deci cel ce batjocoreste pe
Iratele su, pe Dumnezeu l batjocoreste. (Comentariile sau Explicarea
Epistolei ctre E;rei, omilia I, p. 54)
,,Dar pentru ce l numeste el, dup locul nasterii sale, Iuda, cel :is
Iscarioteanul si pentru ce nu zice Iuda ;an:torul? El Iace aceasta pentru ca
s ne ndemne a ne tine limba curat de vorbe de ocar si de aceea se
stpneste a-l numi ;an:torul. S ne nvtm, deci, a nu vorbi ru despre
nici unul dintre vrjmasii nostri. Dac Evanghelistul chiar mpotriva
vnztorului Domnului nu ntrebuinteaz nici un cuvnt aspru, cum am
putea noi s aIlm iertare cnd hulim pe cei de aproape ai nostri? Ba nc noi
batjocorim nu numai pe vrjmasii nostri, ci si pe cei ce sunt ctre noi cu
bune plecri. V conjur, s nu mai Iie una ca aceasta ! Ascultati numai ce
zice Apostolul Pavel: Nici un cu;ant putred s nu ias din gura ;oastr
79
Cci omul este Icut dup chipul lui Dumnezeu n. n.
197
(EIes. 4, 29). (Cu;ant la S1anta i Marea Joi, n vol. Omilii la !ostul
Mare., p. 166)
BATJOCURA (batjocoritorul este vrednic de dispret)
,Nimic nu-l poate Iace pe cineva mai de dispret, ca batjocura, care-l
necinsteste mai cu seam pe batjocoritor si nu-l las de a Ii respectat dup
cum trebuie a Ii. (Comentariile sau explicarea Epistolei ctre Tit, omilia II,
n vol. Comentariile sau explicarea Epistolei a doua ctre Timotei., p. 142)
BATJOCURA (rbdarea batjocurii)
,Greutatea pe care o produce batjocura, nu vine de la cel ce o Iace, ci
de la cel ce o primeste. Pentru ce v necjiti dar? Dac pe nedrept v
batjocoreste acest om, voi n-ar trebui s v necjiti deloc, ci mai mult s-l
comptimiti. Dac pe drept, cu att mai mult ar trebui s stati linistiti. Dac
Iiind srac, veti auzi c v numeste bogat, aceast laud nu v va atinge
deloc, ci o veti lua mai mult ca un nimic; la Iel, dac cel ce v njur, zice
minciuni despre voi, aceea nu v priveste deloc; voi n-ar trebui s v
emotionati nicicum. (Comentar la E;anghelia de la Ioan, omilia LXXXIII,
5, p. 440)
,Dac v reproseaz srcia si nasterea voastr de jos, voi ar trebui s
rdeti. Acest Iel de batjocuri nu-l necinstesc pe cel ce le primeste, ci pe cel
ce le zice, ca neputincios s IilosoIeze sau s gndeasc.
Dar, veti zice voi, cnd se vorbeste asa n Iata mai multor persoane
care nu stiu adevrul, atunci rana devine de nesuportat. Este tocmai
contrarul, atunci este Ioarte suportabil, cnd Iiind nconjurat de un numr
destul de mare de martori, toti v laud si v aplaud, hulindu-l pe cel ce n-a
stiut ce zice si se rd de el. Persoanele cuminti nu-l laud pe cel ce se
rzbun, ci pe cel ce pstreaz tcerea. Dac, prin cei ce sunt prezenti nu este
nimeni cu minte, atunci ar trebui ca voi s v Iolositi de injurie si s-o pstrati
pentru tribunalul ceresc. Acolo, toti v vor luda, toti v vor aplauda si v
vor dovedi; ori, un singur nger valoreaz mai mult dect tot universul. Si
pentru ce s vorbim despre nger? Domnul nsusi v va luda.
(.) Dac ceea ce zice acest om despre noi este Ials, s ne Iie mil,
Iiindc el si atrage chinul celor ce batjocoresc (Mt., 5, 22) si se Iace
nevrednic de a citi SIintele Scripturi, cci Dumne:eu i-a :is pctosului.
pentru ce rosteti cu;intele legmantului Meu (Ps., 49, 17) i stand ;orbete
198
impotri;a 1ratelui tu? Si dac ceea ce a zis el este adevrat, este nc
vrednic de comptimire. Fariseul spune adevrul, vorbind despre vames
(Lc., 18, 10) si el nu-i Iace nici un ru; dimpotriv, el i-a Iost Iolositor; dar el
s-a lipit nsusi de cel mai mare bine si nvinuirea lui l-a Icut s se rtceasc
si s se piard. Asa, cel ce v njur se rneste din toate prtile, se pedepseste
pe sine nsusi si nu v Iace nici un ru.
Voi dac vegheati, dac sunteti atenti asupra voastr, Iaceti un dublu
cstig Iiindc, prin tcerea voastr, v Iaceti pe Dumnezeu Iavorabil si
deveniti mai moderati si Iiindc ceea ce v-a zis v Ioloseste s v corectati
de greselile voastre si s dispretuiti slava omeneasc. Acesta este pentru noi
un motiv destul de mare de ntristare si de durere s vedem c cea mai mare
parte din oameni caut cu lcomie slava si renumele. Dac vrem s
IilosoIm, noi vom ntelege usor si cu desvrsire c lucrurile omenesti nu
sunt dect o umbr si n-au nimic real. (Comentar la E;anghelia de la Ioan,
omilia LXXXIII, 5, pp. 440-441)
,Dac si bat joc de noi, dac ne maltrateaz, ne zicem atunci:
slufitorul nu este mai mare decat Stpanul su (Ioan 15, 20). Si s ne
amintim cuvintele evreilor, atunci cnd acesti nebuni i ziceau divinului
nvttor: i demon si Tu eti un samarinean (Ioan 8, 48); si, cest om
alung dia;olii cu Beel:ebub. Dac Iisus Hristos a suIerit toate acestea, a
Icut-o ca noi s clcm pe urmele Lui (I Petru 2, 21) si ca s suportm cu
curaj cuvintele nteptoare si rsurile care au obiceiul s ne intimideze si s
aprind mnia n noi. Si nu numai divinul nostru Mntuitor a suIerit toate
aceste batjocuri, ci El nc a Icut tot ce a putut, pentru a-i scpa de chinul
care le era pregtit, pentru cei ce s-au Icut asa de vinovati, cci El i-a trimis
pe apostoli pentru mntuirea lor. Iat pentru ce i auzim pe apostoli spunnd
aceste cuvinte: Stiu c din netiint ati 1cut ru ca i mai marii ;otri (Fap.,
3, 17) si prin aceste sIieli si prin aceast blndete, ei i-au ndemnat s Iac
pocint. (Comentar la E;anghelia de la Ioan, omilia LXXXIV, 3, p. 445)
,Si oamenii prin aceasta se aseamn lui Dumnezeu, cnd ei nu suIer
nimic de la cei ce i supr, nici nu insult Iiind insultati, nici nu lovesc cnd
sunt loviti, nici nu i dispretuiesc pe cei ce rd de ei.
Si cum este cu putint?, ai putea zice tu. Este cu putint, cnd nu esti
scrbit de cele ntmplate. Si cum se poate s nu te scarbeti?, ai ntreba tu.
Dar spune-mi, te rog, dac te-ar batjocori copilul tu, oare ai socoti
asta batjocur? Oare te-ai scrbi din aceast pricin? n nici un caz. Si dac
te-ai scrbi, oare nu te-ai Iace de rs? n acelasi mod, dac ne vom aIla n
199
aceeasi situatie Iat de cei de aproape ai nostri, nimic neplcut nu vom
ptimi, cci ei, dac batjocoresc, sunt mai Ir de minte dect copiii.
Si nici s cerem s nu Iim batjocoriti, iar batjocoriti Iiind s rbdm,
cci aceasta este adevrata cinste. Dar oare de ce? Pentru c tu esti stpnul
lui, nu alt persoan. Nu vedeti cum diamantul te zgrie cnd l lovesti? Dar
zici tu aceasta este de la natura lui, ns si tu, prin vointa ta, ai putea s
devii ceea ce se petrece cu diamantul de la natura sa.
Dar ce, nu stii oare cum tinerii nu au ars, desi au Iost aruncati n
cuptorul cu Ioc? Nu ai auzit cum Daniil, Iiind aruncat n groapa leilor, nu a
ptimit nici un ru? Sunt posibile si astzi asemenea lucruri, cci si naintea
noastr stau leii, sub chipul mniei, poItei urcioase si altor astIel de porniri,
care au dinti ngrozitori si sIsie pe cel czut n ghearele lor.
Asadar, Iii la Iel ca acela |ca Daniil|, si nu lsa patimile s si nIig
dintii n suIletul tu.
Dar zici tu ceea ce s-a petrecut cu Daniil a 1ost datorit harului.
Da, ns buna lui intentie, sau mai bine zis voint, a Iost premergtoare
harului, si orict de Ilmnde ar Ii acele Iiare, nu se vor atinge de coasta ta,
cci vznd trup de rob si s-au dat napoi, dar cnd vor vedea membre ale lui
Hristos cci acestea suntem noi, credinciosii -, cum oare nu vor sta
linistite? Dac nu se linistesc, din cauza noastr se ntmpl, cci noi nu
voim aceasta cu tot dinadinsul. (Omilii la Epistola ctre Romani a S1antului
postol !a;el, omilia III, p. 54)
,Judec singur: te-a batjocorit cineva anume? Tu esti stpn de a
transIorma acea batjocor n laud adus tie. Dac tu i vei rspunde tot cu
batjocor, vei ntinde mai mult necinstea, iar dac vei binecuvnta pe cel ce
te-a batjocorit, atunci vei vedea cum cei de Iat te vor ncununa si te vor
aclama. Ai vzut cum, prin cei ce ne nedrepttesc, ni se Iace bine, dac
voim? Aceasta se poate zice si n chestiune de bani, si n bti, si n toate
celelalte ce s-ar ntmpla. Deci, dac noi suntem rspltiti si pentru cele ce
suIerim, si pentru c Iacem bine celor ce ne Iac ru, singuri ne mpletim o
ndoit cunun. Cnd vine cineva si-ti spune: Cutare te-a batfocorit, i ctre
toti cei de 1at te-a grit de ru, tu laud-l pe acela ctre cel ce ti-a spus, si
astIel chiar de ai voi s te aperi, vei putea s te rzbuni numai prin Iaptul c
l-ai ludat. Cnd tu Iaci asa, atunci cei ce te vor auzi, de ar Ii ct de
nestiutori, totusi pe tine te vor luda, iar pe acela l vor ur ca pe o Iiar, ba
mai ru nc dect pe o Iiar slbatic, pentru c te-a suprat Ir s-l Ii
nedrepttit, pe cnd tu, desi ai ptimit ru, totusi i-ai rspltit cu binele, si
atunci vei putea dovedi c toate cele vorbite de dnsul mpotriva ta au Iost
spuse n zadar. Acela Iiind mustrat de cuget pentru cele vorbite, dovedeste
200
prin aceasta c-i pare ru, iar tu, prin Iaptul c ai rs cnd ai auzit c te-a
batjocorit, te-ai izbvit singur de orice bnuial. Deci, gndeste-te singur
cte bunuri ai strns de aici: nti, c te-ai izbvit singur de tulburare; n al
doilea rnd desi aceasta ar putea s ocupe chiar primul loc c chiar de vei
Ii avut greseli, te-ai mntuit de ele, dup cum s-a mntuit si vamesul acela,
care a suIerit n liniste acuzatia Iariseului. Pe lng toate acestea, tu-ti Iaci
prin aceast purtare suIletul ntelept si vei cpta din partea tuturor mii de
laude, iar bnuiala ce era asupra ta prin acele vorbe degrab o vei mprstia.
De voiesti poate s te rzbuni pe acela, nu e nici o ndoial c, ntr-un Iel, vei
avea si aceasta cu prisosint, Iiindc nsusi Dumnezeu l va pedepsi pentru
cele vorbite; iar chiar si mai nainte de acea pedeaps, ntelepciunea ta i va
pricinui ea nssi lovitura cea mai grea. Nimic nu poate atinge mai mult pe
cei ce ne batjocoresc dect simplul Iapt c noi rdem de toate batjocurile lor.
Acestea toate cugetndu-le, s Iugim dar, iubitilor, de micimea
suIleteasc si s alergm spre limanul ndelungii rbdri, ca astIel si aici s
aIlm odihn suIletelor noastre, dup cum a hotrt si Hristos, si s ne
bucurm si de vesnicele buntti. (Omilii la Epistola ctre Romani a
S1antului postol !a;el, omilia XII, pp. 224-225)
,,Poate c ti spune c esti ru, viclean si spurcat, desi tu nu esti asa?
Apoi prin aceasta mai mult nc trebuie a-l cina si a-l plnge, Iiindc
judecata lui este stricat; dispretuieste-i o astIel de prere, Iiindc ochii
cugetului i sunt betegiti. Si apostolii auzeau astIel de batjocuri, si rdeau de
cei ce i deIimau. (Comentariile sau Talcuirea Epistolei intai ctre
Corinteni, omilia XII, p. 123)
,,Hristos ne porunceste a suIeri cu blndete batjocorile, ca astIel si noi
s IilosoIm, n acelasi timp si pe aceia mai mult s-i rusinm. Cci nu cel ce
batjocoreste Iace vreo isprav mare, ci tocmai cel ce tace cnd este
batjocorit. (Comentariile sau Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni,
omilia XIII, p. 132)
,Cineva te ncarc cu cuvinte necinstite? Dac tu dispretuiesti aceste
cuvinte, dac nu le asculti chiar, dac te pui mai presus de sgetile ce ti se
arunc, tu n-ai Iost necinstit. Si dup cum cu un corp de bronz noi n-am
putea Ii rniti, cnd s-ar arunca asupra noastr sgeti din toate prtile: ceea
ce Iace rnile nu este att mna de unde pleac sgetile, ct natura corpurilor
care sunt de tint; tot astIel aici, ceea ce Iace cinstea si ocara nu e Iuria
201
acelor care batjocoresc, ci slbiciunea acelora care sunt batjocoriti.
Adevrata ntelepciune ne pune la umbra batjocorilor si ocrilor. Cineva te-a
batjocorit cu cuvinte, dar tu nu le-ai dat nici o atentie, n-ai Iost deloc miscat?
Tu deci n-ai Iost batjocorit; ti-a dat o lovitur dar tu n-ai primit-o. De Iapt,
cnd autorul unei blasIemii vede c sgeata necinstit n-a ajuns la acel pe
care avea scopul s-l necinsteasc, atunci el singur suIer o pedeaps
adevrat si tcerea acelora pe care i atac Iace s se ntoarc contra lui
nsusi lovitura ce voia s-o dea altora. (!rimele patru omilii despre statui,
omilia II-a, pp. 50-51)
,Te-a batjocorit cineva? Rabd brbteste; si vei rbda brbteste dac
te vei gndi nu numai la batjocur, ci si la vrednicia si cinstea Acelui ce-ti
porunceste s rabzi, si atunci vei rbda blajin. (!redicile despre statui,
Partea a II-a, predica a XV-a, p. 97)
BATJOCURA (suportarea n tcere si neosndire a acuzelor batjocoritoare
ce ni se aduc)
,Cnd tu ai rspuns cu batjocur la batjocur, ai Iost biruit, nu de
oameni, ci, ceea ce este mai rusinos, ai Iost biruit de patima mniei, care
stpneste pe omul lipsit de libertate; iar dac ai tcut, atunci, pe lng Iaptul
c ai biruit, ai cstigat si troIeul Ir nici o osteneal, si n acelasi timp vei
avea pe cei multi de partea ta, care te vor ncununa si vor cunoaste clar
neadevrul si nedreptatea batjocorii suIerite. Cel ce rspunde batjocorii, este
de toti considerat c rspunde ca unul ce este atins acolo unde-l doare, si
deci singur las a se ntelege bnuiala c are cunostint de cele ce se vorbesc
despre el, pe cnd dac el rde de cele ce i se atribuie, prin rs a dobort
prerea ce i era contrar. Dar dac voiesti s ai o dovad evident a celor pe
care le spun, ntreab chiar pe adversar: cnd este el mai mult suprat? Cnd,
Iiind nIierbntat de mnie, tu i rspunzi cu batjocuri, sau atunci cnd el
batjocorindu-te, tu rzi de dnsul? Desigur c atunci cnd nu iei n
considerare insultele lui. Nu att este el multumit si ncntat c nu i s-a
rspuns la aceste insulte, pe ct este de mhnit c nu poate s se ating de
tine. Nu vedeti voi pe cei nIuriati de mnie cum nu Iac atta caz de rnile
lor si cum se arunc cu cea mai mare Iurie asupra adversarului, cutnd n
tot Ielul, mai ru ca porcii slbatici, s-l rneasc, si cum mai mult aceasta
urmresc, dect s se apere pentru a nu ptimi ceva? Deci, cnd tu l vei lipsi
de aceea ce el doreste n special, atunci l-ai lipsit de totul, l-ai dispretuit cu
desvrsire, l-ai artat c este vrednic de dispret, c este mai mult un copil
dect un brbat destoinic. Tu atunci vei cpta aprobarea tuturor, precum un
202
IilosoI, iar pe acela l vei arta lumii ca o Iiar slbatic. Aceasta s o Iacem
si cnd suntem loviti, anume cnd vrem s lovim pe adversar si s-i dm
lovitura cea mai grea; s-i ntoarcem, zic, si obrazul cellalt, si atunci i-am
provocat mii de rni. Cci cei ce pe tine te aplaud atunci si te admir,
pentru el sunt mai groaznici dect cei ce l-ar bate cu pietre. naintea acelora
si cugetul lui l va mustra, si-l va tortura grozav, si, ca si cum ar Ii suIerit cea
mai mare rusine, el va pleca abtut si rusinat. Dac poate astepti si slava
celor multi, atunci si de aceasta te vei bucura. De altIel, noi cu totii avem
simpatie Iat de cei ce ptimesc pe nedrept; dar dac vedem c ei nici mcar
nu se apr, ba chiar se si expun loviturilor, atunci nu numai c simtim mil
Iat de ei, ci nc i si admirm. (Omilii la Epistola ctre Romani a
S1antului postol !a;el, omilia XXII, pp. 428-429)
BATJOCURA (adevrata batjocur)
,Batjocorire este numai pcatul, c de se va batjocori toat lumea, tu pe tine nu te batjocor
BATJOCURA (Iericiti sunt cei ce suIer batjocur pentru adevr si pentru
mrturisirea numelui lui Hristos)
,Dumnezeu i cinsteste mai ales pe cei care, pentru adevr si
mrturisirea numelui lui Iisus Hristos, suIer ceva ru sau ceva batjocoritor.
Cci, precum este adevrat pstrarea bogtiilor pierzndu-le pentru
Dumnezeu si a iubi viata sa urnd-o n aceast lume (Ioan 12, 25), la Iel
nseamn a-si aduna comoara de slav Iiind aici nconjurat de batjocur.
(Comentar la E;anghelia de la Ioan, omilia LIX, 1, p. 290)
BILE PUBLICE COMUNE (vtmarea suIleteasc de care sunt cuprinsi
cei ce merg la bile comune)
,C apa aceea este un ocean de desIrnare; nu nvluieste cu ap
trupurile ci neac suIletele. Femeia si cuIund trupul gol n baie, dar tu,
cnd o vezi, te scuIunzi n adncul desIrnrii. Asa e mreaja diavolului; nu
neac pe cei care noat, ci mai ales pe cei care stau sus n porticele din
jurul bazinului de not; i mai cumplit dect pe Faraon, care a Iost necat
atunci cu caii si crutele lui. Dac ar Ii cu putint s vedeti suIletele necate,
v-as arta multe suIlete plutind moarte la supraIata acestor ape, asa cum
odinioar pluteau la supraIata Mrii Rosii trupurile egiptenilor. Dar ceea ce-i
mai cumplit dect toate este ca oamenii numesc o pieire ca aceasta desItare,
203
iar oceanul acesta al pierzaniei loc de plcere, desi poti strbate Marea Egee
si Marea Tirenian mai cu usurint si n mai mult sigurant dect
privelistea aceasta. Mai nti diavolul tine toat noaptea suIletele n
asteptare; apoi dup ce le-a artat ce asteptau, le nlntuieste si le Iace
prizoniere. S nu-ti nchipui c esti lipsit de pcat dac nu te-ai apropiat de o
desIrnat; poItindu-o ai svrsit totul. C, Iiind stpnit de poIt, ti atti si
mai mult Ilacra. Iar dac spui c aceste spectacole nu te vatm, atunci esti
vrednic de mai mare osnd pentru c, ncurajnd prin prezenta ta astIel de
spectacole, smintesti si pe altii, iar tie ti Iaci de rusine obrazul si odat cu
obrazul suIletul. (Omilii la Matei, omilia VII, VI, n col. PSB, vol. 23, p.
98)
,Dac omul care se uit la o 1emeie spre a o po1ti a i 1cut
des1ranare (Matei 5, 28), s nu ajung prizonier cel care vede o Iemeie n
pielea goal? Nu ca potopul de pe timpul lui Noe, care a ucis tot neamul
omenesc, ucid cu mult rusine aceste Iemei, care Iac baie n pielea goal, pe
toti cei ce le privesc; apa potopului aceluia, da, a ucis trupul, dar a tiat
rutatea suIletului; apa aceasta, ns, Iace tocmai dimpotriv: omoar
suIletul, lsnd trupurile vii. (Omilii la Matei, omilia VII, VII, n col. PSB,
vol. 23, p. 99)
BNUIALA (Ierirea de bnuiala cea rea)
,Pentru c nu stii pricinile unor lucruri, nu trebuie s inventezi pricini
care nu sunt pricini. Mai bine e s nu stii bine dect s stii ru. Omul care nu
stie pricina unui lucru va ajunge ndat s gseasc adevrata pricin; dar cel
care nscoceste o pricin Ials, pentru c nu o stie pe cea adevrat, nu va
putea ajunge cu usurint la cea adevrat, ci va avea nevoie si de mai mult
munc si de mai mult sudoare ca s spulbere pricina Ials de mai nainte. Pe
o plcut, dac e curat, poti scrie cu usurint orice vrei; dar dac e scris,
nu e att de usor; trebuie mai nti s stergi ce a Iost scris ru. Tot asa si cu
doctorii; un doctor care nu d nici o doctorie este cu mult mai bun dect unul
care d doctorii vtmtoare; un arhitect care cldeste case subrede este mai
ru dect unul care nu cldeste deloc; la Iel si cu pmntul: este cu mult mai
bun pmntul care nu are nici un rod dect cel care are spini. (Omilii la
Matei, omilia LXXV, IV, n col. PSB, vol. 23, p. 856)
BRBATII (purtarea lor)
204
,,Femeile pe de-o parte se rugau n biseric si proroceau cu capul
descoperit cci pe atunci Iemeile proroceau iar pe de alt parte brbatii
purtau prul lung, ca unii ce petreceau n IilosoIie, si cnd se rugau prin
biserici sau proroceau si acopereau capul, iar amndou aceste abateri erau
din legile elinilor. Deci Iiindc pentru toate acestea el i sItuise si Iiind de
Iat, si poate c unii au ascultat, iar altii nu au crezut, pentru aceea apostolul,
ca un adevrat doItor, vine si prin epistola aceasta si ndreapt pcatul.
(Comentariile sau Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni, omilia XXVI, p.
267)
,,Pi atunci cnd l vd pe brbat cu aurrii, nIrumusetat, cu Irizura
aranjat, mirosind a parIum, mbrcat cu haine moi si cu mersul de Iemeie,
lund aminte la desItri, cum as mai putea s-l numesc brbat pe unul ca
acesta, care si-a trdat nobletea Iirii sale si s-a potrivit Iirii Iemeiesti? Cci
dac Pavel nu o socoteste vrednic s se numere printre cei vii pe o Iemeie
care Iace asemenea lucruri, ci o scoate din ceata celor nsuIletiti si o asaz cu
cei morti, zicnd c cea care triete in des1tri este moart (I Tim., 5, 6),
cum mai poate un brbat care Iace acestea s mai Iie numrat n ceata
brbatilor, de vreme ce si o Iemeie care Iace asa ceva a pierdut viata
80
?
(Omilia aceluiai, rostit in biserica S1intei Irina, despre ra;na celor
pre:enti la biseric i despre uurtatea celor care lipsesc i despre cantare,
i c 1irea nu este pricin s-o opreasc pe 1emeie de a apuca pe calea
;irtutii, n vol. Catehe:e maritale, p. 77)
BRBATII (se cuvine ca brbatii s se roage cu capul descoperit)
,,Poate ar Ii cineva aici n nedumerire si s-ar ntreba n sine: Ce pcat
poate Ii a se ruga Iemeile cu capul descoperit, iar brbatii cu capul acoperit?
Care anume pcat este, aIl de aici. Multe semne au Iost date, att brbatului
ct si Iemeii, deosebite unele de altele, unuia semne de stpnire, celeilalte
semne de supunere; pe lng acestea, Iemeia s-si acopere Iata si capul, iar
brbatul s aib capul descoperit. Deci dac acestea sunt semne sau
simvoluri de stpnire si de supunere, apoi amndoi pctuiesc dac
amestec rolurile si buna rnduial, trecnd pe deasupra poruncii lui
Dumnezeu si clcndu-si rnduiala lor, brbatul lsndu-se n micimea
Iemeii, iar Iemeia rsculndu-se asupra brbatului prin Ielul de a se nItisa.
C dac nu este slobod a schimba hainele, nici Iemeia de a mbrca hlamid,
80
Tlcuirea Pr. Marcel Hanches: Este vorba de viata cea adevrat, n Hristos. (n.s. 172,
p. 77)
205
si nici brbatul de a pune pe Iat Iarosul sau voalul, dup cum zice: S nu se
imbrace 1emeia cu haine brbteti, nici brbatul s se imbrace cu haine
1emeieti (Deut. 22, 5), cu att mai vrtos nu trebuie a le schimba. Toate
acestea s-au Iost legiuit de oameni, desi mai pe urm le-a ntrit si
Dumnezeu, celelalte ns vorbesc adic de a se acoperi si a nu se acoperi
sunt de la Iire. Si cnd zic Iire, nteleg pe Dumnezeu, Iiindc cel ce a Iurit
Iirea el este. Deci cnd rstorni hotarele acestea, priveste ct vtmare se
Iace. Si s nu-mi spui c pcatul acesta este mic, cci este mare si prin sine
nsusi, Iiindc este nesupunere si neascultare. Dac poate a Iost mic, dar iat
c acum s-a Icut mare, Iiindc este simvol a mari Iapte. Cum c este mare,
se vede din cele ce aduc atta bun-rnduial n neamul nostru omenesc,
poruncind n lume si stpnului si celui stpnit. AstIel c cel ce calc aceste
rnduieli toate le amestec, si darul lui Dumnezeu l trdeaz, n acelasi timp
si cinstea dat lui de sus o arunc jos la pmnt, nu numai brbatul, ci si
Iemeia. Cci si pentru Iemeie este mare cinste a-si tine rnduiala n care se
gseste, dup cum este si rusine ca ea s se rzvrteasc.
Pentru aceea apostolul a spus acest lucru pentru amndoi, zicnd: Tot
brbatul, rugandu-se, sau prorocind cu capul acoperit, ruinea: capul lui,
i toat 1emeia, rugandu-se sau prorocind cu capul de:;elit, ruinea: capul
ei, c totuna este ca i cum ar 1i ras (1 Cor. 11, 4-5). Erau pe atunci, dup
cum am mai spus, si brbati care proroceau, si Iemei care aveau acest har, ca
de pild Ietele lui Filip, ca si altele mai nainte ca acestea, despre care si
Prorocul zicea de la nceput: Si ;or proroci, :ice, 1iii ;otri, i 1iicele ;oastre
;edenii ;or ;edea (Ioil 2, 28). Deci pe brbat nu-l sileste a Ii ntotdeauna cu
capul descoperit, ci numai cnd se roag. Tot brbatul, :ice, rugandu-se sau
prorocind cu capul acoperit, ruinea: capul su pe cnd Iemeii i
porunceste a Ii cu capul acoperit ntotdeauna. Pentru aceea, spunnd: i toat
1emeia, rugandu-se sau prorocind cu capul de:;elit, ruinea: capul su
nu a stat numai aici, ci nc a si deslusit pricina, zicnd: c totuna este ca i
cum ar 1i ras. Dar dac a se rade este ntotdeauna rusinos lucru, apoi se
vdeste c si a sta cu capul descoperit este rusinos totdeauna.
Si nu s-a multmit numai cu aceasta, ci nc a mai adogat, zicnd:
!entru aceea datoare este 1emeia s aib in;litoare pe cap, pentru ingeri,
artnd prin aceasta c ea nu numai n timpul rugciunii trebuie a Ii
acoperit, ci mereu. Pentru brbat el nu Iace vorb de nvelitoare sau
acopermnt, ci numai de prul cel lung. A Ii acoperit l opreste numai
atunci cnd se roag, iar a-si lsa prul lung l opreste pentru totdeauna.
(Comentariile sau Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni, omilia XXVI,
pp. 271-272)
206
,,C brbatul nu este dator s-i acopere capul, chipul i sla;a lui
Dumne:eu 1iind (1 Cor. 11, 7). Aceasta este o alt pricin. Nu trebuie a-i
acoperi capul nu numai 1iindc are de cap pe Hristos, :ice, ci i pentru c
stpanete pe 1emeie. Stpanitorul trebuie a a;ea cu sine sim;olul stpanirii
cand se in1tiea: inaintea impratului. Deci cum nimeni dintre stpanitori
(arhon:i nu ar cute:a a se in1tia inaintea celui ce poart diadem 1r
cingtoare i 1r hlamid, tot aa i tu 1r sim;olurile stpanirii, care sunt
de a nu-ti acoperi capul i de a nu a;ea pr lung, s nu te rogi la Dumne:eu,
ca s nu te batfocoreti nici pe tine, i nici pe cel ce te-a cinstit. Acelasi
lucru s-ar putea zice si de Iemeie, Iiindc si dnsa se batjocoreste cnd nu
poart cu sine simvolurile supunerii. Iar 1emeia, :ice, este sla;a brbatului.
Deci stpnirea brbatului este Iireasc. Apoi Iiindc a hotrt, el pune iarsi
alte pricini, ducndu-se pn la ntia zidire si zicnd astIel: C nu este
brbatul din 1emeie, ci 1emeia din brbat (1 Cor. 11, 8). Dar dac a Ii din
cineva, aceasta este slava celui din care este, apoi cu att mai mult cnd este
icoan sau chip.
C nu s-a :idit brbatul pentru 1emeie, ci 1emeia pentru brbat (1 Cor.
11, 9). Iat aici a doua ntietate a brbatului, sau mai bine zis, si a treia, si a
patra. ntia, c Hristos este capul nostru al brbatilor, iar noi cap Iemeii; a
doua, c noi suntem slava lui Dumnezeu, iar Iemeia este slava noastr; a
treia, c nu noi suntem din Iemeie, ci Iemeia din noi; a patra, c nu noi
suntem Icuti pentru Iemeie, ci Iemeia pentru noi. (Comentariile sau
Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni, omilia XXVI, p. 273)
BRBTIA (adevrata brbtie)
,,S nu mi arti c cineva este brbat din aceea c poart vestminte
brbtesti si centur, nici din Iaptul c se poart cu autoritate si nIricosare
acas, ci vdeste-mi c este brbat din mintea lui cea iubitoare de
ntelepciune, din aceea c si tine din scurt patimile, c biruie bolile
suIletului su, c si crmuieste si este stpn n casa luntric a inimii si nu
se las dus ncoace si-ncolo de gndurile cele Ir de rnduial. Acest lucru
l Iace mai cu seam brbat. Iar dac se tine de betii si de orgii si si pierde
toat ziulica n ospete si jocuri si discutii la un pahar cu vin si se Iace, sub
tirania patimii, mai moale dect orice cear, cum mai poti s-l numesti pe
unul ca acesta brbat, de vreme ce este prins cu totul si rob vndut, dedndu-
se la toate patimile? Pe un astIel de om cu apucturi Iemeiesti si molatic si
iubitor de desItri, clcat n picioare de toti, oare mai este cu putint s-l
207
pui n ceata brbatilor? Sau nu stiti c lupta si rzboirea noastr nu este cu
oameni de o Iire cu noi, ci cu puterile cele nevzute, cu armiile demonilor,
dup Iericitul Pavel? C zice el: Lupta noastr nu este impotri;a sangelui i
a crnii, ci impotri;a inceptoriilor i a stpaniilor (EIes., 6, 12).
Acest lucru tine mai cu seam de brbat. ns cel ce se mpodobeste,
dar nu e plin de elan, cel ce se nIrumuseteaz, dar este lipsit de brbtie,
cum s stea n ceata de btaie? Sau cum s Iie numit brbat un om cu o
dispozitie luntric mai moale dect orice Iemeie? Tot asa, dup cum pe
acesta nu l-as numi brbat, ci mai muieratic dect o Iemeie, la Iel si o 1emeie
plin de brbtie poate 1i mai tare decat orice brbat, dac manuie armele
cele duho;niceti i imbrac platoa drepttii, dac ii ia coi1ul mantuirii i
ii pune in 1at scutul credintei, dac se incinge cu cingtoarea ade;rului
i ia sabia Duhului. Una ca aceasta, care strluceste nvesmntat cu armele,
s stea n ceata de lupt. Cci este mai presus dect cerurile n cugetul ei si
mprstie ostile demonilor si nimiceste tirania diavolului, alung patimile si
dup ea rmn mai multe cadavre dect de pe urma rzboaielor, nu cadavre
ale oamenilor, ci ale gndurilor necuviincioase. (Omilia aceluiai, rostit in
biserica S1intei Irina, despre ra;na celor pre:enti la biseric i despre
uurtatea celor care lipsesc i despre cantare, i c 1irea nu este pricin s-
o opreasc pe 1emeie de a apuca pe calea ;irtutii, n vol. Catehe:e maritale,
pp. 77-78)
BTAIA (prin btaie l rnesti pe cel creat dup chipul lui Dumnezeu)
,Nu-i o rusine mai mare dect atunci cnd lovesti pe cel Icut dup
chipul lui Dumnezeu, cnd te distrezi din insulta ce i-o aduci (.) . (Omilii
la Matei, omilia XLVIII, VI, n col. PSB, vol. 23, p. 563)
BTAIA (ncercarea de a-i opri pe cei ce-si produc reciproc vtmri
corporale)
,S ne srguim, dar, si noi s scpm de nenumrate rele pe cei
czuti! S nu Iacem ca acum, cnd ne uitm cum se bat si se sIsie unii pe
altii, si cnd, stnd n jurul acestei privelisti drcesti, ne bucurm cum se
batjocoresc si se Iac de rs. Poate Ii, oare, o cruzime mai mare? Vezi c se
ocrsc, c se trag de pr, c-si sIsie hainele, c se plmuiesc, si rabzi s
stai linistit! Cine-i cel care se bate? Urs, Iiar slbatic, sarpe? Nu! E om ca
si tine! E Iratele tu! E mdularul tu! Nu te uita cum se bat, ci desparte-i!
Nu te bucura, ci mpac-i! Nu ndemna si pe altii la btaie, ci opreste-i si
desparte-i pe cei ce se bat! De astIel de privelisti nenorocite pot s se bucure
208
numai niste oameni crora le place s vad case ruinate, numai niste oameni
Ir de judecat, niste lepdturi. Vezi pe om c se Iace de rs si nu socotesti
c se Iace de rs? Nu intri ntre cei ce se ncaier? Nu mprstii armata
diavolului? Nu pui capt attor nenorociri omenesti?
- Dar ce? Vrei s Iiu lovit si eu? O astIel de porunc mi dai?
- Fii ncredintat c n-ai s Iii lovit! Dar dac vei pti asta, atunci Iapta
ta este Iapt de mucenic, c ai suIerit pentru Dumnezeu. Dac pregeti s
primesti lovituri, gndeste-te c Stpnul tu n-a pregetat s suIere crucea
pentru tine. Cei ncierati sunt beti si ntunecati la minte; mnia i stpneste
ca un tiran, ca un general; au nevoie de un om cu mintea ntreag s-i ajute;
si cel vinovat si cel nevinovat; unul, ca s nceteze de a mai Iace ru, cellalt
ca s scape de ru. Du-te la dnsii, ntinde-le mna; tu, cel treaz, celui beat!
(.) Du-te, deci, si pune capt rului! Scoate din valuri pe cei ce sunt pe cale
s se nece! Coboar-te n nvolburarea mrii! mprstie privelistea
diavolului! Ia pe Iiecare n deosebi si sItuieste-i s sting Ilacra, s
potoleasc valurile. Nu te teme dac Iocul se Iace mai mare, iar cuptorul se
ncinge mai cumplit! Multi altii vor veni alturea de tine si-ti vor ntinde
mna de ajutor. F tu numai nceputul! Dar mai presus de toti ti va veni n
ajutor Dumnezeul pcii. Dac vei Ii tu primul care vei ncerca s potolesti
Ilacra, te vor urma si altii; dar tu vei primi rsplata celor svrsite de aceia.
Ascult ce sIat le d Hristos iudeilor, care nu se puteau ridica cu mintea mai
presus de cele pmntesti: De ;ei ;edea ;ita dumanului tu c:ut sub
po;ara ei, nu trece pe lang ea, ci ridic ;ita c:ut (Ies., 23, 5). Si este mai
greu s ridici de jos o vit czut cu povar dect s desparti si s mpaci doi
oameni care se bat. Dac trebuie s ridici vita de povar a dusmanului tu,
apoi cu att mai mult trebuie s ridici suIletele prietenilor ti, mai ales cnd
cderea este mai grozav. C ei, neputnd purta povara mniei, nu cad ntr-o
groap, ci n Iocul gheenei. Tu, ns, vezi pe Iratele tu czut pe jos, strivit
de povar, iar pe diavol, alturi de el, attnd Iocul, si treci mai departe Ir
inim, Ir mil! E primejdios lucru s Iaci asta si cu un animal!. (Omilii la
Matei, omilia XV, X, n col. PSB, vol. 23, pp. 191-193)
BTAIA (nving cu adevrat doar cei ce evit lupta)
,Vreau s m adresez acum vou celor care v ncierati si v bateti n
vzul lumii! Vreau s m adresez mai cu seam tie, care ai nceput cearta si
care Iaci ru! Spune-mi tu, care rnesti, care lovesti, care sIsii, esti porc
slbatic, esti mgar slbatic? Nu te rusinezi, nu rosesti c ai ajuns o Iiar
slbatic, c ai aruncat nobletea Iirii tale omenesti? Spui c esti srac? Da!
Dar esti om liber! Spui c esti muncitor cu palmele? Da! Dar esti crestin!
209
Tocmai pentru c esti srac trebuie s Iii linistit! E treaba bogatilor s se
bat, nu a sracilor; c pe bogati multe pricini i silesc s lupte. Nu ai, srace,
plcerile bogatilor, dar reusesti s-ti aduni neplcerile si necazurile lor:
dusmnia, cearta, btaia. Strngi de gt pe Iratele tu, l nbusi, l trntesti la
pmnt n vzul tuturor! Si nu te gndesti c te Iaci de rs si de batjocur!
Nu te gndesti c te apuc Iurii de Iiar slbatic! Dar, mai bine spus, ajungi
mai ru dect Iiarele slbatice. Acelea au totul n comun; triesc mai multe
la un loc, merg mpreun de la o psune la alta. Noi dimpotriv nu avem
nimic ndeobste; toate s-au rsturnat cu susul n jos; peste tot bti, certuri,
njurturi, dusmnii, ocri. Nu mai respectm nici cerul, la care cu totii
ndeobste am Iost chemati, nu mai respectm nici pmntul, pe care
Dumnezeu 1-a dat ndeobste tuturora, si nici propria noastr Iire! Pe toate le-
au spulberat si le-au distrus mnia si dragostea de bani. (Omilii la Matei,
omilia XV, XI, n col. PSB, vol. 23, p. 193)
,S ne Iie, dar, rusine nou (.) care ca lupii ne npustim asupra
dusmanilor nostri! Dac ne purtm ca oile, nvingem; nvingem, biruim,
chiar dac ne-ar nconjura haite de lupi; dar dac ne Iacem lupi, suntem
biruiti, c se deprteaz de la noi ajutorul Pstorului. C Pstorul nu
pstoreste lupi, ci oi; iar Pstorul te prseste si pleac de la tine c tu nu-i
ngdui s-Si arate puterea Sa. Dac suIerind rul, ti arti blndetea si birui,
atribuie-I Pstorului ntreaga biruint; dar dac rspunzi cu lovituri si pumni,
i ntuneci biruinta. Omilii la Matei, omilia XXXIII, I, n col. PSB, vol. 23,
p. 407)
,Nici s nu ridici bratul, nici s te ostenesti! Dumnezeu ti d aceast
putere ca s birui, nu lundu-te de piept cu cel ce-ti Iace ru, ci rbdnd
numai. Nu lua pozitie de atac, si ai si biruit; nu te lua la trnt, si ai si Iost
ncununat. Esti cu mult mai bun, cu mult mai puternic dect potrivnicul tu.
Pentru ce vrei s te Iaci de rs? Nu-i da aceluia prilej s spun: Ne-am luat la
btaie i l-am biruit!, ci las-l pe el s se minuneze si s se cruceasc de
purtarea ta cea pasnic si s spun tuturora c ai nvins Ir s te bati.
(Omilii la Matei, omilia LXXXIV, IV, n col. PSB, vol. 23, p. 954)
BTAIA (e o Iapt de om ntelept a o rbda)
,,Nu-i o rusine, ba, dimpotriv, e o Iapt de om ntelept si vrednic de
cele mai mari laude, dac, ntlnindu-te cineva pe drum, te-ar plmui Ir
motiv, Ir s-l Ii provocat, si te-ar trnti chiar la pmnt, iar tu ai rbda
toate acestea. (Despre neca:uri i biruirea tristetii (II. Ctre Staghirie.
210
Tristetea este mai cumplit chiar decat demonul, n vol. Despre mrginita
putere a dia;olului. Despre cint., p. 162)
BTAIA (remedii)
,Cnd cineva, lovit Iiind peste obrazul drept, d spre lovire si pe cel
stng, mai mult se rzbun pe acela dect dac i-ar Ii dat mii de lovituri; si
cnd, Iiind batjocorit, el nu numai c nu batjocoreste, ci nc si binecuvinteaz,
mai grozav l-a lovit dect dac l-ar Ii ncrcat cu mii de batjocori. (Talcuiri la
Epistola a doua ctre Corinteni, omilia XI, p. 116)
BTAIA (,Eu ns v spun vou: Nu v mptriviti celui ru; iar cui te loveste
peste obrazul drept, ntoarce-i si pe cellalt
81
)
,Dup ce Domnul a rostit toate cuvintele Legii Vechi, a artat iarsi
c nu Iratele nostru este cel ce ne Iace ru, ci diavolul. De aceea a si adugat:
Dar Eu :ic ;ou. Nu ; impotri;iti celui ru. N-a spus: Nu te impotri;i
1ratelui, ci: Celui ru, artnd c se ndrznesc acestea la ndemnul
diavolului. Iar pentru c vina a Iost pus n sarcina diavolului, Domnul
slbeste si taie mult din mnia ce o purtm Iratelui, care ne-a Icut rul.
- Ce? Nu trebuie s ne mpotrivim celui ru? as putea Ii ntrebat.
- Trebuie, dar nu asa, ci cum a poruncit Hristos: S suIerim de bun
voie rul. Numai asa vei birui rul. Nu stingi Iocul cu Ioc, ci cu ap. Dar ca
s aIli c si n Legea Veche cel ce suIer rul biruie si c el este cel
ncununat, cerceteaz istoria Vechiului Testament si vei vedea c acela
ajunge n Iruntea celorlalti. Cel care a nceput rul este socotit c a scos doi
ochi: si ochiul aproapelui lui si pe al lui. De aceea pe bun dreptate este urt
si nvinuit de toti. Dimpotriv cel cruia pe nedrept i s-a scos ochiul este
socotit nevinovat, chiar dac plteste cu aceeasi msur. De aceea multi l
comptimesc, pentru c l socotesc nevinovat chiar dup svrsirea acestei
Iapte rele. Nenorocirea este aceeasi si pentru unul si pentru altul; dar slava
nu mai e aceeasi nici la Dumnezeu, nici la oameni. De aceea nici
nenorocirile lor nu sunt la Iel.
Mai nainte Domnul spusese: Cel care se manie pe 1ratele lui in
:adar i-l 1ace nebun, ;ino;at ;a 1i gheenei 1ocului (Matei 5, 22). Acum
Hristos cere mai mult IilozoIie; nu porunceste numai ca cel nedrepttit s
stea linistit, ci s-i dea celuilalt prilejul s Iac si mai mare ru, ntinzndu-i
si cellalt obraz. Hristos spune aceasta, nu pentru a legiui c trebuie s
81
Matei 5, 39.
211
ntoarcem obrazul cnd suntem loviti peste obraz, ci pentru a ne nvta c
trebuie s suIerim rul n toate celelalte mprejurri din viat.
Dup cum atunci cnd Domnul a spus: Cel ce spune 1ratelui su
nebun, ;a 1i ;ino;at gheenei, n-a vorbit numai de aceast insult, ci de orice
Iel de insult, tot astIel si aici n-a legiuit s suIerim cu curaj numai
plmuirile, ci s nu ne tulburm orice ru am suIeri. Pentru aceasta dincolo a
dat ca pild cea mai grea insult, iar aici lovirea peste obraz, care pare cea
mai insulttoare lovire. Prin porunca aceasta Hristos Se adreseaz si celui
care loveste si celui lovit. Cel lovit nu se socoteste lovit, dac e pregtit s
IilozoIeze asa - c nici nu va simti lovitura, pentru c se vede mai mult un
lupttor dect un om lovit -, iar cel care loveste, rusinat de purtarea celui
lovit, nu mai d a doua lovitur chiar dac ar Ii mai slbatic ca o Iiar, ci se
va osndi si pentru lovitura de mai nainte. C nimic nu opreste de la ru pe
cel ce Iace rul att de mult ct l opreste cel care suIer n tcere rul ce i se
Iace; nu-l Iace numai s nu-si prelungeasc mai mult rul, ci-l Iace s se si
ciasc de Iaptele sale si s se deprteze, admirndu-i buntatea. l Iace
prieten; n loc de dusman si vrjmas l Iace rob nu numai prieten. Dac, ns,
rzbun rul ce i s-a Icut, se ntmpl tocmai contrariul; amndoi se Iac de
rusine, se Iac mai ri, aprind mai mult mnia; adeseori se ajunge chiar la
crim, dac rul merge mai departe. De aceea Hristos a poruncit nu numai s
nu te mnii de te plmuieste cineva, ci chiar s-i dai prilejul s-si sature
poIta de a te lovi, ca s nu-l Iaci s cread c ai suIerit prima lovitur, pentru
c n-ai putut altIel. Asa mai degrab vei putea da nerusinatului aceluia o
lovitur de moarte dect dac l-ai lovi cu palma; si vei Iace, dintr-un om
pornit pe ceart si btaie, un om blnd si potolit. (Omilii la Matei, omilia
XVIII, I, n col. PSB, vol. 23, pp. 233-234)
,Dac iei bine aminte, este mai usor s ntorci si cellalt obraz celui ce
te plmuieste dect s rspunzi cu palme. Rspunzi cu palme? ncepi
rzboiul! ntorci si cellalt obraz? Ai pus capt rzboiului. n primul caz,
aprinzi Iocul celuilalt; n al doilea caz, ai stins si Ilacra din suIletul tu. Este
clar oricui c e mai plcut s nu te arzi dect s te arzi. Si ceea ce-i adevrat
pentru trup e cu mult mai adevrat pentru suIlet.
Ce e mai plcut: a lupta sau a Ii ncununat? A te bate cu pumnii sau a
primi premiul?. (Omilii la Matei, omilia XXXVIII, IV, n col. PSB, vol. 23,
p. 471)
,Hristos n-a dat porunca aceasta pentru a pune capt Iricii, ci
porunceste s-i dea si cellalt obraz, pentru a-l stura pe acela; nici n-a spus:
cela s rman nepedepsit' , ci: Tu s nu pedepseti', nspimntnd n
212
acelasi timp si mai mult pe cel care struie s loveasc si mngind pe cel
lovit. (Omilii la Matei, omilia XVI, VII, n col. PSB, vol. 23, pp. 208-209)
,Cci n-a zis El (Hristos n. n.): Dac te ;a lo;i pe obra:ul drept, tu
rabd cu brbtie, i 1ii linitit`, ci a adugat cu aceea de a-i da i celalalt
obra: s-l lo;easc. Intoarce-i, :ice, i pe cellalt~~ (Matei 5, 39).
Aceasta este biruint strlucit, de a-i da aceluia mai mult nc dect voieste
el, si hotarele poItei lui rele a le covrsi cu mbelsugarea rbdrii tale. AstIel
si Iuria lui o vei dobor, si rsplata cel dinti o vei lua din nou, si, ntr-un
cuvnt, vei mprstia mnia lui.
Ai vzut ns c spre a nu ptimi ru noi nsine suntem stpni, si nu
cei ce ne pricinuiesc ru? (Omilii la Epistola ctre Romani a S1antului
postol !a;el, omilia XII, pp. 223-224)
BTRNETEA (venerabil)
,Slbiciunea trupului nu vatm cu nimic tria credintei. Podoab
a Bisericii e cruntetea grbov unit cu credinta ntraripat. De ea se
bucur n mod deosebit Biserica. (Cu;ant la Fericitul ;raam, I, n
vol. !redici la srbtori imprteti i cu;antri de laud la s1inti, p.
559)
,Cinstea prului alb este virtutea si nimic n-o d dispretului ca si
viciul. Btrnul este pentru tineri un exemplu si o ncurajare. (Din
vol. Bogtiile oratorice, p. 343)
BETIA (deIinitia)
,ntr-adevr betia este o ndrcire de bun voie. (Omilii la Facere,
omilia XXIX, V, n col. PSB, vol. 21, pp. 371-372)
,,. betia, care este mama scrbei, bucuria diavolului. (Comentariile
sau Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni, omilia XXVII, p. 290)
,Betia nu-i altceva dect o iesire din dreapta judecat, o nnebunire, o
lips de sntate suIleteasc. (Ctre iudei, cuv. VIII, 1, n vol. Cu;antri
impotri;a anomeilor. Ctre iudei, p. 382)
213
,Betia, ntr-adevr, nu-i altceva dect o tulburare a gndirii Iiresti, o
rtcire a gndurilor, o pustiire a mintii, o srcire a ntelegerii. Iar aceasta ti
se va ntmpla nu numai cnd esti beat de vin, ci si cnd esti beat de mnie si
de poItele cele rusinoase. Dup cum cnd nu poti dormi te cuprind cldurile,
dar te cuprind cldurile si cnd esti obosit, si cnd te ntristezi, si cnd te
doare stomacul, c pricina e deosebit, dar suIerinta si boala sunt una, tot asa
si cu betia. Vinul te mbat, dat te mbat si poIta; pricina e deosebit, dar
patima si boala sunt una. (Cu;ant la In;iere, I, n vol. !redici la srbtori
imprteti i cu;antri de laud la s1inti, p. 137)
,Betia este o nnebunire de bunvoie, o pierdere a gndurilor. Betia
este nenorocirea de care toat lumea ti bate joc, o boal luat n rs de toti, o
ndrcire de bunvoie, mai grozav ca nebunia. (Cu;ant la In;iere, I, n vol.
!redici la srbtori imprteti i cu;antri de laud la s1inti, p. 138)
,,Cci betia nu este nimic altceva dect trdare a gndurilor si situatie
de ocar si boal de batjocur. Betia este libertate dat unui drac, ntunecare
a gndurilor, pustiire a priceperii, aprindere a patimilor trupesti. (Indemnul
aceluiai ca s ne deprtm de des1tri, de lux i de betie mai mult decat
orice, buna msur. Cu;ant ctre neo1iti, n vol. Catehe:e baptismale, p. 85)
BETIA (nasterea betiei)
,Betia nu deriv din vin, ci din necumptarea celui ce-l bea. Vinul nu
ne-a Iost dat pentru altceva, dect numai pentru sntatea corpului, ns,
necumptarea mpiedic si aceasta. (Comentariile sau Explicarea Epistolei
ctre E1eseni, omilia XIX, p. 180)
BETIA (maniIestarea acestei patimi)
,Vom vedea pe cel mbtat de vin umblnd pe crare si mpletecindu-
si picioarele n toate prtile, cu ochii deschisi, Ir ns s vad pe cineva,
izbind pe cel ce-l ntlneste, bolborosind din gur cuvinte Ir sir, vrsnd
butura din el, gol si slutit ntr-un mod bestial, chiar de s-ar gsi n Iata lui
Iemeie, sau Iat, sau slug, sau orisicine s-ar nimeri. Ati rs de ajuns?
(Omilii la Epistola ctre Romani a S1antului postol !a;el, omilia XIII, p.
253)
,Asa este betia. Pune stpnire pe suIletul betivilor cum pune
desIrnata pe suIletul tnrului stricat, le robeste mintea, i sileste s verse
214
Ir socoteal si Ir chibzuint toat bogtia gndurilor lor. Betivul nu stie
ce trebuie s spun si ce nu trebuie s spun. Betivul nu stie s-si rnduiasc
vorbele lui cu judecat, nu stie s-si gospodreasc bogtia mintii, nu stie s-
si pstreze unele gnduri, iar pe altele s le dea la iveal, ci toate le socoteste
si le risipeste. (Cu;ant la In;iere, I, n vol. !redici la srbtori imprteti
i cu;antri de laud la s1inti, p. 138)
,Betivul are aceleasi suIerinte ca si ndrcitul. La Iel umbl pe dou
crri, la Iel si iese din minti, la Iel cade pe jos, la Iel si nvrte ochii, la Iel
zvrle din picioare atunci cnd este la pmnt. Scote bale la gur, arunc cu
scuipat putrezit si i este plin gura de duhoare nesuIerit. Un asemenea om
este dezgusttor prietenilor, de batjocur dusmanilor, usor de dispretuit de
slugi, neplcut sotiei, mpovrtor tuturor, mai neplcut chiar dect
animalele. Animalele beau ct le este sete, li se termin poIta o dat cu
trebuinta. Betivul ns, din pricina nenIrnrii, depseste poIta si ajunge mai
Ir de judecat dect animalele. Si ceea ce e mai grozav, e c boala asta,
plin de attea rele si de attea nenorociri, nici nu se socoteste a Ii un pcat.
Dimpotriv, la mesele bogatilor oaspetii se iau la ntrecere si se lupt pentru
aceast mrsvie, se ntrec unul pe altul, cine va ajunge pild de mare
butor, cine va nveseli mai mult masa cu butul lui, cine-si va slbi mai
repede nervii, cine-si va slei puterea, cine va mnia mai mult pe Stpnul
tuturor. Atunci poti s vezi, la mesele bogatilor, stadion si ntrecere
drceasc. (Cu;ant la In;iere, II, n vol. !redici la srbtori imprteti i
cu;antri de laud la s1inti, pp. 138-139)
,,Ia uit-mi-te la betiv cum rabd aceleasi chinuri ca un ndrcit, dac
nu chiar mai cumplite. Dup cum cel ndrcit scoate spume din gur si cade
pe jos si rmne adesea nemiscat la pmnt, nemaiIiind constient de cele din
jur, ci privind crucis, tot asa si cel beat Iiindc o dat cu lipsa de msur a
vinului si-a vtmat si puterea de judecat a mintii este asemenea cu acela:
nu numai c scoate spume din gur si zace mai ru ca un mort, ci adeseori
vars putreziciunea din gura sa. Si pentru aceasta se Iace si neplcut
prietenilor, si nesuIerit Iemeii, si de batjocur copiilor, si usor de dispretuit
slugilor; ntr-un cuvnt, se Iace tuturor celor ce-l vd pild de necuviint si
prilej de chicoteal. (Indemnul aceluiai ca s ne deprtm de des1tri, de
lux i de betie mai mult decat orice, buna msur. Cu;ant ctre neo1iti, n
vol. Catehe:e baptismale, p. 86)
BETIA (gravitatea)
215
,Cumplit lucru, iubite, cumplit lucru e betia! E n stare s betejeasc
simturile, s ntunece mintea! Face mort si Ir de putere pe omul nzestrat
cu ratiune, pe omul care a primit stpnirea peste toate, l doboar la pmnt,
legndu-l cu lanturi de nedezlegat. Dar mai bine spus omul beat e mai ru
dect omul mort. Omul mort nu poate Iace nici ru, nici bine; omul beat,
ns, bine nu poate Iace, ci numai ru; Iace de rs pe toti: si pe Iemeie si pe
copii si chiar pe slugi. Prietenii se ascund si se rusineaz, gndindu-se la
rusinea lui; dusmanii se bucur, si bat joc de el, l blestem si aproape c i
spun aceste cuvinte: Trebuie, oare, s mai triasc? Jita' !orcul' Se rostesc
si alte cuvinte mai grele ca acestea. Betivii sunt ntr-o stare mai rea dect cei
ce se ntorc din btlii cu minile mnjite de snge si purtati pe sus. Probabil
c pe aceia multimea i laud din pricina troIeelor, a victoriilor, a rnilor si a
loviturilor de moarte primite; pe betivi, ns, i neIericesc, i numesc ticlosi
si-i blestem n Iel si Iel de chipuri. Poate Ii, oare, om mai ticlos ca betivul,
care e mereu cu capul ametit de butur, care toarn vin n el n Iiecare zi,
de-si stric judecata gndurilor? De aceea un brbat ntelept sItuia, zicnd:
Temeiul ;ietii omului este painea i apa i haina i casa, ca s-i acopere
uratenia (nt. Sir., 29, 24); pentru ca omul, atunci cnd se mbat, s nu se
arate, s nu Iie vzut de lume, ci s stea n casa lui, ca s nu ajung de rsul
tuturora si s Iie temei de urtenie. (Omilii la Facere, omilia XXIX, III, n
col. PSB, vol. 21, p. 368)
,Voi, betivilor, sunteti mai ri chiar dect animalele cele
necuvnttoare; nu numai oamenii treji v socotesc asa, ci chiar voi nsiv.
C voi nsiv v socotiti mai ri dect cinii si mgarii se va vedea din cele
ce voi spune. Pe animalele acestea nu le silesti s mnnce peste msur; iar
dac cineva te-ar ntreba: !entru ce?, i-ai rspunde: Ca s nu se
imboln;easc! De tine ns n-ai niciodat aceast purtare de grij! Vezi c
te socotesti a Ii de mai putin pret dect animalele acelea? N-ai nici o grij de
tine, desi esti necontenit n mijlocul Iurtunii. Nu te simti ru din pricina
betiei numai n ziua n care te-ai mbtat, ci si a doua zi. Si dup cum unui
om, care scap de Iriguri, i mai rmne n trup slbiciunea pricinuit de
Iriguri, tot asa si tie, dup ce ti-a trecut betia, se mai nvrte n suIletul si
trupul tu mahmureala pricinuit de betie. (Omilii la Matei, omilia LVII, V,
n col. PSB, vol. 23, p. 669)
,Unul ca acesta nu se deosebeste de un ndrcit: este tot att de
nerusinat, tot att de Iurios. De ndrcit ne este mil, pe acesta l urm, i
ntoarcem spatele.
- Pentru ce?
216
- Pentru c de buna lui voie aduce asupra sa nebunia asta si Iace
canaluri de hazna din gur, din ochi, din nas, ntr-un cuvnt, din toate
mdularele sale. Dac ai putea s te uiti acum si nuntrul lui, ai vedea c
suIletul lui e nghetat si amortit ca n vreme de iarn si de ger, iar din pricina
Iurtunii prea mari crma suIletului nu-i mai poate Ii de vreun Iolos. M
rusinez s spun cte rele suIer - brbati si Iemei - din pricina betiei si a
mbuibrii; o las pe seama constiintei acelora care cunosc, pe propria lor
piele, relele acestea. Ce poate Ii mai rusinos dect o Iemeie beat sau numai
ametit? Cu ct vasul e mai slab, cu att si nauIragiul e mai mare, Iie c e
Iemeie liber, Iie c e roab. Femeia liber se Iace de rs n Iata cetelor ei de
roabe; roaba iarsi la Iel, ntre roabe. Si Iac - si una si alta - s Iie hulite de
oamenii Ir de minte darurile lui Dumnezeu. (Omilii la Matei, omilia
LVII, V, n col. PSB, vol. 23, p. 670)
,Si dup cum o corabie, nauIragiat de Iurtun, dup ce a trecut
Iurtuna, rmne cu paguba pricinuit de Iurtun, tot asa si cu betivul. Si dup
cum corbierii, n timpul Iurtunii, arunc n mare mrIurile din corabie, asa
si betivul arunc de la el toate Iaptele lui bune. De-ar Ii cu trupul si cu
suIletul curat, de-ar Ii rusinos, priceput, blnd, smerit, betia le arunc pe
toate acestea n oceanul Irdelegii. Dar dup ce a Iost aruncat totul aIar, nu
mai este nici o asemnare ntre corabie si betiv. Corabia se usureaz dup ce
a aruncat ncrctura, dar betivul se ngreuiaz si mai mult. n locul bogtiei
aceleia primeste nisip, ap srat si toate gunoaiele betiei, care neac ndat
corabia cu cltor si cu crmaci cu tot. (Omilii la Matei, omilia LVII, V, n
col. PSB, vol. 23, p. 670)
,Nu poti vedea mprtia cerurilor dac esti betiv. Nu ; inelati,
spune Pavel, nici beti;ii, nici hulitorii nu ;or moteni imprtia lui
Dumne:eu (I Cor. 6, 10). Dar pentru ce vorbesc eu de mprtia cerurilor?
Dac esti betiv nu poti vedea nici lucrurile de pe lumea asta. Betia Iace din
zi noapte si din lumin ntuneric. Betivii au ochii deschisi, dar nu vd nici
ceea ce le st naintea picioarelor. Grozvia nu-i numai atta, ci, pe lng
asta, betivii mai ndur o alt pedeaps si mai cumplit: sunt tristi Ir
pricin, Iuriosi, bolnavi, luati necontenit n rs si ocrti. Ce iertare mai pot
avea acesti oameni, care si pricinuiesc singuri attea nenorociri? Nici una!.
(Omilii la Matei, omilia LVII, V, n col. PSB, vol. 23, p. 670)
,Unde-i betie, acolo-i diavolul. (Omilii la Matei, omilia LXX, IV, n
col. PSB, vol. 23, p. 809)
................................................................................................................
217
,Un om betiv este un mort nsuIletit, o voint diavoleasc, o boal ce n-
are iertare, ruina lipsit de scuz, rusinea neamului omenesc. (!rimele
patru omilii despre statui, omilia I, p. 15)
,Vrei s vezi c betivul este mai ru ca un ndrcit? Tuturor ne e mil
de un ndrcit, pe cnd pe betiv l urm. Pe ndrcit l plngem, pe betiv ne
mniem si ne suprm.
- Pentru ce?
- Pentru c ndrcitul suIer din pricina bolii, pe cnd betivul, din
pricina trndvelii lui. ndrcitul suIer de pe urma atacului dracilor, pe cnd
betivul, de pe urma atacului gndurilor lui. (Cu;ant la In;iere, II, n vol.
!redici la srbtori imprteti i cu;antri de laud la s1inti, p. 138)
,Betivul este mai ticlos dect un mort. Mortul zace n nesimtire si nu
poate Iace nici bine, nici ru; betivul ns este destoinic pentru svrsirea
relelor. si ngroap suIletul n trup ca ntr-un mormnt si-si poart trupul
mort de ici-colo.
Ai vzut c betivul este mai de plns dect un ndrcit, c este mai
nesimtitor dect mortii?
Vrei s-ti spun ceva mai grozav dect toate acestea? Iat! Betivul nu
poate intra n mprtia cerurilor. (Cu;ant la In;iere, II, n vol. !redici la
srbtori imprteti i cu;antri de laud la s1inti, p. 139)
,n aIar de pcat, betia este cea mai mare ocar, cea mai mare
nesocotire, cel mai mare dispret aruncat cuvintelor dumnezeiesti.
(Omilie la Mucenici, p. 474)
,,C cel care ajunge s-si treac toat ziua n betie, n cheIuri si
mbuibare este sub tirania diavolului. (Omilii la sracul La:r, cuvntul I,
n vol. Omilii la sracul La:r. Despre soart i !ro;ident., p. 23)
,,De unul ndrcit adesea ni se Iace mil. Dar asupra betivului ne
otrm si ne mniem. De ce? Fiindc acolo este blestemul diavolului, aici
ns este vdit delsarea si multa nenIrnare; acolo este potrivnicia
diavolului, aici potrivnicia propriei minti. (Indemnul aceluiai ca s ne
deprtm de des1tri, de lux i de betie mai mult decat orice, buna msur.
Cu;ant ctre neo1iti, n vol. Catehe:e baptismale, p. 85)
,,Cci betivii sunt mai lipsiti de minte dect necuvnttoarele. Cum?
ti spun eu. Dobitoacele cnd nseteaz si mplinesc poIta doar ct este
218
nevoie si s-ar rusina s depseasc trebuinta. Dar oamenii cei cuvnttori nu
tin seama cum s-si potoleasc setea, ci cum s se blceasc mai tare n vin
si asa se arunc ntr-o cumplit pierzanie. Cci dup cum o corabie Ioarte
ncrcat se cuIund degrab, tot asa si omul care trece peste hotarul
trebuintei si adaug stomacului o povar mai mare si neac mintea si
desIigureaz gingsia suIletului. (Indemnul aceluiai ca s ne deprtm de
des1tri, de lux i de betie mai mult decat orice, buna msur. Cu;ant ctre
neo1iti, n vol. Catehe:e baptismale, p. 87)
BETIA (urmrile distrugtoare ale betiei)
,Beti;ii, spune Pavel, nu ;or moteni imprtia lui Dumne:eu (I Cor.,
6, 10). Poate Ii, oare, o mai mare ticlosie dect aceea de a Ii izgonit din
pridvoarele mprtiei pentru o plcere vtmtoare si de scurt durat?.
(Omilii la Facere, omilia I, II, n col. PSB, vol. 21, p. 33)
,Betia ntunec mintea mai cumplit dect ndrcirea si lipseste pe
omul beat de orice judecat. Adeseori cnd vedem pe un ndrcit avem mil
de el, suIerim pentru el si-i artm mult simpatie; cu betivul, ns, ne
purtm cu totul altIel; ne revolt, ne suprm, l blestemm n Iel si chip.
Pentru ce? Pentru c un om chinuit de demonul cel ru Iace Ir voia lui
ceea ce Iace; merit iertare Iie de izbeste cu picioarele, Iie de-si sIsie
hainele, Iie de rosteste cuvinte de rusine; betivul, ns, nu merit iertare
pentru ceea ce Iace; este nvinuit cumplit si de rude si de prieteni si de
vecini, de toti, pentru c de bun voie a ajuns asa de ru, pentru c de bun
voie s-a dat n minile betiei. (Omilii la Facere, omilia XXIX, V, n col.
PSB, vol. 21, pp. 371-372)
,Nimic nu hrneste mnia att de mult ca betia. De aceea, zicnd mai
nainte: nu in ospete i in betii, el a adugat imediat: nu in des1ranri i in
1apte de ruine, nu in ceart i in pi:m, Iiindc toate acestea din urm
izvorsc din cele de mai sus. (Omilii la Epistola ctre Romani a S1antului
postol !a;el, omilia XXIV, p. 449)
,Cnd ti voi mai aminti apoi si de vrsturile de dup betie, si de
durerea capului, si de alte multe boli izvodite de aici, si de robirea suIletului,
atunci ce vei putea zice? (Omilii la Epistola ctre Romani a S1antului
postol !a;el, omilia XXIV, p. 453)
219
,,. zmisleste mii de rele. Betia seamn cu somnul mortii, ea aduce
boli, dureri de cap, uitare, si este icoana mortii. (Comentariile sau
Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni, omilia XXVII, p. 290)
,Betia taie chiar vocea cea mai armonioas, gngveste si mpleteste
limba noastr, strmb ochii, si n Iine schimonoseste totul din noi.
(Comentariile sau Explicarea Epistolei ctre E1eseni, omilia XIX, p. 181)
,Betia prin sine nssi este o tortur. (Comentariile sau Explicarea
Epistolei ctre E;rei, omilia XIII, p. 197)
,Betivul nu e neIolositor numai altora ci celor ai si si chiar statului.
Privirea sa numai revolt, mersul su, glasul, rsuIlarea, totul n el este urt
si nesuIerit. Dar culmea rului e c betia ne nchide poarta Ierusalimului
ceresc; ea ne lipseste de bunurile vesnice si, dup ce ne-a njosit n aceast
lume, ne pregteste alte chinuri, vesnice. (!rimele patru omilii despre
statui, omilia I, p. 15)
,Nu stii oare care e pedeapsa dat betivilor? Sunt alungati din
mprtia cerurilor, pierd bunttile cele nespuse si sunt aruncati n
Iocul cel vesnic!
- Cine a spus-o?
- Fericitul Pavel: nici lacomii, nici beti;ii, spune el, nici
batfocoritorii, nici rpitorii nu ;or moteni imprtia lui Dumne:eu.
Poate Ii oare o stare mai de plns dect a betivului care, pentru o mic
plcere, pierde desItarea cea att de mare din mprtia cerurilor?
(Omilie la Mucenici, n vol. !redici la srbtori imprteti i
cu;antri de laud la s1inti, p. 473)
,Plcerea st n msur; lipsa de msur duce la nesimtire. Cum
mai poate simti plcerea buturii un om care nu simte nici unde st,
unde zace, care nici nu poate vedea soarele din pricina norului des al
betiei? Cum mai poate avea unul ca acesta vreo bucurie? Att de mare e
ntunericul lui, nct nici razele soarelui nu pot risipi ntunecimea
aceea. (Omilie la Mucenici, n vol. !redici la srbtori imprteti i
cu;antri de laud la s1inti, p. 474)
,Asa cum, dup ce trece Iebra, slbiciunea rmne, la Iel si dup ce
trece betia, ameteala rmne att n trup ct si n suIlet. Trupul chinuit
220
este ca paralizat, ca o corabie nauIragiat; iar suIletul, si mai ru
chinuit, de vreme ce trupul se aIl n aceast stare, isc o nou Iurtun si
aprinde si mai viu dorinta. Cte rele sunt provocate omului de betie, mi-
e rusine s spun. Las constiinta voastr, care le cunoaste mai bine, s
judece. (Din vol. !roblemele ;ietii, p. 150)
,Adevrat, ce este mai ru dect un betiv care umbl
mpletecindu-se de colo pn colo si devine pentru cei nentelepti pricin
de hulire a darurilor lui Dumnezeu? (Din vol. !roblemele ;ietii, p.
150)
,Cti dintre voi v mbtati, distrugeti Ioloasele vinului. Si
sntatea v-o zdruncinati, si de veselie v lipsiti. Adevrat, ce exist mai
ru dect s ne pierdem echilibrul si s simtim o neplcere negrit, s
credem c toate se nvrt n jurul nostru, s ne cuIundm n ntuneric
adnc, s avem nevoie de ajutor si ngrijire, precum bolnavii, s Iim
chinuiti de attea si attea rele? Cei care se dedau betiei, cu ct beau mai
mult vin, cu att le e sete mai mult. Butura le strneste din ce n ce mai
mult setea. Iar plcerea pe care o provoac vinul, dispare, setea ns,
deoarece devine nestpnit, i trage n prpastia betiei pe cei pe care i
nrobeste. (Din vol. !roblemele ;ietii, p. 151)
,Rurile nIuriate nu sap si nu distrug malurile lor asa de usor
precum ne distruge sntatea desIrul si desItarea, mbuibarea pntecelui
si betia. Cci acestea Iac trupul moale, slab, bolnvicios, iar pe suIlet l Iac
trndav, las, molu. (Din vol. !roblemele ;ietii, p. 151)
,,Cci (Pavel n.n.) zicnd: s nu ; imbtati cu ;in, a adugat intru
care este pier:anie, artndu-ne c lipsa lui de msur ni se Iace pricin a
toate relele. Intru care este pier:anie nseamn prin care pierdem bogtia
;irtutii.
Si ca s nveti c aceasta a vrut s spun, voi ncerca s v limpezesc
din nsesi cuvintele Iolosite. Cci pierduti obisnuim s-i numim pe acei
tineri pe care-i vedem c risipesc pe nimic averea printeasc si Ir nici o
trebuint. Cci ei nu cunosc nici cnd, nici ct s cheltuiasc, ci n scurt timp
pierd toat averea si ajung n cea mai neagr srcie. Asemenea acestora
sunt si cei robiti de betia vinului. Cci nici ei nu stiu s-si drmuiasc dup
trebuint bogtia mintii, ci, ca si acei tineri pierduti, asa si acestia sunt
scuIundati de betie. Dac trebuie s griasc ceva, spun necuviinte si vorbe
aductoare de mult pierzare. Cci ei spun si Iac toate Ir rusine; si mai ru
221
dect pierdutii aceia care-si cheltuie avutia, se arunc pe sine n cea mai
neagr srcie a virtutii. Adesea dnd la iveal tainele mintii lor, nu-si dau
seama, si astIel pierd toat strnsura mintii lor, devenind deodat pustii si
goi de toat evlavia si priceperea.
Cci cel ce se mbat nu stie s-si rnduiasc cu judecat cuvintele, ci,
precum o cas cu toate intrrile deschise este usor clcat de toti vrjmasii,
asa si mintea unuia ca acesta este rvsit si spulberat de patimile
pierztoare. (Indemnul aceluiai ca s ne deprtm de des1tri, de lux i
de betie mai mult decat orice, buna msur. Cu;ant ctre neo1iti, n vol.
Catehe:e baptismale, pp. 84-85)
,,Ai vzut c si dect demonizatii sunt mai de plns unii ca acestia?
Vrei s aIli dup toate acestea si capul ruttilor? Chiar dac am spus attea,
nc nu am adugat grozvia cea mare: betivul este strin si de mprtia
cerurilor! Ascult-l pe Iericitul Pavel, care zice: Nu ; inelati' Nici
des1ranatii, nici idolatrii, nici adulterii, nici homosexualii, nici beti;ii nu ;or
moteni imprtia lui Dumne:eu (I Cor., 6, 9-10). Dar ar putea spune cineva:
Cum, i idolatrul i adulterul i beti;ul ;or 1i la 1el scoi din imprtie? Nu
astepta, iubite, s nveti de la mine! Cci eu doar am citit legea
dumnezeiasc unde asa scrie. Nu te agita s aIli dac aceeasi pedeaps va
primi betivul cu a celorlalti, ci aceasta vezi-o: c va suIeri ca si aceia
alungarea din mprtie. Iar cel ce este n aIara acesteia, ce mngiere mai
poate avea? (Indemnul aceluiai ca s ne deprtm de des1tri, de lux i
de betie mai mult decat orice, buna msur. Cu;ant ctre neo1iti, n vol.
Catehe:e baptismale, p. 86)
,Acest viciu care prea multora prea putin vinovat, apostolul
(Pavel n.n.) l pune n rndul crimelor care exclud n mod sigur din
mprtia cerurilor. Si, de Iapt, ce va merge s Iac n ceruri aceast
brut? Cci betia l degradeaz pe om n asa hal nct el nu mai este
dect o brut Ir constiint si Ir ratiune. Ce zic eu? Omul coboar
mai jos dect bruta. Ea cel putin, cu setea ei potolit, se opreste. Oh!
Cine ne va descrie aceast cdere a regelui creatiei? Cine ne va picta
acest mare nauIragiu? n aceste valuri de o bestial patim a aruncat
totul, a zdrobit totul, totul este pierdut. (Din vol. Bogtiile oratorice,
pp. 357-358)
BETIA (remedii)
222
,Cnd se ntmpl astIel de betii, aud pe multi spunnd: S nu mai 1ie
;in. Ce nesocotint! Ce nebunie! nvinuiesti darurile lui Dumnezeu pentru c
pctuiesc altii? Aceasta ns e curat nebunie! Nu-i vinul de vin, ci
nenIrnarea celor care se Iolosesc ru de vin. Spune, dar, S nu 1ie betie' S
nu 1ie imbuibare'; dar dac spui: S nu 1ie ;in!, vei spune, psind nainte
putin cte putin: S nu 1ie cutit!, din pricina ucigasilor; S nu 1ie noapte!, din
pricina hotilor; S nu 1ie lumin!, din pricina clevetirilor; S nu 1ie 1emeie!,
din pricina desIrnrilor; si, ca s spun pe scurt, ai desIiintat tot ce e pe
lume.
Dar s nu Iaci asa! Gndul acesta vine de la diavol. Nu huli vinul, ci
betia! Ia pe betiv, cnd este treaz; zugrveste-i toat hidosenia betiei si
spune-i: Vinul a Iost dat ca s ne veselim, nu ca s ne Iacem de ocar; ca s
rdem, nu ca s Iim de rs; ca s ne nsntosim, nu ca s ne mbolnvim; ca
s ndreptm slbiciunea trupului, nu ca s surpm tria suIletului.
Dumnezeu te-a cinstit cnd a dat pe pmnt acest dar, vinul. Pentru ce te Iaci
de ocar cu necumptarea ta? Ascult ce spune Pavel: Folosete-te de putin
;in pentru stomacul tu i pentru desele tale su1erinte (I Tim., 5, 23). Dac
Timotei, sIntul acela, care era bolnav si suIerea de nenumrate boli, n-a
but vin pn ce nu i-a ngduit Pavel, dasclul lui, ce iertare mai putem
avea noi care, sntosi Iiind, ne mbtm? Aceluia Pavel i spunea:
Folosete-te de putin ;in pentru stomacul tu, iar acelora dintre voi, care v
mbtati, v spune: Folositi-v de putin vin pentru desIrnrile voastre,
pentru desele voastre cuvinte de rusine, pentru celelalte poIte rele, pe care de
obicei le naste betia!. (Omilii la Matei, omilia LVII, IV, n col. PSB, vol.
23, pp. 668-669)
,. abtineti-v cel putin pentru rusinea si necazurile ce le aduce cu
sine betia! Vinul a Iost dat ca s ne veselim. Jinul, spune Scriptura, ;eselete
inima omului (Ps., 103, 16); dar voi pngriti si aceast nsusire a vinului. Ce
veselie poate s-ti mai Iac vinul, cnd nu mai esti n toat Iirea, cnd te
doare tot trupul, cnd vezi c toate se nvrt n jurul tu, cnd te ia ameteala
si cnd te legi la cap ca bolnavii de Iriguri, care-si Irectioneaz capetele cu
untdelemn?
Aceste cuvinte nu le adresez tuturora; dar, mai bine spus, le adresez
tuturora; nu pentru c toti v mbtati - Doamne 1erete! -, ci pentru c cei
care nu se mbat n-au grij de cei ce se mbat. De aceea m adresez mai
degrab vou, celor sntosi; pentru c si doctorul las pe bolnavi si vorbeste
cu cei care stau lng bolnavi. (.) Animalele nu beau mai mult dect au
nevoie; betivii ns sunt mai lipsiti de judecat dect animalele, c depsesc
hotarele cumptrii. Ct de superior le este mgarul? Ct de superior le este
223
cinele? Fiecare din aceste animale si din toate celelalte animale, Iie de
mnnc, Iie de bea, cunoaste hotarul satiului si nu trece dincolo de
trebuint! Chiar de-ar Ii nenumrati cei care le-ar sili, nu vor vrea s
mnnce si s bea mai mult dect le trebuie. (Omilii la Matei, omilia LVII,
V, n col. PSB, vol. 23, p. 669)
,De te mbeti si te gsesti vesnic n betie, tu ascult pe bogatul din
Evanghelie zicnd: Trimite pre La:r s-i inting ;ar1ul degetului su in ap
i s-mi rcoreasc limba mea (Lc., 16, 24) - si atunci vei Iugi de patim.
(Talcuiri la Epistola a doua ctre Corinteni, omilia X, p. 107)
,S ne ndreptm deci de acest ru obicei, dac avem nenorocirea de a-i
Ii supusi; si, urmnd sIatul Apostolului, s intrebuintm putin ;in. Si chiar
acest putin l ngduie Iiindc era chinuit din cauza slbiciunii; numai boala
l-a silit ca s admit discipolului putin vin. (!rimele patru omilii despre
statui, omilia I, p. 15)
,S ne abtinem de la betie. Nu spun s ne abtinem de la vin, ci s ne
abtinem de la betie. Nu vinul te mbat vinul este zidire a lui Dumnezeu,
iar zidirea lui Dumnezeu nu Iace ru -, ci vointa ta cea rea te mbat.
(Cu;ant la In;iere, I, n vol. !redici la srbtori imprteti i cu;antri de
laud la s1inti, p. 137)
,Nu ; imbtati de ;in intru care este des1ranare, ci umpleti-; de
Duh (EIes., 5, 18). Aceasta-i betia cea mai bun. mbat-ti suIletul cu Duhul,
ca s nu ti-l mbete cu betia. Ocup cu Duhul mai nainte mintea ta si
gndurile tale, ca s nu mai gseasc loc acea nerusinat patim. Din pricina
asta Pavel n-a spus: Imprtiti-; cu Duhul, ci: Umpleti-; de Duhul.
Umple-ti ca pe un pahar mintea cu Duhul, ca s nu mai poat diavolul pune
nimic n ea. Nu trebuie s participm numai la Duhul, ci s ne umplem de
Duhul, cu psalmi, cu inima, cu cntri duhovnicesti, asa cum v-ati umplut
astzi, c voi sunteti cumptati si ntelepti.
Noi avem un pahar bun de betie, un pahar de betie care ne ntreste,
nu ne slbnogeste.
- Care-i paharul acesta?
- Paharul cel duhovnicesc, potirul cel neprihnit al Sngelui
Stpnului. Acesta nu mbat. Acesta nu slbnogeste. Nu slbeste puterea,
ci o ntreste. Acesta nu slbeste nervii, ci i Iace tari. Acesta tine suIletul
treaz. Acesta este sInt ngerilor, nIricostor dracilor, cinstit oamenilor,
iubit Stpnului. Iat ce spune David despre acest duhovnicesc pahar, care
224
st pe Masa aceasta: Gtit-ai inaintea mea mas, impotri;a celor ce m
necfesc, uns-ai cu untdelemn capul meu i paharul Tu este adpandu-m
ca un puternic (Ps., 22, 6). Dar, ca nu cumva la auzul cuvntului de betie s
te nspimnti si s socotesti c paharul acesta slbnogeste, a adugat c
paharul acesta este puternic si tare.
Iat un nou chip de betie! O betie care d trie, care Iace pe om
cumptat, puternic, cci a curs din piatra cea duhovniceasc. Nu aduce
rtcire gndurilor, ci adaos de gnduri duhovnicesti.
S ne mbtm cu aceast betie. S Iugim de cealalt. (Cu;ant la
In;iere, II-III, n vol. !redici la srbtori imprteti i cu;antri de laud
la s1inti, p. 140)
,Ia untdelemn sInt si unge-ti tot trupul, limba, buzele, gtul,
ochii, ca s nu mai cazi niciodat n vltoarea betiei! C untdelemnul
acesta, prin mirosul lui cel bun, ti aduce aminte de luptele mucenicilor,
pune Iru desIrnrii, te Iace rbdtor, biruie bolile suIletului. (Omilie
la Mucenici, n vol. !redici la srbtori imprteti i cu;antri de
laud la s1inti, p. 474)
,Apropie-te de omul acesta cnd l vei aIla treaz si spune-i: Jinul ne-
a 1ost dat de Dumne:eu ca s ne ;eseleasc, nu pentru a ne purta
necu;iincios, pentru a rade, nu ca s ne 1acem de ras, pentru a ne mentine
sntatea, nu ca s ne imboln;im, pentru a ne intri trupul, nu ca s ne
slbim su1letul.
ntr-adevr, putin vin druieste veselie - cum spune psalmistul,
Jinul ;eselete inima omului (Psalmi 103, 15) - dar si sntate, dup cum
spune si apostolul Pavel, sItuindu-1 pe ucenicul su, Timotei: Folosete
putin ;in, din pricina stomacului tu i a deselor tale slbiciuni (I
Timotei 5, 23). Fiecruia dintre noi, desigur, Apostolul ne-ar Ii spus: S
1oloseti doar putin ;in, din pricina primefdiei des1raului, a ;orbelor
necu;iincioase i a dorintelor ;iclene, care de obicei sunt pro;ocate de
betie. (Din vol. !roblemele ;ietii, pp. 150-151)
BETIA (nu vinul este ru, betia)
,Nu te opresc s bei, ci te opresc s te-mbeti. Nu-i vinul ru, ci
necumptarea. Vinul e darul lui Dumnezeu, necumptarea, nscocirea
diavolului. Slufiti Domnului cu 1ric i ; bucurati de El cu cutremur.
(Omilie la Mucenici, n vol. !redici la srbtori imprteti i
cu;antri de laud la s1inti, p. 473)
225
BINECUVNTAREA (,Binecuvntati pe cei ce v prigonesc!)
,Binecu;antati pe cei ce ; prigonesc. N-a zis: s nu ; purtati cu
rutate, sau s ; r:bunati, ci a cerut mai mult dect acestea. A nu Ii cu
rutate, sau a nu cuta rzbunare asupra altuia, este desigur actul unui
IilosoI. ns a binecuvnta pe cei ce ne prigonesc este Iaptul unui nger. Si
dup ce spune: binecu;antati, adaug imediat: i nu blestemati, adic s nu
Iacem si noi precum ei; s nu Iacem aceasta din urm, ci numai pe cea
dinti, Iiindc cei ce ne alung pe noi sunt pricinuitori ai pltii ce ni se va da.
Dac tu privighezi, pe lng plata ce o vei avea, ti vei procura si o alt plat.
Acela ti va procura plat prin Iaptul c te persecut, iar tu ti vei procura
plat sie-ti pentru binecuvntarea lui, n loc de blestem; cci prin aceasta tu
ai dat dovada cea mai mare de dragoste ctre Hristos. Dup cum cel ce
blestem pe persecutor arat c nu se bucur mult suIerind persecutiile
pentru Hristos, tot asa si cel ce binecuvinteaz pe cel ce-l prigoneste d
dovad de o mare dragoste Iat de Hristos. Deci, tu s nu-l deIaimi, ca nu
cumva tocmai el, persecutorul tu, s culeag plata cea mai mare. Mai mult
nc, si pe el l vei nvta c Iaptul acesta este al bunvointei tale, iar nu silit;
c este Iapt de srbtoare si veselie, iar nicidecum de ntristare. De aceea si
Hristos zicea: Fericiti ;eti 1i ;oi cand ; ;or ocri i ; ;or prigoni i ;or
:ice tot cu;antul ru impotri;a ;oastr, mintind din pricina Mea (Matei 5,
11). De aceea si apostolii se ntorceau bucurndu-se, nu numai deoarece au
auzit rele, ci pentru c au Iost si btuti. Dar mpreun cu acestea tu vei mai
cstiga si altceva nu mic, anume aceea c i vei uimi pe persecutorii ti, si
prin Iapte i vei nvta si pe dnsii c tu cltoresti spre o alt viat. Cnd ei
te vor vedea bucurndu-te si sltnd pentru c suIeri rele, vor cunoaste
lmurit prin Iapte c tu ai mai mari sperante dect cele prezente; pe cnd
dac nu Iaci asa, ci plngi si te tnguiesti, de unde vor putea ei cunoaste c
tu astepti o alt viat? Pe lng aceasta, vei mai reusi si n altceva; anume c
dac te vor vedea c tu nu te ntristezi de persecutiile si batjocorile lor, ba
nc i si binecuvintezi, atunci vor nceta de a te mai alunga.
Priveste, deci, cte bunuri se nasc de aici: si tu ai o plat mai mare, dar si
ispita este mai mic; si acela va renunta de a te mai prigoni, si Dumnezeu Se
va proslvi, iar ntelepciunea ta va Ii o nvttur ctre evlavie pentru cel
rtcit. De aceea El ne-a poruncit a rsplti cu binele, nu numai pe cei ce ne
batjocoresc, ci si pe cei ce ne prigonesc, si prin Iapte ne oprim. (Omilii la
Epistola ctre Romani a S1antului postol !a;el, omilia XXII, pp. 420-422)
BINELE (svrsirea binelui de dragul lui Dumnezeu)
226
,Dac Iaci bine semenilor ti nu de ochii lumii, ci de dragul lui
Dumnezeu, atunci s nu ncetezi a Iace bine orice ti-ar Iace oamenii, ca s-ti
Iie mai mare rsplata; dar dac dup ce ai Iost brIit ncetezi de a Iace bine,
arti c svrseai o virtute ca aceea nu de dragul lui Dumnezeu, ci de dragul
laudelor oamenilor. (Omilii la Matei, omilia XXXII, II, n col. PSB, vol.
23, p. 393)
BINELE (svrsirea binelui Iolosul)
,Cele bune aduse aproapelui nostru, mai nti multumesc si nveselesc
pe cel ce le Iace. Cci cel ce zmisleste binele su rul asupra aproapelui, cu
drept cuvnt c dnsul mai nti va gusta din ceia ce-i d. Pe cum se
ntmpl si cu apa ce curge din izvor, Iie srat, Iie bun de but, c ea
umple si vasele, n acelasi timp si izvorul nu-l mputineaz; tot asa si rul
si binele, ori de unde ar iesi, pe acela mai nti l bucur sau pierde. Acestea
pentru moment. Dar pe cele deacolo, Iie ele bune sau rele, cine le va
povesti? Nimeni. (Comentariile sau Explicarea Epistolei ctre E;rei,
omilia I, p. 55)
BINELE (ntreaga viat trebuie s svrsim binele)
,... ntreaga noastr viat trebuie s Iacem binele. Necontenit trebuie
s multumim si nu numai o dat. Cel care alearg, dac se opreste dup ce a
parcurs douzeci si patru de stadii (ooiouo) n zadar a alergat. Deci si noi,
dac am nceput cu Iaptele bune, iar dup aceasta ne molesim, pe toate le-am
pierdut, pe toate le-am stricat. (Omilii la Epistola ctre Filipeni, omilia I, p.
18)
BINELE (rspltirea binelui)
,... asa este iubitorul de oameni Dumnezeu: pe cei ce au ales s Iac
ori s spun ceva bun Se srguieste s-i Iac biruitori prin daruri si
rspltiri. (Scrisori din exil, Ctre cei ce se scandali:ea: de 1rdelegile i
persecutiile comise i despre !ronia lui Dumne:eu, XXIV, 8, n vol. Scrisori
din exil. Ctre Olimpiada i cei rmai credincioi. Despre deprimare,
su1erint i !ro;ident., p. 329)
BINELE SI RUL (cunoasterea binelui si a rului este sdit n Iirea noastr)
227
,C omul stia c pcatul e un ru, ne-a dovedit-o Adam: cum c stia
c virtutea e un bine, ne-a artat-o Abel. Cci jertIa aceea a adus-o nu pentru
c l-ar Ii nvtat cineva, sau c ar Ii auzit pe cineva cuvntnd despre
rnduiala prgii de la jertIe, ci a nvtat aceasta de la sine nsusi, din
constiinta sa. De aceea nu scobor cuvntarea ncoace la timpurile noastre, ci
m opresc la vremea oamenilor celor dinti, cnd nu erau nici slove, nici
lege, nici prooroci sau judectori, ci numai Adam si cu copiii lui, ca s te
ncredintezi c cunoasterea celor bune si celor rele se aIl sdit, dinainte n
Iirea lor. Cci de unde a nvtat Adam c e bine s aduci jertIe, c-i bine s
cinstesti pe Dumnezeu si s Iii multumitor n toate? Cum adic? O s mi se
spun - oare Cain n-a adus jertI? Da, a adus si el, dar nu la Iel. Si de aici iar
apare constiinta care-si d seam de ce e ru; cci pizmuindu-l pe cel ce se
bucura de cinste (pe Abel), plnuia omorul si si ascundea gndul lui viclean.
Si ce spune? Hai s ieim aici la camp' (Fac., 4, 8). Unul i e chipul (ce se
preIace a Ii plin de dragoste), altul i e gndul, cci cuget la omorrea
Iratelui su. Dar dac nu stia c gndul lui era ru, de ce l ascundea? Si
dup ce a Iptuit omorul, Iiind iarsi ntrebat de Dumnezeu: Unde e bel,
1ratele tu?, a rspuns: Nu tiu. Ce, eu sunt oare p:itorul 1ratelui meu?
(Fac., 4, 9). De ce tgduieste? Nu e limpede c astIel se osndea si mai greu
pe sine nsusi? Dup cum se ascunsese tatl su, tot asa si el tgduieste.
(!redicile despre statui, Partea a II-a, predica a XII-a, p. 35)
,Si cum c de la nceput, plsmuindu-l Dumnezeu pe om, l-a Icut
stiutor al amnduror acestora, ne-o arat toti oamenii, cci toti ne rusinm
chiar de cei supusi nou si adesea un stpn, cnd se duce la o Iemeie
destrblat, dac vede pe o slug de treab, rosind se ntoarce din acel drum
necuviincios. Tot asa socotim c e o batjocur dac cineva ne ocrste cu o
vorb ce arat vreun pcat de-al nostru si dac ne suprm, dm n judecat
pe cei ce s-au purtat astIel cu noi. AstIel stim ce e viciu si ce e virtute.
Aceasta o spunea si Hristos, artnd c nu aduce vreo legiuire nou
care s treac de puterile Iirii noastre, ci legiuieste ceea ce demult sdise n
suIletul nostru, zicnd dup acele multe (9) Iericiri: Ce ;reti s ; 1ac ;ou
oamenii, acestea s le 1aceti i ;oi lor (Mt., 7, 12). Nu e nevoie - spune El -
de legi mai ntortochiate, de multe vorbe sau de o nvttur mestesugit;
vointa ta s Iie lege. Vrei s ti se Iac binele? F-l si tu altuia. Vrei s ai
parte de mil? Aibi si tu mil de aproapele. (!redicile despre statui, Partea
a II-a, predica a XIII-a, pp. 50-51)
,Cci cunoasterea virtutii a sdit-o n Iirea noastr, ns Iptuirea si
ndreptarea a ncredintat-o slobodei noastre vointe. Poate c n-am vorbit
228
deslusit; atunci voi ncerca s v vorbesc mai lmurit. Spre a sti c e bine s
Iim cumptati, nu avem nevoie de ndrumri sau de nvtturi; cunoasterea
aceasta o avem n Iirea noastr si nu e nevoie de strduint sau osteneal ca
s colindm si s ntrebm dac cumptarea e ceva bun si Iolositor, ci, dup
prerea obsteasc, toti mrturisim acest lucru si nimeni nu are vreo ndoial
cu privire la virtute.
Tot astIel socotim si desIrul ca un ru si nici aci n-avem nevoie de
nvttur si de osteneal ca s stim ct de ru e acest pcat. Ci toti, cnd e
vorba de o hotrre n aceast privint, suntem cluziti de Iirea noastr si
ludm virtutea, chiar dac nu ne ndeletnicim cu ea, si urm viciul, mcar
c l Iacem. Si acesta a Iost cel mai mare merit al lui Dumnezeu, ca adic,
chiar nainte de svrsirea Iaptei, constiinta si sloboda voint s Iie nIrtite
cu virtutea si dusmane viciului. Asa c, precum am spus, cunoasterea acestor
lucruri e nnscut n cugetul tuturor oamenilor si n-avem nevoie de vreun
dascl spre a nvta acest lucru; iar ndreptarea a Iost ncredintat vointei,
rvnei si ostenelilor noastre.
Dar de ce? Pentru c, dac Iirea ne-ar Ii dat de la sine totul, am Ii
rmas nencununati si nu ne-am Ii ales cu nici o rsplat. (!redicile despre
statui, Partea a II-a, predica a XIII-a, pp. 51-52)
BISERICA (deIinitia)
,Cci Biserica este baie duhovniceasc, care spal si curt nu
murdria trupului, ci a suIletului, prin Ieluritele chipuri de pocint.
(Talcuiri la Epistola a doua ctre Corinteni, omilia XV, p. 151)
,Numele de biseric este nume ce nseamn concordant si glsuire.
(Comentariile sau Explicarea Epistolei ctre Galateni, p. 11)
,Cci biserica este cereasc, si nimic alta nu este, dect cer.
(Comentariile sau Explicarea Epistolei ctre E;rei, omilia XIV, p. 200)
,... biserica este liman, liman duhovnicesc al suIletelor. (Cu;ant la
Bote:ul Domnului, I, n vol. !redici la srbtori imprteti i cu;antri de
laud la s1inti, p. 33)
,O prim privire aruncat asupra Bisericii ne-o arat ca o
societate. Societate organizat, complet, vie, lucrtoare, umplnd
lumea si veacurile cu multiple maniIestri ale vietii ei. ns, cum s
studiezi Biserica Ir s se vad n continuu c ea nu poate Ii o
229
societate curat omeneasc? Divinul curge din ea. Istoria ei este o
istorie a crei explicatie o d singur dumnezeiescul. Si din toate
dovezile divinittii ei cea mai de nenvins este chiar originea ei, cci
din Iisus Hristos, din Omul-Dumnezeu s-a nscut ea. Societate
perIect, societate divin, Biserica nu poate Ii dect independent,
narmat cum este cu puterile divine si posednd n ea nssi
plenitudinea autorittii. (Din vol. Bogtiile oratorice, p. 115)
,Cine zice o societate zice un ansamblu, o coeziune ntre mai
multe membre, o ordine, o ierarhie, organe diIerite ns legate ntre ele
printr-o actiune comun, o autoritate, o Iort, care tine corpul ntreg n
armonie si pace.
Asa este Biserica. Dumnezeu nu i-a lsat pe credinciosii Si
sIrmati si rtciti pe Iata pmntului. El i-a reunit si i-a legat. El a
Icut un corp din ei, o societate. Acela este sensul care-1 leag la
diIeritele nume cu care desemneaz Biserica Sa. Este o cas ale crei
pietre toate sunt cimentate n acelasi ansamblu. Este un staul n care
toate oile sunt mentinute sub aceeasi bt ciobneasc a pstorului.
Este o imprtie ale crei subiecte sunt armonios unite sub o
autoritatea suprem si repartizate n Iunctii diIerite spre binele comun.
Este un trup.
Aceast ultim nchipuire este cea mai cuprinztoare si cea mai
luminoas, cea mai Iolosit de SIntul Pavel. Dumnezeu a Icut
Biserica Sa n Ielul trupului omenesc. Ceea ce este trupul noi o
regsim n Biseric.
Trupul nostru este un compus din diIerite membre. Biserica lui
Dumnezeu, deIinit n acceptia ei cea mai larg, i cuprinde pe
credinciosii din toate veacurile si din toate regiunile.
Patriarhii, proIetii, dreptii Legii Vechi, toti oamenii care, slujind
pe Dumnezeu cu adevrat n snul barbariei si a idolatriei, au rmas
credinciosi legii spate n adncul inimii lor, sunt membre ale
Bisericii, ngerii ca si oamenii Iac parte din ea. (Din vol. Bogtiile
oratorice, pp. 115-116)
,Biserica este casa lui Dumnezeu. Dumnezeu locuieste aici,
Dumnezeu are aici n dumnezeiasca Euharistie palatul Su si tronul
Su. Aici sunt, n adoratie, mii de ngeri si totul este plin de mretie de
temut al Regelui celui Mare. Iat ns mai mult nc. SIintele Taine se
desIsoar aici, Marea Victim este jertIit, Sngele unui Dumnezeu
230
curge aici, aici se mplineste jertIa Noului Testament. (Din vol.
Bogtiile oratorice, p. 638)
BISERICA (- asezmnt dumnezeiesc si larg comuniune n Hristos)
,De aceea de ai Ii sclav sau liber, aceasta nici nu te avantajeaz, nici nu te
micsoreaz; Biserica ti cere un singur lucru: ce gnd ai si cum ti-i suIletul.
(Omilii la Matei, omilia III, II, n col. PSB, vol. 23, p. 40)
BISERICA (- trupul lui Hristos)
,,a i trupul lui Hristos, care este Biserica, c precum si trupul, si
capul sunt unul si acelasi om, tot asa si pe Biseric si pe Hristos unul a spus
c este. Pentru aceea a si pus el pe Hristos n locul Bisericii, numind astIel
trupul lui. Dup cum, zice, unul este trupul nostru, dei de alt1el se
alctuiete din multe mdulare, tot aa i in Biseric una, adic un trup
suntem cu totii. C dac i ea (Biserica este alctuit din multe mdulare,
totui toate acele multe mdulare la un loc 1ac un trup. (Comentariile sau
Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni, omilia XXX, p. 313)
,S ne Iacem nevoitori ai IilosoIiei, s alungm curgerea acestor rele.
Cci ca pe un trup mort vd pe multimea Bisericii aruncat acum. Si dup
cum la un trup mort de curnd putem vedea ochi, putem vedea mini,
picioare, grumaz si cap, dar nu vedem pe nici un mdular Icnd al su, tot
asa si aici, toti cei de Iat sunt credinciosi, dar credinta nu este lucrtoare;
Iiindc Iierbinteala i-am stins-o, si trupul lui Hristos l-am Icut mort.
(Talcuiri la Epistola a doua ctre Corinteni, omilia XXVII, pp. 243-244)
,S ne Iacem odat mdulare adevrate si un singur trup. Cel ludat
lepede laudele ce i se aduc si arunce-le Iratelui su, iar cel ce aude laude de
altul bucure-se mpreun cu cel ce laud. C dac n chipul acesta ne vom
purta, vom atrage spre noi si pe Cap, si dac suntem dezbinati ntre noi, atunci
si noi ne vom deprta de ajutorul cel de acolo - iar dac ajutorul de acolo se
deprteaz de noi, atunci trupul va Ii mult vtmat, neIiind tinut strns bine
de sus. (Talcuiri la Epistola a doua ctre Corinteni, omilia XXVII, p. 244)
,,C si Biserica este un trup. Are ochi si cap. Dac intr un spin n
clci, ochiul se uit la clci, c este mdular al trupului, si nu zice: !entru
c stau sus nu ;reau s tiu de mdularul de fos, ci se apleac si-si las
231
nltimea lui. Si doar ce este mai de rnd dect clciul si ce-i mai nobil
dect ochiul? Dar mila a sters deosebirea, iar dragostea a amestecat totul.
(Omilii la sracul La:r, cuvntul VI, n vol. Omilii la sracul La:r.
Despre soart i !ro;ident., p. 132)
,,Si cum suntem ast1el mdulare ale lui Hristos? Suntem, dac am
de;enit ca i El. Si cum este ,,din carne`, titi cu totii cati ; imprtiti de
S1intele Taine
82
. Cci din ele ne plsmuim pe dat, iar i iar. Cum
anume? Ascult iar pe Iericitul Pavel: De ;reme ce copiii sunt prtai
trupului i sangelui, i El s-a imprtit de ele (Evr., 2, 14)ns aici, n acest
din urm verset, se spune c El S-a Icut prtas nou, nu noi Lui. Cum, dar,
suntem din carnea Lui si din oasele Lui? Unii vorbesc de snge si ap, dar
nu e asta. Prin aceasta se arat limpede c este vorba despre altceva: dup
cum Acela S-a nscut de la Duhul SInt, Ir mpreunare, asa si noi ne
nastem n baia botezului. Ai vzut cte exemple d ca s Iac vrednic de
crezut nasterea aceea din botez? O, ce nebuni sunt ereticii! Pe cel nscut deja
din ap de vreme ce este nscut l mrturisesc ca Iiu adevrat
83
. Dar c
ne Iacem trup al Lui, asta nu primesc. Dac nu ne Iacem trup al Lui, cum
explicm spusa din carnea Lui i din oasele Lui? Dar ia Iii atent! Adam a
Iost plsmuit, Hristos a Iost nscut. Din coasta lui Adam a intrat stricciunea
n lume, din cea a lui Hristos viata. n rai a odrslit moartea, prin Cruce a
Iost nimicit. Asadar, dup cum Fiul lui Dumnezeu S-a Icut prtas Iirii
noastre, asa si noi Iirii |ouoiu| Lui. Si dup cum Acela ne are ntru Sine, asa
si noi l avem ntru noi. (Omilia despre cstorie. Din comentariul la
E1eseni, n vol. Catehe:e maritale, p. 94)
,. credinciosii, Iii ai Bisericii, membre ale trupului mistic a lui
Iisus Hristos. (Din vol. Bogtiile oratorice, p. 183)
BISERICA (- comuniunea credinciosilor)
,Biserica nimic altceva nu este, dect acea cldire ridicat prin
suIletele noastre, sau mai bine zis ntrirea credintei prin suIletele noastre. n
82
Tlcuirea Pr. Marcel Hanches: SIntul Iace apel la experienta credinciosilor.
mprtsirea nu este ritual, ci simtire a lui Hristos si proba c ne simtim - nu doar c stim
intelectual ca Icnd parte din trupul Lui. (n.s. 208, p. 94)
83
Tlcuirea Pr. Marcel Hanches: E vorba de ereticii care primesc doar Iormal denumirea
de Iiu al lui Dumnezeu, Ir a avea o experient vie a acestei realitti, care nu este
posibil dect n Tainele Bisericii. Este Ioarte asemntor cu situatia conIesiunilor
neoprotestante de azi. (n.s. 209, p. 94)
232
aceast cldire ns, nu vei gsi totul de aceeasi valoare, ci dintre pietrele
care o compun unele sunt strlucite si luminoase, altele inIerioare acestora si
de o culoare mai nchis, ns cu mult mai tari dect celelalte. Vei vedea aici
pe multi care tin locul aurului ce mpodobeste tavanul. Vei vedea pe altii
multi care contribuiesc la poboaba de pe statui. Vei vedea pe altii c stau si
tin loc de coloane. Se obisnuieste a se numi si oamenii coloane sau stlpi, nu
numai prin puterea lor, ci si din cauza Irumusetii lor care mpodobeste mult
cladirea, avnd n acelasi timp capetele lor suIlate cu aur. Vei vedea apoi si o
multime mare, care mai mult sau mai putin ocup distanta si locul cel ntins
de prin mprejurimi. Acea multime mare tine locul pietrelor celor cldite n
ziduri. Dar trebuie de a reprezenta o imagine mai Irumoas. Aceast biseric
nu a Iost cldit din altIel de pietre, ci din aur si argint si din cele mai
pretioase, si ntr-un cuvnt, aici aurul e mprstiat peste tot locul n
abundent. (Comentariile sau Explicarea Epistolei ctre E1eseni, omilia X,
p. 104)
BISERICA (- spital al suIletelor)
,Da, Biserica este un spital duhovnicesc si se cade ca aceia care vin
aici s primeasc leacuri potrivite, si s le pun pe rnile lor si asa s plece
acas.(Omilii la Facere, omilia I, I, n col. PSB, vol. 21, p. 32)
,Da, iarmaroc duhovnicesc este Biserica lui Dumnezeu! Este spital al
suIletelor! Si trebuie, ntocmai ca n iarmaroc, s Iacem si n Biseric multe
trguieli si asa s ne ducem acas! Si iarsi, ca de la spital s plecm si noi
de-aici, ncrcati cu leacuri potrivite patimilor noastre!. (Omilii la Facere,
omilia XXXII, I, n col. PSB, vol. 21, p. 408)
,Biserica-i spital, nu tribunal! Nu-ti d pedeaps pentru pcate, ci
iertare de pcate! (Omiliile despre pocint, omilia a treia, p. 57)
,Care port este, oare, asa de linistit ca biserica? Care grdin este oare
asa de Irumoas ca adunarea voastr? Aici nu-i sarpele, care ispiteste, ci
Hristos, Care ne nvat de tain; nu-i Eva, care ne pune piedic, ci Biserica,
cea care ne tine n picioare; nu sunt aici Irunze de copac, ci rodul Duhului;
nu-i aici gard de spini, ci vie plin de belsug. Dac gsesc spin n ea, l
schimb n mslin c cele de aici nu sunt stnjenite de srcia Iirii, ci
cinstite cu libertatea de voint; dac gsesc lup, l Iac oaie, nu schimbnd
Iirea, ci preIcnd vointa. De aceea n-ai gresi de-ai spune c biserica e mai
mare dect corabia lui Noe. Corabia lui Noe a primit n ea animale si a
233
pstrat n ea tot animale; biserica ns primeste animale si le schimb. Iat ce
vreau s spun! A intrat n corabie uliu, a iesit uliu; a intrat lup, a iesit lup. n
biseric ns intr uliu si iese porumbit; intr lup, si iese oaie; intr sarpe, si
iese miel. Nu se schimb Iirea, ci este alungat pcatul. (Omiliile despre
pocint, omilia a opta, pp. 155-156)
,,Nu am cutit n mna mea acum, ci am cuvnt, pe care-l Iolosesc n
loc de cutit, am cuvnt care-i mai tios ca orice cutit, cuvnt care taie
desvrsit tot putregaiul pcatului si nu pricinuieste durere celui ce-i tiat.
Nu am Ioc n dreapta mea, ci nvttur mai tare ca Iocul; am nvttur care
nu arde, dar opreste ntinderea pcatului; nvttur care, n loc de dureri,
pricinuieste celui scpat de pcat mult desItare. Aici, pentru vindecare, nu-
i nevoie de timp ndelungat, de osteneli si de bani! E de ajuns numai s
voiesti, si am si svrsit toat virtutea. (Cu;ant la pilda celui ce datora :ece
mii de talanti, n vol. Omilii la sracul La:r. Despre soart i
!ro;ident., p. 225)
,Biserica este loc de vindecare, nu loc de judecat a suIletelor.
Biserica nu osndeste pcatele, ci oIer iertarea lor. (Din vol.
!roblemele ;ietii, p. 368)
,Nimic nu ne Iace viata mai Irumoas dect bucuria de a simti
c Iacem parte din Biseric. n Biseric, oamenii curati dobndesc
bucuria, cei suprati, linistea, iar cei mhniti, bucuria. n Biseric, cei
chinuiti aIl mngiere, iar cei obositi aIl odihn. Domnul spune:
Jeniti la Mine toti cei osteniti i impo;rati i Eu ; ;oi odihni pe ;oi
(Matei 11, 28). Ce se aIl pe lumea aceasta mai dorit si mai Irumos ca
aceste cuvinte? Domnul te cheam n biseric la un prnz bogat. Te ia de
la chinuri la odihn si de la necazuri la mngiere. Te scap de povara
pcatelor tale. El vindec suprarea si tristetea prin bucurie. (Din vol.
!roblemele ;ietii, p. 368)
BISERICA (- mama noastr spiritual)
,Biserica este mama copiilor ei, i primeste pe acestia. (La
S1antul s1intitul Mucenic Foca i impotri;a ereticilor, i la cu;intele
din !salmul 141. ,Cu glasul meu ctre Domnul am strigat, cu glasul
meu la Dumne:eu m-am rugat`, I, n vol. !redici la srbtori
imprteti i cu;antri de laud la s1inti, p. 519)
234
,Biserica ne este ca o mam. (Din vol. Bogtiile oratorice, p.
181)
BISERICA (Hristos e capul Bisericii iar noi trup si mdulare)
,Ai vzut mretia cea prea nalt a puterii ctre cei ce cred? Ai vzut speranta chemrii? S re
dect arhanghelii, ca cei ce suntem preIerati tuturor. (Comentariile sau
Explicarea Epistolei ctre E1eseni, omilia III, p. 28)
,Pricepe deci, de cine sade mai cu apropiere capul tu, care e Hristos,
si n dreapta cui se gseste, mai presus dect toat nceptoria si stpnirea si
puterea; pe cnd corpul lui este clcat n picioare de demoni! ns, s nu Iie
una ca aceasta! Un asIel de corp atunci nu s-ar mai numi corp. De capul tu
(Hristos) se nIricoseaz chiar cei mai ncercati dintre servi, pe cnd tu supui
corpul celor ce-l dispretuiesc? Si de ce osnd nu vei Ii oare vrednic? Dac
cineva ar lega picioarele regelui cu un lant si ctuse, oare nu ar Ii responsabil
de cea mai mare pedeaps? Tu ns, ntreg corpul l predai Iiarelor slbatice,
si pentru aceasta nu te nIricosezi? (Comentariile sau Explicarea Epistolei
ctre E1eseni, omilia III, p. 29)
,Si El este Capul trupului Bisericii (Col., 1, 18). Dup ce a vorbit
despre buntatea Lui, mai la urm spune si despre dragostea Lui. El este,
zice, Capul trupului Bisericii. Nu zice, c El este capul plinttii, ci al
trupului Bisericii, voind prin aceasta a ni-L arta mai Iamiliar, mai apropiat,
nvedernd c Cel ce este att de nalt si mai presus de toti, i-a apropiat de
Dnsul pe toti cei de jos. Peste tot locul deci, El este ntiul, sus Cel dinti,
n Biseric Cel dinti, cci este Cap, n nviere Cel dinti.
Este de admirat cum Pavel se lupt de a-L arta pe El cel nti n
creatiune (ca om) desi (n cartea Facerii) se spune c cel dinti este Adam,
ceea ce si este, ns El (Hristos) este Capul Bisericii mai nainte de
Iacerea lui Adam, mai nainte de orice om. El este Capul Bisericii, adic Cel
nti, dup cum este Cel nti n creatie, si dup cum este cel nti si ntre
oameni, nti dup trup, zic. (Comentariile sau Explicarea Epistolei ctre
Coloseni, omilia III, p. 36)
,Iisus Hristos o posed ca pe o mireas a Sa; Iisus Hristos este
capul ei si ea este trupul, att de bine nct Biserica lui Iisus Hristos
este ca si Iisus Hristos continuat, viu, actionnd n lume, n cursul
tuturor veacurilor. (Din vol. Bogtiile oratorice, p. 117)
235
,Cum noi am Iost ncorporati n Adam pentru a muri, noi suntem
acum n Iisus Hristos pentru a tri. Noi nu Iacem dect una cu Iisus
Hristos, El este capul, noi suntem trupul, acolo unde este capul, acolo
sunt si membrele. (Din vol. Bogtiile oratorice, p. 143)
BISERICA (originea divin a Bisericii)
,Biserica se arat de nenvins, ca divin n ntemeierea ei: ntre
alte dovezi, prin acest Iapt c ea nu se odihneste pe nimic omenesc, si
c din contr patimile omenesti sunt acelea pe care ea le-a cucerit n
mprtia ei. (Din vol. Bogtiile oratorice, p. 122)
,Dac Biserica este de la Dumnezeu, ea este nemuritoare, dac o
vedem nemuritoare, nseamn c ea este de la Dumnezeu. (Din vol.
Bogtiile oratorice, p. 123)
BISERICA (nasterea Bisericii)
, ieit sange i ap. Nu Ir motiv si la ntmplare au curs aceste
dou izvoare din deschiztura sInt din coasta Mntuitorului; din ele s-a
Iormat Biserica. Cei ce sunt initiati, cei ce au primit SIntul Botez, nteleg
bine ceea ce zic eu; ei care au Iost renscuti din ap si care sunt hrniti cu
acest snge si din aceast carne. Din acest Iericit izvor curg misterele si
tainele noastre, ca, atunci cnd v apropiati de paharul nostru cel minunat
(Potirul) s veniti la el ca s beti ca si cum ati veni s puneti buzele la
aceast coast SInt. (Comentar la E;anghelia de la Ioan, omilia
LXXXV, 3, p. 451)
,Ea se naste din El, din moartea Lui, din sngele Lui, ea se naste
pe Golgota n timpul somnului Noului Adam. (Din vol. Bogtiile
oratorice, p. 118)
BISERICA (,plmdirea Bisericii din coasta lui Hristos)
,, ieit din coast ap i sange. Nu trece cu usurint peste tain,
iubite! Cci am s-ti spun si un nteles tainic. Am zis c simbol al botezului
si al mprtsaniei este sngele acela si apa. Din amndou acestea s-a
nscut Biserica: prin baia naterii din nou i prin reinnoirea Duhului S1ant
(Tit 3, 5), adic prin botez si prin mprtsanie. Iar simbolurile botezului si
euharistiei sunt iesite din coast. Asadar, din coasta-I a plmdit Hristos
236
Biserica, dup cum din coasta lui Adam a Icut-o pe Eva
84
. (Omilia a III-a
a aceluiai rostit ctre neo1iti, n vol. Catehe:e baptismale, p. 63)
,,C Eva a Iost din coasta lui Adam, cu totii stim, si Scriptura limpede
zice aceasta: adus somn asupra lui i a luat una din coastele lui i a :idit-o
pe 1emeie (Facere 2, 21-22). Dar c si Biserica s-a plmdit din coasta lui
Hristos, oare de unde ar putea cineva s arate? ns si acest lucru ni-l arat
Scriptura. Cnd Hristos a Iost pus pe cruce si pironit si apoi a murit,
apropiindu-se, unul dintre ostai a impuns coasta Lui i a ieit sange i ap
(In. 19, 34). Din acel snge si ap a luat Iiint toat Biserica. Chiar El nsusi
mrturiseste, zicnd: Dac nu se ;a nate cine;a din nou din ap i din Duh,
nu poate s intre in Imprtia Cerurilor (In. 3, 5). Sngele l numeste Duh.
Noi suntem nscuti prin apa botezului si suntem hrniti prin snge. Vezi cum
suntem din carnea Lui si din oasele Lui, nscuti si hrniti din sngele
Aceluia si din ap? Si dup cum, n timp ce Adam dormea, a plmdit-o pe
Iemeie, asa, n timp ce Hristos era mort, a plsmuit Biserica din coasta Lui.
(Laud lui Maxim i despre ce 1el de sotie trebuie s ne lum, n vol.
Catehe:e maritale, p. 47)
BISERICA (,Tu esti Petru si pe aceast piatr voi zidi Biserica Mea)
,Si Eu iti spun. 'Tu eti !etru i pe aceast piatr ;oi :idi Biserica
Mea` (Matei 16, 18).
Adic, pe credinta n mrturisirea lui Petru (c Hristos este Fiul lui
Dumnezeu n.n.). (Omilii la Matei, omilia LIV, II, n col. PSB, vol. 23, p.
623)
, ... El Care a zidit Biserica pe mrturisirea lui Petru (Matei 16, 18) si
asa a ntrit-o nct s nu Iie biruit de mii si mii de primejdii si de morti ...
(Omilii la Matei, omilia LXXXII, III, n col. PSB, vol. 23, p. 932)
,Iisus Hristos, vorbindu-i lui Petru n-a mai adugat nimic, ci precum
credinta lui era desvrsit, el promite s-si zideasc Biserica Sa pe
mrturisirea lui (c Hristos este Fiul lui Dumnezeu - n.n.). (Comentar la
E;anghelia de la Ioan, omilia XXI, 1, p. 100)
84
Tlcuirea Pr. Marcel Hanches: Hristos adic Logosul este Creatorul omului, ca si al
Bisericii. (n.s. 17, p. 63)
237
,.. Igduind a aseza temelia Bisericii pe mrturisirea Icut de el, nu
dup mult timp de la aceste cuvinte, zice: Fugi inapoia Mea, Satan, c-Mi
eti scandal.
85
(Comentariile sau Explicarea Epistolei ctre Galateni, pp.
3-4)
BISERICA (temelia Bisericii)
,Dar pentru c e att de necltinat cldirea, pentru c e att de
nesIrmat zidul, s vedem cum i-au pus apostolii temeliile, ct de adnc au
spat ca s Iie cldirea de neclintit. N-au spat adnc! N-au avut nevoie de
atta osteneal.
- De ce?
- Pentru c au gsit temelie veche, temelia proorocilor. Dup cum un
om care vrea s-si zideasc o cas Ioarte mare, dac gseste n pmnt o
temelie veche, tare, de nesIrmat, nu stric temelia aceea, nici nu misc
pietrele, ci las temelia s stea nemiscat si asaz pe ea cldirea cea nou, tot
asa si apostolii, vrnd s zideasc aceast mare cldire, Biserica aceasta
care-i ridicat n ntreaga lume, n-au spat adnc, ci gsind temelie veche,
cea pus de prooroci, n-au stricat-o, n-au miscat zidirea si nvttura, ci au
lsat-o neclintit si pe ea au turnat nvttura lor, credinta aceasta nou a
Bisericii. Si ca s vezi c n-au miscat vechea temelie, ci au zidit pe ea,
ascult-l pe Pavel, zidarul cel ntelept, c ne arat cu de-amnuntul chipul
zidirii. C el este zidarul cel ntelept! Ca un intelept :idar, spune el, am pus
temelia. Dar s vedem cum a pus temelia! m pus-o, spune el, peste alt
temelie ;eche, pe temelia proorocilor.
- De unde stim asta?
- Nu mai sunteti strini, spune el, ci impreun cetteni cu s1intii,
deasupra 1iind :iditi pe temelia apostolilor i a proorocilor. Ai vzut temelie
si temelie; una a proorocilor, cealalt a apostolilor, asezat deasupra
celeilalte. Si, ntr-adevr, e de mirare c n-au venit apostolii dup prooroci
ndat, cu dup mult curgere de vreme.
- Pentru ce?
- Zidarii cei mesteri Iac tot asa. Dup ce-au pus temelia, nu ncep
ndat cldirea, pentru ca nu cumva, Iiind zidria temeliei proaspt si slab,
s nu poat tine greutatea zidurilor. De aceea las vreme ndelungat s se
ntreasc pietrele temeliei; cnd vd c s-au ntrit bine, atunci pun si
85
Deci Biserica nu este ntemeiat pe Apostolul Petru, cci vedem c dup Ioarte putin
timp l numeste Satan, ci Biserica este ntemeiat pe mrturia Apostolului Petru c
Hristos este Fiul lui Dumnezeu n.n.
238
greutatea zidurilor. Tot asa a Icut si Hristos: a lsat s se ntreasc bine
temelia proorocilor n suIletele asculttorilor, s se ntreasc nvttura lor;
cnd a vzut c dogmele cele sIinte sunt ntrite ca s poat tine cugetarea
cea nou, atunci a trimis pe apostoli, care pe temelia proorocilor au ridicat
zidurile Bisericii. De aceea si apostolul n-a spus: 1iind :iditi pe temelia
apostolilor, ci deasupra 1iind :iditi, adic ziditi peste ceva. (Omilie la titlul
Faptelor apostolilor, (La inceputul Faptelor postolilor II, n vol. Omilii
la sracul La:r. Despre soart i !ro;ident., pp. 313-317)
BISERICA (numele si numirile Bisericii)
,SInta Scriptur spune clar despre ea, c este munte nezdruncinat si
nenviIorat. Fiind Ir stricciune, este numit Iecioar, plin de splendoare,
este chemat mprteas, Iiind rud cu Dumnezeu i se zice Iiic. Desi
stearp, este roditoare, de aceea o numeste Nsctoare Ir sIrsit. i atribuie
mii de numiri, ca s scoat nainte nobletea ei. Cci, ca si Stpnul ei, are
multe nume. Acesta Se numeste si Printe si Cale si Viat si Lumin, Stnc,
Ispsitor, Temelie, Us, Cel Ir de pcat, Domnul Dumnezeu, Fiul, Unul-
Nscut, Chipul si Asemnarea lui Dumnezeu. Nu este de ajuns un nume care s
cuprind totul? n nici un caz. Deci, pentru aceea sunt miile de nume, ca s
aIlm ceva despre Dumnezeu, chiar si putin.
La Iel si Biserica, este numit cea cu multe nume. Se numeste Iecioar,
dar oare nu era desIrnat nainte de aceasta? Asadar, aici este minunat
Mirele, c a luat o desIrnat si a Icut-o Iecioar. Oh, minuntia si
paradoxul lucrurilor! Nunta, la oameni, pierde Iecioria, n timp ce nunta la
Dumnezeu, o nviaz! La noi, oamenii, cea care era Iecioar si s-a cstorit,
nu mai este Iecioar. Prin Hristos, cea care era desIrnat, odat cstorit,
s-a Icut Iecioar. (Din vol. Despre Rai i Scriptur. Despre iubirea lui
Dumne:eu pentru noi. Despre Se:ut-a Imprteasa de-a dreapta Ta~~,
pp. 35-36)
BISERICA (n Biseric se cade s existe legtura dragostei)
,,Si dup cum un trup, dac nu este sustinut cu mult vigoare de
legturile dintre mdulare, Iace viata de netrit, tot asa si Biserica, dac nu
este sustinut prin legtura Ioarte puternic si de nedesIcut a dragostei,
naste mii de rzboaie ntr-nsa si sporeste asupra ei mnia lui Dumnezeu si
239
devine pricin de multe ispite
86
. (Despre quila i !riscilla, i c nu se
cu;ine s grim de ru pe preotii lui Dumne:eu. Cu;antul 2, n vol.
Catehe:e maritale, p. 179)
BISERICA (nu cunoaste deosebirea dintre stpn si slug)
,Biserica nu cunoaste deosebirea dintre stpn si slug, ci l
deosebeste pe unul de altul prin Iapte bune si pcate. (Comentariile sau
explicarea Epistolei ctre Filimon, omilia I, n vol. Comentariile sau
explicarea Epistolei a doua ctre Timotei., p. 201)
BISERICA (aici ,paste mpreun lupul cu mieii)
,Cnd vezi c n biseric st sracul alturi de bogat, omul de rnd
alturi de dregtor, cel srman alturi de cel de neam bun, cnd vezi c cel
care aIar tremur n Iata omului cu putere, iar nuntru, n biseric, st Ir
team lng el, gndeste-te la ntelesul cuvintelor: tunci ;or pate
impreun lupul cu mieii (Isaia 11, 6). Asadar, Scriptura l numeste pe bogat
lup, iar pe srac miel.
- Dar de unde se vede c va tri lupul cu mielul asa cum va tri
bogatul cu sracul?
- Uit-te bine la ce-ti spun. De multe ori st bogatul alturi de srac n
biseric. Vine timpul mprtsirii cu SIintele Taine. Bogatul este ndeprtat
ca nevrednic si rmne sracul nluntrul corturilor celor ceresti, si nu se
supr bogatul. Se stie pe sine c nu se poate apropia de Dumnezeiestile
Taine.
O, har dumnezeiesc! Din pricina ta, har dumnezeiesc, n biseric nu-i
nici o deosebire ntre bogat si srac. Sunt egali. Dar mai mult nc! Cnd
stau mpreun, de multe ori sracul ntrece pe bogat n credint. Bogtia n-a
Iolosit la nimic celui ce-o are dar nu are credint, si nici srcia nu l-a
pgubit pe sracul care st cu credint lng SIntul JertIelnic. (Cu;ant la
In;iere, III, n vol. !redici la srbtori imprteti i cu;antri de laud la
s1inti, pp. 141-142)
,Nu este, dar, n biseric rob sau liber. Scriptura cunoaste un singur
rob, pe cel robit de pcat cci Cel ce 1ace pcatul, spune Domnul, este rob
86
Tlcuirea Pr. Marcel Hanches: Ispite, n interior, Iat de membrii si, Icndu-i pe
multi s o prseasc sau s-si rceasc evlavia, si n exterior, pentru cei nebotezati, care,
vznd dezbinrile din ea, nu mai doresc s se uneasc cu dnsa. (n.s. 381, p. 179)
240
pcatului (Ioan 8, 34) -, si cunoaste un singur om liber, pe cel liberat de
harul lui Dumnezeu.
Cu aceeasi ndrznire si cu aceeasi cinste se apropie de Masa aceasta
si mpratul, si sracul. Si de multe ori sracul cu mai mult cinste. (Cu;ant
la In;iere, III, n vol. !redici la srbtori imprteti i cu;antri de laud
la s1inti, p. 142)
BISERICA (unitatea Bisericii)
,Nimeni nu poate sIsia trupul Bisericii att de mult ca mndria.
(Omilii la Epistola ctre Romani a S1antului postol !a;el, omilia XXII, p.
423)
,,C nu este, nu este nimic care s poat prpdi si strica Biserica ba,
mai mult, nu se poate Iace acest lucru cu usurint din aIara Bisericii dect
a nu Ii legati ntreolalt, cu mult strsnicie si proIunzime, ucenicii si
dasclii, printii si Iiii duhovnicesti, mai-marii si cei condusi de ei. (Despre
quila i !riscilla, i c nu se cu;ine s grim de ru pe preotii lui
Dumne:eu. Cu;antul 2, n vol. Catehe:e maritale, p. 173)
,Vrednicia Bisericii atunci strluceste, cnd credinciosii pstreaz
unitatea trupului ei. (Despre schimbarea numelor, cuv. IV, n vol. Despre
schimbarea numelor. Despre rbdare. Despre milostenie., p. 70)
BISERICA (mucenicii ntresc Biserica si sIarm uneltirile si ereziile)
,Se cuvine s-i numim pe acesti mucenici si stlpi, si stnci, si
turnuri, si lumintori, si tauri n acelasi timp. Cci, ca niste stlpi tin
Biserica; ca niste turnuri o ntresc; ca niste stnci sIarm uneltirile si
Iac liniste mare nluntrul ei; ca niste lumintori au izgonit ntunericul
necredintei si ca niste tauri la suIlet si la trup, la Iel de rvnitori, au
purtat jugul cel bun al lui Hristos (Matei 11, 30). (Omilie de laud la
S1intii Mucenici Iu;entin i Maximin care au su1erit mucenicia pe
timpul lui Iulian postatul, III, n vol. !redici la srbtori imprteti
i cu;antri de laud la s1inti, p. 361)
BISERICA (nimic nu este mai puternic dect Biserica)
,Nimic nu este mai puternic dect Biserica. Nimic nu se ridic la
valoarea Bisericii. Biserica este mai nalt dect cerul, mai ntins dect
241
pmntul, mai luminoas dect soarele. Cti nu au luptat cu ea si nu au
reusit s o biruiasc? Toti cei care au luptat mpotriva ei au Iost dati
pierzaniei, pe cnd Biserica a urcat la cer. Biserica are o asemenea putere,
nct atunci cnd se porneste rzboi mpotriva ei, ea iese biruitoare, cnd
este vorbit de ru, ea se ntreste, iar cnd este batjocorit, se Iace mai
strlucitoare ca nainte. Este rnit, dar nu cade. Este lovit de valuri, dar
nu se rstoarn. Se porneste Iurtun mpotriva ei, dar nu nauIragiaz.
Lupt si nu este biruit. Dac te lupti cu un om, Iie vei birui, Iie vei Ii
biruit. Dar dac te lupti cu Biserica, este cu neputint s biruiesti, pentru
c Dumnezeu este mai puternic dect oricine. Dac nsusi Dumnezeu a
zidit-o, cine o poate urni din loc? (Din vol. !roblemele ;ietii, p. 369)
,Pentru c ce este mai puternic dect Biserica lui Hristos? Biserica
niciodat nu se nvecheste, nici se mbtrneste. (Din vol. Mrgritarele
S1antului Ioan Gur de ur, p. 12)
BISERICA (,portile iadului nu o vor birui)
,Ce ne pas, cci avem garantie sigur cuvintele: Tu eti !etru i pe
aceast piatr ;oi :idi Biserica Mea i portile iadului nu o ;or birui pe
dansa. Si cnd zic Biseric, nu m reIer doar la loc, ci la Ielul de a vietui, nu
la ziduri, ci la poruncile Bisericii. Cnd alergi la Biseric, nu te reIugiezi ntr-
un loc, ci ntr-o nvttur, cci aceasta nu nseamn ziduri si etaje, ci
credint si viat. (Din vol. Despre Rai i Scriptur. Despre iubirea lui
Dumne:eu pentru noi. Despre Se:ut-a Imprteasa de-a dreapta Ta~~,
p. 26)
,Biserica n-are egal si nu-mi spune despre ziduri si arme, cci zidurile
se nvechesc n timp, Biserica ns, niciodat nu mbtrneste. Barbarii
distrug doar zidurile bisericii, si nici demonii nu pot mai mult. Si despre Iaptul
c nu nseal cuvintele, dau mrturie Iaptele. Cti n-au rzboit Biserica, si
rzboind-o, au pierit?
Cci aceasta s-a artat mai presus de ceruri, asemenea nltimi are, si
rzboit Iiind, biruieste, vnat, se nalt la supraIat, primeste rni, dar nu
cade sub lovituri, este zbuciumat, dar nu se cuIund n valuri, strmtorat,
dar nu suIer nauIragiu, se lupt, dar nu este nvins, lovit, dar nu nIrnt.
(Din vol. Despre Rai i Scriptur. Despre iubirea lui Dumne:eu pentru noi.
Despre Se:ut-a Imprteasa de-a dreapta Ta~~, p. 27)
242
,Cu toate c mpotriva Bisericii tiranii s-au narmat, ostiri s-au pornit
cu armele, popoare s-au ridicat cu mai mare Iurie dect Iocul, obiceiuri i-au
declarat rzboi, cu toate c s-au sculat mpotriva ei retori, soIisti, bogati,
oameni de rnd si cpetenii, totusi cuvntul lui Hristos, venind mai puternic
dect Iocul, a mistuit spinii, a curtat tarina si a semnat nvttura predicii.
n timp ce unii dintre credinciosi zceau n nchisoare, altii erau surghiuniti
peste granit, altora li se luau averile, altii erau ucisi si tiati n bucti, altii
dati Iocului, altii necati, n timp ce credinciosii ndurau tot Ielul de pedepse,
Iiind batjocoriti, izgoniti si alungati din toate prtile ca dusmani de obste ai
neamului omenenesc, altii, mai multi dect cei prigoniti, veneau la credint;
nu numai c nu pregetau s cread din pricina suIerintelor ndurate de
ceilalti, ci ajungeau si mai rvnitori si sreau cu mai mult Ioc n aceast
Irumoas hituial. Asa erau prinsi! Nu-i silea nimeni, nu-i Iorta nimeni,
alergau de bun voie si multumeau celor ce-i duceau s Iie prinsi. Vedeau
curgnd ruri de snge din trupurile credinciosilor, si ajungeau si mai aprinsi
pentru credint si mai ndrzneti. Crestea si mai mult numrul crestinilor si
ajungeau si mai nIocati credinciosi nu numai cnd Iratii n credint suIereau
aceste chinuri, ci si cnd dasclii lor ptimeau la Iel, unii Iiind izgoniti, altii
biciuiti, altii ndurnd alte nenumrate chinuri. (Ctre iudei, 13, n vol.
Cu;antri impotri;a anomeilor. Ctre iudei, pp. 230-231)
,!e aceast piatr ;oi :idi Biserica Mea i portile iadului nu o ;or
birui (Matei 16, 18). Numr cti tirani s-au pornit cu rzboi mpotriva
Bisericii de cnd Hristos a rostit aceste cuvinte, cti au dezlntuit mpotriva
ei prigoane prea cumplite! Gndeste-te n ce stare se aIla Biserica n tot acel
timp de mai nainte, cnd credinta era de curnd sdit, cnd mintile
oamenilor erau nc Iragede!
Pgni erau mpratii August, Tiberiu, Gaius, Nerva, Vespasian, Tit si
toti cei de dup aceia, pn n vremurile Iericitului Constantin mpratul!
Toti acestia au purtat rzboi Bisericii, unii mai putin, altii mai mult; dar toti
i-au purtat. Iar dac unii dintre mprati au prut c au dat pace Bisericii,
chiar Iaptul c mpratii acestia erau pe Iat pgni a ajuns pricin de rzboi
mpotriva Bisericii, cci ceilalti pgni, prin rzboiul dus de ei Bisericii,
cutau s-l linguseasc si s le Iac plcere. Cu toate acestea, toate uneltirile
si atacurile s-au destrmat mai usor dect pnza de pianjen, au disprut mai
repede ca Iumul, au trecut mai repede ca praIul ce se ridic de pe pmnt.
Prin uneltirile si atacurile lor au dat nastere la o mare ceat de mucenici, au
lsat Bisericii acele nemuritoare vistierii, stlpii, turnurile acelea care, nu
numai n timpul vietii lor, ci si dup moartea lor, au ajuns pricin de mare
243
Iolos pentru cei de mai trziu. Ai vzut tria prezicerii: Si portile iadului nu
o ;or birui?
Din cele trecute ai deplin ncredere n cele viitoare, cci nimeni nu va
putea birui Biserica lui Hristos! Dac atunci cnd Biserica era alctuit din
putini oameni, cnd credinta prea o noutate, cnd nvttura era de putin
timp sdit, cnd erau attea rzboaie, cnd attea lupte se porneau din toate
prtile, dac atunci n-au putut Iace nimic, dac atunci n-au biruit, cu mult
mai mult acum, cnd Biserica a cuprins toat lumea, toate locurile, si muntii,
si vlcelele, si dealurile. Biserica a cuprins si marea si toate neamurile cele
de sub soare, pe cnd pgntatea a mai rmas doar cu ctiva nchintori; au
disprut capistile, templele, idolii, toate: si srbtorile, si slujbele pgnesti,
si Iumul si mirosurile jertIelor, si praznicele cele blestemate. Cum ar Ii Iost
cu putint ca, dup attea piedici, Biserica s aib un sIrsit asa de strlucit
si o mplinire mrturisit de Iapte, dac n-ar Ii Iost la mijloc o putere
dumnezeiasc, o putere nebiruit, puterea Aceluia Care a prezis biruinta si a
svrsit biruinta? Nimeni nu va Ii mpotriv, Iie el cel mai nebun dintre
nebuni, Iie el iesit din minti, Iie el lipsit cu totul de judecata cea Iireasc!.
(Ctre iudei, 14-15, n vol. Cu;antri impotri;a anomeilor. Ctre iudei, pp.
232-233)
,Cci din ziua n care a Iost rostit si pn la sIrsitul veacului,
proIetia aceasta, c Biserica lui Hristos e nebiruit, st trainic si neclintit.
Biserica nIloreste, strluceste, propseste zi de zi, creste, capt tot mai
mult putere, d tuturor oamenilor, celor ce au Iost din vremea venirii nti a
lui Hristos si vor Ii pn la venirea Sa cea de a doua, le d prilej s culeag
bunttile cele pea mari ale Bisericii si s adune Iolosul ei cel nespus. Au
cunoscut puterea Bisericii cei care au trit mai nainte de noi, si cei nainte
de acestia, si cei mai nainte de aceia, pentru c au vzut rzboaiele ce s-au
pornit mpotriva ei, si primejdiile, si tulburrile, si Irmntrile, si valurile, si
Iurtunile. Oamenii acestia au vzut c n-a Iost necat, n-a Iost biruit, n-a
Iost dobort, n-a Iost stins, ci, dimpotriv, a nIlorit, a crescut si s-a ridicat
la o mai mare nltime. (Ctre iudei, 16, n vol. Cu;antri impotri;a
anomeilor. Ctre iudei, pp. 234-235)
,Dar poti s spui c Bisericile nu sunt rspndite pe toat Iata
pmntului? Poti s spui c nu s-a uneltit mpotriva Bisericii? Poti s spui ca
n-a biruit, c n-a nIrnt pe dusmani? Dar dup cum nu este cu putint s
spui c nu este soare, tot asa nu poti spune nici asta. (Ctre iudei, 17, n vol.
Cu;antri impotri;a anomeilor. Ctre iudei, p. 240)
244
,Cte rzboaie nu s-au pornit mpotriva Bisericii! Ostiri multe au Iost
pregtite, arme au Iost mnuite, tot Ielul de chinuri si pedepse au Iost
nscocite: tigi, butuci, cldri, cuptoare, gropi, prpstii, dinti de Iiare
slbatice, adncuri de ap, conIiscri de averi si alte mii si mii de torturi,
care nu pot Ii cuprinse nici n cuvnt, dar nici ndurate cu Iapta; si nu numai
de la cei strini, ci chiar de la cei apropiati. Un rzboi civil cuprinsese atunci
totul; ba chiar un rzboi mai groaznic dect rzboiul civil. Nu numai
cettenii porniser cu rzboi mpotriva cettenilor, ci rudele mpotriva
rudelor, cunoscutii mpotriva cunoscutilor, prietenii mpotriva prietenilor.
Cu toate acestea, nimic din toate acestea n-a putut dobor Biserica, nici n-a
slbit-o. Si lucru de mirare si strin este c toate aceste lupte s-au pornit
mpotriva ei cnd nc era n Ias. N-ar Ii Iost un lucru att de minunat c n-a
Iost dobort Biserica dac s-ar Ii dat aceste atacuri atunci cnd predica s-a
nrdcinat, cnd s-a sdit pe toat Iata pmntului; dar ca la nceputul
nvtturii, cnd credinta abia Iusese aruncat si suIletul asculttorilor era
mai gingas, s se dezlntuie attea rzboaie, si nu numai s nu piar
crestinismul, ci, dimpotriv, s se ntind mai mult, ei bine, lucru acesta este
mai mare chiar dect orice minune. Ca s nu spui c Biserica a ajuns
puternic acum datorit pcii date de mprati, Dumnezeu a ngduit s i se
duc rzboi atunci cnd era mai mic, atunci cnd prea mai slab, pentru ca
s aIli c tria ei de acum nu se datoreaz pcii date de mprati, ci puterii lui
Dumnezeu.
C lucrul acesta este adevrat, gndeste-te la toti IilosoIii eleni, cti au
voit s introduc nvtturi noi, la toti cti au vrut s ndrepte lumea spre un
nou Iel de viat; de pild: Zenon, Platon, Socrate, Diagora, Pitagora si altii
nenumrati. Cu toate aceasta, att de putin au reusit, nct marea multime
nu-i cunoaste nici dup nume. Hristos ns nu numai c a dat un nou Iel de
vietuire, dar a si sdit-o pretutindeni n lume. Cte nu se spune c a Icut
Apolonie din Tiana? Dar ca s cunosti c tot ce s-a spus despre el a Iost
minciun, nchipuire si nimic adevrat, s-a stins si a luat repede sIrsit.
(Ctre iudei, cuv. V, 2-3, n vol. Cu;antri impotri;a anomeilor. Ctre
iudei, pp. 311-312)
,N-a zidit Biserica Icnd-o din pietre si lemne, n-a ntrit-o
nconjurnd-o cu sant pe dinaIar, ridicndu-i ziduri si nltndu-i turnuri, ci
a rostit numai dou cuvinte, si acestea i-au slujit de ziduri, de turn, de sant de
ntrire.
- Si care sunt cuvintele acestea care au avut atta trie?
- !e aceast piatr ;oi :idi Biserica Mea, i portile iadului nu o ;or
birui (Matei 16, 18). Acestea sunt zidul, acestea cldirea, acestea ntrirea,
245
acestea limanul si scparea. Vezi si din aceste cuvinte ct de puternic e
zidul! Hristos n-a spus c numai uneltirile oamenilor nu o vor birui, ci c
nici chiar mestesugirile iadului. !ortile iadului, spune El, nu o ;or birui. N-a
spus nu o vor ataca, ci: nu o ;or birui. Da, o vor ataca, dar nu o vor birui.
Dar ce nseamn portile iadului? Poate c nu-s clare cuvintele acestea.
S vedem ce nseamn poarta orasului, si atunci vom sti ce este si poarta
iadului. Poarta orasului este un loc de intrare n oras, deci si poarta iadului
este o primejdie care duce n iad. Cu alte cuvinte, Hristos spune asa: Biserica
rmane necltinat, chiar dac se ;or ridica impotri;a ei i o ;or ataca
primefdii de aa 1el, incat s ne duc chiar in iad.
- Dar Hristos ar Ii putut s nu lase s vin peste ea rele. Pentru ce-a
lsat?
- Pentru c este o Iapt cu mult mai mare s ngduie s vin ncercri
peste Biseric, dar s nu lase s suIere rul n urma tacului lor, dect s
mpiedice ncercrile. De aceea a lsat s vin peste ea toate ncercrile! Ca
s-o Iac mai ncercat! C neca:ul aduce rbdare, iar rbdarea incercare
(Romani 5, 3-4). Si ca s arate cu mai mult trie puterea Lui, o smulge
chiar din portile mortii. De aceea a lsat s vin peste Iurtuna, dar n-a lsat
s se scuIunde vasul. Tot asa, pe un cpitan de corabie l admirm nu cnd
st la crm pe vreme bun, nici cnd scap corabia btut de vnt n pup,
ci cnd marea e Iurioas, cnd valurile sunt slbatice, cnd se dezlntuie
Iurtuna, cnd el smulge corabia din mijlocul vijeliei, punnd mpotriva Iuriei
vnturilor mestesugul su. Asa si Hristos. Ca pe o corabie n mare a lsat
Hristos Biserica n lume; n-a potolit Iurtuna, dar a smuls-o din Iurtun; na
linistit marea, dar a ntrit corabia. De pretutindeni se npusteau asupra ei
popoare, ca valuri slbatice; o atacau duhurile cele rele, ca vnturi Iurioase;
de pretutindeni se ridica Iurtuna, dar Hristos ddea Bisericii vreme tare
Irumoas. Si lucru minunat nu-i c Iurtuna n-a scuIundat vasul, ci c vasul a
pus capt Iurtunii. Prigoanele cele dese nu numai c n-au necat Biserica, ci
au Iost risipite de Biseric.
- Cum, n ce chip, prin ce?
- Prin hotrrea aceasta care spune: !ortile iadului nu o ;or birui. Cte n-
au Icut pgnii ca s surpe aceste cuvnt, ca s Iac neputincioas hotrrea
aceasta, dar n-au putut. Hotrrea era a lui Dumnezeu! Dup cum
npustindu-se dusmanii asupra unui turn Icut din diamante si legat bine cu
Iier, nu subrezesc cldirea, nici nu-i slbesc legtura, ci pleac Ir s
vatme turnul, Ir s-i Iac vreun ru, dar si sIrm puterea lor, tot asa si
cuvntul acesta, ntrit cu strsnicie, ca un turn, n mijlocul lumii: pgnii l-
au izbit din toate prtile; au vzut c turnul e puternic si, sIrmndu-si tria,
au murit. Ce n-au mestesugit mpotriva acestei hotrri! (Omilie la titlul
246
Faptelor apostolilor, (La inceputul Faptelor postolilor II, n vol. Omilii
la sracul La:r. Despre soart i !ro;ident., pp. 313-315)
,!ortile iadului nu o ;or birui. Nu te uita c a Iost cuvnt! Da, a Iost
cuvnt, dar cuvntul lui Dumnezeu. Prin cuvnt a ntrit Dumnezeu cerul,
prin cuvnt a ntemeiat pmntul pe ape, Icnd ca pmntul acesta des si
greu s se poarte pe apele cele nesigure si curgtoare. Prin cuvnt a ntrit de
jur mprejur cu zid slab de nisip marea cea att de groaznic prin Iuriile ei,
marea cea cu attea valuri. De ce te minunezi, dar, dac Cel ce prin cuvnt a
ntrit cerul, a ntemeiat pmntul, a ngrdit marea, dac El, tot prin acest
cuvnt, a ntrit Biserica, mai de pret ca cerul, pmntul si marea? (Omilie
la titlul Faptelor apostolilor, (La inceputul Faptelor postolilor II, n
vol. Omilii la sracul La:r. Despre soart i !ro;ident., p. 315)
,Cti mprati si tirani s-au btut cu Biserica lui Hristos? Si cti s-au
btut cu dnsa, toti au pierit, iar ea s-a suit mai sus dect cerurile. Atta
nltime si mrire are Biserica lui Hristos, ct btndu-se de altii, pururea
biruieste, viclenindu-se se adaug, batjocorit Iiind mai luminat se arat.
(Din vol. Mrgritarele S1antului Ioan Gur de ur, p. 12)
,Nimic nu este ca Biserica, nu-mi aminti zidurile si armele;
zidurile le distrug vremurile. Biserica adevrat nimic n-o poate
distruge. Zidurile le doboar barbarii. Biserica nici diavolii n-o pot
birui. Asa este mretia Bisericii, cerurile le ntrece.
Numr cti tirani s-au ndreptat mpotriva ei ca s-o distrug:
cte mase de persecutii s-au ndreptat mpotriva ei: Augustus Tiberiu,
Gaius, Nero, Vespasian, si dup ei toti pn la Iericitul Constantin
mpratul. Pe toti aceia, altii mici, altii tari, Biserica i-a nvins. Cu ct
s-a Icut mai mare Corul martirilor ei, cu att i-a rmas Bisericii un
tezaur mai nemuritor.
Cnd pacea era dat n aIar, Biserica suIer asalturi mai
durerose si mai grozave lupte interioare, trdri, schisme. Trebuie s
1ie ere:ii. Pentru ce? nainte de toate pentru a demonstra n cursul
tuturor veacurilor, neslbirea Bisericii. (Din vol. Bogtiile oratorice,
p. 124)
,De Iiecare dat cnd a Iost persecutat Biserica, persecutorii
nvinsi au Iost adusi n mod providential s mrturiseasc slbiciunea
lor si victoria divinului persecutat. (Din vol. Bogtiile oratorice, p.
340)
247
BISERICA (ierarhia bisericeasc)
,n Biserica lui Iisus Hristos sunt capi si exist poporul. Exist o
ierarhie de puteri si sunt subiecte care sunt subordonate acesteia.
Vedeti trupul omenesc. Capul domin si rspndeste n restul
membrelor inIluenta vietii miscrii. Capul de este luat, totul se
distruge si moare. n acest cap gsim Iunctii eminente, si pentru a
vorbi asa, capi si demnitari: acestia sunt ochii, urechile, limba,
nsrcinate cu serviciile cele mai nalte, misiunile cel mai vitale.
Sub aceast ierarhie de puteri, membrele inIerioare, minile,
picioarele, ceilalti slujitori subalterni, mplinesc ascultnd de cap,
smeritele lor slujiri, ns destul de pretioase si slujiri necesare.
Varietatea membrelor nu este n corpul omenesc si n Biseric
nicidecum opus unittii, ci dimpotriv o mentin si o Iolosesc. Capii ca
subiecti mai mari, ca simpli preoti, laicii ca si preotii, nu au toti dect
un scop, un drum, un bine suprem, un destin unic si asteptnd aici jos
bunuri spirituale egale.
Din ceea ce preced noi trebuie s scoatem concluzia c Biserica
ortodox este o societate. Ea are n sIrsit cele trei elemente si ea
mplineste cele trei conditii esentiale. Ea este multimea. Ea se
compune dintr-un numr inIinit de membre pe care ea le recruteaz n
cursul veacurilor din toate prtile lumii. Ea este unitatea. Membrele ei
diIerite nu au toate dect aceeasi credint, aceeasi sIintire, un acelasi
destin vesnic. Este o Iamilie reunit n casa printeasc, trind din
acelasi patrimoniu, trebuind s ia parte la aceeasi mostenire. Ea este
autoritate. Dumnezeu nu le-a lsat pe membre s triasc si s
actioneze separat si dup placul lor. SeIii conduc poporul; episcopii si
preotii sub autoritatea Patriarhului, conduc mprtia lui Iisus Hristos.
(Din vol. Bogtiile oratorice, pp. 116-117)
BISERICA (mntuirea omului n Biseric)
,S nu stai departe de Biseric, pentru c nimeni nu este mai puternic
dect aceasta. Ndejdea, mntuirea si scparea ta este Biserica. Aceasta este
mai nalt dect cerurile si mai lat dect pmntul. Niciodat nu
mbtrneste, ci ntotdeauna se aIl n plin glorie. (Din vol. Despre Rai i
Scriptur. Despre iubirea lui Dumne:eu pentru noi. Despre Se:ut-a
Imprteasa de-a dreapta Ta~~, p. 35)
248
,,Dup cum corabia (lui Noe n.n.) mntuia n mijlocul mrii pe cei
ce erau nluntru, tot asa si Biserica mntuieste pe cei rtciti. Dar corabia
numai i-a mntuit, pe cnd Biserica Iace cu mult mai mult. Iat ce vreau s
spun: corabia a luat necuvnttoare si a mntuit necuvnttoare; Biserica a
luat oameni necuvnttori, si nu numai c i-a mntuit, ci i-a si schimbat;
corabia a luat un corb si a dat drumul tot unui corb; corb ia si Biserica, dar i
drumul porumbit; ia lup, si-i d drumul oaie. Dac intr n Biseric un om
hrpret si zgrcit si aude cuvintele dumnezeiesti ale nvtturii, si schimb
gndul si se Iace oaie n loc de lup, c lupul rpeste si pe cele strine, pe
cnd oaia si d si lna ei. (Omilii la sracul La:r, cuvntul VI, n vol.
Omilii la sracul La:r. Despre soart i !ro;ident., p. 140)
,Nici o imagine nu red mai bine rolul, bineIacerile, mntuirea
prin Biserica universal ortodox ca si Corabia plutind pe apele din
snul pierzrii universale (potopul). Apele mari au invadat totul,
necazul si moartea planeaz peste o lume vinovat; o singur scpare
rmne, o unic mntuire celor care nu vor s piar: s intre n corabia
protectoare. Toti care nu sunt cuprinsi n ea sunt pierduti Ir de
ndejde. Cine conducea corabia? Cine o sustinea n mijlocul Iurtunilor
ngrozitoare? Cine o mpiedica s se scuIunde n adncurile mari ale
apelor? Capul vzut era Noe; capul adevrat, cu toate c nevzut, era
Dumnezeu. Cnd corabia se odihnea pe vrIul muntilor, porumbita este
trimis. Porumbita este Duhul SInt mngietor, arvuna eliberrii si a
mntuirii. Ramura de mslin este pacea prin Biseric, este bogtia
harului, este plenitudinea darurilor ceresti. Corbul este trimis, rul,
pcatul urt, erezia, necredinta, se separ de Biseric; porumbita
singur i va rmne Iidel. (Din vol. Bogtiile oratorice, p. 126)
,Corabia mntuirii ne salveaz din apele pierzrii, ea ne nalt
mai presus de Iurtunile mniei dumnezeiesti. Noi ne reIugiem n ea; n
ea si prin ea vom Ii mntuiti. (Din vol. Bogtiile oratorice, p. 127)
BISERICA (altarul)
,Altarul pe care este jertIit aceast jertI divin, este cu adevrat
minunat (Fac., 2, 10). Din paradis iesea un ru care se mprtea din toate
prtile n Iluvii de ap sensibil; de la aceast mas curge un ru care
rspndeste Iluvii de ap duhovniceasc. (Comentar la E;anghelia de la
Ioan, omilia XLVI, 4, p. 223)
249
BISERICA (catapeteasma)
,Dar c si catapeteasma templului desprtea SInta SIintelor de
SIintele cele din aIar, chiar dup cum cerul desparte pe cele de deasupra ale
lui de toate acestea de la noi, ascult cum o las si pe aceasta s se nteleag
numind cerul catapeteasm. Cnd a vorbit despre ndejde, c o avem ca pe o
ancor tare si neclintit a suIletului, a adugat: Care intr in cele dinuntru
ale catapetesmei, unde inaintemergtor pentru noi a intrat Iisus, mai presus
de cer (Evr., 6, 19-20). Ai vzut c a numit catapeteasma cer? (Cu;ant la
:iua Naterii Mantuitorului nostru Iisus Hristos, care era necunoscut
atunci, dar a 1ost 1cut cunoscut cu putini ani inainte, de ctre unii care
au ;enit din pus i au ;estit-o, III, n vol. !redici la srbtori imprteti i
cu;antri de laud la s1inti, pp. 13-14)
BISERICA (Irecventarea bisericii)
,Vzndu-v, iubitilor, c veniti la Biseric n Iiecare zi cu tragere de
inim, m bucur nespus si nu ncetez a slvi pe iubitorul de oameni
Dumnezeu pentru sporul vostru cel duhovnicesc. Dup cum Ioamea este
semn al bunei stri trupesti, tot asa si rvna de auzirea cuvintelor
dumnezeiesti este dovada cea mai mare a snttii voastre suIletesti.
(Omilii la Facere, omilia IV, I, n col. PSB, vol. 21, p. 56)
,Dac venim la biseric n Iiecare zi, dac ascultm necontenit
predica, dac auzim attea nvtturi si avem si ajutorul postului, dar nu
biruim aceste patimi si celelalte care ni se nasc n suIlet, apoi ce iertare mai
avem, ce cuvnt de aprare ne mai rmne? Spune-mi, te rog, dac ai vedea
pe Iiul tu c se duce n Iiecare zi la scoal, dar c n-a nvtat nimic acolo,
cu toat vremea scurs, ai rmne, oare, nepstor? N-ai bate, oare, copilul si
nu l-ai ocr pe nvttor? Dar apoi, dac ai aIla c nvttorul a Icut totul,
c n-a lsat nimic la o parte, ci c de vin e lenea copilului, nu ti-ai muta,
oare, toat suprarea pe copil si ai lsa n pace pe nvttor? Si este drept ca
si cu voi s se ntmple la Iel. (Omilii la Facere, omilia XI, III, n col. PSB,
vol. 21, pp. 131-132)
,De altIel chiar venirea voastr la biseric, ntr-un numr att de mare,
este o dovad a snttii suIletului vostru. Dup cum Ioamea este un semn
de sntate trupeasc, tot asa si dorul de cuvintele dumnezeiesti este cel mai
mare semn de sntate suIleteasc. (Omilii la Facere, omilia XV, I, n col.
PSB, vol. 21, p. 166)
250
,. v rog, m cuceresc, v-o cer s nu Iie Ir de Iolos venirea
noastr la biseric! Ascultrii cuvintelor s-i urmeze Iapta, pentru c, ajutati
de ndrznirea constiintei noastre si hrniti de aici de pe pmnt cu bune
ndejdi, s putem strbate cu usurint oceanul greuttilor acestei vieti, s
ajungem la limanul iubirii de oameni a lui Dumnezeu si s dobndim acele
buntti nespuse, Igduite de Domnul celor ce-L iubesc pe El. (Omilii la
Facere, omilia XVIII, VII, n col. PSB, vol. 21, p. 220)
,Nimeni din cei ce vin la biseric s nu trasc cu el grijile lumesti,
pentru ca atunci cnd se ntoarce acas s ia cu el rsplata vrednic de
ostenenile sale. (Omilii la Facere, omilia XXX, I, n col. PSB, vol. 21, p.
381)
,Care dintre voi cei de Iat, care ati Iost ncrcati cu attea bineIaceri, ati
Icut o cale atta de lung de dragul lui Hristos, ca barbarii aceia (magii de la
Rsrit), dar mai bine spus, mai IilozoIi dect IilozoIii? Dar pentru ce vorbesc de
cale lung? Multe Iemei de ale noastre sunt att de trndave nct nu merg nici o
ulit ca s vad pe Hristos n ieslea cea duhovniceasc, dac nu sunt purtate de
catri! Altii, desi pot merge pe picioarele lor, totusi n loc s vin la biseric
preIer aIacerile si teatrele. Barbarii aceia nainte de a-L vedea, au Icut atta cale
de dragul lui Hristos; tu, ns, nici dup ce L-ai vzut n-ai rvna lor, ci-L lasi pe
Hristos. (Omilii la Matei, omilia VII, V, n col. PSB, vol. 23, p. 97)
,Si uit-te unde L-a dus Duhul! Nu L-a dus n oras sau n piat, ci n
pustie, pentru c Duhul voia ca diavolul s-L ispiteasc pe Iisus nu numai
prin Ioame, ci voia ca si pustietatea locului s-i dea diavolului prilej de
ispit. C atunci mai cu seam ne atac diavolul cnd ne vede singuri, cu noi
nsine. Asa a ispitit-o pe Iemeie la nceput, cnd era singur si nu era cu ea
brbatul. Dimpotriv, cnd diavolul vede c suntem cu altii si adunati mai
multi la un loc nu are atta cutezant si nici nu ne atac. Mai cu seam
pentru aceasta trebuie s venim ct mai des la biseric, ca s nu Iim prinsi
usor de diavol. (Omilii la Matei, omilia XIII, I, n col. PSB, vol. 23, p. 154)
,Si in legea Lui s umble :iua i noaptea. Dup cum mai sus a zis
totdeauna, asa si aici :iua i noaptea. Pentru aceea mie mi-e rusine de cei ce
de-abia o singur dat n curgerea anului se vd la biseric. Cci n adevr, ce
iertare vei putea avea dac, poruncindu-ti-se a umbla ziua si noaptea n legea
Lui, nu cum s-ar ntmpla, ci struind necontenit n citirea ei, adic cugetnd,
251
si tu nu Iaci aceasta nici cea mai mica parte a vietii tale? (Talcuiri la
Epistola a doua ctre Corinteni, omilia II, pp. 26-27)
,Brbatul este cap 1emeii (EIes., 5, 23); Iemeia este un ajutor al
brbatului. Capul s nu ndrzneasc s pseasc pragurile acestea sIinte Ir
trup, dar nici trupul s nu se arate Ir cap! S intre aici omul n ntregime,
avnd si copiii cu el! Dac este un lucru plcut s vezi un pom din a crui
rdcin se nalt un pom tnr, apoi cu mult mai plcut este, mai plcut
chiar dect orice mslin, s vezi c omul are lng el n biseric, din
rdcina lui, copilul, ca un pom tnr. Dar nu-i doar un lucru plcut! E si
aductor de cstig. Cci, dup cum am spus, mare este plata celor care vin la
biseric. (Cu;antri impotri;a anomeilor, cuv. XI, n vol. Cu;antri
impotri;a anomeilor. Ctre iudei, p. 179)
,Nu m-ati prsit nici o singur duminic, ci v-ati lsat toate treburile
si ati venit la biseric. Aceasta-i cea mai mare laud a orasului nostru, nu c
are multime mare de oameni si suburbii, nici c are sli strlucitoare de
oaspete si case cu acoperisuri de aur, ci c are locuitori rvnitori si cu mintea
treaz. (Omiliile despre pocint, omilia a treia, pp. 43-44)
,Dar ce piedic te Iace s nu vii la biseric? mi vei spune negresit c
srcia te mpiedic s vii la aceast Irumoas adunare. Dar scuza asta nu-i
binecuvntat. Sptmna are sapte zile; pe aceste sapte zile Dumnezeu le-a
mprtit cu noi si n-a luat El mai multe. Iar nou ne-a dat mai putine, sau,
mai bine spus, nici nu le-a mprtit pe jumtate, n-a luat El trei si nou ne-a
dat trei, ci tie ti-a dat sase, iar Lui I-a rmas una. Dar nici n aceast zi nu
vrei s te desparti de grijile lumesti. Deci si tu, cu aceast zi Iaci ceea ce Iac
jeIuitorii de lucruri sIinte: i Iuri aceast zi sInt, rnduit pentru ascultarea
cuvintelor duhovnicesti, si o petreci n griji lumesti. Dar pentru ce vorbesc
de ziua ntreag? F si tu cu ceasurile acestei zile ce a Icut vduva aceea cu
milostenia. A aruncat doi bnuti n cutia templului si a tras asupra ei
bunvointa lui Dumnezeu (Marcu 12, 42-44). F si tu asa! D-i lui
Dumnezeu dou ceasuri din zi si vei aduna n casa ta cstigul a mii de zile.
Iar dac vrei, ia aminte, s nu pierzi cumva ostenelile unor ani ntregi, pentru
c n-ai voit s te desparti o mic parte din zi de cstigurile cele lumesti.
Dumnezeu obisnuieste, cnd e dispretuit, s risipeasc averile adunate, asa
precum le spunea si iudeilor, amenintndu-i cnd nu aveau grij de templu:
Le-ati adus pe acestea in casele ;oastre i le-am su1lat, :ice Domnul (Agheu
1, 9).
252
Spune-mi, te rog, ce vom putea s nvtm, din cele de trebuint, dac
tu vii la biseric o dat sau de dou ori pe an? Ce vom putea s te nvtm
despre suIlet, despre trup, despre nemurire, despre mprtia cerurilor,
despre pedeaps, despre iad, despre ndelunga-rbdare a lui Dumnezeu,
despre iertare, despre pocint, despre botez, despre iertarea pcatelor,
despre lumea de sus, despre lumea dracilor, despre lumea de jos, despre Iirea
omeneasc, despre ngeri, despre rutatea dracilor, despre uneltirile
diavolului, despre purtarea n viat, despre dogme, despre dreapta credint,
despre ereziile cele strictoare de suIlet? Pe acestea, si mai mult dect
acestea, trebuie s le stie crestinul ca s poat da rspuns celor ce-l ntreab.
Dar voi nu puteti sti nici cea mai mic parte din aceste nvtturi, pentru c,
dac veniti la biseric o dat pe an, si atunci Ir luare-aminte, veniti pentru
obiceiul srbtorii, si nu pentru evlavia suIletului. Ce bine ar Ii dac ati
nvta temeinic toate aceste nvtturi numai dintr-o singur venire la
biseric! Dar asta nu-i cu putint! (Cu;ant la Bote:ul Domnului, I, n vol.
!redici la srbtori imprteti i cu;antri de laud la s1inti, pp. 34-35)
,Astzi este adunare si de ngeri si de mucenici. Iar dac vrei s vezi
si pe mucenici si pe ngeri, deschide ochii credintei si vei vedea privelistea
aceea. C dac vzduhul este plin de ngeri, apoi cu mult mai mult biserica.
(Cu;ant la Inltarea Domnului, I, n vol. !redici la srbtori imprteti i
cu;antri de laud la s1inti, p. 158)
,Cine ar putea suIeri n tcere trndvia asta att de mare a lor,
cine ar putea s le dea iertare si cuvnt de aprare, cnd ei, dup ce au
vzut atta vreme pe maica lor, dup ce s-au bucurat de Irumusetile ei,
s-au deprtat de ea si n-au mai vrut s se mai ntoarc iarsi, a doua
oar, nici n-au urmat porumbitei lui Noe, ci corbului? Si au Icut asta
cnd nc mai este potop si Iurtun, cnd nc nvlurarea se nalt tot
mai cumplit pe Iiece zi si cnd aceast corabie sInt st n mijloc si i
cheam pe toti, i atrage la sine si d mult liniste celor ce-si caut
scparea n ea. Corabia asta nu alung iuresul apelor si al valurilor, ci
alung necontenitele ntrtri ale patimilor celor pctoase, stinge
invidia, potoleste ngmIarea; nici bogatul nu va putea aici s
dispretuiasc pe srac, cci aude din dumnezeiestile Scripturi c: Tot
trupul, iarb, i toat sla;a omului ca 1loarea ierbii (Isaia 40, 7) dar
nici sracul nu va Ii stpnit de invidie cnd vede pe altul mbogtindu-
se. (Cu;ant de laud la S1antul Mucenic Lucian, I, n vol. !redici la
srbtori imprteti i cu;antri de laud la s1inti, p. 286)
253
,Ei bine, ce adunare de lume e mai plcut ca asta de aici? Ce e
mai plcut dect petrecerea aceasta duhovniceasc, dect adunarea
Iratilor? (Cu;ant de laud la S1antul Mucenic Iulian, IV, n vol.
!redici la srbtori imprteti i cu;antri de laud la s1inti, p. 485)
,,Cine poate suIeri o mputinare ca aceasta? O dat pe sptmn ne
strngem aici si nici mcar n aceast zi nu suIerim s trecem cu vederea
grijile lumesti. Dac cineva i ntreab de acestea, ndat pun nainte srcia
si necesitatea hranei. Si zicnd c nu au timp, si urzesc o |Ials|
dezvinovtire |care de Iapt este pentru ei| mai cumplit dect orice osnd.
Cci ce este mai ru dect aceast osnd: s ni se par orice altceva mai
important si mai necesar dect lucrurile lui Dumnezeu. Gnditi-v la
grozvie: dezvinovtirea devine osnd! (Cinci cu;antri despre na i
Samuel, cuvntul IV, n vol. Omilii i cu;antri despre educatia copiilor.,
pp. 58-59)
,De asemenea, trebuie s participm la toate slujbele din
biseric, dac este cu putint. Dar am atatea grifi i probleme', mi vei
spune. Tocmai de aceea s vii ia biseric, pentru ca prin prezenta ta acolo
s atragi asupr-ti bunvointa lui Dumnezeu, n Ielul acesta, vei aIla ajutor
n problemele tale, iar demonii si oamenii cei ri nu te vor putea birui.
Participnd la SInta Liturghie si la celelalte slujbe, vei dobndi de la
Dumnezeu armele Sale, pentru ca nimeni s nu-ti mai poat Iace nici un
ru.
Si nu-mi spune c Iiind ocupat n continuu cu problemele vietii de zi
cu zi, nu poti alerga mereu la biseric s te rogi. S zicem c nu poti s te
duci la biseric, ns oriunde te-ai aIla, nimic nu te mpiedic s ridici n
suIletul tu jertIelnic Domnului. Nu te mpiedic nici locul, nici ora.
Si chiar dac nu ngenunchez, nu plngi si nu-ti ridici minile spre cer,
rugciunea va Ii desvrsit dac gndul tu este ndreptat cu totul spre
Dumnezeu. Dac nu poti merge la biseric, atunci cnd mergi pe drum,
cnd te aIli la piat, cnd cltoresti pe mare, cnd esti la lucrul tu, cnd
pregtesti de mncare, cnd cultivi pmntul sau orice alt treab Iaci,
roag-te cu struint si nemprstiere a cugetului. Lui Dumnezeu nu i
pas de locul unde suntem. Ajunge ca inima s Iie lipit de rugciune si
gndul s Iie curat. Uite, SIntul Apostol Pavel s-a rugat nu n biseric,
stnd n picioare sau n genunchi, ci n nchisoare, ntins pe spate, pentru c
picioarele sale erau strnse n butuci. Dar Iiindc s-a rugat din toat
inima, temeliile temnitei s-au zguduit, legturile s-au desIcut, iar
254
temnicerul a crezut n Dumnezeul cel adevrat, botezndu-se cu ntreaga
sa Iamilie (Fapte 16, 25-35).
Iezechia, care era bolnav, nu s-a rugat nici el n picioare sau n
genunchi, ci ntins n pat. S-a rugat ca Dumnezeu s-i druiasc vindecarea,
dup ce Iusese nstiintat prin proorocul Isaia c avea s moar. Dar iat c
prin curtia rugciunii sale, el a reusit s schimbe hotrrea lui Dumnezeu
(4 Regi 20, 1-6). De asemenea, tlharul s-a rugat pe cruce si a dobndit
astIel raiul (Luca 23, 42-43). Daniel s-a rugat din groapa cu Iiare slbatice
(Dan., 6, 16), iar lona din burta balenei (Iona 2, 1-2). Rugndu-se din toat
inima lor, toti acestia au Iost ajutati de Dumnezeu, Care i-a izbvit din
nenorocirea n care se aIlau. (Din vol. !roblemele ;ietii, pp. 194-
195)
,O dat pe sptmn ne adunm aici si nici n ziua aceasta ei nu
voiesc s treac cu vederea grijile vietii acesteia. De-i vor nvinovti si
mustra cineva, ndat pun nainte srcia, nevoia agonisirii hranei de nevoie
si alte treburi care i silesc, aIlnd cu mintea lor ndreptri, care sunt mai rele
dect orice dojan. C ce poate Ii mai ru dect aceast ndrepttire? Si crui
lucru de nevoie trebuie s-i dm mai mult silint dect lucrurilor lui
Dumnezeu? (Cu;ant ctre cei ce las slufbele bisericeti i se duc la
petreceri. Cum c mult mai 1olositoare este petrecerea in biseric decat
:ba;a la teatre i mult mai dulce. Despre al doilea cu;ant la rugciunea
nei, i cum c trebuie a ne ruga adeseori in tot locul, chiar de ;om 1i in
targ, pe cale, sau in pat, n vol. Din osptul stpanului, p. 146)
,,Nimic s nu Iie mai de cinste pentru voi dect a intra n biseric.
(!rima catehe: ctre cei ce urmea: a 1i luminati, n vol. Catehe:e
baptismale, p. 42)
,Astzi putini Irati au venit la biserica noastr. Oare care s Iie pricina
de s-au oprit si noi svrsim pomenirea mucenicilor si nimeni n-a venit ctre
noi? De nu cumva deprtarea cii i-a pus pe dnsii n atta lenevie si
pregetare? Dar nici aceasta nu i-a oprit s vin, ci pentru c n-au dragostea
clduroas ctre Dumnezeu si ctre ai Lui sIinti. C n ce chip pe cel ce este
srguitor si treaz n voint nici un lucru nu poate s-l opreasc, asa si pe cel
lenes si sovitor toate pot s-l opreasc. Mucenicii si-au vrsat sngele
pentru adevr, si care este Adevrul? Hristos, si tu putina cale n-ai putut s
nu o socoti? Acelora li s-au tiat capetele pentru Hristos, Hristos pentru tine
a murit si tu pentru Dnsul soviesti. (Din vol. Mrgritarele S1antului
Ioan Gur de ur, p. 9)
255
,Dar ce zice cel Ir de minte? Pctos sunt si nu pot s vin la
biseric! Si de vreme ce esti pctos, vino la biseric, s te Iac drept. Cine
si care dintre oameni este Ir de pcate? (Din vol. Mrgritarele S1antului
Ioan Gur de ur, p. 9)
,O, ct bucurie suIleteasc! O, ct veselie! O, ct slav lui
Dumnezeu si ct Iolos suIletesc ar Ii de am vedea n toate zilele biserica
plin de crestini, cu adevrat mult bucurie am avea. (Din vol.
Mrgritarele S1antului Ioan Gur de ur, p. 80)
BISERICA (Irecventarea bisericii - Iolosul)
, . s vin cu tot dragul la Biseric, pentru ca, lund nvttur de
aici s poat sta cu vitejie mpotriva uneltirilor diavolului. (Omilii la
Facere, omilia X, III, n col. PSB, vol. 21, p. 118)
,Intr aici n biseric un om sugrumat de necazuri si de mprejurri
vitrege; tristetea i nbus suIletul; dar intrnd aici, aude ndat pe proIet
zicnd: !entru ce eti mahnit, su1lete al meu, i pentru ce te turburi?
Ndfduiete in Dumne:eu, c-L ;oi luda pe El. Mantuirea 1etei mele, Tu
eti, Dumne:eul meu (Ps., 41, 6-7), capt ndestultoare mngiere si pleac
de aici cu toat tristetea alungat din suIletul lui. Un altul este strivit de cea
mai neagr srcie si se turbur vznd c altora le curge n valuri bogtia,
c se mndresc si sunt nconjurati de mare lux. Aude si acesta pe proIet
zicnd: runc spre Domnul grifa ta i El te ;a hrni (Ps., 54, 25); si iarsi:
S nu te temi cand se imbogtete omul sau cand se inmultete sla;a casei
lui, c la moarte nu ;a lua toate (Ps., 48, 17-18). Un altul iarsi este
dusmnit si calomniat; i se pare viata un chin si nu poate gsi nicieri ajutor
omenesc. Si pe acesta l nvat Iericitul proIet ca, n niste mprejurri ca
acestea, s nu dea Iuga la ajutor omenesc, c aude si el spunndu-i-se: Ei m
cle;eteau, iar eu m rugam (Ps., 108, 3). Ai vzut unde caut ajutorul?
Ceilalti, spune unul ca acesta, ur:esc ;iclenii, calomnii i curse, dar eu
alerg la :idul cel nebiruit, la ancora cea tare, la limanul cel nein;i1orat, la
rugciune, care imi 1ace lesnicioase i uoare pe toate cele grele. Un altul
este iarsi nesocotit si dispretuit de oamenii care-l cinsteau mai nainte; este
prsit de prieteni si asta i turbur si-i zdruncin mai cu seam cugetul. Dar
si acestea, dac vrea, va auzi, venind aici, pe Iericitul proIet zicnd: !rietenii
mei i ;ecinii mei in preafma mea s-au apropiat i au sttut i cei de
aproape ai mei departe au sttut, i se sileau cei ce cutau su1letul meu, i
256
cei ce cutau mie rele griau deertciuni i ;icleuguri toat :iua cugetau
(Ps., 37, 11-13). (Omilii la Facere, omilia XXIX, I, n col. PSB, vol. 21, p.
363)
,Nu pentru aceasta venim la Biseric n Iiecare zi, numai ca s ne
ntlnim unii cu altii si apoi ca s ne desprtim, ci ca Iiecare s nvtm ceva
Iolositor, ca s plecm acas dup ce am primit doctoria pentru patima care
ne supr. N-ar Ii, oare, una din cele mai mari prostii, ca noi s cerem n
Iiecare zi copiilor nostri, care se duc la scoal, s ne spun ce-au mai nvtat
si nici nu ne gndim s-i lsm s se duc Ir Iolos si degeaba la scoal,
dac nu vedem c au vreun cstig, iar noi, oameni n toat Iirea, care venim
la aceast scoal duhovniceasc, s nu Iim mcar la Iel de silitori ca si copiii
nostri, mai ales cnd cstigul priveste mntuirea suIletului nostru? Asadar,
v rog, ca Iiecare din noi s cerceteze n Iiecare zi ce a cstigat din predica
de azi, ce a cstigat din predica de ieri, ca s nu prem c am venit aici n
zadar si Ir de Iolos. Eu n-am nici o vin dac veniti n zadar aici; mi-am
Icut datoria si n-am lsat nimic din ce puteam s Iac; dar voi dac v
suprati de cele ce spun, dac nu sunteti cu mare luare aminte, dac nu vreti
s v Iolositi de pe urma cuvintelor mele, veti Ii pricina unei mari osnde!
(Omilii la Facere, omilia XXXII, I, n col. PSB, vol. 21, p. 408)
,Si la acest sobor lum parte nu doar noi, ci si Prorocii cu Apostolii
dimpreun si - lucrul cel mai mare dintre toate - nsusi Stpnul tuturor Iisus,
st n mijlocul nostru, c El nsusi a zis: Unde sunt doi sau trei adunati intru
numele Meu, acolo sunt, in miflocul lor (Mt., 18, 20); iar dac unde sunt doi
sau trei adunati El n mijlocul lor este, cu mult mai mult acolo unde attia
brbati, attea Iemei, attia Printi, si Apostoli, si Prooroci sunt n mijloc, de
Iat. (Cele dintai omilii la Facere, cuvntul al saselea, p. 77)
,Dac cineva intr n chioscul unei parIumerii si se opreste putin,
chiar n ciuda lui, el va simti binele, va rspndi un parIum dulce si plcut;
cu att mai mult va rspndi aceast mireasm bun cel care vine la Biseric.
Cci, precum din lene se naste lene, la el din munc se naste Iorta si tria
suIletului. Chiar dac ati Ii ncrcati cu o multime de pcate, ati Ii necurati,
nu v deprtati pentru aceea de sInta noastr Biseric.
Si la ce, veti zice voi mi va Iolosi mie s stau aici, dac nu m
Iolosesc de ceea ce se nvat aici? Vai! Dac v recunoasteti pctosi, dac
v numiti neIericiti, acela nu este un cstig prea mic, aceasta nu este o Iric
ru plasat, nu este o Iric inutil; dac numai veti geme c nu practicati
ceea ce ati auzit, va veni o zi cnd veti practica. Cci este imposibil ca cel ce
257
vorbeste cu Dumnezeu si st de vorb cu El si-L ascult, s nu aib ceva
Iolositor. (Comentar la E;anghelia de la Ioan, omilia LIII, 3, p. 261)
,Voi vedeti c iubirea si arat puterea ei si virtutea n rugciuni, n
participarea la SIintele Taine si n predici. Ea este izvorul tuturor bunurilor;
dac ne atasm de ea cu zel si cu nIocare, ne vom purta bine n viata aceasta
si vom obtine mprtia care ne este Igduit. (Comentar la E;anghelia de
la Ioan, omilia LXXVIII, 4, p. 410)
,Venirea ta cu trupul aici mreste turma credinciosilor, d Iratilor
mult curaj si tragere de inim, iar pe dusmanii credintei i acoper de rusine.
Dac pseste cineva n pridvoarele acestea sIinte si vede aici, n biseric,
putin lume adunat, i se stinge si bruma de tragere de inim ce-o mai are; se
rceste, sovie, ajunge mai trndav si pleac; si asa ncetul cu ncetul, toat
lumea din biseric ajunge mai nepstoare si mai trndav. Dar dac lumea
alearg la biseric, dac se grbeste, dac se scurge din toate prtile, atunci
rvna celorlalti ajunge temei de rvn chiar pentru omul nespus de lenes si
de lstor.
Dac Ireci mereu piatr de piatr, produci scntei; si ce-i mai rece ca
piatra si mai Iierbinte ca Iocul? Cu toate acestea, Irecarea necontenit a
pietrei de piatr a nvins rceala pietrei. Dac se ntmpl asa cu piatra, apoi
cu mult mai mult se va ntmpla astIel cu suIletele, cnd se ntlnesc ntre
ele si se nclzesc de Iocul Duhului. N-ati auzit c pe vremea strbunicilor
nostri toti credinciosii erau numai o sut douzeci, dar, mai bine spus,
nainte de cei o sut douzeci, numai doisprezece, si nici acestia n-au rmas
toti, ci unul din ei a pierit, Iuda, si au Iost de toti unsprezece? Cu toate
acestea, din cei unsprezece s-au Icut o sut douzeci, din cei o sut
douzeci, trei mii, apoi cinci mii, apoi au umplut lumea toat de cunostinta
lui Dumnezeu. Pricina acestei cresteri este c niciodat nu lipseau de la
slujbele bisericesti, ci erau totdeauna unii cu altii, stnd toat ziua n biseric
si Iiind cu luare-aminte la rugciuni si la citirile din Scripturi. De aceea au
aprins Iocul acesta mare, de aceea niciodat nu s-au molesit, ci au atras la ei
lumea ntreag. (Cu;antri impotri;a anomeilor, cuv. XI, n vol. Cu;antri
impotri;a anomeilor. Ctre iudei, pp. 177-78)
,S alergm aici la Iiecare slujb bisericeasc, la Iiecare sInt
Liturghie. De te arde poIta, vei putea-o stinge cu usurint numai la vederea
acestui locas. De te mnii iute, vei adormi Iiara cu nlesnire. De te asalteaz
o alt patim, vei putea potoli tot viIorul, vei Iace vreme senin n suIletul
258
tu si vei aduce peste el pace deplin. (Cu;antri impotri;a anomeilor, cuv.
XI, n vol. Cu;antri impotri;a anomeilor. Ctre iudei, p. 179)
,Ceea ce v rugasem mai nainte v rog si acum, si nu voi nceta s v
rog: Nimic nu te ajut att la vietuire si la cugetare ca venirea aici, ca
venirea la biseric. Dup cum un pmnt ntelenit, pentru c n-are pe nimeni
care s-l ngrijeasc si s-l ude, e plin de spini si de ciulini, pe cnd pmntul
care se bucur de minile pligarilor nverzeste, nIrunzeste si ajunge ncrcat
tare de rod, tot asa si suIletul; suIletul care se bucur stropirea cuvintelor
celor dumnezeiesti nverzeste, si e ncrcat tare de rodul duhului, pe cnd
suIletul care trieste n uscciune, n nepsare si n lips de o stropire ca
aceasta, (acela) se pustieste, se slbticeste, scoate multi spini, pcatele. Iar
unde sunt spini, acolo-s balauri, serpi, scorpioni si toat puterea diavolului.
Venirea si sederea aici n biseric este temeiul tuturor bunttilor.
Cnd pleac de aici, brbatul pare sotiei sale mai cinstit, iar Iemeia,
brbatului, mai dorit. (Cu;antri impotri;a anomeilor, cuv. XII, n vol.
Cu;antri impotri;a anomeilor. Ctre iudei, p. 193)
,Dac esti pctos, intr n biseric pentru a-ti mrturisi pcatele!
Dac esti drept, intr ca s nu-ti pierzi dreptatea! Pentru amndou, biserica
este port. (Omiliile despre pocint, omilia a patra, p. 63)
,Cnd un om cade, Iiind cuprins si dobort de pcat, cnd l mustr
constiinta, amintindu-si necontenit pcatul, cnd este suIocat de tria
tristetii, cnd arde n Iiecare zi si nu gseste nici o mngiere, desi l
mngie multi, atunci, dac intr n biseric, pe nesimtite se mngie si
pleac linistit, auzind c multi sIinti au czut si s-au ridicat si au ajuns din
nou la cinstea de mai nainte. Ne rusinm de multe ori s spunem oamenilor
pcatele noastre; dar chiar dac le-am spune, mngierea lor nu ne e de mare
Iolos; dar cnd ne mngie Dumnezeu si ne atinge inima, atunci e izgonit
iute toat tristetea adus de satana. (Omiliile despre pocint, omilia a
patra, pp. 63-64)
,Aici, n biseric, mnia nu te necjeste, poIta nu te arde, invidia nu te
roade, dezndejdea nu te bntuie, dragostea de slav desart nu-ti stric
suIletul. Biserica potoleste toate aceste Iiare. Cuvintele Dumnezeiestilor
Scripturi intr ca niste descntece dumnezeiesti n suIlet prin urechi si adorm
toate aceste patimi necugetate. Ct de Iericiti sunt, dar, oamenii c pot s
aib parte de o att de mare IilosoIie, dar nu vin des la mama obsteasc a
tuturor, la Biseric! Poti, oare, s-mi spui, care ndeletnicire e de mai mare
259
trebuint dect asta? Care ntlnire e mai Iolositoare? (Cu;ant la Bote:ul
Domnului, I, n vol. !redici la srbtori imprteti i cu;antri de laud la
s1inti, pp. 33-34)
,Aici se vinde si se cumpr predicarea cuvintelor dumnezeiesti,
rugciunile printilor, binecuvntrile preotilor, ntelegerea, pacea, unirea.
Duhovnicesti sunt darurile, duhovnicesc e si pretul. (Cu;ant la In;iere, III,
n vol. !redici la srbtori imprteti i cu;antri de laud la s1inti, p.
143)
,La nunti, dup cele sapte zile, cmrile de nunt se nchid; ns aici,
n aceast cmar sInt, de vrei, poti rmne totdeauna. Mai mult, la nunti,
dup ntia sau chiar a doua lun, mireasa nu-i mai e asa de drag mirelui;
aici nu e asa, ci, cu ct trece timpul, cu att dragostea Mirelui e mai
nIlcrat, cu att mbrtisrile sunt mai nepreIcute, cu att mpreun
vietuirea e mai duhovniceasc, numai dac ducem o viat curat, dac
suntem treji. Iarsi, preIacere se petrece si cu trupurile mirilor. Dup tinerete
vine btrnetea. Aici ns n aceste cmri sIinte, dup btrnete vine
tineretea. Iar dac vrem, tineretea aceasta nu are niciodat sIrsit. Mare e
harul, dar va Ii mai mare dac vrem. (Cu;ant la In;iere, V, n vol. !redici
la srbtori imprteti i cu;antri de laud la s1inti, p. 147)
,Dup cum un mprat d ordin ca ostirile lui s se aseze n Iiecare
oras, pentru ca nu cumva barbarii s porneasc cu rzboi mpotriva oraselor,
tot asa si Dumnezeu, pentru c si n vzduhul acesta sunt draci slbateci si
barbari, dusmani ai pcii, care pornesc totdeauna cu rzboi, de aceea
Dumnezeu a pus mpotriva lor ostirile ngerilor, ca s-i doboare de ndat ce
se arat naintea lor si s ne aduc totdeauna pacea. Si ca s vezi c sunt
ngeri de pace, ascult pe diaconi care spun totdeauna cnd se roag: !e
ingerul pcii rugati-l. Vezi c sunt de Iat si ngerii si mucenicii? Pot Ii
oameni mai nenorociti dect cei ce lipsesc azi de la slujb? Pot Ii oameni
mai Iericiti ca noi, care am venit la slujb si ne bucurm de praznicul acesta-
? (Cu;ant la Inltarea Domnului, I, n vol. !redici la srbtori imprteti
i cu;antri de laud la s1inti, p. 159)
,Iubite, nu trndvi! Stai ct mai mult aici n biseric! Te supar
tristetea? Aici e alungat! Te supr grijile lumesti? Aici sunt izgonite!
Te supr patimile cele pctoase? Aici se sting! Din piat, de la teatre
si de la celelalte adunri lumesti ducem acas, cnd ne napoiem, multe
griji, multe suprri, multe boli suIletesti. Dar dac stai necontenit n
260
biseric, vei lepda negresit si pcatele pe care le-ai luat din aIar.
Dac ns Iugi si te deprtezi, pierzi Ir doar si poate si bunttile ce
le-ai dobndit din dumnezeiestile Scripturi, cci bogtia aceasta a ta se
iroseste ncetul cu ncetul din pricina adunrilor si vorbirilor lumesti.
Vreti s vedeti de sunt adevrate spusele mele? Duceti-v, dup ce
plecati de aici, s-i vedeti pe cei ce au lipsit azi de la biseric! Veti
vedea ct de mare e deosebirea dintre bucuria voastr si tristetea lor.
Nu este att de Irumoas si att de Iermectoare o mireas ce st n
camera ei de nunt, ct de Irumos si de slvit este suIletul care se duce
n biseric si rspndeste parIumurile cele duhovnicesti. Cci omul care
vine aici cu credint si cu dragoste pleac ncrcat de mii si mii de
vistierii; de deschide gura numai, umple ndat pe cei cu care st de
vorb de toat buna mireasm si de bogtie duhovniceasc; de vin peste
el mii si mii de rele, le suIer pe toate cu usurint, cci ia de aici
ndestultoare nvttur, din dumnezeiestile Scripturi, de rbdare si
IilosoIie. Si dup cum cel ce st numai pe stnc si rde de valuri, tot
astIel se ntmpl si cu cel ce ascult mereu sIintele slujbe, cu cel ce se
hrneste cu cuvintele dumnezeiesti; asezndu-se ca pe o stnc a
dreptei judecti a lucrurilor, nu este stpnit de nimic din cele
omenesti, cci s-a asezat pe sinesi mai presus de toat nvala lucrurilor
celor lumesti: pleac de la biseric, ducnd acas mii si mii de buntti,
nu numai de la predic, ci si de la rugciunile de la slujb, si de la
binecuvntarea arhiereasc, si de la adunarea cea de obste din biseric,
si de la dragostea Iratilor, culegnd si din alte nenumrate locuri mult
Iolos si mult povat suIleteasc.
Uitati-v ct binecuvntare veti dobndi voi astzi si ct
pagub vor avea aceia! Voi veti pleca lund plata mucenicilor; aceia, pe
lng Iaptul c vor Ii lipsiti de cstigul acesta, vor mai avea si o alt
pagub, cci se vor acoperi cu mult gunoi de griji din ndeletnicirile
cele neIolositoare. Dup cum cel ce primete pe pro1et in nume de
pro1et, plat de pro1et ;a primi, iar cel ce primete pe drept in nume de
drept, plat de drept ;a primi, tot astIel si cel ce primeste pe mucenic
n nume de mucenic, plat de mucenic va primi. Si pornesti la slujba
pomenirii lui, cnd te mprtsesti cu istorisirea luptelor lui pentru
credint, cnd te minunezi de cele svrsite, cnd rvnesti virtutea lui si
cnd duci si la altii Iaptele lui de vitejie. Acestea sunt darurile
mucenicilor. Asa primeste cineva pe acesti sIinti, cum i-ati primit si voi
astzi. (Cu;ant de laud la S1antul Mucenic Lucian, I, n vol. !redici
la srbtori imprteti i cu;antri de laud la s1inti, pp. 287-288)
261
,Si tu, dar, de esti pctos, nu lipsi de la biseric. Nu lipsi nici
dac esti drept, ca s-ti sune mereu n ureche cuvintele Scripturii si s
rmi drept, aducndu-ti aminte de mprtia cerurilor si de bunttile
acelea pe care le-a pregtit Dumnezeu celor ce-L iubesc pe El.
(Cu;ant la !etru postolul i Ilie !roorocul, IV, n vol. !redici la
srbtori imprteti i cu;antri de laud la s1inti, p. 558)
,,Dac tu iei parte la rugciunea Episcopului, printele nostru, si la
evlavia obsteasc, dac auzi cuvntul lui Dumnezeu, dac cu chipul acesta
dobndesti ajutorul cerului si iesi de aici narmat cu aceste arme, atunci nici
Satana nu te va putea vtma, nici vreunul dintre oamenii cei nruttiti, a
cror ocupatie este de a jigni si a cleveti pe altii. Iar dac tu Ir aceste
arme te duci de la casa ta la trg, lesne vei putea Ii biruit de toti cei ce te
pndesc. De aici vine c multe din aIacerile noastre, att private, ct si
publice, nu merg dup dorinta noastr; de aici vine c noi nu ne ngrijim
nainte de toate de suIlet si de duh, ci nesocotim ornduiala, prad treburilor
celor lumesti. De aici vine c toate merg asa pe dos si Ir de rnduial, si
domneste o conIuzie asa de mare. (Cu;ant la S1anta i Marea Marti, n vol.
Omilii la !ostul Mare., pp. 128-129)
,,Spune mie, poti tu oare trage din vreo aIacere lumeasc att de mare
Iolos, pe ct pagub ti aduce lipsirea de la Biseric? Este cu neputint de a
trage din vreo societate atta Iolos, pe ct din aceast sInt adunare. Tu
gndesti poate la sala judectii, la casa sIatului, sau la palatul mprtesc.
Este adevrat, noi aici n Biseric nu dm nimnui vrednicii si dregtorii,
comandamente ori alte asemenea; dar noi dm aici o vrednicie, care este mai
mrit dect cea mprteasc; de Iapt nu noi, ci harul lui Dumnezeu d aici
aceast vrednicie. Dar care este acea mare vrednicie pe care o primesc cei ce
vin aici? Ei se nvat a birui patimile cele nebunesti, a stpni poItele cele
pctoase, a nvinge mnia, a nbusi zavistia si a subjuga desertciunea. Un
mprat, care sade pe tronul su mpodobit cu coroan, nu este asa de mrit
la care mintea sade pe scaun, domneste peste patimile cele njosite si se
mpodobeste cu aceast putere precum cu o coroan mrit. Spune-mi, ne
Iolosesc oare porIira si hainele cele pompoase, si coroana cea nIrumusetat
cu pietre scumpe, dac suIletul este robul patimilor? Ce ne Ioloseste nou a
Ii liberi si mari, dac partea cea mai nsemnat a noastr, suIletul, suspin
ntr-o robie njositoare? Precum nu ne Ioloseste nou nimic, cnd trupul
nostru din aIar pare sntos iar nluntru l ard Irigurile, asa nu ne ajut
nou stpnirea cea pmnteasc, ba chiar nici tronul cel mprtesc, cnd
nluntru suIletul este sIsiat de poItele cele slbatice si duhul este rsturnat
262
de pe tronul stpnirii de ctre patimi, nct se grboveste de silnicia lor si
tremur de npdirile lor. Deci, pentru ca s nu ni se ntmple una ca
aceasta, de aceea alearg la noi ProIetii si Apostolii, din toate prtile, cu
SIintele Scripturi si cu ndemnurile si sItuirile lor domolesc patimile
noastre, mblnzesc slbticia poItelor noastre, ajutndu-ne a ajunge la o
domnie care este mai mrit dect o mprtie. Pentru aceasta am zis eu c
cel ce se ndeprteaz de la slujirea de Dumnezeu si se lipseste de aceste
sItuiri, singur se rneste pe sine de moarte, vtmndu-se nsusi mai mult
dect orice alt vtmare ar putea s Iie pe pmnt. Dimpotriv, cei ce vin
aici trag mai mare Iolos dect de oriunde de aiurea, precum am artat n
curgerea cuvntrii noastre. (Cu;ant la S1anta i Marea Marti, n vol.
Omilii la !ostul Mare., pp. 130-131)
,,De esti, omule, aici, (n biseric) e vreme cu cer senin si esti n port.
Nu vine logoItul s te tulbure! Nu te tulbur vechilul, nu te supr sluga cu
treburi lumesti! Nimeni nu te necjeste! Esti linistit, te desItezi de auzul
cuvintelor dumnezeiesti. Nicieri aici nu-s valuri, nicieri viIor; dimpotriv,
binecuvntare si rugciuni, cuvntare duhovniceasc si mutare la cer. Iar la
plecarea de aici, mai iei si arvuna mprtiei cerurilor. Pentru ce lasi masa
bogat de aici si te muti la lata, plin de povar? Pentru ce lasi portul, pentru
ce schimbi vremea bun cu Iurtuna? (Omilie impotri;a celor care n-au
;enit la biseric, (La inceputul Faptelor postolilor I, n vol. Omilii la
sracul La:r. Despre soart i !ro;ident.,p. 301)
,,Eu nu spun: Nu lucra apte sau :ece :ile!, ci: Imprumut-mi din :i
doar dou ceasuri, i tine pentru tine restul! Si nu-mi dati nici att! Dar, mai
bine spus, nu-mi mprumuta mie cele dou ceasuri! mprumut-ti-le tie, ca s
primesti mngierea rugciunii Printilor; ca s iesi de aici plin de
binecuvntri, ca s pleci ntrit din toate prtile, ca s iei armele cele
duhovnicesti si s ajungi nebiruit, nenIrnt de diavol. Te ntreb, este ceva
mai plcut ca sederea n biseric? De-ar trebui s stm de dimineata pn
seara, ce sIintenie! Este un loc mai Ierit ca acesta, unde-s attia Irati, unde e
Duhul SInt, unde e n mijloc Iisus si Tatl Lui? Ce alt adunare mai poti
cuta? Ce alt tribunal? Ce alt sIat? Sunt attea buntti pe mas, n
binecuvntri, n rugciuni, n Iamilia de aici, si tu te gndesti la alte
ocupatii? Ce iertare mai aveti? (Omilie impotri;a celor care n-au ;enit la
biseric, (La inceputul Faptelor postolilor I, n vol. Omilii la sracul
La:r. Despre soart i !ro;ident., p. 302)
263
,,. a ascultat pe prooroci si s-a mprtsit de binecuvntare si s-a
bucurat de nvttur si L-a rugat pe Dumnezeu pentru pcatele sale si si-a
usurat constiinta si nimic nu-l mai osndeste. (Cinci cu;antri despre na
i Samuel, cuvntul IV, n vol. Omilii i cu;antri despre educatia
copiilor., p. 60)
,Cine are mai mare dulceat dect cel ce a auzit pe Prooroci, cel ce s-
a mprtsit de binecuvntare, cel ce s-a ndulcit de nvttur, cel ce s-a
rugat lui Dumnezeu pentru pcatele sale, usurndu-si constiinta si
nemaicunoscnd nici o vin de acest Iel ntru el? (Cu;ant ctre cei ce las
slufbele bisericeti i se duc la petreceri. Cum c mult mai 1olositoare este
petrecerea in biseric decat :ba;a la teatre i mult mai dulce. Despre al
doilea cu;ant la rugciunea nei, i cum c trebuie a ne ruga adeseori in
tot locul, chiar de ;om 1i in targ, pe cale, sau in pat, n vol. Din osptul
stpanului, p. 148)
,,Nu risipi timpul n adunri neIolositoare si vtmtoare, ci abateti
drumul ctre casa lui Dumnezeu, ca si trupul si suIletul s primeasc mult
Iolos. ( aceluiai certare ctre cei ce pleac de la slufb i se duc la
hipodrom i la spectacole. semenea i cat grif se cu;ine s a;em 1at de
1ratii cstoriti, n vol. Catehe:e baptismale, p. 99)
,,Multi dintre oameni, cu ce Iel de cuvinte se hrnesc, de acelasi Iel si
dau aIar. Dac mergi la teatru si asculti cntece desIrnate, ntru totul astIel
de cuvinte vei gri ctre aproapele. Dac vii la Biseric si te vei mprtsi de
auziri duhovnicesti, asemenea ti vor Ii si graiurile. De aceea si proorocul a
zis: re;rsat-a inima mea de cu;ant bun, artndu-ne hrana mesei de care
pururea s-a mprtsit. (La cu;intele apostoleti. Din pricina des1raului
1iecare s-i aib ne;asta lui~~, n vol. Catehe:e maritale, p. 6)
,,Pe cei ce lipsesc azi nu ncetez s-i plng, iar pe cei ce sunt de Iat
s-i Iericesc, pentru c voi cei prezenti adunati comoar necheltuit si
bogtie nerisipit si avutie nepizmuit si v ntoarceti acas plini de mult
veselie. (Omilia aceluiai, rostit in biserica S1intei Irina, despre ra;na
celor pre:enti la biseric i despre uurtatea celor care lipsesc i despre
cantare, i c 1irea nu este pricin s-o opreasc pe 1emeie de a apuca pe
calea ;irtutii, n vol. Catehe:e maritale, pp. 71-72)
,,Cci numai cei care de drag vin nencetat la Biseric si au parte de
nvttura cea duhovniceasc si arat mult grij pentru mntuirea lor pot s-
264
si biruie si s-si nIrneze poItele cele rele si s priceap n adncime cum s
lucreze virtutea. (Omilia aceluiai, rostit in biserica S1intei Irina, despre
ra;na celor pre:enti la biseric i despre uurtatea celor care lipsesc i
despre cantare, i c 1irea nu este pricin s-o opreasc pe 1emeie de a apuca
pe calea ;irtutii, n vol. Catehe:e maritale, p. 74)
,Vino la Biseric si dobndeste cuvinte bune, risipeste nelegiuirile tale,
curt gndul tu, nalt mintea ta, I-te om si nger, las Iirea cea trupeasc
si ia pana cea usoar a vietii, mntuieste-te pe tine de cele vzute si te atrn
de cele nevzute, suie-te la cer, joac mpreun cu ngerii, stai de Iat la
Judecata Cea de Sus si Preanalt, las Iumul si umbra si iarba si pianjenul,
c nu stiu ce nume cuvios voi zice la micsorarea si simplitatea lucrurilor
acestei lumi. Acestea zic si nu voi nceta a le zice, vino la Biseric si Iii om,
ca s nu Iie numirea ta mincinoas c te chemi om. (Din vol. Mrgritarele
S1antului Ioan Gur de ur, p. 16)
................................................................................................................
,De ar cerceta cineva constiinta inimilor voastre, adevrat mult
liniste ar aIla nuntru, pentru c acum nici mnia, nici poIta trupeasc nu o
supr, nici zavistia nu o topeste, nici mndria nu o stric, nici desarta
mrire nu o umIl, ci toate aceste Iiare slbatice s-au smerit, pentru c le-a
adormit postirea, ascultarea SIintei Scripturi, care prin auz intrnd n inimile
Iiecruia din voi cu glas dumnezeiesc, toate patimile trupesti le-a nIrnat.
Deci pentru aceasta ct nebunie si nepricepere si ct osnd o s ai tu, care
nu vrei s vii si s te apropii de biseric, care ne este dimpreun maica
tuturor? Ce plimbare mai bun si mai de Iolos dect aceasta vei avea? Ce
unire cu oamenii o s aIli mai bun? (Din vol. Mrgritarele S1antului Ioan
Gur de ur, p. 80)
................................................................................................................
,De esti pctos, alearg la Biseric ca s-ti mrturisesti pcatele si s
iei iertarea. Iar de esti drept, alearg si tu cu smerenie ca s nu cazi din
dreptate, c Biserica este liman amndurora. (Din vol. Mrgritarele
S1antului Ioan Gur de ur, p. 147)
,les-am a 1i lepdat in casa lui Dumne:eu, decat a locui in
locaurile pctoilor (Ps., 83, 11). N-a spus: les-am s locuiesc in casa lui
Dumne:eu, nici s stau, nici s intru, ci ales-am a 1i lepdat. Mi-ar plcea,
spune psalmistul, s Iiu rnduit chiar printre cei din urm! M-as multumi,
de-ar Ii s stau chiar n pridvoarele ei! As socoti cel mai mare dar dac as Ii
numrat chiar printre cei din urm n casa Dumnezeului meu. Dragostea de
Dumnezeu l Iace bun al tu pe Stpnul obstesc! Att de puternic e
265
dragostea! Cel care iubeste nu doreste doar s-1 vad pe cel iubit, ci si casa
lui, si poarta casei lui. Nu numai poarta casei lui, ci si crarea si ulita lui. De
vede haina sau ncltmintea iubitului su, socoate c l are lng el chiar pe
acela pe care-1 iubeste. Asa erau proIetii. Pentru c nu vedeau pe
Dumnezeu, Care-i netrupesc, vedeau casa Lui, si vzndu-I casa, si
imaginau c-L au n Iat chiar pe Dumnezeu. les-am a 1i lepdat in casa
Dumne:eului meu mai mult decat a locui in locaurile pctoilor. Orice
loc, orice locas, n comparatie cu casa lui Dumnezeu, este locas de pctosi,
Iie el tribunal, Iie senat, Iie locuint omeneasc. Chiar de s-ar nlta n ele
rugciuni si cereri, totusi trebuie neaprat s Iie acolo si certuri, sIad, ocri
si sIaturi cu privire la grijile lumesti. Dar casa aceasta unde stm noi acum e
lipsit de toate acestea. De aceea acelea sunt locasuri de pctosi, iar aceasta,
cas a lui Dumnezeu. Si dup cum portul este lipsit de vnturi si de valuri si
d adpost corbiilor ce ancoreaz-n el, tot asa si casa lui Dumnezeu smulge
pe cei ce intr-n ea din grijile lumesti ca dintr-o Iurtun si le d prilej s stea
n liniste si la adpost, le d prilej s asculte cuvintele dumnezeiesti. Locul
acesta este temei de virtute, scoal de ntelepciune. Iar aceasta nu numai
atunci cnd se Iace slujb, cnd se citesc Scripturile, cnd se rosteste cuvnt
duhovnicesc de nvttur si cnd este soborul sInt al printilor, ci
totdeauna, n orice clip! Calc-i numai pragul, si ai lepdat ndat grijile
lumesti. Intr dincolo de prag, si o boare duhovniceasc ti nvluie suIletul.
Linistea de aici te umple de Irica (de Dumnezeu) si te nvat dreapta
cugetare. ti desteapt gndurile si nu te mai las s te gndesti la cele din
lume. Te mut de pe pmnt la cer. Dac atunci cnd nu e slujb este att de
mare Iolosul venirii aici, cu ct Iolos nu vor pleca de aici cei ce vin la
biseric atunci cnd proIetii necontenit strig, cnd apostolii binevestesc,
cnd Hristos este n mijloc, cnd Tatl laud cele Icute aici, cnd Duhul
SInt d tuturor bucuria Lui! Si ct pagub nu au aceia care lipsesc!
(Despre schimbarea numelor, cuv. IV, n vol. Despre schimbarea numelor.
Despre rbdare. Despre milostenie., pp. 59-60)
,Ai uitat c toate treburile ti merg mai bine dac vii s te nchini lui
Dumnezeu,
dac iei parte la slujba de aici? Ai griji lumesti! Tocmai pentru
ele vino aici, ca s atragi, prin sederea n biseric, bunvointa lui Dumnezeu
si s pleci de aici ntrit; ca s-L ai ajuttor, ca s ajungi nebiruit de demoni,
ajutat Iiind de mna cea de sus. Dac te mprtsesti cu rugciunile Prin-
tilor, dac iei parte la rugciunea de obste, dac asculti cuvintele
dumnezeiesti, dac atragi asupr-ti ajutorul lui Dumnezeu, dac pleci din
biseric asa, ntrarmat cu aceste arme, nici chiar diavolul nu-ti poate privi n
Iat si nici oamenii ri, care se strduiesc s-ti Iac ru si s te huleasc.
266
(Ctre cei ce n-au ;enit la biseric, i la cu;antul apostolic care :ice.
Dac 1lman:ete dumanul tu, d-i paine.~~, 3, n vol. Despre
schimbarea numelor. Despre rbdare. Despre milostenie., pp. 108-109)
,Nu poti cstiga de la o alt adunare, de la o alt ntrunire, ct cstigi
din slujba de aici, poti s-mi vorbesti de orice tribunal, de senat, de palatul
mprtesc chiar! Celor ce vin aici nu le ncredintm conducerea popoarelor
si a oraselor, nici comanda ostilor! Le ncredintm alt dregtorie, mai de
cinste chiar dect cea de mprat. Dar, mai bine spus, nu o ncredintm noi,
ci harul Duhului.
- ............................ Si care este acea dregtorie mai de cinste dect cea
de mprat, pe care o primesc cei care vin aici?
- nvat s-si stpneasc patimile rusinoase, s
mprteasc peste Iapta cea rea, s-si stpneasc mnia, s lepede invidia,
s calce n picioare slava desart. Nu-i att de cinstit mpratul, omul care st
pe tron mprtesc si cu cununa pe cap, ct este omul care a urcat dreapta lui
judecat pe tronul stpnirii patimilor rusinoase, care, prin nIrnarea lor, si-
a ncununat Iruntea cu o cunun mai strlucitoare dect cea de mprat! Ce
Iolos de purpur, spune-mi te rog, de haine de aur, de cunun btut-n pietre
scumpe, cnd suIletul ti este robit de patimi? Ce Iolos avem de libertate,
cnd robeste rusinos si ticlos ce-i mai de pret n
noi? Dup cum atunci cnd boala mocneste n adncul
nostru si arde toate cele dinluntru, nu avem nici un Iolos c Iata trupului nu
arde, tot asa si cu suIletul nostru: cnd este sIsiat de patimi luntrice, nu
avem nici un Iolos de dregtoria noastr nalt, nici chiar de scaunul
mprtesc, cnd mintea este dat jos de patimi, tiranic, de pe tronul
mprtesc, cnd se supune lor si tremur n Iata rzvrtirilor acestora. Ca s
nu se ntmple asa, proIetii si apostolii alearg de pretutindeni ca s ne
potoleasc patimile, ca s izgoneasc din noi toat slbticia pornirilor
nesocotite si s ne ncredinteze o dregtorie cu mult mai de cinste dect
cea mprteasc. De aceea spuneam c cei care se lipsesc de purtarea de
grij dat de Biseric primesc lovituri de moarte si suIer pagube ct nu
ndur de nicieri din alt parte, iar cei care vin la biseric au cstiguri cte
nu le pot avea nicieri n alt parte. (Ctre cei ce n-au ;enit la biseric, i
la cu;antul apostolic care :ice. Dac 1lman:ete dumanul tu, d-i
paine.~~, 3, n vol. Despre schimbarea numelor. Despre rbdare. Despre
milostenie., pp. 109-111)
267
BISERICA (despre rugciunea de acas si cea svrsit n biseric, cu preotii,
ngerii si credinciosii)
,,E adevrat, poti s te rogi si acas, dar nu te poti ruga ca n biseric,
acolo unde se aIl o asa mare multime de preoti, acolo unde urc la
Dumnezeu chemarea ntr-un glas. Cnd l chemi pe Dumnezeu de unul
singur nu esti ascultat ntocmai ca atunci cnd te rogi mpreun cu Iratii ti.
Aici este ceva mai mult: unirea n cuget, armonia glasurilor, legtura iubirii
si rugciunile preotilor. Pentru aceasta celebreaz si preotii naintea tuturor,
pentru ca rugciunile multimii care sunt mai slabe s primeasc ntrire
dintr-ale lor, astIel nct s se nalte laolalt ctre cer. (Despre
necunoaterea lui Dumne:eu, cuvntarea III, p.76)
,,Asa a scpat si Petru din nchisoare: cci se 1cea necontenit
rugciune ctre Dumne:eu pentru el, de ctre Biseric (Fapt. 12, 5).
Si de vreme ce rugciunea Bisericii i-a adus atta Iolos lui Petru si l-a
scos din nchisoare pe acel stlp, cum ti permiti s dispretuiesti puterea
acesteia, spune-mi, si ce scuz vei mai putea avea? Ascult-l pe Dumnezeu
nsusi cnd spune c este nduplecat de multimea care l cheam cu iubire.
Cci el spune, aprndu-se naintea lui Iona pentru vrejul de dovleac: Tu ti-
ai 1cut neca: pentru acest ;ref pentru care nu te-ai trudit i nici nu l-ai
crescut, iar mie cum s nu-mi 1ie mil de cetatea cea mare a Nini;ei, in care
locuiesc mai bine de o sut dou:eci de mii de brbati? (Iona 4, 10-11). Nu
Ir rost este scoas n evident multimea, ci pentru ca tu s pricepi c
rugciunea Icut laolalt are mare putere. (Despre necunoaterea lui
Dumne:eu, cuvntarea III, pp. 77-78)
,,Nu numai oamenii dau glas acelei chemri pline de cea mai adnc
cutremurare, ci si ngerii cad la picioarele Stpnului, iar arhanghelii se
roag: au si ei momentul prielnic care i sprijin n lupt, jertIa venindu-le n
ajutor.
Si dup cum oamenii taie ramuri de mslini pe care le agit naintea
mpratilor, Iolosindu-se de aceast plant pentru a readuce mila si iubirea
de oameni, la Iel si ngerii aduc atunci nainte n locul ramurilor de mslin
nsusi trupul domnesc, chemndu-l pe Domnul pentru natura omeneasc,
Iiind aproape gata s rosteasc: ne rugm pentru acetia pe care Tu Insuti i-
ai socotit ;rednici de a le ;eni inainte cu iubirea Ta pan intr-atat, incat ti-
ai o1erit propriul Tu trup, re;rsm rugminti pentru acetia, pentru care
Tu Insuti ti-ai ;rsat sangele, Te chemm pentru acetia, pentru care Tu ti-
268
ai fert1it trupul acesta. (Despre necunoaterea lui Dumne:eu, cuvntarea
III, pp. 78-79)
,Asa cum am mai spus, putem s ne rugm si acas la noi
sau n orice alt loc, dar rugciunea aceasta nu are la Iel de mult
putere ca cea Icut n biseric, mpreun cu Iratii ti si cu preotul.
Iat de ce: pentru c rugciunea laolalt cu ceilalti nseamn n plus
dragoste si Irtietate, ntrite de rugciunile preotilor. Rolul preotilor
este de a ntri prin puterea rugciunii lor rugciunile slabe ale
poporului, Icndu-le s urce la cer. (Din vol. !roblemele ;ietii,
p. 197)
,Si dac pe Pavel rugciunea multimii l-a izbvit de primejdii, cum s
nu ndjduim si noi c vom dobndi Ioloase mari de la aceast aprare?
Cnd ne rugm singuri suntem slabi, dar cnd ne adunm, ne Iacem mai tari,
mblnzind pe Dumnezeu cu rugciunea. De multe ori mpratul, trimitnd
pe cineva la moarte, nu se pleac la unul ce se roag pentru cel osndit, dar
pentru o cetate ntreag ce se roag se milostiveste, si, pe cel ce-l ducea la
locul osndirii, pentru multimea celor ce l-a rugat, l rpeste de la osnd si-l
ntoarce la viat. Asa de mare este puterea rugciunii multimii. De aceea ne
adunm toti aici, ca mai mult s plecm spre milostivire pe Dumnezeu. Cci
singuri rugndu-ne, suntem slabi, precum am zis, dar prin legtura dragostei
nduplecm pe Dumnezeu s ne dea ceea ce cerem. (Cu;ant la neluminarea
scripturii celei ;echi, la iubirea de oameni a lui Dumne:eu i cum c nu se
cu;ine a ne in;inui unii pe altii, n vol. Din osptul stpanului, p. 85)
,Totdeauna s v srguiti la slujbele bisericesti. Si poate vei zice: Ce,
oare nu pot s m rog acas? Poti cu adevrat s te rogi, dar rugciunea
aceea nu are atta putere, precum cnd se Iace cu toate mdularele sale,
adic cnd ntreg trupul Bisericii nalt rugciune cu un cuget si cu un glas.
Vrei s stii ct putere are rugciunea ce se Iace n Biseric? Petru era legat
oarecnd n temnit si nIsurat cu multe lanturi iar rugciunea se 1cea
neincetat de la Biseric pentru el (F. Ap., 12, 5) si ndat l-a izbvit pe el din
temnit. Ce poate Ii mai tare dect rugciunea aceasta, care a Iolosit pe
stlpii si turnurile Bisericii? Fiindc Pavel si Petru sunt stlpii si turnurile
Bisericii. Unuia i-au dezlegat legturile, iar celuilalt i-au deschis gura.
Si pentru ca s v arat ndoita putere a rugciunii, lsnd pe cele ce s-
au ntmplat atunci, s v aduc aminte de cele ce se Iac n Iiecare zi si anume
de rugciunea ce se Iace de popor. Dac cuiva dintre voi cei multi i se va
porunci s se roage singur pentru mntuirea episcopului, s-ar Ii lepdat,
269
zicnd c aceast sarcin este mai presus de puterea sa, dar cnd auziti toti
pe diacon poruncind si zicnd: S ne rugm pentru Episcopul, pentru
btranetele, afutorul i pentru ca drept s in;ete cu;antul ade;rului, apoi
i pentru toti cei ce sunt aici i pentru cei de pretutindeni, nu v lepdati a
mplini porunca, ci cu osrdie nltati rugciune, stiind puterea adunrii
voastre. Si cele ce se zic le stiu cei ce au nvtat tainele, iar celor chemati nu
li s-a dat voie s Iac astIel de rugciune, pentru c nc nu au ajuns la
ndrzneala aceasta. Vou vi se porunceste s Iaceti rugciune pentru lume,
pentru Biserica cea ntins pn la marginile pmntului si pentru toti
episcopii ce o ocrmuiesc, si asculti cu osrdie, mrturisind cu lucru c mare
este puterea rugciunii care se nalt ntr-un glas de popor n Biseric.
(Cu;ant la neluminarea scripturii celei ;echi, la iubirea de oameni a lui
Dumne:eu i cum c nu se cu;ine a ne in;inui unii pe altii, n vol. Din
osptul stpanului, pp. 85-87)
,C de vreme ce la oamenii cei vinovati pe care i duc s-i piard, de
se va scula toat multimea poporului s mearg la mpratul s-i cear pe
ucigasii aceia si, biruind rugciunea multora, i iart. Cu ct mai vrtos
mpratul Cel ceresc ne va drui nou iertare pcatelor pentru rugciunea
multor crestini, mai vrtos ale preotilor, c pentru aceasta ne-a dat
Dumnezeu preoti, s ajute si s ntreasc rugciunile celor slabi s se suie la
cer naintea Domnului Iisus Hristos si Dumnezeul nostru. C de vreme ce lui
Petru, mai marele Apostolilor, i-au Iolosit rugciunile Bisericii si l-au scos
din legturi, dar tu cum nu bagi seam de rugciunea celor multi si de
dezlegarea preotilor? Spune-mi! (Din vol. Mrgritarele S1antului Ioan
Gur de ur, p. 156)
BISERICA (s-i ndemnm pe cei ce nu Irecventeaz biserica, s participe la
slujbele ei)
,Ce lucru mare v cer, iubitilor? Fiecare din voi s-mi aduc napoi la
biseric un Irate, s-si dea interesul, s se osteneasc, pentru ca la
urmtoarea SInt Liturghie s ne ntlnim cu mult ndrznire, aducndu-i
lui Dumnezeu daruri, daruri mai de pret ca toate, aducnd aici suIletele celor
rtciti de la credint. De-ar trebui s Iim ocrti, s Iim rniti, sau s
suIerim orice altceva, s Iacem orice ca s-i cstigm din nou pe acesti Irati.
S suIerim n tcere cnd bolnavii acestia dau cu picioarele, ocrsc si
insult. S nu ne usture ocrrile lor.
Un singur lucru numai s dorim s vedem: nsntosirea celui care se
poart att de urt. De multe ori bolnavul sIsie pieptul doctorului; asta ns
270
nu-l Iace pe doctor s nu-l ngrijeasc pe bolnav. Nu este oare absurd ca
aceia care ngrijesc de trupuri s aib atta purtare de grij, iar noi s
trndvim cnd pier attea suIlete, noi s nu vrem s suIerim deloc cnd
Iratii nostri, mdularele noastre, putrezesc? (Ctre iudei, cuv. IV, 7, n vol.
Cu;antri impotri;a anomeilor. Ctre iudei, p. 305)
,De vezi pe Iratele tu c se pierde, de te-ar batjocuri, de te-ar ocr,
de te-ar bate, de te-ar ameninta c-i esti dusman, de ti-ar Iace orice altceva,
suIer totul cu curaj, pentru ca s cstigi mntuirea lui! De ti l-ai Icut
vrjmas, ti va Ii Dumnezeu prieten si te va rsplti cu mari buntti n ziua
cea mare a judectii. Fac Dumnezeu ca prin rugciunile sIintilor s Iie adusi
la mntuire cei rtciti, ca voi s aveti bune izbnzi la vntoarea aceasta.
(Ctre iudei, cuv. IV, 7, n vol. Cu;antri impotri;a anomeilor. Ctre iudei,
p. 306)
,ns eu adresez vorba mea nu tocmai celor absenti, ci mai vrtos
vou, care nu-i atrageti aici, nu-i opriti de la lenevirea lor si nu-i Iaceti s
vin la aceast mas mntuitoare. Cnd slugile voiesc s svrseasc o
lucrare mpreun, cheam pe toti sotii lor; voi ns cnd aveti s svrsiti o
slujb duhovniceasc Domnului Dumnezeu, slujirea cea dumnezeiasc, nu
v ngrijiti de sotii vostri la slujire, ci-i lsati a pierde acest mare cstig. Dar
dac ei nu voiesc? Va zice cineva: struieste asupr-le, nu-i lsa pn ce vor
voi ! Dac vor vedea c noi nu-i slbim, ba necontenit i zorim, vor voi si ei.
Dar toate acestea sunt numai o ndoial si o dezvinovtire de nimic. Cti
printi sunt aici care n-au cu dnsii pe copiii lor? Nu poti tu oare nici pe
copiii ti s-i aduci aici? De aici ntelegem noi c multi lipsesc din aceast
adunare nu numai pentru lenevirea lor, ci si pentru c voi nu v-ati Icut
datoria. Dac voi pn acum nu a-ti Iost rvnitori la aceasta, trebuie s Iiti cu
att mai mult de acum nainte. Fiecare s aduc, de acum, la Biseric,
mpreun cu dnsul, pe vreunul dintre cei de aproape ai si: tatl s-si aduc
Iiul, Iiul pe tatl su, brbatul pe Iemeia sa, stpnul pe sluga sa, Irate pe
Irate, prietenul pe prieten; unul s ncurajeze si s ndemne pe altul a se arta
toti aici. Ba nu numai pe prietenii nostri, ci nc si pe vrjmasii nostri s-i
invitm la aceast comun comoar de norocire. Si cnd vrjmasul va vedea
aceast grij a ta pentru mntuirea suIletului su, desigur i va trece ura
asupra ta.
Zii celui ce nu voieste s mearg la Biseric: nu te rusinezi tu oare de
jidovi, care cu asa mare strictete pzesc smbta lor si chiar naintea serii
acelei zile se opresc de orice lucru? Vineri, cnd soarele se pleac spre apus,
ei curm toate aIacerile, cumprarea si vnzarea nceteaz. Jidovii nc si
271
acum pzesc legea lor att de curat, mcar c vremea ei a trecut si mcar c
ea nu le ajut, ci mai mult i vatm; iar tu, care de la umbr ai trecut la
lumin si te-ai nvrednicit a vedea soarele drepttii, tu, care ai dreptul de
cettenie al cerului, si cruia ti s-a ncredintat adevrul, tu nu vei voi oare s
arti o rvn asa de mare ca jidovii? Numai pe o mic parte a zilei te
chemm aici si tu nu vei voi nici aceast mic parte s o ntrebuintezi spre
ascultarea cuvntului lui Dumnezeu? Spune-mi, ce iertare poti tu ndjdui?
Cu ce poti tu oare s te dezvinovtesti temeinic si cuviincios? Este cu
neputint, asa cum este cu neputint ca cineva, Iiind att de lenes si usuratic
de minte, s dobndeasc iertare, chiar de ar Iptui el mii de treburi si isprvi
pmntesti. Nu stii tu c, dac vei veni aici si te vei ruga lui Dumnezeu,
atunci treburile tale vor merge mai bine? Tu ai multe griji vremelnice !
Tocmai de aceea vino aici, pentru ca prin prtsia ta la aceast adunare s
cstigi ajutorul lui Dumnezeu si, linistindu-te, iarsi s te duci de aici. Tu vei
cstiga atunci pe Dumnezeu ntru ajutorul tu si, sustinut de mna cea
cereasc, nu vei mai Ii biruit de duhurile cele rele. (Cu;ant la S1anta i
Marea Marti, n vol. Omilii la !ostul Mare., pp. 126-128)
,,. s nu veniti aici n zadar si Ir road, ci precum eu de multe ori
v-am rugat, si nu voi nceta de a v ruga, puneti toat rvna voastr, spre a-i
aduce aici pe Iratii vostri; ndemnati pe cei rtciti si dati-le sIat bun, nu
numai cu cuvintele, ci si cu Iapta, c nvtarea prin Iapte este cea mai
puternic. Chiar de nu ai vorbi, dar dac la iesirea ta din Biseric vei arta
celor ce au rmas aIar, prin aerul tu, prin cutarea ta, prin glas, prin mers
si prin toat Iiinta ta, Iolosul ce ai cstigat de la Biseric, chiar aceasta este
de ajuns, spre a-i sItui si ndemna si pe dnsii s vin la Biseric. Adic noi
trebuie s iesim din Biseric, asa cum am iesi din locul cel mai sInt, asa
cum am iesi chiar din cer, mai ndreptati, mai ntelepti, mai seriosi si mai
legiuiti n toate cuvintele si Iaptele noastre. Cnd Iemeia pe brbat, tatl pe
Iiu, Iiul pe tat, sluga pe stpn, prietenul pe prieten si vrjmasul pe vrjmas
se vd astIel iesind din Biseric, atunci toti trebuie s recunoasc de ce mare
Iolos ne-am mprtsit noi aici; ei trebuie s recunoasc Iolosul acesta, cnd
vor vedea c noi ne-am Icut mai blnzi, mai rbdtori si mai cucernici.
Gndeste numai la ce taine ai Iost de Iat n Biseric, c tu aici ai Iost
n ceata SeraIimilor, ai Iost n rndul cettenilor cerului, ai cntat cu ngerii,
ai vorbit cu Domnul ntru rugciune si te-ai unit cu Hristos. Dac noi nsine
suntem ntr-o ntocmire dreapt, nu avem nevoie de vorbe multe ca s
ndemnm a veni la Biseric pe cei ce lipsesc, ci mai vrtos ei vor pricepe,
din Iolosul cel mare de care ne-am mprtsit, pierderea pe care ei au suIerit-
o, iar pe viitor se vor grbi a veni si ei la Biseric, ca s se mprtseasc la
272
rndul lor de acest Iolos. Cnd ei chiar din cele ale voastre din aIar vor
vedea Irumusetea suIletului vostru, ei de ar Ii orict de nesimtitori, totusi
desigur se vor aprinde de dorul unei asemenea Irumuseti. De aceea noi s
mpodobim omul nostru cel dinluntru, iar ceea ce am auzit aici n Biseric,
n aIar de ea s le punem n lucrare ! Precum lupttorul d dovad la
svrsirea luptei de cele ce a nvtat n scoala de gimnastic, asa si noi n
aIacerile vietii trebuie s artm cele ce am nvtat aici n Biseric. (Cu;ant
la S1anta i Marea Marti, n vol. Omilii la !ostul Mare., pp. 133-135)
,,Nu stii c sunt psri care ademenesc la sine pe altele? Asa s Iacem
si noi, cci cum ne vom putea noi oare dezvinovti, cnd animale
necuvnttoare ademenesc la sine pe altele de Ielul lor, iar noi, care suntem
nzestrati cu minte si cu judecat, s neglijm oare o astIel de prinsoare? De
aceea eu v zic: mergeti pe la casele conIratilor vostri, aduceti-i cu voi la
maica noastr cea obsteasc, la Biseric. Nu este de ajuns s auzim, trebuie
s si Iacem. Ba nc ne atragem o pedeaps mai mare, cnd noi mcar c de-
a pururea auzim sItuirile, dar nu Iacem ce se zice. (Cu;ant la S1anta i
Marea Marti, n vol. Omilii la !ostul Mare., p. 132)
,ngrijiti-v de Iratii vostri, aduceti-i ncoace, chemati-i! Stiu c
adesea ati Icut aceasta! Dar nu este de ajuns s-o Ii Icut de multe ori!
Trebuie s-o Iaceti pn ce i veti ndupleca si i veti aduce aici! Stiu c i-ati
suprat, c adeseori ati Iost socotiti ca mpovrtori, si nu i-ati nduplecat. Si
asta v-a stins zelul. Dar s v mngie Pavel, care spune: Dragostea toate le
ndfduiete, toate le crede, dragostea nu cade niciodat. Tu I-ti datoria!
Vei avea de la Dumnezeu plat, chiar dac acela nu primeste vindecarea ta!
Dac arunci semintele n pmnt si nu dau rod, pleci cu minile goale. Cu
suIletul nu-i asa! Tu arunc n suIlet nvttura! Vei Ii rspltit n mod
deplin, chiar dac nu-l convingi cu spusele tale! Si vei avea atta plat ct
ai avea de te-ar Ii ascultat! Dumnezeu nu Se uit numai la sIrsitul
lucrurilor, ci si la gndul cu care Iacem un lucru. Asa obisnuieste Dumnezeu
s hotrasc rsplata! V rog s Iaceti si voi ce Iac aceia care se dau n vnt
dup cursele de cai.
- Ce Iac aceia?
- Se nteleg ntre ei de cu seara ca s se ntlneasc n zori la casa unuia
dintre ei, hotrsc locuri de ntlnire, se adun toti la un loc ca s se duc cu
mai mult plcere la acea priveliste drceasc.
Dup cum aceia lucreaz cu rvn mpotriva suIletului lor si se trag
unul pe altul n jos, tot asa si voi purtati de grij suIletelor voastre, lucrati
Iiecare la mntuirea celuilalt. Cnd e zi de slujb, du-te la casa Iratelui tu,
273
asteapt-1 aIar n poart, iar cnd iese din cas, pune mna pe el. De-l
cheam mii si mii de treburi, nu-l lsa. Nu-i ngdui s se apuce de vreo
treab nainte de a-l duce la biseric si nainte de a-l convinge s stea la toat
slujba. De se ncptneaz, de se mpotriveste, de-ti spune c are mii si mii
de treburi, nu te lsa convins, nu te lsa nduplecat! Spune-i, nvat-1 c i
vor merge mai bine si celelalte lucruri de se va ndeletnici cu ele dup ce s-a
terminat slujba, dup ce a luat parte la rugciunile din biseric, dup ce s-a
bucurat de binecuvntrile printilor. Leag-l cu aceste cuvinte, si chiar cu
mult mai multe dect acestea! Du-l astIel la aceast sInt Mas, ca s ai
ndoit plat, att pentru venirea ta la biseric, ct si pentru venirea lui! Dac
vom pune atta rvn si atta zel pentru vnarea celor nepstori, i vom
mntui negresit, necontenitul nostru ndemn i va rusina si-i va Iace s-si
lase deoparte nepsarea, de-ar Ii ei de mii si mii de ori mai nepstori,
slbatici si nerusinati. De-ar Ii ei de mii si mii de ori mai Ir de rusine, nu
sunt mai ri dect judectorul care pe Dumnezeu nu-L cunostea si de oameni
nu se rusina (Luca 18, 2-5). Si totusi, struinta necontenit a unei vduve l-a
nduplecat pe un om att de crud si att de slbatic, pe un om tare ca Iierul si
ca diamantul. Ce iertare mai putem merita noi, dac o vduv a putut s
nduplece si s conving pe un judector crud, care nici de Dumnezeu nu se
temea, nici de oameni nu se rusina, s-i Iac dreptate, iar noi nu putem s-i
atragem pe Iratii nostri, care-s cu mult mai blnzi si mai msurati dect acel
judector, cnd i sItuim spre binele lor?
Acestea vi le-am spus de multe ori, si n-am s ncetez s le spun pn
ce nu i voi vedea sntosi pe cei bolnavi. n Iiecare zi i voi cuta n
biseric, pn ce voi putea, prin rvna voastr, s-i gsesc. V rog, dar, si pe
voi s-i cutati pe cei nepstori, cu aceeasi durere cu care v griesc acestea
acum, cu aceeasi mhnire. Nu numai mie, ci si vou v-a poruncit Pavel s v
ngrijiti de mdularele voastre. Indemnati-;, spune Pavel, unul pe altul cu
aceste cu;inte, precum o i 1aceti (I Tes., 5, 11) si iarsi: :iditi-; unul pe
altul (I Tes., 5, 11). C mare este rsplata celor ce se ngrijesc de Iratii lor, si
cumplit pedeapsa celor ce stau nepstori si dispretuiesc mntuirea Iratilor
lor. (Despre schimbarea numelor, cuv. IV, n vol. Despre schimbarea
numelor. Despre rbdare. Despre milostenie., pp. 62-64)
,Dup cum se pare, n-am Iolosit nimic de pe urma lungii cuvntri
rostite mai nainte despre dragostea Iat de slujbele bisericesti; c iarsi ne e
biserica goal de Iii. Pentru aceasta sunt nevoit s par iarsi mpovrtor si
aspru, mustrnd pe cei de Iat si nvinuind pe cei absenti. Pe aceia pentru c
n-au scpat de trndvie, iar pe voi pentru c n-ati venit n ajutorul mntuirii
Iratilor vostri. Sunt nevoit s par asa de aspru si mpovrtor, ns nu m
274
apr pe mine, nici averile mele, ci pe voi si mntuirea voastr, care pentru
mine e mai presus de orice. (Ctre cei ce n-au ;enit la biseric, i la
cu;antul apostolic care :ice. Dac 1lman:ete dumanul tu, d-i
paine.~~, 1, n vol. Despre schimbarea numelor. Despre rbdare. Despre
milostenie., p. 102)
,Lumina nu lumineaz siesi, ci celor ce sunt n ntuneric. Si tu esti
lumin nu ca s te bucuri singur de lumin, ci ca s aduci la lumin pe cel
rtcit. Ce Iolos de lumin, dac nu lumineaz celui ce st n ntuneric? Ce
Iolos de la crestin, dac nu cstig pe nimeni si nu-l aduce la virtute? La Iel
este si cu sarea: ea nu se conserv doar pe ea singur, ci pstreaz si bucatele
care se stric si nu le las s putrezeasc si s piar. Tot asa si tu, pentru c
te-a Icut Dumnezeu sare duhovniceasc, pstreaz, sreaz mdularele care
se stric, adic pe Iratii ti cei trndavi si nepstori, scap-i de trndvie, ca
de puroi, si uneste-i cu cellalt trup (sntos) al Bisericii. De aceea te-a
numit si aluat. C si aluatul nu se plmdeste pe el nsusi, ci buctica cea
mic si nensemnat dospeste Irmnttura cea mare si mult. Tot asa si voi.
Sunteti putini la numr, dar multi prin credinta si rvna voastr de
Dumnezeu. Dup cum aluatul nu-i Ir putere din pricina putinttii, ci
biruie datorit cldurii din el si a puterii nsusirii lui, tot asa si voi, dac
voiti, puteti Iace pe multi s aib aceeasi rvn ca si voi. (Ctre cei ce n-au
;enit la biseric, i la cu;antul apostolic care :ice. Dac 1lman:ete
dumanul tu, d-i paine.~~, 2, n vol. Despre schimbarea numelor.
Despre rbdare. Despre milostenie., p. 105)
,Cti printi nu sunt aici, si nu-i au alturi pe Iiii lor? Le era, oare,
greu s-i aduc aici pe copiii lor? Nu! Deci, este lmurit c aceia nu vin la
biseric nu doar din trndvia lor, ci si din nepsarea voastr. Dac nu v-ati
trezit nc, treziti-v acum! S vin Iiecare la biseric aducnd cte un
membru din Iamilia lui. Tatl s vin cu Iiul lui, Iiul cu tatl, sotii cu sotiile,
sotiile cu sotii, stpnul cu sluga, Iratele cu Iratele, prietenul cu prietenul. S
se ndemne unii pe altii si s porneasc mpreun spre adunarea de aici. Dar,
mai bine spus, chemm la aceast comoar obsteasc de buntti nu numai
pe prieteni, ci si pe dusmani. Dusmanul va pune n mod sigur capt urii cnd
va vedea c-i porti de grij. Grieste-i asa: Nu-ti este ruine de iudei, nu
roeti cand ii ;e:i cu cat grif p:esc sambta, c de cu seara incetea:
orice lucru? Jinerea, cand ;d c soarele inclin spre apus, nu mai incheie
a1aceri, inchid pr;liile, iar de a cumprat cine;a de la ei :iua un lucru i
;ine pe sear s-l plteasc, nu ;or s primeasc banii. Dar pentru ce
;orbesc eu de pretul mr1urilor ;andute i de incheierea de a1aceri? De-ar 1i
275
;orba s catige o comoar, pre1er s piard catigul decat s calce legea.
Iudeii p:esc Legea cu atata s1intenie, iar aceasta, cand a trecut ;remea
Legii, i o p:esc 1r s aib ;reun 1olos, ba, dimpotri;, ii i ;atm, iar
tu, care eti mai presus de umbr, care ai 1ost in;rednicit s ;e:i Soarele
drepttii, care trebuie s duci ;ietuirea cea cereasc, cruia ti s-a
incredintat ade;rul, tu nu arti nici atata ra;n cat ei, care struie inc in
rutate? Eti chemat aici pentru putin timp, i nu ;rei s-l cheltuieti nici pe
acesta cu ascultarea dumne:eietilor cu;inte? Te intreb, ce iertare mai poti
a;ea? Ce cu;ant de aprare, binecu;antat i drept poti spune? Nu poate, nu
poate avea iertare un om att de nepstor si trndav, chiar de-ar spune c-i
prins de mii si mii de griji lumesti. (Ctre cei ce n-au ;enit la biseric, i la
cu;antul apostolic care :ice. Dac 1lman:ete dumanul tu, d-i
paine.~~, 3, n vol. Despre schimbarea numelor. Despre rbdare. Despre
milostenie., p. 108)
,Dup cum au artat si cuvintele de mai nainte. Nu te arta inaintea
Domnului cu mana goal (Ies., 23, 15), spunea Legea. Cu alte cuvinte, s nu
vii naintea Domnului Ir jertIe. Iar dac n casa Domnului nu trebuie s
intri Ir jertIe, cu att mai mult nu trebuie s vii la biseric Ir de Irati.
JertIa cea mai bun si prinosul cel mai bun este ca, atunci cnd vii la
biseric, s aduci cu tine un suIlet. Uitati-v la porumbeii dresati cum ies si
vneaz alti porumbei. Asa s Iacem si noi. Ce scuz mai putem avea cnd
animalele necuvnttoare pot vna animale asemenea lor, iar noi, oamenii
cinstiti cu grai si cu atta ntelepciune, dispretuim un astIel de vnat?
(Ctre cei ce n-au ;enit la biseric, i la cu;antul apostolic care :ice.
Dac 1lman:ete dumanul tu, d-i paine.~~, 4, n vol. Despre
schimbarea numelor. Despre rbdare. Despre milostenie., p. 111)
,Deci, ca s nu venim n zadar la biseric, v rog, asa cum v-am rugat
adeseori, si nu voi nceta s v rog, s-i aduceti aici pe Iratii vostri, s-i
ndemnati pe cei rtciti si s-i sItuiti nu numai cu cuvntul, ci si cu Iapta.
Mai mare-i nvttura cu Iapta, cu viata. De n-ai spune nimic la iesirea din
biseric, sunt de ajuns, pentru nvtarea si sItuirea celor care n-au venit la
biseric, numai nItisarea ta, privirea ta, glasul tu, mersul tu si toat
purtarea ta, care arat cstigul ce l-ai luat cnd ai plecat de aici. C asa
trebuie s plecm de aici, ca din niste locuri n care nu ptrund muritorii! Ca
si cum am cobor chiar din ceruri, msurati, ntelepti, cu bun rnduial n
toate, si n cuvnt, si n Iapt. S ia toti cunostint de Iolosul ce l-am avut n
biseric. Sotia, de la sotul pe care-l vede venind de la biseric, tatl de la Iiu,
Iiul de la tat, robul de la stpn, prietenul de la prieten, dusmanul de la
276
dusman. Si vor lua cunostint dac ne vor vedea c am ajuns mai buni, mai
ntelepti, mai evlaviosi. Gndeste-te la ce tain ai luat parte tu, cel ce ai Iost
initiat! Gndeste-te cu cine ai nltat cntarea aceea de laud, cu cine ai
strigat: S1inte Dumne:eule! nvat-i pe cei din aIar c ai dntuit cu
seraIimii, c petreci cu poporul cel de sus, c ai Iost nscris n corul ngerilor,
c ai vorbit cu Stpnul, c ai Iost mpreun cu Hristos. Dac ne rnduim asa
viata, la iesirea din biseric nu mai avem nevoie de cuvnt ctre cei ce au
lipsit de la biseric. Folosul zugrvit pe Iata voastr i va Iace s simt
paguba lor si vor alerga repede s se bucure si ei de acelasi cstig. Vznd
Irumusetea suIletului vostru strlucind din toate simtirile voastre, se vor
ndrgosti de Irumusetea voastr, orict ar Ii de trndavi. Dac Irumusetea
trupului ntraripeaz pe privitori, apoi cu mult mai mult Irumusetea
suIletului poate destepta pe cel ce o priveste, si-l poate ndemna spre acelasi
zel. S mpodobim dar omul nostru cel luntric, aducndu-ne aminte si aIar
de cele grite aici. Acolo este mai cu seam locul s-ti amintesti de ele!
Dup cum un atlet arat n stadion ce a nvtat n scoal, tot asa si noi trebuie
s artm n lume ce am auzit aici. (Ctre cei ce n-au ;enit la biseric, i la
cu;antul apostolic care :ice. Dac 1lman:ete dumanul tu, d-i
paine.~~, 4, n vol. Despre schimbarea numelor. Despre rbdare. Despre
milostenie., pp. 112-113)
BISERICA (pregtirea pentru a merge la biseric)
,Vd c multi au un astIel de obicei n biseric; se srguiesc s vin la
biseric cu haine curate, cu minile splate; dar ca s se nItiseze cu suIletul
curat naintea lui Dumnezeu nu suIl nimeni vreun cuvnt! Si spun lucrul
acesta nu ca s v opresc s v splati minile sau gura, ci c vreau s v
splati asa cum se cuvine, nu numai cu ap, ci, n loc de ap, cu virtuti. Gura
se murdreste cu deIimri, blasIemii, ocri, cuvinte pline de mnie, cuvinte
de rusine, rs si glume. Dac te stii c nu rostesti nici una din acestea, nici nu
esti murdrit cu aceast murdrie, ndrzneste de vino la biseric; dar dac
te-ai ntinat de nenumrate ori cu aceste pete, pentru ce te ostenesti degeaba
cltindu-ti limba cu ap, dar purtnd pe ea aceast murdrie vtmtoare si
ucigtoare?
Spune-mi, dac ai avea n mini murdrie omeneasc si noroi, ai
ndrzni, oare, s te rogi? Nicidecum! Si totusi nici una nu-i vtmtoare, pe
cnd acelea sunt pierztoare. Pentru ce, dar, n cele indiIerente esti evlavios,
iar n cele oprite, Ir nici o grij?
- Ce vrei s spui? as putea Ii ntrebat. Nu trebuie s m rog?
- Trebuie, dar nu murdar, nici cu un astIel de noroi pe tine.
277
- Dar dac m murdresc, ce s Iac?
- Curteste-te!
- Cum, n ce chip?
- Plnge, suspin, d milostenii, cere-ti iertare de la cel pe care l-ai
suprat, mpac-te cu el, curteste-ti limba, ca s nu mnii mai mult pe
Dumnezeu. (Omilii la Matei, omilia LI, IV, n col. PSB, vol. 23, p. 595)
,ntr-adevr, dac venim cu credint, l vom vedea negresit asezat n
iesle; cci masa aceasta tine locul ieslei. C si pe aceasta se va aseza Trupul
Stpnului, nu nIsat ca atunci, ci nIsurat de jur-mprejur de Duhul. Cei
initiati stiu ce vreau s spun. Magii s-au nchinat numai; tie, de te apropii cu
constiinta curat, ti vom ngdui s-L si iei si s pleci acas. Apropie-te si
tu, aducnd daruri, nu ca aceia, ci daruri cu mult mai cinstite! Au adus aceia
aur? Adu si tu curtenie suIleteasc si trupeasc si virtute! Au adus aceia
tmie? Adu si tu rugciuni curate, tmierile cele duhovnicesti si
milostenie! Dac te apropii cu aceste daruri, te vei bucura n toat voia de
aceast SInt Mas! (Cu;antri impotri;a anomeilor, cuv. VI, n vol.
Cu;antri impotri;a anomeilor. Ctre iudei, p. 100)
,Cnd intrm n biseric, s intrm cum se cuvine lui Dumnezeu. S
nu avem n suIlet dor de rzbunare, ca nu cumva rugndu-ne, cnd spunem:
Iart-ne nou, precum i noi iertm greitilor notri (Matei 6, 12), s ne
rugm mpotriva noastr. nIricostoare sunt cuvintele acestea! Cel ce le
rosteste, aproape c strig asa lui Dumnezeu: m iertat, Stpane, iart-m'
m de:legat, de:leag-m' Le-am lsat, las-mi-le' Dac le-am tinut, tine-
mi-le' Dac n-am iertat ;ecinului pcatele lui, nu mi le ierta nici Tu pe ale
mele. Cu msura cu care am msurat, msoar-mi i Tu mie' (Omiliile
despre pocint, omilia a noua, pp. 179-180)
,Cnd intrm n biseric, s intrm cum se cuvine. S nu avem n
suIlet dor de rzbunare, ca nu cumva rugndu-ne cnd spunem: Iart-ne
nou, precum i noi iertm greitilor notri (Matei VI, 12), s ne rugm
mpotriva noastr. nIricostoare sunt cuvintele acestea! Cel ce le rosteste,
aproape c strig asa lui Dumnezeu: m iertat, Stpane, iart-m' m
de:legat, de:leag-m' Le-am lsat, las-mi-le' Dac le-am tinut, tine-mi-
le' Dac n-am iertat ;ecinului pcatele lui, nu mi le ierta nici Tu pe ale
mele. Cu msura cu care am msurat, msoar-mi i Tu mie' (Omilie
despre pocint i despre cei ce pleac de la S1anta Liturghie..., n vol. Din
osptul stpanului, p. 188)
278
,Cnd venim la biseric, s venim cum i place lui Dumnezeu, s nu
avem pizm n suIletul nostru, ca nu cumva rugndu-ne s ne blestemm pe
noi, zicnd: iart-ne nou precum i noi iertm greitilor notri. Cu
adevrat, nIricostor este acest cuvnt si ca si cum am zice, cel ce zice acest
cuvnt, asa grieste ctre Dumnezeu: O, Stpanul meu, lsat-am eu, lai i
tu, de:legat-am, de:leag, iertat-am, iart, iar de am tinut eu, tine, de n-am
de:legat greelile ;ecinului meu, nici Tu s nu de:legi greelile mele, dup
msura cu care am msurat s mi se msoare. Aceasta gnditi si v aduceti
aminte de ziua cea nIricostoare si puneti n mintea voastr Iocul acela si
muncile acelea nIricostoare, s ne ntoarcem din calea noastr cea
rtcitoare, c vine ceasul n care se stric rnduiala acestei lumi si nu va
mai putea aIla nimeni vreme s se nevoiasc, nu va aIla cstig dup aceast
lume. (Din vol. Mrgritarele S1antului Ioan Gur de ur, p. 106)
BISERICA (despre darurile ce trebuie aduse la biseric)
,S nu cutm, dar, s druim bisericii vase sIinte de aur, ci s cutm
ca ele s Iie si din munc cinstit. Munca aceasta cinstit, n care nu intr
nici jaIul, nici Iurtul, este mai de pret dect aurul din potirul druit! Biserica
nu-i un loc unde se adun vase de aur si de argint, ci un loc de adunare a
ngerilor; de aceea trebuie s aducem la biseric suIletele noastre. Dumnezeu
Se apropie de darurile noastre de aur numai dac si suIletul nostru este de
aur. Nu era de argint masa aceea de la Cina cea de Tain, nici nu era de aur
potirul din care a dat Hristos ucenicilor sngele Su! Dar toate erau de pret,
toate nIricostoare, pentru c erau pline de SIntul Duh. (Omilii la Matei,
omilia L, III, n col. PSB, vol. 23, pp. 583-584)
,Dar Dumnezeu nu Se uit la natura darurilor, ci la gndul celui ce
aduce darurile. Asa judec Dumnezeu darurile. S-a uitat la Abel si apoi la
darurile lui. S-a uitat la Cain i apoi S-a intors de la fert1ele lui (Fac., 4, 5).
S-a uitat la Cain, dar la jertIele lui nu S-a uitat. (Ctre iudei, cuv. I, 7, n
vol. Cu;antri impotri;a anomeilor. Ctre iudei, p. 258)
,,Legea lui Moise a zis: S nu te arti inaintea Domnului
Dumne:eului tu deert (Ies. 23, 15). Deci, dac Ir de jertI nici la templul
Vechiului Testament nu se putea merge, cu att mai mult trebuie a aduce cu
sine jertI, cnd cineva se adun cu Iratii si la slujirea cea de Dumnezeu cea
crestineasc. Iar jertIa. Pe care cineva trebuie s o aduc cu sine, este mai
mrit si mai nobil dect aceea din legea veche, cci aici omul are s aduc
279
jertI lui Dumnezeu propriul su suIlet. (Cu;ant la S1anta i Marea Marti,
n vol. Omilii la !ostul Mare., pp. 131-132)
BISERICA (atitudinea n biseric)
,C si pentru asta v chemm des la biseric, nu ca s intrati numai, ci
ca s si culegeti roade de pe urma venirii aici. Dac veniti regulat, dar nu
plecati de aici cu roade, nu veti avea nici un Iolos, nici de venirea la biseric
si nici de sederea n biseric. Dac vedem pe copiii nostri c nu nvat nimic
de la nvttorii la care i-am trimis, tinem de ru pe nvttori si trimitem
copiii la alti nvttori, ce cuvnt de aprare mai putem avea cnd nu ne
ngrijim de virtute nici att ct ne ngrijim de cele pmntesti, cnd
totdeauna ne ntoarcem de la biseric cu tblitele goale? Si totusi aici n
biseric avem nvttori mai multi si mai buni! La Iiecare slujb v dm ca
nvttori pe proIeti, pe apostoli, pe patriarhi si pe toti dreptii. Si nici asa nu
Iolositi ceva! Ci, dac bombniti doi sau trei psalmi, iar rugciunile
obisnuite le spuneti la ntmplare si cum se nimereste, plecati acas socotind
c asta-i de ajuns pentru mntuirea voastr. N-ati auzit pe proIetul care
spune, dar, mai bine spus, pe Dumnezeu, Care grieste prin proIet, ca
poporul acesta cu bu:ele M cinstete, dar inima lor este departe de Mine?
(Isaia 29, 13). Ca Dumnezeu s nu ne spun tot asa si nou, sterge literele,
dar, mai bine spus, zgrieturile, pe care diavolul le-a ntiprit n suIletul tu
si ad-mi mie inima ta curtit de toate grijile lumesti, ca s pot nscrie pe ea
cele ce vreau n toat libertatea. Acum, cnd m uit n inima ta, nu vd
altceva dect scrisul diavolului: jaIuri, lcomie, invidie, clevetire. De aceea
cnd iau n mini tblitele suIletelor voastre, nici nu pot s le citesc, c nu
gsesc pe ele cuvintele pe care duminica trecut v-am lsat s vi le scrieti, ci
altele n locul acelora, nensemnate si urte. (Omilii la Matei, omilia XI,
VII, n col. PSB, vol. 23, pp. 141-142)
,Si suntem vrednici de cea mai grea pedeaps, dac nu pentru alt
pcat, apoi pentru nepsarea ce-o artm ct stm aici n biseric. Da, n
timp ce proIetii psalmodiaz, apostolii cnt si Dumnezeu ne vorbeste,
mintea noastr umbl pe aIar si aducem aici n biseric toat zarva
treburilor lumesti. Nu pstrm, n timp ce se citesc legile lui Dumnezeu, nici
atta liniste, atta tcere, ct tcere pstreaz spectatorii n teatre cnd se
citesc scrisorile mpratului. n teatre, cnd se citesc aceste scrisori, se scoal
toat lumea n picioare: consulii, preIectii, senatul si poporul; toti ascult n
liniste spusele mpratului; dac n mijlocul acestei tceri adnci ar sri
cineva si ar ncepe s strige, Iapta lui ar Ii socotit o insult adus
280
mpratului si i s-ar da cea mai crunt pedeaps. (.) Din pricina asta nu
suntem chemati numai noi oamenii si toti cei de pe pmnt s ludm, ci si
ngerii si arhanghelii si popoarele cerurilor, zicnd cu psalmistul:
Binecu;antati pe Domnul toate lucrurile lui (Ps. 102, 93). (Omilii la Matei,
omilia XIX, IX, n col. PSB, vol. 23, p. 259)
,C si n biseric preotul d pace; iar preotul tine locul lui Hristos si
trebuie s-l primim cu toat dragostea n inima noastr, nainte de a ne
mprtsi. Dac este dureros s nu te mprtsesti, apoi cu ct mai dureros
este s alungi din inima ta pe cel care-ti spune: !ace' Pentru tine st preotul
n biseric, pentru tine st cel ce predic, muncindu-se si trudindu-se. Ce
cuvnt de aprare vei avea cnd nu primesti nici cuvintele preotului mcar?
Biserica este casa de obste a tuturora; iar noi, care tinem locul apostolilor,
intrm dup ce ati intrat voi mai nti. De aceea, dup legea pus de Hristos
apostolilor, ndat ce intrm n biseric, spunem tuturora, ndeobste: !ace'
Nimeni, dar, s nu Iie trndav, nimeni s nu se uite pe sus cnd intr n
biseric preotii si predicatorii! C nu le va Ii mic pedeapsa pentru o purtare
ca aceasta! As vrea mai degrab s Iiu dispretuit de nenumrate ori atunci
cnd intru n casa unuia din voi, dect s nu Iiu ascultat, aici n biseric,
atunci cnd vorbesc. Dispretul acesta este pentru mine mai dureros dect
cellalt, pentru c si casa aceasta este mai de pret. (Omilii la Matei, omilia
XXXII, VI, n col. PSB, vol. 23, p. 401)
,Primiti-m cu dragoste cel putin aici, cnd intru n biseric. Cnd
spun !ace ;ou si voi rspundeti: Si duhului tu', s nu o spuneti numai cu
glasul, ci si cu suIletul; nu numai cu gura, ci si cu inima. Dac aici tu zici:
!ace i duhului tu, dar aIar te rzboiesti cu mine, scuipndu-m si
brIindu-m, acoperindu-m pe din dos cu ocri, ce Iel de pace e asta? Eu,
chiar dac te tin de ru de nenumrate ori, ti spun: !ace, cu inim curat, cu
gnd curat si nu pot spune de tine vreodat ceva ru; am inim de tat. Dac,
te cert uneori, o Iac cu mare grij; dar dac tu m musti pe ascuns si nu m
primesti n casa Domnului, m tem s nu-mi mresti iarsi tristetea; nu
pentru c m-ai ocrit, nici pentru c m-ai scos din suIletul tu, ci pentru c ai
ndeprtat pacea si ai atras asupr-ti acea cumplit osnda. Chiar dac nu-mi
voi scutura praIul de pe picioarele mele, chiar dac nu v voi ntoarce
spatele, totusi amenintarea Domnului rmne neclintit. (Omilii la Matei,
omilia XXXII, VI, n col. PSB, vol. 23, p. 402)
,Pe vremea apostolilor, casele erau biserici; acum biserica a ajuns
cas; pe atunci nimic lumesc nu se gria n cas; acum nimic duhovnicesc nu
281
se grieste n biseric; chiar aici, n biseric, ati adus piata. Dumnezeu v
grieste, dar voi, n loc s ascultati n tcere cele spuse, ati schimbat lucrurile
si vorbiti de cu totul altceva. Si de-ati vorbi de treburile voastre! Dar nu,
vorbiti si auziti cuvinte ce nu se cuvin! De asta plng si nu voi nceta a
plnge. (Omilii la Matei, omilia XXXII, VII, n col. PSB, vol. 23, pp. 402-
403)
,Multi oameni vin la biseric ca s se uite dup Iemei Irumoase; altii
ca s vad care copii sunt mai Irumosi si mai bine Icuti la trup. Nu e de
mirare, oare, c nu-i trsneste Dumnezeu, c nu se scuIund pmntul sub
ei? Da, Iaptele acestea sunt vrednice de iad si de trsnete; dar Dumnezeu,
Iiind ndelung rbdtor si mult milostiv, si opreste deocamdat mnia si te
cheam s te pociesti si s te ndrepti.
Ce Iaci, omule? Te uiti n biseric dup Iemei Irumoase si nu te
cutremuri cnd aduci o ocar att de mare casei lui Dumnezeu? Crezi c
biserica este cas de desIru si de mai putin pret dect piata? n piat te temi
si ti este rusine s te uiti dup Iemei, dar n biserica lui Dumnezeu, unde
Dumnezeu ti vorbeste si te amenint pentru aceste Iapte, Iaci desIrnare si
svrsesti adulter chiar n timpul cnd auzi s nu Iaci acestea? Si nu te
cutremuri, nu te spimntezi? (Omilii la Matei, omilia LXXIII, III, n col.
PSB, vol. 23, pp. 833-834)
,N-am batjocori att de mult biserica dac am aduce n ea bligar, ct
o batjocorim, cu vorbele noastre, grind unii cu altii ct suntem aici de
cstiguri, de aIaceri, de neguttorii, de cele ce n-au nici o legtur cu
mntuirea noastr. Ar trebui s Iie aici coruri de ngeri, s Iacem din biseric
cer, s nu se stie nimic altceva dect de rugciuni necontenite, de tcere
desvrsit pentru ascultarea slujbei si a predicii. (Omilii la Matei, omilia
LXXXVIII, IV, n col. PSB, vol. 23, p. 989)
,Locul acesta n care ne gsim nu-i pentru rs, nici nu ne-am adunat
aici s rdem cu hohote, ci s suspinm; si prin acest suspin s mostenim
mprtia cerurilor. Cnd stai naintea mpratului acestuia pmntesc, nici
nu ndrznesti s zmbesti; dar cnd stai n biseric, unde este Stpnul
ngerilor, nu stai cu cutremur, nici cu cuviint, ci rzi si de multe ori te
mnii. Nu te gndesti c l mnii prin asta mai mult dect prin celelalte
pcate ale tale? (Omilii la Matei, omilia VI, VI, n col. PSB, vol. 23, p. 86)
282
,,. nu este slobod nici a gri cineva ctre vecinul su n biseric, Iie
c l-ar avea de prieten de mult vreme, ci acestea se Iac aIar de biseric.
(Comentariile sau Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni, omilia XXXVI,
p. 392)
,,. doar Biserica nu este brbierie, nici dughean de mirodenii sau
vreo alt prvlie din trg, ci loc al ngerilor, loc al arhanghelilor, palatul lui
Dumnezeu, nsusi cerul. Deci dup cum dac cineva ti-ar deschide cerul si
te-ar bga acolo, tu nu ai cuteza a gri, Iie chiar de ai vedea pe tatl tu sau
pe Iratele tu, tot asa si aici nimic nu trebuie a gri dect cele duhovnicesti.
Cci si cele de aici sunt cer, iar de nu crezi, priveste la aceast mas sInt si
adu-ti aminte pentru ce s-a pus aici si din ce pricin. Gndeste-te cine este
cel ce stpneste aici, cutremur-te chiar si mai nainte de vreme. Cci
vznd cineva numai scaunul mpratului, se misc cu suIletul, asteptnd
iesirea mpratului. Deci si tu, chiar si mai nainte de acel timp nIricosat,
ridic-te, si mai nainte de a vedea ridicndu-se vlul sau catapeteasma, si
ceata ngerilor mergnd nainte, ridic-te, zic, la cer. (Comentariile sau
Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni, omilia XXXVI, p. 392)
,,. cnd auzi pe Prorocul zicnd: cestea :ice Domnul, deprteaz-te
de pmnt, ridic-te si tu la cer, gndeste-te cine este cel ce-ti grieste prin
acela. Cnd te gsesti n teatru naintea vreunui comedian caraghios sau a
vreunei Iemei curve ce se sluteste, si cnd atta lume este de Iat, se d
mult bgare de seam celor ce vorbesc, este mult liniste, desi nimeni nu
porunceste a tcea, nici vuiet nu se aude, nici strigare, si nici mcar un
murmur ct de mic iar cnd Dumnezeu ne grieste din ceruri de niste
lucruri att de nIricosate, noi ne gsim mai n nesimtire dect cinii si nu
avem ctre Dumnezeu nici mcar atta sIial pe ct avem ctre o Iemeie
curv?
V-ati cutremurat poate auzind acestea? Deci cu att mai mult s v
cutremurati Icndu-le. Ceea ce Pavel a zis pentru cei ce treceau cu vederea
pe cei sraci si mncau singuri: u doar nu a;eti cas ca s mancati i s
beti? Sau pre Biserica lui Dumne:eu de1imati, i ruinati pre cei lipsiti?
dati-mi voie si mie a o spune despre cei ce Iac vuiet aici si vorbesc: Nu aveti
case unde s Ileoncniti? Sau deIimati Biserica lui Dumnezeu si stricati si
pe cei ce voiesc a Ii ntelepti si linistiti? Dar este plcut ca prietenul s v
vorbeasc ca unor cunoscuti? Nu mpiedic aceasta, ns n cas, n piat sau
la baie Iac-se aceasta, cci biserica este un loc nu de voroave, ci de
283
nvttur. (Comentariile sau Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni,
omilia XXXVI, p. 393)
,,Dar nu poti Ii linistit, nu poti tcea? Apoi atunci iesi aIar, ca nu
cumva s te Iaci vtmtor si altora. Cci un singur glas trebuie a Ii n
biseric, ca al unui singur trup. Pentru aceea si citetul singur grieste, si
chiar cel ce are episcopia Episcopul st nemiscat si n tcere. Si psaltul
cnt singur chiar dac toti i-ar tine isonul si glasul i iese ca dintr-un
singur trup, si cel ce grieste, singur grieste. (Comentariile sau Talcuirea
Epistolei intai ctre Corinteni, omilia XXXVI, p. 394)
,Stiti, de bun seam, c adesea, pe cnd Dumnezeu vorbeste cu noi
prin gura Proorocului, noi ne ntindem cu vecinul la sIat despre lucruri care
nu ne privesc deloc. Dac, asadar, lsnd pe toate celelalte, ar vrea s ne
cear socoteal numai pentru acest pcat, ce ndejde de mntuire am avea?
Si s nu-ti nchipui c greseala aceasta e mic; dac vrei s-ti dai seama de
mrimea ei, cerceteaz-o la oameni si atunci vei vedea ct de mare e pcatul.
Cuteaz, cnd ti vorbeste ocrmuitorul, sau dac vrei, unul din prietenii mai
de seam, s-1 lasi si s agriesti pe sluga ta, si atunci vei vedea ct de mare
e greseala ce-o Iaci Iat de Dumnezeu. Dac cel astIel jignit e vreun om mai
vestit, ti va cere si socoteal pentru batjocura ce i-ai Icut; ci Dumnezeu,
cruia n Iiecare zi I se aduc asemenea jigniri, ba chiar si mai mari, si nu
numai de ctre unul, doi sau trei oameni, ci aproape de ctre toti, suIer si e
ndelung rbdtor nu numai cu acestea, ci si cu altele mult mai grele.
(!redicile despre statui, Partea a II-a, predica a XX-a, pp. 180-181)
,Dac, de pild, Dumnezeu ti va cere socoteal pentru
nepsarea sau necuviinta pe care o arti la slujbele bisericii, ce vei
Iace? Iat, n ceasul cnd ti vorbeste Dumnezeu, tu, n loc s te rogi,
ai nceput cu cel de lng tine o discutie n soapt, despre lucruri
neIolositoare. Si chiar dac Dumnezeu ar trece cu vederea toate
celelalte pcate ale noastre, acesta e de ajuns pentru a pierde
mntuirea. S nu crezi c e o greseal mic. Pentru a pricepe
gravitatea lui, gndeste-te ce se ntmpl n cazul analog al oamenilor.
S presupunem c discuti cu o persoan oIicial sau cu un prieten
bun de-al tu. Si n vreme ce aceea ti vorbeste, tu ntorci capul cu
nepsare si ncepi s discuti cu altcineva. Cei cu care vorbesti nu va Ii
jignit de aceast necuviint a ta. Nu se va mnia? Nu-ti va cere
socoteal? Dumnezeu ns, desi este jignit n Iiecare zi, ntr-un
284
mod mult mai ru, si nu numai de doi-trei oameni, ci aproape de noi
toti, ne ngduie cu ndelung-rbdare. (Din vol. !roblemele
;ietii, pp. 168-169)
,S stm cu Iric si cu cutremur, cu ochii plecati n jos, dar cu suIletul
ridicat n sus. S suspinm, Ir s ni se aud glasul, dar cu inima s ne
bucurm. Oare nu vedeti ct de nemiscati stau cei ce sunt lng mpratul
acesta pmntesc, trector si muritor? Nu scot o vorb, nu se clintesc, nu
arunc ochii ici si colo, ci stau nIricosati, tristi si plini de cutremur. Ia pild
de la ei, omule, si te rog s te nItisezi naintea lui Dumnezeu asa cum te-ai
duce naintea mpratului celui pmntesc. Dar trebuie s te nItisezi cu
mult mai mult Iric naintea mpratului celui ceresc. Acestea vi le-am spus
adeseori si nu voi nceta a vi le spune, pn ce nu voi vedea c v-ati
ndreptat. (Omilie despre pocint i despre cei ce pleac de la S1anta
Liturghie..., n vol. Din osptul stpanului, pp. 187-188)
,Numai acela este la Biseric, care petrece n mod vrednic cu cuvntul
si gndul. Acela care are iarsi viata lui stricat si este cu cei multi unit, desi
este trupul lui aici si gndul lui aIar, Iolos nu are. (Din vol. Mrgritarele
S1antului Ioan Gur de ur, p. 13)
,Eu v conjur, eu v rog, nu plecati de la biseric; si cnd sunteti
aici pziti-v de a rde. S ne tinem noi aici cu totul timizi si
cutremurati, cu ochii plecati, cu suIletul nltat, cu gemete tcute si cu
o inim inundat de bucurie. (Din vol. Bogtiile oratorice, p. 202)
BISERICA (neIrecventarea bisericii - pretexte)
,Cci dac cineva alege ca scuz grijile, nelinistile vietii, si c ei sunt
obligati s-si ocupe mult timp cu aIacerile publice si casnice, mai nti le
vom rspunde, c aceasta nu este o greseal mic, de a se lsa nlntuit de o
asa de mare multime de griji si de a se lega asa de tare de lucrurile veacului,
nct ei nu pot da un pic de timp, nici la acea nclinare care este mai
necesar; n al doilea rnd, c acestea sunt pretexte zadarnice, minciuni si
scuze urte, ceea ce dovedeste n mod vzut lunga lor vorbire cu prietenii,
timpul pe care-l pierd la teatre, si la spectacolele de curse de cai, la care ei si
petrec adesea zile ntregi, Ir a motiva vreodat multimea grijilor. Cnd
este vorba de aceste mizerabile amuzri, n-aveti grij s v scuzati si n-aveti
timp de pierdut, dar dac trebuie s v aplecati spre lucrurile divine, ele v
par asa de n plus si att de dispretuite, nct considerati c ele nu valoreaz
285
ca una din grijile voastre; dar oamenii care au asemenea sentimente sunt
vrednici s mai respire nc sau s vad soarele? (Comentar la E;anghelia
de la Ioan, omilia XI, 1, p. 53)
,Putini au venit azi la biseric! De ce oare? Prznuim pomenirea
mucenicilor, si nimeni n-a venit la noi. Oare lungimea drumului i-a
trndvit? Dar, mai bine spus, nu lungimea drumului, ci trndvia lor i-
a mpiedicat. Dup cum nimic nu-l poate mpiedica pe cel cu tragere de
inim si cu vointa treaz, tot asa, orice l poate mpiedica pe cel trndav
si descurajat. Mucenicii si-au vrsat sngele lor pentru adevr, iar tu te
sperii de un drum scurt? Aceia si-au dat viata pentru Hristos, iar tu nu
vrei s iesi aIar din oras pentru Stpnul? Stpnul a murit pentru tine,
iar tu pregeti pentru El? E pomenirea mucenicilor, si tu te trndvesti,
te descurajezi? Ar trebui s Iii aici, ca s vezi pe demon biruit, pe
mucenic biruitor, pe Dumnezeu slvit si Biserica ncununat. Dar
pretextul lor e acesta:
- Sunt pctos, spun ei, si nu pot s vin la biseric!
- Dar tocmai pentru c esti pctos, vino, ca s nu-ti pierzi
mntuirea. Spune-mi, te rog, care om e Ir de pcate? Pentru asta,
jertIa si Biserica, pentru asta, rugciunile si postul, pentru c sunt multe
rnile suIletului. Pentru asta s-au descoperit mpotriva lor si leacurile si
s-a Icut leac potrivit pentru Iiecare din rnile suIletului. Ai Biserica!
Ea aduce jertIe! Ai rugciunile Printilor, druirea SIntului Duh,
pomenirile mucenicilor, adunarea sIintilor si multe la Iel cu acestea,
care te pot ridica din pcat la dreptate. Ce iertare poti avea cnd nu vii
s te rogi mucenicilor? Nici un necaz nu-i pe drumul ce duce la
biseric, si totusi ai Iost mpiedicat de a te uni cu mucenicii. Vrei s
spui c te mpiedic grijile vietii? Pcatul e ns si mai mare. Pentru ce
nu mprumuti lui Dumnezeu putin vreme, ca s primesti ntreaga zi?
(Cu;ant la !etru postolul i Ilie !roorocul, I, n vol. !redici la
srbtori imprteti i cu;antri de laud la s1inti, p. 545)
,,nvinovtiti vara, cci aud pe unii Icnd aceasta si zicnd: Cldura
acum este prea mare, :du1ul este nesu1erit, nu putem s ne strangem i s
ne inghesuim intr-o adunare prea mare, ne umplem de sudoare i de
ndueal; cnd ziceti aceasta, n adevr mie-mi este rusine de voi, cci
acestea sunt vorbe Iemeiesti, de nimica si Ir putere. Este o adevrat
rusine mcar a rspunde la astIel de dezvinovtiri, dar totusi trebuie s Iacem
aceasta; cci dac voi nu v rositi a spune acestea, cu atta mai putin trebuie
s rosim noi de a v rspunde. Deci, ce s v rspundem noi la aceste
286
pricinuiri? Eu v voi aminti istoria celor trei brbati din cuptorul cel cu Ioc,
care n mijlocul Ilcrilor ce-i nconjurau din toate prtile, ce se atingeau de
gura si de ochii lor si amenintau a-i nbusi, totusi n-au ncetat a aduce
Domnului Dumnezeu cntarea cea sInt a laudei, n mijlocul Iocului l
ludau mai veseli dect pe o drglas pajiste. Pe lng aceasta v voi aminti
de Daniil si de groapa leilor din Babilon, nc si de o alt groap plin de
noroi, care era aproape s nbuseasc pe proIetul Ieremia. Pe cei ce vor s
dezvinovteasc nevenirea lor la Biseric prin arsit, ndat i voi duce de la
aceast groap la temnit si le voi arta cum Pavel si Syla sunt nctusati
acolo, plini de vnti si de rni, cu trupul sIsiat de multimea loviturilor,
cum ei totusi n mijlocul noptii cntau laude lui Dumnezeu si svrseau prea
sInta lor priveghere. Toti acesti sIinti din cuptorul cel nIocat, din groapa
leilor, din temnit, din ctusi si din tot Ielul de ptimiri nespuse, niciodat nu
s-au ngreuiat de toate acestea, ci le-au suportat cu o rvn neobosit, ntr-o
evlavie arztoare si preamrire a lui Dumnezeu. Noi ns, care nici mcar o
mic parte din ptimirile acelor sIinti nu am rbdat, am vrea s ne lsm de
ngrijirea mntuirii suIletelor noastre pentru cldur, pentru putin arsit si
sudoare, a ne Ieri de adunrile servirii dumnezeiesti, si n locul lor s ne
amestecm n societtile cele pierztoare, care nu au n sine nimic sntos?
Nu este aceasta o nebunie? Cuvntul lui Dumnezeu este o rou att de
plcut si drglas, iar tu vorbesti de arsit? Hristos zicea curat: pa pe
care Eu o dau omului, se ;a 1ace intr-insul i:;or slttor intru ;iata cea
;enic (In. 4, 1, 4); si iarsi: Cel ce crede intru mine, precum a :is Scriptura
rauri de ap ;ie ;or curge din pantecele lui (In., 7, 38). Cnd ai tu
izvoarele si rurile cele duhovnicesti, spune-mi, te mai temi de arsita cea
trupeasc? Cnd este vorba de trg, unde este asa de mare zgomot, asa de
cumplit nghesuial si asa de nesilnic arsit, nu te aperi cu cldur, si
totusi nu poti zice, c n trg suIl numai vnt plcut si rcoros, iar aici n
Biseric s-a strns tot pripecul si arsita. Mai degrab este cu totul
dimpotriv, cci Biserica este podit cu pietre rcoroase, mpotriva razelor
soarelui ea este aprat prin ziduri si acopermnt si prin bolti nalte, acolo,
din contr, Iiecare loc este expus razelor celor arztoare ale soarelui, pe
lng aceea, acolo domneste o nghesuial cumplit, mult Ium si praI, si nc
multe altele, care pricinuiesc greutti. Din aceasta vedem c astIel de
pricinuiri si dezvinovtiri ale nevenirii la Biseric, precum le-am pomenit
eu, trebuie a le nsusi lenevirii si molesirii suIletului care nu este nclzit de
Ilacra SIntului Duh. (Cu;ant la S1anta i Marea Marti, n vol. Omilii la
!ostul Mare., pp. 124-126)
287
,Putini sunt aceia care vin la biseric. Care este, oare, cauza
acestui Ienomen? Prznuim pomenirile sIintilor si aproape nimeni nu apare
n biseric. Se pare c distanta i duce pe crestini la nesrguint; sau poate
c nu distanta, ci doar nesrguinta i mpiedic. Fiindc, asa cum nimic nu-l
poate mpiedica pe cel care are bunvoint si rvn de a Iace ceva, la Iel si
nesrguinta, trndvia si amnarea, pe toate le pot mpiedica.
Mucenicii si-au vrsat sngele pentru Adevr, si tu socotesti o asa
mic distant? Aceia si-au jertIit viata pentru Hristos si tu nu vrei s te
ostenesti deloc? Domnul a murit pentru tine si tu l nesocotesti?
Prznuim pomenirile sIintilor si tie ti-e greu s vii la biseric, preIernd s
stai acas? Si totusi trebuie s vii, ca s vezi cum diavolul este biruit, cum
SIntul biruie, cum Dumnezeu este slvit si Biserica triumI.
Dar sunt pctos, vei spune, i nu indr:nesc s m intalnesc cu cei
s1inti. Tocmai pentru c esti pctos, vino aici, ca s devii drept. Sau nu
cumva nu stii c si cei care stau n Iata sIntului jertIelnic au svrsit
pcate? Si noi, care v nvtm de la amvon, suntem pctosi. Dar nu
dezndjduim, Iiindc Dumnezeu este iubitor de oameni. De aceea
a iconomisit ca si preotii s suIere de anumite patimi, nct s nteleag
neputinta omeneasc si s-i ierte pe ceilalti.
Ce trist! La baluri si la distractii alergm binevoitori. Prostiile
cntecelor le ascultm cu plcere. Necuviintele actorilor le privim ceasuri
ntregi, Ir s ne plictisim. Si doar atunci cnd vorbeste Dumnezeu, prin
gura proorocilor si a apostolilor, cscm, ne scrpinam si ne ia cu
ameteal. Dar si pe hipodromuri, cu toate c nu exist acoperis pentru a-i
adposti de ploaie pe privitori, multi alearg ca turbatii, chiar si cnd
plou torential, chiar si cnd vntul le rvseste pe toate. Nu socotesc nici
vremea rea, nici gerul, nici distanta. Nimic nu-i poate tine acas, ns
cnd e vorba s mearg la biseric, atunci si o ploaie mrunt le devine
piedic. Si dac-i ntrebi cine este Amos sau Ahab, cti prooroci si
apostoli sunt, nu-si pot deschide gura. Dar despre cai si clreti, despre
soIisti si oratori, despre cntreti si actori pot s te inIormeze nde-
amnunt. Ce situatie e asta? (Din vol. !roblemele ;ietii, pp. 165-
166)
,Ct despre cei care nu vin deloc la slujbe, as vrea s stiu
unde se aIl n acel ceas sInt. Dar cred c st iu bine asta. Sau se
ocup cu lucruri necuvioase si zadarnice, sau sunt aIundati n
grijile lumesti. n ambele situatii ns, sunt de neiertat. Pentru primii
acest lucru este vdit si nu mai are nevoie de dovezi. Dar si ultimii,
care aduc ca justiIicare pentru absenta lor treburile Iamiliale, si acestia
288
sunt de neiertat, pentru c preIer pe cele pmntesti n locul celor
ceresti, pe cele trectoare n locul celor vesnice, pe cele materiale n
locul celor duhovnicesti. (Din vol. !roblemele ;ietii, p. 169)
,Adevrat vrei s zici c este srcia piedic si opreliste Bisericii
(Irecventrii ei- n.n.), dar aceast pricin ce ai spus-o nu este cu cale pentru
c n sptmn sunt sapte zile, pe care le-a mprtit Dumnezeu cu noi si nu
a luat pentru El mai mult parte si nou ne-a dat mai putin, nici n mod egal
nu le-a mprtit, nc nici trei zile n-a luat ca s ne dea nou iarsi trei. Si tie,
crestine, ti-a druit sase, iar Lui si-a lsat numai una. Iar tu nici n aceast zi
nu esti bucuros s Iii liber de grijile lumesti ca s-ti Iie auzul slobod si
deschis, spre ascultarea SIintei Scripturi, ci Iaci lucrul ce-l Iac toti Iurii de
cele SIinte, adic cei ce Iur SIintele Odoare din biseric, de vreme ce
ndrznesti s rpesti si aceast sInt zi, care este aleas si druit spre
ascultarea SIintei Scripturi, s o cheltuiesti n grijile si treburile cele desarte?
Dar ce zic eu de zile ntregi? Numai ce a Icut vduva milostenia, I si tu n
vremea zilei acesteia si precum a dat ea doi Iileri si mult dragoste a
dobndit de la Dumnezeu, asa si tu d mprumut lui Dumnezeu dou ceasuri
si El va aduce n casa ta mii de agoniseli bune. Iar de nu vrei s te lasi deloc
de lucrurile lumesti si s cheltuiesti din zi putin vreme pentru Dumnezeu,
pzeste-te s nu pierzi toat osteneala ta si toat agoniseala vietii tale, pentru
c stie Cunosctorul de inimi cnd nu-L bgm noi n seam, s risipeasc
ntr-o clip de ceas cte lucruri sunt adunate n multi ani (.) Dar o,
Irtiorule, ce lucruri putem s te nvtm mai nainte de cte trebuie
crestinului s Iac, de vreme ce numai o dat sau de dou ori vii aici ntr-un
an; pentru suIlet s te nvtm, pentru trup, pentru mprtia Cerului, pentru
munca cea nesIrsit, pentru matca Iocului, pentru ndelung rbdarea lui
Dumnezeu, pentru iertare, pentru pocint, pentru botez, pentru lumea cea
de sus si de jos, pentru Iirea cea omeneasc, pentru cea ngereasc, pentru
rutatea dracilor, pentru mestesugirile diavolilor, pentru viat, pentru
porunci, pentru dreapta credint (ortodox), pentru eretici. C acestea si mai
multe dect attea se cade s le stie tot crestinul si s dea rspuns tuturor
celor ce-l ntreab pentru acestea toate, dar voi nici o parte ct de mic nu
puteti s nvtati din acestea, pentru c veniti Ioarte rar la biseric si nc si
atunci cnd veniti, nu veniti pentru vreo smerenie suIleteasc, ci numai
pentru obiceiul praznicului, altii pentru vorbele si adunarea prietenilor, iar
bogatii si pentru mndrie si truIie. Iar eu zic c de ar iubi cineva s stie toate
cte am zis mai sus, ar trebui s vin mai des la biseric, s asculte citirea
SIintei Scripturi si asa adevrat le-ar sti toate. (Din vol. Mrgritarele
S1antului Ioan Gur de ur, pp. 80-81)
289
,Tare as vrea s stiu unde stau acum cei care n-au venit la sInta
slujb, s stiu ce i-a oprit, ce i-a ndeprtat de aceast mas sInt si despre
ce vorbesc! Dar, mai bine spus, o stiu prea bine! Sau stau la taiIas si vorbesc
despre lucruri de rusine si de batjocur, sau sunt tintuiti de griji lumesti.
Aceste dou preocupri nu pot dobndi iertare si duc la grea osnd. Despre
cei dinti nici nu trebuie s mai vorbesc, nici s dovedesc c n-au parte de
nici o ndurare. Dar c nici aceia care ne spun c sunt prinsi cu treburile din
cas, care ne spun c sunt tare ocupati si care nu vor s le pun pe cele
duhovnicesti naintea celor lumesti mcar o dat pe sptmn, cnd i
chemm aici; dar c nici aceia nu pot dobndi iertare, o spune Evanghelia.
Cei chemati la nunta cea duhovniceasc au pus nainte tot aceste scuze: unul
c si-a cumprat cinci perechi de boi, altul c si-a cumprat o tarin, altul c
s-a nsurat. Totusi au Iost pedepsiti. Motivele pentru care nu au venit la
nunt preau serioase. Dar cnd Dumnezeu ne cheam, nu avem cuvnt de
aprare. nti Dumnezeu, si apoi treburile noastre, chiar cele de neaprat
nevoie. nti s-L cinstim pe Dumnezeu, si apoi s ne ngrijim de celelalte.
Spune-mi mie, care slug se ndeletniceste cu treburile sale nainte de a-l
sluji pe stpn? Nu-i oare absurd s-i slujim cu att respect si atta supunere
pe oameni, la care stpnia este un simplu nume, iar pe adevratul Stpn,
nu numai Stpn al nostru, ci si al puterilor ceresti, s nu-L nvrednicim nici
de slujirea ce-o dm celor ce sunt robi ca si noi? (Despre schimbarea
numelor, cuv. IV, n vol. Despre schimbarea numelor. Despre rbdare.
Despre milostenie., pp. 60-61)
BISERICA (neIrecventarea bisericii - gravitatea)
,,Tu ns, cnd ti petreci timpul cu Iemeile de la orchestr si cu
comediantii din teatru, nu pui nainte niciodat Irica de cpetenii sau sila
slujbei ostsesti, iar cnd v chemm la biseric, atunci gsiti mii de piedici.
Si ce vei spune n ziua aceea, cnd vei vedea Ilacra si rurile cele de Ioc, si
legturile cele nedezlegate, si vei auzi plngerea si scrsnirea dintilor?
(Comentariile sau Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni, omilia V, p. 53)
,Ce aprare mai putem avea, ce iertare, cnd El se pogoar din ceruri
pentru noi, iar noi nu venim nici de acas pn la El? Cnd magii, niste
oameni barbari si de alt neam, alearg din Persia ca s-L vad asezat n iesle,
tie crestine, ti este greu s mergi o mic bucat de drum, ca s te bucuri de
290
vederea aceasta Iericit?. (Cu;antri impotri;a anomeilor, cuv. VI, n vol.
Cu;antri impotri;a anomeilor. Ctre iudei, p. 100)
,Puneti naintea oricrei ocupatii, a oricrei griji venirea la biseric.
Te ntreb: Cstigi att cnd lipsesti de la SInta Liturghie ct pierzi si tu si
toat casa ta? De-ai cstiga, cnd lipsesti de la biseric, o comoar ntreag
plin de aur, tot pierzi mai mult dect cstigi, si cu att mai mult cu ct cele
duhovnicesti sunt mai bune dect cele trupesti. Acestea, de-ar Ii numrate,
de-ar curge de pretutindeni, totusi nu cltoresc mpreun cu noi n viata cea
de dincolo, nici nu se mut cu noi n cer, nici nu stau naintea scaunului celui
nIricostor de judecat, ci, de multe ori, chiar nainte de sIrsitul nostru, se
duc si ne prsesc; dar chiar de-ar rmne pn la sIrsitul vietii noastre,
moartea le pune negresit capt. Comoara cea duhovniceasc, dimpotriv,
este o avere ce nu ne poate Ii Iurat; merge cu noi oriunde; cnd cltorim
din lumea aceasta dincolo, ea ne urmeaz si ne d mare ndrznire naintea
scaunului de judecat. (Cu;antri impotri;a anomeilor, cuv. XI, n vol.
Cu;antri impotri;a anomeilor. Ctre iudei, p. 177)
,DesIrnatul, ngmIatul sau altul, care are un alt pcat, venind des la
biseric si ascultnd mereu nvttura, se izbveste de pcatul lui si-si
recapt sntatea; dar cel care se desprinde de Biseric, cel care se
deprteaz ncetul cu ncetul de nvttura Printilor, cel care Iuge de
spitalul cel duhovnicesc, chiar dac i se pare c e sntos, va cdea totusi
iute n boal. (Ctre iudei, cuv. III, 2, n vol. Cu;antri impotri;a
anomeilor. Ctre iudei, p. 276)
,,Ni se pare c n-am isprvit nimic, cnd ne-am dat osteneala de a v
ndemna s Iiti mai osrdnici cu vizitarea adunrii, unde se Iace slujirea cea
dumnezeiasc; cci iarsi Biserica este desart si prsit de Iiii ei. De aceea,
eu iarsi trebuie s v ngreunez si s v Iiu povar, pe de-o parte dojenind
pe cei de Iat, pe de alta probozind pe cei ce lipsesc. Pe acestia din urm,
pentru c rmn n lenevire si n usurtatea mintii lor, iar pe voi, pentru c
nu v ngrijiti cu rvna cuvenit pentru mntuirea conIratilor vostri.
(Cu;ant la S1anta i Marea Marti, n vol. Omilii la !ostul Mare., p. 119)
,,Ce gnditi voi, cte dureri simt eu, cnd observ c n zilele de
srbtori multimea cea mare se aseamn cu valurile cele nenumrate ale
mrii, iar acum nu se arat la slujirea de Dumnezeu nici a suta parte din
acea multime? Unde sunt acum aceia care ne mbulzesc n zilele de
291
srbtori? Eu i caut, i jelesc acum, gndind cti dintre dnsii iarsi se duc la
pieire dup ce au Iost mntuiti odat, ct de multi Irati vd eu lipsind, ct de
mic este numrul celor ce doresc mntuirea si ce mare parte a Bisericii se
aseamn unui trup mort si nemiscat. (Cu;ant la S1anta i Marea Marti, n
vol. Omilii la !ostul Mare., pp. 122-123)
,As vrea, dac as putea, s v art suIletele celor care nu
merg la biseric, care nu particip la SIintele Taine, care nu-L ascult
pe Dumnezeu; si le-ati vedea murdare si respingtoare. Asa cum
trupurile nesplate sunt pline de mizerie si duhoare, la Iel si suIletele
care nu se curtesc prin spovedanie, prin SInta mprtsanie si prin
nvttur duhovniceasc, sunt ptate de pcat. Asa cum ogoarele
nearate se umplu de buruieni, la Iel si suIletele necultivate
duhovniceste se umplu de mrcinii ruttii.
Dac noi, care mergem la biseric, participm la SIintele Taine
si ascultm Evanghelia, cu greu ne nIrnm mnia, cu greu ne
izgonim invidia din inim, cu greu ne controlm instinctele pctoase,
cu greu ne mpotrivim poItelor rele, cu greu domesticim Iiarele
slbatice ale patimilor, atunci ce se vor Iace cei care nu calc aproape
niciodat pe la biseric? (Din vol. !roblemele ;ietii, pp. 169-
170)
,Iar la Dumnezeu nvtndu-ne prin prooroci si prin psalmi, cscm si
dormitm, iar la inim avem viIor, iar la cap ntunecare, iar la alergturile de
cai, cnd mergem s privim unde nu este nici un acopermnt de perete, de
s-ar si ntmpla s-i loveasc cu vreo vijelie n obraz, ei ngduiesc ca niste
ndrciti si rabd uneori gerul, alteori zduIul, dup cum este vremea si
deprtarea cii nu-i osteneste si nu-i oboseste si nu-i opreste nici o nevoie.
Dar la biseric cnd vrem s mergem, toate ni se Iac sminteal, si ploaia si
calea. Iar cnd ne-ar ntreba cineva cine este tatl proorocului Isaia sau
Avdie sau a altui prooroc sau din Apostoli, nicidecum nu stie s rspund.
Iar pentru carele cailor, care merg la alergri, rspund cu mult socoteal
despre armele stiutorilor, avocatilor si retorilor. Si cine s le laude si s
ngduiasc acestea, spune-mi? (Din vol. Mrgritarele S1antului Ioan
Gur de ur, pp. 9-10)
................................................................................................................
,Cci precum pmntul ce nu se ar se nteleneste si se umple de
mrcini, asa si suIletul care nu aude cuvntul lui Dumnezeu si nvttura
duhovniceasc, rsare tot mrcini si ciulini, adic se naste tot Ielul de pcat
n inima noastr. C de vreme ce noi n toate zilele auzim citania
292
Scripturilor, a Proorocilor si a Apostolilor si de-a pururea cntm
dumnezeiestile canoane si abia cu mare nevoie Iugim de patimile noastre,
abia potolim mnia, abia gonim urgia, pizma, si poIta cea rea, abia contenim
Iiarele cele Ir rusine, adic gndurile cele rele ale diavolilor, dar cei ce
niciodat n-au dobndit aceast vindecare a nvtturii, ce ndejde a
mntuirii vor avea? Cci precum cel ce iese de la adpostire pretutindeni
rtceste, la Iel si cel ce pierde lumina lui, n multe locuri se mpiedic si
cade. (Din vol. Mrgritarele S1antului Ioan Gur de ur, pp. 12-13)
,Mai poate Ii oare ndurat acest lucru? Mai poate Ii oare ngduit? Pe
zi ce trece vin tot mai putini oameni la biseric. Plin este orasul de oameni,
si biserica este goal! Plin piata, teatrele si locurile de plimbare, iar casa lui
Dumnezeu pustie! Dar, mai bine zis, dac e s spun adevrul, pustiu este
orasul e oameni si plin biserica! C nu trebuie s numim oameni pe cei din
oras si din piat, ci pe voi, cei din biseric! Nu pe cei trndavi, ci pe voi, cei
rvnitori! Nu pe cei ce se dau n vnt dup cele din lume, ci pe voi, care
alegeti cele duhovnicesti n locul celor pmntesti. (Despre schimbarea
numelor, cuv. I, n vol. Despre schimbarea numelor. Despre rbdare.
Despre milostenie., p. 7)
,Ce vom spune noi despre cei ce rtcesc departe de aceast sIintit
turm, despre cei ce sunt departe de aceast cas printeasc, pe ulite si
maidane, ca niste copii lenesi si obraznici? Da, copiii care prsesc casa
printeasc rtcesc departe de cas, aIar, pe maidane si-si pierd ziua cu
jocuri de copii, de aceea astIel de copii si pierd adesea si viata si libertatea;
iar dac se ntmpl s cad n minile unor ticlosi, sau ale unor hoti,
adesea pltesc cu moartea lenevia lor. Acei ticlosi i prind, le iau podoabele
de aur, iar pe copii i neac n ru sau i duc n tri strine, dac vor s se
poarte cu ei mai omeneste! n acest mod copiii si pierd libertatea. Tot asa
ptesc si cei ce nu vin la biseric. Atunci cnd rtcesc departe de casa
printeasc si de petrecerea de aici, dau de gurile ereticilor si de limbile
dusmanilor adevrului; apoi acestia, ca niste ticlosi si hoti, le Iur podoaba
de aur a credintei si-i neac iute; nu-i arunc n ru, ci-i neac prin
nvtturile lor tulburi si pline de miros urt. (Despre schimbarea numelor,
cuv. I, n vol. Despre schimbarea numelor. Despre rbdare. Despre
milostenie., p. 9)
,O, de v-ar Ii cu putint s intrati n cugetul celor care lipsesc de la
biseric, atunci ati vedea bine de cte rni sunt plini si cti spini au! Dup
cum un pmnt care n-a Iost lucrat de mini de plugar nteleneste si se
293
slbticeste, tot asa si suIletul care nu se bucur de cuvntul duhovnicesc de
nvttur, odrsleste spini si ciulini. Dac noi, care i auzim n Iiecare zi pe
proIeti si pe apostoli, abia de ne nIrnm mnia, abia de ne potolim poIta,
abia de scoatem din noi puroiul invidiei, dac noi, care adormim patimile
noastre cu cntecele dumnezeiestilor Scripturi, abia de domolim Iiarele cele
Ir de rusine, spune-mi mie: ce ndejde de mntuire s mai aib cei care
niciodat nu se bucur de aceste leacuri si nici nu aud ntelepciunea cea
dumnezeiasc? As dori s pot arta ochilor vostri suIletul lor, ca s vedeti c
e murdar, ntinat, negru, josnic si lipsit de ndrznire! Dup cum cei care nu
Iac baie au trupurile pline de mult murdrie si necurtenie, tot asa si cei
care nu-si scald suIletul cu cuvintele de nvttur duhovniceasc au pe ei
pete mari de pcate. Baie duhovniceasc sunt cele de aici; ele curt cu
cldura Duhului toat murdria. (Despre schimbarea numelor, cuv. IV, n
vol. Despre schimbarea numelor. Despre rbdare. Despre milostenie., pp.
61-62)
,De aceea ni se ntmpl toate mpotriva vointei noastre, si n treburile
noastre publice, si n cele particulare, c nu ne ndeletnicim nti cu cele
duhovnicesti, si apoi cu cele lumesti, c am stricat rnduiala. De aceea s-a
stricat si sirul, ordinea Iireasc a lucrurilor; de aceea toat viata noastr geme
de tulburare. (Ctre cei ce n-au ;enit la biseric, i la cu;antul apostolic
care :ice. Dac 1lman:ete dumanul tu, d-i paine.~~, 3, n vol.
Despre schimbarea numelor. Despre rbdare. Despre milostenie., p. 109)
BISERICA (neornduiala din unele biserici)
,,Pe atunci si casele erau biserici, pe cnd astzi si biserica este cas,
sau mai drept vorbind, chiar mai ru dect orice cas. Cci ntr-o cas ar
putea vedea cineva si mult rnduial, Iiindc, de pild, stpna casei sade
pe scaun cu toat buna cuviint, si slugile ies cu toat linistea, si Iiecare
dintre argati se ndeletniceste cu ceea ce i s-a poruncit. Dar aici n biseric
mare este vuietul, mare este tulburarea, si cu nimic nu se deosebesc cele ale
noastre de cele ce se petrec n crcium. Att de mare este rsul, att de mare
vuietul, nct este tocmai ca la bi, ca cei ce strig prin piat si care Iac un
vuiet grozav. (Comentariile sau Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni,
omilia XXXVI, p. 392)
,,Dar acum cu nimic nu se deosebeste de piata trgului si dac nu ar
Ii cam ndrznet a spune, poate c nu se deosebeste nici de scena teatrului
294
astIel c Iemeile ce se adun aici se mpodobesc cu mai mult nerusinare
dect cele desIrnate de la teatru. Din aceast pricin multi din cei desIrnati
sunt atrasi si aici, si dac voieste cineva a ispiti vreo Iemeie si a-i suci capul,
nici un loc nu i se pare mai potrivit pentru aceasta ca biserica.
(Comentariile sau Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni, omilia XXXVI,
p. 391)
BISERICA (si statul)
,Ea va Ii totdeauna prima s dea Ce:arului ceea ce este a
Ce:arului, ns ea nu este si nu va putea Ii niciodat lucrul (opera)
Cezarului.
Biserica - mprtia suIletelor, societatea constituit de
Dumnezeu, plasat si mentinut de Dumnezeu n mijlocul lumii,
depozitar a puterilor lui Dumnezeu. Biserica conduce, legiIereaz,
sanctioneaz legile sale, pedepseste pe cei rzvrtiti ai ei, Ir ca
puterile publice s aib vreodat dreptul s rpeasc guvernarea ei.
Mai mult este puterea spiritual a Bisericii care devine cea mai
solid mrturie, salvarea cea mai sigur a societtii civile. (.)
Dac n societatea civil, puterea judectoreasc este cinstit si
necesar, cu ct mai nalt, mai eIicace este puterea spiritual care
previne crima, pe cnd cealalt nu poate dect s-o constate si s-o
pedepseasc. (Din vol. Bogtiile oratorice, pp. 118-119)
,Oricare ar Ii legislatiile omenesti, vointa lui Dumnezeu si
legea lui sunt de neschimbat. (Din vol. Bogtiile oratorice, p. 244)
BLNDETEA (deIinitia)
,Aceasta-i cu adevrat blndete! Nu esti blnd atunci cnd suIeri n
tcere nedreptatea celor puternici, ci atunci cnd te pleci cnd esti nedrepttit
de cei ce par mai mici ca tine. Atunci esti ntr-adevr blnd; n cazul cellalt
se poate spune c esti blnd, pentru c nu te poti mpotrivi puterii celui ce-ti
Iace nedreptate. (Omilii la Facere, omilia LII, II, n col. PSB, vol. 22,
p.187)
,Blndetea se cheam nu cnd cineva ar avea nedreptate de la vreun
puternic si asupritor si ar ngdui cu blndete, ci cnd ar avea nedreptate de
la oamenii mici si simpli si, Iiind necjit de acestia, ar rbda. (Din vol.
Mrgritarele S1antului Ioan Gur de ur, p. 122)
295
BLNDETEA (- mama tuturor bunttilor)
,In;tati de la Mine, spune Domnul, c sunt bland i smerit cu inima
i ;eti a1la odihn su1letelor ;oastre. Blndetea este mama tuturor
bunttilor. (Omilii la Matei, omilia XXXVIII, IV, n col. PSB, vol. 23, p.
473)
BLNDETEA (nasterea ei)
,... blndetea vine din dragoste. (Talcuiri la Epistola intai ctre
Timotei, omilia a XVII-a, p. 190)
BLNDETEA (Iolosul)
,Nimic nu-i mai tare ca blndetea. Dup cum apa aruncat pe Ioc a
stins de multe ori Iocul, tot asa si un cuvnt spus cu blndete stinge o mnie
mai aprins dect cuptorul. Si ndoit ne e cstigul. Cstigm si prin aceea c
ne-am purtat cu blndete si prin aceea c slobozim de tulburare mintea
Iratelui nostru, punnd capt mniei. Te ntreb: nu-l tii oare, de ru, nu-l
nvinuiesti pe Iratele tu cnd e mniat si te dusmneste? Pentru ce nu te
strduiesti s te porti tu altIel dect el? Pentru ce vrei s-l mnii si mai mult?
Poti, oare, stinge cu Ioc? Nu! Firea Iocului se mpotriveste. Tot asa nici cu
mnia nu poti stinge mnia. Ce este apa pentru Ioc, aceea-i blndetea si
buntatea pentru mnie. (Omilii la Facere, omilia LVIII, V, n col. PSB,
vol. 22, p. 254)
,Cci nimic nu este mai vrednic dect blndetea. Cu cuvntul blnd
Irngi oasele, cu toate c ce este mai tare dect osul? Cci de va Ii cineva
vrtos si nenduplecat, va Ii biruit cu lesnire de cel ce se poart cu el cu
blndete. (Cu;ant cum c este primefdios a merge la teatre imorale care
pro;oac la des1ranri, cum c Da;id, in cele ce a 1cut lui Saul, a co;arit
intru totul ;irtutea iertrii, i cum c a su1erit cu blandete nedreptatea este
la 1el cu a da milostenie, n vol. Din osptul stpanului, pp. 136-137)
BLNDETEA (nu ntotdeauna este bun, ci cnd mprejurarea o cere)
,Nici blndetea nu e bun totdeauna, ci numai atunci cnd
mprejurarea o cere. De aceea, dac mprejurarea nu o cere, blndetea
ajunge slbiciune, iar mnia, nesocotint. (Cu;antul al JI-lea la
296
S1antul postol !a;el, n vol. !redici la srbtori imprteti i
cu;antri de laud la s1inti, p. 272)
BLNDETEA (si ntelepciunea)
,Aceasta e pricina c Domnul nu ne-a poruncit s Iim numai blnzi,
dar nici numai ntelepti, ci le-a unit pe acestea amndou, ca ele s ajung
virtute, s ai ntelepciunea sarpelui, ca s te Ieresti s nu Iii lovit n ceea ce ai
mai scump; dar s ai si blndetea porumbitei, ca s nu te rzbuni pe cei ce te
nedrepttesc si nici s pedepsesti pe cei ce uneltesc mpotriva ta. Pentru c
iarsi nu-i de nici un Iolos ntelepciunea, dac nu-i adaugi blndetea.
- Dar poate Ii o porunc mai grea ca aceasta? Nu-i de ajuns, oare c
suIerim rul ce ni se Iace?
- Nu, rspunde Domnul. Mai mult; nu-ti ngdui nici s te revolti! Asa
e porumbita!
- Dar o astIel de porunc este ca si cum ai porunci unei trestii aruncate
n cuptor s nu Iie ars de Ioc, ci s sting Iocul.
- S nu ne tulburm! Ucenicii Domnului au mplinit porunca, au dus-o
la bun sIrsit si au artat prin Iaptele lor c au Iost ntelepti ca serpii si blnzi
ca porumbeii. N-au avut alt Iire, ci aceeasi Iire ca si noi. S nu socoteasc,
dar, nimeni c sunt cu neputint de ndeplinit poruncile Domnului! Domnul
cunoaste mai bine dect toti Iirea lucrurilor; stie c slbticia se stinge nu cu
slbticie, ci cu blndetea. (Omilii la Matei, omilia XXXIII, II, n col. PSB,
vol. 23, pp. 408-409)
BLNDETEA (si mila)
,Sigur orice virtute este bun, dar virtutea si mila trecnd naintea
tuturor celorlalte, ele sunt acelea care arat c suntem oameni si c noi ne
deosebim de animale, ele ne Iac egali cu ngerii. Iat pentru ce ne vorbeste
adesea Iisus Hristos despre aceast virtute si ne recomand s Iim blnzi si
binevoitori. (Comentar la E;anghelia de la Ioan, omilia LXI, 1, p. 305)
BLNDETEA (si smerenia)
,,Cel ce a Iost nvrednicit s vin sub acest jug si a putut s nvete de
la Stpnul s Iie blnd si smerit cu inima, va dobndi deplina odihn a
297
suIletului su. Acest lucru este nceputul
87
mntuirii noastre. Cel ce a
cstigat aceast virtute poate, Iiind nc n trup, s se ia la ntrecere cu
puterile netrupesti si nu mai are nici o prtsie cu cele din viata aceasta.
Cel ce imit blndetea Stpnului nu se mnie, nu se ridic mpotriva
aproapelui. Chiar dac cineva l va lovi, i va spune: dac am ;orbit ru, d
mrturie pentru acest ru, dar dac am grit bine, de ce m bati? (In., 18,
23). Chiar de-l va numi demonizat, i va rspunde: eu demon nu am; si nimic
din cele ce vin asupra-i nu-l va putea vtma. Unul ca acesta dispretuieste
toat slava acestei vieti si nimic din cele ce se vd nu-l va atrage. Fiindc el
va dobndi alti ochi. Cel ce este smerit cu inima niciodat nu va putea privi
cu ochi ri bunurile aproapelui. Unul ca acesta nu va Ii rpitor, nici lacom,
nici nu va poIti vreun lucru, ci va risipi chiar si cele ale sale, artnd mult
comptimire Iat de semenul de aceeasi Iire. Unul ca acesta nu sap csnicia
altuia, cci venind sub jugul lui Hristos si nvtnd s Iie blnd si smerit cu
inima, va avea ntreaga virtute si va psi pe urmele Stpnului. (!rima
catehe: ctre cei ce urmea: a 1i luminati, n vol. Catehe:e baptismale, pp.
35-36)
BLESTEMUL (blestemarea cuiva - gravitatea)
,Ce Iaci, omule? i ceri lui Dumnezeu s aib mil de tine,
iar tu l blestemi pe cellalt? Nu te lsa nselat. Dac nu vei ierta, nu
vei Ii iertat. Stii lucrul acesta. Si totusi, nu numai c nu ierti, dar l
rogi pe Dumnezeu s nu ierte! ns, dac nu este iertat cel care iart,
cum va Ii iertat cel care i cere lui Dumnezeu s nu ierte? Dac
este un lucru ru s ai dusmani, gndeste-te cu ct mai ru este
s-i j udeci si s-i blestemi pe acestia. Vei da socoteal pentru Iaptul
c ai dusmani si mai ndrznesti s-i judeci pe deasupra? n ceasul n
care te rogi pentru mil si pentru iertarea pcatelor, cum te va ierta
Dumnezeu dac i ceri s le Iac ru altora? (Din vol. !roblemele
;ietii, p. 201)
,Pentru aceea nu este alt suIlet mai pngrit si limb mai spurcat
dect ceea ce blestem pe Iratele. Om esti? Nu bor otrav ca si scorpiile!
Esti om mai cinstit dect toate Ipturile lui Dumnezeu? Nu te Iace sarpe si
Iiar, c pentru aceea ti-a dat Dumnezeu gura, ca s nu musti ca si cinele, ci
87
Tlcuirea Pr. Marcel Hanches: Literal: capul. Prin urmare, ntelesul poate Ii si: acest
lucru este elementul principal al mantuirii noastre. (n.s. 39, p. 35)
298
s ndulcesti pe alti Irati cu cuvinte dulci. (Din vol. Mrgritarele S1antului
Ioan Gur de ur, p. 157)
BLESTEMUL (cei ce blestem si Iac lorusi ru)
,Cci, Iericitul acela (SI. Arhidiacon SteIan n.n.) cu nedreptate toate
le ptimea si totusi se ruga pentru ei cu cldur, n timp ce noi multe suIerim
dup dreptate din partea dusmanilor nostri. Dar, dac cel ce ptimea pe
nedrept nu a ndrznit a blestema si, mai bine zis, n-a ndrznit s nu se
roage lui Dumnezeu, apoi cei ce ptimesc dup dreptate, nu numai c nu se
roag pentru prigonitorii lor, ci i si blestem de ce osnd oare nu vor Ii
vrednici? Ti se pare c pe acela l lovesti, pe cnd adevrul este c mpingi
sabia n tine nsuti, nelsnd pe judector s Iie blnd cu pcatele tale, prin
cele ce-L ntrti pe El mpotriva altora. (Talcuiri la Epistola intai ctre
Timotei, omilia a VI-a, pp. 71-72)
BLESTEMUL (cauzele blestemului)
,,De altIel, dac strmtoarea pricinuit de ncercri si de srcie ar Ii
pricina blestemelor, ar trebui ca toti cei sraci s blesteme; dar nu este asa,
cci multi oameni care triesc n cea mai neagr srcie multumesc
necontenit lui Dumnezeu, iar altii, bogatii si cheIliii, nu mai contenesc cu
blestemul. Prin urmare, nu Iirea lucrurilor, ci vointa noastr Iace si una si
alta. (Omilii la sracul La:r, cuvntul III, n vol. Omilii la sracul La:r.
Despre soart i !ro;ident., p. 85)
,,S nu spunem, dar, c srcia, boala si multimea de nenorociri ne
silesc s blestemm. Nu srcia, ci nebunia; nu boala, ci nesocotinta; nu
multimea de nenorociri, ci lipsa evlaviei duce la blestem si la pcat pe cei ce
nu iau aminte. (Omilii la sracul La:r, cuvntul III, n vol. Omilii la
sracul La:r. Despre soart i !ro;ident., p.85)
BLESTEMUL (atitudinea bunului crestin Iat de blestem)
,Dac nu poti s binecuvntezi pe cel ce te-a blestemat, taci! F
deocamdat numai atta! Si mergnd pe calea aceasta si strduindu-te cum
trebuie, vei ajunge s si binecuvntezi. (Omilii la Matei, omilia LXXVIII,
III, n col. PSB, vol. 23, pp. 892-893)
299
BLESTEMUL (nu le este permis crestinilor a blestema)
,... dac ni s-a poruncit a ne ruga cu cldur pentru aproapele, nu
numai pentru credinciosi, ci si pentru cei necredinciosi, apoi poti pricepe ct
de mare ru este s doresti rul si s blestemi pe Irati. Ce spui? Acela ti-a
poruncit tie de a te ruga cu cldur pentru dusmani, si tu blestemi pe Iratele
tu? Nu blestemi pe acela, ci pe tine; pe Dumnezeu apoi l mnii, grind
acele cuvinte necucernice: d-i lui, Doamne, 1-i lui aa precum mi-a 1cut
el mie, lo;ete-l i rspltete-l, Doamne' Departe asemenea cuvinte de
ucenicii lui Hristos, care trebuie s Iie blnzi si ngduitori; departe de gura
celui ce s-a nvrednicit de astIel de taine. Nimic aspru s nu scoat din ea,
nimic neplcut s nu pronunte limba care se atinge de trupul dumnezeiesc;
s o pzim curat si s nu pronuntm prin ea blesteme. C dac cei ce
griesc rul si dac cei ce vorbesc n batjocur, nu vor mosteni mprtia
cerurilor, cu att mai mult cel ce blestem. Cel ce blestem de necesitate va
si batjocori pe cel blestemat, dar batjocura si rugciunea stau departe una de
alta. Blestemul si rugciunea nu se cunosc; ntre rugciune si acuzatie este o
mare prpastie.
Te rogi lui Dumnezeu spre a-L Iace blnd Iat de tine, si pe altul l
blestemi? Dac nu ierti pe altul, nu ti se va ierta tie; si nu numai c tu nu
ierti, dar si pe Dumnezeu l ntrti ca s nu ierte. Ai vzut ce ru exagerat?
Dac celui ce nu iart pe altul, nici lui nu i se iart, dar cnd l ntrt si pe
Dumnezeu s nu ierte, cum i se va ierta lui? Nu pe acela l vatm, ci pe tine,
si de ce oare? Pentru c dac tu asteptai s Iii ascultat pentru pcatele tale,
din aceast cauz niciodat nu vei Ii ascultat, Iiindc rugciunile tale sunt
Icute cu o gur spurcat, care ntr-adevr este necurat si spurcat, si plin
de toat necurtia. Trebuie ca s tremuri pentru propriile tale pcate, si
ntreaga lupt s o ntreprinzi pentru aceasta, iar tu te apropii ntrtnd pe
Dumnezeu contra Iratelui? Nu te temi oare si nu te ngrijesti de ale tale?
(Talcuiri la Epistola intai ctre Timotei, omilia a VI-a, pp. 69-70)
,Cci prin cuvintele prin care tu l rogi contra Iratelui, prin acelea tu
nsuti lucrezi contra ta, nelsnd pe Dumnezeu s-ti ierte pcatele tale. Dac
tu voiesti a Ii un examinator exact al celor ce te-au vtmat pe tine, cum de
ceri de la Dumnezeu iertarea pcatelor pe care le-ai Icut? (Talcuiri la
Epistola intai ctre Timotei, omilia a VI-a, p. 71)
,De-ti va veni vreo pagub sau primejdie mare, nu blestema, c vei
cdea n adncul cel mare al pieirii si al muncii, c oare ti mai usurezi
nevoia dac blestemi? Dar mai mult, adaugi osteneala si munca, c pentru
300
aceasta aduce diavolul bntuielile asupra omului, ca s blesteme s-l bage n
iad, iar dac te vede c suIeri vitejeste bntuiala si cu ct mai mult se adaug
patima, cu att multumesti mai mult lui Dumnezeu, ndat Iuge de la tine, de
vreme ce n desert ne trudeste si n ce Iel un cine dac nu-i dau de la masa
ce se tine el Iuge si se duce la alt mas, asa Iace diavolul ca si cinele,
asteapt si pzeste cnd ai arunca un cuvnt hulitor, iar tu dac vei suIeri cu
multumire, l neci cu Ioamea si Iuge ca un cine ru. (Din vol.
Mrgritarele S1antului Ioan Gur de ur, p. 104)
BLESTEMUL (remedii)
,Cci nimic este mai scrbos ca un suIlet ce blestem, si nici mai
necurat ca limba ce aduce astIel de jertIe.
Om esti: nu vrsa venind de aspid. Om esti: nu te Iace Iiar slbatic.
Pentru aceea ti s-a dat gur, nu ca s musti, ci ranele altora s vindeci.
(Talcuiri la Epistola a doua ctre Corinteni, omilia V, p. 65)
,,Se porneste limba de multe ori, din obisnuint, s rosteasc acel
cuvnt ru?
- Pentru c ti se porneste limba din obisnuint, musc-ti tare limba
nainte de-a rosti blestemul. Mai bine s curg snge din ea acum dect s
doreasc atunci o pictur de ap, si s nu poat cpta aceast mngiere.
Mai bine s suIere o durere vremelnic acum dect s suIere atunci pedeapsa
chinului vesnic, asa precum i ardea atunci si limba bogatului, dar n-a
cptat nici o mngiere. Dumnezeu ti-a poruncit s iubesti pe vrjmasii ti
(Matei 5, 44)! Si tu ursti pe Dumnezeu, Care te iubeste? Dumnezeu a
poruncit s vorbesti de bine pe cei ce te supr si s binecuvntezi pe cei ce
te ocrsc (Luca 6, 28)! (Omilii la sracul La:r, cuvntul III, n vol.
Omilii la sracul La:r. Despre soart i !ro;ident., p. 84)
,Nu exist nimic mai trist dect un suIlet care poart n el
ur. Asemenea, nu exist ni mic mai necurat dect o limb care
vorbeste de ru si bleastem. Esti om, nu te Iace Iiar. Gura nu
ti s-a dat dat ca s musti, ci ca s mngi prin cuvintele tale.
(Din vol. !roblemele ;ietii, p. 202)
BOGTIA (deIinitia)
301
,... bogat nu se poate numi acela care a dobndit multe bogtii, ci
acela care nu are trebuint de nimic. (Omilii la Epistola ctre Filipeni,
omilia a III-a, p. 56)
,,Bogtia este un rob necredincios, care Iuge de la domnul su. Totusi
ar Ii bine dac numai ar Iugi de la stpnul su, dac nu l-ar duce si pe
dnsul la pieire ! n Iapt ns, ea nu numai c Iuge de la stpnul su, ci
adeseori si pe dnsul l arunc n nenorocire, Icndu-se vnztorul lui si
vtmndu-i mai mult tocmai pe acel stpn care mai tare a iubit-o. asa,
bogtia este un rob necredincios, un ucigas, un vrjmas nempcat, o Iiar
slbatic, o bezn nIricosat, prpstioas, o stnc ascutit acoperit de
valuri, o mare plin de Iurtuni, un stpn aspru si despotic, mai nesilnic
dect un barbar, un dusman, un potrivnic nempcat, care niciodat nu curm
ura sa. (Cu;ant la Ziua S1intilor patru:eci de Mucenici, n vol. Omilii la
!ostul Mare., pp. 63-64)
,,. acestui dusman, bogtiei, acestui ucigas de oameni, acestei Iiare
rpitoare? Cci asa trebuie cineva s numeasc lcomia de avere si poIta cea
Ir de minte dup comori! (Cu;ant la Ziua S1intilor patru:eci de Mucenici,
n vol. Omilii la !ostul Mare., p. 64)
,,. nu-i bogat cel care are multe, ci cel care n-are nevoie de multe.
(Omilii la sracul La:r, cuvntul II, n vol. Omilii la sracul La:r. Despre
soart i !ro;ident., p. 53)
,Prietenul cel mincinos si neadevrat, poIta cea viclean, batjocorirea
cea de multi stpnit, nseltorul cel mult ndrcit, legatul cel zburtor,
rzboinicul cel mort, vntul cel zburtor n lume, adic avutia care este
nsctoare a toat Irdelegea, care aIl toat rutatea care este soat
nesatiului celui strictor de suIlet si vrjmas postirii si rzboinic curtiei si
Iur tainic al tuturor bunttilor. (Din vol. Mrgritarele S1antului Ioan
Gur de ur, p. 34)
BOGTIA (- ntreruperea circuitului iubirii dumnezeiesti)
,Ne-a dat Dumnezeu aceast lume ca o cas sigur, ne-a mprtit toate
lucrurile cu egalitate; a creat un singur soare pentru a lumina lumea ntreag;
a ntins cerul ca pe un singur cort (Ps., 103, 3), a pregtit o singur mas,
care este pmantul, mult mai minunat dect aceea; dar aceasta este unic,
precum o stiu cei ce particip la SIintele Taine; El ne-a dat la toti aceeasi
302
nastere duhovniceasc. Noi n-avem toti dect o singur patrie care este cerul,
noi toti bem aceeasi butur. Nici un avantaj pentru bogat, nici un
dezavantaj si inIerioritate sracului; Domnul a chemat n mod egal pe toti
oamenii, si le-a mprtit la toti n mod egal bunurile trupesti si duhovnicesti.
De unde vine dar o asa de mare inegalitate n viat? Din lcomie si din
nerusinarea bogatilor. (Comentar la E;anghelia de la Ioan, omilia XV, 3,
p. 75)
,Deci, spune-mi, cum te-ai mbogtit tu? De la cine ai luat? Cum s-a
mbogtit cellalt? De la bunic, zici tu, iar cellalt spune c are averea de la
tatl su. Asadar, vei putea tu chiar dac te vei ridica din multe generatii
din trecut s-mi arti c aceste averi au Iost cstigate cinstit? Nu vei putea
Iace aceasta si suntem nevoiti s admitem c nceputul si baza ei a Iost din
nedreptate. Cum asa? Apoi Dumnezeu dintru nceput n-a Icut pe cel bogat,
sau pe cel srac, sau c Icndu-i, aceluia i-a artat tezaure de aur
nenumrate, iar acestuia nimic, ci l-a lipsit si de cutarea aurului si i-a Icut
pe amndoi deopotriv, si pmntul apartine amndurora. Si dac pmntul
este obstesc, apoi cum tu ai attea si attea hectare, n timp ce vecinul tu nu
are nici o palm de pmnt? (Talcuiri la Epistola intai ctre Timotei, omilia
XII, p. 130)
,Sau poate nu este al lui Dumnezeu pmntul si plinirea lui? Deci,
dac cele ale noastre sunt ale Stpnului nostru comun, apoi sunt si ale celor
dimpreun cu noi, cci toate ale Stpnului sunt comune. (Talcuiri la
Epistola intai ctre Timotei, omilia a XII-a, p. 131)
,Si tu priveste iconomia lui Dumnezeu: a Icut ca totul s Iie obstesc,
ca mcar de acestea s se rusineze neamul omenesc. De pild aerul, soarele,
apa, pmntul, cerul, marea, lumina, stelele, pe toate acestea le mparte
tuturor deopotriv, pe toate din pmnt, toti dintr-un singur om, toti n
aceeasi cas. Si, cu toate acestea, nimic nu ne sIieste. A Icut si altele
comune, ca, de pild, bile, cettile, grdinile de plimbare etc. (Talcuiri la
Epistola intai ctre Timotei, omilia a XII-a, p. 131)
,,Pentru aceasta a ngduit Dumnezeu ca tu s ai avere, spre a o
mprti sracilor, nu ca s o cheltuiesti n desIrnri, n betii, n mncruri si
buturi, n haine scumpe si n alte lucruri de necinste. Cel ce are avere este
ca un iconom al veniturilor mprtesti; dac acesta din urm ar cheltui banii
strnsi, pentru plcerile lui, si nu i-ar mprti celor crora i s-a poruncit, ar Ii
pedepsit si osndit la moarte; tot asa si acest bogat: este un administrator al
303
banilor pe care trebuie s-i mpart sracilor; a primit porunc s-i mpart
celor nevoiasi; dac cheltuieste pentru el mai mult dect i este de neaprat
trebuint, va primi acolo, pe lumea cealalt, cumplit pedeaps. C nu sunt
ale lui cele ale lui, ci ale celor dimpreun robi cu el. (Omilii la sracul
La:r, cuvntul II, n vol. Omilii la sracul La:r. Despre soart i
!ro;ident., p. 62)
,Dumnezeu te-a mbogtit ca s-i ajuti pe cei care sunt n nevoi,
pentru a-ti Ii iertate pcatele prin iubirea ta de oameni. Nu ti-a dat bani ca
s-i pstrezi si s-i cheltuiesti Ir rost, ci ca s-i mparti si n Ielul acesta s
te mntuiesti. (Din vol. !roblemele ;ietii, pp. 161-162)
BOGTIA (adevrat)
,Bogat cu adevrat, cu bogtie nemputinat, este acela care doreste
numai ce-i este de trebuint, care nu umbl dup lucruri ce depsesc nevoia.
Un om ca acesta nu se teme cnd d de srcie, nu are pricini de tristete si
tulburri; calomnia nu st n preajma lui, iar invidiosii l las n pace; si, ca
s spun pe scurt, este necontenit senin si se bucur de liniste si tihn.
(Omilii la Facere, omilia XXXVII,V, n col. PSB, vol. 22, p. 49)
,Adevrata bogtie st nu n a avea bani, ci n a nu avea trebuint ca s
aibi. Si dac aceasta am putea s o izbutim, si aici vom Ii mai bogati dect toti
bogatii, si acolo ne vom nvrednici de bunttile viitoare. (Talcuiri la
Epistola a doua ctre Corinteni, omilia XII, p. 127)
,Cci nu este bogat cel ce are multe averi, ci cel ce nu are nevoie de
multe. (Talcuiri la Epistola intai ctre Timotei, omilia a XI-a, p. 116)
,C nu a se mbogti cineva, ci a nu vrea s se mbogteasc, acesta
este bogtie. Oare cunoscut-ati acestea ce v-am zis? Cela ce vrea s se
mbogteasc are nevoie de bani si, neajungnd s-si plineasc toate poItele,
este pururea srac si lipsit, iar cel ce nu vrea s se mbogteasc, este
pururea la noroc si bogat. (Din vol. Mrgritarele S1antului Ioan Gur de
ur, p. 18)
BOGTIA (cu adevrat bogat nu este cel care stpneste multe, ci cel care
miluieste pe multi)
304
,Acela este bogat nu care are mult, ci care d mult. Avraam era bogat, dar nu era avar: el
statui, omilia II-a, p. 42)
BOGTIA (cei mai bogati dintre oameni sunt cei ce se multumesc cu ceea ce
posed)
,,. trebuie s socotim mai bogati dect toti oamenii, chiar de-ar Ii
mai sraci dect toti, pe aceia care se multumesc cu ce au, care sunt mpcati
cu soarta lor, care nu rvnesc la averi strine. Cci cel care n-are trebuint de
averi strine, ci i place s se multumeasc cu ce are, acela este mai bogat
dect toti. (Omilii la sracul La:r, cuvntul II, n vol. Omilii la sracul
La:r. Despre soart i !ro;ident., p. 53)
BOGTIA (merge dup cel ce o alung si Iuge de cel ce o urmreste)
,ndrgosteste-te de altceva! ndrgosteste-te de bogtia cea din
ceruri! Cine se ndrgosteste de mprtia cerurilor dispretuieste lcomia;
cine-i rob al lui Hristos nu mai este rob al lui mamona, ci stpn. C bogtia
obisnuieste s mearg dup cel ce o alung, dar Iuge de cel ce o urmreste.
Nu cinsteste att pe cel ce-o urmreste ct pe cel ce o dispretuieste. De
nimeni nu-si bate atta joc ct de cel ce o doreste; si nu numai c-si bate joc,
ci-l mai si nlntuieste cu mii si mii de lanturi. S rupem, dar, odat aceste
ngrozitoare lanturi! Pentru ce-ti robesti suIletul tu, nzestrat cu ratiune,
unei materii Ir ratiune, mam a mii si mii de rutti?. (Omilii la Matei,
omilia IX, VI, n col. PSB, vol. 23, p. 118)
,Las-Mi Mie, zice, acestea, tu te ingrifete de cele duho;niceti, ca
s cunoti i puterea Mea. Fugi de fugul i de robia a;erilor. !an cand ;ei
1i supus lor, srac ;ei 1i, iar cand ;ei dispretui a;erile, ;ei 1i de dou ori
bogat. i c iti ;or curge a;eri din toate prtile, i c nu ;ei a;ea ne;oie de
nimic din cele de care au ne;oie cei multi.` (Talcuiri la Epistola intai ctre
Timotei, omilia a XI-a, p. 116)
,Bogtia este o Iiar care dac este tinut pleac, iar dac este alungat,
rmne. (Din vol. Despre Rai i Scriptur. Despre iubirea lui Dumne:eu
pentru noi. Despre Se:ut-a Imprteasa de-a dreapta Ta~~, p. 29)
,,. bogtie de bani, care asemenea apelor rurilor se mut si-si
schimb vadul; acum Iiind la acesta, mine trece la cellalt; care Iuge de la
cei ce o au si nu vrea s rmn la cei ce o iubesc; care are nenumrati
305
dusmani: o atac si moliile, si tlharii, si hulitorii, si Iocul, si nauIragiile, si
nvala dusmanilor, si rzvrtirea poporului, si viclenia slugilor, si pierderea
actelor de proprietate, si adaosurile sau stirbirile ce se pot aduce
nscrisurilor; si attea alte nenorociri, cte le pricinuieste dragostea de
bogtie celor ndrgostiti de ea. (Cu;ant despre ;ietuirea dup Dumne:eu,
n vol. Omilii la sracul La:r. Despre soart i !ro;ident., p. 264)
,Cel ce iubeste s Iie bogat, pururea este lipsit de avutie, iar cel ce nu
poIteste s se mbogteasc, pururea petrece bine si cu veselie, c nu se
cheam bogtia cnd vrea s se mbogteasc cineva, ci cnd nu vrea s se
mbogteasc, aceea este avutia adevrat. (Din vol. Mrgritarele
S1antului Ioan Gur de ur, p. 77)
BOGTIA (Iirea bogtiei)
,S nu te temi cand se imbogtete omul sau cand se inmultete
sla;a casei lui' Cci cand ;a muri nu ;a lua toate, nici nu se ;a pogori
cu dansul sla;a lui. Asa e Iirea bogtiei! Nu se mut dincolo cu cei ce o
au, nu pleac mpreun cu cei ce o stpnesc, nu st alturi de cei
judecati acolo si de cei ce dau socoteal de Iaptele lor, ci moartea Iace
desprtire ntre ei si bogtie. Pe multi ns bogtia i-a prsit chiar
nainte de moarte, necredincioas e Iolosinta, netemeinic desItarea,
primejdioas stpnirea! Virtutea ns nu-i asa, si nici milostenia! Nu,
ele sunt comoar neIurat! (Cu;ant de laud la S1antul Mucenic
Lucian, I, n vol. !redici la srbtori imprteti i cu;antri de laud
la s1inti, pp. 286-287)
BOGTIA (duhovniceasc)
,Bogtia cea material naste de multe ori primejdii celor ce o
stpnesc, dar chiar nainte de primejdii, dup ce-i desIat putin vreme,
zboar pe neasteptate, luat Iie de calomniatori, Iie de tlhari, Iie de
sprgtori, Iie de slugile care o pzesc si Iug cu ea. Bogtia cea
duhovniceasc, ns, nu suIer unele ca acestea; nu poate Ii luat, pentru c e
adpostit n visteriile mintii noastre; oricare ar Ii uneltirile, nimeni nu poate
pune mna pe ea, aIar numai dac noi, trndvindu-ne, dm prilej celor ce
vor s ne-o rpeasc. (Omilii la Facere, omilia V, I, n col. PSB, vol. 21, p.
68)
,De acest Iel sunt toate bogtiile cele duhovnicesti; cu lucrurile
306
materiale nu-i cu putint asta. Acolo cel ce plteste si mputineaz averea,
iar cel ce primeste ajunge bogat; aici nu-i asa; ci si cel ce plteste si sporeste
cu asta mai mult bogtia, dar si cei ce primesc ajung mai bogati. (Omilii la
Facere, omilia XV, I, n col. PSB, vol. 21, p. 166)
,Asa e natura acestei datorii duhovnicesti! Cu ct o pltesti cu att ti
sporeste mai mult avutia. nmulteste nespus si averea celui care-si plteste
datoria, si averea celor ce-o primesc. Ai vzut ce nou Iel de datorie si ce
neobisnuit Iel de plat a datoriei? Asa sunt cele duhovnicesti! Cresc mai
mult cnd se mpart; avutia aceasta se nmulteste mai mult cnd e mprtit
la mai multi; cel ce plteste datoria nici nu simte c a pltit ceva, ba
dimpotriv, i se sporeste bogtia, iar cei ce o primesc ajung si mai bogati.
(Omilii la Facere, omilia XXII, I, n col. PSB, vol. 21, p. 257)
,,Asa e natura bogtiei duhovnicesti: se aseamn cu izvoarele apelor;
dar, mai bine spus, ntrece chiar belsugul de ape al izvoarelor, cci atunci e
mai mbelsugat bogtia aceasta, cnd sunt multi cei care iau din ea. Nu se
mparte, nici nu se micsoreaz cnd intr n suIlete, ci, odat intrat, rmne
n Iiecare suIlet necontenit ntreag si neIurat; cci bogtia aceasta
niciodat nu poate pieri. (Omilie la ;indecarea slbnogului coborat prin
acoperi, n vol. Omilii la sracul La:r. Despre soart i !ro;ident., pp.
272-273)
BOGTIA (material si bogtia duhovniceasc)
,Nu vedeti c Iiecare din acestia si dau toat silinta ca n Iiecare zi s
adauge ceva la banii adunati mai nainte si nu se satur niciodat?
Dimpotriv, cu ct le creste averea, cu att li se mreste si poIta si rvna.
Deci dac acolo unde rvna este Ir Iolos, iar banii aduc adeseori mult
vtmare mntuirii suIletului, este atta srguint, cum s nu avem noi mai
mult sigurant aici, unde rvna e de Iolos, rsplata nespus, iar cstigul
nemsurat? Dincolo, pe lng toate cele spuse, este si mult nestatornicie:
stpnirea de bani e nesigur, nu numai pentru c banii rmn aici cnd vine
moartea si nu mai sunt de nici un Iolos celui ce i-a adunat, dar i se mai cere
neaprat cu mult asprime si socoteal de banii care au rmas aici. De multe
ori, ns, se mai ntmpl ca, chiar nainte de moarte, dup multe osteneli,
dup multe sudori si necazuri, mprejurrile vietii ca o Iurtun s loveasc pe
cel ce a strns avere mult si s rmn dintr-o dat mai srac dect cei mai
sraci. Si vezi c asta se ntmpl n Iiecare zi. Cu bogtia duhovniceasc,
ns, nu te poti teme de asa ceva. Ea e sigur si statornic; aici mai cu seam
307
ne este de Iolos, iar dincolo ne d mult mngiere.
Asadar, ct avem timp, s artm, rogu-v, pentru neguttoria aceasta
duhovniceasc mcar aceeasi rvn care o au bogatii pentru bani! (Omilii la
Facere, omilia XI, II-III, n col. PSB, vol. 21, pp. 130-131)
,Nu rpiti aurul, ci rpiti aceste bogtii care v vor nvta s priviti
aurul ca si pe tin. (Comentar la E;anghelia de la Ioan, omilia LIV, 4, p.
268)
,Numai acelea sunt ale noastre, pe care le vom trimite mai dinainte
acolo, iar cele de aici nu sunt ale noastre, ci ale celor vii, sau, mai drept
vorbind, chiar si pe cei vii i prsesc. Numai cele ale suIletului: milostenia
si iubirea de oameni sunt ale noastre. Celelalte sunt n aIara noastr, dup
cum zic si cei proIani, Iiindc ntr-adevr c sunt n aIara noastr.
S Iacem, deci, cele ce sunt nuntrul nostru. Nu este cu putint a lua
cu noi averile si a pleca de aici, ci cu putint este a pleca cu milostenia, si,
mai drept vorbind, de a o trimite mai dinainte acolo, ca s ne pregteasc
slas n locasurile cele vesnice. Se numesc bani Iiindc ne Iolosim de ei, iar
nu pentru c suntem stpni, ntrebuintarea lor sau Iolosinta lor o avem
numai, nu ns si stpnirea. Cci, spune-mi, te rog: Iiecare proprietate n
parte, si Iiecare ogor, ale ctor stpni au Iost pn acum? Si ale ctor
stpni vor mai Ii de acum nainte? Se vorbeste chiar si ntr-un proverb
Ioarte ntelept, cci noi nu trebuie a dispretui proverbele din popor, dac au
n ele ceva ntelept: ogorule, zice, al cator stpani eti, i al cator ;ei 1i?
Aceasta s o vorbim si despre bani, si despre case. Numai virtutea
obisnuieste a cltori mpreun cu noi acolo, numai virtutea trece n viata
cea de acolo.
Deci, iubitilor, s stingem din noi poIta de bani, ca astIel s aprindem
poIta de cele de acolo. Nu pot ambele, aceste dou iubiri, s stpneasc
suIletul omului, cci: sau pe unul ;a uri i pe cellalt il ;a iubi, sau de unul
se ;a lipi i pe cellalt il ;a dispretui. (Matei 6, 24). (Talcuiri la Epistola
intai ctre Timotei, omilia a XI-a, p. 117)
,,Bogtia cea material este supus vicleniei hotilor, gurii
calomniatorilor, minii sprgtorilor si ruttii slugilor. Iar cnd scap de
toate acestea, atunci atrage asupra stpnilor ei prpdul cel mai mare:
desteapt ochii invidiosilor, si de aici nasc mii si mii de Iurtuni. Dar bogtia
cea duhovniceasc scap de toate aceste primejdii: este mai presus de orice
pericol; si rde de hoti, de sprgtori, de invidiosi si calomniatori, si rde
chiar de moarte. La moarte nu se desparte de cei ce o au, ci atunci mai cu
308
seam, dup moarte, este mai sigur stpnirea ei; cltoreste o dat cu
stpnii ei, se mut cu ei n viata viitoare, ajunge minunat aprtor al celor
cu care a psit pe cellalt trm si-L pleac pe Judector spre ndurare.
(Omilie la ;indecarea slbnogului coborat prin acoperi, n vol. Omilii la
sracul La:r. Despre soart i !ro;ident., p. 272)
BOGTIA (pmnteasc si bogtia cereasc)
,Dac vreunul din voi v-ati angaja s Iaceti o cltorie n Persia,
pentru a vedea tara si s veniti imediat napoi; si dac v-ar sItui n acelasi
timp s construiti case acolo, nu l-ati judeca drept nebun c v ndeamn la
un lucru neIolositor si zadarnic? Pentru ce construiti dar pe pmnt, de pe
care va trebui s iesiti dup mai putine zile?
Dar, veti zice voi, aceste case pe care le construiesc eu, le voi lsa
copiilor mei. Vai! Copii vostri trebuie s v urmeze, dac cumva ei nu v
vor depsi; si la Iel va Ii cu urmasii lor si chiar n aceast lume, este un
motiv de mpovrare si de necjire a se aIla mostenitor. Dar n mprtia
cereasc n-aveti s v temeti de asa ceva: mostenirea pe care o veti avea
acolo, nu va suIeri nici o schimbare, v va rmne ntreag a voastr, a Iiilor
vostri si a copilasilor dumneavoastr, dac ei imit virtutea voastr. Acesta
este Iisus Hristos care construieste zidul; cu un asa de priceput arhitect nu
mai este nevoie de nici un inspector; este lipsit de orice nedreptate.
Dumnezeu se dezbrac de totul si El se ngrijeste de toate, de ce ar mai
trebui s v ngrijiti voi? El adun materialele si ridic casa. Si nu numai
aceasta este minunat, ci c El o construieste dup dorinta voastr, si nc si
mai bine ca si cum ati dori voi. Cci El este un arhitect minunat, si se pune
s v procure tot Ielul de comoditti si de Ioloase. Dac, Iiind sraci, vreti s
construiti aceast cas, nu v mai temeti, ea nu v va trezi invidie, nici
gelozie; invidiosul n-o vede deloc, ci numai ngerii care se bucur de
Iericirea voastr. Nimeni nu va putea spune dinainte care sunt limitele
mostenirii voastre, Iiindc nu veti avea vecini care s Iie atacati de aceast
boal. Acolo vecinii vostri vor Ii sIintii, Petru, Pavel, toti patriarhi, martirii,
cetele ngerilor si ale arhanghelilor. Pentru aceasta dragii mei Irati, s dm
bunurile si bogtiile noastre sracilor, ca s dobndim aceste locuinte.
(Comentar la E;anghelia de la Ioan, omilia LVI, 3, pp. 279-280)
................................................................................................................
,Cnd el (SIntul Apostol Pavel n.n.) zice bogtiile acestui ;eac,
vrea s arate c mai sunt si alte bogtii, bogtiile veacului viitor: dup cum
era Lazr bogat, noi suntem sraci n aceast viat, dar bogati n cealalt: nu
n aur si argint, nici n toate aceste obiecte pe care timpul le stric si le
309
distruge; dar n acele averi nespuse pe care ochiul nu le-a ;:ut i nici
urechea n-a au:it, nici la inima omului nu s-au suit (I Cor., 2, 9). Cci
adevrata bogtie const n a ne bucura de aceste averi care nu pot primi
stricare sau schimbare. Cci Lazr nu era asa cum era bogatul, acel bogat
mndru si crud, care l dispretuia; n acest mod, el era cel mai srac dintre
muritori. Asadar, dup aceasta, cnd Iu dus n iad, nu putu obtine nici o
pictur de ap, att de mare era srcia n care se gsea atunci. (!rimele
patru omilii despre statui, omilia II-a, p. 40)
,Cine umbl dup avere are mereu nevoie de bani. Cel care
nu se intereseaz s dobndeasc avere are mereu ce i trebuie.
Pentru c adevrata avere o dobndesti nu atunci cnd te mbogtesti,
ci atunci cnd nu vrei s te mbogtesti. Iat ce vreau s spun prin
aceasta: exist oameni care rpesc de la toti, dup cum exist bogati
care druiesc tuturor. Primii se mbogtesc adunnd, ceilalti se
mbogtesc dnd. Primii seamn pe pmnt, ceilalti seamn n cer.
Si cu ct este mai bun cerul Iat de pmnt, cu att mai bun este
averea celui care strnge n cer Iat de a celui care strnge pe
pmnt. (Din vol. !roblemele ;ietii, p. 291)
BOGTIA (buna ei chivernisire)
,Bogtia nu-i de vreun Iolos, dac nu-i un suIlet care s stie s
chiverniseasc bogtia asa cum se cuvine. (Omilii la Facere, omilia
XLVIII, II, n col. PSB, vol. 22, p. 157)
,Cu ce ochi ne vom uita la Judectorul, a Crui porunc, atta de
usoar o dispretuim? Ne-a poruncit, oare, s aruncm toate averile noastre?
Nu! Foloseste-te, dar, n toat voia de averile tale! mplineste-ti cu ele
nevoile tale! Dar I de Iolos ceea ce-ti prisoseste, ceea ce st Ir
ntrebuintare n casa ta! mparte-le celor sugrumati de Ioame, celor nghetati
de Irig. Trimite-le prin minile acestora n patria ta, n care te vei duce nu
dup mult vreme. Sracii, mai cu seam, vor putea s-ti aduc averile tale
n patria ta, ca s le gsesti pe toate pregtite cnd te vei duce acolo. Te vei
bucura cnd vei vedea c averile tale au crescut, vzndu-le nmultite de cel
ce le-a adus acolo, dar mai bine spus de iubirea de oameni a lui Dumnezeu.
Trebuie, oare, s te ostenesti ca s Iaci lucrul acesta? ti d, oare, btaie de
cap si grij? Nu! N-ai nevoie de animale de jug ca s-ti duci averile acolo!
N-ai nevoie de paznic, nici de un altul asemenea acestuia! Pe drumul care
310
duce acolo nu umbl nici tlharii, nici sprgtorii, ca s Iure cele ce trimiti.
Averile pe care le pui n minile sracilor, le pui ntr-o vistierie sigur, n
mna lui Dumnezeu. Mna lui Dumnezeu ti va da averile napoi, ntregi si
bine pzite; iar cnd te vei duce n patria ta, odat cu primirea averilor tale,
vei Ii ludat, vei Ii ncununat si pe deplin multumit si Iericit. S vrsm, dar,
v rog, n pntecele sracilor tot prinosul nostru! S semnm ct e nc timp
de semnat, ca s secerm la vreme potrivit! S nu pierdem prilejul de
acum, ca s ne cim mai trziu Ir de Iolos! Crezi, oare, c Stpnul cel
iubitor de oameni pentru asta ti-a dat tie mai mult bogtie, ca s o
cheltuiesti numai pentru trebuinta ta, ia ceea ce-ti rmne s o ncui n cuIere
si lzi? Nu pentru asta, ci pentru ca, dup ndemnul apostolic, prisosul tu s
mplineasc lipsa celorlalti (II Cor., 8, 14). Poate c cheltuiesti mai mult
dect ai nevoie. Cheltuiesti multi bani cu petrecerile, cu hainele, cu luxul;
cheltuiesti multi bani si cu slugile si animalele. Sracul nu-ti cere s
cheltuiesti atta cu el. ti cere numai s-i potolesti Ioamea; ti cere s-i dai
atta ct i este de neaprat trebuint, s-i dai pinea cea de toate zilele ca
s-si tin zilele si s nu piar. Si nici atta nu vrei s Iaci, nici nu te gndesti
c, dac mori pe neasteptate, lasi aici tot ce ai adunat, iar uneori toat averea
ta trece n minile dusmanilor si vrjmasilor ti, iar tu, la plecarea de aici, iei
cu tine toate pcatele pe care le-ai Icut, adunndu-ti averea. (Omilii la
Facere, omilia XX, V, n col. PSB, vol. 21, pp. 242-243)
,Un ntelept spunea: Bun este bogtia la cel ce nu are pcat (nt.
Sir., 13, 29). Avraam a Iost bogat, Iov a Iost tot bogat; si nu numai c
bogtia nu le-a adus vreo pagub, ci dimpotriv, i-a Icut mai strluciti.
Pentru ce?
Pentru c n-au Iolosit bogtia numai pentru Iolosul si desItarea lor,
ci si pentru ajutorarea celorlalti. Au usurat srcia celor nevoiasi, au deschis
casa lor oricrui strin. Ascult ce spune unul din ei! N-am lsat pe nimeni
s ias din casa mea cu sanul deert (Iov. 31, 35); iar pe cei neputincioi,
dac erau in ne;oi, nu i-am de:amgit (Iov. 31, 16). Si nu i-a ajutat numai
cu bani pe cei nevoiasi, ci si cu purtarea sa de grij. Eram, spune Iov, picior
chiopilor i ochi orbilor (Iov. 29, 15); dintre dinti am scos prada (Iov. 29,
17). Iat-l pe Iov, c avea grij si de cei nedrepttiti, dar tinea si betegilor loc
mdularelor lor betejite. (Omilii la Facere, omilia LXVI, IV, n col. PSB,
vol. 22, pp. 329-330)
,Bunurile noastre sunt ale noastre mai ales atunci cnd le vom agonisi
pe ele nu nou nsine, ci sracilor, si cum anume, o s v spun ndat.
311
Dac si pune cineva banii la pstrare n dreapta sracului, nu l
primejduieste prtorul, nu vede ochiul cel pizmas, nu-i sterpeleste hotul,
nu-i Iur sprgtorul, nu Iuge cu ei sluga - cci vistieria asta nu poate Ii
prdat; iar de ngropi banii acas, i supui primejdiei din partea hotului, si
sprgtorului, si pizmasului si prtorului, si slugii, si tuturor vtmrilor.
De multe ori au scpat, ndrtul a mii de usi si de zvoare, de primejdiile
cele dinaIar, dar n-au scpat de nsisi paznicii lor, ci acestia, lundu-i, au
Iugit cu ei. Vezi c suntem mai stpni ai avutiilor tocmai atunci cnd le
depunem n banca srcimii? La ei, averile stau mai bine nu doar din pricina
pazei, ci si Iiindc acolo e temei de cstig si venit mai mare: c dac
mprumuti unui om, iei dobnd unu la sut; dar dac dai cu mprumut lui
Dumnezeu prin srac, vei primi nu a suta parte, ci de o sut de ori mai mult.
Dac vei semna o tarin roditoare, vei culege nzecit, de va Ii un an bun; iar
de vei semna n cer, dup ce c se va nmulti nsutit semntura ta, vei
primi si viat vesnic si nembtrnitoare si Ir moarte. Si aici mult e
osteneala celor ce seamn, n timp ce dincolo semntorilor le rsare road
Ir ca ei s Ii Iolosit plug si boi si lucrtori si Ir nici o alt osteneal, si ei
nu au vreodat a se teme de secet, nici de ploi, nici de rugina grului, nici
de grindin, nici de nvala lcustelor, nici de viituri, nici de vreo alt npast
oarecare - ci semintele semnate dincolo rmn mai presus de orice
vtmare. Asadar, de vreme ce semntorii culeg Ir nici o osteneal, nici
primejdie, nici temere, nici neizbnd, si nc nsutit mai mult dect au
semnat, si le odrslesc lor attea buntti cte ochiul nu a ;:ut, urechea nu
a au:it i la inima omului nu s-au suit (1 Cor., 2, 9), cum s nu Iie o
usurtate Ir seamn a lsa ceea ce e mai mult pentru a alerga dup mai
putin si a arunca ceea ce este sigur pentru a urmri ceea ce este nestatornic si
plin de primejdii si cu sorti mari de neizbnd? (Cele dintai omilii la
Facere, cuvntul nti, pp. 20-22)
,Dac doresti ntr-adevr bogtiile, atunci mut-le acolo unde pot
rmne ntregi si nevtmate. Ce Iaci acum nu-i Iapta unui om care iubeste
averile, ci a unuia care iubeste robia, asuprirea, paguba si necontenita
suIerint.
Dac un om ti-ar arta pe pmnt un loc nestiut de nimeni si ti-ar
Igdui c acolo este cel mai sigur loc pentru pstrarea banilor, n-ai pregeta,
n-ai sovi, chiar dac te-ar duce n pustie, ci te-ai ncrede n cuvntul lui si
ti-ai pune acolo banii. Cnd, ns, n locul unui om ti Igduieste Dumnezeu
acelasi lucru, propunndu-ti nu pustia, ci cerul, tu Iaci tocmai contrariul.
Chiar dac locul acela de pe pmnt ar Ii Iost sigur, totusi niciodat n-ai Ii
lipsit de griji. Dar dac-ti pui averile tale n cer, aceste griji nu te mai
312
Irmnt. Ba, ceva mai mult, nu-ti ngropi banii, ci-i rsdesti. (Omilii la
Matei, omilia XX, V, n col. PSB, vol. 23, pp. 269-270)
,. s-ti dau ca pild bogtia cea mai dorit dintre toate bunurile
pmntului. S-o punem Iat n Iat cu orice virtute ai voi si atunci vei vedea
ct de putin valoreaz. S lum doi oameni - nu vorbesc de bogtia strns
prin lcomie, ci deocamdat de bogtia adunat pe ci cinstite - dintre acesti
doi oameni unul s strng bani, s Iac comert pe mare, s cultive pmntul
si s nscoceasc si alte multe Ieluri de negot, desi nu stiu dac unul, care
Iace attea aIaceri, poate s cstige bani numai prin munc cinstit; dar s-o
admitem si s ne nchipuim c toate cstigurile sale sunt dobndite n mod
cinstit si c si cumpr cu ele mosii, sclavi si altele de Ielul acestora; si n
toate aIacerile lui, nici urm de nedreptate. Cellalt, care are o avere tot att
de mare, cstigat tot n mod cinstit, s-si vnd mosiile, s-si vnd casele
si vasele cele de aur si de argint si s le dea celor nevoiasi, s ajute pe cei
sraci, s vindece pe cei bolnavi, s dezlege pe cei din nevoi, s scoat pe cei
din lanturi, s elibereze pe cei osnditi la munc silnic n mine, s taie
Irnghiile celor ce vor s se spnzure, s dea libertate prinsilor de rzboi. Te
ntreb acum: cu care dintre ei ai vrea s te asemeni? - Si n-am vorbit nc de
cele viitoare, ci deocamdat de cele de aici. - Asadar, cu care dintre ei ai
vrea s te asemeni? Cu acela care adun aur sau cu cel care dezleag
suIerinte? Cu cel care cumpr mosii sau cu cel care se Iace pe el nsusi
liman oamenilor? Cu cel care-i mbrcat cu haine de aur sau cu cel care-i
ncununat cu laudele nesIrsite ale celor scpati din nevoi? Nu se aseamn
unul cu un nger pogort din cer, venit s mbuntteasc starea celorlalti
oameni, iar cellalt cu nici un om nu se aseamn, ci cu un copil care adun
n zadar si Ir noim totul? Dac unul, care adun n chip cinstit bogtii
peste bogtii, este att de vrednic de rs si-i un adevrat nebun, nu va Ii,
oare, cel mai ticlos om de pe Iata pmntului cel care Iace avere pe ci
nedrepte? Dac att de mare e batjocura unui astIel de om, de cte lacrimi nu
este vrednic - si ct trieste si dup moarte -, cnd vine peste el iadul si
pierde mprtia cerurilor?. (Omilii la Matei, omilia XXIII, IX, n col. PSB,
vol. 23, p. 308)
,Dac ai Ii epitropul unui copil si i-ai lua toate averile lui, iar pe el l-ai
lsa n cea mai crunt srcie, nu-i asa c toat lumea te-ar acuza si ai Ii
pedepsit de legi? Si nu socotesti, oare, c n-ai s Iii tras la rspundere si
pedepsit cnd cheltuiesti n zadar averile pe care le-ai luat de la Hristos?.
(Omilii la Matei, omilia XLVIII, VI, n col. PSB, vol. 23, p. 562)
313
,. le spun celor care se bucur singuri de averea lor, dar nu dau
altora, celor care-si mnnc singuri averea mostenit de la printi. S se stie
c nici acestia nu sunt scutiti de vin. Spune-mi cum ai s scapi de vin, cum
ai s Iii Ir de pcat cnd parazitul tu se ghiItuie, cnd cinele st lng
masa ta, iar Hristos nu Se vede nvrednicit nici cu atta; cnd unul primeste
de la tine attea buntti, pentru c te Iace s rzi, iar Hristos nu primeste
nici o Iirimitur, desi ti deschide mprtia cerurilor; cnd unul pleac
ncrcat de buntti, pentru c ti-a spus o glum, iar Hristos, Care ne-a dat
niste nvtturi ca acestea, Ir de care nu ne-am deosebi nici de cini, nu-I
nvrednicit de aceleasi buntti ca cellalt? Te cutremuri cnd auzi cuvintele
mele? Dar cutremur-te si de Iaptele tale! D aIar din casa ta parazitii si
cheam pe Hristos ca s stea la mas cu tine! Dac Hristos Se va mprtsi
din mncrurile si din masa ta, te va judeca cu blndete n ziua cea
nIricostoare. Hristos stie s respecte masa. Dac stiu lucrul acesta tlharii,
cu mult mai mult Stpnul. (.) Dac Hristos te hrneste, cu toate c tu nu
Iaci lucrul acesta, cu mult mai mult te va rsplti dac l Iaci! Nu te uita c
sracul vine la tine murdar si n zdrente, ci gndeste-te c prin el Hristos ti
trece pragul casei si nceteaz cu cruzimea ta, cu cuvintele neomenoase cu
care mprosti pe sracii ce bat la usa ta, numindu-i sarlatani, trndavi si cu
alte cuvinte mai grele ca acestea. Cnd le arunci n obraz aceste cuvinte
gndeste-te ce Iac mscricii pe care i-ai invitat la mas! Ce Iolos ti aduc
casei tale? ti Iac plcut osptul? Cum pot s ti-l Iac plcut, cnd se las
plmuiti de altii si spun mscri? Nu-i o rusine mai mare dect atunci cnd
lovesti pe cel Icut dup chipul lui Dumnezeu, cnd te distrezi din insulta ce
i-o aduci, cnd Iaci din casa ta teatru, cnd umpli osptul cu comedianti,
cnd tu, om de neam bun si liber, Iaci ceea ce Iac sclavii pe scena. (Omilii
la Matei, omilia XLVIII, VI, n col. PSB, vol. 23, p. 563)
,Iov nu-si lipea inima de avutii cnd le avea si nici nu le cuta cnd
le-a pierdut! Bunurile materiale pentru aceasta se numesc bunuri, pentru ca
s Iacem bine cu ele, nu pentru ca s le ngropm n pmnt. Fiecare
meserias si cunoaste meseria sa; bogatul ns nu cunoaste nici o meserie; nu
stie nici s bat cu ciocanul, nici s crmuiasc o corabie, nici s teas, nici
s zideasc, nici vreo alt meserie asemntoare! S nvete, asadar, si
bogatul o meserie! S ntrebuinteze cum trebuie averile sale: s miluiasc pe
cei nevoiasi! Si va cunoaste atunci o meserie mai bun dect toate celelalte
meserii.
Da, milostenia este superioar tuturor meseriilor. Atelierul acestei
meserii este Iurit n ceruri; uneltele ei nu sunt Icute din Iier si din aram, ci
314
din buntate si din voint. (Omilii la Matei, omilia XLIX, III, n col. PSB,
vol. 23, p. 572)
,Dup cum tu pui un om ca s administreze averile tale, tot asa si
Dumnezeu te-a pus pe tine administrator si vrea ca s cheltuiesti averile cum
trebuie. De aceea ti-a si lsat averile - desi putea s ti le ia -, tocmai pentru
ca s ai prilej s Iaci Iapte bune, pentru ca, punnd averile spre trebuinta
altora, s Iac si mai clduroas dragostea dintre oameni. (Omilii la Matei,
omilia LXXVII, IV, n col. PSB, vol. 23, p. 880)
,S nu-ti nchipui c averile sunt ale tale, din pricin c Dumnezeu,
din larga Lui iubire de oameni, ti-a poruncit s le dai ca din ale tale. Ti le-a
dat ca s poti ajunge si tu virtuos. Nu socoti, dar, c sunt ale tale averile pe
care le ai! Nu! Cnd i dai sracului, i dai averile lui. N-ai spune c
mprumutnd pe cineva cu bani, ca s Iac vreo negustorie, c banii pe care
i-ai dat cu mprumut sunt ai lui. Tot asa si cu averile tale. Ti le-a dat
Dumnezeu ca s neguttoresti cerul. Nu Iace, dar, pricin de nerecunostint
covrsitoarea iubire de oameni a lui Dumnezeu. (Omilii la Matei, omilia
LXXVII, V, n col. PSB, vol. 23, pp. 880-881)
,. aruncarea averilor. Aceasta-i Iapta mare a apostolului Petru. Spui
c nu poti s le arunci? Dimpotriv, e totul cu putint! Dar dac nu vrei, nici
nu te silesc, nici nu te Iortez. Un lucru ns te rog! Cheltuieste ct de ct cu
cei nevoiasi si nu cuta s ai pentru tine mai mult dect ti este de neaprat
trebuint. (Omilii la Matei, omilia XC, IV, n col. PSB, vol. 23, p. 1006)
,Dac vrei s-i lasi (pe copii n.n.) bogati si n sigurant, las pe
Dumnezeu ca datornic al lor, si Lui ncredinteaz-I testamentul cu aceast
nsrcinare. Dac ei primesc banii, nu se pricep si nu stiu cui s-i dea, si vor
cptui pe multi nerecunosctori si vicleni; dar dac tu, prentmpinnd rul,
vei mprumuta banii lui Dumnezeu, tezaurul rmne neprimejduit, si
napoierea lui va Ii n cea mai mare sigurant. Dar apoi Dumnezeu are si
multumire c este dator, si n acelasi timp si pstreaz tezaurul nostru,
privind cu plcere pe creditorii Si care n-au mprumutat pe altii, si unora le
este dator, iar pe ceilalti i iubeste mai mult. Nici nu se bucur mai mult
creditorii avnd datornici, pe ct se bucur Hristos avnd creditori. Unora nu
le datoreaz nimic, si de aceea si Iuge de ei; iar crora le este dator, le si vine
n ajutor. (Omilii la Epistola ctre Romani a S1antului postol !a;el,
omilia VII, pp. 123-124)
315
,Toate aceste bogtii, zic, s le lum cu noi, cci mai buni suntem noi
dect zidurile casei, si mai nsemnati dect locul pe care clcm. De ce,
lsndu-ne pe noi la o parte, ne concentrm toat grija n averi, pe care
ducndu-ne nu le vom putea lua cu noi, ba de multe ori chiar rmnnd aici
nu le putem stpni, pe cnd ne st de Iat mijlocul acesta de a ne mbogti,
si nu numai aici, ci chiar si acolo a ne arta mai mbelsugati? Cci cel ce
poart n suIletul su si aurul, si tarina, si casa, oriunde s-ar arta el, se arat
ntovrsit de aceast bogtie. Si cum ar Ii cu putint aceasta? Ei bine, este
cu putint, si nc cu mult usurint. Dac tu strmuti toate acestea n cer
prin minile sracilor, toate le vei strmuta si le vei depozita pentru suIletul
tu, si chiar moartea de ar veni la urm, nimeni nu va putea s ti le rpeasc,
ci si acolo ducndu-te vei Ii bogat. (Omilii la Epistola ctre Romani a
S1antului postol !a;el, omilia XIV, pp. 284-285)
,,Dac suIletul nu este al tu, apoi banii cum pot Ii ai ti? Cum deci
cheltuiesti n ceea ce nu trebuie, cele ce nu sunt ale tale? Nu stii c pentru
aceasta vom da rspuns, ca unii ce ru le-am ntrebuintat? Deci Iiindc nu
sunt ale noastre, ci ale stpnului, trebuia ca s le cheltuim cu Iratii nostri,
Iiindc tocmai pentru aceasta a Iost nvinuit si bogatul din Evanghelie,
precum si cei ce nu hrnesc pe Domnul, ca unii ce n-au Icut asa. Nu spune
c Eu cheltuiesc din ale mele i din ale mele m des1te:, cci nu sunt din ale
tale, ci din cele strine, si zic strine, Iiindc tu voiesti asa, pe cnd
Dumnezeu voieste ca cele ncredintate tie s le cheltuiesti pentru Iratii ti.
Cele strine sunt ale tale numai atunci cnd tu le cheltuiesti cu cei sraci, iar
dac tu le cheltuiesti Ir crutare numai cu tine singur, apoi atunci strine s-
au Icut cele ale tale. Fiindc le-ai ntrebuintat cu cruzime, si zici c: Este
drept ca cele ale mele s le cheltuiesc numai spre multmirea mea, pentru
aceea eu zic c sunt strine, cci cele ale tale sunt de obste tuturor, dup cum
de obste este si soarele, si aerul, si pmntul, precum si celelalte. Dup cum
se petrece cu trupul nostru, c ngrijirea sau slujba nu se mrgineste numai la
unul din mdularele lui, ci se ntinde asupra Iiecrui mdular n parte, iar de
nu cumva se mrgineste numai la unul din mdulare, apoi atunci ntregul
trup si pierde puterea sa ntocmai asa se petrece si cu averile.
Si pentru ca s Iac mai lmurit ceea ce voiesc a zice, iat, de pild, c
hrana dat trupului pentru toate mdularele lui nu se mprstie n chip a
msurat la toate, ci numai la unul din mdulare; ei bine, atunci este strin
cu totul de acel mdular si cum s nu Iie strin, dac nici nu o poate
mistui si nici nu-l poate hrni? pe cnd dac ea se mprstie la toate de
obste, atunci este a tuturor la un loc si a Iiecruia n parte. Tot asa se petrece
316
si cu averile: dac singur te bucuri de ele, atunci le-ai pierdut c nu rodesc
rsplata cuvenit pe cnd dac le mparti si altora, apoi atunci mai cu
seam sunt ale tale si atunci vor rodi, adic ti vor aduce Iolos. Nu vezi c
minile slujesc, gura mestec si moaie mncrurile si pntecele le primeste?
Nu cumva oare zice pntecele: Fiindc eu le-am primit, pentru aceea trebuie
a le stpani pe toate? Deci nu spune astIel de vorbe nici tu n privinta
averilor, cci datoria celui ce primeste este de a mprtsi si pe altii din cele
ce a primit. Dup cum rutatea pntecelui este de a stpni mncrurile
numai pentru sine si a nu le mprti n chip amsurat tuturor mdularelor,
cnd ntregul trup se si vatm tot asa si rutatea celor bogati este de a
stpni tot ceea ce au pentru dnsii, cci atunci si pe dnsii, si pe altii pierd.
Ochiul de asemenea primeste n sine lumina, ns pentru aceasta nu este
ndrepttit a stpni numai pentru sine lumina, ci lumineaz ntregul trup
cci nu este dup Iire a o stpni singur pentru sine, pe ct timp ele este ochi.
Nasul iarsi simte mirosul, ns nu-l stpneste numai pentru sine, ci-l
trimite crierului, si pune pntecele n legtur cu acel miros plcut si, n
sIrsit, prin el ntregul trup se simte bine. Picioarele cltoresc singure, ns
nu se poart numai pe dnsele singure, ci duc n acelasi timp ntregul trup.
Tot asa si tu, orice ti s-a ncredintat, nu stpni tu singur, Iiindc totul vei
vtma, si chiar pe tine nsuti mai nainte de altii.
Dar aceste mprejurri nu se vd petrecndu-se numai cu mdularele
trupului, ci si n toate lucrurile omenesti. Cci, de pild, dac Iierarul n-ar
voi s mprtseasc nimnui mestesugul lui, apoi atunci si pe sine, si pe
celelalte mestesuguri le va drpna. De asemenea, si curelarul, si lucrtorul
de pmnt, si pitarul, precum si Iiecare din cei ce au vreun mestesug sau
vreo lucrare din cele trebuitoare, dac ar voi s nu mprtseasc pe altul din
mestesug, apoi nu numai pe altii, ci chiar si pe sine nsusi se va pierde pe
lng ceilalti. Si ce spun eu de cei bogati? - Cci chiar si cei sraci dac s-ar
molipsi de rutatea voastr a celor lacomi si bogati, apoi atunci pe voi v-ar
vtma mai mult, Iiindc dac, de pild, n-ar voi s-si dea bratele lor, curnd
v-ar Iace sraci si pe voi, ba nc chiar v-ar pierde cu desvrsire. De pild,
dac lucrtorul de pmnt nu si-ar da munca sa, dac corbierul nu ar voi s-
si ia lucrul su pe corabie, dac ostasul n-ar voi s se duca la rzboi, apoi
ntelegeti bine ct vtmare ati putea avea de aici. Asa c chiar de n-ar mai
Ii nimic alt, cel putin temeti-v si rusinati-v de aceasta si urmati
ntelepciunea acelora. Nu mprtsesti din avere pe nimeni? Apoi atunci este
drept ca nici tu s nu te mprtsesti de ajutorul cuiva. Dar dac aceasta s-ar
petrece, apoi atunci totul s-ar rsturna pe dos.
317
Pretutindeni deci a da si a mprtsi si pe altii din ale noastre este
nceputul multor buntti, Iie cu semintele, Iie cu ucenicii, Iie cu
mestesugurile, Iie n sIrsit cu orice. Dac, de pild, cineva ar voi s
stpneasc mestesugul numai pentru sine, apoi si pe sine si ntreaga viat va
rsturna. Dac lucrtorul de pmnt ar pstra semintele acas ngropate, ar
pricinui o Ioamete grozav. Tot asa si bogatul dac Iace astIel cu banii si,
mai nainte de cei sraci pe sine se va nimici, ngrmdindu-si pe capul su
Ilacra cea mai arztoare a gheenei. Dup cum dasclii, chiar de ar avea ct
de multi ucenici, totusi pe Iiecare l mprtseste din mestesugul lor, tot asa
si tu I ca s cstigi multi cari au primit bineIaceri de la tine, ca toti s zic
de tine c pe cutare l-a scpat de srcie, pe cutare de primefdii i c cutare
s-ar 1i pierdut dac, dup darul lui Dumne:eu, nu s-ar 1i bucurat de sprifinul
lui, i c a de:legat pe cutare de boal, pe cutare l-a i:b;it de paraii si,
pe altul, 1iind strin, l-a primit la dansul, pe cellalt, care era gol, l-a
imbrcat. Cuvintele acestea sunt mai bune dect mii de bogtii si mii de
comori, si pe toti i va ntoarce ctre tine mai mult dect hainele cele aurite,
sau caii cei mpodobiti, sau slugile cele nenumrate ce vin n urma ta.
Acestea chiar te arat greoi tuturor, si de toti vei Ii urt, ca un dusman de
obste pe cnd acelea te vor vesti ca pe un printe obstesc, si ceea ce este mai
mult dect orice, c si bunvoirea lui Dumnezeu ti va urma pretutindeni n
Iaptele tale. Spun atunci cutare c mie mi-a in:estrat copila la mriti, un
altul c mie mi-a crescut copilul i l-a 1cut brbat des;arit, un altul c m-
a scpat de nenorocire si cellalt c m-a i:b;it de primefdii.
Asemenea cuvinte sunt mai bune dect cununile de aur si au mii de
vestitori n cetate despre iubirea ta de oameni. Aceste glasuri sunt cu mult
mai dulci si mai plcute dect glasurile vestitorilor cari merg naintea
mpratului sau a stpnitorilor, cci ele te vestesc drept mntuitor,
bineIctor, sprijinitor si, n sIrsit, cu numele pe care le dm lui Dumnezeu,
iar nu lacom, mndru, nestios si chitibusar. Nu, rogu-v, s nu dorim a auzi
nici unul din aceste cuvinte, ci numai din celelalte. Cci dac si pe pmnt
asemenea cuvinte rostite Iac pe cineva strlucit si vestit, dar nc cnd sunt
scrise si n ceruri, si cnd n ziua cea de pe urm nsusi Dumnezeu le va vesti
n auzul tuturor, poti pricepe singur de ct nsemntate si de ct strlucire
te vei bucura atunci. (Comentariile sau Talcuirea Epistolei intai ctre
Corinteni, omilia X, pp. 102-104)
,,Dac tu, de pild, ti bati joc de averi, el nu are unde s te loveasc,
nu are de unde s te nsIace, cci ai scos rdcina relelor, si cnd ai scos
318
rdcina, nici rod ru nu va mai iesi de acolo. (Comentariile sau Talcuirea
Epistolei intai ctre Corinteni, omilia XXX, p. 321)
,,Deci spune-mi: Oare vom mai iubi noi un dusman att de grozav?
Nu, rogu-v, iubitilor, ci s Iugim de dnsul Ir s ne mai uitm ndrt, si
chiar de ne-ar cdea n mni, s nu-l tinem n stpnirea noastr, ci s-l
legm cu minile sracilor. Cci aceste legturi pot s-l stpneasc mai
mult si din jitnita acelora niciodat nu va disprea; si, n sIrsit, acest
necredincios va rmne credincios, mblnzit, numai prin dreapta cea
dttoare de milostenii. Deci dac vreodat ne-ar cdea n stpnire niscaiva
averi, s le predm sracilor prin dreapta cea dttoare de milostenii, iar de
nu ne-ar cdea, s nu le cutm, nici s ne strngem de gt, si nici pe cei ce
le au s-i Iericim. (Comentariile sau Talcuirea Epistolei intai ctre
Corinteni, omilia XXXV, p. 383)
,C dac averile, nu rmn, totusi cele din ele rmn. Si lucrul cel de
mirat este c dac sunt pzite, se pierd, iar dac sunt mprtite, rmn pentru
totdeauna! (Talcuiri la Epistola a doua ctre Corinteni, omilia XIX, p.
178)
,S nu cheltuiti bogtia n cele ce nu trebuiesc, ci n acelea care aduc lui
Dumnezeu mult multumire, Iiindc El ne-a Icut mostenitori a mari daruri si
oprind pentru Dnsul pe cele mici, nou ne-a dat pe cele mai mari. (Talcuiri
la Epistola a doua ctre Corinteni, omilia XX, p. 183)
,Sau poate nu stiti, c cu ct cineva are mai mult, doreste nc mai
mult? (Comentariile sau Explicarea Epistolei ctre E;rei, omilia II, p. 69)
,Cei ce au averi, s le ntrebuinteze asa precum a poruncit Pavel: Cei ce
au, zice, s 1ie ca cei ce nu au i cei ce se 1olosesc de lumea aceasta, ca i
cum nu s-ar 1olosi (I Cor., 7, 29-31), ca astIel s ne nvrednicim bunurilor
Igduite nou. (Comentariile sau Explicarea Epistolei ctre E;rei, omilia
II, pp. 69-70)
................................................................................................................
,Dumnezeu te-a Icut bogat: pentru ce te Iaci srac? Dumnezeu te-a
Icut bogat pentru ca s ajuti pe sraci si pentru a mntui pcatele tale prin
drniciile Iat de Iratii ti. El ti-a dat bani, nu pentru ca, nchisi n lzi, s nu
serveasc dect la pierirea ta, ci pentru ca, mprtiti prin drnicii Iolositoare,
s poat contribui la mntuirea ta. El ti-a dat o avere nesigur si trectoare
319
pentru ca s sting Iocul iubirii tale de aceste lucruri pieritoare. (!rimele
patru omilii despre statui, omilia II-a, p. 47)
,Nimic nu-i att de nseltor ca bogtia! Nimic nu-i att de
schimbtor ca averea! Asadar, pentru c stpnirea averilor este
nesigur si adesea si ia zborul de la noi mai iute dect o pasre si Iuge
cu mai mult nerecunostint dect un rob, s ne Iolosim de ele atta
vreme ct suntem stpnii lor, ca, n schimbul unor averi nestatornice,
s lum buntti statornice si s mostenim comoara cea gtit n
ceruri. (Cu;ant la S1intii Mucenici, III, n vol. !redici la srbtori
imprteti i cu;antri de laud la s1inti, p. 458)
,. asa se ntmpl si cu bogtia. Dac se nchide, atunci ea Iace
zgomot si se nIurie mai ru dect leul. Iar dac o scoti din nchisoarea cea
ntunecoas si o mparti la sraci, atunci aceast Iiar slbatic se Iace
blnd ca o oaie, vnztorul se Iace acum aprtorul si mijlocitorul tu,
stnca cea primejdioas se preIace ntr-un liman sigur si Iurtuna ntr-o
drglas liniste. (Cu;ant la Ziua S1intilor patru:eci de Mucenici, n vol.
Omilii la !ostul Mare., p. 65)
,,Ceva asemenea poti s vezi la corbii. Dac ele sunt prea ncrcate
cu mrIuri, se scuIund, iar dac povara lor este msurat, atunci ele
alearg cu usurint peste valuri. Asa ni se ntmpl si nou. De ai grmdit
prea mult bogtie, se cere numai o mic Iurtun, sau o neizbutire
neasteptat, si corabia ta se prpdeste mpreun cu oamenii si (adic
mpreun cu suIletul tu). Iar dac tu strngi numai atta avere pe ct ti
este de trebuint, poate s vie si o Iurtun puternic, tu vei trece valurile cu
usurint. Asadar, nu dori mai mult dect ai trebuint, ca s nu pierzi totul; nu
aduna mai mult dect este neaprat, ca s nu ti se ia si cele neaprate, si s
nu psesti peste marginile cele cuvenite, ca s nu te lipsesti de toate.
Descotoroseste-te mai ales de prisosint, pentru ca, cel putin, s ai de ajuns
cele de nevoie. Nu vezi tu c si vierii taie vita, pentru ca puterea ei s nu ias
prin Irunze si prin curpeni, ci s rmn n rdcin, aducnd cu atta mai
bune roduri. F si tu asemenea. Taie Irunzele si curpenii ce sunt de prisos si
ntoarce toat puterea la aducerea de roade. Dac tu nu Iaci aceasta ct
vreme esti norocit, negresit ai s te astepti ca nenorocirea s vie asupra ta.
Desi este nc liniste, totusi tu trebuie s te temi de Iurtun. (Cu;ant la Ziua
S1intilor patru:eci de Mucenici, n vol. Omilii la !ostul Mare., pp. 65-66)
320
,ngroap n cer avutiile tale, si vei dobndi de pe urma lor rod
mbelsugat. Tot ce sdim n cer d roade Irumoase; roade mai mari, mai
bune dect cele sdite n pmnt, roade bogate, asa cum e si Iiresc s dea tot
ce-si are rdcina n ceruri. Iat bunttile de care te vei bucura de pe urma
unei astIel de Iapte: mai nti, vei dobndi viata vesnic si Igduintele date
celor ce iubesc pe Dumnezeu, Igduinte pe care nici ochiul nu le-a vzut,
nici urechea nu le-a auzit, nici la inima omului nu s-au suit (I Cor., 2, 9). n
al doilea rnd, vei locui n veci. n al treilea rnd, scapi de toate grijile,
temerile, primejdiile, uneltirile, dusmniile si ura de aici de pe pmnt. Ct
vreme ti vei pstra averile lng tine se vor gsi negresit unii care s ti le
rpeasc. Dac le vei muta n cer, vei duce o viat lipsit de primejdii, o
viat sigur, o viat plin de liniste desvrsit, cci credinta ti va da tot ce-
ti trebuie ca s triesti. N-ar Ii oare o prostie s cauti ca pmntul s Iie
roditor, cnd e vorba s-ti cumperi o tarin, dar cnd e vorba s cumperi cer
n loc de pmnt, si s poti avea tarin n cer, s te multumesti totusi cu o
tarin pmnteasc, s rmi tot pe pmnt, s nduri toate oboselile legate
Iiresc de pmnt si s nduri si pcatele acestor oboseli? (Ctre o 1emeie
rmas ;du; de tanr, 7, n vol. Despre Feciorie, pologia ;ietii
monahale, Despre creterea copiilor., pp. 161-162)
,,Bogtia atunci e bun celui care o are, cnd nu se Ioloseste de ea
numai pentru banchete si petreceri, nici numai pentru betii si plceri
vtmtoare, ci cnd se desIteaz de ea cu msur, iar ceea ce rmne
mparte ca s potoleasc Ioamea sracilor. Atunci e bun bogtia. (Omilii la
sracul La:r, cuvntul VII, n vol. Omilii la sracul La:r. Despre soart
i !ro;ident., p. 161)
,,Bogtia nu e rea dac o ntrebuintm cum trebuie. (Omilie
impotri;a celor care n-au ;enit la biseric, (La inceputul Faptelor
postolilor I, n vol. Omilii la sracul La:r. Despre soart i
!ro;ident., p. 300)
,De ti-e voia s lasi pe copiii ti bogati, las-le pe Dumnezeu datornic,
c, copiii de-ti vor lua banii nu stiu cum s-i pzeasc sau unde i s i dea.
Ci de vei apuca tu mai nainte si-i vei da mprumut lui Dumnezeu prin
sraci, le va rmne lor comoara avutiei neIurat si va Ii plata usoar si nc
ti vor multumi. Datornic ni se Iace nou Dumnezeu si-i iubeste pe aceia ce-I
dau mprumut si le este dator dect pe cei crora nu le este dator; de aceea,
de ti-e voia s ai pe Dumnezeu prieten, I-L datornic copiilor ti, c nu se
bucur att de mult cel ce mprumut pe datornicii si, ct se bucur
321
Dumnezeu de oameni cnd le este dator si de oamenii aceia la care nu le este
dator, El Iuge si-i sunt urti. Dar pentru ce s dai avutia ta celor bogati? C
iat Hristos, adic sracii stau gata si asteapt s ia banii ti, s-i pzeasc si
s-i adauge si cu mult multumire s ti-i plteasc, c din mna lui Hristos
nimeni nu poate s-i apuce. Si nu pzeste numai banii cti i dai, ci nc
pentru ei te izbveste si pe tine din nevoile trupesti si suIletesti ce-ti vin
asupra. Pentru c oamenii cei ce iau avutia s ne-o pzeasc le pare c ne Iac
bine cci o pzesc, iar Hristos nu Iace asa, c nu-i multumesti tu, ci nc El
ti multumeste si mrturiseste c i-a luat de la tine. La Iel cel ce-ti pzeste
avutia cere plat de la tine, iar Hristos mai mult ti plteste tie. (Din vol.
Mrgritarele S1antului Ioan Gur de ur, pp. 70-71)
,Bogat te-a Icut Dumnezeu ca s ajuti pe cei sraci, ca s risipesti
pcatele tale cu milostenia pentru mntuirea altora. Ti-a dat Dumnezeu bani
si avutie, nu ca s-i ascunzi pentru rul tu, ci ca s-i mparti pentru
mntuirea suIletului tu. (Din vol. Mrgritarele S1antului Ioan Gur de
ur, p. 132)
,Ar putea s ne Iie pretioas aceast bogtie a crei Iolosire
zgrcenia o neglijeaz n mod nebunesc. Ea se Iace pentru a-i ajuta pe
sraci, a sterge pcatul, a nchide iadul, a deschide cerul, a slvi pe
Dumnezeu. (Din vol. Bogtiile oratorice, p. 617)
,Bogtia nu are alt sigurant si alt rodnicie puternic, dect
atunci cnd ea se vars n snul sracilor si prin srac i se d lui
Dumnezeu. (Din vol. Bogtiile oratorice, p. 620)
BOGTIA (reaua ei chivernisire)
,,Legtur grea si ctuse este bogtia, legtur grozav pentru cei ce
nu stiu a o ntrebuinta cum se cade, tiran crud si neomenos, care porunceste
totul spre vtmarea celor ce-i slujesc. Dar dac am voi, am rsturna din
scaun acest tiran, si l-am Iace ca s mearg dup noi, iar nu s ne
porunceasc. Si cum s-ar putea Iace aceasta? Cnd noi vom mprti bogtia
cu totii ndeolalt. Ct vreme bogtia se gseste singur si numai n
stpnirea unora, atunci ntocmai ca si un tlhar de codru ea toate relele le
pricinuieste dar cnd noi o punem la mijloc, atunci nu ne va mai stpni,
cci noi cu totii o vom lega bine din toate prtile.
322
Si acestea le spun nu Iiindc bogtia ar Ii un pcat prin sine nssi, ci
pcat este a nu o mprti cu cei sraci si a nu o ntrebuinta bine, Iiindc
Dumnezeu nimic nu a Icut ru, ci toate bune Ioarte. AstIel c si averile sunt
bune, dar numai dac nu stpnesc pe cei ce le au si dac se mprstie spre a
alina srcia aproapelui. Nici lumina nu este bun cnd nu mprstie
ntunericul, ci nc l mai prelungeste, tot asa nici bogtia care, n loc s Iac
s piar srcia, ea dimpotriv, o mai sporeste. Cel ce se mbogteste |cu
adevrat|, nu caut ca s ia de la altii, ci ngrijeste de a veni n ajutorul
altora; iar cel ce caut ca s ia de la altii, nicidecum se mbogteste, ci el
este cel srac. Asadar, nu averile prin sine nsele sunt un ru, ci rea este
cugetarea omului care duce bogtia la srcie. AstIel de oameni sunt mai
ticlosi dect sracii care cersesc pe la rspntiile drumurilor, cu traista n
gt si cu trupurile betegite. Niste astIel de oameni mbrcati n haine
strlucite de mtase sunt mai ticlosi dect cei mbrcati n zdrente; cei ce se
plimb cu mndrie prin trg sunt mai vrednici de jale dect cei ce stau pe la
rspntiile drumurilor sau intr prin ogrzile oamenilor, strignd si cernd de
poman. Cci acestia cel putin laud pe Dumnezeu si griesc vorbe vrednice
de mil si izvorte dintr-o nalt IilosoIie, pentru care i si miluim, le
ntindem o mn de ajutor si niciodat nu-i nvinovtim. Dar cei ce se
mbogtesc ru, mormie printre dinti cuvinte de cruzime si neomenie,
cuvinte de rpire si de poIt sataniceasc, pentru care si sunt de toti urti si
huliti. Cci, n adevr, gndeste-te bine: Ce se crede de toti oamenii a Ii
urcios si necinstit? A cere de la cei bogati, sau de la cei sraci? Negresit c
a cere de la cei sraci. Si tocmai aceasta Iac bogatii, cci nici c ar ndrzni a
se apropia de cei mai bogati dect ei, pe cnd cei sraci cer celor mai bogati.
Sracul nu cere de la cel srac, ci de la cel bogat pe cnd bogatul sIsie pe
cel srac. Si iarsi, ce este mai Irumos, spune-mi, a lua de la cei ce dau de
bunvoie si cu multmire, sau a sili si a supra pe cei ce nu vor s dea?
Negresit c a nu supra pe cei ce nu vor s dea. Dar cei bogati si aceasta o
Iac, cci sracul ia de la cel ce d de bunvoie si cu multmire, pe cnd
bogatii iau de la cei ce nu vor s dea, ceea ce este dovada celei mai mari
srcii. C dac n-ar primi cineva nici la un ospt s se duc, cnd cel ce l-a
chemat nu a stiut s-si arate multmirea ctre el, apoi cum s Iie ceva bun a
lua banii altuia cu sila? Pe cinii care latr, oare nu pentru aceea i
nconjurm si Iugim de dnsii, c ne supr cu prea marea lor ndrtnicie?
Aceasta Iac si cei bogati. Dar aceasta este purtarea cea mai necinstit, cci
cel ce Iace totul spre a lua de la altii, pentru ce nu s-ar Iace si de rs
amenintnd cu Irica pe altii? De altIel, si de cini temndu-ne, de multe ori
azvrlim de la noi ceea ce avem n mini. Si iarsi, ce poate Ii mai necinstit,
spune-mi, a cere cineva de poman Iiind mbrcat n zdrente, sau n haine de
323
mtase? Cnd cineva este bogat si ngrijeste de niste btrni sraci pentru a
le lua avutul, desi sunt poate si copii la mijloc, apoi atunci de ce iertare poate
Ii vrednic? (Comentariile sau Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni,
omilia XIII, pp. 137-138)
BOGTIA (rvnirea bogtiei)
,,Dar, zici tu, cum se 1ace c 1iind cine;a rul, se imbogtete i nu
ptimete nici o nenorocire? Dac 1iind bun se imbogtete, aceasta este
dup dreptate, dar cand este ru, ce ;om :ice? C cu toat bogtia lui este
de jelit, Iiindc bogtia adogat la rutate mai mult att patima. Dar
cutare, :ici tu, a primit bogtia de la strmoii si i o cheltuiete cu cur;ele
i cu des1ranatii, i totui nu ptimete nimic. Ce spui? Curveste, si tu zici c
nu ptimeste nimic? Se mbat, si crezi c el se dezmiard n desItri? Nu
cheltuieste banii n nimic Iolositor, si nc zici c-l pizmuiesti? Dar ce ar
putea Ii mai ru dect un asemenea om, care si vtma astIel suIletul? Dac
trupul lui ar Ii schilodit sau ciuntit, ai zice c este vrednic de mii de lacrmi
si cnd i vezi ntregul suIlet schilodit, nc l crezi si Iericit? Dar nu
simtete, zici tu. Dar tocmai pentru aceasta este de jelit, ca si cei nebuni. Cel
care stie c este bolnav, negresit c va chema pe doItor si va primi doItoria
cuvenit pe cnd cel ce nu se cunoaste, nici a scpa de boal nu va putea.
Si pe acesta tu l Iericesti, spune-mi? Nu este ns nimic de mirat, Iiindc cei
mai multi sunt certati cu adevrata IilosoIie. Pentru aceea vom Ii pedepsiti
cu cea mai grea pedeaps, Iiindc desi suntem certati, noi totusi nici nu ne
gndim a ne izbvi de ru. Pentru aceea mnie, pentru aceea tristete, pentru
aceea tulburare ntruna, Iiindc Bunul Dumnezeu artndu-ne adevrata
viat Iericit, adic aceea a virtutilor, noi am lsat deoparte aceast cale care
duce la Iericire si ne-am deschis o alt cale, care duce spre bogtie si averi,
dar care este ncrcat cu mii de rele. (Comentariile sau Talcuirea Epistolei
intai ctre Corinteni, omilia XXIX, p. 309)
,,. n adevr, oare nu este vrednic de rs, spune-mi, c noi cari
asteptm nemurirea si toate cele bune, pe carele ochiul nu le-a vzut,
urechea nu le-a auzit si la inima omului nu s-au suit, iat c ne certm pentru
cele care rmn aici si le credem c acestea sunt de rvnit? C dac nc ai
trebuint a aIla c bogtia nu este vreun lucru mare, c cele de aici sunt
umbr si vis, c se mprstie toate ca Iumul, apoi atunci stai aIar de sInta
sIintelor, stai la poart, zic, cci nc nu te-ai Icut vrednic de intrarea n
mprtia Cerurilor. Dac tu nu stii nc a osebi Iirea lor cea schimbcioas
324
si vesnic n preIacere, apoi cum vei putea s le dispretuiesti? Dar dac spui
c stii, apoi atunci nceteaz a vorbi n zadar si a descoase de ce cutare este
bogat si de ce altul este srac. Cci prin aceasta tu Iaci ca si cel ce,
plimbndu-se prin lumea ntreag, ar ntreba ntruna: Pentru ce oare acela
este alb, cellalt negru, pentru ce unul este cu nasul turtit, cellalt cu nasul n
sus. Dup cum acestea nu sunt deIel nsemnate pentru noi, de ar asa sau
altminteri, tot asa nici dac unul ar Ii srac si cellalt bogat, si cu att mai
mult altele de acest Iel; ci totul vine de la Ielul ntrebuintrii. (Comentariile
sau Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni, omilia XXIX, p. 310)
,,Si cum ne dorim oare pe cele de aici? Fiindc nu le dorim pe cele
ceresti dup cum trebuie. Dar aceasta oare de unde vine? De la trndvie.
Dar trndvia de unde vine? De la dispretul ce avem de adevr. Si dispretul
acesta de unde vine? De la usurinta si prostia noastr de a ne lipi de cele de
aici si a nu cerceta mai nti cu scumptate Iirea lucrurilor. Dar aceasta iarsi
de unde vine? De la aceea c nu se ia aminte nici la citirea SIintelor
Scripturi, nici la vietuirea cu brbati sIinti, iar adunrile cu cei ri a le
deprta si a Iugi de ele.
Deci ca nu cumva s se ntmple asa, si valuri Ir sIrsit s ne
cuprind si s ne duc n noianul ruttilor, s ne nece si s prpdeasc cu
totul, apoi pn mai este vreme s ne ridicm, iubitilor, si stnd pe acea
piatr puternic voiesc s zic de dogmele si cuvintele lui Dumnezeu s
putem deprta de la noi nelinistea si tulburrile vietii de aici. Cci numai asa
ne vom izbvi si noi de acea neliniste, si pe altii cari poate se neac i vom
putea scpa, si astIel ne vom nvrednici de bunttile viitoare.
(Comentariile sau Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni, omilia XXIX,
p. 311)
,,. cei ce doresc mai mult dect le trebuie sunt mai nenorociti dect
cersetorii, ca unii ce sunt stpniti de un mai mare dezgust de toate dect
acestia. (Comentariile sau Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni, omilia
XXXIX, p. 430)
BOGTIA (poIta bogatului dup bogtie creste nencetat)
,Tulbur-se si apele dar iar se aliniaz, clteste-se si pmntul dar se aseaz si se ntreste
bani nu nceteaz niciodat. Aceasta a luat si spre aceea caut, stpneste
una si spre alta se nevoieste. Si de setea iubirii de argint vnndu-se, se Iace
325
mai galben dect aurul pentru avutia cea mult pe care o poIteste. (Din vol.
Mrgritarele S1antului Ioan Gur de ur, p. 34)
BOGTIA (goana dup bogtii)
,,Dar vorbele bogatilor care anume sunt? Sunt vorbele porcilor, si ale
cinilor, si ale lupilor, si ale altor Iiare slbatice! Vorbele unora sunt de mese
si de bucate, de mncruri drese cu mirodenii, de vinaturi alese, de miresme,
de haine si, n sIrsit, de toate celelalte mbuibri. Altii vorbesc de dobnzi si
mprumuturi, plsmuind nscrisuri si Iluturndu-le n vnt ncrcate cu
datorii de nesuIerit, a crora stpnire o au de la printi si de la strbuni, si n
puterea crora unuia i ia casa, altuia tarina, altuia robul sau celelalte ale lui.
Ce ar putea spune cineva de acele testamente scrise cu snge n loc de
cerneal? Cci sau punnd de Iat vreo primejdie mare, sau Iermecndu-i cu
niscaiva Igduinte mici, acesti lupi au nselat pe cei ce aveau ceva cstigat,
dezbrcndu-i si lsndu-i pieritori de Ioame, iar ei intrnd prin Iurtisag n
avutul lor. Toate acestea nu ntrec oare pn si Iuria si slbticia Iiarelor din
codru?
Pentru aceea v rog ca s Iugim de astIel de bogtie care este
ncrcat cu omoruri, s cstigm bogtia cea duhovniceasc si s cutm
averile cele din ceruri, cci cei ce au niste astIel de averi sunt cu adevrat
bogati, sunt cu adevrat cuprinsi, bucurndu-se si de bunttile de aici, si de
cele viitoare. (Comentariile sau Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni,
omilia XIII, p. 138)
,,Ai vzut cum aurul nu las pe oameni ca s Iie oameni, ci i preIace
n Iiare slbatice si draci? Ce ar putea Ii mai de jelit ca bogatul, care n
Iiecare zi se roag si doreste a Ii Ioamete, ca astIel s cstige el aur mult?
Patima lui l duce la cele potrivnice omenirii ntregi, cci nu se bucur
pentru c a cstigat din belsug roade, ci tocmai de aceasta se ntristeaz,
Iiindc a cstigat mult. Desi cel ce cstig mult ar trebui s se bucure, totusi
acesta se ntristeaz. Ai vzut c, dup cum ziceam, cei bogati nu atta
plcere simt din cele de aici, pe ct nemultmire ndur din cele ce nc nici
nu s-au ntmplat? Cel ce a cstigat miriade de chile de gru se ntristeaz si
oIteaz mai mult dect cel srac. Acesta (sracul) avnd hrana trebuitoare, se
ncununeaz, salt de bucurie si multmeste lui Dumnezeu, pe cnd acela,
cstignd atta aur, se nemultmeste si crede c este pierdut. (Comentariile
sau Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni, omilia XXXIX, pp. 430-431)
326
,,Nu bogtia este aceea care aduce omului plcere si multmire, ci
cugetarea cea nteleapt; iar dac aceasta nu este, apoi chiar de ar avea
cineva toate ale lumii, totusi se va crede mai lipsit si mai jelit dect toti. Cci
si cel despre care ne este vorba acum, desi i se dduse atta cinste pe ct
voise, iarsi s-a ntristat c nu i s-a dat mai mult, si dac i s-ar Ii dat si mai
mult, el ar Ii cutat alta si mai mare; si de i s-ar da la ndemn o banit de
galbeni, el chiar si atunci s-ar sIrsi de ntristare, ca nu cumva s Iie numai o
jumtate de banit. Dac nu chiar de la nceput a artat o astIel de lcomie,
tu s nu te minunezi, Iiindc nici betivii nu se nIierbnt de la nceput, ci
dup ce si umplu pntecele de butur, nc mai grozav li se aprinde poIta
de but. Tot asa si acestia, cu ct si vor strnge mai multe bogtii, cu atta ei
se gsesc parc n mai mare srcie, si cei ce agonisesc mai mult, acestia
sunt mai cu seam cei sraci. (Comentariile sau Talcuirea Epistolei intai
ctre Corinteni, omilia XXXIX, p. 431)
,A voi ca s nu ai mai mult, de nicieri nu vine, dect din prostie, din
mizantropie si din mndrie. (Comentariile sau Explicarea Epistolei ctre
E1eseni, omilia XVIII, p. 175)
,Dac, cnd un om este mniat, aurul nu ne Ioloseste la nimic, la ce
ne va Iolosi si care va Ii puterea sa pentru a potoli mnia lui Dumnezeu, care
n-are nici o trebuint de bogtiile noastre? S ne zidim case pentru a ne Iace
adposturi, iar nu pentru a ne mndri. Ceea ce ntrece trebuinta este de prisos
si neIolositor. Voi luati o ncltminte prea mare, ea v supr si v
mpiedic de a merge; tot astIel, o cas prea mare v mpiedic de a nainta
ctre cer. Voiti s v ziditi locuinte mari si Irumoase? Eu nu m mpotrivesc
la aceasta, dar ele s nu Iie pe pmnt; ziditi-v n cer corturi, unde s puteti
primi si pe altii, corturi care niciodat nu pier. De unde vine aceast patim
de a nseta dup averile trectoare si pmntesti? (!rimele patru omilii
despre statui, omilia II-a, p. 43)
,S nu crezi c, dobndind multe, vei dobndi si adevrata
plcere. Plcere si bucurie si pace ai atunci cnd nu vrei s te
mbogtesti. Dac alergi dup bogtie, at unci nu vei nceta s t e
chinui. Cci dori nt a de mbogtire nu poate Ii potolit. Cu ct strbati
un drum mai lung, cu att mai mult te ndeprtezi de scopul tu Iinal. Cu
ct ti doresti mai multi bani, cu att vei Ii mai nelinistit. (Din vol.
!roblemele ;ietii, pp. 161-162)
327
,... bogatii nu-si contenesc nicidecum aceast poIt absurd, chiar
dac ar pune stpnire pe lumea ntreag, iar sracii se grbesc s-i ajung
din urm, si o turbare incurabil, o nebunie de nestvilit si o boal de
nendreptat cuprinde suIletele tuturor. Iar aceast dragoste a biruit si a scos
aIar din suIlet orice alt dragoste. Si nu mai conteaz nici prietenia, nici
rudenia. Si ce spun prietenia si rudenia? Nici Iemeia sau copiii; si ce alt
lucru mai drag ar putea Ii pentru brbati? Toate sunt ns aruncate la pmnt
si clcate n picioare atunci cnd aceast stpn crud si nemiloas cuprinde
suIletele tuturor celor stpniti de ea. Cci ca o stpn neomenoas si ca un
tiran nemilos, ca un barbar crud si ca o desIrnat care se d tuturor si Ioarte
cheltuitoare, ea rusineaz, tortureaz si supune la mii de primejdii si pedepse
pe cei care au ales s-i Iie sclavi. Si desi este nIricostoare si nenduplecat,
slbatic si nemiloas, avnd o Iat de barbar sau mai degrab de Iiar, si e
mai slbatic dect un lup si un leu, ea pare a Ii atrgtoare si dorit si mai
dulce dect mierea pentru cei nrobiti de ea. Si desi n Iiecare zi Iureste
sabie si arme mpotriva lor, le sap prpstii si i duce n prpstii si n stnci
mpletindu-le mii de nvoade ale osndei, e crezut att de cei cuceriti de ea
c-i Iace amanti gelosi. Si asa cum porcul si gseste plcerea si delectarea
tvlindu-se n noroi si n mocirl, iar scarabeii rostogolesc necontenit sIere
de gunoi, tot asa si cei cuprinsi de iubirea de arginti sunt mai nenorociti
dect aceste animale. Fiindc aici scrba este mai mare si noroiul mai
mputit; cci petrecnd n aceast patim cred ca de aici culeg mult plcere,
ceea ce nu tine de natura realittii, ci de gndirea bolnav de o asemenea
lips de ratiune. (Scrisori din exil, Ctre toti credincioii, c nimeni nu ;a
putea ;tma pe cel care nu se nedrepttete pe sine insui, 6, n vol.
Scrisori din exil. Ctre Olimpiada i cei rmai credincioi. Despre
deprimare, su1erint i !ro;ident., p. 245)
,Cci ce ti se pare, omule, c bogtia este demn de cutat cu
srguint? Oare din pricina plcerii meselor? Oare din pricina cinstirii si
alaiului slujitorilor? Oare din pricina Iaptului c ea se poate rzbuna pe cei
care o ntristeaz si insuIl team tuturor? Fiindc n-ai putea spune alte
motive dect plcerea, linguseala, teama si pedeapsa; cci ea nu obisnuieste
s Iac pe nimeni nici mai ntelept, nici mai drept, nici mai priceput, nici mai
bun, nici mai iubitor de oameni, nici mai presus dect mnia, dect pntecele
si dect plcerile; nu nvat nici moderatia, nici retinerea, nici nu introduce
sau sdeste n suIlet vreo alt parte a virtutii. N-ai putea spune de ce e pentru
tine mai demn de cutat si mai dorit dect acestea; Iiindc nu numai c nu
stie s sdeasc ori cultive nimic din cele bune, ci atunci cnd le gseste n
328
suIlet le vatm, le mpiedic si le vestejeste, iar uneori le smulge si
introduce n locul lor cele contrare: o nenIrnare nemsurat, o poIt de
moarte, o mnie nedreapt, o rtcire a mintii, o truIie si o pierdere a mintii.
Dar s nu mai vorbim despre acestea, cci cei cuprinsi de aceast boal n-ar
suporta s aud vorbindu-se despre virtute si rutate, Iiind cu totul de partea
plcerii si din aceast pricin deveniti sclavii ei, Iiindc sunt nvinuiti si
demascati vzndu-le.
Hai deci acum ca, lsnd deoparte cuvntul despre acestea, s aducem
la mijloc si celelalte, si s vedem dac bogtia are o plcere, dac are pret.
Fiindc eu unul vd lucrurile cu totul contrar. Dac vreti, s cercetm mai
nti mesele bogatilor si ale sracilor si s ne ntrebm despre cei ce
mnnc la ele, cine sunt cei care strng drept rod o plcere curat si
autentic: oare cei care zac toat ziua pe asternuturi de Irunze si leag
ospetele de sear de cele de dimineat, care Iac s le crape pntecele, care-si
tocesc simturile, care-si scuIund corabia sub excesiva povar apstoare a
mncrurilor ncrcnd nava n exces si inundnd-o ca ntr-un nauIragiu al
trupului, care nscocesc piedici la picioare, la mini si la gur, si-si leag tot
trupul cu un lant mai greu dect unul de Iier, cel al betiei si lascivittii care
nu mai preIer un somn adevrat si curat, nici nu sunt liberi de vise
nIricostoare, care sunt mai nenorociti dect nebunii, si-si introduc n suIlet
un demon arogant, care sunt expusi ca la teatru rsului slujitorilor, sau, mai
bine zis, sunt o tragedie si un prilej de lacrimi pentru cei mai moderati dect
ei, care nu mai cunosc nimic din cele din jurul lor, nici nu mai pot spune sau
auzi ceva, ci sunt purtati pe brate de pe Irunze pe pat? Sau cei treji si
veghetori si care stabilesc msura unora ca acestea cu nevoia, care plutesc cu
vnt lin si care au drept cea mai mare plcere la hran si butur Iaptul de a
mai Ilmnzi si nseta? (Scrisori din exil, Ctre toti credincioii, c nimeni
nu ;a putea ;tma pe cel care nu se nedrepttete pe sine insui, 7, n vol.
Scrisori din exil. Ctre Olimpiada i cei rmai credincioi. Despre
deprimare, su1erint i !ro;ident., pp. 246-247)
,... dac ea pare pentru voi dorit si demn de luptat pentru ea, nu e
oare pentru c hrneste n voi patimile cele mai grele, dezlntuind n acest
scop mnia, umIlnd la maximum bsicile nebuniei slavei, antrennd si
sculnd spre dement? Dar atunci deci trebuie Iugit de ea Ir a ntoarce
capul, pentru c introduce n mintea noastr sentimente slbatice, crude si
aspre, lipsindu-ne la toti oamenii de adevrata cinstire, colornd n culorile
ei ceea ce este contrar ei, aducnd acest lucru din urm la cei nselati de el si
convingndu-i c nu e ceea ce este cu adevrat prin natura lui, ci ceea ce
pare privirilor a Ii astIel. Cci asa cum Irumusetile Iemeilor desIrnate stau
329
n aliIii si Iarduri care, desi ele sunt lipsite de Irumusete, Iac ca vederea lor
rusinoas si urt s par Irumoas si chipes pentru cei nselati de ele, asa si
bogtia care constrnge la linguseal o arat pe aceasta drept cinste.
(Scrisori din exil, Ctre toti credincioii, c nimeni nu ;a putea ;tma pe
cel care nu se nedrepttete pe sine insui, 9, n vol. Scrisori din exil. Ctre
Olimpiada i cei rmai credincioi. Despre deprimare, su1erint i
!ro;ident., pp. 248-249)
BOGTIA (gravitatea agonisirii cu nesat a bogtiei)
,Spune-mi, care e deosebirea ntre noi, care cldim case mari si
strlucitoare, si copiii care-si cldesc case, jucndu-se? Care e deosebirea
ntre noi care cheIuim si cei care si mnnc prnzul lor? Nici una, dect
aceea c Iapta noastr e nsotit de osnd. Si nu e de mirare c nu ne dm
seama de josnicia Iaptelor noastre; n-am ajuns nc brbati; cnd vom
ajunge, atunci vom cunoaste c toate acestea sunt copilrii. (Omilii la
Matei, omilia XXIII, IX, n col. PSB, vol. 23, p. 307)
,nmultirea averilor aprinde mai mult Ilacra, i Iace mai sraci pe cei
bogati; c bogtia le nmulteste dorinta si-i Iace s duc lips de multe.
(Omilii la Matei, omilia LXIII, II, n col. PSB, vol. 23, p. 729)
,De ce iertare suntem vrednici, cnd cu mult rvn ne ngrdim cu
bogtiile, care pun zid n calea spre mprtie, cnd nu numai c le ncuiem
n sipete si lzi, ba le mai ngropm si n pmnt, n loc s le dm s le
pzeasc cerul? Te asemeni cu un plugar, care n loc s-si semene grul ntr-
un pmnt bun, las pmntul cel bun si-si ngroap tot grul ntr-o groap,
ca s nu se bucure nici el de gru, iar grul s se strice. (Omilii la Matei,
omilia IX, V, n col. PSB, vol. 23, p. 117)
,Nu este, oare, cea mai mare nebunie s ngrmdim averi peste averi
aici, unde cele adunate se pierd si se stric, iar acolo, unde rmn neatinse si
se nmultesc, s nu depunem nici cea mai mic parte, si aceasta cnd toat
viata noastr o vom petrece pe lumea cealalt? (Omilii la Matei, omilia XII,
V, n col. PSB, vol. 23, p. 152)
,Iisus Hristos ne-a rscumprat si noi slujim bogtiile; deci noi
proclamm superioritatea unui alt stpn, noi ne supunem unui alt stpn,
suntem Ioarte atenti la ceea ce ne porunceste El; drepturile mostenirii,
drepturile, prietenia, legile, noi neglijm totul pentru acest stpn si-i jertIim
330
totul Lui. Nimeni nu priveste cerul, nimeni nu se gndeste la lucrurile
viitoare. Dar, vai! Va veni vremea cnd aceste cuvinte si regretele noastre
vor Ii inutile; cci zice Scriptura: Si in iad cine Te ;a luda? (Ps., 6, 5).
Aurul este dorit, el ne procur mari plceri si ne atrage mult cinste, dar nu
ca si cerul. Pe bogat, cei mai multi l ursc si-l socotesc dispretuit; dar pe
omul care este mpodobit cu virtutea, toti l cinstesc si-l respect.
(Comentar la E;anghelia de la Ioan, omilia LXXVI, 3, p. 395)
,S nu crezi c n a se mbogti cineva se gseste plcerea si
multumirea, ci n a nu dori s se mbogteasc. ntruct doresti a te mbogti,
niciodat nu vei nceta a Ii torturat. PoIta de bogtie este un amor
nesatisIcut niciodat, si cu ct vei nainta mai mult pe aceast cale, cu att
mai mult te-ai deprtat de sIrsit. Deci nu este oare aceasta o enigm, o
abrutizare si o mare nebunie?
Prin urmare, s ne deprtm de rele, sau, mai bine zis, de cel dinti
ru, adic de bogtii, si nici chiar s ne atingem de aceast poIt, iar de
cumva ne-am atinge, s Iugim categoric. (Omilii la Epistola ctre Romani a
S1antului postol !a;el, omilia XII, p. 221)
,,Cci pe pctosi trebuie ntruna a-i jeli, mai vrtos cnd se bucur de
bogtie si mult mbelsugare, ca si pe cei bolnavi care se mbuib cu
mncrurile si se mbat. (Comentariile sau Talcuirea Epistolei intai ctre
Corinteni, omilia XXXIX, p. 429)
,Cci cu ct cineva se nconjoar de mai multe, adic cu ct are mai
mult, cu att doreste si mai mult. (Talcuiri la Epistola a doua ctre
Corinteni, omilia XIII, p. 135)
,,Te ntreb, dac ai vedea pe un hot c iese la drumul mare, c atac pe
drumeti, c jeIuieste satele, c ngroap n pesteri si vizuini aur si argint, c
nchide acolo cirezi multe de vite, c are haine si robi multi de pe urma
jaIurilor lui, te ntreb, l vei Ierici oare pentru bogtia aceea sau l vei plnge
pentru osnda ce are s-o primeasc? Si n-a Iost nc prins, nici n-a Iost dat
pe mna judectorului, nici n-a Iost bgat la nchisoare, nici n-a avut prsi,
nici nu s-a pronuntat sentinta, ci cheIuieste, petrece, se mbat si are de
toate! Cu toate acestea, nu-l Iericim pentru cele ce le are si se vd, ci-l
plngem pentru cele ce-au s vin si cele ce-l asteapt. Cuget la Iel si
despre bogati si zgrciti. Sunt tlhari la drumul mare, jeIuiesc averile
trectorilor, ngroap n cmrile lor, ca n pesteri si vizuini, averile altora.
331
S nu-i Iericim, dar, pentru cele ce le au, ci s-i plngem pentru cele ce au s
vin, pentru judecata aceea nIricostoare, pentru pedepsele de nenlturat,
pentru ntunericul cel mai din aIar (Matei 8, 12; 22, 13; 25, 30), n care vor
Ii aruncati. Tlharii scap de multe ori din minile oamenilor, dar, cu toate
c stim aceasta, nu ne dorim nici nou, nici dusmanilor nostri viata si averea
lor blestemat. ns despre ceea ce se reIer la Dumnezeu nu se poate spune
aceasta; nimeni nu scap de judecata Lui. (Omilii la sracul La:r,
cuvntul I, n vol. Omilii la sracul La:r. Despre soart i !ro;ident.,
pp. 49-50)
,C acela ce iubeste banul n-are vrajb numai cu vrjmasii lui ci si cu
prietenii si mai mult pe sraci i urste, cci nu are prieteni ci se aIl tuturor
ca o povar. Si nu are numai suIletul lui pierdut ci si ticlosul lui trup de
multe ori l topeste cu griji si-l mbolnveste. Cel ce urste argintul opreste
poIta banilor, iar cel ce vrea s se mbogteasc, mai mult aprinde Iocul
poItei n suIletul lui, pentru c dac dobndeste zeci de mii de lei si altii nc
pe attia, mai poIteste si dac dobndeste doreste nc de dou ori pe atta si
niciodat nu poate s sting poIta cea viclean a lcomiei. (Din vol.
Mrgritarele S1antului Ioan Gur de ur, pp. 28-29)
BOGTIA (poIta de avutii nu se poate nsoti cu dreptatea)
,Nu este cu putint a locui mpreun poIta de bani si dreptatea, Iiindc
si au desprtite corturile lor. Deci nu te mai trudi a aduna la un loc cele ce nu
se pot amesteca, ci alung de la tine tiranica iubire de argint dac voiesti a
lua dreptatea mprteasc, cci aceasta este mprteasa cea adevrat, care
Iace slobozi pe cei robi; iar aceea Iace cu totul dimpotriv.
Deci iubitilor, cu toat graba s Iugim de aceea si s mbrtism pe
aceasta, ca astIel s ne nvrednicim si slobozeniei de aici, n acelasi timp si
mprtiei cerurilor, cu harul si cu iubirea de oameni a Domnului nostru
Iisus Hristos. (Talcuiri la Epistola a doua ctre Corinteni, omilia XIX, p.
181)
BOGTIA (nu bogtia n sine este rea, ci lcomia si avaritia)
,Bogtiile nu sunt oprite, dac cineva se Ioloseste de ele numai pentru
trebuint. Cci, dup cum am spus altdat c vinul nu este un ru, ci betia,
tot astIel putem zice c bogtia nu este un ru, ci lcomia si avaritia.
332
S nu conIundm pe bogat cu avar. Avarul nu este bogat: avarului i
lipsesc multe; ori, Iiind lipsit de multe, el nu poate Ii bogat niciodat.
(!rimele patru omilii despre statui, omilia II-a, p. 41)
,Bogtia nu este n sine ceva ru, ci ru este zgrcenia si lcomia de
avere. Altceva este un lacom de avere, si altceva un bogat. Asa, lacomul de
avere este acela, care, desi are mult, totusi nu crede c este bogat, cci el de-
a pururi tot mai mult poIteste. Dar cel ce poIteste mult, acela mai de grab se
poate numi lipsit, dect bogat si avut. (Cu;ant la Duminica a 3-a dup
cinci:ecime, n vol. !redici la duminici i srbtori., p. 66)
,Aceasta o zic nu ca s hulesc bogtia, ci hulesc pe cei ce le trebuieste
bogtia, nu ca pe un lucru bun, c banii buni sunt (.) Buni sunt c mngie
srcia, nltur lipsa, auzi cum zice Iov: Eu eram ca un ochi orbilor,
picioare chiopilor, eu eram tat neputincioilor, aceasta este si Ir de nici
un pcat, pentru c mpreun cu bogtia, este si iubirea de sraci, casa mea
era deschis la 1iecare care ;oia s intre, zice Iov. Aceasta este slujba
bogtiei: s Iie nu numai cu numele, ci si cu Iapta. Aceast bogtie este
slug la acea bogtie, c aceast bogtie pe care o au oamenii pentru dnsii
numai, este nume Ir de Iapt, iar acea bogtie pe care o au oamenii si
pentru dnsii si pentru altii este bogtie adevrat, si care este acesta? Este
bogtia bunttilor, bogtia milosteniei. (Din vol. Mrgritarele S1antului
Ioan Gur de ur, p. 19)
BOGTIA (mbogtirea n chip nedrept si lacom)
,Cci dac v pare dulce a v mbogti prin rpiri, amintiti-v c Iisus
Hristos v opreste aceasta si aceea n continuu v va deveni neplcut si
amar. (Comentar la E;anghelia de la Ioan, omilia LXXVII, 4, p. 401)
,,Chiar de ai stpni ceva ct de mic prin nedreptate, ntreaga avere ti-
a dospit-o acel putin aluat. Pentru aceea, de multe ori cele putine bgate ru,
scot pe cele multe cstigate bine. (Comentariile sau Talcuirea Epistolei
intai ctre Corinteni, omilia XV, p. 156)
,,Vezi poate n stpnirea bogatului cutare casa celui srac? Plngi,
ns nu pe cel rpit si lipsit de bunul su, ci pe cel a rpit, cci el nu a dat, ci
a luat un ru. Pe acesta l-a lipsit de cele de aici, pe cnd pe sine s-a scos
singur din bunttile cele negrite. Dac cel ce nu d celor sraci se duce n
333
gheena, dar cel ce ia cele ale sracilor ce va ptimi? (Comentariile sau
Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni, omilia XVI, p. 170)
,Nici un srac nu este silit a Iace attea rele din pricina srciei, pe cte
Iac bogatii pentru ca mai mult s se mbogteasc si pe cele strnse s nu le
piard. Nu att de mult doreste sracul cele trebuitoare, pe ct cel bogat doreste
cele de prisos; nu atta este volnic sracul a se sluji de viclenie, pe ct poate
acela. Cci dac el si poIteste mai mult, n acelasi timp si poate mai mult,
apoi este vdit c si mai multe va Iace. (Talcuiri la Epistola a doua ctre
Corinteni, omilia XIII, p. 135)
,Cu toate c multi m strig mereu, zicndu-mi: Te-ai legat de cei
bogati, le rspund c si aceia din totdeauna s-au legat de cei sraci. Eu m-am
legat de bogati? Nu de bogati, ci de cei care Iolosesc bogtia n mod ru, cci
mereu spun c nu pe bogat l deIaim, ci pe rpitor. Alta este bogatul si cel
nstrit, si alta lacomul si hapsnul. F distinctie ntre lucrurile acestea si nu le
conIunda pe cele neamestecate. Esti bogat? Nu te mpiedic! Esti lacom? Te
nvinovtesc. Ai ale tale? DesIat-te! Ai luat altele strine? Nu tac! Vrei s
m ucizi cu pietre? Sunt pregtit s-mi vrs sngele meu, doar te voi
mpiedica de la pcat. (Din vol. Despre Rai i Scriptur. Despre iubirea lui
Dumne:eu pentru noi. Despre Se:ut-a Imprteasa de-a dreapta Ta~~,
p. 29)
,Este greu de nchipuit c un om care cstig bani cu nemiluita s-si
cstige averea n chip cinstit; de cele mai multe ori si mreste averea
nenorocind pe altii. (Despre cstoria a doua a ;du;elor, 4, n vol.
Despre Feciorie, pologia ;ietii monahale, Despre creterea copiilor., p.
174)
,,Cci unde e bogtie si rpiri, acolo eu vd lup; unde e bogtie si
cruzime, acolo eu vd leu, si nu om. (Omilii la sracul La:r, cuvntul VI,
n vol. Omilii la sracul La:r. Despre soart i !ro;ident., p. 133)
,Dac vrei s scapi de judecata nenduplecatului Judector, nu
mai umbla dup avere dobndit prin nedrepttirea celorlalti. n aceast
viat, esti aprat de puterea banilor, de inIluenta Iunctionarilor si de
bunvointa judectorilor, ns n cealalt viat, cine te va mai apra?
Acolo te vor nsoti numai pcatele tale si strigtele celor nedrepttiti de
334
tine, care ajung pn la tronul ceresc al lui Dumnezeu. (Din vol.
!roblemele ;ietii, p. 232)
................................................................................................................
,Nu-mi spui Irate pentru care pricin vrei s te mbogtesti din lcomie
si din rpire, sau vrei s aIle altii aurul si argintul pe care l-ai strns cu
strmbtate si tu s rmi numai cu blestemele si anatema de la aceia ce le-ai
Icut strmbtate. (Din vol. Mrgritarele S1antului Ioan Gur de ur, p.
26)
................................................................................................................
,Lcomia este un aluat vechi si ori n ce cas va cdea o va Iace
necurat si pustie. Si mcar ct de putin de vei strnge cu nedreptate, toat
avutia o dospeste si o pierde, pentru aceea de multe ori cele putine strnse cu
strmbtate au pierdut si au stricat lucrurile cele bune agonisite. (Din vol.
Mrgritarele S1antului Ioan Gur de ur, p. 26)
................................................................................................................
,Cum ar Ii o Iiar slbatic, ci mai vrtos nici Iiarelor nu se aseamn
si Iace nedreptate Iratilor lui celor ce sunt de o credint cu dnsul si-i
mnnc pe dnsii, deci cum vei putea s dai seam la Dumnezeu? C nu
vezi pe albin c dac musc pe cineva ea moare? nvat-te si tu de la dnsa
si nu Iace pagub si scrb Iratelui tu pentru c mai nainte va veni moartea
la noi si numai dup aceea va merge la cei ce le-am Icut strmbtate. (Din
vol. Mrgritarele S1antului Ioan Gur de ur, p. 28)
,Pentru c n-ai hrnit pe cel Ilmnd te munceste Dumnezeu, iar de ai
dezbrcat pe cel mbrcat, cum vei scpa de judecata cea nIricostoare?
(Din vol. Mrgritarele S1antului Ioan Gur de ur, p. 29)
,. cnd vezi pe cineva mbogtinndu-se din strmbtti si din
lcomie, pe acel om nu-l luda, ci s-l plngi, c bogtia adaug munca
acolo, de vreme ce adun la dnsul blesteme si urgie de la cei ce le Iace
strmbtate si muncile pcatelor sunt de multe Ieluri, dup vreme si dup
obraji si dup vrednicie si dup cunostint si necunostint. (Din vol.
Mrgritarele S1antului Ioan Gur de ur, pp. 40-41)
BOGTIA (despre mostenirea bogtiei dobndit prin nedreptate)
,,Cel ce a mostenit o avere ncrcat de nedreptti, desi el nu a rpit
nimic, totusi stpneste cele ale rpitorilor, si prin urmare s stie bine c este
335
drept a ptimi pentru aceasta. Dac tu ai luat averea cutruia care a Iurat-o,
iar acel rpit de dnsul venind, ar cere averea napoi, apoi oare ti-ar Ii de-
ajuns spre ndrepttire s rspunzi c nu tu l-ai Iurat pe el? Si ce ai rspunde,
spune-mi, la o astIel de nvinovtire? C nu tu, ci altul l-a dezbrcat? Dar tu
stpnesti acum averea sau lucrul Iurat de la el. C acela a rpit? Dar tu te
bucuri acum de lucrul rpit. Toate acestea le prevd chiar si legile din aIar,
care lsnd la o parte pe cei ce au rpit avutul altora, poruncesc a se cere de
la aceia la care gseste cineva lucrul sau averea Iurat.
Deci de cunosti pe cei nedrepttiti, ntoarce napoi lucrul rpit si I cu
dnsii ce a Icut Zaheu acela cu mult bunvoint, iar de nu stii si nu cunosti
pe aceia, eu ti voi arta si o alt cale si nu-si voi nchide calea mntuirii.
mparte toat averea ta sracilor, si astIel te vei mngia de rul Icut.
(Comentariile sau Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni, omilia XV, pp.
156-157)
BOGTIA (- sclav sau stpn ?)
, - Oare Avraam, oare Iov n-au bineplcut lui Dumnezeu, desi au Iost
bogati?
- Nu-mi vorbi mie de bogati ci de cei robiti de bogtie! Iov a Iost
bogat, dar n-a Iost rob al lui mamona; nu era stpnit de mamona, ci-l
stpnea; era stpn, nu rob. Stpnea toate averile lui, ca si cum ar Ii Iost
administratorul unor averi strine; asa le stpnea. Nu numai c nu rpea
averile altora, ci chiar pe ale sale le ddea celor nevoiasi. Si, ceea ce-i mai
minunat, este c nici nu se bucura de averile sale; el nsusi a artat-o,
spunnd: De m-a 1i bucurat de multa a;utie pe care am a;ut-o (Iov 31, 25).
De aceea nici n-a plns cnd a pierdut-o. (Omilii la Matei, omilia XXI, I, n
col. PSB, vol. 23, p. 273)
,Numai acela gust plcerile bogtiei, numai acela este stpn pe
averile lui, care ntrebuinteaz averile pe ceea ce trebuie; ceilalti sunt robii si
prizonierii avutiilor lor; si mresc patimile trupului si bolile suIletului. Cum
poate Ii plcere si desItare acolo unde-i mpresurare de dusmani si rzboi,
unde-i Iurtun mai cumplit ca Iurtuna mrii? Dac bogtia d peste un
prost, apoi l prosteste si mai mult; dac d peste un desIrnat, apoi l Iace si
mai desIrnat. (Omilii la Matei, omilia LXXXIII, III, n col. PSB, vol. 23,
p. 944)
336
,Trebuie s Iiti stpni si nu robi; s le stpniti Ir ca ele s v
stpneasc; a le Iolosi dar a nu abuza. Bogtiile se numesc n limba greac
cu un nume care nseamn a slufi, pentru a ne Iace s ntelegem c trebuie s
le Iacem s slujeasc nevoilor noastre si nu a le nchide si a le pzi. Unul
este de un slujitor, si cellalt de un stpn; a le pzi este Iunctia unui slujitor,
a le mprti este a unui stpn. Voi nu le-ati primit pentru a le nchide n
pmnt, ci pentru a le mprti. Dac Dumnezeu voia s Iie pzite, El nu le-ar
Ii dat oamenilor, ci le-ar Ii lsat ascunse n pmnt; precum vrea s le
mpart, El permite ca s le avem, ca noi la Iel s le mprtim. Cci dac noi
le retinem n casele noastre, nu mai suntem stpni. (Comentar la
E;anghelia de la Ioan, omilia XIX, 3, p. 94)
,Avarul este pzitorul, iar nu stpnul bogtiilor sale; el este sclavul
lor, iar nu posesorul. El ar da mai curnd din sngele su dect aurul pe care
l-a ngropat. Cci acest aur este pentru el un depozit, pe care-l tine si l
pzeste cu atta ngrijire nct opreste pe oricine de a se atinge de el. El se
Ioloseste tot att de putin de averile sale ca si cum i-ar Ii strine; si ele i sunt
cu adevrat strine. Cci averile din care el n-ar putea s se hotrasc s
mprtseasc si pe altii, cu care n-ar voi s usureze trebuintele srciei, cu
orice pedeaps s-ar ameninta avaritia sa; se poate zice c aceste averi i
apartin? (!rimele patru omilii despre statui, omilia II-a, p. 41)
,Esti stpn pe multe averi? S nu ajungi robul acelora peste care
Dumnezeu te-a Icut stpn! Rob al lor ajungi nu cnd le cheltuiesti
cum trebuie, ci cnd le ngropi n pmnt. (Cu;ant la S1intii Mucenici,
III, n vol. !redici la srbtori imprteti i cu;antri de laud la
s1inti, p. 458)
,,. nu nvinuiesc pe cei bogati, nici nu hulesc banii si averile, ci
ntrebuintarea rea a banilor, cheltuirea lor n desIrnri. De aceea se numesc
bani, ca s ne Iolosim noi de ei, nu ei s se Ioloseasc de noi
88
. De asta se
numesc a;utii, ca s le avem noi pe ele, nu ele s ne aib pe noi. Pentru ce
vrei ca s ai ca stpn o slug? Pentru ce strici rnduiala? (Omilie impotri;a
celor care n-au ;enit la biseric, (La inceputul Faptelor postolilor I, n
vol. Omilii la sracul La:r. Despre soart i !ro;ident., p. 300)
88
Tlcuirea Pr. Dumitru Fecioru: Cuvntul bani, pqu n limba greac, deriv dintr-un
verb care are ntelesul de a se 1olosi de ce;a. De aici Irumosul joc de cuvinte al SIntului
Ioan Gur de Aur, intraductibil n romneste. (n.s. 334, p. 300)
337
BOGTIA (punerea ei n pstrare de stpan spre paguba si nenorocirea lui)
,Multi oameni nu-si au locuinta ntr-un singur loc si de multe ori nici
nu vor sau nu pot s locuiasc n alt parte, pentru c-i mpiedic Iie alte
aIaceri, Iie boli trupesti, dar vor s aib pretutindeni si, ca s spun asa, n
toate orasele, monumente ale lcomiei lor, vor s aib n toate coloane
nemuritoare ale ruttii lor; nu-si dau seama c-si pun pe capetele lor
pcatele svrsite cu adunarea celor averi, povar grea si cu anevoie de
purtat; nu-si dau seama c desItarea cu averi va trece altora, nu numai dup
ce pleac de pe lumea asta, ci chiar si nainte de plecarea de aici. Dar chiar
dac nu li s-ar lua Ir voia lor averile, totusi i le smulg, ca s spun asa, cei
ai lui si le risipesc pe toate, iar lor nu le rmne pentru desItare nici cea mai
mic parte. Dar pentru ce vorbesc eu de desItare? Chiar de ar voi unii ca
acestia s se desIteze cu toate averile lor, tot nu pot, c n-au dect un singur
stomac pentru atta multime de averi. (Omilii la Facere, omilia XXII, VI,
n col. PSB, vol. 21, pp. 269-270)
,Bogtia, a spune Domnul, nu v vatm numai pentru c narmeaz
pe noi mpotriva voastr, nici numai pentru c v ntunec desvrsit mintea,
ci si pentru c v scoate din robia lui Dumnezeu, Icndu-v prizonieri
banilor, Ir suIlet si vtmndu-v de dou ori: o dat pentru c v Iace robi
banilor, peste care ar trebui s Iiti voi stpni, si a doua oar pentru c v
scoate din robia lui Dumnezeu, Cruia mai mult dect tuturor ar trebui s-I
Iiti neaprat robi. Dup cum atunci cnd Domnul a vorbit de bogtie (Matei
6, 20), a artat c este vtmat de dou ori: si pentru c este depus aici, pe
pmnt, unde o stric moliile si pentru c nu este depus dincolo, n cer,
unde nu poate Ii Iurat, tot astIel si acum arat c pricinuieste o ndoit
pagub suIleteasc si pentru c ne deprteaz de Dumnezeu, si pentru c ne
supune lui mamona. (Omilii la Matei, omilia XXI, I, n col. PSB, vol. 23, p.
272)
,Nu puteti slufi i lui Dumne:eu i lui mamona (Matei 6, 24).
S ne cutremurm la gndul c noi suntem aceia care L-am silit pe
Hristos s spun aceste cuvinte, s pun adic aurul alturi de Dumnezeu.
Dac nIricostor este lucrul acesta, apoi mult nIricostor este s o Iaci cu
Iapta, s preIeri tirania aurului n locul Iricii de Dumnezeu. (Omilii la
Matei, omilia XXI, I, n col. PSB, vol. 23, p. 273)
338
,Hristos nu deIaim averile, ci pe cei stpniti de averi. Dac un bogat
intr cu greu n mprtia cerurilor, cu mult mai greu lacomul. Dac esti
mpiedicat s intri n mprtia cerurilor cnd nu dai averile tale, gndeste-te
ce Ioc strngi pe capul tu cnd iei averile altora!
- Dar pentru ce Hristos a spus ucenicilor c bogatul va intra cu greu n
mprtia cerurilor, cnd ucenicii erau sraci si n-aveau nimic?
- Ca s-i nvete s nu se rusineze de srcie; si ndreptteste cum
porunca ce le-o dduse de a nu avea nici un Iel de avere (Matei 10, 9-10).
Cnd a spus c e greu, a spus mai mult chiar, a spus c e si cu
neputint; si nu simplu cu neputint, ci a spus cu trie c e cu neputint,
artnd lucrul acesta cu pilda cmilei si a acului.
Mai lesne este s intre cmila prin urechile acului, decat bogatul in
imprtia cerurilor (Matei 19, 24). (Omilii la Matei, omilia LXIII, II, n
col. PSB, vol. 23, p. 729)
,. tu deci cnd l vezi pe cel bogat c i merge bine desi-i un ticlos
si un nelegiuit, suspin si lcrimeaz c bogtia aceea i este adaos de
pedeaps. Dup cum cei care Iac o multime de pcate dar nu vor s se
pociasc, si adun totusi mult urgie, tot asa si cei s-au bucurat de bun
stare si n-au Iost pedepsiti aici pe pmnt vor suIeri dincolo mai mare
osnd. (Omilii la Matei, omilia LXXV, V, n col. PSB, vol. 23, p. 857)
BOGTIA (atrage neplceri si primejdii numeroase)
,Nu stiu s Ii murit cineva repede de Ioame; c poti gsi oricnd ceva
ca s scapi de rul acesta; dar din pricina banilor, din pricina bogtiei, din
pricina aIacerilor, stiu c multi au Iost ucisi, unii n tain, altii n vzul
multimii. Drumurile, tribunalele, orasele sunt pline de crime. Dar pentru ce
vorbesc de drumuri, tribunale si orase? Si marea-i plin de sngele celor
omorti din pricina bogtiei. Tiranul acesta nu s-a mrginit s stpneasc
numai pmntul, ci a nvlit cu mult Iurie si asupra mrii. Unul porneste pe
mare de dragul banilor, iar altul, tot pe mare, ucide tot de dragul banilor;
tiranul acesta a Icut pe unul negustor, iar pe altul ucigas. Ce poate Ii mai
putin credincioas dect bogtia, cnd ea te pune pe drumuri, cnd ti
primejduieste viata?. (Omilii la Matei, omilia IX, VI, n col. PSB, vol. 23,
p. 118)
,Voi L-ati auzit pe Iisus Hristos numind adesea cu numele de spini
(Mt., 13, 22), nelinistile veacului acestuia si nchipuirile bogtiilor. Si sigur,
aceasta cu dreptate; precum spinii sunt serpi, bogtiile sunt la Iel; precum
339
aceia i sIsie pe cei ce se apropie, la Iel acestea sIsie suIletul, si precum
Iocul le arde cu usurint, si pe care vierii nu pot s-i suIere, Iocul la Iel va
arde bogtiile acestei lumi, la Iel vierul le va arunca. (Comentar la
E;anghelia de la Ioan, omilia XXIV, 3, p. 118)
,Cel ce stpneste averile aici pe pmnt, va suIeri mii de rele. Ca si
un cine turbat se repede si diavolul asupra celor bogati, voind a le rpi, ca
pe o bucat de plcint sau pine din minile copilului. (Omilii la Epistola
ctre Romani a S1antului postol !a;el, omilia VII, p. 120)
,ntru nimic nu se deosebesc cei bogati de copiii cei mici suprati de
ctei, cci si asupra lor toti si att vorba, toti i hrtuiesc, toti i trag de
partea lor, nu numai oameni, ci si patimi barbare, ca betia, mbuibarea
pntecelui, lingusirea si toat desIrnarea. (Omilii la Epistola ctre Romani
a S1antului postol !a;el, omilia VII, p. 120)
,Ascult ce a Icut unul dintre proIani, si rusineaz-te cel putin de
IilosoIia lui. Se zice c unul dintre acestia, intrnd ntr-o cas strlucit si
sclipind de aurul cel mult, de Irumusetea marmurei si a coloanelor, si Iiindc
a vzut si pe jos asternute covoare n toate prtile, deodat a scuipat n Iat
pe stpnul casei. Apoi, Iiind dat n judecat pentru acest Iapt, el a rspuns
c deoarece n-a gsit n toat casa aceea nici un loc mai murdar, s-a vzut
nevoit a scuipa pe Iata aceluia! Ai vzut ct de ridicol se Iace cel ce se
mpodobeste pe dinaIar, si ct este de dispretuit de toti cei ce au mintea
doar la lucrurile exterioare?(Omilii la Epistola ctre Romani a S1antului
postol !a;el, omilia XI, p. 199)
,Bogtia ne aduce o mare rusinare, iar pe diavol l ngmI mai mult
mpotriva noastr. Deci, de ce tu chiar narmezi pe diavol contra ta si-l Iaci
mai puternic? narmeaz-ti dreapta ta contra lui, Icnd sracilor
milostenie. (Omilii la Epistola ctre Romani a S1antului postol !a;el,
omilia XIV, p. 284)
,,. nesigur lucru este bogtia. Din pricina ei nu numai casele se
sparg, ci nc si morminte si sicrie. Deci ce ar putea Ii mai ticlos, cnd nici
chiar moartea nu-i poate aduce linistea cuvenit, ci acel trup Iricos, nici lipsit
de viat cu este scutit de relele din viat, Iiind urt de toti acei care l-au
pizmuit att de mult nct s-au grbit de a-l rzboi pn si atunci cnd el era
trn si cenus, si nc cu mai mare Iurie dect pe cnd tria? C pe atunci
340
tlharii intrnd n odaia cu banii, miscau din loc lzile cu bani, iar de trupul
lui se deprtau, si nu ar Ii luat attea nct s-i dezbrace si trupul, dar acum
nici de trupul lui nu se deprteaz minile cele spurcate ale pngritorilor de
morminte, ci l misc si-l ntorc n toate prtile, si-l batjocoresc cu mult
cruzime. Dup ce Iusese predat pmntului, iat c acestia dezbrcndu-l de
haine si lsndu-l gol, l-au aruncat si au Iugit. Dar cine poate Ii att de
dusman ca bogtia, care pe cnd sunt n viat le pierde suIletul, iar dup ce
mor, si trupul l batjocoreste, si nici mcar nu-i d voie a se ascunde sub
pmnt? ceea ce de altIel este obisnuit pn si pentru cei osnditi, si pentru
cei osnditi pentru Iapte necinstite. Cci pentru acestia legiuitorii cernd
osnda cu moarte, nimic mai departe nu cer pe cnd pentru aceia, bogtia
si dup moartea lor cere osnd grozav, lsndu-i privirilor omenesti goli si
Ir morminte, priveliste trist si vrednic de mil. ntr-adevr, acestia
ptimesc cu mult mai grozav dect cei osnditi de hotrrea judectorilor,
cci aceia poate o singur zi sau si dou rmnnd nengropat, la urm sunt
predati pmntului, iar acestia Iiind predati pmntului, sunt batjocoriti. Si
dac acesti tlhari cnd pleac nu iau si sicriul, apoi aceasta multmit nu
bogtiei, ci srciei, Iiindc srcia i apr. Dac ns si sicriul l vor
ncredinta bogtiei, si lsnd sicriul de piatr, vor Iace unul de aur, Iireste c
si pe acesta l vor pierde.
Att de necredincioas este bogtia! Cci nu atta este a celor ce o au,
pe ct a celor ce o rpesc. AstIel c este de prisos vorba aceea care ncearc
a arta c bogtia este cu anevoie a Ii cucerit cnd cei ce o au nu pot avea
sigurant nici chiar n ziua sIrsitului lor. (Comentariile sau Talcuirea
Epistolei intai ctre Corinteni, omilia XXXV, p. 382)
,,Cci ce Iericire este aceasta? AIar numai de nu vei nvedera c si
cei ce se lupt cu Iiarele sunt de rvnit, cci nchiznd n custi de Iier acele
Iiare pretioase vorbesc de stpnii acelor Iiare dnsii nu ndrznesc nici
mcar a se apropia, ci stau deoparte tremurnd de Iric, si pun pe altii ca s
se lupte cu dnsele. Cam asa ptimesc si cei ce se mbogtesc, cci nchiznd
n cmrile lor averile ca pe niste Iiare slbatice, primesc n Iiecare zi mii de
rni de la ele. Si se ntmpl cu averile pe dos dect cu Iiarele, cci acestea
cnd sunt scoase din cusc, vatm pe toti pe care-i ntlnesc n drum, pe
cnd averile n vreme ce sunt nchise si pzite, sunt vtmtoare si pierd pe
cei ce le stpnesc si pe cei ce le pzesc.
Dar noi, iubitilor, pe Iiara aceasta s o mblnzim. Si o vom mblnzi
atunci cnd nu o vom nchide, ci o vom da n minile tuturor celor care au
341
trebuint. AstIel vom putea cstiga de aici si bunttile cele mai mari si, n
viata de acum vietuind cu sigurant si ndejdi bune, ne vom nvrednici a sta
naintea dreptului judector cu ndrzneal, si a dobndi bunttile cele
vesnice. (Comentariile sau Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni, omilia
XXXV, p. 383)
,,Pavel, cci cnd el voia a smulge pe cei bogati din ghearele iubirii de
argint nu zicea numai c bogtia este vtmtoare, ci c bag pe cineva si n
ispite. C cei ce ;oiesc a se imbogti, :ice, cad in ispit (1 Tim. 6, 9).
Fiindc desi s-ar prea c bogtia scap pe cineva de ispite, totusi de Iapt se
petrece cu totul potrivnic de ceea ce cred bogatii. Unii se Ileau iarsi pentru
ntelepciunea de aIar, ca stnd neclintiti n aceast credint; apostolul ns
le-a artat c nu numai nu Ioloseste crucii ntelepciunea cea de aIar, ci nc
o si goleste. Se Ileau c se judec de ctre altii, creznd nevrednic a se
judeca de ai lor, ca Iiind mult mai ntelepti cei de aIar; apostolul ns a
artat c a se judeca de cei de aIar este un Iapt urcios. Se Ileau c
mnnc din jertIele idolesti, ca dovedind prin aceasta cea mai desvrsit
cunoastere, iar el le-a artat c a nu sti ca s iconomiseasc cineva cele ale
aproapelui este dovad de cunoastere nedesvrsit. (Comentariile sau
Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni, omilia XXXVI, p. 387)
,,Pretutindeni deci iubirea bogtiei mpinge pe multi la lcomie n
timpul vnzrii. (Comentariile sau Talcuirea Epistolei intai ctre
Corinteni, omilia XXXIX, p. 431)
,Dac ai Ii sprinten mbrcat, nu te-ai teme de nimic, nici de invidie,
nici de tlhari si nici de cei ce uneltesc viclenii asupra ta. Nu te mbogtesti
att n bani, ct te mbogtesti n griji; nu te mbogtesti att n proprietti si
mosii pe ct te mbogtesti n primejdii si multe agonii de moarte, care toate
la un loc ti aduc multe ispite si multe poIte. Acestea si altele ca acestea
suIr acei ce voiesc a stpni multe bogtii. (Comentariile sau Explicarea
Epistolei ctre E1eseni, omilia XIII, p. 135)
,Dup cum strmtoarea pricinuieste multe rele si neajunsuri, la Iel si
belsugul. Multi dup ce au ajuns a avea de prisos, sau chiar din belsug, de
multe ori au devenit mai lenesi, nu au stiut s se Ioloseasc de acea
mbelsugare, ba nc cei mai multi dintre ei, vzndu-se cu avere mult, nu
342
au mai vrut s Iac nimic. (Omilii la Epistola ctre Filipeni, omilia a XVI-
a, p. 267)
,Nimic nu este asa de amgitor ca bogtiile: ele sunt astzi cu tine,
mine vor Ii contra ta. Ele pricinuiesc din toate prtile invidia; sunt dusmani
de cas, tovarsi periculosi. Voi sunteti martori c vorbesc adevrul, voi care
ngropati si ascundeti cu atta neliniste aurul si argintul vostru, acest aur si
argint care v expune acum la cele mai groaznice pericole. Cci vedeti c
sracii sunt scutiti de griji si liberi de neliniste, n timp ce bogatii suIer mii
de greutti si merg cutnd n toate prtile n ce loc ar putea ngropa aurul
lor, n ce mini l-ar putea ncredinta. (!rimele patru omilii despre statui,
omilia II-a, p. 43)
,Nimic nu este asa de expus invidiei ca un om bogat; si dac mndria
se uneste la bogtiile sale, se gseste atunci asezat pe o prpastie ndoit si
toti i declar rzboi sngeros. (!rimele patru omilii despre statui, omilia
II-a, p. 44)
,Exist o singur necinste si o singur lips de vaz, aceea de a Ii
bogat. Cu adevrat, bogtia este o mare necinste. Bogtia d cuiva numai
slava de a Ii nemilos, trndav, molu, ngmIat, rvnitor de slav desart,
slbatic, mbrcatul hainelor Irumoase nu-ti d cinste si vaz. Dimpotriv, ai
cinste, ai vaz dac te mbraci cu Iapte bune. (Despre sla;a deart, 14, n
vol. Despre Feciorie, pologia ;ietii monahale, Despre creterea copiilor.,
pp. 397-398)
,,Te ntreb, s nu te aprinzi oare ntr-adevr de mnie si de urgie, s
nu-ti Iie necaz cnd vezi c altul nu are nici hrana de toate zilele, iar tu Iaci
din argint attea si attea lucruri care nu-ti Iolosesc la nimic, nici mcar
pentru Ial? Da, nici pentru Ial nu-ti vor Iolosi! Dimpotriv, se vor ntoarce
mpotriva ta! Tu ti Iaci lucruri din argint ca s Iii strlucit si cu vaz, dar se-
ntmpl contrariul. Oamenii n-au s spun c esti strlucit si cu vaz, ci toti
au s te acuze c esti nemilos, zgrcit si plin de cele mai grele pcate. Ct e
de mare invidia tuturor, ct e de mare dusmnia si ura tuturor! Ct de mult
doresc toti cderea ta! Las de o parte hula pe care astIel de bogati o
nscocesc mpotriva lui Dumnezeu, desi acesta e cel mai mare ru din toate;
iar nainte de asta, orice-ai spune, vei gsi la cei bogati un ru mai mare
dect altul. (Despre soart i pro;ident, cuvntul VI, n vol. Omilii la
sracul La:r. Despre soart i !ro;ident., p. 203)
343
,,. multimea averilor si banilor nu aduce nimic |bun| n plus celor ce
le au, ci griji si lupte si Iric si primejdii, s nu socotim c avem ceva mai
putin dect bogatii. (Cinci cu;antri despre na i Samuel, cuvntul V, n
vol. Omilii i cu;antri despre educatia copiilor., p. 83)
,Asa cum omul este zadarnic, trector si muritor, la Iel este si
bogtia. Sau poate c bogtia este si mai zadarnic, cci de multe ori nu
moare odat cu omul, ci piere naintea lui. Fiecare din voi cunoaste
exemplele attor si attor bogati care au ajuns n srcie. Acestia continu
s triasc, dar averea lor a pierit. Si mcar de-ar Ii pierit numai averea,
Iiindc de obicei l duce la pieire si pe detintorul ei. N-ar gresi cineva
dac ar numi bogtia slujitor nerecunosctor, slujitor ucigas, care-1
omoar pe stpnul su. (Din vol. !roblemele ;ietii, p. 155)
,Asadar bogtia este un trdtor, trdtor si Iugar si ucigas. Atunci
cnd nu te astepti ti scap si te prseste si te distruge. (Din vol.
!roblemele ;ietii, pp. 155-156)
,,Bogatul are multe prilejuri de a Ii vtmat; se teme pentru case,
pentru slugi, pentru pmnturi, pentru bani, ca nu cumva cineva s-l
pgubeasc de ceva din acestea. Iar cel ce este stpn peste multe se Iace rob
la acele multe. (Despre quila i !riscilla, i c nu se cu;ine s grim de
ru pe preotii lui Dumne:eu. Cu;antul 2, n vol. Catehe:e maritale, p. 169)
,Nu vei gresi dac vei numi bogtia slug rea, slug manctoare de
sange i ucigtoare, slug care d plat stpanului ei funghiere i cea mai
rea, c nu numai cnd l las pe acel stpn bogtia l leag la nevoie, ci si
mai nainte de a-l lsa, l amestec si l tulbur. Pentru c nu-mi cuta pe cel
ce este mbrcat cu hain de mtase si care este uns si miroase si care este pe
dinaIar odihnit. Ia descoper inima lui, dezgoleste gndul lui nc bogat
Iiind, si vei vedea nuntru tnguire si tulburri si nIricosri. (Din vol.
Mrgritarele S1antului Ioan Gur de ur, p. 18)
,Multe patimi rele hrneste bogtia cea rea la noi si poIta ei cea rea
Iace pe oameni s se umIle ca bsicile cele ce se Iac pe ap cnd plou, asa
si bogtia se umIl si ridic la mai mult mndrie si neomenie pe ticlosul
bogat. Pentru aceea, s Iugim de bogtia cea mult pentru c Iiare nveninate
si slbatice pune n suIletul nostru si ne omoar. Precum se sulemenesc
desIrnatele cele din trg, asa este si bogtia, c Iace cinstea necinste. (Din
vol. Mrgritarele S1antului Ioan Gur de ur, pp. 128-129)
344
BOGTIA (neIericirea celor bogati)
,Bogatul este mai neIericit si mai bolnav dect ndrgostitul si betivul.
Ar putea s-si plng si mai mult neIericirea nu numai pentru c dragostea
de avutii arde n el cu mai mult Iurie, dar si pentru c nu ascult de sIatul
nici unui om, dragostea lui de avutii Iiind mai puternic dect dragostea de
Iemei sau de butur, ndrgostitii de butur si de Iemei, dup satisIacerea
poItelor lor, se satur, pe cnd cei stpniti de avutii, nu. Pentru acest motiv
am si Iost siliti s ni-i imaginm pe iubitorii de butur si de Iemei, cci n
viata de toate zilele se vd mai rar oameni care s Iie att de mult stpniti
de dragostea de butur sau de dragostea de Iemei; n ce priveste ns
dragostea de avutii, vom putea da exemple nenumrate din viata de toate
zilele. (pologia ;ietii monahale, 3, n vol. Despre Feciorie, pologia ;ietii
monahale, Despre creterea copiilor., p. 214)
BOGTIA (urmrile pgubitoare ale posesiunii egoiste)
,Dup cum vedem c valurile mrii acum se urc la mare nltime,
dar pe neasteptate iarsi se micsoreaz, tot asa vedem si pe oamenii care
neglijeaz si svrsesc pcatul: acum i vedem mndri, cu sprncenele
ridicate, uimiti de lucrurile din lumea aceasta, dar pe neasteptate i vedem
doborti, prigoniti de neagr srcie! Pe acestia ni-i arat Iericitul proIet
David, cnd zice: Nu te teme cand se imbogtete omul sau cand se
inmultete sla;a casei lui, cand ;a muri nu ;a lua nimic (Ps., 48, 17).
Bine a
spus: Nu te teme' S nu te turbure, spune David, multimea de a;eri i
strlucirea sla;ei' Il ;ei ;edea pe cel bogat, pe cel sl;it, nu dup mult
;reme, :cand la pmant, 1r putere, mort, aruncat, hran pentru ;iermi,
lipsit de toate cele ce a a;ut, 1r s poat lua ce;a cu el, ci pe toate le las
aicea. Nu te nelinisti, deci, cnd vezi pe cele de aici, nici nu Ierici pe acela
care le are, c dup putin vreme pe toate le va pierde. Asa e Iericirea de
aici! Asa e bogtia! Nu pleac cu cei ce au avut-o pe pmnt. Rmne aici si
Iericirea si averea, iar cei ce le-au avut pleac lipsiti si goi, mbrcati numai
cu pcatul si cu poverile de pcate, strnse de ei cu rutatea lor. (Omilii la
Facere, omilia XXIII, I, n col. PSB, vol. 21, pp. 272-273)
,Pentru ce, dar, iubite, te strduiesti s aduni lucruri, pe care le vei
lsa cnd vei Ii rpit de pe pmnt nu dup mult vreme, lucruri care nu
numai c nu-ti pot Ii de nici un Iolos, ba dimpotriv ti ngreuneaz povara
de pcate ce o porti pe umeri si de care ai s te ciesti Ir de Iolos? De
multe ori averile adunate prin lcomia ta vor merge n minile dusmanilor;
345
tu, ns, vei da socoteal pentru ele. Poate Ii, oare, mai mare nebunie ca
aceea s te ostenesti pentru altii si s Iii osndit pentru cele ce te-ai ostenit?
(Omilii la Facere, omilia XLVIII, I, n col. PSB, vol. 22, p. 156)
,Viata noastr nu se mrgineste aici pe pmnt, nici nu vom Ii mereu
n tara aceasta strin, ci nu dup mult vreme ne vom ntoarce n patria
noastr. S nu Iacem, dar, totul ca s nu Iim sraci acolo. Ce Iolos avem s
lsm n tara cea strin bogtie mult, iar n tara noastr s nu avem nici
cele de necesar trebuint? S ne grbim, dar, v rog, att ct mai e timp s
mutm acolo bogtiile din tara cea strin. (Omilii la Facere, omilia
XLVIII, II, n col. PSB, vol. 22, p. 156)
,Spune-mi pentru ce ne nnebunim de poIta de bani, cnd ne stau n
Iat mprtia cerurilor si bunttile acelea nespuse? Pentru ce preIerm pe
cele vremelnice, pe cele ce de multe ori nu ne rmn nici pn seara, n locul
celor vesnice, care ne rmn pururea? Poate Ii, oare o nebunie mai mare ca
aceasta, s ne lipsim si de bunttile vesnice din pricina dorintei vremelnice
si nici averi s nu ne putem bucura pe deplin? Spune-mi, te rog, ce Iolos ai
de pe urma unei mari bogtii? Nu stii, oare, c adaosul de avere nu aduce
altceva dect haos de griji, btaie de cap si privegheri? Nu vezi c acestia,
cei nconjurati de multe bogtii, sunt mai mult dect toti oamenii, ca s spun
asa, niste robi si c se tem n Iiecare zi de umbre? Bogtia d nastere la
uneltiri, la vrjmsii, la invidie cumplit si la mii si mii de rele. De multe ori
poti avea pe cel care are nenumrati talanti de aur Iericind pe meseriasul
care-si cstig hrana din munca minilor lui. Unde e bucuria, cstigul, cnd
nu ne bucurm nici de bogtia ce-o avem, ba mai mult pierdem si buntti
mai mari din dragoste de bani? Dar pentru ce vorbesc eu de buntti mai
mari, cnd pe lng relele de aici, pe lng pierderea bunttilor de acolo,
mai suntem aruncati n gheen? Nu mai pun la socoteal miile si miile de
pcate adunate o dat cu bogtia, vicleniile, calomniile, rpirile, lcomiile.
Dar chiar dac ai scpa de toate aceste pcate, lucru Ioarte, Ioarte
greu, dac, ns, Iolosesti numai pentru desItarea ta banii si averile si nu le
dai din belsug celor nevoiasi, Iocul gheenei tot te paste. (Omilii la Facere,
omilia L, II, n col. PSB, vol. 22, p. 175).
,Spune-mi pentru ce-ti strngi tie attea poveri de spini? Nu-ti dai
seama c lasi copiilor ti pricini si prilejuri de pcate? Nu stii, oare, c tinerii
prin ei nsisi alunec usor si sunt nclinati spre pcat? Cnd, ns, mai au si
bani, atunci cderea n pcat e si mai usoar. Dup cum dac pui lemne pe
Ioc Iocul se aprinde si mai tare, tot asa si tinerii dac au pe mna lor bani,
346
cum are Iocul lemnele, atunci se aprinde asa de mult cuptorul, nct cuprinde
tot suIletul tnrului. Cnd va putea unul ca acesta s Iie cuminte? Cnd va
Iugi de desIrnare? Cnd se va hotr s se osteneasc pentru virtute sau
pentru vreo alt Iapt duhovniceasc? Niciodat! (Omilii la Facere, omilia
LIX, I, n col. PSB, vol. 22, p. 256)
,Nu poti vedea marea att de Irmntat de valuri, ct este de
Irmntat suIletul bogatului de gnduri si de patimi! Bogatul se poart urt si
cu ai si si cu strinii. Dac vreodat cineva i rpeste ceva din bogtia sa
c multe se pot ntmpla, multi sunt uneltitori si multe sunt ruttile slugilor
si violentele celor puternici! atunci da, atunci vei vedea c viata unor
asemenea oameni e cu neputint de trit. De cte lacrimi nu sunt vrednici
unii ca acestia care se strduiesc s lucreze mpotriva lor si vor s-si adune
bogtii spre paguba suIletelor lor? (Omilii la Facere, omilia LIX, II, n col.
PSB, vol. 22, p. 257)
,Cnd pgnii vd c ne zidim case strlucitoare, c ne Iacem grdini
si bi, c ne cumprm mosii, nu vor s ne cread cnd le spunem c noi
crestinii ne pregtim de plecare ntr-un alt oras. Dac ar 1i aa, ne spun ei,
ati ;inde tot ce a;eti in oraul acesta i ati depune pretul ;an:rii in cellalt
ora. (Omilii la Matei, omilia XII, V, n col. PSB, vol. 23, p. 152)
,C bogtia vatm gndurile pe dou ci: si prin traiul cel bun, si prin
griji. Numai una din acestea este n stare singur s scuIunde corabia
suIletului. Gndeste-te ce mare e vltoarea cnd amndou tbrsc asupra
suIletului. (Omilii la Matei, omilia XLIV, IV, n col. PSB, vol. 23, p. 527)
,Putrezi nu sunt numai cei care au bogtii, ci chiar bogtia nssi.
Hainele se stric, aurul se roade, grul se mnnc de viermi, iar suIletul, din
pricina grijilor, este ros si mai putred dect toate cele ale lui. Dac ai vrea s-
ti pun n Iat suIletul unui iubitor de argint, l-ai vedea gurit peste tot de
griji, putred de pcate si ros de viermi ca o hain mncat de molii, Ir nici
o buctic ntreag. Nu-i asa ns suIletul celui srac, al sracului care de
buna sa voie voieste s Iie srac. SuIletul i strluceste ca aurul, sclipeste ca
mrgritarul, nIloreste ca trandaIirul. Nu-l roade molia, nu-l Iur hotii, nu-l
tulbur grija lumii, ci-i ca ngerii; asa trieste pe pmnt. (Omilii la Matei,
omilia XLVII, IV, n col. PSB, vol. 23, p. 552)
,Unde este comoara omului, acolo e i inima lui (Matei 6, 21).
347
Domnul ti spune: Dar, chiar dac a;erea ta nu-i mancat nici de
molii i nu-i 1urat nici de hoti, paguba ta e 1oarte mare. eti pironit de cele
de fos, schimbi libertatea cu robia, pier:i a;erile cele cereti, nu mai poti
gandi cele inalte, ci totdeauna bani, doban:i, imprumuturi, catiguri i
a1aceri inrobitoare.
Poate Ii, oare, o ticlosie mai mare? Un om ca acesta este ntr-o stare
mai rea dect un rob; si pune pe umeri cea mai cumplit tiranie, si vinde cel
mai mare bun al su: nobletea de om si libertatea. (Omilii la Matei, omilia
XX, III, n col. PSB, vol. 23, p. 265)
,Bogtia e o molie, si despre cum molia totul stric, necrutnd nici
chiar hainele de mtase, tot astIel si bogtia. (Comentariile sau Explicarea
Epistolei ctre E1eseni, omilia XIII, p. 133)
,Cum c a Ii si cineva bogat este ncrcat de necinste, eu voi ncerca a
o dovedi. Mai nti bogtiile Iac spiritul nerusinat; si ce poate Ii mai necinstit
ca aceasta? Cci spune-mi te rog: dac trupul este Irumos si pe toti ceilalti i
biruieste cu Irumusetea, iar n acest timp bogtia intervenind ar unelti si ar
contribui s-l Iac netrebnic, n loc de sntos s-l Iac bolnav, n loc de
linistit s-l Iac mptimit si s-i bage hidropica n toate membrele, s-i
umIle Iata si peste tot s-l acopere cu umIlturi, s-i umIle picioarele si s i
le Iac mai grele dect butucii, s-i umIle pntecele si s i le Iac mai mari
dect un poloboc, iar dup toate acestea nici mcar s nu permit, celor ce-ar
voi s-l tmduiasc, ca s se apropie, - cci asa este stpnirea, - ba nc i-
ar da atta libertate, nct s-l resping pe cel ce s-ar apropia de el si s-l
pedepseasc, oare a Ii cineva bogat n acest mod, este ceva bun? Si cum ar
putea Ii aceasta bine, dac Iace spiritul att de nesimtitor? Asadar stpnirea
bogtiei este mai uricioas dect boala, cci dac cel bolnav si mptimit
dup ea, nu se supune prescriptiilor doctorului, aceasta e mai ru dect a boli
chiar.
Tocmai acest lucru l Iace bogtia, din toate prtile ea contribuie a se
umIla spiritual si mpiedic pe doctori a se apropia de el. Asadar, din cauza
stpnirii ce exercit ea, noi s nu Iericim pe cei bogati, ci s-i jelim, dup
cum nu putem nici Ierici pe acel ce vede un hidropicat, si n loc s-l
mpiedice a-si ncrca pntecele cu buturi, cu crnuri vtmtoare, el l las
n libertatea de a Iace ce voieste, desi ar avea putere s-l mpiedice. Asadar
stpnirea nu poate Ii pretutindeni ceva bun, precum nici cinstea, c si
aceasta ncarc suIletul cu mult truIie. Dac chiar corpul nu ar preIera s se
mbolnveasc de dragul bogtiei, apoi atunci cum treci cu vederea spiritul,
si-l lasi s Iie cucerit de aceast boal? Si nc nu numai atta, ci s
348
primeasc si o alt pedeaps? Cci si el prin bogtie capt o Iierbinteala
mare, si este scuturat ca de Iriguri, Iriguri care nimeni nu le poate stinge.
Bogtia nu-l las de a judeca drept, ci cu totul din contra: deIectele, el le ia
ca si calitti, sau invers, nu suIer pe nimeni a-l contraria, si n puterea
bogtiei toate i sunt premise a le Iace.
Nu va gsi cineva vreun spirit att de ncrcat de poIte si absurditti,
ca spiritul celor ce vor a se mbogti. (Comentariile sau Explicarea
Epistolei ctre Coloseni, omilia VII, pp. 84-85)
,Deci, s vedem care sunt pe care bogatul le Iace, sau mai bine zis, cel
ce Iace o rea ntrebuintare din avere; acela rpeste, nsal, Iorteaz lucrurile.
Dar ce? Oare nu vei vedea nscndu-se din bogtie acele omoruri nebune,
acele incesturi nepermise, acele sarlatanii, acele sulimanuri si mirodenii? Ai
vzut c n srcie poate cineva mult mai n liniste dect n bogtie de a Iace
Iapta bun? S nu-ti nchipui c dac bogatii nu sunt pedepsiti aici pentru
Iaptele lor, apoi nici nu pctuiesc, c dac s-ar putea cu usurinta de a Ii
pedepsiti aici bogatii, desigur c din aceast cauz ai vedea nchisorile pline
de dnsii. Dar pe lng altele multe bogtia mai are si acest ru, c cel ce
cstig bogtie si rmne nepedepsit, niciodat nu va conteni a Iace aceasta,
ci va cpta rane Ir doctorie, si nimeni nu-i va putea pune Iru.
(Comentariile sau Explicarea Epistolei ctre E;rei, omilia II, pp. 68-69)
,Osteneala adunrii bogtiei este stiut, dar ndulcirea din ea nu se
stie. Adeseori se ntmpl, c aceia ce noi am adunat si am agonisit cu
osteneal, ajunge chiar n minile vrjmasilor nostri, si dup moartea ta
mostenirea adeseori va Ii n partea acelora care, n curgerea vietii tale, de mii
de ori te-au vtmat, ti-au Icut ru. Ei au ndulcirea banilor, si tu pe seama
ta nu ai dect pcatele, pe care le-ai svrsit cu agonisirea lor. (Cu;ant la
Duminica a 3-a dup cinci:ecime, n vol. !redici la duminici i srbtori.,
pp. 67-68)
,Ce alergi tu ca un Iurios dup lucruri trectoare, care la moarte te
prsesc? Nimic nu este mai nseltor, dect bogtia, astzi ea este pentru
tine, mine mpotriva ta; de-a pururi narmeaz ea ochii tuturor pizmasilor
mpotriva ta; ea este potrivnicul tu sub nsusi acopermntul tu, si-ti Iace
pe casnicii ti vrjmasi ascunsi.
Ce povar este bogtia, mrturisesc aceasta multi chiar din cei bogati.
Bogatul are mii de griji, umbl ncoace si ncolo cutnd, unde s-si
ngroape banii, sau caut pe aceia, la care s-i poat pune. (Cu;ant la
349
Duminica a 3-a dup cinci:ecime, n vol. !redici la duminici i srbtori.,
pp. 67-68)
,Nu este, nu este o alt piedic n cltoria noastr la ceruri, ca bogtia
si ca pcatele pe care le naste bogtia! Cuvntul acesta nu-i al meu!
Hotrrea vine chiar de la Hristos, Care a spus: Mai lesne este a trece cmila
prin urechile acului, decat bogatul in imprtia lui Dumne:eu (Matei 19,
24). (Omilia rostit cand a 1ost hirotonit preot, ctre sine, ctre episcop i
ctre multimea de popor, n vol. Despre preotie, p. 163)
,Din ce motiv, omule, bogtia ti se pare lucru important?
Nendoielnic pentru c-ti plac ospetele scumpe, pentru c simti
multumire cnd altii te admir si te invidiaz, pentru c poti cu banii ti s
le Iaci ru dusmanilor si, n Iine, pentru c toti se tem de tine datorit
puterii pe care ti-o d bogtia. Da, din aceste patru motive alergi dup
bani: pentru plcere, desIru, rzbunare si Iric. Alt motiv nu exist. Cci, de
obicei, bogtia nu-1 Iace pe om nici mai ntelept, nici mai cuminte, nici
mai bun sau de oameni iubitor. Bogtia nu ne poate sdi n suIlet nici o
virtute. Ci dimpotriv, dac aIl acolo unele virtuti, le dezrdcineaz,
ca s sdeasc n noi ruttile corespunztoare.
Ti se pare, asadar, c bogtia este vrednic de rvnit si de dorit
deoarece cultiv n suIletele noastre cele mai mari slbiciuni, deoarece
preschimb mnia n Iapt, deoarece umIl baloanele de spun ale slavei
desarte, deoarece trezeste n noi mndria? Tocmai din aceste motive trebuie
s te Ieresti de ea, nentorcndu-ti nici mcar capul ca s-o privesti. AltIel, va
trimite s slsluiasc n inima ta cteva Iiare slbatice si nIricostoare,
care vor deveni pricin de pierdere a oricrei cinstiri. Si nItisndu-ti
necinstirea ca pe cinstire, va reusi s te nsele, precum desIrnatele urte,
care si nIrumuseteaz Iata spoindu-se cu rujuri si vopsele si i nseal
pe brbati. (Din vol. !roblemele ;ietii, pp. 153-154)
,S-ti aduci aminte mereu si de spusele Domnului, care ne-a
ncredintat c e Ioarte greu ca bogatul s se mntuiasc: Cei ce au
bogtii, cat de greu ;or intra ei in imprtia lui Dumne:eu' C mai
lesne este s 1reac o cmil prin urechile acului decat s intre bogatul in
imprtia lui Dumne:eu' (Luca 18, 24-25). Alturi de aceast predic
dumnezeiasc pune, dac vrei, tot aurul pmntului, si vei vedea c nu
poate cumpni vtmarea pe care ti-o provoac detinerea lui. Adic, chiar
dac ai avea pmnturile si mrile tale, trile si orasele lumii, dac ar
350
lucra pentru tine toat omenirea, dac izvoarele ar tsni aur n loc de
ap, si atunci as spune c nu valorezi nici trei bnuti, de vreme ce ai
pierdut mprtia cerurilor. (Din vol. !roblemele ;ietii, p. 158)
,Bogtia este pentru iubitorul de argint ceea ce este cutitul
pentru nebun. Ba chiar mai ru, cci nebunul, odat ce si-a nIipt
cutitul n piept, scap pentru totdeauna de nebunia sa si nu mai este
rnit a doua oar, pe cnd iubitorul de argint primeste lovituri nenumrate
n Iiecare zi si nu scap niciodat de nebunia sa. Dimpotriv, cu ct este
mai rnit de bogtie, cu att mai tare nIige cutitul n rana suIletului su.
(Din vol. !roblemele ;ietii, p. 226)
,Adevrul este c atunci cnd aduni avere, ti ngrasi dou din
patimile tale cele mai nIricostoare: slava desart si nclinatia spre plceri
trupesti.
Te Ilesti cu casele si cu servitorii ti, Icndu-i pe ceilalti s te
admire si s te invidieze; te dedai plcerilor trupesti si la tot desIrul. Iat
de ce esti lacom. Iat de ce vrei s rpesti avutul celorlalti. Ca s-ti
ngrasi patimile, nu sovi s-ti arunci Iratii pe drumuri si s le pricinuiesti
tot Ielul de nenorociri. S stii c Iratii ti sunt mdulare ale trupului lui
Hristos si dispretuindu-i pe ei, l dispretuiesti pe Hristos.
Crezi sau nu, s stii c te asteapt iadul cel vesnic dac nu te
pociesti pentru pcatele tale. (Din vol. !roblemele ;ietii, p. 231)
BOGTIA (remedii recomandate celui avar)
,Ceea ce nteleptul sItuieste a Iace cu Iemeia desIrnat, zicnd:
Ferete-ti calea ta de ea i nu te apropia de ua casei ei (Pilde 5, 8), aceasta
o zic si eu pentru iubitorii de averi. Dac cumva vei cdea pe nesimtite n
noianul acestei nebunii, cu greu vei putea iesi de acolo. Dup cum cnd esti
prins n vrtejurile apei nu vei putea scpa usor, orict te-ai strdui, tot asa,
ba nc cu mult mai ru, cnd vei cdea n adncimea acestei poIte nu vei
putea scpa, si te vei pierde pe tine nsuti mpreun cu toate ale tale. (Omilii
la Epistola ctre Romani a S1antului postol !a;el, omilia XII, p. 221)
,Aur s nu se gseasc n casele voastre, ci numai ceea ce este cu mult
mai de pret dect miile de bogtii, adic milostenia si iubirea de oameni, n
loc de aur. Acestea ne dau nou curaj naintea lui Dumnezeu... (Omilii la
Epistola ctre Romani a S1antului postol !a;el, omilia XIV, p. 284)
351
BOGTIA (sIaturi pentru cei bogati)
,S nvtm pe copii nostri s pun virtutea mai presus de orice si s
socoteasc bogtia o nimica. Aceasta, da, este adeseori piedic n calea
virtutii, cnd tnrul nu stie s se Ioloseasc de bani cum trebuie. Si dup
cum copiii cei mici adeseori se rnesc cnd umbl cu cutite sau sbii, pentru
c nu stiu s le Ioloseasc cum trebuie de aceea mamele nici nu-i las s
pun mna pe ele tot asa si tinerii cad n mari primejdii, cnd primesc
mostenire de averi si nu vor s le ntrebuinteze cum trebuie. Cu ele si adun
povar de pcate. Din ele se nasc desItrile, plcerile rusinoase si
nenumrate rele. Nu vreau s spun c numai averile-s de vin, ci c de vin
sunt cei care mostenesc averile si nu stiu s se Ioloseasc cum trebuie de
ele. (Omilii la Facere, omilia LXVI, IV, n col. PSB, vol. 22, p. 329)
,Dispretuieste-le deci pe ale tale, si le vei lua pe cele ale lui
Dumnezeu. Aceasta o voieste El. dispretuieste pmntul, si vei rpi
mprtia cerurilor. Acolo petrece-ti viata, iar nu aici; de acolo s-ti iei
puterea, iar nu de aici. Cci, dac esti ntrit de acolo, nu numai oamenilor,
ci si demonilor, ba chiar si diavolului le vei Ii nIricosat, iar dac vei voi a Ii
stpnit de averile acestea de aici, vei Ii bun de dispretuit si de aceia, si de
multe ori si de oameni. Orict te-ai mbogti, n cele ale robilor te
mbogtesti, iar dac le dispretuiesti, vei Ii strlucit n casa mprteasc.
AstIel au Iost apostolii, cci dispretuind casa aceasta a robilor si averile de
aici, priveste cum porunceau n cele din casa mprteasc, n cele ceruri.
Cutare, :ice, 1ie scpat de boal, cellalt de demon, acela 1ie de:legat, iar
acesta legat. Acestea se petreceau aici pe pmnt, ns se svrseau n
ceruri. (Comentariile sau explicarea Epistolei a doua ctre Timotei, omilia
X, n vol. Comentariile sau explicarea Epistolei a doua ctre Timotei., p.
119)
,Cci bogtia, nu numai c i prseste pe cei care o au, ci i si ucide pe
acestia. Atunci cnd cineva se vindec de aceasta, mai ales atunci este trdat.
Ce-ti slujeste bogtia care astzi este la tine si mine la altul? La ce-ti slujeste
aceasta, pe care niciodat nu poti s-o stpnesti? Vrei s te slujesti de ea?
Doresti s-o ai n stpnire? S nu te nmormntezi cu ea, ci d-o n minile
sracilor. (Din vol. Despre Rai i Scriptur. Despre iubirea lui Dumne:eu
pentru noi. Despre Se:ut-a Imprteasa de-a dreapta Ta~~, p. 29)
,Tu esti strin si cltor pe pmnt, patria ta este n cer. Strmut
acolo toate averile tale, pentru ca s te bucuri din aceast lume de rsplata
352
care-ti este pstrat n cealalt. Cci acel care e nutrit de bune sperante si se
ncrede n bunurile viitoare, gust chiar din aceast viat plcerile mprtiei
cerului. Nimic nu este mai potrivit pentru a vindeca suIletul si a-l Iace mai
bun dect a tri n speranta bunurilor viitoare si de a strmuta n cer bogtiile
suIletului tu, pentru a te ocupa cu toat grija cuvenit de partea cea mai
pretioas a ta. (!rimele patru omilii despre statui, omilia II-a, p. 44)
,Patria ta este n cer. Asadar acolo pune capitalul tu, pentru ca s ai
adevratul Iolos si ndulcire de la el. Vrei s Iii bogat cu adevrat, I-ti pe
Dumnezeu prieten, si vei Ii cel mai bogat. Voiesti s rmi bogat, Iii smerit;
cci prin smerenie se slbeste pizma altora si atunci poti n tihn s
stpnesti ceea ce ai. (Cu;ant la Duminica a 3-a dup cinci:ecime, n vol.
!redici la duminici i srbtori., p. 69)
,,Mcar c esti sntos, trebuie s te gndesti la boal, mcar c esti
bogat si ntrit, totusi trebuie s te gndesti la srcie. SInta Scriptur zice
lmurit: du-ti aminte de 1oamete in ;remea sturrii, i de srcie i lips
in :ilele a;utiei (Sir., 18, 25). Dac tu vei cugeta asa, atunci te vei Iolosi de
bogtie cu cumptare si nIrnare, si vei suporta srcia cu mare statornicie.
Cnd vine o nenorocire neasteptat, ne arunc n conIuzie, iar cnd vine
una asteptat mai dinainte, nu ne poate zgudui si mhni n asa mare grad. De
aceea, totdeauna cnd vei astepta srcia si nenorocirea, vei avea dou
Ioloase deodat: nu te vei semeti n norocire si n nenorocire nu te vei
tulbura, nici nu te vei arunca la pmnt. O nenorocire asteptat este ca si
cnd ai Ii ncercat-o. Eu socotesc asa: de esti bogat, asteapt n toate zilele s
Iii srac. Pentru ce? O astIel de asteptare poate s-ti aduc cele mai mari
Ioloase. Adic cel ce asteapt srcia, nu se va ngmIa ntru bogtie, nu va
Ii molatic, nici dezmierdat, nici nu va poIti avere strin. Cci asteptarea
unit cu Irica i slujeste n loc de pedagog, l Iace dibaci si cuminte,
nIrneaz simtirea lui, nu las s-i creasc plantele cele rele ale lcomiei de
avere, ci le taie cu Irica de nenorocire, ca si cu o secure.
Acesta este un Iolos neobisnuit de mare pe care l cstigi prin
asteptarea srciei. Nu mai mic este nc si al doilea Iolos, ce urmeaz din
acesta, adic, cnd cu adevrat se iveste srcia, tu nu dezndjduiesti.
(Cu;ant la Ziua S1intilor patru:eci de Mucenici, n vol. Omilii la !ostul
Mare., pp. 66-67)
,,Cel ce avnd bogtie gndeste la srcie, acela nu va srci lesne.
Cnd ns Irica de srcie nu te cuminteste, atunci trebuie s vin asupra-ti
srcia nssi, pentru ca s te aduc la dreapta socotint. Asadar, de esti
353
bogat, asteapt srcia; de te aIli ntr-o norocire si prisosint, teme-te de
Ioamea cea viitoare; de esti cinstit, gndeste c poate si necinstea s vin
asupra ta; de esti sntos, s ai totdeauna boala naintea ochilor. (Cu;ant la
Ziua S1intilor patru:eci de Mucenici, n vol. Omilii la !ostul Mare., pp. 67-
68)
,AstIel este bogtia banilor, cnd se risipeste atunci rmne si st, iar
cnd se tine si se nchide pierde mpreun cu ea si pe cei ce o tin si o pzesc.
Risipit-a, dat-a sracilor. Dar ascult si cele ce urmeaz. Dreptatea
lui rmane in ;eac, ntr-o zi a risipit bogtia, dar dreptatea lui rmne pentru
totdeauna si pomenirea lui se Iace nemuritoare. (Cu;ant la cu;antul ce :ice.
Si era tot pmantul o gur i o limb tuturor~~ (Fac 10, 1, n vol. Din
osptul stpanului, pp. 170-171)
BOGTIA (si srcia)
,De acea srcie s Iugim, de srcia care ne arunc n pcat, din
pricina creia si bogatul acela era srac, din pricina creia n-a avut nici un
strop de ap, cu toate c mult se ruga. Si cine-i att de srac printre noi nct
s nu aib nici ap? Nimeni! Chiar cei lihniti de Ioame pot avea un strop de
ap; si nu numai un strop, ci chiar mai mult mngiere. Bogatul acela, nu!
Att era de srac! Si grozvia cea mai mare e c n-a putut nicicnd cpta
stropul de ap! Pentru ce, dar, ne minunm de bogtie, cnd n cer nu ne
poate duce? Spune-mi, te rog, dac un mprat ar spune c bogatii nu pot Ii
strluciti n palatele mprtesti sau c nu se pot bucura de cinste, spune-mi,
oare, nu si-ar arunca bogatii cu dispret averile? Ei bine, dac dispretuim cu
usurint bogtiile, de stim c ele ne lipsesc de cinstea de a Ii n palatele
mprtesti, cum nu vom arunca banii, cum nu ne vom deprta de averi cnd
vedem c mpratul cerurilor strig si ne spune n Iiecare zi c ncrcati cu
ele e greu s psim pragul cel sInt, s intrm cu ndrznire n mprtie?.
(Omilii la Matei, omilia IX, V, n col. PSB, vol. 23, p. 117)
,Este mult mai bine a Ii cineva srac si s vietuiasc n virtute, dect a
Ii mprat si s vietuiasc n pcate. Sracul se bucur de toat multumirea
suIleteasc; el nici nu simte srcia exterioar, din cauza bogtiei luntrice.
Pe cnd mpratul, desItndu-se n cele ce nu-i sunt de nici un Iolos, este
chinuit tocmai n cele ce-i sunt cele mai intime, adic n suIlet, n gndurile
si n constiinta sa, care sunt nedesprtite de Iiinta sa si dup moarte. (Omilii
la Epistola ctre Romani a S1antului postol !a;el, omilia IV, p. 65)
354
,Cel ce este stpn al multor averi, acela este stpnit si el de mai
mult prostie, vreau s zic de mai mult poIt de averi, pe cnd cel ce are
putin, acela deja s-a izbvit de aceast tiranie, si de aceea gseste mai multe
ocazii de a Iace binele. Acesta si n nchisoare pseste mai usor, si pe cei
bolnavi i cerceteaz mai degrab, si un pahar cu ap rece tot el l d mai
lesne, pe cnd acela nu se njoseste de a Iace nimic din toate acestea, ca unul
ce este nIumurat si mndru de bogtia lui. (Omilii la Epistola ctre
Romani a S1antului postol !a;el, omilia XIX, p. 392)
,,. srcia sileste pe cineva a Ii ntelept, pe cnd bogtia de multe ori
l mpinge spre rele mari. (Comentariile sau Talcuirea Epistolei intai ctre
Corinteni, omilia XXXV, p. 380)
,,. iubitilor, s nu Iugim de srcie, nici s admirm bogtia, ci s ne
deprindem suIletul a Ii destoinic spre toate. Pentru c, dac cineva si
cldeste cas, nu are n vedere doar ca nici ploaia s nu cad pe dnsa, nici
vreo raz a soarelui s nu o loveasc cci aceasta este peste putint ci se
gndeste cum ea s Iie destoinic a purta totul. De asemenea, si cel ce Iace o
corabie nu se gndeste ca nu cumva valurile s o sparg, si nici c Iace ceva
ca Iurtuna s nu se ridice pe mare cci si aceasta este peste putint ci
toat bgarea lui de seam este ca peretii corbiei s Iie destoinici a nIrunta
orice. Si cel ce se ngrijeste de trup iarsi, nu se gndeste ca s nu se
ntmple vreo schimbare a aerului, ci ca trupul su s le suIere cu usurint
toate acestea. Tot asa s Iacem deci si cu suIletul nostru; s nu-l deprindem
cum s Iug de srcie, sau cum s ne Iacem bogati, ci cum s ntrebuintm
pe Iiecare din acestea spre siguranta si multumirea noastr.
Pentru aceea, lsnd la o parte orice, s pregtim suIletul a Ii destoinic
si de bogtie, si de srcie. Chiar de nu s-ar ntmpla nimic omenesc, ceea ce
de multe ori este peste putint, chiar si atunci cel ce nu caut bogtie este
mai virtuos dect cel ce ntruna se mbogteste si stie a suIeri toate cu
usurint. Pentru ce? Mai nti c unul ca acesta de aici are siguranta, pe cnd
acela de dinaIar. Si dup cum ostasul care mpreun cu puterea trupului stie
si mestesugul de a rzboi este mai bun dect cel ce se bizuie numai pe
puterea armelor, tot asa si cel ce este ngrdit cu virtutea este mai bun si mai
destoinic dect cel ce se ncrede n bani. Dar bogatul chiar de nu ar cdea n
srcie, totusi este cu neputint a Ii n totul netulburat, Iiindc bogtia are
multe valuri si tulburri. (Comentariile sau Talcuirea Epistolei intai ctre
Corinteni, omilia XXXV, p. 381)
355
,Pe srac (sracul Lazr - Luca 14 - n.n.) nu l-a mpiedicat srcia s
se bucure de mprtia lui Dumnezeu, la Iel cum bogatului nemilostiv cu
nimic nu i-a Iolosit bogtia pentru a scpa de gheen. (Omilii la Epistola
ctre Filipeni, omilia a III-a, p. 55)
,Si ce Iolos ar avea cineva dac ar cstiga lumea ntreag, dac si-ar
petrece toat viata n necazuri si n suprri, mai mult dect cel care nu are
nimic? Asadar, nu averea sau srcia i Iace pe oameni bogati sau sraci, ci
gndul cel bun (care i cluzeste). Vrei s devii bogat, tu, care esti n
srcie? ti st la ndemn si nimeni nu te mpiedic: dispretuieste bogtiile
lumii; consider-le a Ii nimic - cum nici nu sunt de altIel - alunga din inima
ta poIta bogtiilor si atunci te vei mbogti! Bogat e acela care nu voieste s
se mbogteasc, precum si srac e acela care nu voieste s Iie srac. Pentru
ca, asa cum bolnav este cel care se zvrcoleste n deplina sntate, iar nu cel
ce suIer boala mai mult dect cel sntos, tot asa si n cazul de Iat: srac e
cel ce nu poate suIeri srcia, ci n mijlocul bogtiilor se crede mai srac
dect cei sraci, n timp ce acela care suIer srcia mai usor dect cei
bogati, acela este ntr-adevr cel mai bogat. (Omilii la Epistola ctre
Filipeni, omilia a III-a, p. 56)
,... nu srcia si nici bogtia n sine nu este un bine absolut, ci vointa
liber cu care noi suntem nzestrati. Aceast voint liber s-o punem, deci, n
rnduial si s ne deprindem a cugeta cu ntelepciune. Dac aceasta va Ii
bine ntocmit, nici bogtia nu va putea s ne scoat din mprtia cerurilor
si nici srcia nu ne va Iace s avem mai putin; ci vom suIeri n liniste
srcia, Ir a pune n primejdie dobndirea bunurilor viitoare si Ir a ne
pricinui aici vtmare. Ci vom Ii multumiti si aici si ne vom nvrednici de
bunurile ceresti. (Omilii la Epistola ctre Filipeni, omilia a III-a, p. 58)
,Nici bogtia nu ne duce n ceruri si nici srcia nu ne duce n iad, ci
doar intentia bun sau rea. Asadar, aceast intentie s-o ndreptm, pe aceasta
s-o ornduim asa cum se cuvine si totul ne va Ii usor. Asa cum tmplarul
Iie c are unelte de Iier, Iie din aur n acelasi Iel lucreaz lemnul, ba cu
cele de Iier ar lucra si mai bine, la Iel si n cazul de Iat, unde virtutea este
mai usor de dobndit prin srcie. Iar c asa este, ascult-L pe Hristos
spunnd despre bogtie: mai lesne este s treac cmila prin urechile
acului, decat s intre un bogat in imprtia lui Dumne:eu (Mt., 19, 24), n
timp ce nimic de acest Iel n-a spus despre srcie, ci dimpotriv: Du-te,
356
;inde a;erea ta, d-o sracilor (. dup aceea ;ino i urmea:-Mi (Mt., 19,
21). Asa c cerul se cstig dnd averea sracilor si urmndu-I Lui!
Asadar, s Iugim de srcie, cci ea ne aduce mprtia cerurilor si de
asemenea, s nu privim bogtia ca pe un lucru bun, de vreme ce-I pierde pe
cei care nu sunt cu luare-aminte, ci s avem ntotdeauna ochiul atintit ctre
Dumnezeu, s ne Iolosim cum se cuvine de cele pe cere El ni le-a druit, s
ntrebuintm cu chibzuint, zic, si de puterea trupului, si de averea noastr,
si, n sIrsit, de toate celelalte. (Omilii la Epistola ctre Filipeni, omilia a
XI-a, pp. 202-203)
,Dac bogtia ar Ii un bun, nu ar Ii pus Dumnezeu pe sraci ca s stea
naintea usilor casei Sale. (Comentariile sau Explicarea Epistolei I ctre
Tesaloniceni, omilia XI, n vol. Comentariile sau Explicarea Epistolei ctre
Coloseni, I i II Tesaloniceni, p. 283)
,Cei ce n-au mostenit averi de la printi s nu Iie tristi, nici mhniti,
ca Iiind mai prejos de cei bogati, Iiindc mai mari vor avea, dac vor voi.
Cci cu mai mult usurint se vor misca spre milostenie, ca si vduva din
Evanghelie, iar Iat de aproapele nu vor avea nici o pricin de dusmnie si
va Ii mai slobod dect toti ceilalti. Nimeni nu-l va putea ameninta pe unul ca
acesta cu conIiscarea averilor, cci el este mai presus de asemenea rele. Si
dup cum cei ce Iug dezbrcati nimeni nu i-ar prinde degrab, iar pe cei
mbrcati cu multe haine si de-abia purtndu-se i-ar prinde ndat, tot asa se
petrece cu bogatul si sracul. Unul se mpiedic n hainele sale: n miile de
griji, mhniri, mnii si ntrtri spre mnie, chiar dac poate n-ar Ii prins;
pe cnd cellalt, chiar de ar Ii prins, totusi iute va putea scpa si Iugi, neIiind
mpiedicat de nimic.
Toate acestea ngroap suIletul n pmnt, asa-zicnd, si nc nu
numai acestea, ci si altele multe trase de bogtie. C, de pild, pentru a tri
cineva cu cumptare sau n simplitate este mai greu pentru cel bogat dect
pentru cel srac, precum si a Ii izbvit de mnie este mai greu pentru acela
dect pentru acesta. Deci, :ici tu, i mai mare plat ;a lua. Ctusi de putin.
Si de ce oare, dac el izbuteste de a svrsi cele grele? Fiindc el nsusi si-a
creat greuttile, de vreme ce nu ni s-a poruncit s ne mbogtim, ci nc din
contr, asa c tu singur ti Iuresti mii de piedici. Altii arunc de la dnsii nu
numai banii si averile, ci si muncesc pn si trupul, ca unii ce merg pe
crarea cea strmt, pe cnd tu nu numai c nu Iaci asa, ci nc ti sporesti si
aprinzi mai mult cuptorul patimilor si te nconjuri de altele. Si deci te duci pe
drumul cel cu usurint de cucerit. Acel drum i primeste pe astIel de oameni,
pe cnd drumul sau calea cea strmt i duce pe cei ntristati, pe cei ce nu
357
poart cu dnsii nimic, dect numai aceste greutti, care pot Ii duse pe
aceast cale: milostenia, Iilantropia, buntatea, blndetea. Dac le porti pe
acestea cu usurint, vei putea trece; iar dac ai cu tine usurtatea, truIia
suIleteasc si sarcina cea de spini, numit bogtie, ti trebuie un drum cu
mult mai larg. Si nici nu-ti este cu putint de a intra n multime, ca nu cumva
s-i lovesti pe altii, purtnd n spate sarcina ce o ai, ci trebuie a sta la mare
deprtare, n timp ce acela care duce cu sine aur si argint, vorbesc adic de
succesele virtutii, nu numai c toti cei de lng dnsul nu Iug, ci nc se si
apropie de el si stau la un loc. (Comentariile sau explicarea Epistolei ctre
Tit, omilia VI, n vol. Comentariile sau explicarea Epistolei a doua ctre
Timotei., pp. 188-189)
,Nici bogtia si nici srcia prin sine nssi nu este ceva bun, ci
aceasta se ntmpl n urma ntrebuintrii lor. (Comentariile sau Explicarea
Epistolei ctre E;rei, omilia II, p. 68)
,Sracul este dispretuit si batjocorit, dar bogatul este pizmuit.
(!rimele patru omilii despre statui, omilia II-a, p. 50)
,Pe cti i aud zicnd: S nu Iie srcie! S-i Iacem, deci, s amu-
teasc pe cei ce se supr de asemenea lucruri, cci e o hul s spui
asemenea vorbe, ci s le spunem lor: s nu Iie josnicie de cuget, cci srcia
a adus nenumrate bunuri vietii noastre si, Ir de srcie, bogtia e ne-
Iolositoare. S nu brIim, deci, nici pe una, nici pe alta, cci si bogtia si
srcia sunt arme, care, dac vrem, ne duc - si una si cealalt - la virtute.
Dup cum, asadar, un ostas viteaz, orice arm ar lua n mn, si dovedeste
cu ea vitejia, tot asa cel Iricos si nemernic e ncurcat si de una si de cealalt.
Si ca s te ncredintezi c aceasta e adevrat, adu-ti aminte de Iov acela, care
a Iost si bogat, si srac, a mnuit amndou aceste arme si a biruit cu
amndou. Cnd era bogat, zicea: !oarta mea a 1ost deschis oricui ;enea
(Iov 31, 32); cnd a ajuns srac, :icea. Dumne:eu a dat, Dumne:eu a luat,
cum lui Dumne:eu i-a plcut, aa s-a intamplat (Iov 1, 21). Bogat Iiind, era
primitor de oaspeti; n srcie, a dat dovad de mult rbdare. Drept aceea si
tu, dac esti bogat, d de poman; dac esti srac, d dovad de mult
rbdare si ngduint. Nici bogtia, nici srcia nu sunt rele n ele nsele, ci
ajung asa dup vointa acelora ce se slujesc de ele. (!redicile despre statui,
Partea a II-a, predica a XV-a, p. 90)
,Sabia nu nteap att de tare ca Iirea jurmntului; cutitul nu te ucide
att ca tisul jurmntului. Cine a jurat, desi i se pare c trieste, a si murit,
358
cci si-a primit lovitura de moarte. Si precum cel ce a primit Irnghia (n
jurul gtului), chiar nainte de a iesi din cetate si a ajunge la locul de osnd
si a vedea pe clu, a murit odat ce a iesit pe usile nchisorii, tot asa si cel
care a jurat. La acestea s ne gndim si s nu mpingem pe Iratii nostri s
jure. Ce Iaci, omule? Juri pe sInta mas, unde zace Hristos jertIit? Acolo
jertIesti pe Iratele tu? Chiar tlharii ucid n drumul mare, iar tu ucizi pe Iiu
n Iata mamei, Icnd un omor mai blestemat dect al lui Cain? Cci acela
si-a ucis Iratele n pustiu si i-a dat moartea cea de aci; tu ns ti ucizi Iratele
n mijlocul bisericii si-i dai moartea cea viitoare, moartea cea vesnic!
Biserica, nu s-a Icut ca s jurm pe ea, ci ca s ne rugm n ea. Crezi
c masa sInt a Iost Icut ca s jurm pe ea? A Iost Icut ca s ne
dezlegm de pcate, nu ca s ni le legm. (!redicile despre statui, Partea a
II-a, predica a XV-a, pp. 94-95)
,Bogtia este un bine, ns nu n sine, ci n mna celui drept, de alt
parte srcia este ceva ru, ns, nu dup Iirea ei, ci prin gura celui
necucernic, pentru c el, suprat pe ea, nvinovteste si huleste pe Ictorul
su.
Asadar nici bogtia s nu o nvinovtim, nici srcia de-a dreptul s
nu o prihnim, ci pe aceia, care Iac o rea ntrebuintare din una sau alta; cci
bogtia si srcia singure sunt lucruri de mijloc. (Cu;ant la Duminica a
dinaintea Inltrii cinstitei Cruci, n vol. !redici la duminici i srbtori.,
p. 201)
,Dar poate c un bogat m va ntreba:
- Pentru ce Dumnezeu mi-a dat mie bogtie si pentru ce nu i-a dat la
Iel si sracului?
- Dumnezeu putea s dea si sracului bogtie ca si tie, dar n-a vrut
pentru ca nici bogtia ta s nu Iie neroditoare, si nici srcia aceluia Ir
plat. Tie, bogatului, ti-a dat bogtie ca s te mbogtesti prin milostenie si
s mparti cu dreptate: imprtit, a dat sracilor, dreptatea lui rmane in
;eac (Ps. 111, 8)
89
. Vezi c bogatul strnge de pe urma milosteniei dreptate
vesnic? Vezi-l si pe srac! Pentru c nu are bogtie, cu care s lucreze
dreptate, are srcia, de pe urma creia culege rbdare vesnic: Rbdarea
sracilor nu piere in ;eac (Ps. 9, 18). (Omiliile despre pocint, omilia a
saptea, pp. 153-154)
89
Evident, cuvntul dreptate nu are aici un nteles juridic. n.tr.
359
,,. cnd vezi c bogatul Iace ru, c e zgrcit si lacom, c rpeste,
pentru aceea mai cu seam plnge-l, c Iiind bogat, Iace acestea; pedeapsa i
va Ii si mai mare. Cnd vezi c un srac trieste n dreptate, cu mult purtare
de grij, pentru aceea mai cu seam admir-l, c e drept, desi e srac. Dac
vei judeca asa acestea, dac vei privi la cele viitoare, dac vei socoti o
nimica din cele de aici, dac vei ndjdui necontenit n cele viitoare, dac te
vei deprta de cele de aici, atunci n-ai s Iii niciodat tulburat de cele ce se
petrec n lume. (Despre soart i !ro;ident, cuvntul V, n vol. Omilii la
sracul La:r. Despre soart i !ro;ident., pp. 196-197)
,,. n cele strict necesare si care ne sustin viata sracul nu este lipsit
de nimic, ba, dac ar trebui s zic ceva minunat, este mai bogat dect cel
bogat. Cci pe multi i vezi cuprinsi de slbiciuni ale trupului venite din
desItare si care i tin deoparte de consumul prea mult al apei, pe cnd
sracul n toat viata lui se bucur Ir temere de aceste izvoare; si ca la
niste izvoare de miere alearg la izvoarele de ap sorbind de acolo plcere
curat si adevrat. Ce este cu Iirea Iocului? Oare nu este mai necesar dect
mii de comori si dect toat bogtia omeneasc? Si aceast comoar iarsi,
n mod egal, este pus nainte si sracului si bogatului spre trebuint. Iar
Iolosul care vine trupurilor din aer si lumina razei de soare oare sunt oIerite
mai mbelsugat celor bogati si mai putin celor sraci? Au bogatii patru ochi
si sracii numai doi? N-ar putea spune cineva aceasta. Si pentru bogati si
pentru sraci este aceeasi msur a mprtsirii de ele. Ba mai mult, si n
acestea ar putea vedea cineva pe sraci mai bogati dect pe cei bogati. Cu ct
sunt simturile mai limpezite si privirea mai ascutit, sunt si toate perceptiile
mai clare si amnuntite. Pentru aceea cei care le au astIel au parte de o
bucurie mai adevrat si se desIteaz mai mult de vederea zidirii |lui
Dumnezeu|. Si nu numai n privinta acestor elemente ale naturii, ci si n
celelalte care au intrat n Iirea noastr |dup aceea|
90
, se vede mult
egalitate; ba mai degrab sracii sunt n avantaj. Cci si somnul, care e mai
plcut si mai necesar dect toat desItarea si mai de trebuint dect orice
hran, este mai usor si mai linistit celor sraci dect bogatilor. Si nu doar
mai linistit, ci si mai curat. Cci multa desItare si mncatul cnd nu sunt
Ilmnzi si butul cnd nu le e sete si dormitul cnd nu e vremea, obisnuiesc
s risipeasc bogatilor plcerea n toate. Firea lucrurilor nu este astIel, ci
90
Tlcuirea Pr. Marcel Hanches: E vorba de aIectele care au intrat n om dup cdere:
somnul, Ioamea, setea, simtirea Irigului si cldurii, oboseala, predispozitia spre boal etc
si de obisnuintele care au intrat n viata social a oamenilor. (n.s. 14, p. 81)
360
Iiecare din cele |amintite|, dac este Iolosit pentru trebuinta si necesittile
|Iirii|, ne produce plcere. Nu aduce atta veselie butul vinului dulce si
nmiresmat, ct aduce celor nsetati butul apei, nici mncarea |raIinat|
celor stui, ct mncarea |simpl| celor Ilmnzi, nici dormitul pe saltea
moale ca dormitul cnd esti obosit. Iar toate acestea le au mai cu seam
sracii, iar nu bogatii. Iar sntatea trupului si orice alt bun dispozitie
trupeasc si suIleteasc nu sunt comune att sracilor ct si bogatilor? Nu
cumva poate cineva s zic sau s arate c numai sracii sunt bolnavi, iar
bogatii pururea petrec n sntate deplin? Dimpotriv, se poate vedea c
sracii nu sunt prinsi cu usurint de boli de nevindecat, ci acestea odrslesc
tot timpul n trupurile celor bogati. UmIlturile de picioare, durerile de cap,
sIrseala, ruperile neasteptate ale muschilor si tot Ielul de curgeri si excretii
rele si putrede, mai cu seam pe cei ce triesc n desItri si miros a
parIumuri obisnuiesc s-i ngreuieze, iar nu pe cei ce se ostenesc n sudoare
si care si dobndesc hrana trebuincioas din munca de Iiecare zi.
De aceea toti cei ce triesc n desItare sunt mai de plns dect
cersetorii. Iar aceasta n-o tgduiesc nici chiar cei ce se desIteaz. Cci
adeseori |vezi cum| cte un bogat, zcnd, pe asternut moale si Iiind de Iat
slugi si slujnice, are parte de mult ngrijire din partea tuturor, iar vreun
srac, |trecnd pe-acolo si| auzind prin vreo crptur pe |bogatul bolnav|
strignd si cernd pine, lcrimeaz si suspin si se roag ca mai bine s Iie
asa srac dar sntos, dect s aib mpreun cu bogtia si boala. Si nu
numai n privinta snttii, ci si n aceea a nasterii de prunci nu se vede cu
nimic mai presus bogatul dect sracul. Pentru c multimea de copii sau
lipsa de copii se vede deopotriv si la unii si la altii. Ba si aici poate vedea
cineva mai prejos pe bogat |dect sracul|. Cci sracul chiar dac nu devine
tat nu simte mare durere, pe cnd bogatul cu ct si vede sporind averea cu
att este muscat si mai tare de lipsa de prunci si nu are nici o bucurie cnd se
gndeste la lipsa de mostenitor. Iar mostenirea sracului, chiar dac pleac
de aici Ir copii, din pricina putinttii ei, nu se Iace pricin de lupt si
certuri, ci trece la prieteni si la rude. Dar cea a bogatului, atrgnd multi ochi
la sine, adesea ajunge n mna vrjmasilor celui mort. Si asta pe cnd nc
trieste acela. Iar el, stiind c aceste lucruri s-au ntmplat si altora, va tri o
viat mai cumplit dect orice moarte, asteptnd s i se ntmple acelasi
lucru si lui. ns cele legate de moarte nu sunt oare comune? Nu si asupra
bogatilor si asupra sracilor vin mortile Ir de veste, iar dup moarte nu la
Iel se desIace si trupul unora si al celorlalti si devine praI si cenus si l
mnnc viermii? Da, dar cele ale ngroprii, ar zice careva, nu sunt la Iel. Si
care e cstigul? Cnd asezi hain strlucit, scump si aurit peste bogat,
nimic altceva nu Iaci mai mult dect s sporesti ura mpotriva lui si s-i Iaci
361
osnda si mai mare. Cci deschizi gurile tuturor mpotriva celui mort si
atragi mii de blesteme asupra lui si aprinzi mai tare invidia din pricina
lcomiei. Fiindc Iiecare ar sIsia si ar sugruma si ar blestema pe cel mort c
nici acum, cnd a murit, nu si-a lsat la o parte nebunia dup averi. Si nu
numai acesta este rul, ci mai deschizi si ochii sprgtorilor de morminte.
nct pompa de la nmormntare i se Iace mai degrab pricin de mult
necuviint. Trupul unui srac nu ar dori nimeni s-l dezbrace, cci srcia
hainelor este paznic al trupului. Aici ns zvoare si ncuietoare si usi si
paznici. Si toate acestea sunt zadarnice, cci poIta de bani, chiar dac |hotii|
stiu toate aceste |msuri de paz|, i convinge s ndrzneasc a Iace
asemenea rutti, asadar, cinstirea prea mare dat celui mort aduce pn la
urm ocar asupra lui, pe cnd cel care are o nmormntare simpl are parte
de cinste |dup aceea|. Cel bogat ns este necinstit si dezbrcat. Iar dac nu
se ntmpl nimic din acestea, nici asa nu are mai mult dect cel srac, doar
c oIer viermilor o mas mai bogat si putrezirea este mai mare. Spune-mi,
aceste lucruri sunt vrednice de a le Ierici? Si cine este att de ticlos si
nenorocit s cread c un om poate Ii invidiat din pricina acestor lucruri? Si
nu numai acestea, ci si pe celelalte, dac le lum pe rnd si le vom cerceta n
amnunt, vom gsi c sracii au mult mai multe bogtii. (Cinci cu;antri
despre na i Samuel, cuvntul V, n vol. Omilii i cu;antri despre
educatia copiilor., pp. 80-83)
,,C bucuria si siguranta si slava cea bun si sntatea trupului si
IilosoIia suIletului si ndejdile cele bune si a nu pctui degrab la sraci le
va gsi cineva mai degrab dect la bogati. (Cinci cu;antri despre na i
Samuel, cuvntul V, n vol. Omilii i cu;antri despre educatia copiilor.,
pp. 83-84)
,Casa bogatului este avut, iar el este srac si ticlos. Si ca s
cunoasteti c slava este a casei si nu a omului din cuvintele noastre, v
dovedesc, intrati n cas. Unde sunteti? n aceast cas ce vedeti? Marmuri
Irumoase, doar nu vei zice c ai vzut om Irumos, ci stlpi minunati si
Ierestre minunate, nu zici c minunat este cel ce locuieste n casa aceasta, ci
zici mult aur este pe acopermnt, nu zici c este milostenie (.) La Iel vezi
un cal cu Irie de aur si zici ce Irie bune, iat c este cinstea aurarului;
Irumoasa hain a testorului este dar osteneala, si asa rmne stpnul acela
nencununat si cele ce sunt mprejurul lui sunt ludate, iar cnd vezi un om
bun zici: bun om, Irumos, blnd minunat, milostiv si cu minte bun,
cucernic, pururea se aIl n rugciune, pururea n posturi, pururea la Biseric
se odihneste si niciodat nu este desprtit de nvttur. Acestea sunt laudele
362
omului bun. Pentru aceea, cunoaste ce este bogtia omului si ce este bogtia
casei, nu te teme, de vei putea nvta s mparti avutia omului si avutia casei,
de aici nu te vei mai teme. Vezi bogtia ce o socotesc de bogtie si este la
tine care esti lipsit si srac? Nu te teme cnd se mbogteste omul si ca s
cunosti c asa este acest lucru, mcar c aici sunt toate, vezi-l pe acesta n
vremea mortii lui, oare ia ceva din acelea si se duce? (Din vol.
Mrgritarele S1antului Ioan Gur de ur, pp. 25-26)
,Dumnezeu cnd i place Lui d anumitor persoane bogtii mari,
precum le d altora misiunea nobil si grea a srciei. Fr ndoial si
noi trebuie s-o spunem, multe din srcii si din bogtii nu sunt de la
Dumnezeu dect ngduite. Dumnezeu nu Iace dect s permit
prosperitatea bogatului ru; El nu Iace dect s permit excesele si
ruina celui necjit. ns altdat El este Cel ce trimite bogtia direct.
El l mbogteste pe Avraam; El l mbrac n mod strlucit pe
Solomon; prin El au devenit aIacerile acestui muncitor att de
prospere; de la El cutare Iamilie si are bogtiile sale strlucite si mari.
Cu ce scop? Ca din bunurile sale bogatul s-si Iac un instrument de
un interes vesnic. Fr sraci bogtia ar rmne steril si zadarnic.
Prin sraci ea dobndeste nemurirea veacurilor vesnice. (Din vol.
Bogtiile oratorice, p. 529)
,Pentru virtute e mai potrivit srcia dect bogtia! (Despre
milostenie. Cu;ant rostit dup ce a trecut prin ora la ;reme de iarn i i-a
;:ut pe sraci i pe ceretori lsati in prsire i aruncati in piat, 5, n
vol. Despre schimbarea numelor. Despre rbdare. Despre milostenie., p.
260)
BOLILE (cauze ale bolilor)
,Cnd ni-i bolnav trupul, Iacem totul si ne zbatem ca s scpm de
suIerinte; dar cnd ni-i bolnav suIletul, amnm si nu ne sinchisim. De aceea
nu scpm nici de bolile trupesti, pentru c nu sunt Ir important cele
necesare, iar cele Ir important, necesare. Lsm izvorul pcatelor si
curtim rurile. C pricina bolilor trupesti este pcatul cuibrit n suIlet a
artat-o slbnogul de treizeci si opt de ani (Ioan 5, 2-15), bolnavul cobort
prin acoperis (Luca 5, 18-25), iar nainte de toti Cain (Fac. 4, 8). Dovezi
despre adevrul acesta gsesti cte vrei si unde vrei. S secm, dar, izvorul
pcatelor si vom opri toate praiele bolilor trupesti. Nu vei pune capt numai
bolilor, ci si pcatului; si pcatului mai mult dect bolii, pe ct este suIletul
363
mai bun dect trupul. (Omilii la Matei, omilia XIV, III, n col. PSB, vol. 23,
pp. 169-170)
,C dac moartea, cel mai mare ru, si are rdcina si temeiul n
pcat (Rom. 5, 12), cu att mai mult majoritatea bolilor. (Omilii la Matei,
omilia XXVII, II, n col. PSB, vol. 23, p. 345)
,Ce oare! Veti zice voi, asa-i c toate bolile vin din pcate? Nu toate,
ci cele mai multe. Sunt care-si trag originea din mndrie, necumptare, betie,
lenevie, acestea nasc bolile trupesti. (Comentar la E;anghelia de la Ioan,
omilia XXXVIII, 1, p. 180)
BOLILE (motivele ngduirii lor de ctre Dumnezeu)
,Domnul ne trimite boli pentru a ne pedepsi pentru pcatele noastre.
Noi citim n crtile Regilor c un om a Iost atacat de boal pentru pcatele
sale. El ne mai trimite nc pentru a ne dovedi si a ne Iace mai strluciti;
pentru aceasta i zice Dumnezeu lui Iov: S nu cre:i c Eu m-am purtat cu
tine aa cu alt intentie decat ca s 1ac cunoscut i s ;estesc dreptatea ta
(Iov 11, 3). (Comentar la E;anghelia de la Ioan, omilia XXXVIII, 1, p.
180)
,. pedepseste Dumnezeu trupul, ca s ntelepteasc suIletul.
(Despre mrginita putere a dia;olului, omilia I, 4, n vol. Despre mrginita
putere a dia;olului. Despre cint., p. 15)
BOLILE (mintale)
,Hristos nu cere totdeauna credint de la cei bolnavi; de pild nu cere
credint de la cei nebuni sau de la cei care si-au pierdut constiinta din pricina
vreunei boli. (Omilii la Matei, omilia XXIX, I, n col. PSB, vol. 23, p. 363)
BOLILE (mngierea noastr n boli si suIerint)
,,Cine a Iost asa de bolnav ca Iov? Cine a ndurat o boal ca aceea?
Cine a primit o ran att de cumplit sau a vzut pe altul c a primit-o?
Nimeni. Boala si rnile i mncau ncetul cu ncetul trupul; izvoare de viermi
ieseau din toate mdularele lui; Ioitul viermilor nu se mai termina; miros
greu iesea din tot trupul lui; iar trupul se mcina putin cte putin; topit de
atta putreziciune, nvluia cu duhoarea lui si mncarea ce i se aducea
364
Ioame nou si nemaintlnit , c nici nu se putea atinge de ea. nsusi o
spune: Fonet de ;iermi ;d i in mancarea mea (Iov 6, 7). Cnd cazi dar
bolnav, omule, adu-ti aminte de trupul lui Iov, de trupul acela sInt. Era
sInt si curat; si totusi avea pe el attea rni! De slujesti n armat, si apoi pe
nedrept si Ir vreo pricin binecuvntat esti atrnat pe lemn si-ti sunt
scrijelite coastele, nu socoti asta o ocar, nici nu cdea dobort de dureri!
Gndeste-te la Iov!' (Despre mrginita putere a dia;olului, omilia a III-a, 5,
n vol. Despre mrginita putere a dia;olului. Despre cint., p. 51)
BOLILE (rbdarea n boal)
,Nu e boal mai cumplit dect cea a lui Iov, chiar dac-ar Ii s nsirui
mii de boli. AstIel era boala lui, c nu putea tri nici n cas si nici n
mansard (uaepoiov) astIel nct toti se pzeau de cel bolnav. Dac n-ar Ii
avut o boal de nevindecat, Iiind ntr-o stare cu mult mai rea dect cei loviti
de lepr, n-ar Ii stat n aIara cettii. Acestia pot intra n case si pot vorbi, dar
Iov sedea mereu sub cerul liber, pe o movil de gunoi, gol cu desvrsire,
pentru c nu se putea acoperi cu nici o hain. Trupul meu e plin de pduchi
i de sol:i de murdrie, pielea mea crap i se :barcete (Iov 7, 5). Oare
toate acestea nu-I sporeau durerile pe care le suIerea? Corpul lui scotea din
el viermi si puroi si acest lucru nu se ntmpla doar uneori, ci n continuu.
(Omilii la Epistola ctre Filipeni, omilia a IX-a , pp. 158-159)
,Iar acum, multi din oameni cnd le vine vreo boal sau pagub,
ndat blestem, desi durerea si amarul acela tot l au, iar de plata rbdrii se
lipsesc. Ce Iaci, omule? Pe Ictorul tu de bine, pe Dumnezeu l blestemi?
Nu vezi c te arunci pe tine ntr-o prpastie adnc si cazi n mare munc?
Nu stii c diavolul pentru aceasta ne aduce la rutti pe noi, ca s ne Iac s
blestemm si s mergem n iad? Si dac te vede c blestemi, adaug durerea
de o Iace mai mare ca s te mnii, iar dac te vede c rabzi vitejeste si
multumesti lui Dumnezeu, ndat Iuge de tine. O omule, dar de ce hulesti?
Oare ti mai usurezi durerea? Nu! Ci nc mai mult o adaugi, nu poti s
dormi junghindu-te durerea. Multumeste si d laud lui Dumnezeu, c dac
hulesti si alungi ajutorul lui Dumnezeu de la tine, pe diavol l Iaci mai tare
asupra ta, iar cnd se porneste limba ta Iiind obisnuit a huli ru, musc-o s
sngereze mai bine ea, dect s poItesti tu la ziua judectii o pictur de ap,
precum a ptit si bogatul acela, c mai bine este s rabzi aici putin durere,
dect s te muncesti acolo n veci. (Din vol. Mrgritarele S1antului Ioan
Gur de ur, pp. 165-166)
365
,Cei sntosi s le zic altora, ca s-si aduc aminte de boala
Iericitului Apostol Timotei, c niciodat nu s-a odihnit de boal ndelungat.
Si de vreme ce acel sInt episcop si a toat lumea nvttor, care si morti
nvia si alunga dracii din oameni, a rbdat multe boli n toat viata lui si nc
Iiind Ioarte bolnav dasclul lui, Iericitul Pavel, i-a poruncit s bea putin vin
pentru sntatea stomacului lui, n-a vrut nici o doItorie, numai ct a rbdat
ca un viteaz acea boal amar. Dar noi pentru ce s nu rbdm? Ce rspuns
vom da lui Dumnezeu? C de se ntmpl s ne vin vreo boal, ne mniem
si scrsnim si alergm ncoace si ncolo Ir rbdare si nu ascultm SInta
Scriptur care grieste, c pe cel ce l iubeste Dumnezeu l pedepseste, si nu
numai c nu rbdm ci nc Iacem si vrji si Iarmece drcesti si pe
Dumnezeu, Care poate s ne ajute, l prsim. Dar ce iertare vom avea? Cum
vom rspunde lui Hristos? (Din vol. Mrgritarele S1antului Ioan Gur de
ur, p. 166)
BOLILE (suportarea lor cu ndelung rbdare, rugciune si iubire)
,Deci si tu, o, iubitule, cnd de multe ori esti cuprins de boal sau de
Iriguri sau de dureri, si usturimea te sileste s zici ceva de hul de te vei
stpni pe tine, si vei multumi, si vei proslvi pe Dumnezeu, aceeasi plat
vei lua (ca dreptul Iov n.n).
C pentru care pricin hulesti spune-mi si cuvnt amar scoti din
gur? Oare mai usoar ti se Iace tie durerea? Iar mai ales si mai usoar de s-
ar Ii Icut, nici asa nu trebuie s ndrznesti si s vinzi mntuirea suIletului,
aIlnd mngiere trupului. Dar acum nu numai nu ti se usureaz durerea, ci
si mai cumplit se Iace. Pentru c diavolul vznd c a putut ceva si te-a
adus pe tine la hul, creste cuptorul, aprinde usturimea ca s i mplinesti lui
poIta. Deci, precum am zis, desi s-ar Ii usurat durerea, nu trebuie s Iaci
aceasta. Iar cnd nici nu Iolosesti ceva, pentru care pricin te omori pe tine?
Dar nu suIeri s taci? Multumeste lui Dumnezeu! Proslveste dar pe
Cel ce te ncearc pe tine n cuptor! n loc de hul, slavoslovie zii ctre
Dumnezeu! Asa zicea si Iericitul acela grind: Domnul a dat, Domnul a luat,
si iarsi: De am luat cele bune de la Domnul, s nu rbdm cele rele? (Din
Talcuirea la !salmul 127, n vol. !utul i Imprtirea de grau, p. 119)
,Deci suIer vitejeste toate cele ce se ntmpl; pentru c aceasta ti
este tie mucenicie. C nu numai a nu jertIi cele ce i se porunceste s
jertIeasc, ci a alege a ptimi mai vrtos dect a Iace aceasta, Iace
mucenicia, - ci si aceea, adic atunci cnd usturimea sileste spre hul, a
alege a rbda ntru durere si a nu gri nici un cuvnt necuviincios, Iace
366
mucenic. De vreme ce si Iov nu pentru c poruncindu-i-se s jertIeasc nu a
jertIit, pentru aceasta s-a ncununat, ci pentru c a rbdat vitejeste durerile.
nc si Pavel pentru aceasta se slvea, pentru bti, pentru necazuri,
pentru celelalte care rbda cu multumire. (Din Talcuirea la !salmul 127, n
vol. !utul i Imprtirea de grau, p. 120)
,Cci stii, stii limpede ct de important este s suporti boala trupului
cu noblete si cu multumire. Acest lucru am spus-o de multe ori l-a
ncununat pe Lazr, acest lucru l-a rusinat pe diavol n luptele cu Iov si l-a
artat mai strlucitor pe atletul acelei rbdri. Acest lucru, mai mult dect
iubirea de sraci, dect dispretul banilor, dect pierderea pe neasteptate a
copiilor si miile de atacuri, i-a proclamat numele si a astupat cu mult
bogtie gura nerusinat a acelui ru demon.
Socotind deci necontenit aceste lucruri, bucur-te si te veseleste tu
care svrsesti lupta cea mare, care porti cu blndete capul ncercrilor si
slvesti pentru ele pe Iubitorul de oameni Dumnezeu Care poate s Iac s
dispar toate dintr-o dat, dar le las s Iie ca s-ti Iie si mai strlucitoare
aceast bun negustorie. De aceea si noi nu ncetm s te Iericim. (Scrisori
din exil, 17 scrisori ctre Olimpiada, scrisoarea XIV, 1c,d, n vol. Scrisori
din exil. Ctre Olimpiada i cei rmai credincioi. Despre deprimare,
su1erint i !ro;ident., p. 222)
,Nu socoti deci c acum ti st nainte o lupt mic, cci spun c aceea
dus cu boala trupului e mai nalt dect toate cele pe care le-ai rbdat. Cci
pentru Lazr pentru c desi ti-am spus de multe ori aceasta, nimic nu m
mpiedic s o spun si acum acest lucru i-a Iost de ajuns pentru mntuire si
n snurile celui ce avea casa deschis pentru trectori, ale celui ce se
strmuta necontenit din loc n loc la porunca lui Dumnezeu, care si-a
junghiat Iiul lui bun, unul-nscut dat lui la btrnete, n snurile acestuia (ale
lui Avraam) este dus cel care n-a Icut nimic din acestea, doar Iiindc a
suportat usor Ioamea si boala si lipsa ocrotitorilor. Cci att de mare bine
este s suporti cu noblete acest lucru, nct chiar dac ar Ii gsit cineva c a
Icut pcate Ioarte mari, scap de povara Ioarte apstoare a pcatelor lui; si
chiar dac e virtuos si drept, i se sporeste nu putin, ci Ioarte mult ndrznirea.
Cci pentru cei drepti e o cunun strlucitoare si care strluceste n chip
covrsitor mai presus dect soarele, iar pentru pctosi e o curtire Ioarte
mare.
De aceea, pe cel care a stricat cstoria tatlui su si a spurcat patul
aceluia, Pavel l-a dat spre pieirea trupului curtndu-l n acest mod. C acest
lucru s-a Icut spre curtirea acestei att de mari ntinciuni, ascultndu-l tot
367
pe el care spune: Ca duhul s se mantuiasc in :iua Domnului nostru Iisus
Hristos (1 Cor., 5, 5). Si cnd nvinuieste pe altii de un alt pcat Ioarte
nIricostor: acela de a gusta cu nevrednicie din SInta Mas si din acele
negrite Taine si spune c unul ca acesta se 1ace ;ino;at de Trupul i
Sangele Domnului (1 Cor., 11, 27), vezi cum spune c se curt acestia de
aceast cumplit ntinciune, grind asa: De aceea multi intre ;oi sunt
neputincioi i bolna;i (1 Cor., 11, 30). (Scrisori din exil, 17 scrisori ctre
Olimpiada, scrisoarea XVII, 3b,c, n vol. Scrisori din exil. Ctre Olimpiada
i cei rmai credincioi. Despre deprimare, su1erint i !ro;ident., pp.
230-231)
,C aceia care au realizat cele mari au mult cstig de aici mai mult, si
al lui Timotei care, desi era att de bun si i s-a ncredintat o asemenea slujire
strbtnd mpreun cu Pavel toat lumea locuit, a bolit nu dou sau trei
zile, nici zece, douzeci sau o sut, ci multe n continuu, trupul Iiindu-i
extrem de slbit. Artnd acest lucru, Pavel spunea: Folosete-te de putin ;in
pentru stomacul tu i pentru desele tale neputinte (1 Tim., 5, 23). Si desi
nviase morti, nu i-a ndreptat neputinta, ci l-a lsat s stea n cuptorul bolii
ca de aici s adune bogtie de ndrznire.
Cci cele de care se bucurase el nsusi de la Stpnul si cele care
Iusese nvtat de Acela, acestea le-a nvtat si pe ucenicul su. Chiar dac el
nu czuse n boal, dar ncercrile l plmuiau nu mai putin dect boala si-i
produceau mult durere trupului, cci spune: Mi s-a dat un ghimpe in trup,
un inger al satanei, ca s m plmuiasc (2 Cor., 12, 7), adic loviturile,
legturile, lanturile, nchisorile, ducerea de sus, sIsierea, tortura, predarea
de multe ori bicelor clilor. De aceea, nesuportnd durerile produse de aici
trupului su, spunea: !entru aceasta de trei ori L-am rugat pe Domnul de
trei ori inseamn aici de multe ori s 1iu eliberat de acest ghimpe (2 Cor.,
12, 8). Apoi, pentru c n-a dobndit acest lucru, nvtnd Iolosul su, s-a
linistit si se bucura de cele ce i se ntmplau.
Si tu deci, chiar dac rmi n cas si esti tintuit de pat, nu socot c
duci o viat inutil, Iiindc rabzi lucruri mai cumplite dect ale celor trti,
sIsiati, ntinsi si torturati de cli ptimind lucrurile de pe urm, pentru c ai
locuind necontenit mpreun cu tine un clu: excesul acestei boli. Asadar,
nici nu-ti dori moartea, nici nu-ti neglija ngrijirea, Iiindc nici acest lucru nu
e sigur. (Scrisori din exil, 17 scrisori ctre Olimpiada, scrisoarea XVII,
3c,d, n vol. Scrisori din exil. Ctre Olimpiada i cei rmai credincioi.
Despre deprimare, su1erint i !ro;ident., pp. 231-232)
368
,Ai Iost predat unei boli cumplite? Spune cuvntul Apostolului: Cu
cat omul nostru dina1ar stric, cu atat cel dinuntru se innoiete din :i in :i
(2 Cor., 4, 16). (Scrisori din exil, Ctre toti credincioii, c nimeni nu ;a
putea ;tma pe cel care nu se nedrepttete pe sine insui, 4, n vol.
Scrisori din exil. Ctre Olimpiada i cei rmai credincioi. Despre
deprimare, su1erint i !ro;ident., p. 241)
BOLILE (rbdarea lor cu multumire ctre Dumnezeu)
,Cnd cazi n boal grea, omule, s nu te mnii, nici s blestemi. Ci-ti
adu aminte de trupul cel mult ptimitor si sInt al lui Iov, de vreme ce cu
adevrat a Iost sInt si curat, c nici un om n-a putut s suIere ptimire si
ran ca aceea, ca dreptul acela Iov, cci pe ncet i s-a mncat trupul de
viermi si a putrezit si s-a mputit ct nu putea s mnnce nici un Iel de
bucate; pentru aceea zicea: O' Imputiciune ;d mancarea mea! Si multumea
lui Dumnezeu c putea s-l vindece, c voia s se arate n toat lumea
rbdarea lui ca s-o aib oamenii pild si mngiere n necazurile ce li se
ntmpl. Deci si tu, bolnavule, aceast mngiere s o ai, cci de ptesti
vreun ru pentru Dumnezeu sau din bntuiala oamenilor sau din viclenia
diavolilor, multumeste si nu blestema pe nimeni. C n ce chip cei ce se
muncesc pentru Dumnezeu ori cu mucenicia, ori cu postul, sau cu curtia se
ncununeaz de la Dumnezeu, asa si tu acelorasi cununi te vei nvrednici, de
vei rbda suprrile ce-ti vin de la oameni. Si de ti se va ntmpla s-ti vin
si boal sau si moarte, tu multumeste Celui Ce poate s le opreasc si nu
vrea (.) c de este cineva drept si cade la munc sau la boal sau n pagub,
nu te tulbura, ci zi c acest om bun poate c a Icut vreun ru si acum si
ndeplineste canonul ca s nu mearg la iad. (Din vol. Mrgritarele
S1antului Ioan Gur de ur, p. 165)
BOLILE (Iolosul rbdrii lor)
,Dac Hristos i aduce n mijloc pe cei care I-au dat de but, L-au
mbrcat si L-au hrnit, apoi cu mult mai mult i va aduce n mijloc pe cei
care au voit s ndure bolile de dragul Lui. Nu poate sta alturi datul unei
pini, a unei haine cu suIeritul unei boli ndelungate! E mai mare aceasta
dect aceea. Si cu ct va Ii mai grea boala, cu att mai strlucitoare va Ii si
cununa.
S cugetm la acestea si cnd suntem sntosi, si cnd suntem bolnavi
si s ne grim unii altora: Cand ;edem c ne cuprinde ;reodat o boal
grea, s ne spunem nou inine aa. Dac in urma unei in;inuiri am 1i dui
369
la tribunal i aici am 1i span:urati de maini i ni s-ar strunfi coastele, oare
n-ar trebui s su1erim 1r ;reun catig i 1r ;reo rsplat? Tot aa s
cugetm i cand suntem bolna;i. S su1erim chinurile bolii. Su1erinta
aceasta nu-i 1r rsplat. Ni se d rsplata rbdrii, in stare s intreasc
su1letul nostru abtut'
-Dar Iierbinteala nu-i cumplit?
-Pune ns Iat n Iat Iierbinteala ta cu Iocul iadului! Dac ai s vrei
s nduri cu toat rbdarea Iierbinteala bolii tale, vei scpa negresit de Iocul
acela! Adu-ti aminte de Apostoli. Cte au suIerit! Adu-ti aminte de drepti!
Au Iost necontenit n strmtorri! Adu-ti aminte de Iericitul Timotei! Boala
nu-i ddea rgaz o clip; era mereu bolnav. Pavel arat asta cnd i spune:
Folosete-te de putin ;in pentru stomacul tu i pentru desele tale slbiciuni
(1 Tim., 5, 23). Dac dreptul si sIntul acesta, cruia i s-a ncredintat
aprarea lumii, care a nviat morti, a izgonit demoni, a vindecat bolile
multora, deci dac el a Iost asa de bolnav, ce cuvnt de aprare vei avea tu,
care te tulburi si te mnii din pricina unor boli trectoare? N-ai auzit
Scriptura, care spune: !e cine-l iubete Domnul il ceart, i biciuiete pe tot
1iul pe care-l primete? (Evr., 12, 6). Ct de multi nu doresc s ia cununa de
mucenic! Ei bine, rbdarea aceasta este o desvrsit cunun de mucenic!
(Ctre iudei, cuv. VIII, 7, n vol. Cu;antri impotri;a anomeilor. Ctre
iudei, p. 401)
,,Spune-mi, te rog, ce Iolos ai avea dac n-ai Ii bolnav de duc-se pe
pustii, dar ai duce o viat destrblat? Si, dimpotriv: ce pagub ai dac,
Iiind bolnav de duc-se pe pustii, viata ti-e plin de virtuti si bine ntocmit?
Dar poate ti este rusine si rosesti cnd diavolul te trnteste la pmnt
n Iata tuturor? Dar rusinea aceasta a ta vine tot de acolo c nu judeci cele
ntmplate cu ratiunea, ci prin prerea oamenilor. Nu-i cdere cderea pe
care spui c o suIeri; cdere este doar atunci cnd cazi n pcat! (Despre
neca:uri i biruirea tristetii (II. Ctre Staghirie. Tristetea este mai cumplit
chiar decat demonul, 2, n vol. Despre mrginita putere a dia;olului. Despre
cint., p. 161)
,,. boala ta e o pedeaps din pricina pcatelor tale. Spune-mi, te rog,
pentru asta te ntristezi? Ar trebui s te bucuri, nu s te ntristezi, c datorit
bolii ti se sterg pcatele si c nu esti osndit mpreun cu lumea (I Corinteni
11, 32). Cel ce se ntristeaz nu trebuie s se ntristeze c este pedepsit, ci
pentru c prin pcatele sale mnie pe Dumnezeu. Pcatele ne ndeprteaz
de Dumnezeu si ni-L Iac dusman, pe cnd pedepsele ne mpac cu El si-L
Iac s Iie ndurtor cu noi si aproape de noi. (Despre neca:uri i biruirea
370
tristetii (III. Cu;ant ctre Staghirie, n vol. Despre mrginita putere a
dia;olului. Despre cint., pp. 240-241)
,Oare boala este un lucru ru? Dar atunci de unde s-a ncununat
Lazr? (Scrisori din exil, Ctre cei ce se scandali:ea: de 1rdelegile i
persecutiile comise i despre !ronia lui Dumne:eu, IV, 16, n vol. Scrisori
din exil. Ctre Olimpiada i cei rmai credincioi. Despre deprimare,
su1erint i !ro;ident., p. 274)
,Cnd te mbolnvesti greu, iubitule, si vin la tine prietenii si cunoscutii
de te ndeamn s te vrjesti si s porti salvari, adic pentru sntatea ta, s
te pzesti Ioarte pentru Irica lui Dumnezeu, s nu primesti sIaturi ca acestea
diavolesti, ci rabd pentru Dumnezeu si-ti vei cstiga tie cununa
mucenicilor, c n ce chip rabd mucenicul ca un viteaz muncile si pedepsele
si nu se nchin idolilor, asa vei Ii si tu mucenic cu primirea rbdrii, adic
dac i vei alunga pe vrjitori cu ocar de la casa ta; atunci cei ce vor auzi, te
vor luda zicnd: Ierice de cutare om c s-a mbolnvit greu si n-a suIerit s
se vrjeasc, ci a zis mai bine s mor decat s-mi ;and curtia credintei
mele. Deci de vreme ce attea laude are aici omul cel drept, dar cu ct mai
mult va lua cununi cu vrednicie de nger de la Dumnezeu? De vreme ce nu
si-a lsat dragostea ce a avut ctre Hristos, c de aduce Hristos la mijloc pe
cei ce au mbrcat pe altii si au dat pine si au hrnit pe cei Ilmnzi si-i
laud n toat lumea, dar cu ct mai vrtos va luda pe cei ce rabd mult
boal pentru El, si pentru c a Iost durerea, si cununa va Ii mai luminat.
(Din vol. Mrgritarele S1antului Ioan Gur de ur, p. 166)
BOLILE (sIaturi pentru cei bolnavi)
,Boala trupului s nu ne slbeasc tria suIletului.. (Omilii la
Facere, omilia XXVIII, VI, n col. PSB, vol. 21, p. 361)
BOTEZUL (- nasterea spiritual a noastr)
,Precum la creatie pmntul a slujit de materie si Creatorul Iace tot
restul, acum la Iel, apa slujeste de materie, si harul Duhului SInt Iace tot
restul; atunci omul a primit su1let i ;iat (Fac., 2, 7); cum el este umplut
de Duh ;iu (1 Cor., 15, 45). Dar este o mare deosebire ntre un lucru si
cellalt; cci suIletul nu d viat, dar Duhul nu numai c trieste prin El
371
nsusi, ci El le comunic viata si altora. Asa le-au dat Apostolilor viata
mortilor. Altdat omul n-a Iost Iormat dect dup crearea lumii, acum
dimpotriv, omul nou este creat nainte de noua creatie. Cci el este renscut
primul, si apoi este transIormat lumea. Si precum la nceput, Creatorul l-a
creat pe om cu totul ntreg, acum la Iel Duhul SInt l creeaz pe al doilea
om cu totul ntreg. Atunci Dumnezeu zice: S-i 1acem un afutor asemenea
lui (Fac., 2, 18); dar aici nu zice nimic asemntor. n sIrsit, cel ce a primit
darul Duhului SInt, de ce mai poate avea nevoie de ajutor? Cel ce rmne
n trupul lui Iisus Hristos, de ce ajutor mai poate avea nevoie? Atunci
Dumnezeu l-a Icut pe om dup chipul su, acum si l-a unit cu Sine. Atunci
i-a poruncit s stpneasc peste pesti si peste toate animalele, acum El a
ridicat puterile noastre mai presus de ceruri. Atunci ne-a dat paradisul ca s-l
locuim, acum ne-a deschis portile cerurilor. Atunci omul a Iost creat n luna
a sasea, Iiindc mai nainte trebuia s sIrseasc crearea lumii, acum El a
creat n ziua nti, si de la nceput si cu lumina. Prin care toat lumea vede c
tot ce s-a Icut n a doua creatie priveste o viat mai bun si o viat care nu
se va sIrsi niciodat.
Prima creatie este deci pmnteasc, si este aceea a lui Adam; apoi
vine aceea a Iemeii, care a Iost Icut din una din coastele lui Adam, si apoi
Abel din Adam. Si totodat noi nu putem cunoaste nici una din aceste
nasteri, nici s le explicm prin cuvintele noastre, cu toate c ele sunt
trupesti si pmntesti. Cum ne vom putea noi pune mintea la nasterea
duhovniceasc pe care o lucreaz botezul si care este mult mai minunat si
mai sublim? Cum vom putea cuprinde o nastere att de minunat? Dac
ngerii s-ar aIla aici, chiar nimeni nu poate explica Ielul cum se Iace prin
botez aceast nastere minunat. ngerii au Iost de Ias la aceasta Ir a
contribui si ei, Ir a Iace nimic, ei numai au vzut ceea ce se Icea aici.
(Comentar la E;anghelia de la Ioan, omilia XXV, 2, p. 121)
,... lucrarea naturii noastre se Iace dar n cer si se Iormeaz din ap si
din Duh, aceast ap care concepe si produce copilul. Ceea ce este pntecele
mamei embrionului, apa i este credinciosului, cci el este zmislit si nscut
n ap. La nceput Dumnezeu a zis: pele s scoat peti (Fac., 1, 20). Dar
dup ce a intrat Mntuitorul n rul Iordan, acestia nu mai sunt pesti vii pe
care-i scoate apa: ea naste suIlete cugettoare, care poart pe Duhul SInt. Si
ceea ce s-a spus despre soare c El iese ca un mire din cmara sa (Ps., 18,
5); acum se poate spune despre credinciosi, care rspndesc raze mai
strlucitoare dect soarele. nc trebuie vreme ca ceea ce este zmislit din
pntecele mamei s se Iormeze si s ajung la sIrsit; dar nu se ntmpl la
Iel cu apa, cu ceea ce produce ea totul se Iormeaz dintr-odat; cnd este
372
vorba despre o viat striccioas, rezultatul unei stricciuni trupesti, rodul
ntrzie s se arate la lumin, cci este n natura trupurilor de a nu veni dect
putin cte putin la maturitate, dar nu este asa cu lucrurile duhovnicesti: ele
sunt desvrsite de la nceput. (Comentar la E;anghelia de la Ioan, omilia
XXVI, 1, p. 123)
,Priveste cte a Icut Dumnezeu prin Botezul care l cptm, c prin
botez a creat din nou pe om si altele multe. (Comentariile sau Explicarea
Epistolei ctre Coloseni, omilia IX, p. 113)
,Si bogatii si sracii Ieciori ai mei sunt, o scldtur a botezului i-a
nscut pe toti. (Din vol. Mrgritarele S1antului Ioan Gur de ur, p. 130)
BOTEZUL (- moarte si nviere cu Hristos)
,n botez se nchipuie moartea, patima, nvierea, viata lui Iisus
Hristos, si aceste lucruri se Iac toate deodat. Capul nostru Iiind cuIundat n
ap ca ntr-un mormnt (trupul ntreg), vechiul om este nmormntat si
astupat cu totul; cnd iesim apoi din aceast ap, nvie noul om. Precum ne
este usor s ne aIundm n aceast ap si s iesim apoi, la Iel i este usor lui
Dumnezeu s-l nmormnteze pe vechiul om si s-l creeze pe cel nou.
Aceast repetare se Iace de trei ori, pentru a ne nvta c puterea Tatlui si a
Fiului si a SIntului Duh este cea care Iace toate lucrurile acestea. Dar
pentru a v Iace convinsi c nu n zadar spunem acestea, ascultati-l pe
SIntul Pavel: Noi ne-am ingropat cu El, cu Iisus Hristos, prin bote: pentru
a muri pcatului (Rom., 6, 4); si apoi: Omul nostru cel ;echi s-a rstignit
impreun cu El (Rom., 5, 6); si nc: Cci am crescut impreun cu El prin
asemnarea mortii (Rom., 6, 5). Joi ; ;eti bote:a cu bote:ul cu care m
bote: Eu, :ice Iisus Hristos (Mc., 10, 39); si altdat: Eu trebuie s M bote:
cu un bote: pe care ;oi nu-l cunoateti. Cci precum ne este usor s ne
botezm si de a iesi din ap, la Iel, Iisus Hristos Iiind mort, a nviat atunci
cnd a vrut El, sau mai bine mult mai usor nc, ca si cum iesim noi din ap,
cu toate c printr-o nteleapt si tainic hotrre El a rmas trei zile n
mormnt. (Comentar la E;anghelia de la Ioan, omilia XXV, 2, p. 122)
,... botezul pe care l-am primit, cnd am murit cu pcatul de pn
atunci. (Omilii la Epistola ctre Romani a S1antului postol !a;el, omilia
X, p. 173)
373
,ns ce nseamn intru moartea Lui ne-am bote:at? Aceea c murim
si noi atunci ca si El, cci botezul este crucea pe care ne rstignim. Dup
cum la Hristos a Iost crucea si mormntul, acelasi Iapt se petrece si cu noi la
botez, desi nu n acelasi mod, cci El a murit n trup si a Iost nmormntat,
iar noi amndou acestea |moartea si nmormntarea| le avem n pcat. De
aceea el nu zice: impreun odrsliti ne-am 1cut cu moartea, ci: Cci dac
am 1ost altoiti pe El, prin asemnarea mortii Lui (6, 5).
Moarte este si aceasta ca si aceea, ns nu este si acelasi subiect, cci
moartea lui Hristos a Iost aceea a trupului, pe cnd moartea noastr este cea
a pcatului. Dup cum moartea aceea a Iost real, tot la Iel de real este si
aceasta. ns desi este real, totusi se cere si din partea noastr conlucrare,
pentru care si zice: !recum Hristos a in;iat din morti, prin sla;a Tatlui,
aa s umblm i noi intru innoirea ;ietii. Aici, pe lng o viat ngrijit de
care ne vorbeste, ne d de nteles si despre nvierea din morti. Cum? i
cre:ut :ice c Hristos a murit i a in;iat? !rin urmare, crede aceasta i
despre tine. Fiindc bote:ul a 1ost i pentru tine cruce i mormant, i 1iindc
acest lucru Ii este potri;it Lui. Si dac prin moarte i ingropare te-ai 1cut
prta de Dansul, apoi cu atat mai mult te ;ei 1ace prin in;iere i ;iat. Din
moment ce s-a de:legat ceea ce era mai important pcatul -, de ceea ce e
mai mic anularea mortii s nu te indoieti nicidecum. (Omilii la
Epistola ctre Romani a S1antului postol !a;el, omilia X, pp. 173-174)
,Sunt dou morti si dou mortiIicri, din care cea dinti se Iace de
Hristos n botezul pe care-l primim, iar a doua trebuie s o Iacem dup aceea
chiar noi, prin srguinta noastr proprie. A ngropa pcatele dinainte de
SIntul Botez este rezultatul darului Su, ns a rmne dup botez morti
pentru pcat, aceasta este treaba noastr si a srguintei ce o punem, desi
chiar si aici noi vedem pe Dumnezeu ajutndu-ne Ioarte mult. (Omilii la
Epistola ctre Romani a S1antului postol !a;el, omilia XI, p. 181)
,Dup cum trupul Lui ngropat n pmnt a produs rodul cel mare
mntuirea lumii -, tot asa si trupul nostru, Iiind ngropat prin botez, a produs
rod: dreptatea, sIintirea, nvierea si miile de buntti, si, dup cum bine stiti,
ne va aduce la urm si darul nvierii din morti.
Fiindc trupul nostru s-a ngropat n ap, iar El n pmnt, si noi din
cauza pcatului, pe cnd El pentru mntuirea noastr, de aceea n-a zis
impreun altoiti cu moartea Lui ci cu asemnarea mortii Lui. Moarte a Iost
si aceea ca si aceasta, ns nu avnd acelasi subiect. (Omilii la Epistola
ctre Romani a S1antului postol !a;el, omilia XI, p. 181)
374
,Cci cel care a murit curtit de pcat (6, 7). Aceasta o zice pentru
orice om, adic dup cum cel ce a murit a scpat de a mai pctui pe viitor,
gsindu-se mort pcatului, tot asa si cel ce se boteaz, dac si acesta a murit
odat acolo, apoi trebuie s rmn pentru totdeauna mort pcatului. Dac,
:ice, ai murit in Bote:, rmai mort, cci orice mort nu mai poate pctui,
iar dac i dup Bote: pctuieti, apoi atunci murdreti darul lui
Dumne:eu.
Dup ce, deci, ne cere atta IilosoIie, spune si de cununa ce ne
asteapt: C de am muri impreun cu Hristos desi mai nainte de acea
cunun avem si o alt cunun Ioarte mare, aceea adic c ne mprtsim cu
stpnul, totusi zice iti dau i un alt premiu, i o alt cunun. Si care e acea
cunun? Viata vesnic:
Iar dac am murit impreun cu Hristos, credem c ;om i ;ietui
impreun cu El (6, 8). Si de unde se poate vedea aceasta? Stiind c Hristos,
in;iat din morti, nu mai moare (6, 9). (Omilii la Epistola ctre Romani a
S1antului postol !a;el, omilia XI, p. 183)
,M-am rstignit impreun cu Hristos, Iace aluzie la botez, iar cnd
zice: ;ie: nu eu, d a ntelege viata de dup botez, prin care ni se mortiIic
toate mdularele.
Jia: intru mine Hristos, adic nimic nu Iac din acelea pe care Hristos
nu le voieste. Dup cum prin cuvntul moarte el nu ntelege moartea
comun, ci moartea de pcate, astIel si viata o ntelege ca scpare de pcate.
Nu e posibil in alt mod a ;ia lui Dumne:eu, decat numai mort cu pcatul.
!recum Hristos a rbdat moarte corporal, aa i eu am su1erit moartea
pcatului. Omorti deci membrele voastre cele de pe pmnt, care sunt:
curvia, necurtia, preacurvia~~ (Coloseni 3, 5), si iarsi: Omul nostru ;echi
s-a rstignit (Rom., 6, 6), ceea ce s-a Icut prin baia renasterii. Dup aceasta
apoi dac rmi mort cu pcatul, ti-ai vtmat viata. (Comentariile sau
Explicarea Epistolei ctre Galateni, p. 56)
,Noi nu credem doar c a nviat, ci c si dup nviere are o mare
putere. De aceea si noi cltorim pe aceeasi cale ca si El, adic, prin aceasta,
devenim Irati ai Lui; e ca si cum ar Ii spus c, astIel, devenim Hristosi, ca si
El! Vai! Ct de mare este nsemntatea patimilor! Noi credem c prin patimi
ne Iacem asemenea Lui, sau dup cum s-a spus undeva, credem c: ne-am
ingropat cu El, in moarte, prin bote:, pentru ca, precum Hristos a in;iat din
morti, prin sla;a Tatlui, (., cci dac am 1ost altoiti pe El prin
asemnarea mortii Lui, atunci ;om 1i prtai i ai in;ierii Lui (Rm., 6, 4
6); acelasi lucru l ntelegem si aici prin: con1ormandu-ne mortii Lui. Acolo,
375
pe drept cuvnt a zis prin asemnarea mortii Lui, cci nu am murit cu
trupul, ci cu pcatul. Si una si cealalt se numesc moarte, dar El a murit cu
trupul, iar noi cu pcatul; acolo a murit omul cel din trupul nostru pe care El
l-a luat si l-a ridicat, iar aici a murit omul pcatului. De aceea si spune prin
asemnarea mortii Lui. (Omilii la Epistola ctre Filipeni, omilia a XII-a,
pp. 214-215)
,Am nviat o dat, nu de mut, din pcat; ne-am ngropat mpreun cu
El n Botez si am nviat mpreun cu El prin Botez (Rom., 6, 4; Colos., 2,
12). Aceast nviere dinti este izbvirea de pcate, a doua nviere este
nvierea trupurilor. Ti-a dat pe cea mai mare, asteapt si pe cea mai mic.
(Cu;ant la In;iere, IV, n vol. !redici la srbtori imprteti i cu;antri
de laud la s1inti, p. 144)
,,Botezul este mormnt si nviere. Cci se ingroap omul ;echi
dimpreun cu pcatul i in;ie cel nou, innoit dup chipul Celui Ce l-a :idit
(Col., 3, 10). Ne dezbrcm si ne mbrcm. Dezbrcm vechea hain, cea
ntinat de multimea pcatelor, mbrcm pe cea nou, curtit de orice pat.
Ce spun?! l mbrcm pe nsusi Hristos! Cci zice: cati in Hristos ;-ati
bote:at, in Hristos ;-ati imbrcat (Gal., 3, 37). (Omilia aceluiai ctre cei
ce urmea: a 1i luminati i lmurire clar a celor s;arite in chip simbolic
i inchipuite in dumne:eiescul bote:, n vol. Catehe:e baptismale, p. 48)
BOTEZUL (diIerite numiri date Botezului)
,Este numit iluminare, cci el ne deschide strlucirile lumii
supranaturale, el ne introduce n tainele credintei, el ne duce, printr-un
drum de lumin, pn la destinul nostru adevrat si vesnic. Botezul
este nc a1undarea, disparitia omului pcatului i reaparitia omului
harului. Este inmormantare. Botezul nu valoreaz dect prin moartea
si nmormntarea lui Hristos; cci n moartea Lui suntem noi
cuIundati, n mormntul Lui suntem noi nmormntati. S-i dm de
asemenea numele de cruce botezului nostru, cci prin Botez noi suntem
rstignitii lumii i lumea este rstignit pentru noi. (Din vol.
Bogtiile oratorice, p. 194)
BOTEZUL (prenchipuirea Botezului n Vechiul Testament)
,Crearea primului om, Iormarea Iemeii din coast, Iemeile sterpe
devenite Iemei ale nasterii, si tot ceea ce s-a Icut prin ap si pe ape, n
376
Intna din care a scos Elisei Iierul care a czut acolo, semnele care s-au
Icut la trecerea Mrii Rosii, minunile Icute la scldtoarea la care coboar
ngerul si tulbura apa (Ioan 5, 4), si vindecarea minunat a lui Neeman
Sirianul n Iordan, toate aceste lucruri, zic eu, erau ca niste chipuri si ca niste
simboluri ale nasterii si ale curtirii care trebuiau s vin ntr-o zi, si care le
vestea mai dinainte; oracolele proIetilor vesteau n oarecare Iel aceast
nastere nou, ca prin exemplul acestor cuvinte: Cerurile ;or ;esti dreptatea
copilului ce se ;a nate, poporului care a 1ost 1cut de Domnul (Ps., 21, 34).
Si aceasta: Innoi-;a tineretile tale ca ale ;ulturului (Ps., 102, 5); Ierusalimul
;a primi lumina, cci iat c Regele ;ostru a ;enit (Is., 60, 1). Si nc:
Fericiti sunt cei ce li s-au iertat 1rdelegile lor (Ps., 31, 1). (Comentar la
E;anghelia de la Ioan, omilia XXVI, 2, p. 125)
,nchipuirile cele mai apropiate de adevr, sau de vremea botezului, a
patimii si a altor taine, sunt mai clare si mai luminoase dect cele mai vechi.
Si precum grzile care stau cel mai aproape de rege sunt mai nalte n
vrednicie, dect cele mai ndeprtate, asa nchipuirile care au venit ntr-un
timp mai apropiat si mai vecin cu lucrurile pe care le prezicea, sunt mai clare
si mai strlucite.
Cci un inger al Domnului se cobora la ;reme in scldtoare i
tulbura apa (4), si-i ddea ei puterea s vindece pe bolnavi; ca evreii s
nvete cci cu att mai mult putea Domnul s vindece bolile suIletului. Dar
precum apa acestei scldtori nu avea n sine si prin natura ei puterea de a
vindeca n mod simplu bolile, cci ea atunci le-ar Ii vindecat mereu si
continuu, dar o dobndea prin lucrarea ngerului; la Iel n noi apa nu
lucreaz simplu si prin propria ei putere, ci dup ce a primit harul Duhului
SInt, ea spal, ea atunci sterge toate pcatele.
In prid;oare :cea multimea de bolna;i. orbi, chiopi, uscati, care
ateptau micarea apei (3). Atunci boala era ea nssi o piedic pentru
vindecarea bolnavului, ea l mpiedica pe cel ce dorea (s intre n scldtoare
n.n.), dar acum Iiecare are puterea s se apropie si s vin la scldtoare.
Acesta nu este un nger care misc apa, ci Domnul ngerilor este cel care
lucreaz totul, care Iace totul. Si noi nu putem zice: C pan merg eu, altul
se coboar inaintea mea. (Comentar la E;anghelia de la Ioan, omilia
XXXVI, 1, pp. 172-173)
,Trebuia apoi ca s premearg ceva botezului, si multe ne sunt
premergtoare, precum: cele din Vechiul Testament, cele de la lacul
Siloamului, curtirea celui bolnav, nsusi potopul si cte s-au ntmplat n
377
ape, botezul lui Ioan, etc. (Comentariile sau Explicarea Epistolei ctre
Coloseni, omilia V, p. 65)
,Din veacurile vechi Dumnezeu Icea s apar n lume ceea ce
va Ii botezul crestin. El ducea poporul su naintea valurilor Mrii
Rosii. Valurile se deschid si se produc dou eIecte: Israel alesul, si
gseste printre aceste valuri eliberarea sa si mntuirea sa; si Faraon,
omul pcatului omul ;echi aici se neac si aici piere. Toti sunt
bote:ati, zice SIntul Pavel. Toti la Iel, bogati si sraci, smeriti si
puternici, regi si sclavi, primesc n botez acelasi har. Bote:ati sunt in
Moise, zice nc apostolul, Moise intrnd primul ntre valuri, aduce
acolo tot poporul. Moise al nostru, Iisus Hristos, ne duce prin
renasterea botezului n Patria cerurilor. Trecerea Mrii Rosii este
pentru Israel nceputul minunilor pustiei, a apei minunate, a manei,
norul. Botezul ne rpeste privirilor noastre la nespusele noastre
taine ale Euharistiei. n sIrsit, iesirea minunat din Egipt printre
valurile ntredeschise ale Mrii Rosii inaugureaz pentru Israel
eroismele pustiei si virtutile Pmntului Fgduintei. (Din vol.
Bogtiile oratorice, p. 195)
,Voi putea s-ti art c Vechiul Testament se nrudeste cu Noul
Testament si c trecerea prin Marea Rosie se nrudeste cu botezul nostru. Si
acolo ap, si aici ap. Aici colimvitra, iar acolo marea. Aici toti intr n ap,
si acolo toti. n aceasta st nrudirea. Vrei acum s aIli si adevrul culorilor?
Acolo au scpat din Egipt prin mare, aici, de nchinarea la idoli. Acolo a Iost
necat Faraon, iar aici diavolul; acolo au Iost ngropati egiptenii, iar aici a
Iost ngropat omul cel vechi cu pcatele sale. Ai vzut nrudirea chipului cu
adevrul si superioritatea adevrului Iat de chip? (La cu;antul apostolic.
Nu ;reau s nu titi, 1ratilor, c printii notri toti au 1ost sub nor i toti
prin mare au trecut~~, 4, n vol. Despre schimbarea numelor. Despre
rbdare. Despre milostenie., p. 226)
,Dar unde este aici nrudirea dintre chip si adevr?
- C toti au trecut acolo, si toti trec si aici. C acolo au trecut prin ap,
si aici prin ap. C aceia au scpat de robie, si noi am scpat de robie. Dar
nu de aceeasi robie. Ei din robia egiptenilor, iar noi, din robia demonilor; ei
din robia arabilor, noi, din robia pcatului. La libertate au Iost dusi aceia, la
libertate si noi; dar nu la aceeasi libertate, ci noi la una cu mult mai
strlucit. Nu te tulbura dac ale noastre sunt mai mari, sunt superioare
acelora. Tocmai aceasta-i nsusirea adevrului: s Iie cu mult mai presus
378
dect chipul, s nu se mpotriveasc, nici s se lupte cu el. (La cu;antul
apostolic. Nu ;reau s nu titi, 1ratilor, c printii notri toti au 1ost sub
nor i toti prin mare au trecut~~, 4, n vol. Despre schimbarea numelor.
Despre rbdare. Despre milostenie., pp. 226-227)
BOTEZUL (iudaic)
,Era un botez, botezul iudaic. Acesta curtea murdriile trupesti, nu
pcatele suIletesti. Nu-l izbvea pe om de pcate, nici dac curvea, nici dac
Iura, nici dac svrsea vreun alt pcat de Ielul acestora. Dar dac omul se
atingea de oase de mort, dac gusta vreo mncare oprit de Lege, dac venea
de la vreo stricciune, dac se apropia de vreun lepros atunci se spla; era
necurat pn seara, apoi era curat. S se spele trupul lui cu ap curat, spune
Scriptura, i ;a 1i necurat pan seara i se ;a curti (Lev., 15, 5, 13). De
Iapt acestea nu erau nici pcate, nici necurtii. Dar Dumnezeu a rnduit asta,
ca prin astIel de curtiri cu ap s-i Iac pe iudeii cei nedesvrsiti mai
cucernici si s-i Iac de la nceput mai atenti pentru pzirea poruncilor celor
mari. (Cu;ant la Bote:ul Domnului, II, n vol. !redici la srbtori
imprteti i cu;antri de laud la s1inti, p. 37)
................................................................................................................
,Botez a Iost si botezul evreiesc, care curta necurtiile trupului dar
nu cele suIletesti, adic pcatele, pentru c nici pe cel curvar, nici pe hot,
nici pe cel ce Icea alt pcat nu-l izbvea de pcatele lui, ci numai pe acela
care se apropia de trup mort si pe cel ce mnca bucate spurcate si pe cel ce
se unea cu cei stricati. Cci zice Domnul la cartea Levitilor, ce se cheam
preoteasc prin Moise: Splati trupul lui cu ap curat i de ;a 1i acel om
necurat, pan-n sear, tot se ;a curti (.) Deci iat c botezul cel evreiesc
nu slobozea pe om de pcatele cele suIletesti, ci numai de ntinciunile
trupesti. (Din vol. Mrgritarele S1antului Ioan Gur de ur, p. 82)
BOTEZUL (Tierea mprejur)
,. mai trziu, Dumnezeu a ngduit s dea iudeilor si legea tierii
mprejur, nu c le-ar putea Iolosi cu ceva, la mntuirea suIletului, ci ca iudeii
s o poarte ca un semn si o pecete, o mrturie a recunostintei lor Iat de
Dumnezeu, si ca s nu se poat amesteca cu pgnii.
De aceea si Iericitul Pavel numeste tierea mprejur semn, zicnd: Si
le-a dat lor semn, pecete (Rom., 4, 11). C tierea mprejur nu ajut cu nimic
la ndrepttire, iat dreptul Noe! A ajuns atta de virtuos, Ir s i se Ii dat
legea tierii mprejur. Dar ce spun eu! nsusi patriarhul Avraam e Iot
379
ndrepttit numai prin credint, mai nainte de a primi tierea mprejur.
nainte ca Avraam s se taie mprejur, Scriptura spune despre el: Si a cre:ut
;raam in Dumne:eu i i s-a socotit spre indrepttire (Fac., 15, 6; Rom., 4,
3). Pentru ce te lauzi dar, iudeule, cu tierea mprejur? AIl c nainte de
tierea mprejur au Iost multi drepti. Abel, de pild, prin credint a adus
jertI, dup cum spune si Pavel: !rin credint a adus bel lui Dumne:eu
mai bun fert1 decat Cain (Evr., 11, 4). Enoh a Iost mutat la cer, iar Noe a
scpat de potopul cel groaznic datorit marii sale dreptti; Avraam Iost
ludat din pricina credintei sale n Dumnezeu, nainte de tierea mprejur.
AstIel, dintru nceput, prin credint a dobndit mntuire neamului omenesc.
(Omilii la Facere, omilia XXVII, II-III, n col. PSB, vol. 21, p. 336)
,Uit-te la ntelepciunea Stpnului! Stiind c va Ii nedesvrsit
suIletul urmasilor lui Avraam, le-a dat ca un Iru, semnul acesta al tierii
mprejur, pentru a le tia pornirile lor nestpnite de a se amesteca cu alte
popoare. Pentru c le cunostea desIrnarea si stia c nu-si pot stpni
pornirea lor necugetat, chiar dac ar Ii sItuiti de mii si mii de ori, de aceea
le-a dat, ca o legtur, semnul tierii mprejur, ca s le Iie spre amintire
vesnic; le-a dat hotare si legi, s nu mearg mai departe, ci s se
mrgineasc la poporul lor; s nu amestece cu nimeni, ci s pstreze
neamestecat smnta patriarhului, ca asa s se poat mplini Igduintele
Icute lor. Si dup cum un brbat ntelept si blnd, care are o slujnic
stricat, i d porunc s nu ias niciodat n Iata casei, nici s se arate
trectorilor, iar uneori i leag si picioarele, ca s poat astIel birui marea ei
stricciune, tot asa si Stpnul cel iubitor de oameni a pus n trupul semintiei
lui Avraam, ca niste lanturi la picioare, semnul tierii mprejur, pentru ca
semnul din trupul lor s le aduc aminte c n-au nevoie s-i nvete altii.
(Omilii la Facere, omilia XXXIX, IV, n col. PSB, vol. 22, pp. 68-69)
,Dar poate c cineva ar putea ntreba:
-Att de mare este paguba tierii-mprejur, nct Iace neIolositoare
ntruparea lui Hristos?
-Da, att este de mare paguba tierii-mprejur; dar nu din pricina
naturii ei, ci din pricina nvrtosrii inimii. Era un timp cnd legea era
Iolositoare si necesar; acum ns a ncetat si nu mai este de trebuint. Dac
mplinesti Legea Vechiului Testament acum, cnd i-a trecut vremea, ti Iaci
neIolositor darul lui Dumnezeu. Hristos nu v va Iolosi la nimic dac nu
vreti s v apropiati de El. S ne nchipuim un om nchis n temnit, vinovat
de adulter si de alte Iapte de rusine; si tocmai cnd e vorba s Iie pedepsit si
s i se aduc sentinta de condamnare, vine scrisoarea de la mprat care i
380
elibereaz, Ir judecat si Ir cercetare, pe toti cei din nchisoare; dar omul
nostru nu vrea s se Ioloseasc de darul mpratului, ci preIer si se
ambitioneaz s Iie mai degrab judecat si pedepsit. Un om ca acesta nu va
putea deci s se bucure de darul mpratului, pentru c, cernd el nsusi
judecat, sentint si cercetare, se lipseste de iertarea mprteasc. Tot asa s-
a ntmplat si cu iudeii. S v explic. Toat Iirea omeneasc era vinovat de
cele mai rusinoase pcate. Cci toti au pctuit (Rom., 3, 23), spune
apostolul Pavel. Si erau nchisi ca ntr-o temnit prin blestemul Irdelegii;
trebuia s se pronunte sentinta mpotriva lor; a venit nsusi mpratul si i-a
eliberat pe toti din legturile pcatului, Ir cercetare si Ir s le cear
socoteal.
Toti cei care au alergat la mprat se bucur de dar, Iiind mntuiti prin
har; dar cei care vor s se ndreptteasc prin lege, vor cdea din har. Cci
nici nu vor putea s se bucure de iubirea de oameni a mpratului Hristos,
pentru c, ambitionndu-se s se mntuiasc prin ei nsisi, vor atrage asupra
lor blestemul Legii, pentru c din 1aptele Legii nu se ;a indreptti (in 1ata
Lui nici un trup (Rom., 3, 20). Pentru aceasta spune: Dac ; ;eti tia
imprefur, Hristos nu ; ;a 1olosi la nimic (Gal., 5,2). Cci cel care se
ambitioneaz s se mntuie prin Iaptele Legii nu are nici o prtsie cu
harul. (Ctre iudei, cuv. II, 1-2, n vol. Cu;antri impotri;a anomeilor.
Ctre iudei, pp. 265-266)
BOTEZUL (Tierea mprejur si Botezul)
,Nerecunosctorii si nesimtitorii iudei vor s pzeasc si acum, cnd a
trecut timpul, tierea mprejur, artnd cu asta c au judecat de copii.
Spune-mi: pentru care pricin mai vor s se taie acum mprejur? Atunci, da,
au primit porunca aceasta, ca s nu se amestece cu acele popoare nelegiuite,
dar acum, cnd cu harul lui Dumnezeu am Iost povtuiti cu totii la adevrul
luminii, care mai e Iolosul tierii mprejur? Ne ajut, oare, cu ceva la
slobozenia suIleteasc tierea unei prti din trup? Nu! N-au auzit pe
Dumnezeu, spunnd limpede: Si ;a 1i semn de legmant, pentru c au avut
nevoie de semn din pricina marii lor nerecunostinte? Adeseori si noi oamenii
Iacem asa. Cnd nu avem ncredere n unii oameni, cutm s lum de la ei
un semn, ca zlog. Tot asa si Dumnezeul universului, stiindu-i usurei la
minte, le-a cerut semnul acesta; asta nu nseamn c semnul trebuie s
rmn vesnic, trebuinta semnului dispare cnd au luat sIrsit cele pentru
care a Iost dat semnul. Dup cum atunci cnd cerem de la cineva un semn,
ca s avem de la el o garantie, semnul dispare cnd a luat sIrsit pricina
pentru care am luat semnul, tot asa si acum, pentru c semnul acesta a Iost
381
dat ca s se deosebeasc poporul patriarhului de alte popoare, ar Ii trebuit,
iudeilor, s nu mai purtati n trupul vostru dovada lipsei voastre de
recunostint acum cnd unele din popoarele acelea pentru care a-ti primit
semnul au disprut, iar altele au alergat la lumina adevrului, ci s v scpati
de el si s v ndreptati n grab spre nobletea de mai nainte. (Omilii la
Facere, omilia XXXIX, IV, n col. PSB, vol. 22, p. 69)
,Si ca s vedeti bine, iubitilor, ca tierea mprejur nu-i de nici un Iolos
la svrsirea virtutii, pot s v-o dovedesc cu Iapte. Pentru ce porunceste
Dumnezeu ca pruncul s se taie mprejur a opta zi? Dup prerea mea acest
timp a Iost rnduit de iubitorul de oameni Dumnezeu pentru dou pricini:
ntia, ca pruncul, Iiind mic, poate ndura mai usor durerea tierii mprejur a
trupului; a doua, ca s nvtm chiar prin Iapte, c tierea mprejur nu ajut
suIletul cu nimic, ci este numai un semn. ntr-adevr, ce Iolos suIletesc poate
avea copilul de pe urma tierii mprejur, cnd el nici nu stie ce i se Iace si
nici nu are vreo cunostint? Fapte ale suIletului sunt acelea care se Iac cu
stire si cu voint. Fapt a suIletului este s mbrtisezi virtutea si s Iugi de
pcat; Iapt a suIletului este nu numai s nu doresti mai mult, ci s dai chiar
si cele ce ai sracilor; Iapt a suIletului este s nu-ti lipsesti inima de cele de
aici, ci pe acestea s le dispretuiesti si la cele viitoare s te gndesti n
Iiecare zi. Dar un semn n trup, ce Iapt suIleteasc poate Ii? Totusi
nesimtitorii si nerecunosctorii iudei mai stau nc n umbr, cnd s-a artat
adevrul, mai stau nc cu ochii atintiti la lumina de opait, cnd strluceste
Soarele drepttii si sloboade pretutindeni razele luminii, se mai hrnesc nc
cu lapte, cnd e vremea de hran tare. Nici nu vor s aud pe Iericitul Pavel,
care strig si spune despre patriarh: Si a luat semn tierea imprefur, ca
pecete a indrepttirii credintei celei din netierea imprefur (Rom., 4, 11).
Iat c Pavel ne arat aici si una si alta; si c Avraam a primit tierea
mprejur ca semn, si c a primit ndrepttirea cea din credint, cnd era
netiat mprejur. Dar ca s nu se obrzniceasc iudeul si s spun: Dar oare,
nu tierea imprefur i-a adus lui ;raam indrepttirea?, si de aceea Iericitul
Pavel, care a nvtat la picioarele lui Gamaliel (Fapte, 22, 3), care a nvtat
cu precizie legea, zice: S nu socotiti, iudei neruinati, c tierea imprefur l-
a afutat cu ce;a pe ;raam s se indreptteasc. Pe timpul cnd nu era tiat
mprejur, si-a artat credinta si a auzit: cre:ut ;raam lui Dumne:eu i i s-
a socotit spre indrepttire (Rom., 4, 3). Avraam atunci primeste ca semn
tierea mprejur, cnd a ajuns ndrepttit prin credinta lui Dumnezeu. Mai
nti Dumnezeu i adaug o liter numelui lui si apoi i porunceste tierea
mprejur, ca s arate c pentru marea lui virtute l Iace al su pe dreptul
Avraam, iar datorit lui si pe urmasii si. Si dup cum cnd cineva
382
dobndeste un rob, de multe ori i schimb si numele si mbrcmintea si
Iace totul ca s Iie cunoscut, asa ca prin toate s-si arate stpnirea, tot asa si
Dumnezeul universului, vrnd s-l deosebeasc pe Avraam de ceilalti
oameni, prin adugarea unei litere la numele lui a artat c va Ii tatl multor
neamuri, iar prin tierea mprejur a artat c semintia, care se va naste din el,
va Ii poporul lui ales, deosebit de celelalte popoare. (Omilii la Facere,
omilia XXXIX, V, n col. PSB, vol. 22, pp. 69-70)
,Dup cum pe iudei semnul tierii mprejur i deosebea de celelalte
popoare si arta apropierea lor de Dumnezeu, tot asa si la noi, tierea
mprejur prin botez Iace mai precis deosebirea si desprtirea dintre cei care
cred si cei care nu cred. In Hristos, intru Care, spune !a;el, sunteti i tiati
imprefur cu tierea imprefur, ne1cut de mana omeneasc prin
de:brcarea de pcatele trupului. (Omilii la Facere, omilia XXXIX, V, n
col. PSB, vol. 22, p. 71)
,Dar uit-mi-te iubite, la iubirea de oameni a lui Dumnezeu si la
bineIacerea nespus ce ne-a dat-o nou. Acolo si durere si osteneal n tot ce
se Icea; si nu era alt Iolos de pe urma tierii mprejur, dect acela numai, c
prin semnul acesta i Icea cunoscuti (pe iudei n.n.) si-i desprtea de
celelalte neamuri. Tierea noastr mprejur, harul botezului adic, vindec
Ir de durere, ne este pricinuitor a mii de buntti si ne umple pe toti cu
harul Duhului. Nu este un timp anumit cnd l putem primi, ca dincolo;
aceast tiere mprejur neIcut de mn omeneasc o putem primi si cnd
suntem mici de tot, si cnd am crescut mari, si cnd suntem btrni. n
aceast tiere mprejur, nu-i vorba de durere, ci de lepdarea poverii de
pcate, si de dobndirea iertrii greselilor svrsite n toat viata noastr.
Iubitorul de oameni Dumnezeu a vzut covrsitoarea noastr slbiciune, a
vzut c avem nevoie de doctorie puternic, pentru c bolile n care zceam
erau greu de vindecat. De aceea, rnduind cu nespusa Sa iubire de oameni
mntuirea noastr, ne-a druit nnoirea prin baia celei de-a doua nasteri, ca
lepdnd pe omul cel vechi, adic Iaptele cele rele, si mbrcnd pe cel nou,
s mergem pe calea virtutii. (Omilii la Facere, omilia XL, IV, n col. PSB,
vol. 22, pp. 77-78)
,n aceast Tiere mprejur nu lucreaz mna ca acolo, ci Duhul, nu se
taie numai o prticic a trupului, ci ntregul om. Trup este acesta ca si acela,
unul ns se taie n carne, cellalt duhovniceste; nu dup cum se taie iudeii,
nu carnea se leapd, ci nsesi pcatele. Cnd anume, si unde? n botez. O
astIel de tiere mprejur, el (Pavel - n.n.) o numeste mormnt. !catelor
383
crnii zice, adic pe care le-a svrsit n carne. (Comentariile sau
Explicarea Epistolei ctre Coloseni, omilia VI, p. 70)
BOTEZUL (lui Ioan)
,- Dar pentru ce a Iost trimis s boteze?
- Tot Boteztorul ne rspunde la aceast ntrebare, zicnd: Eu nu-L
cunoteam, dar ca s 1ie artat lui Israel, de aceea am ;enit eu, bote:and cu
ap (Ioan 1, 31).
Dac asta e singura pricin, pentru ce Luca evanghelistul spune c
Ioan a ;enit in imprefurimea Iordanului, propo;duind bote:ul pocintei
spre iertarea pcatelor? (Luca 3, 3), desi botezul lui Ioan nu era spre
iertarea pcatelor, ci darul acesta era al botezului dat de Hristos mai trziu;
c n acesta ne-am ngropat mpreun cu Hristos, iar omul nostru cel vechi
atunci a Iost rstignit mpreun cu Hristos; nainte de cruce nu se vede
nicieri iertare de pcate, c iertarea se d prin sngele lui Hristos. Pavel
spune: Dar ;-ati splat, dar ;-ati s1intit nu prin botezul lui Ioan, ci in numele
Domnului nostru Iisus Hristos i in Duhul Dumne:eului nostru (I Cor. 6,
11). Iar n alt parte spune: Ioan a predicat bote:ul pocintei - nu spune al
iertrii - ca poporul s cread in Cel ce ;ine dup el (Fapte 19, 4). Cum
avea s dea iertare botezul lui Ioan, cnd nc nu Iusese adus jertIa, nu se
pogorse Duhul, nu Iusese dezlegat pcatul, nu Iusese ndeprtat vrjmsia
si nici blestemul nimicit?. (Omilii la Matei, omilia X, I, n col. PSB, vol.
23, p. 121)
,Asadar ce nseamn cuvintele: spre iertarea pcatelor?
Iudeii erau niste oameni nesocotiti; niciodat nu-si ddeau seama c
pctuiesc; erau vinovati de cele mai mari pcate si se ludau pe toate
drumurile c sunt drepti. Asta mai cu seam i-a pierdut si i-a deprtat de
credint. (.) Asadar, pentru c aceasta era pricina pcatelor iudeilor, a venit
Ioan, nu pentru altceva dect pentru a-i Iace s se gndeasc la pcatele lor.
Acest lucru l arat si chipul acestui botez, Iiind botez de pocint si de
mrturisire. Acelasi lucru l arat si predica lui; nu spunea altceva dect:
Faceti roade ;rednice de pocint (Luca 3, 8). Pentru c nerecunoasterea
propriilor lor pcate, asa precum o arat si Pavel, i-a Icut pe iudei s se
deprteze de Hristos; dar recunoasterea pcatelor le-a nscut dorinta de a
cuta pe Rscumprtor si de a dori iertarea pcatelor. Acest lucru a venit
s-l pregteasc Ioan: s-i conving s se pociasc; nu ca s Iie pedepsiti,
ci, ajungnd mai smeriti prin pocint si osndindu-se pe ei nsisi, s alerge
s ia iertare de pcate. Iat ct de precis o spune evanghelistul! Dup ce a
384
spus: ;enit predicand bote:ul pocintei in pustiul Iudeii, a adugat: spre
iertare (Marcu 1, 4) ca si cum ar Ii spus: I-am con;ins s se mrturiseasc i
s se pociasc de pcate, nu ca s 1ie pedepsiti, ci ca s primeasc mai
uor mai tar:iu iertarea. C dac nu si-ar Ii recunoscut pcatele, n-ar Ii cerut
nici harul; si necerndu-l, n-ar Ii dobndit iertare. Deci Ioan, prin botezul
lui, deschidea cale celuilalt botez. (Omilii la Matei, omilia X, II, n col.
PSB, vol. 23, p. 122)
,Botezul lui Ioan era mult mai mare dect botezul iudaic, dar mai
smerit dect al nostru, era ca un Iel de pod ntre cele dou botezuri, care
duce de la botezul iudaic la cel crestin. Ioan nu ndemna pe oameni s tin
seama de necurtiile trupesti, ci-i ndemna si-i sItuia s se ndeprteze de
acelea, s se ntoarc de la viciu la virtute, s aib ndejdile de mntuire n
svrsirea Iaptelor bune, nu n Ielul de botezuri si curtiri cu ap. Ioan
Boteztorul nu spunea: Spal-ti hainele tale i spal-ti trupul tu i ;ei 1i
curat.
- Dar ce spunea?
- Faceti rod ;rednic de pocint (Matei 3, 8).
Deci, botezul lui Ioan era mai mare dect botezul iudaic, dar mai
smerit dect al nostru, pentru c botezul lui Ioan nu ddea nici Duhul SInt,
nici iertarea prin har. Poruncea pocinta, dar nu avea putere s ierte pcatele.
De asta si spunea Ioan: Eu ; bote: cu ap, dar cela ; ;a bote:a cu Duh
S1ant i cu 1oc (Matei 3, 11). (Cu;ant la Bote:ul Domnului, III, n vol.
!redici la srbtori imprteti i cu;antri de laud la s1inti, pp. 37-38)
,C botezul lui Ioan era nedesvrsit, c nu avea nici harul Domnului
si nici nu ddea iertare de pcate se mai vede si din urmtorul Iapt: Pavel a
gsit niste ucenici si i-a ntrebat: ti primit Duhul S1ant dup ce ati cre:ut?
Iar ei au rspuns. Dar nici n-am au:it c este Duh S1ant. tunci !a;el le-a
pus. Deci in ce ;-ati bote:at? Iar ei au rspuns. Cu bote:ul lui Ioan. Si a
spus !a;el. Ioan a bote:at cu bote:ul pocintei (Fapte 19,4-6).
Ai vzut c botezul lui Ioan era nedesvrsit? Dar dac ar Ii Iost
desvrsit, Pavel nu i-ar Ii botezat din nou, nici nu si-ar Ii pus minile peste
ei. Dar asa, pentru c a spus si una si alta, a artat superioritatea botezului
apostolic si a artat totodat c botezul lui Ioan este cu mult mai prejos de
botezul crestin. (Cu;ant la Bote:ul Domnului, III, n vol. !redici la
srbtori imprteti i cu;antri de laud la s1inti, p. 38)
BOTEZUL (lui Ioan si botezul lui Hristos)
385
,. acum la Iordan a mplinit botezul iudaic, dar n acelasi timp a
deschis usile botezului Bisericii; precum atunci la o singur mas, tot asa
acum la un singur ru, a svrsit si umbra, dar a adugat si adevrul.
Numai botezul nostru are harul Duhului; al lui Ioan era lipsit de acest
har. De aceea cu nimeni altul din cei botezati de Ioan nu s-a ntmplat
minunea aceasta, ci numai cu Acela Care a dat botezul nostru, ca s aIli pe
lng cele spuse si aceea c nu curtia celui ce boteza, ci puterea Celui
botezat a Icut aceasta. Atunci si cerurile s-au deschis si Duhul S-a pogort.
Deschizndu-se portile cele de sus, trimitnd de acolo Duhul si chemndu-ne
n patria cea din ceruri, Hristos ne duce de la vechea vietuire la noua
vietuire. Nu numai c ne cheam, ci ne d si cea mai mare vrednicie. Nu ne-
a Icut ngeri si arhangheli, ci Iii ai lui Dumnezeu, Iii iubiti; si astIel ne d s
mostenim cerul. (Omilii la Matei, omilia XII, III, n col. PSB, vol. 23, p.
150)
, ... a vorbit (Ioan Boteztorul n.n.) de nensemntatea botezului lui;
si artnd c n-are alt putere dect s-i duc spre pocint pe cei botezati de
el c n-a spus: ; bote: cu ap spre iertare, ci spre pocint vorbeste de
botezul lui Hristos, plin de dar nespus. (Omilii la Matei, omilia XI, IV, n
col. PSB, vol. 23, p. 137)
BOTEZUL (Mntuitorului n apa Iordanului)
,- Si pentru ce a venit Iisus dup treizeci de ani s se boteze? M-ar
ntreba cineva.
- Pentru c dup botezul acesta avea s pun capt legii vechi. Si
deoarece pn la vrsta de treizeci de ani omul poate svrsi toate pcatele,
de aceea Hristos a rmas pn la aceast vrst, ca s plineasc toat legea,
ca s nu spun nimeni c a desIiintat-o, pentru c n-a putut-o mplini. Nu ne
asalteaz toat viata aceleasi patimi; n copilrie mai cu seam naivitatea si
zburdlnicia; n tinerete plcerea este mai puternic, iar dup tinerete vine si
poIta de bani si avere. De aceea Domnul a asteptat sa treac toate vrstele,
ca n toate s mplineasc legea; si asa vine la botez, adaugndu-l ultimul la
plinirea celorlalte porunci. (Omilii la Matei, omilia X, I, n col. PSB, vol.
23, pp. 120-121)
,C nu era cu putint ca Ioan, lundu-L pe Hristos de mn, s mearg
din cas n cas si s le spun: In cesta credeti!, ci ca n Iata si n vzul
tuturora s se pogoare acel glas Iericit si s se svrseasc toate celelalte.
386
Din pricina asta a venit Iisus la botez. Faima Boteztorului si noutatea
Iaptei atrgeau si chemau la Iordan tot Ierusalimul. Malurile Iordanului
ajunseser un mare teatru. Pe cei veniti acolo Ioan i Icea s se smereasc,
convingndu-i s nu se mai cread grozavi; le arta c sunt vinovati de cele
mai mari pcate si c vor putea primi pe Cel ce vine, dac se vor poci,
lsnd pe strmosi n pace, nemailudndu-se cu ei. Viata lui Hristos era
umbrit deocamdat si se credea c ar Ii Iost ucis odat cu pruncii din
Betleem. Chiar dac S-a mai artat n lume la doisprezece ani, totusi ndat a
trecut iarsi n umbr. De aceea trebuia ca iesirea Sa n lume s se Iac n
chip strlucit, s aib nceput mret. Aceasta e pricina c atunci, pe malurile
Iordanului, au auzit iudeii ce nu auziser nici de la proIeti, nici de la altii.
Ioan le propovduia cu strlucit voce, amintindu-le de ceruri si de mprtia
cea de sus, nespunndu-le nimic de pmnt. (Omilii la Matei, omilia X, II,
n col. PSB, vol. 23, pp. 122-123)
,Si pentru ca atunci cnd l vezi c vine la botez s nu gndesti ceva
ru, Ioan l opreste zicnd:
Eu am trebuint s 1iu bote:at de Tine, i Tu ;ii Ia mine? (Matei 3,
14).
Pentru c botezul lui Ioan era un botez de pocint, care-i Icea pe
oameni s-si osndeasc pcatele lor si, deci, ca s nu socotesti c si Hristos
a venit cu un astIel de gnd la Iordan, Ioan ti ndreapt mai dinainte
socotinta asta, numindu-L Miel si Rscumprtorul tuturor pcatelor din
lume. Se ntelege de la sine c este Ir de pcat Cel Care poate ridica
pcatele ntregului neam omenesc. De aceea Ioan n-a spus: Iat pe Cel 1r
de pcat', ci ceva mai mult: Iat pe Cel ce ridic pcatul lumii' (Ioan 1, 29),
ca s primesti cu deplin ncredere si una si alta - si c este Ir de pcat si
c ridic pcatul lumii -, iar odat ce ai primit aceasta, s ntelegi c a venit
la botez pentru a rndui altele. (Omilii la Matei, omilia XII, I, n col. PSB,
vol. 23, p. 145)
,Si dup ce a 1ost bote:at Iisus, indat a ieit din ap i iat I s-au
deschis cerurile (Matei 3, 16).
- Pentru ce s-au deschis cerurile?
- Ca s aIli c si la botezul tu s-au deschis cerurile, ca Dumnezeu
s te cheme spre patria cea de sus si s te nduplece s n-ai nimic n comun
cu pmntul. Iar dac n-ai vzut, nu Ii necredincios! La nceputurile
crestinismului s-au artat totdeauna nItisri vzute ale lucrurilor mai presus
de Iire si duhovnicesti precum si semne ca acestea, din pricina celor care
erau mai putin priceputi, care aveau nevoie de nItisri vzute si care nu
387
puteau avea nici o ntelegere pentru cele nemateriale, ci i uimeau numai cele
vzute. S-au Icut acestea, odat si la nceput, pentru ca s crezi, chiar dac
mai trziu nu s-au mai Icut minuni. (Omilii la Matei, omilia XII, II, n col.
PSB, vol. 23, p. 148)
,Este evident n sIrsit, c Cel ce este att de curat, nct poate s
spele pcatele altora, nu vine pentru a-si mrturisi pcatele Sale; ci pentru a-i
da ocazie acestui minunat predicator s ntipreasc mai adnc n suIletul
asculttorilor si ceea ce le-a zis mai nainte, repetndu-le a doua oar, si de
a mai aduga ceva lucru.
Ioan zice: Iat-L, Iiindc Ioarte multi l cutau de Ioarte mult vreme
din cauza a ceea ce au auzit c s-a zis. El l arat prezent, si zice Iat-L
pentru a le Iace lor s cunoasc, c era Acela pe care ei l cutau de mult.
cesta este Mielul, el l numeste Miel, aducnd n suIletul evreilor proIetia
lui Isaia (Is., 16, 1; 53, 7), si nc mielul nchipuit care se jertIea nc din
timpul lui Moise, pentru a-i duce prin chip mai usor la adevr. Si sigur, acest
miel n-a luat si n-a sters pcatul nimnui, dar Acesta a luat si a sters pcatul
lumii ntregi; aceast lume care era gata s piar, El a slobozit-o dintr-o dat
din mnia lui Dumnezeu (1 Tes., 1, 10). ceasta este despre care eu am :is.
dup mine ;ine brbat, Care a afuns s 1ie inaintea mea, 1iindc mai inainte
de mine era (30). Nu vedeti voi aici, explicatia la ce a spus Ioan mai sus?
Dup ce L-a numit pe Iisus Miel, si a spus c El ridic pcatul lumii, el zice
acum: Mai inainte de mine era, prin care Iace s se nteleag c acest cuvnt
inainte, trebuie s se explice prin aceea: c El este Cel ce ridic pcatele
lumii, c El este Cel ce boteaz cu Duhul SInt. Venirea mea n-a Icut nimic
mai mult, dect s v anunt pe BineIctorul comun a ntregului univers, si
s v administrez botezul cu ap; dar venirea Lui curt pe toti oamenii, si
d puterea Duhului SInt. Acesta este nainte de mine, adic El este mai
mare, mai minunat dect mine, 1iindc mai inainte de mine era. Cei ce au
primit nebunele greseli ale lui Pavel de Samosata s roseasc combtnd un
adevr att de clar si evident!
Si eu nu-L cunoteam (31). Vedeti cum ridic orice bnuial prin
aceast mrturie, artnd c el nu vorbeste astIel din linguseal sau din
prietenie; ci prin descoperirea pe care i-a Icut-o Dumnezeu. Eu nu-L
cunoteam, zice el, cum esti tu dar un martor vrednic de credint? Cum l
Iaci tu cunoscut altora, dac tu nsuti nu-L cunosti? Ioan Boteztorul nu a zis
deloc: Eu nu-L cunosc, ci Eu nu-L cunoteam, ca asa s se arate Ioarte
vrednic de credint. Cum, n sIrsit, ar Ii avut el lingusire pentru Cel pe Care
nu-L cunostea? Dar ca s 1ie artat lui Israel, de aceea am ;enit eu
bote:and cu ap (31). Iisus Hristos deci n-avea nevoie de botezul lui Ioan. Si
388
aceast baie n-a Iost instituit dect pentru a-i aduce pe toti ceilalti oameni la
credinta n Iisus Hristos. Cci Ioan Boteztorul n-a zis: eu am ;enit s-i
bote: pentru a-i 1ace curati pe cei ce-i ;oi bote:a, nici pentru a-i uura din
pcatele lor; ci ca s 1ie artat lui Israel.
Dar ce! Asa-i c botezul lui Ioan, nu se putea nici predica, nici atrage
poporul? Eu rspund c aceea n-ar Ii Iost prea usor dac botezul n-ar Ii
nsotit predica, n-ar Ii alergat toti la Iel, si ei n-ar Ii cunoscut ntietatea unui
botez Iat de cellalt, Ir a Iace comparatie. Dac poporul iesea de prin
cetti, aceasta o Icea nu pentru a merge s asculte predica lui Ioan
Boteztorul. Pentru ce oare? Ci ca, mrturisindu-si pcatele lor, s Iie
botezati. Dar, odat sositi, ei nvtau s-L cunoasc pe Iisus Hristos, si la Iel,
deosebirea botezurilor; botezul lui Ioan era mai minunat dect acela al
evreilor, si iat pentru ce alergau toti acolo, dar chiar acest botez era
imperIect. (Comentar la E;anghelia de la Ioan, omilia XVII, 1-2, pp. 82-
83)
,Acum trebuie s spun pentru ce pricin S-a botezat Hristos si cu ce
botez S-a botezat. Nu S-a botezat nici cu botezul iudaic, cel de mai nainte,
nici cu botezul nostru cel de mai trziu, pentru c nu avea nevoie de iertarea
pcatelor. Cum ar Ii avut oare nevoie de iertarea pcatelor Cel ce nu are nici
un pcat? (Cu;ant la Bote:ul Domnului, III, n vol. !redici la srbtori
imprteti i cu;antri de laud la s1inti, p. 38)
,- Pentru care motiv, dar, S-a botezat Hristos, dac n-a Icut asta nici
pentru pocint, nici pentru iertarea pcatelor, nici pentru harul Duhului?
- Pentru dou motive. Pe unul l spune ucenicul, iar pe cellalt l spune
lui Ioan nsusi Domnul.
- Care este, dar, motivul botezului lui Hristos dup spusa lui Ioan?
- Ca s-l Iac cunoscut multimilor. Asa cum spunea si Pavel, c Ioan
a bote:ul cu bote:ul pocintei, ca s cread in Cel ce ;ine dup el (Fapte 19,
4). Asta s-a svrsit prin botezul lui Hristos. Mrturia lui Ioan ar Ii Iost pus
la ndoial si i-ar Ii greu s mearg la casa Iiecruia cu Hristos de mn, s
se apropie de us, s-i cheme aIar si s le spun, artndu-l pe Hristos:
cesta este Fiul lui Dumne:eu. La Iel de ndoielnic ar Ii Iost mrturia lui
dac L-ar Ii luat si L-ar Ii adus n sinagog s-L arate. Dar cnd popoare
ntregi, din Iiecare oras, erau revrsate la Iordan si stteau pe malurile rului,
a venit si Iisus s Se boteze si s primeasc ntrire si adeverire de sus prin
glasul Tatlui si prin pogorrea Duhului n chip de porumbel, atunci
mrturia lui Ioan despre El nu ar mai putea Ii pus la ndoial. Pentru aceea
cuvintele lui Ioan: Si eu nu-L cunoteam (Ioan 1, 31) Iac mrturia lui
389
vrednic de crezare. Ioan era rud, dup trup, cu Hristos Cci, iat,
Elisabeta, rudenia ta a :mislit un 1iu (Luca 1, 36), spune Mariei ngerul
despre mama lui Ioan, iar dac mamele sunt rude, atunci negresit si copiii.
Deci, Ioan era rud dup trup cu Hristos, si ca s nu par c Ioan d mrturie
despre Hristos din pricina nrudirii, harul Duhului a rnduit ca Ioan s-si
petreac n pustie vrsta lui cea de la nceput, ca s nu se cread c Iace
astIel de mrturisire de dragul prieteniei sau pentru cine stie ce scop ascuns,
ci c L-a vestit asa cum a aIlat de la Dumnezeu. Pentru aceea Ioan a spus: Si
eu nu-L cunoteam.
- Dac nu-L cunosteai, de unde ai aIlat-o, Ioane?
- Cel ce m-a trimis s bote: cu ap, rspunde Ioan, cela mi-a spus
(Ioan 1, 33).
- Ce ti-a spus?
- !este care ;ei ;edea Duhul pogorandu-Se ca un porumbel, i
rmanand peste El, acela este Cel ce botea: cu Duh S1ant (Ioan 1, 33).
Vezi, dar, c Duhul cel SInt n-a venit s Se pogoare atunci pentru
ntia oar peste Hristos, ci ca s arate pe Cel propovduit, s-L Iac
cunoscut tuturor prin zborul Su ca si cum L-ar arta cu degetul. Pentru
aceasta, deci, a venit Hristos la botez. (Cu;ant la Bote:ul Domnului, III, n
vol. !redici la srbtori imprteti i cu;antri de laud la s1inti, pp. 39-
40)
,A venit ns si pentru alt pricin, pe care nsusi o spune:
- Care-i aceasta?
- Cnd Ioan a spus: Eu am trebuint s 1iu bote:at de Tine, Tu ;ii la
Mine? Hristos I-a rspuns, zicnd: Las acum, cci aa se cu;ine s plinim
toat dreptatea (Matei 3, 14-15). Ai vzut ntelepciunea slugii? Ai vzut
smerenia Stpnului?
- Ce nseamn S plinim dreptatea?
- Dreptatea nseamn mplinirea tuturor poruncilor, de pild ca atunci
cnd spune: Erau amandoi drepti, umbland 1r prihan in poruncile
Domnului (Luca 1, 6). Asadar, pentru c toti oamenii trebuiau s
mplineasc aceast dreptate, si pentru c nici unul n-a mplinit-o desvrsit
si nici n-a ndeplinit-o, de aceea a venit Hristos si a mplinit aceast dreptate.
Dar poate c va ntreba cineva:
- Ce dreptate a mplinit Hristos prin botezul Lui?
- S-a supus Proorocului, iar aceasta era o Iapt de dreptate. Asa
precum s-a tiat mprejur, a adus jertI, a pzit smbetele, a tinut srbtorile
iudaice, tot astIel a adugat si ceea ce lipsea: s-a supus Proorocului care
boteza. C era vointa lui Dumnezeu ca toti s se boteze atunci, ascult ce
390
spune Ioan: Cel ce m-a trimis s bote: cu ap (Ioan 1, 33); dar ascult ce
spune si Hristos: Jameii i poporul au implinit dreptatea lui Dumne:eu,
bote:andu-se cu bote:ul lui Ioan, dar 1ariseii i crturarii au lepdat ;ointa
lui Dumne:eu, pentru c nu s-au bote:at de El (Luca 7, 29-30). Prin urmare,
dac dreptatea st n a te supune lui Dumnezeu, iar dac Dumnezeu a trimis
pe Ioan ca s boteze poporul, atunci Hristos a mplinit-o si pe aceasta
mpreun cu toate celelalte porunci. S ne nchipuim c poruncile Legii sunt
dou sute de dinari. Datoria aceasta trebuia pltit de neamul nostru. N-a
pltit-o. Moartea ne stpnea, pentru c eram vinovati. A venit Hristos si ne-
a gsit stpniti de moarte. A pltit datoria, a mplinit ce trebuia si ne-a scos
pe noi, care nu aveam cu ce plti. Din pricina asta Hristos n-a spus: Se
cu;ine s 1acem cutare i cutare, ci: S plinim toat dreptatea. Mie ca
stpan, ca Unul ce am, spune Hristos, Mi se cu;ine s dau pentru cei ce nu
au.
Pentru asta S-a botezat Hristos, ca s arate c mplineste toat Legea.
Aceast pricin si aceea spus mai nainte sunt motivele botezului
Domnului. De asta si Duhul S-a pogort n chip de porumbel. La corabia lui
Noe a venit o porumbit cu o ramur de mslin, semn al iubirii de oameni a
lui Dumnezeu si al scprii de potop: aici, la botez vine Duhul, n chip de
porumbel, nu n trup de porumbel trebuie stiut bine lucrul acesta -, ca s
vesteasc lumii mila lui Dumnezeu, dar n acelasi timp s arate c un om
duhovnicesc trebuie s Iie Ir viclenie, Ir rutate si curat. (Cu;ant la
Bote:ul Domnului, III-IV, n vol. !redici la srbtori imprteti i
cu;antri de laud la s1inti, pp. 40-42)
................................................................................................................
,Nu s-a botezat Mntuitorul nostru nici cu botezul evreiesc, nici cu al
nostru, ci s-a botezat cu al lui Ioan. Dar pentru ce s-a botezat cu al lui Ioan si
nu cu altul? Pentru ca s cunoastem noi prin mijlocul Iirii botezului acestuia,
cum c nu s-a botezat nici pentru iertarea pcatelor, nici pentru darul
Duhului SInt, se cunoaste din cuvntul ce a zis Ioan, ca s nu gndeasc
cineva c merge Hristos ctre Ioan pentru pocint, cum mergeau alti
oameni. Ascult cum a artat aceasta si Ioan, c acest Ioan ce le zicea
celorlati oameni prosti (simpli): Faceti roade ;rednice de pocint, ascult
ce zice lui Hristos: Eu trebuie s m bote: de la Tine i Tu ;ii la mine?, si
aceasta a zis-o Ioan artnd c Hristos n-a mers ctre dnsul pentru motivul
pentru care mergeau ceilalti oameni, adic pentru pocint si pentru iertarea
pcatelor. De vreme ce atta a Iost Hristos de departe de pcate, chiar si
dect Boteztorul a Iost mai curat, Ir de nici o asemnare dar pentru ce s-a
botezat? De vreme ce nici pentru pocint, nici pentru iertarea pcatelor, nici
pentru a primi Duhul SInt? Dar pentru alte motive S-a botezat? Adevrat,
391
pentru alte dou motive S-a botezat, unul pentru care a zis Ioan, iar altul
pentru care i-a zis Hristos lui Ioan. Dar care pricin i-a zis Ioan s Iie botezul
lui Iisus? Pentru ca s-l cunoasc toti, precum zicea si Pavel: Iar Ioan a
bote:at pe oameni cu bote:ul pocintei, ca s cread in Cel ce ;a ;eni dup
el, adic n Hristos, si aceasta a Iost ndreptarea botezului. C adevrat, a
merge pe la casele tuturor si a bate n usi strignd si zicnd pentru Hristos:
cesta este Fiul lui Dumne:eu i credeti in El, ar Ii dat oamenilor bnuial
s nu cread mrturia lui. Iar c a mers ctre Iordan si s-a botezat de Ioan
naintea a toat multimea cti au Iost pe trmurile apei, care au vzut cu
ochii lor acea tain cum s-a botezat si n ce chip s-a pogort Duhul SInt
asupra Lui n chip de porumbel si cu mult l mrturisea din cer glasul Tatlui
prin venirea Duhului SInt, a scos mrturia lui Ioan din toat bnuiala,
pentru aceea si Ioan a zis: C eu nu L-am tiut pe El. Adic a zis c nu-L
stia, Icnd vrednic mrturia lui. De vreme ce Ioan era rud cu Hristos
trupeste, de aceea ca s nu se presupun c Ioan mrturiseste pe Hristos
pentru c i este rud, a tocmit darul Duhului SInt de a crescut Ioan n
pustie de mic si apoi ca si cum l-ar Ii cunoscut cu dumnezeirea asa l
mrturisea, pentru aceea zice c eu nu l-am cunoscut pe Dansul, adic nu-L
cunosteam. Dar de vreme ce nu L-ai stiut, cum L-ai cunoscut? Iar el zice:
Cel ce M-a trimis s-L bote:, cela mi-a spus. Ce ti-a spus? !este care ;ei
;edea Duhul coborandu-Se ca un porumbel i e:and deasupra Lui, cela
este Cel ce botea: cu Duhul S1ant i cu 1oc. Deci vezi c pentru aceasta a
venit Duhul SInt, iar nu s Ii venit ca atuncea ntiul, ci ca s arate tuturor
pe Cel mrturisit, zburnd n chip de porumbel; pentru aceasta, dac a venit
si pentru alt pricin pentru care zice el singur, adic zicnd Ioan: Mie imi
trebuie s m bote: de la Tine i Tu ;ii la mine? El rspunse zicnd: Las
acum, pentru c aa trebuie s plinesc toat dreptatea. Vezi dar
ntelepciunea slugii? Vezi smerenia cea nteleapt a Stpnului? Ce va s
nsemne acele cuvinte cu care zice: S plinim toat dreptatea? Dreptatea se
cheam svrsirea tuturor poruncilor, precum zice n alt parte. Adic erau
amndoi drepti, umblnd n poruncile Domnului Ir de prihan, deci de
vreme ce se cdea s plineasc toti oamenii aceast dreptate, si Hristos,
venind, o plineste. Dar va zice cineva: ce dreptate este aceea s se boteze
Hristos? Adevrat dreptate a Iost s se plece mrturiei Boteztorului si s se
boteze, cci n ce chip s-a tiat mprejur si jertI s-a adus lui Dumnezeu si
smbetele a pzit si srbtorile evreilor le-a plinit, asa si acest sInt botez
Iiind de trebuint l-a adaus, ascultnd pe Boteztorul si proorocul, precum a
Iost voia lui Dumnezeu s se boteze toti oamenii. (Din vol. Mrgritarele
S1antului Ioan Gur de ur, pp. 83-84)
392
BOTEZUL (din ap si Duh)
,Eu zic asa: Dumnezeu l-a Icut pe om din pmnt si ap, si l-a pus n
rai. Cel Icut nu a rmas de bun treab, ci s-a stricat: ca atare, Dumnezeu
nu l reIace din pmnt si ap, ci din ap si din Duh, si nu i mai Igduieste
raiul, ci i Igduieste mprtia Cerurilor. (Cele dintai omilii la Facere,
cuvntul al saptelea, p. 101)
,. botezul se Iace printr-un lucru material - apa -, dar se svrseste
ceva duhovnicesc - nasterea si rennoirea. Dac ai Ii Iost Ir de trup, ti-ar Ii
dat daruri netrupesti; dar pentru c suIletul este mpletit cu trupul, ti-a dat
cele spirituale n cele materiale. (Omilii la Matei, omilia LXXXII, IV, n
col. PSB, vol. 23, p. 934)
,Pmntul primind ap a Icut vin, si trupul schimb n ap trupul pe
care-l primeste. De unde se stie c pmntul produce aceste lucruri, pentru
c n aceste productii, cum am spus-o, pmntul produce tocmai un eIect
contrar? Eu nu pot s-o cuprind cu mintea, eu nu pot, si nu cunosc dect prin
credint numai; ori, dac lucrurile care se Iac n toate zilele, care se petrec
sub ochii nostri, sub simturile noastre, si pe care le aducem n minile
noastre, au nevoie de credint, cu ct mai mult vor avea nevoie de ea
lucrurile tainice si duhovnicesti? Cci precum pmntul, care era nensuIletit
si nemiscat, a primit de la Dumnezeu, prin porunca pe care i-o d, puterea s
produc lucruri att de minunate si de strlucite, la Iel din Duh si din ap
unite mpreun se Iac usor aceste semne si minuni, care ntrec mintea.
(Comentar la E;anghelia de la Ioan, omilia XXV, 1, p. 120)
,Era odat, pe vremea iudeilor, o scldtoare de ap (Ioan 5, 2-4). Dar
aIl ce putere avea scldtoarea aceea, ca s cunosti bine srcia iudaic si
s poti sti bogtia noastr. Se cobora acolo un inger, zice Scriptura, i
tulbura apa, i cel ce se cobora intai, dup tulburarea apei, se 1cea sntos
(Ioan 5, 4). S-a pogort Stpnul ngerilor n rul Iordan si, sIintind Iirea
apelor, a Icut sntoas toat lumea. De aceea acolo, la scldtoarea
iudaic, nu se mai Icea sntos cel care se cobora n scldtoare dup cel
dinti. Aici ns, n scldtoarea aceasta, dup cel dinti se cobora al doilea,
dup al doilea, al treilea, al patrulea. De-ai arunca mii de mii, de-ai arunca
lumea toat n apele acestea duhovnicesti, harul nu se mai termin, harul nu
se cheltuieste, apele nu se murdresc, iar drnicia nu se micsoreaz.
(Cu;ant la S1intele !ati, V, n vol. !redici la srbtori imprteti i
cu;antri de laud la s1inti, p. 155)
393
,Acum se d rspuns la ntrebarea pus de multi. ntreab multi dac
Apostolii Iuseser botezati cu botezul evanghelic nainte de patima
Mntuitorului. Eu nu-mi spun prerea mea, nici nu ncerc s rspund la
aceast ntrebare cu socotinte omenesti, ci m tin de cuvintele Scripturii. n
Scriptur gsim c, nainte de patima lui Hristos, Apostolii au primit botezul
lui Ioan Boteztorul. Mntuitorul, nainte de patim, n-a dat alt botez, ca s
nu desIiinteze predica lui Ioan si s dea prilej iudeilor potrivnici s spun c
a adus un alt botez al Su ca s ocrasc pe Ioan Boteztorul, ci a ngduit ca
apostolii s aib arvuna apei, pstrndu-le lor harul Duhului. De aceea,
pentru c nu luaser nc Duhul, le spune dup nviere: Luati Duh S1ant'
(Ioan 20, 22). Apoi le spune: Duceti-; in Ierusalim i ateptati acolo
1gduinta Tatlui, pe care ati au:it-o de la Mine, c Ioan a bote:at cu ap,
iar ;oi ;eti 1i bote:ati cu Duhul S1ant nu mult dup aceste :ile (Fapte 1, 4-5).
Nu cu ap, cci primiser botezul cu ap, ci cu Duhul SInt. Nu adaug ap
peste ap, ci mblnzeste ceea ce lipsea botezului celui nedeplin. Dar ;oi ;eti
1i bote:ati cu Duhul S1ant nu mult dup aceste :ile, n loc de: dup :ece :ile.
- Dar pentru ce era nevoie de acest rstimp?
- Care rstimp?
- Cele zece zile.
- Pentru ca s se exercite credinta Apostolilor. Cci, potolindu-se
harul si nemaiartndu-se nimeni, li se exercita credinta dac asteptau ca
nemincinos pe Cel Igduit. Le-a Igduit si a spus: Nu mult dup aceste
:ile. N-a hotrt dup cte zile, ci nu dup multe :ile. Mntuitorul nu ne
ngduie s le stim pe toate, ci ne arat s avem msura rnduielii dat de El.
nvat ce auzi! Nu iscodi ce nu ti-am spus!
Iar ;oi ;eti 1i bote:ati cu Duhul S1ant. Cnd Duhul cel SInt S-a
pogort peste ei n ziua Cincizecimii, a umplut casa n care sedeau, ca s Iie
botezati cu Duhul ca si cum ar Ii botezati cu ap. mpleteste ceea ce se vede
cu ce nu se vede, adic Duhul cu limbile. Au Iost botezati cu Duhul.
(Cu;ant la Inltarea Domnului nostru Iisus Hristos, XIII, n vol. !redici la
srbtori imprteti i cu;antri de laud la s1inti, p. 191)
,,Atunci cnd vezi scldtoarea
91
apelor si mna arhiereului atingnd
capul tu, s nu socotesti c aceea este doar simpl ap, nici c singur mna
arhiereului este pus pe capul tu. Fiindc nu om este cel ce lucreaz cele ce
91
Tlcuirea Pr. Marcel Hanches: Termenul e acelasi cu cel Iolosit pentru scldtoarea n
cazul bolnavului de la Vitezda. (n.s. 6, p. 48)
394
se svrsesc, ci harul Duhului este cel ce sIinteste Iirea apelor si se atinge
mpreun cu mna arhiereului de capul tu. Nu bine am zis c avem nevoie
de ochii credintei spre ncredintarea celor ce nu se vd, ca nu cumva s ne
oprim doar la cele sensibile? (Omilia aceluiai ctre cei ce urmea: a 1i
luminati i lmurire clar a celor s;arite in chip simbolic i inchipuite in
dumne:eiescul bote:, n vol. Catehe:e baptismale, p. 48)
,Din ap i din Duh. Din ap. Cine ne va Iace s ntelegem taina
botezului nostru? Cine ne va spune nou ceea ce ngerii n-au nteles ei
nsisi? Dumnezeu este Cel ce lucreaz; si Lui i place s lucreze cu
ap. Pentru a crea trupul nostru i-a plcut s Ioloseasc pmnt; aici el
alege apa. Putem noi s ptrundem ct de putin convenientele alegerii
divine? Apa i-a slujit de mormnt creaturii czute nct a trebuit s-o
Iac n mod prealabil s piar; apa nmormnteaz omul pcatului. Apa
apoi se ntredeschide si din snul ei se scap, slvit si neptat o
creatur nou, omul nou, omul supranatural si divin. Taina Crucii,
amintirea mortii, a mormntului Rscumprtorului, planeaz peste
toat scena botezului nostru si de acolo si trage toat puterea sa. (Din
vol. Bogtiile oratorice, p. 151)
,Care sunt elementele ce constituie Botezul? pa si
Duhul. Ceea ce-i este omului snul mamei, Apa i d viat
prin Duhul care este omul supranatural si divin. Organele omenesti
viviIicate prin puterea divin produc omul natural; apa cu viat prin
Duhul lui Dumnezeu produce omul supranatural. (Din vol. Bogtiile
oratorice, pp. 193-194)
,Apa o alege Dumnezeu ca si curtitoare pentru suIlet, ea care
deja i era trupului. (Din vol. Bogtiile oratorice, p. 194)
,Apa boteztoare Iace s piard n ea omul pcatului, si n
acelasi timp ea naste pe omul harului. (Din vol. Bogtiile oratorice,
p. 197)
BOTEZUL (apa Botezului)
,Acum spune-mi, iudeule, tu, care te ntrebi cum are apa de la
botez dou lucrri, una care neac, alta care d viat, spune-mi: cum
marea aceea, care avea o singur Iire, unora le-a dat viat, iar pe altii i-
a omort; pe unii i-a necat, iar altora li s-a Icut cale, si doar una era
395
curgerea nestatornic a apelor? Cum pe unii i-a ascultat ca o roab, iar
cu altii s-a purtat ca si cu barbarii? Explic-mi asta, iudeule, tu, care nu
crezi n cruce, cum aceeasi ap pe unii i-a necat, iar pe altii i-a scpat?
Una era apa, una era marea, dar unora nu le-a udat nici picioarele, iar
din altii n-a lsat nici urm, ci i-a cuprins toti si i-a acoperit cu ap,
ajungnd marea mormnt obstesc ntregului popor egiptean. Spune-mi,
cum s-a Icut asta? Ai vzut cum umbra a mers nainte ca s Iie crezut
adevrul? Ai vzut cum acelea au Iost umbre, iar acestea adevr?
Acelea umbre, iar acestea realitate? Ai vzut, asa precum am spus, c
Dumnezeu, cnd vrea s Iac un lucru deosebit de mare, l prenchipuie
mai nti si-l schiteaz, ca s Iie primit adevrul cnd va veni? Trebuie
neaprat ca icoana s Iie inIerioar adevrului; dac ar Ii n totul la Iel,
n-ar mai Ii icoan, ci adevr. A mers nainte umbra, apoi au venit culo-
rile cele adevrate si au artat icoana curat. (Cu;ant la Fericitul
;raam, III, n vol. !redici la srbtori imprteti i cu;antri de
laud la s1inti, p. 567)
BOTEZUL (ndemn la primirea Botezului)
,Ascultati acestea, voi toti care n-ati primit nc botezul! Fiti cuprinsi
de Iric, gemeti: amenintarea pe care-o veti auzi v va Iace s tremurati. Zice
Iisus Hristos: Cel ce nu se nate din ap i din Duh, nu ;a putea s intre in
imprtia cerurilor, Iiindc el poart o hain moart, adic a blestemului si a
stricciunii, el n-a primit nc simbolul Domnului (credinta si harul), el este
un strin si un dusman. El n-are semnul regesc. (Comentar la E;anghelia
de la Ioan, omilia XXV, 1, p. 119)
BOTEZUL (copiilor)
,,De aceea si botezm copiii, desi nu au pcate: ca s li se adauge
sIintenia, dreptatea, nIierea, mostenirea, nIrtirea, s Iie mdulare ale lui
Hristos, s devin slas al Duhului. (Omilia a III-a a aceluiai rostit ctre
neo1iti, n vol. Catehe:e baptismale, p. 59)
BOTEZUL (pregtirea pentru primirea Botezului)
396
,. si cel ce se boteaz trebuie mai nti a-si cunoaste pcatele sale si a
le condamna
92
. (Comentariile sau Explicarea Epistolei ctre E;rei, omilia
IX, p. 149)
BOTEZUL (nasii de la Botez)
,,Vreti s vorbim si nasilor vostri
93
ca si aceia s stie de ce rsplat se
nvrednicesc dac arat mult preocupare Iat de voi, dar si ce osnd si
agonisesc dac vor Ii delstori? Ia gndeste-mi-te, iubite, oare garantii
unora n treburi bnesti nu au mai mult chin dect datornicul care mprumut
bani si pentru care ei se pun drept garanti? Cci dac cel ce este mprumutat
se arat binevoitor, usureaz povara garantului su; dar dac este ruvoitor,
i provoac aceluia o belea si mai mare. De aceea ndeamn si zice acel
ntelept: dac garante:i pentru cine;a, socotete-te ca achitator al sumei
(nt. Is. Sir., 8, 13). Dac garantii unora pentru sume de bani se pun pe ei
nsisi n situatia de a achita tot bnetul, cu mult mai mult garantii n cele
duhovnicesti, deoarece garanteaz c-i nvat pe altii virtutea, datori sunt s
arate mult trezvie, ndemnnd si sItuind, ndreptnd si avnd dragoste
printeasc.
Si s nu socoteasc a Ii neimportant ceea ce se petrece aici, ci s stie
Ioarte clar c, dac prin propria lor atentionare i vor conduce pe drumul
virtutii pe cei ncredintati lor, se vor mprtsi de un nume bun, iar dac se
molesesc, mult osnd vor avea. Tocmai de aceea obisnuim s-i numim pe
unii ca acestia printi duhovnicesti, ca ei s aIle din nssi realitatea
Iaptelor
94
de ct dragoste printeasc trebuie s dea dovad n nvttura
92
Aici se Iace reIerire la cel ce se boteaz matur Iiind n.n.
93
Tlcuirea Pr. Marcel Hanches: Acest Iapt arat c nasii erau prezenti mpreun cu
catehumenii la catehizarea acestora. Prin acest Iapt, cei doi auzeau aceleasi nvtturi,
nct Iiecare stia exact care-i sunt datoriile si drepturile. Greaca nu avea termenul propriu-
zis de na, ci Iolosea un termen juridic ce desemna garantul ce-l lua un debitor n Iata
creditorului su. (n.s. 11, p. 50)
94
Tlcuirea Pr. Marcel Hanches: La nceputul paragraIului se spunea c lucrurile din
Biseric sunt extrem de serioase. Nasii sunt datori s tin cont de aceast realitate adnc
(si nu conventie religioas, cum uneori se crede), lund aminte la cele petrecute n timpul
ritualului. Pentru gndirea patristic, numirea realittilor duhovnicesti nu este ceva
conventional ori simbolic (n sensul denaturat n care l ntelege societatea modern), ci
acest nume (de printe duho;nicesc) este cuvnt lucrtor ce angajeaz pe cel cruia i se
adreseaz si l Iace rspunztor de nemplinirea lui. Numele de printe duho;nicesc
presupune niste realitti cutremurtoare, la care vechii crestini se raportau cu maxim
gravitate si luare-aminte. (n.s. 13, p. 51)
397
duhovniceasc ce o dau Iiilor duhovnicesti. Cci dac este bine s ndrumm
spre rvnirea virtutii pe cei care nu ne-au Iost ncredintati, cu att mai mult
datori suntem s mplinim sarcina Iat de cel pe care l-am primit
95
ca Iiu
duhovnicesc. nvtati si voi, nasilor, c, dac veti Ii delstori, nu mic va Ii
primejdia! (Omilia aceluiai ctre cei ce urmea: a 1i luminati i lmurire
clar a celor s;arite in chip simbolic i inchipuite in dumne:eiescul bote:,
n vol. Catehe:e baptismale, pp. 50-51)
BOTEZUL (ritualul Botezului si semniIicatiile lui)
,Se pogoar Dumnezeu pe pmnt, ca si n rai; si aici este goliciunea,
ca si acolo, ns acolo Adam s-a vzut gol dup ce a pctuit, pe cnd aici
Hristos Se goleste, ca s mpace pe om cu Dumnezeu. A Iost dezbrcat
Adam atunci de slava pe care o avea, se dezbrac acum cel ce se boteaz, de
omul cel vechi, mai nainte de a se bga n baia renasterii, si att de usor se
dezbrac, ca si de niste haine. Se unge apoi dup cum se ung si lupttorii,
care se pogoar n stadion. ndat se naste aici, dup cum s-a nscut cel
dinti om, nu cte putin, ci deodat, tot asa si aici; si nu se unge dup cum
preotii n legea veche si ungeau numai capul numai, ci mai mult chiar.
Acela si ungea capul, urechea dreapt si mna, ca s-l miste spre supunere
si Iapte bune, pe cnd acesta este uns peste tot. Acesta intr n lupt deodat,
nu numai nvtat ci si exercitat bine, si se lupt pentru premiu. El se ridic la
Iptura cea nou, sau mai bine zis, apartine Ipturii celei noi, cci cnd el
mrturiseste viat vesnic, a mrturisit deja o alt Iptur, o alt creatie. La
nceput Dumnezeu a luat trn din pmnt, si a creat pe om ; dar prin baia
renasterii omul nu mai este creat din trn, ci se renaste prin Duhul SInt;
n Acesta se Iormeaz, n Acesta se ntocmeste, dup cum si Hristos n mitra
Iecioarei. Si nu zice n rai, ci n ceruri. S nu crezi c dac el este pe pmnt,
rmne pe pmnt; el s-a mutat acolo la ceruri, si acolo se gseste cu ngerii.
Dumnezeu ti ridic suIletul sus si acolo l ntocmeste, si l aseaz
lng tronul mprtesc. Se reIormeaz n ap si ia Duhul SInt. Dup ce el
este creat asa, nu i se mai aduce animalele, ca lui Adam, ci demonii si
cpetenia lor, si zice: clcati peste erpi i peste scorpii (Lc., 10, 19). Nu
zice aici: s 1acem om dup chipul i asemnarea Noastr, dar ce? Le d
putinta de a devenii Iiii lui Dumnezeu. Ci de la Dumne:eu s-au nscut (Ioan
1, 13) zice. Apoi ca s nu ascultati de sarpe, te nvat s zici: m lepd de el,
n loc s zici, nu mai ascult de el. Si ca nu cumva s Iii prins de altii, preotul
95
Tlcuirea Pr. Marcel Hanches: Verbul Iolosit nu este al simplei primiri, ci: primesc pe
cineva, Icndu-m garantul lui. (n.s. 14, p. 51)
398
ti zice s te lepezi si de toti ngerii lui, si de toat slujba lui. Asadar te-a pus
nu ca s pzesti raiul, ci s tresti n ceruri. Imediat ce te-ai ridicat, preotul
grieste aceste cuvinte: Tatl nostru Care eti in ceruri 1ac-se ;oia Ta,
precum in cer aa i pe pmant (Mt., 6, 9, 10). Nu cazi pe Iata pmntului
(adic pe pajiste), nu vezi pomul cunostintei, nu vezi izvoare, ci imediat
primesti pe Stpnul, te amesteci cu corpul Lui, te Irmnti cu corpul Lui cel
de sus, unde nu poate diavolul s se apropie. Nu este acolo Iemeie, care s se
apropie si s te amgeasc, cci zice: Nu este parte brbteasc, nici
1emeiasc (Gal., 3, 28). Dac tu nu te vei pogor la el (diavol), nici el nu va
putea s se ridice acolo unde esti: cci esti n ceruri si cerul este neclcat de
diavol. Nu ai acolo pomul cunostintei binelui si al rului, ci numai acesta al
vietii. Nu se mai plsmuieste din coasta ta Iemeie, ci cu totii suntem una
plsmuiti din coasta lui Hristos. Dac cei unsi de oameni nu ptimesc nimic
din cauza serpilor, tu nu vei ptimi ceva ntruct esti uns, ca s poti stpni si
ndusi pe sarpe, sau cum se zice, s calci peste serpi si peste scorpii. ns,
dup cum darurile sunt mari si pedepsele sunt mari. Nu a Iost posibil ca
odat czuti din rai, s mai poat locui dinaintea raiului, dup cum nici noi
nu ne vom mai putea rentoarce n locul de unde am czut. ns, ce va Ii
dup aceasta? Gheena si viermele cel neadormit.
S nu Iie ns una ca aceasta! S nu ne gsim vinovati de o astIel de
pedeaps, ci vietuind cu vrednicie, s cutm de a svrsi toate cele plcute
Lui. (Comentariile sau Explicarea Epistolei ctre Coloseni, omilia VI, pp.
73-75)
,,Dup aceasta (dup lepdrile de Satana si legmintele si unirea cu
Hristos n.n.), la vremea noptii, v dezbrac toate hainele si ca pe unii ce
urmeaz s intrati n cer prin isprvile pe care le veti svrsi v ung
96
ntreg trupul cu acel ulei duhovnicesc nct toate mdularele s Iie ntrite
prin ungere si de nevtmat de ctre armele de atac
97
trimise de cel potrivnic.
Dup aceast ungere, v coboar n apele sIinte si n acelasi timp
ngroap omul vechi si nviaz pe cel nou nnoit dup chipul Celui Ce l-a
zidit. Atunci, prin cuvintele si mna preotului, Se coboar Duhul SInt si alt
om se naste n locul celuilalt, curtind si dezbrcnd haina veche a pcatului
si mbrcnd vesmntul mprtesc. (Omilia aceluiai ctre cei ce urmea:
96
Tlcuirea Pr. Marcel Hanches: Nici aici nu este vorba de Taina Mirungerii, ci doar de o
ungere intritoare pentru lupta duhovniceasc ce va urma. (n.s. 25, p. 54)
97
Tlcuirea Pr. Marcel Hanches: Acestea erau arme cu care se lovea la distant: sgeti,
lance, sulit etc. (n.s. 26, p. 54)
399
a 1i luminati i lmurire clar a celor s;arite in chip simbolic i inchipuite
in dumne:eiescul bote:, n vol. Catehe:e baptismale, pp. 54-55)
BOTEZUL (n numele SIintei Treimi)
,Iat pentru ce, n Botez, se numeste Treimea: cci Tatl poate s Iac
totul si Fiul la Iel si Duhul SInt la Iel. n Taina Botezului se numeste SInta
Treime, ca s cunoasteti comuniunea si unitatea de esent si de demnitate n
darul bunurilor nespuse care ni s-au Icut n comun prin cele trei Persoane.
(Comentar la E;anghelia de la Ioan, omilia LXXVIII, 3, p. 407)
,,Cci preotul zice: Se botea: cutare in numele Tatlui i al Fiului i
al S1antului Duh. (Omilia aceluiai ctre cei ce urmea: a 1i luminati i
lmurire clar a celor s;arite in chip simbolic i inchipuite in
dumne:eiescul bote:, n vol. Catehe:e baptismale, p. 55)
,Unde nu s-a rostit numele Tatlui si al Fiului si al SIntului Duh,
acolo este numai botezul pocintei, dar unde s-au rostit, este Botezul nIierii.
Mntuitorul n-a desIiintat botezul pocintei, ci l-a mplinit si a adugat
Botezul celui n Treime, Botezul SIntului Duh. Ereticii, att ct le st n
putere, au desIiintat Botezul cel n numele SIintei Treimi. (Cu;ant la
Inltarea Domnului nostru Iisus Hristos, XIV, n vol. !redici la srbtori
imprteti i cu;antri de laud la s1inti, p. 192)
BOTEZUL (svrsirea lui prin ntreit aIundare)
,,Cci a se boteza, adic a se aIunda n ap si apoi a ridica capul n
sus, este simbol al pogorrii din iad si al iesirii de acolo. Pentru care Pavel
numeste botezul mormnt, zicnd: Impreun cu el ne-am ingropat prin bote:
intru moarte (Rom. 6, 4). (Comentariile sau Talcuirea Epistolei intai ctre
Corinteni, omilia XL, p. 436)
,,De trei ori cuIundnd si ridicnd capul, artnd prin acest tainic
ritual coborrea Duhului. (Omilia aceluiai ctre cei ce urmea: a 1i
luminati i lmurire clar a celor s;arite in chip simbolic i inchipuite in
dumne:eiescul bote:, n vol. Catehe:e baptismale, p. 55)
,Dac se aIund cel ce se boteaz, este simbolul unei
nmormntri care ea nssi vesteste nvierea. Soarele obosit si
400
ntunecat se arunc n ocean pentru a iesi din el nou si mai strlucitor.
(Din vol. Bogtiile oratorice, p. 194)
BOTEZUL (Duhul SInt Se pogoar peste Iiecare din cei ce se boteaz)
,Atunci la botez s-a artat si porumbelul ca s arate, ca si cum ar Ii artat cu
degetul, celor de Iat si lui Ioan pe Fiul lui Dumnezeu. Dar nu numai pentru
aceasta, ci ca s aIli si tu c vine Duhul si peste tine cnd te botezi. (Omilii la
Matei, omilia XII, II, n col. PSB, vol. 23, p. 148)
BOTEZUL (nu te boteaz preotul, ci Dumnezeu e Cel Ce-ti tine capul cu
putere nevzut)
,. atunci cnd te botezi, nu te boteaz preotul, ci Dumnezeu este Cel
Care-tine capul cu putere nevzut; si nici nger, nici arhanghel, nici
altcineva nu ndrzneste s se apropie si s te ating (.) Cnd Dumnezeu ne
naste prin baia botezului, darul este numai al Lui. Nu vezi c aici pe pmnt
cei care nIiaz pe cineva nu ngduie ca slugile lor s Iac acte de nIiere, ci
ei nsisi se duc la tribunal? Tot asa si Dumnezeu n-a ngduit ca ngerii s ne
Iac acest dar, ci El nsusi este de Iat, poruncind si zicnd: Si tat al ;ostru
s nu numiti pe pmant (Matei 23, 9). Hristos n-a spus aceste cuvinte ca s
dispretuiesti pe printi, ci ca, naintea tuturor acestor s preIeri pe Creatorul
tu, pe Cel Ce te-a nscris printre copiii Lui. (Omilii la Matei, omilia L, III,
n col. PSB, vol. 23, pp. 582-583)
,,Fiindc nu preotul singur atinge capul botezatului, ci si dreapta lui
Hristos. Si acest Iapt se vdeste din nsesi cuvintele celui ce boteaz. Cci nu
zice: eu bote: pe cutare, ci se botea: cutare, artnd c el este doar slujitor
al harului si oIer doar mna sa, Iiindc pentru aceasta a Iost ornduit de
ctre Duhul. Cci Cel Ce plineste toate este Tatl si Fiul si Duhul SInt,
Treimea Cea nedesprtit. Credinta n Ea ne druieste iertarea pcatelor si
mrturisirea ei ne aduce nIierea. (Omilia aceluiai ctre cei ce urmea: a
1i luminati i lmurire clar a celor s;arite in chip simbolic i inchipuite
in dumne:eiescul bote:, n vol. Catehe:e baptismale, p. 55)
BOTEZUL (Hristos e Cel ce te boteaz; El numai mprumut gura si mna
preotului, pentru a sonoriza si a Iace vzut prezenta Lui)
401
,,Mare lucru este botezul, zice, ns acest lucru mare nu-l svrseste
cel ce boteaz, ci Cel ce este chemat la botez. (Comentariile sau Talcuirea
Epistolei intai ctre Corinteni, omilia III, pp. 25-26)
BOTEZUL (atitudinea catehumenului n timpul Botezului)
,Vedeti deci, nu cumva s ne gsim vinovati dup ce am declarat: m
lepd de Satana, i m impreun cu tine Hristoase. (Comentariile sau
Explicarea Epistolei ctre Coloseni, omilia VI, p. 73)
,,Iar atitudinea cu picioarele goale si minile ridicate ne arat altceva.
Dup cum cei ce suIer o robie trupeasc arat si prin nItisare rusinea strii
n care se aIl, asa si acestia, Iiind prizonieri ai diavolului Iiindc urmeaz
s Iie sloboziti de sub tirania aceluia si s intre sub jugul cel bun mai nti,
prin nItisare, si amintesc de starea lor de mai nainte, ca s stie de unde au
scpat si la cine alearg si ca acest Iapt s le Iie prilej pentru o mai mare
multumire si dispozitie binevoitoare. (Omilia aceluiai ctre cei ce
urmea: a 1i luminati i lmurire clar a celor s;arite in chip simbolic i
inchipuite in dumne:eiescul bote:, n vol. Catehe:e baptismale, p. 50)
BOTEZUL (legmintele si lepdrile de la Botez)
,Ce poate Ii mai gratios dect cuvintele prin care ne lepdm de
diavol, prin care apoi ne mpreunm cu Hristos? Ce poate Ii mai gratios
dect cuvintele din mrturisirea aceea dinainte de botez, ca si aceea de dup
botez? (Comentariile sau Explicarea Epistolei ctre E1eseni, omilia I, p.
11)
,,Hai mai departe s v vorbim despre nsele SIintele Taine si despre
legmintele
98
ce se vor Iace ntre voi si Stpn. Cci dup cum n problemele
vietii, cnd cineva vrea s-i ncredinteze altcuiva lucrurile proprii, este
necesar s se Iac contracte ntre cel ce ncredinteaz si cel cruia i sunt
ncredintate, la Iel si acum cnd urmeaz s vi se ncredinteze din partea
Stpnului tuturor lucruri nu muritoare, striccioase si pieritoare, ci
duhovnicesti si ceresti. Pentru aceasta se si vorbeste de credint, Iiindc nu
este nimic vzut, ci toate se pot privi cu ochii Duhului. Sunt necesare
98
Tlcuirea Pr. Marcel Hanches: Ceea ce se pune n comun din partea ambilor parteneri,
nvoiala comun. (n.s. 15, p. 51)
402
contracte nu cu cerneal si hrtie, ci ntru Dumnezeu scrise cu Duhul
99
. Cci
cuvintele pe care le rostiti aici sunt scrise n cer si legmintele pe care le
Iaceti cu gura rmn nesterse n Iata Stpnului.
Priveste iarsi aici atitudinea de robie
100
! Preotii care v aduc, mai
nti v poruncesc s plecati genunchii, s ntindeti minile spre cer si asa s
v rugati, ca prin aceast nItisare s v aduceti aminte de unde ati Iost
eliberati si cui urmeaz s v druiti. Apoi, venind preotul la Iiecare, cere
legmntul si mrturisirea si-l pregteste s spun acele nIricosate cuvinte,
pline de cutremur: M lepd de tine, Satano!
Plng acum si greu m tngui
101
! Cci mi-am adus aminte de acea zi
n care si eu m-am nvrednicit s rostesc aceste cuvinte, dar cugetnd la
povara pcatelor pe care am adunat-o de atunci pn azi, mi se tulbur
mintea si m musc gndul vznd ct ocar mi-am agonisit prin
delsare
102
. De aceea v rog si pe voi toti, s aveti oarece mrinimie Iat de
mine si pentru c urmeaz s v ntlniti cu mpratul cci v va primi cu
mult dorire si v va mbrca cu acea hain mprteasc si v va da oricte
daruri si pe care le vreti, numai s cutm din cele duhovnicesti cereti har
si pentru noi, ca s nu ne cear socoteal pentru pcate, ci s ne
nvredniceasc din partea Sa de iertare pentru cele Icute dup botez. Si nu
m ndoiesc c iubitori Iiind, veti Iace aceasta pentru dasclii vostri.
(Omilia aceluiai ctre cei ce urmea: a 1i luminati i lmurire clar a celor
s;arite in chip simbolic i inchipuite in dumne:eiescul bote:, n vol.
Catehe:e baptismale, pp. 51-52)
99
Tlcuirea Pr. Marcel Hanches: Formularea greac permite analogia unu la unu a celor
patru elemente: scrise intru hartie, cu/prin cerneal, respectiv intru Dumne:eu, cu /prin
Duhul. (n.s. 16, p. 51)
100
Tlcuirea Pr. Marcel Hanches: Atitudinea cu picioarele desculte si minile ridicate
despre care s-a vorbit mai sus. (n.s. 17, p. 52)
101
Tlcuirea Pr. Marcel Hanches: Aceast Iormulare nu credem c tine de un artiIiciu
retoric, ci de o realitate duhovniceasc mai accentuat resimtit de SIntul Ioan n
momentul cnd, vorbindu-le catehumenilor, si-a adus aminte de starea analog n care se
aIlase si el cu multi ani n urm. Simtirea propriei pctosenii nu ar trebui s Iie o etalare
a unei Ialse smerenii, ci o stare luntric trit sincer (ntr-un acord deplin al Iaptelor si
gndurilor) si care atest c suntem pe calea cea bun. Pentru un crestin care si simte
sincer starea de pctosenie, singura preocupare ar trebui s Iie pocinta real,
schimbarea mintii reIlectat n modul zilnic de a tri si gndi nu doar proiectat n, de
multe ori, sa;ante discutii despre Ielurile lacrimilor etc. (dar care trebuie s-o
recunoastem n multe situatii pot Ii Iolositoare). (n.s. 18, p. 52)
102
Tlcuirea Pr. Marcel Hanches: Usurtatea cu care a trit dup botez. (n.s. 19, p. 52)
403
,,n acel moment, preotul v pregteste s ziceti: M lepd de tine,
Satano, i de tru1ia
103
ta, i de slufirea ta, i de lucrurile tale. Putine cuvinte,
dar mare e puterea lor! Cci si ngerii care stau de Iat si puterile ceresti ce
se bucur de ntoarcerea voastr primesc din gurile voastre cuvintele si le
duc Stpnului tuturor, si acestea sunt scrise n crtile cele ceresti.
Vedeti prin ce nscrisuri se Iac legmintele? Cci dup lepdarea de
cel ru si de toate lucrurile ce se reIer la el, iarsi preotul v pregteste s
ziceti: Si m unesc cu Tine, Hristoase. Ai vzut covrsitoarea buntate?
Doar cuvintele primindu-le de la tine ti si ncredinteaz atta bogtie, uitnd
toat reaua ta voint de mai nainte si ne mai aducndu-ti aminte de nimic
din cele de dinainte, ci Se multumeste cu aceste scurte cuvinte.
Apoi, dup aceste legminte si lepdri si uniri Iiindc ai mrturisit
stpnia Lui asupra ta si te-ai unit cu Hristos prin cuvintele rostite preotul
te unge pe Irunte cu mirul cel duhovnicesc
104
, ca pe un ostas ales pentru
arena duhovniceasc si, punndu-ti pecetea, spune: Se unge cutare in numele
Tatlui i al Fiului i al S1antului Duh.
Cci stie
105
c vrjmasul este scos din minti, si si arat coltii, si d
trcoale ca un leu, rcnind si priveste pe cei ce erau mai nainte sub tirania
lui cum deodat au scpat de el si s-au lepdat si au trecut de partea lui
Hristos, unindu-se cu El
106
. De aceea, v si unge pe Irunte si v pune
103
Tlcuirea Pr. Marcel Hanches: Am tradus aonap cu truIie, respectnd Iormularea din
crtile de cult. Totusi termenul grec presupune mult mai mult dect truIia. El desemna
cortegiile ce se alctuiau la srbtorile pgne, latura exterioar ce marca acea srbtoare.
Aceste maniIestri contineau, printre altele, spectacole, cntece, reprezentri teatrale de
orice natur, alaiul si mbulzeala Ieluritelor categorii sociale, maniIestri sportive etc.
Contextul social actual nu este diIerit Iat de cel pgn antic. Trebuie doar identiIicate cu
smerenie i sinceritate Iormele sub care se camuIleaz astzi vechile rituri necrestine.
Lepdarea pe care o Iacem la botez ne-ar cere n acest caz renuntarea la multe distractii
considerate nevinovate de ctre majoritatea crestinilor de azi. (n.s. 20, p. 53)
104
Tlcuirea Pr. Marcel Hanches: Este vorba despre o ungere prebaptismal, nu de Taina
Mirungerii. (n.s. 21, p. 53)
105
Tlcuirea Pr. Marcel Hanches: Cel ce oIiciaz botezul trebuie s Iie extrem de
constient de ce implicatii ontologice au actele svrsite n aceast tain a initierii crestine.
Credem c nu este vorba de o cunoastere dobndit intelectual (verbul Iolosit este oioo, a
crui nteles etimologic este de Iapt a ;:ut), ci de o experient pe care nsusi a avut-o n
prealabil. (n.s. 22, pp. 53-54)
106
Tlcuirea Pr. Marcel Hanches: Textul grec marcheaz limpede cele patru Iaze:
a. ridicarea de sub tirania demonului
b. lepdarea de el
c. trecerea de partea lui Hristos
d. unirea cu El.
404
pecetea
107
, ca diavolul s-si ntoarc ochii de la voi. Cci nu ndrzneste s
v priveasc n Iat cnd vede Iulgerul ce porneste de acolo si i orbeste
ochii. Fiindc din acea clip luptati si v mpotriviti lui si de aceea preotul,
prin ungere, v introduce ca pe niste lupttori ai lui Hristos n arena
duhovniceasc. (Omilia aceluiai ctre cei ce urmea: a 1i luminati i
lmurire clar a celor s;arite in chip simbolic i inchipuite in
dumne:eiescul bote:, n vol. Catehe:e baptismale, pp. 53-54)
,,Fiindc ne bucurm de atta dar, s artm mult rvn si s ne
amintim
108
tot timpul de legmintele ce le-am Icut cu El. Vou v spun
acestea: si noilor initiati si celor botezati de mai multi ani. Cuvntul este
pentru noi toti, Iiindc toti am Icut legminte, pe care le-am scris nu cu
cerneal, ci cu Duhul, nu cu penit
109
, ci cu limba. Cci cu aceast penit
sunt scrise legmintele Iat de Dumnezeu. De aceea si David zice: limba
mea este trestie de scriitor ce scrie iscusit (Ps., 44, 2). Am mrturisit
stpnia Lui asupra noastr, ne-am lepdat de tirania diavoleasc. Acestea
sunt semnturile
110
, acestea legmintele, acestea nscrisurile! (Omilia a III-
a a aceluiai rostit ctre neo1iti, n vol. Catehe:e baptismale, p. 64)
,,V rog, s aveti pururea n minte pomenirea legmintelor si toate de
care v-ati lepdat: adic cortegiile |aoaq| drcesti si toate celelalte
mestesugiri
111
ale vicleanului. De lepra acestora s Iugiti pururea si s pziti
Constientizarea maxim a ntregului parcurs se Iace n Iazele 2 si 4. Azi nu mai Iacem
atta caz de aceste lepdri si uniri tocmai din cauza moleselii n care ne trim credinta si
a desconsiderrii realittii duhovnicesti: prezenta si actiunea real att a lui Hristos, ct si
a diavolului. Aceste lepdri si uniri de Iapt se actualizeaz n Iiecare clip a vietii, cci
permanent suntem pusi s alegem. (n.s. 23, p. 54)
107
Tlcuirea Pr. Marcel Hanches: Editorul Irancez d si alte locuri paralele unde se
comenteaz acest ritual: ungerea aceasta este 1cut i cu mir i cu ulei. Mir pentru a-l
unge (su1letul neo1itului ca mireas, iar ulei ca lupttor. ntr-o alt catehez se spune:
Hristos iti pune pe 1runte crucea. Deci aceast pecete avea Iorma crucii. (n.s. 24, p. 54)
108
Tlcuirea Pr. Marcel Hanches: Nuanta textului grec sugereaz, credem, urmtorul
nteles: s Iim n stare de anamnesis, stare ce presupune nu doar o evocare a acelui
eveniment, ci o aducere a lui n prezent, o retrire real a continutului su: s actualizm
clip de clip lepdrile si unirile de la botez. (n.s. 19, p. 64)
109
Tlcuirea Pr. Marcel Hanches: Literal, trestie. n antichitate se scria cu instrumente
Iurite din trestie, pene de psri etc. (n.s. 20, p. 64)
110
Tlcuirea Pr. Marcel Hanches: n paragraIul urmtor l-am tradus cu :apis, din
considerente a cititorilor cu textul romnesc al Scripturii. (n.s. 21, p. 64)
111
Tlcuirea Pr. Marcel Hanches: Literal, c0oociu: adic metodele prin care si Iace n
mod subtil adesea nebgat n seam prezenta. (n.s. 32, p. 81)
405
nestricate legmintele cu Hristos ca, nencetat mprtsindu-v cu SIintele
Taine si ntriti Iiind de aceast Hran, s Iiti neatinsi de vicleniile
diavolului. (Catehe:a aceluiai ctre neo1iti i talcuire la cu;antul
postolului c ,,dac cine;a e in Hristos este :idire nou. Cele ;echi au
trecut, iat, toate sunt noi` (I Cor., 5, 17, n vol. Catehe:e baptismale, p.
81)
,Asa si cel ce se cheam cretin, de nu va tine rnduielile si va clca
poruncile si va Iace Iaptele neamurilor, nu se cade s se cheme cretin.
Cunoasteti de toti iubitilor, c, cu acele putine cuvinte ne-am desprtit de
acestia zicnd: M lepd de Satana i de toate lucrurile lui. Zis-ai de toate?
Vezi ce ai zis, toate lucrurile lui! Dar acestea ce le Iaci, ale cui sunt?
Socoteste-te cui te Igduiesti! Nu la ngeri, nu la mprat pmntesc, nu la
biruitorii veacului acestuia, ci la singur mpratul mpratilor si Biruitorul
Biruitorilor; cu Acela te-ai tocmit si te-ai mrturisit si ai Igduit naintea
multor mrturii, n minile Lui esti. (Din vol. Mrgritarele S1antului Ioan
Gur de ur, p. 180)
,S ne gndim deci la obligatiile botezului nostru, noi care am
zis: M lepd de satana i de toate 1aptele lui i de toate necurtiile
lui. (Din vol. Bogtiile oratorice, p. 197)
BOTEZUL (exorcismele de la botez)
,,Trebuie s stiti pentru ce dup nvttura primit n Iiecare zi v
conducem la cei ce exorcizeaz prin viu grai. Nu n zadar, nici pe degeaba se
Iace acest lucru; ci Iiindc urmeaz s-L primiti locuind n voi pe mpratul
ceresc, tocmai de aceea, dup dsclirea din partea noastr, v iau cei
rnduiti pentru acest lucru si, dup cum o cas n care mpratul urmeaz s
vin este bine aranjat, asa si ei v curt mintea prin acele nIricosate
cuvinte, alungnd toat mestesugirea celui ru si o Iac vrednic de prezenta
mpratului. Cci nu e cu putint, chiar dac vreun demon ar Ii slbatic si
crud, ca, dup acele glasuri nIricostoare si dup invocarea Stpnului
tuturor, s nu se deprteze de voi cu mult grbire. Pe lng aceasta,
exorcismul v aduce n suIlet o mare evlavie |ccocio| si v porneste spre
multa strpungere a inimii
112
|ko:ovci|.(Omilia aceluiai ctre cei ce
112
Tlcuirea Pr. Marcel Hanches: ccocio, care a dat n romneste e;la;ie, nu contine
ideea unei pietti sentimentale, ci din contr ea este starea strjerului ce st pe meterezele
cettii si a pndarului ce si asteapt prada. Este deci o stare de maxim trezvie, stare
406
urmea: a 1i luminati i lmurire clar a celor s;arite in chip simbolic i
inchipuite in dumne:eiescul bote:, n vol. Catehe:e baptismale, pp. 48-49)
,,Mare cstig aduc cuvintele si invocatiile acelea nIricostoare si
minunate. (Omilia aceluiai ctre cei ce urmea: a 1i luminati i lmurire
clar a celor s;arite in chip simbolic i inchipuite in dumne:eiescul bote:,
n vol. Catehe:e baptismale, p. 49)
BOTEZUL (eIectele bineIctoare ale Botezului)
,Ceea ce lucra acolo tierea mprejur prin lepdarea unei prti a
trupului, aceea lucreaz aici botezul prin lepdarea pcatelor. (Omilii la
Facere, omilia XXXIX,V, n col. PSB, vol. 22, p. 71)
,Acum la Iordan a mplinit botezul iudaic, dar n acelasi timp a
deschis usile botezului Bisericii; precum atunci la o singur mas, tot asa
acum la un singur ru, a svrsit si umbra, dar a adugat si adevrul.
Numai botezul nostru are harul Duhului; al lui Ioan era lipsit de acest
har. De aceea cu nimeni altul din cei botezati de Ioan nu s-a ntmplat
minunea aceasta, ci numai cu Acela Care a dat botezul nostru, ca s aIli pe
lng cele spuse si aceea c nu curtia celui ce boteza, ci puterea Celui
botezat a Icut aceasta. Atunci si cerurile s-au deschis si Duhul S-a pogort.
Deschizndu-se portile cele de sus, trimitnd de acolo Duhul si chemndu-ne
n patria cea din ceruri, Hristos ne duce de la vechea vietuire la noua
vietuire. Nu numai c ne cheam, ci ne d si cea mai mare vrednicie. Nu ne-
a Icut ngeri si arhangheli, ci Iii ai lui Dumnezeu, Iii iubiti; si astIel ne d s
mostenim cerul. (Omilii la Matei, omilia XII, III, n col. PSB, vol. 23, p.
150)
,. att este de mare si puternic harul Lui! (.) Duhul SInt, ca un
Ioc cznd atunci n suIletele noastre si mistuind chipul trnei, o reIace,
duhovniceasc asupra creia sIntul Ioan insist aproape obsesiv n toate cele opt
cateheze. Rolul exorcismelor era si acela de a-i Iace pe viitorii crestini perIect constienti
de realitatea si duritatea luptei duhovnicesti. n al doilea rnd, starea de strpungere a
inimii |ko:ovci| este esential pentru o real pocint (n sensul adnc de schimbare a
mintii) si aceast stare nu ne-o putem provoca singuri (doar dorinta de schimbare a mintii
este a noastr), ci este nevoie de o putere exterioar care s ne atace inima. Exact asa s-a
ntmplat si cu convertirea celor 3.000 de oameni la Cincizecime. SIntul Petru le-a atins
prin puterea Duhului inima si doar apoi le-a spus pociti-;. (n.s. 10, p. 49)
407
pentru a spune asa, si-i d Iorm nou, cereasc si strlucitoare. (Comentar
la E;anghelia de la Ioan, omilia X, 2, pp. 50-51)
,Botezul ne Iace s ne renastem mistic si duhovniceste, si spal
pcatele pe care le-am Icut mai nainte; dar este n puterea noastr, si
depinde de atentia si grija noastr, de a rmne sIinti si curati apoi si de a nu
ne mai ntina. (Comentar la E;anghelia de la Ioan, omilia X, 3, p. 51)
,... pcatul sters prin botez nu mai apare. (Comentar la E;anghelia
de la Ioan, omilia XXXIV, 1, p. 165)
,Botezul pe care noi trebuie s-l primim, acest botez plin de putere,
care trebuie s aduc si s mpart un mare har, care trebuie s spele toate
pcatele, si s redea viat celor morti. (Comentar la E;anghelia de la Ioan,
omilia XXXVI, 1, p. 172)
,S Iacem tot ce putem ca s ne splm ntinciunea noastr. Mai nti
botezul o sterge, apoi, multe mijloace diIerite. (Comentar la E;anghelia de
la Ioan, omilia LXXIII, 3, p. 376)
,Chiar elin de-ai Ii, si chiar unul care a ntrecut toat rutatea, chiar
scit de-ai Ii, sau barbar, sau Iiar slbatic, si ncrcat de toate absurdittile,
chiar de-ai purta cu tine sarcina nenumratelor pcate, de ndat ns ce ai
primit cuvntul crucii si te-ai botezat, ai sters toate acele rutti. (Omilii la
Epistola ctre Romani a S1antului postol !a;el, omilia II, pp. 40-41)
,Botezul nu are puterea numai de a sterge pcatele de dinainte, ci te
asigur nc si Iat de cele viitoare.(Omilii la Epistola ctre Romani a
S1antului postol !a;el, omilia XI, p. 181)
,,. botezul ncrcat cu mii de buntti si n care omul cel vechi s-a
necat. (Comentariile sau Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni, omilia
XV, p. 154)
,,Cci n Iiecare botezat ntru numele Domnului ea (moartea n.n.) a
Iost surpat cu totul. Dac ns vei spune de trup, atunci cele spuse de
apostol au loc, c adic moartea va Ii surpat la urm. (Comentariile sau
Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni, omilia XXXIX, p. 429)
408
,,. n baia nasterii din nou, cnd harul SIntului Duh se atinge de
nsusi suIletul omului si pcatul dintr-nsul l scoate din rdcin, suIletul
celui iertat de mprat rmne murdar, pe cnd al celui botezat, deIel, ci mai
curat dect razele soarelui; si ceea ce era cnd s-a nscut la nceput, aceeasi
s-a Icut acum prin botez, ba nc cu mult mai bun. Cci se bucur de Duhul
SInt, care din toate prtile i nclzeste si-i sporeste sIintenia. Si dup cum
cnd torni Iierul sau aurul, l Iaci curat si Irumos ca al nceput, tot asa si
duhul SInt, ca ntr-o topitoare curtindu-l si lmurindu-l prin botez, i curt
pcatele, Icndu-l mai curat si mai strlucit dect orice aur. (Comentariile
sau Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni, omilia XL, p. 437)
,Si tu, prin botez, te Iaci si mprat, si preot, si prooroc; mprat te Iaci
lepdnd jos toate Iaptele cele rele si jertIind pcatele; preot, aducndu-te pe
sineti lui Dumnezeu si jertIindu-ti trupul si pe tine nsuti. C de murim
impreun cu Hristos, zice, impreun cu Dansul ;om i in;ia (2 Tim., 2, 11);
si proroc te Iaci aIlnd de cele viitoare, Icndu-te insuIlat si pecetluit. C
precum pe ostasi se pune pecetea, adic semnul cetei din care Iac parte, tot asa
si Duhul nsemneaz pe cei credinciosi, si de vei dezerta cumva, tuturor vei Ii
cunoscut. Iudeii aveau pecetea aceea numit tiere mprejur, iar noi avem
arvuna Duhului.
Acestea deci stiindu-le, iubitilor, si cugetnd la vrednicia noastr, s
artm o viat vrednic de harul SIntului Duh, ca astIel s ne nvrednicim si
de viata viitoare. (Talcuiri la Epistola a doua ctre Corinteni, omilia III, p.
44)
,Cci n botez se ngroap pcatele, se sterg toate cele dinainte, omul
este nviat si harul ntreg este scris n inima lui ca pe o tabl. (Talcuiri la
Epistola a doua ctre Corinteni, omilia VI, p. 69)
,Cci de ndat ce ne botezm, suIletul strluceste mai mult dect
soarele, Iiind curtit de Duhul, si atunci nu numai privim ctre slava lui
Dumnezeu, ci si de acolo primim oarecare strlucire. Dup cum argintul
curat ce st spre razele soarelui sloboade si el raze dintr-nsul, nu numai de
la Iirea sa, ci si de la strlucirea razelor soarelui, tot asa si suIletul curtit si
ajuns mai strlucitor dect argintul primeste raze de la slava Duhului, si
aceleasi raze le sloboade si el dintr-nsul. (Talcuiri la Epistola a doua ctre
Corinteni, omilia VII, p. 80)
409
,SuIletul nostru mbtrnit si nvechit n pcate, prin botez s-a rennoit
Ir de veste, ca si cum s-ar Ii creat din nou, pentru care si dorim viata
cereasc. (Comentariile sau Explicarea Epistolei ctre Galateni, p. 126)
,Si mai nti de toate ne-a dat drept antidot baia renasterii dup care
am lepdat imediat toat rutatea. Toate au Iost alungate: si Irigurile au
ncetat, si umIltura a dat napoi, si rnile cele cu puroi au Iost arse, si toate
cele nscute din lcomie si din mnie, precum si toate cele rele; toate au Iost
alungate prin Duhul! Ochii s-au deschis, urechile s-au destupat, limba a grit
cu o voce ncnttoare, suIletul s-a ntrit, trupul a cptat o asa Irumusete si
strlucire c se asemna celei pe care o avea Fiul lui Dumnezeu nscut din
harul Duhului, o slav asemntoare cu cea a unui Iiu de mprat de curnd
nscut si mbrcat n porIir mprteasc. Vai, si ct noblete nu ne-a
dat!. (Omilii la Epistola ctre Filipeni, omilia a XII-a, pp. 220-221)
,Botezul iudaic deci nu curt pcatele, ci numai murdriile trupesti.
Botezul nostru nu-i asa; e cu mult mai mare si plin de mult har. Izbveste de
pcate, curt suIletul, d harul Duhului. (Cu;ant la Bote:ul Domnului, III,
n vol. !redici la srbtori imprteti i cu;antri de laud la s1inti, p. 37)
,Toate pcatele svrsite nainte de botez se sterg cu harul si cu
iubirea de oameni a puterii lui Hristos, Celui rstignit. (Omilia I la
Rusalii, VI, n vol. !redici la srbtori imprteti i cu;antri de
laud la s1inti, p. 214)
,Astzi au lepdat prin harul bii botezului vechea hain a
pcatului, cei ce pot s se ia la ntrecere cu razele soarelui. (Omilia a
II-a la Rusalii, n vol. !redici la srbtori imprteti i cu;antri de
laud la s1inti, p. 222)
,C a Iost hulitor, prigonitor si batjocoritor, dar pcatele acestea le-a
dezlegat botezul. (Cu;ant la neluminarea scripturii celei ;echi, la iubirea
de oameni a lui Dumne:eu i cum c nu se cu;ine a ne in;inui unii pe altii,
n vol. Din osptul stpanului, p. 100)
,,Cci ndat scotndu-i pe ei din acele ape sIinte, toti cei prezenti i
nconjoar, i mbrtiseaz, i srut, se veselesc si se bucur mpreun cu ei,
cci robii si prizonierii de mai nainte, dintr-o dat devin Iii liberi si sunt
chemati la masa mprteasc. Pentru c dup ce ies de acolo sunt adusi la
nIricosata mas cea plin de nenumrate buntti si gust din trupul si
410
sngele Stpnului si devin slas al Duhului si, ca unii ce L-au mbrcat pe
nsusi Hristos, arunc sclipiri de jur-mprejur, ca niste ngeri pmntesti,
strlucitori Iiind din toate prtile si luminnd mai tare dect razele soarelui.
(Omilia aceluiai ctre cei ce urmea: a 1i luminati i lmurire clar a celor
s;arite in chip simbolic i inchipuite in dumne:eiescul bote:, n vol.
Catehe:e baptismale, p. 55)
,,S zicem iarsi: Binecu;antat este Dumne:eu, singurul Care 1ace
minuni (Ps., 72, 18), Cel Ce Iace toate si le preschimb pe toate. Cci cei ce
pn ieri erau robiti, acum sunt liberi si cetteni ai Bisericii. Cei ce erau mai
nainte ntru rusinea pcatelor, acum sunt ntru ndrzneal si dreptate. Si nu
numai liberi, ci si sIinti; nu numai sIinti, ci si drepti; nu numai drepti, ci si
Iii; nu numai Iii, ci si mostenitori; nu numai mostenitori, ci si Irati ai lui
Hristos; nu numai Irati ai lui Hristos, ci si mpreun mostenitori; nu numai
mpreun mostenitori, ci si mdulare ale lui Hristos; nu numai mdulare, ci
si biseric; nu numai biseric, ci si instrumente ale Duhului.
Binecu;antat este Dumne:eu, singurul Care 1ace minuni. Ai vzut
cte sunt darurile botezului? Multi cred c singurul dar este iertarea
pcatelor, noi ns am numrat zece vrednicii. (Omilia a III-a a aceluiai
rostit ctre neo1iti, n vol. Catehe:e baptismale, p. 59)
,,Cci cei ce erau ieri si alaltieri robi ai pcatului si lipsiti de toat
ndrzneala, supusi tiraniei diavolului, adunati si ncarceruiti ca niste
prizonieri, iat, azi au Iost primiti n rnduiala Iiilor. Lepdnd povara
pcatelor si mbrcnd haina mprteasc, se iau la ntrecere cu nssi
strlucirea cerului si, mprstiind lumin mai strlucitoare dect a acelor
stele, orbesc privirile celor ce se uit la ei. Cci acelea apar doar n noapte,
dar ziua nu se mai arat. Acestea ns si noaptea si ziua strlucesc la Iel, cci
sunt stele duhovnicesti, si cu nssi lumina soarelui se ntrec; ba mai mult, l
depsesc cu totul. (Catehe:a aceluiai ctre neo1iti i talcuire la cu;antul
postolului c ,,dac cine;a e in Hristos este :idire nou. Cele ;echi au
trecut, iat, toate sunt noi` (I Cor., 5, 17, n vol. Catehe:e baptismale, p.
69)
,,Un astIel de om, chiar dac va psi pe pmnt, va Ii precum cel ce
viaz n cer: cuget cele de sus, vede
113
cele de sus, nu se mai nIricoseaz
113
Tlcuirea Pr. Marcel Hanches: Exact: ii inchipuie cele de sus. Este vorba de a-si
preocupa mintea n detaliu, n adncime cu cele de sus. (n.s. 3, p. 70)
411
de uneltirile potrivnice ale vicleanului diavol. Cnd vede diavolul asemenea
schimbare, c cei ce erau mai nainte sub stpnirea lui au Iost ridicati la
atta nltime si au Iost nvredniciti de atta iubire de oameni din partea
Stpnului, vdindu-si, spre propria-i ocar, neputinta, nici nu ndrzneste
s-i priveasc n Iat. Cci nu suIer valurile de lumin ce se revars cu
strlucire de pe Iata lor, ci este orbit de lucire si se ntoarce ndrt.
(Catehe:a aceluiai ctre neo1iti i talcuire la cu;antul postolului c ,,dac
cine;a e in Hristos este :idire nou. Cele ;echi au trecut, iat, toate sunt
noi` (I Cor., 5, 17, n vol. Catehe:e baptismale, p. 70)
,,Ai vzut cum zidire nou cu adevrat este ceea ce s-a ntmplat?
Cci ptrunznd harul lui Dumnezeu, a replsmuit si a schimbat suIletele:
altele le Iace din cum au Iost nu preschimbndu-le Iiinta, ci primenind vointa
liber |aooioocoio| si nelsnd mai departe ca ochii mintii s aib, ca si
criteriu, o prejudecat contradictorie Iat de lucruri
114
, ci, curtind albeata
ochilor, le-a dat s vad cu claritate
115
att urtenia si diIormitatea ruttii,
ct si marea Irumusete si strlucire a virtutii.
Ai vzut cum Stpnul Iace zi de zi o nou creatie? Cine, spune-mi, a
crezut vreodat c cel ce-si pierdea adeseori ntreaga existent n plcerile
vietii
116
, nchinndu-se pietrelor si lemnelor si socotindu-le pe acestea
dumnezei, s-a suit cu totul la atta nltime a virtutii si a dispretuit si
batjocorit pe toate acelea: pietrele le-a vzut ca pietre, lemnele, ca lemne, iar
Fctorului tuturor I s-a nchinat si L-a cinstit prin credint mai mult dect
pe toate cele din viata aceasta.
Ai vzut cum credinta n Hristos si urcusul spre virtute sunt numite
:idire nou? (Catehe:a aceluiai ctre neo1iti i talcuire la cu;antul
postolului c ,,dac cine;a e in Hristos este :idire nou. Cele ;echi au
trecut, iat, toate sunt noi` (I Cor., 5, 17, n vol. Catehe:e baptismale, p.
74)
,,Cci atta vreme ct acel ru demon si dusman al mntuirii noastre
vede haina cea duhovniceasc asemeni unui Iulger, nu ndrzneste nici
mcar s stea aproape, att se nspimnt de strlucirea ei. Cci i orbeste
114
Tlcuirea Pr. Marcel Hanches: Aceasta nseamn c dup botez vedem realitatea asa
cum este ea, nu cum ne nchipuim c este. (n.s. 12, p. 74)
115
Tlcuirea Pr. Marcel Hanches: Cu limpezime, dar si n cele mai mici detalii. (n.s. 13,
p. 74)
116
Tlcuirea Pr. Marcel Hanches: Traducerea exact ar Ii: i-a cheltuit intreaga ;iat
duho;niceasc in plcerile ;ietii biologice. (n.s. 14, p. 74)
412
ochii Iulgerul ce tsneste din ea. (Catehe:a aceluiai ctre neo1iti i
talcuire la cu;antul postolului c ,,dac cine;a e in Hristos este :idire
nou. Cele ;echi au trecut, iat, toate sunt noi` (I Cor., 5, 17, n vol.
Catehe:e baptismale, p. 77)
,,. voi, cei ce acum ati Iost nvredniciti de dumnezeiasca si tainica
initiere si ati lepdat povara pcatelor si ati mbrcat luminatul vesmnt. Dar
ce zic luminatul ;emant, cnd L-ati mbrcat pe nsusi Hristos si L-ati
primit pe Stpnul tuturor nluntrul vostru! Artati, asadar, o vietuire
vrednic de Cel Ce locuieste n voi, ca s atrageti si mai mult har de sus si s
rvniti a imita pe cel ce a Iost mai nti prigonitor si apoi apostol.
(Indemnul aceluiai ca s ne deprtm de des1tri, de lux i de betie mai
mult decat orice, buna msur. Cu;ant ctre neo1iti, n vol. Catehe:e
baptismale, p. 89)
,,Cci nu Ir important sunt, iubite, cele de care am Iost nvredniciti.
Mrimea darurilor ntrece orice minte omeneasc si biruie orice cuget de-al
nostru. Ia gndeste-mi-te ce stpnie
117
ti s-a ncredintat si ce Iel de
vrednicie ai primit de la mpratul tuturor. Cel mai nainte rob, prizonier si
rzvrtit a Iost ridicat la treapta de Iiu. Prin urmare, nu Ii usuratic, nici nu
ngdui s ti se rpeasc aceast vrednicie, nici nu te lsa golit de aceast
bogtie duhovniceasc. Cci dac tu nu vrei, nimeni nu poate vreodat s ti
ia cele ce ti le-a druit Dumnezeu
118
!
Acest lucru nu este cu putint n treburile omenesti. Cci atunci cnd
cineva are vreo vrednicie din partea mpratului lumesc, pierderea ei nu st
n voia |yvcnp| proprie, ci cel care i-a dat-o, acela i-o si ia; si oricnd vrea, l
vduveste de acea vrednicie si l Iace dintr-o dat om simplu si l dezleag
din Iunctie. Dar cu mpratul nostru toate sunt pe dos. Cci vrednicia o dat
druit din iubire de oameni adic nIierea, sIintenia, harul Duhului
nimeni nu ne-o mai poate rpi vreodat, aIar doar de suntem delstori. Dar
ce vorbesc eu de rpire! Cci dac vede c avem o dispozitie binevoitoare
117
Tlcuirea Pr. Marcel Hanches: Analogie cu Iunctiile puterii publice. (n.s. 13, p. 90)
118
Tlcuirea Pr. Marcel Hanches: Redutabil aIirmatie a SIntului Ioan. Prin urmare,
dac vrem, chiar si aceast viat poate deveni un rai n comparatie cu necazurile inerente
ei. Dup botez dar constientizat pe deplin ntreaga responsabilitate a pcatului cade
asupra omului, nu asupra diavolului. Dac ceva ni se pare c nu se deruleaz bine, ar
trebui s ne scrutm mai nti luntrul si constiinta si apoi s ncercm remedii externe.
Toti, prin starea de nepocint si delsare n care ne aIlm, suntem vinovati pentru Iata si
mersul actualei lumi. (n.s. 14, p. 91)
413
Iat de cele deja ncredintate ne mai adaug si pe deasupra, si cu mult
noblete sporeste darurile din partea Lui. (Indemnul aceluiai ca s ne
deprtm de des1tri, de lux i de betie mai mult decat orice, buna msur.
Cu;ant ctre neo1iti, n vol. Catehe:e baptismale, pp. 90-91)
,Prin Botez ne nastem din nou, nu creaturi muritoare,
pmntesti, mici, ci creaturi ceresti, Iiinte supranaturale, Iii ai lui
Dumnezeu, mostenitori nemuritori ai unei mpratii nemuritoare. O
viat nou ne este dat (.) suntem Icuti Iii ai lui Dumnezeu.
Dumnezeu ni se comunic nou; Duhul SInt Iace din noi locuinta Lui.
La Iiinta divin care este creat ne corespund puteri divine, cu calitti,
cu acte supranaturale. Aceast minune apare mai bine, cnd noi
considerm, nu numai unde ne ridic Botezul, ci adncul din care ne
scoate el. (Din vol. Bogtiile oratorice, pp. 192-193)
,SuIletul ntunecat prin pcat redevine de-o albire cereasc, orice
greseal este stears, orice pedeaps este iertat.
La iesirea din apele botezului suIletul este att de curat nct el poate Ii admis n cer. (D
.........................................................................................................
,Dintr-o creatur mic, dintr-un atom, botezul Iace o creatur
divin, o Iiint minunat, nobil, cereasc, Irumoas, cu Irumusetea
proprie lui Dumnezeu, destinat strlucirilor unui neam, a unei
mprtii ceresti, lund parte la viata lui Dumnezeu si ca mostenitor
al tuturor bunurilor Lui deodat. (Din vol. Bogtiile oratorice, p. 193)
,Primul eIect al botezului este de a sterge pcatele noastre Ir a
lsa cea mai mic urm din ele. Dumnezeu ne d aici deplin iertare.
Al doilea eIect este de a ne reaseza n ordinea supranatural de unde
ne-a Icut pcatul s cdem. Asa cum o statuie a Iost deIormat de
murdrie si de ruin si pe care cuptorul o red n Irumusetea ei de la
nceput.
La Iocul divin al Duhului, nu numai c suIletul nostru se
curteste de orice ntinciune, ci i este redat strlucirea harului.
Vasul a Iost spart mai nti, apoi Dumnezeu l-a reIcut si i-a redat o
Irumusete mai ntreag si o strlucire mai minunat.
(.) Botezul are dou eIecte, el lucreaz dou opere n mod egal
de minunate. El ne scoate din robie si din relele pcatului. El Iace s
ne nastem la viata divin. Ori nainte de a-i da lumii un asemenea har
si de a institui o att de mreat Tain, Dumnezeu l-a artat prin
nchipuiri. (Din vol. Bogtiile oratorice, pp. 194-195)
414
,O Botezule, la lumina ta divin care ne inundm, recunoastem
nimicul lucrurilor pmntesti si pretul lucrurilor supranaturale.
Dumnezeu este de acum nainte totul pentru tine. Dumnezeu este haina
de sIintenie si de slav. Dumnezeu este viata ta si alimentul acestei
vieti. Dumnezeu este prietenul, tatl, sustintorul, bucuria, ndejdea
suIletului tu. Dumnezeu este supremul si unicul tu bineIctor. (Din
vol. Bogtiile oratorice, p. 196)
,Botezul, de altIel, nu ne deschide el accesul la Tainele sIinte?
(Din vol. Bogtiile oratorice, p. 197)
BOTEZUL (recomandri pentru neoIiti)
,,. ati lepdat haina cea veche, cea zdrentuit, v-ati uns cu mirul cel
duhovnicesc, toti ati ajuns slobozi. Nimeni dar s nu mai intre n robia celui
ru. Viata e lupt si rzboi. (Omilie impotri;a celor care n-au ;enit la
biseric, (La inceputul Faptelor postolilor I, n vol. Omilii la sracul
La:r. Despre soart i !ro;ident., p. 300)
,,Dup ce iesiti din acele ape dumnezeiesti si artati prin aceast
ridicare
119
chipul |ouuoov| nvierii, cereti ocrotirea
120
Lui n lupt, ca s
puteti pzi cu mult trezvie cele druite vou si ca s puteti a nu Ii prinsi n
mestesugirile celui ru. Rugati-v pentru pacea Bisericilor, implorati-L
pentru cei ce nc rtcesc, plecati genunchii pentru cei care sunt n pcate,
iar pentru noi cereti s Iim nvredniciti de mputinarea lor
121
. Cci Cel Ce v-a
dat atta ndrzneal si v-a nscris ntre cei dinti prieteni ai Si si v-a adus
nIierea, vou, celor ce ati Iost mai nainte ntemnitati si robi si lipsiti de
ndrzneal, nu v va reIuza cererile voastre ci pe toate vi le va plini, artnd
si n aceasta buntatea Sa.
119
Tlcuirea Pr. Marcel Hanches: Textul original oIer o imagine: drumul spre
ndumnezeire este o scar a crei prim treapt este botezul. (n.s. 33, p. 57)
120
Tlcuirea Pr. Marcel Hanches: Termenul grec arat de Iapt impreun luptarea omului
si a lui Hristos mpotriva diavolului. Nu este vorba doar de o ocrotire de la distant si
intermitent, ci o participare continu si real a lui Hristos la eIortul crestinului. (n.s. 34,
p. 57)
121
Tlcuirea Pr. Marcel Hanches: mputinarea pcatelor, rtcitilor, eresurilor etc. (n.s.
35, p. 57)
415
Si prin aceasta l veti atrage spre o si mai mare bunvoint. (Omilia
aceluiai ctre cei ce urmea: a 1i luminati i lmurire clar a celor
s;arite in chip simbolic i inchipuite in dumne:eiescul bote:, n vol.
Catehe:e baptismale, pp. 56-57)
,,Dar voi, proaspeti osteni ai lui Hristos, care azi ati Iost nscrisi n
ceruri, care ati Iost chemati la acest praznic duhovnicesc si urmeaz s v
bucurati de masa mprteasc, voi artati zel pe msura mretiei darurilor,
ca si mai mare har s atrageti de sus. Cci iubitor de oameni Iiind Stpnul
nostru, vznd c pentru cele ncredintate vou ati avut o dispozitie
binevoitoare |cuoveovu cvcvou| si bine ati pzit multimea darurilor, v
va revrsa cu prisosint har si, chiar dac i oIerim ceva nensemnat, El ne
va cinsti cu mari daruri. (Catehe:a aceluiai ctre neo1iti i talcuire la
cu;antul postolului c ,,dac cine;a e in Hristos este :idire nou. Cele
;echi au trecut, iat, toate sunt noi` (I Cor., 5, 17, n vol. Catehe:e
baptismale, p. 70)
,,Legmintele pe care le-ati Icut cu Stpnul, scriindu-le nu cu
cerneal si hrtie, ci prin credint si mrturisire, s le pziti statornice si
neclcate, silindu-v s rmneti tot timpul vietii n aceeasi strlucire. Cci
este cu putint doar dac vrem s aducem si noi nencetat din partea
noastr ceva nu numai s rmnem ntru aceeasi strlucire, ci si mai
strlucitoare s Iacem aceste haine duhovnicesti. Fiindc si Pavel, dup
botez, o dat cu trecerea timpului, mult mai luminos si strlucitor devenea,
harul nIlorind si mai mult n el.
Asadar, si noi s ne silim s veghem zi de zi, ca nu cumva strlucirea
hainei noastre s primeasc vreo pat sau murdrie. (Catehe:a aceluiai
ctre neo1iti i talcuire la cu;antul postolului c ,,dac cine;a e in Hristos
este :idire nou. Cele ;echi au trecut, iat, toate sunt noi` (I Cor., 5, 17, n
vol. Catehe:e baptismale, pp. 80-81)
,,Cci dac vom rvni ca lumina din noi, adic harul SIntului Duh, s
o Iacem mai strlucitoare prin lucrarea Iaptelor bune, nct niciodat s nu se
sting, ne vom bucura n toat vremea vietii de acest nume de cinste. Dar
dup cum cel cu trezvie si neadormit si care arat o vietuire vrednic este
nencetat un neoIit, tot asa cel usuratic, chiar si dup o singur zi se Iace
nevrednic de aceast cinste.
Fiindc si Iericitul Pavel, prin virtutea de dup botez atrgndu-si mai
mult bunvoint de sus, a rmas continuu n aceast strlucire, sporind n
sine, prin virtute, strlucirea luminii. Iar Simon Magul pocindu-se, a alergat
416
la darul botezului si s-a mprtsit de harul si cinstea Stpnului, dar nu a
adus o voint
122
pe msur, ci a artat usurtate. Si pe dat a rmas pustiu de
atta dar, nct a primit de la cel dinti dintre apostoli sIat ca s vindece prin
pocint mrimea greselii. Cci i-a spus: !ociete-te de aceast rutate a
ta, c doar ti se ;a ierta cugetul inimii tale. (Indemnul aceluiai ca s ne
deprtm de des1tri, de lux i de betie mai mult decat orice, buna msur.
Cu;ant ctre neo1iti, n vol. Catehe:e baptismale, p. 90)
,,Stiind, asadar, c dup ce am primit harul lui Dumnezeu totul
depinde de noi si de rvna noastr, s artm o bun dispozitie Iat de cele
druite nou ca s ne Iacem vrednici de daruri si mai mari. De aceea, v rog,
voi, care ati Iost nvredniciti acum de dumnezeiescul dar, artati mult
veghere si pziti curat si neptat mbrcmintea cea duhovniceasc dat
vou. Iar noi, care am dobndit acest dar mai demult, s artm mult
schimbare n vietuire. (Indemnul aceluiai ca s ne deprtm de des1tri,
de lux i de betie mai mult decat orice, buna msur. Cu;ant ctre neo1iti, n
vol. Catehe:e baptismale, p. 91)
,,Vreau mai departe s-mi ntorc cuvntul ctre neoIiti. NeoIiti i
numesc nu numai pe cei nvredniciti de curnd de duhovnicescul dar, ci si pe
cei botezati acum un an sau mai de mult. Cci dac ar vrea, ar putea si
acestia s se bucure nencetat de acest nume de cinste. Aceast tinerete nu
cunoaste btrnete, nu este supus bolii, nu se pierde prin lipsa de vlag, nu
slbeste odat cu timpul, nu poate Ii cucerit prin nimic, nu este mputinat
de nimic, dect numai de pcat. Cci btrnetea ei vine prin istovirea din
pcat. ( aceluiai certare ctre cei ce pleac de la slufb i se duc la
hipodrom i la spectacole. semenea i cat grif se cu;ine s a;em 1at de
1ratii cstoriti, n vol. Catehe:e baptismale, p. 102)
,,Si mai ales voi, cei nou mbrcati n Hristos, care ati primit
coborrea Duhului, v rog, in 1iecare :i cercetati cu atentie strlucirea hainei
voastre, ca s nu primeasc nicidecum vreo pat sau zbrcitur: nici prin
vorbe nepotrivite, nici prin auzirea celor desarte, nici prin gnduri rele, nici
prin ochii ce se mpiedic pur si simplu de orice le cade prima dat sub
privire. S ne strjuim pe noi nsine din toate prtile, prin pomenirea
122
Tlcuirea Pr. Marcel Hanches: sunt esentiale pentru progresul duhovnicesc nu att
puterea si capacittile omului, ct atitudinea personal binevoitoare si dornic de a lucra
pentru Dumnezeu. (n.s. 12, p. 90)
417
nencetat a acelei nIricosate zile nct
123
, rmnnd n lumina de acum si
pzind haina nestricciunii neptat si curat, s Iim nvredniciti de acele
negrite daruri. (Urrile de bun ;enit ale aceluiai i lauda celor care au
;enit din imprefurimile ntiohiei, n vol. Catehe:e baptismale, p. 130)
BOTEZUL (Ierirea de pcatele de dup botez)
,V rog, dar, pe voi, care astzi ati Iost nscrisi printre Iii, cei ce
ati mbrcat haina aceasta strlucitoare, s pstrati cu toat paza
strlucirea pe care o aveti acum, nchideti din toate prtile intrarea
diavolului, pentru ca, bucurndu-v mai din belsug de harul Duhului, s
puteti aduce rod, unul treizeci, altul saizeci si altul o sut si s Iiti
nvredniciti s ntmpinati cu ndrznire pe mpratul cerurilor cnd are
s vin. (Omilia a II-a la Rusalii, n vol. !redici la srbtori
imprteti i cu;antri de laud la s1inti, p. 222)
BOTEZUL (pcatele svrsite dup Botez sunt pedepsite mai aspru)
,Dac, dup Botez ne ducem la tot Ielul de pcate, pcatele pe care le
vom Iace noi atunci vor Ii pedepsite mai aspru dect acelea pe care le-am
Icut nainte de Botez, cu toate c si unele si altele sunt de aceeasi specie si
de aceeasi calitate. SIntul Pavel o arat, si d dreptate, prin aceste cuvinte:
Cel ce a clcat legea lui Moise este ucis 1r mil, prin mrturia a doi sau a
trei martori. Ganditi-; cu cat mai aspr ;a 1i pedeapsa cu;enit celui ce a
clcat in picioare pe Fiul lui Dumne:eu i a necinstit sangele Testamentului
cu care s-a s1intit i a 1cut de ocar Duhul harului (Evr., 10, 28-29).
(Comentar la E;anghelia de la Ioan, omilia XXVIII, 1, p. 131)
BOTEZUL (despre al doilea botez sau despre repetarea botezului)
,Precum, deci, nu este cu putint de a se rstigni Hristos a doua oar,
cci aceasta ar Ii a-L batjocori pe El; c dac moartea nu-L va mai stpni,
dac a nviat, dac prin nviere a devenit mai puternic dect moartea, dac
prin moarte a nvins moartea; si dac dup toate acestea iarsi Se rstigneste,
toate cele spuse sunt povesti si btaie de joc. Deci, cel ce se boteaz a doua
oar, iarsi l rstigneste pe El. Deci ce nseamn a doua oar rstignind
loru-i? Adic rstignindu-L iarsi. Cci precum Hristos a murit pe cruce, tot
123
Tlcuirea Pr. Marcel Hanches: Ziua Judectii de Apoi. (n.s. 31, p. 130)
418
asa si noi am murit prin botez, nu cu trupul, ci cu pcatul. Priveste acum
moarte si moarte; Acela a murit cu trupul, iar n noi omul cel vechi a Iost
nmormntat, si a nviat omul cel nou, cel ce a devenit deopotriv chipului
mortii Lui (.) Botezul nimic alta nu este, dect omorrea (moartea) celui ce
se boteaz, si nvierea lui. Bine a zis el a doua oar rstignind loru-i pe
Fiul lui Dumne:eu, cci cel ce Iace aceasta, ca uitnd oarecum de harul cel
dinainte, si astIel ducnd o viat trndav, ca si cum ar mai Ii un alt botez,
desigur c se nsal si astIel toate se rstoarn pe dos. De aceea trebuie a Ii
cu bgare de seam si a ne asigura (.) Nu este, deci, botezul de a doua oar,
iar de cumva este, apoi este si al treilea botez, si al patrulea, cci cel de
dinainte pururea este desIiintat de cel urmtor, iar acesta de altul, si tot asa la
inIinit. (Comentariile sau Explicarea Epistolei ctre E;rei, omilia IX, pp.
150-151)
,Nu mai este o a doua baie, de aceea e nevoie de lacrimile
noastre, de pocint, de mrturisire, de milostenie, de rugciune si de
toat cealalt evlavie. Asa c si dup botez se curtesc pcatele, cu
osteneal mult si cu oboseal. (Omilia I la Rusalii, VI, n vol. !redici
la srbtori imprteti i cu;antri de laud la s1inti, p. 214)
,,Iertare este! Dar a doua iertare, prin baie nu mai este. (Omilia a III-
a a aceluiai rostit ctre neo1iti, n vol. Catehe:e baptismale, p. 65)
BOTEZUL (sngelui - martiriul)
,Ieri Stpnul nostru s-a botezat cu ap; iar astzi robul se
boteaz cu snge; ieri s-au deschis portile cerului; astzi au Iost clcate
n picioare portile iadului.
S nu te minunezi c am numit mucenicia bote:; cci si aici
zboar Duhul cu mult mbelsugare, si aici pier pcatele si se Iace o
minunat si Irumoas curtire a suIletului. Si dup cum se spal cei
botezati n ap, tot astIel si mucenicii se spal n sngele lor. (Cu;ant
de laud la S1antul Mucenic Lucian, II, n vol. !redici la srbtori
imprteti i cu;antri de laud la s1inti, p. 288)
BUCURIA (nencetat a celor virtuosi)
,Iar dac unul se bucur mult, iar altul suIer mai mult, asta se
datoreste celui ce suIer, pentru c e mic la suIlet, si nu Iirii lucrurilor. Dac
am vrea s ne bucurm necontenit, avem o multime de prilejuri. Dac
419
mbrtism virtutea, nimic nu va putea s ne ntristeze. (Omilii la Matei,
omilia LIII, IV, n col. PSB, vol. 23, p. 618)
,Dac doresti veselia, nu cuta bani, nici sntatea trupeasc, nici
slava, nici puterea, nici desItrile, nici mesele bogate, nici vesmintele de
mtase, nici ogoare costisitoare sau case artoase si strlucitoare, sau altceva
de Ielul acesta; ci deprinde ntelepciunea cea dup voia Domnului, prinde
virtutea, si nimic din cele de Iat sau din cele viitoare nu va mai putea s te
mhneasc. Dar ce zic eu: S te mhneasc? Ba nc, ceea ce ntristeaz pe
altii, pentru tine va Ii un spor de bucurie. Cci btile, mortile, pagubele, n-
vinuirile, grijile si toate cele asemntoare, cnd le rbdm pentru
Dumnezeu si au aceast rdcin, ne aduc mult plcere n suIlet.
(!redicile despre statui, Partea a II-a, predica a XVIII-a, p. 151)
,Noi avem bucurii nespuse, acelea pe care numai cerul singur le
poate concepe si da. (Din vol. Bogtiile oratorice, p. 369)
BUCURIA (adevrata bucurie)
,Aceasta este singura bucurie: numai atunci ne bucurm, cnd Iacem binele (.). (Omilii la E
BUCURIA (,Bucurati-v cu cei ce se bucur!)
,Faptul de a te bucura cu cei ce se bucur necesit un suIlet mai nalt
dect de a plnge cu cei ce plng. Aceasta o Iace nssi Iirea, si nimeni nu
este att de mpietrit ca s nu plng pe cel ce este n nenorociri; pe cnd
tocmai aceia au nevoie de un suIlet brbtos, adic nu numai de a nu invidia
pe cel ce prosper n aIacerile sale, ci nc de a se si bucura. De aceea si
Apostolul acest Iapt l-a artat mai nti, Iiindc nimic altceva nu ntreste
dragostea dintre oameni att de mult ca Iaptul de a ne mprtsi bucuriile si
suprrile unii altora. (Omilii la Epistola ctre Romani a S1antului postol
!a;el, omilia XXII, p. 422)
,Prin Iaptul c te bucuri mpreun cu el atunci cnd se bucur, adic
atunci cnd prosper n ale sale, tu te cureti de orice invidie si ur. (Omilii
la Epistola ctre Romani a S1antului postol !a;el, omilia XXII, pp. 422-
423)
420
,Bucurati-; cu cei ce se bucur i plangeti cu cei ce plang' (Rm., 12,
15). (.) Dac vezi pe Iratele tu c are succese, nu zice: succesele sunt ale
lui, de ce s m bucur eu?, cci aceste cuvinte nu sunt cuvinte de Irate, ci de
dusman. De voiesti, succesul aceluia nu este al su, ci al tu, tu esti stpn a-
l Iace mai mare, dac nu te ntristezi, ci te bucuri, dac esti vesel si multumit.
Si cum c lucrul este asa, se nvedereaz de acolo, c cei ce pizmuiesc nu
pizmuiesc numai pe cei ce progreseaz, ci si pe cei ce se bucur de
progresele acelora, pentru c stiu c si acestia progreseaz n Iaptele cele
bune, si c ei mai cu seam sunt acei ce se gloriIic. (Comentariile sau
Explicarea Epistolei ctre Coloseni, omilia XI, pp. 135-136)
,Voiesti s amrsti pe diavol? Fii bucuros si multumit de succesele
altuia. Voiesti s-l multumesti pe el? arat-te posomort, si atunci prin
suprarea ta l vei usura oarecum de suprarea ce i-a cauzat-o Iratele tu prin
biruinta purtat asupr-i. Atunci tu dezbinndu-te de Iratele tu, te pui alturi
cu diavolul, si cauzezi Iratelui un ru mai mare dect cum i-ar Ii putut cauza
el. Cci nu e tot una: de a Ii dusman si a lucra ca dusman, cu a Ii prieten si a
lucra ca dusman, sau a te da de partea dusmanilor, cci un astIel de om este
mai primejdios dect toti dusmanii din lume. Dac Iratele tu a avut succese,
Iie n cuvnt, Iie n Iapte, I-te prtas succeselor sale, si arat prin aceasta c
el este unul din membrele tale. (Comentariile sau Explicarea Epistolei
ctre Coloseni, omilia XI, p. 136)
,(Bucurndu-te cu cel ce se bucur n.n.), nu ai clcat n picioare
numai invidia, ci ai mai Icut nc si altceva: acela are numai o cunun, iar
tu ai dou si aceste dou sunt mai strlucite dect acea una. Si care sunt
acele dou? Una este aceea pe care ai cstigat-o contra pizmei, si a doua pe
care ai dobndit-o datorit dragostei (...) Voiesti a auzi si despre a treia
cunun? Ei bine, pe acesta l aplaud oamenii de pe pmnt, iar pe tine
ngerii din ceruri. (Comentariile sau Explicarea Epistolei ctre Coloseni,
omilia XI, p. 137)
,Ne-a poruncit si Pavel, cnd ne-a spus s ne bucurm cu cei ce
se bucur si s plngem (Rom., 12, 15) cu cei ce plng. E usor ns s
plngi cu cei ce plng, dar nu att de usor s te bucuri cu cei ce se
bucur. Mai usor ne e s suIerim mpreun cu cei ce suIer dect s ne
bucurm cu cei Iericiti. ntr-un caz, nssi natura suIerintei e n stare s
aplece spre mil chiar si pietrele; n cellalt caz, invidia nu-l las pe
omul care nu gndeste ca un IilosoI s ia parte la bucuria celor Iericiti.
Cci dup cum dragostea uneste pe cei desprtiti, asa invidia desparte
421
pe cei uniti. De aceea, v rog s cutm s ne bucurm cu cei ce se
bucur, ca s curtim din suIlet invidia. C nimic nu alung att aceast
boal cumplit si greu de vindecat ca participarea noastr la bucuria
celor care triesc n mod virtuos. Ascult ct de desvrsit este Pavel si
ntr-o privint, si-n alta! Cine este slab, spune el, i eu s nu 1iu slab?
Cine se smintete, i eu s nu ard? (II Cor., 11, 29). N-a spus: i eu s
nu m intriste:, ci: eu s nu ard, voind s arate prin acest cuvnt tria
durerii lui. (Cu;ant de laud la S1antul Mucenic Roman, I, n vol.
!redici la srbtori imprteti i cu;antri de laud la s1inti, p. 397)
,,Dac vezi pe un altul c sporeste n toate si nu-l pizmuiesti, ci,
dimpotriv, aduci multumire ca pentru propria ta bunstare lui Dumnezeu,
Care a Icut strlucit pe Iratele tu, ai si primit mare rsplat pentru bucuria
ta. (Cu;ant la calende, n vol. Omilii la sracul La:r. Despre soart i
!ro;ident., p. 17)
BUCURIA (n Domnul)
,... Iiindc a vorbit (Apostolul Pavel n. n.) de pace, si Iiindc att
pacea ct si bucuria pot Ii si n lucruri rele, de aceea a adugat imediat: in
Duhul S1ant. (Omilii la Epistola ctre Romani a S1antului postol !a;el,
omilia XXVI, pp. 478-479)
,Cci lucrul de cpetenie pentru apostol era mntuirea pctosului,
ns acolo unde nimic nu vtma mntuirea, le Icea si plcerea lor.
(Talcuiri la Epistola a doua ctre Corinteni, omilia IV, p. 51)
,Mai departe, 1ratii mei, bucurati-; intru Domnul (Flp., 3, 1 ). Bine
spune intru Domnul, cu alte cuvinte, nu dup lume, Iiindc lumea nu poate
da bucurie n astIel de lucruri. (Omilii la Epistola ctre Filipeni, omilia a
XI-a, p. 190)
,Iubiti i mult doriti, bucuria i cununa mea, aa s stati intru
Domnul, iubitii mei (Filip., 4, 1), spune SIntul Apostol Pavel. Cine
dobndeste bucurie de la Dumnezeu nu o mai pierde niciodat, orict
de grea ar Ii viata sa. Celelalte surse ale bucuriei sunt schimbtoare
si temporare, iar bucuria izvort din ele nu este att de puternic
nct s Iac s dispar tristetea provenit din lucrurile neplcute.
ns bucuria care izvorste din evlavie, pe de o parte, ne d
sentimentul certitudinii si stabilittii, iar pe de alt parte, este att de
422
mare, nct Iace s dispar tristetea, pentru c cel care are evlavie n
suIlet l iubeste pe Dumnezeu si se druieste Lui, aIlnd n El izvor de
Iericire. (Din vol. !roblemele ;ietii, p. 374)
BUCURIA (,Bucurati-v pururea ntru Domnul !)
,Bucurati-; pururea intru Domnul (Flp., 4, 4). Nimic altceva nu
nseamn aceasta, dect c trebuie s duc o astIel de viat curat, nct s se
bucure n inima lor (...).
Si iari :ic. Bucurati-; (Flp., 4, 4). Bine a Icut c a repetat
cuvntul. Fiindc Iirea lucrurilor aduce ntristarea, iar prin aceast repetare a
dat de nteles c totdeauna trebuie a ne bucura. (Omilii la Epistola ctre
Filipeni, omilia a XV-a, p. 253)
,El (Pavel n.n.) spus numai: Bucurati-; pururea, ci a adugat si
pricina bucuriei necurmate, cnd a zis: Bucurati-; pururea intru Domnul.
Pe cel ce se bucur ntru Domnul nici o restriste nu-l poate scoate din
bucuria lui. De bun seam, toate celelalte de care ne bucurm sunt
schimbtoare, trectoare si lesne se preIac. Si nu au numai acest neajuns, ci
si pe acela c, chiar dac dinuesc, nu ne hrzesc o bucurie asa de mare, ca
s poat ndeprta sau adumbri mhnirea ce ni se iveste din alt parte. Dar
teama de Dumnezeu are aceste dou nsusiri: e statornic si nemiscat si din
ea izvorste atta bucurie, c nu mai simtim deloc celelalte necazuri. Cel
care se teme de Dumnezeu cum se cuvine si se bizuie pe Dnsul, are parte de
rdcina plcerii si de izvorul bucuriei. Si dup cum o mic scnteie cznd
n marea nesIrsit lesne se mistue, tot asa orice restriste ar cdea peste cel
ce se teme de Dumnezeu, piere si se stinge ca si cum ar cdea n marea Ir
Iund a bucuriei. Si ceea ce e de mirare e c, desi necazurile sunt de Iat, el,
cel ce se teme de Dumnezeu, nu nceteaz de a se bucura. Cnd nu se iveste
nici o suprare, nu e mare lucru s te poti veseli ntr-una, dar cnd te
nconjoar attea lucruri ce te vr n suprri, s Iii mai presus dect ele
toate, si s Iii voios n mijlocul npastei, aceasta este cu adevrat de uimire.
Dup cum nimeni nu s-ar mira c cei trei tineri n-au ars, dac ar Ii Iost ei
departe de cuptorul babilonic: (ceea ce i-a mirat pe toti a Iost mprejurarea c
ei, desi au stat atta timp n Ioc, au iesit de acolo mai putin vtmati dect
cei care n-au Iost acolo) tot asa trebuie s spunem si despre sIinti: nu ne-am
mira dac, neIiind supusi la nici o ncercare, s-au bucurat Ir ncetare. E
ns vrednic de mirare si mai presus de Iirea omeneasc, c Iiind nconjurati
de nesIrsite rele de peste tot, s-au simtit mai bine dect cei ce aveau parte
de liniste deplin.
423
Cum c nu e cu putint s gsim vreo viat din aIar (lumeasc sau
pgn) care s aib necontenit parte de voiosie, s-a deslusit prin cele spuse
mai sus; cum c, pe de alt parte, e peste putint ca adevratul credincios
(crestinul) s nu guste o necurmat plcere, si aceasta iarsi voi ncerca s-o
dovedesc, nu numai ca s nvtati, dar ca s si rvniti dup aceast viat
lipsit de suprri. S ne nchipuim un om care n-are nimic pe cuget,
bizuindu-se pe o constiint curat, cu gndul numai la viata viitoare, n
asteptarea bunelor ndejdi de acolo; ce lucru ar putea - ia spune-mi - s-l
mping pe un astIel de om la mhnire? Nu-i asa c moartea pare lucrul cel
mai nesuIerit de pe lume? Dar pe unul ca acesta, asteptarea mortii nu numai
c nu-1 ntristeaz, dar l si desIat mai degrab. Cci stie c odat cu
moartea nceteaz trudele, c ea e o goan spre cununi si spre rsplat pus
la o parte pentru cei ce au luptat pentru credint si virtute. Sau poate moartea
prea timpurie a Ieciorilor? Dar va rbda si aceasta brbteste, spunnd
vorbele lui Iov: Dumne:eu a dat, Dumne:eu a luat, cum Domnul a bine;oit,
aa s-a intamplat. Fie numele Domnului binecu;antat in ;eci (Iov 1, 21).
Dar dac nu pot s-l ntristeze moartea si pierderea copiilor, cu att mai
putin paguba bneasc, necinstea, pra si brIirea nu vor putea atinge un
suIlet asa de tare si viteaz, si nici durerea trupului, cci si Apostolii au Iost
biciuiti, dar nu si-au pierdut curajul.
Mare lucru e si acesta. Dar ceea ce e si mai mult, e c nu numai nu s-
au mhnit, dar Iceau din aceast biciuire temei pentru o plcere si mai
mare, si se ntorceau de la Iata sinedriului veseli c au Iost nvredniciti si ei
de batjocur pentru numele lui Hristos. Pe un astIel de om s presupunem c
l-a ocrt sau l-a batjocorit cineva. Dar el a Iost nvtat de Hristos s se
bucure de ocri. Bucurati-; i ; ;eseliti - zice Evanghelistul - de orice
;orb rea ce ;or spune impotri;a ;oastr din pricina Mea, cci plata
;oastr cea mult e in ceruri (Matei 5, 11. 12).
Dar s zicem c un astIel de credincios s-a mbolnvit. Dar el a auzit
pe altul sItuindu-l si zicnd: La boal i la srcie, bi:uiete-te pe Dansul,
cci precum aurul se lmurete in 1oc, aa i oamenii cei plcuti Domnului,
in cuptorul umilintei (Isus Sirah 2, 4. 5).
Dac deci, nici moartea, nici paguba de bani, nici boala
trupeasc, nici necinstea, nici ocara, nici altceva de Ielul acesta nu poate s-l
mhneasc, ci mai de grab s-l bucure, atunci ce pricin de suprare poate
avea? Ce adic ? Nu se suprau s1intii?, m va ntreba cineva. N-auzi - mi
se va spune - pe Pavel zicnd: m suprare mare i necontenit este durerea
inimii mele? (Rom. 9, 2).
Apoi tocmai asta e de mirare, c suprarea a adus cstigul si plcerea
izvorte din jale. Cci dup cum bicele le pregteau bucurie, nu dureri, tot
424
asa si suprarea le pregtea acele mari cununi (de mai trziu). Minunea e c
n cele lumesti, nu numai ntristarea, dar si veselia aduce paguba cea mai
mare; n cele ale Duhului tocmai dimpotriv: nu numai veselia, dar si
ntristarea cuprinde n sine o mare comoar de bucurii. (!redicile despre
statui, Partea a II-a, predica a XVIII-a, pp. 143-146)
BUCURIA (de aici, de pe pmnt, si cea din viata viitoare)
,Bucuria de aici este amestecat ntotdeauna cu ntristare, si niciodat
nu se gseste curat si lipsit de ea. Pe cnd bucuria aceea este curat, Ir
viclesug, neavnd ntr-nsa nimic amestecat. Acea bucurie s o simtim, pe
aceea s o cutm. De altIel, nu este cu putint de a cstiga o astIel de
bucurie, dect ca aici s nu preIerm pe cele plcute, ci pe cele Iolositoare,
cutnd a le suIeri toate cu multumire. (Comentariile sau Explicarea
Epistolei ctre E;rei, omilia XV, p. 217)
BUCURIA (ci spre agonisirea bucuriei)
,C nici nu putem simti bucurie n suIlet dac nu socotim mai
nti ca Iericire a noastr Iericirea altora, dac nu socotim binele
aproapelui ca bine al nostru. Iar asta n-o poti simti dac nu te subjug
tirania dragostei. (Omilia a II-a la Rusalii, n vol. !redici la srbtori
imprteti i cu;antri de laud la s1inti, p. 221)
BUCURIA (duhovniceasc dobndirea ei)
,... dac vrem s ne bucurm de adevrata multumire, s Iugim,
mai nti de toate, de rutate si viclenie. S cutm s Iacem Iapte bune,
Iiindc altIel nu e cu putint a ne mprtsi de aceasta, chiar de am urca pn
pe tronul mprtesc. De aceea si zicea Pavel: Iar roada duhului este
dragostea, bucuria, pacea (Galateni 5, 22). Acest Iruct s-l crestem si s-l
pstrm noi, pentru ca si aici s ne bucurm de veselia si multumirea
suIleteasc, si, n acelasi timp, s ne nvrednicim de mprtia viitoare, prin
harul si iubirea de oameni a Domnului nostru Iisus Hristos. (Omilii la
Epistola ctre Romani a S1antului postol !a;el, omilia I, p. 27)
BUCURIA (nelegiuitilor)
,Nu totdeauna e bun bucuria. Se bucur si hotii cnd Iur; se bucur
si desIrnatul cnd stric casa altuia; se bucur si lacomul cnd rpeste
425
avutul altuia; se bucur si ucigasul cnd ucide. Nu trebuie s ne uitm dac
se bucur, ci dac se bucur de un lucru bun si Iolositor. S cercetm dar cu
atentie de nu gsim cumva n bucuria omului slvit bucuria desIrnatului,
bucuria hotului. (Omilii la Matei, omilia LVIII, V, n col. PSB, vol. 23, p.
681)
BUNTATEA (exortatie la buntate)
,Hristos nu srut cu atta bucurie gura proIetilor cu ct bucurie
srut gura oamenilor blnzi si buni. (Omilii la Matei, omilia LXXVIII, IV,
n col. PSB, vol. 23, p. 894)
BUNTATEA (roadele bunttii)
,Buntatea naste n noi ndejdea mntuirii si ne umple inima de
bucurie. (Din vol. !roblemele ;ietii, p. 263)
BUNURILE (comuniunea bunurilor n epoca primar a crestinismului)
,Cnd au nceput Apostolii s semene cuvntul credintei au venit la
credint ndat trei mii (Fapte 2, 41) si apoi cinci mii (Fapte 4, 4) si suIletul
si inima tuturor acestora era una (Fapte 4, 32). Iar pricina acestei ntelegeri,
legtura dragostei lor, care Icea ca attea suIlete s Iie una, era dispretul de
averi. Nimeni nu spunea, zice Scriptura, c este ce;a al su din a;erile lui, ci
toate erau de obte (Fapte 4, 32).
Cnd a Iost tiat rdcina relelor, adic iubirea de arginti (I Tim., 6,
10), atunci au venit toate bunttile si s-au strns unii lng altii, pentru c
nu mai era nimic care s-i despart. l meu si al tu, aceste cuvinte de
gheat, care au adus n lume rzboaie cu duiumul, au Iost izgonite din sInt
Biserica aceea! Crestinii locuiau pe pmnt ca ngerii n ceruri. Sracii nu-i
pizmuiau pe cei bogati! Nici nu erau bogati! Bogatii nu-i dispretuiau pe cei
sraci! Nici nu erau sraci! Toate erau n comun! Nu era nici unul care s
spun c era ceva al su din averile sale. Nu se ntmpla atunci ce se petrece
azi. Azi, cei ce au dau celor nevoiasi; atunci, nici asta nu era, ci toti se
desprtiser de averi, le puseser la mijloc, le amestecaser, asa nct nu se
mai stia cine Iusese bogat mai nainte. Dispretul de averi a strpit chiar
mndria n toti, cci toti erau egali si toate averile amestecate. Poti vedea
credinta lor nu numai din asta, ci si din Ielul n care se desprteau de averi.
Toti cati a;eau tarini i case le ;indeau, aduceau pretul celor ;andute i le
puneau la picioarele postolilor. Scriptura n-a spus c le ddeau n minile
426
Apostolilor, ci le puneau la picioarele postolilor (Fapte 4, 34-35). Prin asta
crestinii si artau respectul, evlavia si Irica ce-o aveau Iat de Apostoli.
Socoteau c iau mai mult dect dau. (La cu;antul apostolic ce spune.
Trebuie s 1ie i ere:ii intre ;oi, ca s se ;deasc intre ;oi cei
incercati~~, 2, n vol. Despre schimbarea numelor. Despre rbdare. Despre
milostenie., pp. 239-240)
,Si, dup cum cei care sunt chemati n mari dregtorii, care vor s
locuiasc n orase mprtesti, se mut n orasele acelea dup ce si preIac n
bani toat averea lor, tot asa Iceau si crestinii pe vremea Apostolilor, cnd
au Iost chemati la cer, n metropola cea de Sus, n mprtia de acolo. Stiind
c aceea este patria lor cea adevrat, si preIceau n bani averile lor si le
trimiteau acolo mai nainte, prin minile Apostolilor. (La cu;antul apostolic
ce spune. Trebuie s 1ie i ere:ii intre ;oi, ca s se ;deasc intre ;oi cei
incercati~~, 4, n vol. Despre schimbarea numelor. Despre rbdare. Despre
milostenie., p. 241)
427
CAMTA (- legtura nedrepttii)
,Nu vezi ct pedeaps st deasupra cametei? Nu auzi c si n Vechiul
Testament este oprit camta? (Deut., 15, 7-8).
Dar care e scuza celor mai multi cmtari?
Dac iau dobnzi pentru banii mprumutati, o Iac pentru ca s ajut pe
cel srac, mi se spune.
- Nu pctui, omule! Dumnezeu nu vrea astIel de jertI. Nu nsela
legea lui Dumnezeu. Mai bine s nu-i dai sracului deloc dect s-i dai dintr-
un astIel de cstig. Din pricina dobnzilor nedrepte Iaci s Iie nelegiuiti chiar
banii adunati prin munc dreapt si cinstit. (Omilii la Matei, omilia LVI,
VI, n col. PSB, vol. 23, pp. 656-657)
,Aceasta este legtura nedrepttii! Acestea sunt legturile cele cu sil
Icute! Cmtarul spune: Dau bani cu mprumut, nu ca s iei, ci ca s dai
mai mult dect ti-am dat. Dar Dumnezeu ne porunceste s nu lum napoi
nici banii pe care i-am dat. Dati, ne spune Dumnezeu, celor de la care nu
ateptati s mai luati (Luca 6, 35). ns ceri mai mult dect ai dat si silesti pe
cel pe care l-ai mprumutat s se socoteasc dator, s-ti pun n palm si ce
nu i-ai dat. Si crezi c prin asta ti mresti averea! n loc s ti-o mresti ti
aprinzi Iocul cel nestins.
Asadar, ca s nu se ntmple una ca aceasta, s tiem pntecele cel ru
care zmisleste dobnzile, s strpim odraslele cele nelegiuite, s secm
pntecele acesta pustiitor si s urmrim numai cstigurile cele mari si
adevrate.
- Dar care sunt acestea?
- Ascult-l pe Pavel, care spune: Mare catig este e;la;ia unit cu
indestularea cu ceea ce ai (I Tim., 6, 6).
S ne mbogtim, dar, numai cu aceast bogtie, ca s ne bucurm si
aici pe pmnt de tihn si s avem parte si de bunttile cele viitoare.
(Omilii la Matei, omilia LVI, VI, n col. PSB, vol. 23, pp. 657-658)
CAMTA (gravitatea)
,,Ce poate Ii mai groaznic dect s neguttoresti srcia altuia, dect
s Iaci comert cu nenorocirile Iratilor ti? Ce poate Ii mai groaznic dect s
iei masca bunttii, si sub ea s-ti arti toat neomenia, s ntinzi mn de
ajutor, si cu ea s mpingi n prpastie pe cel ce are nevoie s Iie ajutat? Ce
Iaci, omule? N-a venit la usa ta sracul ca s-i mresti srcia, ci ca s-l
428
scapi de srcie! Faci la Iel cu cei ce preIer otrvurile; aceia Iac de nesimtit
rutatea lor, amestecnd otrava cu mncarea; tu, acoperind prpdul
dobnzii cu masca bunttii, nu-i lasi s simt vtmarea pe cei ce au s bea
otrava cea ucigtoare. De aceea, prilej bun este s spunem, despre cei ce dau
bani cu dobnd si despre cei ce se mprumut, cuvintele spuse despre pcat.
- Dar ce s-a spus despre pcat?
- !an la o ;reme, spune Scriptura, indulcete gatleful, dar mai tar:iu
o ;ei a1la mai amar ca 1ierea i mai ascutit decat sabia cea cu dou
tiuri (Proverbe 5, 3-4). Asa se ntmpl si cu cei ce se mprumut. Cnd
nevoiasul primeste banii, simte o usurare mic si trectoare; dar mai trziu,
cu cresterea dobnzilor, cnd povara ajunge mai mare dect puterile lui,
vede c dulceata aceea, care-i ungea gtlejul, e mai amar ca Iierea, mai
tioas dect sabia cu dou tisuri; si se vede silit s prseasc dintr-o dat
toat mostenirea printeasc. (Cu;ant despre pricina pentru care se citesc
Faptele postolilor in timpul Rusaliilor, (La inceputul Faptelor apostolilor
IJ, n vol. Omilii la sracul La:r. Despre soart i !ro;ident., pp.
346-347)
CAMTA (remedii)
,Dar tu cauti rsplata aici. Pentru ce Iaci aceasta? Las milostenia s
Iie milostenie, iar nu marI de vndut. Multi, desigur, au luat rsplata si aici,
ns nu au luat-o aici astIel precum au luat-o cei ce aici nu au luat nimic - ns
unii dintre acestia au luat-o ca mai slabi, si poate c nu au Iost atrasi att de
mult de cele de acolo. Si dup cum cei Ilmnzi, prosti si robi ai pntecelui,
Iiind chemati la masa mprteasc si neasteptnd timpul potrivit, dnsii
ntocmai ca si copiii cei mici apuc mai nainte, vtmndu-si astIel poIta de
mncare si sturndu-se de bucatele cele mai de rnd - tot asa ptimesc si cei
ce caut si primesc aici rsplata milosteniei, mputinndu-si singuri plata de
acolo.
Dar apoi tu, mprumutnd pe altul, dup trecere de vreme doresti a lua
capitalul ceva mai mare, sau poate nici nu-l iei, ca astIel prin ntrziere s iei
mai mare camt, iar dac Iaci milostenie tu ceri rsplata ndat, desi nu ai a
sta aici, ci acolo necontenit; nu ai a Ii judecat aici, ci acolo, si tot acolo vei da
si seam de Iaptele tale. Si dac cineva ti-ar pregti o cas n care tu nu vei
sta, Iireste c ai socoti Iaptul acesta ca o pagub; iar acum tu voiesti a te
mbogti aici, de unde de multe ori chiar si mai nainte de asIintitul soarelui vei
Ii nevoit a pleca? Nu stii c noi nu avem cetate stttoare, c ne gsim n loc
strin, ca strini si pribegi? Nu stii c ne vom scoate de aici ca strini, ca unii
ce nu ndjduim nimic si nici asteptm nimic? - Ceea ce tocmai si ptim.
429
Pentru aceea, tot ceea ce strngem, aici lsm. C nu ngduie Stpnul
ca, lundu-le acestea, s ne ducem de aici, Iie c am cldi case, sau am
cumpra tarin, sau robi, sau lucruri de gospodrie, sau altceva de acest Iel.
Nu numai c nu-ti ngduie ca lundu-le s pleci de aici, dar nici mcar nu ti
se va da vreo plat. Cci ti-a spus dinainte s nu cldesti, nici s cheltuiesti
cele strine ori pe cele ale tale. Deci pentru ce, lsnd pe ale tale, lucrezi si
cheltuiesti din cele strine, ca astIel s pierzi si munca, si plata, si s suIeri nc
si osnda cea mai mare? (Talcuiri la Epistola a doua ctre Corinteni,
omilia XVI, p. 158)
,Tu, ns, mprumutndu-i bani cu dobnd sracului, care este
semenul tu, i pregtesti o si mai mare nenorocire. F acest schimb,
nu te mpiedic, dar pentru mprtia cerurilor. Ca rsplat a
ajutorului pe care l oIeri nu lua dobnd, ci viat vesnic. De ce
devii nentelept si pierzi ceva att de mare pentru ctiva bani, care
pier? De ce-L lasi pe Dumnezeu si urmresti cstig material? De ce te
Iaci c nu-L vezi pe Domnul cel bogat si alergi dup omul srac?
Domnul ti va rsplti Iiecare bineIacere pe care o svrsesti, pe cnd
omul se supr atunci cnd ti napoiaz ceea ce i-ai mprumutat.
Acesta cu greu ti d chiar si o sutime din datorie, pe cnd Acela te
rsplteste nsut it si pe deasupra ti druieste si nemurirea. Omul ti
ntoarce datoria cu crteli si njurturi, pe cnd Acela t i
rsplteste Iaptele bune cu laude si vorbe bune. Omul simte Iat de
tine ur, pe cnd Acela ti pregteste cu iubire cununi de slav. Omul
ti d Ir tragere de inim ceea ce-ti datoreaz n viata aceasta, pe
cnd Acela ti d cu bunvoint si n viata de acum si n cea de dincolo
buntti pe care nu ti le datoreaz. Ce poate Ii mai nentelept, asadar,
dect s nu stii cum s dobndesti cel mai mare cstig? (Din vol.
!roblemele ;ietii, pp. 160-161)
CAMTA (sIaturi pentru cmtari)
,Iart pe toti datornicii ti si pe cei ce-ti datoreaz bani si pe cei ce
ti-au gresit si cere apoi de la Dumnezeu rsplat pentru o mretie
suIleteasc ca aceasta! C atta vreme ct aceia ti sunt datornici, nu vei avea
pe Dumnezeu datornic! Dar dac le ierti acelora datoria, vei putea trage la
rspundere pe Dumnezeu si vei putea s-I ceri, cu mult trie, rsplata unei
att de mari IilosoIii. (Omilii la Matei, omilia XV, XI, n col. PSB, vol. 23,
p. 194)
430
CATEHUMENII (nu este permis catehumenilor s se roage
mpreun cu credinciosii n biseric)
,Ct despre catehumeni, desigur, nu este permis ca acestia s
se roage mpreun cu credinciosii n biseric, pentru c nu au dobndit
nc ndrzneal dinaintea lui Dumnezeu. (Din vol. !roblemele
;ietii, p. 197)
CRTILE (scrierea de crti)
,,Mai mult n scriere si prin crti rmne cineva bogat, dect n nssi
Iirea lucrurilor. (Comentariile sau Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni,
omilia XXXVIII, p. 416)
CSTORIA (deIinit ia)
,Cstoria este purtare obsteasc de grij de neamul omenesc.
(Cu;ant de laud la intaia Mucenit i intocmai cu postolii, Tecla, n
vol. !redici la srbtori imprteti i cu;antri de laud la s1inti, p.
572)
CSTORIA (,va lsa omul pe tatl su si pe mama sa si se
va lipi cu Iemeia sa si vor Ii amndoi un trup)
,!entru aceea, ;a lsa omul pe tatl su i pe mama sa i se ;a lipi de
1emeia sa. Nu a zis simplu: se ;a uni, ci: se ;a lipi, artnd ct de strns e
legtura. Si ;or 1i amandoi un trup. (Cele dintai omilii la Facere, cuvntul
al saselea, p. 80)
,Tain mare este aceasta (.) Si cum este tain? Se adun brbatul si
Iemeia si ambii Iac unul (.) Se adun mpreun si devin un corp. Dac cei
doi nu devin unul, nu Iac pe cei multi, ntruct rmn doi, iar cnd se unesc,
atunci Iac. Si ce nvtm noi de aici? C puterea unirii este mare. Iscusinta
lui Dumnezeu a desprtit chiar de la nceput pe unul n dou, si voind a arta
c si dup desprtire rmne tot unul, nu a lsat ca numai unul s Iie de ajuns
spre nastere. Unul singur nu este n realitate unul, ci jumtatea unului,
jumtatea ntregului, iar dovada este c nu poate Iace copii, ca si mai nainte
de nunt.
Ai vzut acum taina nuntii? A Icut pe unul din cellalt, si iarsi pe
acesti doi i-a Icut unul, astIel c si astzi din unul se naste omul. Brbatul si
431
Iemeia nu sunt doi oameni, ci unul singur. Aceasta se poate adeveri si astzi,
si n tot timpul (.) dac unul este capul (brbatul) iar cealalt (Iemeia) este
corpul, cum se poate zice c sunt doi? (Comentariile sau Explicarea
Epistolei ctre Coloseni, omilia XII, pp. 151-152)
,Si chiar din Iorma corpului ar putea vedea cineva c sunt unul, cci
Iemeia a Iost Icut din coasta brbatului, si prin urmare amndoi sunt
jumtti a ntregului. De aceea si numeste pe Iemeie ajutor brbatului, ca s
arate c sunt una, de aceea si brbatul preIer pe Iemeie naintea tatlui si a
mamei sale, ca s se arate c ei sunt un ntreg. Dar si tatl se bucur la
cstoria Iiului si a Iiicei sale, cci acestia se grbesc a se uni Iiecare cu
propriul su corp; si Iace atta cheltuial de bani la nunt, si totusi nu poate
suIeri s vad pe Iiul su necstorit. (Comentariile sau Explicarea
Epistolei ctre Coloseni, omilia XII, p. 152)
,Aceasta este dat Mirelui si miresei, ca s-si prseasc printii si s se
uneasc unul cu cellalt. (Din vol. Despre Rai i Scriptur. Despre iubirea
lui Dumne:eu pentru noi. Despre Se:ut-a Imprteasa de-a dreapta
Ta~~, p. 55)
,Ja l s a omul pe tatl su si pe mama sa i se ;a li pi de
1emeia sa i cei doi (prin cstorie ;or 1i un trup, un
singur om (Facerea 2, 24; EIeseni 5, 31). Aici se arat c
brbat ul, dup ce-i prseste pe cei care 1-au nscut, se lipeste
de Iemeie. De aici nainte trupul, tat l si ma ma, nasc copil care
se plsmuieste din unirea semi nt elor lor. nct t ot i t rei sunt un
singur t rup, asa cum si noi la Iel suntem un trup cu Hristos.
Asadar ct iubire ai pentru tine, citatei iubire vrea Dumnezeu s ai
si pentru Iemeia ta. Nu vedeti c si n trupul nostru exist multe
lucruri nedesvrsite si multe lipsuri? Unul are picioarele
strmbe, alt ul minile paralizate, un al treilea are vreun mdular
bolnav etc. ns nici nu se poart ru c u mdular ul acela, nic i
nu-1 t aie; di mpot r i v, l ngrijeste si-1 ocroteste mai mult dect
pe mdularele sntoase, si mot ivul este lesne de nteles.
Asa dar, i ubest e-o pe Ie me ia t a t ot asa cum t e iubesti si
pe tine. Nu numai pentru c brbatul si Iemeia au aceeasi Iire, ci
si dintr-o alt. pricin, mai nsemnat: Deoarece nu mai sunt
dou t rupuri separat e, ci unul singur; si brbat ul est e capul, iar
Iemeia t rupul. Dup cum spune apostolul Pavel ntr-o alt
epistol de-a sa, Hri st os este capul ori crui brbat , i ar capul
432
1 emeii est e brbat ul , i ar c apul l ui Hri st os est e Dumne :eu (I
Corinteni 11, 3). ns asa cum spune, c capul lui Hri st os est e
Dumne:eu, la Iel zic si eu c, dup cum noi suntem un t rup,
asa est e si Hrist os cu Tatl. Prin urmare si Tatl este capul
nostru. Ne aduce si dou exe mple, i mul despre t rup si a lt ul
despre Hr i st os. De aceea s i ada ug : Tai na aceasta adic
cea care spune c brbatul si Iemeia vor deveni un trup mare
este, iar eu :ic, in Hristos i in Biseric (EIeseni 5, 32). Se reIer
la legtura dintre Hristos si Biseric, pentru c si Acela. L-a lsat
pe Tatl Su, s-a artat ca om pe pmnt, s-a unit cu mireasa
(Biserica), adic cu noi, si s-a Icut un duh cu ea cu noi, cci
cel ce se li pet e de Domnul est e un duh cu El , (I Corint eni 6,
17). Si est e t ain mare, pent ru c omul pe tatl lui, care 1-a
nscut si 1-a crescut, pe mama lui, care n dureri nIricostoare
1-a adus pe lume, pe print ii lui, care i-au Icut att bine si l-au
ocrotit attia ani, pe acestia i prseste. Si ce Iace? Se lipeste de
o Iemeie care cu put in nainte i era. necunoscut, cu care nu
avea nimic n comun. Cu adevrat, mare tain! Tar print ii nu
numai c. nu regret, c se nt mpl acest lucru, ci se si bucur
si chelt uiesc cu bunvoint bani pent ru nunt . Negrit t ain!
Necercet at t ain! A proIetit-o si Moise n cartea Facerii (2, 23-
25). A propovduit -o acum cu glas t are Pavel, zicnd c se
reIer la legtura dint re Hristos si Biseric. (Din vol.
!roblemele ;ietii, pp. 109-111)
,,Si ca s ne arate nou dumnezeiasca Scriptur tria si intimitatea
legturii, nu a zis se ;a uni cu 1emeia, ci se ;a lipi de 1emeia lui. Ba nici
aceasta nu a Iost suIicient, ci a adugat i ;or 1i cei doi un singur trup. De
aceea si Hristos, aducnd aceast mrturie, a zis: incat nu mai sunt doi, ci un
singur trup (Mt., 19, 6). Att de mare este unirea si legtura, zice Hristos,
nct cei doi sunt un singur trup. Spune-mi, ce gnd omenesc poate s
cerceteze acest lucru, ce minte |dianoia| poate s-l tlcuiasc? Nu bine a zis
acest Iericit dascl al lumii c este tain? Si nu a zis pur si simplu c este
tain, ci taina aceasta mare este. (!rima catehe: ctre cei ce urmea: a 1i
luminati, n vol. Catehe:e baptismale, p. 27)
,,Ja lsa zice pe tatl su i pe mama sa. Iat, acesta este un
exemplu din aIar. Dar nu a zis dup aceea: i ;a locui impreun cu ea, ci se
;a lipi de ea. Prin aceasta arat unirea strns |ukpiq cveoi| si dragostea
Ioarte puternic dintre ei. Si nici aceasta nu i-a Iost de-ajuns, ci a artat prin
433
ceea ce urmeaz c supunerea este de asa Iel, nct cei doi s nu mai Iie doi.
Nu a zis s Iie un singur duh sau un singur suIlet, cci acel lucru este clar si
cu putint oricui, ci asa s Iie supunerea ca si cum sunt un singur trup
124
.
(Omilia despre cstorie. Din comentariul la E1eseni, n vol. Catehe:e
maritale, p. 101)
CSTORIA (,Taina aceasta mare este)
,Cnd se vorbeste de legturile cstoriei, n mod sigur se
vorbeste de un lucru sInt si binecuvntat de Dumnezeu. Cstoria este
o Tain mare, originea ei este divin, misiunea ei este sublim, Iaptele
ei sunt mari si roditoare. (Din vol. Bogtiile oratorice, p. 227)
,Este o tain mare, zice apostolul. Da, cu adevrat destul de
mare si destul de strin! Dou Iiinte nu se cunosc, poate nu s-au vzut
niciodat. ns Dumnezeu le rnduieste pe unul altuia; intervine adesea
o mprejurare care le apropie si la o prim privire reciproc se aprinde
Ilacra tainic a iubirii. Si printii? La ei de asemenea s admirm o
tain. Aceast Iiic pe care grijile lor generoase au cuprins-o atta
vreme, de care le era insuportabil s se despart un moment, ei o dau,
ei se despart de ea, ei o nzestreaz cu aceast zestre, ei care sunt de
altIel att de avari. Si toat aceast purtare mpotriva naturii se ncepe
si se sIinteste cu cele mai uimitoare usurinte. Dumnezeu este acolo.
Puterea Lui si ntelepciunea Lui poruncesc si natura se desjudec
pentru a asculta de El. Si s n-o pierdem niciodat din vedere.
Dumnezeu schiteaz astIel n cstorie taina prin excelent, unirea
Cuvntului Su cu natura omeneasc: Taina aceasta mare este, iar eu
:ic in Hristos i in Biseric. (Din vol. Bogtiile oratorice, pp. 248-
249)
CSTORIA (este inst it uit de Dumnezeu si binecuvntat de
El)
,Cstoria vine de la Dumnezeu, mai nti n instituirea sa
primar apoi n nltarea ei prin Iisus Hristos la demnitatea de Tain.
124
Tlcuirea Pr. Marcel Hanches: Cei doi trebuie s se armonizeze att de Iin si
amnuntit, nct Iiecare miscare a inimii, a trupului, a ntregii lor Iiinte s Iie ca o singur
miscare. Aceasta se poate numi dac se misc, pn n cel mai mic amnunt, vorb, gest
si gnd, dup Hristos. (n.s. 230, p. 101)
434
Dumnezeu alegnd pentru creaturile Sale drumul potrivit pentru Iiecare
n parte, n dou stri: una mai sublim, Iecioria; cealalt mai
accesibil multimii, cstoria. Celor mai tari, El le deschide
imensitatea si porunceste dezvoltarea spre strile ngeresti ale
cumptrii. Pentru psricile mai slabe el construieste cuibul cstoriei
unde ele si vor griji slbiciunea lor.
ns acest cuib el l Iace nc sublim! El l nconjoar cu
legislatia care-1 nnobileaz si-l apr: Dumne:eu este legiuitorul
ae:rii ei. El o ridic pn la demnitatea de Tain. Si ca ultim si
nespus mretie, El o Iace imaginea cuprinztoare a unirii Cuvntului
Su cu natura omeneasc. (Din vol. Bogtiile oratorice, p. 243)
CSTORIA (Iamilia Biserica de acas)
,Familia este o mic Biseric. (Omilia despre cstorie. Din
comentariul la E1eseni, n vol. Catehe:e maritale, p. 102)
CSTORIA (n vechi me )
,Cnd auzi, ns, c Iacov s-a nsurat cu dou surori si cu cea mare si
cu cea mic, s nu te turburi si s nu judeci vremurile de atunci cu vremurile
de acum. Pe vremea aceea, pentru c era la nceput, se ngduia ca un brbat
s tin dou sau trei sau chiar mai multe Iemei, ca s se nmulteasc neamul
omenesc; dar acum, cnd cu harul lui Dumnezeu neamul omenesc s-a
nmultit si virtutea a crescut, nu se mai ngduie. Venind Hristos a tiat din
rdcini acest obicei ru. (Omilii la Facere, omilia LVI, III, n col. PSB,
vol. 22, p. 224)
CSTORIA (la vrst tnr)
,. nainte de a cunoaste tnrul desIrul s-l cstoreasc cu o Iat
cuminte si nteleapt; ea va scoate pe brbatul ei de pe cile pline de pcate
si va Ii pentru el ceea ce e Irul pentru mnz. Nu au alt pricin desIrnrile
si adulterele dect aceea c tinerii sunt lsati de capul lor. Dac tnrul are
ns o sotie priceput, se va ngriji si de cas si de slava sa si de bunul su
nume. mi spui c-i tnr? Da, o stiu si eu. Dar dac Isaac s-a nsurat la
vrsta de patruzeci de ani si a trit n Ieciorie pn atunci, cu mult mai mult
acum, pe vremea harului, ar trebui ca tinerii s practice aceast IilozoIie.
(Omilii la Matei, omilia LIX, VII, n col. PSB, vol. 23, p. 694)
435
,. care e cstigul cstoriei? C ea pstreaz trupul curat; dac n-ar
avea aceast parte bun cstoria n-ar Ii de nici un Iolos. Voi ns Iaceti cu
totul dimpotriv; cnd copiii s-au umplut de toate murdriile, atunci i
cstoriti, n zadar si Ir de Iolos.
- Copilul, spun printii, trebuie s astepte pn ce-si Iace o situatie,
pn ce ajunge strlucit n treburile publice.
- Da, de lucrul acesta vorbeste toat lumea! De suIletul lui ns nu
spuneti nici un cuvnt, ci l dispretuiti si-l aruncati. De aceea s-au amestecat
toate; sunt toate pline de neornduial si de tulburare, c socotim suIletul un
lucru de prisos, c nu ne ngrijim de cele de neaprat trebuint, dar avem
mare grij de cele nensemnate. Nu-ti dai, oare, seama c nimic nu-l va
bucura atta pe copil ca pstrarea lui curat de necurtenia desIrnrii? Nimic
nu este egal cu suIletul! C spune Hristos: Ce-ar 1olosi omul de-ar dobandi
lumea toat, dar i-ar pierde su1letul su? (Matei 16, 26). (Omilii la Matei,
omilia LIX, VII, n col. PSB, vol. 23, p. 695)
,Cti aveti bieti tineri si voiti a-i introduce n societate, grbiti-v a-i
bga cu un ceas mai nainte n jugul csniciei. Si Iiindc pe tnr l tulbur
dorinta si poIta de Iemeie, apoi tot timpul mai nainte de cstorie s-l
povtuiesti, s-l nIricosezi, s-l sperii, s-l ndemni, si n Iine s
ntrebuintezi toate mijloacele spre a-l convinge s se nsoare. Cnd a sosit
timpul cstoriei, nimeni s nu o amne. Iat c acum eu griesc cuvinte de
petitoare: logoditi-v Iiii vostri! (Comentariile sau Explicarea Epistolei I
ctre Tesaloniceni, omilia V, n vol. Comentariile sau Explicarea Epistolei
ctre Coloseni, I i II Tesaloniceni, p. 216)
,Iute apoi s le dm (tinerilor n.n.) Iemei, astIel ca trupurile lor s
Iie curate si neatinse cnd vor primi pe mireas. Aceste amoruri sunt cele
mai Iierbinti. Cel ce a Iost ntelept si cumptat si mai nainte de nunt, cu
att mai mult va Ii si dup nunt, pe cnd cel ce s-a deprins cu desIrnarea
mai nainte de nunt, va Iace aceasta si dup nunt. !entru des1ranat toat
painea este dulce, nu ;a inceta pan in s1arit. (ntelepciunea lui Isus Sirah
23, 23). (Talcuiri la Epistola intai ctre Timotei, omilia a IX-a, pp. 97-98)
,Cu totii stim c la tineri poIta trupeasc este mai puternic si
struitoare. Asadar dac sunteti printi, nainte de vremea cstoriei s-i
nIrnati pe copiii vostri cu povete, cu Igduieli, cu Iric, cu orice mijloc
posibil. Si atunco cnd vor creste, s nu amnati cstoria lor. Nu lsati anii
s treac. Chiar si naint ec aIiul vostru s mearg n armat, chiar si nainte
436
de a se mplini proIesional, ngrijiti-v s se nsoare. Cci atunci cnd stie c
nu va ntrzia s se aIle mpreun cu mireasa lui, Ilacra trupului se va
potoli. ns dac vede c voi Iaceti ca nunta s ntrzie, asteptnd s strng
bani, va dezndjdui si va aluneca n desIru.
OI, banii stia! Pe nimeni nu intereseat despre cum va dobndi
copilul cumintenie, ntelepciune, cumptarem buntate, virtute. Toti alearg
cu Iurie dup bogtii si averi. Aurul l d la o parte pe Hristos...
S v ngrijiti, rogu-v, mai nti de suIletele copiilor vostri. Dac Iiul
vostru se apropie neprihnit de mireas, atunci bucuria va Ii mpreunat cu
binecuvntarea si cu Irica de Dumnezeu, atunci cstoria va Ii ntr-adevr
vrednic de cinste, de vreme ce va uni suIlete curate si nepngrite. Atunci
sotii vor avea n viata lor de obste armonie, pac esi ntelegere.
ns dac tnrul nainte de cstoria lui a obisnuit s triasc n
necurtie si desIru, la Iel va Iace si n csnicie. Pentru o perioad scurt de
timp va Ii multumit de sotia lui. Dar grabnic se va ntoarce la lucrurile de
dinainte, la vorbe porcoase, la glume viclene, la Iapte de desIru, pe care nu-
mi este ngduit s le descriu. (Din vol. !roblemele ;ietii, p. 38)
CSTORIA (pregtirea pentru cstorie)
,Gndeste-te ct grij aveau cei vechi! Cnd si nsurau copiii nu
umblau dup bani, dup mult bogtie, dup robi, dup attea hectare de
pmnt; nu cutau Irumusetea din aIar, Irumusetea chipului Ietelor, ci
Irumusetea suIletului si purtri Irumoase. (Omilii la Facere, omilia XLVIII,
II, n col. PSB, vol. 22, p. 157)
,Ati vzut cum cutau cei vechi s ia Iemei copiilor lor? Cutau
noblete suIleteasc nainte de bani. Nicieri nu era vorba de acte dotale, de
nvoieli si de toate acele lucruri de batjocur care se Iac azi. Nicieri ne era
vorba de conditiile acelea care se nscriu n acte de cstorie, anume ce se va
ntmpla dac sotul moare Ir s lase copii, dac se ntmpl cutare si
cutare lucru. Nu, la cei vechi nu era vorba de asa ceva, ci actul dotal cel mai
mare si cel mai sigur era purtarea Ietei. Nu erau cntece si dansuri. (Omilii
la Facere, omilia XLVIII,VI, n col. PSB, vol. 22, p. 164)
,Uit-te ct de mare era IilosoIia acelor oameni! A Iost vorba, oare,
de cete de robi? Nu! A Iost, oare, vorba de acte, de nvoieli, de conditiile
acelea de rs, care se pun la Iacerea nuntilor: dac se ntmpl asta, dac se
ntmpl aceea? Nu! Azi, chiar nainte de cstorie, oamenii, care nu stiu
nici dac va tine csnicia pn seara, rnduiesc n acte cele ce se vor
437
ntmpla cu mult mai trziu; dac n-au s aib copii, dac au s aib copii si
altele la Iel cu acestea. (Omilii la Facere, omilia LVI, III, n col. PSB, vol.
22, p. 224)
CSTORIA (alegerea miresei/ mirelui criterii)
,C nu averea, ci virtutea Iace bogat pe o Iemeie. Ce Iolos de bogtie
dac Iemeia e cheltuitoare, dac nu-i nteleapt, dac mprstie totul mai
repede ca vntul? Ce Iolos de bogtie dac Iemeia e desIrnat si are
nenumrati amanti? Ce Iolos de bogtie dac e betiv? Nu-l va srci iute pe
brbat?. (Omilii la Matei, omilia XXVIII, V, n col. PSB, vol. 23, p. 361)
,AIlati ns cum se cstoreau cei vechi si Iaceti ca ei!
- Dar cum se cstoreau aceia?
- Se interesau ce purtri are Iata, ce apucturi, ce nsusiri suIletesti.
De aceea nu aveau nevoie de contracte, nici de garantia hrtiei si cernelii. n
locul tuturor acestora le era de ajuns purtarea miresei. V rog, dar, si pe voi,
nu umblati dup bani si dup avere, ci dup purtri, dup buntatea inimii.
Caut Iat evlavioas, Iat cuminte! Aceste nsusiri sunt mai bune dect
nenumrate comori. De cauti pe cele ale lui Dumnezeu vei avea si pe cele
din lumea aceasta; dar dac le nesocotesti pe acelea si umbli dup acestea,
nici de acestea n-ai parte.
- Dar cutare, mi se spune, a ajuns bogat de pe urma Iemeii!
- Nu ti este rusine s-mi dai astIel de exemple? Am auzit pe multi
spunnd: Mai bine s ajung sracul sracilor, dect s ajung bogat de pe
urma Iemeii! Da! Ce poate Ii mai neplcut dect o astIel de bogtie? Ce
poate Ii mai amar dect aceast bun stare? Ce poate Ii mai rusinos dect de
a ajunge vestit pe aceast cale si a se spune de toti: Cutare a ajuns bogat de
pe urma Iemeii! Nu mai vorbesc de neplcerile dinuntrul casei, care, vrnd-
nevrnd, vin peste cel care s-a cstorit asa. Nu mai vorbesc de nIumurarea
Iemeii, de slugrnicia brbatului, de certurile dintre sot si sotie, de ocrile
slugilor. Slugile i spun n obraz: Srac, coate goale, om de nimic, nscut din
oameni de nimic! Ce a avut cnd a venit aici? Nimic! Nu-i, oare, a stpnei
noastre toat averea? Dar nu-ti pas de aceste cuvinte! Nu-ti pas c nu esti
om liber. (Omilii la Matei, omilia LXXIII, IV, n col. PSB, vol. 23, pp.
835-836)
438
,,SItuiesc a cerceta de la nceput si a Iace totul ca s ia Iemei potrivite
de sotii, pline de toate calittile cele bune. (Comentariile sau Talcuirea
Epistolei intai ctre Corinteni, omilia XXVI, p.280)
,,Aceasta s o cutm mai nainte de cas, sau robi, sau bani si ogoare,
si mai nainte de Ioloasele cettenesti sau politice si mai mult ca orice s
dorim ca aceea care sade mpreun cu noi la crma corbiei s nu se rscoale
sau s se dezbine de noi. Cci astIel si altele vor urma dup dorint, iar n
cele duhovnicesti vom avea mult usurint, trgnd jugul acesta al csniciei
cu ntreag mpreun-glsuire si izbvind n toate dup dorint, cu care prilej
ne vom putea bucura si de bunttile Igduite nou. (Comentariile sau
Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni, omilia XXVI, p. 280)
,Mai nti caut un brbat pentru Iecioar, ns brbat n
toat puterea cuvnt ului, protector al Iemeii, brbat care s Iie
capul trupului, si cruia t u-i predai nu o slug, ci-i ncredintezi
pe nssi Iiica ta. Nu cuta bani, nu cuta strlucirea neamului,
nu mretia patriei lui, cci toate acestea sunt prisoselnice, ci tu
caut evlavia suIlet ului, blndetea, adevrata ntelepciune,
Irica de Dumnezeu, dac voiesti ca Iata ta s vietuiasc cu
plcere. De vei cuta bogtie, nu numai c nu o vei Iolosi cu
ni mic, ba nc o vei vtma, cci o vei Iace sclava lui, n loc s
Iie liber. Nu se va Iolosi ea att de mult de plcerea aurriilor,
pe ct scrb va avea din rolul ce-l are ca sclav. Deci nu
cuta de acestea, ci caut mai ales egalitatea n cinste, si dac
nu este cu putint aceasta, apoi atunci caut un brbat mai
srac dect Iiica ta, si nicidecum mai bogat, dac nu voiesti s-
ti dai Iata unui despot, ci unui adevrat brbat. Cnd tu voiesti
ca s examinezi cu exactitate valoarea brbatului aceluia, roag
pe Hristos ca s-ti stea de Iat si s-ti arate, si El nu se va
rusina de aceasta, cci nunta este taina venirii Lui. Mai ales
roag-L atunci, ca s dea Ietei tale un astIel de mire. Nu Ii mai
rea tu dect sluga lui Avraam, care Iiind trimis ntr-o cltorie
att de deprtat, a stiut totusi n ce anume parte trebuie a se
reIugia, si de aceea a si reusit n totul. Cnd tu st udiezi si caut i
pe acel brbat, roag-te si zii ctre Dumnezeu: !e care il
;oieti Tu Doamne, iconomisete-l ' ncredinteaz-I n mna
Lui acest lucru, si El Iiind cinstit de tine prin aceast cinste, ti
va rsplti. Dou lucruri trebuie a Iace: a ncredinta n mna
439
Lui alegerea brbatului, si a cere ca acel brbat s Iie asa
precum l voieste El. (Comentariile sau Explicarea Epistolei ctre
Coloseni, omilia XII, pp. 155-156)
,... cercetez n mai de aproape ceea ce pare c aduce Iericirea ntr-o
cas nou, ceea ce adeseori multi brbati, dar, mai bine spus, toti brbatii,
doresc s aib cnd se nsoar. Care-i dorinta lor? S se nsoare cu Iete
bogate. Un om srac, un om de jos, un om din popor doreste s-si ia Iemeie
dintr-o Iamilie de seam si puternic, dintr-o Iamilie bogat. Vom vedea c o
astIel de cstorie att de mult dorit are tot la att de multe necazuri ca si
srcia de care vor s scape. Si iat cum. Oamenii, prin Iirea lor, sunt Ioarte
mndri, si, dintre toti, Iemeile sunt si mai mndre cu ct sunt si mai slabe;
din pricina aceasta sunt si mai stpne de patima mndriei. Dac se ntmpl
ca Iemeia s mai aib si niste motive din aIar s se mndreasc, atunci
nimic nu le mai poate nIrna; sunt ca o Ilacr peste care arunci materiale
care se aprind usor; se nalt, sunt nesupuse, rstoarn ordinea Iireasc a
lucrurilor, ntorc totul cu susul n jos. O Iemeie bogat mritat cu un brbat
srac nu ngduie ca el s Iie capul gospodriei; stpnit de mndrie si de
ngmIare, l d jos din locul ce i se cuvine si-l aseaz n cel cuvenit ei, acela
al supunerii si al ascultrii. Ea ajunge capul si stpnul casei. Poate Ii o robie
mai crunt pentru brbat? Nu mai vorbesc de ocrile, insultele, dispretul cu
care-l ncarc pe sot! Acestea-s mai de nesuIerit dintre toate!
Se poate ns s mi se obiecteze urmtoarele, si am auzit, cnd le
vorbesc asa, pe multi Icnd aceast obiectie: s ajung bogat si s triasc
n belsug, c nu-i nici o greutate s nving si s supun mndria Iemeii lui!
Dac vorbeste asa, apoi mai nti nu-si d seama ce greu e lucrul
acesta. n al doilea rnd, chiar dac se mai ntmpl s o nIrng, o Iace tot
spre paguba lui. E mai greu si mai neplcut pentru brbat s i se supun
Iemeia lui de team, silit si Iortat, dect s o lase s-i porunceasc n toat
voia.
- Pentru ce?
- Pentru c aceast slnicie ce-o Iace Iemeii sale alung din csnicia
lui toat dragostea, toat plcerea. Iat cnd nu-i nici o dragoste, nici
plcere, ci team si silnicie, ce pret mai are csnicia?
Asa stau lucrurile n csniciile n care Iemeia este bogat. Dac se
ntmpl ca ea s nu aib nimic, iar sotul s Iie bogat, atunci este slujnic n
loc de sotie; Iemeia liber ajunge roab; pierde toat libertatea si autoritate
ce i se cuvin, nu are o situatie mai Iericit dect robii cumprati cu bani.
Dac brbatul are gust s triasc n desIru, s se mbete, s aduc n patul
lui crd de Iemei stricate, sotia n-are ce Iace; trebuie sau s suIere totul si s
440
Iie multumit cu ce vede, sau s plece din cas. Grozvia nu se mrgineste la
atta. Dac brbatul este bogat, si ea srac, atunci nu poat s porunceasc
cu toat libertate nici slugilor, nici slujnicelor; trieste ca ntr-o cas strin,
ca si cum s-ar Iolosi de lucrurile ce nu-i apartin; nu trieste sub acelasi
acoperis cu un sot, ci cu un stpn; este obligat s Iac orice si s suIere
orice. Dac, acum, un brbat se nsoar cu o Iat de seama lui, si acum
egalitatea dintre sot si sotie este distrus de legea care oblig pe Iemeie s se
supun brbatului, cu toate c egalitate dintre averea sa si cea a brbatului o
Iace s se cread egal cu el.
- Sunt, oare, toate csniciile pline de attea greutti?
- Nu, nu toate! Dar s nu-mi aduci ca pild Ioarte putinele csnicii,
usor de numrat, netulburate de astIel de greutti. Trebuie s deIinim esenta
csniciei, nu dup cazurile extrem de rare, ci dup cele ntlnite la Iiecare
pas. Sunt multe cazuri cnd Iemeile care stric casele altora nici n-au mai
avut nevoie de Iarmece sau de otrvuri, cci rivalele lor au Iost rpite mai
nainte din viat, datorit marii lor suprri. (Despre Feciorie, 53-55, n
vol. Despre Feciorie, pologia ;ietii monahale, Despre creterea copiilor.,
pp. 99-101)
,A venit vremea ca o Iat s se mrite. Cea dinti grij: pe cine va lua
de brbat? Grij si temere, s nu aib parte de un brbat de neam prost, cu
numele ptat, s nu aib parte de un om cu inim de piatr, de un sarlatan, de
un ngmIat, de un IanIaron; se teme ca s nu Iie cumva gelos, chitibusar,
prost, viclean, aspru, ticlos. E drept c nu toate Ietele trebuie s dea peste
astIel de brbati; dar neaprat toate se preocup si se ngrijesc de toate
acestea.
Nici nu s-a ivit n viata unei Iete cel sortit s-i Iie sot, si ea toat ziua
se gndeste si ndjduieste s vin odat; tremur toat si se teme; o
Irmnt si o chinuie toate aceste gnduri
Ar putea s mi se spun:
- O tnr poate ns s se bucure ns s se bucure n asteptarea unui
sot bun si de treab!
- Da, e drept! Dar de obicei pe noi nu ne mngie att de mult
ndejdea unei Iericiri viitoare, ct ne ntristeaz asteptarea necazurilor
viitoare. O bun stare viitoare numai atunci d nastere la plcere, cnd esti
pe deplin ncredintat c ndejdea si se va ndeplini; neplcerile ns si
necazurile ti zguduie si-ti tulbur ndat suIletul, chiar dac bnuiesti c te
vor lovi. Starea suIleteasc a unei Iete nainte de mritis se aseamn Ioarte
bine cu starea suIleteasc a robilor dusi n piat spre vnzare. Dup cum
acestia nu pot avea liniste suIleteasc, din pricin c nu stiu ce Iel de oameni
441
vor Ii viitorii lor stpni, tot astIel si o Iat de mritat, n tot timpul dinainte
de mritis, este ca o corabie prins de Iurtun, deoarece printii ei n Iiecare
zi pe unii tineri i vor de gineri, iar pe altii i resping. Astzi, un tnr a
ntrecut n calitti pe nvingtorul de ieri; mine, l biruie si pe acesta altul.
Se poate ntmpla ca, chiar n pragul nuntii, cel voit ca ginere s plece cu
minile goale, si printii s-si dea Iata dup unul de care nici nu era vorba.
Cumplite griji coplesesc nu numai pe Iemei, ci si pe brbati. cu att
mai mult cu ct viata brbatilor poate Ii cercetat cu usurint, pe cnd viata
unei tinere Iete cum poate Ii iscodit n ce priveste purtarea si educatia ei, o
dat ce ea a stat tot timpul nchis n cas?
Asa stau lucrurile n timpul logodnei; cnd vine ns ziua nuntii,
nelinistea miresei creste si mai mult, iar teama este mai mare dect plcerea
mritisului; se teme ca nu cumva s Iie pe placul mirelui chiar n seara
nuntii, s nu Iie mai prejos de asteptrile lui. Mai merge s Iie dispretuit
mai trziu, dup ce la nceput a Iost ludat; dar dac este nesuIerit din
prima zi a cstoriei, mai poate Ii, oare, pretuit mai trziu? Sunt multe
cazuri cnd Iemeile care stric casele altora nici n-au mai avut nevoie de
Iarmece sau de otrvuri, cci rivalele lor au Iost rpite mai nainte din viat,
datorit marii lor suprri. (Despre Feciorie, 57, n vol. Despre Feciorie,
pologia ;ietii monahale, Despre creterea copiilor., pp. 103-104)
,Cumplit lucru este s te cstoresti cu o Iemeie mai srac dect tine,
dar tot att s te cstoresti si cu una mai bogat. Cea dinti te Iace s duci o
viat mizer si plin de lipsuri; cealalt rpeste brbatul si libertatea, si
dreptul de a Ii stpn n casa lui. (Ctre acelai Teodor, 5, n vol. Despre
Feciorie, pologia ;ietii monahale, Despre creterea copiilor., pp. 385-
386)
,S nu simt i respingere Iat de Iemeie pentru c s-a
nimerit s nu Iie Irumoas. Ascult ce zice Script ura: l bi na e
mic pri nt re :burtoare, dar rodul muncii ei intrece orice
dulceat (ntelepciunea lui Sirah 11, 3). Fptur a lui Dumnezeu
este si Iemeia. Prin respingerea ta n-o j ignest i pe ea, ci pe
Ziditorul ei. Ce are ea a ei? Nu i le-a dat pe toate Domnul? Dar
nici pe Iemeia Irumoas s n-o lauzi, s n- o a d mi r i. Ad mi r at i a
pe nt r u una s i ne s oc ot i re a celeilalt e arat c omul acela e
desIrnat. S caut i Irumusetea suIletului si s-L imiti pe Mirele
Bisericii. Frumusetea trupeasc, dincolo de Iaptul c este plin de
mndrie, provoac gelozie, si deseori chiar bnuieli
ne nt e me iat e. Nu druiest e ns, si plcere? Pent ru putin, da;
442
pentru o lun sau dou, sau cel mult pentru un an; mai trziu,
ns, nu. Pentru c, datorit obisnuintei, nu t e mai preocup
Irumuset ea, care ns nt ret ine mndria Iemeii. Asa ceva nu se
ntmpl n cazul unei Ie me i care nu are Ir umuset e ext er i oar,
ns are Irumusete luntric. Acolo este normal ca plcerea si
iubirea sotului s rmn de la nceput si pn la sIrsit
nemicsorate, nt ruct provin din Irumusetea suIlet ului, nu a
trapului. (Din vol. !roblemele ;ietii, p. 107)
,Frumusete trupeasc s nu cerem. Nu-i vezi pe attia si
attia care si-au luat Iemei Irumoase, cum si-au dist rus viet ile
n chip jalnic? Si nu-i vezi pe altii, care Ir s aib Iemei
Irumoase au trit Ioarte Iericit i?
ns nici Ie meie bogat s nu cut m. Ni meni s nu
astepte s devin bogat prin cstorie. Vrednic de scrb si de
nesocot ire este o asemenea mbogtire, n pl us , c u m s pune
Apos t ol ul , Cei ce ; or s se imbogteasc, aceia cad in ispit
i in cursa i in multe po1 t e nebunet i i ;t mt oare, care-i
cu1 und pe oameni in rui n si-n pier:are (I Ti motei 6, 9).
De la Iemeie, deci, s nu ceri bani, ci virtuti. E cu putint s
Iii nepstor Iat de cele importante si s te ngrijesti de cele
lipsite de important? (Din vol. !roblemele ;ietii, p. 108)
,S spun si alt ceva? Ni meni s nu Iac greseala s-si ia
sotie mai bogat ca el. Mai srac s ia. Cci cea care este mai
bogat, intrnd n cas, se va purta n chip neplcut. Cu aerul
bogt iei sale, va vorbi urt, va cere multe, va risipi Ir rost. Iar
dac brbatul ei va ndrzni s-i spun cteva vorbe, i va
rspunde cu nerusinare: Nu cheltuiesc dintr-ale tale, ci dintr-ale
mele'
Ce spui, doamn? Ale tale? Care ale tale? Exist vreun
cuvnt mai necuviincios dect acesta? Acum, c te-ai mritat ,
nu mai ai un t rup al tu, dar ai banii ti? Pri n cst orie t u si
sot ul t u at i devenit un t rup, un singur om, si spui nc ale
mele? Cuvnt ul acesta blest e mat si mizerabil a Iost adus de
diavol n lume. Toate cele care sunt necesare n viat, Dumnezeu
ni le-a dat la toti. Nu poti spune lumina mea, soarele meu, apa
mea. Toate sunt obstesti, s nu Iie asa si cu banii? OI, i ubirea
ast a de argi nt i ! S piar de o mie de ori banii; sau poate c nu
banii, ci mentalitatea acelora care
nu stiu s mnuiasc cum
443
trebuie banii si-i pretuiesc mai presus dect toate lucrurile. (Di n
vol. !roblemele ;ietii, p. 117)
,Nu trebuie s cutm bogat, ci s lum tovars a vietii spre Iacerea
de copii. (Din Cu;antul 49 la Faptele postolilor, n vol. !utul i
Imprtirea de grau, p. 431)
,SuIlet bun s cutm, ca s dobndim si dragoste. Aceasta este
bogtia cea mult, aceasta este vistieria cea mare, acestea sunt bunttile
cele nenumrate. (Din Cu;antul 49 la Faptele postolilor, n vol. !utul i
Imprtirea de grau, p. 431)
,,Cei care voiesc s se cstoreasc s aib mult grij pentru acest
lucru. Cci dac cei ce vor s cumpere case si slujitori cerceteaz cu de-
amnuntul si se trguiesc cu cei care vnd si vor s vad cu atentie cele spre
vnzare si ndemnarea celor pe care i vor cumpra si starea trupului lor si
nclinarea suIletului, cu att mai mult cei care vor s-si ia sotie, nu trebuie
oare s arat o mult mai mare grij? Dac o cas este proast se poate da
iarsi napoi, iar un slujitor ce se arat dup cumprare netrebnic, se poate da
napoi celui ce l-a vndut. Dar sotia, o dat luat, nu se mai poate da napoi
celor care au dat-o , ci esti silit s o ai pn la sIrsit. Chiar dac e rea,
alungnd-o, cazi n adulter dup legile lui Dumnezeu. Asadar, cnd vrei s-ti
iei sotie, nu lua aminte doar la legile din aIar, ci naintea acelora, uit-te la
cele ale noastre. Cci dup acestea si nu dup acelea te va judeca Dumnezeu
n Ziua aceea a Judectii. Acelea, dac le treci cu vederea, ti aduc adesea
pagub n bunuri; acestea, dac le neglijezi, aduc suIletului osnd
nembunat si Iocul cel nestins. (Laud lui Maxim i despre ce 1el de sotie
trebuie s ne lum, n vol. Catehe:e maritale, p. 40)
,,V rog si v sItuiesc pe cei ce urmati s v nsurati, s iesiti n
ntmpinarea lui Pavel si s cititi legiuirile despre nunt asezate de el, si s
v instruiti mai nti ce porunceste s Iacem, s cercetati acea Iemeie dac
este rea si viclean ori robit de betie, batjocoritoare, Ir pic de minte, ori
are alt sczmnt de acest Iel, si abia dup aceea s vorbiti despre nunt.
Dac vezi c Pavel ti d deplin putere s cercetezi, gsind una din aceste
patimi la aceea, desparte-te de ea si ai cutezanta de a-ti lua alta, ca s Iii
departe de orice primejduire. Dar s-ti lepezi Iemeia dup nunt nu ngduie,
ci porunceste ca pe cea care are toate celelalte neputinte n aIar de desIru,
s-o iubesti si s-o tii la tine, si astIel te asigur c trebuie s porti toat
rutatea Iemeii. Iar dac acest lucru este greu si mpovrtor, I orice si
444
preocup-te ca s-ti iei o sotie bun, ngduitoare, vrednic de ncredere,
stiind c altIel Iaci una din dou: ori ti iei sotie rea si i porti povara ori si
aceasta nu-i de dorit o alungi, si atunci cazi n adulter. (Laud lui Maxim
i despre ce 1el de sotie trebuie s ne lum, n vol. Catehe:e maritale, p. 42)
,,S cercetm bine acestea nainte de nunt si s cunoastem aceste
legiuiri si s ne srguim mult ca s ne lum o sotie care dintru nceput se
armonizeaz si se potriveste cu Ielul nostru de a Ii
125
. Lundu-ne o asemenea
Iemeie nu vom avea doar aceast bucurie, c niciodat nu o vom prsi, ci si
c o vom iubi cu toat tria. (Laud lui Maxim i despre ce 1el de sotie
trebuie s ne lum, n vol. Catehe:e maritale, pp. 42-43)
,,Nu cuta bogtia averii pentru ca s-ti iei o mireas. Cci nunta nu
trebuie socotit trguial, ci comuniune de vietuire.
Cci pe multi i-am auzit grind: cutare s-a 1cut mai instrit dup
nunt, srac 1iind mai inainte, i 1iindc i-a luat 1emeie bogat s-a ina;utit
i se des1tea: acum. Ce zici, omule?! PoItesti cstig de pe urma Iemeii si
nu te rusinezi, nici nu rosesti, nici nu intri n pmnt pentru c te Irmnti
pentru asemenea chipuri de cstig? Unde sunt aceste cuvinte vrednice de un
brbat: Un singur lucru este al 1emeii: s pstre:e cele adunate, s p:easc
ceea ce intr in cas, s se ingrifeasc de gospodrie? Cci si pentru aceasta
ne-a dat-o Dumnezeu, ca ntru acestea s ne ajute, si n toate celelalte.
(Laud lui Maxim i despre ce 1el de sotie trebuie s ne lum, n vol.
Catehe:e maritale, p. 50)
,,Multi bogati lundu-si Iemei nstrite si sporindu-si avutia, au
pierdut bucuria si ntelegerea, iscnd zilnic certuri la mas si ntrtri. Multi
sraci lund din cele mai srmane, se bucur de pace si cu mult veselie
privesc soarele cel vzut. Dar bogatii, nconjurati din toate prtile de
desItare, adesea si-au rugat moartea din pricina Iemeilor si, astIel plecnd
din viata aceasta, nu au avut nici un Iolos de pe urma bunurilor, de vreme ce
nu au suIletul bun. (Laud lui Maxim i despre ce 1el de sotie trebuie s ne
lum, n vol. Catehe:e maritale, p. 54)
125
Tlcuirea Pr. Marcel Hanches: c upq cpu0ov tivu kui ouuivououv to
qcpcpoi tpoaoi uvuku Imaginea este a doi oameni care merg impreun, in aceeai
cadent bine ritmat, Ir dezacord n Ielul de a psi. (n.s. 97, pp. 42-43)
445
,,S nu ne uitm la bunuri, ci la blndetea Ielului de trai si la curtie si
la ntreaga ntelepciune. Cci Iemeia cu mintea ntreag si ngduitoare si cu
bun msur n toate, chiar dac este srac, poate s Iac srcia mai dorit
dect bogtia. Fiindc cea stricat si destrblat si certreat, si dac s-ar
aIla mii de comori ntr-nsa, le risipeste mai repede ca vntul si aduce asupra
brbatului dimpreun cu srcia mii de alte rele. S nu cutm bogtia, ci
sotia potrivit cu starea noastr. (Laud lui Maxim i despre ce 1el de sotie
trebuie s ne lum, n vol. Catehe:e maritale, pp. 54-55)
,,Cci Irumusetea trupului, cnd nu se njug cu virtutea suIletului, n
douzeci sau treizeci de zile poate s-l piard pe brbat si nu merge mai
departe cu el, ci, artndu-si rutatea, distruge toat dragostea. Iar cele care
strlucesc cu Irumusetea suIletului, cu ct nainteaz timpul si si vdesc prin
cercare nobletea lor, cu att produc sotilor lor dorire mai cald si si aprind
dinluntru dragostea cea pentru ei. Si dac se ntmpl aceasta si se
statorniceste ntre ei dragostea cea cald si adevrat este alungat orice chip
al desIrului si nici un gnd de nenIrnare nu mai vine asupra celui ce-si
iubeste sotia, ci rmne nencetat n iubirea Iat de ea. Si prin ntreaga
ntelepciune de care Iemeia d dovad l atrage si pe Dumnezeu spre a Ii
binevoitor si conductor al ntregii case. Asa si-au luat adevratii brbati de
odinioar neveste: cutnd la nobletea suIletului sotiilor si nu la bogtia
bunurilor. (Laud lui Maxim i despre ce 1el de sotie trebuie s ne lum, n
vol. Catehe:e maritale, pp. 55-56)
,,Si ;raam era btran i inaintat in :ile zice Scriptura i i-a :is
slugii celei mai btrane din casa sa, celei ce chi;ernisea toate ale lui:
!une mana ta sub coapsa mea i te fur pe Domnul Dumne:eul cerului i
al pmantului s nu iei 1emeie pentru 1iul meu Isaac dintre 1iicele
cananeenilor cu care eu locuiesc. Ci mergi in pmantul unde am 1ost nscut,
la neamul meu, i de acolo ia sotie pentru 1iul meu~~. (Facere 24, 2-4). Ai
vzut virtutea dreptului, ct grijire a Icut mai dinainte pentru nunt? Cci
nu a chemat Iemei usuratice, cum Iac cei de azi, nici care au Iost mritate
nainte, nici din cele mai n vrst ca s mearg s aleag sotie pentru Iiul
su, ci pe casnicul su; si acestuia i-a ncredintat treaba. Aceast Iapt este
cea mai mare dovad a evlaviei patriarhului: c a nsrcinat o astIel de slug,
Iiindc l-a socotit vrednic pentru a Iace un asemenea lucru. Apoi i spune s
caute o sotie, nu avut, nici Irumoas, ci cu noblete n Ielul de trai, si pentru
aceasta l trimite atta amar de cale departe de cas. Ai vzut si bunvointa
slujitorului? Cci nu a zis: !entru ce 1aci aceasta, cand sunt atatea neamuri
in;ecinate cu noi i atatea 1iice de oameni bogati, insemnati i cu mult
446
sla;? Tu ins m trimiti departe, la oameni necunoscuti. Cu cine ;oi ;orbi?
Cine m ;a asculta? Dac m ;or inela? Dac m ;or amgi, cci nimic
nu este mai uor decat aceasta in situatia in care m ;oi a1la, aceea de
strin? Nimic de acest Iel nu a zis, ci, trecndu-le pe toate cu vederea, ceea
ce este cel mai important a retinut: s nu zic nimic mpotriva aceluia, ci s
se arate asculttor si s doreasc numai acest lucru care, de altIel, trebuie
cutat mai nainte de orice , s vdeasc pricepere si purtare de grij cnd
va merge acolo. (Laud lui Maxim i despre ce 1el de sotie trebuie s ne
lum, n vol. Catehe:e maritale, pp. 56-57)
,,Acum dar, si tu, Iiindc urmeaz s-ti iei nevast, nu Iugi la ajutor
omenesc, nici ctre Iemei ce se mbogtesc din averi strine si care caut
numai una: cum s dobndeasc vreun cstig. Ci alearg la Dumnezeu. Nu te
rusina ca El s-ti Iie alegtor al miresei. El nsusi a Igduit si a zis: Cutati
mai intai Imprtia Cerurilor i toate celelalte ;i se ;or aduga ;ou (Mt.,
6, 33). Si nu zi: Cum pot s ;d pe Dumne:eu i cum poate El s-mi
rspund cu ;ocea i s griasc cu mine la artare, incat eu, mergand la
El, s-L rog aceasta? Acestea sunt vorbe ale unui suIlet necredincios. Cci
si Ir s-ti strige n gura mare, pe toate cte vrea le poate rndui
Dumnezeu. (Laud lui Maxim i despre ce 1el de sotie trebuie s ne lum,
n vol. Catehe:e maritale, pp. 59-60)
,,Si tu acum esti mire si ti cauti mireas. Acestea caut-le mai nti de
celelalte: dac este iubitoare de Dumnezeu, dac se bucur de mult
bunvoint de Sus. Cci dac sunt acelea, urmeaz si celelalte. Dar dac nu
sunt acestea, chiar dac si tin cu multe asigurri
126
cele lumesti, nu este nici
un cstig. (Laud lui Maxim i despre ce 1el de sotie trebuie s ne lum, n
vol. Catehe:e maritale, p. 66)
,,Cci dimpreun cu virtutea care era n suIlet, si trupurile Iecioarelor
din vechime se mprtseau de mult vigoare. Cci nu asa le-au crescut
maicile lor, ca pe cele de acum, cu bi dese, cu aliIii binemirositoare, cu
ncondeieri ale ochilor si Iarduri, n haine moi ori stricndu-le n alte mii de
126
Tlcuirea Pr. Marcel Hanches: Azi aceste lucruri sunt aceleasi ca si pe acea vreme,
doar Iorma s-a schimbat: bani n banc, asigurri la tot Ielul de asociatii de asigurri,
investitii pentru, chipurile, :ile negre. Oare nu spune psalmistul: Imbtranit-am, dar n-am
;:ut pe cel drept prsit, nici pe urmaii lui cerind paine (Ps., 36, 25)? Iar Mntuitorul
porunceste s nu ne ngrijim de ziua de mine. Probleme nu sunt aceste mijloace n sine,
ci Iaptul c ne ncredem n ele mai mult dect n Dumnezeu. (n.s. 142, p. 66)
447
chipuri, Icndu-le mai molatice dect se cuvine, ci atunci le cresteau n
toat severitatea. Pentru aceea si prospetimea trupului lor era Ioarte
nIloritoare si nobil, Iiindc era natural, nu artiIicial ori ngrijit prin
metode cosmetice. De aceea se si bucurau de o sntate curat si Irumusetea
lor era nemestesugit si nici o slbiciune nu le mpovra trupul, ci orice
moleseal era lepdat de la ele. Cci ostenelile si chinuirile si a lucra toate
cu mna ta pierd toat moleseala si asigur ntru totul vlaga cea bun si
sntatea trupului. De aceea erau si mai dorite de brbati si mult mai iubite.
Dar nu numai trupul, ci si suIletul devine prin lucrarea acestora mai bun si
avnd mai mult ntreag ntelepciune. (Laud lui Maxim i despre ce 1el de
sotie trebuie s ne lum, n vol. Catehe:e maritale, pp. 67-68)
,,Voi, tatilor, urmati purtarea de grij ce a artat-o patriarhul spre a lua
o Iemeie Ir iIose pentru Iiul su, necutnd el averile ei, nici strlucirea
neamului, nici Irumusetea trupului si nimic altceva de acest Iel, ci numai
nobletea suIletului. Iar voi, mamelor, asa s v cresteti Iiicele! Voi, viitorilor
miri, luati-v sotii cu mult cumintenie, Ir dansuri si rsete si cuvinte
rusinoase si trmbite si Iluiere si maniIestri diavolesti si toate celelalte de
acest Iel, ci rugndu-L pururea pe Dumnezeu s Iie mijlocitor al tuturor celor
ce trebuie Icute n acest caz. Cci dac astIel vom rndui cele ale noastre,
nu vor Ii niciodat divorturi, nici pricini de adulter, nici motive de gelozie,
nici lupte, nici certuri si ne vom bucura de mult pace si mult ntelegere
|oovoiu|. Dac este acest lucru, si celelalte virtuti vor urma ntru totul.
(Laud lui Maxim i despre ce 1el de sotie trebuie s ne lum, n vol.
Catehe:e maritale, pp. 69-70)
,,Nu ntoarce spatele Iemeii dac nu este Irumoas la nItisare ori la
trup.
Ascult Scriptura, care zice: Mic intre :burtoare este albina, dar
imprteasa dulcetilor este roada ei (Is. Sir., 11, 3). Fptur a lui Dumnezeu
este Iemeia si nu pe ea o batjocoresti, ci pe Cel ce a Icut-o. Ce ti-a Icut
Iemeia?
N-o luda pentru Irumusetea ei! Cci att lauda, ct si ura si dragostea
care se ivesc din pricina Irumusetii din aIar tin de suIletele nenIrnate.
Caut Irumusetea suIletului! Urmeaz Mirelui Bisericii! Frumusetea din
aIar este plin de Ial si de mult nebunie si te arunc n gelozie si adeseori
te Iace s bnuiesti lucruri necuviincioase. Dar tu zici c dragostea aceasta ti
d plcere? O lun sau dou sau cel mult un an, si mai departe nu! Iar apoi
minunea se vestejeste dup obisnuinta ndelungat cu ea. Iar cele care au Iost
acoperite de Irumusete rmn: mndria, lipsa de minte, dispretul. Dar n
448
cazul celei suIletesti nu e asa. Ci dragostea |cpe| ntemeiat pe Irumusetea
suIleteasc, o dat nceput, rmne cu trie, Iiindc e vorba de Irumusetea
suIletului si nu a trupului.
Ce este mai Irumos dect cerul, spune-mi? Ce este mai Irumos dect
stelele? Nici un trup nu este att de luminat ca cerul, nici un ochi att de
strlucitor ca stelele. Si cnd au Iost Icute acestea ti ngerii le admirau.
Acum le admirm si noi, dar nu la Iel ca la nceput, cci ne-am obisnuit cu
ele. Asa este Iirea obisnuintei si pentru aceea nu ne mai uimim la Iel acum
ca atunci. Cu att mai mult va Ii asa n cazul Iemeii. Cci dac i se ntmpl
vreo boal ndat piere toat podoaba trupului ei. S cutm la 1emeie
mintea i inima bine;oitoare |ccvoio|, cugetarea msurat, blandetea.
Acestea sunt semnele Irumusetii luntrice. S nu cutm Irumusetea
trupului, nici s nu o nvinovtim pentru acele lucruri peste care nu are
putere. De Iapt, s nu o nvinovtim deloc c asta e o Iapt a celor plini de
ndrzneal , nici s nu o ntrtm, nici s nu ne pornim mpotriv-i. Sau
nu vedeti cti locuiesc mpreun cu Iemei Irumoase si si distrug n chip
jalnic viata, iar altii, vietuind cu unele nu prea artoase, ajung cu bucurie la
cea mai naintat btrnete? S curtm pata cea dinluntru, s tmduim
:barciturile cele luntrice, s pierdem necurtiile ce se pun pe su1let. S-o
gtim pe 1emeie s 1ie 1rumoas pentru Dumne:eu, nu pentru noi. S nu
cutm la ea averi, nici bunul neam, ci nobletea suIletului. Nimeni s nu aib
pretentia s se mbogteasc de pe urma Iemeii. C rusinoas si vrednic de
ocar este aceast bogtie. Mai bine zis, n nici un chip s nu caute cineva s
se mbogteasc n viata de aici. C cei ce ;or s se imbogteasc zice
cad in ispit i in po1te 1r de minte i ;tmtoare, i in curse, i in pieire
i nimicire (I Tim., 6, 9). La Iemeie, dar, nu cuta multimea averii, si atunci
pe toate celelalte le vei aIla cu usurint. Cine, spune-mi, orice lucru ar Iace,
las cele mai de seam si se ngrijeste de cele mai nensemnate? (Omilia
despre cstorie. Din comentariul la E1eseni, n vol. Catehe:e maritale, pp.
91-93)
,,Nimeni dintre voi s nu rvneasc s se nsoare cu vreuna mai bogat
dect el, ci mai bine cu una mai srac. C nu va veni atta bucurie din averi,
ct necaz din reprosuri, din Iaptul c ea a adus mai mult n casa ta, din ocri,
din luxul si din cuvintele grele ce le vei auzi. C ti va spune cu iIose: N-am
cheltuit nimic din ale tale, c inc am ale mele, pe care mi le-au druit
printii. Ce zici tu, Iemeie? C ai ale tale? Ce-ar putea Ii mai mizerabil dect
vorba asta? Nu mai ai trup care s Iie al tu si zici c mai ai avutii care s Iie
ale tale? Nu mai sunteti dou trupuri dup cstorie, ci ati de;enit unul
singur' Iar averile sunt dou si nu una? O, viclean iubire de avutie! Un
449
singur om, o singur vietate ati devenit, si nc mai spui ale mele? Cuvntul
acesta murdar de la diavol a venit. Toate cele care sunt mai de trebuint
dect acestea ni le-a Icut Dumnezeu comune, iar acestea nu sunt comune?
Nu poti spune: a mea e lumina, al meu soarele, a mea este apa. Oare toate
cele mai de seam sunt de obste, iar averile nu sunt comune? S piar averile
de mii de ori, ba mai bine zis nu averile, ci voile cele libere |apouipcoi|
care nu stiu s se Ioloseasc cum se cuvine de averi, ci le cinstesc mai mult
dect pe toate celelalte. (Omilia despre cstorie. Din comentariul la
E1eseni, n vol. Catehe:e maritale, pp. 116-117)
,,Asadar, stiind cu totii acestea, un singur lucru s cutm: virtutea
suIletului si nobletea chipului de vietuire, ca s ne bucurm de pace, s ne
desItm necontenit ntru ntelegere si dragoste. Cci cel care si ia Iemeie
bogat, a luat-o mai degrab ca stpn dect ca sotie. Cci dac, chiar Ir
avutie, Iemeile sunt pline de gnduri si usor de abtut spre poItirea slavei,
dac mai primesc si aceast adugire, cum nu vor Ii povar pentru sotii lor?
Cel care si ia o Iemeie de aceeasi stare cu el sau mai srac, ia un ajutor si
un mpreun-lupttor si si aduce toate bunttile n cas. Cci cea
strmtorat de srcie struie cu mult ngrijire asupra brbatului si pe toate i
le Iace pe plac si i se supune si pierde orice pricin de ceart si de
mpotrivire si de nebunie si de ntrtare. Si devine legtura lor a pcii, si a
ntelegerii, si a dragostei, si a bunei conglsuiri. S nu cutm aceasta, adic
s avem bunuri, ci s ne bucurm de pace si de dragoste. (Laud lui Maxim
i despre ce 1el de sotie trebuie s ne lum, n vol. Catehe:e maritale, pp.
53-54)
,Cel ce va vrea s ia Iemeie dup lege, trebuie nti s citeasc
pravilele, pe care le-a scris Pavel Apostolul, pentru ca s aIle ce i se cade s
Iac. Cci cnd se va ntmpla ca Iemeia ce o va lua s Iie rea, ocrtoare si
betiv si plin de Ir de minte si alte rutti s aib si numai o rutate de
aceasta de va avea, mai vrtos preacurv s Iie, trebuieste s o desparti si s
iei alta, c vei avea mult cheltuial si nevoi; drept aceea, n tot chipul I s
iei Iemeie bun, smerit si nteleapt si asculttoare. (Din vol.
Mrgritarele S1antului Ioan Gur de ur, p. 7)
,Iar de va lua cineva Iemeie srac, este putin rutate, iar de va lua
bogat, este mare si ndoit rutatea, c una Iace stricciune vietii, iar alta
aduce pe brbat la supunere si nevoint. (Din vol. Mrgritarele S1antului
Ioan Gur de ur, p. 7)
450
,n vremea cea veche nu cutau avutie, bani, robi, vii si grdini! Nu
cutau podoaba cea din aIar si Irumusetea, ci Irumusetea suIletului si
binecuvntarea neamului. (Din vol. Mrgritarele S1antului Ioan Gur de
ur, p. 8)
,Omul tnr, dac este ntelept, nu va avea niciodat n vedere
un depozit de belsug. El nu va Iace din cstoria sa un comert al
aurului. El s ia seam. Dac lui i pare dulce si comod de a tri pe
belsugul adus de sotia sa, va plti aceast bunstare cu cele mai dure
jertIe (.) Destul de nselat este omul care-si Iixeaz alegerea sa n
mod unic pe slabele nItisri ale Irumusetii. Aceast Irumusete va
nIlori, mai repede nc dect de obicei si va pierde Iarmecele. Si ce
va mai rmne dac sub aceast Irumusete de o zi, se ascund deIectele
care vor mpodobi toat viata? (Din vol. Bogtiile oratorice, pp. 245-
246)
,Ceea ce trebuie s iubeasc acesta sunt calittile inteligentei si
ale inimii, acestea sunt virtutile, este purtarea nteleapt si prudent,
este devotamentul, este credinta si sIintenia.
Ceea ce nu trebuie s tin nicidecum n seam, este mai nti
Irumusetea. Frumusetea este lucru slab, lucru trector, lucru striccios.
Si de altIel chiar atunci cnd prin imposibil, aceast Irumusete va dura
triumInd de-a lungul anilor si a bolilor, obisnuinta i va rpi
ncntarea ei. Cu ct mai minunate Irumuseti vom contempla noi dect
cele ale naturii? Ori obisnuinta ni le-a Icut nesimtite. Pe de alt parte,
urtenia nu-i poate rpi Iemeii ncntrile solide si durabile pe care i le
comunic virtutea.
S nu mai cutm bogtia n sotie. Iubirea din aurul ei este o
iubire nvechit, care ne amenint cu nselri dureroase si ne va
produce dureri usturtoare. (Din vol. Bogtiile oratorice, p. 250)
CSTORIA (zestrea Ietelor)
,Vine peste mireas alt necaz, cnd e vorba de zestrea ei; socrul nu d
cu drag inim zestrea Igduit, iar ginerele se grbeste s o ia ntreag;
pentru ca s si-o primeasc toat, este silit s se coboare la rugminti
nedemne; mireasa, umilit de tatl ei mai mult dect n Iata unui cmtar
nendurtor. (Despre Feciorie, 57, n vol. Despre Feciorie, pologia ;ietii
monahale, Despre creterea copiilor., p. 104)
451
CSTORIA (ncheierea cstoriei - condit ii)
,Nunta este o mare tain. Unirea dintre brbat si Iemeie este
nchipuirea unirii dintre Hristos si Biseric. De aceea, s nu te gndesti
la cstorie n mod superIicial si nici s nu astepti zestre de la cellalt.
Cstoria nu este o aIacere, ci o comuniune de viat. (Din vol. !roblemele
;ietii, p. 364)
CSTORIA (ntre rudenii este nepermis)
,,Dar Dumnezeu a izvodit si un alt Iel de legtur ntre oameni, cci
mpiedicnd cstoriile ntre rudenii, prin aceasta ne-a mpins, asa zicnd
ctre cei strini de noi, si pe aceia iarsi i-a miscat spre noi. Fiindc numai
prin nrudirea noastr cea Iireasc nu era cu putint a-i uni pe aceia cu noi,
iat c prin cstorie iarsi i-a unit, adunnd printr-o singur mireas o
multime de case la un loc si amestecnd multe neamuri cu alte neamuri.
Omul la nici o rudenie de ale trupului su s nu se apropie, ca s-i
descopere ruinea, eu Domnul (Levitic 18, 6-19), zice Dumnezeu lui Moisi.
S nu descoperi ruinea surorii tale, :ice, nici a surorii tatlui tu, nici a
altei 1ete care este in inrudire cu tine, i care impiedic cstoria - nsirnd
acolo pe nume toate Ielurile unor astIel de rudenii Iti este de afuns, zice,
pentru dragostea acelora, de a imprti cu danii aceleai dureri i
neca:uri, iar pentru cstorie este bine a te apropia de altele. !entru ce
stramte:i lrgimea dragostei? !entru ce cheltuieti in :adar dragostea ctre
dansa, dac poti a;ea prilef i de dragostea alteia, luandu-ti 1emeie de a1ar
de rudeniile tale, iar printr-insa un ir de rudenii, i tat, i mam, i 1rati, i
rudeniile ca i prietenii acestora? (Comentariile sau Talcuirea Epistolei
intai ctre Corinteni, omilia XXXIV, p. 364)
,Si pent ru ca iubirea s nu se mi cs oreze, ci s se nt i nd
la t oat o me ni rea, n-a ngduit ca oamenii s se cstoreasc cu
surori si Iiice, i mpunndu-ne desprt irea de rudele noastre. De
aceea se spune: cela Care i-a 1cut de la inceput, brbat i
1emeie i -a 1 cut (Mat ei 19, 4). (Din vol. !roblemele ;ietii, p.
103)
,,Si vrnd s uneasc pe oameni si mai mult, nu a Icut s ne nsurm
cu surorile sau Iiicele noastre, ca nu cumva s ne ntoarcem dragostea doar
452
ctre unii si astIel s ne desprtim, n alt chip, de noi nsine
127
. (Omilia
despre cstorie. Din comentariul la E1eseni, n vol. Catehe:e maritale, p.
87)
CSTORIA (pstrarea castittii pn la cstorie)
,Dac mireasa este curat (Iecioar), atunci si poIta va Ii mai mare, si
teama de Dumnezeu va Ii mai mare, atunci nunta este cinstit cu adevrat,
cci primeste trupuri curate, atunci si copiii ce se vor naste vor Ii plini de
binecuvntarea lui Dumnezeu, atunci si mirele si mireasa vor urma unul pe
altul si unul altuia se vor supune. (Comentariile sau Explicarea Epistolei I
ctre Tesaloniceni, omilia V, n vol. Comentariile sau Explicarea Epistolei
ctre Coloseni, I i II Tesaloniceni, p. 216)
,Crezi c e de putin Iolos cstoriei ca s se nsoare neprihnit cu o
Iecioar? Este de mare Iolos nu numai pentru castitatea tnrului, dar si
pentru castitatea sotiei. Nu va Ii oare atunci mai ales dragostea lor mai
curat? Dar ceea ce este mai mult este Iaptul c Dumnezeu va Ii cu mai
mult ndurare Iata de aceast cstorie si o va umple de nenumrate
binecuvntri, cnd sotii vor tri asa cum El a poruncit. Dumnezeu va Iace
ca brbatul s aib necontenit n inima sa dragoste de sotia lui si s Iie att
de stpnit de aceast dragoste, nct s nu se mai uite la alt Iemeie.
(Despre creterea copiilor, 81, n vol. Despre Feciorie, pologia ;ietii
monahale, Despre creterea copiilor., p. 425)
,,. socoti c e putin lucru ca n cstorie s se uneasc un Iecior cu o
Iecioar? Nu e un lucru mic si pentru cumintenia Iemeii, nu numai pentru
cea a tnrului. Oare atunci aIectiunea nu va Ii mai curat? Iar ceea ce e
mai mare dect toate oare Dumnezeu nu va Ii atunci mai milostiv si nu va
umple cstoria aceea de mii de binecuvntri, atunci cnd ei se vor uni asa
cum a poruncit El? Si I ca n amintirea lui s aib aceast dragoste |erota|,
si, dac va tinut de aceast aIectiune, si va rde de orice alt Iemeie.
(Cu;ant despre cum se cade s-i creasc printii copiii, n vol. S1aturi
pentru o educatie ortodox a copiilor de a:i., p. 133)
127
Tlcuirea Pr. Marcel Hanches: Cstoria doar ntre Irati ar Ii dat caracter de cast
nchis anumitor grupuri de oameni si ne-ar Ii rupt de restul umanittii si creatiei. Chiar si
lucrul bun (n acest caz, cstoria) Iolosit ru poate duce la dezbinare. (n.s. 195, p. 87)
453
CSTORIA (asezarea cununiile pe capetele mirilor)
,De aceea se pun cununi pe capul mirilor, cci sunt simbol al
biruintei, si c ei Iiind nenvinsi, se apropie n acest Iel de patul de nunt, si
c n-au Iost biruiti de plceri. Dac este robit de plcere, dndu-se pe sine
desIrului, de ce la urm mai are pe cap cunun cnd el este nvins?
(Talcuiri la Epistola intai ctre Timotei, omilia a IX-a, p. 98)
CSTORIA (cununia religioas)
,,Ceea ce au Icut cei din Cana Galileii s Iac si cei care acum si iau
Iemei: s-L aib pe Hristos n mijlocul lor. Si cum se poate Iace aceasta?
Prin preoti! Cci zice: Cel ce ; primete pe ;oi, pe Mine m primete (Mt.,
10, 40). (La cu;intele apostoleti. Din pricina des1raului 1iecare s-i
aib ne;asta lui~~, n vol. Catehe:e maritale, p. 8)
CSTORIA (printre cei invitati la nunt s se numere mai
ales sracii, cci odat cu ei vine si Hristos la nunt)
,Vreti voi nunti binecuvntate de Dumnezeu? Faceti s ia parte
la ele sracii. Ca multumirea lor mbucurat de milosteniile voastre s
Iac mirilor un cortegiu a crui pomp n-o va egala nici o strlucire.
Cu El vine Hristos, la Iel precum cu oaspetii vostri necurati merge
diavolul. Familii cu adevrat crestine, introduceti acest obicei de a
Iace din sraci oaspetii bucuriilor voastre din cstorii; pziti-v de un
lux inutil pentru a v Iace plcuti prin acesti prieteni ai lui
Dumnezeu. (Din vol. Bogtiile oratorice, p. 246)
,Nimeni din orchestr s nu Iie de Iat, cci atunci este cheltuiala
zadarnic si urcioas. Mai nainte de toti cheam pe Hristos. Stii prin cine
s-L chemi? Intrucat ati 1cut unora dintr-aceti 1rati ai Mei mai mici, Mie
ati 1cut (Matei 25, 45). S nu-ti nchipui c lucrul acesta ar Ii neplcut, de a
chema pe sraci la masa de nunt, n locul lui Hristos. (Comentariile sau
Explicarea Epistolei ctre Coloseni, omilia XII, p. 156)
CSTORIA (petrecerea de nunt)
,Spuneti-mi, pentru ce ngduiti ca de la nceput s se murdreasc
urechile Ietei voastre cu cntece de rusine, cu petrecerile acelea nepotrivite?
Nu stiti ct de usor alunec tineretul? Pentru ce pngriti taina cstoriei? Se
454
cuvine s alungati de la nunti toate aceste lucruri drcesti, s o nvtati pe
copil de la nceput cu rusinea; s chemati preotii, ca prin rugciunile si
binecuvntrile lor, s ntreasc unirea ntre soti, pentru ca dragostea
sotului s creasc, iar cumintenia sotiei s se mreasc. AstIel prin toate vor
intra n casa aceea Iapte de virtute si vor Ii alungate toate uneltirile
diavolului; sotii vor duce o viat plin de bucurii, ntriti de ajutorul lui
Dumnezeu. (Omilii la Facere, omilia XLVIII,VI, n col. PSB, vol. 22, p.
166)
,Cnd s-a mplinit numrul celor sapte ani, i era inaintea lui Iaco;
atata ;reme ca nite putine :ile, pentru c o iubea pe ea, i-a :is lui Laban.
D-mi 1emeia mea, c s-au implinit :ilele ca s intru la ea. Si a adunat
Laban pe toti oamenii locului i a 1cut nunt. Si s-a 1cut sear, i luand
Laban pe Lia, 1iica lui, a dus-o inuntru la Iaco; (Fac., 29, 2023).
Ai vzut cu ct cuviint Iceau cei vechi nuntile? Auziti toti cei care
v dati n vnt dup petreceri drcesti, toti care murdriti chiar de la nceput
sIintenia nuntii! Erau oare Iluiere? Erau oare chimvale? Erau oare dansuri
drcesti? Nu! Spune-mi, pentru ce, aduci n cas chiar de la nceput o att de
mare vtmare, pentru ce chemi oameni de pe scen si de la teatru, ca s
pngresti cu o cheltuial nesbuit cumintenia miresei si s-l Iaci pe mire si
mai Ir de rusine? Bine ar Ii dac chiar Ir aceste Ilcri, tinerii ar putea
ndura n liniste Iurtuna patimilor! Dar cum s nu se nece suIletul tnrului
cnd, si cu vzul si cu auzul, attea si attea i aprind si mai mult Ilacra si-i
Iace cuptorul patimilor si mai nvpiat? Pricina c se pierde si se stric
totul vine de acolo c de la nceput se sap la temelia cuminteniei tinerilor
cstoriti. Adeseori, din prima zi mirele primeste n suIlet sgeata diavolului,
pentru c priveste cu ochi poIticiosi cele din jurul su, iar mireasa ajunge
roab si cu vzul si cu auzul; si din acea zi rnile se mresc si Iac rul mai
cumplit. Si mai nti ntelegerea dintre cei doi se subrezeste, iar dragostea
pleste. Cnd brbatul ncepe s se gndeasc la alt Iemeie si-si mparte
gndul si ntr-o parte si n alta si e asaltat de diavol, atunci casa se umple de
mult rusine; iar dac si Iemeia Iace la Iel, atunci se drm, ca s spun asa,
totul din temelii. Se ascund unul de altul; brbatul bnuieste pe Iemei si
Iemeia pe brbat. Si acolo unde ar Ii trebuit s Iie unire si ntelegere, acolo
unde ar Ii trebuit s Iie un trup c ;or 1i cei doi un trup (Fac., 2, 24; EIes.,
5, 31), spune Scriptura acolo cei doi sunt asa de desprtiti unul de altul, ca
si cum ar Ii tiati. Bgndu-se ntre ei diavolul, le aduce att de mare
pagub, nct se nasc n Iiecare zi glcevisi certuri, iar necazurile nu mai
contenesc. Cine poate zugrvi dispretul slugilor, rsetele vecinilor,
nerusinarea sotilor? Dup cum atunci corbierii se rscoal, cltorii sunt n
455
primejdie, pentru c vasul trebuie s se scuIunde, tot asa si ntr-o csnicie n
care este nentelegere ntre brbat si Iemeie, e Iiresc ca rul s se ntind
asupra tuturor celor din cas. De aceea, v rog, cunoscnd mai dinainte toate
aceste rele, nu v supuneti obiceiului de la nunti. Stiu c multi mi vor spune
c asa e obiceiul s se Iac nuntile si nici nu vor s aud spusele mele; totusi
eu trebuie s v spun cele ce v sunt de Iolos si cele ce v vor smulge din
osnda ca va s Iie. Pentru ce vrei s-mi pui nainte obiceiul cnd paguba
suIleteasc este att de mare? Iat c si eu v pun nainte un obicei mai bun,
pe care l Ioloseau cei de la nceput, cnd nu era att de mare cunostinta
dreptei credinte. Si nu mi te gndi la dreptul Iacov, ci la Laban, care se
nchina la idoli si n-avea nici o cunostint de dreapta credint, si totusi a
artat atta IilosoIie. Fapta asta mare n-a Iost a mirelui, ci a socrului. De asta
si eu, cnd vorbesc acum, nu m adresez att mirilor, ct si printilor mirilor,
tatl mirelui si tatl miresei. Nu este, oare, nesbuit ca noi, care ne-am
bucurat de o att de mare iubire de oameni, care am Iost nvredniciti de
nIricostoarele si nespusele taine, noi s Iim mai mici n privinta aceasta
dect Laban care se nchina la idoli?
N-auzi oare, pe Pavel spunnd c nunta este tain (EIes., 5, 32), c
este icoan a dragostei lui Hristos de Biseric (EIes., 5, 2327)? S nu
Iacem, dar, singuri de rusine, s nu pngrim sIintenia cstoriei. Dac sIatul
ce vi-l dau este bun si Iolositor, urmati-l chiar dac nu-i consIintit de obicei.
Dar dac lucru pe care-l Iaceti acum la nunt este vtmtor si pierztor,
ndeprtati-l, chiar dac e consIintit de obicei. Dac am ngdui asta, atunci
si hotul si desIrnatul si orice alt Ictor de rele ar putea s ne pun nainte
obiceiul; dar asta nu-i va Ii de Iolos, nici de iertare, ba dimpotriv de mare
vin, c n-a putut s-si nving rul obicei.
Dac am voi s Iim cu mintea treaz si ne-am ngriji cum trebuie de
mntuirea noastr, am putea s ne deprtm de acest ru obicei de la nunti si
s deprindem obiceiul cel bun. Fcnd asa vom da prilej si altora s Iac la
Iel cu noi si vom primi rsplat si pentru cele svrsite de aceia. Cel care
Iace nceput de drum bun, acela este pricin si pentru Iaptele altora si
primeste o ndoit plat; si pentru cele svrsite de el si pentru c a ndrumat
pe altii pe aceast minunat cale. Nu-mi puneti nainte acele cuvinte Ir rost
si de rs, spunnd c acesta e un obicei legiuit si c pentru asta trebuie
neaprat mplinit. Nu obiceiurile acestea de la nunti Iac s Iie legiuit
csnicia! Legiuit este csnicia cnd se Iace cu cumintenie si cu cuviint
dup legile lui Dumnezeu, cnd cei cstoriti triesc n ntelegere unul cu
altul. Si legile civile stiu asta; si poti s auzi pe cei care se ocup cu ele
spunnd c nimic altceva nu este csnicia dect ntelegerea dintre soti. S nu
clcm, dar, legile lui Dumnezeu o dat cu legile omenesti! S nu preIerm
456
legile diavolului si acest obicei pierztor. Obiceiul acesta de la nunti este
legea diavolului, a aceluia care se bucur totdeauna de pierderea noastr.
Poate Ii, oare, mai mare rusine ca aceea cnd n seara nuntii se Iac
glume necuviincioase pe seama mirelui si miresei, cnd ei sunt batjocoriti si
luati n rs de slugi si de oameni de trei parale, cnd nimeni nu-i tine de ru
pe acestia, cnd Iiecare poate spune tot ce poIteste? Dac ar ncerca cineva,
n alt zi, s rosteasc cuvinte de rusine ca n seara nuntii, apoi l-ar astepta
tribunalul, carcera, primejdia; n noaptea nuntii, ns, cnd ar trebui s Iie
mai mult cumintenie, mult cuviint si mult curtenie, se umplu toate de
atta rusine si ocar c e Iiresc s spui acolo nu-i altceva dect mna
diavolului. Dar nu v suprati, v rog!
Nu Ir rost am ajuns s v vorbesc asa, ci ngrijorat de mntuirea si
de buna cuviint a voastr, dorind s v schimbati si s ajungeti nceptorii
unui nou si bun obicei. (Omilii la Facere, omilia LVI, III, n col. PSB, vol.
22, pp. 221-223)
,,Nunta, de pild, se crede si de noi ca si de cei de aIar ca cinstit, si
cu adevrat este cinstit; ns la svrsirea nuntilor se petrec attea Iapte de
rs, nct te minunezi auzindu-le. ntr-adevr, cei mai multi, stpniti si
nselati de datin, nici mcar nu simt necuviinta lor si au trebuint de altii ca
s-i nvete. Vei vedea la nunti si coruri si chimvale, si Iluiere si cntece
amestecate cu mscri, si betii, si ospete desIrnate, si cu un cuvnt, cele mai
multe necuviinte aduse de diavolul. Si stiu bine c, agtndu-m de aceste
lucruri, voi prea multora de rs, si cei mai multi vor gsi c cele spuse sunt
o mare nerozie din parte-mi, atingndu-m de niste legi vechi; ns eu nu voi
nceta a spune acestea, care, dup cum am zis, sunt mai mult o nselciune a
datinii. Poate, cine stie, dac nu toti, mcar putini vor primi cuvintele noastre
si vor rde mpreun cu noi, dect s rdem noi cu dnsii rsul acela care
este vrednic de lacrimi, de pedeaps si de osnda cea mai mare. Si cum s nu
Iie vrednice de hul asemenea lucruri, cnd pe o Iecioar trit pn atunci
n cmara sa si nvtat a se rusina nc din Iraged copilrie, deodat o
silesti ca s lepede de la sine orice rusine si o nveti chiar de la nceputul
cstoriei nerusinarea, bgnd-o n mijlocul brbatilor necinstiti si
desIrnati, n mijlocul curvarilor si dezmtatilor? Care ru nu se va ntipri
n inima miresei chiar din ziua aceea? Nerusinarea, obrznicia, nesIiala,
dragostea de slav desart si altele de acest Iel le va cpta chiar din acea zi
si va dori s le aib n toate zilele vietii ei. De aici cele mai multe Iemei se
nvat a Ii luxoase, cheltuitoare, de aici nerusinate, de aici miile de rele. Si s
nu-mi spui c asa este obiceiul, cci dac obiceiul este ru, niciodat s nu se
457
Iac, iar de este bun, Iac-se pururea. n adevr, spune-mi, rogu-te: Oare a
curvi nu este ru? Apoi oare vom ngdui noi ca s se petreac acest ru, Iie
chiar o singur dat? Nicidecum. Si pentru ce oare? Fiindc chiar o singur
dat petrecut, tot ru este. Asadar, si a se veseli mireasa n acest Iel, dac
este ru, nici chiar o singur dat s nu se Iac, iar dac nu este ru, Iac-se
pururea.
Dar ce, :ici tu, oare de1aimi nunta, spune-mi? S nu Iie una ca
aceasta, nu am ajuns la aceast necuviint ns eu deIimez cele ce se
petrec la nunt, deprinderile si necuviintele cele multe, si ndeobste toate
necuviintele. Din acea zi chiar multi si vor lua tiitoare si vor vietui cu ele
mai nainte de vreme. Dar, :ici tu, multi admir 1rumusetea i gingia
miresei. Si ce nseamn aceasta? Dac ea este cuminte, poate de-abia va
putea s nlture bnuiala cea rea, iar dac este nengrijitoare, degrab va
cdea n curs, avnd ca pricin a desIrnrii ziua aceea. Si desi sunt attea
rele, totusi cnd nu se petrec de acestea, cei mai multi, care cu nimic nu sunt
mai buni dect dobitoacele, numesc aceasta batjocur, Iiindc nu s-a artat
mireasa celor multi, si socotesc ca un ru mare c nu a Iost pus n
privelistea publicului desi mai drept vorbind, ei trebuie a socoti ca
batjocur tocmai cnd se petrec asemenea Iapte smintitoare. Si stiu bine c si
acum cei mai multi vor socoti c vorbesc cu mult usurint, ns eu voi
suIeri si aceast batjocur, numai s pot avea vreun cstig de aci. Dac eu as
Ii vrednic de a Ii luat n btaie de joc pentru c sItuiesc a dispretui credinta
celor multi, apoi atunci mai nainte de altii m-as batjocori eu singur.
Dar apoi priveste si cele ce se petrec dup aceasta: Nu numai n
timpul zilei, ci chiar si n timpul noptii pregtesc brbati beti si ametiti de
mult desItare spre a-i pune n Iata miresei, ca s-i priveasc Irumusetea ei
cea Ieciorelnic. Si nu se multmesc numai n cas, ci nc ies si pe strzi cu
Iclii aprinse si o petrec pentru pohIal n vremea noptii prin trg, ca toti s
o vad, prin care Iapt nimic alta nu Iac, Ir numai c o sItuiesc oarecum ca
pe viitor s alunge de la ea orice rusine. Si nici nu se opresc mcar aici, ci o
duc nsotiti de cuvinte si cntece urcioase iar aceasta este pentru cei mai
multi ca o lege multe slugi si de cei ce pocnesc cu bicele i ntovrsesc,
grind cuvintele cele mai urcioase pe care le-ar voi, att la adresa miresei,
ct si a mirelui. Nimic nu este cuviincios, ci toate sunt pline de necinste si de
slutenie. Bun nvttur de sIial va mai avea o astIel de mireas, vznd si
auzind din capul locului astIel de lucruri! Ba nc este un Iel de ntrecere
drceasc din partea celor ce Iac astIel de neornduieli, cci caut s se
covrseasc unii pe altii prin batjocuri si necuviinte, prin care necinstesc pe
miri si pe cei adunati.
458
Stiu bine c prin aceste vorbe eu sunt greoi si neplcut vou, deoarece
caut a tia plcerile si multmirile acestei vieti; dar tocmai pentru aceasta
plng, cci ceea ce este neplcut, vou vi se pare a Ii plcut. Si cum s nu Iie
neplcut Iaptul de a Ii batjocorit, de a Ii deIimat, de a Ii necinstit de toti
mpreun cu mireasa? Dac unul din piat ti-ar zice ceva ru, tu pui n
miscare mii de lucruri si socotesti viata ta de nesuIerit; iar cnd slutesti n
Iata ntregii cetti mpreun cu aceea care urmeaz a-ti Ii sotie, te bucuri de
aceasta si te mndresti? Dar oare ct nebunie nu este aici? a este
obiceiul, zici tu. Pentru aceea si jelesc eu, cci cu adevrat c este vrednic de
jelit, Iiindc diavolul a ngrdit asa zicnd acest Iapt n obicei. Fiindc nunta
este un lucru sInt, care leag neamul nostru la un loc si este pricin a multor
buntti, pentru aceea dracul acela viclean tulburndu-se, cci cunoaste c
prin cstoria prin rnduial omul se ngrdeste si se apr mpotriva curviei,
el aduce curvia n alt chip. n niste astIel de adunri, multe Iecioare au Iost
rusinate, si dac nu pretutindeni, cel putin diavolul se multmeste
deocamdat si cu cuvintele, sau numai cu cntecele acelea desntate, se
multmeste, zic, si cu Iaptul c se dau miresei niste pilde pe placul lui si c
mirele este pus n privelistea ntregii cetti. Apoi Iiindc asemenea
neornduieli se petrec n timpul noptii, si ca nu cumva ntunericul s Iie ca
un Iel de perdea a acestor rele, iat c necuratul a Icut s se aduc multe
Iacle si lampioane, care nu las ca slutenia s se ascund privelistii lumii. n
adevr, ce voieste acea multime de lume adunat? Ce se voieste prin acele
betii nebune? Ce se vrea prin acele pocnituri de bice? Oare nu este vdit, ca
nici chiar cei ce sunt prin casele lor, adpostiti si cuprinsi de un somn adnc,
s nu Iie n necunostint de asemenea necuviinte, ci desteptati de pocniturile
bicelor, s se suie pe garduri si s Iie martori ai acestor comedii?
(Comentariile sau Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni, omilia XII, pp.
124-127)
,,Ce ar putea zice cineva apoi si de cntrile ncrcate de toat
desIrnarea, de iubiri nebunesti si de mprejurri nelegiuite, care pricinuiesc
mii de tragedii si care pomenesc deseori numele tiitorilor si tiitoarelor? Si ce
este mai grozav, de multe ori se bag printre acesti cntreti si Iecioare, care
leapd toat rusinea n cinstea miresei, sau mai bine zis, spre batjocura ei,
jertIindu-si astIel mntuirea lor si slutindu-se la un loc cu tinerii desIrnati
prin acele cntri urcioase, prin acele cuvinte murdare si prin acea simIonie
sataniceasc. Si nc mai ntrebi de unde vin curviile de unde preacurviile,
de unde stricarea cstoriei? Dar, :ici tu, de acestea 1ac nu cei de neam bun,
ci oamenii de rand. Apoi pentru ce ti rzi de mine, punndu-mi nainte un
459
astIel de gnd? Cci dac asemenea Iapte sunt bune, atunci las si pe
celelalte |Iemei| s Iac asa. Nu cumva, Iiindc acestea triesc n srcie, nu
mai sunt Iecioare si nu mai au trebuint de ntreaga-cugetare? Acum Iata ta
joac cu tineri desIrnati n priveliste de rnd, si nu ti se pare, spune-mi, a Ii
mai necinstit dect curvele? (Comentariile sau Talcuirea Epistolei intai
ctre Corinteni, omilia XII, p. 127)
,,Fireste c de ndat va veni scrba si nemultmirea, dup ce s-au
sIrsit petrecerile, ba de multe ori urmeaz si vreo pagub mare, prin
pierderea vreunor giuvaeruri de pret n multimea si nghesuiala aceea.
(Comentariile sau Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni, omilia XII, p.
127)
,Este permis de a nveseli nunta cu altIel de lucruri, de exemplu cu
mese ncrcate cu mncri, cu haine Irumoase si cu altele de acest Iel. Vedeti
c eu nu mpiedic asemenea lucruri, ca s nu par a Ii prea slbatic, desi
Rebeci i era de ajuns numai o hain subtire. Este permis de a se nveseli la
nunt prin Irumusetea hainelor, prin prezenta brbatilor si a Iemeilor
venerate. (Comentariile sau Explicarea Epistolei ctre Coloseni, omilia
XII, pp. 149-150)
,Toate trebuiesc a se desIsura atunci cu prudent, cu demnitate si cu
cumptare, ns eu vd cu totul din contra; vd jucnd si sltnd pe la nunti,
ca si cmilele si asinii. (Comentariile sau Explicarea Epistolei ctre
Coloseni, omilia XII, p. 150)
,Nu cumva nunta este teatru? Nu, iubitilor, nunta este o tain, si nc
o tain de mare important, si dac nu v rusinati de aceast tain, cel putin
s v rusinati de Acela al crui tip este aceast tain. Taina aceasta, zice,
mare este, iar eu :ic de Hristos i de Biseric (EIes., 5, 32). Este tip al
Bisericii si al lui Hristos. (Comentariile sau Explicarea Epistolei ctre
Coloseni, omilia XII, p. 151)
,Dar, zici tu, dac nu ;or dntui la nunt nici 1ecioarele, nici 1emeile
mritate, apoi cine s dntuiasc? Nimeni, cci ce nevoie mare este de a
dntui? Printre tainele religioase ale elinilor sunt si dansurile, ns n tainele
noastre trebuie a predomina tcerea, buna podoab, rusinea si modestia.
(Comentariile sau Explicarea Epistolei ctre Coloseni, omilia XII, p. 151)
460
,Nunta este tip al prezentei lui Hristos, si tu te mbeti? S-ar prea c
cele ce se petrec pe la nunti sunt indiIerente, si cu toate acestea sunt cauzele
multor rele. (Comentariile sau Explicarea Epistolei ctre Coloseni, omilia
XII, p. 154)
,Voiesti a auzi melodii plcute? Desigur c nu ar trebui la asemenea
ocazii, ns eu consimt si la aceasta, dac voiesti; nu asculta melodii
satanicesti, ci de cele duhovnicesti. Voiesti a vedea dntuind? Priveste corul
ngerilor. Si cum este cu putint, zici, de a ;edea asemenea cor? Dac vei
alunga acestea, atunci va veni si Hristos la nunt si cnd Hristos este prezent
si corul ngerilor este prezent. De voiesti, si astzi se vor Iace minuni, ca si
atunci; va preIace si acum apa n vin, si nc cu mult mai minunat, cci va
alunga cheIul si poIta cea uricioas de la masa ta, si le va nlocui cu poIta
cea duhovniceasc. Unde sunt muzicanti nu poate Ii Hristos, dar dac El
intr, mai nti i scoate aIar pe acestia, si dup aceea Iace minuni. Ce poate
Ii mai dezgusttor ca pompa sataniceasc? Ce poate Ii mai urcios ca acele
cntece Ir nteles, ca acele neornduieli n totul nedemne? Si chiar de ar Ii
ceva cu nteles, totusi cuprinde n sine lucruri urcioase si dezgusttoare.
(Comentariile sau Explicarea Epistolei ctre Coloseni, omilia XII, pp. 154-
155)
,S nu Iacem nunta Iiului nostru cu lutari, cu chitare si cu dans, cci
ar Ii curat nebunie s Iie rusinat un astIel de mire cu astIel de lucruri.
Dimpotriv, s chemm la nunt pe Hristos. Mirele este vrednic de Hristos.
S chemm pe ucenicii lui Hristos, pe preoti. Dac vom Iace asa, toate i vor
merge mirelui Ioarte bine. (Despre creterea copiilor, 88, n vol. Despre
Feciorie, pologia ;ietii monahale, Despre creterea copiilor., p. 427)
,,Iar nunta s o Iacem nu cu Ilaute, nu cu chitare, nici cu dansuri.
(Cu;ant despre cum se cade s-i creasc printii copiii, n vol. S1aturi
pentru o educatie ortodox a copiilor de a:i., p. 135)
,,Vrei s-ti art cinstire care-ti aduce cstig? Cheam cetele de sraci!
Dar tu te rusinezi cu totul si rosesti. Si ce este mai ru dect aceast nebunie,
c pe de-o parte tragi pe diavol n cas si nu socotesti c Iaci ceva de rusine,
iar pe de alta rosesti dac L-ai aduce pe Hristos! Cci cum o dat cu intrarea
sracilor vine de Iat si Hristos, asa, o dat cu desIrnatii si mimii care
dntuiesc acolo, prznuieste si diavolul n mijlocul lor. Si nu e nici cstig din
acea cheltuial, ci se Iace si mult vtmare. Dar din cheltuiala cu sracii pe
dat iei mult plat. ns asa ceva nu Iace nimeni n oras. Dar srguieste-te
461
s ncepi tu, si s Iii nceptorul acestui bun obicei, ca, vzndu-te, si altii s
te urmeze. Dac va rvni cineva dintre voi, dac va urma acest obicei, copiii
si urmasii vor zice celor ce ntreab: Cutare a adus cel dinti acest bun
asezmnt. Cci dac n ntrecerile cele din aIar, si n ospete n aceste
lucruri Ir de Iolos cei care sunt premiati, de multi sunt proslviti prin
cntare, cu mult mai mult pentru slujba cea duhovniceasc toti vor aduce
laude si multumire celui care dinti a adus aceast minunat nceptur si
aceasta i va Ii lui si cinste si cstig. Si chiar dac acest lucru este Iptuit si
de altii, tie, celui care l-ai sdit cel dinti, ti se va aduce slav pentru roadele
acelora. (La cu;intele apostoleti. Din pricina des1raului 1iecare s-i
aib ne;asta lui~~, n vol. Catehe:e maritale, pp. 11-12)
,,Iat cu ct e mai de Iolos rugciunea vduvelor si a sracilor dect
orice rsete si dntuiri. n acestea o singur zi tine desItarea, n celelalte
nencetat e cstigul. Gndeste-te ce mare lucru este ca mireasa s intre n
casa mirelui primind pe capul ei atta noian de binecuvntri.
De cte cununi nu sunt mai scumpe acestea, de ct avutie nu sunt mai
de Iolos! Pe cnd cele ce se Iac acum la nunti sunt cea mai mare nebunie si
sminteal. Cci dac nici o pedepsire ori osnd nu pune cineva asupra celor
care cu atta necuviint Iac unele ca acestea, gndeste-te ct pedepsire
suIer cei care sunt loviti cu attea ocri, n vzul si auzul tuturor, de oameni
beti si stricati la minte. Cci sracii, orice primind, binecuvnteaz si pentru
bineIctorul lor se roag cu dinadinsul, cernd mii de buntti. Dar aceia,
dup ce s-au mbtat si s-au mbuibat, aduc asupra capului mirilor tot noroiul
zeIlemelelor, avnd unii cu altii certuri diavolesti. Si ca niste potrivnici
strnsi laolalt, asa si cei ce s-ar cuveni s-ti dea cinste unii altora, griesc
ocri vrute si nevrute despre miri, ca si cum ar Ii dusmani. Si ntrtarea
unora Iat de altii, ntru totul trecnd hotarul, l Iac de rusine pe mire
dimpreun cu mireasa lui. Spune-mi, s mai cutm alt dovad c diavolii
sunt cei ce misc suIletele acelora ca s Iac si s spun asemenea vorbe?
Cine se va mai ndoi c diavolii sunt cei ce misc suIletele acelora ca s Iac
si s zic toate acestea? De bun seam c nimeni. Cci de acest Iel si sunt
darurile diavolului: batjocoriri, betii, iesirea din minti a suIletului
Dac ti-ar spune cineva din superstitie c a aduce pe sraci n locul
acestora este semn de nenoroc, s nvete si aceasta c a nu hrni sracii si
vduvele, ci aIemeiatii si desIrnatii, este un lucru cu totul aductor de necaz
si semn a mii de rele. Cci venind desIrnata la nunt, din chiar acea zi si
dintre cei dragi, l apuc pe mire si l Iace rob ei si stinge Ilacra pentru
mireasa lui, si i rpeste pe Iuris bunvoia Iat de aceea; si dragostea mai
nainte de a se aprinde o pierde si arunc semintele adulterului.
462
Chiar dac de nimic altceva, dar mcar de aceste lucruri ar trebui s se
team printii, si s opreasc venirea cntretilor si dansatorilor la nunt.
(La cu;intele apostoleti. Din pricina des1raului 1iecare s-i aib
ne;asta lui~~, n vol. Catehe:e maritale, pp. 12-13)
,,Toate cantecele de ruine i drceti, toate cantrile necu;iincioase,
cetele de tineri des1ranati, leapd-le de la nunt i ;ei putea s-ti tii
mireasa intru intreaga intelepciune. Cci de ndat va cugeta de la sine: O,
ce brbat este acesta' Cu ade;rat 1iloso1 este, cci ca un nimic socotete
;iata aceasta i de bun seam m-a adus in casa lui numai pentru naterea
i creterea de copii i ca s am grif de cas. Tu zici c aceste lucruri nu
vor Ii deloc pe placul miresei? Nu-i va plcea o zi sau dou. Mai mult ns
nu, ci mai apoi se va bucura n sine de cea mai mare plcere, alungnd de la
ea orice bnuial. Cci cel ce nu ngduie nici Iluiere, nici dntuiri, nici
cntece desIrnate n vremea nuntii, nu va ngdui niciodat s se griasc
sau s se Iac ceva rusinos n casa lui. poi, dup ce lepe:i toate aceste
necu;iinte ce se petrec in ;remea nuntii, luand-o la tine, plsmuiete-o bine
i cu grif, purtandu-te mult ;reme in toate cele cu mult cumptare i
simplitate i 1r s cede:i degrab. Si dup asemenea purtare din partea ta,
chiar dac Iemeia ar Ii lipsit de rusine, dup un timp va sti s tac si ea,
sIiindu-se de brbat si nstrinndu-se de aceste lucruri lumesti. Tu ns
numai nu dezlega cu repeziciune acest mod de vietuire cumptat, cci
brbatii nenIrnati Iac aceasta, ci poart-te asa ndelungat vreme si mare ti
va Ii cstigul: de la o vreme nu te va mai nvinovti, nici nu te va mai ocr
pentru cele prin care tu o modelezi
128
. (Omilia despre cstorie. Din
comentariul la E1eseni, n vol. Catehe:e maritale, pp. 110-111)
,,Dac lasi deoparte pe diavol, cntecele desIrnate si miscrile
mldioase
129
, si jucatul Ir rnduial, si vorbele de rusine, si alaiul
diavolesc, si zarva, si rsul, si toate celelalte lucruri necuviincioase si i
aduci pe sIintii robi ai lui Hristos, atunci si Hristos, prin ei, cu adevrat va Ii
de Iat, dimpreun cu Mama si cu Iratii Lui. Cci zice: Cel ce 1ace ;oia
128
Tlcuirea Pr. Marcel Hanches: Procesul de educatie este asemenea unei Iorme din
piatr brut: el cere rbdarea si Iinetea artistului. (n.s. 257, p. 111)
129
Tlcuirea Pr. Marcel Hanches: Literal: mdularele Irnte. Miscrile lascive si
unduioase ale prtilor corporale au n general un mesaj erotic. Acest aspect presupune o
multitudine de maniIestri. Nu vizeaz doar miscrile gimnastice, iscusit executate, ci si
miscri ale ochilor, mimica Iesei, timbrul vocii, etc. (n.s. 13, p. 8)
463
Tatlui Meu, acesta este 1ratele Meu i sora Mea i mama Mea (Mt., 12, 50).
Si tiu c ane;oios lucru este pentru unii i mi se pare c i impo;rtor,
cand indemn acestea i tai ;echiul obicei. Dar nu-mi pas de aceasta. Cci
nu m rog s 1iu plcut inaintea ;oastr, ci s a;eti 1olos. Nu caut aplau:ele
;oastre i laudele, ci catigul i 1iloso1ia
130
. S nu-mi :ic cine;a c aa-i
datina. Dac-i ;orba s cute:i a pctui, s nu-mi pomeneti de datin' Ci,
dac sunt lucruri rele, chiar de este datin ;eche, leapd-le. iar dac nu
sunt rele, chiar de este ce;a neobinuit, adu-le i indtinea:-le
131
. Si c
necuviintele ce se Iac azi nu sunt datin veche, ci noi sunt, adu-ti aminte
cum a luat-o Isaac pe Rebeca si Iacob pe Rahila. C Scriptura a pomenit si
de nuntile lor, si zice chiar si cum miresele au Iost duse n casele mirilor, dar
nu pomeneste de nici un lucru de acest Iel. Ci au Icut ospt si mas mai
strlucit dect se obisnuia si au chemat la nunt pe cei ce se cuvenea. Dar
Iluiere si surle si timbale si dntuiri venite din nIierbntarea vinului si toate
celelalte necuviinte ce se petrec acum nu le-au primit. Iar ai nostri dntuiesc
si cnt cntri AIroditei, n care se vorbeste de multe adultere, de stricri de
nunti, de Irdelegi, desIrnri si mpreunri nelegiuite, si multe alte cntece
pline de necuviint si rusine zic n acea zi
132
si, dup ce c se mbat si sunt
ntr-atta necuviint, se tin dup mireas, zicnd cuvinte de rusine n auzul
tuturor. Cum i mai ceri ntreag ntelepciune, spune-mi, cnd tu o nveti din
chiar prima zi s aib atta lips de sIial si Iaci ca naintea privirilor ei s se
ntmple si s se spun lucruri pe care este oprit a le auzi si sclavii cei mai de
jos! Atta vreme s-au ostenit tatl si mama ei s-o pzeasc Iecioar, nct
nici n-a vorbit, nici n-a auzit pe altcineva s spun asemenea vorbe. Si dup
ce s-au ngrijit ei ca s Iie ascuns, si s stea n gineceu, si s Iie pzit de
strji, de usi, de ncuietori, s aib la ceas de sear nsotitori, s nu i se arate
nimic din aceste desuchieri, si nc de multe altele au avut grij, tu vii acum
si nimicesti toate acelea, Icnd-o s nu se sIiasc de tot acel necinstit alai si
vrndu-i n suIlet cuvinte stricate. Nu de aici se ntmpl dup aceea toate
relele? Nu de aici ies adulterele si geloziile? Nu de aici dorinta de a se lipsi
de prunci si vduviile si lepdarea copiilor nainte de vreme? Cnd chemi
130
Tlcuirea Pr. Marcel Hanches: La SIntul Ioan Gur de Aur IilosoIia desemneaz
trirea vietii n acord cu Evanghelia. (n.s. 14, p. 9)
131
Tlcuirea Pr. Marcel Hanches: Remarcabil spirit modernist al SIntului. Accept orice
maniIestare nou adus, numai s nu Iie potrivnic lui Hristos. Insistm asupra Iaptului c
pentru el criteriul de acceptare nu este nnoirea n duhul lumii (a tine pas cu moda si cu
orice nou practic), ci deosebirea duhurilor, discernarea duhurilor ce se maniIest prin
noile sau vechile practici si nu deosebirea practicilor prin ele nsele. (n.s. 15, p. 9)
132
Tlcuirea Pr. Marcel Hanches: ziua cstoriei. (n.s. 17, p. 9)
464
demonii prin cntece
133
, cnd mplinesti poIta acelora prin cuvinte de rusine,
cnd aduci n cas mimi
134
si desIrnati si tot teatrul, cnd umpli casa de
desIru si cnd pregtesti ca acolo s prznuiasc toat ceata dracilor, spune-
mi, ce lucru bun astepti mai departe? Pentru ce mai chemi si pe preoti, dac
n cele din urm svrsesti unele ca acestea? (La cu;intele apostoleti.
Din pricina des1raului 1iecare s-i aib ne;asta lui~~, n vol. Catehe:e
maritale, pp. 8-11)
CSTORIA (csnicia Iericit)
,Atunci este cu adevrat csnicie, cnd cei doi soti se nteleg nu
numai atunci cnd le merge bine, ci si cnd trec prin primejdii. Prin asta se
vdeste dragostea adevrat! (Omilii la Facere, omilia XXXII, VI, n col.
PSB, vol. 21, p. 419)
,Ct este de Irumoas, dulce si roditoare viata celui nobil si
curat, ca Iiu al lui Dumnezeu! El si-a Iixat inima sa; el a legat viata sa;
o sotie pe care-o iubeste este prtas la bucuriile sale si la greuttile
sale, l sustine si-1 ncnt; copiii nconjoar masa sa, si pentru ei el
nIrunt munci ostenitoare si binecuvntate. Pacea locuieste n cminul
lui, si bucuriile intime ndulcesc amrciunile inevitabile ale vietii.
Iat adevratele bunuri. (Din vol. Bogtiile oratorice, p. 358)
CSTORIA (viata duhovniceasc a Iamiliei)
,Unde sunt cei ce spun c nu-i cu putint s Iii virtuos trind n
mijlocul orasului, ci trebuie s pleci din lume, s triesti n munti? Unde sunt
cei care spun c nu-i cu putint s Iii virtuos, cnd esti tat de Iamilie, cnd
ai sotie, cnd trebuie s ai grij de copii si de slugi? S se uite la dreptul
acesta! Avea sotie, copii si slugi, tria n oras, ntre attia ri si clctori de
lege; si strlucea ca o scnteie n mijlocul oceanului, si nu numai c nu s-a
stins ci a luminat si mai puternic. (Omilii la Facere, omilia XLIII, I, n col.
133
Tlcuirea Pr. Marcel Hanches: Cntecul este vehicolul unui duh. n general, orice
Iorm este vehicolul unui duh. Acesta este principiul oricrei manipulri: se oIer o
Iorm exterioar agreabil, care ascunde n sine duhul distrugtor. Este bomba nvelit n
ambalaj apetisant. (n.s. 20, p. 10)
134
Tlcuirea Pr. Marcel Hanches: Denumire a actorilor din acea vreme. (n.s. 21, p. 10)
465
PSB, vol. 22, p. 106)
,Unde sunt brbat si Iemeie si copii ntru unire de cuget si dragoste,
legati cu legturile Iaptei bune acolo este si Hristos n mijlocul lor - c El nu
acoperisuri din aur caut, nici stlpi strlucitori, nici marmuri artoase, ci
Irumusetea suIletului, si podoab a cugetului, si mas plin de dreptate,
ncrcat de roadele milosteniei. (Cele dintai omilii la Facere, cuvntul al
saptelea, p. 104)
,,Poate Ii oare o mas mai sInt ca aceea de la care sunt izgonite
betia, lcomia si toat nebunia si la care acestea au Iost nlocuite cu
ntrecerea n pzirea legii lui Dumnezeu, la care brbatul si pzeste sotia, iar
sotia pe brbat, ca s nu cad niciodat n adncul clcrii poruncii, cci de o
va clca, pedeaps cumplit l asteapt? Stpnul nu se rusineaz cnd e
mustrat de robi, nici casnicii ri cnd sunt ndreptati spre calea cea bun! N-
ai gresi dac ai numi o cas ca aceasta Biseric a lui Dumnezeu. Este vdit
c acolo unde domneste atta ntelepciune, nct chiar n timp de desItare
oamenii se ngrijesc de pzirea legilor dumnezeiesti, unde toti cei de Iat
lupt si se ntrec unii cu altii pentru atingerea acestui scop, acolo orice
demon, orice putere viclean este alungat, Iiind de Iat Hristos, Care Se
bucur de aceast Irumoas ntrecere a robilor Si si le d din belsug toat
binecuvntarea Lui. (Cu;ant la pilda celui ce datora :ece mii de talanti, n
vol. Omilii la sracul La:r. Despre soart i !ro;ident., p. 224)
,n Iamilia n care brbatul, Iemeia si copilul merg pe drumul
virtutii, acolo locuieste si Hristos. (Din vol. !roblemele ;ietii, p. 365)
,S Iacem o lege pentru noi, pentru sotiile noastre si pentru
copii: s dedicm o zi pe sptmn n ntregime ascultrii cuvntului lui
Dumnezeu si cugetrii asupra celor auzite. (Din vol. !roblemele ;ietii, p.
365)
,Ct este ea de Irumoas (rugciunea n comun n.n.), ct de
puternic este ea naintea lui Dumnezeu, ct este de bogat aceast
rugciune n tot Ielul de binecuvntri! mpreun, de asemenea, cnd
sotii merg la biseric, lund parte la sIintele slujbe si ascultnd
cuvntul sInt care se vesteste aici. Aceste predici se Iac dup aceea
obiectul convorbirilor lor. (Din vol. Bogtiile oratorice, p. 252)
466
CSTORIA (armonia si buna ntelegere n Iamilie)
,Nu pot tri la un loc doi oameni care nu se strduiesc pentru acelasi
lucru. (Tratatul despre preotie, cartea nti, cap. 2, n vol. Despre preotie,
p. 28)
,Un om ntelept, care a spus multe cuvinte de Iolos, le-a
spus si pe acest ea: Femei a i brbat ul s se inteleag bine
intre ei (ParaIraz la ntelepciunea lui Sirah 25, V). De la
nceput Dumnezeu a avut grij ca sotii s triasc n armonie.
De aceea vorbeste despre a m ndoi ca si cnd ar vorbi despre
unul, si spune: Brbat i 1 emeie i -a 1cut (Facerea l, 27); si nu
mai este parte brbteasc i parte 1emeiasc (Galateni 3, 2S).
Pentru c nu poate exista legtur strns ntre doi brbat i asa
cum est e le gt ura di nt re un brbat si o Iemeie.
De aceea si David, plng nd si j el i nd pent ru moartea
bunului su prieten, Ionatan, pe care-1 iubea Ioane mult, nu i-a
numit tat ori mam, Irate ori sor, ci a spus: Iubi rea t a i ni t e-a
1 cut mi nune mai sus decat iubirile 1emeii (II Regi l, 26). Si
ntr-adevr, aceast iubire este mai presus dect toate. Celelalte
iubiri sunt put ernice, aceast ns est e si put ernic si neoIilit .
Pent ru c exist un inst inct erot ic care cuibrest e n natura
sotilor si, Ir s ntelegem cum, leag cele dou t rupuri. (Din
vol. !roblemele ;ietii, p. 102)
,,Cci dup cum dac Iemeia se rzvrteste mpotriva brbatului nimic
sntos nu va Ii n cas, chiar dac toate celelalte lucruri merg strun, tot asa
si dac ea este n acelasi gnd cu el si mpciuitoare, nu va Ii nimic neplcut,
chiar dac se vor ivi mii de necazuri n Iiecare zi. Si dac asa se Iac nuntile,
atunci vom putea si pe copii cu mare usurint s-i ducem spre virtute. Cci
cnd mama este astIel mpodobit cu mult cumintenie si cu ntreaga
ntelepciune si cu toat virtutea, va putea s-l tin pe brbat lng ea si s-l
aib cu totul al ei prin dorirea ce i-o insuIl pentru ea. Si tinndu-l pe el cu
sine, l va avea ca ajutor plin de rvn pentru ngrijirea copiilor si asa l va
atrage si pe Dumnezeu spre a le purta de grij. Iar el, srguindu-se mpreun
cu sotia pentru bunul mers al casei si educnd prin ascez suIletele copiilor,
nimic neplcut nu se va ntmpla mai departe, ci si cele ale casei bine se vor
rndui, cci n bun rnduial se vor aIla si chivernisitorii lor. Si, n acest
chip, o dat cu casa, Iiecare va putea mpreun cu Iemeia lui si cu copiii, si
467
slugile, s treac n sigurant timpul vietii de aici si s intre n mprtia
Cerurilor. (Laud lui Maxim i despre ce 1el de sotie trebuie s ne lum, n
vol. Catehe:e maritale, p. 70)
,,Cci dup cum, dac generalul este strns unit cu oastea, nu poate
intra vreo vrajb de nicieri, asa si aici, cnd si brbatul, si Iemeia, si copiii,
si casnicii se ngrijesc de aceleasi lucruri
135
, mult ntelegere |oovoiu| este
n Iamilie. Iar dac nu e asa, adeseori este de-ajuns s Iie ru numai unul de-
al casei, ca s se rstoarne si s se piard totul, si acel unul distruge si
nimiceste toat Iamilia.
Prin urmare, s avem mult purtare de grij |apovoiu| si de Iemei, si
de copii, si de slugi, stiind c asa, nou nsine ne vom Iace crmuirea usoar
si vom avea parte de judecat blnd si ngduitoare, si vom putea zice: Iat,
eu i pruncii pe care mi i-a dat Dumne:eu (Is., 8, 18). Dac brbatul este
vrednic de admirat, adic de va Ii bun capul, si restul trupului nu va avea nici
o greutate si nu se va supune prin silire. (Omilia despre cstorie. Din
comentariul la E1eseni, n vol. Catehe:e maritale, pp. 103-104)
,Sotul nu cunoaste si nu iubeste dect pe sotia sa. El prseste
pentru ea pe tatl su si pe mama sa; viata cea veche se transIorm
ntr-una nou si el nu va mai cunoaste de acum nainte alte ncntri
dect cele ale sotiei sale, alt cas dect cea pe care o ntemeieaz, alt
bucurie dect cea pe care o va gusta n casa sa. Rnile pe care i le Iac
lucrurile dinaIar, amrciunile vietii, zdrobirile muncii, vor gsi n
societatea sotiei sale alinarea lor si suportul lor. (Din vol. Bogtiile
oratorice, pp. 259-260)
CSTORIA (greuttile csniciei)
,Ce se ntmpl oare ntr-o csnicie n care brbatul este ngduitor,
iar Iemeia este rea, certreat, ciclitoare, luxoas, boala comun tuturor
Iemeilor, si plin de alte pcate si mai mari? Cum va suporta nenorocitul
acela suprrile si scrbele de Iiecare zi? Cum va suporta mndria si
suprarea Iemeii sale? Ce se va ntmpla, iarsi, ntr-o csnicie n care,
dimpotriv, Iemeia este cuviincioas si potolit, iar brbatul este ncrezut,
dispretuitor, mnios, mndru si din pricina averii lui, si din pricina puterii
135
Tlcuirea Pr. Marcel Hanches: Fiecare s Iac ce tine de rspunderea sa, avnd toti un
singur scop: unitatea duhului n Iamilie. (n.s. 237, p. 103)
468
care i-o d Iunctia sa? Ce se va ntmpla ntr-o csnicie ca aceasta, n care
brbatul o trateaz pe sotia lui ca pe o roab si se poart cu ea att de prost
ca si cu slujnicele? Cum va suporta o att de mare silnicie si violent? Ce s
Iac, deci, Iemeia aceasta, dac brbatul ei i ntoarce necontenit spatele si
continu s Iac mereu asa?
Apostolul Pavel spune: Rabd toat aceast robie' Numai atunci ;ei
1i liber, cand iti ;a muri sotul tu' tata timp cat triete sotul, trebuie s
1aci una din dou. sau s-l in;eti cu mult ra;n, ca s se 1ac mai bun, sau
dac aceasta nu-i cu putint, s suporti cu brbtie r:boiul acesta
nepotolit i lupta aceasta neimpcat. (Despre Feciorie, 39, n vol. Despre
Feciorie, pologia ;ietii monahale, Despre creterea copiilor., p. 68)
,ntr-adevr, cstoria este un lant, nu numai din pricina multimii
grijilor, nici numai din pricina suprrilor de Iiecare zi, dar si din pricin c
sileste pe cei cstoriti s se supun unul altuia mai cumplit de cum se
supune o slug stpnului su. Brbatul s stpaneasc pe 1emeia sa' (Fac.,
3, 16). spune Scriptura. Care est Iolosul acestei stpniri? Nici unul, cci l
Iace pe brbat la rndul lui, rob celei stpnite de el, nscocind o stranie si
ciudat despgubire a acestei robii. Sotul si sotia se pot asemna cu
picioarele nlntuite ale celor condamnati la munc silnic. Dup cum
picioarele acestora sunt legate, si ei nsisi sunt legati unul de altul printr-un
lntisor Iixat de Iiecare capt de laturi ti nu pot s pseasc n toat voia din
pricin c sunt siliti s-si pasul cu pasul celuilalt, tot astIel si suIletele celor
cstoriti, pe lng propriile lor griji si necazuri, mai au si necazul ce le vine
de pe urma legturii ce-i nlntuieste unul de altul, necaz care i strnge mai
cumplit dect orice lat si le rpeste amnduorura libertate, prin aceea c nu
d exclusiv unuia singur conducerea, ci mparte puterea ei si la unul, si la
altul. Unde sunt aceia care erau gata s suIere orice condamnare de dragul
mngierii avute de pe urma satisIacerii poItelor trupului? Nici cea mai mic
plcere nu rmne ntreag o dat ce cei doi soti si cheltuiesc toat vremea
n certuri si ocri. Iar robia aceasta de a Ii silit s suIeri Ir voie greuttile
celuilalt este ndestultoare ca s pun n umbr orice plcere. Din pricina
aceasta Iericitul Pavel, la nceputul poruncilor sale date cu privire la
cstorie, (I Cor., 7, 2) ncearc mai pe ocolite s opreasc pe crestin de a se
ndrepta spre cstorie, spunndu-le c este ngduit cstoria de Irica
desIrnrii, din pricina nenIrnrii si din pricina aprinderii trupului; dar
cnd a vzut c aceste cuvinte ale sale nu sunt att de puternice spre a-i
ndeprta de cstorie, aduce un argument si mai puternic dect cele de mai
nainte, anume acela care i-a silit pe ucenici s spun Domnului tunci nu
mai este de 1olos a se insura (Matei 19, 10). Iar argumentul acela este
469
urmtorul: Nici un om cstorit nu este stpn pe el nsusi. Aceste cuvinte
nu sunt spuse de Iorma unui sIat sau unui ndemn; ele sunt constrngtoare
ca o lege si ca o porunc. Alegerea st n Iata noastr, suntem liberi s ne
nsurm sau s nu ne nsurm; dar, dup ce ne-am cstorit, nu mai suntem
liberi s Iacem ce vrem; dimpotriv, trebuie s suportm robia, cu voia sau
Ir voia noastr.
Pentru ce?
Pentru c am Icut aceast alegere pe deplin constienti, pentru c stim
bine obligatiile si legile csniciei, pentru c de bun voie ne-am pus jugul pe
grumaji. (Despre Feciorie, 41, n vol. Despre Feciorie, pologia ;ietii
monahale, Despre creterea copiilor., pp. 70-71)
,Att de mare este amestecul, att de mpiltoare este tirania grijilor
casei, att de mare este multimea greuttilor, nct, de cele mai multe ori,
omul cstorit este silit s pctuiasc si s greseasc, chiar Ir voia lui.
Pe timpul Legii Vechi, nu era vorba de o vietuire att de virtuoas,
deoarece era ngduit s te rzbuni pe cel ce ti-a Icut ru, s ocrsti pe cel
ce te ocrste, s te ngrijesti de aIacerile bnesti; s te juri, atunci cnd juri
pe bun dreptate, s scoti ochi pentru ochi, d-ti ursti dusmanul; de
asemenea, nu erai mpiedicat s-ti satisIaci poItele simturilor, nu erai
mpiedicat s te mnii si nici s-ti alungi Iemeia, si s iei alta n locul ei.
ngduinta Legii nu se oprea ns numai pn aici, ci Legea ti permitea s
triesti deodat cu dou Iemei sub acelasi acoperis. n sIrsit, si n aceast
privint, ca si n alte privinte, Legea Veche este ct se poate de ngduitoare.
Dup venirea lui Hristos ns, calea vietii morale a ajuns cu mult mai
ngust; nu numai prin aceea c a luat din minile noastre aceast mare si
nespus libertate, Iat de toate cele spuse mai sus, dar si prin aceea c
suntem obligati sau s tinem sub acoperisul casei noastre pe Iemeia noastr,
care de cele mai multe ori ne stric bunele moravuri si ne sileste s pctuim
chiar Ir s vrem sau, dac vrem s-o alungm din cas, atunci trebuie s Iie
osndit pentru adulter. Nu numai din pricina aceasta svrsim cu greu
virtutea; dar chiar dac sotia noastr are o Iire care o putem ndura, totusi
multimea grijilor care se revars din belsug peste noi din pricina ei si a
odraslelor ei, nu ne ngduie deloc s ne ridicm ochii spre cer, cci grijile
casei ne ametesc si ne neac suIletul. S-ti explic! Brbatul vrea s aib o
viat de om simplu, o viat Ir de primejdii si netulburat de grijile lumii;
cnd vede ns c-l nconjoar copiii, cnd vede c Iemeia lui are nevoie de
attea cheltuieli, se arunc mpotriva vointei lui, n vrtejul treburilor
politice. O dat czut n mijlocul lor, nu mai poti spune c nu-i silit s
pctuiasc! Trebuie s se mnie, s se jure, s ocrasc, s Iie Itarnic, s
470
Iac multe lucruri s Iie pe placul celor mari, iar altele, tot att de multe , cu
ciud si cu scrb. Este, oare, cu putint ca un om care trieste ntr-o
tulburare att de mare, care mai vrea nc s si strluceasc n virtute, este,
deci, cu putint s nu se murdreasc amarnic din pricina pcatelor, pe care
este silit s le svrseasc? Dac ai cerceta acum s vezi ce Iel de viat duce
n cas, vei vedea c din pricina Iemeii lui, csnicia sa este plin de aceleasi
greutti, dac nu si mai mari. Este silit s se ngrijeasc de o multime de
lucruri de care nici habar n-ar Ii avut dac era singur; si aceast, n cazul cel
mai Iericit, cnd are o Iemeie ntelegtoare si la locul ei. Dac se ntmpl
ns s aib o Iemeie rea, ciclitoare, rea de gur, atunci cstoria omului
aceluia n-o vom mai numi trebuint, ci pedeaps si chin. Cum va putea un
astIel de brbat s mearg pe drumul care duce la cer, o dat ce drumul care
duce la cer, o dat ce drumul acesta are nevoie de suIlet vioi, de suIlet
sprinten? Cum va putea, deci, s mearg pe drumul care duce la cer, cnd
este strivit de povara attor griji, cnd are picioarele legatele de attea
lanturi, cnd este tras necontenit de jos de un lant att de cumplit, anume de
rutatea si viclenia Iemeii sale?
Dar care-i obiectia nteleapt a marii majoritti a oamenilor Iat de
toate cele spuse mai sus? Ei spun
Nu va Ii, oare, vrednic de mai mare cinste omului care este totusi
virtuosi, desi trebuie s Iac Iat attor nevoi?
- Pentru ce, scumpe prietene, pentru ce?
- Pentru ce? Pentru c, Iiind cstorit, ai de luptat cu mari greutti.
- Dar cine te sileste s-ti pui n spate o povar att de mare? Dac,
cstorindu-te, ai mplinit legea, si ai Ii clctor de lege dac nu te-ai
cstori, obiectia ta ar Ii ntemeiat. Dar naintea Dreptului Judector n-are
important dac, de bunvoie, nesilit de nimeni si stpn pe tine nsuti de a
nu-ti lua asupr-ti jugul cstoriei, voieste totusi s te supui la att de mari
greutti, nct s-ti Iie si mai mpovrtoare lupta pentru virtute. Dreptul
Judector a poruncit s Iaci un sigur lucru: s birui n lupta cu diavolul, s
birui n lupta cu pcatul. Pe Dreptul Judector nu-L intereseaz dac birui pe
diavol si pcatul cstorindu-te, desItndu-te si avnd o multime de griji,
sau dac l birui trind n nevointe pustnicesti, ducnd o viat de cine si
neavnd nici o grij lumeasc.
Dreptul Judector ns, pentru a ne usura truda, ne-a spus c mijlocul
prin care putem birui pcatul si drumul prin care putem merge la biruint
este altul, anume acela de a scpa de toate grijile vietii, de a tri singur, Ir
sotie si Ir copii. Tu ns esti de alt prere; vrei s lupti si s te rzboiesti
nconjurat de Iemeie, de copii si de toate grijile pe care acestia le trsc
odat cu ei, creznd c poti svrsi aceleasi Iapte de virtute ca si cei care nu
471
sunt ncurcati n niciuna dintre grijile celor cstoriti si mgulindu-te cu
ideea c tocmai pentru aceasta ai s Iii mai mult rspltit de Dreptul
Judector. Poate c acum cnd ti spun c nu poti ajunge pe aceeasi culme ca
si cei necstoriti, m vei nvinui c sunt un ngmIat; la sIrsit ns,
siguranta pe care ti-o d traiul singuratic e cu mult mai bun ambitia desart;
atunci te vei convinge mai bine s te ncrezi n cuvntul lui Hristos, dect n
desertciunea propriilor tale gnduri. Hristos a spus c nu este destul pentru
virtute de a ne desprti de toate cele ale noastre; trebuie ns s ne urm si pe
noi nsine. Tu, dimpotriv, spui c poti s birui, desi esti vrt pn peste cap
n toate aceste griji. Dar, dup cum, am spus, atunci, la sIrsit, vei cunoaste
bine ce mare piedic n calea virtutii ti-a Iost Iemeia si grijile pe care Iemeia
ti le-aduce pe cap.
As putea ns Ii ntrebat:
Pentru ce, dar, Dumnezeu a numit ajutor pe aceea care-i este piedic?
Dumnezeu doar a spus: S 1acem lui afutor potri;it pentru el (Fac., 2, 18).
Pot s te ntreb si eu tot att de bine:
Ce Iel de ajutor a Iost Iemeia pentru brbat, cnd ea l-a lipsit de
siguranta dat lui n rai, cnd ea l-a izgonit din rai, din traiul acela minunat,
cnd ea a adus pe lume toat tulburarea? O astIel de Iiint, departe de a Ii un
ajutor, este un vrjmas. Tot Scriptura spune: De la 1emeie incepe pcatul i
din pricina ei murim (nt. Sir., 25, 27). Iar Iericitul Pavel spune: dam n-a
1ost amgit, dar 1emeia, 1iind amgit, a c:ut in clcare de porunc (I
Tim., 2, 14). Ce Iel de ajutor a Iost Iemeia, dac a omort pe brbat? Ce Iel
de ajutor a Iost deci Iemeia, dac prin ea au venit pe lume Iii lui Dumnezeu
(Fac., 6, 2), dar, mai bine spus, toti cei care vietuiau pe vremea aceea
pmntul, care au pierit prin potop odat cu toate animalele, cu psrile si cu
toate celelalte vietuitoare? (Fac., 7, 2) Oare, nu Iemeia era ct pe ce s piard
pe dreptul Iov, dac n-ar Ii Iost el un brbat tare din Iire? (Iov 2, 9-10 ). Oare
nu Iemeia a pierdut pe Samson? (Jud., 16, 4-22) Oare nu Iemeia a Icut pe
tot poporul iudeu s se nchine idolului Baal-Peor si s Iie omorti cei care-
au slujit idolului, de minile rudelor lor? (Num., 25, 1-5). Cine, mai cu
seam, a dat pe mna diavolului pe mpratul Ahab, dac nu Iemeia lui? (III
Regi 21, 25). Dar nainte de Ahab, cine a abtut spre alti dumnezei inima lui
Solomon, un om att de ntelept si att de vestit, dac nu Iemeia? (III Regi
11, 4). Oare, nu pn si astzi Iemeile Iac pe brbatii lor s pctuiasc
naintea lui Dumnezeu? Oare, nu pentru aceast pricin spune acel brbat
ntelept, Isus, Iiul lui Sirah, c orice rutate este mic 1at de rutatea 1emeii
(nt Sir. 25, 21)?
Atunci pentru ce a spus Dumnezeu: S 1acem omului afutor potri;it
pentru el? Dumnezeu niciodat nu minte.
472
Nici eu nu pot spune aceasta. Fereasc Dumnezeu! Da, Iemeia a Iost
creat pentru un scop, pentru a Ii ajutor brbatului; dar n-a vrut s rmn n
aceast vrednicie dat ei de Dumnezeu, dup cum n-a vrut aceasta nici
brbatul ei (Despre Feciorie, 43-46, n vol. Despre Feciorie, pologia
;ietii monahale, Despre creterea copiilor., pp. 77-82)
,Chiar dac toti brbatii ar alerga s se cstoreasc, Iemeile n-ar
trebui deloc s doreasc mritisul. Aceasta pentru motivul c tirania poItelor
trupului nu este att de puternic la Iemei ca la brbati si pentru c Iemeile
sunt cele care culeg Iructele amare ale cstoriei (...) Sunt multe cazuri cnd
Iemeile care stric casele altora nici n-au mai avut nevoie de Iarmece sau de
otrvuri, cci rivalele lor au Iost rpite mai nainte din viat, datorit marii
lor suprri. (Despre Feciorie, 52, n vol. Despre Feciorie, pologia ;ietii
monahale, Despre creterea copiilor., p. 99)
,Dup cum, cnd treci printre spini, tepii spinilor te prind de haine, si
dac te ntorci s scoti un ghimpe, te prind altii si mai mulsi, tot astIel si
grijile si greuttile cstoriei; dac ai scpat de una, esti prins de alta; dac ai
scpat si de asta, te mpiedici de alta. n general vorbind, nu-i cu putint s
gsesti o csnicie lipsit cu totul de necazuri. Sunt multe cazuri cnd Iemeile
care stric casele altora nici n-au mai avut nevoie de Iarmece sau de otrvuri,
cci rivalele lor au Iost rpite mai nainte din viat, datorit marii lor
suprri. (Despre Feciorie, 52, n vol. Despre Feciorie, pologia ;ietii
monahale, Despre creterea copiilor., p. 99)
,Dac n cstoriile Iericite n aparent se nasc attea neplceri si
necazuri, ce poti spune despre cstoriile recunoscute de toat lumea ca
neIericite? Sotia este cu adevrat nenorocit. Desi trebuie s moar o singur
dat, totusi Irica de morte o cuprinde de mai multe ori. Desi are un singur
suIlet, poart grij de mai multe suIlete; tremur pentru brbatul ei, tremur
pentru copii ei, pentru nurorile si ginerii ei, tremur pentru nepotii ei; si cu
ct rdcina si ntinde mai mult ramurile, cu att i se nmulteasc si grijile.
Dac se ntmpl vreo nenorocire unuia dintre acestia, Iie paguba de bani,
Iie boal, Iie ceva neplcut, ea plnge si lcrimeaz tot att ct si cei care
suIer. Dac toti ai ei plec de pe lumea aceasta naintea ei, jalea e Ir
margini; dac unii rmn, iar altii mor de timpuriu, nici asa nu poate avea
mngiere. Sunt multe cazuri cnd Iemeile care stric casele altora nici n-au
mai avut nevoie de Iarmece sau de otrvuri, cci rivalele lor au Iost rpite
mai nainte din viat, datorit marii lor suprri. (Despre Feciorie, 56, n
473
vol. Despre Feciorie, pologia ;ietii monahale, Despre creterea copiilor.,
pp. 101-102)
,Cstoria nu ngduie omului s Iie pe deplin sntos: omul cstorit
nu se gseste ntr-o situatie mai bun dect un bolnav. Cstoria duce pe
capul lui aceeasi tristete ca si boala. (Despre Feciorie, 57, n vol. Despre
Feciorie, pologia ;ietii monahale, Despre creterea copiilor., p. 107)
,Atunci pentru ce Pavel ne mai ngduie s ne cstorim, de vreme ce
cstoria ne tintuieste de grijile lumesti si ne ndeprteaz de cele
duhovnicesti?
Pavel ne spune:
Tocmai ca rspuns la aceast ntrebare, am zis: a c cei care au
1emeie s 1ie ca i cum n-ar a;ea (l Cor., 7, 29); prin urmare, cei care s-au
legat cu lanturile cstoriei sau au de gnd s se lege, s caute s Iac, pe
alt cale, ct mai slab acest lant. Pentru c nu-i cu putint s-l rupi, o dat ce
te-ai legat de el, I-l mai usor de suportat! Dac vrem, putem s tiem din
viata noastr de oameni cstoriti tot ce este de prisos si s nu Iacem ca prin
trndvia noastr s adugm vietii noastre griji mai mari dect cele ce ni le
impune nssi natura cstoriei.
Dar dac vrei s aIli mai lmurit ce nteles au cuvintele s ai 1emeie ca
i cum n-ai a;ea (l Cor., 7, 29), du-te cu mintea la cei care triesc Ir de
Iemei, la cei care s-au rstignit pentru lume (Gal., 6, 14), la cei care au
renuntat la toate cele din lume.
Ce Iel de viat duc acestia? Cum triesc? Nu sunt nevoiti s
tocmeasc crduri de slujnice; n-au nevoie de bijuterii si coliere, de attea si
attea hectare de pmnt. Toate aceste griji le las la o parte si se ngrijesc
numai de hrana lor si de o hain pe care s-o mbrace. Aceasta poate s-o Iac
si un om cstorit. Poate s ajung s aib aceeasi IilosoIie, aceeasi
conceptie despre lume si viat. Cuvintele lui Pavel citate mai sus, s nu ;
lipsiti unul de altul (I Cor., 7, 5), se reIer numai Ia legturile trupesti dintre
sot si sotie.
n privinta aceasta Pavel porunceste ca un sot s urmeze vointei
celuilalt; nu ngduie ca unul dintre ei s Iie stpn. n ce priveste ns
mbrcmintea, Ielul de trai si toate celelalte ocupatii, unde trebuie pus n
practic conceptia crestin despre lume si viat, IilosoIia crestin, un sot nu
mai trebuie s dea socoteal naintea celuilalt sot. Brbatul poate, chiar
mpotriva vointei sotiei sale, s suprime din casa sa tot luxul, toate
petrecerile, toate ospetele, toate grijile si ocupatiile Ir rost si zadarnice. Tot
asa, nici sotia nu poate Ii silit de brbatul ei, mpotriva vointei ei, s se
474
mpodobeasc, s umble dup slava desart si s se ngrijeasc de lucruri
Ir de rost si Ir de Iolos. Si e Ioarte drept s Iie asa. Si iat de ce.
Legturile trupesti dintre sot si sotie pornesc dintr-o dorint strns legat de
Iirea omeneasc; din pricina aceasta ele se bucur de mult ngduint; din
pricina aceasta un sot n-are dreptul s lipseasc pe cellalt sot, mpotriva
vointei lui, de obligatiile conjugale. Toate celelalte preocupri din viata celor
cstoriti: luxul, petrecerile, multimea de prisos a slugilor, ocupatiile Ir
rost nu sunt legate de nssi Iirea omeneasc, ci se nasc datorit trndviei si
mndriei. ntemeiat pe acest adevr, Pavel nu sileste pe cei cstoriti s se
supun unul altuia cnd e vorba de aceste griji, asa cum porunceste aceast
supunere cnd e vorba de legturile trupesti dintre sot si sotie. Prin urmare,
cuvintele s ai 1emeie ca i cum n-ai a;ea nseamn a nu ne ncrca cu griji
de care izvorsc din capriciile si din dorinta de lux a sotiilor noastre;
nseamn a avea numai atta grij ct se cuvine unui suIlet unit cu noi, unui
suIlet care preIer s triasc ntelepteste si modest. C aceasta a Iost
intentia lui Pavel, atunci cnd a rostit aceste cuvinte, se vede si din cuvintele
imediat urmtoare: Cei ce plang s 1ie ca i cum n-ar plange, iar cei ce se
bucur de a;utiile lor s 1ie ca i cum nu s-ar bucura (I Cor., 7, 30). ntr-
adevr, cei care nu se bucur de avutii, nici nu se vor ngriji s strng
avutii, iar cei care nu se plng c sunt sraci, nici nu se vor teme de srcie si
nici nu vor Iugi de cumptare si de un trai modest. n acest sens trebuie luate
cuvintele s ai 1emeie ca i cum n-ai a;ea; n acest sens trebuie luate si
cuvintele spuse de Pavel mai jos: a te 1olosi de lume ca i cum nu te-ai 1olosi
(I Cor., 7, 31). (Despre Feciorie, 74-75, n vol. Despre Feciorie, pologia
;ietii monahale, Despre creterea copiilor., pp. 125-127)
CSTORIA (complementaritatea si ajutorul reciproc al celor
doi soti)
,Dumnezeu, Creatorul naturii noastre, Icnd-o n asa Iel ca ea s aib
nevoie de altii, si s nu-si ajung siesi, a mprtit asa de bine lucrurile, c
nsotirea reciproc si ntrunirile completeaz aceste neajunsuri. Pentru
acestea au Iost statornicite nuntile, ca unul s aIle la cellalt ceea ce-i
lipseste. (Comentar la E;anghelia de la Ioan, omilia XIX, 1, p. 92)
,,. ce poate Ii mai apropiat si mai Iamiliar brbatului ca Iemeia? C
;or 1i, :ice, doi un trup (Fac. 2, 24), din care pricin mare este si iubirea lor
unul ctre altul, si Iierbinte dorul. (Comentariile sau Talcuirea Epistolei
intai ctre Corinteni, omilia XXXIII, p. 354)
475
,,S-i 1acem lui afutor (lui Adam n.n.) (Fac. 2, 18), artnd c
Iemeia a Iost Icut spre trebuint brbatului si prin aceasta unindu-l pe
dnsul cu cea Icut pentru dnsul. Fiindc noi ne gsim ntotdeauna mai
apropiati ctre cele Icute pentru noi. Si iarsi, ca nu cumva ea s se
mndreasc ca una ce i s-a dat lui de ajutor, si aceast legtur s o rup,
apoi Dumnezeu a Icut-o din coasta lui, artnd prin aceasta c ea este o
parte a ntregului trup. Si ca nici brbatul s nu se ngmIe pentru aceasta,
apoi Dumnezeu nu l-a lsat s Iie singur pe cel ce singur a Iost Icut mai
nainte, ci a Icut cu totul dimpotriv cu dnsul, aseznd Iacerea de copii, ca
prin aceasta, preIernd desigur mai mult pe brbat, totusi s nu-l lase a Ii
totul al su.
Ai vzut deci cte legturi de dragoste a Icut Dumnezeu ntre brbat
si Iemeie? Dar aceste chezsii de bun ntelegere ntre dnsii el le-a asezat n
nssi Iirea lor, Iiindc amndoi sunt de aceeasi esent, si amndoi merg spre
acelasi tel. De altIel, toat vietatea iubeste pe cel la Iel cu dnsa c si
Iemeia este din brbat, si din amndoi mpreun sunt copiii lor; astIel c
multe si Ielurite sunt chipurile care mpreun-lucreaz la ntrirea dragostei
n Iamilie. (Comentariile sau Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni,
omilia XXXIV, p. 363)
,,. pe brbat cinstindu-l cu ntietatea, iar pe Iemeie narmnd-o cu
poIta, si aseznd nluntrul amndurora darul Iacerii de copii, la urm a mai
pus si alte legturi ale dragostei. Asa de pild, nici brbatului nu i-a
ncredintat totul, si nici Iemeii, ci a mprtit Iiecruia din ndatoriri; unuia i-a
dat n stpnire casa, celuilalt i-a ncredintat cele dinaIar de cas, adic a
hrni pe cei din cas, cci doar brbatul lucreaz pmntul, pe cnd Iemeii i-
a dat a mbrca pe cei din cas, Iiindc Iurca si rzboiul de tesut sunt ale
Iemeii, cci el a dat Iemeii ntelepciune de a Iace pnz. (Comentariile sau
Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni, omilia XXXIV, p. 365)
,Sotii se completeaz unul pe altul; nici brbatul nu este complet
Ir Iemeie, nici Iemeia Ir de brbat. DeIectele unuia sunt
compensate de calittile celuilalt; darurile reciproce se Iac echilibrul
reciproc. Armonia stabilit de Dumnezeu n trupul nostru se nmulteste
n Iamilie. Capul este conductorul, membrele slujesc si ajut si
ascult. Ori iubirea este aceea care mentine totul n unire si n pace.
Acela va Ii rolul iubirii n cstorie. Iubirea i va da seIului ungerea si
476
devotamentul; iubirea i va da Iemeii si copiilor usurinta si bucuria
ascultrii. (Din vol. Bogtiile oratorice, p. 249)
CSTORIA (dragostea dintre soti)
,Cnd este iubire, nimic din cele neplcute nu se va ntmpla. Cci,
cum ar Ii cu putint, capul Iiind unit cu trupul si nici o dezbinare Iiind ntre
ele, totusi celelalte mdulare s nu se gseasc n pace? Cnd cpeteniile
sunt n pace, cine ar putea dezbina si tulbura pacea? Precum iarsi, dac
acelea se gsesc ru ntre ele, nimic sntos nu va putea Ii n cas. Deci,
nimic nu poate Ii mai important dect dragostea, cci ea este mai Iolositoare
dect banii, dect nobletea, dect stpnirea si dect toate celelalte. Si n-a zis
simplu: s 1ie in pace, ci: s-i iubeasc brbatii. Cnd este dragoste, nimic
din cele grele nu se poate inIiltra, si dintru ea se nasc si celelalte bunuri.
(Comentariile sau explicarea Epistolei ctre Tit, omilia IV, n vol.
Comentariile sau explicarea Epistolei a doua ctre Timotei., pp. 162-163)
,Fii cu luare-aminte ns, la Iaptul c Apostolul strui e
ma i mult pe iubire dect pe respect. E Iiresc. Cci atunci cnd
exist iubire ntre soti, pentru toate problemele se gsesc solutii.
Brbatul care-si iubeste Iemeia sa, chiar dac ea ar Ii
nemblnzit, o va rbda. n csnicie, ntelegerea Ir iubire nu
se poate realiza. (Din vol. !roblemele ;ietii, p. 112)
,Si cum i vei arta iubirea ta? Spunndu-i, de exemplu:
N-am ;rut s iau de sotie o alt 1emeie, care poate ar 1i 1ost mai
bogat sau mai gospodin. Te-am ales pe tine pentru
caracterul, cumintenia, blandetea i intelepciunea ta. Cci am
in;tat s nesocotesc bogtia ca pe ce;a :adarnic, ce;a pe care-
1 dobandesc talharii, oamenii imorali i ineltori. !e mine m-a
atras ;irtutea su1letului tu, pe care o pre1er in locul ;reunei
alte bogtii. O 1at inteleapt, care triete in e;la;ie, merit
cat lumea intreag. De aceea te -am iubit, te iubesc i te pun
mai presus de ;iata mea. Jiata de aici este deart. M rog,
aadar, la Dumne:eu i 1ac tot ce pot ca s ne in;rednicim s ne
trim ;iata ast1el incat i in imprtia cerurilor s 1im
impreun. Cci ;iata pmanteasc este i scurt i pro;i:orie,
ins dac ne ;om in;rednici s-o pet recem 1candu-ne plcut i
l ui Dumne:eu, ;om 1 i ;enic impreun cu Hristos, des1tandu-
ne in 1ericire negrit. Eu mai presus de toate pun iubirea
477
pentru tine, i nimic nu-mi ;a 1i atat de neplcut i greu decat s
m cert ;reodat cu t ine. Si dac ar trebui s le pierd pe toate
i s de;in srac sau s m a1lu in primefdie sau s ptesc orice,
pe toate le ;oi indura cu rbdare, e de afuns s tiu c
legturile dint re noi doi sunt bune. Dar e necesar s 1aci i tu
la 1el. Dumne:eu ;rea ca legtura iubirii noastre s 1ie
reciproc i nedesprtit. u:i ce spune Scriptura. Ja lsa
omul pe tatl su i pe mama sa se ;a lipi de 1emeia sa~~. S
nu a;em, deci, nici o pricin de imputinare a su1 letului. !iar
tot i bani i, slufitorii i cinstirile' Eu mai presus de toate pun
iubirea pe care o am pentru tine.
Cuvint ele acestea vor Ii pret uite de Iemeie mai mult
dect multimi de comori si de bogtii! S-i spui c-o iubesti, Ir
s te temi c vreodat se va rsIta sau se va Iolosi n c hip r u
de vorbele ast ea. Fe mei le necuviincioase, care se duc cu unul
si cu alt ul, e Iiresc s se rsIe t e la a uz ul unor ase me ne a
c uvi nt e. O Iat bun, ns, nu numai c nu se va nIumura, ci
se va si smeri. (Din vol. !roblemele ;ietii, pp. 116-117)
,,Cci zicnd: brbatilor, iubiti pe 1emeile ;oastre (EIes., 5, 25), nu s-
a oprit la aceasta, ci ne-a dat si msur dragostei: dup cum i Hristos a iubit
Biserica. Si spune-mi, ct a iubit-o Hristos? nct S-a dat pe Sine pentru ea.
Asadar, chiar dac trebuie s murim pentru sotie, s nu ne dm la o parte.
Cci dac Stpnul tu asa a iubit pe roab, c S-a dat pe Sine pentru ea, cu
ct mai mult trebuie s o iubesti la Iel pe cea mpreun roab cu tine.
(Laud lui Maxim i despre ce 1el de sotie trebuie s ne lum, n vol.
Catehe:e maritale, p. 43)
,,Dar nu numai pentru aceasta trebuie s ne iubim Iemeia Iiindc
este mdularul nostru si c dintru noi si are nceputul plsmuirii , ci si
Iiindc lege ne-a pus pentru aceasta Dumnezeu, zicnd asa: !entru aceasta
;a lsa omul pe tatl su i pe mama sa i se ;a lipi de 1emeia sa i ;or 1i cei
doi un singur trup (Facere 2, 24). Cci de aceea a citat si Pavel legea
aceasta, ca din toate prtile s ne mboldeasc spre aceast dragoste |cpe|.
Ia uit-te la ntelepciunea apostoleasc! Cci nu pornind numai de la legile
dumnezeiesti, nici doar de la cele omenesti, ne duce spre dragostea |uupq|
de sotii, ci, mpletindu-le pe amndou din prima lund ceea ce este mai
nalt si mai ntelept, din a doua ceea ce este neputincios si supus Iirii asa ne
duce ctre iubire. (Laud lui Maxim i despre ce 1el de sotie trebuie s ne
lum, n vol. Catehe:e maritale, pp. 47-48)
478
,,C nimic nu uneste si ntreste asa de mult vietuirea noastr ca
dragostea |cpe| dintre brbat si Iemeie. (Omilia despre cstorie. Din
comentariul la E1eseni, n vol. Catehe:e maritale, p. 87)
,,Cci nimic nu este mai tare dect aceste lanturi
136
, mai ales ntre
brbat si Iemeie. Pe un slujitor l poate cineva lega cu Irica. Ba nici pe acela,
cci degrab o va sterge de la stpn. ns pe prtasa vietii tale, pe mama
copiilor ti, pe cea care este pricina a toat bucuria ta, nu trebuie s-o legi cu
Irica si cu amenintarea, ci cu dragostea |uuaq| si cu dispozitia iubitoare a
suIletului |oiu0coi|. Ce Iel de nsotire mai e asta, cnd Iemeia tremur
naintea brbatului? Ce bucurie va mai avea brbatul dac trieste mpreun
cu ea ca si cu o roab si nu ca si cu una liber? Si chiar dac ptimesti pentru
ea ceva, s nu o ocrsti. C nici Hristos nu a Icut aceasta cu Biserica. S-a
dat pe Sine pentru ea, ca s-o curte i s-o s1inteasc (EIes., 5, 25-26). Prin
urmare, era necurat, avea prihan, era urt, era de nimic. Orice Iemeie ti-ai
Ii luat, nu ti-ai luat una ca Aceasta, dup cum Hristos a luat Biserica; nici nu
a Iost att de departe de tine pe ct a Iost Biserica de Hristos. Iar el nici n-a
urt-o, nici n-a lepdat-o din pricina urteniei ei covrsitoare. Vrei s vezi
urtenia ei? Ascult pe Pavel, care zice: Erati in intuneric (EIes., 5, 8). Ai
vzut negreala ei? Ce este mai negru dect bezna? Dar uit-te si la nebunia
ei! C zice: !etrecand in rutate i pi:m (Tit 3,3). Priveste acum si
necurtia ei: ca nite necredincioi i 1r de minte. Ce zic eu? Era si
pngrit si vrednic de batjocur! Iar cu toate acestea, S-a dat pe Sine
pentru cea urt ca si cum ar Ii Iost Irumoas si iubit si minunat. (Omilia
despre cstorie. Din comentariul la E1eseni, n vol. Catehe:e maritale, pp.
89-90)
,,a sunt datori zice brbatii s-i iubeasc 1emeile lor ca pe
trupurile lor (EIes., 5, 28). Cum vine asta? S-a Iolosit de acest exemplu ca s
avem o icoan mai bun si mai exact a acestei iubiri. Dar nu numai pentru
asta, ci si ca un alt model, mai apropiat si mai limpede pentru noi. C cellalt
model nu ne era prea la ndemn si nu ne obliga prea tare. Deci, ca nu
cumva s zic cineva: Bine, dar cela era Hristos, i era Dumne:eu, i a
putut s Se dea pe Sine, ne arat alt cale. Si zicnd aa sunt datori a artat
c aceast Iapt nu este har, ci datorie Iireasc. Iar apoi, spunnd ca pe
136
Tlcuirea Pr. Marcel Hanches: Lanturile dragostei, ale bunvointei, ale grijii, etc. (n.s.
201, p. 89)
479
trupurile lor a adugat C nimeni nu i-a urat trupul ;reodat, ci il hrnete
i il incl:ete. Asta nseamn c se poart Iat de el cu mult grij. Si cum
de este Iemeia trupul lui? Ascult: ceasta este acum os din oasele mele i
carne din carnea mea (Facere 2, 23). Si nu numai aceasta, ci mai zice c:
;or 1i amandoi un singur trup (Facere 2, 24). (Omilia despre cstorie. Din
comentariul la E1eseni, n vol. Catehe:e maritale, p. 93)
,,Asadar, ct dragoste are cineva pentru sine, atta voieste Dumnezeu
s avem si noi ctre Iemeie. Nu numai c suntem prtasi unei singuri Iiri, ci
avem o pricin si mai mare dect aceasta s ne iubim Iemeia: Iiindc nu mai
sunt dou trupuri, ci unul singur: brbatul cap si Iemeia trup. Dar cum de
zice n alt parte: Capul lui Hristos este Dumne:eu (I Cor., 11, 3)? (Omilia
despre cstorie. Din comentariul la E1eseni, n vol. Catehe:e maritale, p.
96)
,Dumnezeu, voind s Iac din iubire baza chiar a cstoriei, a
voit ca omul s iubeasc n sotia sa propriul su trup. (Din vol.
Bogtiile oratorice, p. 248)
,Dac deci sotul si ura sotia sa, nseamn c el si ura propria sa
carne, si cnd el o iubeste nu Iace dect s urmeze impulsul naturii
sale si nclinarea inimii sale.
Apoi este legea Iundamental a cstoriei. Nu pe atta s-o iubim
pe sotia noastr c este sotie, pe ct este membrul nostru si si are
originea din noi, cci aceast lege a stabilit-o Dumnezeu (.) Pentru ea
el trebuie s prseasc pe tatl su si pe mama sa, si s pun mai
presus de cea mai adnc, de cea mai natural, de cea mai veche dintre
iubiri, iubirea pe care el a Igduit-o celei cu care s-a Icut un alt el
insui. Si aceast lege este dubl, avnd deodat rdcina sa n
Dumnezeu si n natur, viznd totodat iubirea lui Hristos pentru
Biserica Sa, iubire pe care trebuie s-o reproduc cstoria, viznd mai
mult conditia natural care Iace din Iemeie mdular chiar al omului;
cci zice apostolul: Brbatul trebuie s-i iubeasc 1emeia sa precum
se iubete pe sine. (Din vol. Bogtiile oratorice, p. 248)
,Acolo unde stpneste iubirea ntre sot si sotie totul va Ii
progresist n acest interior Iericit. Cci iubirea reciproc va asigura
educatia bun a copilului; iubirea va Iace s stpneasc n aceast
mprtie Iamilial ordinea, armonia, puterea si rodirea n Iapte.
Trebuie (mentinut) respectul ierarhiei, brbatul este seIul, Iemeia i
480
datoreaz respect si ascultare. ns cine mai bine dect iubirea va sti
mentine aceast superioritate de-o parte, acest respect pe de alta? Luati
aminte la aceste Iamilii patriarhale. Ce putere! Ce pace! Ce Iapte! ns
de asemenea ce iubire gingas i unea pe Avraam si pe Sara;
considerati nainte de toate iubirea cu totul divin care uneste pe
Hristos cu Biserica Sa.
Iubirea este necesar pentru armonia si dreapta repartizare a
Ioloaselor si a darurilor. (Din vol. Bogtiile oratorice, p. 249)
CSTORIA (ngduinta sotilor unul Iat de cellalt)
,Asa trebuie s Iie un brbat! S nu tin socoteal de Iiecare cuvnt
spus de Iemeia lui, ci, stiind c Iemeia e slab, s-si dea toat silinta s Iie
ngduitor cu ea, ca s-i alunge suprarea si s strng legtura pcii si
unirii. S aud asta brbatii si s imite blndetea dreptului Avram. S
respecte si s cinsteasc pe Iemeile lor, s le crute ca pe niste vase mai slabe,
ca s ntreasc legtura unirii dintre ei. Atunci e bogtie adevrat, atunci e
avutia mult, cnd nu e dihonie ntre Iemeie si brbat, cnd sunt uniti, ca un
trup, unul cu altul. C spune Scriptura: Jor 1i cei doi un trup (Fac., 2, 24).
Unii ca acestia chiar dac sunt sraci, chiar dac sunt oameni de rnd, sunt
mai Iericiti ca toti ceilalti, ei gust adevrata plcere, ei sunt neconteniti
senini; ceilalti, cei ce nu se bucur de aceast legtur a unirii dintre soti,
care se gelozesc unul pe altul, care stric marele bun al pcii, chiar dac sunt
nconjurati de mult bogtie, chiar dac ntind mase bogate, chiar dac au
slujbe strlucite, duc o viat mai neIericit dect toti ceilalti, si nscocesc n
Iiecare zi Iurtuni si tulburri, se bnuiesc unul pe altul, nu pot avea nici o
bucurie, pentru c rzboiul dintre ei le stric si le amrste viata. (Omilii la
Facere, omilia XXXVIII, V, n col. PSB, vol. 22, pp. 57-58)
,,Si chiar dac consoarta greseste cu mii de pcate Iat de tine, iart-i-
le toate si Iii ngduitor. Chiar dac ti iei una cu rele obiceiuri, domoleste-o
cu ngduint si blndete, dup cum si Hristos, Biserica. Cci nu a splat
numai necurtia ei, ci i-a sters si btrnetea, dezbrcnd omul cel vechi ce
era alctuit din pcate. (Laud lui Maxim i despre ce 1el de sotie trebuie s
ne lum, n vol. Catehe:e maritale, p. 44)
,,Si dup cum n trupurile noastre, cnd este vreo boal, nu tiem
mdularul, ci mpingem aIar boala, asa s Iacem si cu Iemeia. Dac e n ea
oarecare rutate, nu lepda Iemeia, ci scoate aIar rul. Cci Iemeia se poate
ndrepta, dar adesea un mdular vtmat nu mai este cu putint s-l
481
vindecm. Dar chiar dac stim c vtmarea lui este de netmduit, nici asa
nu-l tiem. Fiindc si picioare strmbe avnd adesea multi, si pulpe oloage,
si mn uscat si moart, si ochiul chiors, nici ochiul nu-l scot, nici mna
nu o taie. Ci, chiar vznd c nu au nici un Iolos pentru trup si Iiind
constienti c aduc si mult rusinare celorlalte mdulare, le pstreaz din
pricina mpreun ptimirii cu celelalte. Asadar, cum nu este lucru necuvenit
ca unde nu se poate tmdui nimic si nu este nici un Iolos s avem atta
purtare de grij, iar unde sunt bune ndejdi si mult schimbare s lepdm
ngrijirea? Cci cele care sunt handicapate prin Iire nu e cu putint s Iie
iarsi dobndite, dar voia liber |apouipcoi| dac este strmbat se poate
reIace. Dar si dac ai zice c ea boleste Ir ndejde de vindecare si c are
trebuint de mult purtare de grij pentru Ielul ei de a Ii, nici asa nu poate Ii
lepdat. Cci nici mdularul bolnav ce nu se mai poate vindeca nu se taie.
Iar ea este mdularul tu. Cci zice Scriptura: Jor 1i cei doi un singur trup.
(Laud lui Maxim i despre ce 1el de sotie trebuie s ne lum, n vol.
Catehe:e maritale, pp. 45-46)
,,Si chiar dac aceea nu se Ioloseste cu nimic de nvttura noastr,
vom primi de la Dumnezeu mult rsplat pentru rbdarea noastr. Cci
pentru Irica Aceluia am artat atta rbdare si am suIerit cu blndete rutatea
ei si nu am lepdat mdularul nostru. Cci Iemeia ne este un mdular de
neaprat trebuint, si de aceea trebuie mai cu seam s-o iubim. Acest lucru
l-a nvtat iarsi Pavel, cnd a zis: a sunt datori brbatii s-i iubeasc
1emeile, ca pe trupurile lor. Nimeni, ;reodat, nu i-a urat trupul, ci il
hrnete i il incl:ete, dup cum i Hristos. Iar noi, mdulare suntem ale
trupului Lui, din carnea Lui i din oasele Lui (EIes., 5, 28-30). Dup cum
Eva zice Pavel a Iost din coasta lui Adam, asa si noi suntem din coasta
lui Hristos, cci aceasta nseamn din trupul i din oasele Lui." (Laud lui
Maxim i despre ce 1el de sotie trebuie s ne lum, n vol. Catehe:e maritale,
pp. 46-47)
CSTORIA (ndatoririle si sarcinile sotilor)
,,Femeii brbatul datornica dragoste s-i dea, aifderea i 1emeia
brbatului (1 Cor. 7, 3). Dar ce va s zic datornica dragoste? Femeia trupul
su nu-i stpanete (1 Cor. 7, 4), ci ea este si roaba si stpna brbatului.
Deci dac tu te lepezi de acea robie cuvenit, te mpotrivesti lui Dumnezeu.
Iar de voiesti s te lepezi chiar pentru un timp scurt, Iie c ar ngdui
brbatul, acelasi lucru este. Pentru aceea apostolul a numit acest Iapt datorie,
ca s arate c nici unul nu este stpn pe sine, ci unul altuia robi. Pentru
482
aceea, cnd vezi c o Iemeie curv te ispiteste, spune-i: Trupul nu este al
meu, ci al 1emeii mele. Tot asa s spun si Iemeia ctre cei ce ar voi s-i
calce ntreaga-cugetare: Trupul nu este al meu, ci al brbatului meu. Deci
dac Iemeia sau brbatul nu este stpn pe trupul su, cu att mai mult nu
este stpn pe averi. Auziti aceasta toti cti aveti Iemei si toate cte aveti
brbati: Dac nu trebuie a avea trup deosebit, cu att mai mult averi
deosebite. Aiurea ns, att n Legmntul Nou, ct si n cel Vechi,
brbatului se d mult stpnire, zicnd: Ctre brbatul tu ;a 1i intoarcerea
ta, i el te ;a stpani (Fac. 3, 16), iar Pavel, deslusind, scrie astIel:
Brbatilor, iubiti-; 1emeile ;oastre, iar 1emeia s se team de brbat (EIes.
5, 25) pe cnd aici el nu zice de mare sau mic, ci aseaz o singur
stpnire. De ce? Fiindc cuvntul lui aici este despre ntreaga cugetare. n
celelalte toate, zice, covrseasc sau stpneasc brbatul; ns unde este
vorba de ntreaga cugetare, nicidecum. Brbatul trupul su nu-i stpanete,
ci 1emeia, i 1emeia trupul su nu-i stpanete, ci brbatul. Mare este
egalitatea si nu este nici o prisosint. (Comentariile sau Talcuirea Epistolei
intai ctre Corinteni, omilia XIX, p. 189)
,,Cnd Iiecare se grbeste a-si mplini ale sale, apoi degrab vor urma
si cele ale aproapelui. De pild, cnd Iemeia este pregtit a suIeri pe brbat,
Iie el ct de aspru, cnd brbatul nu batjocoreste pe Iemeie, Iie ea ct de
artgoas, atunci toate sunt linistite si slas aprat de orice valuri. Tot asa era
si pe timpul celor vechi, cnd Iiecare si mplinea datoriile sale si nu cerea,
sau mai bine zis, nu cuta la cele ale aproapelui. n adevr, gndeste-te bine:
Avraam a luat cu sine pe nepotul su Lot si Iemeia lui nu l-a nvinovtit. A
poruncit Iemeii sale a cltori o cale lung Ioarte, si ea nu s-a mpotrivit, ci l-
a urmat. Si iarsi tot Avraam, dup multe necazuri si nduseli Icndu-se
stpn al tuturor, el totusi a dat ntietatea lui Lot. Si la toate acestea Sarra,
Iemeia sa, nu numai c nu se nemultumea, ba chiar nici gura nu a deschis-o
vreodat, si nici nu a vorbit ceva de acest Iel, precum multe dintre Iemeile de
astzi vorbesc, cnd mai cu seam vd pe brbatii lor njositi n astIel de
mprejurri, si mai ales njositi de cei mai mici dect dnsii. Ba chiar atunci
i batjocoresc, Icnd pe brbatii lor nebuni si prosti, lipsiti de vlag,
trdtori si tmpi. Dar nimic din acestea nu a zis Sarra, ba nici nu a cugetat,
ci primea cu plcere tot ceea ce el Icea. Ba nc ceva mai mult: dup ce Lot
s-a Icut stpn pe partea de pmnt aleas de el, iar pe cea mai rea a
aruncat-o mosului su, deodat l-a mpresurat o primejdie grozav. Auzind
de aceasta Patriarhul, a narmat pe toti ai si si singur s-a pus n Iruntea lor,
pregtindu-se de a ataca ntreaga oaste a Persilor, cu slugile sale. Dar nici
483
atunci nu l-a oprit Sarra, Iemeia lui, nici nu i-a zis ceea ce era Iiresc: Da
bine, omule, unde te duci? Cum de te arunci in prpastie i te dai pe sineti la
atatea primefdii, pentru un brbat care te-a batfocorit i a rpit cele ale
tale? !entru asemenea om tu s-ti ;eri sangele? Dac poate dispretuieti
cele ale tale, cel putin 1ie-ti mil de mine, care am lsat cas, i patrie, i
prieteni, i rude, i ti-am urmat pe un drum atat de indeprtat, 1ie-ti mil,
:ic, i nu m lsa ;du;, impreun cu relele ;du;iei' Nimic din acestea nu
a spus si nici nu a gndit, ci a suIerit totul n tcere. Dup acestea, rmnnd
stearp, ea nu a suIerit ceea ce suIer Iemeile si nici nu s-a bocit el ns a
plns mult nu ctre Iemeia sa ci ctre Dumnezeu. Si priveste cum Iiecare
si pstreaz ceea ce i se cuvine, cci nici el nu a dispretuit pe Sarra ca
stearp, si nici c i-a zis ceva de acest Iel, iar ea cuta s-i aduc vreo
mngiere pentru sterpiciunea sa prin roaba sa Agar, Iiindc pe acele timpuri
nu erau oprite astIel de legturi, precum este acum. Acum ns nu este
slobod nici Iemeilor de a Iace astIel de plceri brbatilor, si nici lor nu le
este slobod a avea niste astIel de mpreunri, Iie cu stiinta, Iie cu nestiinta
Iemeilor, chiar dac de o mie de ori i-ar supra amarul lipsei de copii,
Iiindc vor auzi si dnsii: unde ;iermele lor nu moare i 1ocul nu se stinge.
Acum nu este slobod asa ceva, pe atunci ns nu era oprit. Pentru aceea si
Iemeia Icea aceasta, si brbatul ascult, si aceasta o Icea nu pentru plcere.
Dar ia ;e:i, :ici tu, cum el a alungat pe acea roab, poruncindu-i 1emeia sa,
Sarra. Si eu aceasta voiesc a arta, adic si el asculta tot ceea ce-i zicea ea, si
ea de asemenea asculta ceea ce-i zicea el. ns tu, care griesti asa, nu te uita
numai la acestea, ci cerceteaz si cele de mai nainte, c adic acea roab a
batjocorit-o, c se obrznicise n Iata stpnei sale, dect care ce ar putea Ii
mai dureros pentru o Iemei slobod si Irumoas?
Deci Iemeia s nu astepte mai nti virtutea brbatului si numai dup
aceea s Iac ceea ce este al su, cci aceasta nu este nimic mare, si nici
iarsi brbatul s nu astepte mai nti de la Iemeie buna rnduial, si numai
dup aceea s IilosoIeze, Iiindc atunci nu are nici o izbnd, ci Iiecare
dup cum am Iost zis s Iac mai nti ceea ce se cade a Iace.
(Comentariile sau Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni, omilia XXVI,
pp. 276-278)
,Dumnezeu a dat Iemeii rolul de a ngriji de cas, si brbatului de a se
ngriji de cele din aIar, iar tu scobori capul la picioare, si picioarele le ridici
la cap. (Comentariile sau explicarea Epistolei ctre Tit, omilia V, n vol.
Comentariile sau explicarea Epistolei a doua ctre Timotei., p. 180)
484
,De la nceput Dumnezeu a rnduit ca treburile unei gospodrii s Iie
mprtite ntre brbat si Iemeie. N-a ngduit ca brbatii s Iac totul si nici
n-a lsat ca totul din viat s depind de ei. Dac, Iemeia n-ar ajuta cu nimic
la sustinerea vietii, atunci ar Ii putut Ii cu usurint dispretuit. Dumnezeu a
prevzut lucrul acesta. De aceea i-a dat si ei un rost tot att de mare ca si
brbatului. Acest lucru l-a artat Dumnezeu dintru nceput prin cuvintele:
S-i 1acem lui afutor (Fac., 2, 18). Doboar deci mndria brbatului; i spune
c n-are nici un drept s ngmIe, nici din pricina c a Iost Icut nti, nici
pricin c Iemeia a Iost plsmuit pentru el, deoarece treburile din viat au
tot atta nevoie de brbat, ca si de Iemeie. Care sunt treburile n care Iemeia
ne ajut n sustinerea vietii? Viata noastr este alctuit din treburi n aIar
de cas si din treburi dinluntrul casei. Pe toate acestea Dumnezeu le-a
mprtit n dou: pe cele din aIara casei le-a ntrebuintat brbatilor, iar pe
cele dinluntrul casei, Iemeilor. Schimb aceast rnduial, si vei vedea c
totul se stric, totul se pierde. Fiecare, brbat sau Iemeie, Iace treab mai
bun si mai cu Iolos cnd este pus n rostul lui. Prin urmare, conducerea
gospodriei cade n sarcina priceperii Iemeiesti; aici Iemeia este mai
ndemnatic dect brbatul, pe ct mai ndemnatici sunt mesterii n
meseriile lor, Iat de muncitorii necaliIicati. (Despre cstoria a doua a
;du;elor, 4, n vol. Despre Feciorie, pologia ;ietii monahale, Despre
creterea copiilor., pp. 173-174)
,n aIar de acestea, brbatii au ndatorirea de a aduce n cas prin
munca lor din aIara gospodriei; Iemeile au numai ndatorirea de a pstra si
a pzi ceea ce agoniseste brbatul. Chiar dac la prima vedere pare a Ii o
treab mai grea agonisirea celor de trebuint traiului dect pzirea si
pstrarea lor, totusi este zadarnic si Ir Iolos agonisit, dac nu-i Iemeia
care s o pzeasc si s o pstreze.
Se ntmpl adeseori ca brbatul, prin cstigurile sale mari, s nu ajute
cu nimic n nIlorirea gospodriei, ba, dimpotriv, s nruiasc totul.
(Despre cstoria a doua a ;du;elor, 4, n vol. Despre Feciorie, pologia
;ietii monahale, Despre creterea copiilor., p. 174)
,,Cnd e vorba de ntreaga ntelepciune si de respect, nimic nu are
brbatul mai mult dect Iemeia, ci se ceart asemenea Iemeii de ctre legile
despre stricarea nuntii. Si e Iiresc. Cci nu de aceea a venit Iemeia la tine, si
a lsat tat si mam si toat casa ei, ca s Iie umilit, ca s treci peste ea
pentru o slujnic de doi bani, ca s-i Iaci mii de necazuri. i luat-o ca
insotitoare la drum, ca prta ;ietuirii tale, liber i de aceeai cinste cu
485
tine. Cum nu este nebunie s primesti darul ei de nunt, s arti toat
bunvoirea Iat de el si nimic s nu mputinezi din acesta, iar ceea ce este
mai de pret dect orice dar de nunt ntreaga ntelepciune si respectul si
trupul tu, care este avutia aceleia s le strici si s le pngresti? Dac
mputinezi zestrea, dai socoteal socrului. Dac strici ntreaga ntelepciune,
vei da socoteal lui Dumnezeu, Cel Ce a rnduit nunta si ti-a dat n grij
Iemeia. Si c-i adevrat acest lucru, ascult-l pe Pavel ce zice despre
adulteri: Cel ce se leapd, nu de om se leapd, ci de Dumne:eu, Care ;-a
dat Duhul S1ant (I Tes., 4, 8). (La cu;intele apostoleti. Din pricina
des1raului 1iecare s-i aib ne;asta lui~~, n vol. Catehe:e maritale, pp.
17-18)
,,Si deoarece viata noastr obisnuieste s aib dou laturi, una public
si alta privat, Dumnezeu, deosebindu-le, a hrzit Iemeii crmuirea casei,
iar brbatilor toate treburile civile, cele din piat, de la tribunal, din
conducere, din armat, si toate celelalte. Cci Iemeia nu poate s tin lancea,
nici s sloboad sgeti, dar poate s tin Iusul si s teas pnz, si toate
celelalte din cas s le pun cu bun rnduial. Nu poate s-si maniIeste voia
n senat, dar poate s si-o maniIeste n cas si adesea cele pe care le cunoaste
brbatul despre cele ale casei, ea le cunoaste mai bine. Nu poate s
ornduiasc bine averile obstesti, dar poate s-si creasc bine copiii, care
sunt cea mai mare avere
137
. Poate cunoaste ruttile slujnicelor, poate s se
ngrijeasc de neprihnirea celor Icute de slugi, s oIere sotului toat
cealalt asigurare si s abat de la el toat grija de cele din cas. Ea se
preocup de camere, de ln, de pregtirea la timp pentru toate, de
137
Tlcuirea Pr. Marcel Hanches: Dup cum se observ, SIntul Ioan prezint sIera de
actiune a brbatului n paralelism strict cu cea a Iemeii, reIerindu-se la aceeasi capacitate
natural. Femeia si exercit capacittile de guvernare asupra copiilor, brbatul asupra
treburilor obstesti. Nu exist diIerent ntre ratiunile celor dou tipuri de crmuire, ci doar
ntre modurile lor de maniIestare. Iar n ascetic (adic n eIortul nostru de a ajunge de la
chip la asemnare, singurul lucru cu adevrat important n viata aceasta) nu conteaz
chipul sub care se lucreaz o virtute (care tine de personalitatea Iiecruia), ci n ce
msur ea activeaz toate potentele chipului spre a ajunge asemenea n cele din urm cu
Hristos. Prin urmare, pentru o lume neduhovniceasc (despre una desacralizat nici nu
mai ncape vorba) conteaz aspectul exterior al lucrurilor (si de aici si aparenta inegalitate
ntre brbat si Iemeie), pentru cea duhovniceasc esentialul este descoperirea ratiunilor
sdite n ele de Dumnezeu. Pcatul n sensul lui ontologic de abatere a puterilor Iiresti
de la scopul pentru care au Iost create de Dumnezeu este cel care aduce inegalittile (nu
ierarhiile, care tin de diversitatea creatiei si nu de raporturi juridice de subordonare). (n.s.
125, pp. 51-52)
486
nItisarea hainelor si de toate celelalte care nu i se potrivesc brbatului, nici
nu le poate Iace cu usurint vreodat, chiar de s-ar srgui de mii de ori. Cci
si aceasta, da, si aceasta este lucrarea drniciei si ntelepciunii lui
Dumnezeu, ca acel ce este de Iolos n treburile mai mari s Iie inIerior si de
nici un Iolos n cele mai mici, asa nct este trebuinta Iemeii. Cci dac l
Icea pe brbat s Iie deprins n amndou, usor de dispretuit devenea
neamul Iemeiesc. Si iarsi, dac ngduia Iemeii s se ocupe de ceea ce este
mai mare si mai de Iolos, umplea Iemeile de mult nebunie |uaovoiu|. De
aceea nu i le-a dat doar unui singur neam n ngrijire pe amndou, ca nu
cumva s Iie micsorat cellalt neam si s par c exist de prisos. Nici nu le-
a mprtit pe amndou n chip egal Iiecrui neam, ca nu cumva din aceast
egalitate s ias vreo lupt sau ncrncenare, iar Iemeile, rzvrtindu-se, s
poIteasc aceeasi cinste cu brbatii. Ci, cugetnd mai dinainte cele egale si
pasnice si pstrnd pentru Iiecare rnduiala cuvenit, a osebit viata noastr
n dou: ceea ce este mai de trebuint si mai de Iolos i-a dat brbatului, iar
ceea ce este mai mic si inIerior, Iemeii. nct acela, din pricina slujirii lui de
neaprat trebuint, s ne Iie Ioarte dorit, iar aceea, din pricina slujirii mai
mici, s nu Iie cobort n ochii brbatului su. (Laud lui Maxim i despre
ce 1el de sotie trebuie s ne lum, n vol. Catehe:e maritale, pp. 50-53)
,,Cci 1emeia i brbatul se deosebesc numai in trupurile lor, Iemeii
Iiindu-i rezervat rzboiul de tesut si Iusul si a Irmnta pinea si grija
cminului si dereticarea prin cas si cresterea copiilor, iar brbatului
tribunalul si conducerea cettii si aIacerile si ctnia si rzboaiele si luptele.
(Omilia aceluiai, rostit in biserica S1intei Irina, despre ra;na celor
pre:enti la biseric i despre uurtatea celor care lipsesc i despre cantare,
i c 1irea nu este pricin s-o opreasc pe 1emeie de a apuca pe calea
;irtutii, n vol. Catehe:e maritale, p. 78)
CSTORIA (ndatoririle sotului)
,,S-ti Iie mai pretuit si mai cinstit dragostea ei dect orice n lume.
Dac noi trebuie a purta sarcina unul altuia, apoi cu att mai mult pe a
Iemeii. Chiar de ar Ii srac, tu nu o batjocori; chiar de ar Ii proast, tu nu o
necinsti, ci mai vrtos ndrepteaz-o, cci este mdularul tu, si prin urmare
sunteti un trup. Poate c este brIitoare, betiv si Iurioas. Dar pentru toate
acestea trebuie a te ntrista, iar nu a te mnia, si a ruga pe Dumnezeu, a o
sItui ntruna si a Iace totul ca s alunge de la dnsa patima. Dac tu n loc
487
de acestea o bati, apoi mai tare i strnesti boala. Obrznicia se moaie si se
domoleste cu blndetea, iar nu cu o alt obrznicie.
Pe lng toate acestea, apoi gndeste-te si la rsplata ce o vei avea de
la Dumnezeu. Cci cnd ti este slobod a scpa de ea, ns nu Iaci aceasta
pentru Irica lui Dumnezeu, ci i suIeri toate cusururile, temndu-te de legea
care opreste a lepda pe Iemeie, chiar de ar avea orice boal apoi atunci
vei lua plat nespus dar si mai nainte de plat tu vei cstiga Ioarte mult,
Icnd-o pe ea mai supus, iar pe tine Icndu-te mai blnd. Se spune c
unul dintre IilosoIii cei din aIar
138
avnd Iemeie rea, brIitoare si
ndrtnic, ctre cei ce-l ntrebau pentru ce suIer o astIel de Iemeie zicea
c are scoal de nevoint si loc de lupt IilosoIic chiar n casa sa. Joi 1i,
:ice, cel mai bland dintre toti, in;tandu-m printr-insa in 1iecare :i. M-ati
aplaudat mult auzind acestea? Dar eu sunt mhnit mult cnd vd c Elinii
sunt mai IilosoIi dect noi, crora ni s-a poruncit a urma ngerilor, sau mai
bine zis, crora ni s-a poruncit a urma lui Dumnezeu nsusi n privinta
blndetii. Deci se spune c acel IilosoI, avnd Iemeie rea, nu a deprtat-o
pentru aceasta, iar altii spun c tocmai din aceast pricin a si luat-o de
Iemeie. (Comentariile sau Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni, omilia
XXVI, pp. 279-280)
,,Dac s-ar ntmpla a gresi si a nu aduce n cas mireas ngduitoare
si Iemeie bun, atunci Iireste c trebuie a rvni acestui IilosoI, adic a o pune
n bun rnduial necontenit si nimic din cele vorbite mai sus a nu Iace.
Fiindc si neguttorul, mai nainte Iace nscris cu tovarsul su de
neguttorie, nscris care poate s pzeasc pacea, si nu d drumul corbiei n
luciul mrii mai nainte de aceasta, si nici c se apuc de vreo alt
neguttorie.
Deci si noi, iubitilor, toate s le Iacem, ca astIel pe tovarsul vietii
noastre si al corbiei acestea s-l putem avea nluntru cu toat pacea
cuvenit. (Comentariile sau Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni,
omilia XXVI, p. 280)
CSTORIA (ndatoririle sotiei)
138
Tlcuirea Arhim. Theodosie Athanasiu: Socrat, a crui Iemeie, Xantipa, a Iost de o
rutate si ncptnare proverbial. (n.s. 1, p. 279)
488
,,Srguieste-te cu toat recunostinta de a da brbatului ceea ce-i
datorezi. Fiindc si cu brbatul tu cnd vorbesc, eu l sItuiesc a te iubi si a
te ngriji, si nu-l las a aduce la mijloc legea privitoare la Iemeie, ci i cer ca
s Iac ceea ce este scris pentru dnsul. Deci si tu uit-te numai la datoriile
ce te privesc, si I-te supus si blnd celui cu care vietuiesti. Si dac tu esti
supus brbatului pentru Dumnezeu, apoi atunci s nu-mi spui de cele ce
trebuie a se Iace de dnsul, ci de cele pentru care te-a Icut rspunztoare
legiuitorul, si numai acelea s le mplinesti cu toat strsnicia. Aceasta mai
cu seam este a se supune cineva lui Dumnezeu, adic a suIeri chiar si cele
potrivnice si a nu pune n miscare legea la Iiece pas. Pentru aceea, iubind pe
cel ce te iubeste, nu pare c Iaci vreo Iapt mare, pe cnd iubind pe cel ce te
urste, unul ca acesta mai cu seam este cel ce se ncununeaz. Cam n acest
Iel si tu gndeste-te, c dac suIeri pe brbatul tu care este aspru, apoi
atunci vei primi cunun strlucit pe cnd dac el va Ii linistit si blnd cu
tine, apoi pentru ce s-ti dea Dumnezeu cununa si rsplata?
Acestea le vorbesc nu ca poruncind brbatului a ndrzni Ir msur
Iat de Iemeie, ci ca s nduplec pe Iemei a-si suIeri brbatii, chiar cnd sunt
prea ndrzneti Iat de ele. (Comentariile sau Talcuirea Epistolei intai ctre
Corinteni, omilia XXVI, p. 276)
,,Cci liman este Iemeia, si cea mai puternic doItorie de veselie.
(Comentariile sau Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni, omilia XXVI, p.
279)
,Datoriile particulare ale Iemeii. Aceste datorii privesc sotul ei,
copiii ei, interiorul ei, ca sotie mam, stpn a casei. (Din vol.
Bogtiile oratorice, p. 254)
,Care este de acum datoria ei? Ea trebuie, cnd sotul intr agitat
si obosit, adesea mort pentru socurile vietii dinaIar, s Iie
mngietoarea lui si sItuitoarea lui iubitoare. Si ceea ce n-ar obtine de
la el prietenii lui cei mai inIluenti, ea narmat cu Iarmecele ei
inspirate si din iubirea ei va sti s obtin. Prin solutia evlavioas si
credincioas, brbatul cel mai rzvrtit Iat de datoriile crestine se va
gsi la sIrsit nvins, convins si plecat.
Ce n-au putut asupra sotilor lor aceste Iemei minunate despre
care ne vorbeste Scriptura? Deborele, luditele, Persidele, Mariile,
Priscilele, si aceste mprtese att de minunate sItuitoare ale sotilor
489
lor? ns, de asemenea, ce nu poate Iemeia pentru rul Ir nceput,
Ir seriozitate, Ir conduit? Ce n-a putut Iemeia lui Abesalom, a
unui Samson? Ea ar Ii Icut s cad Iov, dac Iov n-ar Ii Iost de
nenvins n rbdarea sa si n credinta sa. (Din vol. Bogtiile oratorice,
pp. 254-255)
,Dumnezeu mprtind datoriile Iamiliei si atribuind brbatului
greuttile dinaIar si pretentiile vietii publice, pstreaz pentru Iemeie
conduita interiorului. Acolo este domeniul si cmpul ei de actiune.
(Din vol. Bogtiile oratorice, p. 255)
,. pentru Iemeie grijile casei unde nimic nu trebuie si nu poate
s-o nlocuiasc. (Din vol. Bogtiile oratorice, p. 255)
,Serviciul Iemeii este ca s mpart grija, s pstreze cele spuse,
s grijeasc de lucrurile casei; cci spre aceasta a rnduit-o Dumnezeu,
ca n aceste lucruri si n altele s ne Iie de ajutor. Cci viata noastr
const din dou lucruri, din lucruri private si publice; ei i-a atribuit
Dumnezeu partea ei: grija Iemeii este s grijeasc de lucrurile casei, a
brbatului de negotul public, judectile, armata, celelalte toate. Femeii
i este ornduit conducerea interioar. Dac ea se achit cu Iidelitate
de sarcina ei, Iamilia este prosper; dac o neglijeaz, este ruina ei.
De acolo se poate judeca, ct de nebune sunt aceste teorii care-i
atribuie Iemeii lucrurile dinaIar, ostenelile vietii publice. O, voi care
totul rsturnati, lucrul diavolului este acesta, ca toate s se conIunde si
s se strice de la principiul lor nceptor, care a Iost dat din natur de
ctre Dumnezeu. Femeilor Dumnezeu att le-a dat s pzeasc casa,
brbatilor ns grija vietii publice; tu capule te transIormi n picioare si
picioarele n cap. (Din vol. Bogtiile oratorice, pp. 384-385)
CSTORIA (Iemeia s asculte de brbat)
,Dup pcat (spune Domnul Dumnezeu Iemeii n.n.): spre brbatul
tu ;a 1i intoarcerea ta, i el te ;a stpani. Te-am 1cut, zice, de aceeai
cinste cu brbatul. Nu te-ai 1olosit bine de stpanire. schimb-ti starea cu
cea de supunere. N-ai putut duce slobo:enia. primete robia. Nu tii s
stpaneti (i ai cunoscut aceasta cu lucrul. 1ii dintre cei stpaniti, i
cunoate-l pe brbat drept stpan: spre brbatul tu ;a 1i intoarcerea ta, i
el te ;a stpani: si vezi aici iubirea de oameni a lui Dumnezeu - cci ca nu
cumva, auzind: el te ;a stpani, s socoat stpnirea brbatului ca Iiind
490
mpovrtoare, mai nti vorbeste de purtarea de grij a acestuia, zicnd:
Spre brbatul tu ;a 1i intoarcerea ta, adic: Scparea ta i limanul tu i
intrirea ta, el ;a 1i, in toate spaimele ce ;or ;eni asupra ta, pe el ti-l dau ca
s te intorci spre el i s scapi la el. Si nu doar prin aceasta, ci si cu nevoile
Iiresti i-a legat mpreun ca si cu un lant de nerupt, nIsurndu-i n legtura
poItei.
Vzut-ai cum a adus pcatul supunerea, iar Iscusitul si nteleptul
Dumnezeu si pe acestea le-a ntrebuintat spre Iolosul nostru? (Cele dintai
omilii la Facere, cuvntul al patrulea, p. 46)
,Ascult cum si Pavel vorbeste despre supunerea aceasta, ca s nveti
iar mpreun-glsuirea dintre Vechiul si Noul Legmnt. Femeia, :ice, intru
linite s ia in;ttur, cu toat ascultarea (l Tim., 2, 11). Vzut-ai c si el
supune brbatului pe Iemeie? Dar asteapt, si ai s-auzi pricina. De ce cu
toat ascultarea? Fiindc 1emeii, zice, s in;ete nu dau ;oie. De ce? -
Fiindc l-a in;tat o dat ru pe dam. Nici a-i stpani brbatul. Dar
pentru ce? - Fiindc l-a stpanit o dat in chip ru. Ci s Iie ntru liniste.
Dar spune i pricina. Fiindc dam, zice, nu a 1ost amgit, iar 1emeia,
amgindu-se, a 1ost intru neascultare. De aceea a si dat-o jos de pe scaunul
nvtturii: 1iindc cel care d in;ttur 1iind netiutor, zice, s ia
in;ttur, iar de nu ;rea s ia in;ttur, ci ;rea s in;ete pe altii, se
pierde pe sine i pierde i pe ucenicii si - ceea ce s-a ntmplat atunci si cu
Iemeia. Dar c este supus brbatului si c din pricina pcatului i-a Iost
supus, vedem deslusit de aici; ns vreau s aud acea spus: Spre brbatul
tu ;a 1i intoarcerea ta, i el te ;a stpani. (Cele dintai omilii la Facere,
cuvntul al patrulea, pp. 46-47)
,Scriindu-le corintenilor, el grieste: Brbatilor, iubiti pe 1emeile
;oastre - iat spre brbatul tu ;a 1i intoarcerea ta, 1emeile s se team de
brbati - iat el te ;a stpani. Vzut-ai c nu e apstoare stpnirea cnd
stpnul e ndrgostit nebuneste de roaba sa, cnd Irica e mpreunat cu
dragostea? Cci astIel e nlturat greutatea robiei. (Cele dintai omilii la
Facere, cuvntul al patrulea, p. 48)
,Am s vorbesc despre Iemei, ca s vezi cum Iericitul Pavel, care a
pus legturi asupra lor, chiar el le dezleag iarsi. De are ;reo 1emeie brbat
necredincios i acela ;a ;oi s ;ietuiasc cu dansa, s nu-l lase pe el (l Cor.,
7, 13). De ce? C ce tii tu, 1emeie, de nu-ti ;ei mantui brbatul? (16).
Dar cum poate 1emeia s mantuiasc? nvtnd, catehiznd,
nduplecndu-l a primi cuvntul bunei cinstiri. !i chiar ieri, 1ericite !a;ele,
491
:iceai c 1emeii s in;ete nu dau ;oie~~ (l Tim., 2,12). Cum, dar, o dai
acum la intors i 1aci 1emeia dascl al brbatului? - Fac asta nu
tgduindu-m pe mine insumi, ba chiar cu totul dimpotri;. Tu ascult si
pentru ce a scos-o de pe tronul nvtturii, si pentru ce o aduce iar pe el, ca
s aIli ntelepciunea lui Pavel. Brbatul s in;ete, zice. ntrebi de ce?
Fiindc nu a Iost amgit: c dam, :ice, nu a 1ost amgit (l Tim., 2, 14).
Femeia, zice, s ia in;ttur. De ce? Fiindc a Iost amgit: c 1emeia,
amgit 1iind, a 1ost intru clcarea poruncii (14). Iar aici - tocmai
dimpotriv: c atunci cnd brbatul este necredincios, iar Iemeia
credincioas, zice: Femeia s in;ete. De ce? Fiindc nu este amgit, cci
credincioas este. S ia nvttur, deci, brbatul, cci a Iost amgit: c
necredincios este. S-a intors treaba, zice, in pri;inta in;tturii. s se
intoarc, dar, i in pri;inta stpanirii. Vzut-ai cum pretutindeni arat
Scriptura c nu Iirii, ci amgirii si pcatului urmeaz robia?
Deci, a venit la Iemeie amgirea ntru nceput, iar amgirii i-a urmat
supunerea: dup aceea s-a mutat amgirea la brbat, s-a mutat si supunerea.
Si precum la nceput a ncredintat Dumnezeu brbatului mntuirea Iemeii,
Iiindc nu a Iost amgit, grind astIel: Spre brbatul tu ;a 1i intoarcerea ta,
asa si aici, pentru credinta celei ce are brbat necredincios, ncredinteaz
Iemeii mntuirea brbatului, zicnd: C ce tii tu, 1emeie, de nu-ti ;ei mantui
brbatul? (I Cor., 7,16). Ce poate Ii mai deslusit dect aceast dovedire c
robia nu este dat al Iirii, ci urmeaz pcatului? (Cele dintai omilii la
Facere, cuvntul al cincilea, pp. 61-63)
,A nvtat Iemeia odinioar pe brbat, si totul a stricat si cu
neascultarea l-a Icut vinovat de osnd. De aceea Dumnezeu a supus-o
brbatului, Iiindc la nceput mai mult a abuzat de egalitate.
tras ;ei 1i de brbatul tu (Facerea, 3, 16), iar mai nainte de
aceasta nu i-au mai Iost spuse asemenea cuvinte. Dar cum Adam nu s-a
amgit? Asadar nici n-a clcat porunca, dac nu s-a amgit. Ia aminte bine,
Iemeia a zis: Sarpele m-a amgit, pe cnd Adam n-a zis 1emeia m-a amgit,
ci c Ea mi-a dat mie i am mancat. Nu este acelasi lucru: a lua amgirea de
la cel de acelasi Iel cu tine, sau de la o Iiar, de la o vietate supus si roab
tie; asa c aceasta este amgire. Deci, n raport cu Iemeia, care a Iost
amgit, de cel supus si rob, Adam n-a Iost amgit, Iiindc el a Iost
ndemnat de cea liber si deopotriv cu el.
Expresia: a ;:ut c rodul este bun de mancare nu pentru Adam s-a
zis, ci pentru Iemeie, c a mancat i a dat i brbatului ei, asa c Adam nu
supunndu-se poItei a clcat porunca, ci numai a Iost convins simplu de
Iemeie. A nvtat o dat Iemeia si atunci a stricat totul si de aceea apostolul
492
zice: Nu dau ;oie 1emeii s in;ete. Si ce are de-a Iace cu celelalte Iemei dac
Eva a gresit? Foarte mult, Iiindc sexul lor este slab si usurel. Aici, deci,
apostolul vorbeste de natura Iemeiasc, cci n-a zis iar E;a 1iind amgit ci
1emeia, nume ce este comun ntregului sex, iar nu numai al aceleia. Deci, ce?
Oare ntreaga natur a czut n clcarea poruncii prin Eva? Dup cum pentru
Adam a spus: Dup asemnarea greelii lui dam, care este chip al Celui ce
a;ea s ;in, (Romani 5, 14) asa si aici, adic, neamul Iemeiesc a clcat
porunca, iar nu cel brbtesc. (Talcuiri la Epistola intai ctre Timotei,
omilia a IX-a, pp. 94-95)
,S in;ete de bine. Si cu toate acestea, le mpiedici pe Iemei de a
nvta; cum deci le ngdui aici, pe cnd n alt loc zici: Nu ingdui 1emeii s
in;ete pe altul (I Timotei 2, 12)? ns, ascult ce a adugat mai departe: nici
s stpaneasc pe brbat. Brbatului nc de la nceput i s-a permis a-i
nvta si pe brbati, si pe Iemei; Iemeii i permite numai cuvntul sItuitor n
cas, ns, nicieri nu-i ngduie de a adresa vreo cuvntare lung. De aceea
a adugat: nici s stpaneasc pe brbat. (Comentariile sau explicarea
Epistolei ctre Tit, omilia IV, n vol. Comentariile sau explicarea Epistolei a
doua ctre Timotei., p. 162)
,,Femei, supuneti-; brbatilor ;otri ca Domnului (EIes., 5, 22). Ce
nseamn asta? C, dac n unire de gnd |oovoiu| vor tri acestia, si copiii
cresc bine, si casnicii triesc n bun rnduial, si vecinii se bucur de
liniste, si prietenii si rudele. Dar dac vietuiesc altIel, toate se ntorc cu susu-
n jos si se tulbur. Si, dup cum dac generalii sunt n pace unii cu altii toate
ostirile le urmeaz cu bun cuviint, iar dac sunt tulburati toate se stric,
asa si aici. Pentru aceea 1emeile zice s se supun brbatilor lor ca
Domnului. O! dar cum a zis altundeva: Dac nu se ;a desprti cine;a i de
brbat i de 1emeie nu ;a putea s-Mi urme:e (Mt., 14, 26)? Dac trebuie s
se supun brbatului ca Domnului, cum zice s se despart de brbat pentru
Domnul? De bun seam, este absolut necesar s se supun brbatului, ns
particula ca nu are peste tot ntelesul de egalitate. Aici ea are acest nteles:
ca unele care titi c slufiti Domnului. Iar acest lucru se poate vedea si din
alt parte, unde zice: chiar dac nu ; supuneti din pricina brbatului, ins
1aceti-o mai cu seam pentru Domnul; sau alt nteles: cand te supui
brbatului, 1ii con;ins c slufeti Domnului. C dac cel care se
mpotriveste acestor stpnii vremelnice se mpotriveste de Iapt rnduielii lui
Dumnezeu (Rom., 13, 2), cu ct mai mult nu se mpotriveste cea care nu se
supune brbatului? Asa a vrut zice Dumnezeu dintru nceput. S socotim
deci pe brbat c are locul capului si Iemeia pe cel al trupului. Iat aceasta o
493
arat si din cuvinte precise, cnd zice Brbatul este cap al 1emeii, dup cum
i Hristos al Bisericii i Insui este Mantuitor al trupului. Ins, precum
Biserica se supune lui Hristos, aa i 1emeile brbatilor lor intru totul
(EIes., 5, 23-24). Zicnd c brbatul este cap al Iemeii, dup cum Hristos al
Bisericii, a adugat: i Insui este mantuitor al trupului. Cci capul este
mntuirea trupului su. Deja mai dinainte a rnduit amndurora si
brbatului si Iemeii purtarea de grij si temelia iubirii, Iiecruia
mprtindu-i ceea ce i se cuvine: brbatului crmuirea si purtarea de grij, iar
Iemeii supunerea. (Omilia despre cstorie. Din comentariul la E1eseni, n
vol. Catehe:e maritale, pp. 87-88)
,,Dup cum Biserica se supune lui Hristos adic dup cum brbatii si
Iemeile, care sunt Biserica, se supun lui Hristos asa si voi, Iemeilor,
supuneti-v brbatilor ca lui Dumnezeu. Brbati, iubiti pe 1emeile ;oastre,
dup cum i Hristos a iubit Biserica (EIes., 5, 25). Ai auzit ce supunere
nemaintlnit? L-ai ludat mai nainte si te-ai minunat de Pavel c a tocmit
asa de bine vietuirea noastr, ca un brbat minunat si duhovnicesc ce este?
ns ascult acum si cele care le cere de la tine. C iarsi se Ioloseste de un
exemplu: brbati, iubiti pe Iemeile voastre, dup cum si Hristos a iubit
Biserica. Ai vzut msura supunerii datorat de Iemeie? Ascult si msura
dragostei ce o datoreaz brbatul! Vrei s ti se supun Iemeia precum
Biserica lui Hristos? Ai si tu grij de ea, dup cum Hristos de Biseric! Si
chiar dac trebuie ca s-ti dai suIletul pentru ea, chiar dac trebuie s Iii tiat
n mii de bucti, chiar dac ai suIeri si ai ptimi pentru ea, s nu te dai n
lturi. Fiindc de ptimesti acestea n-ai Icut nimic din ce a Icut Hristos.
Cci tu, Iiind deja unit cu ea, Iaci acestea. Acela ns a Icut-o pentru cea
care i ntorcea spatele si l ura. Asadar, dup cum El a adus-o cu mult
purtare de grij la picioarele Lui pe cea care sttea cu spatele la El si l ura si
era lepdat si rupt n bucti, si nu S-a purtat cu ea cu amenintri, nici cu
suprri, nici cu Iric ori cu altceva de acest Iel, asa s Iii si tu cu Iemeia ta.
Chiar dac te priveste de sus, chiar dac este suprat, chiar de o vezi
dispretuindu-te, poti s-o aduci la picioarele tale dac ai mult purtare de grij
pentru ea si dragoste si bunvoint. (Omilia despre cstorie. Din
comentariul la E1eseni, n vol. Catehe:e maritale, p. 89)
,,Cel ce-si iubeste Iemeia, chiar dac nu e Ioarte asculttoare, o
supune cu totul prin iubire. Att poate Ii de grea si de anevoioas unirea cea
de un gnd |oovoiu|, dac cei doi nu sunt legati prin tirania dragostei, nct
Irica nu o poate ndrepta deIel. Pentru aceea struie asupra iubirii, ca una ce
este mai puternic dect nIricosarea. Femeia, desi pare c este n pierdere
494
prin aceea c a Iost rnduit s se supun si s aib Iric de brbat, de Iapt
este n cstig. Cci ceea ce este mai greu si mai important iubirea cade pe
umerii brbatului. (Omilia despre cstorie. Din comentariul la E1eseni, n
vol. Catehe:e maritale, p. 98)
,,Ea are locul |upq| doi. Dar are si ea un rol |upq| si aceeasi cinste
cu cel dinti. Dar, n acelasi timp, brbatul are si ceva mai mult. Acest lucru
este de Iapt cea mai mare ntregire a unei Iamilii
139
. A primit aceast sarcin,
care este de Iapt a lui Hristos, si nu trebuie numai s-o iubeasc, ci si s o
conduc bine
140
. (Omilia despre cstorie. Din comentariul la E1eseni, n
vol. Catehe:e maritale, pp. 101-102)
CSTORIA (,iar Iemeia s se team de brbat)
,,Iar 1emeia s se team de brbat. Nu vorbeste doar despre dragoste,
ci si de altceva. S se team de brbat! Ea este n treapta a doua |upq|
141
,
dup brbat. Nici ea s nu cear cinste egal cu el, cci este rnduit sub cap.
Nici el s n-o dispretuiasc pe cea supus lui, cci ea este trup. Si dac el,
capul, dispretuieste trupul, piere si el. Dar s arate Iat de ea dragoste, dup
cum si ea e datoare s asculte. Asa cum capul are treaba lui si trupul o are pe
a sa
142
. Trupul i d capului spre slujire minile si picioarele si toate celelalte
mdulare, iar capul, la rndu-i, trebuie s se ngrijeasc de trup si s aib
139
Tlcuirea Pr. Marcel Hanches: Ca Iiecare s-si recunoasc rolul si Iunctia proprie si s
nu deIimeze sau s tind a nlocui atributiile celuilalt. Tocmai n aceasta st
complementaritatea celor doi. Deci tocmai n a juca unul rolul capului si cellalt pe al
trupului, cu tot ce implic aceasta, este ceea ce va salva Iamilia si o va preIace n
adevrat Biseric. (n.s. 232, pp. 101-102)
140
Tlcuirea Pr. Marcel Hanches: Pu0iciv. S imprime Iemeii un ritm, s mearg
mpreun n acelasi pas cadentat ctre Hristos. Iar ritmul vietuirii lor este dat de msura n
care Duhul locuieste n ei. Cu ct vor Ii mai duhovnicesti, cu att mersul va Ii mai linistit
si mai plin de ncredintarea c se vor odihni mpreun n mprtia vesnic. Dar este
esential ca cei doi s aib acelasi puls, acelasi ritm ritmul lui Hristos , altIel nu vor
putea merge mpreun la Hristos. Mai nti de toate, cei doi trebuie s aib acelasi
program duhovnicesc si strict aceleasi nzuinte si dorire real de desptimire. Nici un
motiv (carier, pozitie social, bani, poIte, nevoia de relaxare etc.) nu poate Ii pus mai
presus de viata duhovniceasc a cuplului, cci altIel se va distruge. (n.s. 233, p. 102)
141
Tlcuirea Pr. Marcel Hanches: Apq presupune si Iemeii o autoritate, nu o stare de
robie, dar nu o autoritate ce vrea s ias de sub conducerea sotului, ci una care se
armonizeaz cu el prin supunerea reciproc lui Hristos. (n.s. 218, p. 97)
142
Tlcuirea Pr. Marcel Hanches: Nu e vorba de inegalitate, ci de Iunctiuni diIerite ale
celor doi, si nu pot unul Ir altul. (n.s. 219, p. 97)
495
toat simtirea cald pentru el. Nimic nu este mai bun dect aceast
nsotire
143
. Dar cum poate Ii dragoste, de vreme ce este Iric? Tocmai atunci
este mai cu seam dragoste. Fiindc cea care se teme si iubeste. Cea care
iubeste se teme ca de capul ei si l iubeste ca pe un mdular al ei, c si capul
este mdular al trupului ntreg
144
. !entru aceea l-a pus pe unul deasupra i
pe unul s se supun, tocmai ca s 1ie pace. Dac ar 1i egalitate, nu ar mai
putea 1i pace. Nu se poate s 1ie intr-o cas 1iecare de capul lui, nici toti
conductori, ci e ne;oie de un singur conductor. Dar acestea se ntmpl n
cazul oamenilor trupesti, Iiindc, dac ar Ii brbatii duhovnicesti, ar Ii pace.
Cinci mii de suIlete erau si nimeni nu zicea c este ceva al su, ci se
supuneau unii altora
145
(Fapte 2, 41-47). Aceasta este o dovad de pricepere
si Iric de Dumnezeu. Modelul si Ielul dragostei l-a artat Pavel, dar al Iricii,
nu.
Ia vezi cum dezvolt cele despre dragoste: vorbeste mai nti de
Hristos, apoi de trupul propriu, iar mai pe urm zice: pentru aceea ;a lsa
omul pe mama sa i pe tatl su. Dar cele despre team nu le dezvolt. Oare
de ce? Fiindc vrea mai bine s predomine dragostea. Cci atunci cnd e
dragoste, toate celelalte i urmeaz. Dar dac-i Iric, nu este deloc asa.
(Omilia despre cstorie. Din comentariul la E1eseni, n vol. Catehe:e
maritale, pp. 97-98)
,,Dar ce pentru s nu se team Iemeia de brbat, ar putea zice careva?
Tu iubeste-o! mplineste ce tine de tine! Chiar dac altii nu Iac ceea ce tine
de ei, noi trebuie s Iacem tot ce suntem datori. Oare ce vreau s zic? Iat
ce! Pavel zice: Supuneti-; unul altuia intru 1rica lui Hristos (EIes., 5, 21).
Pentru ce, dar, cellalt s nu se supun, ci numai unul din ei? Tu crede
numai legii lui Dumnezeu si supune-te ei. Asa-i si acum! Femeia, chiar dac
143
Tlcuirea Pr. Marcel Hanches: Conlucrarea si unirea dintre Iemeie si brbat ar trebui
s Iie tot att de tare si armonioas ca aceea dintre cap si trup. (n.s. 220, p. 97)
144
Tlcuirea Pr. Marcel Hanches: Femeia, prin dragoste, si depseste statutul de supus
si l nglobeaz pe brbat n sine. Ea devine cumva de Iapt Iiecare din cei doi trupul
ntreg, rmnnd totusi supus mdularului ei, capul. Este o tain care se experimenteaz,
nu se explic. (n.s. 221, p. 98)
145
Tlcuirea Pr. Marcel Hanches: Adevrata viat de Iamilie nu se poate tri dac nu
exist o experient eclesial ca a primilor crestini. Suntem att de 1amiliti, pe ct suntem
de liturgici. Ca s ntelegem cstoria trebuie s Iim oameni duhovnicesti, n caz contrar
o transIormm ntr-o militrie si relatie juridic, iar acestea sunt trebuincioase oamenilor
trupesti. (n.s. 222, p. 98)
496
nu e iubit de brbat, s se team
146
, ca s nu se intample nimic ru din
partea ei. semenea brbatul, chiar dac 1emeia nu se teme, s-o iubeasc,
pentru ca s nu dea el pricin de ce;a
147
. Fiecare s 1ac ce tine de el.
(Omilia despre cstorie. Din comentariul la E1eseni, n vol. Catehe:e
maritale, pp. 98-99)
,,Tu, cnd auzi de Iric, s-i ceri Irica ce se cuvine unei Iemei libere,
nu Iric cum e a roabei Iat de stpn. C ea este trupul tu. Dac Iaci
aceasta si o socotesti roab, pe tine te ocrsti, trupul tu l necinstesti. Dar,
atunci, ce Iel de Iric este aceea? S aib Iric pentru ca nu cumva s ti
griasc mpotriv, s se rzvrteasc asupr-ti, s poIteasc ea ntietatea.
Ajunge dac Irica rmne numai la aceste lucruri
148
. Dac o iubesti cum ti s-
a poruncit, vei rzbi cu ea mai cu spor. Ba mai bine zis, nu vei Iace nimic cu
nIricosarea, ci dac vei Iace ceva, numai cu dragostea vei izbndi.
Neputincios cum este neamul Iemeiesc, are trebuint de mult ajutor, de
mult ngduint. (Omilia despre cstorie. Din comentariul la E1eseni, n
vol. Catehe:e maritale, pp. 100-101)
,,Gndeste-te la Avraam, la Sarra, la Isaac, la cele 318 slugi ale lui.
Cum de toat casa era n ordine si unire? Cum de era toat Iamilia
149
plin de
cucernicie |cuuciu|? Fiindc Sarra plinea porunca Apostolului si se temea
de brbat
150
. Ascult ce zice chiar ea: Nu mi s-a intamplat mie pan acum,
146
Tlcuirea Pr. Marcel Hanches: Frica este o alternativ la dragoste, ca s nu Iie
deIimat taina lui Hristos. (n.s. 223, p. 99)
147
Tlcuirea Pr. Marcel Hanches: A pune problema altuia este ceva Ials. Pe brbat s nu-l
intereseze ce Iace Iemeia, ci dac si mplineste cu srguint ce tine de el. Asemenea
Iemeia. (n.s. 224, p. 99)
148
Tlcuirea Pr. Marcel Hanches: n rest, s domneasc dragostea. (n.s. 228, p. 100)
149
Tlcuirea Pr. Marcel Hanches: n sens antic, Iamilia nu desemna doar sotul, sotia si
copiii, ci toti locuitorii ce triau sub acelasi acoperis. Deci intrau si servitori, sclavi, rude
etc. (n.s. 235, p. 102)
150
Tlcuirea Pr. Marcel Hanches: Desi pare paradoxal dac ne gndim la pretinsul
misoginism al SIintilor Printi, dar rolul Iemeii este absolut esential n bunul mers al
Iamiliei. Ba ar prea, dup aceast aIirmatie a SIntului, c tocmai ea este cheia pcii n
Iamilie, desi greul cade pe umerii brbatului, cum se vede n continuare. ntreag aceast
ierarhie si ntreptrundere de Iapt dependent a unuia Iat de cellalt este o mare tain
ce se cuvine descoperit cu mult smerenie si Iric. Tainele duhovnicesti, Iie c sunt ale
pustnicilor, Iie ale Iamiliei, se triesc si se descoper n Duhul SInt, nu se discut (cel
mult se pot oIeri indicatii). Si tocmai pentru c sunt duhovnicesti este cu putint ca omul
duhovnicesc, chiar dac nu este cstorit, s poat vedea limpede problemele (dar si
rezolvrile) ce apar n csnicie, iar adeseori cei cstoriti s se nvredniceasc de mari
experiente duhovnicesti, inaccesibile chiar monahilor, cum spune undeva cuviosul Paisie
497
iar domnul meu este btran (Facere 18, 12). Iar Avraam o iubea mult,
Iiindc n toate cte i poruncea avea ncredere n el. (Omilia despre
cstorie. Din comentariul la E1eseni, n vol. Catehe:e maritale, pp. 102-
103)
CSTORIA (Iemeile s se supun brbatilor lor)
,,C dac si este supus nou Iemeia, ns este supus ca Iemeie, iar nu
ca roab, ca una ce este slobod si de aceeasi cinste cu brbatul.
(Comentariile sau Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni, omilia XXVI,
p. 269)
,,Printre noi cu drept cuvnt este supus brbatului, Iiindc isotimia
(egalitatea n cinste) aduce lupt, si nu numai pentru aceasta, ci si pentru
amgirea ntmplat la nceput. Pentru aceea, Iiind Icut din coasta lui
Adam, ea nu ndat a Iost supus brbatului, cci nici cnd a dus-o
Dumnezeu la Adam nu a auzit Icndu-i-se asa ceva, si nici brbatul nu a zis
ei altceva, Ir numai c aceasta este os din oasele mele i carne din carnea
mea si nicieri nu se spune de supunere sau c i s-ar Ii poruncit de
Dumnezeu aceasta. Dar cnd ea a Icut o rea ntrebuintare de puterea sa si
cnd cea Icut de Dumnezeu ca s Iie de ajutor brbatului s-a gsit c ea era
viclean, apoi atunci a pierdut totul; atunci a si auzit cu dreptate zicndu-i-
se: Ctre brbatul tu intoarcerea ta
151
. Fiindc era Iiresc ca pcatul acesta
s rzboiasc neamul nostru omenesc apoi Dumnezeu prevznd rutatea
diavolului, a ngrdit cu aceste vorbe pe Iemeie, si totodat a dobort prin
aceast hotrre si vrjmsia viitoare ce ar Ii Iost ntre dnsii din pricina
acestei viclenii, si prin poIta cea nnscut ntr-nsii a sIrmat peretele cel
din mijloc al vrajbei, adic ura cea ivit din pcat. (Comentariile sau
Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni, omilia XXVI, pp. 269-270)
,Femei, plecati-; brbatilor ;otri, precum se cu;ine intru Domnul!
El (Apostolul Pavel n.n.) nu vorbeste aici de acea supunere despotic, sau
Aghioritul. Totul este sinceritatea si inima cu care ne apropiem de Hristos. (n.s. 236, p.
103)
151
Tlcuirea Arhim. Theodosie Athanasiu: Editia britanic are: dup brbatul tu ;or 1i
dorintele tale, ceea ce exprim mai limpede ideea din acest pasaj. S-ar Ii putut zice si
altminteri: ctre brbatul tu scparea ta. (n.s. 1, p. 269)
498
de supunerea cea de la natur, ci de supunerea ctre Dumnezeu. Brbati
iubiti-; 1emeile ;oastre, i nu ; amrati asupra lor.
Priveste iarsi cum el ndeamn ntr-un mod Ioarte potrivit. Dup
cum n epistola ctre eIeseni pune nainte teama si iubirea, tot asa si aici
pune nainte iubirea si amrciunea, pentru c se poate s se si amrasc
cineva. Ceea ce el spune, asa si este, si pare c ar zice: nu ; certati intre
;oi, cci nimic nu poate 1i mai amar ca cearta, nimic nu poate 1i mai
suprtor ca :an:ania dintre brbat i 1emeie, cci certele i luptele pe
tcute contra persoanelor iubite sunt pline de amrciune. Si aceasta
provine din prea mult amrciune, ca s ajung cineva de a se rscula
mpotriva membrului su, contra tovarsului de csnicie.
Datoria brbatului este de a iubi, iar a Iemeii de a urma pe brbat.
Dac Iiecare si ndeplineste aceast datorie, toate sunt n ordine. Fiindc
dac Iemeia este iubit, devine si ea iubitoare; si dac se supune brbatului,
el devine ngduitor si blnd. Priveste acum, c chiar n natur aceasta este
ordinea, c unul s iubeasc iar cellalt s se supun. Cnd cel ce stpneste
iubeste pe cel stpnit, atunci totul merge bine. Nu att se cere iubirea celui
stpnit ctre stpnitor, pe ct se cere din partea acestuia ctre cel stpnit,
cci din partea aceluia este ascultarea si supunerea.
(...) Deci dac Iemeia ta se supune, tu nu-ti lua iIos de stpn absolut;
si nici tu Iemeie, dac brbatul te iubeste, s nu te nIumurezi.
Nici dragostea brbatului s nu ngmIe pe Iemeie, si nici supunerea
acesteia s nu nIumureze pe brbat. De aceea ti-a supus tie pe Iemeie, ca tu
mai mult s o iubesti, si de aceea a ordonat ca el s te iubeasc, pentru ca tu
Iemeie, mai cu usurint s suIeri a te supune. Nu te teme dac esti supus,
pentru c a te supune celui ce te iubeste, nu are n sine nici o greutate.
(Comentariile sau Explicarea Epistolei ctre Coloseni, omilia X, pp. 115-
116)
,Femeile s li se supun brbatilor lor precum Domnului
(EIeseni 5, 22). De ce oare? Pent ru c dac sot ii conviet uiesc
n bun ntelegere, at unci si copiii lor vor creste bine si vecinii
se vor desIta de mireasma viet ii lor crest ine si prietenii lor se
vor bucura si rudele lor se vor mndri. Dar dac se nt mpl
i nvers, toate se vor nvl ms i, toate vor Ii t ulburi si conIuze.
Se ntmpl adic si aici ce se nt mp l nt r-o ar mat : C nd
ge nera l i i e i a u legturi linistite si conlucreaz armonios, armata
merge bine si poart biruinte; ns cnd acestia nu se nteleg si
se ceart, toat armata se ntoarce cu susu-n jos. Asadar de
aceea spune: Femeile s ii se supun brbatilor lor precum
499
Domnului. ns cum se Iace c Scriptura ntr-un alt loc spune:
Dac ;ine cine;a la mine i nu urte pe 1emeie i pe brbat, nu
poate 1i ucenicul Meu? (ParaIraz la Matei 14, 26). Dac
Iemeile trebuie s ii se supun brbatilor lor precum Domnului,
cum de n alt parte le cere s se lepede de ei pentru Domnul?
Citind cu atentie ambele Iragme nte, vet i constata c unul nu-1
cont razice pe cellalt. Sunt valabile n paralel a mndou.
Adic ce vrea s spun aici Apostolul? Sau s ; supunet i
brbatilor ;otri, tiind c aa il ;eti slufi pe Domnul sau s-i
ascultati pe brbatii ;otri, considerand, ca ucenice ale lui
Hristos, c 1aceti ;oia Lui. Pentru c, dac cel care nu se
supune puterii statului si autorittilor se mpotriveste ordinii pe
care a asezat-o Dumnezeu, mult mai mult Iemeia care nu se
supune brbatului ei calc porunca dumnezeiasc.
S cons i der m dec i c brbat ul est e capul s i Iemeia
trupul, dup cum o arat si acest pasaj apostolic: Brbatul este
cap 1emeii (adic carmuitor, aa cum i Hristos ii este cap
Bisericii, El Mantuitorul trupului. Dar aa cum Biserica I se
supune lui Hristos, tot ast1el i 1emeile s le 1ie intru toate
brbatilor lor (EIeseni 5, 23-24).
Tu, brbatul, l auzi pe Pavel, care o povtuieste pe Iemeie
s ti se supun tie, si-1 lauzi si-1 admiri. Auzi ns ce spune mai
jos: Brbatilor, iubiti pe 1emeile ;oastre aa cum i Hristos a
iubit Biserica i pe Sine S-a dat pentru ea (EIeseni 5. 25). Ai
vzut mai nainte un model de supunere? Vezi acum si modelul de
iubire. Vrei ca Iemeia s ti se supun asa cum Biserica i se supune
lui Hristos? Poart-i si tu ei de grij, asa cum Hristos i poart de
grij Bisericii. Si dac trebuie s-ti jertIesti viata pentru ea, s Iii
Icut bucti de o mie de ori, s le suIeri si s le rabzi pe toate, nu
reIuza s-o Iaci. Cci nici mcar asa nu vei Iace ceva egal cu ceea
ce a Icut Hristos pentru Biseric, de vreme ce tu vei suIeri acestea
pentru cea cu care esti unit, iar Domnul a suIerit pentru cea care s-a
ntors mpotriva. Lui si L-a nesocotii. Asadar pe cnd Hristos, nu
cu amenintri, nu cu huliri, nu cu spaime, ci cu mult iubire si
blndete, cu grij si jertI a reusit, s inspire ncredere celei care
ati de mult L-a necjit, asa s Iaci si tu, asa s te porti cu Iemeia ta.
Dac nu-ti acord atentie, dac te nIrunt cu mndrie, dac te
nesocoteste, vei putea s-o ndreptezi prin marea ta purtare de grij,
prin dragostea si buntatea ta, nu prin mnie si nIricosare. Doar pe
un slujitor l poti cuminti n Ielul acesta, sau poate c nici pe el,
500
pentru c se va nIuria degrab si va nceta s te mai slujeasc.
Pe tovarsa ta de viat, pe mama copiilor ti, pe temelia oricrei
bucurii din Iamilie, nu trebuie s-o ndreptezi cu slbticie si
amenintri, ci cu iubire si bune maniere.
Ce csnicie mai e asta, cnd Iemeia tremur n Iata brbatului
su? Si de ce aIectiune Iamilial se va bucura brbatul, cnd trieste
cu o Iemeie pe care o exploateaz ca pe o roab? Si dac ptesti
ceva datorit ei, s nu i-o reprosezi. Nici Hristos n-a Icut asa
ceva. Si pe Sine S-a dai pent ru ea, zice, ca s-o s1i nteasc,
curti nd-o. . (EIeseni 5, 25-26). Pri n ur mare era necurat ,
avea slbiciuni, era urt si j osnic. (Din vol. !roblemele
;ietii, pp. 103-106)
,Dar i in ceea ce ; pri;ete, 1iecare din ;oi s-i i ubeasc
1 emei a ca pe si ne i nsui , i ar 1 emei a spre brbat s se-n1i oare
(EIeseni 5, 33). Nu se arat aici doar dragoste, ci si respect.
NeIiind stpn al Iamiliei, Ie me ia nu t rebuie s cear, aceeasi
ci nst ire cu a stpnului, brbatul, de vreme ce este mai jos ca el.
Dar nici brbatul nu trebuie s-si nesocoteasc Iemeia pentru c
aceasta i se supune, cci ea este trupul; si dac capul nesocoteste
trupul, va pieri si el mpreun cu acela. De aceea brbatul trebuie
s-i oIere Iemeii iubirea lui ca o rsplat a supunerii ei. Si capul
este necesar, si trupul. Trupul pune n sluj ba capul ui mi ni le,
picioarele, si t oate celelalte mdulare ale sale, iar capul se
ngrijeste de trup si-1 ocroteste. Nu exist lucru mai bun precum
csnicia si conlucrarea de acest Iel: respect din partea Iemeii,
iubire din part ea brbat ului. Desigur, Iemeia care-1 respect pe
brbat l si iubeste, l respect ca pe capul ei si-I iubeste ca pe un
mdular, de vreme ce si capul este tot un mdular al trupului.
(Din vol. !roblemele ;ietii, p. 111)
,Iar dac la prima vedere pozitia Iemeii pare
dezavantajat, deoarece i-a Iost poruncit s arate respect Iat de
brbatul ei, n realitate pozitia este avantajat, cci brbatului i
s-a poruncit s Iie nzestrat cu ce-i mai important, cu iubirea. Ce
trebuie s se ntmple, ns, dac Iemeia nu-1 respect pe
brbat? Si ntr-o asemenea mprej ur are, acest a are datoria s-o
i ubeasc. Dac ceilalti nu-si Iac ndatoririle lor, noi trebuie s le
Iacem. Zice, de pild, s ; supuneti unul altuia, intru 1rica lui
501
Hristos (EIeseni 5, 21). Porunca se reIer la amndoi. Ce
nsemntate are, asadar, dac unul nu se supune? Tu s ascult i
de legea lui Dumnezeu. Femeia, chiar dac sotul su n-o
iubeste, este datoare s-1 respecte, ca s nu nca lce ndat orirea
ei. Si c nd Iiecare s i d uce la ndeplinire ndatorirea, atunci
csnicia lor este crestin, este duhovniceasc, nu trupeasc.
Dar s tii seama de un lucru, brbate, c, atunci cnd
Apostolul a poruncit sotiei tale s-ti arate respect, a vorbit despre
respectul care se cuvine unei Iemei libere, vrei s aib respect de
roab, atunci ti necinstesti trupul s i t e i ns ul t i p e t i ne ns ut i .
Car e e st e co nt i nut ul respectului acestuia? S nu-ti vorbeasc
mpotriv, s nu se rzvrteasc, s nu vrea s Iie stpn n
cas. E de ajuns ca respectul ei s se limiteze la acestea. Dac tu
o iubest i, cum t i-a poruncit Dumnezeu, vei izbut i mai multe.
Cci Iirea Iemeiasc este oarecum mai slab si are nevoie de
ajutor, ocrotire, blndete, purtare de grij. Pe toate s i le oIeri,
pe toate s le Iaci de dragul ei, chiar si la chinuri s te supui.
Fe me i a st pe l ng s t p nul c ase i . Are s i ea putere
asemntoare cu cea a brbatului. Brbatul, ns, are ceva mai
mult, un lucru izbvitor pentru Iamilie. A p r i mi t r a ngul d e a Ii
cap a l t rap ul ui , a sa c um e s t e Hristos cap al Bisericii, nu numai
de a o iubi si ngriji pe Iemeie, dar si s-o cluzeasc spre bi ne,
ca s-o in1tie:e..., zice, s1ant i 1r de prihan (EIeseni 5,
27). Si dac el se va ngriji ca Iemeia s dobndeasc sIint enie
si nepri hnire, toate celelalte vor veni de la sine. Dac le cere
pe cele dumnezeiesti, cele omenesti vor ur ma Ioarte usor, si n
cas vor do mni ordinea, pacea, evlavia. (Din vol. !roblemele
;ietii, pp. 112-113)
CSTORIA (cstigul cstoriei)
,Dac ar Ii Iost, iubite, cstoria si cresterea de copii o piedic n
calea virtutii, Creatorul universului n-ar Ii adus pe lume cstoria. Cstoria
nu numai c nu ne mpiedic cu nimic n trirea IilosoIiei celei dup
Dumnezeu, dac voim s Iim cu mintea treaz, dar aduce n viata noastr si
mult usurare. Cstoria potoleste Iuriile Iirii noastre, nu las ca oceanul s
se Irmnte, ci ne ajut s ducem totdeauna corabia n port. Pentru asta a
druit Dumnezeu neamului omenesc cstoria. (Omilii la Facere, omilia
XXI, IV, n col. PSB, vol. 21, p. 251)
502
,Cstoria este un post al castittii pentru cei care se Iolosesc de
cstorie cum trebuie. Cstoria nu d voie Iirii omenesti s se slbticeasc.
Cstoria pune traiul legiuit ntre un brbat si o Iemeie ca un zid de aprare
de care se sIrm toate valurile poItei; prin acest trai legiuit dobndim
mult liniste si o pstrm. Sunt ns unii oameni care n-au nevoie de
siguranta dat de cstorie; n locul ei, acestia si potolesc nversunarea Iirii
prin posturi, privegheri, culcri pe pmnt si prin multe alte nevointe
pustnicesti. Pe astIel de oameni i sItuiesc s nu se cstoreasc, dar nu-i
opresc s se cstoreasc. Deosebirea ntre sIat si oprire este tot att de mare
ct de mare este deosebirea ntre constrngere si liber alegere. Cel care
sItuieste las celui care-l aude libertatea de a urma sau nu sIatul lui; cel care
opreste i rpeste aceast libertate. (Despre Feciorie, 9, n vol. Despre
Feciorie, pologia ;ietii monahale, Despre creterea copiilor., pp. 16-17)
,Vezi, nicieri nu este pretuit cstoria pentru ea nssi, ci, din
pricina desIrnrii, din pricina ispitelor, din pricina nenIrnrii. Pavel a
vorbit mai sus de toate aceste pricini; acum ns, pentru c Icuse aspre
reprosuri, ntrebuinteaz cuvinte mai dulci, desi n realitate spune aceleasi
lucruri, numind-o aprindere si Ioc. Dar nici cuvintele de mai sus nu l-a lsat
inima pe Pavel s le spun Ir s-i ntepe pe asculttorii si. N-a spus: S se
cstoreasc dac ii silete po1ta trupului, dac se abat din calea cea
dreapt, dac nu mai pot. N-a spus nici un astIel de cuvnt, care se
potriveste unor oameni care suIer, unor oameni care merit iertare. Dar ce a
spus Pavel? Dac nu pot s se in1rane:e, iar cuvintele acestea se potrivesc
unor oameni care nu vor s lucreze din pricina trndviei lor. Pavel le arat
c sunt n stare s se nIrneze, dar n-ajung la nici un rezultat dac nu vor s
se osteneasc. Cu toate acestea, desi stau asa lucrurile, totusi Pavel nu-i
osndeste, nici nu-i Iace vrednici de pedeaps, i lipseste numai de laude,
mrginindu-si tria dojanei doar la cuvinte. Nicieri nu pomeneste de
nasterea de copii, pricina plcut si sInt a cstoriei; dar aminteste de
aprindere, de nIrnare, de desIrnare, de ispita satanic: si, pentru ca s nu
cad omul n aceste pcate, Pavel ngduie s se cstoreasc. (Despre
Feciorie, 39, n vol. Despre Feciorie, pologia ;ietii monahale, Despre
creterea copiilor., pp. 66-67)
CSTORIA (scopurile cstoriei)
,ntr-adevr, cstoria a Iost lsat de Dumnezeu pentru nasterea de
copii. Dar a Iost lsat de Dumnezeu si pentru o alt pricin, cu mult mai
mare, anume ca s sting aprinderile Iirii noastre. Martor mi este Pavel care
503
spune: Dar din cau:a des1ranrii, 1iecare s-i aib 1emeia sa (I Cor., 7, 2).
(Despre Feciorie, 19, n vol. Despre Feciorie, pologia ;ietii monahale,
Despre creterea copiilor., p. 33)
,Oamenii se cstoresc din nou motive: pentru a nu Iace pcate
trupesti si pentru a deveni printi. Dar cel mai important dintre aceste dou
motive este acela de a nu Iace pcate trupesti. (Din vol. !roblemele ;ietii,
p. 364)
,,Cci nunta a Iost rnduit nu ca s ne destrblm, nici s ne
desIrnam, ci ca s dobndim ntreaga ntelepciune. Auzi-l pe Pavel, care
zice: din pricina des1raului 1iecare s-i aib 1emeia lui, i 1iecare 1emeie
brbatul ei. (Dou sunt pricinile pentru care s-a randuit nunta: s dobandim
intreaga intelepciune i s de;enim printi). Dintre acestea dou, ntietate
are ntreaga ntelepciune.
Cnd a intrat poIta n Iire, a venit si nunta ca s taie lipsa de msur si
s ne nduplece s avem o singur Iemeie. (La cu;intele apostoleti. Din
pricina des1raului 1iecare s-i aib ne;asta lui~~, n vol. Catehe:e
maritale, pp. 13-14)
,,nct una este pricina nuntii, s nu desIrnezi, si de aceea s-a si
rnduit acest leac. (La cu;intele apostoleti. Din pricina des1raului
1iecare s-i aib ne;asta lui~~, n vol. Catehe:e maritale, p. 15)
,,Pentru aceasta este nunta, nu ca s umplem casele de rzboi si de
lupte, nu ca s ne tinem n ntrtri si certuri, nici s ne rzvrtim unii
mpotriva altora si s ne Iacem traiul de netrit, ci ca s ne bucurm de ntr-
ajutorare si s avem liman si loc de scpare si mngiere de relele ce sunt
asupr-ne, ca s convorbim cu sotia cu plcere. (Laud lui Maxim i despre
ce 1el de sotie trebuie s ne lum, n vol. Catehe:e maritale, p. 54)
,,Mai nti nvat care e pricina nuntii si pentru ce a Iost ea introdus
n viata noastr si nu cere nimic mai mult de la ea. Care e motivul nuntii si
pentru ce a dat-o Dumnezeu? Ascult-l pe Pavel, c zice: Din pricina
des1raului 1iecare s-i aib 1emeia lui (I Cor., 7, 2). Nu a zis: ca s scapi de
srcie sau ca s te ina;uteti. Dar ce? Ca s Iugim de desIrnare, ca s
potolim poIta, ca s trim mpreun n ntreaga ntelepciune, ca s bine
plcem lui Dumnezeu, ca s ne Iie ndeajuns sotia proprie. Acesta este darul
504
nuntii, acesta este rodul ei, acesta cstigul. (Laud lui Maxim i despre ce
1el de sotie trebuie s ne lum, n vol. Catehe:e maritale, p. 55)
,Cstoria i este dat omului ca un leac poItei lui trupesti prea
nvrtosate. Mare este tirania simturilor, nct Ir marea resurs a
cstoriei, marea majoritate s-ar arunca n rusinoasele si ucigasele
bucurii ale desIrnrii. Chiar Iormulnd aceast trist realitate este pus
apostolul s zic: Din cau:a necumptrii ;oastre, 1iecare din ;oi s-
i aib sotia sa. Acelasi apostol se teme de marea invazie a simturilor
pe care el n-o vrea ntre soti dect pentru un moment Ioarte scurt prin
nIrnare si cumptare ca s nu 1iti ispititi de satana, zice el. (Din
vol. Bogtiile oratorice, p. 226)
,Telurile cstoriei. Primul este Ir ndoial propagarea
neamului omenesc. Aceea este minunata putere dat de Dumnezeu
omului, creaturii sale. Atunci cnd Dumnezeu putea El nsusi n mod
direct, s dea nastere tuturor oamenilor cum a Icut-o pentru primul,
nou nsine ne ncredinteaz misiunea sublim de a rspndi viata si
de a continua marea Iamilie a neamului omenesc.
ns un alt tel este n cile lui Dumnezeu, mai mult dect primul,
mai esential, mai sublim: acesta este sIintirea. Dac dou Iiinte
nemuritoare se unesc pentru moment pe pmnt, o Iac pentru a se
ntri reciproc n drumul lor spre destinul nemuritor.
Cstoria este un port mpotriva Iurtunii patimilor, un reIugiu
mpotriva salturilor crnii si ale pcatului. Degradarea omeneasc este
adnc; omul nu-si mai poate stpni simturile sale. Dac Dumnezeu
nu-i d un mijloc de a mblnzi acest monstru, el va Ii devorat de el.
Acest mijloc este unirea legitim a brbatului cu Iemeia.
C omul are sotia sa; el i arat iubirea pe care-o are n inim;
potoleste n ea arderile naturii Iugare; c el n-o are dect pe ea si dect
cu ea si n ea se sIinteste el pn la rdcinile patimilor sale. (Din
vol. Bogtiile oratorice, p. 242)
,Noi am spus-o, cstoria ne este dat de la Dumnezeu pentru ca
punnd ntr-o sotie aIectiunea inimii si odihna simturilor, noi s nu ne
dedm la necinste si la dezordinile iubirii libere. Un altul mai nobil si
mai Iin este ntrecerea reciproc care ne mentine n evlavie si n
slujirea lui Dumnezeu: ca s 1im plcuti lui Dumne:eu.
ns un al treilea motiv nu trebuie uitat. Dumnezeu i d
brbatului sotia ca afutor. Ea are calitti speciale, aptitudini personale,
505
care completeaz pentru binele Iamiliei, ceea ce brbatul va Ii
neputincios s dea. Brbatul este lucrtorul din aIar, Iemeia este grija
dinuntru. Ea nu va putea ocupa posturi n viata public, cci ea este
rnduit n mod special de Dumnezeu pentru slujirea n cas. Atunci
deci cnd un om gndeste s ncheie o cstorie, pretinde ca sa arunce
ochii peste aceste ajutoare multiple pentru a-si Iixa alegerea sa. (Din
vol. Bogtiile oratorice, p. 245)
CSTORIA (Iidelitatea conjugal)
,Stpnirea trupului lor, de acum nainte nu mai este a lor. Ei si
le-au dat. Este un bun comun de care nici unul nici altul nu poate
dispune pentru a-l da n aIar. Cnd apostolul i zice sotului: Brbatul
este dator cu bun;ointa 1at de sotia sa, el nu ntelege nici o alt
bun;oint dect pe cea a Iidelittii conjugale. Dac sotul nu poate n
constiint s risipeasc zestrea sotiei lui, cu ct mai putin poate el s-i
sustrag donatia pe care i-a Icut-o el de la sine nsusi? A Ii
necredincios, inIidel, nseamn a clca unul din cele mai sIinte
ntelegeri.
Mai mult, dac nu ar Ii acest motiv att de grav al
contractului, ar rmne simpla echitate, problema vulgar a
drepttii. Ce! Aceast tnr curat si delicioas copil, ti s-a
dat tie n loialitatea suIletului ei; ea s-a dat Ir rezerv; pentru
aceea si-a prsit tatl su si mama sa si s-a exilat din casa sa si din
viata ei Iericit de altdat. Si ca schimb, tu i Iaci prin lipsa ta de
purtare, cea mai crud dintre insulte. (Din vol. Bogtiile oratorice,
pp. 250-251)
,Cu necinstea si inIidelitatea sotilor vine ruina cminului casei.
Cum s presupui pacea si unitatea acolo unde trdarea irit inima, unde
din rnile ulceroase se stric suIletul si provoac uri vesnice si
discriminri nencetate? De altIel aceea este urmarea imediat a
inIidelittii conjugale, vinovatul prinde un dezgust n interior. Ne mai
iubind sotia sa, cum va iubi el copiii si? (.) Obsedat de vederile
necurate ale iubirilor lui adultere, neIericitul nu mai are activitate si
Iort dect pentru a-si potoli poIta sa: Des1ranatul totdeauna ii are
inchipuirea stricat in mintea sa.
Dac el este nc sensibil, nct vinovatul se gndeste la
ruina cea mai de de plns a suIletului su si a mntuirii sale.
Dumnezeu care a ntemeiat Iamilia o va rzbuna asupra acelora
506
care o ntina si o distrug. Dumnezeu Care a dat legile cstoriei
nu va lsa nepedepsit clcarea lor. Dumnezeu, Care se declar
ca temeiul si rzbuntorul vduvei si al orIanului va lua n
mn cauza unei sotii batjocorite si a copiilor prsiti si trdati. (Din
vol. Bogtiile oratorice, p. 251)
CSTORIA (mpreunarea trupeasc)
,Iar dam a cunoscut pe E;a, 1emeia lui.
Uit-te cnd s-a ntmplat asta! Dup clcarea poruncii, dup
scoaterea din rai! Atunci a luat nceput unirea trupeasc dintre Adam si Eva.
nainte de clcarea poruncii duceau viat ngereasc si n-a Iost vorba deloc
de unire trupeasc. Cum putea s Iie vorba de asa ceva, cnd nu erau supusi
nici nevoilor trupesti? (Omilii la Facere, omilia XVIII, III, n col. PSB, vol.
21, p. 213)
,,S nu opriti datoria unul altuia, 1r numai din bun intelegere (1
Cor. 7, 5). Dar ce vrea s spun el aici? S nu se in1rane:e 1emeia, :ice, dac
brbatul nu ;oiete, i nici brbatul, dac nu ;oiete 1emeia. Si pentru ce?
Fiindc din astIel de nIrnare se nasc mari rele, cci si preacurviile, si
curviile, si chiar stricarea caselor de aici se trag de multe ori. Dac avnd pe
Iemeile lor si nc curvesc, apoi cu att mai mult vor Iace asa dac sunt
lipsiti de aceast mngiere. Si bine a zis: S nu opriti datoria, adic s nu
v lipsiti de datoria voastr conjugal. Cu alte cuvinte, el numeste lips
acum ceea ce mai sus a numit-o datornica dragoste, ca astIel s arate
nsemntatea stpnirii. A se nIrna unul din doi Ir voia celuilalt, aceasta
este lips, aceasta nseamn a opri datoria, pe cnd dac este cu voia lui, nu
se poate numi lips sau oprire de datorie. Deci trebuie a preIera buna-
ntelegere naintea tuturor, Iiindc este si mai nsemnat dect toate. Si de
voiesti, s cercetm acest Iapt mai de aproape. Fie, de pild, o Iemeie si un
brbat, si nIrnndu-se Iemeia, Ir ca brbatul s voiasc. Deci pentru ce te
miri dac el din aceast pricin curveste, sau dac nu curveste, apoi este
posomort, vesnic tulburat, vesnic n lupt si pricinuind Iemeii mii de
neajunsuri? Care este Iolosul postului si al nIrnrii, dac dragostea este
sIsiat? Nici unul. Cte batjocuri nu ies de aici, cte vorbe proaste si ct
lupt nu se desIsoar n asemenea mprejurri! Cnd ntr-o cas brbatul si
Iemeia sunt dezbinati, apoi acea cas nu se gseste mai bine dect corabia
cea purtat de valurile mrii, Iiindc si aici cpitanul vasului se aIl n
nentelegere cu crmaciul.
507
Pentru aceea zice: S nu opriti datoria unul altuia, 1r numai din
buna intelegere pan la o ;reme, ca s ; indeletniciti in post i rugciune
vorbind aici de rugciunea cea cu mult srguint. C dac mpiedic pe cei
uniti de a se ruga mpreun pentru un timp, apoi a se ruga necontenit cum s-
ar putea? Deci se poate ca cineva s Iie si nsurat cu Iemeie, si n acelasi
timp s Iie cu bgare de sam si la rugciune; ns asemenea rugciune se
Iace mai cu amnuntime prin nIrnare. Cci nu a zis simplu ca s ; rugati,
ci s ; indeletniciti cu rugciunea, punnd aceasta ca o ocupatie, iar nu ca
Iiind vreo necurtenie. Si iari s ; impreunati, ca s nu ispiteasc pre ;oi
Satana. Ca s nu cread c aceasta este o legiuire din parte-i, apoi adaog si
pricina. Si care este acea pricin? Ca s nu ispiteasc pre ;oi Satana, zice.
Si ca s aIli c cele ale curviei nu le mrejeste diavolul singur, a adogat:
pentru nein1ranarea ;oastr. (Comentariile sau Talcuirea Epistolei intai
ctre Corinteni, omilia XIX, pp. 189-190)
,Pavel spune:
Nu poruncesc celor necstoriti s mbrtiseze Iecioria; m tem c
Iecioria este greu de ndeplinit. Nu poruncesc nici celor cstoriti s aib
necontenit legturi cu Iemeile lor. Nu vreau s Iiu legiuitorul nenIrnrii.
Am spus: S 1iti impreun, ca s v mpiedic de a cdea ntr-un pcat mai
mare, dar n-am avut de gnd de a v mpiedica de a tri n nIrnare chiar
cstoriti Iiind.
Prin urmare, Pavel n-a avut de gnd s sItuiasc pe omul cstorit s
aib necontenit legturi cu Iemeia sa. Nu, ci nenIrnare celor desIrnati au
dat o astIel de interpretare cuvintelor lui Pavel. Dar dac vrei s cunosti
gndul lui Pavel, ascult-l:
- Jreau, spune el, ca toti oameni s 1ie ca i mine la in1ranare (I Cor.,
7, 7).
- Prin urmare, dac vrei ca toti s triasc n nIrnare, vrei ca s nu se
mai cstoreasc nici unul.
- Nicidecum! Nu-i mpiedic deloc pe ceia care vor s se cstoreasc
si nici nu-i tin de ru! Doresc ns si m rog ca toti s Iie ca mine. Cstoria
ns o ngdui, pentru ca s Ieresc pe oameni de adulter si desIrnare.
(Despre Feciorie, 34, n vol. Despre Feciorie, pologia ;ietii monahale,
Despre creterea copiilor., pp. 55-56)
CSTORIA (mpreunarea trupeasc a sotilor - nIrnarea la
bun vreme)
508
,Chiar dac nunta e cinstit (Evrei 13, 4), totusi cstoria nu reuseste
s scape de pngrire pe cel cstorit, adic s nu Iac s cad n desIrnare;
nu st ns n puterea cstoriei s Iac sIinti. Asta st n puterea Iecioriei.
Nu numai Moise sau numai Pavel porunceste acestea, ci si altii. Ascult ce
spune Ioil: S1intiti postul, gtiti posturile s1inte, pr:nuiti srbtoarea ...
;estiti o adunare s1ant, strangeti laolalt pe btrani (Ioil 2, 15-16). Dar
poate ai s m ntrebi: Unde se vorbeste aici ca s nu avem legturi cu
Iemeile noastre? Ascult ce spune proIetul mai departe: S ias mirele din
camera sa de culcare i mireasa din camera ei (Ioil 2, 16). Cuvintele lui Ioil
merg mai departe dect cele a lui Moise. Dac nu trebuie s triasc
mpreun n timp de post si de rugciune, mirele si mireasa, n care dorintele
sunt puternice, n care tineretea este n Iloare, n care poIta este de
nestpnit, cu att mai mult trebuie s Iac asta ceilalti, care nu au atta
nevoie de mpreunare. Cel care se roag cum se cuvine, cel care posteste
trebuie s arunce de la el toat poIta lumeasc, toat grija, toat voiosia, s-si
adune gndurile din mprstiere si s se adune n sine nsusi. Asa s se
apropie de Dumnezeu! Pentru asta e postul, pentru c taie toate grijile
suIletului, pentru c mpiedic mintea de a mai trndvi, de a mai umbla
ncoace si ncolo si o Iace s se ntoarc spre ea nssi. Aceast idee o
strecoar cu dibcie si Pavel, pentru a-i Iace pe credinciosi s se abtin de la
mpreunare, Iolosindu-se de cuvinte Ioarte potrivite. N-a mai spus: S nu v
lipsiti unul de altul ca s nu v pngriti, ci: ca s ; indeletniciti cu postul i
cu rugciunea. Prin urmare, Pavel, prin aceste cuvinte arat c legtura
trupeasc a unui brbat cu Iemeia sa nu-l duce la necurtie, ci-l Iace s nu se
mai ngrijeasc de cele duhovnicesti.
Diavolul ncearc s ne pun piedici n timpul rugciunii chiar cnd
lum att de mari msuri de sigurant. Ce nu va reusi s Iac prin
nIlcrarea ochilor mintii noastre, dac ne va gsi suIletul lenevit si slbit
de dragostea noastr pentru Iemeie? Ca s nu ptim aceasta si ca s nu
suprm pe Dumnezeu printr-o rugciune att de desart, mai cu seam
atunci cnd ne srguim s atragem asupra noastr mila lui Dumnezeu, Pavel
ne porunceste s ne deprtm de patul csniciei n vremea rugciunii.
(Despre Feciorie, 30-31, n vol. Despre Feciorie, pologia ;ietii monahale,
Despre creterea copiilor., pp. 48-49)
,Vreau, exclam brbatul, s propsesc n virtute; vreau s zbor n
naltul cerului; vreau ca prin struinta mea continu, n post si rugciune, s-
mi curt murdria suIletului; dar dac Iemeia mea nu vrea s Iie de aceeasi
prere cu mine, sunt silit s ajung robul desIrnrii ei!
509
Pentru ca s scape pe brbat de a scoate astIel de exclamatii de durere,
Pavel spune chiar la nceputul sItuirilor sale: Bine este pentru om s nu se
ating de 1emeie' (I Cor., 7, 1). Pentru aceasta si ucenicii spuneau
Domnului: Dac este aa pricin omului cu 1emeia, nu este de 1olos s se
insoare (Matei 19, 10). Au vorbit asa pentru c-si ddeau seama c este
Ioarte greu s se nteleag sotii n privinta timpului hotrt postului si
rugciunii si c au s-si Iac mult snge ru din pricina acestor nentelegeri.
Pavel repet necontenit aceast idee, spre a-i convinge pe corinteni:
Fiecare s-i aib 1emeia sa (I Cor., 7, 2). Brbatul s-i dea 1emeii iubirea
datorat (I Cor., 7, 3). Femeia nu este stpan pe trupul su (I Cor., 7, 4).
S nu ; lipsiti unul pe altul (I Cor., 7, 5). S 1iti impreun mereu (I Cor., 7,
5).
Nici Iericitii apostoli nu au Iost convinsi de la primele cuvinte; (Matei
5, 27-32) numai dup ce le-au auzit a doua oar si-au dat seama c porunca
lui Hristos trebuie neaprat ndeplinit (Matei 19, 10). Cnd Hristos s-a suit
pe Munte, a vorbit despre nIrnare; iar mai trziu, dup mai multe
nvtturi, le-a inspirat dragoste de nIrnare. Au mai mult trie cuvintele
spuse de mai multe ori. (Despre Feciorie, 32-33, n vol. Despre Feciorie,
pologia ;ietii monahale, Despre creterea copiilor., pp. 50-51)
,Si trebuie s spunem c vicleniile si cursele diavolului nu sunt
aceleasi si pentru unii, si pentru altii, si pentru cei cstoriti, si pentru cei ce
triesc n Ieciorie. Dup prerea mea, pe cei cstoriti nici nu-i supr
diavolul; diavolul stie bine c au alturi de ei un loc de scpare. Dac simt c
sunt atacati cu mai mult trie, pot ndat s se reIugieze n port. De astIel,
Iericitul Pavel nu-i las s se ndeprteze prea mult de trm; i sItuieste s
se ntoarc la trm cnd obosesc, ngduindu-le s Iie iarsi mpreun.
(Despre Feciorie, 34, n vol. Despre Feciorie, pologia ;ietii monahale,
Despre creterea copiilor., p. 52)
,Pavel ngduie celor cstoriti s triasc mpreun; dar ascult cum
i tine de ru cnd le Iace acest hatr: Si iari s 1iti impreun, s nu ;
ispiteasc Satana (I Cor., 7, 5). Dar vrnd s arate c nu se datoreste totul
ispitei diavolului, cic cea mai mare parte de vin se datoreste trndviei
noastre, Pavel a adugat pricina principal, spunnd: S 1iti iari impreun,
din pricina nein1ranrii ;oastre (I Cor., 7, 5). Cine n-ar rosi la auzul acestor
cuvinte? Cine nu s-ar strdui s scape de deIimarea nenIrnrii? SIatul lui
Pavel nu este adresat tuturor oamenilor, ci numai celor czuti jos de tot.
Pavel spune:
510
Dac esti att de robit plcerilor, dac esti att de usuratic, nc ai
nevoie mereu de Iemeie, nct poIta ti-i mereu treaz, Iii mpreun cu
Iemeia!
ngduinta aceasta nu porneste din gura unui om care ncuviinteaz, a
unui om care laud, ci din gura unui om care nu mai ncuviinteaz, a unui
om care osndeste. Dac n-ar Ii avut de gnd s atace cumplit suIletul
iubitorilor de plceri, n-ar Ii ntrebuintat cuvntul nein1ranare; cuvntul
acesta este tare, este deIimtor. ntr-adevr, de ce n-a spus Pavel: Din
pricina slbiciunii voastre? Pentru urmtorul motiv: dac Pavel ar Ii
ntrebuintat cuvntul slbiciune, ar Ii nsemnat c iart pe cei robiti
plcerilor; dar cnd ntrebuinteaz cuvntul nein1ranare, nseamn c arat
ct este de mare trndvia lor. Prin urmare, este un nenIrnat omul care nu
poate s se deprteze de desIrnare atunci cnd are necontenit lng el pe
Iemeia lui, atunci cnd si poate satisIace necontenit poIta de mpreunare.
(Despre Feciorie, 34, n vol. Despre Feciorie, pologia ;ietii monahale,
Despre creterea copiilor., pp. 54-55)
,Omul nenIrnat, omul ahtiat dup plceri, omul care nu se abtine de
la Iemeia sa nici n vremea postului si nici n alte vremi asemntoare, nu-i
pedepsit, dar nu-i nici ludat (I Cor., 7, 5). Pavel a Icut pogormntul acesta
att de mare Iat de cei cstoriti din pricina slbiciunii vointei noastre, din
pricina lipsei de atentie asupra noastr nsine. (Despre cstoria a doua a
;du;elor, 5, n vol. Despre Feciorie, pologia ;ietii monahale, Despre
creterea copiilor., p. 175)
CSTORIA (nIrnarea sotilor de la poItele trupesti)
,- Ce s Iac, m poate ntreba cineva, dac brbatul meu nu-si poate
stpni poItele, iar eu vreau s m nIrnez?
- Trebuie s te pleci neaprat poItelor lui. Chiar dac n-ai vrea s Iaci
aceasta, dulcele lant al cstoriei, ce te nctuseaz, te trste dup poItele
sotului si te trage ctre cel cu care dintru nceput te-ai legat. Dac te
mpotrivesti si rupi lantul, nu numai c nu scapi de lanturi, dar mai esti si
deplin pedepsit.
Femeia care vrea s se nIrneze Ir voia brbatului ei, nu numai c
pierde rsplata nIrnrii, dar va da socoteal nainte lui Dumnezeu si de
cderea lui n adulter si va Ii mai vinovat dect brbatul ei.
- Pentru ce?
- Pentru ce? Pentru c, lipsindu-l de legturile trupesti la care-i d
dreptul legea cstoriei, l-a mpins spre prpastia desIrnrii. Dac unei sotii
511
nu-i este ngduit s triasc n nIrnare nici mcar scurt vreme, Ir voia
brbatului ei, poate Ii, oare, iertat sotia care lipseste necontenit pe sotul ei
de usurarea ce i-o d cstoria?
- Dac asa stau lucrurile, atunci nu poate Ii o situatie mai silnic si
mai mpovortoare dect aceasta!
- Da! Asta o spun si eu. Pentru ce, deci, te supui unei silnicii? Ar
trebui s judeci asa naite de a te cstori, nu dup ce te-ai cstorit. Din
pricina aceasta si Pavel, dup ce a spus c lantul cstoriei nu se poate rupe,
vorbeste si despre cazul n care acest lant s-a rupt. Dup ce a spus: Eti legat
cu 1emeie? Nu cuta de:legare', a adugat: Eti de:legat de 1emeie? Nu
cuta 1emeie' (I Cor., 7, 27). Pavel proceda asa, ca s mbrtiseze cu mai
mult usurint nvttura despre traiul n Ieciorie, dup ce mai nti ai
meditat ndeajuns asupra greuttilor cstoriei si ai aIlat ct slnicie duce cu
ea. (Despre Feciorie, 47-48, n vol. Despre Feciorie, pologia ;ietii
monahale, Despre creterea copiilor., pp. 86-87)
CSTORIA (alb)
,- Ascult si Iereste-te de gndurile lui (ale diavolului)! A poruncit
Hristos prin Pavel ca Iemeia s nu se despart de brbat si s nu se lipseasc
unul pe altul dect prin bun ntelegere (I Cor., 7, 5). Dar unele Iemei, din o
asa zis dragoste de evlavie si de nIrnare, ndeprtndu-se de brbatii lor,
cu gndul c Iac Iapt de evlavie, au mpins pe brbatii lor la desIrnare.
Gndeste-te ct de mare e rul acesta! Aceste Iemei se supun unei att de
mari osteneli tocmai ca s Iie nvinuite c au svrsit cele mai mari pcate,
ca s-si atrag asupra lor cea mai grea osnd si s mping pe brbatii lor n
prpastia pierzrii. (Omilii la Matei, omilia LXXXVI, IV, n col. PSB, vol.
23, pp. 970-971)
..............................................................................................................
CSTORIA (sIaturi pentru o bun conviet uire a sotilor)
,Nici brbatul s nu ridice mpotriva Iemeii, ci s Iie cu mult
ngduint cu ea, ca Iat de un vas mai slab, si nici Iemeia s nu se
mpotriveasc brbatului, ci s se ia la ntrecere unul cu altul n a purta
sarcinile unul altuia (Gal., 6, 2) si s nu socoteasc nimic mai de pret ca
pacea . (Omilii la Facere, omilia XXXVIII, I, n col. PSB, vol. 22, p. 50)
,S statornicim n cas pace adnc, ca si Iemeia s poat s se
ntoarc la brbatul ei, dar si brbatul s-si gseasc la ea, ca ntr-un port,
512
scparea de grijile si tulburrile din aIar. La ea s aIle brbatul ntreaga
mngiere. C spre ajutor i-a Iost dat Iemeia, pentru ca brbatul,
ndestulndu-se cu mngierile ei, s poat tine piept atacurilor ce vin asupra
lui. Dac Iemeia este cuminte si blnd aduce mngiere brbatului ei nu
numai prin traiul lor mpreun, ci-i este de mult Iolos si n celelalte treburi, i
usureaz munca si nu-l las s simt greuttile ce se nasc n Iiecare zi Iie n
cas, Iie aIar de cas; Iemeia ca un corbier ncercat, prin ntelepciunea ei,
potoleste Iurtuna din suIletul brbatului, iar prin priceperea ei i usureaz
mult viata. Pe niste oameni asa uniti nimic din viata aceasta nu-i poate
ntrista, nici nu le poate strica bucuria. Cnd este ntelegere ntre Iemeie si
brbat, cnd este ntre ei pace si legtura dragostei, toate le merg din plin.
Nu pot cdea prad uneltirilor, pentru c sunt ntriti de un zid mare si
puternic, adic de ntelegerea lor cea dup Dumnezeu. ntelegerea aceasta i
Iace mai tari ca diamantul, ntelegerea aceasta i Iace mai puternici ca Iierul,
ntelegerea aceasta le ajut mai mult ca bogtia, ntelegerea aceasta i ridic
la cea mai nalt strlucire; ntelegerea aceasta le pricinuieste cu mbelsugare
mare si bunvointa cea de la Dumnezeu. S nu socotim, deci v rog, ceva
mai de pret ca ntelegerea acesta; s Iacem totul, s ne strduim ct putem ca
s Iie liniste si pace n casele noastre. (Omilii la Facere, omilia XXXVIII,
VII, n col. PSB, vol. 22, p. 61)
,Ca si cum ar Ii Iost un singur trup asa se ngrijea unul de mntuirea
celuilalt; si era atta ntelegere ntre ei, ca si cum ei ar Ii Iost un trup si un
suIlet. Femeile s-si iubeasc atta brbatii, nct s nu pun nimic mai
presus de mntuirea lor, brbatii, ca s aib att de mult dragoste de Iemeile
lor nct s Iac totul ca si cum ar avea amndoi un singur suIlet si un singur
trup. Dup cum niciodat trupul nu se rscoal mpotriva lui nsusi si nici
suIletul contra lui nsusi, tot asa si brbatul si Iemeia nu trebuie s se scoale
unul mpotriva altuia, ci s Iie uniti. Atunci se vor putea revrsa asupra lor
nenumrate buntti. Unde-i atta de mare ntelegere, acolo-i adunarea
tuturor bunttilor, acolo-i pace, acolo-i vedenia cea duhovniceasc; acolo
nu se vede lupt, nici btaie, nici dusmnie, nici ceart, ci toate sunt
izgonite, pentru c ntelegerea dintre soti, rdcina tuturor bunttilor,
ntelegerea adic, Iace s dispar toate acestea. (Omilii la Facere, omilia
XLV, II -III, n col. PSB, vol. 22, p. 130)
,. purtarea de grij de Iemei a Iost ncredintat brbatilor. (Omilii
la Matei, omilia XXX, V, n col. PSB, vol. 23, p. 376)
513
,Iar dac vrei s auzi si luptele lui (Iov n.n.) pentru curtenia
trupeasc si suIleteasc, ascult-l pe el spunnd: Lege pus-am ochilor mei, s
nu m uit la 1ecioar (Iov 31, 1). De aceea nu l-a nIrnt sotia lui; o iubea si
mai nainte, dar nu peste msur, ci cum se cade s-ti iubesti sotia. (Omilii
la Matei, omilia XXXIII, VI, n col. PSB, vol. 23, pp. 416-417)
,Brbatul cnd se scoal din pat, s nu caute altceva dect s Iac si s
spun ceea ce poate Iace mai credincioas toat casa lui. Femeia iarsi s Iie
gospodin; dar nainte de aceast grij s aib o alt grij mai de neaprat
trebuint, anume ca ntreaga ei cas s svrseasc cele ceresti. (Omilii la
Matei, omilia LXXVII, VI, n col. PSB, vol. 23, p. 882)
,,Si se ntmpl acestea c alearg si dup cununie dup Iemei
usuratice tocmai pentru c nainte de cstorie nu s-au ngrijit de ntreaga
ntelepciune. De aici ies luptele, batjocoririle, ntoarcerea pe dos a caselor,
certurile zilnice. De aici se micsoreaz dorirea |coc| de sotie si se
vestejeste; iar petrecerea si convorbirile cu desIrnatele l molesesc. Pe cnd,
dac ar nvta s aib ntreag ntelepciune, si-ar socoti sotia mai dorit
dect toate si o va privi cu mult dragoste |cuvoiu| si va pstra mare si bun
armonie |onovoio|
152
cu ea. Iar Iiind pace si armonie |onovoio|, toate
bunttile vor intra n casa aceea. (Cinci cu;antri despre na i Samuel,
cuvntul I, n vol. Omilii i cu;antri despre educatia copiilor., pp. 27-28)
,Dumnezeu a stabilit ca Iemeia s i se supun barbatului,
ca s existe pace si ntelegere ntre ei. Cci nicieri unde sunt
mai mult i stpni nu exist pace. Unul trebui es Iie stpnul.
Aceasta o observm peste tot. Oricum, acolo unde exist oameni
duhovnicesti exist si pace. (Din vol. !roblemele ;ietii, pp. 111-
112)
,Asadar, Apostolul a spus c toate problemele csniciei pot
Ii rezolvate, dac brbatul si iubeste Iemeia si Iemeia si respect
brbatul. N-a explicat ns n ce Iel se vor realiza acestea. V
152
Tlcuirea Pr. Marcel Hanches: Oovoiu nseamn etimologic acelai cuget. Cei doi
trebuie s dobndeasc mintea lui Hristos. Aceast armonie este rezultatul Iaptului c cei
doi sunt n acelasi cuget si simtire. Dar la aceast subtil si adnc armonizare nu se
poate ajunge dac Iiecare dintre ei nu are mintea ntreag, suIlet si trup Ieciorelnic
|ocooocvp|, apoi atitudine de druire ctre cellalt si bunvoint n sensul cel mai
proIund |ccvoio|. (n.s. 56, p. 28)
514
voi explica eu: Nesocotind banii, nzuind la virtutile suIletului
si avnd Iric de Dumnezeu.
Orice ;a 1ptui cine;a, bun sau ru, ;a 1i rspltit pe
msur de Domnul (ParaIraz la EIeseni 6, 8). Asadar nu de
dragul ei, ci de dragul lui Hristos si ascultnd de El, s-o iubeasc
pe Iemeia lui. Dac se gndeste asa, ispita sau cearta nu se vor
cuibri ntre ei. Femeia s nu cread pe ni meni cnd sot ul ei este
vorbit de ru. Dar nici nu t rebuie s ur mreasc bnuit oare
unde i nt r si de unde iese t ovarsul su de viat . Brbatul, de
asemenea, nu trebuie s ngduie calomnii despre Iemeia sa, ns
nici s nu-i nasc bnuieli prin purtarea lui. De ce, omule,
rtcesti de colo-colo t oat ziua si te aduni acas abia seara, Ir
s-i dai explicatii mult umit oare sot i ei t ale? Dac-t i va reprosa
ast a, s nu-t i par ru. Reprosurile ei dovedesc iubire, nu
ndrzneal si rceal. Si iubirea ei pent ru t ine o Iace s-i Iie
team. i e team ca nu cumva vreo alta s i te rpeasc, ca nu
cumva s-i ia t ot ce are mai de pret, ca nu cumva s-i rup
legtura csniciei. Esti dator deci s Iaci tot ce poti pentru a n-o
amr pe Iemeia ta.
Dar nici Iemeia nu trebuie s-1 nesocoteasc pe brbat ul ei
pentru vreun mot iv, mai ales dac este srac. S nu crteasc si
s nu huleasc, spunnd, de pild: Laule i 1ricosule, leneule,
nesarguinci osule i somnorosule' Cutare, chiar dac se trage
dintr-o 1amilie srac, pri n mul t e ost enel i i pri mef dii a 1 cut
a;ere mare. Si iat, 1emeia lui poart haine scumpe, umbl cu
trsura, are atatia slufitori, iar eu te-am luat pe tine, care eti
mcinat de srcie i trieti 1r rost ' Femeia nu trebuie s-i
spun brbatului ei asemenea vorbe. Trupul nu se rzvrteste
mpotriva capului, ci i se supune. ns cum va rbda srcia? De
ia cine va aIla mngiere? S se gndeasc la Iemeile mai srace
ca ea. S cugete cte Iete provenite din Iamilii bune, nu numai c
n-au primit ni mic de la brbat ii lor, ci si-au chelt uit si averea
lor pent ru ei. S socot easc pri me j di i le care nsotesc o ast Ie l
de bogt ie, si va preIera at unci viat a srac dar linistit. n
general, dac-si iubeste sotul, nu va gri nicicnd crt eli sau
vorbe de ocar la adresa lui. Va preIera s-l aib lng ea Ir
averi, dect s Iie bogat dar ea s t riasc n nesi gurant a s i
ne l i nist ea care nsotesc lucrrile negustoresti.
Nic i brbat ul ns, auz i nd crt el i le si ocri le Iemeii sale,
nu trebuie s-o njure sau s-o loveasc, sub pretext c are putere
515
asupra ei. Mai bine s-o sItuiasc si s-o povtuiasc linistit, Ir
ca vreodat s ridice mna asupra ei. S-o nvete IilosoIia
cereasc, crest in, care est e ade vr at a bogt ie. S-o nvet e nu
numa i pr i n cuvinte, ci si prin Iapte, c srcia nu este deloc rea.
S-o nvete s nesocoteasc slava si s iubeasc smerenia; si
at unci ea nici crteli n-ar mai rost i, nici bani nu si-ar mai dori.
S-o nvete s nu iubeasc, bij uterii de aur si hainele luxoase si
mult ele parIumuri, nici s nu-si doreasc n cas mobil
scump si podoabe de prisos. Toate acestea vdesc zdrnicie si
prost ie. Podoabele ei si ale casei sale s Iie buna cuviint si
decenta. Si ea si casa n care locuieste s Iie nmiresmate de
mireasma ntelepciunii si a virtutii,
Asadar s-a terminat srbtoarea nuntii? Au plecat invit at ii ?
Ai r mas numa i cu mireasa, sot ia t a? Nu arunca i mediat de pe
t ine seriozit at ea, asa cum Iac brbat ii desIrnat i. Pstreaz-o
pentru mult vreme, si mare cst i g vei a vea. Ac um, n pri ma
peri oad a csniciei, naint e de a v cunoast e bine si a cpt a
libertate n relat ia voastr, cnd Iemeia este stpnit de o
anume rusinare si ret inere, este ocazia cea mai bun s-o
modelezi dup tine si s-i impui, n chip delicat si cuminte,
principiile tale. Cci, cnd Iemeia va prinde curaj, le va
nvlmsi pe toate. Bine ar Ii, deci, s mentii sIiala ei ct mai
mult cu put int. Si cum vei Iace asta? Cnd si t u art i c nu ai
mai put in ret inere ca ea; cnd vorbesti putin, cnd esti serios si
ntelept. AstIel te va asculta si va accepta, vrnd-nevrnd, cele pe
care i le vei spune. Dar si mai binevoitor le va primi dac-i vei
arta din belsug iubirea ta. (Din vol. !roblemele ;ietii, p.113-
116)
,Rudele pricinuiesc adesea multe rele. Ele provoaccerturi si distrug armonia dintre
,l meu si al tu aceste dou cuvinte reci aduc n viata
noastr toate nenorocirile, pricinuind rzboaie si stricnd orice lucru bun.
l meu si al tu aceste dou cuvinte blestemate si murdare au
intrat n lume din cauza diavolului. Acolo unde domnesc al meu si al
tu, orice prere este pricin de scandal si de ceart. Acolo unde aceste
cuvinte nu exist, domnesc pacea si ntelegerea. (Din vol. !roblemele
;ietii, p. 367)
516
,,Nu e lucru de sag s poti tri bine cstoria, cci ea se Iace prilej de
mii de rutti pentru cei ce nu o triesc cum trebuie. Cci dup cum Iemeia
poate Ii ajutor, asa se poate Iace adesea si potrivnic sItuitoare. Asadar,
dup cum liman poate Ii nunta, tot asa si scuIundare, nu prin Iirea ei, ci din
pricina voii libere |veq| a celor ce ru o triesc. Cci cel o trieste dup
legile potrivite ei aIl n sotia si n cminul su mngiere si puterea de a se
rupe de ruttile de zi cu zi. Dar cel ce nu o ia n serios, ci ca un lucru
oarecare, chiar dac se va bucura de liniste n aIara cminului, cnd vine
acas va vedea stnci ascutite ce ascund pierzania. Asadar, Iiindc primejdia
nu ne vine de la cele ce ni se ntmpl n aIar, este de trebuint s avem
mult luare-aminte la cele spuse si s ne ducem csnicia dup legiuirile lui
Pavel. Ba, mai mult, s Iacem aceasta dup legile lui Hristos. (Femeia este
legat prin Lege cat ;reme ii triete brbatul, iar dac moare, liber este,
dac ;rea, s se mrite, numai intru Domnul. Mai 1ericit este ins dac
rmane aa, n vol. Catehe:e maritale, pp. 24-25)
,,Cnd bine a rnduit cele pentru Iemei, a spus cu exactitate si
brbatului ce s Iac: pe ea ndemnnd-o s se team ca de capul su, iar el
s-o iubeasc ca pe una ce e Iemeia sa. Dar cum mplinesc cei doi aceasta? C
trebuie Iiecare s Iac ce tine de el a artat Apostolul. Dar cum, v voi spune
eu: dac ;om dispretui banii i lucrurile pmanteti, dac ;om pri;i doar la
un singur lucru, anume la ;irtutea su1letului, dac ;om a;ea 1rica de
Dumne:eu inaintea ochilor
153
. Ceea ce a zis si cnd a vorbit despre robi:
Ceea ce 1ace 1iecare, bun sau ru, aceea ;a lua de la Domnul (EIes., 6, 8).
Asa este si aici. S nu-ti iubesti sotia att de dragul ei, ct de dragul lui
Hristos s-o iubesti. Si acest lucru l-a grit n chip ascuns, cnd a zis: ca
Domnului (EIes., 5, 22). Ca si cnd te ncrezi n Domnul si ai Iace toate
pentru El, asa lucreaz-le toate. Aceasta
154
este de ajuns s-ti arate si cum s
te porti, si cum s ai ncredere, si cum s nu lasi s te scie vreun gnd ori
153
Tlcuirea Pr. Marcel Hanches: Singurul mod n care Iiecare din cei doi poate s-si Iac
datoria proprie este s se desprind de lume cu toat Iiinta si s se lipeasc de Dumnezeu.
Orice ncercare psihologizant de convietuire a celor doi e sortit esecului, cci patimile
din Iiecare nu-i vor da pace s-l iubeasc cu adevrat pe cellalt. Nu e nici o diIerent, n
privinta lepdrii de lume, ntre monahi si cstoriti, cum adeseori se crede. Tocmai
Iaptul c se vehiculeaz azi impresia c poti Ii crestin si dac cochetezi cu patimile lumii
ne stopeaz n eIortul de a tri real n Hristos. Primii crestini erau si cstoriti, dar putin
erau aceia care pactizau Iie si ct de putin cu lumea. Si de aceea deveneau mucenici. (n.s.
238, p. 104)
154
Tlcuirea Pr. Marcel Hanches: A Iace totul pentru Hristos, ca si cum Dumnezeu ar Ii
de Iat si de Iapt este , nu pentru sotie, sau copii, sau carier, sau cstig etc. (n.s. 238,
p. 104)
517
vorb sau s ai vreo ndoire n minte. Nici un credincios s nu-l
in;ino;teasc pe nedrept pe brbat din pricina 1emeii. Ins nici brbatul s
nu cread orice i oricum impotri;a 1emeii, nici 1emeia s nu pun la cale
;eniri i plecri din cas doar aa, pur i simplu. Dar nici brbatul, nici el
s nu dea ;reo pricin de bnuial 1emeii. (Omilia despre cstorie. Din
comentariul la E1eseni, n vol. Catehe:e maritale, pp. 104-105)
,,Brbatul auzind acestea, cum c el este conductorul, s n-o
ocrasc, nici s-o rneasc si s se poarte cu Iudulie, ci s o ndemne, s o
mustre, s o nduplece n repetate rnduri cu vorb nteleapt, ca pe una ce
este mai nedesvrsit, ns nicidecum s nu-si tind mna asupra ei, ca s-o
loveasc. Departe s Iie asa ceva de un suIlet liber si demn. Asadar, Ir
ocri, Ir josnicii, Ir batjocoriri! Asa s-i dea un ritm de vietuire, ca uneia
ce are mintea mai neputincioas
155
. (Omilia despre cstorie. Din
comentariul la E1eseni, n vol. Catehe:e maritale, p. 107)
,,Pe toate rnduieste-i-le mai cu seam n acea vreme n care sIiala
este asemenea unui Iru pentru suIletul ei si nu o las s bage de vin sau s
te ocrasc pentru cele ce se ntmpl. C atunci cnd o cuprinde cutezanta,
pe toate le tulbur si le ntoarce pe dos, Ir nici o team. Cand oare mai
este prilef aa de potri;it s modele:i 1emeia ca in ;remea cand ea se s1iete
de brbat i mai are putin team de el i ii pleac ochii inaintea lui? In
;remea cand inc se ruinea:, d-i toate po;etele i o ;ei indupleca
negreit, 1ie de ;rea, 1ie de nu ;rea. Dar cum poti s-o povtuiesti ca s nu-i
destrami sIiala? Dac nsuti vei Ii ntru totul mai sIielnic dect ea si i vei
spune putine cuvinte, dar le vei zice cu greutate si putere luntric. Atunci
pune-i nainte toate cuvintele despre vietuirea virtuoas, cci le primeste
suIletul ei. Statorniceste-o n cea mai bun dispozitie a suIletului, adic n
sIial. (Omilia despre cstorie. Din comentariul la E1eseni, n vol.
Catehe:e maritale, p. 111)
155
Tlcuirea Pr. Marcel Hanches: Textul nu se reIer la Iaptul c Iemeia este lipsit de
minte, ci la aceea c este mai gingas si mai sensibil, nu att de cerebral ca brbatii, si
are nevoie de mult delicatete n comportarea sotului. Acesta este cazul general, dar pot Ii
si exceptii, cnd Iemeia este brbat (nu masculinizat, cum se ntmpl azi), iar SIntul
tine cont n asemenea cazuri de speciIicitatea situatiei (a se vedea prima predic despre
Aquila si Priscilla). (n.s. 245, p. 107)
518
,,Am venit la tine pentru virtutea suIletului tu
156
, pe care o cinstesc
mai mult dect tot aurul. Cci o copil inteleapt i liber i care se
ingrifete cu sarg de e;la;ie |ccocio| este mai ;rednic de dorit decat
intreaga lume. !entru aceea te i iubesc i te srut i te imbrtie: i mai
mult decat su1letul meu te pretuiesc. Cci nimic nu este ;iata de aici, i m
rog i te indemn i ;oi 1ace totul ca aa s ne in;rednicim s petrecem in
;iata aceasta incat s putem s 1im 1r nici o team impreun i in ;eacul
ce ;a s 1ie. C timpul acesta de acum este scurt si degrab trector. Iar dac
vom Ii nvredniciti s trecem viata aceasta n chip bineplcut lui Dumnezeu
vom Ii pururea cu mai mult desItare, si mpreun cu Hristos, si unul si
altul. Eu pretuiesc dragostea ta mai mult dect toate si nimic nu-mi este asa
de greu si anevoios ca aceea de a Ii desprtit vreodat de tine. Si chiar dac
trebuie s pierd toate si s devin mai srac dect Irus
157
, chiar dac voi
ajunge n cele mai rele primejdii si voi ptimi greu, toate mi vor Ii usoare si
lesne de purtat, atta timp ct cele cu privire la tine vor Ii n bun ornduire.
Iar copiii att mi vor Ii doriti, ct vreme tu te arti iubitoare si binevoitoare
Iat de noi. Si te rog si pe tine s Iaci acestea ce le-ai auzit de la mine. Apoi,
cu aceste vorbe amestec si cuvinte de-ale apostolilor si zi: a ;rea
Dumne:eu: s a;em dragoste i unire intre noi (I Cor. 7, 3). scult
Scriptura, care :ice: !entru aceasta ;a lsa omul pe tatl su i pe mama
sa i se ;a lipi de 1emeia sa~~. S nu dm nici un prilef mincinos micimii
noastre de su1let. S curg banii i multimea scla;ilor i toate cinstirile
lumeti. Nimic nu-mi este mai de pret decat dragostea aceasta. Fie aur ct o
Ii si comori asemenea, nu-i sunt oare mai dorite aceste cuvinte Iemeii, dect
toate acelea? Nu te teme c se va porni cndva iubita ta mpotriv-ti, ci
mrturiseste-i c o iubesti. Cci pn si curtezanele, care se dau cnd unuia,
cnd altuia, se topesc cnd aud asemenea cuvinte din partea iubitilor lor.
Oare o Iemeie liber si o copil de bun neam, cum nu s-ar topi de aceste
cuvinte? Ba nu numai att, ci mai mult se va pleca la auzul lor. rat-ti
unirea ta cu ea, punandu-te de multe ori la dispo:itia ei i dorind mai bine
s stai pentru ea acas decat s te duci in piat. Si pretuiete-o mai mult
decat pe toti prietenii ti i decat pe copiii ce-i ai de la ea, i chiar i pe
acetia s-i iubeti pentru c o iubeti pe ea
158
. Dac 1ace ce;a bun, laud-o
156
SIntul Ioan Gur de Aur pune aceste cuvinte n gura sotului care se adreseaz sotiei
n.n.
157
Tlcuirea Pr. Marcel Hanches: Cersetor din poemele homerice. (n.s. 269, p. 114)
158
Tlcuirea Pr. Marcel Hanches: Este mult mai important iubirea celor doi dect copiii,
care nu sunt dect rodul dragostei. Copiii, ca rod al dragostei, pot sau nu s Iie, ns
legtura duhovniceasc a celor doi nu trebuie s aib de suIerit. Totul (si cstorie si
519
i te minunea: de ea. Dac 1ace ce;a nelalocul ei, i aceasta se intampl
din pricina tineretii i a necercrii ei, indeamn-o i adu-i iar aminte. In tot
chipul de1aim in 1ata ei banii i luxul, i de:;luie-i 1rumusetea cuminteniei
i a cu;iintei i in;at-o neincetat cele ce-i sunt de 1olos.
Rugciunile s le 1aceti in comun. Fiecare s alerge la biseric si,
lsnd orice alte preocupri, s Iie atent la cele spuse si citite acolo. Iar
acas, brbatul s ntrebe pe Iemeie si aceea pe brbat
159
. Iar dac v-ar
cuprinde srcia, aduceti-v aminte si vorbiti de sIintii brbati, de Petru, de
Pavel, care erau mai avuti dect multi mprati si bogati, si gnditi-v cum
si petreceau viata n Ioame si sete. In;at-o pe 1emeie c nimic nu este
in1ricotor din cele ale ;ietii acesteia, decat numai a se porni impotri;a lui
Dumne:eu.
Iar dac cineva se va nsura si va Iace asa cum am spus, nu va Ii cu
mult mai prejos dect monahii, nici cel cstorit dect cei necstoriti. Dac
vrei s Iaci mese si s dai ospete, nu este ceva necuviincios, nici vrednic de
ocar, numai gseste un oarecare sInt srac
160
care poate s v
binecuvnteze casa si care poate, o dat ce v calc pragul, s v aduc toat
binecuvntarea lui Dumnezeu. Si pe acesta cheam-l. (Omilia despre
cstorie. Din comentariul la E1eseni, n vol. Catehe:e maritale, pp. 114-
116)
,,Dar cu mult bunvoint nvat-o. Fiindc indemnul acesta spre
;irtute are in sine mult intristare i mahniciune i aceasta mai ales pentru
o copil tanr i delicat. Cnd i griesti cuvinte despre viata virtuoas
|ioooiu| d-i s nteleag si mbelsugatul har pe care aceast vietuire l
aduce si scoate-i mai ales din su1let pe al meu~~ i al tu~~. Cnd
zice al meu, spune-i si tu: Care sunt ale tale? Cci nu tiu. Eu nu am nimic
al meu. adar, cum :ici tu al meu~~ ca i cum toate ar 1i ale tale?
copiii) trebuie Icut cu un singur scop: a dobndi mpreun mprtia vesnic. (n.s. 270,
p. 115)
159
Tlcuirea Pr. Marcel Hanches: Este un test pe care ar trebui s si-l Iac sotii: ct de
atenti au Iost n Biseric la cele auzite si s-si lmureasc nedumeririle, discutnd. De
pild, Evanghelia din ziua respectiv sau Sinaxarul pot Ii discutate la mas sau cnd se
Iac alte treburi n comun (curtenie, pregtirea mesei pentru primirea de oaspeti etc.).
Important e Iaptul de a nu renunta la acest obicei, ci de a-l tine, chiar dac uneori o Iacem
n sil. n asemenea cazuri de ariditate a cuplului, citirea n comun din SIintii Printi sau
din alte crti duhovnicesti este de cel mai mare ajutor. (n.s. 272, p. 115)
160
Tlcuirea Pr. Marcel Hanches: Orice srac este sInt (de Iapt orice om), cci Hristos
spune c pe El l primim cnd primim acel srman. (n.s. 274, p. 116)
520
Iart-i vorba. Nu vezi c asa Iacem si cu copiii
161
? Iar cnd ia ceva din cele
ce sunt ale noastre si mai vrea iar s mai rpeasc si altceva, s-i ngduim si
s-i spunem: Da, ia-l, c-i al tu. Si acela. Asa s ne purtm cu Iemeia. Cci
mintea ei este mai copilroas. Si chiar de zice: ale mele, tu spune-i: Da,
toate sunt ale tale, ba i eu sunt al tu. C acesta nu e cuvnt de linguseal,
ci mare, mare pricepere. Asa vei putea s-i moi iutimea si s-i stingi
descurajarea |u0uiu|
162
. Lingusire este numai atunci cnd cineva Iace ceva
josnic pentru un ru oarecare. Dar aici este vorba de cea mai nalt IilosoIie.
Asadar, spune-i: Si eu sunt al tu, copilaul meu. ceasta m s1tuiete
!a;el cand :ice c brbatul nu mai are stpanire peste trupul lui, ci 1emeia
(I Cor., 7, 4). Dac nu mai am stpanire peste trupul meu, ci tu ai, cu atat
mai mult eti stpan peste bunurile mele. Dac i spui acestea ai potolit-o,
ai stins Iocul, l-ai rusinat pe diavol, ai Icut-o roaba ta mai mult dect pe una
cumprat cu bani, ai legat-o cu aceste cuvinte. Iar din cele ce i griesti
nvat-o ca niciodat s nu mai zic al meu si al tu. Si niciodat s nu o
chemi pe nume pur i simplu, ci orice i-ai spune, 1-o cu dulceat, cu cinstea
cu;enit, cu mult dragoste. D-i cinstea cuvenit si nu va avea nevoie de
cinste din partea altora. Nu va avea nevoie de slav din partea altora dac se
bucur de cinste din partea ta. Pretuieste-o mai mult dect toate si laud-o
pentru toate, si pentru Irumusete, si pentru priceperea ei. Asa o vei convinge
s nu mai ia aminte la nimic din cele din aIar, ci s dispretuiasc toate
celelalte
163
. nvat-o Irica de Dumnezeu si toate vor curge ca dintr-un izvor si
casa va Ii plin de mii de buntti
164
. Dac vom cuta cele nestriccioase,
vor veni si acestea striccioase. Cutati zice mai intai Imprtia lui
Dumne:eu i toate acestea ;i se ;or aduga ;ou (Mt., 6, 33). (Omilia
161
Tlcuirea Pr. Marcel Hanches: i mustr, dar apoi i iertm. (n.s. 276, p. 117)
162
Tlcuirea Pr. Marcel Hanches: Este momentul n care cel suprat nu mai doreste s
continue drumul ctre desvrsire. Atunci e nevoie de acel tact duhovnicesc, plin de
dragoste jertIelnic, spre a-i risipi ncrncenarea si a reaprinde motoarele inimii lui. (n.s.
277, p. 117)
163
Tlcuirea Pr. Marcel Hanches: Dac sotia va simti cldura si dragostea si respectul din
partea sotului, nu va mai dori nimic din cele ale lumii, iar cei doi si vor putea Iace
lucrarea duhovniceasc Ir mari tulburri. De aceea caut Iemeile azi mplinirea n
societate, pe plan exterior, pentru c brbatii nu mai sunt cu adevrati brbati. Iar aceasta
se ntmpl Iiindc acestia nu l mai au cap pe Hristos. (n.s. 278, p. 118)
164
Tlcuirea Pr. Marcel Hanches: Femeia este cheia cminului si o avem asa cum o
modelm. Vina, de cele mai multe ori, este a brbatilor c nu merg bine treburile Iamiliei.
(n.s. 279, p. 118)
521
despre cstorie. Din comentariul la E1eseni, n vol. Catehe:e maritale, pp.
117-118)
CSTORIA (sIaturi pentru sot)
,Priveste ct slujb aduce casei Iemeia: ngrijeste de cas si de toate
ale casei, se ngrijeste de slugi, mbrac pe toti cu minile ei, ea Iace ca
pruncii ti s-ti zic tat, ea te scuteste de desIru, ea te ajut ca s psesti pe
calea prudentei, ea, n Iine, este cea care ti conteneste attarea cea Iurioas a
naturii tale omenesti. Ei bine, ajut-o si tu si-i rsplteste binele ce-ti Iace.
Cum? ntinde-i mna de ajutor n cele duhovnicesti. Cnd tu ai auzit ceva
Iolositor si bun, aceea, ca si rndunelele, purtnd-o n gura ta, du-o acas, si
o pune n gura mamei si a puilor ei. Si cum nu este absurd ca n toate
celelalte s pretinzi ntietatea si s Iii stpn asupra ei, iar n cele
duhovnicesti s te dai la o parte? Stpnitorul nu n cinste trebuie a covrsi
pe cel stpnit, ci n virtuti. Aceasta este datoria celui ce stpneste, si acesta
este succesul lui, pe cnd al celor stpniti este de a asculta. (.) Esti cap
Iemeii; prin urmare, pune n bun rnduial, tu capul, pe ntregul corp. Nu
vezi cum capul nu atta ntrece pe celelalte mdulare ale trupului prin locul
ce-l ocup, pe ct prin ngrijirea ce o are de ntregul trup, ca si un crmaci de
corabie, care ngrijeste de totul? n cap sunt si ochii trupului, dar si ochii
suIletului; (.) toate simturile de acolo si au nceputul si sorgintea; organele
vocii de acolo se trimit, prevederea, adic perspicacitatea de acolo purcede,
mirosul si simtul n genere de acolo, cci obrsia nervilor si a oaselor de
acolo si are Iiinta. Acum ai vzut c capul covrseste pe trup mai mult prin
pronia lui, dect prin cinste? Tot asa si noi s stpnim pe Iemei; s le
covrsim nu prin aceea ca s cutm mai mult cinste din partea lor, ci prin
aceea de a li se Iace mai mult bine de ctre noi. (Comentariile sau
Explicarea Epistolei II ctre Tesaloniceni, omilia V, n vol. Comentariile
sau Explicarea Epistolei ctre Coloseni, I i II Tesaloniceni, pp. 341-342)
,De aceea te-a Icut Dumnezeu cap Iemeii, de aceea Pavel ti-a
poruncit: Dac 1emeile ;oiesc s in;ete ce;a, s intrebe acas pe brbatul
lor (1 Cor., 14, 35), ca s le aduci, ca dascl, tutore si aprtor, la credint.
Noi ns, cnd timpul slujbei ne cheam la biseric, nu le sculm dac ele
trndvesc. Iar cnd le cheam diavolul la trmbite, nu le opriti dac ascult
grabnic glasul lui! (Ctre iudei, cuv. II, 3, n vol. Cu;antri impotri;a
anomeilor. Ctre iudei, p. 270)
522
,,Nu o nedreptti n cele mai mari lucruri, nici nu-i da prilej de rnire.
Dac pe ea o dispretuiesti, mcar teme-te de Dumnezeu, rzbuntorul unor
asemenea Iapte, Cel Ce pierde cu pedepse de nesuIerit astIel de pcate. Cci
celor ce ndrznesc unele ca acestea, le zice: ;iermele nu incetea: i 1ocul
nu se stinge (Mc., 9, 48). Dac nu te musc cu putere cele din veacul viitor,
s te nIricoseze cele de aici. (La cu;intele apostoleti. Din pricina
des1raului 1iecare s-i aib ne;asta lui~~, n vol. Catehe:e maritale, pp.
20-21)
,Asadar asa cum Domnul ngrij est e, cu blndet e de
Biseric, adic de noi t ot i, pent ru c sunt e m mdulare ale Lui,
trup al Lui si oase ale Lui - si asta o cunoastem bine noi, cei ce
part icip m la SIint ele Taine - , la Iel si brbatul este dator s se
ngrijeasc cu blndete de sotia lui, pentru c din el s-a zidit, este
bucat din trupul lui. (Din vol. !roblemele ;ietii, p. 109)
,Arat-i c-ti place mult s stai cu ea, c preIeri s r m i
ac as de d ra gul e i , dec t s t e nt l ne s t i c u prietenii ti. S-o
cinstesti mai mult dect pe prietenii ti, mai mult chiar si dect pe
copiii vostri. Si pe acestia, de dragul ei s-i iubest i. Dac Iace
ceva bun, s-o lauzi si s-o admiri. Dac va cdea n vreo greseal,
s-o povtuiesti si s-o ndreptezi ntr-o manier delicat. S Iaceti
rugciuni mpreun. La biseric s mergeti amndoi. Dac se
ntmpl s v aIle srcia, adu-i a mi nt e sot iei t ale c SIi nt i i
Apostoli Pet ru s i Pavel, care sunt mai presus de toti mpratii si
bogtasii, si-au petrecut viata n Ioame si sete. Arat-i c nici un
necaz din viat nu este nIricostor, Ir doar s ne mpotrivim,
lui Dumnezeu si voii Sale. (Din vol. !roblemele ;ietii, p. 117)
,Mai presus de toate acest lucru s-1 dezrdcinezi din
suIletul ei, pe al meu si al tu. Si dac-t i va spune vreodat ale
mele, s-i rspunzi: Care sunt ale tale? Cci eu nu le tiu. Eu n-
am ni mic al meu. adar cum pui al e mel e~~, de ;reme ce
t oat e sunt al e t al e? Druieste-i-le pe toate. Nu Iacem asa si cu
copiii? Cnd iau ceva pe care-l tinem n mini si apoi vor s mai
ia si alt ceva, le spune m cu ngdui nt : Da, i st a e t ot al t u,
i l a e t ot al t u. Asa s Iaci si n cazul Ie meii cci are mint e
copilroas. Ti-a spus al e mel e? Spune-i: Toat e al e t ale sunt ,
i eu sunt al t u. Nu sunt cuvinte lingusitoare, ci cuvinte
ntelepte. n Ielul acesta vei put ea s-i pot olest i mnia si s
523
st ingi t inerea de minte a rului. Spune-i deci: Si eu al tu sunt '
De altIel aceasta este si porunca pe care a lsat-o apostolul
Pavel: Brbat ul nu este st pan pe trupul su, ci 1emeia (I
Corinteni 7, 4). Dac eu nu sunt stpn pe trupul meu, ci t u, cu
mult mai mult nu sunt stpn pe bani. Spunnd aceasta ai linistit-
o, ai Icut-o sluga ta, ai legat-o strns, dar si pe diavol 1-ai
rusinat. Si niciodat s nu-i vorbesti urcios si cu rceal, ci n
chip dulce, cu cinstire si cu mult dragoste. Dac o cinstesti tu, nu
va avea nevoie de cinst irea alt ora. S-o pui mai presus de toti, s-
o iei cu binisorul, s-o lauzi. AstIel nu va Ii atent dect la t ine.
Pune-i n ini m Irica de Dumnezeu, si toate celelalte vor curge
cu mbelsugare ca din izvor. Casa se va umple de buntti
nenumrate. Cnd le cereti pe cele nestriccioase, v vor veni si
cele striccioase. Cutati mai intai imprtia lui Dumne:eu i
dreptatea Lui, i toate acestea ;i se ;or aduga (Matei 6, 33).
Dac t rit i n Ielul acest a, si copii mult i vet i dobndi, si
plcut i lui Dumnezeu v vet i Iace, si bunttile vesnice le vet i
mosteni, cu harul si iubirea de oameni ale Domnului nostru.
(Din vol. !roblemele ;ietii, pp. 118-119)
,Ct de usor va putea brbatul abuza de superioritatea sa si de
Iorta sa. El se va aIla poate n trei mprejurri deosebite. Sau el are
aceast mare Iericire ntre toti de a avea o Iemeie nteleapt, bun,
blnd, prevenitoare: atunci ce nedreptate si ce cruzime va Ii de a o
trata Ir bunvoint si Ir politete! Sau sotia lui las sub cele mai
multe raporturi de dorit. Oh! Atunci el s cheme la sine sentimentele
de evlavie crestin si de credint si ca s nu le uite niciodat nici n
injurii, nici n tratrile rele. De obicei sotia lui va Ii bun, ns Ir
experient; el a luat-o ca pe o copil, cum va putea el astepta de la ea o
ntelepciune consumat? n mod blnd, putin cte putin, prin
nvtturi, unde iubirea si va arta delicatetea si pretentia ei delicat,
el va nltura de la ea deIectele pe care le-a observat si o va Iorma
pentru virtuti de sotie, de mam, de stpn a casei. (Din vol.
Bogtiile oratorice, p. 253)
CSTORIA (sIaturi pentru sotie)
,Ea poate s se ocupe aici cu studiul ntelepciunii si s linisteasc
suIletul tulburat al sotului ei, atunci cnd se ntoarce acas; ea poate s-l
mblnzeasc si s risipeasc inutilittile si gndurile necjitoare care-l
524
tulbur si s-l trimit apoi debarasat de gndurile si grijile pe care le avea
dinaIar, ducnd cu el ceea ce a nvtat bun de la Iemeia sa. Nimic, n sIrsit,
nimic nu are mai mult putere si trie pentru a-l ordona si a conduce pe om
ca Iemeia lui, atunci cnd este evlavioas si prudent si pentru a-i ntoarce
suIletul lui unde vrea ea si cum i place. Va aIla mai putin ncredere la
prietenii si, la nvtati si la Iel la cei mari, dect la avizele si la sIaturile
Iemeii sale. Cci extrema tandrete pe care o are un sot pentru Iemeia sa, l
Iace s primeasc sIaturile ei cu mult plcere. Eu v-as putea arta aici
exemplul multor oameni grei si indisciplinati, pe care Iemeia lor i-a potolit si
i-a civilizat. Femeia este nsotitoarea omului, la mas, la pat, n crearea
copiilor; ea este pstrtoarea secretelor, a hotrrilor lui, mai stiu eu a ce?
Atasat cu totul de brbatul ei, ea i este asa de unit precum este capul cu
trupul. Ea i va Iace mai multe servicii brbatului ei dect oricine, dac este
cinstit si cu bun simt.
Pentru aceia le rog pe Iemei s se aseze la ceea ce le zic eu si s le dea
sIaturi mntuitoare si bune brbatilor lor; cci, dac Iemeia este Ioarte
capabil s ndemne pe brbatul ei la virtute, ea poate la Iel s-l duc la
pcate. O Iemeie l-a pierdut pe Abesalom, o Iemeie l-a pierdut pe Amon; o
Iemeie a ncercat s-l piard pe Iov; Iemeia lui Nabat l-a scpat de la moarte;
o Iemeie - Iudita a scpat un popor ntreg. Debora, Estera si multe altele, au
mplinit destul de bine Iunctia unui general de armat. SIntul Pavel zice: Ce
tii tu 1emeie de-ti ;ei mantui brbatul tu? (I Cor., 7, 16). Si Scriptura ne
nvat c n veacul Iericit al apostolilor, Persida, Maria, Priscila (Rom., 16)
s-au expus n mod curajos la luptele apostolice.
Imitati-le pe aceste Iemei sIinte, ziditi-i si ntriti-i pe brbatii vostri,
nu numai prin cuvintele voastre, ci nc si prin exemplul vostru bun. Si cum
l veti nvta voi pe brbatul vostru? Atunci cnd nu va vedea n voi nici o
rutate, nici ru, nici curiozitate, nici iubire pentru podoabe sau mpodobiri,
nici dorint, nici gust pentru lucrurile zadarnice si dimpotriv v veti
multumi simplu cu ceea ce aveti, atunci v va asculta cu plcere, el va primi
cu bucurie sIaturile voastre; dar dac nu sunteti ntelepte dect n cuvinte si
dac Iaceti contrarul a ceea ce ziceti, atunci v va nvinui de nseltorie, dar
dac Iaptele voastre se potrivesc cu cuvintele voastre, dac nvtati n acelasi
timp si prin Iaptele voastre si prin cuvintele voastre, sotul vostru v va
asculta atunci cu plcere si va ceda atunci n Iata voastr; atunci, spre
exemplu, cnd nu veti mai cuta deloc aurul, pietrele pretioase si mretia
hainelor si n locul acelora v veti Iace o comoar de modestie, de
cumptare, de blndete si de buntate, atunci cnd v veti prezenta n Iata
sotului vostru mpodobite cu aceste virtuti, veti avea dreptul s le cereti s le
aib si el. Cci dac o Iemeie trebuie s Iac ceva lucru pentru a-i plcea
525
sotului ei, suIletul ei trebuie s si-l mpodobeasc si trupul ei nu va Iace asa
dect s-l desIigureze mpodobindu-l. n sIrsit, aurul si mpodobirile nu v
vor Iace asa de iubite de sotul vostru, ca si cumptarea si blndetea si de a Ii
gata s v dati viata voastr pentru el. Iat ceea ce cstig inima si toat
iubirea sotului. mpodobirile n plus i sunt neplcute: ele cer griji, produc
osteneal si jen, dar ceea ce v-am spus l ataseaz pe sot Iemeii sale, Iiindc
o voint dreapt si bine dispus, prietenia, atasamentul nu cer nici o grij,
nici osteneal; sau vorbind mai scurt, cu aceea se mbogteste o cas.
mpodobirile au dezgustul lor de obicei; dar mpodobirile suIletului
rspndesc n toate prtile o nou strlucire n toate zilele si aprind n inim
o Ilacr mai curat si mai mare.
Pentru aceasta, vreti s plceti sotului vostru? mpodobiti suIletul
vostru cu curtia si cu evlavia, aveti grij de cas. Acestea sunt lucrurile care
ataseaz mai mult si care nu nceteaz niciodat s ataseze btrnetea, nu
distruge aceast podoab, boala nu o vestejeste. Este tocmai contrarul cu
Irumusetea trupului: vrsta naintat l vestejeste, boala l consum si multe
alte lucruri l distrug. Dar bunurile suIletului le ntrec pe cele ale trupului.
Frumusetea trupului trezeste invidia si gelozia, Irumusetea suIletului nu este
supus nici unei boli, nici slavei desarte. Atasndu-v asa s v mpodobiti
suIletul vostru si nu trupul vostru, voi veti conduce mai usor gospodria din
casa voastr si veniturile voastre vor Ii mai abundente, dac aurul cu care ati
putea s v mpodobiti trupul vostru si mdularele voastre, l veti Iolosi la
lucruri necesare, ca hran pentru robii vostri si pentru casnicii vostri, s le
dati copiilor vostri educatia care este necesar si la alte lucruri asemntoare.
Cci dac expuneti acest aur n ochii sotului vostru, atta vreme ct
inima lui este ngrijorat, ce rod, ce Iolos veti avea? Nu, durerea nu permite
ca privirea s Iie mai Iermecat. Voi stiti, dragii mei asculttori, sigur stiti:
cnd ai venit s ntlnesti Iemeia cea mai mpodobit si mai raIinat, nu vei
mai gsi plcere aici, dac inima este n necaz si n tristete. Pentru a te
bucura de un lucru, trebuie s Iii vesel, trebuie s ai inim multumit. Ori,
dac tot aurul este Iolosit la mpodobirea trupului Iemeii, jena va stpni la
mas si sotul nu va putea gsi nici bucurie, nici plcere. Dac vreti s-i
plceti la al vostru, gnditi-v s-i dati mngiere si-i veti da dac veti
nltura surplusul mpodobirii, dac veti nltura orice mpodobire
zadarnic. (Comentar la E;anghelia de la Ioan, omilia LXI, 3-4, pp. 310-
312)
,Nu te teme cnd se spune c esti datoare de a urma pe brbat.
Altmintrelea nu ar putea Ii legtura. Deci ai cpetenia trebuitoare de la
526
natur, ai si legtura aceea a dragostei. (Comentariile sau Explicarea
Epistolei ctre Coloseni, omilia X, p. 116)
,Dar dac voiesti numaidect s placi brbatului, apoi ai prin ce s-i
placi: prin gingsie, prin blndete, prin onestitate. Cci crede-m, Iemeie, c
dac brbatul tu ar Ii de o mie de ori aplecat spre desIrnri si nestpnit,
totusi acestea la un loc de le vei avea: blndetea, cinstea, nengmIarea,
iconomia, simplitatea mai mult l vor atrage spre tine. (Comentariile sau
Explicarea Epistolei ctre E;rei, omilia XXVIII, p. 338)
,(Femeia n.n.) va putea Ii de ajutor brbatului nu atunci cnd umbl
dup gteli si sulimanuri, nu atunci cnd umbl dup distractii si desItri,
nu atunci cnd cere brbatului bani si iar bani, nu atunci cnd caut luxul, nu
atunci cnd cheltuieste Ir sIrsit si Ir socoteal, ci atunci va Ii de ajutor
brbatului, cnd este mai presus dect toate lucrurile de pe pmnt, cnd si
ntipreste n suIletul su o vietuire apostolic, atunci cnd arat n purtrile
ei mult blndete, mult modestie, mult dispret Iat de bani si Iat de avere,
mult resemnare. Da, atunci va putea s mntuie pe brbatul ei. Va Ii de
ajutor brbatului ei cnd va spune: Dac a;em ce manca i cu ce ne
imbrca, a;em de toate (I Tim., 6, 8); cnd va nutri astIel de gnduri chiar
prin Iaptele sale, cnd va rde si nu-i va psa de moartea trupului, cnd va
spune c viata aceasta pmnteasc nu pretuieste nici dou parale, cnd va
socoti, ca si proIetul, toat slava lumii acesteia ca Iloarea ierbii (Isaia 40,
6). (Despre Feciorie, 47, n vol. Despre Feciorie, pologia ;ietii monahale,
Despre creterea copiilor., pp. 83-84)
,... atunci contribuie Iemeia la mntuirea suIletului brbatului, cnd
prin Iaptele si vorbele sale arat mult ntelepciune, mult IilosoIie, mult
rbdare, cnd si rde de toate greuttile csniciei, cnd urmreste necontenit
acelasi scop. Dac Iace altIel, dac cere cu struint cele pe care de obicei le
cer Iemeile, nu numai c nu-i este de nici un Iolos, dar l si mai vatm.
(Despre Feciorie, 47, n vol. Despre Feciorie, pologia ;ietii monahale,
Despre creterea copiilor., p. 84)
,Esenta cstoriei const n aceea c Iemeia mritat iubeste, se
mrgineste si se multumeste cu un singur brbat. Prin aceasta se deosebeste
o Iemeie cinstit, o Iemeie care se respect pe sine, de o desIrnat. Dac o
Iemeie mritat se multumeste toat viata ei cu un singur brbat, atunci se
poate zice pe bun dreptate c Iemeia aceea este cu adevrat o Iemeie
cstorit, iar unirea dintre ea si brbatul ei este cstorie... (Despre
527
cstoria a doua a ;du;elor, 2, n vol. Despre Feciorie, pologia ;ietii
monahale, Despre creterea copiilor., p. 168)
,Ea va sti, pstrndu-si demnitatea ei, s-o recunoasc pe a lui ca
cea mai nalt. Nimic nu este mai potrivnic delicatetei procedeelor
dect de a vrea s stpnesti si s te substitui sotului tu n
poruncire si conducere. Sara, sotia lui Avraam, este modelul
sotiilor sub acest raport.
Cu ct mai mult se va abtine Iemeia de la orice injurie si de
la orice repros, de la orice nvinuire nepotrivit. Chiar dac sotul
ei merit s Iie mustrat pentru indolenta lui sau lipsa de aptitudine,
chiar dac lenea lui pune n pericol soarta Iamiliei, Iemeia nu se va
ndrepta spre nici un limbaj injurios. (Din vol. Bogtiile oratorice,
pp. 252-253)
CSTORIA (,ce a unit Dumnezeu, omul s nu despart)
,Sunt multe cazuri cnd Iemeile care stric casele altora nici n-au mai
avut nevoie de Iarmece sau de otrvuri, cci rivalele lor au Iost rpite mai
nainte din viat, datorit marii lor suprri. (Despre Feciorie, 57, n vol.
Despre Feciorie, pologia ;ietii monahale, Despre creterea copiilor., p.
104)
CSTORIA (nentelegerea dintre soti)
,Atunci cnd brbatul se ceart cu Iemeia, Iamilia lor este n aceeasi
situatie ca un vapor aIlat n mijlocul Iurtunii, cnd cpitanul se ceart cu
timonierul. (Din vol. !roblemele ;ietii, p. 365)
CSTORIA (violenta maniIestat de sot asupra sotiei)
,,Dac cei din aIar ti lovesc obrazul drept, iar tu trebuie a le da si pe
cel stng, apoi mai mult cu att trebuie a suIeri pe brbatul tu chiar de ar Ii
ct de ndrznet. Si nu spun aceasta ca brbatul s-si bat Iemeia s nu Iie
una ca aceasta! cci este cea mai de pe urm batjocur, nu pentru cea
btut, ci pentru cel ce a btut-o; ci chiar dac ti s-a sortit de mprejurri, o,
Iemeie, a mpreun-vietui cu un astIel de brbat, tu nu te nelinisti, gndindu-
te la rsplata ce vei avea-o pentru acestea, si la lauda ce vei cstiga-o chiar n
viata de acum.
528
Si ctre voi, brbatilor, acestea zic: Nici un pcat de Ielul acesta s nu
Iie cu voi, ca s v gsiti n nevoia de a v lovi Iemeia. Si ce spun eu de
Iemeie? Cnd nu este slobod brbatului a lovi nici pe sluga din cas. Dar
dac a bate pe o roab, si este mare necinste pentru brbat, apoi cu att mai
mare necinste este de a ntinde mna asupra celei slobode. Aceasta ar putea-
o vedea cineva si la legiuitori, cari pe o astIel de Iemeie ce a ptimit btaie
n-o mai silesc a vietui cu cel ce a btut-o, ca Iiind nevrednic de vietuire
mpreun cu dnsa. Cci n adevr, iubitilor, este cea mai de pe urm
nelegiuire, ca pe tovarsul vietii, pe cea care este legat cu tine n cele
trebuitoare de nsusi Dumnezeu, pe aceasta, zic, s-o necinstesti ca pe o
roab. Pentru aceea, un asemenea brbat dac ar mai trebui a-l numi brbat
pare a Ii asemenea cu Iiarele slbatice, cu omortorii de tat, cu omortorii
de mum. Dac ni s-a poruncit de Dumnezeu a lsa pe tat si pe mum
pentru Iemeie, nu ndrepttindu-i prin aceasta, ci mplinind o lege sInt,
Iapt care este dorit si de nsctorii nostri ntr-att, nct cnd i prsim le
Iacem multmire, iar ei o Iac aceasta cu cea mai mare grab apoi cum s
nu Iie atunci cea mai de pe urm nebunie de a batjocori pe aceea pentru care
Dumnezeu ne-a poruncit a lsa pn si pe printii nostri? Deci aceasta este
numai nebunie? Dar rusinea, spune-mi, cine o va suIeri? Care cuvnt ar
putea s o nItiseze, cnd bocetele si tipetele se aud pe la rspntiile
drumurilor si cnd drumul ce merge la casa celui ce Iace aceste necuviinte
este ntesat cu vecini si trectori, curiosi a vedea pe acel brbat turbat
ntocmai ca si o Iiar slbatic? Mai bine ar Ii de s-ar deschide pmntul
pentru un astIel de zurbagiu, dect s se mai vad prin trg. Dar, zici tu,
1emeia se obr:nicete. ns tu gndeste-te c Iemeia este vasul cel slab, iar
tu esti brbat. Pentru aceea tocmai ai Iost hirotonisit cpetenie si ai Iost dat
cap al ei, ca astIel s rabzi slbiciunea celei stpnite de tine. F deci o
stpnire strlucit, si va Ii strlucit cnd nu vei necinsti pe cel stpnit.
Dup cum cel ce mprteste cu att se arat mai vrednic de cinstire, cu ct
va Iace pe sIetnicul su mai cinstit, iar dac el necinsteste si batjocoreste
mrimea acelei dregtorii, atunci nu putin si slbeste chiar si mrirea slavei
lui tot asa si tu, dac necinstesti pe aceea ce stpneste mpreun cu tine,
apoi atunci nu cum s-ar ntmpla vei vtma cinstea stpnirii tale.
Deci iubitule, gndindu-te la toate acestea, cuminteste-te, si mpreun
cu cele spuse mai sus adu-ti aminte si de acea sear, cnd tatl ei chemndu-
te, ti-a ncredintat pe Iiica sa ca un zlog, si tu lsnd pe toti, pe tat, pe
mum, cas si totul, ai primit n minile tale ntreaga epitropie a ei.
Gndeste-te c dup Dumnezeu printr-nsa ai copii si te-ai Icut tat si deci
I-te si din aceast pricin blnd ctre dnsa. Nu vezi pre lucrtorii de
529
pmnt cum lucreaz n tot chipul pmntul ce a primit odat semintele
aruncate, chiar de ar avea mii de cusururi, Iie c este pmnt sec, ori cresc pe
el buruieni rele, ori dac, din mult ploaie, este primejduit prin asezarea sa
Iireasc? Aceasta tocmai I si tu, cci numai asa te vei bucura, tu cel nti,
de roade si de liniste. (Comentariile sau Talcuirea Epistolei intai ctre
Corinteni, omilia XXVI, pp. 278-279)
,,Cnd se ntmpl ceva suprtor n cas, gresind ea, mngie-te si nu
mai ntinde suprarea. Chiar de ai lepda de la sineti totul, totusi nu este asa
de suprtor ca a nu avea pe Iemeie cu tine mpreun-vietuind cu dragoste.
De ai spune de orice gresal, totusi nu vei spune nici de una att de
suprtoare ca aceea de a te rscula asupra ei. (Comentariile sau Talcuirea
Epistolei intai ctre Corinteni, omilia XXVI, p. 279)
CSTORIA (bnuielile de inIidelitate)
,,Gndeste-te ce Iel de viat duc aceia care si bnuiesc Iemeile: Ir
gust le este hrana, Ir sat apa. Masa le pare plin de otrvuri vtmtoare si,
ca de pierzanie, asa Iug de cas, prndu-li-se plin de mii de rutti. Nu mai
au somn, nici noapte mbucurat, nici prtsie cu prietenii, nici mcar cu
razele soarelui. Ci socotesc c sunt mpovrati pn si de lumina acestuia. Si
acestea se ntmpl nu numai cnd o vd n adulter, ci si cnd doar o
bnuiesc. Gndeste-te c acestea le ptimeste si Iemeia cnd aude de la altul
sau cnd bnuieste c te-ai dat unei desIrnate. Cugetnd acestea, Iugi nu
numai de adulter, ci si de a-i da bnuieli sotiei. Iar dac te bnuieste pe
nedrept, tmduieste-o si d-i iarsi ncrederea n tine. Cci nu din dusmnie
ori nebunie, ci din grij Iace ea aceasta, si din teama mult pentru propria
avere. Cci avere a ei este, dup cum am si spus, trupul tu, si nc avere mai
de pret dect toate. (La cu;intele apostoleti. Din pricina des1raului
1iecare s-i aib ne;asta lui~~, n vol. Catehe:e maritale, p. 20)
CSTORIA (cartea de desprtire din Vechiul Testament)
,Era o lege veche, care nu oprea pe brbatul care-si ura Iemeia s o
alunge pentru orice pricin si s ia alta n locul ei. Legea porunceste ca
brbatul s Iac ceva mai mult: s-i dea Iemeii si carte de desprtenie, ca s
nu mai poat s se ntoarc la brbatul ei. Dac legea n-ar Ii dat aceast
porunc, ci ar Ii ngduit brbatului s-si lepede Iemeia si s ia alta, si apoi
s o aduc n cas iarsi pe cea dinti, s-ar Ii Icut mare amestec n csnicii:
530
brbatii ar Ii luat atunci mereu Iemeile altora si asta ar Ii Iost curat
desIrnare. Din pricina asta cartea de desprtenie ddea un mare ajutor
csniciilor. n aIar de asta, cartea de desprtenie nltura un alt ru cu mult
mai mare. Dac legea ar Ii silit pe brbat s tin n cas pe Iemeia pe care o
urste, brbatul ar Ii ucis-o. Asa de cruzi erau iudeii! Cum aveau s-si crute
Iemeile lor, cnd nu-si crutau proprii lor copii, cnd omorau pe proIeti, cnd
vrsau sngele ca apa? De aceea legea veche a ngduit un pcat mai mic,
dar a strpit unul mai mare. La nceput de tot nu era legea crtii de
desprtenie. Ascult c nsusi Hristos o spune: Moise a scris acestea din
pricina in;artoeniei inimii ;oastre (Matei, 19, 8), a scris s-i dati drumul
Iemeii, ca s n-o omorti de-o tineti n cas! (Omilii la Matei, omilia XVII,
III, n col. PSB, vol. 23, pp. 223-224)
,,Nici Moise nu a legiuit aceasta Ir s se gndeasc, ci silit Iiind s
se coboare la slbiciunea celor crora le ddea legi. Cci aceia erau gata s
ucid si si umpleau casele de sngele celor de un neam cu ei si nu erau
cumptati nici cu Iemeile lor, nici cu cele strine. Ca s nu-si ucid n case
Iemeile, pe care le-ar Ii tinut Ir plcere, a poruncit s se lepede, mai mare
Iiind rul de a omor si grabnica pornire spre ucidere. Si c unii erau ucigasi
si pngtori, ascult pe proIetii care zic: cetia sunt cei ce :idesc Sionul
prin sange i Ierusalimul prin nedreptti, si iarsi: mestec sangele cu
sange, si iar: Mainile lor sunt pline de sange. Iar c nnebuniser nu doar
mpotriva Iemeilor lor, ci si mpotriva altora, si aceasta lmurit artnd
proorocul, a zis: Si au fert1it pe 1iii lor i pe 1iicele lor demonilor (Ps., 105,
37). Cei ce nu s-au potolit Iat de copiii lor nu s-au potolit nici Iat de Iemei.
Si ca s nu se ntmple aceasta, le-a ngduit s se despart. De aceea si
Hristos, lundu-Se la ntrebri cu iudeii, acestia I-au zis: Cum dar Moise a
ingduit s i se dea 1emeii carte de desprtire? (Mt., 19, 7). Artnd c
Moise nu a scris acestea legiuind mpotriva Sa, asa le zice: Moise din pricina
inimii ;oastre impietrite a scris, dintru inceput ins nu a 1ost aa. Ci Cel Ce
i-a 1cut, dintru inceput i-a 1cut brbat i 1emeie (Mt., 19, 8). Dac era bun
acest lucru nu Icea un brbat si o Iemeie, ci un brbat si dou Iemei, nct
acela, dac voia, pe una s o lepede si pe cealalt s o ia. (Femeia este
legat prin Lege cat ;reme ii triete brbatul, iar dac moare, liber este,
dac ;rea, s se mrite, numai intru Domnul. Mai 1ericit este ins dac
rmane aa, n vol. Catehe:e maritale, pp. 27-28)
CSTORIA (divortul)
531
,De are cine;a 1emeie necredincioas i ea ;rea s locuiasc cu el, s
n-o lase. Iar 1emeia dac are brbat necredincios i el ;rea s locuiasc cu
ea, s nu-l lase (I Cor., 7, 12-13). Ai vzut ce mare pogormnt? Chiar dac
este pgan, spune Pavel, chiar dac este necredincioas i ;rea s
locuiasc cu el, s nu o indeprte:e' Si iarsi: Chiar dac este pgan
1emeia, chiar dac este necredincioas, s n-o alungi, dac ;rea s
locuiasc cu tine. Ce tii, 1emeie, de-ti ;ei mantui brbatul sau ce tii,
brbate, de-ti ;ei mantui 1emeia? (I Cor., 7, 16). Ai vzut c nu opreste
cstoria cu un necredincios sau cu o necredincioas? Ascult-l iarsi chiar
pe Hristos grind ucenicilor Si: Iar eu ; :ic ;ou. Oricine ii ;a lsa
1emeia lui a1ar de pricin de des1ranare, o 1ace s s;areasc
preades1ranare (Matei, 5, 32). Ct de mare si covrsitoare este iubirea de
oameni a lui Dumnezeu! Chiar de este necredincioas, spune Dumne:eu,
chiar de este pgan, primete-o, tine-o' Dar dac pctuiete 1at de tine,
dac uit datoriile cstoriei i triete cu altii, ti-i ingduit s o i:goneti
din cas, s-o lai. (Omilii la Facere, omilia XXVI, II, n col. PSB, vol. 21,
p. 321)
,Cel care-i las pe 1emeia lui, spune Hristos, o 1ace s s;areasc
adulter, iar cel care ia pe cea lsat 1ace adulter. Brbatul care-si las
Iemeia se Iace pe sine nsusi vinovat de pcat, chiar dac nu ia alt Iemeie,
tocmai pentru c a Icut-o s svrseasc adulter; iar cel care-si ia alt
Iemeie svrseste si el adulter. S nu-mi spui c a lsat-o acela! Chiar dac a
lsat-o, rmne totusi Iemeia celui care a lsat-o. Apoi, ca s nu Iac pe
Iemeie mai obraznic, pentru c toat vina a Iost aruncat pe brbatul care a
lsat-o, Hristos i nchide si ei usa unei noi cstorii, spunnd: Iar cel care ia
pe cea lsat 1ace adulter. Prin aceste cuvinte Hristos duce pe Iemeie pe
drumul cel bun, chiar Ir voia ei: o opreste de a se mai cstori si nu-i
ngduie s aib vreun prilej de micime suIleteasc. ntr-adevr, dac Iemeia
stie c vrnd-nevrnd trebuie sau s triasc cu brbatul pe care 1-a avut de
la nceput, sau, dac pleac din casa brbatului ei, s nu mai aib nicieri
nici o scpare, atunci va Ii nevoit, chiar Ir voia ei, s-si iubeasc sotul.
S nu te miri, dar, c Hristos nu Se adreseaz Iemeii cnd d aceste
porunci. Femeie este mai slab. De aceea o si las la o parte, dar o pune pe
calea cea bun, amenintnd pe brbat. Hristos a Icut ceea ce Iace un tat
care are un copil ru. Tatl las la o parte pe copilul su si mustr pe cei care
i-au stricat copilul, interzicndu-le s mai aib legturi cu el, s se mai
apropie de el.
Dac ti se pare grea porunca aceasta, atunci adu-ti aminte de poruncile
date de El mai nainte, n care a Iericit pe asculttorii Si, si vei vedea c si
532
aceast porunc este cu putint de ndeplinit, Iiind usoar. Da, cum s-ti
alungi Iemeia din cas cnd esti blnd, Ictor de pace, smerit, milostiv?
Cum s te certi cu sotia ta cnd tu mpaci pe altii?
Nu numai prin asta, dar si n alt chip a Icut Hristos usoar porunca
aceasta. Prin Cuvintele: in a1ar de cu;ant de des1ranare, Hristos las
brbatului numai un singur caz cnd si poate lsa Iemeia; c altIel s-ar Ii
ajuns iarsi la acelasi lucru. Dac i-ar Ii poruncit brbatului s o tin n cas,
desi Iemeia lui a trit cu multi brbati, atunci Iapta brbatului ar duce iarsi
tot la adulter.
Vezi ce acord este ntre porunca aceasta si cele spuse mai sus?
Brbatul care nu se uita cu ochi desIrnati la o Iemeie nu svrseste adulter;
iar dac nu svrsesc adulter nu d prilej unui alt brbat s-si lase Iemeia lui.
Pentru aceea, deci, Hristos l strnge pe brbat cu toat tria, l ngrdeste cu
Iric, ridic asupra lui mare primejdie dac si las sotia; cci pe brbat l
Iace rspunztor dac Iemeia svrseste adulter. Asadar, ca s nu socotesti la
auzul cuvintelor: Scoate-ti ochiul tu, c aceste cuvinte le-a spus si despre
Iemeie, Domnul a adugat la timp ndreptarea aceasta, ngduindu-i
brbatului s-si lase Iemeia numai ntr-un singur caz; n altul, nicidecum.
(Omilii la Matei, omilia XVII, III, n col. PSB, vol. 23, pp. 224-225)
,Ceea ce a unit Dumne:eu, omul s nu despart, Dac tu, le zice
Hristos, mi spui de Moise, Eu ti spun de stpnul lui Moise. n aIar de
aceasta, M sprijin si pe timpul cnd s-a legiuit cstoria. Dumnezeu dintru
nceput i-a Icut pe ei brbat si Iemeie (Fac. 1, 27), si legea aceasta, chiar
dac pare dat acum de Mine, este mai veche dect legea lui Moise si-i
Ioarte chibzuit, c n-o aduce numai pe Iemeie alturi de brbat, ci-i
porunceste s lase pe tatl si pe mama ei; si nici nu legiuieste ca brbatul s
vin la Iemeia sa, ci s se lipeasc de ea; iar prin acest cuvnt arat c unirea
este de nedesIcut. Apoi nici nu se mrgineste numai la atta, ci cere ca
unirea lor s Iie si mai strns, c spune: Jor 1i cei doi un trup.
Apoi, dup ce a citat legea aceasta veche, dat si cu Iapta si cu
cuvntul, dup ce a artat c este vrednic de credint pentru c Dumnezeu a
dat-o, Hristos, cu autoritate, o tlmceste si El si legiuieste, zicnd: Deci nu
mai sunt doi, ci un trup. Dup cum este o crim s tai trupul omenesc, tot asa
este o nelegiuire s desparti Iemeia de brbat. Si Hristos nu S-a oprit la atta,
ci a adugat si pe Dumnezeu, zicnd: Ceea ce a unit Dumne:eu, omul s nu
despart. Hristos arat deci c divortul este si mpotriva Iirii si mpotriva
legii; mpotriva Iirii, pentru c se taie trupul; mpotriva legii, pentru c cei ce
vor s divorteze Iac lucrul acesta mpotriva lui Dumnezeu Care i-a unit si a
533
poruncit s nu se despart. (Omilii la Matei, omilia LXII, I, n col. PSB,
vol. 23, p. 717)
,,Femeia de brbat s nu se despart. Iar de se ;a i desprti, s nu se
mrite, sau s se impace cu brbatul su (1 Cor. 7, 10-11). Fiindc s-au
intamplat de:binri, zice, 1ie din pricina in1ranrii, 1ie din alte pricini i
micimi de su1let, pentru aceea este cu mult mai bine ca nici inceputul s nu
se 1ac, iar de cum;a s-a 1cut, apoi rman 1emeia cu brbatul, i chiar
dac nu mai are legturi cu dansul, cel putin nu mai are pe alt brbat.
(Comentariile sau Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni, omilia XIX, p.
191)
,,Iar de se desparte cel necredincios, despart-se, (1 Cor. 7, 15). Aici
Iaptul nu mai este curvie. Dar ce nseamn: Iar de se desparte cel
necredincios? De pild, :ice, dac iti poruncete a fert1i i a lua parte prin
cstorie la necinstirea lui, sau a pleca din cas, apoi atunci mai bine este a
strica cstoria, i nicidecum bun cinstirea. Pentru aceea a si adogat: C
nu este robit 1ratele sau sora intru unele ca acestea. Dac n Iiecare zi se
ceart si se lupt pentru aceasta, apoi mai bine este a te izbvi de acest ru.
De aceasta si Iace vorbire, zicnd: c spre pace ne-a chemat pre noi
Dumne:eu. Acela este care a dat pricin de desIacere, dup cum Iace si cel
ce curveste.
Cci ce tii, 1emeie, de iti ;ei mantui brbatul? (1 Cor. 7, 16). Aceasta
este zis Iat de zicerea de mai sus: S nu-l lase pre el. Dac el, :ice, nu se
impotri;ete, rmai pe lang dansul, cci ai i un catig. Rmai, indeamn,
s1tuiete i incredintea:-l, cci nici un dascl nu ;a putea s 1ac ceea ce
;ei 1ace tu, ca 1emeie. Si nici nu-i Iace vreo silnicie, sau s ceri de la dnsul
ca numai dect s Iac asa, ca nu cumva s se Iac greoi n vorb, nici nu
porunceste a se lepda de aceast sarcin, ci prin nestiinta viitorului las
lucrul n nehotrt, zicnd: Cci ce tii, 1emeie, de iti ;ei mantui brbatul?
Sau ce tii, brbate, de iti ;ei mantui 1emeia? (Comentariile sau Talcuirea
Epistolei intai ctre Corinteni, omilia XIX, pp. 192-193)
,Dac are cine;a 1emeie necredincioas, i ea ;a ;oi s locuiasc cu
el, s nu o lase (1 Cor., 7, 12). Dar dac are o Iemeie desIrnat si adulter,
nu-l mpiedic s o lase. Oricine ii ;a lsa 1emeia sa, in a1ar de cu;ant de
des1ranare, o 1ace s preacur;easc (Matei 5, 32). Prin urmare, pentru
pricin de desIrnare i este ngduit s o lase. Ai vzut iubirea de oameni si
534
purtarea de grij a lui Dumnezeu? Dac este o pgan, spune El, s nu o
lai' Dar dac este o des1ranat, nu te opresc s 1aci asta' Dac este
necredincioas Mie, spune Domnul, s nu o lai' Dar dac te ocrte pe
tine, nimeni nu te oprete s o lai' (Ctre iudei, cuv. II, 3, n vol.
Cu;antri impotri;a anomeilor. Ctre iudei, pp. 269-270)
,Pavel spune: S nu ; lipsiti unul pe altul, decat din bun intelegere
(I Cor., 7, 5). Acum ns, dup ce s-a desprtit de brbatul ei, i porunceste
s se nIrneze chiar dac nu vrea: Iar dac se desparte de brbatul ei, s nu
se mai mrite, sau s se impace cu brbatul ei (I Cor., 7, 11). Vezi, deci, c
o Iemeie mritat este amenintat din dou prti de rzboi? Sau trebuie s
rabde n tcere asalturile puternice ale trupului su, care o njur n Iiecare
zi, s i se plece lui si s-i Iac toate gusturile; s se lase btut, ocrt, s
ajung de rsul slugilor, sau s suIere altceva de Ielul acesta. ntr-adevr,
brbatii sunt destul de priceputi si descoper o multime de mijloace cnd vor
s-si pedepseasc Iemeile lor. Dac Iemeia nu vrea s suporte toate aceste
nedreptti, atunci trebuie s practice o nIrnare Ir rod si Ir Iolos. O
numesc Ir rod si Ir Iolos, c nIrnarea ei nu e Icut pe temeiul unei
Igduinte drepte; nu-i Icut din dorinta sIinteniei, ci din pricina mniei
care i-o poart brbatului. Apostolul spune: S nu se mai mrite, sau s se
impace cu brbatul ei.
- Dar dac nu vrea s se mpace?
- Mai este nc o cale ca s se ntoarc din aceste necazuri!
- Care?
- S astepte moartea brbatului! Dup cum unei Iecioare care s-a
hotrt s triasc n nIrnare, nu-i mai este ngduit s se cstoreasc,
pentru c Mirele ai trieste vesnic si este nemuritor, tot astIel si unei Iemei
mritate numai atunci i este ngduit s se cstoreasc a doua oar, cnd i
moare brbatul. (Despre Feciorie, 39, n vol. Despre Feciorie, pologia
;ietii monahale, Despre creterea copiilor., pp. 68-69)
,Pentru ce iudeii au primit ngduinta de a desprti de Iemeile lor?
(Deut., 24, 1-4).
Ca s nu se rzboiasc ntre ei, ca s nu se umple casele lor de sngele
celor din acelasi neam. Spune-mi te rog cum ar Ii Iost mai bine: S Iie dat
pe us aIar sotia urt, sau s Ii njunghiat n cas? Asa ar Ii Icut dac nu
s-ar Ii ngduit brbatilor s le alunge din cas. Din pricina aceasta Legea
Veche spune: Dac ;ei uri pe 1emeia ta, despart-te de dansa (Deut., 24, 1).
n Legea Nou ns, pentru c Dumnezeu se adreseaz unor oameni
ngduitori, unor oameni crora nu le este ngduit s se mnie, le spune:
535
Dac se desparte de sotul ei, s nu se mai mrite (I Cor., 7, 11). Vezi
silnicia? Vezi robia de nenlturat? Vezi lantul care nctuseaz si pe un sot,
si pe cellalt? (Despre Feciorie, 41, n vol. Despre Feciorie, pologia ;ietii
monahale, Despre creterea copiilor., p. 70)
,Oricine-i ;a lsa 1emeia, in a1ara pricinii de des1ranare, o 1ace s
s;areasc adulter (Matei 5, 32), condamnnd astIel indirect divortul Icut
din oricare alt pricin n aIar de desIru.
Cel ce se apropie de o desIrnat devine un trup cu ea. Asadar cum l
va primi o sotie credincioas si cuminte, care este mdular al trupului lui
Hristos? Cum se va uni cu cel care s-a Icut mdular al trupului unei
desIrnate?
Fii cu luare aminte si la un alt lucru care este scris n Evanghelie:
Iemeia crestin care are un sot necredincios nu este necurat, 1iindc
brbatul necredincios se s1intete prin 1emeia credincioas (I Corinteni 7,
14). Despre desIrnat, ns, vorbeste cu totul altIel: Joi lua, zice,
mdularele lui Hristos ca s 1ac din ele mdularele unei des1ranate? (I
Corinteni 6, 15). n primul caz, n ciuda convietuirii cu cel necredincios,
harul lui Dumnezeu rmne, pe cnd n al doilea caz harul se ndeprteaz.
(Din vol. !roblemele ;ietii, pp. 40-41)
,,Care este, asadar, legiuirea pe care ne-a dat-o Pavel? Femeia zice
este legat prin Lege; prin urmare, nu trebuie s se despart ct timp trieste
brbatul. Nici s nu mearg la alt brbat, nici s se uneasc prin o a doua
nunt. Ia vezi cu ct precizie s-a Iolosit de cuvinte! Cci nu a zis s
triasc impreun cu brbatul ct timp e viu, ci 1emeia e legat prin Lege
ct vreme trieste brbatul ei; nct, chiar dac i d carte de desprtire,
chiar dac prseste cminul, chiar dac pleac la altul, legat Iiind prin
Lege, adulter se Iace una ca aceasta. Dac brbatul vrea s se
descotoroseasc de Iemeie, ori Iemeia vrea s-l lase pe brbat, s-si aduc
aminte de cuvintele acestea si s cugete c Pavel st de Iat si o prigoneste,
strignd: 1emeia este legat prin Lege. Cci, dup cum robii Iugari, chiar
dac prsesc casa stpnului, sunt mpiedicat de lanturi, asa si Iemeia,
chiar dac l las pe brbat, are legea mpotrivindu-se ei asemenea unui lant,
osndind-o si pe adulter si pe cei care o primesc. Ct timp mai este
brbatul, adulter se cheam acest lucru. Si tot cel ce se nsoar cu cea Iugit
svrseste adulter. Si doar atunci zice Pavel i este cu putint s se mrite
a doua oar, cnd se dezleag de lant, cnd se sIrseste brbatul. (Femeia
este legat prin Lege cat ;reme ii triete brbatul, iar dac moare, liber
536
este, dac ;rea, s se mrite, numai intru Domnul. Mai 1ericit este ins
dac rmane aa, n vol. Catehe:e maritale, p.26)
,,Roab Iiind si supus legii, chiar dac ar primi mii de crti de
desprtire, este nlntuit de legea adulterului. Slugilor nu le este cu putint
s-si schimbe stpnii dac acestia triesc. Nici Iemeii s-si schimbe
brbatul ct vreme trieste. Cci acest lucru este adulter. Nu-mi zice de
legile cele din aIar, care poruncesc s-i dai carte de desprtire si s te rupi
de ea. Cci nu dup aceste legi te va judeca Dumnezeu n acea Zi a Judectii,
ci dup cele pe care nsusi le-a pus. Ba si legile cele din aIar nu rnduiesc
aceasta pur si simplu, nici Ir socoteal, ci acestea pedepsesc Iapta. nct si
din aceasta se arat c nu se complac cu acest pcat: doar simpla pricin de
desprtire, Ir implicare de bunuri, o resping. Si chiar dac ar Ii bunuri la
mijloc ca motiv de desprtire, pedepsesc Iapta prin pgubire adus averii
brbatului. Asadar, nici legile statului nu au ludat pe cei ce Iac aceasta.
(Femeia este legat prin Lege cat ;reme ii triete brbatul, iar dac
moare, liber este, dac ;rea, s se mrite, numai intru Domnul. Mai
1ericit este ins dac rmane aa, n vol. Catehe:e maritale, p. 27)
,,Chiar prin modul plsmuirii lor a introdus legea
165
pe care eu o scriu
acum. Care anume? Femeia hrzit dintru nceput, pe aceasta s-o tin
pururea. Aceast lege era mai veche dect aceea, pe ct era Adam Iat de
Moise. Prin urmare, eu nu Iac acum ceva nou, ci nvt pe acelea mai btrne
si mai vechi dect Moise. (Femeia este legat prin Lege cat ;reme ii
triete brbatul, iar dac moare, liber este, dac ;rea, s se mrite,
numai intru Domnul. Mai 1ericit este ins dac rmane aa, n vol.
Catehe:e maritale, p. 28-29)
,,Nu poti s spui zice c pe tine te-a Icut Dumnezeu si pe aceea
nu Dumnezeu, ci altul mai mic dect Acela. Ci Unul si Acelasi v-a adus pe
amndoi la Iiint. nct chiar dac pentru altceva nu, mcar pentru acest
lucru sIieste-te si pstreaz dragostea |uuaq| pentru ea. Cci dac n cazul
robilor, adesea Iiind ei desprtiti unul de altul, Iaptul c amndoi sunt legati
s slujeasc unuia si aceluiasi stpn li se Iace prilej de dragoste, cu att mai
mult nu trebuie s se ntmple aceasta cu noi, cnd amndoi avem acelasi
165
Tlcuirea Pr. Marcel Hanches: Pasaj clar ce arat c pentru SIntul Ioan legea nu este
o conventie a lui Dumnezeu, dat exterior omului, ci nsusi modul lui ontologic de
Iiintare. Legea este nssi ratiunea pus de Dumnezeu n el, programul dup care l-a
construit pe om s mearg. Hristos ne redescoper legile dup care am Iost creati s
Iunctionm. (n.s. 62, p. 28)
537
Fctor si Stpn
166
. (Femeia este legat prin Lege cat ;reme ii triete
brbatul, iar dac moare, liber este, dac ;rea, s se mrite, numai intru
Domnul. Mai 1ericit este ins dac rmane aa, n vol. Catehe:e maritale,
p. 30)
,,S ne ncredem n aceast bun legiuire si s lepdm de la noi
nsine orice rusine, si nici pe Iemeile noastre s nu le alungm, nici pe cele
alungate de altii s nu le primim. Cu ce ochi va privi brbatul pe Iemeie, cu
ce ochi se vor uita la ea prietenii si slugile? Cci dac moare sotul i cine;a
ia 1emeia aceluia, i dac numai ;:and chipul
167
celui mort, ce nu ptimete
i su1er, ce 1el de ;iat ;a mai a;ea dac brbatul ei triete? Stiind cel ce
o ia c este soata aceluia, cum ;a ;eni acas, cu ce dispo:itie a ;ointei, cu
ce ochi o ;a pri;i pe sotia aceluia ca 1iind a sa? Ba mai mult, nici a unuia,
nici a celuilalt nu va putea spune cineva c este pe drept una ca aceasta. Cci
adultera este Iemeia nimnui. Fiindc a clcat si legmintele cu acela si nici
la tine nu a venit prin legiuirea cuvenit.
Cum dar nu e nebunie s aduci n cas un lucru plin de attea rele?
mputinatu-s-au oare Iemeile? Pentru ce, dar, Iiind attea, nu ne este cu
putint s ne lum Iemeie dup legea cuvenit si cu constiint curat? Ci
alergm la cele ce ne sunt oprite, rscolind csniciile si aducnd rzmerite
ntre cei de acelasi neam, Icndu-ne din toate prtile dusmnie, deschiznd
gurile altora spre mii de osnde si Icnd de rusine nssi vietuirea noastr.
Si ceea ce este mai cumplit dect toate e c ne strngem pedeaps de
nenduplecat n ziua judectii. Cci ce vom spune Celui Ce ne va judeca
atunci cnd, aducnd legea n mijloc si citindu-o, va zice: m poruncit ca pe
1emeia lepdat s nu o iei, pentru c 1apta este adulter. Cum, dar, ai
indr:nit s o iei printr-o nunt oprit? Ce vom zice si cum vom da
rspuns? Cci acolo nu e de trebuint s se aduc nainte legile cele din
aIar, ci silite sunt s tac si pe cei nIricosati i leapd n Iocul gheenei
dimpreun cu adulterii si cu cei ce au nedrepttit csniciile altora. Cel ce s-a
desprtit de Iemeie Ir pricin n aIar de cea de desIrnare si cel ce s-a
166
Tlcuirea Pr. Marcel Hanches: Dragostea dintre cei doi are ca suport dragostea lor
pentru acelasi Dumnezeu si o egalitate ontologic venit tot de la El. Dar aceast egalitate
nu se ntelege n sensul ei modern, Ir Hristos. Egalitatea poate s aib loc doar n
Hristos, dup ce Iirea este restaurat. (n.s. 64, p. 30)
167
Tlcuirea Pr. Marcel Hanches: Probabil portretul aceluia executat n timpul vietii, sau
orice alt lucru ce avea legtur cu el, pe cnd era n viat. (n.s. 65, p. 30)
538
nsurat cu cea divortat, trindu-i nc brbatul, vor Ii la Iel pedepsiti,
dimpreun cu cea divortat.
De aceea, m rog si v implor, si pun suIletul pentru voi, s nu alunge
brbatii Iemeile, nici Iemeile s nu-si lase brbatii. (Femeia este legat prin
Lege cat ;reme ii triete brbatul, iar dac moare, liber este, dac ;rea,
s se mrite, numai intru Domnul. Mai 1ericit este ins dac rmane aa,
n vol. Catehe:e maritale, pp. 30-31)
CSTORIA (a doua)
,Legile nu pedepsesc pe cei care se cstoresc a doua oar, ba,
dimpotriv, nvluie si permit o a doua cstorie; cu toate acestea, att n
public, ct si n particular, majoritatea oamenilor si bat joc, tin de ru si
ntorc spatele celor ce se cstoresc a doua oar. Toti oamenii i evit tot att
de mult ca si pe clctorii de jurmnt; nu mai au ncredere s ti-i Iac
prieteni, s mai ncredinteze cu dnsii vre-un contract, s le mai ncredinteze
ceva. Cnd i vd c au scos din suIletul lor cu atta usurint amintirea unei
att de mari obisnuinte, iubiri si legturi cu primul sot sau prima sotie, i
cuprinde din pricina acestor gnduri un Iel de nencredere Iat de ei; nu se
mai apropie de ei cu inim deschis, socotindu-i oameni usuratici si
nestatornici. Si nu numai din pricina aceasta le ntorc spatele, ci si din
pricina scrbei care o simt din pricina Iaptelor svrsite dup moartea sotului
sau sotiei. Spune-mi, te rog, ce e mai trist atunci cnd, dup mult plnset,
dup mult vicreal, dup multe lacrimi, dup pr nengrijit si haine de
doliu, vezi dintr-o dat petreceri, camere nuptiale si zgomot cu totul contrarii
celor de mai nainte, ntocmai ca actorii, pe scen, care, acum o Iac pe
veselii, iar putin mai trziu pe tristii? ntr-adevr, numai pe scena teatrului
poti vedea pe acelasi om Icndu-o cnd pe mpratul, cnd pe omul cel mai
srac dintre toti oamenii. Tot asa si aici: cel care cu putin timp mai nainte se
tvlea de durere la mormnt, l vezi dintr-o dat mire; cel care-si smulgea
prul din cap, poart, tot pe acelasi cap, cununi; cel care era trist si ndurerat,
cel care adeseori vorbea cu lacrimi si nesIrsite laude despre calittile sotiei
sale rposate, Iat de cei ce doreau s-i mngie durerea, cel care spunea c
nu mai poate tri Ir sotia lui, cel care se supra pe cei care ncercau s-l
Iac s-si conteneasc plnsetele, ei bine, tocmai acesta, n Iata acelorasi
oameni, se gteste si se mpopotoneaz din nou, priveste cu Iata mbujorat
de rs pe aceiasi oameni, si cu aceiasi ochi cu care mai nainte vrsa ruri de
lacrimi, si complimenteaz si salut pe toti cu aceeasi gur cu care mai
nainte se lepda cu jurmnt si de petreceri si de viat. Dar mai trist dect
toate este c un brbat care se cstoreste a doua oar, o dat cu aducerea n
539
casa sa a unei noi sotii, aduce rzboaie ntre copii lui, aduce o leoaic alturi
de Iiicele sale. ntr-adevr, totdeauna mama vitreg este o leoaic. De aici,
cearta si glceava de Iiecare zi. De aici, invidia aceea ciudat si neobisnuit
mpotriva sotiei rposate, care n-o supr cu nimic. Cei vii invidiaz si sunt
invidiati; dar chiar dusmanii ncheie pace cu cei rposati. n cstoriile de a
doua, lucrurile nu se petrec asa; sunt invidiate trna si cenusa; ur nespus
mpotriva celei ngropate; insulte, batjocuri si nvinuiri aduse celei preIcute
n trn; dusmnie nempcat mpotriva celei care nu a suprat-o cu nimic.
Poate Ii oare o lips de judecat si o cruzime mai mare dect aceasta?
Rposata n-a nendrepttit-o cu nimic. Dar pentru ce ntrebuintez cuvntul :
a neindrepttit-o? Dimpotriv, sotia de a doua culege roadele ostenelii
celeilalte, se desIteaz cu bunurile aceleia si totusi nu nceteaz de a se
lupta cu umbra ei. Nu i-a Icut niciodat nici o suprare, ba, de cele mai
multe ori nici n-a vzut-o la Iat, si totusi n Iiecare zi o batjocoreste; se
rzbun pe ea, care nu mai e pe pmnt, rzbunndu-se pe copii ei; adeseori,
cnd nu poate s se rzbune, narmeaz mna sotului ei mpotriva copiilor
primei sotii. Totusi oamenii socotesc toate aceste necazuri Ioarte usoare si de
suportat, numai ca s nu Iie siliti s ndure tirania poItei trupesti. (Despre
Feciorie, 37, n vol. Despre Feciorie, pologia ;ietii monahale, Despre
creterea copiilor., pp. 61-63)
,... ceea ce m uimeste mai mult si m Iace s Iiu nedumerit este
Iaptul c umbl dup mritis tocmai Iemeile care au avut de ndurat
nenumrate necazuri de pe urma cstoriei de mai nainte, tocmai Iemeile pe
care nsesi greuttile cstoriei le-au dus la convingerea s Iericeasc pe cele
slobode de toate grijile vietii, tocmai Iemeile care de nenumrate ori s-au
blestemat pe ele, petitoarele si ziua n care a Iost pus la cale cstoria.
Aceasta mai cu seam m uimeste! Aceasta m Iace s Iiu nedumerit.
Aceasta m Iace s caut pricina, s vd pentru ce aceste Iemei caut s se
mrite, pentru ce doresc cstoria acum, cnd au scpat de ea, odat ce, pe
vremea cnd erau cstorite, socoteau c trebuie s scuture jugul ei. Mi-am
Irmntat ndeajuns mintea si cred c am gsit si pricina. Mai bine spus, n-
am gsit o singur pricin, nici numai dou, ci mai multe. Unele vduve au
uitat toate necazurile Iostei lor csnicii din pricin c a trecut mult vreme de
la cstoria lor si se uit numai la neajunsurile vduviei. Din pricina aceasta
caut s se mrite a doua oar, ca s scape de greuttile vduviei. Dar ndat
dup ce s-au mritat, dau drumul la aceleasi strigte de durere ca si mai
nainte. Alte vduve, tintuite n Iata lucrurilor pmntesti si cu inima agtat
de slava lumii acesteia, socotesc vduvia o ocar; preIer s suIere toate
neajunsurile si greuttile cstoriei de dragul slavei desarte, de dragul unei
540
neIolositoare truIii. Alte vduve doresc s se mrite pentru alte pricini dect
cele dou amintite mai sus. Acestea nu-si pot stpni poItele trupului; se
cstoresc din nou, dar ncearc s ascund pricina real a recstoririi lor,
prin pricinile amintite mai sus. S le nvinuiesc si s le osndesc c se
cstoresc, nu ndrznesc s-o Iac si nici nu sItuiesc pe cineva s o Iac. Nici
Iericitul Pavel, dar mai bine spus, nici Duhul SInt nu le-a osndit. Iat ce
spune Pavel: Femeia este legat de lege cat ;reme triete brbatul ei, dar
dac ii moare brbatul este liber s se mrite cu cine ;oiete, dar numai in
Domnul (I Cor., 7, 39). A ngduit deci vduvei s se mrite din nou dac
vrea, desi ndat continu: Dar este mai 1ericit dac rmane aa (I Cor., 7,
40). Si ca s nu se cread c spusele sale sunt o porunc dat de el, o
porunc omeneasc, a adugat: Socot c i eu am Duhul lui Dumne:eu
(Matei 7, 1-2). (Despre cstoria a doua a ;du;elor, 1, n vol. Despre
Feciorie, pologia ;ietii monahale, Despre creterea copiilor., pp. 164-
165)
,... mrturisesc c si a doua cstorie este ngduit de lege, dar
adaug c prima este cu mut mai bun dect a doua. S nu se cread c o Iat
este rea dac, n comparatie cu alta superioar ei, este prin ea nssi mai
mic. Nu compar a doua cstorie cu prima cstorie cu gndul de a o rndui
printre Iaptele rele. O las ntre Iaptele ngduite de lege, ntre cele libere; o
preIer ns si o admir pe aceea care-i mai bun dect ea, preIer si admir
prima cstorie.
- Pentru ce?
Nu-i totuna, s Iie cineva Iemeia unui brbat, si, aceeasi Iemeie, s Iie
apoi Iemeia unui al doilea brbat. Femeia care se multumeste cu cel dinti
brbat a artat astIel c nici cu acesta nu s-ar cstori la nceput, dac ar Ii
stiut bine ce nseamn a Ii cstorit; pe cnd Iemeia care aduce al doilea
mire n patul celui dinti, d ndestultoare dovad c i-i drag lumea, c-i
place viata. Prima Iemeie n-ar Ii dat nici o atentie vreunui brbat nici pe
vremea cnd i tria brbatul cel dinti; a doua Iemeie, chiar dac n-a
pctuit cu altii pe cnd i tria brbatul, totusi i plceau altii multi brbati
mai mult dect brbatul ei. (Despre cstoria a doua a ;du;elor, 1, n vol.
Despre Feciorie, pologia ;ietii monahale, Despre creterea copiilor., pp.
166-167)
,... dup cum cstoria dinti este semn de mare cinste si de curtie
trupeasc si suIleteasc, tot astIel cstoria a doua, n-as vrea s spun c-i
semn de desIrnare, Iereasc Dumnezeu, dar arat c Iemeia care Iace
aceast cstorie are un suIlet slab, un suIlet plin de poIte, legat de pmnt,
541
un suIlet care nu poate gndi niciodat ceva mare si nalt. (Despre
cstoria a doua a ;du;elor, 2, n vol. Despre Feciorie, pologia ;ietii
monahale, Despre creterea copiilor., p. 167)
,Femeia mritat cu un singur brbat a auzit cuvintele Domnului si le-
a nteles: !entru aceasta ;-a lsa omul pe tatl su i pe mama sa i se ;a
lipi de 1emeia sa i ;or 1i amandoi un trup (Matei 19, 5); s-a lipit ntr-adevr
de brbatul ei ca de propriul ei trup; n-a uitat capul (EIes., 5, 23) cel dat o
dat ei. Cealalt, mritat a doua oar na avut ca trup propriu al ei nici pe
primul brbat, nici pe al doilea; primul brbat a Iost aruncat de al doilea, iar
al doilea brbat, de primul; nu-si mai aduce aminte bine de cel dinti, pentru
c atentia i este ndreptat spre cel de-al doilea; dar nici pe acesta nu-l
primeste cu dragostea cuvenit, deoarece mintea si inima i sunt mprtite si
celui plecat. ntr-o astIel de cstorie se ntmpl si una, si alta; si primul sot,
si al doilea pierd si cinstea si dragostea pe care Iemeia le datoreaz
brbatului. S se gndeasc Iemeia care vrea s se mrite a doua oar la
starea suIleteasc a noului ei sot! Ce socoteste ea c se petrece n suIletul lui
cnd intra n camera de nunt a primului sot, cnd se urc n patul lui, cnd
vede c ea, Iemeia celuilalt, rde si se zbenguie n camera si n pat? n
suIletul lui e o adevrat Iurtun! Nu se va mai apropia de ea cu toat
dragostea. N-ar Ii mai crud dect toti oamenii, totusi nu va Ii att de slbatic
nct s nu-i Iie inima strpuns de durere si de neliniste, chiar dac ea si-ar
nIrumuseta si casa si pe ea cu Iel de Iel de podoabe. Jalea care nu demult
stpnise casa nu-i ngduie s se bucure din plin. Dup cum atunci cnd
vruiesti un perete aIumat n parte Ioarte tare, negreala groas a Iumului
iese prin var, urteste albiciunea peretelui, iar peretele capt o nItisare
Ioarte urt, tot asa si ntr-o astIel de cstorie; chiar dac Iemeia si-ar bate
capul s nIrumuseteze si s lustruiasc totul, totusi, n mijlocul attei
strluciri, apare umbra trist a sotului rposat, care risipeste orice veselie,
orice plcere. Servitorii, servitoarele, lucrtorii de pe mosii, strinii, rudele
celui rposat, toti sunt tristi din pricina celor petrecute n cas, toti suspin.
Dac se mai ntmpl ca de pe urma sotului dinti s rmn copii si dac
sunt mici, atunci ur puternic se naste mpotriva mamei lor n suIletul celor
ce pricep cele ce se petrec n jurul lor; dac sunt mai n vrst, atunci acestia
mai mult dect orice umplu noua csnicie de neplceri si necazuri. Din
pricina aceasta legiuitorii, cuprinznd ntr-o privire de ochi toate aceste
neajunsuri ale cstoriei a doua, pentru a mngia pe cei ndurerati de
mritisul vduvei, dar pentru a se apra si pe ei nsisi c n-au legiuit
cstoria a doua din proprie initiativ, ci mpotriva dorintei lor si de team
ca s nu dea nastere unui ru mai mare , n-au ngduit la a doua cstorie
542
veselie si petrecere, n-au ngduit nici muzic, nici cntece de nunt, nici
cununi; n-au ngduit nimic din ceea ce Iace podoaba si Irumusetea unei
nopti de nunt. Legiuitorii au poruncit ca Iemeia care se mrit a doua oar
s Iie dezbrcat de gteala unei mirese, iar brbatul s Iie dus nencununat
la Iemeia vduv. Prin astIel de legiuiri, legiuitorii par a le striga c nunta a
doua este vrednic de ngduint, dar nicidecum nu-i vrednic de laude, de
zgomote, de petrecere, de cununi. (Despre cstoria a doua a ;du;elor, 2,
n vol. Despre Feciorie, pologia ;ietii monahale, Despre creterea
copiilor., pp. 168-169)
,Stim c Pavel a ngduit ca sotii s aib dese legturi ntre ei; n-a dat
porunc ca ei s se poarte asa, ci a ngduit: ceasta o spun, zice el, ca
ingduint, nu ca porunc (I Cor., 7, 6), din pricina nein1ranrii ;oastre (I
Cor., 7, 5). Acelasi lucru l-a Icut si cu vduvele. Ca s nu se nasc un ru si
mai mare, a rnduit ca vduvele s se cstoreasc a doua oar; arat ns c
aceasta este o ngduint, un pogormnt Icut slbiciunii Iirii omenesti.
Precizez ns c este o slbiciune a vointei omului, si nu o slbiciune a
putintei sale. (Despre cstoria a doua a ;du;elor, 3, n vol. Despre
Feciorie, pologia ;ietii monahale, Despre creterea copiilor., pp. 170-
171)
,Jreau ca ;du;ele tinere s se mrite, s nasc copii, s-i
chi;erniseasc casa (I Tim., 5, 14). Tot aici spune si pricina pentru care vrea
aceasta.
- Care este pricina?
- Ca s nu dea potri;nicul nici un prilef de ocar (I Tim., 5, 14). E
probabil ca pe vremea aceea multe vduve, dup ce le murise sotii, s Ii dus
o viat dezmtat si nerusinat, ca si cum ar Ii scpat de csnicie ca dintr-o
nchisoare si o robie. Prin purtarea lor nerusinat si Iceau un nume prost.
Pavel vrea s le ndeprteze de la aceast libertate pierztoare de suIlet. De
aceea le duce din nou tot spre jugul de mai nainte. Dac o vduv, spune
Pavel, are de gnd s triasc n desIrnare, dac are de gnd s se Iac de
rs, atunci este mai bine s se mrite ca s nu dea potri;nicului nici un prilef
de ocar. Prin urmare, Pavel a ngduit cstoria vduvelor, pentru ca ele s
nu dea prilej de ocar si s nu duc o viat rusinoas si desIrnat. Ascult
cum mustr pe vduvele care triesc Ir rnduial! Ele ar 1i trebuit, spune
Pavel, s-i petreac tot timpul in rugciuni i cereri ctre Dumne:eu; dar
nu; ele, 1iind lenee, in;at s umble din cas in cas, nu sunt numai lenee,
ci i gurali;e i iscoditoare, ;orbind ce nu se cu;ine (I Tim., 5, 13). Pavel nu
vrea ca o vduv s se poarte asa. Vrea ca s Iie tot timpul lipsit de cele
543
duhovnicesti, cci vduva care triete in des1ranare a murit de ;ie (I Tim.,
5, 6). (Despre cstoria a doua a ;du;elor, 3, n vol. Despre Feciorie,
pologia ;ietii monahale, Despre creterea copiilor., pp. 171-172)
,... Pavel, are perIect dreptate atunci cnd le sItuieste pe vduve s
se cstoreasc a doua oar, pentru c ele, n loc s-si petreac timpul liber
svrsind poruncile evanghelice, si-l irosesc n Iapte zadarnice si
neIolositoare, ba, chiar mai mult, si irosesc ntreaga lor viat n Iapte de-a
dreptul vtmtoare. Dup cum Dumnezeu n-a dat iudeilor smbta ca s
stea degeaba, ci ca s se ndeprteze de Iaptele cele rele, tot astIel si vduva,
si Iecioara nu si-au ales vduvia si Iecioria numai pentru ca s nu aib
legturi cu brbatii, ci c s se ngrijeasc de cele ale Domnului si s se
aIieroseasc slujirii lui Dumnezeu. (Despre cstoria a doua a ;du;elor,
3, n vol. Despre Feciorie, pologia ;ietii monahale, Despre creterea
copiilor., p. 172)
,Pentru ce, dar, s se team o vduv c din lipsa unui brbat si duce
la ruin averea si gospodria, cnd ea era aceea care avea grija ei pe cnd
tria brbatul?
- Va gospodri ns mai usor casa avnd alturi un brbat, mi se va
obiecta. De Irica brbatului, nu o va ataca nimeni; nimeni nu-i va Iace
greutti. Cnd are un brbat lng ea, si servitorii, si vtaIii, si logoIetii, toti
se Iac mici de Iric, toti sunt Ioarte supusi; nici unul nu se mpotriveste. Dar
cnd a murit cel care bga spaima n toti, o atac pe vduv, se poart cu
viclenie, sunt obraznici, ncurc totul si mprstie totul. Dac ncearc s-i
pedepseasc, s-si apere drepturile, este chinuit, biciuit, bgat la
nchisoare, toat lumea o osndeste, o ocrste, o nvinuie.
- Dar dac vduva calc n picioare legmnul Iat de sotul rposat,
dac uit dragostea ce i-o purtata, dac uit seara n care a stat pentru prima
dat alturi de ea, dac uit aplauzele, oratiile de nunt, tortele nuptiale, cele
dinti mbrtisri, dac uit pinea si sarea din care s-au mprtsit amndoi
atta vreme, dac uit cuvintele de dragoste ale brbatului ei care bucur att
de mult pe o Iemeie? Dar dac vduva calc n picioare toate aceste amintiri
si le arunc pe toate ca si cum n-ar Ii Iost, dac deschide larg usile casei sale
unui alt brbat, dac-l atrage spre patul celuilalt sot, pat care cunoaste toate
tainele Iostei sale csnicii, spune-mi, te rog, dac Iace toate acestea, nu-i
nimeni s-o mustre, nu-i nimeni care s-o nvinuiasc, nu-i nimeni care s-o
urasc si s-i spun c nu si-a iubit niciodat sotul, c nu i-a Iost
credincioas, c si-a clcat legmntul si nc alte multe nvinuiri de Ielul
acesta?
544
Fericitul Pavel a ngduit recstoria vduvelor. Aceasta s nu te Iac
s crezi c este vrednic de laude recstori lor, s nu crezi c scap de
mustrrile multimii. Este, ntr-adevr, n aIar de osnd si de pedeaps, dar
nimeni n-o laud, nici n-o proslveste. (Despre cstoria a doua a
;du;elor, 4-5, n vol. Despre Feciorie, pologia ;ietii monahale, Despre
creterea copiilor., pp. 174-175)
,S se gndeasc (vduva n.n.) atunci c, lundu-si un brbat, nu va
lua negresit un brbat chiar att de destoinic, ca s-si sporeasc averile ei. S
presupunem c va da peste un astIel de brbat; si n acest caz s nu se
gndeasc numai la multimea avutiilor ei, ci si la nmultirea pcatelor ei si
Iat de Dumnezeu, si Iat de oameni. Dac nu se va cstori cu un om cu
mult putere, cu un om cu o Iunctie nalt, va Ii silit s suIere mult si s
Iac Iapte potrivnice vointei ei. Si de aceea ce se temea, dac rmnea
vduv, de aceea nu scap acum, cnd e mritat. Rul nu se va mrgini la
atta; poate ajunge srac lipit pmntului. Dac rmne vduv, este cu
putint s i se mputineze cu ceva averile ei; totusi, averea rmas este a ei,
nu i-o poate lua nimeni. Dac ns se cstoreste cu un brbat puternic, cu un
om care detine o Iunctie public sau are vreo alt oarecare ocupatie, si poate
pierde toat averea de-l loveste vreo nenorocire pe sotul ei, cci trebuie ca si
sotiile s participe la nenorocirile brbatilor lor.
Dar s admitem c nu se ntmpl nici una dintre acestea. Te rog,
spune-mi, ce cstig ai c preIeri robia n locul liberttii? Ce Iolos ai de pe
urma multimii banilor, cnd nu poti s-i ntrebuintezi asa cum voiesti? Nu-i
oare cu mult mai bine s ai mai putini bani, dar s Iii stpn pe ei, dect s
ai averile lumii ntregi, dar s Iii supus si tu si averile tale vointei altuia?
Nu-ti mai amintesc acum de toate celelalte necazuri ce lovesc pe o Iemeie
cstorit: grijile, insultele si ocrile brbatului, gelozia lui, bnuielile sale
nentemeiate, durerile nasterii si nc alte si alte necazuri. Dac as vorbi unei
Iecioare, de bun seam c i-as vorbi si despre aceste necazuri, pentru c
este nestiutoare si n-are cunostint despre astIel de lucruri. S-ti vorbesc ns
tie, o vduv, despre acestea, ar nsemna s te plictisesc, cci nssi viata ti
le-a Icut cunoscute si este de prisos s ti le mai Iac eu cunoscute prin
cuvnt.
Unei vduve este mai bine s-i mai spun att numai: O Iemeie
cstorit Iecioar va vorbi cu mai mult ndrznire, cu mai mult libertate
cu sotul ei dect o vduv cstorit a doua oar. Se poate ca sotul s-si
iubeasc Iemeia chiar dac a luat-o vduv; dar iubirea lui ar Ii Iost mai
mare dac ar Ii Iost Iecioar. Stie toat lumea c dragostea e mai puternic,
mai Iierbinte Iat de sotiile care n-au Iost cstorite mai nainte. Pe vduv
545
ns nu o va mbrtisa, nu o va iubi din toat inima, pentru c ea a mai
cunoscut nainte de el si pe alt brbat. E n Iirea noastr omeneasc, spre a
m exprima asa, s iubim, Iie din gelozie, Iie din slav desart, Iie din alt
pricin, mai cu seam acele lucruri pesta care suntem noi primii si singurii
stpni, asupra crora nu mprtim cu altii nici stpnirea, nici plcerea.
Acesta ni se ntmpl si cu Iainele; nu mbrcm hainele purtate de altii cu
aceeasi plcere cu care mbrcm niste haine noi. Tot asa si cu casele si cu
mobilele. Nu ne place att de mult casa nchiriat, cum ne place casa Icut
de noi nsine; mobilele noi pe care le ntrebuintm pentru prima dat, le
ntretinem cu mult grij si atentie, ne sunt dragi, pe cnd de mobilele
cumprate de la vechituri nu ne apropiem si ne este atta scrb de ele, nct
de cele de mai multe ori le reIacem. Dac astIel de simtminte ncercm cu
hainele, cu casele si cu mobilele, gndeste ce simtminte puternice trebuie s
se trezeasc cu suIletul unui brbat Iat de Iemeia sa, bunul cel mai de pret
dintre toate bunurile n ochii brbatilor. Hainele, casele, mobilele le dm
celor care vor s le ia; pe Iemeie ns n-o dm cu nici un pret; mai degrab
ne dm viata, dect s ne dm Iemeia.
Din cele spuse pn aici urmeaz c brbatul se apropie cu toat
inima, cu toat puterea dragostei lui dac a Iost Iecioar, pentru c este a lui
si numai a lui, pentru c n-a Iost a nimnui altuia naintea lui; nu se va uita
ns cu aceeasi dragoste, cu aceeasi bunvoint la sotia lui dac a Iost
vduv, pentru c ea a Iost cstorit mai nainte cu altul.
S nu-mi obiectezi c sunt si unele cazuri c vduvele sunt iubite
puternic de sotii cu care se cstoresc; eu nu vorbesc aici de cazuri izolate, ci
de ceea ce se ntmpl n chip obisnuit.
Mai sunt si alte pricini pentru care o sotie, n prima ei cstorie, are
mai mult ngduire de la sotul ei dect o vduv recstorit.
Oricnd sotul de-al doilea o poate tine de ru, i poate spune c nu-l
iubeste; iar dovada lipsei ei de dragoste i-o d chiar necredinta Iat de primul
sot. Cu aceasta-i nchide gura nu se mai poate dezvinovti nici de nvinuirile
ce i se aduc, nici de nvinuirile viitoare. Sotul rposat, sotul a crui dragoste
a nclcat n picioare vduva, l va convinge pe sotul de al doilea s
bnuiasc orice despre sotia lui, chiar dac bnuiala nu-i este ntemeiat. n
acelasi chip sotul de-al doilea va ajunge o povar tot spunndu-i mereu
aceleasi lucruri. O povar vor Ii pentru vduv si robii si roabele. Vor
murmura pe ascuns, dac nu si pe Iat, si o vor acoperi cu Iel de Iel de
batjocuri.
Dar dac se ntmpl s Ii rmas copii mici de la cel rposat? Cum i
va creste? Cum i va ocroti? Vor duce o viat mai chinuit dect copiii
rmasi orIani si de mam si de tat, cnd vor vedea c toat averea tatlui
546
lor, slugi, cas, mosii, dar mai cu seam Iemeia, cea mai mare avere, a intrat
n stpnirea altuia. Mai pot ei s o priveasc pe mama lor ca pe o mam
adevrat? Cu ce inim se va uita ea, mama, la copii ei, cnd este silit s
roseasc si s se rusineze c nu le poate da toat dragostea ei de mam,
deoarece suIletul ei este mprtit ntre ei si copiii celui de-al doilea sot?
(Despre cstoria a doua a ;du;elor, 5-6, n vol. Despre Feciorie,
pologia ;ietii monahale, Despre creterea copiilor., pp. 176-179)
,Ce poate Iace ns o vduv care n-a trit dect putin vreme cu sotul
ei?
- Dar eu nici nu m adresez vduvelor btrne, ci celor tinere! Dac o
vduv btrn va vrea s se mrite, nici nu voi ncerca s-i vorbesc. O dat
ce n-a convins-o s Iug de cstoria a doua traiul ndelungat cu primul sot,
vrsta si celelalte necazuri legate n chip Iiresc de cstorie, cu att mai putin
o voi convinge eu. Cuvintele mele nu o vor convinge. Din pricina aceasta m
si adresez vduvelor tinere.
- Dar dac este vduva Ioarte tnr? S nu se mai mrite a doua oar
nici dac a trit cu sotul ei cel dinti numai un an?
- Pentru ce Iaci aceast diIerent ntre o vduv care a trit cu sotul ei
numai un an si alta care a trit douzeci sau treizeci de ani? Pavel spune, nu
eu, c ;du;a este mai 1ericit dac rmane aa (I Cor., 7, 40). Aceasta a
trit ntr-adevr mult vreme cu brbatul ei, dar a trit numai cu unul si
acelasi brbat, cu cel pe care l-a avut dintru nceput. Cealalt, dimpotriv, se
d pe sine la doi brbati, si asta n scurt vreme.
- N-o Iace de voie, ci de nevoie. Dac i-ar Ii trit cel dinti sot, n-ar
mai Ii iubit pe altul n aIar de el. A murit nainte de vreme. De nevoie deci
se cstoreste cu al doilea.
- Care nevoie? Aceasta nu-i nevoie. Eu vd alt nevoie, mai mare
dect aceea de care-mi vorbesti, nevoie n stare s-o tin legat de sotul ei
rposat, anume c a gustat ndeajuns din amrciunile cstoriei. Femeia
care a trit mult vreme cu sotul ei si a avut parte numai de bine, negresit c
se va mai cstori nc o dat, cu ndejdea c va avea aceleasi bucurii ca mai
nainte; dar Iemeia care, n prima cstorie a ncercat numai necazuri, cu ce
inim, cu ce ndejdi se mai poate apropia de niste ncercri att de cumplite?
Un negustor care Iace comert pe mare si i se scuIund corabia chiar la
iesirea din port, naite de a cstiga ceva, nu mai porneste cu usurint cu
corabia pe mare. Tot asa si cu vduva. Este Iiresc ca si ea, care a asteptat de
la cstorie attea bucurii naite de a se cstori, s nu mai doreasc s se
mrite dup ce a vzut de ct jale-i plin csnicia, aIar de cazul c ar Ii cu
totul stpnit de patimi; dar, mai bine spus, chiar dac ar Ii cu totul
547
nenIrnat si Ioarte ptimas, totusi scrba pricinuit de prima cstorie
este ndestultoare s-i sting toat poIta. De obicei dorim s svrsim mai
ales acele Iapte care ne pricinuiesc bucurii chiar de la nceput; dar cnd de la
nceput s-ar putea spune chiar de la primii pasi, avem greutti si necazuri, ne
retragem ndat si ni se stinge dorinta svrsirii acelor Iapte. Prin urmare,
tocmai cele ce au rmas de tinere vduve vor Iugi de cstoria a doua, ca s
nu mai ptimeasc ce au ptimit n prima.
Vduva care rmne vduv va tri n deplin sigurant; nu se mai
teme c va veni peste ea un alt doliu. Vduva cstorit a doua oar trebuie
s se mai astepte si la aceast grozvie. (Despre cstoria a doua a
;du;elor, 6, n vol. Despre Feciorie, pologia ;ietii monahale, Despre
creterea copiilor., pp. 179-180)
,,Ce iertare mai au cei care cuteaz nainte de sIrsitul brbatului
Iemeii s Iac acestea, de vreme ce Pavel ngduie a doua nunt dup
sIrsitul sotului si spune asta cu atta trie? Ce aprare mai au, Iie acestia
care, trind nc sotiile lor, iau Iemeile acelora de neveste? (Femeia este
legat prin Lege cat ;reme ii triete brbatul, iar dac moare, liber este,
dac ;rea, s se mrite, numai intru Domnul. Mai 1ericit este ins dac
rmane aa, n vol. Catehe:e maritale, pp. 31-32)
,,Artnd c mai bun si mai nalt este cea a vduviei si dup ea si
mai prejos, cea a nuntii a doua pe cei mai ntriti si care vor s treac peste
obstacol i ncununeaz, iar pe cei mai neputinciosi nu-i las s cad. Cci
zicnd mai 1ericit este dac rmane aa si auzind dup cugetul meu, ca s
nu socotesti c aceasta este o lege omeneasc, adaug: i cred c i eu am
Duhul lui Dumne:eu. Nu poti zice c este o prere omeneasc, ci vdire a
harului Duhului si lege dumnezeiasc. S nu socotim c Pavel zice acestea,
ci Mngietorul ni le legiuieste. Iar dac zice i cred, nu o spune ca si cum
nu ar avea Duhul, ci smerindu-se si micsorndu-se pe sine. (Femeia este
legat prin Lege cat ;reme ii triete brbatul, iar dac moare, liber este,
dac ;rea, s se mrite, numai intru Domnul. Mai 1ericit este ins dac
rmane aa, n vol. Catehe:e maritale, p. 34)
,,S ne srguim s ne Iie de ajuns prima nunt. Iar dac o Iacem pe a
doua, s-o Iacem dup rnduiala si nItisarea cuvenit si dup legile lui
Dumnezeu. Cci de aceea a zis: liber este s se mrite cu cine ;rea. Si a
adugat: numai intru Domnul, n acelasi timp dndu-i si libertate, dar si
ngrdindu-i-o, oIerindu-i si liber stpnie asupra sa, dar punnd iarsi de
pretutindeni hotar si lege acesteia. De pild: Iemeia s nu aduc n cas
548
brbati pngriti si stricati, sau actori, sau pe cei ce iau aminte la desIrnare.
Ci ntru curtie si ntreag ntelepciune si evlavie s se Iac, pentru ca toate
s Iie spre slava lui Dumnezeu.
Si Iiindc adesea multe Iemei, dup ce le mor brbatii dinti, mai nti
Iiind adultere, asa si-au adus brbatii din urm si au scornit alte Ieluri de
pngriri, de aceea a adugat numai in Domnul, ca nimic din acestea s nu
aib loc la o a doua nunt. Cci asa se va putea scpa de nvinuiri. Fiindc
mai bine dect toate este s rmn Iidel celui mort si s pzeasc
legmintele Iat de acela si s aleag nIrnarea si s rmn cu copiii
hrziti si s atrag mai mult bunvoint din partea lui Dumnezeu. Dar dac
vrea s se mrite a doua oar, s-o Iac ntru curtie, ntru ntreag
ntelepciune si dup legiuirile cuvenite, cci ngduit este si acest lucru.
Oprite sunt numai desIrul si adulterul. (Femeia este legat prin Lege cat
;reme ii triete brbatul, iar dac moare, liber este, dac ;rea, s se
mrite, numai intru Domnul. Mai 1ericit este ins dac rmane aa, n vol.
Catehe:e maritale, p. 35)
,Pavel a ngduit a doua cstorie gndind asa: Femeia este legat de
lege cat ;reme triete brbatul ei, dar dac ii moare brbatul este liber
s se mrite cu cine ;rea, numai intru Domnul, dar mai 1ericit este dac
rmane aa (I Cor., 7, 39-40).
Dup cum bun este cstoria, dar mai bun Iecioria, tot asa bun este
a doua cstorie, dar mai bun cstoria cea dinti, o singur cstorie. Nu
oprim, deci, cstoria a doua, nici n-o legiuim, ci sItuim: dac cineva poate
tri n castitate, s rmn la prima cstorie. Dm sIatul si ndemnul acesta
chiar pentru linistea casei. De multe ori cstoria a doua a ajuns nceput si
pricin de lupt si de certuri zilnice. Brbatul, adeseori, pe cnd st la mas,
si aduce aminte de sotia cea dinti si pe nesimtite i curg lacrimi din ochi;
Iemeia de-a doua ndat se slbticeste, sare ca o Iiar si-i cere socoteal
pentru dragostea ce o mai pstreaz celeilalte. De vrea brbatul s laude pe
cea rposat, temeiul laudelor ajunge pricin de ceart, de vrajb. Cu
dusmanii care au murit ne mpcm, si, o dat cu viata lor, punem capt si
dusmniei. Cu Iemeile acestea se ntmpl cu totul dimpotriv. Pe aceea pe
care n-a vzut-o, de care n-a auzit, care nu i-a Icut nici un ru, pe aceea o
urste si o dusmneste si nici moartea nu-i stinge ura. Cine a mai vzut, cine
a mai auzit s Iii gelos pe pulbere, s duci rzboi trnei?
Dar grozvia nu se mrgineste doar la att. Chiar de se nasc, chiar de
nu se nasc copii din cstoria a doua, tot e ceart si lupt. De nu se nasc
copii, Iemeia de a doua suIer mai mult si de aceea i socoteste pe copiii
celeilalte ca pe niste dusmani care i-au Icut cele mai mari rele; viata acelora
549
o Iace s simt si mai mult nerodnicia ei. De se nasc copii, iarsi chinul nu-i
mai mic. Adeseori, brbatul e lipit de copiii celeilalte din dragostea ce-i
poart rposatei; i iubeste si totodat i e mil de ei pentru c sunt orIani de
mam; Iemeia, ns, vrea s Iie iubiti numai copiii ei, iar pe copiii celeilalte
nu-i vrea nici ca Irati, ci ca slugi dispretuite. Acest Iapt poate strica toat casa
si Iace sotului traiul netrai.
De aceea v ndemnm la castitate, de e cu putint, de aceea v
ndemnm s v mrginiti la cstoria cea dinti: Iemeile s nu-si aduc soti
n cas si nici brbatii Iemei, ca s nu se strice toat casa. (La cu;intele.
Jdu;a s nu 1ie inscris dac are mai putin de ai:eci de ani~~, i
despre creterea copiilor, i despre milostenie, 5-6, n vol. Despre
schimbarea numelor. Despre rbdare. Despre milostenie., pp. 353-354)
CSTORIA (si monahismul)
,,Dac tu cauti ceea ce este mai bun, apoi mult mai bine este a nu te
nsoti deIel cu Iemeie, iar de cauti sigurant si ajutor n slbiciunile tale,
nsoteste-te cu Iemeie prin cstorie. (Comentariile sau Talcuirea Epistolei
intai ctre Corinteni, omilia XIX, p. 188)
CNTAREA (psalmilor)
,Si dup cum un suvoi, care se revars, car la vale n Iuria lui tot
ce ntlneste n cale, tot asa si suvoiul cel duhovnicesc, rul lui
Dumnezeu, rul care veseleste cetatea lui Dumnezeu s-a umplut de ape
si a curtit mocirla necredintei. Nu mai este nici un desIrnat! Dar, mai
bine spus, chiar dac este vreunul, se schimb si el! Aude cntecul de
psalmi si inima bate altIel; intr n suIlet melodia; necredinta se
schimb n credint, iar patimile lcomiei si zgrceniei Iug. Dar chiar
dac nu Iug, se ascund cum se ascund n guri iarna Iiarele slbatice.
Asa se ascund si gndurile cele desIrnate. Si dup cum serpii se
aIund adnc sub pmnt cnd gerul le ngheat trupurile, tot asa si
patimile acestea, rusinoase si josnice, se ascund ca ntr-un adnc. Fr
ndoial se rusineaz chiar cei care poart n ei patimile acestea. Le
poart, e drept, dar sunt moarte. Cntrile voastre de psalmi sunt pentru
ei ca iarna pentru Iiarele slbatice. Intr cntecul vostru n urechile
desIrnatului si lacomului si, chiar dac nu izgoneste patima, o
amorteste. Intr cntecul vostru n urechile desIrnatalui si ale
ngmIatului si, chiar dac nu ucide desIrnarea si mndria, le ngroap
n adnc. Mare lucru cnd nu iese pctul la iveal! (Omilie dup
550
cutremur, n vol. !redici la srbtori imprteti i cu;antri de laud
la s1inti, p. 535)
,,Iat c psalmul amestec Ielurite glasuri si din ele pregteste s se
nalte la cer o singur cntare plin de armonie: si tineri, si btrni, si bogati,
si sraci, si Iemei, si brbati, si robi, si liberi, cu totii nltm o singur
melodie. Cci dac un chitarist, lovind cu mult dibcie mai multe corzi
deodat, reuseste s Iac din cele multe o singur melodie, dar corzile rmn
n acelasi timp multe, ce noutate este dac puterea psalmului si a cntrii
duhovnicesti lucreaz exact acelasi lucru? Ba, mai mult, nu numai pe noi, cei
de Iat, ci si pe cel ce s-a svrsit dintre cei vii l-a adunat n acelasi duh.
Fiindc si acel Iericit prooroc a cntat mpreun cu noi. Si, desi la curtile
mprtesti nu este cu putint acest lucru, Iiindc cel ce poart coroan sade
si toti se desIat n tcere de cel ce cnt, iar acestui obicei se supun chiar si
cei aIlati n cele mai mari vrednicii, aici nu este asa, ci proorocul glsuieste
si toti rspundem, toti laolalt cntm.
Si nu este osebire aici ntre rob si liber, nici ntre bogat si srac, nici
ntre crmuitor si omul de rnd. Ci toat aceast deosebire lumeasc se
leapd si un singur cor se ncropeste din toti si este adevrat egalitate ntre
toti si pmntul se Iace oglind a cerului. (Omilia aceluiai, rostit in
biserica S1intei Irina, despre ra;na celor pre:enti la biseric i despre
uurtatea celor care lipsesc i despre cantare, i c 1irea nu este pricin s-
o opreasc pe 1emeie de a apuca pe calea ;irtutii, n vol. Catehe:e maritale,
pp. 75-76)
CNTAREA (religioas)
,S cutm deci s avem necontenit n gurile noastre cntrile
Duhului. Asta ne Iace s Iim superiori animalelor necuvnttoare, desi n
alte privinte suntem cu mult inIeriori lor. (Omilii la Matei, omilia II, VI, n
col. PSB, vol. 23, p. 35)
,,n vechime, de pild, se adunau cu totii la un loc si cntau ncet n
obste. Aceasta o Iacem si acum, ns atunci n toti era numai un suIlet si o
inim, pe cnd astzi nici mcar ntr-un singur suIlet nu ar putea vedea
cineva acea mpreun-glsuire. Mai marele bisericii se roag si astzi pentru
pacea tuturor ndeobste ca intrnd n casa printeasc ns numai numele,
numai vorb mult de aceast pace, cci Iaptul nu se vede nicieri.
551
(Comentariile sau Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni, omilia XXXVI,
p. 392)
,nvat a cnta, si vei vedea ct plcere vei simti, pentru c cei ce
cnt cntri duhovnicesti se umplu de Duhul Snt. (Comentariile sau
Explicarea Epistolei ctre E1eseni, omilia XIX, p. 181)
,Cantand, zice, intru inimile ;oastre Domnului, adic nu simplu, din
gur numai, ci cu bgare de seam, cci aceasta nseamn a cnta lui
Dumnezeu, iar altminterea nseamn a cnta aerului, unde vocea se mprstie
n zadar. Nu canta pentru ochii lumii, zice, ci chiar in targ de eti, poti s
canti in sine-ti lui Dumne:eu, 1r s aud cine;a, 1iindc i Moise, aa se
ruga, i era au:it, cci :ice. Ce strigi ctre mine~~ (Exod 14, 15), desi
el nu striga, ci se ruga cu voce struitoare numai n mintea sa, pentru care
numai Dumnezeu a auzit. Nimic nu te mpiedic de a te ruga si
preumblndu-te, destul ca inima s-ti Iie sus. (Comentariile sau Explicarea
Epistolei ctre Coloseni, omilia IX, pp. 111-112)
,,. voi, prin sederea voastr aici Icndu-v organe si instrumente
muzicale duhovnicesti, ati ngduit Duhului celui SInt s cnte n suIletele
voastre si s insuIle n inimile voastre harul Lui. De aceea a si rsunat o
preaIrumoas cntare, care a nveselit nu numai pe oameni, ci si puterile cele
de sus. (Omilii la sracul La:r, cuvntul I, n vol. Omilii la sracul La:r.
Despre soart i !ro;ident., p. 23)
CNTECELE (ascultarea si nvtarea cntecelor desIrnate)
,Spuneti-mi, v rog, care din cei de Iat ar putea, dac i-as cere, s-
mi spun un psalm sau un text din dumnezeiestile Scripturi? Nici unul! Si
nu-i numai asta grozvia. Grozvia este alta, c suntem att de nepstori
Iat de cele duhovnicesti, pe ct suntem de iuti, ba mai iuti dect Iocul,
Iat de cele satanice. De v-as ntreba de stiti cntece de lume, cntece de
dragoste, cntece desIrnate as vedea c multi le stiu pe de rost si c le
cnt cu mult plcere. Dar ce scuz gsiti c nu stiti nici un text din
Scriptur?. (Omilii la Matei, omilia II, V, n col. PSB, vol. 23, p. 35)
,Dup cum murdria si ceara din urechi astup auzul trupului nostru,
tot asa astup auzul suIletului nostru si cntecele cele desIrnate, discutiile
despre aIaceri, despre datoriile de bani, despre dobnzi si mprumuturi, mai
552
grozave dect orice murdrie. Dar mai bine spus, nu numai c-l astup, ci-l
si murdresc. Iar cei care povestesc aceste lucruri bag murdrie n urechile
suIletului nostru. (Omilii la Matei, omilia XXXVII, V, n col. PSB, vol. 23,
p. 460)
,Cei ce cnt ode satanicesti se umplu de duhul cel necurat.
(Comentariile sau Explicarea Epistolei ctre E1eseni, omilia XIX, p. 181)
CRTIREA
,Toate s le 1aceti 1r cartire i 1r de indoial (Flp., 2, 14).
Fiindc diavolul nu v poate mpiedica s Iaceti binele, atunci alege un alt
mod pentru a-si descrca ura mpotriva voastr. Dac nu iubirea de slav
desart, dac nu lipsa de minte, dac nu poate nimic din acestea, atunci pune
cel putin n suIletul celor slabi crtirea (.) (Omilii la Epistola ctre
Filipeni, omilia a IX-a, p. 154)
,. a crti este Iapta celor nerecunosctori si Ir de simtire. (Omilii
la Epistola ctre Filipeni, omilia a IX-a, p. 156)
,Crtirea apartine celor ce se ostenesc si muncesc pentru altii. ns tu,
care aduni pentru tine nsuti, pentru ce crtesti? Nu-ti sporeste averea?
Pentru ce crteste cel care lucreaz de bun voie, iar nu silit? Mai bine i-ar Ii
s nu mai lucreze deloc, dect s lucreze cu crtire, deoarece se pierde si
ceea ce a Icut si pn atunci. Nu vezi cum si n casele noastre Iacem la Iel
si zicem: Mai bine nu mai 1ceam acest lucru decat s afung la cartire? Si
de multe ori preIerm mai degrab s ne lipsim de slujba vreunora dect s
le rbdm crtirile.
Urt lucru este crtirea Iiindc e vecin cu blasIemia. Crtirea este o mare nerecunostint, de a
care se tineau lant, nu era nici un Iel de liniste, nici o multumire si din toate
prtile curgeau nenorocirile; acum ns e liniste si usurint n toate si atunci
pentru ce crtesti? C esti srac? Dar gndeste-te la Iov. C esti bolnav? De
ce te miri, Iiindc si tu ai cunoscut bunurile si reusitele lui, iar acum esti
bolnav la Iel ca si el. Gndeste-te la el cum mult timp Iiind acoperit cu bube
sttea aIar pe gunoi si stergea cu un ciob puroiul din bubele sale. tunci
ne;asta lui a :is ctre el. te tii mereu in statornicia ta? Blestem pe
Dumne:eu i mori' (Iov 2, 9). Sau poate a murit copilul tu. Ce dac i-ai
pierdut pe toti ntr-o moarte cumplit, la Iel ca Iov? Stiti c e o mare
mngiere pentru cel bolnav, aIlat pe patul mortii, s stai lng el, s-i
nchizi gura si ochii, s te atingi de barba lui si s-l mngi, si, n sIrsit, s
553
asculti cele din urm cuvinte ale muribundului. Dar de nimic din toate
acestea n-a avut parte dreptul Iov, cci toti ai si Iii au Iost deodat ngropati
sub drmturile caselor! (Omilii la Epistola ctre Filipeni, omilia a IX-a,
pp. 156-157)
,Toate s le 1aceti, zice, 1r de cartire, i 1r de indoial (Fil., 2, 14).
Cel ce Iace ceva crtind, singur si-a tiat si a pierdut plata, ca si israelitii,
cnd si-au luat pedeapsa pentru crtire. (Comentariile sau Explicarea
Epistolei ctre E;rei, omilia XXXIII, p. 374)
CEARTA (gravitatea)
,Nici o arm mai puternic nu poate Ii pentru diavol precum cearta,
lupta si rzboiul dintre oameni. (Talcuiri la Epistola a doua ctre Corinteni,
omilia II, p. 29)
,Dac Ictorii pcii sunt Iiii lui Dumnezeu, atunci rzvrtitorii sunt
Iiii diavolului. Ce spui? Bagi intrigi si certe ntre altii? Si cu toate acestea,
cine este att de misel? Zici tu. Ei bine, sunt multi care se bucur de certurile
dintre altii si sIsie trupul lui Hristos mai ru chiar dect ostasii care L-au
mpuns cu sulita, mai ru dect iudeii care i strpungeau minile si
picioarele cu cuie. Si nc acest Iapt este mai mic dect cellalt, cci aici
membrele strpunse se unesc iarsi, pe cnd acolo dac se rupe unul din
membrele bisericii, si nu se uneste imediat, nu se va mai uni niciodat, ci va
rmnea aIar de trupul lui Hristos. (Comentariile sau Explicarea Epistolei
ctre Coloseni, omilia III, p. 40)
CERSETORIA (despre ,traIicant ii de Hristos)
,Chiar si dintre noi se scandalizeaz multi de cersetori, apoi cu att
mai mult cei de aIar (ethnicii), care gsesc o multime de acuzatii si pricini
de nemultumire, vznd oameni sntosi si n stare de a munci ca s-si
cstige hrana lor cernd de poman, si pe altii dndu-le. De aceea ethnicii
ne numesc pe noi crestinii negustori de Hristos, adic noi negustorim pe
Hristos. De aceea, zice, se blestem numele lui Dumne:eu (Rm., 2, 24).
(Comentariile sau Explicarea Epistolei I ctre Tesaloniceni, omilia VI, n
vol. Comentariile sau Explicarea Epistolei ctre Coloseni, I i II
Tesaloniceni, p. 222)
554
CERTAREA (Domnului)
,Certarea ne este Iolositoare. Asadar certarea este mprtsirea
sIinteniei, si nc Ioarte mult. C dac ea scoate din suIlet trndvia, poIta
cea viclean, sau dragostea de cele pmntesti, cnd ntoarce suIletul, cnd l
Iace de a dispretui toate cele de aici (iar de Ielul acesta este necazul), oare
atunci nu devine ea sInt? Oare nu atrage asupr-ne harul Duhului? S ne
gndim la cei drepti, cum de au strlucit cu totii; oare nu prin necazuri si
suprri? (Comentariile sau Explicarea Epistolei ctre E;rei, omilia XXIX,
p. 345)
CHEFURILE
,Chiar dac ospetele n-au la temelia lor jaIul si lcomia, sunt tot asa
de temute, pentru c la astIel de ospete mnnci si bei peste trebuint, iar lui
Hristos nu-I dai nici ct i trebuie, desi tu te desItezi cu cele ale Lui.
(Omilii la Matei, omilia XLVIII, VI, n col. PSB, vol. 23, p. 562)
,Acestea le spun nu doar mpiedicnd a v ntruni ca s osptati
mpreun, ci mpiedicnd numai de a v sluti si a nu umbla cu bun chip,
voind adic s v Iie plcerea plcere, iar nu desIru, nu betie, nu
destrblare, nu pierzanie si osnd. (Omilii la Epistola ctre Romani a
S1antului postol !a;el, omilia XXIV, p. 453)
,Si cum trebuie a ne bucura? nltnd imnuri, Icnd rugciuni, iar n
locul cntecelor acelora demonice, cntnd psalmi si cntri duhovnicesti.
Atunci si Hristos va Ii de Iat, si va binecuvnta ntregul ospt, cnd tu te vei
ruga, cnd vei cnta cntri duhovnicesti, cnd vei chema pe sraci s se
mprtseasc din bucatele puse pe mas si cnd n ospt vei pzi cu grij
buna rnduial si nteleapt cumptare. Atunci tu vei preIace acel ospt n
biseric, cci n locul acelor strigte zadarnice, si n locul acelor aclamri
Ir rost, tu dai bun temei imnului si rugciunii ctre Stpnul a toate. S nu-
mi spui c la asemenea ospete stpneste o alt lege, ci tu ndreapt relele pe
care le vezi. Ori de mancati, :ice, ori de beti, ori altce;a de 1aceti, toate spre
sla;a lui Dumne:eu s le 1aceti (I Corinteni 10, 31). Fiindc de la asemenea
ospete se alimenteaz poItele voastre, de aici desIrnrile, de aici Iemeile ce
ies dispretuite, iar desIrnatele ajung s Iie n mare cinste dinaintea voastr;
de aici toate cele ale gospodriilor s-au rsturnat, de aici miile de rele care au
prbusit totul, cci lsnd la o parte izvorul cel curat, alergati la canalul cel
555
de scurgere a murdriilor, dati buzna n mocirl. (Omilii la Epistola ctre
Romani a S1antului postol !a;el, omilia XXIV, p. 454)
,... cheIul, nu pare un ru, dar cheIul duce la betie, iar betia la mii si
mii de pcate. (Cu;ant la In;iere, V, n vol. !redici la srbtori
imprteti i cu;antri de laud la s1inti, p. 146)
,S nu Iaceti din zi noapte cu betii, cu cheIuri si cu cntece de
rusine! (Omilie la Mucenici, n vol. !redici la srbtori imprteti i
cu;antri de laud la s1inti, p. 473)
,As putea arta si n alt chip ct pagub, ct neplcere si ct rusine
atrag dup sine mbuibarea si cheIurile dac as nsira toate bolile pe care le
ntipresc n suIlet cheIurile. Bolile suIletului sunt cu mult mal multe si cu
mult mal cumplite dect bolile trupesti. Din pricina mbuibrii si a cheIurilor
oamenii ajung moli, lasi, obraznici, ngmIati, desIrnati, insulttori,
destrblati, mniosi, cruzi mojici, lacomi, slugarnici si, ca s spun pe scurt,
nu sunt buni de nici o treab de Iolos si necesar. Cumptarea are
dimpotriv, cu totul alte urmri. (Despre Feciorie, 70, n vol. Despre
Feciorie, pologia ;ietii monahale, Despre creterea copiilor., p. 120)
CIMITIRUL (- loc de odihn)
,Pentru asta si locul acesta se numeste cimitir, ca s aIli c cei care s-
au svrsit si se aIl aici n-au murit, ci dorm, stau culcati. (Cu;ant la
Crucea Domnului, I, n vol. !redici la srbtori imprteti i cu;antri de
laud la s1inti, p. 80)
,Peste tot, n Noul Testament, moartea se numeste somn; pentru asta
si locul acesta se numeste cimitir, adic loc de dormit. (Cu;ant la Crucea
Domnului, I, n vol. !redici la srbtori imprteti i cu;antri de laud la
s1inti, p. 81)
,Cnd aduci aici un mort, nu plnge. Nu-l duci la moarte, ci la somn.
ti este de ajuns numele ca s-ti aline durerea. Vezi unde-l duci? n cimitir,
ntr-un loc unde se doarme. Vezi si cnd l duci? Dup moartea lui Hristos,
cnd s-a tiat puterea mortii. Asa c si locul si timpul ti alin jalea si
durerea. Mai cu seam Iemeilor li se potrivesc cuvintele acestea, pentru c
ele sunt mai slabe de inim, pentru c ele cad usor doborte de durere. Dar
numele locului acestuia le este leac bun durerii lor. (Cu;ant la Crucea
556
Domnului, I, n vol. !redici la srbtori imprteti i cu;antri de laud la
s1inti, p. 81)
CIMITIRUL (- scoala ntelepciunii)
,Pentru ce te mndresti, omule? Pentru ce te Ilesti? Ce ndjduiesti
de la slava lumii si de la bogtie? S ne ducem la morminte, v rog, si s
vedem tainele de acolo. S vedem pe om descompus, oasele roase, trupurile
putrezite. Dac esti ntelept, priveste! Dac esti priceput, spune-mi: Cine e
mpratul, cine e ostasul? Cine e stpnul, cine e robul? Cine e nteleptul,
cine e nenteleptul? Unde-i Irumusetea tineretii? Unde-i Iata cea Irumoas?
Unde-s ochii cei strlucitori? Unde-i nasul cel bine ntocmit? Unde-s buzele
cele arztoare? Unde-i Irumusetea obrajilor? Nu-s toate praI? Nu-s toate
cenus? Nu-s toate pulbere? Nu-s toate putreziciune?
Gndindu-ne la acestea, Iratilor, si aducndu-ne aminte de ziua
noastr cea din urm, s ne ntoarcem, ct mai avem timp, de pe calea
noastr cea rtcit. (Omiliile despre pocint, omilia a noua, pp. 180-181)
,Oriunde ai privi, vezi cosciuge, morminte, racle ale celor
rposati! Vederea acestor morminte ne ajut mult s IilosoIm.
SuIletul, de este trndav, se trezeste ndat cnd le vede; de este treaz si
rvnitor, ajunge mai rvnitor; de se plnge de srcie, se mngie
ndat cnd vede mormintele acestea; de se laud cu bogtia, se
smereste si se pleac. Vederea mormintelor ne Iace pe Iiecare din cei ce
le privim s ne gndim la sIrsitul nostru, ne sileste s IilosoIm Ir s
vrem si ne convinge s nu socotim nimic trainic din cele din lumea
aceasta, nici din cele triste, nici din cele vesele. Iar cel care-i convins
de asta nu cade usor n cursa pcatului. De asta si un ntelept ne
ndeamn, zicnd: in toate cu;intele tale adu-ti aminte de cele mai de
pe urm ale tale i in ;eac nu ;ei pctui, iar un altul grieste la Iel cu
acesta, sItuindu-ne asa: Gtete pentru ieire lucrurile tale i
pregtete-te de drum. Nu vorbeste de drumul acesta de pe pmnt, ci
de plecarea noastr din lumea aceasta. (Cu;ant de laud la S1anta
mare Mucenit Drosida i despre aducerea aminte de moarte, I, n vol.
!redici la srbtori imprteti i cu;antri de laud la s1inti, pp. 497-
498)
,Cnd iesim aIar de zidurile cettii, cnd venim la mormintele
acestea si vedem multimea celor rposati, vederea celor de aici ne Iace,
557
cu voia sau Ir voia noastr, s avem astIel de gnduri; iar o dat cu
ele, s ne nltm de la cele pmntesti si s ne desprindem de
dragostea ce-o avem pentru lucrurile din lumea aceasta. Dar nu vom Ii
stpniti numai de aceste gnduri, ci ne vom si grbi spre patria noastr
cea vesnic; vom primi de aici destul mngiere ca s ne pregtim si
s ne rnduim toate lucrurile noastre pentru plecarea pe trmul
cellalt, stiind c tot ce lsm din lucrurile noastre aici pe pmnt le
lsm spre paguba noastr. (Cu;ant de laud la S1anta mare Mucenit
Drosida i despre aducerea aminte de moarte, I, n vol. !redici la
srbtori imprteti i cu;antri de laud la s1inti, p. 498)
CINSTEA (cinsteste-te pe tine nsut i !)
,Pentru ce ceri slav de la altul? Cinsteste-te pe tine nsuti si nimeni
nu va putea s te necinsteasc. Dar dac te necinstesti pe tine nsuti, nu vei Ii
cinstit chiar de te-ar cinsti toat lumea. (Omilii la Matei, omilia LXXXVII,
IV, n col. PSB, vol. 23, p. 979)
CINSTEA (dorinta de a Ii cinst iti de oameni)
,Poate c te bucuri de cinste? Respinge-o, stiind bine c aceasta te
Iace datornic. Nimeni nu-ti d cinste? Pentru aceasta nc trebuie a te
bucura, cci Dumnezeu nu-ti va pune nainte si acest pcat pe lng
celelalte, c te-ai bucurat de cinste. (Comentariile sau explicarea Epistolei
ctre Tit, omilia II, n vol. Comentariile sau explicarea Epistolei a doua
ctre Timotei., p. 146)
,Mcar cu atta te vei alege, c nu vei Ii rspunztor de o mai mare
pedeaps. Cci cel ce nu este cinstit n viata aceasta, ba nc este dispretuit si
nu se bucur de nici o consideratie, ba nc este si batjocorit, dac nu
altceva, cel putin cu aceasta se va Iolosi, anume c nu va Ii rspunztor
pentru c a Iost cinstit de cei de o potriv cu le. Dar, apoi, si altele multe
cstig: se umileste, nu cuget niciodat lucruri mari de el, ba nici nu le
voieste, si mai mult nc este cu bgare de seam la sine nsusi. Cel ce se
bucur de mult cinste, pe lng multele datorii ce le are, cade si n usurint,
si n slav desart, si la urm devine robul oamenilor, dup care, stpnirea
aceasta sporind tot mai mult, este silit a Iace multe pe care nu le voieste.
Deci, iubitilor, stiind c este mult mai bine pentru noi de a nu umbla dup
slav si cinste, nici s nu le cutm, ci chiar dac ni se dau, s le respingem,
s le aruncm de la noi si s nbusim poIta aceasta. Acestea sunt spuse att
558
ctre stpnitori ct si ctre cei stpniti. Tot suIletul care poIteste cinste si
slav, nu va vedea mprtia cerurilor. Nu este acesta cuvntul meu si nici c
griesc de la mine aceste vorbe, ci sunt ale SIntului Duh. Nu vor vedea zic,
chiar Iapte bune de ar avea unii ca acestia. Si-au luat, :ice, plata lor (Matei
6, 5). Deci, cel ce si ia plata sa, cum va vedea mprtia cerurilor?
(Comentariile sau explicarea Epistolei ctre Tit, omilia II, n vol.
Comentariile sau explicarea Epistolei a doua ctre Timotei., pp. 146-147)
CINSTIREA (lui Dumnezeu)
,Desigur c pe Dumnezeu l cinsteste si cel ce ndeplineste
poruncile Lui, ns cu att mai mult l cinsteste cel ce se ntelepteste prin
credint; acela a ascultat de Dumnezeu si I s-a supus, pe cnd acesta a luat n
suIletul su credinta cuvenit despre El, si prin ea mai mult L-a slvit si L-a
admirat dect prin Iapte. Lauda aceea este a celui ce a svrsit Iapte, pe cnd
aceasta se raporteaz la Dumnezeu si pe El l slveste, cci totul este al Su;
unul ca acesta se laud pentru c-si nchipuie lucruri mari despre Dumnezeu,
ceea ce se raporteaz la slava Lui.
De aceea zice Apostolul c credinciosul are laud la Dumnezeu; si nu
numai pentru aceasta, ci si pentru alt motiv. Credinciosul se laud iarsi nu
numai pentru c iubeste cu adevrat pe Dumnezeu, ci si pentru c si el se
bucur de dragoste si cinste din partea lui Dumnezeu. Dup cum el a iubit pe
Dumnezeu prin Iaptul c si-a nchipuit lucruri mari despre El (cci aceasta
este dovad de dragoste), tot asa si Dumnezeu l-a iubit, desi era rspunztor
de mii de pcate, si nu numai c l-a scpat de pedeaps, ci nc l-a Icut si
drept. Asadar are dreptul de a se luda, ca unul ce s-a nvrednicit de atta
dragoste. (Omilii la Epistola ctre Romani a S1antului postol !a;el,
omilia VIII, pp. 127-128)
,Slava si cinstirea nu se aduc numai prin vorbe, de vreme ce si El nu
ne-a Icut numai prin vorbe, ci si prin Iapte. Tot asa si noi s-L cinstim prin
Iapte desi cinstea pe noi ne atinge, nu pe El, Iiindc El nu are nevoie de
nimic din partea noastr, ci noi avem nevoie de El. nct, dac-l cinstim pe
El, pe noi nsine ne-am cinstit. C dup cum cel ce deschide ochii spre a
vedea lumina soarelui, lui singur i Ioloseste, admirnd Irumusetea acestui
corp ceresc, iar soarelui nu i-a adus nici o multumire, Iiindc nu l-a Icut
mai strlucitor dect era, tot asa, ba nc cu att mai mult, cu Dumnezeu;
cci cel ce admir si cinsteste pe Dumnezeu, pe sine se cinsteste si se
Ioloseste Ioarte mult. (Talcuiri la Epistola intai ctre Timotei, omilia a IV-
a, p. 52)
559
CINSTIREA (aproapelui)
,Cine cinsteste mai mult pe aproapele dect pe sine Iace ca si acela
s-l cinsteasc, cercetndu-se oarecum ntre ei, care va da cinstea mai nti
celuilalt. (Cu;ant cum c este primefdios a merge la teatre imorale care
pro;oac la des1ranri, cum c Da;id, in cele ce a 1cut lui Saul, a co;arit
intru totul ;irtutea iertrii, i cum c a su1erit cu blandete nedreptatea este
la 1el cu a da milostenie, n vol. Din osptul stpanului, p. 133)
CIRCUMCIZIUNEA
,Desi circumciziunea a Iost dat de Dumnezeu, totusi Iiindc prin
Evanghelie a Iost desIiintat la timp, toate mijloacele le ntrebuinta Pavel
spre a o dezrdcina. (Comentariile sau Explicarea Epistolei ctre
Galateni, p. 23)
,n adevr, Iaptul e cert, c cel ce se circumcide o Iace aceasta Iiindc
se teme de lege; cel ce se teme de lege ns, nu va crede n puterea harului,
iar cel ce nu crede, nu va cstiga nimic de la cel ce n-a crezut. Si ns o
consider de stpn, apoi de ar contraveni chiar la cele mai mici ordinatiuni
si pe cele mai mari le-ar pzi, el totusi cade sub blestem; supunndu-se pe
sine blestemului si respingnd libertatea acordat de credint, cum se va
putea mntui? (Comentariile sau Explicarea Epistolei ctre Galateni, p.
98)
CITIREA (crtilor sIinte)
,Dup cum Ioamea este semn al bune stri trupesti, tot asa si rvna de
auzirea cuvintelor dumnezeiesti este dovada cea mare a snttii voastre
suIletesti. (Omilii la Facere, omilia IV, I, n col. PSB, vol. 21, p. 56)
,Dup cum poIta de mncare este nespus de mare semn de sntate,
tot asa si poIta dup nvttura cea duhovniceasc este dovada cea mai
puternic a snttii suIletesti. (Omilii la Facere, omilia XXXII, I, n col.
PSB, vol. 21, p. 409)
,Cine dintre voi, v rog, atunci cnd este n casa sa, ia n minile sale
cartea crestin, cercetndu-i cuvintele, citind-o si meditnd-o cu grij?
Nimeni; ci cei mai multi, ne aIlm ca grei si stingheri la acestea; sunt crti la
putini. nc nici cei ce au, nu se Iolosesc prea mult de ele, ci le pzesc cu
560
grij n cabinetele lor, bine legate, sau puse n coperti, si nu sunt curiosi
dect pentru Irumusetea copertei si pentru Irumusetea literelor; cci s le
citeasc ei nu-si Iac nici cea mai mic grij. n sIrsit, dac ei cumpr crti,
o Iac nu pentru a le citi, ci pentru a cstiga, mai ales a se mndri cu
bibliotecile lor. Att este de mare Iastul pe care-l produce slava desart! Eu
nu aud s spun nimeni c are un mare Iolos din citire sau vanitate, ci
dimpotriv, se slveste citind crtile scrise n aur. (Comentar la E;anghelia
de la Ioan, omilia XXXII, 1, p. 155)
,Precum hrana aceasta noi o pretindem n Iiecare zi, tot asa pretindem
ca si cuvintele credintei pururea s le cerem, pururea s ne hrnim cu ele,
pururea s le rumegm asa-zicnd n noi, ntr-una vorbind de aceasta,
pururea meditndu-le, Iiindc au n ele nu orice Iel de hran. (Talcuiri la
Epistola intai ctre Timotei, omilia a XII-a, p. 124)
,... cel ce vrea s dobndeasc aceast IilosoIie dumnezeiasc, trebuie
s studieze mult. (Cu;ant la Bote:ul Domnului, I, n vol. !redici la
srbtori imprteti i cu;antri de laud la s1inti, p. 35)
,Sunt iubitori de osteneal si iubitori de Hristos si le sunt dragi crtile,
c celui ce-i sunt dragi crtile, adevrat i se cade s se cheme si de Hristos
iubitor. (Din vol. Mrgritarele S1antului Ioan Gur de ur, p. 172)
CITIREA (crtilor sIinte - Iolosul)
,. vom putea, chiar stnd acas, si dup mas si nainte de mas, s
lum n mn crtile dumnezeiesti ca s scoatem din ele Iolos si s dm
suIletului hran duhovniceasc. Dup cum trupul are nevoie de hran, tot asa
si suIletul are nevoie de hran duhovniceasc si de zilnic remprosptare a
cuvintelor dumnezeiesti, pentru ca ntrindu-se s poat rezista rzvrtirilor
trupului si vrjmasului, care se npusteste necontenit asupra noastr, ca s ne
robeasc suIletul. De aceea si Iericitul proIet David a numit Iericit pe acela
care cuget la legea Domnului ziua si noaptea (Ps., 1, 2); iar Iericitul Moise,
nvtnd pe poporul iudeu, l dsclea, zicnd: Si cand mnanci i cand bei
i cand te saturi, adu-ti aminte de Dumne:eul tu! (Deut., 8, 10) (Omilii la
Facere, omilia X, VIII, n col. PSB, vol. 21, p. 126)
,De ne ntrim asa n Iiecare zi si prin citirea dumnezeiestilor crti si
prin ascultarea predicilor si prin convorbiri duhovnicesti, vom putea Ii si noi
de nebiruit, vom Iace Ir putere uneltirile diavolului si vom dobndi si
561
mprtia cerurilor, cu harul si iubirea de oameni a Domnului Iisus
Hristos.. (Omilii la Facere, omilia X, VIII, n col. PSB, vol. 21, p. 127)
,Asadar s ne ocupm mintea cu aceste dumnezeiesti nvtturi ca si
noi s cstigm cele mai mari daruri si ca si pe acela s-l putem birui si s
atragem asupra noastr si mai mult ajutorul lui Dumnezeu. Fcnd asa, vom
avea spor n tot ce Iacem; cele grele vor Ii usoare, cele ce par a Ii pline de
tristete vor lua sIrsit si nimic din cele prezente nu ne va putea ntrista.
(Omilii la Facere, omilia XIV, V, n col. PSB, vol. 21, p. 165)
,C grija de astIel de lucruri va aduce suIletului vostru un mare si mntuitor
bine. ngrijindu-ne de acestea vom putea s placem lui Dumnezeu; vom avea
gurile noastre curate de ocri, de cuvinte de rusine si deIimri, pentru c cercetm
cuvinte duhovnicesti; vom Ii de temut si demonilor, pentru c limba este
ntrarmat cu astIel de cuvinte; n sIrsit vom atrage asupra noastr si mai mult
harul lui Dumnezeu, pentru c privirea noastr va Ii si mai ptrunztoare. C
pentru asta ne-a dat Dumnezeu ochi, gur si auz, ca toate aceste mdulare
s-I slujeasc Lui; s rostim cuvintele Lui, s Iacem poruncile Lui, s-I
cntm nencetat imne, s-I nltm multumiri si prin toate aceste
mdulare s ne curtim constiinta. Dup cum trupul ajunge mai sntos
cnd respir aer curat, tot astIel si suIletul ajunge mai ntelept dac este
hrnit cu niste gnduri ca acestea. Nu vezi c si ochii trupului
lcrimeaz mereu dac-i tinem la Ium, dar dac stm la aer curat, n
livezi, lng izvoare, n grdini sunt mai ptrunztori si mai sntosi? Tot
asa si cu ochiul suIletului; dac paste n livada cuvintelor duhovnicesti va
Ii curat, limpede si ager; dar dac umbl n Iumul grijilor lumesti va
scoate nenumrate lacrimi si va plnge si acum pe pmnt, dar si atunci
pe lumea cealalt. (Omilii la Matei, omilia II, IV, n col. PSB, vol. 23, pp. 33-
34)
,Monahii nu cnt numai si se roag, ci si citesc. Priveliste
ncnttoare pentru cei ce-i vd. Dup ce se termin slujba, unul ia n mini
pe Isaia si st de vorb cu el; altul vorbeste cu apostolii; altul citeste crtile
alctuite de altii, IilozoIeaz despre Dumnezeu, despre univers, despre cele
vzute, despre cele nevzute, despre cele materiale, despre cele spirituale,
despre nimicnicia vietii acesteia, despre mretia vietii viitoare.
Se hrnesc cu o hran minunat; nu pun pe masa lor carne de vit,
Iiart sau Iript, ci cuvintele lui Dumnezeu mai dulci dect mierea si
Iagurele (Ps., 18, 11), miere minunat si cu mult mai bun dect mierea cea
veche cu care se hrnea n pustie Ioan Boteztorul. Mierea aceasta n-o adun
562
din Ilori niste albine slbatice, nici n-o depun n stupi dup ce o Iac bun la
gust cu rou, ci o pregteste harul SIntului Duh, care n loc s o mai depun
n csute de cear, n Iaguri si n stupi, o depune n suIletele sIintilor, ca,
acela care voieste, s o poat mnca necontenit si n toat voia. Monahii,
imitnd si ei aceste albine, zboar n jurul Iagurilor crtilor sIinte si culeg
din ele mult plcere. Iar dac vrei s cunosti dulceata mncrii lor, apropie-
te de ei si vei vedea ce lucruri plcute si bune la gust, ce lucruri de mireasm
duhovniceasc ies din gurile lor. (Omilii la Matei, omilia XLVIII, IV, n
col. PSB, vol. 23, p. 789)
,Cnd vede diavolul spat legea lui Dumnezeu ntr-un suIlet, si c
inima este masa pe care este scris, el nu ndrzneste s mearg mai nainte.
Atunci cnd edictele regelui, nespate pe o coloan de bronz, ci imprimate
ntr-un suIlet evlavios prin Duhul SInt, Iac s strluceasc n aIar
Irumusetea lor si lumina lor, nu pot Ii privite n Iat, el ntoarce spatele si
Iuge imediat; nimic nu este asa de grozav diavolului, si nu alung mai iute
gndurile care le inspir el, ca un suIlet care mediteaz legea lui Dumnezeu,
si care rmne mereu aplecat asupra acestei Intni. Nici un necaz, orict de
grav ar Ii, nu va putea s-l tulbure, nici un progres nu-l va putea umIla, nici
s se mndreasc; ci n mijlocul Iurtunilor si al viIorului, el se va bucura de
un mare calm. (Comentar la E;anghelia de la Ioan, omilia III, 1, pp. 16-17)
,Cel ce stie cuvintele cele sntoase, niciodat nu se mbolnveste.
(Talcuiri la Epistola intai ctre Timotei, omilia a XVII-a, p. 186)
,,. monahul vorbeste cu proIetii, c si mpodobeste suIletul cu
ntelepciunea lui Pavel, c trece necontenit de la Moise la Isaia, de la Isaia la
Ioan, de la acesta la altul (.) Si se stie c suIletul ni se Iormeaz dup
suIletul celor cu care stm necontenit de vorb. Prin urmare, monahul si
Iormeaz suIletul dup suIletul apostolilor si al proIetilor. (Comparatie
intre imprat i monah, 1, n vol. Despre mrginita putere a dia;olului.
Despre cint., 2, p. 247)
,,Nu te veseleste betia, ci rugciunea duhovniceasc! Nu vinul, ci
cuvntul de nvttur! Vinul aduce Iurtun, iar cuvntul, liniste: unul
tulbur, altul alung tulburarea; unul ntunec mintea, altul o lumineaz pe
cea ntunecat; unul aduce necazuri ce nu erau, altul le alung pe cele ce
sunt. Nimic nu aduce atta bucurie si veselie precum cuvntul de nvttur,
care ne ndeamn s dispretuim lucrurile acestei lumi, s dorim cele viitoare,
s nu socotim avnd trinicie nimic din cele omenesti, nici bogtia, nici
563
puterea, nici onorurile, nici multimea slugilor. (Cu;ant la calende, n vol.
Omilii la sracul La:r. Despre soart i !ro;ident., pp. 10-11)
,,S ne ngrijim dar a ne dobndi dumnezeiestile Scripturi, ca s nu
poat diavolul s ne rneasc de moarte! S nu adunm aur, ngropndu-l n
pmnt, ci s ne adunm crti duhovnicesti. Aurul, atunci cnd se
nmulteste, unelteste mpotriva stpnilor lui; crtile ns, cnd se nmultesc,
aduc mare Iolos celor ce le au.
Dup cum au mare sigurant cei ce locuiesc ntr-o cas n care sunt
depozitate armele mprtesti, chiar de nu se Ioloseste nimeni de ele, c nu
ndrznesc s atace casa aceia nici hotii, nici sprgtorii, nici alt ruIctor,
tot asa si casa n care se gsesc crti duhovnicesti; acestea izgonesc dintr-
nsa toat lucrarea diavoleasc si sunt pentru cei ce locuiesc n ea puternic
ndemn de virtute. Chiar numai vederea crtilor ne Iace mai trndavi n a
lucra pcatului. (Omilii la sracul La:r, cuvntul III, n vol. Omilii la
sracul La:r. Despre soart i !ro;ident., pp. 71-72)
,S avem n cas crti duhovnicesti. Atunci cnd le citim,
ndeprtm de la noi lucrarea diavolului, suntem mngiati suIleteste si
prindem curaj ca s mergem pe calea virtutii. (Din vol. !roblemele ;ietii, p.
364)
CLEVETIREA (ndreptat asupra celor virtuosi)
,C nici nu-i cu putint ca toti oamenii s vorbeasc de bine pe cei
care duc o viat virtuoas. (Omilii la Matei, omilia XV, V, n col. PSB, vol.
23, pp. 182-183)
CLEVETIREA (maniIestarea ei)
,Si ceea ce este culmea ridicolului la acesti oameni care, lsnd la o parte treburile lor, se
pe acela s nu spun nimnui, cu att mai mult ar trebui s nu spui tu cel
dinti. E o tain pe care trebuie s-o pzesti: tu o dai la lumin si-ai voi, n
Iine, ca s nu Iie aIlat. Dac tu voiesti ca nimeni altul s n-o stie, nu spune
nimic tu nsuti; dar cnd tu n-ai stiut s pzesti taina, n zadar voiesti s Iaci
pe altii s tie ascuns ceea ce tu i ncredintezi. Dar a vorbi de ru e plcut,
ziceti voi; din contr, e plcut a nu vorbi de ru. Acela care cleveteste n
continuu este nelinistit, el bnuieste, se teme, se cieste, si musc limba,
564
tremurnd ca nu cumva cuvintele sale s Iie auzite si s aduc mare pericol
pentru el. (!rimele patru omilii despre statui, omilia a III-a, p. 63)
,Iubitilor, s Iugim de grirea de ru, cci nu este alt pcat mai
cumplit si mai usor de Icut dect acesta. Pentru care pricin? Pentru c se
Iace mai repede dect alt clcare de lege si rpeste degrab pe cel ce nu ia
aminte. Celelalte pcate au trebuint de vreme, de cheltuial, de rbdare, de
ajuttori si de multe ori cu ndelungarea vremii nu se mai Iac. De pild:
Voieste cineva s omoare, voieste cineva s Iure, sau s nedreptteasc? Dar
trebuie s lucreze mult, si zbovind, i s-a potolit mnia, s-a deprtat de la el
pornirea cea rea, i s-a stricat scopul lui cel ru si n-a mai dus la sIatul lui
lucrarea. La grirea de ru nu este asa. Cci de nu vom Ii Ioarte treji, iute ne
rpeste. Si ca s grim de ru nu este nevoie nici de vreme, nici de rbdare,
nici de cheltuial, nici de vreo alt lucrare, ci de ajuns este numai a voi si
ndat vointa s-a Icut lucrare, cci numai limba este aceea ce slujeste. Si
rul acesta se rspndeste iute, nconjurndu-ne cu lesnire, iar osnda si
pedeapsa sunt cumplite. (Cu;ant la neluminarea scripturii celei ;echi, la
iubirea de oameni a lui Dumne:eu i cum c nu se cu;ine a ne in;inui unii
pe altii, n vol. Din osptul stpanului, p. 104)
CLEVETIREA (gravitatea)
,Nu a vtmat niciodat att de mult cel ce a mncat trup omenesc, pe
ct a vtmat cel ce a nIipt muscturile lui n suIletul altuia; cci pe ct
suIletul e mai respectat dect corpul, pe att si musctura lui e mai grozav.
Jedeti s nu ; nimiciti unul pe altul. Acestea le zice, pentru c discordia si
lupta sunt Iapte destructive si nimicitoare att pentru cei ce le introduc, ct si
pentru cei ce le primesc; aceste Iapte sIsie totul, mai ru chiar de cum sIsie
molia hainele. (Comentariile sau Explicarea Epistolei ctre Galateni, p.
109)
,Suntem gata totdeauna de a acuza, suntem pregtiti n orice timp de a
nvinovti. Chiar dac nu ni s-ar csuna alt ru, aceasta numai ar Ii de ajuns
a ne pierde si a ne duce n gheen, aceasta ne mpresoar de mii de rele. Si
ca s aIli c este asa, ascult ce spune Proorocul: Se:and impotri;a 1ratelui
tu, zice, ai cle;etit (Ps., 49, 21). Dar nu eu, zici tu, ci acela a grit. Dar
dac tu nu ai Ii vorbit, altul n-ar Ii auzit, sau si de ar Ii auzit, n-ai Ii Iost tu
cauza pcatului. Trebuie de a dosi si a acoperi deIectele aproapelui, pe cnd
tu le trmbitezi sub pretext de iubire de adevr. Nu esti acuzator, ci
565
Ilencnitor, brIitor, nebun. Priveste cte rele izvorsc de aici. Mnii pe
Dumnezeu. (Comentariile sau Explicarea Epistolei ctre E;rei, omilia
XXI, p. 263)
,Urt obicei, ntr-adevr, urt obicei s-i nvinuiesti numai pe Irati, si
s nu te ngrijesti de ndreptarea lor! S dai pe Iat pcatele celor pctosi, si
s nu-i vindeci. (Ctre iudei, cuv. VIII, 4, n vol. Cu;antri impotri;a
anomeilor. Ctre iudei, p. 391)
,Clevetirea mnnc carnea Iratelui, ea sIsie carnea aproapelui. Si,
pentru aceasta, SIntul Pavel ne nspimnt, zicnd: Iar dac ; mucati
unii pe altii i ; mucati, luati seama s nu 1iti nimiciti unii de ctre altii
(Gal., 5, 15). Tu n-ai nIipt dintii n carne, dar clevetirea ta s-a nIipt n
suIlete, le-ai rnit si le-ai ncrcat de mii de nenorociri, pe al tu nsuti, pe al
aceluia care te ascult si multe altele: cci pe acel care te aude clevetind nu l-
ai Icut mai ru dup cum era? Si chiar de ar Ii pctos, el va pctui mai
usor nc, de ndat ce si-a ntlnit tovarsul; e drept, pcatele altuia i vor da
semetie si mndrie si va cpta o prea mare ncredere n sine.
Mai mult nc, tu ai rnit toat Biserica, cci acei care te ascult
atribuie greselile de care vorbesti nu unui singur membru, ci ntregului popor
crestin; necredinciosii nu vor zice c unul sau altul este un nerusinat si un
desIrnat, ci vor urmri cu clevetirile lor pe toti crestinii. AstIel se d ocazie
de a blestema pe Domnul: cci dac trim cu sIintenie, numele lui
Dumnezeu este ludat, dar dac pctuim, este blasIemiat si batjocorit. Tu
acoperi de rusine pe acela cruia i dai pe Iat pcatul si, astIel, l Iaci mai
nerusinat si-ti capeti un dusman. n Iine, meriti s Iii pedepsit, Iiindc te
ocupi cu lucruri care nu te privesc deloc. S nu-mi zici, eu sunt un vorbitor
de ru, dac mint; dar dac spun adevrul, nu merit acest nume. Cci a vorbi
de ru pe altul, chiar Ir s minti, este o greseal; Iariseul nu spunea dect
adevrul, cnd arunca attea nvinuiri asupra vamesului, si totusi aceasta nu-
i Iolosi la nimic. (!rimele patru omilii despre statui, omilia a III-a, pp. 61-
62)
,n momentul de a pronunta nIricostoarea sentint, Dumnezeu nu va
privi numai Ielul greselilor noastre, ci si judectile ce vom Ii Icut asupra
greselilor Iratilor nostri; pentru aceasta, ne-a ndemnat, zicnd: Nu fudecati
ca s nu 1iti fudecati (Matei 7, 1), cci ceea ce atunci va mri desigur
greselile noastre, vrednice prin ele nsele de pedeaps, va Ii judecata ce am
Icut-o asupra Iratelui nostru. Cci dup cum umanitatea, blndetea, iertarea
ridic greselilor o parte din greutatea lor, tot astIel rutatea, cruzimea,
566
neiertarea adaug pcatelor proprii o mai mare greutate. (!rimele patru
omilii despre statui, omilia a III-a, p. 64)
,,. am numit muste pe cei care vorbesc de ru pe altii si am artat c
pe bun dreptate i numesc asa, cci dup cum mustele se asaz pe rnile si
bubele altora, tot asa si cei ce vorbesc de ru pe altii musc din pcate
strine si mbolnvesc cu aceasta pe cei cu care vorbesc; iar pe cei care nu
Iac acest lucru, pe cei care nu vorbesc de ru pe altii, i-am numit albine; ei
nu rspndesc boli, ci Iac Iaguri de mare evlavie, zburnd n livada virtutii
sIintilor. (Despre mrginita putere a dia;olului, omilia I, 1, n vol. Despre
mrginita putere a dia;olului. Despre cint., p. 6)
,,Oamenii acestia, care pururea se ngrijesc de cele strine, svrsesc
ns si o alt nebunie Ioarte mare. Dac iarsi au iscodit ceva, ndat o spun
altuia, dar opresc pe acesta cu asprime a mai spune cuiva, si tocmai prin
aceasta dau a ntelege c ei au svrsit ceva vrednic de prihnit. Cci, dac
tu doresti ca ceva s nu se mai spun, ar Ii trebuit tu nsuti mai nti de toate
s nu spui. Voiesti tu ca ceva s nu Iie cunoscut, atunci trebuie ca tu nsuti s
o Iaci mai nti. Dar dac tu nsuti nu poti tcea, n zadar ndemni pe altii la
tcere.
Dar poate tu vei zice: Este 1oarte dulce i plcut a de1ima pe altul.
Dimpotriv, a nu deIima este plcut. Cine a deIimat pe altul, cade n
ncurcturi, se teme de urmrile cele rele, se cieste, si adeseori si-ar musca
limba; si tremur, ca nu cumva ceea ce a spus s i aduc o mare primejdie si
o cumplit daun. Dimpotriv, cine stpneste limba sa, este liber de toat
aceast mhnire si trieste ntr-o liniste dulce. De ai au:it ce;a :ice
inteleptul Sirah, las-o s moar in tine, 1ii linitit, nu ;ei crpa din aceasta
(Sir. 19, 10). Ce vrea s zic aceasta: Las-o s moar in tine? Aceasta vrea
s zic strpeste-o, ngroap-o, I-o s nu mai ias aIar. (Cu;ant la
Duminica a patra a S1antului i Marelui !ost, n vol. Omilii la !ostul
Mare., pp. 87-88)
,Cine n-a grit de ru pe altul pe ascuns (Matei 7, 1- 5)? Si, totusi,
chiar Vechiul Testament porunceste ca aceia care svrsesc acest pcat s Iie
osnditi la moarte. (pologia ;ietii monahale, 7, n vol. Despre Feciorie,
pologia ;ietii monahale, Despre creterea copiilor., pp. 201-204)
,S nu ne muscm si s nu ne mncm unii pe altii, cci cei ce musc
cu cuvintele sunt mai ri dect cei ce musc cu dintii. Cci aceia cu dintii
musc trupul, iar acestia cu cuvintele musc suIletul, rnesc cinstea, Icnd
567
rana nevindecat. Si va primi pedeaps mai mare, cu ct mai cumplit este
muscarea. Si cel ce musc, adic gritorul de ru, nu va scpa de pedeaps,
Iiindc nu are pricin, dreapt sau nedreapt, a ruttii sale. Celelalte pcate,
cu toate c au pricini necuviincioase: curvarul si mplineste poIta, hotul si
usureaz lipsa, ucigasul de oameni si potoleste mnia, dar gritorul de ru
nu poate aduce nici o pricin. Cci spune-mi: ce avutie de bani dobndeste?
Ce poIt si mplineste? Nici una din astea, ci grirea de ru este o Iiic a
zavistiei, care nu are nici o pricin, nici dreapt, nici nedreapt. De aceea s-a
lipsit de toat iertarea. (Cu;ant la neluminarea scripturii celei ;echi, la
iubirea de oameni a lui Dumne:eu i cum c nu se cu;ine a ne in;inui unii
pe altii, n vol. Din osptul stpanului, pp. 97-98)
CLEVETIREA (paguba suIleteasc a celui ce zmisleste
clevetirea)
,. aceasta e o curs a diavolului; c pcatul acesta al vorbitului de
ru nu are nici o plcere, ci numai pagub. Omul care vorbeste de ru
strnge n suIletul su comoar rea. Dac omul care are n el un germene de
boal se mbolnveste el mai nti, cu mult mai mult cel care strnge n el
nsusi rutatea, care e mai amar dect orice germene de boal, va suIeri cele
mai grele chinuri, pentru c si bag n suIlet o cumplit boal. Si se vede
aceasta din cele ce scoate pe gur. Dac pe ceilalti i supr atta vorbele lui,
cu mult mai mult supr suIletul care le zmisleste. Cel care vorbeste de ru
pe altul se pierde pe el nsusi mai nti, dup cum cel care calc pe Ioc se
Irige, cel care se izbeste de otel se vatm, iar cel care loveste ntr-un cui
sngereaz. (Omilii la Matei, omilia XLII, II, n col. PSB, vol. 23, pp. 502-
503)
,Nu trebuie s se ntristeze cei care sunt vorbiti de ru, ci cei care
vorbesc de ru. Pentru c cei care sunt vorbiti de ru nu vor trebui s
dea socoteal pentru vorbele care s-au spus despre ei. Cei ce trebuie s se
nelinisteasc si s tremure sunt oamenii care i vorbesc de ru pe ceilalti,
cci mai devreme sau mai trziu vor Ii dusi Ir voia lor dinaintea tronului
de judecat a lui Dumnezeu, unde vor da socoteal pentru spusele lor. De
asemenea, cei care vorbesc de ru trebuie s se nelinisteasc si pentru ct
anume din ce au spus este adevrat. (Din vol. !roblemele ;ietii, p. 252)
CLEVETIREA (ascultarea cuvintelor clevetitoare gravitatea)
568
,Si nu numai s nu grim de ru pe altii, si nici s ascultm pe altii
cnd griesc de ru, cci si pentru aceasta este pregtit vina si osnda mare.
Fiindc zice: u: deert s nu primeti (Ies., 23, 1). Si n-a zis au: deert s
nu cre:i, ci nici s-l primesti. Astup-ti urechile oprind intrarea gririi de ru
si arat c tu cel ce auzi nu esti un vrjmas si potrivnic mai mic celui ce
grieste de ru, dect cel ce se prihneste si se grieste de ru. Urmeaz
Proorocului care zice: !e cel ce cle;etea in ascuns pe ;ecinul su, pe acela l-
am i:gonit (Ps., 100, 5). Nu a zis c nu am cre:ut, sau c nu am primit cele
grite de el, ci l-am i:gonit ca pe un vrjmas si potrivnic. (Cu;ant la
neluminarea scripturii celei ;echi, la iubirea de oameni a lui Dumne:eu i
cum c nu se cu;ine a ne in;inui unii pe altii, n vol. Din osptul stpanului,
p. 102)
CLEVETIREA (atit udinea noastr la auzul clevetirilor ce ni se
aduc)
,Asadar oamenii pctosi sunt vrednici de mil, chiar dac nici un om
nu vorbeste ru de ei. Dimpotriv, vrednici de a Ii invidiati sunt oamenii
virtuosi, chiar dac lumea i dispretuieste. Pentru c atunci cnd omul are
constiint curat, oricte valuri s-ar ridica asupra sa, el va ajunge negresit
la un port linistit. ns atunci cnd are pe constiint Iapte murdare, chiar
dac toate i-ar merge din plin si chiar dac marea ar Ii linistit, n cele din
urm se va s cuIunda. (Din vol. !roblemele ;ietii, pp. 252-253)
,Dar orice ni s-ar ntmpla, s nu se pese de vorbele celorlalti, ci
de dreptatea din cuvintele lor. Asadar, dac ne acuz cu dreptate, trebuie
s plngem si s ne pocim. Iar dac ne acuz pe nedrept, trebuie pe aceia
s-i plngem, iar pe noi s ne Iericim, aducndu-ne aminte de cuvintele
Domnului: Fericiti ;eti 1i ;oi cand ; ;or ocri i ; ;or prigoni i ;or
:ice tot cu;antul ru impotri;a ;oastr (Matei 5, 11). n asemenea
mprejurri s nu v ntristati, ci s v bucurati, pentru c veti primi
mult rsplat n ceruri. (Din vol. !roblemele ;ietii, p. 258)
,Te-a clevetit pe tine cineva, numindu-te preadesIrnat sau desIrnat?
Dac acestea sunt adevrate, ndrepteaz-te, iar dac sunt minciuni, rzi. De
stii c ai ntru tine din cele ce s-au zis, ntelepteste-te, iar de nu stii, deIaim-
te. Dar mai ales nu rde, nici deIima, ci bucur-te si salt dup cuvntul
Domnului, care ne porunceste asta. Cci zice: Cand ; ;or ocri i ;or :ice
tot cu;antul ru impotri;a ;oastr mintind pentru Mine, bucurati-; i ;
569
;eseliti, c plata ;oastr mult este in ceruri (Mt., 5,11) si iarsi: Bucurati-
; i ; ;eseliti cand ;or scoate numele ;oastre ca un ru din pricina Fiului
Omului (Lc., 6, 22-23). Iar dac cele zise vor Ii adevrate si tu vei suIeri
cuvintele cu blndete, vei suspina cu amar si-ti vei osndi gresalele tale, iar
nu vei ocr mpotriv si nu vei osndi, vei lua nu mai putin plat de la cel
dinti. (Cu;ant cum c este primefdios a merge la teatre imorale care
pro;oac la des1ranri, cum c Da;id, in cele ce a 1cut lui Saul, a co;arit
intru totul ;irtutea iertrii, i cum c a su1erit cu blandete nedreptatea este
la 1el cu a da milostenie, n vol. Din osptul stpanului, pp. 127-128)
,Nu cuvintele n sine obisnuiesc s ne slbticeasc, ci petrecerea n
vrajb si aprinderea de ea. Cci de multe ori aceleasi cuvinte auzindu-le de
la prieteni, care glumesc, sau de la copiii cei mici, nu numai c nu ptimim
nimic ru din auzirea lor, ci rdem si ne veselim de ele. Suntem asa pentru
c nu le auzim cu minte stricat, nici cu suIlet cuprins de mnie. Asa si de la
vrjmasi de vei auzi oarecare cuvinte, nu vor putea s te vateme de vei
lepda vrajba si vei stinge mnia. (Cu;ant cum c este primefdios a merge
la teatre imorale care pro;oac la des1ranri, cum c Da;id, in cele ce a
1cut lui Saul, a co;arit intru totul ;irtutea iertrii, i cum c a su1erit cu
blandete nedreptatea este la 1el cu a da milostenie, n vol. Din osptul
stpanului, p. 138)
,Ti-a zis cu vrjmsie preacur;ar si hot, dar ce este aceasta? De zice
adevrul, se ndreptteste pe sine, iar de zice minciun, rde si tu de dnsul,
I-te dar de acum ntreg la minte si bun. Iar de nu stii nimic de cele ce te
grieste de ru, nu numai nu bga de seam cele zise, ci te si bucur si te
veseleste, dup cuvntul Domnului, care zice: Cand ; ;or :ice tot cu;antul
ru, bucurati-;, c plata ;oastr mult este in ceruri, iar de te prste cu
adevrat, rabd si tu cu smerenie cele ce se zic si s nu-i stai mpotriv, s-l
suduiesti, ci s suspini si s lcrimezi cu amar pentru pcatele tale si vei aIla
iertciune, pentru c ceea ce nu Iac pritenii, o Iac neprietenii cu rutate
grind, desi adevruri griesc, c prietenii purtndu-se cu momeli si
nezicndu-le acestea n Iat, spre mai mare umIltur ridic boala, iar
dusmanii din vrjmsie pornindu-se si pcatele mustrnd de nevoie se pun la
ndreptare si se Iace la noi vrajba poveste de mare Iolos; de aceea s nu
zicem c cutare se lupt cu mine si m ndeamn s griesc cuvinte grozave
si de ocar, ci noi suntem vinovati de aceste rutti n toat vremea. (Din
vol. Mrgritarele S1antului Ioan Gur de ur, pp. 54-55)
570
CLEVETIREA (s nu ne ntristm cnd suntem clevetiti)
,Te-a brIit la altii? Ce-i asta, cnd stii c Dumnezeu este acela Care
are s-ti cear socoteal de Iaptele tale, si nu oamenii la care ai Iost brIit.
BrIitorul tu si-a adugat lui si pricin de pedeaps, ca s dea socoteal nu
numai de pcatele lui, ci si de cele ce le-a spus despre tine. Pe tine te-a brIit
n Iata oamenilor, el ns a Iost brIit n Iata lui Dumnezeu. (Omilii la
Matei, omilia LXI, V, n col. PSB, vol. 23, p. 713)
,Noi, ns, desi ne mprtsim dintr-o astIel de mas, dintr-o astIel de
hran, ne narmm unii mpotriva altora, n timp ce ar trebui s ne narmm
mpotriva diavolului, care lupt mpotriva noastr a tuturor. De aceea, pe
Iiece zi noi devenim tot mai slabi, pe cnd el tot mai tare si mai puternic.
Noi nu ne ngrdim unii pe altii mpotriva lui, ci cu acesta contra noastr, si
sub un astIel de general noi ne aruncm unii asupra altora, n timp ce ar
trebui ca asupra lui s ne ndreptm rzboiul. Acum ns, lsndu-l pe acesta,
noi ndreptm sgetile asupra Iratelui nostru. Si care sgeti?, zici tu. Acelea
tsnite din limb si din gur, Iiindc nu numai sgetile, ci si cuvintele iesite
din gura noastr pricinuiesc rni cu mult mai dureroase dect sgetile cele
mai veninoase.
Si cum am putea s des1iintm un asemenea r:boi?, zici tu. Dac vei
pricepe c vorbind de ru pe Iratele tu versi noroi din gura ta; dac vei
pricepe c tu deIaimi pe cel ce este membru al lui Hristos, c sIsii trupul
tu, c tribunalul acela ngrozitor si nemitarnic va Ii atunci mai amar pentru
tine; dac vei pricepe, n Iine, c sgetile acelea nu ucid pe cel rnit, ci pe cel
ce le-a aruncat. Poate c te-a nedrepttit, pricinuindu-ti rele? OIteaz n
adncul inimii, ns nu-l gri de ru; plngi nu pentru nedreptatea ce ti-a
Icut, ci pentru pierderea aceluia, precum si stpnul tu Hristos l-a deplns
pe Iuda, nu pentru c El urma a Ii rstignit, ci Iiindc acela l vnduse. Te-a
batjocorit poate si te-a brIit? Roag pe Dumnezeu ca s-i Iie milostiv. Este
Iratele tu, este membrul tu, Hristos i-a dezlegat aceleasi dureri, la aceeasi
mas a Iost chemat si el ca si tine. Vei zice poate: Dar atunci mai mult m
necinstete. Atunci ns si plata ta va Ii mai mare. (Omilii la Epistola ctre
Romani a S1antului postol !a;el, omilia VIII, pp. 146-147)
,Cnd cineva aude vorbindu-se de dnsul rele, dar el nu rsplteste
cu rele, ci nc laud pe clevetitorul su si-l admir, de sigur c nu pe acela
l laud, ci pe dnsul singur, cci dup cum am mai spus si altdat,
clevetirile aduse contra celor de aproape ai nostri mai nti se ating de
571
clevetitori. (Comentariile sau Explicarea Epistolei ctre E;rei, omilia I, p.
55)
,Cnd noi vorbim mii de rele de noi, si nu ne suprm, iar dac auzind
pe altii grindu-ne de ru ne tulburm, aceasta nu mai este umilint, nu mai
este mrturisire, ci IanIaronad si slav desart. (Comentariile sau
Explicarea Epistolei ctre E;rei, omilia XXVII, p. 322)
,Cel care este vorbit de ru, nu numai c nu va Ii nedrepttit,
dar va primi si o mare rsplat. Nu acesta este vrednic de pedeaps
- binenteles, dac nu a pricinuit el nsusi vorbele rele care s-au iscat,
despre el , ci acela care l vorbeste de ru. (Din vol. !roblemele
;ietii, p. 235)
,Sau poate dusmanul tu are dreptate n ceea ce zice? Atunci vei
dobndi aceeasi rsplat, dac rabzi cu smerenie cuvintele lui, dac nu-
l njuri si nu-l jignesti, ci oItezi cu amrciune si te pociesti din toat
inima pentru pcatele tale. Cci de multe ori, mai mult bine ne Iac
dusmanii cu vorbele lor grele, dect prietenii nostri cu laudele lor. Cci
prietenii, Iie din dragoste, Iie ca s ne linguseasc, nu ne spun adevrul si
n Ielul acesta, deIectele noastre sporesc. Pe cnd dusmanii, desi sunt
ndemnati de rutatea lor, atunci cnd ne acuz pentru greselile noastre,
ne oblig s ne ndreptm binenteles, dac avem bunvoint , si n
Ielul acesta, dusmnia lor se Iace pricina binelui nostru. (Din vol.
!roblemele ;ietii, p. 244)
,Nu trebuie s ne intereseze prerea celor multi si ri, ci a celor buni
si putini. (Din vol. !roblemele ;ietii, p. 373)
,Pe ct nu ne Iolosesc prietenii cnd ne laud, pe att ne Iolosesc
vrjmasii cnd ne griesc de ru. De multe ori prietenii ne lingusesc,
acoperindu-ne pcatele, pe cnd vrjmasii ni le aduc n Iat. Si de vreme ce
din pricina iubirii de sine nu ne vedem pcatele noastre, aceia, vrjmsindu-
ne si nIruntndu-ne, de multe ori le vd mai cu de-amnuntul dect noi si
astIel vrjmsia lor ni se Iace pricin de mare Iolos. Nu numai c aceia ni le
aduc aminte s le cunoastem, ci ne caut s le si lepdm pe urm, c de te
va ocr vrjmasul cu un pcat, care stii c este n tine, auzindu-l, nu numai
c nu trebuie s-l ocrsti, ci cu att mai mult de nevoie este a suspina cu
amar si rugndu-te lui Dumnezeu, ndat vei lepda acel pcat. Si oare ce
lucru poate Ii mai Iericit dect acesta? Si ce este mai lesnicios dect scparea
572
de pcate? (Cu;ant cum c este primefdios a merge la teatre imorale care
pro;oac la des1ranri, cum c Da;id, in cele ce a 1cut lui Saul, a co;arit
intru totul ;irtutea iertrii, i cum c a su1erit cu blandete nedreptatea este
la 1el cu a da milostenie, n vol. Din osptul stpanului, p. 128)
CLEVETIREA (urmrile pierztoare ale clevetirii)
,Cnd trmbitezi pcatele Iratelui, l Iaci nu numai mai nerusinat si
mai trndav de a se ntoarce la virtute, dar i Iaci mai trndavi si pe cei care
te aud si-i mpingi spre nebuneasc mndrie. Nu numai att! Mai Iaci s Iie
hulit si Dumnezeu! Si stie toat lumea ct pedeaps vine peste cei care
ajung altora pricin de poticnire. (Omilii la Facere, omilia XXIX, IV, n
col. PSB, vol. 21, p. 370)
,Dac-i brIesti pe altii, iute vei cdea si tu n aceleasi curse.
(Comentariile sau explicarea Epistolei ctre Tit, omilia V, n vol.
Comentariile sau explicarea Epistolei a doua ctre Timotei., p. 176)
,BrIitorul, mai nti pe dnsul se necinsteste si dup aceea necinsteste
pe cel dusmnit, sau c poate nici n-a putut s-l necinsteasc, si pe cnd
acela pleac urt si dispretuit de toti, acesta este nc mai mult iubit.
(Comentariile sau Explicarea Epistolei ctre E;rei, omilia I, p. 55)
,Cci cel clevetit nu a Iost vtmat cu nimic. Ci cele grite despre el
de vor Ii minciuni, plat va lua, iar de vor Ii adevrate, nici asa nu ptimeste
nici o vtmare de la grirea ta de ru. Cci Judectorul nu va hotr pentru
el lundu-se dup ocara ta. Si ca s zic ceva mai minunat, de va suIeri cu
bucurie hula, mare Iolos va dobndi, precum a dobndit vamesul. Iar cel ce
grieste de ru, desi mincinoase sau adevrate de vor Ii cele grite de el,
Ioarte mult se va pgubi. Si nu mai este trebuint de a dovedi aceasta. Si
cum c desi va gri lucruri adevrate, mai grea si Iace lui judecata, artat
este tuturor, cci n loc s acopere nevoile si pcatele aproapelui le
descoper si le public la toti, Icndu-se pricinuitor de sminteli. Si dac
cineva va sminti numai pe unul va lua pedeaps mare, atunci cel ce
sminteste multi cu vestea cea rea, ct pedeaps nu va suIeri? Fariseul nu
mintea, ci gria adevrul, numind pctos pe vames, dar ns a Iost
pedepsit. (Cu;ant la neluminarea scripturii celei ;echi, la iubirea de
oameni a lui Dumne:eu i cum c nu se cu;ine a ne in;inui unii pe altii, n
vol. Din osptul stpanului, pp. 103-104)
573
,,Cci tu, prin clevetirea aproapelui tu, ai Icut mai ru pe cel ce te-a
ascultat; de este el un pctos, acum va Ii mai ndrznet, cci cunoaste un
tovars al pcatului su; de este el un drept, acum usor se va amgi ntru
mndrie si prin pcatul altora va Ii mpins a cugeta lucruri nalte despre sine.
Tu esti vinovat nc si prin aceea c numele lui Dumnezeu se huleste; cci
precum prin vederea Iaptelor celor bune numele lui Dumnezeu se cinsteste,
asa prin descoperirea pcatelor El se deIaim si se necinsteste. Pe lng
aceasta, pe omul pe care l deIaimi, prin deIimarea ta l-ai Icut mai Ir de
rusine si totodat mai nvrjmsit asupra ta. S nu-mi zic nimeni c numai
cnd ar vorbi cineva neadevrul despre aproapele su, atunci l-ar deIima,
iar nu cnd vorbeste adevrul. Nu, nu este asa; cci si aceea este o clcare
de lege, cnd cineva vorbeste asupra aproapelui ceva de ru, care este
adevrat. Fr ndoial si Iariseul acela numai adevr a vorbit despre
vamesul, si totusi aceasta nu i-a ajutat, iar toate Iaptele lui cele bune au Iost
zadarnice. (Cu;ant la Duminica a patra a S1antului i Marelui !ost, n vol.
Omilii la !ostul Mare., pp. 85-86)
CLEVETIREA (remedii)
,Dac avem o viat mai strlucitoare dect soarele, poate s ne
vorbeasc de ru oricine poIteste; c nu ne ntristm cnd suntem vorbiti de
ru, ci cnd pe bun dreptate suntem vorbiti de ru. Dac suntem pctosi,
suntem cei mai ticlosi oameni, chiar dac nimeni nu ne vorbeste de ru; dar
dac suntem virtuosi suntem cei mai de invidiat, chiar dac ntreaga lume
ne-ar vorbi de ru; si vom atrage spre noi pe toti cei care vor s se
mntuiasc, c acestia nu se vor uita la deIimarea celor ri, ci la virtutea
vietii noastre. De-ar Ii cu zecile de mii mai brIitori dect glasul oricrei
trmbite, iar viata noastr curat mai luminoas chiar dect lumina. (Omilii
la Matei, omilia XV, VIII, n col. PSB, vol. 23, pp. 188-189)
,. dac suntem curati si Ictori de pace, dac nu rspundem cu
ocri cnd suntem vorbiti de ru, ci chiar ne bucurm, ei bine atunci, ca si
cum am Iace minuni, vom atrage spre noi pe toti cei ce ne vd. Toti vor veni
cu drag la noi, de-ar Ii Iiare, demoni, orice. Dac totusi ar Ii unii care s te
vorbeasc de ru, deloc s nu te tulburi, chiar de-ai vedea c te ocrsc n
piata public. Nu te tulbura, cerceteaz-le constiinta si vei vedea c, n
adncul suIletului lor te aplaud, te admir si-ti mpletesc nenumrate laude.
Gndeste-te ct de mult luda Nabucodonosor pe tinerii din cuptorul cel de
Ioc, desi le era dusman si potrivnic; da, cnd a vzut c tinerii rmn cu
Iruntea sus si nenduplecati, i laud si-i ncununeaz, nu pentru alt pricin,
574
ci pentru c n-au ascultat de el si au ascultat de legea lui Dumnezeu (Dan. 3,
28-29). (Omilii la Matei, omilia XV, VIII, n col. PSB, vol. 23, p. 189)
,Lumineaz, dar, lumea cu viata ta si nu te sinchisi de cei ce te
vorbesc de ru! Nu-i cu putint, da, nu-i cu putint s nu aib multi dusmani
omul care svrseste virtutea! Dar asta nu-l supr pe omul virtuos; c unele
ca acestea l Iac si mai strlucit.
Gndindu-ne, dar, la toate acestea, s urmrim un singur lucru: s ne
chivernisim cu toat grija viata noastr. Fcnd asa, vom duce si pe cei ce
stau n ntuneric la viata cea de dincolo. Att de mare este puterea acestei
lumini c. Nu lumineaz numai aici pe pmnt, ci si dincolo, nsotind pe cei
ce o urmeaz. Cnd oamenii vor vedea c dispretuim toate cele din lume si
ne pregtim pentru viata viitoare, Iaptele noastre i vor convinge naintea
cuvntului nostru. (Omilii la Matei, omilia XV, IX, n col. PSB, vol. 23, p.
189)
,S nu Iacem ru semenului nostru nici cu cuvntul, nici cu Iapta.
Hristos n-a spus: Dac-l ;ei ;orbi de ru i-l ;ei duce in 1ata fudectii, ci
att: Dac-l ;ei ;orbi de ru sau chiar in tine insuti, i atunci ;ei primi cea
mai cumplit pedeaps. Chiar dac este adevrat ceea ce spui, chiar dac le
spui Iiind convins de adevrul spuselor tale, si atunci vei Ii pedepsit!
Dumnezeu te va pedepsi nu pentru cele svrsite de cel grit de ru, ci
pentru cele ce tu le-ai grit despre el! C cu cu;intele tale te ;ei osandi, a
spus Hristos. N-ai auzit c si Iariseul, cnd a vorbit de ru pe vames, a spus
adevrul, a vorbit de pcate cunoscute de toat lumea, n-a dat la iveal
pcatele tinuite ale vamesului si totusi a primit cea mai mare pedeaps?
Dac nu trebuie s judecm si s osndim pcatele altora, pe care le stie
toat lumea, cu mult mai mult pcatele de care nu suntem siguri. (Omilii la
Matei, omilia XLII, III, n col. PSB, vol. 23, p. 504)
,Dar poate voiesti a-ti rzbuna asupra aceluia? Apoi iat cum a
poruncit Pavel a ne rzbuna asupra celor ce ne-au suprat: De 1lman:ete
;rfmaul tu, d-i lui paine, de insetea:, adap-l pe el (Rom. 12, 20). Si
dac nu Iaci asa, ci numai ct i ntinzi curse, apoi atunci singur ti mpingi
sulita n tine. Pentru orice ar vorbi acela de ru, tu rsplteste-l cu laude, cci
asa vei putea s-ti rzbuni si asupra lui, n acelasi timp si pe tine te vei scpa
de multe bnuieli. Cel ce se supr cnd aude vorbindu-se ru de dnsul,
pare c suIer aceasta de la cugetul su care-l mustr, pe cnd cel ce rde de
cele vorbite, prin aceasta d cea mai maree dovad c el nimic ru nu
cunoaste ntr-nsul. Deci Iiindc prin aceasta tu nu Iolosesti nici pe cel ce te
575
aude, nici pe tine, si nici pe cel deIimat de tine, si singur ti mpingi sulita n
tine, apoi mcar prin aceasta I-te mai ntelept. Ar Ii trebuit, Iireste, ca s te
ncredintezi de la mprtia Cerurilor si de la poruncile lui Dumnezeu, ns
Iiindc stai cu nepsare, si musti ca o Iiar slbatic, cel putin de aici te
nvat, ca astIel cumintit Iiind prin aceste cuvinte, s poti a-ti rndui viata
numai dup poruncile lui Dumnezeu, si astIel Icndu-se mai presus de orice
patim, omeneasc, se nvrednicesti de bunttile cele ceresti.
(Comentariile sau Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni, omilia XLIV,
p. 476)
,Ai auzit un om ludat Iie de brbati, Iie de Iemei? Altur-te si tu la
acele laude, cci cu chipul acesta si pe tine te vei luda. Iar dac tu poate ai
voit s dobori lauda aceea, apoi mai nainte de toate te-ai grit pe tine de ru,
cptnd asculttorii prere rea despre tine, n acelasi timp si pe acela l-ai
ridicat nc mai mult. Cnd auzi c-l laud, I-te si tu tovars al acelor laude:
dac nu cu viata si cu Iaptele, cel putin s te bucuri de binele aceluia. L-a
ludat cutare? Laud-l si tu, si tot astIel te va luda si pe tine acesta, ca bun si
blnd. S nu te temi c cu laudele altuia vei njosi pe ale tale - cci aceasta se
ntmpl numai cu prihnirile. C iubitor de prigonire este neamul nostru
omenesc, si cnd te aude cineva deIimnd pe un altul, el tocmai c ntinde
laudele si mai mult, voind prin aceasta a te lovi; iar pe cel ce deIima l
grieste de ru att el ntru sine, ct si ctre altii.
Ai vzut la cte rele ne Iacem noi nsine pricina relelor? Cum pierdem si
mprstiem turma? (Talcuiri la Epistola a doua ctre Corinteni, omilia
XXVII, p. 244)
,Cnd ai voi s griesti de ru pe cineva, Iiind tu cu purtri bune, mai
nti gndeste-te la viata ta cea de dinainte, precum si la nesiguranta
viitorului, si opreste-ti Iuria. Chiar dac din anii cei dinti ai copilriei vei Ii
vietuit n Iapte bune, totusi pe viitor ai putea Iace multe pcate. Iar dac
poate nu vei avea, dup cum crezi, gndeste-te c aceasta nu va Ii din
propria virtute, ci prin harul lui Dumnezeu, ci, dac nu i-ar Ii chemat pe
strmosii ti la credint, si tu ai Ii acum necredincios. (Comentariile sau
explicarea Epistolei ctre Tit, omilia V, n vol. Comentariile sau explicarea
Epistolei a doua ctre Timotei., p. 176)
,S punem dar us si zvor gurii, cci de la Ilecreli izvorsc mii de
rele, precum case stricate, prietenii rupte si alte mii de pcate. Nu cerceta
deci pe aproapele tu, omule! Dar poate c esti guraliv, poate c ai acest
cusur? Ei! Atunci vorbeste de cele ale tale lui Dumnezeu ct de mult, si
576
atunci cusurul tu nu se va mai numi cusur, ci o calitate bun. Vorbeste de
cele ale tale ctre prieteni, ctre cei mai buni prieteni ai ti, zic: ctre cei
buni si drepti, si acestia se vor ruga lui Dumnezeu pentru iertarea pcatelor
tale. Dac tu spui de cele ale altora, nu te Iolosesti cu nimic, nu cstigi
nimic, ci nc pierzi. (Comentariile sau Explicarea Epistolei ctre E;rei,
omilia XXI, p. 264)
,Cci ce iertare vom ndrzni s ndjduim si ce rsplat, dac noi
cercetm cu atta curiozitatea greselile altuia, cnd noi nu ne gndim la ale
noastre? (!rimele patru omilii despre statui, omilia a III-a, p. 63)
,Te sItuiesc mai ales s nu suIeri ca cineva s cleveteasc naintea ta;
si dac cteodat primesti oarecare cuvinte clevetitoare, nghite-le, ucide-le,
d-le uitrii, pentru a Ii asemenea acelora care nu le-au auzit si de a petrece
astIel viata Ir tulburare si Ir neliniste. Dac vorbitorii de ru stiu c tu i
condamni mai mult dect victimele lor, vor pierde obiceiul lor ru, se vor
ndrepta, ei ti vor multumi, te vor primi ca mntuitor si bineIctor: cci,
dup cum a vorbi de bine pe cineva, a-l luda, este o prob de prietenie, a
vorbi de ru, a calomnia, este un izvor de dusmnie, de ur si obiectul
discordiei. Noi avem att de putin paz pentru greselile noastre, pentru c
suntem preocupati Ir ncetare a cuta pe ale altora; cci vorbitorul de ru,
care totdeauna pndeste nravurile aproapelui, nu are timp de a se gndi la
ale sale, pentru c cheltuieste toat silinta sa pentru aceast curiozitate
desart si la el domneste neregula. S ne ajung a Iace oarecare naintri
ntrebuintnd timpul ce avem liber pentru cercetarea propriilor noastre
pcate! Dar dac tu nu te gndesti dect la pcatele aproapelui, cnd vei
putea s te gndesti la ale tale? S Iugim, dar, de clevetire, cci aceasta e
prpastia n Iundul creia diavolul ne ntinde cursele sale. El voieste s ne
Iac nepstori, ca s ncarce mai mult constiinta noastr si s ne atrag n
acest urt obicei; si nu numai c nu ne dm seama de cuvintele rele spuse de
noi, dar mrim greselile noastre, lipsindu-ne de orice iertare, cci cel care
cerceteaz cu rutate Iaptele altuia, acela nu va dobndi iertare pentru ale
sale. (!rimele patru omilii despre statui, omilia a III-a, pp. 63-64)
,Dar tocmai aceasta este pricina tuturor relelor, c noi clcrile de
lege ale altora le urmrim cu cea mai mare amnuntime, iar pe ale noastre le
trecem cu vederea cu un pogormnt Ioarte mare. Si totusi noi trebuie s
urmm dimpotriv. Noi pururea trebuie s tinem n minte pcatele noastre,
iar nelegiuirile altora niciodat s nu le pomenim. (Cu;ant la Duminica a 5-
a dup cinci:ecime, n vol. !redici la duminici i srbtori., p. 79)
577
,,Dar poate tu voiesti s mbunttesti pe Iratele tu, vzndu-i
pcatele lui. Iat, dac tu voiesti aceasta, atunci plnge, cere de la Dumnezeu
ajutorul lui, ia pe Iratele tu la o parte, sItuieste-l ndeosebi, povtuieste-l,
mngie-l. arat pctosului c tu l iubesti, dovedeste-i c numai din
ngrijire pentru dnsul si pentru c voiesti binele lui, iar nu spre a-l rusina,
pomenesti pcatele lui. Arat-i cea mai mare dragoste si prietenie, Ir s te
rusinezi a Iace toate, dac tinta ta este de a-l Iace mai bun. Asa Iac adeseori
doctorii, care mgulesc pe bolnavii cei nesupusi, spre a-i ndemna s
primeasc doctoriile cele vindectoare. F si tu asa si arat preotului rnile
aproapelui tu. Aceasta nseamn a te ngriji de dnsul si a te interesa de
mbunttirea lui.
Dar sItuirea mea nu priveste numai pe aceia care vorbesc ru de altii,
ci si pe aceia care aud niste asemenea vorbe. Pe acestia din urm i sItuiesc
eu as astupa urechile si a urma psalmistului, care zice: Urat-am pe cel ce
griete ru in ascuns despre aproapele su (Ps., 100, 5). Voieste cineva s-
ti spun ceva despre altul, zi-i: dac voiesti s lauzi pe cineva cu bucurie, voi
pleca urechea mea. Iar de voiesti s vorbesti ru despre cineva, eu voi
astupa urechile mele la vorbele tale. Cci ce-mi va Iolosi mie a aIla c acesta
sau acela este un pctos? Mai zi deIimtorului: !entru noi inine trebuie
s ne ingrifim, cum am putea s dm seam de pcatele noastre i s
intoarce grifa la cercetarea propriei noastre ;ieti. Cci cu ce ne-am putea
noi dezvinovti si aIla iertare, cnd noi nu ne ngrijim de treburile noastre
proprii, dar ne ocupm asa de mult cu cele strine? Este necuviincios cnd
cineva trece pe lng o cas, a se uita nuntru cu curiozitate, iscodind ce se
Iace acolo. Dar nc mai necuviincios si mai nemoral este a iscodi viata si
purtarea altor oameni. (Cu;ant la Duminica a patra a S1antului i Marelui
!ost, n vol. Omilii la !ostul Mare., pp. 86-87)
,,. nainte de toate, trebuie s te Ieresti a asculta pe cel ce vorbeste
ru de aproapele tu. Iar dac ai auzit ceva asemenea, ngroap-o, omoar-o
n tine, d-o uitrii, ca s Iie ca si cum nu ai Ii auzit-o. atunci vei putea s
petreci o viat linistit, pasnic. Dac deIimtorii vor vedea c dispretul
nostru i ajunge mai degrab pe dnsii dect pe cei deIimati, atunci ei
curnd se vor lsa de obiceiul lor cel ru, iar pe viitor vor gri bine despre
aproapele; iar despre noi vor spune cu laud c suntem mntuitorii si
bineIctorii lor. (Cu;ant la Duminica a patra a S1antului i Marelui !ost,
n vol. Omilii la !ostul Mare., p. 88)
578
,Vorbirea de ru sau osndirea este o alt patim nIricostoare. Celui
care vrea s-ti vorbeasc despre altii s-i spui: Dac ;rei s lau:i pe cine;a,
imi ;oi deschide urechile. Ins dac ;rei s-l ;orbeti de ru, mi le inchid.
!rimesc doar par1umuri i miresme, nu duhori i mi:erie. Ce ;oi catiga
dac a1lu cum cutare este ru? Dimpotri;, m ;oi ;tma nespus. S ne
uitm la ale noastre, s ne interesm de pcatele i greelile 1cute de
noi.Ce rspuns ;om da lui Dumne:eu i ce milostenie Ii ;om cere, atata
;reme cat ne preocupm plini de curio:itate cu lucruri strine, iar la ale
noastre nici nu ne gandim? S artm interes i grif pentru ;iata noastr.
!reocuparea cu ;ietile altora do;edete fosnicie i necu;iint. E ca i cum
am trece prin 1ata unei case strine i am pri;i indiscret inluntru, ca s
;edem ce 1ac stpanii casei.
Dac vezi cum un om st ntr-o balt cu murdrie si mestec n ea
umplnd astIel aerul cu duhoare, nu-i vei Iace observatie? Ei, asa s Iaci si
cu cei care i osndesc sau brIesc pe altii. Si s te gndesti c mizeria din
balt nu loveste att de mult n nas, ct loveste n suIlet povestirile murdare
despre viata altora.
Fii cu luare-aminte, deci, la cuvintele tale! Nu vorbi de ru, ca s nu te
pngresti. Nu mesteca n balta cu murdrii; I cununi din trandaIiri,
toporasi si alte Ilori. Nu bga n gur blegar; gust din licoarea dulce a
Ilorilor, ca albina, si I miere din ea. S Iii cu toti politicos, dulce la vorb,
blnd, primitor. despre nici un om s nu-ti scape vreun cuvnt urt. n Ielul
acesta toti te vor iubi. Dar si n ziua Judectii Domnul te va aIla curat si
neptat. Cci dac vom da socoteal pentru orice cuvnt de prisos, cu att
mai mult vom rspunde pentru vorbele noastre urte. (Din vol. !roblemele
;ietii, pp. 43-44)
,V-am nvtat c nu se cuvine a vorbi de ru unul pe altul, si v-am dat
voie la o vorbire de ru Ir primejdie, adic v-am sItuit s vorbiti de ru
pcatele voastre, iar nu s iscoditi cele strine. Si v-am adus n Iat pe sIinti,
care se prihneau pe ei nsisi, iar nu pe ceilalti. (Cu;ant ctre cei ce cred c
dia;olii ocarmuiesc cele omeneti i se necfesc pentru pedepsele lui
Dumne:eu, i se smintesc pentru indestulrile celor ri i pentru su1erintele
celor drepti, n vol. Din osptul stpanului, p. 10)
,Voiesti s prihnesti? ti voi da tie materie Iolositoare. Voiesti s
griesti de ru? Grieste de ru pcatele tale. Cci zice: Spune tu intai
pcatele tale ca s te indrepte:i (Is., 43, 26). Ai vzut grire de ru
ndrepttit, care aduce laud si cunun? Si iarsi: Dreptul singur este
paraul su de la intaiul cu;ant (Pilde 18, 17). Al su, nu al altuia. De te vei
579
Iace prs si gritor de ru al altuia, te vei pedepsi, iar de te vei Iace al tu, te
vei ncununa. Si ca s cunosti ce lucru mare si bun este a-si prihni cineva
greselile sale, auzi c dreptul singur este paraul su de la intaiul cu;ant.
Dar dac este drept, cum este si prs? Si de este prs, cum este drept?
Dreptul nu este vinovat prii si gririi de ru, dar s-a zis asa ca s stii c,
dac cineva va Ii pctos, dar se va pr si-si va prihni pcatele sale, se Iace
drept prin nvinuirea sa. Dar ce nseamn de la intaiul cu;ant? Ia aminte cu
dinadinsul. La tribunale judecata se Iace n dou prti, Iiindc unii trag la
judecat pe altii, iar altii singuri se trag; unii prsc, altii se prsc; unii sunt
vinovati, iar altii nevinovati. Si n partea cea dinti a judectii d cuvntul
celui ce prste, celui ce este nevinovat. Dar aici este invers, tu cel ce esti
vinovat rpeste mai nti cuvntul, ca s te Iaci vinovat. Nu astepta pe
prsul tu, dac esti dintre cei vinovati. Ci mai nainte de a auzi de la acela
pra, prihneste tu cele gresite de tine.(Cu;ant la neluminarea scripturii
celei ;echi, la iubirea de oameni a lui Dumne:eu i cum c nu se cu;ine a ne
in;inui unii pe altii, n vol. Din osptul stpanului, pp. 98-99)
,S Iugim de boala aceasta cu mult luare aminte. Iar ruttile altora
s le acoperim si s nu le vdim, ci s sItuim pe cei ce gresesc, precum zice
Domnul: De-ti ;a grei tie 1ratele tu, mergi de-l mustr pe el intre tine i el
singur (Mt., 18, 15), cci mustrrile care se Iac asa mai lesne aduc
vindecarea. S nu muscm sau s descoperim rnile cele strine,
asemnndu-ne mustelor, ci s urmm albinelor. Mustele se pun pe rni si
musc, iar albinele zboar peste Ilori. De aceea acestea ntocmesc Iaguri, iar
acelea aduc boli trupurilor pe care stau. Acelea aduc dezgust, iar acestea sunt
plcute si ludate. Deci si noi s Iacem ca suIletul nostru s zboare n livada
Iaptelor celor bune ale sIintilor si adeseori s sorbim buna mireasm a
isprvilor lor, iar rnile celor de aproape s nu le dezvelim. Si de vom vedea
pe vreunii vorbind de ru, s le astupm gurile, punndu-le nainte Irica
osndei si aducndu-le aminte c toti suntem Irati. Iar dac nu vor lua aminte
la nici una din acestea, s-i socotim ca niste muste, ca mcar aceast ocar
s-i deprteze de la cugetarea cea rea, ca izbvindu-se astIel de aceast
ndeletnicire desart, toat osrdia lor s-o cheltuiasc la cercetarea ruttii
lor. Fcnd asa, si cei czuti se vor scula, si cei ce cuget adeseori la rutti
se vor lepda de ele cu lesnire, mpiedicndu-i pomenirea celor gresite ale
altora. (Cu;ant la neluminarea scripturii celei ;echi, la iubirea de oameni a
lui Dumne:eu i cum c nu se cu;ine a ne in;inui unii pe altii, n vol. Din
osptul stpanului, pp. 104-105)
580
,Nu zice ru de altul niciodat, ca s nu te pngresti pe tine si s-ti dai
suIletul muncii, nici s amesteci baleg cu tin ca s Iaci crmizi, ci
mpleteste cununi de garoaIe si de alte Ilori mirositoare, nici nu scoate
baleg din gura ta, ca gndacii, c cei ce batjocoresc si necinstesc pe altii,
nti ei dobndesc mputiciunea si putoarea. Drept aceea, pe cel ce este
batjocoritor si gritor de cuvinte mputite toti l ursc, toti se scrbesc de el
ca de gndaci si ca de niste lipitori ce se hrnesc n gunoi. (Din vol.
Mrgritarele S1antului Ioan Gur de ur, p. 52)
COMPTIMIREA
,Crei mame i se sIsie atta inima, cnd copilul ei e cuprins de
Iriguri si zace la pat, ca inima acestui Iericit apostol Pavel? Se mbolnvea
pentru bolnavii din Iiecare loc din lume si-i ardea inima de durere pentru cei
ce se poticneau. Uit-mi-te ce cuvinte Ioloseste! N-a spus: Cine se poticnete
i eu s nu m intriste:, ci: s nu m ard. Prin acest cuvnt ne arat tria
durerii; aproape c se arat pe el nsusi cuprins de Ilcri, arznd pe
dinuntru pentru cei care cad prad poticnirilor. (Omilii la Facere, omilia
XI, VII, n col. PSB, vol. 21, p. 136)
,AstIel trebuie, deci, s Iim Iat de aproapele, astIel s plngem si s
ne ntristm. AstIel de lacrimi sunt pline de o Iericire nespus iar o asemenea
plngere d nastere la o negrit bucurie. Chiar dac nu vom Iolosi cu nimic
pe cei ntristati, ne vom Iolosi totusi pe noi nsine. Cel care se ntristeaz att
de mult si n asa msur pentru cei strini, cu att mai mult se va ntrista
pentru ale sale proprii. Cel care lcrimeaz pentru greselile altora, desigur c
nici pe ale sale nu le va trece cu vederea Ir s lcrimeze, ba chiar unul ca
acesta nici nu va gresi att de repede. (Omilii la Epistola ctre Filipeni,
omilia a XVI-a, pp. 282-283)
,Cci a comptimi cu cei ce sunt n nenorociri, aceasta ne d mult
ndrzneal Iat de Dumnezeu. Gndeste-te la cele ce Scriptura IilosoIeaz
despre Iov, ascult-l apoi si pe Pavel, care spune: !langeti cu cei ce plang
(. lsati-; dui spre cele smerite (Romani 12, 15, 16), Iiindc
mprtsirea de nenorocirile celor ntristati obisnuieste a usura greutatea cea
mare a tristetii. Precum se ntmpl si cu greutatea, c dac cineva sustine,
usureaz povara celui ce o duce, tot asa si cu celelalte toate. (Comentariile
sau explicarea Epistolei a doua ctre Timotei, omilia I, n vol. Comentariile
sau explicarea Epistolei a doua ctre Timotei., p. 15)
581
,Cel ce ptimeste pentru altul, nu numai pe acela l Ioloseste, dar chiar
si el devine mai strlucit si mai desvrsit. (Comentariile sau Explicarea
Epistolei ctre E;rei, omilia IV, p. 90)
,Nimic nu bucur pe Dumnezeu mai mult dect s suIerim cu mult
rvn pentru mdularele noastre
168
. (!redicile despre statui, Partea a II-a,
predica a XVII-a, pp. 136-137)
COMPORTAMENTUL
,Prin miscrile trupului tu s predici IilosoIia cea dinluntrul
tu. Imbrcmintea brbatului, rasul dintilor i clctura pasului
;estesc cele din su1letul lui (nt. Sir., 19, 27). (Omilie la Mucenici, n
vol. !redici la srbtori imprteti i cu;antri de laud la s1inti, p.
475)
,,Fat de cei mai tari si mai puternici ne purtm cu mult blndete,
chiar dac ne Iac ru, chiar dac ne ocrsc, pentru c le stim de Iric; pe cei
de o seam cu noi si mai mici dect noi ns i urm si-i dusmnim, chiar
dac nu ne-au suprat cu nimic. Acest lucru n-are alt explicatie dect c ne
temem mai mult de oameni dect de Hristos. (Despre cint (I, 2, n vol.
Despre mrginita putere a dia;olului. Despre cint., p. 60)
,,Si Iiecare lucru Icut de noi s Iie cu mult bun cuviint. Cci zice:
imbrcmintea
169
brbatului i rasul dintilor i umbletul piciorului arat
cine este (Is. Sir., 19, 27). Cci icoana strii suIletesti este privirea senin a
ochilor
170
si miscarea mdularelor arat n special Irumusetea ei. Iar dac ne
plimbm prin centru, mersul nostru s Iie att de linistit si asezat nct s-i
uimeasc pe cei cu care ne ntlnim. Dar nici ochii s nu Iie curiosi, nici
picioarele s nu pseasc cu neornduial, iar limba s griasc cu pace si
168
Prin expresia s su1erim cu ra;n pentru mdularele noastre, SIntul Ioan ntelege de
Iapt suIerinta pentru aproapele nostru si ajutorarea lui, cci, crestinii sunt mdulare ale
Trupului lui Hristos (I Cor., 12). n.n.
169
Tlcuirea Pr. Marcel Hanches: otoiooo nu se reIer doar la hainele n sine, ci si la
modul cum le asezi si care este intentia Iolosirii lor. Echivalentul de azi e o parad a
modei, ilustrare perIect a lipsei de bun-cuviint, chiar dac uneori vestmintele par
srccioase sau sumare. (n.s. 27, p. 78)
170
Tlcuirea Pr. Marcel Hanches: Pasajul mai poate Ii tradus: Icoana clar a strii
su1leteti este in1tiarea exterioar (oi poate Ii si privirea, dar si ntregul aspect
exterior al trupului). (n.s. 28, p. 79)
582
blndete. ntr-un cuvnt, toate cele din aIar s exprime Irumusetea luntric
a suIletului. S trim de acum schimbat si neobisnuit, Iiindc noi si
neobisnuite sunt cele ce s-au ntmplat cu noi, dup cum si Iericitul Pavel
arat, zicnd: Dac cine;a este in Hristos, este :idire nou.
Si ca s vezi c noi si minunate sunt cele druite nou, iat: cei ce mai
nainte eram mai lipsiti de pret dect lutul si trna, curtiti Iiind, am devenit
mai strlucitori dect aurul si am cstigat cerul n locul pmntului. De aceea
si toate cele druite nou sunt duhovnicesti. Cci si haina noastr este
duhovniceasc, si hrana, si butura. Ar mai trebui ca si Iaptele si orice
ndeletnicire s Iie duhovnicesti. Cci acestea sunt roada Duhului, dup cum
si Pavel zice: Iar roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, indelunga-
rbdare, 1acerea de bine, buntatea, credinta, blandetea, in1ranarea.
Impotri;a unora ca acestea nu este lege. (Gal., 5, 22-23). Si bine a zis ceea
ce a zis. Cci mai presus de lege sunt cei ce practic virtutea si ei nu se
supun legii: nu pentru cel drept s-a pus legea (I Tim., 1, 9). (Catehe:a
aceluiai ctre neo1iti i talcuire la cu;antul postolului c ,,dac cine;a e
in Hristos este :idire nou. Cele ;echi au trecut, iat, toate sunt noi` (I
Cor., 5, 17, n vol. Catehe:e baptismale, pp. 78-79)
COMUNIUNEA
,Bunul Dumnezeu a rnduit asa, ca toti oamenii s triasc la un loc,
dreptii amestecati cu rii, pentru ca s se curme si rutatea celor ri si s
strluceasc si mai mult virtutea celor buni si pentru ca aceia care sunt ri,
dac ar voi, s aib mare cstig din traiul la un loc cu dreptii. (Omilii la
Facere, omilia XXII, I, n col. PSB, vol. 21, p. 258)
COMUNIUNEA (comunicarea si comuniunea)
,C dac atunci cnd avem trebuint unii de altii, si nc nevoia nici
asa nu ne adun pe noi n prietenie, dar dac am Ii nelipsiti de nimic si nu am
avea trebuint unul de altul, oare nu am Ii Iiare slbatice?
Deci Dumnezeu ne-a rnduit a Ii n legtur unul cu altul prin
trebuintele ce le avem si n Iiecare zi ne atingem unul de altul. Si dac ne-ar Ii
luat acest Iru, oare cine atunci ar mai Ii cutat dragostea si prietenia
aproapelui su? (Talcuiri la Epistola a doua ctre Corinteni, omilia XVII,
p. 164)
CONSTIINTA (- tribunalul lui Dumnezeu n om)
583
,Si acesta este un semn al iubirii de oameni a lui Dumnezeu Icut de
neamul omenesc, c a pus n Iiecare din noi constiinta, judector drept, care
stie precis ce este binele si ce este rul. Constiinta mai cu seam ne ia orice
cuvnt de aprare; pentru c noi nu cdem n pcate din nestiint, ci din
trndvia suIletului si a nepsrii Iat de virtute. (Omilii la Facere, omilia
V, II, n col. PSB, vol. 21, p. 70)
,Judectorul cel drept, constiinta adic, desteptat, le-a strigat cu glas
tare, i-a nvinuit pe primii oameni, le-a artat Iapta, ca si cum le-ar Ii scris
naintea ochilor mrimea pcatului lor. Da, chiar de la nceput, de cnd a
Icut pe om, Stpnul Cel iubitor de oameni a pus n om constiint, acuzator
nelipsit din om, care nu poate gresi, nici nu poate Ii nselat. Chiar de ai putea
ascunde de toti oamenii pcatul svrsit sau Iapta de rusine, de acest
acuzator n-o poti ascunde! Acuzatorul acesta pe care-l ai n tine te nsoteste
mereu, te supr, te chinuie, te biciuieste si niciodat nu se linisteste, ci se
npusteste asupra ta si n piat si ntre lume si la mas si cnd dormi si cnd
te scoli; ti cere socoteal de cele ce ai gresit, ti pune sub ochi si mrimea
pcatelor si pedeapsa care urmeaz. Si dup cum un doctor bun nu nceteaz
de a da doctorii unui bolnav pn ce nu-l vede Icut sntos, tot asa si
constiinta nu se opreste, ci are necontenit grij.
Lucrarea constiintei este s ne aduc necontenit aminte de Iaptele
noastre rele si s nu ngduie s dm uitrii ce am svrsit, ci s ni le pun
sub ochi, ca, mcar asa, s nu mai Iacem ce-am Icut. (Omilii la Facere,
omilia XVII, I-II, n col. PSB, vol. 21, p. 189)
,. si cel nti-zidit, simtind mustrrile constiintei si gndindu-se la
venirea Stpnului, s-a ascuns ndat. Spune-mi, pentru ce? Pentru c a
vzut c se npusteste asupra lui acest acuzator, constiinta. Nu era un altul
care s-l vdeasc, care s Iie martor al greselii lui, ci numai martorul acela,
pe care-l purta nuntrul lui. (Omilii la Facere, omilia XVII, II, n col. PSB,
vol. 21, p. 190)
,Stpnul cel iubitor de oameni a pus n noi un astIel de acuzator care
nu st linistit nicicnd, ci e n noi si necontenit strig si cere pedeaps pentru
pcatele Icute. Si asta o poti vedea chiar din Iapte. DesIrnatul,
preadesIrnatul sau un alt om care a Icut un pcat asemntor nu are liniste;
chiar de s-ar putea ascunde de ochii tuturora, chiar de-ar locui n singurtate,
are totusi acest aspru judector; se teme de bnuieli, tremur de umbre; i
este Iric si de cei ce-i cunosc pcatul si de cei ce nu-l cunosc; are n suIlet
vesnic Iurtun si valuri peste valuri. Unuia ca acesta nici somnul nu-i este
584
dulce, ci e plin de groaz si vedenii; mncarea nu-i Iace plcere, iar statul de
vorb cu prietenii nu-i poate muta gndurile, nici nu-i deprteaz chinul,
care-l Irmnt. Ca un clu, constiinta nsotindu-l l sIsie si-l biciuieste
Ir de rgaz; astIel, dup svrsirea acelei Iapte nesbuite, constiinta merge
cu el si, Ir s stie nimeni, l pedepseste groaznic, Iiind si prs si
judector. (Omilii la Facere, omilia XX, III, n col. PSB, vol. 21, p. 238)
,. judectorul cel drept, constiinta.. (Omilii la Facere, omilia LII,
IV, n col. PSB, vol. 22, p. 190)
,n noi este pus nestricciosul tribunal al constiintei; acesta este un
har Ioarte mare si un eIect al bunttii Sale nespuse. (Comentar la
E;anghelia de la Ioan, omilia XIV, 1, p. 68)
,Dumnezeu a pus chiar nuntrul nostru o judecat neprtinitoare, si
care niciodat nu se corupe, chiar de am ajunge la rutatea cea mai de pe
urm. (Comentariile sau Explicarea Epistolei ctre E;rei, omilia XXIV, p.
285)
,,Dumnezeu a pus n suIletul nostru un judector neobosit si
priveghetor necontenit constiinta. ntr-adevr printre oameni nu este nici
un judector care s Iie asa de treaz, precum constiinta noastr. Dintre
judectorii omenesti, unii se mituiesc, altii se cstig prin mguliri, altii se
intimideaz prin Iric, si nc multe altele i mpiedic de la judecata cea
dreapt. ns tribunalul constiintei nu se biruieste prin toate acestea, ci poti
s mgulesti, s dai daruri, s ameninti sau s Iaci orice, aceast judectorie
pururea va rosti hotrrea cea dreapt, chiar si asupra gndurilor tale celor
pctoase. Si tocmai cel ce a svrsit pcatul se osndeste pe sine, chiar cnd
nu-l prsesc altii. Si aceasta nu se ntmpl o dat sau de dou ori, ci Ioarte
adeseori, n toat viata. De ar Ii trecut orict de mult timp, constiinta
niciodat nu uit cele petrecute, att n timpul cnd se svrseste pcatul, ct
si nainte si dup svrsirea lui, se ridic asupra noastr ca un prs complet,
iar mai cu seam dup isprvirea pcatului. n timpul svrsirii pcatului,
suntem beti si nu bgm seama la constiint asa de bine, dar dup ce pcatul
s-a svrsit si s-a isprvit, iar poIta s-a mpcat, atunci vine boldul cel
amarnic al cintei. (Cu;ant la Duminica a treia a S1antului i Marelui !ost,
n vol. Omilii la !ostul Mare., pp. 73-74)
,,S gndim ce dragoste mare ne-a artat Dumnezeu prin aceea c ne-a
dat constiint! Fiindc El cndva are s ne trag la rspundere pentru
585
pcatele noastre, de aceea a pus n inima noastr acest judector nemituit,
pentru ca el chiar aici pe pmnt, s ne judece pentru pcatele noastre, s ne
Iac mai ntelepti si s ne mntuiasc de nIricosata judecat viitoare. Pentru
aceasta zice si Pavel: De ne-am 1i fudecat pe noi singuri, nu ne-am 1i osandit
(I Cor. 11, 31). Deci, pentru ca s nu ne osndim acolo, ca s nu Iim acolo
trasi la rspundere, s intre Iiecare n constiinta sa, s deschid viata sa ca pe
o carte, s urmreasc cu amnuntul toate pcatele sale, s spun hotrrea
cea de judecat a suIletului care le-a svrsit, s pedepseasc gndurile sale,
s munceasc si s necjeasc inima sa, iar pentru nelegiuirile sale singur s
se supun la pedeaps, osndindu-se pe sine, Icnd pocint aspr cu
lacrimi, mrturisind pcatele sale, postind si dnd milostenie, svrsind
nIrnare si Iapte de dragoste, pentru ca noi nc de aicea s lepdm
pcatele noastre; si s ne putem duce n acea lume cu o vesel sigurant.
(Cu;ant la Duminica a treia a S1antului i Marelui !ost, n vol. Omilii la
!ostul Mare., pp. 79-80)
,,Dar pentru ce, pn la urm, a pus Dumnezeu n suIletul nostru un
judector att de treaz si att de veghetor, constiinta? C nu este, nu este
ntre oameni nici un judector att de treaz cum e constiinta noastr!
Judectorii din lumea aceasta sunt corupti de bani, se pleac n Iata
linguselilor, cedeaz n Iata amenintrilor; si sunt si alte multe pricini care
stric dreapta hotrre a judectorului. Dar tribunalul constiintei nu stie
nimic din toate acestea; de i-ai da bani, de l-ai lingusi, de l-ai ameninta, de i-
ai Iace orice, el va da dreapt hotrre mpotriva gndurilor celor pctoase;
si chiar cel ce Iace pcatul, chiar el se osndeste pe sine, de nu l-ar nvinui
altul. Si nu Iace asta o dat, de dou ori, ci adeseori chiar toat viata. De-ar
trece mult vreme de la svrsirea pcatului, constiinta nu uit niciodat
pcatul; ci acuz cu asprime si cnd se svrseste pcatul, si nainte de a se
svrsi, si dup ce s-a svrsit; dar, mai cu seam, dup ce s-a svrsit.
(Omilii la sracul La:r, cuvntul IV, n vol. Omilii la sracul La:r.
Despre soart i !ro;ident., p. 101)
,,De aceea a pus Dumnezeu n noi constiinta, pentru c ea ne iubeste
mai mult dect un tat. Un tat, dup ce a pedepsit pe copilul su o dat, de
dou ori, de trei ori, de zece ori, si vede c nu se ndreapt, dezndjduit, l
dezmosteneste, l alung din cas si nu-l mai recunoaste de Iiu; constiinta
ns nu Iace asa; dimpotriv, ea ne spune o dat, de dou ori, de trei ori, de
mii de ori, si dac nu ascultm, iarsi ne nItiseaz chipurile si nlucile
pcatelor noastre, acas, pe strad, la mas, n piat, pe drum, iar adeseori
586
chiar n vise. (Omilii la sracul La:r, cuvntul IV, n vol. Omilii la
sracul La:r. Despre soart i !ro;ident., p. 103)
,,Pentru c are s ne cear atunci cuvnt de gresalele noastre,
Dumnezeu a pus n noi acest judector drept, ca acesta, osndind aici
pcatele noastre si Icndu-ne mai ntelepti, s ne smulg de la judecata ce
va s Iie dincolo. Acest lucru l spune si Pavel: C de ne-am 1i fudecat noi
singuri, nu am mai 1i fudecati de Domnul. (Omilii la sracul La:r,
cuvntul IV, n vol. Omilii la sracul La:r. Despre soart i !ro;ident.,
p. 109)
,Dumnezeu a pus n om o constiint, care-i spune ce este
bine si ce este ru. De aceea, oamenii care pctuiesc, din simtmnt
de vinovtie, nu vor s aud c i strigi cu numele Iaptelor pe care le-au
svrsit. Spre exemplu, dac l strigi: !reacur;arule' pe un om care
preacurveste, se va supra, desi se simte bine atunci cnd svrseste
pcatul. La Iel, dac l strigi: clctorule de furmant' pe cel care
a clcat jurmntul dat, se va supra, cu toate c el a svrsit pcatul
acela. Zice c pcatul su este un lucru buri, dar l supr cuvntul care
nItiseaz ceea ce a Icut. Dimpotriv, dac i zici unui om cuminte:
Omule cuminte!, acela nici nu se rusineaz, nici nu se supr. Dac l strigi
pe un om drept: Omule drept', nu se va simti jignit, nici nu se va supra.
Cei mult nu va primi cuvintele tale din smerenie, dar suIletul su se va simti
bucuros pentru recunoasterea Iaptelor bune pe care le svrseste. (Din vol.
!roblemele ;ietii, pp. 295-296)
,Un glas se ridic n interiorul suIletului omenesc, glas drept si
sInt, glas nestricat, judector neierttor, care pronunt peste bine si
peste ru sentinte ireprosabile. (Din vol. Bogtiile oratorice, p. 394)
CONSTIINTA (ne ndeamn la bine si ne avertizeaz despre
ru)
,Ce nger pzitor este constiinta! Ea ne avertizeaz despre ru cu
sigurant! Ea ne arat binele si ne ndeamn la el! (Din vol. Bogtiile
oratorice, p. 284)
CONSTIINTA (legea constiintei)
587
,Anume, pentru c multi dintre Elini se pregteau s-i stea mpotriv
(Apostolului Pavel) cu vorba, zicnd: Cum ;a fudeca Dumne:eu pe oamenii
dinaintea lui Moise? Nu le-a trimis legiuitor, nu le-a dat lege, nu le-a trimis
prooroc, apostol sau e;anghelist. tunci cum o s-i poat pedepsi? Voind
Pavel s le dovedeasc cum c aceia aveau legea Iireasc si stiau bine ce
trebuie s Iac si s nu Iac, auzi ce le spune: Cand pganii care n-au lege
1ac in chip 1iresc cele ce se tin de lege, acetia, nea;and lege (scris, ii
sunt lor inii lege, pentru c arat 1apta legii scris in inima lor. Cum?
Fr slove? Despre aceasta mrturisete cugetul lor i gandurile lor, care se
in;ino;tesc sau se de:;ino;tesc intre ele in :iua in care Dumne:eu dup
E;anghelia mea ;a fudeca prin Hrisios lucrurile ascunse ale oamenilor, si
iarsi: Cei ce au pctuit 1r lege, 1r lege ;or pieri, i toti cei ce au pc-
tuit a;and lege, ;or 1i fudecati dup lege (Rom., 2, 12. 14. 15. 16). Ce
nseamn: ;or pieri 1r lege? Nu c vor Ii nvinovtiti de vreo lege, ci de
cugetul si gndurile lor. Cci dac n-ar Ii avut legea cugetului (a constiintei),
n-ar Ii trebuit s piar nici ei nsisi chiar cnd ar Ii pctuit. Cci cum s-ar
putea, dac ei au pctuit Ir lege? Dar cnd spune: Fr lege, nu vrea s
zic c n-au avut lege, ci c n-au avut lege scris, ns au avut legea Iirii
(legea natural). Si iarsi: Sla; i cinste i pace oricui 1ace binele, e;reului
intai, i elinului (Rom., 2, 10). (!redicile despre statui, Partea a II-a,
predica a XII-a, pp. 36-37)
CONSTIINTA (cercetarea constiint ei)
,S cercetm, dar, n Iiecare zi tria suIletului nostru si s nu ncetm
nicicnd de a ne examina pe noi nsine. S ne Iacem o socoteal nou nsine
de ce am bgat si ce am scos din el; ce cuvnt Iolositor am rostit, ce cuvnt
ru a iesti din gura noastr; si iarsi, ce cuvnt Iolositor am bgat prin auz n
suIletul nostru; si iarsi ce cuvnt, care poate s vatme, l-am lsat s intre
nuntru. S punem limbii canoane si ngrdiri, ca s gndim cuvintele
nainte de a le rosti; s ne instruim mintea s nu dea drumul nici unui cuvnt
vtmtor; dac intr din aIar un astIel de gnd, s-l alungm ca de prisos si
n stare s ne vatme, iar dac se naste n mintea noastr, s-l izgonim iute
cu gndurile binecredincioase. (Omilii la Facere, omilia IV, VII, n col.
PSB, vol. 21, p. 64)
,S nu trecem cu usurint nici chiar pe lng asa socotitele pcate
mici, ci n Iiecare zi s ne cercetm cuvintele si privirile si s ne osndim
singuri, ca s scpm de osnda de dincolo. De aceea si Pavel spune: Dac
ne-am fudeca singuri, n-am mai fudecati (I Cor., 11,31). Deci dac ne-am
588
osndi aici pcatele noastre svrsite n Iiecare zi, am curma strsnicia
osndei de dincolo. Dar dac ne trndvim suntem pedepsiti, :ice !a;el
pentru c suntem fudecati de Domnul (I Cor., 11, 32). S ne osndim, dar,
noi singuri mai nainte cu toat sinceritatea; s stm, Ir s stie nimeni,
naintea scaunului de judecat al constiintei noastre; asa s ne cercetm
gndurile noastre si s pronuntm o judecat dreapt, pentru ca mintea,
temndu-se de pedeapsa gtit dincolo, s nu ne mai lase trt de ispite, ci
s-si nIrneze pornirea si s opreasc intrarea diavolului, vznd mai
dinainte ochiul cel neadormit. (Omilii la Facere, omilia LX, IV, n col.
PSB, vol. 22, p. 270)
,Cnd te scoli de la mas dup ce ai cinat si te duci s te culci, judec-
ti Iaptele tale. Acesta-i timpul cel mai potrivit. Iar loc este patul si camera de
culcare. Aceasta a poruncit-o si proIetul, cnd a spus Citi-; de cele ce ati
grit in inimile ;oastre in aternuturile ;oastre' (Ps. 4, 4). Pedepseste-ti
cumplit suIletul pentru ca s nu svrsesti pcate mari. Dac Iaci lucrul
acesta n Iiecare zi, vei sta cu ndrznire n Iata acelui nIricostor scaun de
judecat. Asa a ajuns Pavel curat. Pentru aceea si spunea: Dac ne-am
fudeca pe noi inine, n-am mai 1i fudecati (I Cor. 11, 31). Asa curtea Iov
pcatele Iiilor si. Dac aducea jertI pentru pcatele lor nestiute, cu att mai
mult le cerea socoteal pentru cele stiute. Dar noi nu Iacem asa, ci cu totul
dimpotriv. Abia ne-am bgat sub asternut c si ncepem s ne gndim la
cele lumesti. Unii bag n suIletul lor gnduri rusinoase, altii se gndesc la
banii dati cu camt, la aIaceri si la treburi vremelnice. Cnd avem o Iat o
pzim cu toat strsnicia; dar ceea ce ne este mai de pret dect Iata noastr,
suIletul, pe acesta l lsm s se desIrneze, s se pngreasc si-l mpuiem
cu mii si mii de gnduri rele. (Omilii la Matei, omilia XLII, III, n col. PSB,
vol. 23, pp. 505-506)
,Dac ai zgndri putin de tot constiinta unui om, ai da peste grmezi
de viermi, peste venin si peste duhoare nespus, adic poItele cele desIrnate
si rele care sunt mai necurate dect viermii. (Omilii la Matei, omilia LXXII,
II, n col. PSB, vol. 23, p. 832)
,Fiecare dintre voi s intre n constiinta sa, ca s ia hotrrea de
judector, si s Iac s apar n Iata acestui tribunal pcatele sale. Si dac el
nu va vrea ca s Iie descoperit n ziua cea grozav, s aplice medicamentul
pocintei, cu toate c are mii de rni, Iiecare poate s se vindece.
(Comentar la E;anghelia de la Ioan, omilia XXXIV, 1, p. 165)
589
,... Iiecare s intre n constiinta sa, si socotindu-si pcatele Icute,
singur s-si cear rspundere dreapt, ca nu cumva s Iim atunci judecati cu
lumea ntreag. (Omilii la Epistola ctre Romani a S1antului postol !a;el,
omilia V, p. 80)
,Deschide usile constiintei tale si priveste pe judectorul ce sade chiar
n cugetul tu. (Talcuiri la Epistola a doua ctre Corinteni, omilia IX, p.
98)
,E necesar de a Ii cercettori ai vietii noastre, si a cerceta cu
scumptate Iaptele ce le svrsim zilnic, iar nu numai la supraIat. Asa
bunoar: ai Icut vreun bine? Gndeste-te dac nu cumva l-ai Icut pentru
vreo slav desart sau pentru c ai Iost Iortat, sau din antipatie ctre
altcineva, sau din ipocrizie, sau din vreo alt cauz oarecare omeneasc.
Precum aurul mai nainte de a Ii pus n topitoare se pare a Ii mai strlucit,
ns numai dup ce l-ai scos din Ioc si l-ai examinat cu exactitate se
probeaz de e cu adevrat aur veritabil sau Ials, astIel se petrece si cu Iaptele
noastre. Cnd noi le vom examina cu scumptate, numai atunci se vor
descoperi n toat goliciunea lor, si ne vom vedea responsabili de multe Iapte
rele. (Comentariile sau Explicarea Epistolei ctre Galateni, pp. 117-118)
,Asaz-ti constiinta judector pe scaunul ce nu poate Ii mituit al
mintii; adu-i nainte toate pcatele tale; cere socoteal cumplit
pcatelor, pedepseste poItele rusinoase, din care se nasc pcatele! S
Iie sIsiate cu mult asprime! Dac ne vom deprinde s le judecm asa,
nu vom mai Ii judecati la nIricostoarea Judecat. (Cu;ant la S1intii
Mucenici, III, n vol. !redici la srbtori imprteti i cu;antri de
laud la s1inti, p. 453)
,S chemm constiinta noastr si s-i cerem socoteal de
cuvintele, de Iaptele si de gndurile noastre; s cercetm ce s-a svrsit
spre Iolosul nostru, si ce s-a svrsit spre paguba noastr. S vedem ce
cuvnt s-a cheltuit ru, n ocri, n cuvinte de rusine, n insulte; s
vedem ce gnd a pornit ochiul spre desIrnare, ce gnd a trecut la Iapt
spre paguba noastr, Iie cu minile, Iie cu limba, Iie cu privirile chiar.
(E primefdios lucru i pentru predicator, i pentru asculttori ca
predicatorul s predice pe placul asculttorilor. Folositor lucru i
semn de 1oarte mare dreptate e osandirea propriilor pcate, IV, n vol.
!redici la srbtori imprteti i cu;antri de laud la s1inti, p. 469)
590
,Dup cum obisnuiam, dar, s Iacem dimineata socoteala banilor
nostri, asa s Iacem socoteala Iaptelor noastre dup cin, seara, cnd
stm n pat, cnd nu ne supr nimeni, cnd nu ne tulbur nimeni;
atunci, s ne cerem socoteal nou nsine de tot ce-am Icut si am
vorbit n timpul zilei. De vedem c am Icut vreun pcat, s ne
pedepsim cugetul, s ne mustrm suIletul, s ne sIsiem att de tare,
nct s nu mai ndrznim, cnd ne sculm, s pornim spre prpastia
aceluiasi pcat, amintindu-ne de mustrarea ce ne-am Icut-o seara. (E
primefdios lucru i pentru predicator, i pentru asculttori ca
predicatorul s predice pe placul asculttorilor. Folositor lucru i
semn de 1oarte mare dreptate e osandirea propriilor pcate, IV, n vol.
!redici la srbtori imprteti i cu;antri de laud la s1inti, p. 469)
,,S chemm constiinta noastr, ca s ne dea socoteal despre vorbele
si Iaptele, despre gndurile si poItele noastre. S ispitim dac aici toate sunt
curate si dac nu s-a Icut ceva spre vtmarea noastr, s cercetm ce
cuvnt ru s-a rostit spre hul, spre rusine si spre batjocur; s cercetm ce
gnd a ademenit ochiul nostru la o privire necurat si ce plan am Icut noi
spre vtmarea noastr, Iie cu minile, Iie cu limba, Iie cu ochii. (Cu;ant la
Duminica a doua a S1antului i Marelui !ost, n vol. Omilii la !ostul
Mare., p. 59)
,,Cnd e vorba de averea noastr, noi adeseori Iacem socoteal, cnd
suntem singuri si nimeni nu ne mpiedic, nici nu ne tulbur. Atunci s dm
noi nsine socoteal de toate cele ce am Icut si am vorbit ziua. (Cu;ant la
Duminica a doua a S1antului i Marelui !ost, n vol. Omilii la !ostul
Mare., p. 60)
,,. nici un timp nu este mai potrivit pentru aceast ndeletnicire cu
cercetarea constiintei ca timpul serii. Ascult ce zice Psalmistul: Cele ce
:iceti intru inimile ;oastre, intru aternuturile ;oastre ; umiliti (Ps. 4, 5).
Multe se ntmpl cu noi n curgerea zilei, care noi am dori s nu se Ii
ntmplat; prietenii nostri ne jignesc, slugile ne duc la mnie, Iemeia ne
supr, Iiul ne necjeste, vuietul grijilor si al treburilor vremelnice si lumesti
ne nconjoar din toate prtile. Dar cnd noi suntem liberi de toate acestea,
seara, cnd suntem singuri si n liniste, atunci s ne judecm pe noi nsine,
pentru ca prin aceasta s Iacem pe Dumnezeu milostiv ctre noi. Cci
precum Iocul repede mistuie si strpeste spinii, asa de usor suIletul strpeste
pcatele sale, cnd cu osrdie gndeste la dnsele. (Cu;ant la Duminica a
591
doua a S1antului i Marelui !ost, n vol. Omilii la !ostul Mare., pp. 60-
61)
,,De-am Icut vreo Iapt rea, s nu asteptm s vine peste noi
nenorociri si nevoi, nici primejdii si lanturi, ci, n Iiecare ceas si n Iiecare zi,
s punem n miscare n noi nsine acest tribunal si s pronuntm sentint
mpotriva noastr; s ncercm n tot chipul s dobndim iertare de la
Dumnezeu. (Omilii la sracul La:r, cuvntul IV, n vol. Omilii la sracul
La:r. Despre soart i !ro;ident., p. 108)
,,Ca s nu Iim osnditi atunci si nici s dm seama de pcatele noastre,
Iiecare s-si cerceteze atent constiinta lui; si desIsurnd naintea ochilor
ntreaga lui viat si cercetnd ndeaproape toate pcatele, s-si osndeasc
suIletul care le-a svrsit, s-si pedepseasc gndurile, s-si zdrobeasc
inima, s-si chinuie mintea, s-si pedepseasc singur pcatele sale prin
osndirea lor, prin cinta adnc, prin lacrimi, prin mrturisire, prin post,
prin milostenie, prin nIrnare, prin dragoste, ca, prin orice chip, s putem
ispsi aici toate pcatele si s plecm dincolo cu mult ndrznire. (Omilii
la sracul La:r, cuvntul IV, n vol. Omilii la sracul La:r. Despre soart
i !ro;ident., p. 109)
,Adu-ti aminte ce Iac boierii cnd si cheltuie banii lor n lucruri;
ndat ce se scoal din somn si cheam sluga (.) si-si Iace socoteala ce a
cheltuit ieri, ce a cheltuit n zadar si ce la treburile lor si ce le-a rmas pe
ziua aceea. Asa trebuie s Iacem si noi socoteal Iaptelor noastre, s
cercetm gndul nostru ca pe o slug, pentru cuvinte, pentru Iapte si pentru
cugete, care ne-au Iost de treab si care ne-au Iost de stricciune, care
cuvinte grele am grit sau am ocrt pe cineva, sau am clevetit sau cuvinte
grozave am grit si ne-am zbovit n acelea, sau am vzut Irumusete strin
si ne-am nnodat n dragoste, sau prin mini sau prin limb am blestemat,
sau ne-am aIlat cu mriri desarte, sau de zavistie si de rs Ir de vreme ne-
am robit si pentru aceste rutti ce am gresit si am ptimit vreun pcat,
trebuie s Iugim de dnsul si, n locul celor ce s-au cheltuit ru, s cstigm
cele bune, adic pentru cuvintele cele rele si vtmtoare pe care le-am
vorbit, s Iacem post, milostenie si rugciuni. (Din vol. Mrgritarele
S1antului Ioan Gur de ur, p. 50)
CONSTIINTA (curtirea constiintei)
592
,,Iar o constiint devine curat dac ascult nencetat si cu luare-
aminte Scriptura, chiar dac mai nainte era ncrcat de mii de pcate. C
prin aceasta nici nu se adaug la pcatele de mai nainte altele ba si cele ce
sunt se nimicesc si nici suIletul nu mai este dispus asa de usor s se
porneasc iar spre aceleasi Iapte rele. (Omilia aceluiai, rostit in biserica
S1intei Irina, despre ra;na celor pre:enti la biseric i despre uurtatea
celor care lipsesc i despre cantare, i c 1irea nu este pricin s-o opreasc
pe 1emeie de a apuca pe calea ;irtutii, n vol. Catehe:e maritale, p. 72)
CONSTIINTA (curat)
,Ce ti se pare plcut n viata aceasta de pe pmnt? Mesele bogate si
luxoase, sntatea trupului, slava, bogtia? Dar dac pui Iat n Iat toate
plcerile acestea cu bucuria constiintei, toate sunt mai amare dect orice n
comparatie cu ea. Nimic nu-i mai plcut dect o constiint bun si o ndejde
tare.
Iar dac vreti s cunoasteti mai bine adevrul spuselor mele, s ne
ducem la un om pe patul de moarte sau la un btrn. S le aduci aminte de
mesele bogate si luxoase la care s-au desItat, de slava si cinstea de care s-au
bucurat n viat si de Iaptele bune pe care le-a svrsit si s-i ntrebm de
care se bucur mai mult; si vom vedea c le rusine, rosesc de acelea, iar de
acestea se bucur si salt de veselie. (Omilii la Matei, omilia LIII, IV, n
col. PSB, vol. 23, pp. 618-619)
,Cel ce are constiinta curat chiar de ar Ii mbrcat srccios, chiar
de s-ar lupta cu Ioamea zilnic va Ii cu sigurant mai voios dect cei ce se
desIat mult, precum si cel ce are o constiint ptat si rea, chiar de ar Ii
nconjurat de toate bogtiile lumii, totusi este mai de plns dect toti. De
aceea Pavel, desi tria vesnic n Ioame si lipsuri, desi era necjit si amrt n
Iiecare zi, totusi era vesel si se desIat duhovniceste mai mult dect
mpratul de atunci. Ahab Iiind rege, si bucurndu-se de plcerile vietii, oIta
si era nemultumit Iiindc svrsise acel pcat, si Iata lui era trist si nainte
de pcat, si dup svrsirea pcatului. (Omilii la Epistola ctre Romani a
S1antului postol !a;el, omilia I, p. 27)
,Nimic nu este care s pregteasc pe cineva n a ndjdui la cele
bune, dect constiinta curat si bun. (Omilii la Epistola ctre Romani a
S1antului postol !a;el, omilia IX, p. 154)
593
,Cci nimic nu poate da omului o multuire att de mare precum o
constiint curat. (Talcuiri la Epistola a doua ctre Corinteni, omilia XII,
p. 117)
,C dac bucuria vine de la o constiint cura-, t, si v Iace desvrsiti,
la urm nimic nu mai lipseste de a Ii veseli si a v mngia. Nimic nu aduce
mngiere cuiva ca o constiint curat, chiar de-ar nvli asupr-i mii de
ispite. (Talcuiri la Epistola a doua ctre Corinteni, omilia XXX, p. 264)
,Cel care nu se stie cu nici un pcat pe cuget, de-ar Ii asezat n
rndul supusilor, este mai mprat dect toti mpratii. (Cu;ant la
Fericitul Ja;ila, i impotri;a lui Iulian, i ctre elini, V, n vol. !redici
la srbtori imprteti i cu;antri de laud la s1inti, p. 311)
,,. o constiint bun este cea mai mare mngiere n nenorocire.
Pentru ce ne temem noi de moarte? Pentru c nu avem o constiint bun.
Dac noi am avea aceasta, nu ne-ar nspimnta nici moartea, nici Ioametea,
nici pierderea averii, nici orice alta. Cci pe cei mbunttit nu-i poate
vtma nimic din toate acestea, nici nu le poate rpi norocirea lor cea
luntric. Cine se nutreste cu ndejdile cele mai mrite, nimic nu-l poate
ntrista. (Cu;ant la Duminica a treia a S1antului i Marelui !ost, n vol.
Omilii la !ostul Mare., p. 78)
,,Nimic nu ne Iace atta bucurie, nimic nu ne d atta curaj ct
constiinta c nu ne putem reprosa nimic. (Omilie la ;indecarea
slbnogului coborat prin acoperi, n vol. Omilii la sracul La:r. Despre
soart i !ro;ident., p. 288)
,Cheltuieste-ti, asadar, banii, ca s rmn mereu ai ti. Asa cum
cel care este cercetat de constiinta sa din cauza svrsirii
Irdelegilor este chinuit, asemenea si cel care are constiinta curat,
chiar dac s-ar mbrca n zdrente sau s-ar lupta cu Ioamea, este mai
voios dect cei care triesc n ospete. (Din vol. !roblemele
;ietii, p. 160)
,,C nimic nu ne poate produce o att de mare plcere precum o
constiint curtit. (Omilia aceluiai, rostit in biserica S1intei Irina,
despre ra;na celor pre:enti la biseric i despre uurtatea celor care
lipsesc i despre cantare, i c 1irea nu este pricin s-o opreasc pe 1emeie
de a apuca pe calea ;irtutii, n vol. Catehe:e maritale, p. 72)
594
,Ea este bineIctoare. Cum nu va Ii constiinta marea
bineIctoare a omului? Ea i d lui cele mai mari dou bunuri ale ei,
alturi de care toate celelalte nu vor Ii nimic. Ea i d pacea si cu
aceast pace bucuriile intime ale unei dulceti inexprimabile. Ea i d n
al doilea rnd, cinstea, cinstea adevrat, intim, adnc. Cnd lumea
ntreag l va acoperi cu dispreturile ei pe nevinovatul judecat ca
vinovat, ce-l intereseaz pe cel nevinovat pe care-l scap constiinta
lui? (Din vol. Bogtiile oratorice, p. 286)
CONSTIINTA (mustrarea constiint ei)
,Gndeste-te ce cumplit lucru este s Iii judecat de constiint!
Acuzatorul acesta este mereu n tine, strig la tine si-ti aduce aminte
nelegiuirea! (Omilii la Facere, omilia LXIII, III, n col. PSB, vol. 22, p.
303)
,Niciodat s nu punem la uitare greselile noastre proprii, ci temndu-
ne si tremurnd Ir ncetare, s ne grbim ca s ni le amintim, pentru a nu
cdea sub loviturile drepttii divine; cci nimic nu desteapt mai mult n noi
aducerea aminte de greselile noastre ca pedeapsa si mustrarea constiintei;
Iratii lui IosiI ne sunt ca prob. Trecuser treisprezece ani de cnd
vnduser, dar temndu-se c vor Ii pedepsiti pentru aceasta si tremurnd
pentru viata lor, si-au adus aminte de pcat si ziceau ntre ei: Intr-ade;r,
;ino;ati suntem pentru 1ratele nostru Iosi1 (Geneza 42, 21). Vedeti cum
temerea le puse greseala naintea ochilor? n momentul n care au svrsit-o,
ei nu se gndeau la ea, dar cnd se vzuser amenintati de pedeaps, ei si-o
aduser aminte ndat. (!rimele patru omilii despre statui, omilia a III-a, p.
68)
,Prsul acesta este cel mai amarnic, si nimeni nu cunoaste clcrile
de lege ale omului mai bine, dect constiinta sa. (Cu;ant la Duminica a
dinaintea Inltrii cinstitei Cruci, n vol. !redici la duminici i srbtori.,
p. 203)
,,Dup ce un printe a pedepsit de multe ori pe Iiul su, dar cunoaste
c acela a rmas nendreptat, atunci el public se leapd de dnsul, l goneste
din casa sa si-l desparte de Iamilie. Dar constiinta nu urmeaz asa. Dup ce a
grit o dat, si de dou ori, si de trei ori, si de zece mii de ori, Ir ca tu s-o Ii
ascultat, ea totusi vorbeste din nou si nu nceteaz pn la rsuIlarea cea mai
595
de pe urm. Acas, pe ulit, la mas, la trg, pe cale, ba adeseori si n visuri,
pune naintea ochilor nostri icoanele pcatelor noastre.
Si socoteste ntelepciunea lui Dumnezeu! Constiinta n-are trebuint s
ne prasc necontenit, cci noi n-am putea purta povara cnd ea ar vorbi
contra noastr nencetat. Dar Dumnezeu n-a Icut constiinta asa de slab,
nct s slbeasc dup ntia si a doua amintire. Dac ea n toate zilele si n
toate ceasurile ne-ar chinui cu boldul su, noi am Ii nbusiti de descurajare.
Dac din contr, dup ntia sau a doua amintire ar nceta cu pra sa, Ioarte
putin Iolos ne-ar aduce. De aceea Dumnezeu a rnduit asa, ca s ne mustre
constiinta de multe ori si cu srguint, dar totusi nu nencetat; de multe ori,
pentru ca s nu cdem n usurtatea mintii, ci pn la moarte s rmnem
treji; nu nencetat si Ir rgaz, ca s nu ne descurajm, ci cteodat s ne
linistim, s ne mngiem si s putem iarsi rsuIla. Pe ct de pierztor si
aductor de grosolan nesimtire ar Ii dac pcatele nu ne-ar pricinui nici o
durere, tot asa de vtmtor ar Ii dac ar trebui ca noi s suIerim aceast
munc de-a pururea si peste msur. Cci covrsirea necazului poate lipsi pe
om de minte, coplesindu-i suIletul si Icndu-l incapabil de orice bine. De
aceea constiinta ne mustr numai din timp n timp, cci ea este destul de
aspr, chinuindu-l pe pctos mai cumplit dect strmutarea.
Pe lng aceasta, constiinta se desteapt si strig cu mult putere
asupra noastr, nu numai cnd noi nsine pctuim, ci si cnd vedem si pe
altii pctuind. Cnd desIrnatul, tlharul s.a., mcar c nu se prste pe
sine, dar aude pra asupra altora care au svrsit aceleasi pcate, se crede pe
sine nsusi pedepsit, cci imputnd altora pcatele sale, iarsi se nItiseaz
cu vioiciune si aceluia aducndu-i aminte pcatele sale proprii. Acela se
prste, iar acesta, care a svrsit aceleasi pcate, neprt de nimeni simte
durerile pedepsei.
Dar tot asa se ntmpl si cu Iaptele cele mrite. Cnd altii se laud si
se ncununeaz, se bucur toti cei ce au Icut aceleasi Iapte nobile, ca si cum
lauda aceea iar privi pe dnsii. (Cu;ant la Duminica a treia a S1antului i
Marelui !ost, n vol. Omilii la !ostul Mare., pp. 75-76)
,,Mustrarea constiintei, iubitilor, este o ancor sInt a suIletului, care
nu ne las s ne cuIundm cu totul n cursa pcatului. Cci nu numai cnd
svrsim pcatul, ci adeseori multi ani dup aceea, constiinta iarsi ne
aminteste nelegiuirile noastre cele vechi.
Asa s-a ntmplat Ieciorilor lui Iacov. Cnd IosiI a zis ctre dnsii:
Lsati pe unul dintre ;oi aici, i aduceti pe 1ratele ;ostru, iar dac nu, ;eti
muri. Ce ziceau ei atunci ntre dnsii? Noi suntem ;ino;ati pentru 1ratele
nostru, c nu ne-a 1ost mil, cand se ruga de noi (Fac. 42, 16-21). Asadar,
596
iat, dup ct de mult vreme iarsi si-au adus aminte de pcatul acela. Ei
spusese tatlui lor: O 1iar slbatic a mancat pe Iosi1 (Fac. 37, 33), si
acum, cnd IosiI era de Iat si-i asculta, se nItiseaz pcatul lor. Ce poate Ii
mai minunat dect acesta? Aici vedem noi o judecat Ir jeluire, o aprare
Ir pr, o dovedire Ir martori, Iiindc Iptuitorii singuri s-au prt, iar
cele Icute n tain le-au vdit la lumin. Cine i-a convins, cine i-a silit s
ating iarsi ceea ce svrsiser de un timp att de ndelungat? Nu este oare
limpede c constiinta, acest judector nemituit si neamgit de-a pururea,
zguduia suIletele lor, umplndu-si inimile lor de neliniste? Asa ni se
ntmpl si nou adeseori cu pcatele noastre cele de mai nainte. Cnd
suntem n nenorocire, iarsi ne aducem aminte de vechile noastre clcri de
lege. (Cu;ant la Duminica a treia a S1antului i Marelui !ost, n vol. Omilii
la !ostul Mare., pp. 77-78)
,,Cnd svrsim pcatul, tulburati de plcere, nu simtim att de mult
glasul constiintei; dar dup ce l-am svrsit, dup ce pcatul a luat sIrsit,
atunci da, atunci mai cu seam, cnd s-a stins toat plcerea, atunci intr
boldul amar al cintei, o altIel de durere dect durerile Iemeilor care nasc. La
Iemei, nainte de nastere, durerea e grozav si de nesuIerit; iar durerile
ptrunztoare ale nasterii le sIsie cu ntepturile lor; dup nastere ns,
usurare, cci o dat cu pruncul iese si durerea. Cu pcatul ns nu se petrec
lucrurile asa; atta vreme ct zmislim gndurile pctoase, suntem veseli si
ne bucurm; dar cnd nastem copilul cel ru, pcatul, atunci ne chinuie
durerile vznd rusinea celui nscut, atunci ne zvrcolim mai cumplit dect
Iemeile care nasc. (Omilii la sracul La:r, cuvntul IV, n vol. Omilii la
sracul La:r. Despre soart i !ro;ident., pp. 101-102)
,,Ia seama la ntelepciunea lui Dumnezeu! A Icut ca mustrrile
constiintei noastre s nu Iie nencetate c n-am putea ndura povara, de-am
Ii mereu mustrati , dar nici n-a Icut s Iie att de slab constiinta, nct s
se descurajeze de la primul sau de la al doilea ndemn. Dac ne-ar mustra
constiinta n Iiecare zi si n Iiecare ceas, am cdea doborti de tristete; iar
dac ar nceta de a ne mai mustra, dup ce ne-ar tine de ru o dat sau de
dou ori, n-am culege mult Iolos. De aceea a Icut Dumnezeu ca mustrrile
constiintei s tin toat viata noastr, dar s nu Iie dese; toat viata, ca s nu
ne trndvim, ci s priveghem totdeauna si pn la sIrsitul nostru,
aducndu-ne aminte mereu de pcatele svrsite; dar nu dese, nici unele
dup altele, ca s nu ne descurajm, ci s putem rsuIla, avnd oarecare
tihn si usurare. Dup cum a pieire desvrsit s nu suIeri deIel din pricina
pcatelor svrsite si s Iii cu totul nesimtitor, tot astIel e vtmtor s te
597
mustre constiinta mereu si peste msur. Cci o durere prea mare este n
stare s scoat adeseori pe om din minti, s-i nece suIletul si s-l Iac
neIolositor spre orice bine. Pentru aceea si Dumnezeu a Icut s ne mustre
constiinta la rstimpuri, Iiindc mustrrile constiintei sunt nendurtoare si
nteap pe pctos mai puternic dect boldul. Nu numai cnd pctuim noi,
ci si cnd altii svrsesc pcate ca si noi, ni se desteapt cu trie constiinta si
strig la noi cu mult putere. DesIrnatul, brbatul adulter, hotul se socotesc
biciuti nu numai cnd sunt ei mustrati, ci si cnd aud c altii sunt mustrati
pentru aceleasi pcate, pentru c mustrarea altora le aduce aminte de
pcatele lor; este mustrat altul, dar se simte lovit el, cnd a Icut aceleasi
pcate ca si acela. (Omilii la sracul La:r, cuvntul IV, n vol. Omilii la
sracul La:r. Despre soart i !ro;ident., pp. 103-104)
,,Mustrarea constiintei este o ancor sInt care nu ne las s ne
cuIundm desvrsit n adncul pcatului. Nu numai atunci, n timpul
svrsirii pcatelor, ci, adeseori, chiar dup multi ani, constiinta ne aduce
aminte de pcate vechi. (Omilii la sracul La:r, cuvntul IV, n vol.
Omilii la sracul La:r. Despre soart i !ro;ident., p. 104)
,,. constiinta, judectorul care nu poate Ii nselat, care necontenit le
zguduia mintea si le tulbura suIletul. (Omilii la sracul La:r, cuvntul IV,
n vol. Omilii la sracul La:r. Despre soart i !ro;ident., p. 108)
,Nu este un acuzator mai aspru dect constiinta. (Tratatul despre
preotie, cartea a treia, cap. 14, n vol. Despre preotie, p. 94)
,Orict de pctos ar Ii omul, el nu poate s nchid gura
constiintei care l mustr. Constiinta este un lucru Iiresc, pe care Dumnezeu
l-a pus n om nc de atunci de cnd l-a creat. Orict de mult am ncerca s
nu o ascultm si s luptm cu ea, constiinta ne apare mereu dinaintea
noastr si ne strig, ne osndeste si ne pedepseste.
V aduceti aminte ct de ru era Ahab, regele Samariei? Cu toate
acestea, chiar si el, atunci cnd a vrut s rpeasc via lui Nabot, a avut
parte de mult suIerint. Cu toate c era stpn absolut, cu toate c nu era
nimeni care s-l mustre pentru ceea ce Icuse, totusi constiinta sa l mustra
ntr-att, nct era zbuciumat, posomort si Ir nici o tragere de inim, iar
mhnirea i era zugrvit pe chip (3 Regi 21, 1-29). (Din vol.
!roblemele ;ietii, p. 228)
598
,Cci Iiul lui Iacob care a spus tatlui su c o Iiar slbatic rea l-a
mncat pe IosiI (Fc., 37, 32-36), care a jucat ipocrit aceast cumplit dram
ncercnd prin acest rol s tin n umbr omorul de Irate, l-a nselat atunci pe
tatl su, dar constiinta sa n-a nselat-o, nici n-a convins-o s se linisteasc,
ci a continuat s se ridice mpotriva lui strignd nencetat Ir s i se Ii putut
astupa gura. Cci dup ce a trecut mult timp, cel care tgduise naintea
tatlui su ndrzneala aceea, care n-o spusese nici unui om, pe care nimeni
nu-l nvinuia, nimeni nu-l ddea de gol, nimeni nu-l ataca, nimeni nu-i
aducea aminte de nscenarea aceea, Iiind n primejdie s-si piard libertatea
si nssi viata, artnd c n tot acest lung timp glasului acuzator al
constiintei nu-i Iusese astupat gura, nici nu Iusese ngropat, a zis acestea
cuvinte: Da, suntem in pcate pentru 1ratele nostru. Cand ne ruga, am trecut
cu ;ederea neca:ul lui i durerea su1letului su. Iar acum se cere de la noi
sangele lui (Fc., 42, 21). (Scrisori din exil, 17 scrisori ctre Olimpiada,
scrisoarea XIII, 2a, n vol. Scrisori din exil. Ctre Olimpiada i cei rmai
credincioi. Despre deprimare, su1erint i !ro;ident., p. 216)
CONSTIINTA (nt unecarea ei)
,,Dup cum tlharii si sprgtorii de ziduri cnd voiesc a Iura ceva de
pret, Iac aceasta stingnd lumnarea, tot asa Iace si cugetul cel stricat cu cei
ce pctuiesc, cci si n noi este o lumin care arde vesnic si care se numeste
cuget sau contiint. Dac duhul rului intr cu mare grbire nluntru si
stinge acea Ilacr, de ndat a ntunecat suIletul si l-a dobort, si ndat a
Iurat tot ce se gsea nluntru. Cnd suIletul a Iost cucerit de vreo poIt
necurat, ntocmai ca si norul sau ceata care ntunec ochii trupului, tot asa
si el rmne ntunecat cu totul, cucerindu-i-se mai dinainte prevederea
cugetului, si nu-l las a vedea mai departe, nici prpastia ce-i st n Iat, nici
gheena, nici Irica, ci la urm Iiind asuprit de vointa acelei poIte necurate, se
Iace usor de cucerit de pcat, si ntocmai ca un zid Ir Ierestre ridicat
naintea ochilor, poIta nu mai las a strluci lumina drepttii n cuget, Iiindc
toate gndurile cele necuviincioase ale poItei l-au mpresurat din toate
prtile. Atunci Iemeia curv i se nItiseaz vesnic si naintea ochilor, si
naintea cugetului, si naintea gndurilor lui. Si dup cum cei orbiti, chiar de
ar sta sub cerul liber si ntr-o amiaz din cele mai strlucitoare, totusi nu se
pot bucura de lumin, Iiindu-le nchisi ochii, ntocmai asa ptimesc si
acestia, cci de li s-ar trmbita la ureche mii de vorbe mntuitoare, ei si
astup urechile la toate vorbele acelea, Iiind prinsi mai dinainte si robiti cu
suIletul acelei patimi. Dar toate acestea le stiu preabine toti cei ce au cercat
asemenea lucruri jalnice. Fie ns ca voi s nu stiti niciodat de asemenea
599
ncercri. (Comentariile sau Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni,
omilia XI, pp. 110-111)
CONSTIINTA (chinul constiintei)
,,De altIel, chiar nainte de pedeapsa de dincolo, oamenii ri si
pctosi sunt pedepsiti aici, pe pmnt. S nu-mi spui mie c mnnc la
mese strlucite si bogate, c se mbrac n haine de mtase, c trsc dup ei
turme de robi, c merg Iuduli prin oras! Nu, ci cerceteaz constiinta lor, si
vei vedea tulburarea din suIletul lor pricinuit de pcate, Irica continu,
Iurtuna, tulburarea; vei vedea, ca la tribunal, c suIletul se suie la tronul cel
mprtesc al constiintei si c st ca naintea unui judector; gndurile vin ca
niste cli, l ntind si-l sIsie pentru pcate; el strig tare, nimeni nu stie,
dect singur Dumnezeu, Care vede acestea. DesIrnatul, de-ar Ii putred de
bogat, de nu l-ar nvinovti nimeni, nu nceteaz de a se nvinovti pe sine n
luntrul lui. Plcerea i-a Iost trectoare, dar chinul e vesnic; de pretutindeni,
Iric si cutremur, bnuial si neliniste; se teme de ulite nguste, se sperie si
de umbre; i este Iric de slugile lui, de cunoscuti, de necunoscuti, de Iemeia
pe care a necinstit-o, de brbatul pe care l-a batjocorit. Umbl, purtnd cu el
un aspru acuzator, care este constiinta lui; se osndeste singur si nu poate
gsi odihn o clip. Si n pat si la mas si n piat si acas, si ziua si noaptea,
si adesea chiar n vise, vede idolii pcatului lui. Trieste viata lui Cain,
suspinnd si tremurnd pe pmnt (Facere 4, 12), Ir s stie nimeni, avnd
totdeauna adunat nluntrul lui jar. Tot asa se chinuie si rpitorii si cei
lacomi; tot asa si betivii si, ntr-un cuvnt, toti cei ce triesc n pcate. Acest
tribunal nu poate Ii corupt! Ci chiar dac nu svrsim virtutea, totusi suIerim
pentru c n-am svrsit-o; iar dac svrsim pcatul, simtim durerea ndat
ce a luat sIrsit plcerea pcatului. (Omilii la sracul La:r, cuvntul I, n
vol. Omilii la sracul La:r. Despre soart i !ro;ident., pp. 47-48)
,Este cu neputint ca tribunalul constiintei s Iie desIiintat. Nu trin n
virtute? Vom suIeri. Trim n rutate? Imediat ce nceteaz plcerea
pctoas, ncepe durerea suIleteasc (Din vol. !roblemele ;ietii, p. 54)
,,Cci ce poate Ii cndva mai apstor dect pcatul? Fiindc acesta, si
dac am Ii de mii de ori nesimtitori si am vrea s ne ascundem de oameni,
ridic mpotriva noastr constiinta ca pe un judector nemitarnic; si aceea,
Ir ncetare, se rscoal mpotriva noastr, provocndu-se continuu dureri,
torturndu-ne precum un clu si strangulndu-ne cugetul prin artarea
mrimii pcatului. Asadar, zice c pe cei ingreuiati de acesta de pcat i
600
chinuiti ca de o po;ar, pe acetia ii ;oi odihni, druindu-e iertarea
pcatelor, numai s ;in la Mine. Cine este att de mpietrit , cine este asa
de tare la cerbice, nct s nu asculte de o asemenea chemare plin de iubire
de oameni? (!rima catehe: ctre cei ce urmea: a 1i luminati, n vol.
Catehe:e baptismale, p. 34)
,Ce-i Ioloseste celui vinovat de a-si ascunde crima lui de ochii
oamenilor? Constiinta lui a vzut totul, totul descoper, si de acum
nainte ea nu-l va lsa n pace un singur moment. Unde are el oarecare
aripi ca s se poat ascunde la oarecare ntuneric, constiinta l
urmreste cu strigtele ei acuzatoare; ea l acoper de rusine si-l
strpunge cu acul remuscrilor. (Din vol. Bogtiile oratorice, p. 284)
,Ea este incisiv, ea este nestriccioas, ea este bineIctoare. Ea
este incisiv. Se pot aplica glasului constiintei cuvintele SIntului
Pavel: Cu;antul este ;iu i e1icace, mai ptrun:tor ca orice sabie.
nainte chiar ca pcatul s-si primeasc pedeapsa lui de la Dumnezeu,
el este deja pedepsit prin chinul adus de constiint. Strin urmare a
pcatului! nainte de a-1 comite, nimic nu aprea din urtenia lui;
vinovatul este linistit si Iericit; crima comis, constiinta atac Ir
crutare, nu-i mai pas pctosului un moment calmul si bucuria.
Timpul care ndulceste orice ran, nu mai are nici o putere asupra
constiintei. Bogtia, plcerile, avntul srbtorilor, nu ajung s suIoce
glasurile rzbuntoare ale remuscrilor. (Din vol. Bogtiile oratorice,
p. 285)
CONSTIINTA (adormirea constiint ei)
,Nimic nu ngreuiaz att de mult suIletul, nimic nu betejeste att
mintea, nimic nu trage suIletul att de mult jos ca o constiint pctoas ...
(Omilii la Matei, omilia XXXVIII, III, n col. PSB, vol. 23, pp. 470-471)
,Prietenii ne supr, slugile ne slbticesc, sotia ne amrste,
copilul ne pricinuieste dureri, si o multime de treburi, din cas si din
aIar de cas, ne mpresoar din toate prtile, nct nu ne mai putem da
seama atunci nici cum cdem n pcat. Dar seara, cnd scpm de toate
aceste suprri, cnd suntem cu noi nsine si avem parte de mult
liniste, n pat, s adunm tribunalul ca s-L Iacem pe Dumnezeu
ndurtor prin o astIel de judecat. Dac pctuim n Iiecare zi si rnim
n Iiecare zi suIletul, ajungem s nu mai simtim pcatul; dup cum cei
601
care primesc mereu lovituri, nu mai tin seama de ele si atrag asupra lor
Iriguri cumplite si moartea, tot asa si noi, din pricina acestei nesimtiri a
pcatului, atragem asupra noastr o osnd de care nu mai putem scpa.
Stiu c sunt suprtoare spusele mele, dar sunt de mult Iolos. (E
primefdios lucru i pentru predicator, i pentru asculttori ca
predicatorul s predice pe placul asculttorilor. Folositor lucru i
semn de 1oarte mare dreptate e osandirea propriilor pcate, V, n vol.
!redici la srbtori imprteti i cu;antri de laud la s1inti, pp. 469-
470)
,Cnd suIletul primeste o ran si cade, nu zace n nesimtire ca trupul,
ci se chinuie aici, mustrat de constiinta lui cea rea, iar dup ce scap de aici,
este dat, la vremea judectii, pedepsei vesnice. Dac un om nu simte rnile
Icute de diavol, chinul lui va Ii mai mare din pricina nesimtirii lui. C omul
care nu simte mustrri de cuget de pe urma celei dinti rni, primeste cu
usurint o alt ran si dup aceea alta. C spurcatul diavol, cnd d de un
suIlet nepstor, care nesocoteste rnile de mai nainte, nu se opreste de a-1
lovi pn la cea din urm suIlare . (Tratatul despre preotie, cartea a sasea,
cap. 13, n vol. Despre preotie, pp. 154-155)
CONTRACEPTIA
,C multi oameni, din pricina dragostei de bani, nu vor s aib copii;
au mutilat Iirea; nu-si omoar copiii, dar opresc izvoarele nasterii. (Omilii
la Matei, omilia XXVIII, V, n col. PSB, vol. 23, p. 360)
,De ce semeni acolo unde nu poti secera? (Omilii la Epistola ctre
Romani a S1antului postol !a;el, omilia XXIV, p. 454)
,De ce semeni acolo unde tarina ncearc a strica rodul, unde sunt
multe doctorii de strpire si unde de multe ori copilul este omort mai
nainte de nastere? Iat, deci, c si pe acea desIrnat n-ai lsat-o s rmn
desIrnat, ci ai Icut-o si ucigas de om! Ai vzut cum din betie izvorste
desIrnarea, iar apoi din desIrnare iese omorul? Ba chiar mai mult si dect
omorul, cci nici nu am cuvinte ndeajuns pentru a numi asemenea Iapt
criminal, de vreme ce nu numai c pe copilul nscut l omoar, ci l
mpiedic chiar de a se naste. Deci de ce ti bati joc de darul lui Dumnezeu si
te lupti mpotriva legilor Lui, iar ceea ce este binecuvntare tu alungi ca pe
un blestem? (Omilii la Epistola ctre Romani a S1antului postol !a;el,
omilia XXIV, p. 455)
602
,Dup cum aceia (sodomitii n.n.) nscociser o mpreunare nerodnic,
ce nu sIrsea cu Iacerea de copii, tot asa a Icut si Dumnezeu pedeapsa,
Icnd pmntul nerodnic cu totul si lipsit de orice poam. (!redicile
despre statui, Partea a II-a, predica a XIX-a, p. 163)
CONVERTIREA (deIinit ia)
,Ce nseamn a se converti? nseamn a prsi rul pentru bine,
diavolul pentru Iisus Hristos, pmntul pentru cer. (Din vol. Bogtiile
oratorice, p. 78)
CONVORBIRILE (duhovnicesti)
,Dar Iiti atenti la acestea: mai nti, Iisus Hristos nu descoper totul.
Ci mai nti pune pe asculttor n suspensie n ascultare, el l arunc n
ndoial, ca apoi dup ce a nceput s caute sensul a ceea ce a auzit, tulburat
de nesigurant, el s primeasc apoi cu mai mult dorint si cu bucurie,
explicarea pe care o cuta, si s-si dubleze ascultarea. (Comentar la
E;anghelia de la Ioan, omilia XXXIV, 1, p. 162)
,Dac tii numai pentru tine cele ce stii, oamenii ti vor ntoarce spatele
si te vor ur pentru c esti invidios si urtor de Irate, iar Dumnezeu ti va da
cea mai mare pedeaps pentru c esti ru. n aIar de asta, se va duce iute de
la tine harul, lsndu-te pustiu. Pentru c si grul, dac zace necontenit n
hambar, se pierde, cci e mncat de grgrite; dar dac-i scos aIar din jitnite
si pus n brazde, se nmulteste si se nnoieste iarsi. Tot asa si cuvntul cel
duhovnicesc: dac-l tii necontenit ncuiat nuntrul tu, se stinge iute, pentru
c suIletul se stric si se macin de invidie, de trndveal si de lncezeal.
Dar dac l semeni n suIletele Iratilor ca ntr-o brazd mnoas, vistieria cea
duhovniceasc se nmulteste si n cei care o primesc, si n tine, care o dai. Si
dup cum o Intn are ap mai curat si izvor mai bogat dac adeseori se
scoate dintr-nsa toat apa, iar dac nu se scoate, seac; tot astIel si harisma
cea duhovniceasc si cuvntul cel nvttoresc, dac este scos tot mereu din
suIlet si dat s Iie sorbit de cei ce vor s-l primeasc, izvorste si mai mult;
dar dac-i acoperit de zavistie, de invidie, se micsoreaz si se stinge
desvrsit. (Cu;antri impotri;a anomeilor, cuv. X, n vol. Cu;antri
impotri;a anomeilor. Ctre iudei, pp. 151-152)
603
COPIII (cresterea copiilor)
,Nu se poate spune c Dumnezeu nu d mare atentie copiilor.
Dumnezeu se ngrijeste mult de cresterea lor. Din pricina asta Dumnezeu a
sdit n Iirea omeneasc o dragoste att de mare de copii, nct printii s Iie
constrnsi, ca de o lege peste care nu pot trece, s se ngrijeasc de cresterea
copiilor lor. (pologia ;ietii monahale, 4, n vol. Despre Feciorie, pologia
;ietii monahale, Despre creterea copiilor., pp. 247-252)
COPIII (neamul dinuie prin copii)
,,Cci de la nceput era dorire de copii Iiindc tot omul si lsa prin ei
urmasi si pomenire vietii sale. Si Iiindc nu era nicidect ndejde de nviere,
ci moartea stpnea, iar dup viata de aici cei ce se svrseau socoteau c
pier cu totul, Dumnezeu a dat mngierea cea din copii, ca ei s rmn
chipuri nsuIletite ale celor dusi, si neamul nostru s dinuie si s se
desvrseasc prin cei ce vin dup, si urmasii acelora s Iie cea mai mare
mngiere pentru cei ce i-au ngrijit. (La cu;intele apostoleti. Din
pricina des1raului 1iecare s-i aib ne;asta lui~~, n vol. Catehe:e
maritale, pp. 14-15)
COPIII (iubirea print ilor Iat de copiii lor)
,Multi oameni au cinci sau sase Iii sau Iiice, iar de se
mbolnveste unul dintre ei, tatl nconjoar patul, srut ochii
copilului, i strnge minile, socoteste ziua noapte, iar lumina ntuneric,
nu c s-ar Ii schimbat stihiile, ci pentru c nu se mai poate bucura de
ele de durerea tristetii. Paturile-s asternute cu asternuturi noi, doctorii
stau alturi, multi, n jurul bolnavului, iar tatl se topeste din picioare.
De-ar Ii bogat tare, bogtia i e de nesuIerit, de-ar avea mii si mii de
treburi, pe toate le las, nu se poate apuca de ele, e ametit de durere.
Pentru el toat lumea nu poate Ii vindecat de ru. La Iel si mama, se
plimb n jurul bolnavului, btndu-se n piept, toat aprins si cuprins
de Ilcri, caut putere ca s ia asupr-si o parte din chinul copilului ei,
dar, mai bine spus, si-ar lua asupr-si tot chinul numai ca s scape de
boal pe copilul bolnav, nu mai are nici un pret viata ei, nici zilele pe
care le mai are de trit; mai de pret ca toate e s treac boala de la copil
la ea. Nu am cum zugrvi durerea asta. (Cu;ant la Fericitul ;raam,
II, n vol. !redici la srbtori imprteti i cu;antri de laud la
s1inti, p. 563)
604
,... nepurtarea de grij de copii este un pcat care ntrece pe toate
celelalte si merge chiar pn la culmea ruttii. (pologia ;ietii monahale,
3, n vol. Despre Feciorie, pologia ;ietii monahale, Despre creterea
copiilor., n vol. Despre Feciorie, pologia ;ietii monahale, Despre
creterea copiilor., p. 246)
,Dumnezeu apoi porunceste si printilor cum trebuie s se poarte cu
copiii, cinstindu-i pe copiii buni si pedepsindu-i pe cei ri. Scopul acestor
porunci este tot acela de a Iace pe printi s-si iubeasc si mai mult copiii.
(pologia ;ietii monahale, 4, n vol. Despre Feciorie, pologia ;ietii
monahale, Despre creterea copiilor., p. 253)
COPIII (,copii ascultati de print ii vostri ntru Domnul)
,Trebuie s Iim supusi printilor nostri, atunci cnd nu ne mpiedic
s ne ndeplinim datoriile noastre Iat de Dumnezeu si cnd nu ne pun
piedici; este Ioarte periculos de a nu urma aceast regul; dar cnd cer ceva
lucru nepotrivit, si ne jeneaz n lucrurile duhovnicesti, nu este atunci nici
bine, nici ntelept s ne supunem lor. (Comentar la E;anghelia de la Ioan,
omilia XXI, 2, p. 102)
,Dar dac printii poruncesc lucruri absurde?, zici tu. Printele nu
porunceste niciodat lucruri absurde, chiar de ar Ii el absurd; apostolul s-a
asigurat si n aceast privint cci zice: intru Domnul, adic ascultati-i n
cele ce nu se mpotrivesc lui Dumnezeu; dac ns ar Ii printele elen, sau
eretic, nu trebuie a da ascultare deloc, cci porunca lui atunci nu este ntru
Domnul. (Comentariile sau Explicarea Epistolei ctre E1eseni, omilia XXI,
p. 213)
,Fiilor, ascultati de printi intru toate c aceasta este bine plcut
intru Domnul. Iarsi pune aici intru Domnul, si n acelasi timp stabileste si
legturile ascultrii si ale sIielii si umilintei lor ctre printi. C aceasta,
zice, este bine plcut intru Domnul. Priveste cum El voieste a le Iace toate
nu numai de la natur, sau mpinsi nsesi de Iirea lucrurilor, ci pentru c sunt
si plcute lui Dumnezeu, si c, Icndu-le, vom avea plat de la Dumnezeu.
(Comentariile sau Explicarea Epistolei ctre Coloseni, omilia X, p. 116)
,,Cnd printii trupesti nu mpiedic cu nimic, nici nu se pun de-a
curmezisul vreunuia din lucrurile cele dup Dumnezeu, suntem datori si este
605
de neaprat trebuint s-i ascultm. Iar a nu Iace aceasta este primejdie
mare. Dar cnd cer ceva nepotrivit si mpiedic ceva din cele duhovnicesti,
nu trebuie s-i ascultm nicidecum. (Nunta din Cana Galileii, n vol.
Catehe:e maritale, p. 122)
COPIII (sunt datori s-si asculte si s-si iubeasc print ii)
,Dar si tu, Iiule, s asculti de printii care te-au nscut. Pentru cele
pe care ti le-au oIerit, cu nimic nu-i poti rsplti, nici s-i nasti, nici s
trudesti pentru ei, cum au Icut acestia pentru tine. (Din vol.
!roblemele ;ietii, p. 126)
COPIII (neascultarea print ilor trupesti, cnd acestia sunt
piedic pentru virt ute)
,Noi nu trebuie nici mcar s-i recunoastem pe tatl si pe mama
noastr atunci cnd ne duneaz n lucruri duhovnicesti si cnd ne mpiedic
s naintm n virtute... (Comentar la E;anghelia de la Ioan, omilia
LXXXV, 2, p. 450)
COPIII (,tu l bati pe Ieciorul tu cu toiagul, dar scapi suIletul
lui de mprtia mortii)
,Printele iubitor care are un copil obraznic nu l cicleste tot
timpul, dar nici nu-l las cu totul nepedepsit. ns l pedepseste cu
msur, ca s nu-1 strneasc si mai tare. (Din vol. !roblemele ;ietii, p.
365)
COPIII (pedepsirea copiilor pentru pcatele print ilor)
,Si a :is (Noe n.n.): Blestemat s 1ie Canaan copilul, s 1ie slug
1ratilor lui.
Nu Ir rost, nici la ntmplare a pomenit Scriptura de Canaan (Iiul lui
Ham n.n.), ci pentru o pricin ascuns. Noe n-a vrut s-l mustre pe Ham
pentru pcatul svrsit si pentru ocara pe care i-a adus-o, ca s nu Iie
vtmat binecuvntarea lui Dumnezeu. C Dumne:eu, spune Scriptura, a
binecu;antat pe Noe cand a ieit din corabie i pe 1iii lui (Fac., 9, 1).
606
Deci, Noe, ca s nu par c blestem pe cel care primise odat
binecuvntarea lui Dumnezeu blestem pe Iiul aceluia.
- Da, mi se poate spune rspunsul acesta, arat c nu l-a blestemat pe
Ham, pentru c acesta Iusese binecuvntat de Dumnezeu! Dar pentru ce ai
pedepsit Iiul pentru pcatul tatlui?
- Nici asta nu s-a Icut Ir rost. Ham n-a Iost pedepsit mai putin dect
Iiul lui, nici n-a simtit mai putin durerea pedepsei. Stiti doar, stiti c adeseori
printii se roag s Iie pedepsiti ei n locul Iiilor lor, stiti c printii sunt
pedepsiti mai greu, cnd vd pe copiii lor pedepsiti dect atunci cnd ar Ii ei
nsisi pedepsiti. Deci a Iost pedepsit copilul lui Ham, ca tatl s suIere mai
mare durere din pricina dragostei sale printesti pentru copil, ca
binecuvntarea lui Dumnezeu s rmn ntreag si ca Iiul, care a Iost
blestemat s ispseasc prin asta propriile lui pcate. Da, acum este
blestemat pentru pcatul tatlui su, totusi se ntelege c pedeapsa aceasta
este si pentru pcatele lui proprii. Nu a Iost blestemat numai pentru pcatul
tatlui su, ci si pentru ca prin el s primeasc tatl su o mai mare pedeaps.
C nici printii nu sunt pedepsiti pentru pcatele copiilor, nici copiii pentru
pcatele printilor, ci Iiecare rspunde pentru pcatele lui, aceasta o spun
proIetii n multe locuri. De pild cnd spun: Celui ce a mancat agurid i se
;or strepe:i dintii (Ier., 31, 30); si: Su1letul celui ce pctuiete, acela ;a
muri (Iez., 18, 20); si iarsi: S nu 1ie omorati printii pentru copii, nici
copiii pentru printi (Deut., 24, 16). V rog, dar, ca nimeni din voi cnd nu
cunoaste scopul Dumnezeiestii Scripturi, s nu ndrzneasc s huleasc cele
scrise n ea, ci s primeasc cu suIlet ntelegtor cele spuse, s se minuneze
de preciziunea celor scrise n Dumnezeiasca Scriptur si s se gndeasc ce
ru mare e pcatul. (Omilii la Facere, omilia XXIX, VI, n col. PSB, vol.
21, p. 374)
,M fur pe Mine Insumi, c nu se ;a au:i spunandu-se aceast pild.
printii au mancat agurid i copiilor li s-a sterpe:it dintii (Iez., 18, 3, 44).
Moise zice la Iel: Nu ;ei ucide pe tatl pentru copil (Deut., 24, 16). Mai
mult, Scriptura zice de un rege, c el nu i-a ucis pe copii pentru printi, ca s
se conIormeze legii lui Moise.
C dac mi Iace cineva aceast obiectie: pentru ce zice Scriptura
Dumne:eu pedepsete pcatele printilor asupra copiilor, pan in al treilea
sau al patrulea neam (Ies., 20, 5; Deut., 5, 9), vom rspunde c aceast
hotrre nu este general si c ea este pronuntat mpotriva unora din evreii
care au iesit din Egipt. Si iat sensul: Cum cei pe care i-am scos Eu din robia
egiptean au devenit, chiar dup ce au vzut attea semne si minuni, mai ri
ca si printii lor, care totodat n-au vzut nimic asa de mare si att de
607
minunat, ei vor Ii pedepsiti la Iel ca si ei, zice Domnul, Iiindc au Icut
aceleasi pcate. Si dac se examineaz acest pasaj cu grij si cu atentie, se va
cunoaste c asa trebuie s-l ntelegem. (Comentar la E;anghelia de la Ioan,
omilia LVI, 1, p. 275)
,,AIl acum si buntatea Celui rstignit! Iudeii spuneau: Sangele Lui
asupra noastr i asupra copiilor notri (Matei 27, 25); Hristos ns n-a
Icut asa, ci l roag pe Tatl zicnd: !rinte, iart-le lor, c nu tiu ce 1ac!
(Luca 23, 34). Dac ar Ii Iost sngele Lui asupra lor si asupra copiilor lor, n-
ar Ii ajuns dintre copiii lor apostoli. N-ar Ii crezut trei mii (Faptele
Apostolilor 2, 41), nici cinci mii (Faptele Apostolilor 4, 4). Uit-te c iudeii
au Iost cruzi si nemilosi cu copiii lor, n-au vrut s stie de glasul sngelui!
Dumnezeu ns a Iost mai bun dect toti tatii, mai iubitor dect toate
mamele! Da, a Iost sngele Lui peste ei si peste copiii lor; dar nu peste toti
copiii, ci numai peste aceia care au urmat necredintei si Irdelegii
printesti; au Iost vinovati de pcatul svrsit nu cei care au Iost Iiii lor dup
succesiunea natural, ci dup nebunia vointei. Vezi-mi, ns, si din alt parte
buntatea si iubirea de oameni a lui Dumnezeu. (Cu;ant despre pricina
pentru care se citesc Faptele postolilor in timpul Rusaliilor, (La inceputul
Faptelor apostolilor IJ, n vol. Omilii la sracul La:r. Despre soart i
!ro;ident., p. 365)
COPIII (,De nu v veti ntoarce si nu veti Ii precum pruncii,
nu veti intra n mprtia cerurilor
171
)
,Copilul este strin de invidie, de slava desart, de dragostea de
ntietate si are cea mai mare virtute, nevinovtia, curtia, smerenia. Nu e
nevoie numai de brbtie si de pricepere, ci si de aceast virtute, de smerenie
si de nevinovtie. De-am avea cele mai mari virtuti, dac ne lipsesc virtutile
acestea, mntuirea noastr schioapt. Un copil dac e ocrt si lovit nu se
supr, nici nu prinde pic; iar dac e pretuit si slvit, nu se ngmI. (.)
Dup prerea mea Hristos a pus n mijloc un copil, un copil Ioarte
mic, lipsit de toate patimile cele rele. Un astIel de copil nu-i mndru, nu
umbl dup slav, nu-i invidios, nu-i certret; este lipsit de toate patimile de
acest Iel si are multe virtuti: nevinovtia, smerenia; nu-l intereseaz
cstigurile bnesti, nu-i ludros. Este stpnul unei ndoite IilozoIii: are
aceste virtuti si nu se laud cu ele. De aceea Domnul 1-a dat ca pild si 1-a
asezat n mijloc.
171
Matei, 18, 3.
608
Dar nu Si-a oprit cuvntul Su la atta, ci duce mai departe sIatul
acesta, zicnd:
Cine ;a primi pe un copil ca acesta in numele Meu, pe Mine M
primete (Matei, 17, 5). Nu veti primi, le spune Hristos, numai mare rsplat
dac veti Ii ca niste copii, ci si dac veti cinsti, pentru Mine, pe altii care se
aseamn cu copiii; v dau ca rsplat mprtia cerurilor pentru cinstea dat
acestora. Dar, mai bine spus, le d o rsplat cu mult mai mare, c Hristos
spune: !e Mine M primete. Att de tare mi este de drag smerenia si
nevinovtia!
Hristos numeste aici copil pe oamenii curati la inim si smeriti, pe cei
neluati n seam si dispretuiti de multime. (Omilii la Matei, omilia LVIII,
II, n col. PSB, vol. 23, pp. 675-676)
COPIII (purtarea de grij pentru mnt uirea print ilor ri)
,Nu e lucru de osnd s ai tat necredincios, ci s urmezi necredintei
tatlui; si vin Ioarte mare este nu cnd avem printi ri, ci cnd nu ne
ngrijim de ei si nu Iacem tot ce tine de noi ca s i slobozim din aceast
rutate; iar atunci cnd noi artm toat purtarea de grij pentru suIletul lor,
iar ei struie n rutatea lor, suntem slobozi de toat mustrarea si vina. (Cele
dintai omilii la Facere, cuvntul al noulea, p. 136)
COPIII (pot practica virt utea, chiar dac print ii lor trupesti nu
o cult iv)
,Rutatea si virtutea tin nu de Iire, ci de sloboda alegere. C de ar Ii
tinut de Iire, negresit c cei ri ar Ii nscut odrasle rele si cei buni unii la Iel
ca ei; dar ntruct tine de sloboda alegere a Ii ticlos ori rvnitor, drept aceea
si unor printi ri li s-au nscut Iii buni, si Iii usuratici au odrslit din printi
rvnitori, ca s nu punem rutatea si buntatea pe seama Iirii, ci pe cea a
voii. (Cele dintai omilii la Facere, cuvntul al noulea, p. 137)
COPIII (responsabilitatea copiilor ct priveste cele Iptuite de
ei)
,... trebuie s luptm tot timpul vietii noastre, iar lupta aceasta ncepe
chiar din copilrie, de la vrsta de zece ani. (ntr-adevr, de la vrsta de zece
609
ani ncepem s dm socoteal pentru pcatele ce le svrsim, si asta o arat
lmurit copiii mncati de ursi, pedepsiti astIel pentru c si-au btut joc de
proIetul Elisei) (IV Regi 2, 24-24). (pologia ;ietii monahale, 17-18, n
vol. Despre Feciorie, pologia ;ietii monahale, Despre creterea copiilor.,
pp. 304-305)
CORECTITUDINEA
,C era Avraam vestit n ochii locuitorilor Cananeii, ascult ce spun
Iii lui Het despre el! Imprat de la Dumne:eu eti tu intre noi, in mormintele
noastre cele alese, ingroap-ti mortul tu. Nici unul dintre noi nu te ;a opri
s-ti ingropi mortul tu (Fac., 23, 6). Dar uit-te la dreptul Avraam! i nvat
si pe Iiii lui Het cu Iaptele lui IilozoIia sa, c nu voieste s primeasc
mormntul pn ce nu le plteste pretul cuvenit. Chiar dac voi sunteti att
de binevoitori Iat de mine, le spune el, totusi nu vreau s v iau mormntul
Ir s-l pltesc. Si le-a dat argintul si a luat mormntul (Fac., 23, 13).
(Omilii la Facere, omilia XLVIII, I, n col. PSB, vol. 22, p. 155)
CREAREA LUMII
,Iat c strluceste Iirea dumnezeiasc chiar din Ielul n care a Iost
creat lumea. Dumnezeu a Icut lumea ntr-un chip cu totul contrar de cum
obisnuieste s lucreze omul; a ntins mai nti cerul si apoi a zidit pmntul;
mai nti acoperisul si apoi temelia. Cine a mai vzut, cine a mai auzit asa
ceva? Niciodat nu s-ar putea Iace asa o cldire omeneasc! Dar cnd
Dumnezeu porunceste, toate se pleac, toate se supun vointei Lui. S nu
iscodim, dar, operele lui Dumnezeu cu mintea noastr omeneasc, ci,
povtuiti de operele Sale, s-L admirm pe Mester. (Omilii la Facere,
omilia II, III, n col. PSB, vol. 21, pp. 42-43)
,,Pmntul este mama si hrnitoarea noastr; din el am Iost Icuti si
din el ne hrnim; el ne este si patrie si mormnt de obste; n el ne ntoarcem
iarsi, dup ce ne-am ndulcit din el cu mii si mii de buntti; de aceea
Dumnezeu a artat pmntul netocmit si Ir de Iorm, ca nu cumva
oamenii, din pricina nevoii ce o au de el, s-l cinsteasc mai mult dect
merit, ca nu cumva s socoteasc bineIacerile pmntului datorate naturii
pmntului si nu datorit Celui ce l-a adus din neIiint la Iiint. De asta a
spus: Iar pmantul era ne;:ut i netocmit. (Omilii la Facere, omilia II, IV,
n col. PSB, vol. 21, pp. 43-44)
610
,Ce vrea s spun prin aceste cuvinte: Duhul lui Dumne:eu se purta
pe deasupra apelor?
Dup prerea mea, aceste cuvinte arat c n ape era o energie plin
de viat; nu era simplu o ap stttoare si nemisctoare, ci misctoare, care
avea putere de viat n ea. C ceea ce-i nemisctor este negresit neIolositor,
pe cnd ceea ce se misc este capabil s Iac multe.
Deci, ca s ne arate c apa aceasta, mult si nespus de-ntins, avea o
putere plin de viat, Moise a spus: Si Duhul lui Dumne:eu se purta pe
deasupra apei. Nu Ir rost o spune mai dinainte asta dumnezeiasca
Scriptur, ci pentru c avea s ne spun mai trziu c prin porunca
Creatorului universului au Iost si animalele aduse la Iiint din aceste ape. De
aceea ne nvat chiar de pe acum c apa aceasta nu era o simpl ap, ci una
care era n miscare, care se Irmnta si cuprindea totul. (Omilii la Facere,
omilia III, I-II, n col. PSB, vol. 21, pp. 47-48)
,Auzi c la inceput a 1cut Dumne:eu cerul i pmantul si c a Icut
pe cele ce sunt din cele ce nu sunt si mai spui c a preexistat materia? Care
om cu mintea ntreag ar ndura una ca aceasta? Este, oare, om Creatorul, ca
s aib nevoie de o materie preexistent, pentru a-si arta arta Sa? Este
Dumnezeu! Lui I se pleac toate; creeaz cu cuvntul si cu porunca. Iat! A
spus numai si a si Iost adus la Iiint lumina si a si plecat ntunericul.
(Omilii la Facere, omilia III, II, n col. PSB, vol. 21, p. 48)
,Si a desprtit Dumne:eu lumina de intuneric (Fac., 1, 4)
Ce nseamn a desprtit?
A dat Iiecruia un loc propriu, a rnduit Iiecruia un timp potrivit.
Si cnd a Icut aceasta, atunci a pus Iiecruia numele ce i se potrivea:
Si a numit Dumne:eu lumina :i i intunericul l-a numit noapte (Fac.,
1, 5).
Ai vzut mprtire destul de bun, creatie minunat, care depseste
orice ntelegere, Icut numai prin cuvnt si prin porunc? Ai vzut de ct
pogormnt s-a Iolosit acest Iericit proroc, dar, mai bine spus, iubitorul de
oameni Dumnezeu, prin gura proIetului, ca s nvete neamul omenesc s
cunoasc ordinea celor create, s cunoasc cine este Creatorul universului,
s stie cum a Iost adus la Iiint Iiecare?
Pe atunci, pe timpul lui Moise, oamenii erau nc nedesvrsiti si nu
puteau s se ridice la ntelegerea lucrurilor celor mai nalte; de aceea Duhul
cel SInt a istorisit asa pe toate acestea, cobornd limba proIetului la puterea
de ntelegere a asculttorilor. (Omilii la Facere, omilia III, II, n col. PSB,
vol. 21, pp. 48-49)
611
,Dup cum oamenii, dup ce Iac un lucru oarecare cu mult luare
aminte, cnd ajung la captul muncii lor si pun la prob lucrul Icut, laud
ce au svrsit, tot asa si dumnezeiasca Scriptur pogorndu-se la slbiciunea
ntelegerii noastre spus nti: Si a ;:ut Dumne:eu c lumina este 1rumoas,
apoi a adugat: Si a desprtit Dumne:eu lumina de intuneric; i a numit
Dumne:eu lumina :i i intunericul l-a numit noapte. A mprtit Iiecruia
locul su propriu, Iixndu-le de la nceput unele hotare, pe care s le
pzeasc mereu nempiedicat. Si orice om cu judecat poate vedea c de
atunci si pn acum nici lumina n-a depsit propriile ei hotare si nici
ntunericul n-a clcat rnduiala sa, Icnd amestec si turburare. (Omilii la
Facere, omilia III, III, n col. PSB, vol. 21, p. 50)
,Si a 1ost sear i a 1ost dimineat, :i una (Fac., 1, 5).
A numit o zi sIrsitul zilei si sIrsitul noptii, ca s Iie o ordine si un sir
n cele vzute, si ca s nu Iie nici un amestec. (Omilii la Facere, omilia III,
III, n col. PSB, vol. 21, p. 50)
,Dup ce s-a Icut tria, Dumnezeu spune Moise a poruncit ca o
parte din ape s se poarte sub trie, iar alt parte s Iie pe spatele triei.
Dar ar putea s m ntrebe cineva:
Ce este tria? Este, oare, apa condensat, aer concentrat sau alt
substant?
Orice om care gndeste bine n-ar putea sustine una sau alta. De
aceea se cuvine ca, plini de pricepere, s primim cele spuse de SInta
Scriptur si, nedepsind hotarele Iirii noastre, s nu cercetm cele mai presus
de noi, ci numai aceasta s stim si s retinem c la porunca Stpnului a Iost
adus la Iiint tria, care Iace desprtire ntre ape, asa c unele sunt jos, iar
altele sus. (Omilii la Facere, omilia IV, III, n col. PSB, vol. 21, p. 59)
,Ce poate Ii mai ticlos si mai nesocotit dect a ncerca s spui si s
sustii c toate cele ce exist s-au Icut de la sine si, gndind asa, s lipsesti
creatia de purtarea de grij a lui Dumnezeu? Spune-mi, cum se poate sustine
c atta podoab si attea stihii pot Ii conduse Ir un conductor, care le
tine pe toate? Corabia n-ar putea nicicnd strbate valurile mrii Ir un
crmaci, nici soldatul n-ar putea svrsi o Iapt de vitejie Ir un general,
nici o cas nu s-ar putea nlta Ir un arhitect, iar lumea aceasta mare si
podoaba acestor stihii au putut veni, oare, de la sine si de la ntmplare, Ir
s Iie cineva care s le conduc pe toate si care, potrivit ntelepciunii lui, s
tin si s pstreze pe toate cele ce se vd? Dar pentru ce s ne mai
612
ncptnm s dovedim acestor oameni acelea pe care, dup cum spune
proverbul, le vede si un orb? Totusi s nu ncetm a le pune nainte
nvtturile Scripturii si a ne da toat silinta ca s-i scpm de nselciune
si s-i readucem la adevr. (Omilii la Facere, omilia III, IV, n col. PSB,
vol. 21, p. 51)
,Si a numit Dumne:eu tria cer i a ;:ut Dumne:eu c este 1rumos
(Fac., 1, 8).
Uit-te ct de mare este pogormntul cuvintelor din pricina
slbiciunii omenesti! Dup cum la Iacerea lumii a spus: Si a ;:ut Dumne:eu
c lumina este 1rumoas (Fac., 1, 4), tot asa si acum la Iacerea cerului, adic
a triei, a spus: Si a ;:ut Dumne:eu c este 1rumos, ca s ne arate prin
aceste cuvinte nemestesugita Irumusete a cerului. Cine nu se va mira, cine
nu se va minuna, c n atta scurgere de vreme cerul si-a pstrat n Iloare
Irumusetea lui si cu ct trece vremea cu att se continu si Irumusetea lui?
Ce poate Ii mai Irumos dect ceea ce a Iost ludat de Creator? Dac noi la
vederea unui lucru desvrsit, Icut de un om, i admirm Iorma, asezarea,
Irumusetea, analogia, ritmul si toate celelalte nsusiri, cine poate luda dup
vrednicie un lucru creat de Dumnezeu si mai ales cnd nsusi Stpnul l-a
ludat? Scriptura a grit asa pe msura ntelegerii noastre; si vei vedea c
Moise la Iiecare din cele create a grit asa, tind mai dinainte ndrzneala
celor ce mai trziu aveau s-si ascute limba mpotriva creatiei lui Dumnezeu
si aveau s zic: !entru ce a 1ost 1cut cutare sau cutare lucru? Lund-o,
dar, naintea celor ce vor ncerca aceasta, Moise a spus: Si a ;:ut Dumne:eu
c este 1rumos. Iar cnd auzi c Dumnezeu a vzut si a ludat, ntelege
cuvintele acestea ntr-un chip vrednic de Dumnezeu, asa cum se potriveste
cu Dumnezeu. Cel Care a creat cerul cunostea, nainte de a-l crea,
Irumusetea creaturii Sale; dar pentru c noi suntem oameni si nu putem, din
pricina slbiciunii noastre, ntelege altIel, de aceea Dumnezeu a pregtit
limba Iericitului proIet s se Ioloseasc de aceste cuvinte grosolane pentru
nvttura neamului omenesc. (Omilii la Facere, omilia IV, IV, n col. PSB,
vol. 21, pp. 61-62)
,Si a 1ost sear i a 1ost dimineat, :iua a doua (Fac., 1, 8)
Ai vzut c ne nvat precis c Dumnezeu a numit sIrsitul luminii
sear, iar sIrsitul noptii, dimineat; si pe amndou le-a numit zi, ca s nu
ne nselm, nici s socotim c seara este sIrsit zilei, ci s stim bine c
lungimea amndurora Iace o zi? Se poate dar spune, pe bun dreptate, c
seara, sIrsitul luminii, si dimineata, sIrsitul noptii, Iac o zi deplin. Asta
vrea s arate dumnezeiasca Scriptur prin cuvintele: Si a 1ost sear i a 1ost
613
dimineat, :iua a doua. (Omilii la Facere, omilia IV, VI, n col. PSB, vol.
21, pp. 63-64)
,Si adunrile apelor le-a numit mri (Fac., 1, 10).
Iat c si apele au primit un nume. Precum un mester mare, cnd are
de Icut un obiect oarecare cu stiinta lui, nu d nume acestui obiect pn ce
nu-l termin de Icut, tot asa si Stpnul cel iubitor de oameni n-a dat nume
stihiilor pn ce prin porunca Lui n-a primit Iiecare locul su. AstIel si-a
primit pmntul numele lui si si-a cptat Iorma lui, iar apele s-au strns si
au Iost nvrednicite si ele de un nume. (Omilii la Facere, omilia V, III, n
col. PSB, vol. 21, pp. 71-72)
,Si a ;:ut Dumne:eu c este 1rumos (Fac., 1, 10).
Pentru c Iirea omeneasc este slab si nu poate luda dup vrednicie
Ipturile lui Dumnezeu, de aceea dumnezeiasca Scriptur, lund-o nainte,
ne arat lauda dat de nsusi Creatorul Ipturilor Sale.
Cnd, deci, auzi c nsusi Creatorului I-au aprut Irumoase Ipturile,
mirarea ti va Ii si mai mare si nici nu vei putea gsi un cuvnt mai mare de
laud si de admiratie ca acesta. Ai un Stpn care Iace astIel de lucruri, care
nici nu pot Ii ludate dup cuviint! ntr-adevr, cum ar putea omul luda
sau cnta, dup vrednicie, operele lui Dumnezeu? (Omilii la Facere, omilia
V, III-IV, n col. PSB, vol. 21, p. 72)
,. la Iiecare zi spune asa: Si a 1ost sear i a 1ost dimineat, :iua a
treia, nu n zadar, nici Ir rost, ci ca s nu conIundm ordinea, nici s
socotim c odat cu venirea serii s-a terminat ziua, ci ca s vedem c seara
este sIrsit al luminii si nceputul noptii, iar dimineata, sIrsit al noptii si
plinirea zilei. Asta vrea s ne nvete Iericitul Moise prin cuvintele: Si a 1ost
sear i a 1ost dimineat, :iua a treia. (Omilii la Facere, omilia V, V, n
col. PSB, vol. 21, p. 74)
,Dumnezeu a creat soarele n ziua a patra, ca s nu socotesti c
datorit lui aveam ziua. Ce am spus despre seminte, aceea voi spune si
despre zi, c Iuseser trei zile nainte de crearea soarelui. Dar a voit Stpnul
s Iac cu ajutorul acestei stihii si mai strlucitoare lumina zilei. Acelasi
lucru putem s-l spunem si de lumintorul cel mai mic, de lun; Iuseser trei
nopti nainte de Iacerea ei. Da si luna, adus la Iiint, ne d Iolosul ei, c
mprstie ntunericul noptii; si aproape c putem spune c, mpreun cu
soarele, mplineste acelasi rost Iat de toate celelalte Ipturi. (Omilii la
Facere, omilia VI, IV, n col. PSB, vol. 21, pp. 82-83)
614
,Da, ntre seminte si ntre pomi, pmntul n-a dat numai pomi
roditori, ci si neroditori; n-a dat numai ierburi Iolositoare, ci si ierburi al
cror Iolos nu-l stim, ba de multe ori chiar vtmtoare. Dar pentru asta
cine va ndrzni s blameze cele Icute? Nimic nu s-a Icut n zadar, nimic
nu s-a Icut Ir rost! N-ar Ii Iost ludate de Creator, dac n-ar Ii Iost create
spre oarecare trebuint! Dup cum copacii nu sunt toti roditori, ci multi sunt
neroditori, si cu toate acestea nu mai putin dect cei roditori ne sunt de o
minunat trebuint, Iie c ne slujesc la odihna noastr, Iie la Iacerea caselor,
Iie c Iacem din ei multe alte lucruri pentru nlesnirea noastr; si, n general
vorbind, nu este creat nimic Ir vreun scop oarecare, chiar dac noi oamenii
nu suntem n stare s cunoastem cu precizie scopul Iiecrei creaturi, asadar
dup cum cu copacii, tot asa si cu animalele; unele sunt bune de mncare,
altele ne slujesc, tot asa si cu Iiarele si cu trtoarele; nu ne sunt de putin
trebuint. Iar dac ai vrea s cercetezi cu mintea luminat, ai vedea c, chiar
acum cnd ni s-a luat stpnirea ce-o aveam peste ele din pricina neascultrii
celui nti-zidit, chiar acum ne sunt de mare Iolos. Doctorii Iolosesc multe
Iiare si trtoare pentru Iacerea de doctorii, care pot contribui la sntatea
trupurilor noastre. (Omilii la Facere, omilia VII, V, n col. PSB, vol. 21,
pp. 93-94)
,Iar dac nu ajungeti sau nu puteti pricepe ratiunea tuturor creaturilor,
asta nu v Iie vou temei de necredint, ci pricin de slavoslovie. Cnd
gndul rmne neputincios si mintea nu mai poate cuprinde, du-te cu mintea
la mretia Stpnului tu si tocmai de aici conchide c att de mare e puterea
Lui, c noi nu putem sti precis nici ratiunea celor Icute de El. (Omilii la
Facere, omilia VII, VI, n col. PSB, vol. 21, p. 95)
,Ati aIlat, apoi, pentru ce a Icut cerul desvrsit, iar pmntul Ir
Iorm si netocmit. Si v-am spus atunci c pentru dou pricini: una, ca s nu
punem la ndoial puterea Stpnului, socotind c din pricina slbiciunii Sale
a Icut pmntul asa, odat ce cunoastem din creatia stihiei celei mai bune, a
cerului adic, puterea Sa; a doua este aceasta: pmntul ne este si mam si
hrnitor; din el ne hrnim, din el avem celelalte desItri si n el ne
ntoarcem iarsi; pmntul ne este si patrie si mormnt; deci, ca nu cumva
trebuinta mare ce-o avem de la el s ne Iac s gndim lucruri mari despre
pmnt, Dumnezeu ne-a artat la nceput pmntul Ir Iorm, ca s ne
nvtm si prin Iapte, c nu Iirii pmntului se datoresc toate cele spuse mai
sus, ci puterii Celui Ce l-a adus la Iiint. (Omilii la Facere, omilia IX, II, n
col. PSB, vol. 21, p. 108)
615
,Pentru c Dumnezeu spusese la Iiecare la cele create de El: Si a ;:ut
Dumne:eu c sunt 1rumoase, acum cnd le-a terminat pe toate si au luat
sIrsit si cele din ziua a sasea, cnd a Iost adus la Iiint si cel care avea s se
desIteze de toate creaturile, a spus: Si a ;:ut Dumne:eu toate cate a 1cut,
i iat c erau bune 1oarte. Vezi c strngnd toate creaturile n cuvntul
acesta toate, Dumnezeu a ludat pe toate cele create de El! Nu s-a multumit
numai cu cuvntul toate, ci a adugat: cate a 1cut; si nu s-a oprit aici, ci a
mai spus: i iat erau bune, si bune toate. (Omilii la Facere, omilia X, VI,
n col. PSB, vol. 21, p. 122)
,Si a sdit Dumne:eu rai in Eden ctre rsrit i a pus acolo pe omul
care l-a 1cut.
Fericitul Moise a lsat n scris si numele locului, ca s nu poat nsela
mintile oamenilor simpli, cei ce voiesc s Ilecreasc zadarnic si s spun c
raiul nu a Iost creat pe pmnt, ci n cer, si s viseze si alte basme la Iel cu
acestea. (Omilii la Facere, omilia XIII, III, n col. PSB, vol. 21, p. 151)
,Intru inceput a 1cut Dumne:eu cerurile i pmantul. Cum adic? La
inceput cerul, i apoi pmantul? Intai acoperiul, i apoi podeaua?
Dumnezeu nu-i supus vreunei trebuinte
172
a Iirii, nici nu e rob rnduielii
vreunui mestesug: Iiindc voia lui Dumnezeu e Ictor si mestesugar si al
Iirii si al mestesugului, si al tuturor celor ce sunt.
Iar pmantul era ne;:ut i netocmit. De ce pe cer ni-l arat Moisi
adus la 1iint gata des;arit, iar despre pmant ne spune cum l-a meterit
Dumne:eu treptat? Ca aIlnd puterea lui din cele svrsite cu stihia mai de
soi s te ncredintezi c si pe pmnt putea s-l aduc Dumnezeu la Iiint
gata desvrsit: dar pentru tine si pentru mntuirea ta nu a Icut asa. Cum
pentru mine i pentru mantuirea mea? Mas si patrie si hrnitoare si
maic
173
de obste a tuturor este pmntul, si cetate, si mormnt de obste:
Iiindc din el si au obrsia si trupurile noastre, si hrana noastr, si locuim pe
el, si traiul pe el ni-l ducem, si dup moarte ntr-nsul ne ntoarcem iarsi.
Deci, ca nu cumva datorit Iaptului c pmntul ti este att de trebuincios s
te ncnti de el peste msur si multimea Iacerilor de bine s ti Iie spre
poticnire ca s cazi n pgntate, ti-l arat, mai nainte de a Ii el, Ir chip si
netocmit, nct vzndu-i neputinta s te minunezi de Cel Ce l-a adus la
172
Tlcuirea D-lui Adrian Tnsescu-Vlas: Vreunui imperativ (n.s. 10, p. 18 )
173
Tlcuirea D-lui Adrian Tnsescu-Vlas: n greac (si, n general, n limbile indo-
europene vechi), pmntul este de genul Ieminin (n.s. 11, p. 19)
616
Iiint si a pus n el toat puterea de care am vorbit - ca s-L slvesti pe Cel
Care attea a gtit ca s ne Iac nou nlesnire. (Cele dintai omilii la
Facere, cuvntul nti, pp. 18-20)
,De ce crezi tu c a Icut Dumnezeu tot ce vedem? Oare nu din
buntatea Lui? Nu din iubirea Lui de oameni? Dac vei ntreba pentru ce a
Icut aceasta, sau aceea, peste tot vei aIla drept cauz buntatea Lui.
(Omilii la Epistola ctre Filipeni, omilia a V-a, pp. 90-91)
,Cum c tot ce vedem n univers nu s-a produs automat, ne probeaz
gheena, ne-a probat-o potopul lui Noe, necarea armatelor egiptene n marea
Rosie, cele petrecute cu israelitii n pustie, Iocul Sodomei si Gomorei, si
altele. (Comentariile sau Explicarea Epistolei ctre Coloseni, omilia V, p.
65)
,,Iar acest cer plin de Irumusete, mare, strlucitor, stabil, durabil si
care Iiinteaz de atta timp a Iost Icut de Dumnezeu nsusi cu o usurint
asemntoare celei cu care cineva si construieste n joac o colib. (Despre
necunoaterea lui Dumne:eu, cuvntarea II, p. 45)
CREAREA LUMII (cauza si motivul creatiei)
,Chiar de-ar plesni de necaz pgnii de mii si mii de ori, eu am s
strig cu voce tare c toate acestea au Iost create pentru om, pentru c
Creatorul nu avea nevoie de nici una din ele, c este desvrsit; dar, ca s-si
arate dragostea Sa Iat de noi, le-a adus pe lume pe toate acestea ca s arate
ct de mult cinsteste Dumnezeu neamul omenesc si ca, povtuiti de aceste
creaturi, s-I dm lui Dumnezeu nchinciunea cuvenit. (Omilii la Facere,
omilia VI, VI, n col. PSB, vol. 21, p. 85)
,Da, Dumnezeu n-a creat pe toate cele de pe lume numai pentru
trebuinta noastr, ci si datorit marii Lui drnicii: unele Ipturi au Iost aduse
pe lume pentru trebuinta noastr, altele ca s predice puterea Creatorului.
(Omilii la Facere, omilia VII, IV, n col. PSB, vol. 21, p. 92)
,Dumnezeu n-a creat pe toate numai pentru trebuinta noastr, ci si
pentru drnicia Lui, pentru ca noi, vznd bogtia nespus a Ipturilor Lui,
s ne uimim de puterea Creatorului si s putem sti c toate acestea au Iost
aduse la Iiint cu o ntelepciune si buntate nespus, spre cinstirea omului ce
617
avea s Iie Icut. (Omilii la Facere, omilia VII, IV, n col. PSB, vol. 21, p.
93)
,S stim si s Iim ncredintati c toate cele din lume au Iost aduse la
Iiint prin cuvntul si prin iubirea Sa de oameni si c nu-i nimic Icut la
ntmplare si Ir rost; ci chiar dac noi, din pricina neputintei gndurilor
noastre, nu cunoastem trebuinta celor Icute, s Iim ncredintati c El le-a
adus la Iiint pe toate potrivit ntelepciunii Lui si potrivit marii Sale iubiri de
oameni. (Omilii la Facere, omilia X, VI, n col. PSB, vol. 21, p. 123)
CREAREA OMULUI
, Dar pentru ce, dac este mai de pret dect toate, pentru ce a Iost
Icut pe urm?
- Pentru o pricin Ioarte dreapt. Dup cum atunci are s vin un
mprat ntr-un oras este nevoie s mearg nainte nsotitorii si toti ceilalti,
ca s pregteasc palatul mprtesc si asa intr mpratul n palat, n acelasi
chip si acum. Vrnd Dumnezeu s-l pun pe om peste toate cele de pe
pmnt ca mprat si stpnitor, i-a zidit mai nti aceast locuint Irumoas,
lumea. Si numai dup ce a Iost gata totul l-a adus pe om, ca s o stpneasc.
Ne arat Dumnezeu, chiar prin Iapte, ct de mult pretuieste aceast Iiint.
(Omilii la Facere, omilia VIII, II, n col. PSB, vol. 21, p. 100)
,Dar s ntrebm pe iudeu si s vedem ce spune! Cui au Iost adresate
cuvintele: S 1acem om dup chipul nostru? Scrierea, n care se gsesc
cuvintele acestea, este a lui Moise, n care iudeii spun c cred, dar nu cred;
precum zice si Hristos: Dac ati crede in Moise, ati crede i in Mine. (Ioan,
5, 46). Da, ei au scrierile lui Moise, dar noi avem ntelesul lor. Cui au Iost
adresate cuvintele: S 1acem om? Cu cine se sItuieste Stpnul? Nu pentru
c are nevoie de sIat si de gnduri Doamne Iereste! ci pentru c vrea, sub
nItisarea cuvintelor, s arate cinstea covrsitoare ce o d omului pe care
avea s-l creeze. Ce spun, dar, iudeii, care au nc voal pe inimile lor si nu
vor s nteleag nimic din cele scrise n Scriptur? Ei spun c aceste cuvinte
au Iost adresate ngerului sau arhanghelului. Ce nebunie! Ce mare
nerusinare! Cum poti gndi, omule, ca Stpnul s se sItuiasc cu ngerul,
Creatorul cu creatura? Nu le este ngduit ngerilor s stea la sIat cu
Dumnezeu; datoria lor este s stea drept naintea lui Dumnezeu si s-L
slujeasc. Si, ca s aIli asta, ascult pe marele glsuitor Isaia, care spune
despre cele mai nalte puteri ngeresti: m ;:ut heru;imii stand in dreapta
lui Dumne:eu i sera1imii, i-i acopereau 1etele lor i picioarele cu aripile
618
(Isaia, 6, 2). si acopereau Ietele, pentru c nu puteau ndura lumina
Iulgertoare a lui Dumnezeu; si stteau naintea Lui cu mult Iric si cu
cutremur. Creaturile lucrul acesta trebuie s-l Iac, s stea drept naintea
Stpnului.
Dar iudeii nu nteleg nimic din cuvintele Scripturii si griesc ce le
trece prin minte.
Deci dup ce am spulberat plvrgeala lor, s cuvine s nvtm pe
Iiii Bisericii adevrul spuselor Scripturii.
Cine este, dar, Acela, Cruia Dumnezeu I-a zis: S 1acem om? Cine
altul dect Ingerul de mare s1at, S1etnicul minunat, Domn puternic, Domnul
pcii, !rintele ;eacului ce ;a s 1ie (Isaia, 9, 6), Unul-Nscut Fiul lui
Dumnezeu, Cel de o Iiint cu Tatl, prin Care s-au adus toate la Iiint? Lui I-
a spus: S 1acem om dup chipul nostru i dup asemnare. Cuvintele
acestea dau o lovitur de moarte si celor care gndesc ca Arie. N-a spus
poruncitor: F, ca unui inIerior, sau ca unuia mai mic dup Iiint, ci ca unuia
care este de aceeasi cinste: S 1acem. Si cuvintele celelalte arat identitatea
de Iiint: S 1acem, spune Dumnezeu, om dup chipul Nostru i dup
asemnare. (Omilii la Facere, omilia VIII, II, n col. PSB, vol. 21, pp. 100-
101)
,Spunnd cuvintele S 1acem om, Creatorul universului ne-a nItisat
un Iel de sItuire, ca s spunem asa, un Iel de deliberare, artndu-ne sub
aceast Iorm cinstea celui ce avea s Iie creat; ne-a nvtat, chiar nainte de
a-l crea, mretia dregtoriei ce avea s-o ncredinteze omului. (Omilii la
Facere, omilia X, III, n col. PSB, vol. 21, p. 119)
,Si a 1cut Dumne:eu pe om, dup chipul lui Dumne:eu l-a 1cut pe
el, brbat i 1emeie i-a 1cut pe ei. Vezi ct precizie n cuvinte? Vorbeste
de acelasi lucru de dou ori, ca s poat Iixa bine n mintea asculttorilor si
cele ce le spune. (Omilii la Facere, omilia X, IV, n col. PSB, vol. 21, p.
119)
,A Icut pe om lund trn din pmnt?
Da, ne rspunde dumnezeiasca Scriptur. Si n-a spus simplu
pmant, ci tran, ca si cum ai spune partea cea mai proast si de mai putin
pret din pmnt. (Omilii la Facere, omilia XII, IV, n col. PSB, vol. 21, p.
143)
,Si a 1cut Dumne:eu pe om, luand tran din pmant. Nu mici sunt
gndurile ce ni le trezesc n minte cuvintele acestea cu privire la smerenie,
619
dac suntem cu mintea treaz. Cnd ne gndim de unde-si are nceput
Iptura noastr, nvtm ndat s ne smerim, s ne umilim, chiar de-am
ridica sprncenele de mii si mii de ori. De aceea si Dumnezeu, ngrijindu-se
de mntuirea noastr, a condus asa limba acestui Iericit proIet. La nceput
dumnezeiasca Scriptur spusese: Si a 1cut Dumne:eu pe om, dup chipul
lui Dumne:eu l-a 1cut pe el (Fac., 1, 27) si i-a dat stpnire peste toate cele
vzute; de aceea, ca nu cumva omul, nestiind din ce e alctuit, s-si
nchipuie despre el lucruri mari si s depseasc hotarele sale, dumnezeiasca
Scriptur mai vorbeste nc o dat de Iacerea omului si ne arat chipul
alctuirii lui, nceputul nasterii sale; ne spune din ce a Iost Icut cel dinti
om si cum a Iost adus pe lumea asta. (Omilii la Facere, omilia XII, IV, n
col. PSB, vol. 21, p. 144)
,Gndeste-mi-te la rangul creatiei omului! Gndeste-mi-te ce era cel
plsmuit nainte de a suIla Stpnul n Iata lui, nainte de a avea n el
suIlarea aceea care i-a Iost suIlare de viat si a ajuns suIlet viu! Ce era omul?
Un singur corp nensuIletit, nelucrtor si la nimic Iolositor. Ceea ce i-a dat
totul si l-a ridicat la o att de mare cinste a Iost suIlarea aceea a lui
Dumnezeu. Si ca s vezi aceasta nu numai din cele Icute atunci, ci si din
cele ce se ntmpl acum n Iiecare zi gndeste-mi-te la trupul din care a iesit
suIletul! Ct de urt si de neplcut! Dar pentru ce spun eu urt si neplcut?
Gndeste-mi-te ct de urt si de dezgusttor, plin de miros urt si lipsit de
orice Irumusete cel care mai nainte, cnd avea suIletul, care-l conducea, era
Irumos, plcut, plin de gratie, plin de pricepere si destoinic spre lucrarea
Iaptelor bune.
Avnd, dar, n minte acestea toate si gndindu-ne la nobletea
suIletului nostru, s nu Iacem nici o Iapt nevrednic de el, s nu-l coborm,
supunndu-l trupului! S nu ne purtm Ir inim si Ir judecat cu suIletul
nostru att de nobil si nvrednicit cu un rang att de mare. (Omilii la
Facere, omilia XII, V, n col. PSB, vol. 21, p. 145)
,Si a :is Dumne:eu s se 1ac lumin, i s-a 1cut lumin (Fac., 1,3),
S se 1ac trie (Fac., 1, 6); S se adune apele (Fac., 1,9); S se 1ac
lumintori (Fac., 1, 14); S rsar pmantul iarb ;erde (Fac., 1, 11); S
scoat apele taratoare cu su1lete ;ii (Fac., 1, 20); S scoat pmantul su1let
;iu (Fac., 1, 24). Ai vzut c le-a creat pe toate cu cuvntul? Dar s vedem
acum ce spune si de crearea omului. Si a 1cut Dumne:eu pe om. Vezi c
prin cuvintele acestea de pogormnt, de care se Ioloseste Scriptura din
pricina slbiciunii noastre, ne arat n acelasi timp si Ielul crerii omului si
chipul deosebit n care a Iost creat; si, ca s vorbesc omeneste, Scriptura
620
aproape c ne arat c omul a Iost Icut cu minile lui Dumnezeu, precum
spune si un alt proIet: Mainile Tale m-au 1cut i m-au :idit (Iov., 10, 8).
Spune-mi, te rog, dac Dumnezeu ar Ii poruncit doar att ca omul s se Iac
din pmnt, oare nu s-ar Ii Icut ce poruncise? Negresit c da! Dar pentru ca,
prin Ielul prin care am Iost creati, s ne statorniceasc n suIlet nvttura de
a nu ne nchipui noi lucruri mai mari dect ne e Iirea, dea aceea istoriseste pe
toate n chip precis si spune: 1cut Dumne:eu om, luand tran din
pmant.
Vezi si n aceste cuvinte cinstea dat omului. N-a luat pmnt, ci
trn ai putea spune cel mai prost pmnt si n aceast trn, luat din
pmnt, a preIcut-o prin porunca Lui n trup. Dup cum Dumnezeu adusese
pmntul din neIiint, tot asa si acum, cnd a voit, a preIcut n trup trna,
din pmnt. Bine este acum s strig cu Iericitul David: Cine ;a gri puterile
Domnului, cine ;a 1ace au:ite toate laudele Lui? (Ps., 105, 2). Prin toate si
arat Dumnezeu iubirea Sa de oameni! Si a Icut din trn o Iiint ca
aceasta si c l-a ridicat la atta cinste si c l-a ncrcat chiar de la nceput cu
attea bineIaceri!. (Omilii la Facere, omilia XIII, I-II, n col. PSB, vol. 21,
pp. 148-149)
, su1lat in 1ata lui su1lare de ;iat i s-a 1cut omul cu su1let ;iu.
Ce nseamn a su1lat su1lare de ;iat?
Dumnezeu a voit si a poruncit ca trupul creat de El s aib putere de
viat, care s-a Icut n el n suIlet viu, adic activ, care poate prin miscarea
mdularelor s-si arate miestria sa.
Uit-te ct deosebire este ntre crearea acestei minunate Iiinte
rationale si crearea animalelor! Cnd a creat animalele, Dumnezeu a spus:
S scoat apele taratoare cu su1lete ;ii (Fac., 1, 20) si ndat au iesit din ape
animale nsuIletite. La Iel si pmntului i-a spus: S scoat pmantul su1let
;iu (Fac., 1, 24). Cnd a Icut pe om n-a mai grit asa, ci mai nti i-a creat
trupul din trn si dup aceasta i-a dat putere de viat, adic suIletul.
(Omilii la Facere, omilia XIII, II-III, n col. PSB, vol. 21, p. 150)
,Uit-te ct cinste i-a dat ndat omului! L-a creat n aIara raiului; dar
ndat l-a bgat n rai, ca s simt prin cele Icute bineIacerea si s cunoasc
prin Iapte cinstea ce i-a dat, cnd l-a adus n rai. Si a pus acolo pe omul care
l-a 1cut. Cuvntul l-a pus trebuie s ntelegem iarsi c a Iost spus n locul
cuvntului: a poruncit s locuiasc acolo; pentru ca si vederea raiului si
petrecerea acolo s-i pricinuiasc mult plcere si s-l ndemne s-I
multumeasc lui Dumnezeu si s-I Iie recunosctor, gndindu-se ct bine a
primit Ir s Ii Icut nc ceva care s-l merite. (Omilii la Facere, omilia
621
XIII, IV, n col. PSB, vol. 21, p. 152)
,. ca s aIle Adam c Iiinta ce va Ii Icut este de aceeasi cinste cu
el, Dumnezeu grieste la Iel ca si la crearea lui. Dup cum atunci spusese: S
1acem, tot asa si acum spune: S-i 1acem lui afutor asemenea lui. Amndou
cuvintele au mult greutate; si cuvntul afutor, si cuvntul asemenea lui. Nu
;reau ca omul s 1ie singur, spune Dumnezeu, ci ;reau s aib oarecare
mangaiere din aceast impreun ;ietuire, i nu ;reau numai atata, ci
trebuie s-i dau i afutor asemenea lui, vorbind de Iemeie. De aceea a spus:
S-i 1acem lui afutor si a adugat: asemenea lui, ca nu cumva cnd vezi c
sunt aduse ndat la existent Iiarele si toate psrile cerului (Fac., 2, 19), s
socotesti c e vorba de una din acestea. Chiar dac multe din animalele
necuvnttoare l ajut pe om la muncile lui, dar nici una la Iel cu Iemeia,
nzestrat cu ratiune. (Omilii la Facere, omilia XIV, IV, n col. PSB, vol.
21, p. 162)
,Ceea ce a adus asupra lui Adam n-a Iost nici numai somn adnc, nici
somn obisnuit. Dar pentru c nteleptul si mesterul Creator al Iirii noastre
avea s-i scoat una din coastele lui Adam, de aceea, ca s-l Iac pe Adam s
nu simt durere, ca nu cumva, aducndu-si aminte de Iiinta aceea care i-a
produs durere, s se uite cu dusmnie la cea plsmuit din coasta lui si s o
urasc, Dumnezeu a adus peste Adam atta somn, un somn adnc, poruncind
s Iie cuprins ca de un Iel de amortire, ca s nu simt deloc ce se ntmpl cu
el. Si astIel Dumnezeu, ca un mester prea minunat, a luat ce-a hotrt s ia, a
completat lipsa si din ce a luat a Icut Iemeia, potrivit propriei Sale iubiri de
oameni.
adus, spune Scriptura, asupra lui dam somn adanc i a adormit. Si
a luat una din coastele lui i a implinit cu carne locul ei, ca s nu cumva
Adam, dup scularea din somn, s simt din ceea ce-i lipseste ce s-a
ntmplat cu el. Avea negresit s aIle mai trziu, desi n-a stiut nimic n
timpul lurii coastei. Deci, ca s nu simt Adam nici durere n timpul ce i se
lua coasta si nici mai pe urm s nu-l ntristeze lipsa, Dumnezeu a rnduit
bine pe amndou; i-a luat coasta Ir durere si a plinit lipsa; cu asta Adam
nici n-a simtit ce s-a ntmplat cu el. (Omilii la Facere, omilia XV, II, n
col. PSB, vol. 21, p. 169)
,Si luand aceast coast, spune Scriptura, Domnul Dumne:eu a 1cut
pe 1emeie.
Minunate sunt cuvintele acestea si biruie cu mult covrsire mintea
noastr! Asa sunt toate cele Icute de Stpnul! Nu e mai putin minunat
622
Iacerea Iemeii ca Iacerea omului din trn. Si uite-te la pogormntul
dumnezeiestii Scripturi, de ce cuvinte se slujeste pentru slbiciunea noastr.
Si a luat, spune Scriptura, una din coastele lui. S nu judeci n chip omenesc
cuvintele acestea. Grosolnia cuvintelor pune-o pe seama slbiciunii de
ntelegere a mintii noastre. Dac Scriptura nu s-ar Ii Iolosit de aceste
cuvinte, cum am Ii putut aIla aceste taine nespuse? S nu ne oprim, dar, la
cuvinte, ci toate cuvintele acestea s le ntelegem dumnezeieste, asa cum se
potriveste cu Dumnezeu. Cuvntul a luat si toate cele asemenea, au Iost
spuse din pricina slbiciunii noastre de ntelegere. (Omilii la Facere, omilia
XV, II, n col. PSB, vol. 21, pp. 169-170)
,Dup crearea universului, dup aducerea pe lume a animalelor, unele
bune de mncare, altele bune de munc, omul avea nevoie de cineva cu care
s vorbeasc, de cineva de aceeasi Iiint cu el, care s-i poat aduce mult
mngiere. De aceea Dumnezeu a creat din coasta lui Adam aceast Iiint
cugettoare; si, cu marea Lui ntelepciune, a Icut-o desvrsit si ntreag,
ntru totul asemenea omului, adic rational, n care s-i dea omului ajutor n
mprejurri grele, n nevoi si n cele ce mentin viata. C era Dumnezeu, Cel
care a rnduit pe toate cu ntelepciune! Chiar dac noi nu putem ntelege
Ielul n care au Iost Icute cele de pe lume, din pricina slbiciunii gndirii
noastre, totusi credem c toate se pleac voii Lui si vine pe lume tot ce
porunceste El. (Omilii la Facere, omilia XV, III, n col. PSB, vol. 21, p.
171)
,Si a :is dam. Iat acum os din oasele mele i trup din trupul meu
(Fac., 2, 23).
Cat la aceste cuvinte, iubite! Iat c Adam a Iost nvrednicit si cu
darul proIetiei n aIar de ntelepciunea aceea nespus dat lui de
Dumnezeu, de care a dat dovad cnd a pus nume attor neamuri de animale
necuvnttoare! Dar, pentru aceea Moise, acest Iericit proIet, ne-a spus n
cele de mai sus c a luat o coast din Adam dup ce Adam a adormit si a
czut ntr-un somn adnc si c n-a stiut de loc ce s-a petrecut cu el, pentru ca
acum, cnd aIli c Adam, dup ce a vzut pe Iemeie, vesteste cu precizie tot
ce s-a ntmplat, s Iii ncredintat pe deplin c rosteste aceste cuvinte printr-
un har proIetic, Iiind inspirat de nvttura SIntului Duh. Fr s stie ceva
de cele ntmplate, Adam spune c i-a Iost adus Iemeia: Iat acum os din
oasele mele i trup din trupul meu. Un alt traductor al SIintei Scripturi n
623
loc de acum zice: iat o dat
174
, pentru a arta c lucrul acesta s-a petrecut
numai o singur dat, c pe viitor nu se va mai Iace asa Iemeia. Acum, spune
el, Iemeia s-a Icut din brbat; dar mai trziu nu va mai Ii asa, ci din Iemeie
brbatul; dar mai bine spus, nu din Iemeie, ci din mpreun-lucrarea
amndurora ...
Si ca s vezi ct de precis e proIetia si c spusele lui Adam au putere
pn acum si vor avea putere pn la sIrsitul lumii, ascult cele spuse mai
departe de Scriptur:
ceasta se ;a numi 1emeie, c din brbatul ei s-a luat ea. !entru
aceasta ;a lsa omul pe tatl su i pe mama sa i se ;a lipi de 1emeia lui i
;or 1i cei doi un trup (Fac., 2, 23-24). (Omilii la Facere, omilia XV, III-IV,
n col. PSB, vol. 21, pp. 171-172)
,Si a :is Dumne:eu. S 1acem om dup chipul i asemnarea Noastr.
Primul lucru ce se cuvine tlcuit aici este de ce atunci cnd a luat Iiint cerul
nu se spune nicieri: S Iacem, ci: S 1ie cer, S 1ie lumin, si tot asa pentru
Iiecare din prtile zidirii; iar aici nu este Iolosit dect spusa: S 1acem, care
arat o sItuire cu cineva de aceeasi cinste. Deci, cine este cel ce urma s Iie
Icut si care se bucur de atta cinste? Omul, vietuitoarea cea mare si
minunat si mai scump naintea lui Dumnezeu dect toat zidirea, pentru
care sunt cerul si pmntul si marea si tot restul trupului
175
zidirii, omul, de a
crui mntuire Dumnezeu S-a ndrgostit pn-ntr-att c nici pe Cel Unul-
Nscut nu L-a crutat pentru el: c nu a contenit, toate Icndu-le si lucrndu-
le, pn ce, nltndu-l, nu l-a asezat de-a dreapta Sa. Si strig Pavel zicnd:
Si impreun cu Dansul ne-a sculat i ne-a ae:at de-a dreapta Sa intru cele
cereti intru Hristos Iisus (EI., 2, 6).
SItuirea este nu Iiindc Dumnezeu ar avea nevoie s Se sItuiasc -
s nu Iie! - ci pentru a se arta prin Ielul vorbirii cinstea ce ni s-a dat. Si de
ce, ntreab unii, dac e mai de pret decat toat lumea, a 1ost adus la 1iint
in urma lumii? Tocmai de asta, c este mai de pret dect toat lumea: c
precum, avnd mpratul a merge ntr-o cetate oarecare, cpeteniile de oaste
si dregtorii si pzitorii si robii toti merg nainte ca, pregtind locuinta
mprteasc si toat slujirea cea de trebuint, s primeasc pe mprat cu
mult cinste: ntocmai la Iel si aici. naintea omului, ca naintea unui
mprat, a mers soarele, a mers cerul, a mers lumina, toate s-au Icut si s-au
mpodobit: si apoi a Iost adus el, cu mult cinste. S 1acem om dup chipul.
174
Tlcuirea Pr. D. Fecioru: n nota din MG (122) se spune: Nu numai un tlmcitor, ci
doi traduc asa: Iat odat, anume Simah si Teodotian (n.s. 12, p. 172)
175
Tlcuirea D-lui Adrian Tnsescu-Vlas: Ansamblului (n. s. 13, p. 28)
624
S aud iudeul. Ctre cine grieste Dumnezeu: S 1acem om? Moisi a scris
asta - Moisi, pe care spun, mintind, c l cred. Si ca s te ncredintezi c mint
si nu cred, ascult cum i mustr Hristos si zice: De ati 1i cre:ut lui Moisi, ati
1i cre:ut i Mie (In., 5, 46). (Cele dintai omilii la Facere, cuvntul al doilea,
pp. 27-29)
,Ctre cine, spune-mi, a zis: S 1acem om?
Ctre un inger sau ctre un arhanghel, zice iudeul. Precum robii
vrednici de bice care sunt trasi la socoteal de stpn si, neavnd nici o
ndrepttire adevrat de rspuns, toarn tot ce le trsneste prin cap, asa si
voi griti: Ctre inger i arhanghel a :is. Care nger? Care arhanghel? C nu
este al ngerilor s zideasc, nici al arhanghelilor s cugete acestea. Dar
pentru ce, atunci cnd a Icut cerul n-a poruncit ngerului si arhanghelului, ci
nsusi l-a adus la Iiint, iar atunci cnd a adus la Iiint vietuitoarea mai de
cinste dect cerul si dect toat lumea - omul - i ia pe robi ca prtasi ai
Iacerii ?
Nu este asa, nu: c ngerilor li se cuvine a sta de Iat, nu a zidi;
arhanghelilor se cuvine s slujeasc, nu s ia parte la cugetul si sIatul
Dumnezeirii. Ascult ce zice Isaia despre puterile seraIimilor, care sunt
mai presus dect arhanghelii: J:ut-am pe Domnul pe scaun inalt i
preainltat (. i sera1imi stteau imprefurul Lui, ase aripi la unul i ase
aripi la altul. i cu dou ii acopereau 1etele - adic si acopereau vederile
pentru c nu puteau ndura strlucirea care pornea din tronul Lui. Ce spui?
SeraIimii stteau mprejurul Lui cu atta minunare si mirare, si asta vznd
un pogormnt al lui Dumnezeu, iar niste ngeri sunt prtasi si la cugetul, si
la sItuirea Lui? Dar ce noim ar avea aceasta?
Si atunci, cine este cel ctre care spune: S 1acem om? SIetnicul
minunat, Stpnitor, Dumnezeul Cel Tare, Domnul pcii, Printele veacului
ce va s vin: nsusi Fiul lui Dumnezeu Cel Unul-Nscut. Deci, ctre Acesta
zice: S 1acem om dup chipul i asemnarea Noastr - c nu a zis: dup
chipul Meu i al Tu, sau: al Tu i al Nostru, ci: dup chipul Nostru,
artnd prin aceasta c este vorba de acelasi chip si de aceeasi asemnare: iar
Dumnezeu si ngerii nu au acelasi chip, nici aceeasi asemnare. Cci cum ar
putea Stpnul si slujitorii s aib acelasi chip si aceeasi asemnare? Asadar,
oricum o lum se Iac de rusine spusele voastre. Si aici, de altIel, se are n
vedere chipul stpnirii, precum ne arat urmarea stihului - cci zicnd:
dup chipul i asemnarea, adaug: i s stpaneasc petii mrii; iar
stpnirea lui Dumnezeu nu este una cu stpnirea ngerilor: ntruct cum ar
putea avea aceeasi stpnire robii si Stpnul, slujitorii si Cel Care
porunceste ? (Cele dintai omilii la Facere, cuvntul al doilea, pp. 29-31)
625
,Dumnezeu, iubitilor, neavnd nevoie de nimic din partea noastr, ne-
a Icut pe noi. Cum c n-a avut nevoie de nimic, a dovedit-o din aceea c
dup aceasta ne-a Icut pe noi, iar dac ar Ii avut nevoie, desigur c ne-ar Ii
Icut din toat vesnicia. Dar dac si Ir noi El a Iost, si noi am Iost Icuti n
timpurile de dup aceasta, nu doar avnd nevoie de noi ne-a Icut.
(Comentariile sau explicarea Epistolei ctre Filimon, omilia III, n vol.
Comentariile sau explicarea Epistolei a doua ctre Timotei., p. 224)
,Voind Dumnezeu s-l plsmuiasc pe om, a zis: S 1acem om dup
chipul i asemnarea Noastr (Fac., 1, 26). Cu cine vorbea? Negresit, cu Cel
Unul-Nscut al Lui. N-a spus: F, ca s nu socoti aceast porunc drept una
dat unui rob, ci: S 1acem, ca s vdeasc prin chipul sItuirii c este de
aceeasi cinste cu El. Uneori se spune n Scriputur c Dumnezeu are
sItuitor, alteori c nu are; nu pentru c e lupt ntre cuvintele Scripturii, ci
pentru c, prin aceste dou Ieluri de vorbire, Scriptura ne descoper dogme
tainice. Cnd vrea s ne arate c Dumnezeu nu are nevoie de nimic, spune c
nu are sItuitor; dar cnd vrea s ne arate c Cel Unul-Nscut este de
aceeasi cinste cu El, l numeste sItuitor pe Fiul lui Dumnezeu.
Si ca s aIli si una, si alta, c adic proIetii l numesc sIetnic pe Fiu nu
pentru c Tatl are nevoie de sIat, ci ca s aIlm cinstea Celui Unul-Nscut,
si c nu are nevoie de sIat, auzi-l pe Pavel, care spune: O, adancul bogtiei
i al intelepciunii i al tiintei lui Dumne:eu' Cat sunt de necercetate
fudectile Lui i cat de negsit urma cilor Lui' Cci cine a cunoscut gandul
Domnului sau cine I-a 1ost Lui s1etnic? ( Rom., 11, 33-34). Pavel, dar, a
artat c Dumnezeu nu are lips de nimic. Isaia, la rndul lui, vorbind despre
Cel Unul-Nscut al lui Dumnezeu, grieste asa: Si ar 1i ;oit, chiar de ar 1i
1ost ari in 1oc. Cci !runc S-a nscut nou, Fiul, i S-a dat nou ... i se
cheam numele Lui Inger de mare s1at, S1etnic minunat (Is., 9, 5-6).
-Dar dac este SIetnic minunat, pentru ce spune Pavel: Cine a
cunoscut gandul Domnului sau cine I-a 1ost Lui s1etnic?
-Pentru c, dup cum am spus nainte, Pavel vrea s arate c
Dumnezeu nu are lips de nimic, pe cnd proIetul vrea s arate c Cel Unul-
Nscut este de aceeasi cinste cu Tatl. (Cu;antri impotri;a anomeilor,
cuv. XI, n vol. Cu;antri impotri;a anomeilor. Ctre iudei, pp. 172-173)
,Cci Dumnezeu nu l-a Icut nemuritor, ci a ngduit s Iie nemuritor,
dar l-a Icut (pe suIlet supus uitrii, nestiintei, mhnirii si grijilor: si a Icut
acest lucru, ca nu cumva suIletul, privind la propria sa noblete, s-si Iac
despre sine o prere mai mndr dect se cuvine. Cci dac, lucrurile Iiind
626
astIel, unii au cutezat s spun c el - suIletul - e o parte din Iiinta lui
Dumnezeu, la ce grad de nebunie n-ar Ii ajuns acestia dac suIletul ar Ii Iost
slobod de patimi? Dect, ceea ce spuneam despre Iacerea lumii, acelasi lucru
spun si despre trup, c eu, adic, admir deopotriv pe Dumnezeu si pentru
una si pentru cealalt, anume c a Icut trupul supus stricciunii si c n
aceast stricciune si-a dovedit ntelepciunea si virtutea Lui. C putea s-i
Iac dintr-o materie mai bun, a dovedit-o prin Iacerea corpurilor ceresti si a
soarelui. Cci cel care le-a Icut asa cum sunt, putea s Iac si trupul omului
la Iel, dac ar Ii vrut; ns pricina stricciunii e aceea artat mai sus. Deci
acest lucru, nu numai c nu stirbeste minunata putere a Ziditorului, ci o si
sporeste. ntr-adevr reaua calitate a materialului ne arat si mai mult
ndemnarea si istetimea mestesugului, pentru c ntr-o Iptur din lut si
cenus Creatorul a stiut s pun atta rnduial, si niste simtiri att de
Ielurite si totusi destoinice s priceap astIel de lucruri.
AstIel, cu ct nvinuesti subrezenia materiei, cu att mai mult
minuneaz-te de mretia mestesugului. Nu m mir att de sculptorul ce Iace
o statuie Irumoas din aur, ct de cel care din lutul sIrmicios poate, prin
bogtia mestesugului su, s ne arate Irumusetea minunat si nenchipuit a
plsmuirii sale. Pe cel dinti l ajut si materialul; la cel de-al doilea e vorba
de dovedirea mestesugului su curat.
Tu ns, dac vrei s-ti dai seama de ntelepciunea Aceluia Care ne-a
zidit, gndeste-te ce se Iace din lut: ce altceva dect crmizi si oale? Si
totusi marele acesta mester, Dumnezeu, din materia aceasta din care se Iac
numai oale si crmizi, a putut s Iac ochiul tu Irumos, ca s se minuneze
toti cei ce-l vd; a putut apoi s-i dea atta putere ca s vad nltimea
nesIrsit a vzduhului, si, cu ajutorul acestei mici luminite (a pupilei) s cu-
prind attea trupuri, si munti si pduri si coline si mri si cerul nsusi. S
nu-mi vorbesti de lacrimi si de urdori, cci acestea s-au ivit din pricina
pcatului tu, ci gndeste-te mai de grab la Irumusetea lui si la puterea lui
de a vedea, si n ce chip, strbtnd o att de mare lungime a vzduhului, nu
se oboseste si nu suIer; cci picioarele, dup ce au Icut o bucat de drum,
se obosesc istovindu-se, iar ochiul, dup ce strbate atta nltime si ltime,
nu suIer nici o slbire. Cci, deoarece mdularul acesta ne este nou cel mai
trebuincios din toate, n-a ngduit ca el s suIere de oboseal, ca s-si poat
Iace slujba lesne si s ne Iie totdeauna la ndemn. Dar cine ar putea povesti
cu vorbe toat puterea acestui mdular? Si ce vorbesc eu de lumina ochiului
si de puterea de a vedea? Dac ai cerceta numai genele, - si ce parte a
trupului pare a Ii mai nensemnat ca aceasta? - si ntr-acestea vei vedea
marea ntelepciune a lui Dumnezeu. Cci precum la spice, Iirisoarele acelea
(barba spicului) ca niste suliti ntinse nainte ndeprteaz psrile,
627
nelsndu-le s se aseze pe rod si s Irng paiul care e destul de subred, tot
astIel si la ochi perisorii genelor, ntinsi nainte ca Iirisoarele spicelor sau ca
niste suliti, ndeprteaz de la ochi pulberea si gunoaiele, nelsnd genele s
Iie bntuite (de necurtenii). Vei vedea apoi alt ntelepciune nu mai prejos
dect acestea, dac cercetezi si sprncenele. Cine nu s-ar minuna de asezarea
lor? Ele nu ies nici n aIar peste msur, ca s ntunece ochii, nici nu-s
asezate mai nuntru dect trebuie, ci ies n aIar ca o streasin a casei,
oprind sudoarea ce se scurge de pe Irunte, si mpiedicnd-o de a vtma
ochii. Cci, v ntreb, din ce pricin perii capului cresc si sunt tunsi, iar ai
sprincenelor nicidecum? Si lucrul acesta nu s-a Icut la ntmplare si Ir
rost, ci pentru ca nu cumva cznd s ntunece ochii, cum se ntmpl cu cei
btrni de tot. Si cine ar putea slvi cum trebue ntelepciunea pus n creierul
omului? (!redicile despre statui, Partea a II-a, predica a XI-a, pp. 11-14)
,Minuneaz-te de ntelepciunea si de prevederea Sa; de ntelepciunea
Sa, pentruc ntr-un trup att de supus stricciunii a putut pune atta
rnduial; si de prevederea Lui, pentru c l-a Icut supus stricciunii spre
Iolosul suIletului ca s-i domoleasc ngmIarea si s-i mustreze semetia.
(!redicile despre statui, Partea a II-a, predica a XI-a, p. 19)
,Unul dintre motivele pentru care Dumnezeu l-a Icut pe om din
trup si suIlet, adic dintr-un element material si unul duhovnicesc, este
acesta: atunci cnd este stpnit de mndrie, omul s se smereasc prin
neputinta si lipsa de valoare a trupului su, iar atunci cnd i vin n minte
gnduri de njosire a Iirii sale omenesti, s prind curaj, gndindu-se la
valoarea suIletului su nemuritor. De aceea, este bine s cugetm la
originea noastr, s ne amintim din ce suntem Icuti si de ce Dumnezeu a
pus n noi multe puteri, dar si multe neputinte. Prin puterile care ni s-au dat
se slveste ntelepciunea Creatorului, iar prin neputinte se pune stvilar
mndriei noastre. Ne-a dat, spre exemplu, limb ca s vorbim si s-L
slvim pe Dumnezeul Universului, s grim despre Irumusetile zidirii, s
discutm despre cele ceresti si cele pmntesti, despre cele vesnice
si cele vremelnice. Si toate acestea le nIptuieste o buctic de
carne, care nu msoar nici dou degete. Dar ca s nu cread c este
ceva important si s se mndreasc, cu voia lui Dumnezeu, uneori
limba se rneste sau se umIl, n Ielul acesta, aIl c desi poate vorbi
despre lucruri vesnice, ea nssi este striccioas; c Dumnezeu,
despre Care vorbeste, este atotputernic, iar ea este slab.
Asemenea, Creatorul nostru ne-a druit ochiul, acest glob mic,
cu care putem s privim ntreaga zidire. Dar ca s nu se mndreasc
628
pentru Iaptul c vede attea Irumuseti, de multe ori, ochiul este
vtmat de diIerite boli, care scad sau duc la pierderea vederii, n
Ielul acesta, ochiul aIl ce este cu adevrat si c se cade s-L slveasc
pe Ziditor prin zidirea cea vzut.
Gndeste-te putin, dac omul, cu toate c poart cu sine attea
neputinte, adesea uit de starea jalnic n care se aIl si se rscoal cu
nerusinare mpotriva BineIctorului su, pn unde ar ajunge truIia
sa dac ar Ii cu totul izbvit de aceste neputinte... (Din vol.
!roblemele ;ietii, pp. 209-210)
,Si trebuie s Iie admirat si nchinat nu numai pentru c ne-a Icut, nu
pentru c ne-a dat un suIlet netrupesc si rational, nu pentru c ne-a Icut mai
buni dect toate celelalte, nu pentru c ne-a druit mprtia peste cele
vzute si ne-a ngduit stpnirea ei, ci pentru c N-are nevoie de nimic din
ale noastre. Fiindc lucrul minunat al bunttii Lui e c ne-a adus la
existent Ir s aib cu nimic nevoie de slujirea noastr. Cci El si avea
slava si Iericirea Sa nainte de a Ii Iost Icuti noi, ngerii si puterile de sus;
numai din iubire de oameni ne-a adus la existent si pentru noi a Icut toate
acestea si nc mult mai multe dect acestea. (Scrisori din exil, Ctre cei ce
se scandali:ea: de 1rdelegile i persecutiile comise i despre !ronia lui
Dumne:eu, VII, 39, n vol. Scrisori din exil. Ctre Olimpiada i cei rmai
credincioi. Despre deprimare, su1erint i !ro;ident., p. 286)
................................................................................................................
,Si Adam cel dinti zidit, cnd l-a zidit Dumnezeu, el n-a cunoscut c s-
a zidit din pmnt, de vreme ce a Icut Dumnezeu suIletul mai pe urm dup
ce a Icut trupul, ca s nu vad Adam Iapta lui Dumnezeu. (Din vol.
Mrgritarele S1antului Ioan Gur de ur, p. 115)
,Pentru aceea ne-a Icut Dumnezeu din dou Iiri, adic din trup si din
duh, ca atunci cnd va cdea omul n mndrie si se va nlta cu mintea, s se
smereasc pentru micsorarea trupului, atunci s zic mpreun cu proorocul:
Ce este omul? Cu deertciunea s-a asemnat. Iar cnd vei gndi ceva
nevrednic cinstei ce ti s-a dat tie de la Dumnezeu, mut-te ctre rvna
cerestilor puteri. (Din vol. Mrgritarele S1antului Ioan Gur de ur, p.
120)
,Dumnezeu Icnd pe om si puteri mari si smeriri multe a pus la
zidirea sa, pentru ca prin puterea ce are s se laude darul mesterului
Dumnezeu, iar prin smerenie socoteala omeneasc s se vestejeasc. (Din
vol. Mrgritarele S1antului Ioan Gur de ur, p. 120)
629
,Dumnezeu a creat omul. Si aceast creatiune era un act al
bunttii absolut gratuite. n ce avea Dumnezeu nevoie de om? Ce
Iericire vom putea noi aduga la Iericirea inIinit pe care o aIl cele
Trei Persoane n ele nsele, n viata lor intim? Ce slav i revenea lui
Dumnezeu din micimea noastr si din neantul nostru? Si iat c acest
Dumnezeu care aIl n Sine nsusi propria Sa Iericire, ne trateaz ca si
cum noi Lui i-am Ii necesari si utili!
mprejurrile crerii noastre i arat nc pretul. Precum mama
pregteste mai nainte de nasterea copilului su, patul moale, locuinta
bogat, scutecele care trebuie s-l primeasc, asa a construit Dumnezeu
pentru om un univers splendid. n acest univers totul se uneste pentru
mine, totul se armonizeaz cu nevoile mele. mi trebuie odihn?
Dumnezeu nchide toat natura n noaptea tcut, linistit. Este timpul
lucrului meu? Soarele se ridic si totul se trezeste la strlucirea sa.
Hrana mi este necesar. Iat c pe pmnt se ntinde o mas bogat si
delicat servit. Oceanul se va pune n serviciul meu pentru a Iace s-mi
vin produsele din cele mai ndeprtate regiuni. Privitor la palatul pe
care mi l-a construit Dumnezeu, nu este el splendid cu domul su de
azur, cu astrii si care strlucesc aici, cu Ilorile, cu podoabele de tot
Ielul, cu minunile sale nenumrate? (Din vol. Bogtiile oratorice, p.
15)
CREAREA OMULUI (Dumnezeu a suIlat n Iata lui suIlare de
viat)
,Iubirea de oameni a lui Dumnezeu a voit ca omul acesta Icut din
pmnt s aib suIlet rational, ca s Iie astIel o Iiint ntreag si desvrsit.
Si a su1lat, spune Scriptura, in 1ata lui su1lare de ;iat. Prin aceast suIlare a
druit celui Icut din pmnt putere de viat; suIlarea aceasta constituie
Iiinta suIletului. Si Scriptura a adugat: Si s-a 1cut omul cu su1let ;iu. Cel
care a Iost Icut, cel din trn, odat ce a primit prin suIlarea lui Dumnezeu
suIlare de viat, s-a 1cut cu su1let ;iu.
Ce nseamn cu su1let ;iu?
nseamn lucrtor, care are, prin lucrrile lui, n slujba sa mdularele
trupului, care urmeaz vointei lui. (Omilii la Facere, omilia XII, V, n col.
PSB, vol. 21, p. 145)
CREATIA
630
,Unii, de pild, au admirat lumea mai mult dect era vrednic, nct o
credeau a Ii Dumnezeu, iar altii att de mult i-au nesocotit Irumusetea, nct
o credeau nevrednic de Iurirea de ctre Dumnezeu, si deci puneau totul n
seama unei materii viclene. Desi Dumnezeu a Icut att cerul ct si soarele
Irumoase si mari, ca astIel s nu se cread a Ii vreunul din ele strine de
ntelepciunea lui Dumnezeu, a Ii lipsiti si nedestoinici prin sine nsusi, ca nu
cumva omul s le cread a Ii Dumnezeu; dar cu toate acestea, cei betegiti din
pricina propriilor silogisme si cugetri au czut n cea potrivnic: unii pe altii
nIruntndu-se si acuzndu-se, s-au rtcit n cugetrile prin care tocmai
cutau a ndreptti ntelepciunea lui Dumnezeu. (Talcuiri la Epistola a
doua ctre Corinteni, omilia XXI, pp. 192-193)
,. si n diIerite Ieluri de viat ori n animale, si la arbori, se poate
vedea aceast Ielurime, si adesea poti bga de seam cum cel mai de nimic
ntrece pe cel mai de soi, si c nu toate nsusirile sunt n Iiecare, tocmai
pentru ca s avem nevoie de toate aceste soiuri si s cunoastem puterea
Ielurit a Domnului. (!redicile despre statui, Partea a II-a, predica a XI-a,
p. 19)
,Admir pe Stpnul tu de la Ipturile Lui. Dac vreunul din
lucrurile vzute ntrece mintea ta si nu-i poti gsi rostul, slveste pentru
aceea pe Ziditor, pentru c ntelepciunea lucrrilor Sale biruie cugetul tu.
Nu zice: De ce acest lucru? La ce bun cellalt? cci toate sunt Iolositoare,
chiar dac noi nu le cunoastem rostul. Precum, dac intri n casa unui doctor,
si vezi puse la iveal o multime de instrumente, te miri de Ielurimea lor,
mcar c nu le stii ntrebuintarea, tot asa I si Iat de zidirea lui Dumnezeu:
chiar dac vezi multe lighioane, ierburi, buruieni si alte lucruri al cror Iolos
nu-l stii, minuneaz-te de Ielurimea lor si slveste pe Dumnezeu, Fctorul
si prea ndemnatecul lor Furitor, si pentru aceea c nu le-a Icut nici pe
toate cunoscute de tine, nici pe toate necunoscute. Anume nu le-a Icut pe
toate necunoscute de tine, ca s nu zici c n lume nu e o pronie; pe de alt
parte nici n-a ngduit s-ti Iie tie toate cunoscute, ca nu cumva multimea
stiintei tale s te duc la sminteala semetiei. Cci si pe cel dinti om,
demonul cel ru l-a dobort, momindu-l prin ndejdea unei stiinte mai mari,
si srcindu-l de aceea pe care o avea mai nainte. (!redicile despre statui,
Partea a II-a, predica a XII-a, p. 30)
,,. a Icut zidirea si bun si mare si minunat, iar apoi, si c, prin
multe dovediri, a artat celor ce o privesc slbiciunea ei. Una |minuntia ei|
este pentru ca s Iie admirat pentru ntelepciunea |Celui ce a Icut-o| si s-i
631
atrag pe cei ce o privesc ctre nchinarea Lui, iar alta |slbiciunea ei| pentru
ca nu cumva cei ce o contempl s-L lase deoparte pe Fctor, pentru
Irumusetea si mretia ei si n locul Aceluia s se nchine celor vzute. Cci
slbiciunea |zidirii| poate s vindece o astIel de nselare. (Cinci cu;antri
despre na i Samuel, cuvntul I, n vol. Omilii i cu;antri despre educatia
copiilor., p. 9)
,Nu iscodi deci cu indiscretie si gnduri de curiozitate cele create
cnd ai o asemenea mrturie a bunttii lor. Cci dac nu te vei multumi cu
acest cuvnt, ci vei voi s vii la cercetarea celor create aruncndu-te singur
n vltoarea gndurilor si n valurile care nasc o mare Iurtun, ti vei produce
un cumplit nauIragiu tie nsuti. Deoarece nu numai c nu vei putea gsi toate
ratiunile Iiecrei creaturi, dar dac te Iolosesti de o gndire nechibzuit vei
deIima si multe din cele care acum ti se par bune.
Fiindc ratiunea oamenilor e att de slab nct de multe ori se las
trt spre lucruri contrare si n opinia lor despre creatie multi se aIl ntre ei
pe pozitii diametral opuse; admirnd-o spre cuviint si ntrecnd msura
ucenicii elinilor au socotit c e un zeu, maniheii si alti eretici au spus unii c
nu e opera unui Dumnezeu bun, iar altii tind din ea o parte au atribuit-o
unei materii care se misc de la sine si au judecat c e nedemn de actiunea
creatoare a lui Dumnezeu. AstIel, cum spuneam, dac cineva s-ar Iolosi de
rationamente si de o gndire nechibzuit, deIaim multe din cele ce par a Ii
bune.
Cci nu ti se pare a Ii mai Irumos dect soarele? Si totusi acest astru
strlucitor si dulce vatm ochii bolnavi si aruncndu-si razele mai Iierbinti
arde pmntul, naste incendii, usuc de multe ori recolta si o Iace inutil,
Iace ca pomii s Iie lipsiti de rod si o parte a lumii nelocuit pentru noi. Ce
deci?, spune-mi! V-om deIima oare pentru aceasta soarele? S nu Iie! Ci
lsnd gndurile si tulburarea lor s se linisteasc, s ne lipsim de piatra acea
care e cuvntul care spune: Si a ;:ut Dumne:eu cate a 1cut, i iat erau
bune 1oarte (Fc., 1, 31), Iiindc si cele pe care le-am enumerat acum sunt
Ioarte bune si Iolositoare. Dar, cum spuneam mai sus, trebuie s revenim
mereu la acest cuvnt si s spunem: Iat toate cate a 1cut Dumne:eu sunt
1oarte bune. (Scrisori din exil, Ctre cei ce se scandali:ea: de 1rdelegile
i persecutiile comise i despre !ronia lui Dumne:eu, IV, 10-14, n vol.
Scrisori din exil. Ctre Olimpiada i cei rmai credincioi. Despre
deprimare, su1erint i !ro;ident., pp. 272-273)
,Cci aceast minunat si preaarmonioas creatie n-a Icut-o pentru
nimeni altul dect pentru tine; pentru tine a Icut-o asa de Irumoas, asa de
632
mare, Ielurit, bogat, suIicient, util si un cstig n toate privintele n stare
att de hrnire a trupului, ct si de a ntretine iubirea de ntelepciune a
suIletului si de a Ii o cale spre cunoasterea lui Dumnezeu.
Fiindc ngerii nu aveau nevoie de ea; si cum ar Ii avut nevoie ei care
erau nainte de a Ii Icut ea? C erau mult mai btrni dect ea, ascult ce
spune Dumnezeu vorbind cu Iov: Cand am 1cut stelele, ludatu-M-au toti
ingerii Mei i Mi-au cantat imne cu glas mare (Iov, 38, 7), uimiti Iiind de
multimea, Irumusetea, pozitia, utilitatea, strlucirea, claritatea, armonia si
toate celelalte pe care aceea le vedeau mai exact dect noi.
Dar el n-a nIrumusetat cerul numai cu stele, ci l-a mpodobit cu soare
si lun, oIerindu-ti n orice timp mult plcere si mult Iolos. Cci ce e mai
Irumos dect cerul Iie cnd e luminat de razele soarelui, Iie cnd scnteiaz
pmntul cu multimea nesIrsit a stelelor ca prin privirile unor ochi si d
astIel marinarilor si cltorilor niste cluze care-i iau si duc ca de mn?
(Scrisori din exil, Ctre cei ce se scandali:ea: de 1rdelegile i
persecutiile comise i despre !ronia lui Dumne:eu, VII, 2-4, n vol. Scrisori
din exil. Ctre Olimpiada i cei rmai credincioi. Despre deprimare,
su1erint i !ro;ident., p. 279)
,Si cum s enumeri minunile de pe acest pmnt, cnd descrierea
si studiul unei singure graminee epuizeaz timpul si Iorta savantului
care vrea s-o Iac cunoscut? (Din vol. Bogtiile oratorice, p. 8)
,Dumnezeu este mare Iie c El transIorm. A crea este prima
maniIestare a mretiei lui Dumnezeu: a transIorma este a doua. Nimic
nu arat att aceast actiune divin pe ct aceast putere de a schimba,
de a transIorma la rndul su toate substantele. Omul accept, Ir a
putea s se abat niciodat de la marile legi care mprtesc asupra
creatiei; Dumnezeu singur se abate cu aceeasi mare usurint si chiar cu
aceeasi putere cu care El le-a Icut s Iie stabilite. (Din vol. Bogtiile
oratorice, p. 9)
,Mai nti ceea ce ne izbeste n opera divin, acestea sunt
mretia sa, Irumusetea sa, durata sa neschimbat. Apoi, cnd ne
apropiem mai de-aproape de multimea Iiintelor create, noi rmnem
ntr-o stupeIactie proIund vznd varietatea lor inepuizabil si
inIinit. (Din vol. Bogtiile oratorice, p. 23)
,Noi am putea crede c Dumnezeu a limitat mretia Sa si
perIectiunea Sa la Iiintele superioare, la scenele mrete ale naturii. S
633
ne deschidem ochii. Minuntiile puterii Sale strlucesc mai mult poate
n cele mai inIime si mai urte dintre creaturi. Ce este o imperceptibil
insect? Ce este aripa unei musculite? Ce este iarba cmpurilor? Ce
este crinul care se taie si se arunc n cuptor? ns Dumnezeu a tratat
aceste Iiinte mici cu cea mai regeasc mretie. El a mbrcat crinul
cum niciodat nu s-a mbrcat Solomon n slava sa. (Din vol.
Bogtiile oratorice, p. 26)
,Universul a Iost si rmne totdeauna marea carte deschis n
care omul trebuie s citeasc si s nvete s se nchine si s-L
slveasc pe Creatorul su. (Din vol. Bogtiile oratorice, p. 28)
,n aceast mprtie a lui Dumnezeu asupra creatiei vom
descoperi trei caractere: o Iort irezistibil, taine adnci si de
neptruns, o bineIacere inepuizabil. (Din vol. Bogtiile oratorice,
pp. 10-11)
CREATIA (,Toate sunt de la El, prin El si n El)
,Ai vzut pe Iii diavolului cum rostesc cuvinte din izvorul tatlui lor,
diavolul, sustinnd c toat creatia nu este opera lui Dumnezeu, cu toate c
Ioan strig c Hristos intru ale Sale a ;enit (Ioan 1, 11) si c lumea prin El s-
a 1cut (Ioan 1, 10)? (Omilii la Matei, omilia XVI, VI, n col. PSB, vol. 23,
p. 206)
CREATIA (contemplarea creatiei)
,Aceast contemplare a lucrurilor create s ne instruiasc pe noi.
Dac Oceanul si calmeaz Iuria sa, pentru ce eu nsumi, la porunca
dumnezeiasc, nu-mi voi potoli mnia mea? Cnd eu vd murind si
renscnd niste plante, de unde mai vine necredinta mea n dogma
nvierii? Toate Iiintele, natura ntreag lucreaz: cine mi permite lenea
si inactivitatea? (Din vol. Bogtiile oratorice, p. 10)
,Creatia va Ii pentru noi o carte din care nvtm datoriile
noastre. (Din vol. Bogtiile oratorice, p. 22)
,Mretia, Irumusetea, durata neschimbat a creatiei. Ce
admiratie nu ne va mpodobi pe noi dac ne ntindem privirea noastr
de la o margine la alta a creatiei? Ce imensitate n oceanele noastre,
634
deserturile noastre, pmntul nostru ntreg! ns ce este acest glob dac
nu un nesimtit grunte de pulbere n mijlocul multimii inIinite de astri
care populeaz cerul? Cine va spune numrul acestor astri? Cine va
calcula distantele ngrozitoare? Cine va descrie uriasele evolutii? Si nu
numai singur mretia creatiei ne tine n admiratie, ci cu ea multimea
inIinit de Iiinte. Toate exclam Cat de minunate sunt lucrurile Tale
Doamne'
Dac numrul si mretia Iiintelor ne Iace s scoatem acest
strigt, ce nu vom resimti noi contemplnd Irumusetea lor? Din cer pe
pmnt, din curata lumin a astrilor la cele mai mici si cele mai
Iragede creatii, ce de haruri rspndite, ce delicatete se vede, ce
splendori se risipesc, ce Irumusete se imprim peste tot! (Din vol.
Bogtiile oratorice, p. 23)
,ntr-o ultim contemplare a naturii nvtm o ultim virtute, cea
mai grea, cea mai esential dintre toate: supunerea Iat de Dumnezeu
Stpnul nostru Suprem. Cu ct promptitudine si cu ce elan se supune
creatia lui Dumnezeu, oricare ar Ii vointele asupra ei, orict de opuse
ar Ii poruncile Sale! Mari sunt lucrurile Domnului i in toate se ;ede
;ointa Lui. Dup porunca primit la crearea lor, apa este limpede
totdeauna, Iocul mistuie, animalul sIsie, distruge prada sa, monstrul
marin nghite si mnnc victima sa, pmntul este tare si poart pe
locuitorii si. ns cnd de la toate creaturile Dumnezeu vrea
contrariul, priviti cum apa devine tare sub pasii lui Iisus si ai lui Petru;
cum Iocul rcoreste pe tinerii evrei n cuptor, cum leii l ocolesc pe
Daniel si monstrul pzeste pe Iona, cum nghite pmntul pe Datan si
Abiron. n toate se Iace vointa lui Dumnezeu. (Din vol. Bogtiile
oratorice, p. 30)
CREATIA (contemplnd creatia cunoastem pe Creator)
,Din mrimea i 1rumusetea 1pturilor, dup socoteal
176
se
cunoate Fctorul lor (nt. Sol., 13, 5); cu ct vom cerceta mai mult
mrimea si Irumusetea Ipturilor, cu att ne vom apropia mai mult de
Fctor. (Cele dintai omilii la Facere, cuvntul nti, p. 9)
,De-ar Ii stiut maniheii s IilosoIeze bine despre zidire, n-ar Ii
cinstit-o pe aceasta, care este adus din neIiint, striccioas, schimbtoare,
176
Tlcuirea D-lui Adrian Tnsescu-Vlas: n original uvuoo (n.s. 3, p. 9)
635
cu ntiettile nenasterii. Dac ar Ii stiut elinii s IilosoIeze bine despre
Iptur, nu s-ar Ii rtcit de la adevr, n-ar Ii cinstit Iptura si nu s-ar Ii
nchinat ei n locul Fctorului. Bun este cerul, ns a Iost Icut ca s te
nchini Fctorului; strlucitor e soarele, dar ca s l slujesti pe Cel Ce l-a
lucrat; iar dac vei rmne la minunea zidirii si te vei opri la Irumusetea
lucrurilor, lumina ta s-a Icut ntuneric, sau mai bine zis, te-ai Iolosit de
lumin spre a te ntunerici. (Cele dintai omilii la Facere, cuvntul nti, pp.
9-10)
CREATIA (n creatie vedem mestesugul lui Dumnezeu, dar si
slbiciunea Iirii ei)
,Si precum mai mult ne minunm de sculptorul de statui atunci cnd
Iace una Irumoas din aur, dect atunci cnd va Iace din lut chipul desvrsit
si bine ntocmit, asa si de Dumnezeu ne minunm si-L slvim c n cenus si
n lut, adic n trupurile noastre, a pus Irumusete negrit si ntelepciune
nespus. Si nu numai n trupurile noastre a Icut aceasta, ci n toat zidirea.
Peste tot crend Ipturi simple a amestecat n ele semnul cel luminat al
mestesugului Su cu slbiciunea, ca privind mestesugul si Irumusetea, s te
minunezi de Ziditorul, iar privind slbiciunea Iirii, s nu te nchini celor
create.
Soarele este luminos cnd strluceste si lumineaz toat lumea, dar
cnd vine noaptea lipseste, cci zice: Ce este mai luminos decat soarele?
Dar i acesta lipsete (nt. Sir., 17, 26). Si nu a lipsit numai noaptea, ci si
ziua de multe ori, ca s te minunezi de Ziditorul pentru aceasta si s nu te
nchini celui zidit pentru slbiciunea sa.
Vezi cerul acesta ct este de mare? Ct de Irumos si ct de strlucitor
este? Mult mai plcut la vedere dect trupurile noastre, dar este nensuIletit.
Priveste n el si mestesugul, dar si slbiciunea. Si le-a unit pe amndou
numai pentru ntrirea ta. Ca s nu deIaimi pe Ziditorul ca pe un slab, a Icut
Ipturi Irumoase, iar ca s nu te nchini lor ca unor dumnezei, le-a Icut si cu
lips.
S v aduceti aminte de acestea totdeauna. (Cu;ant la neluminarea
scripturii celei ;echi, la iubirea de oameni a lui Dumne:eu i cum c nu se
cu;ine a ne in;inui unii pe altii, n vol. Din osptul stpanului, pp. 93-94)
CREATIA (rationalitatea creatiei)
, . Iiecare lucru din lume s-a Icut cu o ratiune oarecare. (Omilii la
Facere, omilia XI, II, n col. PSB, vol. 21, p. 130)
636
CREATIA (,Iptura a Iost supus desertciunii)
,Cci 1ptura a 1ost supus deertciunii nu de ;oia ei, ci din cau:a
aceluia care a supus-o. Dar ce nseamn 1ptura a 1ost supus deertciuni?
Adic s-a Icut striccioas. Din ce cauz si pentru ce? Pentru tine, omule.
Fiindc ai luat trup muritor si supus preIacerii; de aceea si pmntul a primit
blestemul si a produs spini si plmid. Cum c si cerul mpreun cu
pmntul se zbucium spre a trece la o conditie mai bun, ascult-l pe
proIetul care grieste: Dintru inceput Tu, Doamne, pmantul l-ai intemeiat i
lucrul mainilor Tale sunt cerurile. celea ;or pieri, iar Tu ;ei rmane, i toti
ca o hain se ;or in;echi i ca un ;emant ii ;ei schimba i se ;or schimba.
Dar Tu acelai eti i anii Ti nu se ;or imputina (Psalmul 10 26-28). Ai
vzut cum a slujit Iptura desertciunii, si cum se va elibera din aceast
stricciune? (Omilii la Epistola ctre Romani a S1antului postol !a;el,
omilia XIV, pp. 267-268)
CREATIA (,Iptura mpreun suspin si mpreun suIer pn
acum)
,Creatura pan acum suspin. Mai mult nc, aceste gemete
ale universului ne arat clar c pcatul a deIormat opera primar si c
creatia, ca urmare a pcatului si a decderii regelui su, este
condamnat acum ca si el la ispsire. Aceast ispsire, Ir ndoial,
omul o suport n cea mai mare parte. (Din vol. Bogtiile oratorice,
p. 28)
,Ca s-i ridice la ntelegerea mretiei bunurilor acelea, le d ca pild
chiar zidirea, care suIer si suspin din pricina relelor din veacul acesta, si le
doreste cu trie pe cele viitoare, singurele lucruri bune cu adevrat, grind
asa: C i 1ptura impreun suspin i impreun su1er pan acum (Rom.,
8, 22).
- Dar pentru ce suspin? Pentru ce suIer?
- Pentru c asteapt bunttile cele viitoare si doreste schimbarea n mai
bine. C i ea, 1ptura insi, spune Pavel, se ;a elibera din robia
stricciunii, spre libertatea sla;ei 1iilor lui Dumne:eu (Rom., 8, 21).
Cnd auzi c Iptura suspin si suIer, s nu socotesti c este
nzestrat cu ratiune! Ci aIl din Scriptur ntelesul acestor cuvinte! Cnd
Dumnezeu vrea s vesteasc oamenilor prin proIeti ceva mare si de Iolos,
Iace ca nsesi cele nensuIletite s simt mretia minunilor ce au s se Iac.
Nu vreau s spun prin aceasta c Iptura ar avea simtire. Nu, ci Scriptura
637
grieste asa ca s poat nItisa oamenilor, prin cele ce se ntmpl, mretia
minunilor. Si noi obisnuim s grim asa! Cnd se ntmpl ceva neasteptat,
spunem c s-a ntristat orasul, c s-a posomort pmntul. La Iel grim si
cnd este vorba despre oameni ce rspndesc groaza, despre oameni care au
mnie de Iiar slbatic! Spunem c au Icut s se cutremure temeliile
pmntului, c pietrele nsele s-au cutremurat. Nu c pietrele nsele s-ar Ii
cutremurat cu adevrat! Nu! Dar spunem asa, ca s putem nItisa slbticia
si mnia lor grozav. (La cu;antul apostolic ce spune. Dar nu numai
atat, ci ne i ludm in neca:uri, tiind c neca:ul aduce rbdare.~~, 2, n
vol. Despre schimbarea numelor. Despre rbdare. Despre milostenie., p.
83)
,Aceasta e pricina pentru care Iericitul Pavel ne spune c Iptura
suspin si suIer, ca s ne poat nItisa mretia darurilor pe care ni le va da
Dumnezeu dup plecarea din viata aceasta. (La cu;antul apostolic ce
spune. Dar nu numai atat, ci ne i ludm in neca:uri, tiind c neca:ul
aduce rbdare.~~, 2, n vol. Despre schimbarea numelor. Despre
rbdare. Despre milostenie., p. 84)
CREATIA (transIigurarea creatiei)
,Cerul si pmntul si ntreaga Iptur se va preIace n nestricciune,
mpreun cu corpurile noastre. (Comentariile sau Explicarea Epistolei
ctre Galateni, p. 126)
CREDINTA (deIinit ia)
,Credinta este un bine mare; da, sigur, credinta este un bine destul de
mare si izvorul tuturor bunurilor; prin ea pot Iace oamenii lucrurile lui
Dumnezeu n numele ei. (Comentar la E;anghelia de la Ioan, omilia LXIII,
3, p. 323)
,,Cnd noi primim cele ce prin rationamente nu le putem aIla deIel,
atunci este credint. (Comentariile sau Talcuirea Epistolei intai ctre
Corinteni, omilia VI, p. 58)
,Credinta este sntatea suIletului. (Din vol. !roblemele ;ietii, p.
357)
638
,,Temelia bunei cinstiri de Dumnezeu
177
este credinta. (!rima
catehe: ctre cei ce urmea: a 1i luminati, n vol. Catehe:e baptismale, p.
31)
,,Acest Iapt este credinta: a lua aminte la cele ce nu se vd ca la cele
vzute. Cci zice: credinta este 1iinta celor ndfduite, do;edirea celor ce nu
se ;d (Evr., 11, 1). (Omilia aceluiai ctre cei ce urmea: a 1i luminati i
lmurire clar a celor s;arite in chip simbolic i inchipuite in
dumne:eiescul bote:, n vol. Catehe:e baptismale, pp. 47-48)
,,Cci aceasta este credinta, cnd cineva pe cele Igduite de
dumnezeu chiar dac nu sunt vzute cu acesti ochi trupesti le socoate
mai vrednice de crezare dect cele vzute, ce zac sub ochii nostri materiali.
(Urrile de bun ;enit ale aceluiai i lauda celor care au ;enit din
imprefurimile ntiohiei, n vol. Catehe:e baptismale, p. 122)
,Se numeste credint, credinta care Iace semne si minuni. Dar se
numeste credint si ceea ce ne duce la cunoasterea lui Dumnezeu, potrivit
creia Iiecare din noi este credincios; de pild, cum spune Pavel n Epistola
ctre Romani: Multumesc Dumne:eului meu, prin Iisus Hristos, cci credinta
;oastr se ;estete in toat lumea (Rom., 1, 8), sau n Epistola ctre
Tesaloniceni: C de la ;oi a rsunat cu;antul Domnului nu numai in
Macedonia i in haia, ci in tot locul a ptruns credinta ;oastr in
Dumne:eu (I Tes., 1, 8). (La cu;antul apostolic ce spune. Dar a;and
acelai duh al credintei, precum este scris~~, i la Cre:ut-am, pentru
aceea am grit... ~~, 4, n vol. Despre schimbarea numelor. Despre
rbdare. Despre milostenie., p. 271)
CREDINTA (- Iapt de virt ute, dar si un dar al Duhului)
,Pentru ce Pavel numeste credinta duh al credintei (II Cor., 4, 13)?
Pentru c vrea s arate c la nceput credinta este o Iapt a gndului
nostru celui bun, este o ascultare a unei chemri; mai trziu ns, dup ce
177
Tlcuirea Pr. Marcel Hanches: Buna cinstire de Dumne:eu red pe cuocciu (dreapta
credint, la nota 4) pentru a nu se repeta de dou ori cuvntul credint. Din acest pasaj se
vede clar c nu exist o identitate absolut ntre aioti si cuocciu. (n.s. 27, p. 31)
639
credinta a Iost ntemeiat n suIletul nostru, avem nevoie de ajutorul Duhului,
ca s rmn credinta neclintit si nestrmutat. Nici Dumnezeu, nici harul
Duhului n-o ia naintea vointei noastre, ci ne cheam si asteapt ca noi de
bunvoie si din propriul nostru imbold s ne apropiem; apoi, dup ce ne-am
apropiat, ne d si Dumnezeu tot ajutorul Lui. Si pentru c diavolul, dup ce
ne-am apropiat de credint, vine ndat, voind s smulg aceast bun
rdcin si grbindu-se s semene neghin si s pngreasc semintele cele
bune si curate (Matei 13, 24-25), de aceea avem atunci nevoie de ajutorul
Duhului, pentru ca Duhul, ca un plugar vrednic, s apere cu mult grij si
dragoste rodul de curnd sdit al credintei. De aceea Pavel spunea, scriind
tesalonicenilor: Duhul s nu-l stingeti (I Tes., 5, 19). Cu aceste cuvinte a vrut
s arate c, dup ce a venit n ajutorul nostru harul Duhului, nu mai putem Ii
biruiti de demon si dejucm toate vicleniile lui. C, dac nimeni nu poate
spune Domn este Iisus, decat in Duhul (I Cor., 12, 3), apoi cu mult mai mult
nimeni nu poate avea credint tare si nrdcinat dect n Duhul SInt. (La
cu;antul apostolic ce spune. Dar a;and acelai duh al credintei, precum
este scris~~, i la Cre:ut-am, pentru aceea am grit... ~~, 5, n vol.
Despre schimbarea numelor. Despre rbdare. Despre milostenie., pp. 272-
273)
CREDINTA (- vederea cu ochii mint ii a celor ce nu se vd)
,Atunci avem credint, cnd nu ne mrginim numai la ochii trupului,
ci vedem cu ochii mintii cele ce nu se vd. Mai cu seam pe acelea pe care le
vedem cu ochii mintii trebuie s la socotim mai vrednice de credint de ct
pe cele pe care le vedem cu ochii trupului. (Omilii la Facere, omilia LXIII,
V, n col. PSB, vol. 22, p. 298)
CREDINTA (- dar adresat de Dumnezeu liberttii suIletului)
,Pavel spune: S nu socotiti c e un dar al lui Dumne:eu numai
apostolia sau predicarea cu;antului sau in;ttura. Nu' Insi credinta mea
este un dar al milei lui Dumne:eu re;rsate asupra mea. m 1ost in;rednicit
de credint, nu pentru c am 1ost ;rednic, ci numai pentru c am 1ost miluit
de Dumne:eu. Si mila este o urmare a harului, i nu a meritului. !rin
urmare, dac Dumne:eu nu ar 1i 1ost mult milosti; 1at de mine, n-a 1i putut
afunge niciodat nu numai apostol, dar nici chiar credincios.
Ai vzut ct de recunosctor este slujitorul lui Dumnezeu, Pavel? Ai
vzut ce inim zdrobit are? Nu-si atribuie nici un merit mai mare dect al
celorlalti credinciosi. Dimpotriv, ceea ce le era comun si lui, si ucenicilor
640
si, credinta, spune c nu o are datorit unor merite personale, ci datorit
milei si darului lui Dumnezeu. (Despre Feciorie, 42, n vol. Despre
Feciorie, pologia ;ietii monahale, Despre creterea copiilor., p. 75)
CREDINTA (desvrsit)
,S ne Iie att de puternic credinta noastr, ca si cum am si vedea
naintea noastr mplinite Igduintele. (Omilii la Facere, omilia XXXIV,
V, n col. PSB, vol. 22, p. 11)
,A mers Ilie tot drumul si a ajuns n Sarepta Sidonului si a vzut
o Iemeie aducnd lemne. Uit-te la IilosoIia si credinta lui Ilie. A urmat
un alt noian de virtute. N-a spus lui Dumnezeu: La cine m trimiti? M
1aci s indur atatea primefdii ca s m trimiti la o ;du; unde bantuie
1oametea cea mai cumplit? Nu se gseau oare multi oameni mai
bogati in stare s-mi uure:e srcia mea? m btut atat pmant ca s
;in la o ;du;, la nenorocirea nenorocirilor? Si nu-i numai ;du;, ci
i srac. Gndeste-te c slujitorul lui Dumnezeu n-a grit asa. Avea
ncredere n Stpnul lui, Care Iace cu putint cele cu neputint.
(Cu;ant la !etru postolul i Ilie !roorocul, III, n vol. !redici la
srbtori imprteti i cu;antri de laud la s1inti, p. 552)
CREDINTA (puterea credintei)
,,. nimic mai puternic dect credinta. (Cinci cu;antri despre na
i Samuel, cuvntul I, n vol. Omilii i cu;antri despre educatia copiilor.,
cuvntul II, p. 29)
CREDINTA (ndoiala n credint)
,Atunci cnd aceast ntrebare ndoielnic si periculoas: Cum intr n
suIletul omului, necredinta intr atunci cu ea n el.. (Comentar la
E;anghelia de la Ioan, omilia XLVI, 2, p. 221)
,Cci de aceea am Iost numiti credinciosi, pentru ca Ir cltinare s
credem celor spuse, pentru ca deloc s nu ne ndoim. (Talcuiri la Epistola
intai ctre Timotei, omilia I, p. 20)
CREDINTA (mrt urisire de credint )
641
,C este nviere, este rsplat, c sunt multe bunuri, c Hristos este
Dumnezeu, c credinta este dreapt. (Comentariile sau Explicarea Epistolei
ctre E;rei, omilia VII, p. 126)
CREDINTA (s o pstrm si s o pzim)
,. s vedem ce Iel de ntelepciune cere aici Domnul, intelepciunea
arpelui, ne spune Hristos. Dup cum arpele sacri1ic totul i nu se
impotri;ete, chiar de-ar trebui s i se taie trupul, numai ca s-i rman
tea1r capul, tot aa i tu, de-ar trebui s dai a;erile, trupul i chiar su1letul,
d totul, a1ar de credint. Credinta este cap i rdcin, dac-ti pstre:i
credinta, chiar de-ai pierde totul, pe toate le dobandeti iari, cu mai mult
strlucire. (Omilii la Matei, omilia XXXIII, II, n col. PSB, vol. 23, p. 408)
CREDINTA (apologia credintei)
,,. s ne nvtm cum trebuie s stm de vorb cu Elinii, ca s nu Iim
ca vitele si dobitoacele ce pasc pe cmp, ci s Iim pregtiti de ndejdea ce o
avem n noi. (Comentariile sau Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni,
omilia III, p. 29)
,,i vom putea rpune pe Elini si astIel ne vom putea lupta cu dnsii,
iar mai nainte de vorbe s-i uimim cu viata. Aceasta este lupta cea mare,
acesta este silogismul cel necontrazis, vreau s zic dovada prin Iapte. Orict
de multe am IilosoIa noi prin vorbe, nu vom putea avea nici un Iolos dac nu
vom arta acelora o viat mai bun dect a lor, cci ei nu iau seama la cele
vorbite, ci cerceteaz cu cea mai mare bgare de seam Iaptele pe care le
Iacem, si-ti zic: Tu cel intai incredintea:-te i 1 cele ce grieti, i dup
aceea s1tuiete i pe altii. De mi-ai ;orbi de mii de buntti din ;iata
;iitoare, ins in 1aptele tale mi-ai arta ca i cum n-ar exista acele buntti,
1iind cu totul alipit de cele de aici, apoi atunci 1aptele tale imi sunt mai de
cre:ut decat ;orbele. Cand te ;d pe tine rpind cele ale altora, bocindu-te
1r msur pentru cei incetati din ;iat i 1cand multe alte rele, cum am
s te cred c ;a 1i in;iere? Si chiar de nu ar gri asa, totusi vor cugeta asa, si
n cugetele lor ti vor pune aceste ntrebri.
Aceasta este ceea ce mpiedic pe necredinciosi de a se Iace Crestini.
Deci s-i atragem prin viata noastr. Multi brbati simpli si prosti, n chipul
acesta au uimit cugetele IilosoIilor, cci prin Iaptele lor au artat o mai mare
642
IilosoIie dect aceia; cci din viata si din Iaptele lor iese un glas mai puternic
si mai strlucit dect orice trmbit. Purtarea deci si viata curat este mai
puternic dect limba celor mai strluciti ritori. Cnd eu spun, de pild, c
nu trebuie a dusmni pe altul si uneltesc mii de rele mpotriva Elinului, cum
voi putea s-l atrag prin vorbe, cnd prin Iapte eu l-am deprtat?
Deci numai prin purtarea si viata noastr vom putea s-i vnm si s
cldim Biserica lui Hristos prin suIletele lor; aceast bogtie dar s o
strngem. (Comentariile sau Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni,
omilia III, p. 30)
,,. voi s nu lsati vreodat s Iie pngrite nvtturile credintei.
(Despre necunoaterea lui Dumne:eu, cuvntarea II, p. 38)
CREDINTA (dreapt)
,Ca s 1im sntoi, :ice, in credint. Prin urmare. Aceasta este
sntatea: de a nu introduce n credint nimic Ials, nimic strin.
(Comentariile sau explicarea Epistolei ctre Tit, omilia III, n vol.
Comentariile sau explicarea Epistolei a doua ctre Timotei., p. 154)
CREDINTA (dreapt si viet uirea nent inat)
,... ce Iolos vom avea dac n credint suntem evlaviosi, iar n viat ne
gsim n pcat? (Talcuiri la Epistola intai ctre Timotei, omilia a VII-a, p.
77)
,Cci, precum si o pasre, desi nu este prins din toate prtile, ci
numai dintr-una vreau s zic de picior totusi se gseste sub stpnirea
celui ce i-a ntins cursa, tot asa si noi, chiar de n-am Ii stpniti din toate
prtile, adic si din credint, si din viat, ci numai din viat, suntem sub
puterea diavolului, cci: Nu oricine mi zice: Doamne, Doamne va intra n
mprtia cerurilor. (Comentariile sau explicarea Epistolei a doua ctre
Timotei, omilia VI, p. 68)
,Credinta pretinde integritatea moravurilor. Ea mrturiseste cu
usurint si bucurie adevrurile divine, cel care are constiinta curat si
viata neptat. (Din vol. Bogtiile oratorice, p. 163)
643
,C nu avem nici un Iolos de nvtturi drepte dac viata ne este
stricat; dup cum n-avem nici un Iolos de viat virtuoas dac credinta nu
ne este sntoas. (La cu;antul apostolic ce spune. Dar a;and acelai
duh al credintei, precum este scris~~, i impotri;a maniheilor., 7, n vol.
Despre schimbarea numelor. Despre rbdare. Despre milostenie., p. 291)
CREDINTA (dreapt - mrturisirea dreptei credinte)
,Voi ati nvtat pe ceilalti oameni s se despart mai degrab de suIlet
dect de dreapta credint. (Omilia rostit cand a 1ost hirotonit preot, ctre
sine, ctre episcop i ctre multimea de popor, n vol. Despre preotie, p.
162)
CREDINTA (dreapt prigonirea ei)
,Dumnezeu ngduie n multe mprejurri s se duc rzboi
credintei Lui adevrate si apostolice; dar las totodat ca ereziile si
elinismul s se bucure de liniste si tihn.
- Pentru ce?
- Ca s aIli si slbiciunea dusmanilor acelora, c se distrug de la
sine, Ir s le Iac cineva vreun ru, dar ca s cunosti si tria credintei
prigonite, ca s vezi c se rspndeste chiar prin cei care o mpiedic.
(Cu;ant de laud la cel intru S1inti, !rintele nostru Eustatie,
arhiepiscopul ntiohiei celei Mari, III, n vol. !redici la srbtori
imprteti i cu;antri de laud la s1inti, p. 391)
,Adesea, Dumnezeu ngduie s Iie prigonit adevrata credint,
pe cnd ereziile, nselciunile si idolatria s aib parte de liniste. Din ce
motiv? Ca s vezi slbiciunea ereziilor, care cu toate c sunt lsate libere,
mai devreme sau mai trziu dispar, si pe de alt parte, s se vdeasc Iaptul
c, desi prigonit, credinta adevrat sporeste si se ntreste. (Din vol.
!roblemele ;ietii, p. 358)
CREDINTA (se arat prin Iapte)
,Da, atunci mai cu seam crezi, cnd nu cauti s aIli pricina celor ce ti se
poruncesc, ci simplu mplinesti poruncile. (Omilii la Matei, omilia VIII, I, n col.
PSB, vol. 23, p. 102)
644
,Dac tu crezi, toate suIer-le, iar dac nu suIeri, este dovada c nu
crezi. Nu oare acestea sunt cele Igduite, ca cel ce crede s suIere chiar si
mii de morti, mii de necazuri, dac s-ar cere? Este vorba de mprtia
cerurilor, de nemurire si de viata vesnic. Deci, cel ce crede, toate le suIer.
Asadar, credinta se arat prin Iapte. Cu drept cuvnt deci ar putea cineva
zice c nu n mod simplu se probeaz, ci prin Iapte pipite, prin modul de
viat, prin voint statornic. (Comentariile sau Explicarea Epistolei I ctre
Tesaloniceni, omilia I, n vol. Comentariile sau Explicarea Epistolei ctre
Coloseni, I i II Tesaloniceni, p. 161)
CREDINTA (ce o ajut?)
,Da, credinta are nevoie de ajutorul si prezenta Duhului ca s rmn
neclintit; iar ajutorul Duhului rmne n noi dac ducem o viat curat si
dac Iacem Iapte bune. Prin urmare, dac vrem s ne Iie credinta bine
nrdcinat n suIlet trebuie s avem o viat curat, care s nduplece Duhul
s rmn n noi si s ntretin puterea credintei. Nu se poate, nu se poate ca
un om care nu are viat curat s nu se clatine n credint! (La cu;antul
apostolic ce spune. Dar a;and acelai duh al credintei, precum este
scris~~, i la Cre:ut-am, pentru aceea am grit... ~~, 9, n vol. Despre
schimbarea numelor. Despre rbdare. Despre milostenie., p. 279)
,Ceea ce este hrana pentru trup, aceea e viata (virtuoas) pentru
credint. Si dup cum trupul nostru nu poate tri Ir bani, tot asa nici
credinta, Ir Iapte bune, cci: 1r 1apte, credinta este moart (Iac., 2, 20).
(La cu;antul apostolic ce spune. Dar a;and acelai duh al credintei,
precum este scris~~, i la Cre:ut-am, pentru aceea am grit... ~~, 10, n
vol. Despre schimbarea numelor. Despre rbdare. Despre milostenie., p.
280)
CREDINTA (necesitatea credintei)
,Ce devine ntreaga noastr viat Ir de credint? Ce devine
Iamilia? Oare nu printr-un act de credint i stim noi pe Iiii strmosilor
nostri? Ce devine societatea? Faceti pentru moment s nceteze
credinta n tranzactii, credinta n simpla moned, credinta n cuvntul
dat si semntura scris: ce tulburare si ce haos! Cum se initiaz copilul
n stiinte, dac nu dnd mai nti credinta sa n aIirmatiile nvttorilor
si? Ce devine studiul istoriei Ir acte continui de credint n cuvntul
645
istoricilor si a traditiilor popoarelor? Studiul nsusi al naturii nu ne
arat dect exteriorul, Ienomenul, ns ne descoper secretele
interioare. Ce este substanta? Ce este viata? Cum se uneste spiritul cu
materia? Taine pe care ratiunea nu le va ptrunde niciodat, si pe care
sub pedeapsa de nebunie, noi trebuie s le acceptm Ir a le ntelege.
(Din vol. Bogtiile oratorice, pp. 161-162)
,Istoria IilosoIiei separat de credint nu este de loc dect o
istorie a ndoielii, a nesigurantei, a contradictiilor adesea a
extravagantelor. (Din vol. Bogtiile oratorice, p. 162)
CREDINTA (Iolosul credintei)
,Peste tot, Iratilor, pretutindeni credinta ne este necesar, aceast
credint care este izvorul tuturor bunurilor, care lucreaz mntuirea, Ir de
care nu putem ntelege dogmele, nici marile adevruri ale religiei noastre;
Ir credint suntem asemenea oamenilor care ncearc s treac marea Ir
corabie; ei plutesc putin vreme cu minile lor si cu picioarele lor, valuri i
acoper; la Iel cei ce se dau propriilor lor sentimente, nauIragiaz nainte de
a cstiga nimic, cum o spune SIntul Pavel: Ei s-au rtcit in credint (I
Tim., 1, 19). Pentru noi, de team ca s nu ni se ntmple si nou un
asemenea ru, s ne legm tare cu aceast ancor sInt. (Comentar la
E;anghelia de la Ioan, omilia XXXIII, 1, pp. 155-156)
,Credinta ne Iace IilozoIi si arat c suntem cu adevrat crestini; ea ne
descoper micimea naturii omenesti, si aruncnd toate gndurile zadarnice,
ea se ridic la lucrurile cerului si le contempl, sau mai sigur, ceea ce nu
poate ntelege ntelepciunea omeneasc, ea o ntelege si o pune n practic n
mod usor. S ne atasm ei deci, acestei credinte, si s nu ne spunem
mntuirea noastr n gndiri. (Comentar la E;anghelia de la Ioan, omilia
LXIII, 3, p. 324)
,Nici chiar cel ce are pe cap diadem mprteasc nu poate avea ceea
ce are credinciosul. Contra mpratului de multe ori sunt narmati si barbarii,
si cei din garda mprteasc, si cettenii iarsi de multe ori sunt rsculati, si
altele multe; pe cnd contra credinciosului, care respect poruncile lui
Dumnezeu, nici omul, nici demonul si nici altcineva nu va putea s stea.
Dac i vei rpi banii, i-ai pricinuit lui motiv de plat; dac ai vorbit ceva ru
de el, prin deIimare tu l-ai Icut mai strlucit naintea lui Dumnezeu; de l-ai
adus n srcie, mai mare i va Ii slava si rsplata; si dac l-ai predat chiar
646
mortii ceea ce se crede a Ii mai ru dect orice , tu i-ai mpletit cununa
muceniciei. Deci ce ar putea Ii egal cu o astIel de viat, cnd nimic nu poate
Ii mpotriva ei, ba chiar cei ce par c uneltesc rele i Iolosesc nu mai putin
dect cei ce-i Iac bine? De aceea zice Apostolul, cu drept cuvnt: De este
Dumne:eu cu noi, cine este impotri;a noastr? (Omilii la Epistola ctre
Romani a S1antului postol !a;el, omilia XV, pp. 291-192)
,Deci dreptul s nu se team nici de ispite, cci Dumnezeu este pentru
noi ceea ce ne-a artat din cte a Icut cu noi; nici de brIele iudeilor, Iiindc
ne-a si ales pe noi, si ne-a si ndreptat, ba nc ceea ce e mai minunat, ne-a
ndrepttit prin jertIa Fiului Su. Deci cine ne va condamna pe noi, cnd
Dumnezeu ne ncununeaz, cnd Fiul Su Se jertIeste pentru noi, si nu
numai c Se jertIeste, ci dup aceasta se si roag pentru noi? (Omilii la
Epistola ctre Romani a S1antului postol !a;el, omilia XV, pp. 293-294)
,Multe rationamente ard suIletul nostru, mult nesigurant si multe
contrarietti, dar toate acestea credinta cu adevrat c le tempereaz. Multe
introduce diavolul n suIletul nostru nIlcrndu-l si punndu-l n ndoial
la Iiece pas, precum de pild cnd zic unii: oare este nviere? Oare este
judecat? Oare este rsplata Iaptelor? Ei bine, n toate acestea dac este
credinta la mijloc, ea va stinge toate sgetile diavolului. (Comentariile sau
Explicarea Epistolei ctre E1eseni, omilia XXIV, p. 245)
,Asadar, dac rationamente gresite rzboiesc cugetul nostru, noi s
punem nainte credinta; dac Iapte absurde ne muncesc, de credint s Iacem
uz; si n deIinitiv dac durerile si scrbele se grmdesc asupra noastr,
numai pe credint ne putem repauza. Ea este cu drept cuvnt pzitoarea si
aprtoarea tuturor celorlalte arme, si dac nu o posedm, apoi si acelea
toate se Irng. (Comentariile sau Explicarea Epistolei ctre E1eseni, omilia
XXIV, pp. 245-246)
,... credinta linisteste cugetul. (Talcuiri la Epistola intai ctre
Timotei, omilia I, p. 18)
,... cei ce se tin de credint, se sprijin de o ancor puternic.
(Talcuiri la Epistola intai ctre Timotei, omilia a XII-a, p. 121)
,Dou minuni izvorsc din credint: c si svrseste lucruri mari, n
acelasi timp si ptimeste mari. (Comentariile sau Explicarea Epistolei ctre
E;rei, omilia XXVII, p. 317)
647
,Dup cum toiagul nu las s alunece si s cad mdularele noastre
tremurtoare si slbite de btrnete, pentru c le sprijin, tot asa si credinta
sprijin mai bine dect un toiag suIletul nostru slbnogit si abtut de
slbiciunea gndurilor. Prin purtarea propriei ei trii, i d suIletului odihn,
l sprijin cu putere si nu-l las s alunece niciodat; cci credinta, cu marea
ei putere, ntreste slbiciunea gndurilor, alung ntunericul si, cu propria ei
lumin, lumineaz suIletul care st n nvlmseala gndurilor ca ntr-o
locuint ntunecoas. (La cu;antul apostolic ce spune. Dar a;and
acelai duh al credintei, precum este scris~~, i la Cre:ut-am, pentru
aceea am grit... ~~, 2, n vol. Despre schimbarea numelor. Despre
rbdare. Despre milostenie., p. 268)
,Si dup cum o corabie, cltinat de Iuria vnturilor si umplut de apa
valurilor care se ridic n jurul ei, st nemiscat ndat ce este ancorat si
prinde rdcini n mijlocul oceanului, tot asa si mintea noastr, cltinat de
gndurile ce o izbesc din aIar, scap de nauIragiu cnd ptrunde n ea
credinta, care-i mai puternic dect o ancor; si credinta duce corabia mintii
n siguranta constiintei ca ntr-un port linistit. Si asta a artat-o Pavel cnd a
spus: !entru asta a dat Dumne:eu pe postoli ... spre des;arirea s1intilor,
... pan ce ;om afunge toti la unitatea credintei i la cunoaterea Fiului lui
Dumne:eu ..., ca s nu mai 1im prunci aruncati de ;aluri i purtati de orice
;ant (EIes., 4, 11-14). Vezi puterea credintei? Ca o ancor tare, asa
ndeprteaz tulburarea! Tot Pavel le scrie evreilor iarsi, la Iel, spunnd asa
despre credint: ... pe care o a;em ca pe o ancor tare i sigur a su1letului,
care intr in cele mai dinluntru ale catapetesmei (Evr., 6, 19). (La
cu;antul apostolic ce spune. Dar a;and acelai duh al credintei, precum
este scris~~, i la Cre:ut-am, pentru aceea am grit... ~~, 3, n vol.
Despre schimbarea numelor. Despre rbdare. Despre milostenie., p. 269)
,Credinta nalt la cer suIletul nostru; nu-l las s Iie njosit de nici
una din greuttile cele de aici, cci i usureaz ostenelile cu ndejdea celor
viitoare. Cel care caut la cele viitoare, cel care ndjduieste spre cele ceresti
si-si mut ochii mintii acolo, nici nu simte durerea greuttilor din lumea
aceasta, dup cum nici Pavel nu o simtea. Si pricina acestei cugetri ne-a
spus-o prin cuvintele: Cci neca:ul nostru de acum, trector i uor, ne
aduce nou, mai presus de orice msur, co;aritoare sla; ;enic (II Cor.,
4, 17).
- Cum? n ce chip?
648
- !entru c nu pri;im la cele ce se ;d, ci la cele ce nu se ;d (II Cor.,
4, 18), prin ochii credintei. (La cu;antul apostolic ce spune. Dar a;and
acelai duh al credintei, precum este scris~~, i la Cre:ut-am, pentru
aceea am grit... ~~, 4, n vol. Despre schimbarea numelor. Despre
rbdare. Despre milostenie., p. 270)
CREDINTA (roadele credintei)
,... s primim cu bucurie si cu dragoste pe mama tuturor
bunttilor, credinta, ca astIel, ca si cum am sosi ntr-un liman Iericit si
linistit, s putem pstra dogmele cele drepte, si viata noastr s o ducem n
sigurant, pentru a ne nvrednici bunttilor celor vesnice. (Omilii la
Epistola ctre Romani a S1antului postol !a;el, omilia II, p. 45)
CREDINTA (si rationamentele omenesti)
,... astIel este credinta, cci ea mai mult convinge pe cineva dect
rationamentele omenesti; este cu mult mai clar dect dovezile iesite din
judecata noastr, si nici o alt gndire sau idee Ials nu o mai poate zgudui
vreodat. Cel ce se ncrede cu usurint n rationamentele omenesti poate s-
si schimbe prerea, pe cnd cel adeverit prin credint st neclintit, cci el si-
a ngrdit, asa-zicnd, auzul de toate vorbele cele vtmtoare. (Omilii la
Epistola ctre Romani a S1antului postol !a;el, omilia VIII, pp. 139-140)
,. prin credint vine cunostinta si, prin urmare, nu e cu putint a-L
cunoaste pe El Ir credint. Cum asa? Prin credint noi trebuie s
cunoastem puterea nvierii Lui din morti, Iiindc altIel, prin ce rationament
am putea-o ntelege? Prin nici unul, ci numai prin credint. Dar dac
nvierea lui Hristos este cunoscut prin credint, atunci cum vom ntelege
prin rationamente nasterea lui Dumnezeu Cuvntul, cnd nvierea este un
Iapt mai mic dect aceast nastere? Pentru c exemple despre nviere sunt
multe, dar din cea de-a doua nici unul. nainte de Hristos multi morti au
nviat, cu toate c dup aceea au murit din nou, dar nimeni nu s-a nscut
vreodat din Iecioar Ir de brbat. Dac ceea ce e cu mult mai mic dect
nasterea cea dup trup trebuie s Iie apropiat de minte numai prin credint,
atunci ceea ce e mai mare si chiar incomparabil mai mare, cum s-ar putea
ntelege prin rationamente? Tocmai acest lucru l arat dreptatea cea prin
credint si tocmai acest lucru trebuie crezut c a Iost cu putint. Dar cum a
Iost cu putint, nu poate Ii nteles.
649
Din credint vine apoi si mprtsirea de patimile lui Hristos. Cum
asa? Dac n-am Ii crezut, n-am Ii ptimit. Dac n-am Ii crezut c ptimind
mpreun cu El, vom si mprti mpreun cu El, n-am Ii suIerit ceea ce am
suIerit. Asadar, si nasterea Lui, si nvierea, numai prin credint pot Ii
ntelese. (Omilii la Epistola ctre Filipeni, omilia a XII-a, pp. 212-213)
,Dac Bunul Dumnezeu ne-a acordat ceva mai bun si mai mare dect
rationamentul omenesc, atunci cu adevrat c aceasta este credinta care a
inIiltrat-o n noi. Nu e posibil ca cel tare n credint s cear rationamente
omenesti. Cci iat c cele mai nsemnate ale noastre sunt lipsite de
rationamente omenesti si se sprijin numai pe credint. Nicieri nu este
Dumnezeu, si cu toate acestea El este pretutindeni. Ce poate Ii mai nelogic
dect aceasta?
Fiecare lucru observat n parte te las n mare nedumerire. Desigur,
Dumnezeu nu este n spatiu sau n loc dar nu este un loc n care s nu Iie. Nu
s-a Icut El pe sine, si nici nu a nceput a Ii. Acum, ce rationament omenesc
primeste acestea, dac nu ar Ii credinta? Sau oare, nu s-ar prea ridicol, si
mai mult, o enigm Ir sIrsit? (...) Vezi acum ce conIuziune si ntunecime
mare? Si pricepi de ce este nevoie de credint peste tot. (Comentariile sau
Explicarea Epistolei ctre Coloseni, omilia V, pp. 61-62)
,Ai vzut deci, c a ispiti cele sIinte prin rationamente omenesti este o
blasIemie? Si cu drept cuvnt, Iiindc ce poate avea n comun rationamentul
omenesc cu cele sIinte? (Talcuiri la Epistola intai ctre Timotei, omilia a
V-a, p. 62)
,Nimic nu poate Ii mai ru dect atunci cnd cineva, stpnit Iiind de
rationamente omenesti, judec si msoar lucrurile cele dumnezeiesti;
Iiindc n chipul acesta se va izbi de piatra aceea cu putere si va Ii lipsit de
lumin. Cci, dac cel ce voieste a pune stpnire pe lumina soarelui cu
ochii cei omenesti, nu numai c nu va reusi sau nu se va putea mpotrivi
razelor lui, ci, pe lng acest esec, va suIeri si mult vtmare, cu att mai
mult cel ce voieste a-si ndrepta privirea ctre acea lumin si a vedea prin
rationamentele sale, nu numai c va cdea, ci nc si batjocoreste harul lui
Dumnezeu. (Comentariile sau explicarea Epistolei a doua ctre Timotei,
omilia II, p. 19)
650
,Credinta este totul; dac ea va ntri pe cineva, inima lui va sta n
sigurant. Asadar credinta ntreste, n timp ce rationamentele clatin.
(Comentariile sau Explicarea Epistolei ctre E;rei, omilia XXXIII, p. 379)
,C ratiunea se poate ridica pn la Dumnezeu, s-si dea seama
de existenta Lui, de perIectiunile Lui, de Providenta Sa, de hotrrile
Lui pe care le d pentru bine si pentru ru: acolo nu este nici totul, nici
chiar principalul pentru om. El stie c Dumnezeu exist: Iie, ns ce
este Dumnezeu n Sine nsusi? Ce este esenta divin? Care este viata
intim a lui Dumnezeu? Si apoi, care sunt gndurile Lui, planurile Lui,
vointele Sale? Cum s-L cinstesti? Cum se ndreapt mnia Lui? Cum
s potolesti mnia Lui? Ce cult I se cuvine? Ce destin i d El omului,
creaturii Sale?
Ratiunea rmne mut; privirea omeneasc se sIarm de
neptrunsele obscuritti. Trebuie deci o a doua privire mai
ptrunztoare si la luminile ratiunii vor trebui s se adauge cele ale
credintei. Si a pretinde s se ridice la esenta divin si la tainele lui
Dumnezeu prin singure Iortele naturale este o rtcire. (Din vol.
Bogtiile oratorice, p. 158)
,Nebunie este s judece omeneste despre lucrurile divine, si s
nlocuiasc n lume supranaturalul si divinul cu ratiunea n locul
credintei. (Din vol. Bogtiile oratorice, p. 160)
CREDINTA (si cunoasterea)
,,A crede c Cel rstignit si ngropat a nviat din morti si c sade de-a
dreapta Tatlui, aceasta nu are nevoie de ntelepciune, ci de credint. Fiindc
si apostolii nu s-au apropiat prin ntelepciune, ci prin credint, si printr-nsa
s-au Icut mai ntelepti dect nteleptii, mai presus de toti crturarii si
nvtatii lumii, si cu att mai vrtos cu ct mai mare este a primi prin
credint cele ale lui Dumnezeu, dect a pune n miscare silogismele si
rationamentele omenesti Ir vreun Iolos, cci toate acestea sunt mai presus
de mintea omeneasc.
Dar cum a pierdut oare ntelepciunea nteleptilor? Prin Pavel si prin
ceilalti apostoli Icndu-se cunoscut nou, a artat c ntelepciunea
omeneasc este de prisos. Pentru a primi propovduirea Evangheliei nici cel
ntelept nu se Ioloseste cu ceva din ntelepciunea lui, nici cel prost nu se
651
vatm de nenvttura lui, ba nc, dac s-ar putea spune, si ceva de admirat
este, c mai ndemnatic este si mai usor primeste simplitatea si
nenvttura dect ntelepciunea. Pstorul si omul simplu mai degrab va
primi, cci el micsorndu-si deodat cugetul si rationamentele sale, se pred
pe sine Stpnului Ir vorb.
AstIel deci Dumnezeu a pierdut ntelepciunea nteleptilor, si Iiindc
dintru nceput a dobort-o, apoi la urm nu mai este bun de nimic. Cnd ea
putea si trebuia s-si arate puterea si s cunoasc pe stpn din lucrurile sale,
nu a voit. Pentru aceea acum chiar de ar voi s se bage singur n aceste
Iapte, totusi nu poate, Iiindc nici Iaptele nu sunt la Iel de vreme ce calea
cunoasterii lui Dumnezeu este cu mult mai usoar prin credint dect prin
ntelepciune. Pentru aceea prin credint este trebuitoare simplitatea, si pe
aceasta a o cuta totdeauna si pretutindeni, si a o preIera ntelepciunii
lumesti.
u nu a 1cut nebun Dumne:eu intelepciunea lumii acesteia? Si ce
va s zic: a 1cut nebun intelepciunea lumii acesteia? Adic a artat-o ca
nebun pentru primirea credintei. Fiindc asa-zisii ntelepti si nchipuiau
lucruri mari de dnsii, pentru aceea apostolul grabnic a nIruntat
ntelepciunea lor. Ce 1el de intelepciune poate 1i aceasta, :ice, cand bunul
cel mai de cpetenie ea nu-l a1l? Singur s-a artat nebun i ea cea dintai
singur s-a de1imat. C dac atunci cand trebuia s a1le ade;rul prin
rationamente, ea nu a a1lat i nici nu a artat nimic, apoi acum, cand
imprefurrile se arat mai mari, cum ar putea s i:buteasc cu ce;a, cand
este ne;oie numai de credint i nicidecum de agerimea mintii? Deci nebun
a 1cut-o Dumne:eu, adic ast1el a artat-o i a bine;oit ca prin nebunia
propo;duirii s mantuie pe cei ce cred adic nebunie numai prut
inaintea acelor intelepti, i nicidecum c era aa. Faptul mret acesta este,
c Dumnezeu nu a pus la mijloc o alt ntelepciune mai mare dect a acelora,
ci acea nebunie prut, care a si biruit cci a scos si pe Platon, nu prin
vreun alt IilosoI mai ntelept dect acela, ci prin niste pescari prosti si
nenvtati. AstIel si biruinta a Iost mai mare si mai strlucit. (Comentariile
sau Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni, omilia IV, pp. 35-36)
,,Cei simpli si prosti mai curnd s-au ncredintat si au crezut, Iiindc
nu aveau cu dnsii prostia cea mai de pe urm, de a se crede pe dnsii
ntelepti, pe cnd nebunii acestia si nchipuiau c pot s aIle prin gndiri
omenesti ceea ce nu se poate aIla dect prin credint. Cnd Iierarul, n loc s
trag cu clestele Iierul nrosit n Ioc, s-ar ncptna s-l trag cu mna, noi
652
cu totii vom spune c aceasta este cea mai de pe urm nebunie; ntocmai asa
se petrece si cu IilosoIii acestia, cci si ei ncptnndu-se a aIla totul
printr-nsii, au necinstit credinta. Pentru aceea nici n-au aIlat nimic.
(Comentariile sau Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni, omilia V, p. 44)
CREDINTA (si Iapta)
,Nu-i de ajuns numai s crezi, pentru c si dracii tremur de
Dumnezeu (Iacov 2, 19) si totusi vor Ii pedepsiti. De aceea trebuie s Iim cu
mult luare aminte asupra vietii noastre. (Omilii la Matei, omilia XI, VII, n
col. PSB, vol. 23, p. 141)
,Cci sInta nvttur nu aduce nici un Iolos Ir Iapte bune. Cnd
vom avea credinta cea mai curat, si o desvrsit ntelegere a SIintelor
Scripturi, dac sIintenia obiceiurilor noastre si a vietii noastre nu ne nsoteste
si nu ne apr, nimic nu va mpiedica, ca noi s nu Iim aruncati n Ilcrile
iadului, si vesnic arsi n aceste Ilcri care nu se sting niciodat. (Comentar
la E;anghelia de la Ioan, omilia VI, 1, p. 36)
,Chiar cnd se va crede cu desvrsire n Tatl, si n Fiul, si n Duhul
SInt, dac nu se trieste bine, credinta singur nu va Iolosi la nimic pentru
mntuire. Atunci cnd zice Iisus Hristos: Jiata ;enic este s te cunoasc
pe Tine ca singurul i ade;ratul Dumne:eu (Ioan 18, 3); s nu credem c
aceast credint ne este ndeajuns pentru mntuire, ci mai avem nevoie nc
de o viat bun si de o purtare ordonat. (Comentar la E;anghelia de la
Ioan, omilia XXXI, 1, p. 144)
,Acela crede c a nviat Hristos, care se d pe sine primejdiilor, care
se mprtseste de patimile Lui, Iiindc acela care e prtas Celui nviat este
prtas Celui Viu. (Omilii la Epistola ctre Filipeni, omilia a XII-a, p. 213)
,,Mrturisire nu doar prin credint, ci si prin Iapte, Iiindc dac nu este
si aceasta adugat |celei prin credint| ne primejduim s Iim pedepsiti
mpreun cu cei care L-au tgduit. Cci nu unul singur este chipul
tgduirii, ci multe si Ielurite, la care si Pavel se reIerea cnd zice: Ei
mrturisesc c-L cunosc pe Dumne:eu, dar prin 1aptele lor Il tgduiesc
(Tit. 1, 16). Si iarsi: Dac cine;a dintre ai lor, i mai ales dintre casnici, nu
le poart de grif au tgduit credinta i sunt mai ri decat necredincioii
(1 Tim. 5, 8). Si iar: Fugiti de lcomie, care este inchinare la idoli (Col. 3,
5). Prin urmare, Iiindc sunt attea tgduiri, este limpede c sunt tot pe
653
attea mrturisiri, ba chiar mai multe
178
. Pe acestea toate s ne srguim s le
mrturisim, ca si noi s ne bucurm de cinstea din ceruri. (Cinci cu;antri
despre na i Samuel, cuvntul I, n vol. Omilii i cu;antri despre educatia
copiilor., cuvntul III, p. 57)
,S ne srguim s ducem o viat plin de Iapte bune, pentru ca
rsplata s ne Iie ndoit: una, cea gtit pentru rspltirea Iaptelor noastre,
alta, cea gtit pentru tria credintei noastre. (La cu;antul apostolic ce
spune. Dar a;and acelai duh al credintei, precum este scris~~, i la
Cre:ut-am, pentru aceea am grit... ~~, 10, n vol. Despre schimbarea
numelor. Despre rbdare. Despre milostenie., p. 280)
CREDINTA (si Iaptele rele)
,Dar dac cineva poate c are credint, ns Iace rele, apoi desigur c
se ndoieste de credinta ce are, si-si bate joc de nvttura ei. (Comentariile
sau Explicarea Epistolei ctre E;rei, omilia IX, p. 148)
CRESTINISMUL (despre religia crestin)
,Slujba aceasta a propovduirii Evangheliei lui Hristos este cu mult
superioar cultului ebraic si elin, cci religia elin era si trupeasc, si
eronat, iar cea iudaic, desi era adevrat, cu toate acestea si aceasta era
trupeasc, astIel c religia crestin era opusul celei eline si cu mult
superioar celei iudaice. n slujba religiei noastre crestine nu avem nevoie
nici de oi, nici de vitei, nici de grsime sau Ium din sacriIicii, ci numai de
suIlet nduhovnicit, ceea ce si zice Hristos: Duh este Dumne:eu i cei ce I se
inchin trebuie s I se inchine in duh i in ade;r (Ioan 4, 24). (Omilii la
Epistola ctre Romani a S1antului postol !a;el, omilia II, p. 32)
CRESTINISMUL (dinuie prin propria-i putere)
,Credinta noastr crestin dinuieste prin propria ei putere si atunci
mai cu seam i se vdeste puterea cnd este atacat. Este ca un ostas. Acesta
este pretuit si respectat si n timp de pace, dar ajunge si mai respectat, si mai
178
Tlcuirea Pr. Marcel Hanches: Capacitatea de diversiIicare a rului, desi uluitoare, nu
este nici pe departe la Iel de proliIic ca cea a binelui. Orict de inventiv este dracul,
Dumnezeu l ntrece n perspicacitate. Se vede aceasta din surprinztoarele si inventivele
modalitti de practicare a virtutii pe care le Iceau sIintii. (n.s. 25, p. 57)
654
strlucitor atunci cnd lupt. (pologia ;ietii monahale, 9, n vol. Despre
Feciorie, pologia ;ietii monahale, Despre creterea copiilor., p. 232)
CRESTINISMUL (ndeosebi iubirea si pacea caracterizeaz
crestinismul)
,Multe sunt n adevr care caracterizeaz crestinismul, dar mai mult
dect toate este dragostea si pacea ctre altii. (Comentariile sau Explicarea
Epistolei ctre E;rei, omilia XXXI, p. 357)
,Multe sunt lucrurile care i caracterizeaz pe crestini, dar mai
presus de toate sunt pacea si iubirea. (Din vol. !roblemele ;ietii, p. 352)
CRESTINISMUL (numele de ,crestin)
,Acum noi nu avem dect un singur nume; dar este un nume care este
mai mare dect toate acelea, pentru c noi suntem numiti crestini si Iii ai lui
Dumnezeu, si prieteni ai lui Dumnezeu si trupul Su. Acest nume ne
ndeamn si ne ncurajeaz mai mult dect toate celelalte; el ne Iace mai
atenti si mai ntelepti s Iacem virtutea. S nu Iacem deci nimic care s Iie
nevrednic de un asa de mare nume si att de cinstit: s ne gndim la
incomparabila cinste pe care o avem noi de a purta numele lui Iisus Hristos;
cci din acest nume ne numeste SIntul Pavel crestini. S contemplm si s
admirm mretia acestui nume. Dac cel ce este numit Iiul unui cpitan mare
sau a unui personaj strlucit, primeste sentimente nalte cnd aude c el
apartine sau la acela sau la acesta, si Iace o cinste Ioarte mare de a purta
acest nume, si nu crut nimic ca s nu-l necinsteasc prin lasitate, noi care ne
tragem numele nu de la cpitan, nu de la un print pmntesc, nu de la un
nger, sau de la un arhanghel, sau de la un seraIim, ci de la Regele lor, nu ne
vom expune noi viata noastr, nu o vom pierde noi mai bine dect a necinsti
pe Cel ce ne-a cinstit cu acest nume al Su? Nu cunoasteti voi casa
mpratului, grzile lui, soldatii si narmati cu lnci, slujitorii si care-l
pzesc? Nu stiti voi de ce cinste si de ce privilegiu se bucur ei? Asa noi
care ne apropiem mult mai mult de Regele nostru, si care suntem pe att de
aproape pe ct este capul de trup, noi trebuie s Iacem totul si s punem totul
n Iapt pentru a imita pe Iisus Hristos. (Comentar la E;anghelia de la
Ioan, omilia XIX, 3, p. 94)
,Dup cum semntorii n-au nici un Iolos dac arunc semintele pe
cale, tot asa si noi n-avem vreun Iolos de pe urma numelui de crestin dac
655
Iaptele noastre nu sunt pe msura numelui. (Omiliile despre pocint,
omilia a noua, p. 176)
,Spune-mi, te rog, este de vreun Iolos soldatul care st n armat, dar
nu-i vrednic de armat si nu lupt pentru mpratul care l hrneste? Ar Ii,
poate, mai bine s nu stea n armat dect s batjocoreasc cinstea
mpratului. Asa si cu crestinul. Nu merit, oare, s Iie pedepsiti cnd nu
lupt pentru mpratul lor? Dar pentru ce spun: cnd nu lupt pentru
mpratul lor? Fac Dumnezeu s lupte pentru suIletele lor! (Omiliile
despre pocint, omilia a noua, p. 177)
CRESTINISMUL (cine sunt crestinii?)
,Crestinul nu are patrie pe pmnt, ci Ierusalimul cel de sus.
Ierusalimul cel de sus, spune Scriptura, este slobod, el este mama
noastr (Gal., 4, 26). Crestinul nu are ndeletnicire pmnteasc, ci
vietuire cereasc. Cci ;ietuirea noastr este in ceruri (Filip., 3, 20)
spune Scriptura. Crestinul are rude si mpreun-cetteni pe toti sIintii.
Cci suntem impreun-cetteni cu s1intii, spune Scriptura, i apropiati
ai lui Dumne:eu (EIes., 2, 19). (Cu;ant de laud la S1antul Mucenic
Lucian, II, n vol. !redici la srbtori imprteti i cu;antri de laud
la s1inti, p. 291)
,... noi, crestinii, partea cea iubit a lui Dumnezeu. (Din vol.
Mrgritarele S1antului Ioan Gur de ur, p. 157)
,Crestinul este Iiul vesniciei, cuvntul lui este despre cer, viata
lui este sInt ca si Dumnezeul pe care-L slujeste si-L slveste. (Din
vol. Bogtiile oratorice, p. 329)
,Crestinul este omul reIcut prin har, restabilit prin rscumprare
n slava sa primar, nltat chiar la o culme de merit si de putere
necunoscut n prima lui stare. (Din vol. Bogtiile oratorice, p. 332)
,(Crestinul n.n.) nu este oare imitatorul, copia vie a lui Iisus
Hristos? Viata lui nu este oare chiar viata lui Hristos extins si
prelungit? (Din vol. Bogtiile oratorice, p. 636)
656
CRESTINISMUL (crestinii lumi ntorii lumii)
,Dumnezeu vrea ca un crestin s Iie nvttorul ntregului univers,
aluatul, lumina, sarea. Ce este lumina? Este o viat strlucit, pe care n-o
ntunec un nor. Lumina nu-si este Iolositoare siesi, sarea sau aluatul cu att
mai mult, dar aceste lucruri le sunt Iolositoare altora; la Iel se cere de la noi,
nu numai ce este n interesul nostru, ci nc ceea ce este n interesul altora.
Cci dac nu sreaz, ea nu mai este bun la nimic si nu mai este sare (Mt.,
5, 13; Mc., 9, 49); prin aceea nou ni se mai descoper nc un adevr: este
c, dac trim bine, altii la Iel, vor tri bine. AstIel, nu le putem Ii Iolositori
altora prin nimic ca prin viata noastr bun (Mt., 25, 11). S le zicem la
revedere nebuniilor, vanittilor, cci asa sunt lucrurile din lume, asa sunt
cerintele veacului. Fecioarele sunt numite nebune, Iiindc se ocupau de
aIacerile nebune ale veacului: ele adunau aici si nu trimiteau ceea ce au
adunat acolo unde trebuia s le trimit.
S ne temem de ceea ce li s-a ntmplat lor, s nu ni se ntmple si
nou la Iel. (Comentar la E;anghelia de la Ioan, omilia LII, 4, p. 257)
CRESTINISMUL (crestinii ostasi al lui Hristos)
,Su1er impreun cu mine, ca un bun osta al lui Hristos Iisus. Vai!
Ct de mare este demnitatea aceasta, de a Ii ostas al lui Hristos! Gndeste-te
la mpratii pmntesti si cum cei din oastea lor consider aceast slujire
drept ceva mare si nsemnat. Deci, dac datoria ostasului este de a ptimi
pentru mprat, apoi a nu ptimi nu este Iaptul unui ostas. Asa c nu trebuie
a se nelinisti cnd el ptimeste, cci aceasta este datoria ostasului, ci s se
nelinisteasc atunci cnd el n-ar ptimi.
Nici un osta nu se incurc cu treburile ;ietii, ca s 1ie pe plac celui
care strange oastea. ( Comentariile sau explicarea Epistolei a doua ctre
Timotei, omilia IV, p. 43)
CRESTINISMUL (crestinii locuitori ai cerului)
...........................................................................................
,Oriunde ai locui, trebuie s te simti ca un strin, pentru c
noi suntem locuitori ai cerului. (Din vol. !roblemele ;ietii, p.
69)
657
CRESTINISMUL (crestinilor Dumnezeu le-a ncredintat taine
mari)
,Cci suntem numiti credinciosi nu numai pentru c noi credem, ci si
pentru c ni s-a ncredintat de Dumnezeu taine, pe care nici ngerii nu le-au
stiut mai nainte de noi. (Comentariile sau Explicarea Epistolei ctre
Coloseni, omilia I, p. 6)
CRESTINISMUL (viata virtuoas a crestinilor)
,Ce Iel de oameni sunt crestinii! Ct IilozoIie arat viata lor! Cum
dispretuiesc cele lumesti! Pe toate le socotesc umbr si vis si nu se altur de
nimic din cele vzute, ci, ca si cum ar locui ntr-o tar strin, asa-si
chivernisesc viata, grbindu-se n Iiecare zi pentru plecarea de aici!. (Omilii
la Facere, omilia VII, VI, n col. PSB, vol. 21, pp. 96-97)
CRESTINISMUL (purtarea crestinilor)
,Se cuvine ca un crestin s strluceasc nu numai prin cele ce au luat de
la Dumnezeu, ci si prin cele ce aduce el lui Dumnezeu. Totul s-l arate crestin:
mersul, privirea, mbrcmintea, glasul. V spun acestea, nu pentru a ne
luda c suntem crestini, ci pentru a ne pune viata n rnduial spre Iolosul
celor ce ne vd. (Omilii la Matei, omilia IV, VII, n col. PSB, vol. 23, p. 58)
,Spune-mi dar dup care Iapte s te cunosc c esti crestin, cnd totul te
arat necrestin? Dar pentru ce spun: crestin? Nu pot sti bine nici dac esti
om. Cnd te vd c arunci cu picioarele ca un mgar, c sari ca un taur, c
nechezi dup Iemei ca un armsar, c esti lacom la mncare ca un urs, c-ti
ngrasi trupul ca un catr, c esti ranchiunos ca o cmil, c rpesti ca un lup,
c te mnii ca un sarpe, c rnesti ca o scorpie, c esti siret ca o vulpe, c tii n
tine veninul ruttii ca o aspid si viper, c lupti mpotriva Iratilor ti ca demonul
cel ru, cum voi putea s te numr cu oamenii cnd nu vd n tine caracteristicile
Iirii omenesti? Cutnd s Iac deosebirea ntre un necredincios si un credincios,
mi-e team c nu voi gsi nici deosebirea dintre un om si o Iiar. (Omilii la
Matei, omilia IV, VIII, n col. PSB, vol. 23, p. 58)
,,. marea plat a crestinului este a plcea necontenit lui Hristos, si
cea mai mare rspltire este a se primejdui pentru dnsul chiar si Ir plat.
658
(Comentariile sau Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni, omilia XL, p.
439)
,Si srcia n lume e batjocoritoare, pentru noi, ns, e o mndrie; de
asemenea, si a Ii cineva njosit, multora se pare de rs, noi, ns, ne Ilim cu
aceasta. (Comentariile sau Explicarea Epistolei ctre Galateni, p. 124)
,Cci cel necredincios dac te va vedea purtndu-te cu obrznicie
pentru credinta ce o ai, va blestema de multe ori credinta, ca ceea ce att
spre mpotrivire, pe cnd dac te vede supus si asculttor, mai mult se va
convinge, si va da crezmnt si ascultare celor spuse de tine. De altIel, si
credinta Evangheliei si numele lui Dumnezeu vor Ii hulite. (Talcuiri la
Epistola intai ctre Timotei, omilia a XVI-a, p. 180)
,Se slveste credinta din purtarea voastr. (Comentariile sau
explicarea Epistolei ctre Tit, omilia IV, n vol. Comentariile sau explicarea
Epistolei a doua ctre Timotei., p. 164)
,De aceea ne-a si numit Hristos vulturi, zicnd: Unde ;a 1i star;ul,
acolo se ;or aduna i ;ulturii (Luca 17, 37), ca s ne urcm la cer, pentru ca,
usurndu-ne, s zburm sus, sus de tot, pe aripile Duhului. (Cu;ant la
Bote:ul Domnului, IV, n vol. !redici la srbtori imprteti i cu;antri
de laud la s1inti, p. 43)
,Precum n-au Iolos semntorii cnd leapd smnta pe drum, asa si
noi nu avem nici un Iolos c ne numim crestini de nu vom avea si lucrul care
s urmeze numelui. (Din vol. Mrgritarele S1antului Ioan Gur de ur, p.
105)
,!ri;iti cretinii, cum se iubesc unii pe altii' Acela era strigtul
pgnismului la vederea Bisericii ce se nstea. (Din vol. Bogtiile
oratorice, p. 183)
,Ce m intereseaz lucrurile timpului, pe mine care sunt
nemuritor? Ce m intereseaz pmntul, cnd m asteapt splendorile
cerului? Si mai ales ce-mi Iace mie judecata oamenilor, cnd eu mi
stiu mretia mea divin, slava mea de necomparat? Ah! Lumea m
dispretuieste, m batjocoreste, m njur? Eu sunt pentru ea un prost
659
mizerabil? Cum m vor putea atinge aceste injurii, venite de la strinii
care nu m cunosc si nu stiu s m aprecieze? Si dac aceste injurii mi
vin de la crestini ca si mine eu i voi ierta, sunt Iratii mei. (Din vol.
Bogtiile oratorice, p. 334)
,Crestinul nu se las dus la lasittile unei vieti senzuale. Altii la
ceasurile lungi de somn lenes adaug paturilor voluptoase odihnele
prelungite chiar n mijlocul strlucirii zilei. Altora, mesele
somptuoase, interminabilele mncruri urmate de distractii sau de
jocuri. Crestinul nu ia odihn si hran dect ceea ce-i este necesar
vietii. El nu trieste pentru a mnca, nici pentru a dormi, el doarme si
mnnc pentru a tri. (Din vol. Bogtiile oratorice, p. 337)
CRESTINISMUL (pilda viet ii crestine)
,S Iacem din pmnt cer! S artm pgnilor, aici pe pmnt, de
cte buntti sunt lipsiti ei! Cnd vor vedea c noi ducem o viat virtuoas,
vor avea n Iat chipul mprtiei cerurilor. Cnd vor vedea c suntem
blnzi, Ir mnie, Ir poIte urte, neinvidiosi, nelacomi, cnd vor vedea c
svrsim numai Iapte bune, vor spune: Dac aici pe pmnt crestinii au ajuns
ngeri, ce vor Ii dup ce vor pleca dup lumea aceasta? Dac aici pe pmnt,
unde locuiesc ca niste strini, sunt att de strlucitori, cum vor Ii cnd vor
ajunge n patria lor? Asa si pgnii se vor Iace mai buni, iar cuvntul
credintei se va ntinde nu mai putin dect pe timpul apostolilor. Dac
apostolii au Iost numai doisprezece si au ntors la credint orase si tri
ntregi, gndeste-te la ce nltime va ajunge credinta noastr, dac toti am Ii
dascli prin viata noastr virtuoas! Nu l atrage pe un pgn la credint att
de mult un mort nviat ct un om care IilozoIeaz, un om virtuos. De un mort
nviat se minuneaz, dar de la un om ca acesta cstig. Minunea a Iost si a
trecut; viata virtuoas rmne si lucreaz continuu n suIletul lui. S avem,
dar, grij de noi nsine, ca s cstigm si pe pgni. (Omilii la Matei, omilia
XLIII, V, n col. PSB, vol. 23, p. 517)
CRESTINISMUL (mpotrivitorii nvtturii crestine)
,Dac numele de crestin (mpratul apostat Iulian) l socotea o
mrsvie si un lucru plin de mult rusine, pentru ce nu dorea s ne
rusineze cu el, ci cu un nume strin? Dar stia bine c este mare podoab
nu numai oamenilor, ci si ngerilor si puterilor celor de sus a se numi cu
660
numele care are nrudire cu Hristos. Din pricina asta Icea totul ca s
ne Iure aceast podoab si s pun capt predicrii Evangheliei. Dar
asta, ticlosule si nenorocitule, era cu neputint, dup cum cu neputint
este s surpi cerurile, s stingi soarele, s clatini si s drmi temeliile
pmntului. Si asta a spus-o mai dinainte Hristos, grind asa: Cerul i
pmantul ;or trece, dar cu;intele Mele nu ;or trece (Matei 24, 35). Nu
primesti cuvntul lui Hristos? Primeste atunci glasul Iaptelor! Eu, care
am Iost nvrednicit s stiu ce este cuvntul lui Dumnezeu, c este
puternic si de nebiruit, cred c este mai vrednic de credint cuvntul
Lui si dect legile Iirii, si dect Iaptele ce se petrec sub ochii nostri.
(Cu;ant de laud la S1antul s1intit Mucenic Ja;ila, I, n vol. !redici la
srbtori imprteti i cu;antri de laud la s1inti, pp. 294-295)
,Hristos a spus c mai usor este s piar cerul si pmntul dect
s piar unul dintre cuvintele Lui. mpratul Iulian se mpotrivea
acestor cuvinte si a amenintat c are s nimiceasc nvtturile lui
Hristos.
Unde este mpratul care-a Icut aceast amenintare? A pierit, s-a
dus; acum este n iad si suIer chinul acela de care nu poate scpa.
Unde este Hristos, Care a spus acele cuvinte? n ceruri, de-a dreapta
Tatlui; st pe tronul cel preanalt al slavei. Unde sunt cuvintele cele
hulitoare ale mpratului si limba lui cea nenIrnat? Cenus s-au
Icut, pulbere si hran viermilor! Unde este cuvntul lui Hristos?
Strluceste prin nsusi adevrul Iaptelor, strlucind prin ndeplinirea cu
Iapta a cuvntului Lui, ca si cum ar Ii asezat pe un stlp de aur.
(Cu;ant de laud la S1antul s1intit Mucenic Ja;ila, II, n vol. !redici la
srbtori imprteti i cu;antri de laud la s1inti, p. 295)
CRESTINISMUL (dezbinarea dintre crestini)
,Cci n Biseric trebuie a tri ca si ntr-o cas, adic trebuie a ne gsi
cu totii ca si cum am Ii un singur trup, dup cum si botezul este unul, si masa
este una, si izvorul este unul, si zidire este una, si Tat este unul. (Talcuiri
la Epistola a doua ctre Corinteni, omilia XVIII, p. 172)
,Suntem att de mult dezbinati unii de altii, nct este nevoie a imita
legtura dintr-un trup omenesc, cci numai asa va putea chiar si cel mai mare
a se Iolosi din ntlnirea cu cel mai mic. Dac Moise a aIlat ceva din cele de
Iolos de la socrul su, ceea ce el nu stia, apoi cu att mai mult ar putea Ii
661
aceasta n Biseric. Si ce poate Ii dac ceea ce a stiut necredinciosul nu a stiut
cel duhovnicesc? (Talcuiri la Epistola a doua ctre Corinteni, omilia
XVIII, p. 172)
CRESTINISMUL (pngrirea religiei noastre)
,Nimic nu vatm si nu pngreste att religia noastr ca prilejurile de
atac pe care le dm noi necredinciosilor. (Omilii la Facere, omilia VII, I, n
col. PSB, vol. 21, p. 88)
CRESTINISMUL (sIaturi pentru crestini)
,Dup cum semntorii n-au nici un Iolos dac arunc semintele pe
cale, tot asa si noi n-avem vreun Iolos de pe urma numelui de crestin, dac
Iaptele noastre nu sunt pe msura numelui. Iar dac vreti, am s v aduc
martor de credint pe Iacov, Iratele Domnului, care zice: Credinta 1r 1apte
este moart (Iacov II, 17). Este deci nevoie de Iapte; Ir de ele nici numele
de crestin nu ne poate Ii de Iolos. S nu te minunezi! Spune-mi, te rog, este
de vreun Iolos soldatul care st n armat, dar nu-i vrednic de armat si nu
lupt pentru mpratul, care l hrneste? Ar Ii poate mai bine s nu stea n
armat dect s batjocoreasc cinstea mpratului. Asa si cu crestinii. Nu
merit oare s Iie pedepsiti cnd nu lupt pentru mpratul lor? Dar pentru ce
spun: cnd nu lupt pentru mpratul lor? Dare-ar Dumnezeu s lupte pentru
suIletele lor! (Omilie despre pocint i despre cei ce pleac de la S1anta
Liturghie..., n vol. Din osptul stpanului, p. 185)
CRUCEA (deIinit ii ale Crucii)
,Crucea este troIeu ridicat mpotriva dracilor. Este sabie mpotriva
pcatului. Este sabia cu care Hristos a strpuns sarpele. Crucea este vointa
Tatlui, slava Unuia-Nscut, veselia Duhului, podoaba ngerilor, ntrirea
Bisericii, lauda lui Pavel (Gal., 6, 14), cetatea sIintilor, lumina lumii ntregi.
Dup cum izgonesti ntunericul dintr-o cas cuprins de ntuneric cnd
aprinzi o Iclie si o tii dreapt n sus, tot asa si Hristos a pus capt la tot
ntunericul ce cuprinsese toat lumea, cnd a aprins ca o Iclie Crucea si a
tinut-o dreapt n sus. Si dup cum Iclia are lumina sus n vrI, tot asa si
Crucea avea sus n vrI pe Soarele drepttii strlucind. S-a cutremurat lumea
cnd L-a vzut pironit, s-a cltinat pmntul, s-au despicat pietrele (Matei
27, 51). (Cu;ant la Crucea Domnului, II, n vol. !redici la srbtori
imprteti i cu;antri de laud la s1inti, p. 84)
662
,Crucea este srbtoare si praznic duhovnicesc. Mai nainte Crucea
era nume de ocar, dar acum, lucru de cinste. Mai nainte era semn de
osnd, dar acum, temei de mntuire. (Omilia I la Cruce i la talhar, I, n
vol. !redici la srbtori imprteti i cu;antri de laud la s1inti, p. 87)
,Crucea este pieirea dusmniei. Crucea este trinicia pcii. (Omilia I
la Cruce i la talhar, I, n vol. !redici la srbtori imprteti i cu;antri
de laud la s1inti, p. 87)
,,Crucea este zidul cel nedobort, arma cea nebiruit, trinicia celor
bogati, bogtia celor sraci, zid mpotriva celor ce ne viclenesc, arm
mpotriva celor ce ne duc rzboi, nimicire a patimilor, dobndire a virtutii,
semnul cel minunat si nemaintlnit. Semn caut neamul acesta, i semn nu i
se ;a da decat semnul lui Iona (Matei 12, 39). (Cu;ant la ceea ce s-a spus.
,,!rinte, dac este cu putint., n vol. Omilii la sracul La:r. Despre
soart i !ro;ident., p. 251)
CRUCEA (- capul tut uror bunttilor)
,Nu te rusina (.) de cruce! Ea este cinstea noastr! Ea este taina
noastr! Cu acest dar s ne mpodobim, cu el s ne gtim! De as spune c
Dumnezeu a ntins cerul, c a Icut marea si uscatul, c a trimis proIeti si
ngeri, nu voi spune nimic egal crucii. Crucea este capul tuturor bunttilor,
c Dumnezeu L-a crutat pe Fiul Su pentru mntuirea slugilor Sale,
nstrinate de El. (Omilii la Matei, omilia L, III, n col. PSB, vol. 23, p.
583)
,Nu stii ct de mare este puterea crucii, cte Iapte a svrsit si mai
svrseste nc si ct sigurant aduce vietii? Prin cruce se svrsesc toate :
botezul prin cruce se svrseste, spre a primi pecetea harului; hirotonia prin
cruce se svrseste. (Omilii la Epistola ctre Filipeni, omilia a XIV-a, p.
238)
,Acest semn de moarte - cci nu voi conteni de a spune mereu asta - a
ajuns pricin de binecuvntare mult, zid de trie si de liniste de tot Ielul,
lovitur de moarte diavolului, Iru demonilor, botnit puterii celor
potrivnici. Crucea a surpat moartea, crucea a dobort portile cele de aram
ale iadului, crucea a sIrmat zvoarele cele de Iier, a drmat cettuia
diavolului, a curmat tria pcatului, a smuls toat lumea care zcea sub
663
osnd, a ndeprtat btaia lui Dumnezeu cea pornit mpotriva Iirii noastre.
Ce spun? Ceea ce n-a putut marea despicat n dou, pietrele desIcute,
vzduhul schimbat, mana mprtit la attea mii de oameni vreme de
patruzeci de ani, legea si alte minuni svrsite si n pustie, n Palestina, aceea
a putut crucea, nu ntr-un singur neam, ci n toat lumea, aceea a putut
crucea, semnul cel blestemat, semnul cel de care Iugeau toti, semnul cel urt,
semnul cel ocrt! Crucea a putut s le svrseasc pe toate cu usurint dup
ce a murit Cel rstignit. (Ctre iudei, 10, n vol. Cu;antri impotri;a
anomeilor. Ctre iudei, p. 222)
,Crucea ne este cauz a mii si mii de buntti. Crucea ne-a scpat de
rtcire. Crucea a luminat pe cei ce stteau n ntuneric (Matei 4, 16). Crucea
ne-a mpcat cu Dumnezeu pe noi, care-I duceam rzboi. Crucea ne-a Icut
pe noi ai Si, care-I eram strini. Crucea ne-a adus pe aproape de El, care
eram departe. (Omilia I la Cruce i la talhar, I, n vol. !redici la srbtori
imprteti i cu;antri de laud la s1inti, p. 87)
,Datorit Crucii nu mai rtcim n pustietti, c am cunoscut
adevrata cale; nu mai trim n aIara palatelor mprtesti, c am gsit usa;
nu ne mai temem de sgetile cele aprinse ale diavolului, c am vzut izvorul.
Datorit Crucii nu mai suntem n vduvie, c am primit pe Mirele; nu ne mai
temem de lup, c avem pe Pstorul cel bun. Eu sunt !storul cel bun, spune
Domnul (Ioan 10, 11). Datorit Crucii nu mai tremurm n Iata tiranului, c
mergem alturi de mprat. (Omilia I la Cruce i la talhar, I, n vol. !redici
la srbtori imprteti i cu;antri de laud la s1inti, p. 87)
,Vrei s aIli si alt Iapt a Crucii? Astzi ne-a deschis raiul, ncuiat de
mai bine de cinci mii de ani. Da, n aceast zi, n acest ceas, l-a adus
Dumnezeu pe tlhar n rai, svrsind dou Iapte mari. Una, c a deschis
raiul, alta, c l-a lsat pe tlhar n rai. Astzi ne-a dat nou iarsi patria cea
veche, astzi ne-a dus din nou n orasul cel strmosesc, astzi a hrzit locas
ntregii Iiri omenesti. (Omilia I la Cruce i la talhar, II, n vol. !redici la
srbtori imprteti i cu;antri de laud la s1inti, p. 89)
,Pe Cruce a zguduit si toat zidirea si a despicat si pietrele (Matei 27,
51), dar a atras la El si a cinstit si suIletul tlharului, mai nesimtitor ca piatra.
st:i ;ei 1i cu Mine in rai, i-a spus Domnul. (Omilia I la Cruce i la
talhar, II, n vol. !redici la srbtori imprteti i cu;antri de laud la
s1inti, pp. 89-90)
664
,Crucea mai nainte era nume de pedeaps si osnd, dar acum este
lucru de pret, lucru de dorit. Crucea mai nainte era pricin de chin si de
rusine, dar acum, pricin de cinste, pricin de slav. Cci Crucea este slav,
ascultati-L pe Hristos: Sl;ete-M. !rinte, a spus Domnul, cu sla;a pe
Care am a;ut-o la Tine, mai inainte de a 1i lumea (Ioan 17, 5). Numeste deci
Crucea slav.
Crucea este capul mntuirii noastre. Crucea este pricin a mii si mii de
buntti. Datorit Crucii am Iost primiti acum n rndul Iiilor, noi, cei
necinstiti si lepdati mai nainte. Datorit Crucii nu mai rtcim, am
cunoscut acum pe Fctorul tuturor, noi, cei ce ne nchinam mai nainte la
lemne si la pietre. Datorit Crucii am Iost urcati la libertatea drepttii, noi,
robii pcatului. n sIrsit, datorit Crucii pmntul a ajuns la cer. Crucea ne-
a scpat de rtcire. Crucea ne-a povtuit spre adevr. Crucea a Icut
mpcarea lui Dumnezeu cu oamenii. Crucea ne-a smuls din adncul ruttii
si ne-a urcat n vrIul virtutii. Crucea a stins rtcirea cea drceasc. Crucea
a dobort nselciunea. Datorit Crucii nu se mai rspndeste Ium si miros
de grsime ars de la jertIe, nici nu se mai vars snge de necuvnttoare ci,
pretutindeni, slujbe duhovnicesti, cntri si rugciuni. Datorit Crucii, dracii
Iug. Datorit Crucii diavolul se izgoneste. Datorit Crucii, dracii Iug.
Datorit Crucii, diavolul se izgoneste. Datorit Crucii, Iirea omeneasc se ia
la ntrecere cu Iirea ngereasc. De cnd Domnul S-a nscut din Fecioar,
Iirea omeneasc a cunoscut calea acestei virtuti. Crucea a luminat pe cei ce
sedeau n ntuneric (Matei 4, 16). Crucea ne-a mpcat cu Dumnezeu pe noi,
care-I duceam rzboi. Crucea ne-a adus aproape de El pe noi, care eram
departe. Crucea ne-a Icut ai Si pe noi, Care-I eram nstrinati. Crucea ne-a
Icut locuitori ai cerului pe noi, care eram strini. Crucea este pieirea
rzboaielor. Crucea este trinicia pcii. Datorit crucii nu ne mai temem de
sgetile cele aprinse ale diavolului, c am gsit Izvorul vietii. Datorit Crucii
nu mai suntem n vduvie, c am primit Mirele. Datorit Crucii nu ne mai
temem de lup, c am cunoscut Pstorul cel bun. Eu sunt !storul cel bun
(Ioan 10, 11), zice Domnul. Datorit Crucii nu mai tremurm n Iata
tiranului, c mergem aproape de mprat.
Ai vzut cte buntti ne pricinuieste Crucea? (Omilia a II-a la
Cruce i la talhar, n vol. !redici la srbtori imprteti i cu;antri de
laud la s1inti, pp. 100-101)
,,Da, crucea a desIiintat vrajba lui Dumnezeu cu oamenii, a adus
mpcarea, a Icut din pmnt cer, a amestecat pe oameni cu ngerii, a
dobort mprtia mortii, a tiat puterea diavolului, a nimicit puterea
pcatului, a scpat lumea de rtcire, a adus iarsi adevrul, a alungat pe
665
demoni, a drmat templele, a sIrmat capistele, a mprstiat Iumul
jertIelor, a sdit virtutea, a pus rdcini Bisericilor. (Cu;ant la ceea ce s-a
spus. ,,!rinte, dac este cu putint., n vol. Omilii la sracul La:r.
Despre soart i !ro;ident., p. 251)
,Cci crucea lui Hristos, care a ndreptat lumea, care a desIiintat
rtcirea, care a Icut pmntul cer, care a tiat tendoanele mortii, care a
Icut iadul inutil, care a surpat cettuia diavolului, care a surpat gura
demonilor, care i-a Icut pe oameni ngeri, care a desIiintat altarele si a
rsturnat templele, care a sdit pe pmnt aceast nou si strin iubire de
ntelepciune, care a lucrat zeci de mii de lucruri bune, nIricostoare, mari si
nalte (...) (Scrisori din exil, Ctre cei ce se scandali:ea: de 1rdelegile i
persecutiile comise i despre !ronia lui Dumne:eu, XV, 1, n vol. Scrisori
din exil. Ctre Olimpiada i cei rmai credincioi. Despre deprimare,
su1erint i !ro;ident., p. 312)
,,. crucea a strpit mnia lui Dumnezeu asupra oamenilor, a lucrat
mpcarea, a preIcut pmntul n cer, a unit pe oameni cu ngerii, a drmat
tria mortii, a surpat puterea diavolului, a strpit puterea pcatului, a eliberat
lumea din rtcire, a rentors adevrul, a speriat duhurile cele rele, a drmat
capistele idolesti, a rsturnat jertIelnicele lor, a mnat Iumul jertIelor, a sdit
Iapta cea bun si a ntemeiat bisericile. Crucea este vointa Tatlui, cinstea
Fiului, bucuria SIntului Duh, dar si mrirea SIntului Pavel, care zice: S
nu 1ie mie a m luda, 1r numai in crucea Domnului nostru Iisus Hristos
(Gal. 6, 14). Crucea este mai luminoas dect soarele si mai strlucit dect
razele soarelui. Chiar de s-ar ntuneca soarele, crucea totusi strluceste; si
soarele se ntunec, pentru c se covrseste de sclipirea crucii. Crucea a rupt
zapisul ce era asupra noastr (Col. 2, 14), a nimicit temnita mortii si ne-a dat
cea mai desvrsit dragoste a lui Dumnezeu: Cci aa a iubit Dumne:eu
lumea, incat pe Unul-Nscut Fiul su L-a dat, ca tot cel ce crede in El s nu
piar (In. 3, 16). Si Pavel zice: Fiind noi ;rfmai, ne-am impcat cu
Dumne:eu prin moartea Fiului Su (Rom. 5, 10). Crucea este o trie
nebiruit, o pavz nenvins, siguranta bogatilor, norocirea sracilor,
ocrotirea celor prigoniti, narmarea celor npditi, liberarea de patimi,
temelia Iaptei celei bune, semnul cel mrit si minunat. Crucea iarsi a
deschis raiul, a vrt ntr-nsul pe tlharul si a introdus n cer neamul
omenesc, care era aproape s se prpdeasc, nici mcar de pmnt neIiind
vrednic. Asa de multe buntti ni s-au mprtsit si ni se vor mprtsi prin
cruce (Cu;ant la S1anta i Marea Jineri, n vol. Omilii la !ostul Mare.,
pp. 149-150)
666
,Limbii omenesti i este imposibil s traduc rusinea ei nainte ca
ea s Ii Iost purtat de Marea Jictim. Limba omeneasc este
neputincioas s descrie istoria strlucirilor ei minunate dup drama
Golgotei. (Din vol. Bogtiile oratorice, p. 64)
,Cci crucea singur ne duce de la mizeriile si nedrepttile
acestei lumi la strlucirile mprtiei vesnice. (Din vol. Bogtiile
oratorice, p. 67)
CRUCEA (- aprtoarea si sprijinit oarea noastr si arm
asupra diavolului)
,Chiar n strad de am Ii, chiar n cas, sau oriunde altundeva, crucea este un bun, o arm mnu
,Acestia (demonii n.n.) rniti de cruce. (Cu;antul al II-lea de
laud la S1antul Mucenic Roman, III, n vol. !redici la srbtori
imprteti i cu;antri de laud la s1inti, p. 410)
CRUCEA (- semn al mprtiei)
,Ai vzut c Crucea este semn al mprtiei? Vrei s vezi asta si n alt
chip? N-a lsat-o pe pmnt, ci a luat-o cu El si a urcat-o la cer.
- De unde stim asta?
- De acolo c are s vin cu ea la a doua si slvita Lui venire (Matei
24, 30). De asta a numit-o si slav, pentru c Crucea este un lucru de cinste.
(Omilia I la Cruce i la talhar, IV, n vol. !redici la srbtori imprteti i
cu;antri de laud la s1inti, p. 94)
CRUCEA (- semn mnt uitor)
,,Poate oare s Iie ceva mai mntuitor dect SInta Cruce? (Cu;ant la
Duminica intai a S1antului i Marelui !ost, n vol. Omilii la !ostul Mare.,
p. 44)
CRUCEA (- lemnul cel de viat Ictor)
,Dar ca s nu umplu de tristete predica mea, vorbind tot mereu de
pcatul ce l-a cuprins pe om n urma mncrii din pom si a neascultrii,
667
haide, dac vreti, s mutm cuvntul de la acest pom la alt pom, de la pomul
acesta la lemnul crucii, ca s vedem ce rele a adus unul si ce buntti
cellalt; dar mai bine spus, nu pomul a adus relele, ci vointa liber a omului,
trndvia si dispretul pe care l-a artat omul poruncii Stpnului. Unul a
adus moartea c dup clcarea poruncii a intrat moartea n lume cellalt
ne-a druit nemurirea; unul ne-a scos din rai, cellalt ne-a ridicat la ceruri;
unul, din pricina unei clcri de porunc, a Iost supus unei att de mari
osnde, cellalt ne-a sters mii si mii de poveri de pcate si ne-a druit
ndrznirea naintea Stpnului. Ati vzut deosebirea ntre unul si altul? Ati
vzut viclenia diavolului, trndvia omului si iubirea de oameni a
Stpnului?
S ne ntrarmm, dar, iubitilor, cu arma acestui lemn de viat Ictor
si s omorm cu puterea lui patimile cele strictoare de suIlet, dup cum
spune si apostolul: Iar cei ce sunt ai lui Hristos i-au rstignit trupul
impreun cu patimile i cu po1tele (Gal., 5, 24). Cu alte cuvinte, apostolul
spune asa: Cei care s-au a1ierosit cu totul lui Hristos au omorat orice po1t
ruinoas care se nate in trup i ;atm toate lucrrile su1letului. (Omilii
la Facere, omilia XVI, VI, n col. PSB, vol. 21, pp. 186-187)
CRUCEA (- dovada marii iubiri a lui Dumnezeu pentru noi)
,Crucea pentru noi este semnul negritei Lui iubiri de oameni, este
simbolul marii Lui purtri de grij pentru noi. (Omilii la Epistola ctre
Romani a S1antului postol !a;el, omilia II, p. 40)
,,Crucea este dovada dragostei lui Dumnezeu: a a iubit Dumne:eu
lumea, incat pe Fiul Su cel Unul-Nscut L-a dat, ca tot cel ce crede in El s
nu piar (Ioan 3, 16). Si, iarsi, Pavel: C dac ;rfmai 1iind ne-am
impcat cu Dumne:eu prin moartea Fiului Su. (Romani 5, 10). (Cu;ant
la ceea ce s-a spus. ,,!rinte, dac este cu putint., n vol. Omilii la
sracul La:r. Despre soart i !ro;ident., p. 251)
,Mare si mntuitor bun este, asadar, Crucea si dovada vdit a iubirii
de oameni a lui Dumnezeu. (Omilia a II-a la Cruce i la talhar, n vol.
!redici la srbtori imprteti i cu;antri de laud la s1inti, p. 109)
668
CRUCEA (Hristos, n cer, este nedesprtit de Cruce)
,El (Hristos) nu s-a pzit s lase troIeul su cel mare al luptelor
Sale si a biruintelor Sale, n mijlocul ngerilor si celor Alesi; n snul
cettii ceresti crucea este nltat, crucea strluceste. (Din vol.
Bogtiile oratorice, p. 65)
CRUCEA (prenchipuirea SIintei Cruci n Vechiul Testament)
,A ntins Moise toiagul pe care-l avea n mn, a lovit apa, si
curgerea cea nestatornic a apelor s-a desprtit uitndu-si nsusirea ei
(Ies., 14, 21). Cnd porunceste Dumnezeu, si un element ca acesta si
uit nsusirile lui. Ca o slug nteleapt, marea, cnd a vzut pe robul
Stpnului, s-a supus si a ascultat. A ascultat nu pentru c respecta
lemnul cel uscat, ci din pricina Celui ce avea s Iie rstignit pe lemn. A
vzut marea chipul crucii, a nteles ndat adevrul si s-a dat napoi.
Treci tu, i spune marea lui Moise, tu i tot poporul lui Israel. Si a
trecut Moise si tot poporul lui Israel. (Cu;ant la Fericitul ;raam, III,
n vol. !redici la srbtori imprteti i cu;antri de laud la s1inti,
p. 567)
,,Pentru jertIa de pe cruce proorocii au Iost trimisi mai dinainte,
patriarhii au prezis, iar crucea a Iost prenchipuit si prin cuvnt, si cu Iapta.
Junghierea lui Isaac ne-a artat crucea (Facere 22, 1-14); de aceea si spunea
Domnul: ;raam, printele ;ostru, a 1ost bucuros s ;ad sla;a Mea, i a
;:ut-o i s-a bucurat (Ioan 8, 56). Deci patriarhul s-a bucurat vznd icoana
crucii, iar El a voit s Iug de cruce? Moise nvingea pe Amalec atunci cnd
arta semnul crucii (Iesire 17, 8-13). Si poti gsi n Vechiul Testament mii si
mii de Iapte care prenchipuie crucea. (Cu;ant la ceea ce s-a spus.
,,!rinte, dac este cu putint., n vol. Omilii la sracul La:r. Despre
soart i !ro;ident., pp. 252-253)
,Pustia pe care o strbate poporul evreu nainte de a ajunge la
pmntul Igduit este viata prezent, viata arid si de continu
suIerint, de osteneal si de pericole. n cursul acestei cltorii prin
pustie, Israelitii, ca si noi n cursul vietii prezente sunt n revolt
mpotriva lui Dumnezeu si-si atrag pedepse aspre. Serpii i acoper cu
muscturi de moarte. Noi suntem muscati si mai violent prin poIta
trupeasc, ucisi prin pcatele noastre. De unde-i va veni mntuirea lui
669
Israel? Moise la porunca lui Dumnezeu, Iace si atrn pe o cruce un
sarpe de aram si cei ce mureau, de-si ridicau ochii aici cu credint si
ncredere erau vindecati. Minunat nchipuire! Sarpele de aram nu
avea dect asemnarea sarpelui veninos Ir a avea veninul. Iisus
Hristos, atrnat pe Cruce, nltat de pe pmnt, aprea privirilor
neamului omenesc ntreg. Privirea ndreptat spre El singur decide la
viat sau la moarte. A-L vedea si a crede n El: iat viata. A-L
dispretui si ntoarce de la El ochii Si de la crucea Sa: iat moartea.
(Din vol. Bogtiile oratorice, p. 62)
CRUCEA (cinst irea lemnului crucii pe care a Iost rstignit
Domnul)
,Se dau n vnt toti dup lemnul acela pe care a Iost pus si a Iost
rstignit Trupul cel SInt (.) multi iau o buctic din lemnul acela, o Ierec
n aur, si brbati si Iemei, si-o atrn de gt, mpodobindu-se cu ea. (Ctre
iudei, 10, n vol. Cu;antri impotri;a anomeilor. Ctre iudei, p. 221)
CRUCEA (mnt uirea ne-a venit prin cruce)
,Crucea aceasta a mntuit lumea, a ntors lumea la Dumnezeu, a
alungat rtcirea, a adus din nou pe lume adevrul, a preIcut pmntul n
cer si a Icut pe oameni ngeri. Din pricina crucii demonii nu mai sunt
nIricostori, ci usor de dispretuit. Nici moartea nu mai este moarte, ci somn.
Din pricina crucii toate puterile care ne purtau rzboi au Iost aruncate la
pmnt si clcate n picioare. Dac cineva te va ntreba: Te inchini Celui
rstignit?, rspunde-i cu glas plin de bucurie si cu Iata vesel: Da, m inchin
i nu ;oi inceta ;reodat de a m inchina! Dac rde de tine, plnge-l,
pentru c e nebun!. (Omilii la Matei, omilia LIV, IV, n col. PSB, vol. 23,
pp. 628-629)
,,Elinii iarsi cer de la noi elocvent n cuvinte si putere n soIisme;
dar noi si acestora le propovduim crucea; si ceea ce Iudeilor li se pare c
este slbiciune, aceasta Elinii o numesc nebunie. Deci cnd noi nu numai c
nu mplinim cerintele lor, ci nc Iacem chiar cele potrivnice celor ce dnsii
cer cci crucea nu numai c nu se arat a Ii un semn, cercetat dup logic,
ci chiar desIiintarea semnului; nu numai c nu pare o dovad a puterii, ci
chiar o dovad de slbiciune; nu numai c nu pare o dovad de ntelepciune,
670
ci chiar o dovad de nebunie cnd deci cei ce cer de la noi semne si
ntelepciune, nu numai c nu iau de la noi ceea ce cer, ci nc aud de la noi
lucruri potrivnice, si dup aceea prin cele potrivnice ei se ncredinteaz si
cred, apoi cum s nu Iie negrit puterea celui propovduit? Este ntocmai ca
si cum unui nauIragiat care doreste un liman de scpare i-ai arta, n loc de
liman, vreun loc al mrii cu mult mai slbatic, si l-ai putea ncredinta s
urmeze sIatului si s Iac aceasta cu multumire. Este ntocmai ca si cum
celui rnit grozav si care doreste a se vindeca prin leacuri, doItorul i-ar
spune c-l va nsntosi nu prin leacuri, ci prin Ioc, iar el ar primi prerea
doItorului. Dar asemenea Iapte sunt dovada unei mari puteri, care a putut
ncredinta pe acestia ca s se supun de bunvoie celor spuse.
Tot asa si apostolii Domnului, nu numai prin semne si minuni au
covrsit, ci si prin ceea ce se prea a Ii cu totul potrivnic. Tot asa a Icut si
Hristos cu orbul din nastere, cci voind a-i tmdui orbirea, a biruit acea
boal printr-un lucru care prelungeste orbirea, a pus pe ochii lui tin. Deci
dup cum prin tin a vindecat pe cel orb, tot asa si prin cruce a atras la
dnsul lumea ntreag ceea ce era un adaos la sminteal, si nu desIiintarea
smintelii. Tot asa a Icut si cu zidirea lumii, cci pe cele potrivnice le-a
pregtit prin cele potrivnice. De pild, a ngrdit marea cu nisip; cu alte
cuvinte, a nIrnat puterea celui tare cu cel slab. A pus pmntul pe ape; cu
alte cuvinte, asezat pe cel greu si ndesat pe cel puhav, pe cel rar si curgtor.
Tot asa deci si prin cruce a atras lumea, si dup cum apa poart pe ea
pmntul ntreg, tot asa crucea poart pe ea lumea ntreag. Deci
ncredintarea prin cele potrivnice este dovad de mare putere si de mare
ntelepciune. Si crucea pare a Ii un lucru de sminteal, si cu toate acestea, nu
numai c nu sminteste, ci nc si atrage spre ea. Toate acestea deci
cugetndu-le Pavel si minunndu-se, a zis: C ce este nebun al lui
Dumne:eu, mai intelept decat oamenii este, vorbind acestea de cruce: nu c
doar ea ar Ii ceva slab si nebun, ci c asa li se pare lor; rspunde prin
urmarea prerii ce dnsii si Iormaser despre cruce. Ceea ce IilosoIii n-au
putut s Iac cu silogismele lor, aceasta a Icut-o pruta nebunie. Cine este
cel mai ntelept? Cel care a ncredintat pe cei multi, sau pe cei putini, sau
mai bine zis, pe nimeni? Cel ce ncredinteaz pentru lucruri mari, sau cel ce
se czneste a ncredinta pentru cele ce nici nu sunt? Ct nu s-a ostenit Platon
si cei din scoala lui pentru linie, si unghi, si punct, pentru numere ntregi si
Iractii, pentru cele egale ntre dnsele si neegale? Ct nu a vorbit el despre
astIel de nimicuri ce se aseamn cu pnza pianjenului. Si iat c el nu a
Iolosit pe nimeni, nici mare, nici mic, ci si-a pierdut viata n zadar. Ct nu s-
a trudit ca s dovedeasc c suIletul este nemuritor, si dup ce nu a spus
671
nimic limpede, si nu a ncredintat pe nimeni din cei ce-l ascultau, aplecat de
aici Ir nici o isprav.
Dar iat c crucea a ncredintat prin cei prosti si a atras la sine ntreaga
lume, si nu vorbind despre lucruri zadarnice, ci despre Dumnezeu, despre
bun-cinstirea cea dup adevr, despre viata evanghelic, despre judecata
viitoare, si pe toti i-a Icut IilosoIi, si pe cei prosti, si pe cei nenvtati.
(Comentariile sau Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni, omilia IV, pp.
36-37)
,,Ce oare nu a adus crucea? Cuvntul pentru nemurirea suIletului,
pentru nvierea trupurilor, pentru dispretuirea celor de aici, pentru dorirea
celor viitoare. Crucea a Icut pe oameni ngeri, toti pretutindenea IilosoIeaz
si arat toat brbtia. (Comentariile sau Talcuirea Epistolei intai ctre
Corinteni, omilia IV, p. 38)
,,. crucea, care se prea lor ceva de batjocor, s-a Icut pricina a mii
de buntti, pricina slavei celei negrite si temelia vietii crestinesti.
(Comentariile sau Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni, omilia X, p. 98)
,Crucea este mntuirea lumii si slava Lui (a Domnului Hristos n.n.).
(Talcuiri la Epistola a doua ctre Corinteni, omilia VIII, p. 89)
,Crucea a pierdut pcatul, a curtit lumea, a pus capt unei vechi
dusmnii, a deschis portile cerului, i-a Icut prieteni pe cei urti, a nltat
iarsi la cer Iirea noastr si a asezat-o de-a dreapta Tatlui. (Ctre iudei,
cuv. III, 4, n vol. Cu;antri impotri;a anomeilor. Ctre iudei, p. 282)
,Multe sunt semnele pe care le are troIeul biruintei, Crucea! Przile de
rzboi sunt atrnate sus n vrIul crucii. Dup cum un mprat viteaz, dup
ce a biruit ntr-un rzboi Ioarte greu, pune n vrIul troIeului platosa, scutul
si armele tiranului, si ale ostasilor biruiti, tot asa si Hristos, dup ce a biruit
n rzboi cu diavolul, a atrnat n vrIul Crucii, ca ntr-un troIeu, toate
armele diavolului: moartea, blestemul, ca toti s vad troIeul: puterile cele
de sus, cele ce sunt n ceruri, oamenii cei de jos, cei ce sunt pe pmnt, si
chiar si dracii cei ri, care au Iost biruiti. (Cu;ant la Crucea Domnului, III,
n vol. !redici la srbtori imprteti i cu;antri de laud la s1inti, p. 86)
672
,,Da, crucea, vointa Tatlui, slava Fiului, bucuria Duhului, lauda lui
Pavel: Mie s nu-mi 1ie, spune Pavel, a m luda decat in crucea Domnului
nostru Iisus Hristos (Galateni 6, 14). Crucea, mai Irumoas ca soarele, mai
strlucitoare ca raza soarelui. Cnd soarele s-a ntunecat (Luca 23, 45),
atunci crucea a luminat; soarele nu s-a ntunecat atunci pentru c a disprut,
ci pentru c a Iost biruit de strlucirea crucii. Crucea a sters zapisul nostru
(Coloseni, 2, 14), a Icut Ir Iolos nchisoarea mortii. (Cu;ant la ceea ce s-
a spus. ,,!rinte, dac este cu putint., n vol. Omilii la sracul La:r.
Despre soart i !ro;ident., p. 251)
,,Crucea a deschis raiul, l-a dus pe tlhar n rai, a povtuit neamul
omenesc, care era pe cale de pieire si nu era vrednic nici de pmnt, spre
mprtia cerurilor. S-au Icut si se Iac prin cruce attea buntti. (Cu;ant
la ceea ce s-a spus. ,,!rinte, dac este cu putint., n vol. Omilii la
sracul La:r. Despre soart i !ro;ident., p. 252)
,Crucea lucreaz opera cea mai minunat de mpcare. Mnia
Celui Prea nalt cade, nvrtosarea omului este biruit, zidul de
desprtire se drm, rusinea este stins; la Cruce Dumnezeu si omul
se leag cu o iubire nespus. Crucea l elibereaz pe om din toate relele
sale deodat. Pcatul este sters. Diavolul este dezarmat. Moartea
cedeaz mprtia si d pe victimele sale prin ndejdile nvierii.
Crucea devine izvorul tuturor bunurilor deodat. Cerul este deschis si
neamul omenesc si are intrare liber aici. Harul curge peste suIlete cu
abundent de nespus. Mntuirea devine pentru toti la Iel de usoar pe
ct este de sigur. (Din vol. Bogtiile oratorice, p. 71)
CRUCEA (nsemnarea cu SInta Cruce)
,Nimeni (.) s nu se rusineze de cruce, simbolul sInt al mntuirii
noastre, capul bunttilor, pentru care trim si pentru care suntem! Ca pe o
cunun asa s purtm crucea lui Hristos! Prin cruce se svrsesc toate cele
ale noastre. Dac trebuie s te nasti din nou, crucea este alturi! Dac trebuie
s te hrnesti cu hrana aceea tainic, dac trebuie s te hirotonesti, dac
trebuie s Iaci orice, pretutindeni este alturi de noi crucea, semnul biruintei!
De aceea o scriem cu mult rvn si pe case si pe ziduri si pe Ierestre si pe
Irunte si n cugetul nostru. Crucea este semnul mntuirii noastre, al liberttii
noastre obstesti, al blndetii Stpnului nostru, c S-a adus ca o oaie spre
funghiere (Fapte 8, 32; Isaia 53, 7). Cnd ti Iaci semnul crucii, gndeste-te
atunci la tot ce s-a petrecut pe cruce si stinge mnia si toate celelalte patimi.
673
Cnd ti Iaci semnul crucii umple-ti Iruntea cu mult ndrznire, I-ti liber
suIletul. Stii, doar, care sunt acelea care-ti dau libertatea! Pentru aceasta si
Pavel, ndemnndu-se la asta, adic la libertatea ce nu se cuvine nou, asa
ne-a ndemnat; amintind de cruce si de sngele Stpnului a spus: ti 1ost
cumprati cu pret' Nu 1iti robi oamenilor' (I Cor. 7, 23). Gandete-te, ne
spune Pavel, la pretul dat de Domnul pentru tine i nu 1i rob nici unui om'
Pavel numeste crucea pret. Nici nu trebuie s o Iacem asa de mntuial cu
degetele, ci mai nti s o Iacem cu inima cu mult credint. Dac-ti Iaci asa
cruce pe Iat, nu va putea sta alturi de tine nici unul din demonii cei
necurati, c vede sabia care i-a dat lovitura, vede sabia cu care a Iost lovit de
moarte. Dac noi ne cutremurm cnd vedem locurile n care sunt executati
condamnatii la moarte, gndeste-te ce trebuie s suIere diavolul cnd vede
arma prin care Hristos i-a dobort toat puterea lui si a tiat capul balaurului.
S nu te rusinezi, dar, de un att de mare bine, ca s nu se rusineze
Hristos de tine cnd va veni cu slava Lui, cnd naintea Lui se va vedea
crucea strlucind mai mult dect razele soarelui. Si va veni atunci crucea
slobozind glas, cu chipul ei, vorbind ntregii lumi pentru Stpn, artnd c
n-a lsat nimic din ceea ce trebuia Icut pentru mntuirea oamenilor. Crucea,
semnul acesta, si pe timpul naintasilor nostri si acum, a deschis usile cele
ncuiate, crucea a Icut Ir de putere otrvurile; crucea a luat puterea
cucutei; crucea a vindecat muscturile cele veninoase ale Iiarelor; dac
crucea a deschis portile iadului, dac a dat la o parte boltile cerului, dac a
redeschis intrarea n rai si a tiat puterea diavolului, ce e de mirare c are
putere asupra otrvurilor, asupra Iiarelor slbatice, asupra celorlalte de acest
Iel.
ntipreste-ti deci n inima ta crucea, strnge n brate crucea, semnul
mntuirii suIletelor noastre! (Omilii la Matei, omilia LIV, IV, n col. PSB,
vol. 23, pp. 628-629)
,De vezi c inima ti se mndreste, pecetluieste-ti pieptul Icnd
semnul crucii. (Omilii la Matei, omilia LXXXVII, II, n col. PSB, vol. 23,
p. 976)
,,. chiar din vrsta cea dinti ngrditi pe copii cu armele cele
duhovnicesti si nvtati-i a-si pecetlui cu mna Iruntea, si mai nainte de a
putea ei s Iac aceasta cu mna, voi nsiv nsemnati-le pe Irunte semnul
sIintei cruci. (Comentariile sau Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni,
omilia XII, pp. 128-129)
674
,Si pentru c-l ursti pe acesta (pe diavolul n.n.), porti crucea, nu
doar pecetluindu-te de Iorm, ci suIerind chiar cele ale crucii Hristos. Chiar
Hristos obisnuia s numeasc ptimirile cruce, zicnd: s-i ia crucea sa i
s-Mi urme:e Mie (Mt., 16, 24), adic s Iie pregtiti de moarte. (Omilii la
Epistola ctre Filipeni, omilia a XIV-a, p. 239)
,Esti crestin si credincioas? F semnul SIintei Cruci si zi: aceast
arm am numai, aceasta imi este doctrina, altce;a nu tiu. (Comentariile
sau Explicarea Epistolei ctre Coloseni, omilia VIII, p. 101)
,Ja 1i rdcina lui Iesei, iar Cel ce a in;iat ;a domni peste neamuri,
in El neamurile ;or ndfdui, i ;a 1i odihna Lui, cinste (Is., 11, 10). Ca si
cum ai Ii spus: Chipul acesta de moarte este mai de pret decat coroana
imprteasc. Impratii ;or da fos de pe capetele lor coroanele i ;or lua
crucea, semnul mortii Lui. !e por1irile imprteti, crucea, pe coroanele
impratilor, cucea, in timpul rugciunilor, crucea, pe arme, crucea, pe
S1anta Mas, crucea, pretutindeni, pe toat 1ata pmantului, crucea
strlucete mai mult decat soarele. Si ;a 1i odihna Lui, cinste. (Ctre iudei,
8, n vol. Cu;antri impotri;a anomeilor. Ctre iudei, p. 218)
,Spune Scriptura: Blestemat este tot cel span:urat pe lemn (Deut., 21,
23). Cu toate acestea, semnul acesta blestemat, semnul acesta de care Iug ei
cu groaz, semnul acesta al celei mai cumplite osnde, semnul acesta a ajuns
acum dorit si prea iubit. Coroana mprteasc nu mpodobeste att de
Irumos capul precum crucea, care este mai de pret dect toat lumea. Si
semnul acesta, de care mai nainte toti se cutremurau, a ajuns acum att de
rvnit de toti, c se gseste pretutindeni, la cpetenii, la supusi, la Iemei, la
brbati, la Iecioare, la cstorite, la robi, la slobozi. Si toti, necontenit, l
nsemneaz pe cel mai de seam mdular din mdularele noastre si-l poart
n Iiecare zi ntiprit pe Irunte ca pe un stlp. (Ctre iudei, 9, n vol.
Cu;antri impotri;a anomeilor. Ctre iudei, p. 220)
,F-ti semnul crucii, si ndat va Iugi puterea cea rea. (Ctre iudei,
cuv. VIII, 8, n vol. Cu;antri impotri;a anomeilor. Ctre iudei, p. 403)
,,. peste tot ceea ce spune si Iace s pun pecetea |semnul crucii|.
(Cu;ant despre cum se cade s-i creasc printii copiii, n vol. S1aturi
pentru o educatie ortodox a copiilor de a:i., p. 109)
675
,Vrei s stii cum s intri Ir primejdie n sinagog? nsemneaz-ti
Iata cu semnul crucii si pe dat, puterea cea viclean ce locuieste n sinagog
se va deprta de la tine.
Dac nu-ti nchini Iata, atunci nc din Iata portii ti-ai lepdat armele,
si vicleanul, vzndu-te descoperit si lipsit de aprare, te va da nesIrsitelor
rele. (Impotri;a Iudeilor JIII, PG 48, 940, n vol. Dia;olul i magia, p.
123)
,nsemnndu-ne cu semnul crucii s ne aducem n minte ceea ce
cuprinde ea prin mretele amintiri si tot ceea ce prescrie ea ca datorie.
(Din vol. Bogtiile oratorice, p. 68)
,Noi putem concepe c n acest semn sIintit sunt cuprinse
comorile sIinteniei. Binevoiasc Dumnezeu ca noi s ni-l imprimm
totdeauna cu credint, cu respect si cu devotament! S dea Dumnezeu
ca usurtatea, obisnuinta, repezeala, s nu Iac din ea un simulacru
ridicol, Ir har, Ir demnitate, Ir semniIicatie! (Din vol. Bogtiile
oratorice, p. 69)
,nainte de a-i aprecia Ioloasele, s cunoastem de ct Iolos
universal a Iost ea n Biseric.
naintea Iiecrei Iapte, naintea Iiecrei alergri, primii crestini
se nsemnau cu ea. Ei se nsemnau pe Irunte, pe cele mai nobile prti
ale trupului, si toti Ir deosebire printi si supusi, stpni sau sclavi,
bogati si sraci, pzeau acest obicei. Semnul crucii ncepea mncarea,
si chiar nsemnndu-se cu el primeau crestinii Dumnezeiasca
Euharistie. (Din vol. Bogtiile oratorice, pp. 71-72)
,Cand te insemne:i cu semnul Crucii gandete-te la tot
argumentul. Mai nti este Rscumprarea ntreag, iubirea,
devotamentul, venirea, viata, Iaptele, suIerintele lui Hristos, pe care ni
le aduc suIerintele crucii n minte. Apoi este triumIul Omului-
Dumnezeu, cucerirea lumii, stpnirea popoarelor, strlucitele victorii
purtate asupra Puterilor pmntului si ale iadului, pe care ni le arat
Crucea. Apoi este strlucirea celei de-a doua veniri pe care acest semn
al Fiului Omului ne-o pre;estete. Apoi este nespusa onoare de a Ii
crestin, ucenic al Dumnezeului Rstignit, pe care semnul Crucii trebuie
s ni-l pun naintea ochilor.
Ia n seam ct este de puternic semnul Crucii. Enumer
diademele cele mai bune. Si chiar diadema mpodobeste capul; Crucea
676
ns pzeste mintea, ea i nltur pe diavoli; ea este diadema care
nltur bolile suIletului, ea este arma de nenvins, care nu numai
barbarilor, nvlitorilor lor si a incursiunilor lor, ci chiar si mpotriva
diavolilor st ea si-i biruie. (Din vol. Bogtiile oratorice, p. 72)
,Singurul semn al crucii i pune (pe diavoli n.n.) pe Iug. Cum
s acuzi mai clar slbiciunea lor de nendreptat? Un cuvnt, un semn,
vederea unui cruciIix, amintirea Patimii divine, reduc la nimic
ndrzneala lor mreat. Vederea crucii le aduce n minte drama
Golgotei, si rana de nevindecat care le-a Iost Icut prin arma cu care a
Iost narmat Iisus Hristos pentru lupta suprem. Se cutremur n Iata
vederii unui cimitir; ei sunt ngroziti n Iata amintirilor Golgotei. (Din
vol. Bogtiile oratorice, p. 294)
CRUCEA (cinst irea SIintei Cruci)
,Ce era crucea nainte de Iisus Hristos? Cel mai sinistru si cel
mai dispretuit instrument. Singur sclavul putea s moar pe lemnul
crucii. Abia a murit Rscumprtorul lumii pe ea si ea este schimbat,
se ilumineaz, se mbrac cu nespuse strluciri; pmntul ntreg o
aclam, multimile o poart n triumI, neamurile o arboreaz ca drapelul
lor, regii o poart pe coroanele lor, ea strluceste pe pieptul celor
viteji, peste tot ea este sinonimul slavei. De la Domnul s-a Icut
aceasta! De nu ar Ii Iost dect aceast singur minune la baza
crestinismului, ar Ii suIicient pentru a-i demonstra divinitatea. (Din
vol. Bogtiile oratorice, p. 63)
,Crucea strluceste pe coroanele regilor; ea este nltat pe
monumente; ea este pus pe drumuri si n piete, ea apare pretutindeni,
pretutindeni obiect de admiratie si de iubire. Oare naintea crei statui
a vreunui demnitar se nchin attia ca si cti se nchin n Iata crucii,
si care slav n aceast lume este comparabil cu cea a crucii? Slava
viitoare. La a doua venire crucea va aprea pe cer, ca semn al puterii,
stindard a victoriei, arm de nenvins cu care Dumnezeu - Omul va
veni s-i biruie pe dusmanii Si deIinitiv si biruind vesnic. (Din vol.
Bogtiile oratorice, pp. 269-270)
CRUCEA (crestinii trebuie s poarte cu ei sInta cruce)
677
,Dac tlharii nu ndrznesc s se apropie cnd vd semnele cele
mprtesti, ci Iug Ir s se ntoarc, cu mult mai mult Iug bolile si
dracii cnd vd semnul acela, Crucea! Pavel purta Crucea nu ca s o
poarte numai el, ci ca s-i Iac pe toti la Iel cu el si s-i nvete pe toti s
o poarte. (Cu;antul al JII-lea la S1antul postol !a;el, n vol. !redici
la srbtori imprteti i cu;antri de laud la s1inti, pp. 273-274)
CRUCEA (semnul SIintei Cruci)
,tunci se ;a arta semnul Fiului Omului pe cer (Matei, 24, 30).
Adic crucea, care va Ii mai strlucitoare dect soarele; soarele se va
ntuneca si se va ascunde, iar crucea se va vedea; si nu s-ar vedea dac n-ar
Ii cu mult mai strlucitoare dect razele soarelui!
- Dar pentru ce se arat semnul acesta?
- Ca s nchid cu covrsire gura cea nerusinat a iudeilor, Hristos
vine cu crucea la judecat, pentru c ea i este cea mai mare ndrepttire; si
arat nu numai rnile, ci si moartea Lui cea de ocar.
tunci ;or plange semintiile (Matei, 24, 30).
Cnd vor vedea crucea nu va mai Ii nevoie de nvinuire. Vor plnge
semintiile iudaice pentru c moartea Lui nu le-a Iolosit la nimic, pentru c au
rstignit pe Acela Cruia trebuiau s I se nchine. (Omilii la Matei, omilia
LXXVI, III, n col. PSB, vol. 23, pp. 865-866)
CRUCEA (,,cuvnt ul crucii, celor pieritori nebunie este. )
,,Cu;antul crucii, zice, celor ce pier nebunie este (I Cor. 1, 18).
Fiindc era Iiresc ca credinciosii s se tulbure si s se nelinisteasc pentru
cele ce vorbeau Elinii despre cruce, de care-si bteau joc si o rzboiau cu
asa-zisa lor ntelepciune, pentru aceea vine Pavel si-i mngie, zicndu-le:
S nu ; inchipuiti c aceasta este ce;a strin i paradox, cci lucrul este
1iresc ca puterea crucii s nu se cunoasc de cei ce pier, 1iindc sunt smintiti
i nebuni. !entru aceea i batfocoresc, i do1toriile cele mantuitoare ei le
pri;esc cu de:gust. Dar ce spui, omule? Hristos s-a Icut rob pentru tine, a
luat chip de rob, s-a rstignit si a nviat, iar pentru c a nviat tu trebuie a i te
nchina lui si a-i admira iubirea de oameni, Iiindc nici ceea ce nu a Icut
pentru tine nici tatl tu, nici prietenul si nici chiar Iiul tu, aceasta a Icut-o
Stpnul pentru tine, care i erai dusman si-l dispretuiai. Trebuia dar s-l
admiri pentru aceasta, si tu numesti nebunie Iaptul unei ntelepciuni att de
mari? ns nu este nimic de mirat, cci cei ce pier nu pot cunoaste cele ce
678
duc spre mntuire. Deci, :ice apostolul, nu ; tulburati, cci ceea ce danii
1ac nu este ce;a strin i impotri;a ateptrilor, ca 1aptele cele mari i
minunate s 1ie luate in btaie de foc de cei smintiti i nebuni. Pe cei ce sunt
n acest hal nu e cu putint a-i ncredinta prin ntelepciunea omeneasc, si
chiar de ai voi s-i ncredintezi n acest chip, totusi vei Iace ceva dimpotriv.
Ceea ce covrseste mintea omeneasc are nevoie numai de credint, si nu de
gndiri omenesti. Dac noi, de pild, am voi s convingem pe cineva prin
silogisme omenesti, cum Dumnezeu s-a Icut om, cum a intrat n pntece de
Iecioar si celelalte, si dac Iaptul nu-l ducem la credint, apoi acela mai
mult va rde de noi. Prin urmare, cei ce caut dezlegarea acestor taine n
gndiri omenesti, aceia sunt cei ce pier.
Si ce vorbesc eu de Dumnezeu? Chiar si pentru celelalte zidiri de vom
Iace asa, ne vom Iace de rs. Fie, de pild, un om care vrea s aIle totul prin
gndiri omenesti, si ncerci a-l ncredinta cu ratiunea cum ;edem noi lumina.
Deci ncredinteaz-l tu prin rationamente. Dar nu vei putea, cci cnd vei
spune c este de ajuns a deschide ochii spre a vedea lumina, tu nu ai spus
Ielul cum vede, ci Iaptul petrecut. !entru ce iti ;a rspunde el nu ;edem
cu urechea? Si pentru ce nu au:im cu ochii? !entru ce nu au:im cu nasul i
nu mirosim cu urechea? Deci dac el este n nedumerire despre aceasta, iar
noi nu putem s artm ratiunea pentru care nu suntem asa, ci altminteri,
apoi atunci va rde de noi sau, mai bine zis, ne vom rde pe noi nsine. Dac
aceste organe si au nceputul lor n acelasi cap si sunt vecine unele cu altele,
apoi pentru ce nu pot s Iac cu toate acelasi lucru? Pentru ce nu pot toate s
vad, s aud si s miroas? Dar nu vom putea spune pricina, nici chipul
lucrrii lor celei Ielurite si negrite, si dac am ncerca s Iacem aceasta,
Iireste c ne vom Iace de rs. Tocmai pentru aceea, dndu-ne la o parte
naintea puterii si a ntelepciunii celei negrite si nemrginite a lui
Dumnezeu, vom tcea.
Deci tot asa va Ii si cnd am voi s nItism cele ale lui Dumnezeu
prin ntelepciunea noastr omeneasc, cci si atunci va Ii mare rsul, nu din
pricina neputintei sau a slbiciunilor Iaptelor n sine, ci din pricina prostiei
oamenilor. Gndeste-te bine la ceea ce spun: Cnd eu zic: S-a rstignit,
Elinul rspunde: Dar ce ratiune poate 1i aici? Cand cel rstignit nu s-a putut
afuta pe sine singur in timpul cand se gsea pe cruce, apoi cum a putut in;ia
dup aceasta i a afutat inc i pe altii? Dac putea s 1ac aceasta, trebuia
s o 1ac inainte de moarte ceea ce :iceau i Iudeii i dac nu s-a putut
afuta pe sine, cum a putut afuta pe altii? ceasta nu are ratiune. Apoi,
omule, crucea este mai presus de ratiune, este a unei puteri negrite !
679
A se gsi cineva n niste mprejurri minunate, si dup ce se lupt s
ias biruitor, si s se arate ca mai presus de acele mprejurri, aceasta nu
poate Ii dect a unei puteri supraIiresti si nemrginite. Dup cum, de pild,
mai minunat a Iost Iaptul c cei trei Coconi, Iiind aruncati n cuptorul cel de
Ioc, au clcat n picioare Ilacra cea arztoare, dect dac n-ar Ii putut Ii
aruncati n acel cuptor; precum si cu Iona, mai minunat s-a artat Iaptul c,
dup ce a Iost nghitit de chit, nu a suIerit nimic de la acea Iiar, dect dac
n-ar Ii Iost nghitit tot asa si cu Hristos, mai minunat s-a artat Iaptul c,
dup ce a murit, a nviat si zdrobit puterea mortii, dect dac n-ar Ii murit.
Pentru aceea nu zice: !entru ce nu s-a aprat pe sine cand era pe cruce? -
cci el se grbea a se lupta cu moartea. Nu s-a pogort de pe cruce nu pentru
c nu putea, ci Iiindc nu a voit. Cci pe cel ce nu l-a putut stpni tirania
mortii, cum l-ar Ii putut stpni piroanele crucii? (Comentariile sau
Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni, omilia IV, pp. 32-34)
CRUCEA (strjuieste la cptiul celor adormit i)
,Singurul mormnt care i se potriveste crestinului, este acela,
care este strjuit de crucea lui Iisus Hristos. (Din vol. Bogtiile
oratorice, p. 271)
CRUCEA (,mie s nu-mi Iie a m luda dect n crucea
Domnului Hristos)
,Crucea Domnului e pentru noi o laud mare. Si nu zice (Pavel n.n.)
eu nu m laud, sau nu ;oiesc a m luda, ci mie s nu-mi 1ie, ca si cum pare
c ar alunga una din absurditti, si a cerut ajutorul lui Dumnezeu ca s
reuseasc. Dar ce anume este lauda crucii? C adic Hristos a luat pentru
mine chip de rob, si a ptimit toate pentru mine robul, dusmanul si
nerecunosctorul; ns, atta m-a iubit, nct a primit a Se preda pe Sine
blestemului. S-ar putea oare egala ceva cu acest act mret? Cci dac
servitorii gndesc de dnsii lucruri mari, cnd sunt ludati de stpnii lor,
cum trebuie a ne luda noi, cnd Stpnul si Dumnezeul Cel adevrat nu se
rusineaz a Ii cruciIicat pentru noi? Deci nici noi nu ne rusinm de ngrijirea
Lui cea nespus pentru noi. El nu s-a rusinat de a Se cruciIica pentru tine, si
tu te rusinezi de ngrijirea Lui cea nemrginit? Dar aceasta e cea mai mare
nebunie; tocmai pentru aceasta ar trebui a te mndri mai des. (Comentariile
sau Explicarea Epistolei ctre Galateni, pp. 124-125)
680
CRUCEA (,a-ti lua crucea)
,S-i ia crucea. NeIericiti suntem noi dac naintm Ir cruce
n luptele vietii! Crucea este arma noastr. Cum vom suIeri Ir de ea
trsturile dusmanului? Crucea este arma noastr oIensiv, de atac,
cum s speri Ir ea s biruiesti Iat de cei ce ne asalteaz? (Din vol.
Bogtiile oratorice, pp. 68-69)
CRUCEA (este slav si cinste)
,Crucea este slav si cinste, dup cum chiar si El o numeste asa, zicnd:
a ;enit ceasul ca s se prosl;easc Fiul Omului, (Ioan, 11, 4). Deci, dac el
numeste cele ale robilor slav, cu att mai mult tu trebuie a numi slav cele
ale Stpnului. Ai vzut ct de mare este rodul crucii? S nu te nspimnti
dar de dnsa, c dac ti se pare ceva posomort, totusi naste mii de bunuri.
(Comentariile sau Explicarea Epistolei ctre E;rei, omilia IV, p. 88)
CRUCEA (ubicuitatea SIintei Cruci n lume)
,Crucea pe SInta Mas, crucea la hirotoniile preotilor, crucea
strluceste iarsi alturi de Trupul lui Hristos la Cina cea de Tain. O vezi
pretutindeni dntuind: n case, n piete, n pustietti, pe drumuri, pe munti,
pe cmpii, pe dealuri, pe mare, n corbii, n insule, pe paturi, pe haine, pe
arme, n cmri, la banchete, pe vase trnesti, pe vase de aur, pe
mrgritare, n picturile de pe ziduri, pe trupurile dobitoacelor greu bolnave,
pe trupurile celor chinuiti de demoni, n rzboaie, n timp de pace, ziua,
noaptea, n cetele celor ce se desIteaz si n Irtiile celor care duc viat
aspr. AtIel, acest dar minunat, acest dar negrit a ajuns rvnit de toti.
Nimeni nu se rusineaz, nici nu-si acoper Iata cnd se gndeste c acesta
este semnul unei morti blestemate, ci, dimpotriv, toti se mpodobesc cu
crucea mai mult dect cu o cunun, dect cu covoare mprtesti, dect cu
multime de coliere de mrgritare. AstIel, nu numai c nu Iuge nimeni de
semnul acesta, ci, dimpotriv, este dorit si iubit si prea rvnit de toti.
Strluceste pretutindeni si este rspndit pretutindeni: si pe zidurile caselor,
si pe acoperisuri, si pe crti, si n orase si n sate, si n tinuturile locuite si n
cele nelocuite. Cu plcere l-as ntreba acum pe elen: semnul acestei morti
blestemate si al acestei osnde ar Ii ajuns el dorit si prea rvnit de toti dac
n-ar Ii Iost mare puterea Celui rstignit? (Ctre iudei, 9, n vol. Cu;antri
impotri;a anomeilor. Ctre iudei, pp. 220-221)
681
,Nu numai c unealta sclavilor este reabilitat n cinste, ci,
imediat dup Golgota, biruintele sale nu mai au limite, cum ele n-au
nici sIrsit. Crucea este pretutindeni, pretutindeni ea creeaz si ea
triumI. Ea este peste tot n lucrurile sIinte. Rugciunea se narmeaz
cu ea. SInta Tain o nmulteste peste msur. Ea prezideaz la Taine.
Ea este podoaba obligatorie a sanctuarului (Altarele); este spat pe
obiectele de cult. Ea este peste tot n viata crestinului. n continuu ea o
nsemneaz. nainte de Iaptele sale, n cursul rugciunilor sale, n Iata
pericolelor sale, el se nsemneaz pe Iata lui cu ea. Casa sa este plin
cu aceste reprezentri mprtesti. Ea este peste tot n lume. Ea
ncoroneaz Iruntea cldirilor. Ea strjuieste drumurile. Peste tot este
gsit; peste tot cinstit si este nchinat n amintirea lui Dumnezeu
Care a socotit demn de a muri pe ea. (Din vol. Bogtiile oratorice, pp.
64-65)
,Urmriti n Biseric, ceremoniile cultului, mplinirea Tainelor
dumnezeiesti, Iacerea tainelor. Pretutindeni e semnul si invocarea
crucii Mntuitorului. Strbateti lumea crestin. Nu veti vedea voi aici
Ir ntrerupere crucea? Locuintele, Iaptele personale, actele publice,
cldirile, strzile, pietele nu sunt ele n cea mai mare parte din timp
sIintite prin cruce? (Din vol. Bogtiile oratorice, p. 68)
,Ea este pretutindeni, ea intervine n toate, se nalt pe cldirile
publice, mpodobeste drapelele Imperiului, este prins n coroana
regilor. Crestinul o poart cu ncredere, cci semnul Crucii este prin
excelent semnul su de cinste; Biserica Ioloseste acest semn n Iiecare
din tainele sale. Totul se sIinteste si se lucreaz prin semnul Crucii.
(Din vol. Bogtiile oratorice, pp. 70-71)
,Semnul crucii se nalt peste tot, n casele particulare, n Iorum,
n mijlocul pustiurilor, n drumurile mari, pe munti, n vi, n mijlocul
pdurilor. Oceanul nsusi o contempl sculptat pe prora navelor, si
lacurile ndeprtate o au n viziune Iericit. Poporul crestin o aIl peste
tot; el o imprim pe vesmintele sale, pe armele sale; nasterea sa este
sIintit prin semnul crucii; Crucea mpodobeste vasele sale de aur si de
argint, ea strluceste pe diamantele pretioase, ea se arat mreat n
Iresce. Smeritul tran si apr oile sale; cei stpniti sunt eliberati prin
acest semn. Acest semn o reclam chiar n mijlocul bucuriilor publice,
si aroma Crucii trebuie s nsntoseasc si s sIinteasc pn si
srbtorile proIane. (Din vol. Bogtiile oratorice, p. 72)
682
CUMPTAREA (Iolosul cumptrii)
,Dup cum Pavel a numit iubirea de argint rdcin a tuturor relelor (I
Tim., 6, 10), tot asa n-ai gresi dac ai numi izvor al tuturor relelor lipsa de
msur si dorinta de a avea din Iiecare lucru mai mult dect trebuie? Dac
am voi s nu dorim mai mult nici hran, nici n mbrcminte, nici n
locuinte, nici n celelalte trebuinte trupesti, ci am cuta numai necesarul, de
multe rele ar scpa neamul omenesc. (Omilii la Facere, omilia XXXVII,
IV, n col. PSB, vol. 22, p. 47)
CUNOASTEREA (de sine)
,. nimic nu ne Iace atta s nu ne cunoastem pe noi nsine ct lipirea
inimilor de lucrurile din lumea aceasta; si iarsi, nimic nu ne Iace s ne lipim
inima de lucrurile din lumea aceasta ct necunoasterea noastr nsine; ele se
conditioneaz una pe alta. Dup cum omul care-i ndrgostit de slava cea din
aIar si care socoteste de mare pret lucrurile de aici nu poate, orict s-ar
strdui, s se cunoasc pe el nsusi, tot asa cel ce le dispretuieste, cu usurint
se cunoaste pe sine; iar cel ce se cunoaste pe sine nsusi pseste spre
svrsirea celorlalte virtuti. (Omilii la Matei, omilia XXV, IV, n col. PSB,
vol. 23, p. 327)
,Cine nu se cunoaste pe sine nsusi este un om mndru. (Din
vol. !roblemele ;ietii, p. 362)
CURAJUL (deIinit ia)
,... curaj si brbtie sunt atunci cnd cei ce ndjduiesc n Dumnezeu
nIrunt primejdii de moarte, Ir a lua n seam prietenia sau dispretul
altora. (Omilii la Epistola ctre Filipeni, omilia a VI-a, p. 103)
CURTIA (deIinit ia)
,... curtia este o nIrnare, o victorie peste poIt, cstigat n urma
luptei. (Comentar la E;anghelia de la Ioan, omilia XXXVI, 2, p. 174)
CURTIA (necurtia)
683
,,Nu n unirea trupurilor st necurtenia, ci n cugete si n voia
omului. (Comentariile sau Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni, omilia
XIX, p. 192)
CURTIA (suIleteasc si trupeasc)
,Stiu c lupta pentru curtie suIleteasc este Ioarte grea.
Pentru a ne nvinge poItele trupesti, este nevoie de mult brbt ie si
de hotrre. Dar un asemenea lucru nu este lipsit de primejdii,
pentru c omul care vrea s dobndeasc linistirea trupului trebuie s
pseasc pe crbuni ncinsi si s nu se ard, si pe sabie si s nu se
taie. Dac nu suntem pregtiti corespunztor, astIel nct s nu
cedm dinaintea poItelor trupesti, ne autodistrugem repede. AstIel,
avem nevoie de gnd curat, de ochi atenti, de rbdare nenIrnt, de
tinerea poruncilor lui Dumnezeu, de post, de priveghere si mai presus de
toate, de harul Duhului SInt, n ce conditii atragem acest har asupra
noastr? Fcnd tot ce ne este nou n putint si nepierzndu-ne nicicnd
curajul. (Din vol. !roblemele ;ietii, p. 366)
CURCUBEUL (- legmnt ul lui Dumnezeu cu oamenii)
,i primit, i spune Dumnezeu lui Noe, semnul pe care L-am dat intre
mine i tot trupul, care este pe pmant. S nu ti se mai turbure, dar, mintea,
nici s ti se mai in;lmeasc gandurile ci s ai bune ndefdi, uitandu-te la
semnul acesta' Semnul acesta s mangaie pe toti cei ce ;or ;eni dup tine,
;ederea semnului s le dea incredere, c un potop ca acela nu ;a mai
cuprinde lumea. Da, oamenii ;or continua s 1ac pcate mai departe, dar
Eu ;oi implini ce-am 1gduit i nu m ;oi mai mania aa de tare pe toti cei
din lume.
Ati vzut ce covrsitoare buntate? Ati vzut ce mare pogormnt?
Ati vzut ce ntins purtare de grij? Ati vzut ce darnic Igduint? Nu si-
a ntins bineIacerea Lui pn la dou, trei sau zece generatii, ci a Igduit s
o ntind ct va tine lumea ca s ne nteleptim din dou; si din aceea c
oamenii dinainte de potop au primit o pedeaps att de mare, din pricina
multimii pcatelor lor si din aceea c noi am Iost nvredniciti de o astIel de
Igduint, din pricina nespusei Lui iubiri de oameni. (Omilii la Facere,
omilia XXVIII, III, n col. PSB, vol. 21, p. 355)
,cesta este semnul legmantului pe care il 1ac intre Mine i tine i cu
tot su1letul ;iu, care este cu ;oi in generatii ;enice (Fac., 9, 12).
684
Ai vzut c a dat vietuitoarelor un semn, care se va ntinde generatii
de generatii? Semnul n-a Iost dat numai pentru cei ce vietuiau pe vremea
aceea, ci semnul acesta este nentrerupt si tine ct va tine lumea.
Dar care-i semnul acesta?
!un curcubeul Meu in nori i ;a 1i semnul legmantului intre Mine i
pmant (Fac., 9, 13).
Iat, spune Dumnezeu, pe lang 1gduinta cu cu;antul, dau i acest
semn, curcubeul adic despre care unii spun c il 1ac ra:ele soarelui
strbtand norii. Dac nu ti-i de afuns cu;antul Meu, spune mai departe
Dumne:eu, iat c iti dau i un semn c n-am s mai aduc pe pmant o
ast1el de pedeaps. !ri;ind semnul acesta, ;eti scpa de orice team.
(Omilii la Facere, omilia XXVIII, II, n col. PSB, vol. 21, p. 353)
CUVNTUL (pentru orice cuvnt desert vom da seam n ziua
judectii
179
)
,Dar ; :ic ;ou c pentru orice cu;ant deert, pe care il ;or rosti
oamenii, ;or da seam in :iua fudectii (Matei, 12, 36).
Prin cu;ant deert se ntelege cuvntul care nu corespunde Iaptelor:
minciuna, calomnia. Unii tlcuitori spun c prin cu;ant deert se ntelege un
cuvnt grit Ir rost, de pild cuvintele care dau nastere la rs nesbuit sau
cuvintele de rusine, nerusinate si nepotrivite.
C din cu;intele tale te ;ei indrepta i din cu;intele tale te ;ei osandi
(Matei, 12, 37).
Ai vzut c tribunalul nu e aspru? C pedepsele sunt usoare?
Judectorul nu-ti va hotr osnda ntemeiat pe cuvintele pe care altul le-a
spus despre tine, ci pe cuvintele pe care tu nsuti le-ai grit. Iar aceasta este
cea mai desvrsit dreptate. Tu esti stpn si s le spui si s nu le spui.
Asadar, nu trebuie s se nelinisteasc si s tremure cei vorbiti de ru,
ci cei care vorbesc de ru. Nu sunt siliti s se dezvinovteasc cei vorbiti de
ru de cuvintele rele pe care le-au auzit, ci cei care vorbesc de ru, pentru
cuvintele pe care le-au vorbit. Pe acestia i amenint toat primejdia.
(Omilii la Matei, omilia XLII, II, n col. PSB, vol. 23, p. 502)
CUVNTUL (si Iapta)
,... nu numai auzirea, dar chiar si nvttura nu va putea aduga
ceva celui ce nvat, dac nu si Iace ceea ce zice; si nu numai c nu adaug,
179
Matei, 12, 36.
685
ci i va aduce si o mai mare pedeaps. (Omilii la Epistola ctre Romani a
S1antului postol !a;el, omilia VI, p. 87)
,,Cel ce nvat pe altii cele ale IilosoIiei trebuie ca mai nti s se
nvete pe sine nsusi, si atunci va Ii plcut celor ce-l ascult. (Comentariile
sau Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni, omilia IV, p. 41)
,,Cugeti lucruri mari, zice, pentru grirea Irumoas sau pentru
limbutia ta? Dac lupta si timpul sunt ale ritorilor, poate c cugeti bine, dar
dac sunt ale apostolilor cari propovduiesc adevrul si-l adeveresc cu
semne si minuni, atunci pentru ce te truIesti pentru niste lucruri care nu
nseamn nimic si care nu pot ajuta cu nimic la cele de aici? Cci, n adevr,
ce parad de vorbe ar putea ajuta la nvierea unui mort, sau la alungarea
vreunui demon, sau la alt minune de Ielul acestora? (Comentariile sau
Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni, omilia XIV, p. 142)
,,Cnd cineva nvat pe altii si cu cuvntul, si cu Iapta, acela este mai
mare dect toti. (Comentariile sau Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni,
omilia XXXII, p. 333)
,Teseti mpreun cu curtenia nvtturilor si ntelepciunea vietuirii.
(Cu;antri impotri;a anomeilor, cuv. XII, n vol. Cu;antri impotri;a
anomeilor. Ctre iudei, p. 193)
CUVNTUL (si viata)
,Viata voastr s Iie pe msura nvtturilor, iar nvtturile s
predice viata, cci credinta 1r 1apte este moart (Iacov, 2, 26), iar Iaptele
Ir credint sunt tot moarte. De avem nvtturi sntoase, dar viata
ticloas, de nici un Iolos nu ne sunt nvtturile; si iarsi, dac avem viat
curat, dar schioptm n ce priveste nvtturile, nici asa nu avem vreun
cstig. De aceea trebuie ca din amndou prtile s ntrim aceast zidire
duhovniceasc. Tot cel ce aude aceste cu;inte ale Mele, spune Hristos, i le
1ace pe ele, se ;a asemna brbatului intelept (Matei, 7, 24). Vezi, dar, c
Hristos vrea ca noi s nu auzim numai, ci s si Iacem si s ne artm prin
Iapte ascultarea. (Omilii la Facere, omilia II, V, n col. PSB, vol. 21, pp.
44-45)
686
,Fiecare din voi, iubitilor, dac voieste, poate s Iie dascl, dac nu al
altuia, cel putin al su. De aceea mai nti nvat-te pe tine nsuti. Dac vei
nvta toate cte a poruncit (Domnul n.n.), prin aceasta vei cstiga multi
imitatori. Dup cum lumnarea cnd este aprins poate s aprind mii de mii
de lumnri, iar cnd este stins, nici sie-si nu poate s-si procure lumin, si
nici pe altele nu le poate s le aprind, tot asa este si cu viata curat; dac
lumina din noi este strlucitoare, atunci vom putea Iace mii de discipoli si de
dascli, cci noi stm n Iata lor ca un arhetip, ca un model demn de imitat,
adic pild vie de Iapte bune. Niciodat nu vor putea Iolosi pe auditori att
de mult cuvintele noastre, pe ct le vor Iolosi viata noastr cea neprihnit.
(Comentariile sau Explicarea Epistolei II ctre Tesaloniceni, omilia V, n
vol. Comentariile sau Explicarea Epistolei ctre Coloseni, I i II
Tesaloniceni, p. 340)
687
DANSURILE (consecintele neIaste ale dansurilor rusinoase)
,- S dea Dumnezeu s nu plng niciodat, ci s-mi Iac parte de rs
si de joac toat viata.
- Poate Ii un gnd mai copilresc dect acesta? C nu Dumnezeu ti
Iace parte s joci, ci diavolul! Ascult ce-au ptit cei ce au jucat! e:ut
poporul, spune Scriptura, a mancat i a but i s-a sculat s foace (Ies., 32,
6). Asa au Icut si sodomenii, asa au Icut si cei de pe vremea potopului. C
si despre ei spune Scriptura c erau mandri, a;eau de toate i se rs1tau de
belugul painii (Ies., 16, 49). Iar cei de pe timpul lui Noe vedeau c de attia
ani se lucra la Iacerea corbiei si totusi o duceau numai n petreceri ca niste
nesimtiti, Ir s se gndeasc la cele ce aveau s se ntmple. De aceea,
cnd a venit potopul pe toti acestia i-a mturat, iar nvala apelor a necat
atunci ntreaga lume. Nu cere, deci, de la Dumnezeu acelea pe care le
primesti de la diavol. Dumnezeu d inim zdrobit, smerit, treaz, curat,
Irnt, pocit si ptruns de durere. Acestea sunt darurile Lui, pentru c de
ele mai cu seam avem noi nevoie. n Iata noastr st un rzboi cumplit;
lupta noastr este mpotriva puterilor nevzute; btlia noastr, mpotriva
duhurilor ruttii; rzboiul nostru, mpotriva nceptoriilor, mpotriva
stpniilor (EIes., 6, 12). Ar Ii de dorit ca s ne srguim s Iim treji, s ne
desteptm ca s putem Iace Iat acelei ostiri slbatice. Dar dac rdem si
jucm, dac stm toat vremea nepstori, vom cdea, chiar nainte de a ne
ajuta diavolul, din pricina propriei noastre nepsri. Nu e al nostru s rdem
nencetat, s ne mbuibm si s petrecem, ci a celor de pe scen, a Iemeilor
stricate, a brbatilor desIrnati, a parazitilor si a lingusitorilor; nu a celor
chemati la cer, a celor nscrisi n cetatea cea de sus, a celor care au n mini
armele cele duhovnicesti, ci a celor ce Iac voile diavolului. Diavolul,
diavolul este acela care a Icut din rs si din joc o art, ca s atrag la el pe
ostasii lui Hristos, ca s le moaie tria rvnei lor. (Omilii la Matei, omilia
VI, VI, n col. PSB, vol. 23, pp. 86-87)
, ... din pricina dansului multi tineri ajung niste desIrnati si-si pierd
suIletele! ... Ajung robi din cauza plcerii! Sunt purtati ca o ciread de vite
oriunde i trste lupul! (Omilii la Matei, omilia XLVIII, III, n col. PSB,
vol. 23, p. 558)
,Unde-i dans, acolo-i si diavolul! Nu pentru asta ne-a dat Dumnezeu
picioare, ci ca s mergem cu bun rnduial; nu ca s ne schimonosim, nu ca
s srim ca si cmilele - c si cmilele sunt neplcute cnd danseaz, cu att
688
mai putin Iemeile -, ci ca s dntuim mpreun cu ngerii. Dac trupul capt
o nItisare plin de urtenie, cnd se schimonoseste asa, apoi cu mult mai
mult suIletul! Dracii dntuiesc asa! Slugile dracilor se pocesc asa! (Omilii
la Matei, omilia XLVIII, III, n col. PSB, vol. 23, p. 559)
,Dansatoarele de astzi nu cer pe tipsie capul, ci suIletele
comesenilor. Cnd i Iac sclavi, cnd le nIierbnt suIletele cu amoruri
nelegiuite, cnd i nconjur cu Iemei desIrnate, nu le taie capetele, ci le
junghie suIletele, Icnd din ei adulteri, stricati si desIrnati. S nu-mi spui
mie c nu ti se vatm cu nimic suIletul dac bei vin, dac te mbeti, dac te
uiti la o Iemeie care danseaz si cnt cntece de rusine! S nu-mi spui c,
biruit de plcere, nu cazi n desIrnare! Si tu svrsesti pcatul acela
nIricostor, pentru c Iaci mdularele lui Hristos mdulare ale unei
desIrnate (I Cor., 6, 15). Chiar dac nu-i de Iat Iata Irodiadei, dar este de
Iat diavolul, care a dansat atunci prin ea; si diavolul dntuieste acum prin
desIrnatele acestea si pleac ducnd cu el roabe suIletele tuturor
oaspetilor. (Omilii la Matei, omilia XLVIII, V, n col. PSB, vol. 23, pp.
561-562)
,Vederea unor astIel de dansuri (destrblate n.n.) l mpinge
adeseori si pe cel ce vrea s stea cuminte, Ir s vrea, s imite
schimonoseala aceasta, mai ales cnd si diavolul e de Iat; si e de Iat
si te invit cu cntecele cele desIrnate, cu cuvintele cele de rusine, cu
alaiul acela drcesc. Tu, ns, n ziua aceea a botezului, cnd ai Iost
nvrednicit de SIintele Taine, te-ai lepdat de toat aceast slujire si te-
ai unit cu Hristos, ca s-i slujesti Lui. Adu-ti aminte de cuvintele pe
care le-ai spus atunci si de legmntul Icut si Iugi! Fugi, ca s nu-ti
ncalci jurmntul! (Cu;ant de laud la S1antul Mucenic Iulian, IV, n
vol. !redici la srbtori imprteti i cu;antri de laud la s1inti, p.
485)
,Ai vzut ce Iac horele si jocurile? C au putut pn ntr-att nct au
si ucis pe acest sInt mare, pe Ioan Boteztorul. (Din vol. Mrgritarele
S1antului Ioan Gur de ur, p. 100)
DARURILE (primite de noi de la Dumnezeu)
,Dumnezeu asteapt de la noi s-I dm prilejul ca s-si reverse
buntatea Sa. S nu ne lipsim, dar, de darurile Sale din pricina trndviei
noastre! (Omilii la Facere, omilia XXV, VII, n col. PSB, vol. 21, p. 315)
689
,Cel care a primit de la Dumnezeu darul cuvntului si al nvtturii
spre a Ii de Iolos semenilor si, dar nu se Ioloseste de el, pierde darul, si,
dimpotriv, cel ce se srguieste s Iie de Iolos semenilor cu darul acesta,
capt si mai mult dar, dup cum cellalt pierde si ce a primit. (Omilii la
Matei, omilia LXXVIII, III, n col. PSB, vol. 23, p. 891)
,,Ai primit darul cuvntului? Nu te truIi, nici te ngmIa, cci darul nu
este al tu. Nu Ii nemultmitor pentru darurile stpnului, ci mparte-le n
chip drept cu tovarsii ti, si s nu te mndresti cu ele, ca si cum ar Ii ale
tale, nici s le cruti pentru tine numai, si pe altii s nu-i mprtsesti din ele.
Chiar copii de ai avea, sunt ai lui Dumnezeu. Dac tu le socotesti asa, apoi si
avndu-le, vei Ii multmit, si lundu-ti-se, nu te vei ntrista, ci vei zice ca si
Iov: Domnul a dat, Domnul a luat (Iov 1, 21).
Tot ceea ce avem este a lui Hristos, si chiar Iiintarea de la dnsul si
printr-nsul o avem; si dreptul de a tri, de a rsuIla, si lumina, si aerul, si
pmntul, toate sunt ale lui, si dac ne-ar lipsi de una din acestea, ne pierdem
si ne nimicim, cci noi suntem aici trectori si nemernici. Asadar, a zice
mereu c aceasta este a mea, cealalt este a ta nu sunt dect vorbe goale,
cci n Iapt nu este asa. Si cnd tu zici c te gsesti n casa ta, nu este altceva
dect o vorb goal lipsit de adevrul lucrului, Iiindc si aerul, si pmntul,
si materia casei sunt ale Ziditorului si chiar si tu, care ai cldit-o, precum si
toate celelalte sunt ale lui. Dac poate ntrebuintarea casei este a ta, apoi si
aceasta este nesigur, nu numai din pricina mortii, ci chiar si mai nainte de
moarte, din pricina nestatorniciei lucrurilor omenesti.
Acestea deci ntiprindu-le n mintea noastr, necontenit s IilosoIm
cu ele, si de aici vom cstiga dou bunuri mari: vom Ii si totdeauna
multmiti, Iie c le-am avea n stpnire, Iie c ni s-ar lua, si nici nu vom
mai sluji celor trectoare, care nici nu sunt ale noastre. Chiar averile dac ti
le-a luat, pe ale sale le-a luat; chiar cinstea si slava, chiar trupul, si chiar
nsusi suIletul de ti l-a luat, al su l-a luat; chiar copilul dac ti l-a luat, apoi
nu a luat pe Iiul tu, ci pe sluga lui, Iiindc nu tu l-ai plzmuit, ci el l-a Icut;
tu ai slujit n aceasta numai ca loc de trecere, dar totul el l-a Icut. Deci s-i
multmim lui c ne-am nvrednicit a sluji n lucrarea sa. Dar ce? Ai Ii voit
poate ca pentru totdeauna s ai acel dar? Apoi aceasta iarsi este Iapta unui
nemultmitor si a unuia care nu stie c are un lucru strin, si nu pe al su.
Dup cum cei ce de bunvoia lor, deprtndu-se de asemenea lucruri
trectoare, stiu bine c ceea ce au nu este a lor, tot asa si cei ce se ntristeaz
690
la pierderea lor, sIitarisesc sau si nsusesc lucrurile stpnului. Cci dac noi
chiar nu suntem ai nostri, apoi cum acele lucruri pot Ii ale noastre?
(Comentariile sau Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni, omilia X, pp.
101-102)
,A lsat (Dumnezeu n.n.) si bani pentru a-i ntrebuinta bine, a lsat
si putere, pentru a o ntrebuinta spre bine. Ne-a druit mestesugurile si artele
Irumoase pentru ca astIel viata s ne Iie mai plcut, prin traiul laolalt, iar
nu ca s ne deprtm de cele duhovnicesti si unii de altii si nu s ne doborm
unii pe altii. Casa ne-a lsat-o pentru a ne apra de ploaie si de schimbrile
vremii, iar nu pentru altceva, nu pentru a o mpodobi tu cu aur si sracul s
moar de Ioame. Ne-a dat si haine pentru ca s ne acoperim trupurile, iar nu
pentru a iesi n evident, nu pentru ca acele haine s Iie mpodobite cu aur
mult, iar Hristos s se prpdeasc gol si Ilmnd. A dat omului un
acopermnt nu pentru a-l avea numai pentru el, ci pentru a-l oIeri si altora.
A dat pmntul, nu pentru ca tu s te Iolosesti mai mult dect altii si s ai de
unde cheltui bunurile lui Dumnezeu cu desIrnatele si cu actritele, cu cele ce
cnt din chitar sau cu cei ce cnt din Ilaut, ci cu cei Ilmnzi si aIlati la
nevoie. Marea a lsat-o nu pentru a-i rscoli tu adncurile dup perle si alte
asemenea lucruri, ci pentru a pluti pe ea si pentru a nu te obosi n vreo
cltorie lung. (Omilii la Epistola ctre Filipeni, omilia a XI-a, p. 204)
,,Asa sunt suIletele sIintilor. Se bucur mai mult de Dumnezeu Cel
Care a dat dect de darurile |primite|. Cci ei nu-L iubesc pentru darurile
Lui, ci pe acelea le iubesc din pricina Lui. (Cinci cu;antri despre na i
Samuel, cuvntul V, n vol. Omilii i cu;antri despre educatia copiilor.,
p. 77)
DEFIMAREA (deIinitia)
,,. s Iugim, iubitilor, de deIimri, si s recunoastem c patima
deIimrii este o curs a Satanei si o groap plin de rutate si de pndituri.
(Cu;ant la Duminica a patra a S1antului i Marelui !ost, n vol. Omilii la
!ostul Mare., p. 88)
DEFIMAREA (aproapelui gravitatea)
,Cel ce de1imea:, nu de1imea: un om, ci pe Dumne:eu (I Tes.,
4,8), adic, dac ai pronuntat vreun cuvnt insulttor, dac ai atacat pe
Iratele tu, nu pe el l-ai atacat, ci pe Duhul SInt, pe Care L-ai ntristat. Apoi
691
adaug si bineIacerea cptat de la El, pentru ca astIel mai mare s le Iie si
acuzatia. Si s nu intristati pre Duhul Cel S1ant, zice, intru Care ;-ati
pecetluit spre :iua rscumprrii. Acest Duh ne-a artat pe noi turm
mprteasc; acest duh ne-a deprtat pe toti de la Iaptele cele dinainte; acest
duh este Care nu ne-a prsit a Ii mpreun cu cei czuti n urgia lui
Dumnezeu, si tu nc l ntristezi? Ai vzut cum acolo el exprim cea mai
mare Iric, zicnd: cel ce de1imea:, nu pe om de1imea:, ci pre
Dumne:eu, pe cnd aici el se pronunt ntr-un mod ndemntor: S nu
intristati pre Duhul Cel S1ant al lui Dumne:eu, intru Care ;-ati pecetluit.
(Comentariile sau Explicarea Epistolei ctre E1eseni, omilia XIV, p. 143)
DEFIMAREA (consecintele duntoare ce se resIrng att asupra
celui deIimat, ct si a deIimtorului)
,Este abia necesar de a vorbi despre victima nssi a deIimrii
voastre. Ce eIect produceti voi asupra ei n mod negresit? O aruncati n
tristete; o mpingeti spre ur si mnie, poate Iaceti din ea un dusman de
necorectat. n sIrsit, voi nsiv, voi vinovatii, voi deIimtorii v
gnditi s evitati mustrrile multe si dureroase? Voi sunteti osnditi
mai nti de ctre Legea divin. Nimic n Evanghelie nu apar asa de
aspre ca pedepsele date deIimtorilor, celor mai ri clctori ai
iubirii. Apoi vine o pedeaps natural si imediat. DeIimtorul
trieste n continuu nelinistit. El stie rul care l-a produs prin propriile
sale batjocuri, descoperirile lui neloiale, calomniile lui nedrepte; si n
Iiecare ceas el asteapt s Iie demascat, urmrit, pedepsit. n sIrsit,
prima victim a deIimrilor lui, este suIletul su. El l neglijeaz n
aceeasi msur n care se ocup printr-o ntmplare neplcut si
rutcioas de ale altora (.) Diavolul, ndemnndu-ne la deIimare,
urmreste mpotriva suIletului nostru un alt scop: el vrea s agraveze
osndirea pe care-o merit deja prin ele nsele pcatele noastre:
!catele noastre le 1acem atat de gra;e, incat sunt lipsite de orice
scu:. (Din vol. Bogtiile oratorice, pp. 612-613)
DEFIMAREA (lepdarea deIimrii)
,S 1ie gata la orice lucru bun, :ice, s nu de1aime pe nimeni, adic
oricine ar Ii, pe nimeni, Ir exceptie. S ascultm de aceast povat. !e
nimeni, :ice, s nu de1aime, adic s ne Iie gura curat de deIimri, cci
chiar adevrate de ar Ii acele judecti, totusi nu este al nostru de a le gri, ci
ale judectorului, dup cum zice: Dar tu, de ce fudeci pe 1ratele tu?
692
(Romani 14, 10), chiar de ar Ii adevrate. (Comentariile sau explicarea
Epistolei ctre Tit, omilia V, n vol. Comentariile sau explicarea Epistolei a
doua ctre Timotei., p. 175)
,Si apoi, a pretinde c a necinsti pe Iratele tu prin deIimare
este a purta grij de suIletul lui si de binele lui duhovnicesc, ce este
aceasta dect un lucru, dect o ratiune ciudat, dac nu o ipocrizie
raIinat? Aveti n inim binele Iratelui vostru? Sunt mii de Ieluri de a
i-1 Iace lui, mii de Ieluri sIinte, adevrate si eIicace. Rugati-v pentru
el, plngeti n mod sincer pentru pcatele lui, mustrati-1 singur,
artati-i iubirea voastr pentru suIletul lui, rugati-l s se recunoasc si
s se ndrepte. Arat iubirea Iat de Iaptele pctosului, convingeti-l pe
acesta, cuprinde-i picioarele, roag-1, ndeamn-1 dac vrei s-1
vindeci cu adevrat si s-l Iaci viu. Aceasta Iace si ntelepciunea
medicului.
Ce leac este pentru deIimare? Cel deIimtor s se considere pe
sine nsusi pentru a ntelege ce ru si Iace el. Cel deIimtor trebuie s
ia n seam pe Dumnezeu pentru a nvta cu ce ngduint si cu ce
buntate trebuie s Iie scoase cuvintele sale.
Vorbesti mpotriva Iratelui tu. Ce este aceea ? Ceea ce-ti iese
din gur. Si cum vom putea scpa de acest rzboi? Dac vei cugeta c
atunci cnd vorbesti mpotriva Iratelui tu, din gura ta scoti lut; dac
vei cugeta c-l hulesti pe un mdular al lui Iisus Hristos, c ti
batjocoresti carnea ta, ct va Ii de grozav si de necorectat acel tribunal
la care te dai, cci nu acela va Ii vinovatul, ci tu nsuti te-ai ucis pe
tine. (Din vol. Bogtiile oratorice, pp. 613-614)
DEPRIMAREA (deIinitia)
,... deprimarea e o cumplit camer de tortur a suIletelor, o durere
nespus si o pedeaps mai amar dect orice pedeaps. Pentru c ea imit un
vierme veninos care atac nu numai trup, ci si nsusi suIletul, si o molie care
roade nu numai oasele, ci si gndirea, si un clu perpetuu care nu sIsie
doar coastele, ci vatm si puterea suIletului, o noapte necontenit si un
ntuneric neluminos, o Iurtun si o vijelie, un incendiu nevzut care arde mai
nprasnic dect orice Ilacr, un rzboi Ir armistitiu, o boal care umbreste
pentru multi cele vzute; Iiindc pentru cei aIlati ntr-o asemenea dispozitie
soarele si natura transparent a aerului par a-i tulbura si imita n miezul zilei
o noapte adnca.
693
De aceea si minunatul prooroc artnd aceasta spune: Soarele ;a
apune pentru ei in mie:ul :ilei (Am., 8, 9), nu Iiindc astrul ar dispare si si-ar
ntrerupe alergarea obisnuit, ci pentru c suIletul deprimat si nchipuie c e
noapte n nsusi momentul cel mai luminos al zilei. Fiindc ntunericul noptii
nu e asa cum e noapte a deplin care vine nu potrivit legii Iirii, ci se
ncheag potrivit ntunecrii gndurilor. Este nIricostoare si insuportabil,
are Iata amar, mai crud dect orice tiran, nu cedeaz repede celor ce
ncearc s o destrame, ci de multe ori tine suIletul cucerit de ea mai
puternic dect e amantul, atunci cnd el nu e deprins n mult iubire si
ntelepciune (IilozoIie). (Scrisori din exil, 17 scrisori ctre Olimpiada,
scrisoarea X, 2b-c, n vol. Scrisori din exil. Ctre Olimpiada i cei rmai
credincioi. Despre deprimare, su1erint i !ro;ident., p. 185)
,... deprimarea e cea mai cumplit dintre toate ptimirile, c este
culmea si capul lucrurilor cumplite. (Scrisori din exil, 17 scrisori ctre
Olimpiada, scrisoarea X, 6a, n vol. Scrisori din exil. Ctre Olimpiada i cei
rmai credincioi. Despre deprimare, su1erint i !ro;ident., p. 190)
DEPRIMAREA (remedii)
,Dar cu ct mai nprasnic e Iurtuna, cu att mai mare e si premiul,
dac o vei suporta necontenit cu multumire si cu curajul cuvenit, cum o si
suportati. Fiindc atunci cnd suIl un vnt puternic, dac ridic pnzele
peste msur, crmacii rstoarn barca; dar dac o Iac cu msur si cum se
cuvine, conduc cu mult sigurant.
Stiind deci acestea, stpna mea preaiubit de Dumnezeu, nu te preda
demonului preamririi, ci domin cu ratiunea Iurtuna, Iiindc poti, si hula
valului nu e mai mare dect mestesugul tu. (Scrisori din exil, 17 scrisori
ctre Olimpiada, scrisoarea III, Ia-b, n vol. Scrisori din exil. Ctre
Olimpiada i cei rmai credincioi. Despre deprimare, su1erint i
!ro;ident., p. 137)
,Cnd auzi c din biserici, una s-a prbusit, alta se clatin, alta e
cuprins de valuri puternice, alta a suIerit lucruri incurabile; una primind un
lup n loc de pstor, alta un pirat n loc de crmaci, iar alta un clu n loc de
medic, cnd auzi deci aceasta suIer cci nu se cade a suporta Ir durere
unele ca acestea , dar suIer punnd o msur ntristrii tale.
Cci dac pentru greselile pe care le-am Icu noi nsine si pentru cele
pentru care vom da socoteal, nu e un lucru necesar, nici sigur, ci Ioarte
ruintor si vtmtor a suIeri cu mult trie, cu att mai mult e un lucru de
694
prisos si zadarnic si, pe lng acestea, satanic si pierztor de suIlet a te
nmuia si Irnge pentru greselile Icute de altii. (Scrisori din exil, 17
scrisori ctre Olimpiada, scrisoarea VIII, 1d-e, n vol. Scrisori din exil.
Ctre Olimpiada i cei rmai credincioi. Despre deprimare, su1erint i
!ro;ident., pp. 152-153)
DEPRIMAREA (suportarea ei cu noblete Iolosul)
,... deprimarea e mai apstoare dect toate, dar cu ct e mai
apstoare, cu att mai mari rspltiri are (.)
Si Lazr acela care czuse n neputinta Iirii iar acest lucru nu era o
ptimire pentru Dumnezeu stii de ce cununi s-a bucurat Iiindc a ptimit si
a rbdat si a suportat cu noblete lipsa ngrijitorilor, deprimarea produs de
rnit, de Ioame, de dispretul si cruzimea bogatului. Desi nu gsim s spunem
nici o virtute a lui, nici c a miluit pe sraci, nici c a ajutat pe cei
nedrepttiti, nici c ar Ii lucrat vreun lucru bun, ci doar c zcea la poarta
bogatului, boala lui, limbile cinilor si dispretul Iat de el al bogatului, care
toate tineau de ptimirea celor rele. Si desi n-a Icut nimic nobil, numai
pentru c a suportat cu noblete deprimarea venit de aici a avut aceeasi
soart ca si patriarhul care a realizat virtuti. (Scrisori din exil, 17 scrisori
ctre Olimpiada, scrisoarea X, 7e,8b, n vol. Scrisori din exil. Ctre
Olimpiada i cei rmai credincioi. Despre deprimare, su1erint i
!ro;ident., p. 193)
DEPRINDEREA (puterea deprinderii)
,.de la reusita unui lucru cptm nclinarea de a voi si mai mult
acel lucru. Pentru c asa cum a Iace ceva provine din deprinderea de a Iace,
la Iel si nu a Iace provine din deprinderea de a nu Iace. Ai Icut milostenie?
Ti-ai ntrtat si mai mult dorinta de a Iace milostenie. Nu ai Icut? Mai mult
te vei ntr n deprinderea de a nu da. Ai Iost serios ntr-o zi? Parc si a
doua zi esti ndemnat s Iaci la Iel. Te-ai trndvit? Ai sporit prin aceasta
trndvia. Cand ;ine cel nelegiuit, ;ine i de1imarea o dat cu ruinea i
batfocura (Pr., 18, 3). Precum cnd ajunge n adncul greuttilor nu bag de
seam si dispretuieste totul, tot asa si cnd ajunge n adncul bunttilor el
se sileste si ncearc s nainteze si mai mult n bine. Dup cum acela,
mpietrindu-se, devine si mai trndav, la Iel si acesta, ntelegnd multimea
bunttilor devine si mai serios, de team ca nu cumva s piard totul.
(Omilii la Epistola ctre Filipeni, omilia a IX-a, pp. 153-154)
695
DESVRSIREA (deIinitia)
,Noi numim desvrsit pe acela care odat cu credinta are si viata
curat. (Comentariile sau Explicarea Epistolei ctre E;rei, omilia IX, p.
148)
DESVRSIREA (atingerea desvrsirii)
,Cel ce crede c deja a ajuns la desvrsire si nimic nu-i mai lipseste
pentru Iapta bun, nceteaz de a mai alerga, gndind c a ajuns la tint. Dar
cel care crede c nc se aIl departe de capt, nu va nceta niciodat din
alergarea sa. S nu uitm a medita nencetat la aceasta, chiar de am Ii Icut
mii de buntti. Pentru c dac Pavel, dup mii de suIerinte si dup attea
primejdii, judec astIel, atunci noi cu att mai mult! Nu numai c n-am
c:ut, zice, din cau:a neputintei de a alerga atata i nu doar c n-am
de:ndfduit, ci inc mai i alerg i m lupt cu curaf, i singurul scop pe
care-l am este ca s progrese:. (Omilii la Epistola ctre Filipeni, omilia a
XIII-a, pp. 224-225)
DESCNTECELE
,,Asadar, ce este si mai de rs, de care voiesc a v vorbi? Ceva ce pare
a Ii nimic, dar de care eu suspin, pentru c este nceputul celei mai de pe
urm nebunii si a celei mai de pe urm prostii. Femei, slugi si doici iau tin
din baie, si ung degetul si Iac semn pe Iruntea copilului. Si dac le-ar
ntreba cineva ce voiesc a Iace cu tina aceea, ti rspund c acea tin are
putere de a alunga ochiul ru si viclean, deochiul si pizma altora. Vai, ct
putere mai are tina si noroiul, de vreme ce tot asaltul diavolului l opreste! Si
nu v acoperiti obrazul de rusine? Nu veti cunoaste oare, Iie si mai trziu,
cursa diavolului, si cum el aduce asupr nc din Iraged copilrie uneltirile
lui cele drcesti? Dac cu adevrat tina Iace aceast minune, pentru ce atunci
nu Iaci si tu asa pe Iruntea ta, tu care esti brbat si care ai poate mai multi
dusmani dect copilul, care te pizmuiesc? Pentru ce nu-ti bagi ntregul trup
n tin? Cci dac tina are atta putere pus n Irunte, pentru ce atunci nu te-
ai bga cu totul n ea? Toate acestea sunt rs si comedii satanicesti, care duc
nu numai n batjocur pe cei amgiti, ci si n gheena.
Si dac astIel de Iapte se petrec printre Elini, nu este vreun lucru de
mirare, dar cnd se petrec si printre cei ce se nchin Crucii si se mprtsesc
Tainelor celor negrite, cnd, zic, se petrec asemenea Iapte urcioase chiar si
696
printre cei ce IilosoIeaz ca Crestini, apoi atunci este vrednic de jale.
Dumnezeu te-a cinstit pe tine a te unge cu mirul cel duhovnicesc, si tu spurci
copilul ungndu-l cu tin? Dumnezeu te-a cinstit, iar tu te necinstesti singur?
Tu ar trebui ca s nsemni pe Iruntea copilului crucea, care aduce ntrire
nebiruit, iar acum, lsnd aceasta, te arunci n asemenea nebunie
sataniceasc? Si dac aceste lucruri li se par unora a Ii mici si nebgate n
seam, apoi aIle c acestea sunt pricina celor mai mari rele si c nici Pavel
nu a trecut cu vederea cele prute ca mici. n adevr, ce poate Ii mai mic
lucru ca a-si acoperi omul capul? Dar priveste ct vorb Iace si cu ct
asprime opreste acest lucru, spunnd pe lng toate celelalte c cel ce-si
acoper capul su, singur si-l necinsteste
180
. Deci dac cel ce si acoper
capul si-l necinsteste, dar nc cel ce l unge cu tin, cum de nu spurc pe
copil? Deci cum l dai n minile preotului, spune-mi? Cum de ceri ca s se
pun de preot pe Iruntea copilului pecetea harului, cnd tu ai uns acea Irunte
cu tin? (Comentariile sau Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni, omilia
XII, p. 128)
,Ei bine, iat o spun si v previn pe toate, c dac se va mai descoperi
cineva Icnd acestea, Iie c ar lega hrtiuti de gtul bolnavului, Iie c ar
descnta, Iie n Iine orisice din mestesugul cel murdar, nu voi mai cruta
deloc. Dar ce, zici tu, s moar copilul? Dac el trieste n urma acestora,
atunci el a murit; dar dac Ir de acele descntece a murit, atunci trieste.
Acum cnd tu vezi pe Iiul tu ducndu-se la curve, doresti ca s-l nghit
pmntul de viu, si zici: Ce 1olos dac triete?, si cnd l vezi c se
primejduieste n mntuirea lui, voiesti s-l vezi nc viu? Nu ai auzit pe
Hristos Care zice: Cine-i ;a pierde su1letul su . il ;a a1la pe el, i cine ;a
;rea s-l mantuiasc, pierde-l-;a pe el (Mt., 16, 25)? (Comentariile sau
Explicarea Epistolei ctre Coloseni, omilia VIII, p. 101)
,Aceasta este judecat sataniceasc, aceasta este mestesugire
diavoleasc, ca s astupe rtcirea, si doctoria cea otrvitoare s o dea ca
miere. Diavolul, Iiindc nu poate s momeasc pe alt cale, a apucat pe calea
aceasta a cntecelor si a atisoarelor atrnate la gt. Cu chipul acesta crucea
se necinsteste, iar zgardele si cntecele sunt cinstite; Hristos este deIimat
iar n locu-I este introdus o bab beat si nroad, taina noastr crestineasc
este clcat n picioare, iar rtcirea si nselciunea diavolului dntuiesc.
(Comentariile sau Explicarea Epistolei ctre Coloseni, omilia VIII, p. 102)
180
A se vedea 1 Cor., cap. 11.
697
,Copilul a 1ost deochiat, zici. Cu adevrat c este de rs si rusinos
acest lucru. Dar pn cnd oare cu asemenea copilrii? Pn cnd, cu
asemenea drcii? Cum s nu rd de noi elinii? Cum s nu ne ia n btaie de
joc, cnd le spunem, c puterea crucii este mare? Cum au s cread ei, cnd
ne vd ntrebuintnd asemenea mijloace, de care dnsii rd? Pentru aceea a
lsat Dumnezeu doctori si doctorii? Dar ce? S las copilul s moar, zici,
dac ei nu-l pot ;indeca? Dar unde se duce copilul tu, nenorocitule? La ce
tiran se duce? Spre care demoni pleac de aici? Oare nu se duce la cer? Oare
nu se duce la Stpnul su? De ce plngi? De ce te vaiti? De ce esti
nemultumitor? Iubesti darul mai mult dect pe cel ce l-a druit? Dar sunt
slab, zici, i mi se :guduie cele dinuntru ale mele. Pune ns n Iata acestor
contrarietti, Irica de Dumnezeu, pentru c dac n relele tale ceea ce este
mai puternic scoate si astup ce este mai slab ca de exemplu antidotul
care scoate si astup eIectele otrvii cu att mai mult n relele spiritului
Irica de Dumnezeu alung Irica si suprarea. (Comentariile sau Explicarea
Epistolei ctre Coloseni, omilia VIII, p. 103)
,Dar mi-am adus aminte si de alti Irasi ucigasi, precum de exemplu de
Abesalom, care a ucis pe Iratele su cel dinti, Amnon (Cart. II, mp., cap
13), iar David mpratul, care iubea pe copil, s-a mbrcat n sac si si-a pus
cenus n cap, dar n-a chemat nici vrjitori, nici descnttori, desi erau si pe
atunci dup cum o dovedeste Saul, ci a rugat clduros pe Dumnezeu.
Aceasta I si tu; ceea ce a Icut dreptul acela I si tu! (Comentariile sau
Explicarea Epistolei ctre Coloseni, omilia VIII, p. 104)
,Ai czut poate ntr-o boal grea si multi vin ca s te ndatoreze cu de-
a sila, unii cu descntece, altii cu hrtiute atrnate la gt, iar altii ncercnd a
te mngia cu altele de acest Iel? Ei bine, suIerit-ai tu boala cu brbtie si
Ir s te abati din calea cea dreapt? PreIerat-ai de a ptimi orice, numai ca
s nu Iaci nimic din cele ale idololatrilor? Aceasta-ti va aduce tie cununa
muceniciei. De aceasta s nu te ndoiesti deloc, iar dac doresti s aIli cum si
n ce Iel, eu ti voi spune. ntr-adevr, c dup cum martirul suIer cu
brbtie durerile muncilor cu care este torturat, numai ca s nu se nchine
idolilor, tot asa si tu suIeri durerile cauzate de boal cu mai mult multumire,
dect s alergi la vreun ajutor al descnttorilor, sau s Iaci ceva din ceea ce-
ti poruncesc s Iaci. Sunt grozave durerile ce le suIer martirul? Dar si
durerile bolnavului sunt mai ndelungate, asa c la acelasi sIrsit ajung, si de
multe ori sunt mai grozave dect ale celui dinti. (Comentariile sau
Explicarea Epistolei I ctre Tesaloniceni, omilia III, n vol. Comentariile
sau Explicarea Epistolei ctre Coloseni, I i II Tesaloniceni, p. 193)
698
,Porti nu numai talismane, dar te duci si la descnttori si aduci n
cas tot Ielul de babe bute si nebune.
Nu ti se Iace rusine si nu rosesti, dup atta nvttur, s te aduni cu
unele ca ele? Partea cea mai nspimnttoare a nselciunii este c,
sItuindu-te si cercetndu-ti noi s te ndeprtezi de ele, creznd c te aperi,
zici: Femeia aceasta nu 1ace decat s spun descantece i este cretin,
pentru c nu rostete altce;a decat numele lui Dumne:eu. Uite, pentru asta o
ursc n primul rnd si m ntorc cu scrb de la ea, Iiindc se Ioloseste de
numele lui Dumnezeu ca s-L huleasc. Spunnd c e crestin Iace ce Iac si
idolatrii.
Dar demonii nsisi rosteau numele lui Dumnezeu, si erau demoni; desi
spuneau despre Hristos: Te tim cine eti. S1antul lui Dumne:eu (Marcu 1,
24), Domnul i-a certat si i-a izgonit.
V rog, dar, s rmneti curati si neatinsi de nselciune si cuvntul
meu s-l aveti drept toiag (...) Odat cu cuvintele acestea s-ti nchini Iruntea
si ai s vezi c nu numai omul care ti-a iesit n cale, dar nici diavolul nsusi
nu te va putea vtma, vzndu-te pretutindeni aprat de aceste arme...
(Catehez I PGB 30, PG 570-576, n vol. Dia;olul i magia, p. 110)
,Astepti, poate, s te tmduiasc demonii? Cnd Hristos le-a ngduit
s intre n porci, nici n-au asteptat si i-au si mpins s se arunce n mare Ir
s le pese ctusi de putin de ei. Le va psa, crezi, de trupurile oamenilor?
Bine ar Ii mcar de nu i-ar mai omor pe oameni si de nu le-ar mai voi rul.
Te-au scos din rai, ti-au rpit cinstea pe care o aveai n ceruri si vrei
acum s-ti vindece trupul? Sunt lucruri de rs si basme. Demonii stiu s Iac
numai ru si s aduc numai vtmare, nu si s vindece.
Nu le e lor mil de suIlet si, spune-mi, le va Ii mil de trup? Ei nu se
strduiesc dect s-l ndeprteze pe om de mprtia lui Dumnezeu si tu
crezi c ar voi s-l izbveasc de boli? Nu l-ai auzit pe proIet, sau, mai bine
zis, pe Dumnezeu, Care grieste prin proIet, spunnd c nu pot Iace nici ru
nici bine? Si chiar dac ar putea si ar voi s tmduiasc, lucru cu neputint,
tu oricum pzeste-te s primesti n schimbul unui cstig mic si vremelnic,
osnda vesnic. ti tmduieste trupul ca s-ti pierzi suIletul? Nu e un trg
bun. L-ai mniat pe Dumnezeu, Fctorul trupului si l chemi s te vindece
pe diavol, care-ti vrea doar rul? Cum, atunci, s nu te momeasc lesne, cu
stiinta lui vindectoare, orice idolatru si cum s nu te Iac s crezi si s
slujesti dumnezeiestilor neamurilor?
699
Vracii, cu mestesugul lor, pe multi i-au tmduit de boli si pe multi ce
erau bolnavi i-au Icut sntosi. Numai c pentru aceasta trebuie s Iii prtas
la necinstirea lui Dumnezeu.
Departe de noi asemenea gnd! Ascult ce spune Moise iudeilor: De
se ;a ridica in miflocul tu prooroc sau ;:tor de ;ise i ;a 1ace inaintea ta
semn i minune. Si se ;a implini semnul sau minunea aceea, de care ti-a
grit el, i-ti ;a :ice atunci. s mergem dup alti dumne:ei, pe care tu nu-i
tii i s le slufim acelora. S nu asculti cu;intele proorocului aceluia sau
ale acelui ;:tor de ;ise... (Deuteronom 13, 1-3).
Aceasta nseamn c dac vreun prooroc se va arta, va Iace semne,
va nvia mortii, va curta leprosii sau va vindeca schilozii si te va chema,
artndu-ti aceste minuni, s nu mai crezi n Dumnezeul tu si s te lepezi de
El, s nu crezi n puterea lui. Domnul Dumnezeul tu te ncearc ca s vad
dac-L iubesti din toat inima ta si din tot suIletul tu.
Este limpede, dar, c demonii nu vindec. Dac totusi Dumnezeu le
ngduie cndva s tmduiasc vreo boal, asa cum Iac oamenii, este ca s
te ncerce si nu pentru c Dumnezeu n-ar sti, ci ca s nveti s nu-i suIeri pe
demoni nici dac tmduiesc.
Dar ce vorbesc eu de tmduirea trupului? Dac cineva te sperie cu
gheena ca s te lepezi de Hristos, s nu primesti.
Dac-ti Igduieste cineva mprtie cerndu-ti n schimb s te
ndeprtezi de Fiul Unul Nscut al lui Dumnezeu, s te ntorci de la el, s-l
ursti si s Iii ucenicul lui Pavel si cu rvn s repeti cuvintele pe care le-a
vestit Iericitul si viteazu-i suIlet: cci sunt incredintat c nici moartea, nici
;iata, nici ingerii, nici stpanirile, nici cele de acum, nici cele ce ;or 1i, nici
puterile. Nici inltimea, nici adancul i nici o alt 1ptur nu ;a putea s ne
despart pe noi de dragostea lui Dumne:eu, cea intru Hristos Iisus, Domnul
nostru (Romani 8, 38).
Pe el nu-l despart de iubirea lui Hristos nici ngerii, nici puterile, nici
cele prezente, nici cele viitoare si nici vreo Iptur, iar pe tine te
ndeprteaz de El vindecarea trupului?
Ce iertare vom putea noi primi? De Hristos trebuie s ne temem mai
tare dect de gheen si pe El trebuie s-L dorim mai aprins dect orice
mprtie.
Dac se ntmpl si ne mbolnvim, e mai bine s rmnem bolnavi,
dect s Iim tmduiti de niste demoni si s ne lepdm de Dumnezeul
nostru.
Pentru c, desi, ne tmduiesc, n Iapt, mai mult ne vatm dect ne
sunt de Iolos.
700
Ei sunt de Iolos trupului, care oricum are s moar si s putrezeasc
nu peste mult timp, dar vatm, n schimb, Ioarte tare suIletul, care este
nemuritor.
Si, asa cum Iac negustorii de sclavi, momind copii cu buntti
(dulciuri, nut prjit, sau multe altele), rpindu-le libertatea si chiar si viata,
tot asa Iac si demonii, Igduind vindecarea unui mdular al trupului, dar
Icndu-ne s pierdem mntuirea suIletului.
Noi, iubitilor, s nu ngduim una ca asta. S avem grij si s ne
pzim cu orice chip de necredint si de a ne lepda de Dumnezeul nostru.
Oare Iov n-ar Ii putut s cread cuvintele Iemeii sale si s-L blesteme
pe Dumnezeu si s scape de nenorocirea care dduse peste el? Cci spunea:
Blesteam pe Dumne:eu i mori' (Iov 2, 9). Iov, ns, a preIerat s rabde, s
se topeasc pe picioare si s suIere plaga pe care nimeni altul n-ar Ii putut-o
ndura, dect s scape de cumplitele chinuri si de nenorociri, blestemndu-L
pe Dumnezeu.
Pe el s-l imiti. Chiar dac diavolul ti promite s te scape de
necazurile care te coplesesc, nu-i crede lui si nu-i ceda. F si tu asa cum a
Icut dreptul Iov, care nu s-a lsat convins de vorbele nevestei sale, ci a ales
s rabde boala mai bine dect s-si piard credinta si mntuirea suIletului.
Dumnezeu nu te prseste atunci cnd ngduie s te mbolnvesti si
s suIeri cele mai grele boli, ci voieste s te Iac si mai plin de slav si mai
strlucit. Rabd, dar, cu trie ca s auzi si tu: Nu cre:i c de aceea am 1cut
ce am 1cut, ca s M art drept? (Iov). (mpotriva Iudeilor I, PGB 34,
132-138. PG 48, 854-855, n vol. Dia;olul i magia, pp. 110-113)
,Am spus aceste lucruri pentru ludrosii care strig c demonii
tmduiesc. Ca s cunosti c nu este adevrat, ascult ce supune Domnul
Hristos despre diavol: El, de la inceput a 1ost ucigtor de oameni... (Ioan 8,
44).
Dumnezeu l numeste ucigtor de oameni si tu alergi la el ca la
doctor? Cum te vei apra, spune-mi, cnd vei Ii nvinuit c ai socotit mai
vrednice vrjile dect ce a lsat Domnul Hristos?
Cnd Dumnezeu l numeste ucigtor de oameni, tu primesti vrjile si
descntecele celor ce strig lucruri mpotriva dumnezeiestilor rnduieli si
spun c diavolul poate vindeca boli si neputinte?
Nu arti c mai mult te ncrezi n ele dect n Dumnezeu, chiar dac
nu o spui n cuvinte? Si dac diavolul este ucigas de oameni este limpede c
si demonii care-l slujesc sunt la Iel.
Domnul Hristos te-a nvtat c asa este, prin Iaptele si lucrrile Sale.
Atunci cnd le-a ngduit demonilor s intre n turma de porci, au aruncat
701
toat turma n mare (Matei 8, 28-32), ca s nveti c si oamenilor le-ar Ii
putut Iace acelasi lucru, dac Dumnezeu le-ar Ii ngduit.
Dumnezeu, ns, i-a oprit si nu i-a lsat. Demonii au artat ce sunt n
stare s Iac cu puterea pe care au cptat-o asupra porcilor. Au artat c,
neIiindu-le mil de ei, cu att mai mult nu s-ar Ii dat n lturi s ne Iac
acelasi lucru si nou. (Impotri;a Iudeilor JII, PG 48, 940, n vol. Dia;olul
i magia, pp. 122-123)
DESFTAREA (cea mntuitoare si desItarea cea vtmtoare)
,Si totusi sunt oameni asa de nesocotiti si de prosti, c urmresc
necontenit numai pe cele de aici si rostesc aceste cuvinte de batjocur: S m
des1te: deocamdat de toate cele ce ;d i apoi m ;oi gandi la cele pe
care nu le ;d' Imi ;oi stura pantecele, ;oi robi plcerilor, m ;oi 1olosi de
;iata de aici' D-mi mie :iua de ast:i i ia-ti tie pe cea de maine' Ce
cumplit nebunie! Cu ce se deosebesc de tapi si de porci cei care rostesc
cuvintele acestea? Dac proIetul nu ngduie s Iie socotiti oameni cei care
necheaz dup Iemeia aproapelui (Ier. 5, 8), cine m va tine de ru de
numesc tapi si porci si mai lipsiti de minte dect mgarii pe cei ce socotesc
nesigure pe cele ce sunt mai sigure dect cele ce se vd? (Omilii la Matei,
omilia XIII, V, n col. PSB, vol. 23, p. 161)
DESFTAREA (cea vtmtoare din lumea aceasta)
,Pavel se laud pentru lanturile pe care le purta pentru Hristos, iar tu
te lauzi si te ngmIi n bogtia ta? Apostolii se bucurau c s-au nvrednicit
de a Ii biciuiti pentru Hristos, iar tu cauti linistea si desItarea? Deci cum
voiesti ca s te bucuri de aceeasi buntate ca dnsii, cnd tu cltoresti pe un
drum cu totul contrar lor? (Comentariile sau Explicarea Epistolei ctre
E1eseni, omilia VIII, p. 84)
,Dar a vietui n delectri, a rde si a Ii n plceri e un lucru bun? Nu!
Ascultndu-l pe Solomon, care a trecut prin orice Iel de desItare, si care
spune: Mai bine este s mergi intr-o cas in doliu decat s mergi intr-o cas
de butur (Sol., 7, 2). (Scrisori din exil, Ctre cei ce se scandali:ea: de
1rdelegile i persecutiile comise i despre !ronia lui Dumne:eu, IV, 15, n
vol. Scrisori din exil. Ctre Olimpiada i cei rmai credincioi. Despre
deprimare, su1erint i !ro;ident., p. 273)
702
,,Iar n legtur cu desItrile lumii acesteia, nu numai c sunt
trectoare si curgtoare, ci ne pricinuiesc si multe alte necazuri. n Irecusul
cu vltoarea lor se toceste si puterea trupului si se slbeste
181
si brbtia
suIletului
182
. Si nu obisnuiesc revrsrile rurilor s sIarme si s mnnce
asa de mult din maluri si s le niveleze, cum surp desItarea si comodittile
cu atta usurint si pe ascuns toate eIorturile noastre de a ne mentine
sntatea. Iar dac vei merge la vreun spital si vei ntreba, o s aIli c mai
toate pricinile bolilor din aceste desItri ale lumii se trag. (Ce este Mie i
tie 1emeie? Nu a ;enit inc ceasul Meu, n vol. Catehe:e maritale, pp. 136-
137)
,,S Iugim de betie si de desItare, nu numai de cea de la mese, ci si
de oricare alta, ce se aIl n lucrurile lumesti. Si n locul acelei desItri s
dobndim plcerea celor duhovnicesti si s ne desItm de Domnul, cum
zice proorocul Des1tea:-te in Domnul i iti ;a da tie cererile inimii tale
(Ps., 36, 4) ca s ne bucurm si de bunttile de aici si de cele viitoare.
(Ce este Mie i tie 1emeie? Nu a ;enit inc ceasul Meu, n vol. Catehe:e
maritale, p. 139)
DESFTAREA (despre petrecerea ntru desItarea lumii)
,,AstIel, de pild, dezmierdarea a abtut din calea cea dreapt un
popor ntreg, dup cum zice: Ingroatu-s-a, ingratu-s-a, ltitu-s-a,
sturatu-s-a, i a dat cu piciorul, cel iubit (Deut. 32, 15). Si Sodomitenilor
tot la dezmierdare le-au venit asupra capului acele trsnete din cer, ceea ce
artnd Prorocul Iezechiil, zicea: Ins 1rdelegea Sodomei a 1ost mandria
intru sturare de paine, i intru prisosint cu des1tri se rs1at (Iez. 16,
48). Pentru aceea si Pavel zicea: Iar ceea ce se petrece intru des1tare, de
;ie este moart (1 Tim. 5, 6). Si pentru ce oare? Fiindc si trupul celui ce se
desIteaz este ca si un mormnt, deoarece poart n sine o multime de rele.
181
Tlcuirea Pr. Marcel Hanches: Literal: este abtut de la calea dreapt, este pervertit,
i se denatureaz sensul si capacittile naturale. Asta si Iace lumea n care trim: ne
schilodeste, ne Iace neoameni, reIuz ratiunile pentru care au Iost toate create. (n.s. 308,
p. 136)
182
Tlcuirea Pr. Marcel Hanches: Acesta este eIectul contactului zilnic cu agitatia si
poItele lumii: incapacitatea de a mai lupta cu noi nsine, cu puterile demonice, slbirea
vointei si a ncordrii trupesti. Devenim Ilesciti si Ir nici cea mai mic dorint si
aprindere n lupta duhovniceasc. Pentru aceea suntem datori s ne Ierim cu orice pret de
toat agitatia. (n.s. 309, p. 136)
703
Deci dac trupul se pierde astIel, apoi cum va sta oare suIletul? De ct
tulburare nu va Ii nsotit, de ct vuiet, de cte valuri? Pentru aceea tocmai se
Iace neIolositor la orice si nu va putea s Iac cu nlesnire nimic din cele
trebuitoare, ba nici s aud sau s cugete ceva, ci ca si un cpitan de corabie
care Icndu-se Iurtuna stpn pe mestesugul lui se Iace si el scuIundat
n ap mpreun cu corabia si cu cltorii dintr-nsa tot asa si suIletul se
scuIund mpreun cu trupul n adncul cel cumplit al nesimtirii.
(Comentariile sau Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni, omilia XXXIX,
p. 433)
DESFRNAREA (deIinitia)
,A curvi nu este rezultatul vreunei poIte naturale, ci e o insult contra
naturii. (Comentariile sau Explicarea Epistolei ctre Galateni, p. 106)
DESFRNAREA (cu privirea)
,Stpnul nostru Cel iubitor de oameni, ns, cunoscnd c Iirea
noastr cade iute n ispit si c viclenia diavolului este iscusit si Ielurit, a
cutat s ne ntreasc bine; si voind s ne Iac s nu cdem n cursele
diavolului, ne-a dat aceast lege spunnd: Oricine caut la o 1emeie, spre a o
po1ti, a i 1cut preades1ranare cu ea in inima lui (Matei, 5, 28). (Omilii la
Facere, omilia VI, II, n col. PSB, vol. 21, p. 79)
, Ce dar? S nvinuim ochii c s-au uitat?
Deloc! Nu este de vin ochiul c a ajuns pricina alunecrii, ci
trndvia vointei si nenIrnarea poItei. Ochiul pentru asta a Iost creat, ca
prin el s vedem creaturile lui Dumnezeu si s slvim pe Fctorul lor.
Lucrul ochiului este s vad; dar vzul ru vine de la gndul care conduce pe
om. Stpnul a creat mdularele ca s ne Ioloseasc la svrsirea Iaptelor
bune; conducerea mdularelor ns a dat-o n seam suIletului. Cnd suIletul
se trndveste si slbeste Irurile, pteste ca un vizitiu care, neputnd stpni
sriturile Ir rnduial ale cailor, scap Irurile si caii se prvlesc n
prpastie trnd cu ei si trsura si vizitiul; tot asa si cu vointa noastr: cnd
nu stie s ntrebuinteze cum trebuie mdularele, se neac, plecndu-se n
Iata poItelor rusinoase. Ce aceea Stpnul nostru Hristos, stiind c Iirea
noastr se ispiteste usor si c vointa ne e trndav, a pus lege, care
ngrdeste si opreste privitul cu curiozitate, ca s sting de departe Ilacra
care se naste n noi. El spune: Cel care se uit la 1emeie ca s o po1teasc, a
i 1cut preades1ranare cu ea in inima lui (Matei, 5, 28). Cu alte cuvinte
704
Hristos spune: Opresc pri;irea des1ranat, ca s ; scap de 1apta ruinoas.
S nu socoteti c numai impreunarea 1ace pcatul' Nu' Gandul este acela
care aduce osanda' (Omilii la Facere, omilia XXII, III, n col. PSB, vol.
21, pp. 262-263)
,Ascult ce zice Hristos: Cel care se uit la o 1emeie spre a o po1ti, a
i 1cut preades1ranare cu ea in inima lui (Matei, 5, 28). Vezi aici iarsi c
osnda vine din pricina gndului ru, c din pricina privirii poIticioase
pedeapsa este dat ca si cum ar Ii Iost svrsit Iapte? (Omilii la Facere,
omilia XXVII, III, n col. PSB, vol. 21, pp. 337-338)
,Este mai bine s-ti pui pe ochi glod si trn dect s privesti o
nelegiuire ca aceasta. Nu-i att de vtmtor glodul pentru ochi ct de
vtmtoare este privirea poIticioas si vederea unei Iemei goale. Ascult
cine a adus pe lume ntia oara umbletul n pielea goal si teme-te de temeiul
unei nerusinri ca aceasta!
- Dar cine a adus pe lume umbletul n pielea goal?
- Neascultarea si ispita diavolului. AstIel, chiar de la nceput, obiceiul
acesta se datoreste diavolului. Primii oameni s-au rusinat cnd s-au vzut
goi; voi, ns, v si ludati cu asta si dup spusele apostolului sla;a ;oastr e
in neruinarea ;oastr (Filip., 3, 19). (Omilii la Matei, omilia VI, VIII, n
col. PSB, vol. 23, p. 88)
,Cel care se uit la o 1emeie spre a o po1ti a i 1cut adulter cu ea,
adic cel ce-si Iace de lucru pentru a se uita cu curiozitate la trupurile
strlucitoare, pentru a cuta cu privirea chipurile Irumoase, pentru a hrni
suIletul cu vederea lor (.) C omul care caut s vad chipuri Irumoase,
acela mai cu seam aprinde cuptorul patimii, si robeste suIletul si porneste
iute si spre Iapt. De aceea Hristos n-a spus: Cel care po1tete s 1ac
adulter, ci: Cel care se uit la o 1emeie spre a o po1ti`. (Omilii la Matei,
omilia XVII, I, n col. PSB, vol. 23, p. 219)
,C nu s-a mrginit s spun Cel care ;a po1ti - pentru c poate poIti
si cel ce sade n munti -, ci Cel care se ;a uita spre a po1ti, adic omul care
adun n el nsusi poIta, care, Ir s-l sileasc cineva si bag Iiara n mintea
lui potolit. O astIel de poIt nu porneste datorit Iirii, ci trndvirii. De
altIel si Vechiul Testament o interzicea, spunnd: Nu te uita la 1rumusete
strin (nt. Sir., 9, 8). Apoi, ca s nu spui: Ce pcat 1ac dac m uit la o
1emeie, dar nu cad? Hristos pedepseste chiar privirea, pentru ca nu cumva,
prin aceasta ngduint, s prinzi curaj si s cazi n pcat.
705
- Dar ce pcat Iac dac m uit? O poItesc, dar nu svrsesc nici o Iapt
rea!
- Si asa esti rnduit mpreun cu cei ce Iac adulter! Legiuitorul a
hotrt si nu trebuie s iscodesti mai mult. Se poate ca, uitndu-te asa, s
poti s te stpnesti o dat, de dou ori, de trei ori! Dar dac vei continua s
Iaci asta, dac vei aprinde cuptorul, de bun seam vei cdea, c nu esti n
aIara Iirii omenesti. Dup cum noi cnd vedem un copil cu cutitul n mn, l
batem si-i lum cutitul din mn, desi nu l-am vzut rnit, tot asa si
Dumnezeu opreste privirea poIticioas, chiar nainte de pcat, tocmai pentru
a nu cdea n pcat. C omul, care si-a aprins o dat Ilacra, si plsmuieste
necontenit chipuri de lucruri rusinoase, chiar n lipsa Iemeii vzute, si de la
ele ajunge adesea la Iapt. Aceasta e pricina c Hristos opreste chiar
mpreunrile Icute n inim.
(.) Iericitul Iov si-a pus dintru nceput aceast lege de a nu se uita la
Iecioare (Iov 31, 1). Lupta e mai mare dup ce te-ai uitat cu poIt la o Iemeie
dar n-ai trit cu ea. C nu gustm atta plcere de pe urma uitatului cu poIt
la o Iemeie, ct suIerint avem de pe urma cresterii poItei; mputernicim pe
potrivnic, Iacem loc larg diavolului si nu mai suntem n stare s-l
ndeprtm, dup ce l-am bgat n gndurile noastre cele mai intime, dup ce
i-am deschis lui mintea. De aceea Hristos spune: Nu 1i des1ranat cu ochii i
nu ;ei 1i des1ranat cu mintea!
Este un alt Iel de a te uita la o Iemeie, asa cum se uit cei cu inima
curat. De aceea Hristos n-a oprit uitatul, ci uitatul cu poIt. Dac n-ar Ii vrut
asta, ar Ii spus: Cel care se uit la o 1emeie; dar n-a spus asa, ci: Cel care se
uit spre a o po1ti, ca s Iac plcere ochilor. Dumnezeu nu ti-a Icut ochii
ca prin ei s-ti bagi n suIlet desIrnarea, ci ca vznd Ipturile Lui s admiri
pe Creator. Dup cum este o mnie Ir rost, tot astIel este si un uitat Ir
rost, cnd Iaci aceasta de dragul poItei. Dac vrei s te si uiti si s ai si
plcere, uit-te la Iemeia ta, iubeste-o pe ea nencetat! Nici o lege nu te
opreste! Dar dac vrei s te uiti cu nesatiu la Irumuseti strine, atunci
nedrepttesti si pe Iemeia ta, rotindu-ti ochii pretutindenea, si nedrepttesti si
pe aceea la care te uiti, c o atingi cu ochi nelegiuiti. Chiar dac n-ai atins-o
cu mna, o atingi cu ochii. De aceea si asta se socoteste desIrnare si aduce
asupra ta chinurile din iad, c-ti umple suIletul de neliniste si tulburare.
Mare este ameteala, nespus de cumplit durerea! Cel cuprins de aceast
patim este mai neIericit dect prinsii de rzboi, dect cei nlntuiti. Adesea,
aceea care a aruncat sgeata a plecat, dar rana a rmas. Mai bine spus n-a
aruncat aceea sgeata, ci tu te-ai rnit de moarte uitndu-te cu poIt. (Omilii
la Matei, omilia XVII, I, n col. PSB, vol. 23, pp. 219-221)
706
,De cte ori, dup ce am zrit o Iemeie, am avut de tras attea si attea
necazuri, si apoi, ntorsi acas cu smnta dorului n suIlet, ne-a chinuit
durerea atta amar de zile? Dar tot nu ne ndreptm, ci nici n-am apucat s
ne vindecm bine de rana de mai nainte, c iarsi cdem si ne aprindem n
aceleasi curse, si pentru o scurt plcere a ochilor, trebue s ndurm o
durere lung, necurmat. Dar dac ne nvtm s ne spunem nou nsine
mereu zicala aceasta, ne vom Ieri de toate relele. Cel mai grozav lat e
Irumusetea Iemeii; mai bine zis, nu Irumusetea Iemeii, ci privirea cea
desIrnat (cu care o privim noi). Cci s nu brIim lucrurile, ci pe noi si
lenevia noastr. (!redicile despre statui, Partea a II-a, predica a XV-a, p.
89)
,Cel ce se uit prea lung dup nevestele Irumoase ale altora, chiar
dac nu pctuieste cu ele, de vreme ce le doreste, a si devenit, dup cum
spune Hristos, un pctos; adesea e dus el ns de poIt si la svrsirea
pcatului. S ne tinem, deci, departe de greseli. Vrei s Iii cumptat? Nu Iugi
numai de pcatul cu Iemeia altuia, ci si de privirea desIrnat. (!redicile
despre statui, Partea a II-a, predica a XV-a, p. 92)
,Dup cum este cu neputint s te atingi de Ioc si s nu te arzi,
tot asa uitatul la chipurile Irumoase arde suIletul, ce caut cu poIt, mai
iute dect Iocul. C trupurile Irumoase sunt pentru ochii desIrnatilor
ca o materie ce aprinde lesne. De aceea trebuie s nu dm prilej Iocului
poItei s vad Irumuseti strine, ci s nbusim prin orice mijloc Iocul,
s-l stingem cu gnduri cucernice, s stvilim incendiul ca s nu se
ntind mai departe, s nu-i ngduim s-i
surpe tria suIletului nostru.
(Cu;ant de laud la S1antul Mucenic Jarlaam, I, n vol. !redici la
srbtori imprteti i cu;antri de laud la s1inti, p. 489)
,Oare n-ai auzit pe Hristos zicnd: C oricine se uit la 1emeie
po1tind-o a i preades1ranat cu ea? (Mt., 5, 28). Si dac voi privi Ir s o
poItesc? Vei zice. Dac nu ti-ai nIrnat privirea, ci ai pus atta osrdie
pentru aceasta, cum vei putea rmne nentinat dup ce ai privit? Oare trupul
tu este piatr, sau Iier? Esti mbrcat cu trup, cu trup omenesc care se
aprinde de poIt mai repede ca Inul. (Cu;ant Ctre cei ce au lsat biserica
i s-au dus la alergrile de cai i la teatre, n vol. Din osptul stpanului,
pp. 110-111)
707
DESFRNAREA (cu gndul)
,,Nu n unirea trupurilor st necurtenia, ci n cugete si n voia
omului. (Comentariile sau Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni, omilia
XIX, p. 192)
DESFRNAREA (n inim)
,S nu spui: Ce mare lucru este dac m uit cu curiozitate la o Iemeie?
Dac svrsesti desIrnarea cu inima, repede o vei ndrzni si cu trupul.
(Omilii la Matei, omilia LXXXVI, III, n col. PSB, vol. 23, p. 972)
,Iar rdcina desIrnrii este poIta desIrnat. De aceea Dumnezeu
pedepseste nu numai desIrnarea, ci si poIta, mama desIrnrii. Asa Iac si
doctorii. Nu vindec numai bolile, ci si cauzele bolilor. Cnd vindec pe cei
bolnavi de ochi, ndeprteaz tumoarea cea rea, care-i mai sus de ochi, din
tmpl. Hristos Iace la Iel. DesIrnarea este o boal rea de ochi; nu a ochilor
trupului, ci a ochilor suIletului mai nti. De asta Domnul ndeprteaz din
suIlet tumoarea desIrnrii cu Irica de Lege; de asta a pedepsit nu numai
desIrnarea, ci si poIta: (.) a i 1cut des1ranare cu ea in inima lui. Cnd
inima ti-e stricat, ce Iolos de restul trupului? Ca si cu plantele si cu arborii:
cnd vedem c mduva le e putred, restul e de aruncat. Tot asa si cu omul:
cnd inima e pierdut, n zadar e sntos restul trupului. Cnd vizitiul a
pierit, cznd de pe capr, n zadar mai alearg caii. (Omiliile despre
pocint, omilia a sasea, p. 102)
DESFRNAREA (adulterul)
,Brbatul s dea 1emeii cinstea cu;enit (I Cor., 7, 3). Ce cinste-i dai
cnd o insulti n ce are ea mai scump si dai desIrnatelor trupul tu, care-i al
ei? Stii doar c trupul tu este al ei! Ce cinste-i dai cnd aduci n cas
glceav si rzboi? Ce cinste-i dai cnd Iaci n oras Iapte pe care povestindu-
le acas Iac s roseasc sotia care te ascult, Iiica ta care-i de Iat; dar
nainte de ele te Iaci tu nsuti de rusine. Trebuie neaprat sau s taci sau s te
Iaci n asa hal de rs povestind niste necuviinte, pentru care de le-ar povesti
slugile tale, ai avea tot dreptul s le biciuiesti. (Omilii la Matei, omilia VII,
VII, n col. PSB, vol. 23, p. 100)
708
,n sIrsit, nici o iertare nu este pentru cel care, avnd mngierea de
a avea o Iemeie, si ndreapt poIta lui spre alta; cci acela este un adulter.
Cci dac credinciosii care se dedau la post si rugciune se abtin de la
Iemeile lor (I Cor., 17, 5), cel care, nemultumindu-se cu a sa, ia alta, ce Ioc
nu se pregteste pentru el? Dac nu i se permite celui ce a alungat pe Iemeia
sa, s se apropie de alta (Mt., 5, 23) (Cci acela este adulter), ce pcat nu
Iace cel care pzindu-si Iemeia sa, ia ala? Nu neglijati deci nimic, toti s
alungati acest viciu din inima voastr, din suIlet, smulgeti-l pn la rdcin.
Cel ce cade ntr-o asa destrblare si Iace mai mult necaz lui dect sotiei
sale. Acest pcat este asa de mare si asa de nevrednic de iertare, nct
Dumnezeu o pedepseste pe Iemeia care se desparte de brbatul ei n ciuda
lui, ca si cum ea ar Ii idolatr; si dimpotriv El nu pedepseste pe cea care se
desparte de un brbat adulter. Vedeti grozvia acestui ru? SIntul Pavel
zice: Dac o 1emeie credincioas are un brbat necredincios i dac el
consimte s rman cu ea, ea s nu se despart de el (I Cor., 7, 13). Dar
Iisus vorbeste asa despre Iemeia adulter; si ce zice El? Oricine ii ;a lsa
1emeia sa, a1ar de moti; de adulter, o 1ace s pctuiasc (Mt., 5, 32).
Dac, cstoria a dou trupuri nu Iace dect unul (Mt., 19, 5), de acolo
urmeaz c cel ce se leag de o destrblat, este acelasi trup cu ea (I Cor.,
6, 16). Cum deci o Iemeie virtuoas si modest, care este un mdular al lui
Iisus Hristos, va permite unui sot adulter s se apropie de ea? Cum se va uni
ea cu un membru desIrnat? Vedeti Iratilor, ct de uimitor este aceasta:
Iemeia credincioas care rmne cu un sot necredincios nu devine necurat,
cci apostolul zice: sotul necredincios se s1intete prin 1emeia credincioas
(I Cor., 7, 14). El nu vorbeste la Iel despre Iemeia stricat, ci zice: Joi lua eu
oare mdularele lui Iisus Hristos i le ;oi 1ace mdularele unei des1ranate?
(I Cor., 6, 15). n sIrsit, c un sot necredincios locuieste cu o Iemeie
credincioas, sIintenia rmne si nu se pierde, dar conlocuirea cu adulterul o
distruge; deci, adulterul este un ru Ioarte mare si un ru care aduce un chin
vesnic. n aceast viat el v atrage multe rele, v Iace s duceti o viat
nenorocit, care nu se deosebeste de aceea a celor neIericiti care sunt
condamnati la chinuri, atunci cnd pentru a Iace pcatul, ncerci s intri pe
ascuns ntr-o cas strin si c om liber sau rob, toat lumea v este
bnuitoare si suspect.
Pentru aceasta v ndemn, ca s puneti toat grija ca s v scpati de
aceast boal strin. Dac n-o Iaceti, s n-aveti ndrzneal s intrati n
biserica lui Dumnezeu. Nu trebuie ca oile rioase si bolnave s se amestece
cu cele sntoase si tari, ci trebuie ca ele s Iie separate de turm pn la
vindecarea lor. Noi suntem mdulare ale lui Iisus Hristos, s nu devenim
deci, mdulare ale unei desIrnate. Acest loc nu este o cas de desIrnate, ci
709
este biseric; dac sunteti mdulare ale unei desIrnate, s nu mai veniti aici
s necinstiti acest loc sInt. Chiar cnd n-ar Ii deloc iad nici chin, dup
aceast consimtire reciproc pe care v-ati dat-o solemn, dup ce Ilacra
nuntii a Iost aprins, dup ce ati ncheiat o cstorie legitim, ati trit
mpreun, dati zile copiilor, cum veti ndrzni s v bucurati de o alt
Iemeie? Cum nu v ngroziti de acest pcat, cum nu rositi oare? Nu stiti voi,
c cei care, dup moartea sotiei lor, se cstoresc cu alta, sunt huliti de multi
oameni, cu toate c nu este nici greutate, nici pedeaps legate de a doua
nunt? Si voi, pn este vie sotia voastr luati alta; mare este necumptarea
voastr! Ascultati ce zice SInta Scriptura despre acest Iel de libertini:
Jiermele lor nu moare, nici 1ocul nu se stinge (Mc., 9, 45). Cci aceste
amenintri trebuie s v umple de groaz, temeti-v de acest loc de chin.
PoIta pe care o simtiti voi acum nu este att de mare pe ct chinul la care
veti Ii supusi. Dar Iereasc-v Dumnezeu de a v expune la un asemenea
ru! (Comentar la E;anghelia de la Ioan, omilia LXIII, 4, pp. 325-326)
,,Plcerea lui (a adulterinului n.n.) a Iost scurt de tot, pe cnd
durerea si scrba urmate dup ea sunt Ir sIrsit, Iiindc si seara, si noaptea,
si n oras, si n pustietate, si, n sIrsit, pretutindeni l nsoteste acel nemilos
prs, artndu-se ca o sabie ascutit de amndou prtile, mistuindu-l de
Iric si de groaz si Iiind muncit de cele mai nIricosate munci.
(Comentariile sau Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni, omilia XXII, p.
233)
,,Dac cineva si iubeste Iemeia dup cum trebui a o iubi, apoi chiar
de ar Ii ct de stricat, totusi pentru dragostea ei nu va dori a vedea pe o alta.
Tare este ca moartea dragostea (Cnt. 8, 6), zice nteleptul, astIel c a Ii
desIrnat de nicieri nu vine, Ir numai din a nu iubi. (Comentariile sau
Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni, omilia XXXIII, p. 357)
,Dac crezi c ti este permis de a uza de Iemei pierdute si a
transIorma casa ta ntr-un local de curvie, tvlindu-te ca si porcii n noroi,
ei bine, rusinea si dezgustul, izvorte de aici, vor Ii cu mult mai mari dect
orice plcere. (Comentariile sau Explicarea Epistolei ctre Coloseni,
omilia I, p. 15)
,Fie c ai avut relatii trupesti cu mprteasa, Iie cu sluga ta din cas,
pcatul este acelasi. De ce? Pentru c prin asemenea Iapt nu ai nedrepttit
710
atta pe acea Iemeie, pe ct te-ai nedrepttit pe tine nsuti. Tu esti care te-ai
murdrit singur, tu n acelasi timp ai deIimat si pe Dumnezeu. Pentru c
avnd relatii cu Iemei strine, Iie ele mritate, Iie nemritate, pentru tine este
preacurvie (.) De aceea Dumnezeu pedepseste Iiindc L-ai deIimat, cci
nu atta dispretuiesti pe acea Iemeie, pe ct dispretuiesti pe Dumnezeu, care
vede totul. Cci spune-mi: dac cineva s-ar nvrednici a cstiga de la
mpratul porIir mprteasc, si alte nenumrate onoruri, si i s-ar porunci a
tri cinstit, iar el iesind din palatul mprtesc s-ar duce s corup o Iemeie
oarecare, - pe cine a deIimat el atunci? Pe Iemeie, sau pe mprat? A
deIimat desigur si pe acea Iemeie, ns nu atta ca pe mprat.
(Comentariile sau Explicarea Epistolei I ctre Tesaloniceni, omilia V, n
vol. Comentariile sau Explicarea Epistolei ctre Coloseni, I i II
Tesaloniceni, p. 214)
,Nimeni iubind o Iemeie mritat, nu poate Ii om bun. (Comentariile
sau Explicarea Epistolei ctre E;rei, omilia XXVIII, p. 339)
,DesIrnata nu stie s iubeasc, ci-ti vrea numai rul; srutarea ei are
viermi, iar gura ei otrav primejdioas. Dac acestea nu se ivesc de la
nceput, cu att mai mult trebue s Iugi de dnsa, pentru c nvluie pieirea
si ascunde moartea, si nu o las ca s se iveasc dela nceput. AstIel, dac
cineva vrea s aib bucurie adevrat si o viat plin de plceri, s Iug de
tovrsia muierilor stricate: cci ele umplu de rzboaie nenumrate si de
tulburare suIletele celor ndrgostiti de ele, si strnesc Ir ncetare certuri si
turburare, prin cuvinte si prin toat Iapta lor. Si precum Iac cei mai
nversunati dintre dusmani, tot asa Iac si-si dau osteneala si acestea, ca ei -
ndrgostitii lor - s ajung de ocar, n srcie si s dea de cele mai mari
nenorociri. Dup cum vntorii se cznesc s mne lighioanele n laturile
ntinse, ca apoi s le sugrume, tot asa si acestea: dup ce au ntins n toate
prtile cursele destrblrii, prin ochii, prin apucturile si prin vorbele lor,
apoi arunc n ele pe ndrgostitii lor si i leag, nelsndu-se pn le beau si
sngele, batjocorindu-i apoi, dojenindu-i pentru neghiobia lor si Icndu-si
mult rs de ei. Cci un astIel de om nu e vrednic s aIle mil, ci ca s Iie
batjocorit si luat n rs, de vreme ce se arat mai neghiob ca o Iemeie, ba
chiar ca o Iemeie stricat. De aceea iarsi ne nvat nteleptul acela care zice:
Bea ap din ;asele tale si iarsi: Drgla ca o cerboaic i 1ermectoare
ca o cprioar s-1i 1ie ea (Prov., 5, 15), vorbind astIel de sotia care
locuieste cu tine pe temeiul legii cstoriei. De ce prsesti pe ajuttoarea ta
si alegi pe aceea care ti vrea rul? De ce Iugi de tovarsa vietii tale si te iei
dup aceea care ti surp viata? Aceasta din urm e ca o sabie cu dou
711
ascutisuri; cea dinti e mdularul si trupul tu. De aceea, iubitilor, Iugiti de
stricciune att din pricina pagubelor, pe care vi le aduce acum, ct si din
pricina pedepsei viitoare. (!redicile despre statui, Partea a II-a, predica a
XIV-a, pp. 70-71)
,Sunt multe cazuri cnd Iemeile care stric casele altora nici n-au mai
avut nevoie de Iarmece sau de otrvuri, cci rivalele lor au Iost rpite mai
nainte din viat, datorit marii lor suprri. (Despre Feciorie, 52, n vol.
Despre Feciorie, pologia ;ietii monahale, Despre creterea copiilor., p.
98)
,Cu totul nendrepttit este cel care are atta nenIrnare nct ajunge
adulter. Dac exist attia brbati care, n timpul postului si rugciunii, nu se
apropie nici de sotia lor, ce s spunem despre cel care vrea si Iemeie strin
ca s-si satisIac poItele trupesti? Greu si urt pcat! De altIe tocmai de
aceea Evanghelia i ngduie Iemeii s se despart de sotul ei dac acesta
svrseste adulter, pa cnd nu-i ngduie s se despart Ir voia lui, dac el
este necredincios. (Din vol. !roblemele ;ietii, p. 40)
,nIricostor, deci, este pcatul desIrnrii si nc mai nIricostor cel
al adulterului. Amndou duc la iadul vesnic. De aceea, rogu-v, aveti grij
s v Ieriti de asemenea boal suIleteasc. AltIel nu veti avea un loc n
spatiul sInt al Bisericii. Oile bolnave trebuie s Iie desprtite de cele
sntoase, pn ce se vor vindeca. Suntem mdulare ale lui Hristos. S nu
devenim mdularele unei desIrnate. Aici nu este casa pcatului, ci biserica
lui Dumnezeu. dac ai devenit mdular al desIrnatei, nu sta n biseric, ca
s nu pngresti locul. ns dac te pociesti si te ndreptezi, Domnul te va
primi n lcasurile Sale ceresti. (Din vol. !roblemele ;ietii, p. 41)
,Dac cineva cade, de exemplu, n pcatul adulterului, orict de bogat
ar Ii, chiar dac n-ar Ii nimeni care s-l nvinovteasc, nu poate scpa de
prerile de ru. Plcerea lui a Iost trectoare, dar durerea sa va Ii vesnic. De
pretutindeni l nconjoar temeri si bnuieli. i e Iric de ulitele strmte, este
bnuitor cu slujitorii lui, tremur chiar si de umbra sa, se cutremur de
tulburare ca nu cumva pcatul lui s se Iac cunoscut sotiei nselate. Oriunde
s-ar duce, poart cu el, ca pe un osnditor necruttor, constiinta. Se neac n
cugetele de vinovtie, nu mai poate respira. n pat si la mas, la piat si
acas, zi si noapte, chiar si n visele lui, pcatul pe care l-a Icut st n Iata
ochilor lui. Trieste viata lui Cain, suspinnd si tremurnd, la Iel ca acela.
Poart n el un Ioc, Ir ca cineva s stie asta.
712
Asa sunt chinuiti si hotii, si jeIuitorii, si criminalii, si betivii si altii, n
general, cei care triesc n pcat. (Din vol. !roblemele ;ietii, pp. 53-54)
,,Iar dac si dup nunt petreci n desIru, degeaba te-ai nsotit, de
prisos si n zadar. Ba, mai mult, nu numai n zadar, ci si spre vtmare. C
nu este acelasi lucru ca, neavnd Iemeie, s desIrnezi, iar dup nunt s Iaci
la Iel. Nici desIrnare nu mai este dup, un asemenea lucru, ci adulter. Si
chiar dac ciudat ti se pare ceea ce am spus, e adevrat.
Stim c multi socotesc c este adulter numai cnd cineva stric o
Iemeie mritat. Dar eu spun c este adulter si dac cel ce are Iemeie se
poart
183
netrebnic si nenIrnat Iie cu o desIrnat de obste, Iie cu o
slujnic, Iie cu orice alt Iemeie care nu are brbat. Cci vina adulterului nu
este doar a celor cu care se pctuieste, ci si a celor care pctuiesc. (La
cu;intele apostoleti. Din pricina des1raului 1iecare s-i aib ne;asta
lui~~, n vol. Catehe:e maritale, pp. 15-16)
,,Multi dintre cei ce iau aminte la desIrnate cumplit sunt pierduti si
aici, rbdnd vicleniile desIrnatelor. Cci acelea sunt geloase pe consoarta
lui si l rup de apropiata sa si l nlntuie cu totul prin dragostea |cpe| lor.
Si Iac Iarmece si ntrebuinteaz Iiltre si urzesc multe descntece. Si asa, l
arunc ntr-o slbiciune cumplit si l predau stricciunii si unei epuizri
totale, si mai aduc asupra-i mii de alte rele, ca s-l piard din viata aceasta.
Dac nu te temi de gheen, omule, teme-te de vrjitoriile lor.
Cnd prin aceast destrblare te Iaci gol de prietesugul lui Dumnezeu
si te despoi de ajutorul cel de sus si Ir nici o team te ia n primire
desIrnata si si cheam dracii si coase plcute de metal si Iace sItuiri
potrivnice si, prin acestea, cu mult usurint ti ngrdeste mntuirea. Si te
Iace de ocar si de rs naintea tuturor locuitorilor cettii, nct nici de mil
nu mai ai parte ptimind aceste rele. Pe lng acestea, mai pune si paguba
bunurilor, bnuielile de Iiecare zi, nIumurarea, iesirea din minti, pcatul ce
se abate din partea desIrnatelor asupra celor Ir de minte, care toate sunt
mai amare dect mii de morti. Si nu te-ai druit Iemeii tale, care, adesea, nici
mcar un cuvnt greu nu ti-a zis, iar desIrnatei, care te loveste, te nchini. Si
nu ti-e rusine, nici nu rosesti, nici nu te rogi s te mai tin pmntul. Cum
mai poti s intri n Biseric si s-ti ntinzi minile la cer? Cu ce gur l chemi
183
Tlcuirea Pr. Marcel Hanches: Nu se reIer doar la raporturile sexuale, ci la orice
avansuri, gesturi, vorbe (dup cuvntul Mntuitorului chiar gnduri si sentimente
luntrice) etc. pe care cel cstorit le Iace unei alte Iemei si care ar putea rupe relatia cu
sotia sa. (n.s. 31, p. 15)
713
pe Dumnezeu? Cu cea cu care ai srutat-o pe desIrnat? Si nu te
nspimnti, nici nu te nIricosezi, spune-mi, c un Iulger venit de sus ti va
aprinde nerusinatul cap? Chiar dac te ascunzi de Iemeia-ti pe care o
nedrepttesti, de ochiul cel neadormit nu te poti ascunde cndva. Fiindc si
adulterului acela care zice: Intuneric am imprefurul meu i :iduri, pentru ce
s m tem, nteleptul i rspunde: C ochii Domnului sunt de mii de ori mai
strlucitori decat soarele, pri;ind la 1aptele oamenilor. (La cu;intele
apostoleti. Din pricina des1raului 1iecare s-i aib ne;asta lui~~, n
vol. Catehe:e maritale, pp. 21-22)
,,Miere iese din buzele Iemeii desIrnate, care pentru o vreme ti va
ndulci gtlejul, dar mai apoi, mai amar dect Iierea o vei aIla si mai
spintectoare dect sabia cu dou tisuri. Venin are srutarea desIrnatei,
venin ascuns si dosit. Pentru ce te repezi dup plcerea care te Iace de ocar,
care odrsleste pierzania, care aduce ran Ir de vindecare, cnd poti s te
bucuri si s nu ptimesti nimic nIricostor? Cci mpreun cu Iemeia ta
liber ai si plcere, si sigurant, si ngduint, si cinste, si Irumusete, si
constiint bun. Acolo ns e mult amreal, mult vtmare, osnd
necurmat. Cci si dac nimeni dintre oameni nu te vede, constiinta nu
nceteaz vreodat s te osndeasc. Ci oriunde te vei duce, acest judector
te va urma, osndindu-te si urlnd lucruri mari mpotriv-ti.
Dac cineva este mai plecat spre plcere, mai abitir s Iug de
vorbirea mpreun cu desIrnatele. Cci nimic nu este mai amar dect acest
obicei, nimic mai neplcut dect ntlnirea cu ele si nici o abatere mai
pngritoare. Cprioara iubirii i puiul bucuriilor tale s ;orbeasc tainic
cu tine. Izvorul apei tale s Iie numai al tu (Pilde 5, 15-18). Avnd izvor de
ap curat, pentru ce alergi la bltoaca plin de mocirl, plin de putoarea
gheenei? Ce iertare, ce aprare vei mai avea naintea pedepsei negrite? Cci
dac cei ce nainte de nunt, lund aminte la desIru, se pedepsesc si dau
socoteal, dup cum a dat si acela mbrcat cu haine murdare (Mt., 22, 11-
13), cu ct mai mult cei care s-au cstorit? Cci de dou ori, ba de trei ori,
sunt vinovati. C bucurndu-se de mngiere, au srit n destrblarea aceea
si acest lucru nu este numai desIru, ci si adulter, care este mai cumplit dect
orice pcat. Acestea repetndu-vi-le si vou nsiv si Iemeilor voastre, asa s
le si mplinim! De aceea, la acestea mi si ntrerup cuvintele: Din pricina
des1ranrii, 1iecare s-i aib 1emeia lui i 1iecare 1emeie brbatul ei. Femeii
s-i dea brbatul bun;oirea datorat, asemenea i 1emeia brbatului.
Femeia nu are stpanie peste trupul ei, ci brbatul. semenea i brbatul nu
are stpanie peste trupului lui, ci 1emeia. Cu mult scumptate pzind aceste
cuvinte, si n piat si acas, si ziua si seara, si la mas si n patul conjugal, si
714
n tot locul, si noi s le cugetm ndelung, s le deprindem i pe 1emeile
noastre, i s le griasc spre noi, i s le aud de la noi, ca, petrecnd cu
ntreag ntelepciune viata aceasta, s avem parte si de mprtia Cerurilor.
(La cu;intele apostoleti. Din pricina des1raului 1iecare s-i aib
ne;asta lui~~, n vol. Catehe:e maritale, pp. 22-23)
,,S Iugim si de acest Iel de adulter! Cci ce vom spune, ce vom aduce
nainte, dac, dup ce cutezm unele ca acestea, vom veni de Iat cu o
pricin bine ticluit: poIta Iirii? ns se va porni mpotriv-ne Iemeia dat
nou, lipsindu-ne de aceast aprare. De aceea s-a rnduit nunta, ca s nu
desIrnezi. Ba, mai mult, nu numai Iemeia, ci si multi altii, prtasi aceleasi
Iiri cu noi, ne lipsesc de aceast iertare. Cci atunci cnd cel mpreun rob
cu tine, avnd acelasi trup si aceeasi poIt, mboldit de aceeasi sil, nu se
uit la alt Iemeie, ci rmne n dragoste doar cu Iemeia sa, ce aprare vei
mai avea punnd nainte ca motiv poIta? Dar ce voi spune de cei care au
Iemei? Ia gndeste-mi-te la cei care triesc pururea n Ieciorie si care nu se
mprtsesc deloc de nunt, ci arat mult ntreag ntelepciune. Cnd altii,
care sunt n aIara nuntii, au ntreaga ntelepciune, ce iertare vei mai avea tu
dac dup nunt desIrnezi? Acestea si brbatii si Iemeile s le aud, si
vduvele si cele cstorite! (Femeia este legat prin Lege cat ;reme ii
triete brbatul, iar dac moare, liber este, dac ;rea, s se mrite,
numai intru Domnul. Mai 1ericit este ins dac rmane aa, n vol.
Catehe:e maritale, pp. 32-33)
DESFRNAREA (homosexualitatea)
,!entru aceea, Dumne:eu i-a dat unor patimi de ocar, cci i
1emeile lor au schimbat 1ireasca randuial cu cea impotri;a 1irii, asemenea
i brbatii, lsand randuiala cea dup 1ire a prtii 1emeieti, s-au aprins in
po1ta lor unii pentru altii (Romani 1, 26-27).
Toate patimile omenesti sunt necinstite, dar mai ales poIta nebun
dup brbati; cci suIletul mai mult ptimeste si se necinsteste n pcate
dect trupul n boli. Bag de seam cum si aici, ca si n cazul dogmelor, i
lipseste de orice iertare. Despre Iemei zice: au schimbat 1ireasca randuial.
Prin urmare, nu se poate spune c au Iost mpiedicate de ceva n relatiile
Iiresti, nici c nu au avut cu cine s-si mplineasc trebuinta si au Iost silite
s se arunce n aceast cumplit nebunie. Cci a schimba presupune a avea
ce schimba, dup cum atunci cnd vorbea de credint zicea c au schimbat
ade;rul lui Dumne:eu in minciun (l, 25). Brbatilor iarsi le reproseaz
acelasi lucru, spunnd: lsand randuiala cea dup 1ire a prtii 1emeieti.
715
AstIel si pe Iemei ca si pe brbati i lipseste de orice iertare, nvinovtindu-i
deopotriv, pentru c nu numai c au avut prilejul de a-si mplini plcerile, si
lsnd la o parte ceea ce aveau, au ajuns la asemenea absurditti, dar nc si
c necinstind ceea ce este Iiresc, au alergat la ceea ce este potrivnic Iirii. Or,
cele potrivnice Iirii sunt si mai grele, iar n acelasi timp si mai dezgusttoare,
astIel nct nici nu le-ar putea numi cineva plcere, Iiindc adevrata plcere
este cea conIorm cu natura. (Omilii la Epistola ctre Romani a S1antului
postol !a;el, omilia IV, p. 56)
,Si de ntrebi, poate, de unde oare s-a iscat si s-a ltit aceast
senzualitate n aIara Iirii, rspunsul este: de la prsirea lui Dumnezeu. Dar
prsirea lui Dumnezeu de unde vine? De la nelegiuirea celor ce L-au
prsit.
Brbati cu brbati, s;arind ruinea, zice mai departe. S nu-ti
nchipui, zice, dac ai auzit spunnd c s-au aprins, c boala aceasta provine
numai din dorint, ci mai mult din trndvia lor, care a si attat Iocul
dorintei. De aceea nici nu zice 1iind tarati, sau c:and, dup cum zice n alte
prti, ci lucrand, adic Iaptul c actionaser n pcat, si nu oarecum, ci cu o
voint determinat. Si nu zice dorinta, ci ruinea s;arind, Iiindc au Icut
de rs Iirea si au nclcat legile rnduite de Dumnezeu. (Omilii la Epistola
ctre Romani a S1antului postol !a;el, omilia IV, p. 58)
,Vorbind de gheen si de pedeaps, si Iiindc celor neevlaviosi si care
preIerau a tri n astIel de plceri nu li se preau acestea demne de credint,
ci mai degrab ridicole, Apostolul arat c pedeapsa se gseste n chiar
aceast plcere smintit. Dac ns unii ca acestia nu simt pedeapsa, ba nc
resimt mare plcere n asemenea Iapte murdare, s nu te uimeasc, cci si
nebunii si cei ce sunt stpniti de vreo boal mintal, desi de multe ori se
nedrepttesc ei singuri, cauzndu-si rele, ei totusi nu-si dau seama de
aceasta, ci rd si benchetuiesc n Iapte ca acelea, pe care cei sntosi le plng
si le detest, ns prin aceasta nu voim a spune c aceia scap de osnd, ca
si nebunii, ci tocmai n acest Iapt murdar pedeapsa le va Ii mai grozav,
Iiindc nici mcar nu vor a cunoaste prpastia relelor n care se gsesc. De
altIel, nu trebuie a ne da cu prerea din Iaptele celor bolnavi |mintal|, ci din
ale celor sntosi. (Omilii la Epistola ctre Romani a S1antului postol
!a;el, omilia IV, pp. 59-60)
,Ceea ce ptimesc Iemeile desIrnate, aceleasi le ptimesc si acestia,
ba nc mai grav dect ele, Iiindc, desi contrar legii, cel putin ele-si doresc
716
mpreunarea Iireasc, pe cnd pederastii doresc ceva cu totul contrar si legii,
si Iirii.
Chiar dac nu ar Ii iadul, si nici amenintarea pedepsei, totusi acest Iapt
n sine este mai grozav dect orice osnd. Dac ei simt plcere n aceasta,
dup cum zici, ei bine, atunci mi spui mai mult de ngreuierea pedepsei lor.
Cnd eu vd pe cineva alergnd pe strad gol si cu tot trupul plin de noroi,
iar acela, n loc s se acopere, nc se si mndreste, atunci nu numai c nu-l
laud pentru aceasta, ci chiar l deplng, Iiindc nu simte, srmanul, c singur
se Iace de rs.
Dar pentru a arta mai clar batjocura aceasta, dati-mi voie s aduc si
alt exemplu. Dac cineva ar pedepsi o Iecioar care ar Ii avut relatii cu
animale necuvnttoare, si ea n loc s se rusineze, nc s-ar mndri de acea
Iapt, oare nu ar Ii, pentru aceasta, vrednic de plns, Iiindc, desi ar Ii putut
s scape de aceast boal, dac ar Ii voit, totusi ea nici mcar nu o simte ca
boal? Desigur c ar Ii vrednic de lacrimi. Deci, dac Iaptul acela este
cumplit, nici Iaptul pederastilor nu este mai prejos. Fiindc a Ii cineva
batjocorit de ai si este cu mult mai de plns dect dac ar Ii batjocorit de
strini. Pe unii ca acestia eu i consider mai ri dect ucigasii: Iiindc e cu
mult mai bine a muri dect a tri deIimat astIel de o lume ntreag.
Ucigasul desparte suIletul de trup, iar acestia mpreun cu trupul pierd si
suIletul. Orice pcat mi-ai spune, nu poate Ii egal cu aceast grozav
nelegiuire. Si dac cei ce ptimesc de aceast boal ar simti gravitatea
Iaptului pe care-l svrsesc, desigur c ar preIera o mie de morti mai bine
dect a Iace asemenea Iapte.
Nimic nu este att de cumplit dect aceast batjocur. Dac Pavel,
vorbind de pcatul desIrnrii, zicea: Orice pcat pe care-l ;a s;ari omul
este in a1ar de trup. Cine se ded ins des1ranrii pctuiete in insui
trupul su (I Corinteni 6, 18), apoi ce am putea spune de aceast nebunie,
care este cu att mai rea dect desIrnarea, nct nici nu poate Ii exprimat?
Nu zic numai c prin acest pcat tu nu ai devenit Iemeie, dar c ai si pierdut
si dreptul de a Ii brbat; cci nici nu te-ai schimbat n natura Iemeii, si nici
nu ai pstrat natura brbteasc, ci amndurora te-ai Icut deopotriv
trdtor, vrednic de a Ii alungat si btut cu pietre si de Iemei, ca si de brbati,
deoarece ai nedrepttit si necinstit amndou genurile. Si ca s aIli ct de
miselesc e Iaptul acesta, spune-mi, te rog: dac, venind la tine un om, ti-ar
spune n gura mare c tu esti cine, oare nu ai Iugi de el ca de un om
obraznic? Dar iat c tu, care Iaci parte dintre oameni, nu numai cine te-ai
Icut pe tine nsuti, ci chiar mai prejos si mai de necinste dect acest animal;
cci cinele cel putin este Iolositor omului, pe cnd cel desIrnat nu este
Iolositor la nimic. Si iarsi: dac cineva, amenintndu-te, ti-ar porunci s
717
nasti copii si s lehuzesti, oare nu te-ai umple de mnie mpotriva lui? Dar
iat acum c cei nnebuniti dup astIel de pcate singuri si Iuresc relele
cele mai grozave. Cci grozav sminteal este a te schimba n natura
Iemeiasc si a continua s rmi si brbat n acelasi timp, sau, mai bine zis, a
nu Ii nici Iemeie, nici brbat. (Omilii la Epistola ctre Romani a S1antului
postol !a;el, omilia IV, pp. 60-62)
,ns nimic nu poate Ii mai inutil dect un desIrnat si un pederast. Nu
numai suIletul, ci si trupul pederastului este necinstit si vrednic de a Ii
alungat de pretutindeni. Si de cte gheene sunt oare vrednici acestia? Dar
dac poate rzi auzind de iad, si nu crezi n Iocul cel vesnic, atunci adu-ti
aminte de Sodoma, Iiindc prin acea nenorocire icoana iadului ne st n Iat
chiar n viata prezent. Fiind multi care si astzi, ca si atunci, nu cred n
nvierea cea de apoi, si nici n cele ce vor urma dup nviere, si care rd cnd
aud spunndu-li-se de Iocul cel nestins, Dumnezeu ne-a luminat prin chiar
ntmplrile din viata prezent. O astIel de ntmplare este arderea Sodomei
si toat urgia de acolo. Cei ce au Iost acolo stiu, cci singuri au vzut cu
ochii lor acea calamitate trimis de Dumnezeu, si urmrile Iulgerelor si
tunetelor de sus. Tu judec acum singur ct de mare a Iost pcatul lor, dac
Dumnezeu a Iost nevoit a le arta gheena mai nainte de timp! Deoarece
multi i dispretuiau cuvintele, si atunci ca si acum, Dumnezeu le-a artat
neasteptat icoana gheenei, si nc ntr-un mod unic n istoria omenirii. ntr-
adevr, ciudat a Iost norul acela care a plouat Ioc n loc de ap, dup cum si
pcatul pe care ei l svrsiser pederastia cea potrivnic naturii; si |ploaia
de Ioc| a ars pmntul acela, dup cum si poIta trupeasc Icuse acelasi
lucru cu suIletele lor. De aceea si acea ploaie a Iost opusul unei ploi
obisnuite: nu numai c n-a deschis pntecele pmntului, ca s-l Iac a da
nastere roadelor, ci nc l-a Icut netrebnic chiar pentru primirea semintelor
ce ar Ii aruncate n el. AstIel era si mpreunarea brbatilor din Sodoma, cci
acea nelegiuire Icuse trupurile lor mai netrebnice dect pmntul cel ars al
Sodomei.
Ce poate Ii mai odios dect un brbat tvlindu-se n desIrnare? Ce
poate Ii mai gretos? O, ce nebunie! O, ce smintire! Dar de unde si cum a
ptruns n suIletul omului aceast poIt nebun, care a adus Iirea n halul
celor ce se rzboiesc, ba nc cu att mai ru dect acelea, pe ct si suIletul e
mai nalt si mai bun dect trupul? Vai nou, dac ajungem a Ii mai Ir de
minte dect animalele necuvnttoare, mai Ir de rusine dect cinii! Cci
nicieri printre acestea nu vei gsi o astIel de mpreunare, ci Iirea si
cunoaste hotarele sale. Voi ns, care svrsiti acest pcat, ati Icut neamul
718
nostru omenesc mai necinstit dect dobitoacele, cci l batjocoriti prin
asemenea Iapte, batjocorindu-v si voi nsiv.
ns de unde si cum, oare, s-a nscut acest ru? Dintr-o viat usuratic
si din necunostinta de Dumnezeu. Cnd unii scot din suIletul lor teama de
Dumnezeu, atunci toate cele bune Iug de la dnsii. (Omilii la Epistola ctre
Romani a S1antului postol !a;el, omilia IV, pp. 62-63)
DESFRNAREA (pedoIilia)
,A ptruns n societatea noastr, cu o Iurie de betiv, o dragoste ciudat
si nelegiuit; s-a abtut asupra capetelor noastre o boal cumplit si de
nevindecat; s-a npustit o cium mai grozav dect orice cium; s-a nscocit
o nelegiuire nou si cu neputint de suIerit; sunt clcate n picioare nu numai
legile scrise, ci si legile Iirii. Curvia e putin lucru Iat de aceast nou
desIrnare. Dup cum, cnd ne doare ceva, durerea aceasta dispare dac vine
peste noi o durere mai puternic dect cea dinti, tot astIel si acum: grozvia
acestui pcat Iace s nu mai Iie att de grozav cellalt pcat: curvia. Oamenii
care svrsesc acest grozav pcat doresc n aparent s scape de laturile si
Iarmecele Iemeilor; n realitate ns, sunt mai desIrnati dect curvarii, cci
amenint s Iac de prisos Iemeile, deoarece tinerii ndeplinesc rolul de
Iemei n locul Iemeilor. Si grozvia nu se reduce numai la att, se merge si
mai departe, cci se svrseste o att de mare ticlosie, cu cea mai mare
libertate si cu constiinta c nu se svrseste nici un pcat, nct nelegiuirea a
ajuns lege. Nimeni nu se teme, nimeni nu tremur, nimeni nu se rusineaz,
nimeni nu roseste svrsind acest cumplit pcat; mai mult nc, se laud cu
aceast batjocur si, n ochii acestor pctosi, cei casti par niste nebuni, iar
cei care-i dojenesc pentru pcatele lor par niste oameni ce spun prostii. Dac
se ntmpl ca aceia ce-i mustr s Iie mai slabi la trup dect ei, sunt stlciti
n bti; dac sunt mai tari, sunt batjocoriti, sunt luati n rs, sunt scldati cu
o ploaie de zeIlemele. Tribunalele, legile, pedagogii, printii, nsotitorii si
proIesorii copiilor nu sunt de nici un Iolos. Unii pedagogi sunt corupti prin
bani, altii nu se gndesc cum s-i creasc pe copii sntosi la suIlet si la trup,
ci se gndesc doar la cum s-si primeasc leaIa; dintre cei care sunt mal
ntelepti si care se ngrijesc de mntuirea copiilor ncredintati lor, unii se
las Iurati cu usurint si nselati de argumentele cu care se justiIic acest
grozav pcat, iar altii se tem de puterea pe care o au cei ce svrsesc pcatul.
ntr-adevr, mai usor ai putea scpa din minile autorittii de stat, dac ai
cdea sub bnuiala c ai pus la cale un complot, dect din minile
nerusinatilor acelora, dac ai ncerca s ndeprtezi de lng ei pe copiii cu
care si satisIac poItele lor rusinoase, n acest chip. n mijlocul oraselor,
719
brbatii triesc cu brbati, ca si cum ar tri ntr-o pustie unde nu s-ar vedea
picior de Iemeie. Tineri care au scpat de laturile ntinse de acesti brbati vor
scpa cu greu de Iaima proast a celorlalti tineri, care au suIerit n trupul lor
astIel de ocri; mai nti, pentru c sunt Ioarte putini si se pierd n multimea
celor pngriti; al doilea, pentru c nsisi cei care svrsesc acest grozav
pcat, acei demoni blestemati, spre a se rzbuna pe ei pentru reIuzul lor si
pentru dispretul ce li s-a aruncat n obraz, nu gsesc alt mijloc de rzbunare
dect de a-i huli c si acestia le-au servit acelorasi scopuri. Si pentru c n-au
reusit s le dea lovitura mortal, pentru c n-au putut s-i Iac s svrseasc
acelasi pcat si nici s se ating de suIletul lor, ncearc prin calomnii s
vatme curtia lor trupeasc si s nimiceasc bunul lor nume.
Din pricina grozviei acestui pcat, am auzit pe multi minunndu-se
c nu s-a pogort nc si peste noi o alt ploaie de Ioc, c n-a suIerit orasul
nostru pedeapsa venit asupra Sodomei, desi este vrednic de o pedeaps cu
att mai cumplit cu ct nici cettenii orasului nostru nu s-au nteleptit prin
ptania sodomenilor (Fac., 19, 1-28). Dar cu toate c Sodoma strig ntregii
omeniri de dou mii de ani, prin nItisarea ei actual, mai puternic dect ar
striga cu vocea, ca oamenii s nu mai ndrzneasc svrsirea unui astIel de
pcat, totusi nu numai c n-au ajuns s se lase de pcat, ci, dimpotriv, au
ajuns s-l svrseasc cu mai mult ndrzneal, lundu-se oarecum la lupt
cu Dumnezeu si dndu-si silinta s arate prin Iapte c vor svrsi pcatul cu
att mai mult nversunare, cu ct Dumnezeu i va ameninta mai mult.
Pentru ce, dar, nu cade peste noi Ioc din cer? Pentru ce, dar, nu vine
peste cettenii orasului nostru pedeapsa trimis sodomenilor, o dat ce
ndrznesc s svrseasc acelasi pcat? Pentru ce? Pentru c i asteapt un
Ioc mai cumplit si o pedeaps Ir de sIrsit. Oamenii de dup potop au
svrsit pcate mai mari si cu mult mai grele dect cei de dinainte de potop;
totusi Dumnezeu n-a trimis peste lume un al doilea potop. Pentru ce n-a
trimis Dumnezeu peste ei un al doilea potop? Pentru aceeasi pricin: ca s-i
pedepseasc mai cumplit. Pentru ce, dar, sodomenii au primit o att de mare
pedeaps pentru pcatul lor svrsit ntr-un timp cnd nu erau nici tribunale,
nici nu atrna deasupra lor Irica de conductori, nici nu erau pedepsele date
de legi, nici nu era ceata proIetilor care s le Ii dat porunci cum s-si
ornduiasc viata, nici nu asteptau pedepsele gheenei, nici nu aveau
ndejdea mprtiei cerurilor, nici nu erau rspndite celelalte nvtturi
crestine, nici nu se Icuser minunile care aveau puterea s nvie si pietrele;
pentru ce, dar, sodomenii, care nu s-au bucurat de nici unul dintre aceste
daruri, au primit o att de mare pedeaps pentru pcatul lor, iar cettenii
orasului nostru, care au avut parte de toate aceste nvtturi si de toate aceste
buntti, care triesc cu Iric din pricina pedepselor ce pot veni asupra lor
720
att din partea tribunalelor omenesti, ct si a celui dumnezeiesc, n-au primit
nc aceeasi pedeaps ca si sodomenii, desi sunt vrednici de o pedeaps mai
cumplit tocmai pentru pricinile amintite mai sus? Nu este, oare, si la mintea
unui copil c nu sunt pedepsiti acum pentru c sunt pstrati pentru o
pedeaps mai grea? Dac noi ne mniem si ne suprm atta din pricina
acestui pcat, oare Dumnezeu va suIeri s rmn nepedepsite aceste
grozave pcate. El, Care are grij de ntreg neamul omenesc. El, Care-Si
ntoarce Iata cu dezgust dinaintea pcatului si urste pcatul? Nu se poate!
Nu se poate asta! Va aduce negresit peste ei mna Sa cea puternic, va aduce
peste ei o pedeaps cu neputint de suIerit si chinuri a cror durere va Ii att
de cumplit, nct suIerintele sodomenilor, n comparatie cu suIerintele lor,
vor Ii socotite nensemnate. Pe care barbari, pe care Iiare si animale nu i-au
ntrecut ei prin aceast mpreunare nerusinat? Unele animale au n Iirea lor
o puternic dorint de mpreunare si o poIt Ir hotar, care nu se deosebeste
ntru nimic de nebunie; totusi, n nversunarea lor dup mpreunare, nu
cunosc aceast dragoste pctoas a concettenilor nostri; stau nluntrul
hotarelor Iirii; orict de mare ar Ii clocotul patimii n aceste necuvnttoare,
legile Iirii nu sunt rsturnate. Oamenii ns, asa-zisele Iiinte cuvnttoare si
rationale, care se bucur de nvttura dumnezeiasc, oamenii, care
poruncesc altora ce trebuie Icut si ce nu, oamenii, care au auzit cuvintele
scrierilor descoperite de Dumnezeu, nu svrsesc cu atta usurint si
libertate pcatul cu Iemeile stricate pe ct l svrsesc cu tinerii. ndrznesc
totul si svrsesc acest pcat cu atta nebunie, ca si cum n-ar mai Ii oameni
care s-i vad, ca si cum n-ar mai Ii purtarea de grij a lui Dumnezeu care s
judece Iaptele lor, ci ca si cum ntunericul ar Ii cuprins totul si n-ar mai Ii
nimeni care s vad Iaptele lor rusinoase si nici s aud de ele. Printii
copiilor care cad prad acestei ocri suIer totul n tcere; nu se ngroap pe
ei nsisi mpreun cu copiii lor, dar nici nu caut s gseasc vreun leac
mpotriva acestui ru. N-ar trebui, oare, s-i duc pe Iiii lor departe de
aceast tar, n-ar trebui s-i duc pe mare, pe insule, pe pmnt neumblat si
nelocuit de oameni, n-ar trebui s Iac tot ce le st n putint, s suIere
durerea desprtirii numai ca s nu se ntmple aceste murdrii si ticlosii si
s scape pe copiii lor de aceast boal? Printii nu duc, oare, pe Iiii lor din
locurile molipsite de boal si din locurile ciumate, chiar dac sederea lor n
acele locuri le aduce mult cstig, chiar dac sunt Ioarte sntosi? De ce nu
Iac si acum tot asa? Dar nu, acum, cnd o pierdere att de grozav a cuprins
totul, acum, nu numai c ei nsisi ii trsc spre aceast prpastie, dar si
prigonesc, ca pe niste ciumati, pe cei care vor s-i scape de pierzare. De cte
pedepse, de cte trsnete n-ar Ii vrednici printii care si dau toat silinta s
curteasc graiul Iiilor lor cu ajutorul ntelepciunii scriitorilor proIani, dar
721
suIletul lor, nnmolit n mocirla desIrnrii si pe cale de a putrezi complet,
nu numai c l trec cu vederea, ba nc l mpiedic, atunci cnd vrea, s ias
din mocirl. (pologia ;ietii monahale, 8, n vol. Despre Feciorie,
pologia ;ietii monahale, Despre creterea copiilor., pp. 265-270)
DESFRNAREA (nasterea ei)
,Unii spun c poIta trupului se naste din creier; altii spun c din
coapse. Eu ns as spune c nu se naste din alt parte dect dintr-o voint
desIrnat si dintr-o minte nesupravegheat. Dac suIletul ne este curat, nu
ne vatm deloc miscrile trupului. (Omilii la Matei, omilia LXII, III, n
col. PSB, vol. 23, p. 721)
,Din aceast boal rea (vanitatea n.n.) se nasc si omoruri absurde,
cci pe cei mai multi i-a mpins la preacurvie nu privirea, nici poIta de
relatie sexual, ci dorinta de a se mndri spunnd cu Ial c am amgit pe
cutare 1emeie. (Omilii la Epistola ctre Romani a S1antului postol !a;el,
omilia XVII, p. 343)
,V rog, Iugiti de desIrnare si de mama acesteia betia! (Omilii la
Epistola ctre Romani a S1antului postol !a;el, omilia XXIV, p. 454)
,,Curvia vine din dezmierdare si necumptare. (Comentariile sau
Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni, omilia XVII, p. 172)
,,. acest ru (curvia n.n.) tot de acolo se naste, adic din lcomia
pntecelui. (Comentariile sau Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni,
omilia XXIII, p. 241)
,Boala aceasta nu vine de la Irumusetea trupului ndeobste, sau de la
Irumusetea Ietei, ci numai de la un suIlet trndvit si rtcit.
De multe ori s-au vzut brbati care, trecnd cu vederea Iemei Irumoase
si ncnttoare, s-au dat pe sine unor Iemei urte si spurcate. De unde se vdeste
c a se ndrgosti de o Iemeie nu vine de la Irumusetea Ietei sale, Iiindc dac
ar Ii asa, apoi asemenea Iemei ar Ii robit pe cei czuti mai nainte de cele
urcioase.
Deci care este pricina? C dac a dori nu vine de la Irumusetea Ietei,
apoi de unde si are nceputul si obrsia? Poate c de la dracul cel viclean?
722
Desigur c si are si de acolo, ns nu aceasta este ceea ce se caut, ci s
vedem de nu cumva si noi suntem pricina. Nu numai de la draci vine cuiva
aceasta, ci mpreun cu dnsii vine mai nti de la noi. De nicieri nu se naste
aceast boal cumplit, Ir numai de la obicei, de la graiuri lingusitoare, de la
lene si nelucrare, de la a nu avea nimic de Icut. (Talcuiri la Epistola a
doua ctre Corinteni, omilia VII, p. 84)
,Privirea curioas este rdcina preacurviei. (Comentariile sau
Explicarea Epistolei ctre Galateni, p. 112)
DESFRNAREA (maniIestarea acestei patimi)
,,Dup cum tlharii si sprgtorii de ziduri cnd voiesc a Iura ceva de
pret, Iac aceasta stingnd lumnarea, tot asa Iace si cugetul cel stricat cu cei
ce pctuiesc, cci si n noi este o lumin care arde vesnic si care se numeste
cuget sau contiint. Dac duhul rului intr cu mare grbire nluntru si
stinge acea Ilacr, de ndat a ntunecat suIletul si l-a dobort, si ndat a
Iurat tot ce se gsea nluntru. Cnd suIletul a Iost cucerit de vreo poIt
necurat, ntocmai ca si norul sau ceata care ntunec ochii trupului, tot asa
si el rmne ntunecat cu totul, cucerindu-i-se mai dinainte prevederea
cugetului, si nu-l las a vedea mai departe, nici prpastia ce-i st n Iat, nici
gheena, nici Irica, ci la urm Iiind asuprit de vointa acelei poIte necurate, se
Iace usor de cucerit de pcat, si ntocmai ca un zid Ir Ierestre ridicat
naintea ochilor, poIta nu mai las a strluci lumina drepttii n cuget, Iiindc
toate gndurile cele necuviincioase ale poItei l-au mpresurat din toate
prtile. Atunci Iemeia curv i se nItiseaz vesnic si naintea ochilor, si
naintea cugetului, si naintea gndurilor lui. Si dup cum cei orbiti, chiar de
ar sta sub cerul liber si ntr-o amiaz din cele mai strlucitoare, totusi nu se
pot bucura de lumin, Iiindu-le nchisi ochii, ntocmai asa ptimesc si
acestia, cci de li s-ar trmbita la ureche mii de vorbe mntuitoare, ei si
astup urechile la toate vorbele acelea, Iiind prinsi mai dinainte si robiti cu
suIletul acelei patimi. Dar toate acestea le stiu prea bine toti cei ce au cercat
asemenea lucruri jalnice. Fie ns ca voi s nu stiti niciodat de asemenea
ncercri. (Comentariile sau Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni,
omilia XI, pp. 110-111)
,,Pe cine oare va pretui mai mult curva, spune-mi, pe cel ce-i slujeste
si-i este ca rob, sau pe cel care zboar pe deasupra mrejelor ei, pe deasupra
unditelor ei? Nici nu mai ncape vorb c pe acest din urm. Asadar, pentru
723
cine se va nIlcra ea mai tare? Pentru cel czut sau pentru cel ce nu cade
deIel? Fireste c pentru c acesta. Deci cine-i va Ii mai dorit? Cel ce i este
supus sau cel ce nc nu s-a lsat a Ii cucerit? Fireste c acest din urm, iar
dac nu credeti, eu v voi da dovad din cele ale voastre. (Comentariile sau
Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni, omilia XXXVII, pp. 399-400)
,,Dar mpreunarea are n sine oarecare plcere cel putin aceasta
vesnic o trmbiteaz; pe cnd cel cumptat suIer ntruna, luptndu-se cu
tirania Iirii. Si cu toate acestea se ntmpl tocmai dimpotriv, cci nvala si
tulburarea aceasta mai mult la cel curvar se gseste. Cci si zguduitura n
trup i este Ioarte mare, din care pricin se gseste mai ru dect orice mare
Iurtunoas, niciodat neputnd sta mpotriva poItei, ci vesnic este nsgetat
de dnsa, ca si cei ndrciti, cari ntruna sunt tulburati de duhuri rele. Dar cel
cumptat, ca si un lupttor viteaz, ntruna aruncnd de la sine acea plcere,
cstig la urm cea mai bun si cea mai plcut plcere dintre miile de
plceri, mpodobindu-se ntruna cu biruinta aceasta, cu cugetul mpcat si cu
cele mai strlucite troIee. Acela dac dup mpreunare se odihneste putin,
nimic nu nseamn, cci iarsi a venit Iurtuna peste dnsul, iarsi valurile de
dinainte, pe cnd cel ce IilosoIeaz nu las ca nici mcar nceput s-si ia o
astIel de tulburare, nici a se nIuria marea, nici a urla Iiara slbatic. Dar
dac ar si suIeri vreo sil sau vreo tulburare stpnindu-si o astIel de
apuctur, totusi Iiind ntruna hrtuit si atacat, el nu se pleac deIel, si se
aseamn cu cel care tine n Iru un cal slbatic si nIuriat si-l stpneste cu
toat bgarea de seam, pe cnd cel ce se pleac ca s scape de osteneal va
Ii tras de cal si purtat n toate prtile. (Comentariile sau Talcuirea Epistolei
intai ctre Corinteni, omilia XXXVII, pp. 400-401)
,Patima aceasta este mai puternic si dect mnia, Iiindc a se mnia
cineva nu se poate dac nu este nimeni care s ntrte; pe cnd a poIti este
ceva silnic, chiar si dac nu este de Iat persoana care strneste aceast
patim. Pentru aceea, apostolul nu a tiat-o cu totul, ci a adugat pan la o
;reme. El nu a desIiintat poIta n sine, ci numai pe aceea nedreapt. Iar pentru
poIte, zice: 1iecare s-i aib 1emeia sa (1 Cor., 7, 2). (Talcuiri la Epistola a
doua ctre Corinteni, omilia XXIII, p. 212)
DESFRNAREA (gravitatea)
,Dumnezeu ti-a plsmuit trupul, a pus n tine suIlet, te-a cinstit cu
ratiune si cu grai numai pe tine din toate vietuitoarele de pe pmnt; ti-a dat
724
s te Iolosesti de toate cele ce vezi; ti-a druit cunoasterea Lui; a dat pe Fiul
Lui pentru tine, ti-a druit botezul, plin de attea buntti; a mprtsanie; ti-
a Igduit mprtia cerurilor si bunttile cele negrite. (Omilii la Matei,
omilia LXVI, V, n col. PSB, vol. 23, p. 768)
,Am s iau un pcat, de pild desIrnarea si ai s vezi cte Ieluri de
pedepse voi gsi pentru acest pcat. Nu pedepse nscocite de mine, ci din
dumnezeiestile Scripturi.
A Icut cineva desIrnare nainte de darea legii? AltIel este pedepsit.
Si aceasta o arat Pavel: Cati au pctuit 1r lege, 1r lege ;or i pieri
(Rom., 2, 12). A Icut cineva desIrnare dup ce s-a dat legea? Va Ii
pedepsit mai greu. Cati au pctuit in lege, spune Pavel, prin lege ;or 1i
fudecati (Rom., 2, 12). A Icut cineva desIrnare, preot Iiind? Din pricina
vredniciei lui preotesti primeste adaos Ioarte mare la pedeaps. De aceea
Ietele celorlalti oameni erau ucise de Iceau desIrnare, pe cnd Ietele
preotilor erau arse de vii (Lev. 21, 9). Prin porunca aceasta legiuitorul arat,
cu putere, ct de mare pedeaps asteapt pe un preot care svrseste acest
pcat. Dac Iata preotului este pedepsit mai greu, pentru c-i Iiic de preot,
apoi mult mai mult preotul. A Iost silit o Iemeie s Iac desIrnare? Nu-i
pedepsit! A Icut desIrnare o Iemeie bogat si o srman? Pedeapsa este
Ielurit. (Omilii la Matei, omilia LXXV, V, n col. PSB, vol. 23, p. 857)
,ntru nimic nu se deosebeste de ndrcit desIrnatul, care umbl
numai dup Iemei; ca si ndrcitul, umbl gol; e mbrcat cu haine, dar e
lipsit de mbrcmintea cea adevrat, e dezbrcat de slava cuvenit lui; nu
se taie cu pietre, ci cu pcate mai cumplite dect pietrele. Cine poate s lege
pe un om ca acesta? Cine poate s potoleasc pe cel ce se poceste singur, pe
cel cuprins de Iurii, pe cel ce nu st niciodat acas, ci colind mormintele,
adic locuintele desIrnatelor, locuinte pline de groaznic miros si mult
putreziciune? (Omilii la Matei, omilia XXVIII, IV, n col. PSB, vol. 23, p.
359)
,,Prin curvie ntregul trup se Iace spurcat ca si cum cznd cineva
ntr-un lac de murdrii, s-ar aIunda peste tot n acea mocirl adic ntregul
trup s-a mnjit cu acea necurtie. De altIel, asa este si obiceiul nostru, cci
de la lcomie si rpire nu s-ar gndi cineva ca s se duc la baie s se spele,
ci cu nepsare el se duce la casa sa, pe cnd dup mpreunarea cu curva,
Iiindc ntregul trup i s-a Icut necurat, se duce la baie ca s se curete, ceea
ce dovedeste urcioasa socotint ce o are cineva n cugetul su de acest
725
pcat. Amndou aceste pcate lcomia si curvia sunt pcate grele si
amndou bag pe om n gheena, dar Iiindc Pavel totul Iace cu iconomie si
ntelepciune, pentru aceea a mrit aici pcatul curviei mai mult dect
celelalte. (Comentariile sau Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni,
omilia XVIII, p. 181)
,,C dac cineva ar cerceta acestea cu toat bgarea de seam si ar
putea s adune la un loc toate batjocurile lor, toate nelegiuirile, toate iutimile
cele dese izvorte Iie din suIlet, Iie din dezmierdrile lor, toate dezgusturile
si toate celelalte pe care le stiu numai cei ce le ptimesc, va gsi Iireste c
orice rzboi are mai multe rgazuri dect viata lor cea ticloas. Si de care
plcere mi vorbesti, spune-mi, de cea izvort din mpreunare, care este att
de scurt? Dar ndat aceast plcere este cuprins de alt rzboi, si valuri si
tulburare, n sIrsit, iarsi de aceeasi nebunie. (Comentariile sau Talcuirea
Epistolei intai ctre Corinteni, omilia XXXVII, p. 400)
,Un proIet, nvinovtind pe iudei, spune: ti adpat pe cei s1inti cu
;in (Am., 2, 12). De ce pedeaps va Ii vrednic cel care vars n suIletele
celor simpli, n suIletele celor curati, butur tulbure si vtmtoare, dac
primeste pedeaps att de mare cel care adap cu vin pe nazarei, pe sIintii lui
Dumnezeu? Ce pedeaps va suIeri cel care terIeleste toat sIintenia Iecioriei
dac este pedepsit cel care nu ndeplineste o mic parte din lege? (Despre
Feciorie, 21, n vol. Despre Feciorie, pologia ;ietii monahale, Despre
creterea copiilor., p. 35)
,,Cum mai poti intra n Biseric dup ce te-ai nhitat cu desIrnatele?
Cum ti mai ntinzi ctre cer minile cu care ai mbrtisat desIrnata? Cum
ti mai misti limba si te mai rogi cu aceast gur cu care ai srutat-o pe
desIrnat? Cu cei ochi vei privi pe cei mai curati dintre prieteni? Dar ce
vorbesc de prieteni? Cci si dac nu ar sti nimeni, tu nsuti, Ir s vrei, te
vei rosi si vei Ii rusinat naintea tuturor si, mai mult dect orice altceva,
trupul tu va Ii respingtor. (Femeia este legat prin Lege cat ;reme ii
triete brbatul, iar dac moare, liber este, dac ;rea, s se mrite,
numai intru Domnul. Mai 1ericit este ins dac rmane aa, n vol.
Catehe:e maritale, p. 36)
DESFRNAREA (urmrile pierztoare)
726
,. dup cum n aIaceri oamenii de obicei pierd dac au boala
dragostei de cstig - sunt de multe ori nselati, iar cstigurile mici le aduc
pagube mari, dup cum spune si proverbul -, tot asa si pentru desIrnat,
patima lui este o piedic n simtirea plcerii. Pe oamenii dedati cu totul
plcerilor, pe aIemeiati, Iemeile i plimb de colo pn colo ca pe niste robi.
Nu se poart cu ei cum s-ar purta cu niste brbati, ci i plmuiesc, i scuip, i
duc oriunde vor, si rd de ei, dndu-le tot Ielul de porunci. (Omilii la
Matei, omilia LXII, V, n col. PSB, vol. 23, p. 725)
,... este imposibil ca desIrnatul s intre n mprtia cerurilor...
(Comentar la E;anghelia de la Ioan, omilia LXIII, 4, p. 325)
,Ce ai putea s-mi spui despre desIrnati, care pentru o plcere scurt
suIer o robie nedemn, cheltuial de bani, Iric necurmat, si, ntr-un
cuvnt, duc viata lui Cain, ba chiar mai groaznic dect a aceluia, cci se
tem de cele prezente, iar de cele viitoare tremur, si bnuiesc ca dusmani ai
lor pe prieteni ca si pe neprieteni, pe cei ce stiu ca si pe cei ce nu stiu! Si
nc nu stau numai aici, spre a se izbvi de aceast agonie, ci cugetul lor le
nscoceste multe visuri pline de groaz si-i sperie cu cele ce s-ar putea
ntmpla. (Omilii la Epistola ctre Romani a S1antului postol !a;el,
omilia XII, p. 219)
,,S aducem la mijloc un om ce se gseste n astIel de stare, adic
iubeste o curv si este stpnit de acea poIt nebun, si dup aceasta vom
vedea rsul acesta. n adevr, ce ar putea Ii mai urcios si mai de ocar
precum a sta dinaintea usilor unei curve si a Ii plmuit de o Iemeie curv, a
plnge si a se scnci, si a-si necinsti singur slava sa? Iar de voiesti a sti si
paguba de aci, apoi gndeste-te la cheltuielile de bani, la primejdiile cele mai
de pe urm, la rzboiul mpotriva celorlalti ndrgitori ai ei, cum si la rnile
cstigate n aceste hrtuieli. (Comentariile sau Talcuirea Epistolei intai
ctre Corinteni, omilia XXXVII, p. 399)
,Iat c aceast rutate Iace de rs, srceste, arunc dispretul asupra
celui ce o are si se descarc asupra lui ca asupra unui dusman; ba de multe
ori chiar l arunc pe nenorocit n boli si primejdii. Sunt multi dintre acestia,
care se bat pentru curvie, se rnesc si mor. Dac deci curvia pricinuieste
attea rele, atunci preacurvia si mai mult. (Omilii la Epistola ctre Filipeni,
omilia a XV-a, p. 258) ....................................................................................
727
,Preacurvarul, de pild, Iie el de o mie de ori bogat, si neprt de
nimeni, totusi nu nceteaz a se pr luntric el nsusi pe sine. Plcerea
dureaz numai un timp scurt, iar durerea rmne, mpreun cu Irica si
tremurul, bnuiala si suprarea. El tremur de toat umbra, chiar de slugile
sale, de aceea care stiu sau nu pcatele sale, de Iemeia, pe care el a necinstit-
o, si de brbatul, pe care el l-a batjocorit. Poate s se duc unde voieste, el
pururi poart cu sine constiinta sa, ca un prs amarnic, se osndeste nsusi
pe sine, si nici un moment nu poate aIla repaus; cci n pat, la mas, la trg,
n cas, ziua si noaptea si chiar n visuri pcatele sale i IlIie pe dinaintea
ochilor, el trieste pe pmnt, ca si Cain, tnguindu-se si tremurnd, si Ir
ca cineva s vad, el poart n inima sa un Ioc arztor. (Cu;ant la Duminica
a 22-a dup cinci:ecime, n vol. !redici la duminici i srbtori., p. 166)
,Mcar de nu te-ar vedea nimeni din oameni, dar constiinta te mustr
si-ti ursti si trupul si ti-e scrb de el, c de n-ar Ii aceasta, n-ar alerga
curvarii la bi, c mai necurat se socoteste pe sine dect toat putoarea si
mputiciunea. (Din vol. Mrgritarele S1antului Ioan Gur de ur, p. 47)
DESFRNAREA (lupta mpotriva ei)
,Oamenii sunt chinuiti cel mai mult de desIrnare si de lcomie.
(Din vol. !roblemele ;ietii, p. 359)
DESFRNAREA (remediile si eliberarea de desIrnare)
,Trndavul si desIrnatul, ndrgostitul n toat voia de Irumusetile
trupurilor, s pun Iru gndului, s-si nscrie pe latul inimii lui legea lui
Hristos, care spune: Oricine caut la 1emeie spre a o po1ti, a i 1cut
des1ranare cu ea in inima lui (Matei, 5, 27); s alunge patima desIrnrii si
s se cuminteasc. (Omilii la Facere, omilia XV, V, n col. PSB, vol. 21, p.
174)
,S Iacem tot ce ne st n putint ca tinerii s Iug de pornirile
rusinoase. Stpnul nostru obstesc, vznd slbiciunea Iirii omenesti, a
legiuit cstoria, ca s ne ndeprteze de desIrnare. S nu lsm tinerii de
capul lor, ci cunoscnd vpaia cuptorului, s ne strduim s-i cstorim
potrivit legii lui Dumnezeu, nainte de a se tvli n desIrnri, ca s-si
pstreze castitatea si s nu se pngreasc de desIrnare. Cstoria s le dea
ndestultor ajutor, ca s-si poat potoli si sltrile trupului si s scape si de
osnd. (Omilii la Facere, omilia LIX, III, n col. PSB, vol. 22, p. 260)
728
,Iar dac vrei s auzi si luptele lui (Iov n.n.) pentru curtenia
trupeasc si suIleteasc, ascult-l pe el spunnd: Lege pus-am ochilor mei, s
nu m uit la 1ecioar (Iov 31, 1). De aceea nu l-a nIrnt sotia lui; o iubea si
mai nainte, dar nu peste msur, ci cum se cade s-ti iubesti sotia. (Omilii
la Matei, omilia XXXIII, VI, n col. PSB, vol. 23, pp. 416-417)
,Cel pctos s nu se dezndjduiasc, pentru c poate s lase n urm
chiar pe cei dinti. Ascult ce spune Dumnezeu Ierusalimului: Si am :is
dup ce ea a 1cut toate aceste des1ranri. intoarce-te la Mine i nu s-a
intors (Ier. 3, 7). Cnd ne ntoarcem la dragostea cea mare de Dumnezeu,
Dumnezeu nu-Si mai aduce aminte de Iaptele noastre cele de mai nainte.
Dumnezeu nu-i ca omul; nu ne ocrste pentru cele din trecut si nici nu ne
spune dac ne pocim: De ce ai stat atata ;reme departe de Mine? ci ne
iubeste cnd ne ducem la El; numai s ne apropiem cum trebuie. S ne lipim
strns de El si s ne tintuim inimile noastre cu Irica de Dumnezeu. Niste
lucruri ca acestea s-au petrecut nu numai pe vremea Noului Testament, ci si
pe vremea Vechiului Testament. Cine a Iost mai ru ca Manase? Dar a putut
s-L plece pe Dumnezeu spre mil (IV Regi 21, 9-18). Cine a Iost mai Iericit
ca Solomon? Dar a czut cnd a dormitat (III Regi 11, 4). Dar, mai bine
spus, se poate vedea si una si alta la acelasi om la tatl lui Solomon, la
David, care a Iost si bun si ru. Cine a Iost mai Iericit ca luda? Dar a ajuns
vnztor (Matei 26, 14-15). Cine a Iost mai pctos ca Matei? Dar a ajuns
evanghelist (Matei 9, 9). Cine a Iost mai ru ca Pavel? (Fapte 8, 1-3; 9, 1-2).
Dar a ajuns apostol (Fapte 9, 3-9). Cine Iost mai zelos dect Simon Magul?
(Fapte 8, 13). Dar a ajuns mai ticlos dect toti (Fapte 8, 18-24). Poti vedea
astIel de schimbri, oricte vrei, si n trecut si acum, n Iiecare zi. De aceea
spun: Nici cel de pe scen s nu dezndjduiasc, nici cel din Biseric s nu
se ncread. (Omilii la Matei, omilia LXVII, IV, n col. PSB, vol. 23, pp.
776-777)
,Cnd tu vezi o Iemeie Irumoas, nu te gndi de ndat cum ai putea s
te bucuri de plcerea ei, ci cum s te izbvesti de acea plcere. (Talcuiri la
Epistola a doua ctre Corinteni, omilia VII, p. 82)
,Dar, zici tu, pentru ce imi impleteti silogisme de acestea? C eu m
cunosc singur c ;oiesc a alunga patima i nu pot, ci imi st inainte, m
apas i simt dureri gro:a;e. Dar, omule, voiesti poate s-o alungi, ns nu
Iaci ceea ce Iac cei ce alung ceva, ci tu ptimesti acelasi lucru, pe care, de
pild, l ptimeste cel bolnav de Iriguri, care, umplndu-si pntecele de ap
729
rece, ar zice: Cat m gandesc ca s sting 1rigurile, i dei ;oiesc, totui nu pot,
ci inc mai mult mi se aprinde 1lacra. (Talcuiri la Epistola a doua ctre
Corinteni, omilia VII, p. 82)
,Mare este ntr-adevr, mare este tirania obisnuintei, si att de mare
nct se mut n nevoie a Iirii. Dar dac obisnuinta zmisleste aceast patim,
nvederat este c tot ea o si poate stinge. Multi dorind n acest Iel, au ncetat de
a mai dori, nemaivznd pe cele pe care le doreau. Aceasta Iireste c se pare
pentru un timp scurt Ioarte dureros si Ioarte dezgusttor, dar cu timpul se Iace
plcut, si la urm patima se Iace cu neputint chiar celor ce ar voi. (Talcuiri
la Epistola a doua ctre Corinteni, omilia VII, p. 84)
,Cum c ndeletnicirea si grija pot de la cel nti atac s alunge rul,
aceasta este vdit din mai multe prti. Cnd tu, de pild, vezi vreo Iemeie
Irumoas, si simti ceva pentru dnsa, s n-o mai vezi deIel, si atunci ai scpat. Si
cum am s pot a nu o mai ;edea, zici tu, 1iind tras de po1ta de a o ;edea? Pred-
te pe sineti altor ndeletniciri, de pild, crtilor Iolositoare, ngrijirilor de cele
necesare, epitropisirii si ngrijirii de orIani, ajutorrii celor nedrepttiti,
rugciunilor, IilosoIiei pentru cele viitoare; cu de-acestea ocup-ti suIletul. n
chipul acesta vei putea ndrepta nu numai o ran proaspt, ci chiar si pe cea
nvechit si ntepenit, cu usurint o vei alunga. C dac batjocura Iace, pe cel ce
doreste, a desIace dorirea, dup cum spune si proverbul, apoi cu ct mai mult
aceste ndeletniciri duhovnicesti nu ne vor deprta de rele, dac am voi a ne
deprta? Dar dac noi pururea stm de vorb si ne petrecem timpul cu niste
astIel de sgeti ce ntruna ne nsgeteaz, vorbind si auzind cele ale lor, prin
aceasta noi ntretinem boala. Dar cum vei putea spune c stingi Iocul, dac n
Iiece clip tu l aprinzi din nou?
Aceste rele izvorte din obisnuint s se spun celor tineri, iar celor
ajunsi de acum brbati si n stare a IilosoIa s li se spun ceea ce este mai mare
dect toate, adic Irica de Dumnezeu, aducerea aminte de gheen si dorinta de
mprtia Cerurilor - cci toate acestea sunt de-ajuns spre a stinge Iocul.
Pe lng toate acestea, mai gndeste-te si la aceea, c adic ceea ce vezi,
nimic alta nu este, Ir numai Ilegm, si snge, si suc al unei hrane trecute n
putrezire. Dar, zici tu, 1loarea este incanttoare la ;edere. Dar, iubitule, nimic
nu este mai ncnttor ca Ilorile ce ies din pmnt, si cu toate acestea si ele
putrezesc si se vestejesc. Deci nici aici nu te uita numai la Irumusetea ei, ci
pogoar-te mai aIund cu gndirea, si atunci, dezvelind cu cugetul acea pielit
Irumoas, priveste cu amnuntime cele ce sunt sub dnsa. Fiindc si trupurile
celor ce ptimesc de idropic strlucesc Irumos si n aIar nu au nimic urt; dar
dac cu cugetarea ne-am atinge de sucurile ce zac nluntrul acelor trupuri, noi
730
nu am putea iubi astIel de oameni. Dar poate c ochiul acelei Iemei este gingas,
si zburdalnic n privire, sprncenele sunt Irumos ntinse si genele bat n vnt, si
Iecioara este blnd, si cuttura linistit. Priveste bine si aici, si vei vedea c
nimic nu este, Ir numai nervi, si vine, si pielite, si artere. ns tu nchipuie-ti
ochiul acesta mbolnvit, mbtrnit, vestejit de tristete, umIlat de mnie, ct de
gretos este, ct de iute se nimiceste si cum piere mai repede dect cele scrise.
De la acestea apoi strmut-ti mintea la Irumusetea cea adevrat. Dar,
zici tu, nu ;d 1rumusetea su1letului. De vei voi, o vei vedea, cci dup cum te
poti minuna de cei ce lipsesc si nu-i poti vedea cu ochii trupesti, ci numai cu
cugetul, tot asa este cu putint a vedea si Irumusetea suIletului Ir ochii
acestia trupesti. Nu ai istorisit de multe ori despre vreun chip sau vreo Iat
Irumoas? Si ai ptimit ceva n zugrvirea acelei Irumuseti? ntipreste-ti si
de ast dat Irumusetea suIletului si dezmiard-te cu Irumusetea lui! (Talcuiri
la Epistola a doua ctre Corinteni, omilia VII, pp. 84-85)
,Chiar dac poIta este tiranic, zice, totusi de o vei ngrdi cu Irica lui
Dumnezeu, ai dobort Iuria ei. (Talcuiri la Epistola a doua ctre Corinteni,
omilia XIII, p. 133)
,Care este aceast doctorie si care este dezlegarea de rul mentionat
(desIrnarea n.n.), dect numai de a vietui dup spirit? (Comentariile sau
Explicarea Epistolei ctre Galateni, p. 109)
,Cnd esti cuprins de poIta trupeasc, gndeste-te la Iocul cel vesnic,
gndeste-te la poIta pcatului c nu este vrednic de nimic bun, si c pcatul
nu are nici o plcere. Dac Irica legilor pmntesti are atta putere asupra
noastr, nct ne opreste de la Iapta cea rea, apoi cu att mai mult amintirea
celor viitoare, pedeapsa cea vesnic, osnda cea nesIrsit. Dac Irica de
mpratul pmntesc ne opreste de la attea rele, cu ct mai mult nc Irica
de mpratul ceresc. (Comentariile sau Explicarea Epistolei II ctre
Tesaloniceni, omilia II, n vol. Comentariile sau Explicarea Epistolei ctre
Coloseni, I i II Tesaloniceni, p. 301)
,Cci dac poate l supr poIta trupeasc mai mult (pe tnr- n.n.)
dect pe cel btrn, totusi are multe mijloace la ndemn, prin care ar putea
Iace mai mult dect btrnul, ca s mblnzeasc acea Iiar slbatec. Si care
sunt acele mijloace? Osteneli, citiri, privegheri, posturi. (Comentariile sau
Explicarea Epistolei ctre E;rei, omilia VII, p. 131)
731
,Si tu, dar, cnd vezi o Iemeie Irumoas la chip si minunat mbrcat,
cnd vezi c poIta te att, ridic ochii la cununa ce ti-e gtit sus, ca s treci
cu vederea peste un astIel de chip!... Copiii, cnd sunt nsotiti de pedagog,
nu alearg de acolo-acolo, nu stau pe drum cu gurile cscate, nici nu se
minuneaz de orice; cu att mai mult tu n-ai s Iaci asta cnd vezi c Hristos
este alturi de gndurile tale! Cel care se uit la o 1emeie ca s o po1teasc a
i 1cut des1ranare cu ea in inima lui. (Omiliile despre pocint, omilia a
sasea, p. 104)
,S ardem aici desIrnarea cu cuvntul nvtturii, ca s nu Iim siliti
s o ardem acolo cu Iocul gheenei. (Omiliile despre pocint, omilia a
sasea, p. 104)
,Mierea, prin natura ei, este dulce si Ioarte plcut; celor bolnavi ns
le este amar si neplcut, nu din pricina naturii mierii, ci din pricina bolii
acestora. Tot asa si cu porunca aceasta! Dac pare a Ii mpovrtoare, apoi
nu-i din pricina naturii ei, ci din pricina trndviei noastre. Si nu mi-e mare
oboseala s art c porunca asta se ndeplineste usor. Ca s o Iac grea
Hristos ar Ii trebuit s griasc altIel. Asa ns a spus: Fugi din 1ata 1emeii'
Deprtea:-te de des1ranare! Deci, ca s o Iac grea, ar Ii trebuit s spun
cu totul altIel: Uit-te la 1emei' Iscodete 1rumusetile cele strine' Si, totui,
caut de-ti in1range po1ta' De n-ar Ii dat o astIel de porunc, porunca asta ar
Ii Iost grea! Dar cnd ne spune: Fugi de cuptor, deprtea:-te de 1oc, nu te
apropia de ;paie, ca s rmai ne;tmat', atunci porunca e tare usoar. C
porunca este potrivit Iirii. (Omiliile despre pocint, omilia a sasea, pp.
114-115)
,S ne nchipuim un tietor de lemne. Vrea s taie un stejar. si ia
toporul si d cu el la rdcin. Dac-i d o lovitur si nu cade copacul cel
Ir roade, nu-i d, oare, alt lovitur, a patra, a cincea, a zecea? F si tu la
Iel! Stejar este desIrnarea, e copac Ir roade; Iace ghind, hran pentru
porci. De mult vreme e nrdcinat desIrnarea n suIletul tu! A acoperit
constiinta ta cu coaj de copaci. Cuvntul meu e toporul. L-ai auzit ntr-o
singur zi! Cum s Iie dobort desIrnarea dintr-o dat, cnd e nrdcinat
n tine de atta vreme? S nu te minunezi de-mi vei auzi cuvntul de dou
ori, de trei ori, de o sut de ori, chiar de zeci de mii de ori! Caut numai s
tai lucrul cel ru si vnjos, adic obisnuinta cea rea. (Omiliile despre
pocint, omilia a opta, p. 159)
732
,Frumusetea trupului nu-i Icut din altceva dect din Ilegm, snge,
scurgeri, Iiere si hran amestecat cu sucuri. Ochii, obrajii si toate celelalte
mdulare ale trupului cu ele se hrnesc; dac n-ar primi n Iiecare zi hrana
aceea care le vine din stomac si din Iicat, atunci pielea s-ar zbrci, ochii s-ar
duce n Iundul capului si ndat toat Irumusetea chipului ar zbura. Asadar,
dac te-ai gndi ce-i n luntrul ochilor Irumosi, ce-i nluntrul unui nas
statuar, ce-i nluntrul gurii si obrajilor, ai spune c toat Irumusetea trupului
nu-i altceva dect un mormnt vruit si plin pe dinuntru de att de mult
murdrie. Dac ai vedea o buctic din aceste materii din care-i alctuit
trupul, de pild o bucat de Ilegm sau de scuipat, n-ai putea s o atingi nici
cu vrIul degetelor si nici n-ai suIeri s-o vezi. Acum spune-mi, poti s cazi
de uimire n Iata unui depozit care tine nluntru atta murdrie? (Cu;ant
de s1tuire ctre Teodor cel c:ut, 114, n vol. Despre Feciorie, pologia
;ietii monahale, Despre creterea copiilor., p. 355)
,,. pe cei ce au sotie cuviincioas si cumptat si liber, Iiind aprinsi
Ioarte de dragul ei, chiar dac nu este ea de Iat, atunci cnd i att vreo
desIrnat sau stricat, dorul pentru sotie le tine mai dinainte cu trie mintea
si nu le ngduie s intre vreo alt iubire. (Cinci cu;antri despre na i
Samuel, cuvntul I, n vol. Omilii i cu;antri despre educatia copiilor., p.
7)
,,. pe cei ce au sotie cuviincioas si cumptat si liber, Iiind aprinsi
Ioarte de dragul ei, chiar dac nu este ea de Iat, atunci cnd i att vreo
desIrnat sau stricat, dorul pentru sotie le tine mai dinainte cu trie mintea
si nu le ngduie s intre vreo alt iubire. (Cinci cu;antri despre na i
Samuel, cuvntul I, n vol. Omilii i cu;antri despre educatia copiilor., p.
7)
,Ti se par dulci, tinere, desItrile Iemeii pctoase? mi dau si eu
seama de asta. O spune si Scriptura: Din bu:ele 1emeii des1ranate picur
miere (Proverbe 5, 3). Te previn ns, s nu gusti din ea, cci degrab va
deveni otrav. Cum spune iarsi Scriptura? C aceast miere pan la o
;reme iti indulcete gatleful, dar mai tar:iu o ;ei gsi mai amar decat
1ierea i mai ascutit decat sabia cu dou tiuri (Proverbe 5, 3-4).
Le-am spus printilor ti c trebue s te conduc ct mai repede la
cstorie, deoarece au rspundere pentru pstrarea curtiei tale. Dar nici tu
nu esti lipsit de rspundere. Dac te tvlesti prin pcat s nu-mi spui c de
vin e vrsta ta tnr. ntruct, dac ar Ii asa, ar trebui ca toti tinerii s Iac
733
la Iel. Tu esti cel care te impingi singur n Ioc. (Din vol. !roblemele ;ietii,
p. 39)
,Cnd vei vedea o Iemeie Irumoas, avnd ochi luminosi si veseli, cu
obrazul strlucind si cu chipul de o neasemnat Irumusete, care ti va
aprinde gndul si-ti va creste poIta, pune-ti n minte c este pmnt si cenus
si suIletul tu va nceta s se mai turbeze. Descoper pielea Ietii ei si atunci
vei vedea care este Irumusetea. Nu privi numai Iata cea de deasupra, ci treci
cu gndul nuntru si nu vei aIla altceva Ir numai oase si vine si Ilegm. Si
de nu sunt de ajuns acestea gndeste-te c ea se schimb, mbtrneste, se
mbolnveste, i se aIund ochii, obrazul i se nglbeneste si toat Iloarea
aceea se stric. Gndeste-te de ce te minunezi si rusineaz-te de judecata ta,
c te miri de lut si de cenus si te aprinzi de praI si spuz. Si zic acestea nu
prihnind Iirea. S nu Iie! Nici ocrnd-o si deIimnd-o, ci pregtind
doctorii celor bolnavi. Si pentru aceasta a Icut-o Dumnezeu n acest Iel, ca
s-Si arate si puterea Sa si purtarea Sa de grij Iat de noi, cci cu prostimea
Iirii ne ndeamn la smerenie si ne potoleste orice poIt, si s-Si arate si
ntelepciunea Sa, Icnd din lut atta Irumusete. De aceea atunci cnd
micsorm Iirea, descoperim mestesugul Ziditorului. (Cu;ant la
neluminarea scripturii celei ;echi, la iubirea de oameni a lui Dumne:eu i
cum c nu se cu;ine a ne in;inui unii pe altii, n vol. Din osptul stpanului,
p. 93)
,,Trupul brbatului nu mai este al brbatului, ci al Iemeii. S pzeasc,
asadar, ce-i al ei ntreg si s nu-l mputineze nici s-l prpdeasc
184
. (La
cu;intele apostoleti. Din pricina des1raului 1iecare s-i aib ne;asta
lui~~, n vol. Catehe:e maritale, p. 16)
,,Femeia nu are stpanire peste trupul su, ci brbatul. semenea i
brbatul nu are stpanire peste trupul su, ci 1emeia. Cnd vezi vreo
desIrnat amgind, uneltind mpotriv, ctnd la trupul tu, spune-i: Nu este
al meu trupul, ci al 1emeii mele. Nu indr:nesc s-l 1olosesc ru, nici s-l
dau altei 1emei. La Iel s Iac si Iemeia. (La cu;intele apostoleti. Din
pricina des1raului 1iecare s-i aib ne;asta lui~~, n vol. Catehe:e
maritale, p. 16)
184
Tlcuirea Pr. Marcel Hanches: Trupul sotului este al sotiei. Prin urmare, sotul (la Iel
este si pentru sotie) trebuie s pzeasc avutia altuia (trupul care nu mai este al su, ci al
sotiei). Este dragostea care se druieste cu totul, care nu Iace nimic pentru sine, ci doar
pentru cellalt. Dar mai nti, cei doi trebuie s realizeze c nu-si mai apartin lor, ci
Iiecare celuilalt. (n.s. 34, p. 16)
734
,,Ca pe niste pietre socoteste-le pe celelalte Iemei, stiind bine c dup
ce te-ai cstorit, chiar numai s privesti cu ochi nenIrnati alt Iemeie
mritat sau nu , te Iaci vinovat de osnda adulterului. Repet-ti aceste
cuvinte n Iiecare zi. Si de vezi c se ridic n tine poIta ctre alt Iemeie, si
de aici sotia ta ti pare c nu te mai desIat, intr n cmara ta, si deschiznd
Scriptura si lundu-l pe Pavel mijlocitor
185
, si cugetnd adnc
186
si nencetat
la aceste cuvinte, stinge vpaia. Si asa Iemeia ta ti va Ii si mai dorit, nici o
poIt nemaitrgnd pe 1uri bunvoirea ta Iat de ea
187
. Si nu numai c
Iemeia ti va Ii mai dorit, ci si tu vei ajunge mult mai venerabil si mai liber.
Cci nu este, nu este nimic mai de rusine dect un om desIrnndu-se dup
cstorie. Cci nu numai pe socru si pe prieteni, si pe cei dragi, ci si pe slugi
le Iace s roseasc. Si acest lucru nu este singurul nIricostor, ci si c o va
privi pe propria sotie mai cumplit dect orice nlntuire si, ctnd la cea
care l-a aprins , necontenit va avea n nchipuirile sale acea desIrnat. (La
cu;intele apostoleti. Din pricina des1raului 1iecare s-i aib ne;asta
lui~~, n vol. Catehe:e maritale, pp. 19-20)
,Cnd vezi Iemeie Irumoas si adaugi poIta ta mai mult dect a ei,
socoteste c pmntul este si cenus si se va potoli tulburarea poItei, sau
pune n gndul tu cum va schimba Irumusetea ei btrnetile sau boala si vei
vedea cum i se adncesc ochii, cum i se zbrcesc Ietele obrazului si toat se
stric Iloarea aceea a Irumusetii si a tineretii. Lut lauzi si cenus si trn,
care nu este altceva dect mormnt vruit, Irumusetea trupului. Si de ai
vedea cele dinuntrul trupului, este plin de necurtii si de putoare mult. Si
de multe ori si nItisarea Irumoas murind si dup o zi s-a aIlat groapa ei
plin de viermi si de mputiciune mult. Vezi omule ce Irumusete rvnesti si
sruti? Drept aceea a oprit Hristos s nu rvnesti la Irumusetea cuiva si zice:
Cel ce caut la 1emeie pentru a o po1ti pe ea, iat, a preacur;it cu ea! Pentru
185
Tlcuirea Pr. Marcel Hanches: Pavel oIer prin cuvintele sale cheia rezolvrii
problemei. Dar aceasta nu exclude si rugciunea ndreptat ctre marele Apostol. Metoda
aceasta, ca prin rugciune si meditare la cuvintele unui sInt s primim rezolvarea unei
probleme, este o constant n Traditia Bisericii. (n.s. 45, p. 19)
186
Tlcuirea Pr. Marcel Hanches: Acelasi cuvnt ca si n nota 44. Desi pare nvechit,
Printii conIorm uzului antic recomand citirea cu glas tare si ritmat, acest Iapt
modelnd si schimbnd ncet-ncet mintea. (n.s. 46, p. 19)
187
Tlcuirea Pr. Marcel Hanches: Relatia dintre cei doi creste dac vor medita zilnic
Scriptura si nu se vor dezlipi de Hristosul euharistic si de rugciunea mpreun. (n.s. 47,
p. 20)
735
aceasta, cnd vei vedea Iata vreuneia si vei pti vreo stricciune suIleteasc,
nicidecum a doua oar s nu o mai vezi si te vei izbvi. Cci si cei ce sunt
bolnavi de hidropic si de splin au Ietele lor luminoase, iar cnd cunosti
hidropica n pntecele lor, i ursti. Asa si Irumusetea strin s o urm, si
Iemeia rea. (Din vol. Mrgritarele S1antului Ioan Gur de ur, p. 7)
,De ai rzboi de ctre poIta curviei, adu-ti aminte de Iocul muncii si
se va stinge acea poIt viclean. (Din vol. Mrgritarele S1antului Ioan
Gur de ur, p. 38)
................................................................................................................
,Drept aceea, s nu ne rusinm de viata noastr, nici s ne pngrim
trupul cu curvia si cu necurtia, de vreme ce este Biserica lui Dumnezeu,
precum zice apostolul, cci nu vei putea s intri n biseric dup ce vorbesti
cu curvele si cu curvarii. Cum vei ridica minile la cer s te rogi lui
Dumnezeu, (mini) cu care te-ai mpletit cu desIrnata si cu desIrnatul?
(Din vol. Mrgritarele S1antului Ioan Gur de ur, p. 47)
,Dac oceanul si zdrobeste valurile sale nestpnite de mal, s-ti
zdrobesti, si tu poItitorule, de malul poruncii divine, arderile crnii
tale. (Din vol. Bogtiile oratorice, p. 29)
DESFRNAREA (si nIrnarea)
,,. cnd vedem pe cineva ntorcndu-se plin de snge dup ce a
sIsiat poIta, nc mai mult l admirm si ne Iacem prtasi luptei si biruintei
lui, iar ctre cei ce iubesc poItele si plcerile trupesti zicem: rtati-ne
plcerea ce o a;eti din po1tele ;oastre, cel cumptat o are de la lupta i
biruinta sa, iar tu de nicieri. Dac imi ;eti spune de plcerea cea din
impreunare, eu ; ;oi do;edi c plcerea ce o simte cel in1ranat este mai
lmurit, mai indelungat. Tu ai o plcere catigat in urma unei multmiri
scurte i care aproape nici nu s-a artat, pe cand acela o are de la
contiinta sa, i mai mare, i mai indelungat, mai dulce. Nici mpreunarea
cu Iemeie nu poate s tin suIletul netulburat si s-l ntraripeze ca IilosoIia
celui nIrnat, Iiindc acesta, dup cum am zis, ne arat lmurit plcerea sa,
pe cnd la tine vd numai dezgustul ce-l ai n urma nvingerii ce ai suIerit, si
de as voi s ti vd plcerea, nu as gsi-o nicieri. Cci care timp voiesti a-ti
Ii de multmire si plcere? Cel dinainte de mpreunare? Dar acel timp este
mai mult de nebunie, de smintire, cci a scrsni din dinti si a-ti pierde
dreapta judecat nu vine de la plcere, Iiindc dac ar Ii Iost din plcere, nu
ti-ar Ii pricinuit din acelea pe care suIer cei ce au dureri. Cci si cei ce se
736
lupt cu pumnul n stadion, si cei loviti scrsnesc din dinti, si Iemeile ce sunt
n Iacere sIrsindu-se de dureri acelasi lucru l Iac. AstIel c aceasta nu este
plcere, ci mai mult un Iel de iesire din sine, o smintire, mai mult tulburare.
Dar poate timpul de dup mpreunare? Nici acesta nu este de plcere, Iiindc
nici de Iemeia ce a nscut nu zicem c este n plcere, ci c s-a izbvit de
dureri. Aceasta deci nu este plcere, ci mai degrab boal si molesire, sau cel
mult este mijlocia acestor dou. Deci care este timpul plcerii? Nu este nici
unul sau, desi este, apoi este att de scurt nct mai c nici nu este. Desi ne-
am silit mult ca s gsim acel timp si s punem stpnire pe el, totusi nu am
putut. Nu asa este si cu timpul celui nIrnat, cci acesta este ntins si tuturor
nvederat, sau mai bine zis, ntreaga lui viat este n plcere, constiinta lui
Iiind linistit, valurile Iiindu-i alinate si de nicieri neavnd nici o tulburare.
Deci Iiindc mai ales acesta este n plcere, pe cnd iubitorul de plcere este
vesnic n tulburare si tristete, apoi s Iugim de desIrnare si s iubim
cumptarea, ca astIel s ne nvrednicim si bunttilor viitoare, crora Iie ca
toti s ne nvrednicim. (Comentariile sau Talcuirea Epistolei intai ctre
Corinteni, omilia XXXVII, pp. 401-402)
DESTINUL
,Diavolul a mai adus pe lume si o alt nvttur rea! A deschis drum
nvtturii despre soart si destin, ca s pngreasc libertatea dat nou de
Dumnezeu, ca s ne conving c natura este rea; iar cu asta a mai semnat si
alte nvtturi rele, desi nu pe Iat. Asa sunt otrvile diavolului. (Omilii la
Matei, omilia LXII, III, n col. PSB, vol. 23, p. 721)
,Dar atunci de ce vei avea nevoie de rugciuni? De ce mai voiesti a te
Iace crestin, dac totul este sortit de la nastere? Fiindc vei Ii sub pcat. De
unde sunt mestesugurile? Sunt oare destinate de la nastere? Da, :ici tu. Dar
a 1ost ursit unuia s de;in intelept prin osteneli. Arat-mi ns unul care s
Ii nvtat mestesug Ir osteneli. AstIel, mestesugul se capt nu de la
nastere, ci cu multe osteneli. Dar de unde, zici tu, c cine;a 1iind om ru
este bogat, i un altul, 1iind ;iclean, a cptat motenire de la tatl su? !e
cand un altul, dei muncete mult, totui este srac? Acestea ntr-una le pun
nainte; toate numai cu privire la bogtie si srcie, si nimic de virtute si
rutate. Dar tu nimic n-ai spus pn acum; arat-mi dac cineva srguindu-se
a devenit ru, sau dac cineva trndvindu-se a devenit bun. Cci dac soarta
are vreo putere, atunci trebuie s-si arate puterea n cele mai mari: adic n
virtute si rutate, si nicidecum n bogtie si srcie. (Talcuiri la Epistola
intai ctre Timotei, omilia I, pp. 21-22)
737
,,Cine sunt cei care vorbesc de ru pe Dumnezeu? Sunt cei care aduc
mpotriva ntelepciunii proniei lui Dumnezeu neornduiala si necesitatea
soartei! Deloc nu-i de mirare c suIer de boala aceasta pgnii, cei care cad
n admirare si slujesc lemnelor si pietrelor; dar grozvia cea mai mare,
vrednic ntr-adevr de lacrimi si plnsete multe, e aceea c sunt trasi ca un
suvoi spre tulburare gndul si nebunia aceea, cei ce s-au nvrednicit s
scape de rtcirea si slujirea idoleasc si s cunoasc pe Dumnezeul tuturor,
pe Dumnezeul cel adevrat, cu adevrat Dumnezeu. Lucru de mirare Ioarte
este cnd gndesc asa oameni care spun c se nchin lui Hristos, care au
Iost nvredniciti de Taine att de mari, care-au luat parte la nvtturi
nespuse si la ntelepciunea ce ne-a Iost din ceruri dat, oameni care, dup ce
au primit de la Dumnezeu atta cinste, se arunc singuri n prpastie de bun
voia lor, care ndeprteaz de la ei, cu mult negheobie, libertatea pe care
Dumnezeu le-a druit-o, care vin singuri la robie prea cumplit si nscocesc
cu gndurile lor o stpnire tiranic Ioarte, dar nseltoare, aruncnd din
suIlet orice ndejde bun si ncercnd s curme tria celor ce se strduiesc
pentru virtute. (Despre soart i !ro;ident, cuvntul II, n vol. Omilii la
sracul La:r. Despre soart i !ro;ident., p. 171)
,,Pentru aceasta diavolul a nscocit asemenea otrava si licorile cele
aductoare de moarte ale nvtturii despre soart, pentru ca s aduc pe
negndite, dup cum am spus, toat nvttura lui, ca s ne arate desart
toat gndirea noastr, Ir temei toat credinta noastr, ca s conving pe
oameni s aib gnduri rele despre Dumnezeu. (Despre soart i
!ro;ident, cuvntul II, n vol. Omilii la sracul La:r. Despre soart i
!ro;ident., p. 172)
,,Nu poate, nu poate dobndi cerul acela care crede-n soart, dar, mai
bine spus, unul ca acesta nu poate scpa de iad si de pedeaps. Credinta n
soart ne porunceste s ne mpotrivim nvtturilor lui Dumnezeu, Care
spune: Si de ;eti ;rea i M ;eti asculta, bunttile pmantului ;eti manca.
Dar dac nu ;eti ;rea i nici nu M ;eti asculta, de sabie ;eti 1i mancati,
cci gura domnului a grit acestea! (Isaia 1, 19-20).
Ai vzut cum grieste Dumnezeu si ce legi asaz? Ascult si cum
vorbeste soarta si ce legi potrivnice aduce, si astIel cunoaste c cele dinti
sunt spuse de Duhul dumnezeiesc, iar cele de pe urm, de vicleanul demon,
de Iiara cea nemblnzit. Dumnezeu spune: De ;eti ;rea si De nu ;eti ;rea,
prin aceste cuvinte Icndu-ne pe noi stpnii Iaptelor noastre bune sau rele,
stpnii vointei noastre.
738
- Dar diavolul ce cuvnt aduce (mpotriv)?
- Diavolul spune c nu putem scpa de soart, oricare ne-ar Ii voia.
Dumnezeu spune: De ;eti ;rea, bunttile pmantului ;eti manca. Soarta
spune: Chiar de ;eti ;rea, dac nu ; este dat, ;ointa nu ; e de ;reun 1olos'
Dumnezeu spune: Dac nu ;eti ;rea s luati aminte la cu;intele Mele, de
sabie ;eti 1i mancati. Soarta spune: Chiar dac nu ;eti ;rea, dac ; este
dat, ;eti 1i negreit mantuiti'. Nu spune asa soarta? Poate Ii o lupt mai
lmurit ca aceasta? Poate Ii un rzboi mai vdit ca acesta, pe care demonii,
dasclii ruttii, l duc cu nerusinare cuvintelor dumnezeiesti? Dar, dup
cum am spus, nu-i deloc de mirare c demonii, adic pgnii, sunt condusi
de asta; ci grozvia grozviilor este c voi, care aveti o nvttur att de
dumnezeiasc si att de mntuitoare, o necinstiti si alergati la acele
nvtturi lipsite cu totul de judecat, care v pierd suIletul. (Despre soart
i !ro;ident, cuvntul II, n vol. Omilii la sracul La:r. Despre soart i
!ro;ident., p. 171)
,,S nu socotiti c nvttura despre soart Iace parte din nvtturile
ngduite, numai c sunt unii oameni care cred n soart. Se svrsesc si
crime, cu toate c sunt interzise de legi; se Iac si desIrnri si rpiri, chiar de
multi oameni, cu toate c sunt oprite. C a crede n soart este interzis, ca si
omorul, chiar de legile pgne, se poate vedea din urmtorul Iapt. Dac unul
care a Icut desIrnare cu Iemeia altuia, si a Iost dat n judecat, ar spune: Eu
nu-s de ;in, ci soarta! Eu am ;rut s 1iu cuminte, dar soarta m-a impins, ea
m-a dus la 1apta asta!, oare n-ar Ii tocmai pentru aceasta osndit mai
cumplit, c s-a aprat asa de nepotrivit? Va Ii oare iertat? Deloc! Si dup
nvttura celor ce se ncred n soart ar trebui iertat. Dac toate se ntmpl
din pricina soartei, si nu a vointei, atunci nu poate avea acela o alt aprare
mai mare dect soarta. Iar dac vointa e stpn si mai puternic dect
soarta, atunci soarta nu exist; c dac exist soart, atunci trebuie neaprat,
n ciuda tuturor sIortrilor noastre, s se mplineasc poruncile ei si, prin
urmare, zadarnic este pedepsit acela, zadarnic nu-i iertat. Dar nici un om nu
va vrea s aud de o astIel de aprare, nici de dobndirea iertrii, ntr-att
este de osndit o astIel de aprare de toti oamenii, si socotit basm si
vorbrie. (Despre soart i !ro;ident, cuvntul III, n vol. Omilii la
sracul La:r. Despre soart i !ro;ident., pp. 178-179)
,,Cum se Iace deci c oamenii care cred n soart o necinstesc prin
aceea c nu iart pe cei care au Icut Iapte rele sub silnicia ei? Att de mult i
conving si adevrul, si constiinta c aceast credint n unire este basm.
Acestia cnd cad n pcate grele mai adaug nc un pcat, ca s scape astIel
739
de pedeapsa ce le e gtit, dar nu se gndesc c au s Iie pedepsiti mai greu.
Nu-i o nenorocire att de mare s pctuiesti, ct s Iii un nerusinat dup ce
ai pctuit si s nvinovtesti pe Dumnezeu de propriile tale pcate. Acesta e
un ru mai mare dect pcatul. Pentru aceea s-a strduit si diavolul, ca nu
numai s ne Iac trndavi spre Iapt bun si grabnici spre pcat si s
nvinuim pe Dumnezeu de toate Iaptele noastre, dar, dup ce ne-am umplut
suIletul si limba de hul, sub cuvnt de aprare, s-L nvinuim pe
Dumnezeu, scpndu-ne de vina Iaptelor noastre si aruncnd-o pe altul
nevinovat. Si de-ai Iace asta unui om, ar Ii de ajuns s te duc la pieire, cci
esti pedepsit ca un Ictor de rele cnd deIimezi pe cineva Ir s Ii Icut
nimic. Ai vzut cte rele a adus diavolul pe lume prin credinta n soart?
nti, dispret Iat de virtute. ntr-adevr, orict de rvnitor ai Ii n nevointa ta
pentru virtute, ti se slbeste suIletul cnd ajungi s crezi c nici una din
Iaptele tale nu e o Iapt rea. Cnd stii c nu-i o crim s Iaci desIrnare, sau
s ucizi, sau s spargi ziduri ca s Iuri, mpins de nvala Iirii, ca si cum te-ai
prvli la vale, nu te vei opri de a huli pronia dumnezeiasc si de a
nvinovti pe Dumnezeu. Spune-mi, rogu-te, poate Ii oare un pcat mai
mare? (Despre soart i !ro;ident, cuvntul III, n vol. Omilii la sracul
La:r. Despre soart i !ro;ident., pp. 179-180)
,,Diavolul convingndu-i pe unii oameni s nu se ngrijeasc de
curtia trupeasc si suIleteasc, de buntate si de alte virtuti, prin asta i-a
Icut s triasc n trndvie si cu o constiint rea; i-a Icut s arunce vina
pcatelor lor pe altii. Si ar Ii trebuit s-si schimbe rutatea lor. Dar n-au Icut
asta, ci au plsmuit o nvttur rea, plin de mii si mii de rele, nvttura
despre soart. (Despre soart i !ro;ident, cuvntul IV, n vol. Omilii la
sracul La:r. Despre soart i !ro;ident., p. 186)
,,Nu este, ntr-adevr, preaiubite, nvttur mai rea si mai plin de
puroi de nevindecat ca nvttura despre soart, despre ursit. Nu numai c
pune n suIletul celor rtciti de aceast credint (n soart) o nvttur
hulitoare, necredincioas si pierztoare, ci le si nduplec s griasc despre
Dumnezeu cele care nici despre demoni nu s-ar putea spune; mai tulbur si
viata noastr si umple totul de neliniste si de mult Irmntare. nvttura
despre soart surp, distruge si arat ca de prisos tot ce ne-a Iost dat de
Dumnezeu si de Iire, prin prooroci si prin sIinti, spre nvttura si spre
ndreptarea noastr. nvttura despre soart Iace ceea ce ar Iace de pild un
om bolnav care ar avea nevoie de doctorii, dar care nu s-ar lsa convins s
Ioloseasc leacurile Icute de doctorii ce stau n jurul lui si nici n-ar vrea s
scape de boal, ci ar sta nepstor si trndav, asteptnd o ticloas moarte.
740
nvttura despre soart nu ne nvat oare tot aceleasi? S nu dea nimeni un
sIat Iolositor, s nu asculte nimeni sIatul altuia! n zadar sunt legile si
judectorii! n zadar amenintrile si sIaturile! n zadar Irica de pedeaps, n
zadar pentru cei buni cinstirile, premiile si rspltile! Nici dac te strduiesti
n-ai vreun Iolos, nici dac te trndvesti nu esti pgubit. Omul, cnd e copil,
s nu se duc la scoal, cnd e brbat, s nu asculte de legi, s nu ia aminte
la sIaturi si ndemnuri de Iolos. Ce poate s aduc munca si osteneala? Ca o
corabie Ir lest, Ir corbieri si Ir cpitan, care a dat crma mintii Iuriei
Iurtunii, asa s umble omul! (Despre soart i !ro;ident, cuvntul V, n
vol. Omilii la sracul La:r. Despre soart i !ro;ident., pp. 190-191)
,,Dac trebuie neaprat s se ntmple Iiecruia dup cum i e scris, si
celor ce trudesc, si celor ce dorm, atunci lucrtorul pmntului s nu mai
njuge boii, s nu mai scoat plugul, s nu mai taie brazda, s nu mai arunce
smnta, s nu mai astepte timpul potrivit al anului, s nu mai ndure Irigul,
ploaia ce nu conteneste, greuttile si ostenelile anotimpurilor, s nu mai
ascut secera, s nu mai secere holdele, s nu mai bat grul, s nu mai
sdeasc, s nu mai cultive plante! ntr-un cuvnt, s lase deoparte toat
grija lucrrii pmntului, s stea acas si s doarm tot timpul. Si, negresit,
dac i e scris si-i ursit spre bine, bunttile i vor veni de la sine n cas. Iar
dac ursitoarea Cloto l-a ursit astIel, de s-ar istovi muncind, ostenelile si
sudorile lui i vor Ir de Iolos. De credeti, ntr-adevr, n soart, pentru ce
nu sItuiti lumea s Iac asa? Pentru ce nu-i dati sIatul acesta, ca s nvtati
din Iapte binele soartei? Vrei s-mi arti ce-ai primit de la soart? Pune capt
lucrrii pmntului, desIiinteaz navigatia, distruge toate meseriile; s nu
mai lucreze nici un mestesugar, nici zidarul, nici Iierarul, nici testorul, nici
un altul care cu meseria lui ntretine viata noastr, si atunci vei vedea bine
care sunt rspltile sortii, atunci vei simti ntr-adevr, atunci vei vedea ce
pret are scrisul sortii! (Despre soart i !ro;ident, cuvntul V, n vol.
Omilii la sracul La:r. Despre soart i !ro;ident., p. 192)
,,Dac soarta Iace pe oameni ri si buni, pentru ce sItuiesti pe copilul
tu, pentru ce-l ndemni? Toate-s de prisos si n zadar! Dac soarta Iace
bogati si sraci, nu-ti mai trimite copilul la nvttur, nu-i mai da bani, nu
mai Iace nimic din cele ce-i pot nmulti averea!, ci las n seama sortii
viitorul lui. Dar n-ai s vrei! Iat, pentru ce n lucrurile mici n-ai ncredere n
puterea sortii, iar n cele mari te ncrezi? Dac este ntr-adevr soart, las-ti
copilul s se ntlneasc si cu oameni ri si s se vateme cu stricatii! Dac e
sortit si ursit s Iie bun, ti va Ii bun copilul! (Despre soart i !ro;ident,
741
cuvntul V, n vol. Omilii la sracul La:r. Despre soart i !ro;ident.,
p. 192)
,,Iat dar c nvttura despre soart n-a Iost nscocit din alt pricin
dect din trndvie, din nepsare, din dorinta de a scpa de ostenelile pentru
virtute. Dac este soart, nu este judecat; dac este soart, nu este credint;
dac este soart, nu este Dumnezeu; dac este soart, nu este virtute, nu este
pcat; dac este soart, muncim n zadar. Nu este laud, nu este blam, nu
este respect, nu este rusine, nu sunt legi, nu sunt tribunale. (Despre soart
i !ro;ident, cuvntul V, n vol. Omilii la sracul La:r. Despre soart i
!ro;ident., pp. 194-195)
,Cei care Ilecresc despre soart, si pun la ndoial nvttura
mntuitoare despre nviere, au czut n aceast prpastie a necredintei din
pricina cugetului lor ru si a Iaptelor lor pctoase. Si dup cum bolnavii de
Iriguri, n dorinta de a scpa de Iierbinteal, se arunc adesea n ap rece,
usurndu-si boala pentru scurt vreme, dar mai trziu si aprind si mai
amarnic Ilacra, tot asa si cei cu constiinta rea: cutnd s gseasc o usurare
cugetului lor si nevoind s-si spele pcatele prin pocint, cred n tirania
sortii si nu mai cred n nviere. Cu astIel de gnduri netrebnice si usureaz
aici, pentru scurt vreme, cugetul; dar si aprind si mai tare Ilacra gheenei,
pentru c ajung si mai pctosi; iar cnd vor pleca dincolo, vor vedea c sunt
pedepsiti pentru Iiecare pcat. (La cu;antul apostolic ce spune. Dar
a;and acelai duh al credintei, precum este scris~~, i la Cre:ut-am,
pentru aceea am grit... ~~, 10, n vol. Despre schimbarea numelor. Despre
rbdare. Despre milostenie., p. 279)
DEZNDEJDEA (- bucuria diavolilor)
,Nici o arm a diavolului nu-i att de tare ca dezndejdea. Diavolul nu
se bucur atta cnd pctuim, ct e bucur cnd dezndjduim. (Omiliile
despre pocint, omilia nti, p. 14)
,,Nici o sgeat a Satanei nu este asa de tare si primejdioas ca
dezndjduirea, si cnd noi dezndjduim, i Iacem chiar mai mult bucurie
dect cnd pctuim. (Cu;ant la Duminica Fiului Risipitor, n vol. Omilii
la !ostul Mare., p. 13)
,Nici o arm nu este mai eIicient n mna diavolului ca
dezndejdea. Tocmai de aceea el nu este att de multumit cnd
742
pctuim, ca atunci cnd dezndjduim. (Din vol. !roblemele ;ietii, p.
340)
DEZNDEJDEA (nasterea ei)
,Care este rdcina si mama dezndejdii? Trndvia! Dar mai bine n-
am numi-o numai rdcin, ci si hrnitoare si mam. Dup cum
putreziciunea d nastere moliilor n ln, iar moliile, la rndul lor, mresc
putreziciunea, tot astIel si aici, trndvia d nastere dezndejdii, si la rndul
ei, dezndejdea hrneste trndvia; Icnd acest schimb blestemat ntre ele,
mresc puterea de distrugere, dac vei stvili si vei tia pe una din ele, vei
putea cu usurint s birui si pe cealalt. Niciodat omul harnic nu va cdea
n dezndejde, si nici cel care are bune ndejdi de mntuire si nu
dezamgeste nu va putea cdea n trndvie. DesI aceast crdsie si
sIrm jugul, adic gndul cel cu multe Iete si mpovrtor. Gndul care
uneste dezndejdea cu trndvia nu este de un singur Iel, ci are mai multe si
Ielurite Iete. Care este acest gnd? De pild: un om care s-a pocit svrseste
multe si mari Iapte de virtute; ntre timp poate s pctuiasc iarsi n asa
Iel, nct pcatul su s atrne tot att de greu ca si Iaptele lui bune; un
asemenea gnd mai cu seam este ndestultor s-l duc la dezndejde,
gndindu-se c a drmat tot ce a cldit si c s-a ostenit n zadar si Ir nici
un Iolos cu svrsirea acelor Iapte bune care. Trebuie s ndeprtm din
mintea noastr aceast idee si s ne gndim la aceea c, dac n-am Ii ajuns
s svrsim Iapte bune care s atrne tot att de greu ca si pcatele Icute
mai trziu, nimic nu ne-ar Ii mpiedicat s ne necm cu desvrsire.
(Cu;ant de s1tuire ctre Teodor cel c:ut, 19, n vol. Despre Feciorie,
pologia ;ietii monahale, Despre creterea copiilor., pp. 372-373)
DEZNDEJDEA (gravitatea)
,Nimic nu este mai ru ca si un om n dezndejde. (Comentar la
E;anghelia de la Ioan, omilia LV, 2, p. 272)
DEZNDEJDEA (urmrile pierztoare ale dezndejdii)
,,Dezndjduirea ne mpiedic de a ne scula din cderea n pcate,
(.) nu ne las a ne elibera de relele de sub care noi suspinm, (.)
dezndjduirea ne arunc n bezna ruttii. Dac noi ns nu dezndjduim,
putem curnd s scpm de aceast bezn. (Cu;ant la Duminica Fiului
Risipitor, n vol. Omilii la !ostul Mare., p. 11)
743
,Dezndejdea nu are numai rul c ne nchide portile cettii ceresti,
nu numai c ne Iace mai trndavi si mai dispretuitori, dar are si rul c
sdeste n suIletul nostru mndrie nebuneasc. Diavolul a ajuns asa cum a
ajuns din pricina dezndejdii; mai nti si-a pierdut orice dezndejde; n
urma, din dezndejde a czut n mndrie. Un suIlet care si-a pierdut odat
ndejdea mntuirii lui nu-si mai d seama cum se prbuseste; vorbeste si
lucreaz dup bunul plac si Ir judecat mpotriva propriei sale mntuiri.
Dup cum nebunii, o dat ce si-au pierdut mintile, nu se mai tem si nu se
mai rusineaz de nimic, ci svrsesc Ir Iric cele mai nesbuite Iapte, se
arunc n Ioc, n ap sau n prpastie. Tot astIel si cei stpniti de nebunia
dezndejdii nu mai pot Ii opriti; svrsesc tot Ielul de pcate, iar dac nu
vine moartea s-i mpiedice de la nebunia si Iuria lor, si pricinuiesc o
multime de rele. (Cu;ant de s1tuire ctre Teodor cel c:ut, 16, n vol.
Despre Feciorie, pologia ;ietii monahale, Despre creterea copiilor., p.
364)
DEZNDEJDEA (de pe urma pcatelor remedii)
,C nu ne pierde att de mult pcatul ct dezndejdea. Dac cel care a
Icut un pcat se trezeste, si ndreapt prin pocint repede pcatul svrsit;
dar cel care se dezndjduieste si nu se pocieste nu se ndreapt, pentru c
n-a Iolosit leacurile pocintei. (Omilii la Matei, omilia LXXXVI, IV, n col.
PSB, vol. 23, p. 970)
,Iar cei ce avem un suIlet murdar, s nu dezndjduim, dup cum si
zice: De ;or 1i pcatele ;oastre cum e carma:ul, ca :pada le ;oi albi, i de
;or 1i ca purpura, ca lana alb le ;oi 1ace (Isaia 1, 18). Cnd Dumnezeu
Igduieste ceva, tu nu te ndoi deloc, ci I toate acelea prin care ai putea
apuca si atrage la sine-ti acele Igduinte. (Omilii la Epistola ctre Romani
a S1antului postol !a;el, omilia XVIII, p. 365)
,,Iubitilor, s nu dezndjduim, ci chiar brIitor de ai Ii, sau lacom,
sau orice, tu cuget la Pavel, care mai nainte a Iost hulitor, prigonitor,
batjocoritor si, n sIrsit, cel nti ntre pctosi, si cum cu toate acestea,
deodat s-a ridicat pn la cea mai nalt virtute si cele dinainte nu i-au Iost
lui nici o piedic desi, de altIel, nimeni nu a Iost stpnit de atta
nversunare rutcioas ca dnsul, care a dus un rzboi nversunat asupra
Bisericii. Cci si-ar Ii dat atunci pn si suIletul pentru nimicirea Bisericii si
744
era amrt pn n suIlet c nu avea mai multe mini spre a prinde cu toate
pe SteIan
188
. Si cu toate acestea, a gsit el mijlocul de a-l prinde cu mai
multe mini, adic cu acele ale mrturiilor mincinoase, ale cror haine le
tinea el. Dar apoi cnd intra prin casele Crestinilor, alerga ca o Iiar
slbatic, trnd dup dnsul pe brbati si pe Iemei si bgnd n toti groaza
si tulburarea si mii de alte rele. Att de nIricosat era, nct apostolii, chiar si
dup preIacerea lui si intrarea n Crestinism, nu ndrzneau a se apropiau de
el. Si cu toate acestea, dup attea rele, s-a Icut asa precum a Iost dup
aceea! Nimic cred c nu mai trebuie a spune. (Comentariile sau Talcuirea
Epistolei intai ctre Corinteni, omilia XXII, pp. 231-232)
,Stiind dar c Dumnezeu nu numai c nu-si ntoarce Iata de la cei ce
se ntorc la El, ci c-i primeste tot asa de bine ca si pe cei virtuosi, c nu
numai c nu-i pedepseste, ci c merge n cutarea celor rtciti si c Se
bucur de gsirea acestora mai mult dect de cei care nu s-au rtcit, s nu
dezndjduim cnd ne simtim ncrcati de pcate. (Omiliile despre
pocint, omilia nti, p. 24)
,S nu dezndjduim, ci s avem bune ndejdi n Stpnul nostru,
gndindu-ne la noianul bunttii Lui. (Omiliile despre pocint, omilia
nti, p. 25)
,- Dar pentru ce ai dat ninivitenilor un rgaz asa de scurt? (trei zile)
- Ca s aIli si virtutea barbarilor, adic a ninivitenilor, care au putut, n
trei zile, s pun capt unei urgii att de mari venite asupr-le din pricina
pcatelor lor, dar ca s te si minunezi de iubirea de oameni a lui Dumnezeu,
Care s-a multumit cu o pocint de trei zile pentru un noian att de mare de
pcate si, n sIrsit, ca tu s nu cazi n dezndejde, chiar de-ai pctuit de mii
de ori. Dup cum cel cu suIlet trndav si nepstor nu Iace mare lucru chiar
dac ar avea mult timp de pocint si nici nu se mpac cu Dumnezeu, din
pricina trndviei lui, tot asa cel cu minte treaz si cu rvn clocotitoare, cel
ce se pocieste cu mult zel poate sterge ntr-o clipit pcatele a ani ntregi.
Nu s-a lepdat Petru de trei ori? Nu cu jurmnt, a treia oar? Nu s-a temut
el de cuvintele unei slujnice de rnd? Si ce s-a ntmplat? A avut nevoie de
multi ani pentru pocint? Deloc, ci n aceeasi noapte a si alunecat si s-a
ridicat; a primit si lovitura, si primit si leacul; s-a si mbolnvit, si s-a si
vindecat! (Omiliile despre pocint, omilia a cincea, pp. 82-83)
188
A se vedea cap. 6 si 7 din Faptele Apostolilor.
745
,Auzi-le pe acestea, iubite, si s nu dezndjduiesti niciodat.
Gndeste-te la mretia nespus a iubirii de oameni a lui Dumnezeu si
grbeste-te de-ti sterge pcatele. Dac tlharul, pe cruce Iiind a Iost
nvrednicit de o att de larg drnicie din partea lui Dumnezeu, cu mult mai
mult ne va nvrednici pe noi iubirea Lui de oameni, de voim s ne
mrturisim pcatele noastre. (Omilia a II-a la Cruce i la talhar, n vol.
!redici la srbtori imprteti i cu;antri de laud la s1inti, p. 108)
,Cnd vezi c oameni att de mari au pctuit, dar au avut parte
de iubirea de oameni a lui Dumnezeu, pentru c nu s-au dezndjduit,
s ai si tu mai mare ndejde de mntuire, dac pctuiesti. (Cu;ant la
!etru postolul i Ilie !roorocul, III, n vol. !redici la srbtori
imprteti i cu;antri de laud la s1inti, pp. 553-554)
,Atunci cnd pctuiti s nu pierdeti ndejdea mntuirii, stiind c
si dreptii au pctuit, dar prin pocint nu si-au micsorat deloc cinstea
lor. (Cu;ant la !etru postolul i Ilie !roorocul, IV, n vol. !redici
la srbtori imprteti i cu;antri de laud la s1inti, p. 558)
,Dac L-ai suprat cu pcatele tale, nu dezndjdui. Atunci cnd
superi un om, dar imediat dup aceea te duci si dimineata si la amiaz si
seara la el si i ceri iertare, nu-i vei muia, oare, inima? Cu att mai mult vei
muia inima lui Dumnezeu, Care nu cunoaste rutate, dac dimineata,
la amiaz si seara si n Iiecare ceas i vei cere s Se milostiveasc asupra
ta. (Din vol. !roblemele ;ietii, p. 189)
DEZNDEJDEA (s nu dezndjduim de mntuirea noastr)
,Nu numai c l-a bgat pe tlhar n rai, ci l-a bgat nainte de ntreaga
lume si nainte de Apostoli, ca, vznd pe cel plin de rutti Ir numr cum
petrece n curtile mprtesti, nimeni dintre cei de mai apoi s nu
dezndjduiasc de intrarea n rai, nici s nu dispere de mntuirea sa.
Dar s vedem dac nu cumva tlharul a artat si osteneli, si isprvi, si
roade. Nici asta nu se poate spune: ci pe temeiul unui cuvintel, pe temeiul
credintei singure a ajuns dintr-un salt n rai, ca s nveti c nu att
ntelepciunea lui a Icut totul, ct iubirea de oameni a Stpnului. C ce a zis
tlharul? Ce a Icut? A postit? A plns? Si-a Irnt inima? A vdit pocint
vreme ndelungat? Nicidecum: ci chiar pe cruce, dup ce a primit osnd de
la oameni, s-a nvrednicit de mntuire.
746
Vezi ce repeziciune? De pe cruce n cer, de la osnd la mntuire.
Care sunt, dar, cuvintele acelea? Ce putere au de i-au adus tlharului
asemenea buntti? !omenete-m intru imprtia Ta. Si ce dac? A cerut
s primeasc buntti, n-a artat osrdia cea prin Iapte. Dar Cel Ce cunostea
inima lui n-a luat aminte la cuvinte, ci la asezarea cugetului - c cei ce se
bucuraser de nvtturi prorocesti, cei ce vzuser semne, cei ce priviser
minuni ziceau despre Hristos c are drac (In., 7, 20; 8, 48, 52) si rtcete
multimea (In., 7, 12); iar tlharul, care nu auzise pe prooroci si nu vzuse
minuni, vzndu-L pironit pe cruce n-a luat aminte la necinste, nici nu a
cutat la lipsa de slav, ci, cutnd la Dumnezeirea Lui, a zis: !omenete-m
intru Imprtia Ta.
Iat un lucru nou si nemaipomenit. Vezi cruce, si pomenesti de
mprtie? Ce lucru vrednic de mprtie ai vzut? Un om rstignit, btut,
batjocorit, deIimat, scuipat, biciuit: astea sunt lucruri vrednice de mprtie,
spune-mi? Vezi tu, el privea cu ochii credintei si nu se uita la cele vzute:
drept aceea, nici Dumnezeu nu S-a uitat doar la vorbe, ci precum tlharul
cutase la Dumnezeire, asa si El a privit n inima tlharului si a zis: st:i
;ei 1i cu Mine in rai. (Cele dintai omilii la Facere, cuvntul al saptelea, pp.
96-98)
,Vina noastr cea mai mare este c noi dezndjduim de mntuirea
noastr, pe cnd diavolul nu pierde niciodat ndejdea pieirii noastre.
(Omilii la Matei, omilia XXXIII, VI, n col. PSB, vol. 23, p. 417)
,Chiar de nu ai Ii cel mai vrednic, totusi s nu te dezndjduiesti, cci
ai drept cel mai mare aprtor al tu dragostea Celui ce te judec! (Omilii la
Epistola ctre Romani a S1antului postol !a;el, omilia IX, p. 155)
,Cel care-si pierde ndejdea, chiar dac de-ar avea trie si rvn
destul, n zadar le are. Cum va putea Iace vreo Iapt bun, mai mic sau
mai mare, o dat ce si-a nchis usa pocintei, o dat ce si-a astupat intrarea n
aren si a rmas aIar? Aste e pricina pentru care diavolul viclean unelteste
totul ca s sdeasc n noi gndul dezndejdii. Cnd a reusit, nu-i mai trebuie
sudori si osteneli ca s ne biruiasc. De ce s-i trebuiasc, de vreme ce
czutii, cei de jos, nici nu vor s i se mpotriveasc? Omul care poate scpa
de latul dezndejdii si recapt tria si nu nceteaz de a se lupta cu diavolul
pn la ultima suIlare; chiar dac ar cdea n mii de pcate, se scoal din nou
si taie pe vrjmas. Dar cel ce rmne nlntuit cu gndul dezndejdii, cel
cruia i-a slbit tria, cum va putea s i se mpotriveasc, cum va putea s
biruie pe diavol, cnd o ia la Iug ndat ce l vede? (Cu;ant de s1tuire
747
ctre Teodor cel c:ut, 3, n vol. Despre Feciorie, pologia ;ietii monahale,
Despre creterea copiilor., p. 327)
,S nu-mi spui mie c se pot ridica de jos numai cei ce au gresit putin!
Poate s Iie unul plin de toat rutatea, s Ii svrsit tot Ielul de pcate ce ar
trebui s-i nchid mprtia cea de sus. Mai mult! S Iie nu un necredincios,
ci un credincios, unul dintre cei ce mai nainte bineplceau lui Dumnezeu,
dar care mai pe urm a ajuns desIrnat, ticlos, aIemeiat, hot, betiv, sodomit
si hulitor, unul care s Ii svrsit si alte pcate la Iel ca acestea! Nici unui ca
acesta nu-i este ngduit s cad n dezndejde, chiar de ar Ii ajuns la adnci
btrneti ncrcat cu pcate asa de mari si de grele. Dac mnia lui
Dumnezeu ar Ii ptimas, da, atunci ar Ii drept s cad n dezndejde, cci n-
ar putea stinge Ilacra aprins de-att de mari pcate! Dar cnd Dumnezeu
este lipsit de patim, si cnd pedepseste, si cnd osndeste, si pentru c nu
osndeste cu mnie, ci cu mult grij si cu mult buntate, atunci se cuvine
s avem mare ndrznire si ncredere tare n puterea pocintei. (Cu;ant de
s1tuire ctre Teodor cel c:ut, 4, n vol. Despre Feciorie, pologia ;ietii
monahale, Despre creterea copiilor., pp. 327-328)
,Att este de mare dragostea de oameni a lui Dumnezeu. Niciodat
Dumnezeu nu-Si ntoarce Iata de la o pocint Icut din inima curat. Chiar
de-ai ajunge un mare pctos, dar ai vrea s te ntorci iar pe calea virtutii,
Hristos te primeste, te trage lng El, si Iace totul ca s te aduc la starea cea
dinti.
Dar iubirea de oameni a lui Dumnezeu e nc si mai mare. Chiar de n-
ai artat deplin pocint, totusi Hristos nu respinge nici o pocint scurt si
putin, ci-i d si ei rsplat. Asta se vede din cele spuse de proIetul Isaia
poporului iudeu: Din pricina pcatului l-am intristat putin, l-am btut, Mi-
am intors de la el 1ata, iat c s-a intristat i a umblat mahnit, atunci l-am
;indecat i l-am mangaiat (Isaia 57, 17-18).
S ne dea mrturie Ahab, mpratul cel lipsit cu totul de credint,
mpins la pcat de Iemeia sa (III Regi 21, 1-15)! Numai pentru c a plns,
pentru c s-a mbrcat cu sac si si-a osndit pcatul, a atras att de mult pe
Dumnezeu spre mil, c a scpat de toate nenorocirile ce-l amenintau.
Dumnezeu i spune lui Ilie: i ;:ut cum s-a smerit hab in 1ata Mea? Nu
;oi aduce nenorocire in :ilele lui, pentru c a plans in 1ata Mea (III Regi 21,
29).
S-ti mai dau o pild: pe Manase. Pe toti i-a ntrecut n nebunie si n
tiranie. A nlturat slujirea si nchinarea lui Dumnezeu Icut dup lege, a
nchis templul, a Icut s nIloreasc rtcirea idoleasc si a ajuns mai
748
nelegiuit dect toti mpratii de dinaintea lui (II Par., 33, 1-9). Dar mai
trziu, cnd s-a pocit (II Par., 33, 12), Dumnezeu l-a asezat ntre prietenii
Si (II Par., 33, 13). Dar Manase s-ar Ii uitat la mrirea nelegiuirii lui, dac
si-ar Ii pierdut ndejdea c se mai poate ntoarce si schimba, ar Ii pierdut
toate bunttile dobndite mai trziu. Asa ns, n loc s se uite la grozvia
pcatelor lui, s-a uitat la noianul milei lui Dumnezeu. Si, rupnd legturile
diavolului, s-a ridicat, a luptat si a svrsit drumul cel bun.
Dar nu numai prin cele ntmplate acestor mprati Dumnezeu ne
curm gndul dezndejdii, ci si prin cuvintele spuse de proIet: :i, de-Mi ;ei
au:i glasul, s nu ; in;artoati inimile ;oastre, ca in ;remea r:;rtirii
(Ps., 94, 8-9). Cuvntul a:i se poate spune pentru toat viata, iar dac vrei,
chiar pentru btrnete. (Cu;ant de s1tuire ctre Teodor cel c:ut, 6, n vol.
Despre Feciorie, pologia ;ietii monahale, Despre creterea copiilor., pp.
332-334)
,C desi ne vom pogor chiar n prpstiile ruttii, este cu putint s
ne ridicm si s ne ndreptm, lepdnd toat rutatea. (Cu;ant cum c este
primefdios a merge la teatre imorale care pro;oac la des1ranri, cum c
Da;id, in cele ce a 1cut lui Saul, a co;arit intru totul ;irtutea iertrii, i
cum c a su1erit cu blandete nedreptatea este la 1el cu a da milostenie, n
vol. Din osptul stpanului, p. 141)
DEZNDEJDEA (vindecarea de dezndejde)
,Si cu toate acestea, cnd vedem pe Dumnezeu rugndu-se, si oamenii
rugndu-se pentru oameni n locul lui Hristos, noi nu ntelegem de aici nimic
njositor si nedemn de acea mrire si splendoare, ci un singur lucru
desprindem de aici: ntinderea si mrimea dragostei Lui.
Dac si Duhul se roag cu suspine negrite; dac si Hristos a murit
pentru noi, si se si roag pentru noi; dac si Tatl n-a crutat chiar pe Fiul Su
pentru tine, si te-a ales si te-a ndreptat, apoi de ce te mai sIiesti? De ce
tremuri, dac te bucuri de o astIel de dragoste si de o astIel de ngrijire?
(Omilii la Epistola ctre Romani a S1antului postol !a;el, omilia XV, p.
295)
,,Niciodat s nu dispretuim pe cele mici, ca nu cumva s nu cdem n
cele mari; dar dac cumva le-am dispretui si la urm am ajunge la Iundul
tuturor relelor, nici atunci s nu ne dezndjduim, ca nu cumva s cdem n
buimceal, cci din adncimea aceea a relelor este Ioarte greu de a iesi cel
749
care nu privegheaz, nu numai din pricina adncimii, ci si din pricina
asezrii ei. n adevr, iubitilor, c pcatul este o adncime mare, si aIundnd
pe cineva acolo l sIrm. Si dup cum cei ce cad ntr-un put nu pot cu
lesnire a iesi, ci au trebuint de altii cari s-i scoat de acolo, tot asa si cei ce
au venit ntru adncul pcatelor. S coborm deci Iunii ctre acestia, si-i
vom scoate aIar; sau mai bine zis, nu numai pe aceia a-i ridica, ci chiar si
pe noi nsine, si s ne ridicm nu numai pe atta pe ct ne-am pogort, ci
mult mai mult, de vom voi. Pentru c si Dumnezeu ajut, c nu voieste
moartea pctosului, ci s se intoarc i s 1ie ;iu (Iez. 18, 23). Deci
nimenea dezndjduiasc, nimenea ptimeasc patima celor necinstitori,
Iiindc al acelora este pcatul acesta. Cand ;ine necinstitorul intru adancul
ruttilor, de1aim i nu bag sam (Pilde 18, 3), zice. Pentru aceea, nu
multimea pcatelor aduce dezndjduirea, ci socotinta celui necinstitor.
Chiar de ai ntrece toat rutatea, zi ctre tine: Iubitor de oameni este
Dumnezeu si doreste mntuirea noastr, dup cum si zice: C de ;or 1i
pcatele ;oastre ca mohoraciunea, ca :pada le ;oi albi (Is. 1, 18), si apoi
ndat Iugi de pcat.
Deci s nu dezndjduim, Iiindc nu a cdea este att de cumplit, pe
ct a zcea jos dup ce am czut; nici a se rni este att de greu, pe ct a nu
te cuta, rnit Iiind. Cine se ;a putea luda c are inim curat, :ice, sau
cine ;a cute:a a :ice c este 1r pcat? (Pilde 20, 9). Acestea zic nu ca s
v Iac pe voi mai lenesi, ci ca s v mpiedec a cdea n dezndjduire.
Voiesti poate a aIla ct de bun este Stpnul nostru? Ascult. S-a suit
la biseric vamesul acela ncrcat de pcate, si zicnd: Dumne:eule, milosti;
1ii mie, pctosului (Lc. 18, 13), iat c s-a ntors la casa sa ndreptat numai
cu aceste cuvinte. nc si prin Prorocul zice Dumnezeu: !entru pcat, putin
am intristat pre el, i am ;:ut c s-a intristat i a umblat posomorat, i am
;indecat cile lui (Is. 57, 17-18). Ce poate Ii ntocmai cu aceast iubire de
oameni? Ca s nu mai 1ie posomorat, :ice, i-am iertat pcatele i l-am
;indecat. (Comentariile sau Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni,
omilia VIII, pp. 86-87)
,,Satana a Iost la nceput un nger bun, dar Iiindc din capul locului a
Iost usuratic la minte si apoi a Iost dezndjduit, de aceea a czut asa de
adnc, nct niciodat nu se va mai scula. Cum c el la nceput a Iost un
nger bun, nvtm din cuvintele SIintei Scripturi, unde se zice: J:ut-am pe
Satana ca un 1ulger din cer c:and (Lc. 10, 18). Aceast asemnare cu
Iulgerul ne arat att strlucirea cea dinainte a Satanei, ct si repeziciunea
cderii sale. Pavel a Iost la nceput un hulitor al lui Iisus Hristos, prigonitor
750
si vrjmas al credinciosilor. Dar pentru c nu a dezndjduit dup ce a
cunoscut rtcirea sa cea grozav, de aceea el s-a Icut asemenea ngerilor.
Iuda dimpotriv, dintru nceput a Iost Apostol, dar pentru c era usuratic la
minte, s-a lsat smintit de pcat, si s-a Icut vnztor al Domnului. ns
tlharul cel de pe cruce, mcar c svrsise asa de multe pcate, nu a
dezndjduit si de aceea a intrat n rai. Fariseul, usuratic Iiind la minte, s-a
bizuit prea mult pe Iaptele sale cele bune, si de aceea a czut n pieire;
vamesul, dimpotriv, nu a dezndjduit, si de aceea s-a nltat asa,
ntrecndu-i pe altii.
Trebuie oare s v mai art c aceasta s-a ntmplat si unei cetti
ntregi? Toat cetatea cea mare Ninive s-a mntuit, pentru c nu a
dezndjduit, mcar c hotrrea cea dumnezeiasc i luase toat ndejdea.
Adic proorocul nu zisese: Dac ; ;eti poci, ; ;eti mantui; ci el zisese
de-a dreptul: Inc 40 de :ile i Nini;e se ;a prpdi (Iona 3, 4). ns cu toate
c Dumnezeu i amenintase, cu toate c proorocul le vestise aceasta, iar
cuvintele lui nu cuprindeau nici amnare, nici conditii, ei totusi nu au
dezndjduit, nu au prsit ncrederea. Dumnezeu nu le pusese conditii, iar
proorocul nu le zisese: Dac ; ;eti poci, ; ;eti mantui; si el n-a Icut
aceasta pentru ca si noi, cnd auzim asemenea hotrre a lui Dumnezeu, s
nu ne ndoim si s nu prsim ndejdea, ci s privim la exemplul Ninivei.
(Cu;ant la Duminica Fiului Risipitor, n vol. Omilii la !ostul Mare., pp.
11-13)
,,. s nu dezndjduim, ci s avem ndejde tare la Dumnezeu, s
gndim la noianul cel nemsurat al harului Su si al iubirii de oameni, s ne
scpm de constiinta cea rea si, cu toat rvna si osrdia, s ne srguim la
Iapta cea bun, Icnd pocint sincer si serioas. (Cu;ant la Duminica
Fiului Risipitor, n vol. Omilii la !ostul Mare., p. 17)
,,. s cunosti Iapta cea bun a ninivitenilor, care n asa de putine zile
s-au pocit de asa de multe pcate si le-au strpit. Totodat, trebuie s te
minunezi de ndurarea lui Dumnezeu, creia i-a Iost de ajuns o pocint att
de scurt pentru att de multe pcate; de aceea tu nu trebuie s cazi n
dezndjduire, mcar de ai Ii svrsit mii de pcate. (Cu;ant la Duminica
Lsatului sec de bran:, n vol. Omilii la !ostul Mare., p. 29)
,Nu dezndjdui deci, iubitul meu prieten, de schimbarea ta n bine!
Dac diavolul a avut atta putere, nct s te coboare din piscul acela, de pe
culmile virtutii, la cel mai rusinos pcat, apoi, cu mult mai mult, Dumnezeu
va putea s se trag iarsi la ndrzneala cea dinti. Mai mult! Va putea s te
751
Iac si mai Iericit dect erai nainte. Numai s nu te simti desvrsit czut, s
nu-ti tai bunele ndejdi si nici s nu Iaci ce Iac cei lipsiti de credint. Da, nu
multimea de pcate ne duce de obicei la dezndejde, ci lipsa credintei din
suIlet. Din pricina asta Solomon n-a spus: tot omul care ajunge n adncul
pcatelor se dezndjduieste, ci: Cel lipsit de credint de de:ndfduiete
(Pilde 18, 3). Numai cel lipsit de credint si pierde ndejdea cnd ajung n
adncul pcatelor. Necredinta nu-i las s se uit n sus la Dumnezeu si s se
ntoarc acolo de unde au czut. (Cu;ant de s1tuire ctre Teodor cel c:ut,
1, n vol. Despre Feciorie, pologia ;ietii monahale, Despre creterea
copiilor., pp. 323-324)
,... vicleanul cnd simte c suIletul ne este ngreuiat de constiinta
Iaptelor noastre rele, atunci mai vine si el si ne atac prin gndul
dezndejdii, care este mai greu dect plumbul. Dac ncepem s
dezndjduim, dezndejdea ne striveste ndat sub povara ei; c, desprinsi de
lantul ndejdii, cdem n adncul relelor... (Cu;ant de s1tuire ctre Teodor
cel c:ut, 2, n vol. Despre Feciorie, pologia ;ietii monahale, Despre
creterea copiilor., p. 325)
,Nu-i lucru cumplit s cazi, cumplit lucru e s rmi jos, s nu te mai
ridici, s nu mai ai voint, s Iii slbnog si s-ti ascunzi slbiciunea voii cu
gndul dezndejdii. Pe unii ca acestia i mustr si proIetul: u doar cel care
cade nu se mai ridic i cel ce se abate nu se mai intoarce? (Ier., 8, 4). Dac
m-ai ntreba cine sunt oamenii care au czut din nou dup ce czuser, ti voi
rspunde: toate cuvintele acestea despre ei s-au spus. (Cu;ant de s1tuire
ctre Teodor cel c:ut, 6-7, n vol. Despre Feciorie, pologia ;ietii
monahale, Despre creterea copiilor., p. 334)
,Oaia, care s-a desprtit de turm, de cele nouzeci si nou, si a Iot
adus iar n staul (Matei 18, 12-13), ne arat tocmai cderea si ntoarcerea
celor credinciosi. Si oaia nu era din alt turm, ci din numrul mioarelor
turmei, mai nainte pstorul o pstea; si s-a rtcit cu rtcire mare! S-a
rtcit n munti, n vguni, adic pe o cale deprtat, deprtat mult de
calea cea dreapt. A lsat-o oare pstorul rtcit? Deloc! A adus-o n staul
din nou! N-a izgonit-o, n-a btut-o; dimpotriv a adus-o pe umeri. Dup cum
doctorii cei iscusiti ngrijesc cu luare-aminte pe cei ce zac de o boal veche,
si-i vindec nu numai cu doctorii, ci uneori si din purtarea lor Irumoas cu
bolnavii. Tot as asi Dumnezeu nu-i aduce la virtute cu asprime mare pe cei
czuti n cumplit slbiciune suIleteasc, ci cu blndete si ncetul cu ncetul;
752
i sprijin necontenit, ca stricciunea s nu li se mreasc, si rtcirea s nu
ajung mai cumplit.
Asta o vedem nu numai n pilda oii celei pierdute, ci si n pilda Iiului
risipitor (Luca 15, 11-32). Acesta nu era un strin; era Iiu si Iratele Iiului
care-si ndeplinea cu grij toate ndatoririle de Iiu. N-a czut ntr-un pcat
obisnuit, ci, am putea spune, n adncuri de pcate: din bogat, liber si de bun
neam a ajuns mai ticlos ca slugile, strinii si nimitii. Si totusi s-a ntors la
starea cea dinti si si-a cptat slava cea mai nainte. Dac si-ar Ii pierdut
ndejdea c mai poate tri, dac si-ar Ii pierdut curajul din pricina celor
ntmplate, dac ar Ii rmas n pmnt strin, n-ar Ii dobndit ce a si
dobndit, ci, sleit de Ioame, ar Ii murit de cea mai ticloas moarte. Dar
pentru c s-a pocit si n-a dezndjduit, din o ticlosie att de mare ajunge
din nou la strlucirea lui de altdat: cea mai Irumoas hain o pune pe el si
se bucur de daruri mai mari dect Iratele care nu a czut niciodat. Iat de
atatia ani iti slufesc, a zis Iratele cel mare, i niciodat n-am clcat porunca
ta, i mie niciodat nu mi-ai dat mcar un ied ca s m ;eselesc cu prietenii
mei. Dar cand a ;enit acest 1iu al tu, care i-a mancat a;erea cu
des1ranatele, i-ai infunghiat ;itelul cel gras' (Luca 15, 29-30). Att de mare
este puterea pocintei!
Avnd dar attea pilde, s nu rmnem n pcate, nici s pierdem
ndejdea putintei unei mpcri cu Dumnezeu! S Iacem si noi ca Iiul cel
risipitor: Joi merge la Tatl meu' (Luca 15, 18), si s ne apropiem de
Dumnezeu! Dumnezeu niciodat nu ne ndeprteaz; noi ne deprtm de El.
Eu sunt Dumne:eu Care este aproape, :ice Domnul, i nu Dumne:eu care
este deprtat (Ier., 23, 23). Iar printr-un alt proIet, ne tine iarsi de ru,
zicndu-ne: Oare nu pcatele ;oastre stau intre ;oi i mine? (Is., 59, 2).
Deci, dac pcatele sunt acelea care ne deprteaz de Dumnezeu, s ridicm
aceast stavil cumplit! Atunci nimic nu ne va mai mpiedica si Iim
aproape de Dumnezeu. (Cu;ant de s1tuire ctre Teodor cel c:ut, 7-8, n
vol. Despre Feciorie, pologia ;ietii monahale, Despre creterea copiilor.,
pp. 334-336)
,n Corint era un brbat cu vaz; acesta svrsise un pcat att de
mare ct nici ntre pgni nu se mai pomenea (I Cor., 5, 1). Era credincios,
era de-ai lui Hristos; unii spun c era chiar cleric. Si ce? L-a tiat oare Pavel
din numrul celor care aveau s se mntuiasc? Deloc! Ba, tocmai Pavel
nvinuieste cumplit pe corinteni c nu l-au adus la pocint. Si voind s ne
arate c nu este pcat care s nu poat Ii iertat, vorbeste iarsi despre cel ce
pctuise mai greu dect pgnii: Dati pe unul ca acesta satanei, spre
pieirea trupului su, ca duhul lui s i se mantuiasc in :iua Domnului Iisus
753
Hristos (I Cor., 5, 5). Asa le gria Pavel nainte de a se poci acela. Dar dup
ce s-a pocit, Apostolul le spune: Destul este pentru unul ca acesta de la cei
mai multi (II Cor., 2, 6). Si le scria s mngie din nou, s-i primeasc
pocinta, ca s nu-i nghit satana cu lcomia sa (II Cor., 2, 11).
La Iel, cu galatenii. ntreg poporul galatean, dup ce crezuse, dup ce
Icuse minuni, dup ce ndurase o multime de ncercri pentru credinta lui
Hristos, a czut, dar s-a sculat din nou. (Cu;ant de s1tuire ctre Teodor cel
c:ut, 8, n vol. Despre Feciorie, pologia ;ietii monahale, Despre
creterea copiilor., pp. 336-337)
,Tlharul de pe cruce, cu toate c a Icut, attea rutti, nu a
dezndjduit si, astIel, a intrat primul n rai. (Din vol. !roblemele ;ietii, p.
339)
,Cu toate c hotrrea lui Dumnezeu era: !atru:eci de :ile mai
sunt, i Nini;e ;a 1i distrus' (Iona 3, 4), oamenii nu si-au pierdut
ndejdea si ndrzneala. Si aceasta, cu toate c Dumnezeu nu le-a spus
c se vor mntui dac se pociesc. S lum si noi exemplu de la acesti
oameni, si chiar si atunci cnd auzim de la Dumnezeu cuvi nte de
osnd, s nu ne pierdem ndejdea, ci s ne pocim. (Din vol.
!roblemele ;ietii, p. 340)
,Stiind c Printele ceresc, Care este Pstorul cel bun, nu numai c
nu ne dispretuieste cnd ne ntoarcem la El, dar ne primeste napoi cu mult
dragoste cu mai mult dragoste dect cea pe care o arat oamenilor
sporiti n virtute , stiind nu numai c nu-i pedepseste pe cei rtciti, dar
Se duce chiar s-i caute, ca s-i aduc din nou n turm si Se bucur mai
mult pentru ei dect pentru cei drepti, atunci cnd suntem czuti n pcat, nu
trebuie s dezndjduim, dup cum atunci cnd Iacem vreun lucru, bun, nu
trebuie s aveam o prea mare ndrzneal. (Din vol. !roblemele ;ietii,
pp. 345-346)
,Cel care are n inima sa dragostea pentru cele nalte si se hrneste cu
ndejdea bunttilor vesnice nu este rpus de nici o ncercare si de nici o
suprare din aceast viat. (Din vol. !roblemele ;ietii, p. 370)
,nvierea viitoare opreste pe toate buzele nvinuirea hulitoare, si
n orice suIlet dezndejdea si dezolarea. (Din vol. Bogtiile oratorice,
p. 145)
754
DEZNDEJDEA (si nepsarea)
,n viata crestinului, dezndejdea si nepsarea suntdistrugtoare.
Pe cel care a czut n pcat, dezndejdea nu-1 las s se ridice, iar pe cel
care este n picioare, nepsarea l Iace s cad. Dezndejdea l lipseste
pe om de bunttile pe care le-a dobndit, iar nepsarea nu-1 las s scape
de relele care l apas. Nepsarea l coboar din ceruri, pe cnd dezndejdea
l coboar de tot n prpastia ruttii. Iat ct de mare este puterea celor
dou patimi. (Din vol. !roblemele ;ietii, p. 339)
DIAVOLUL (- rul dus la extrem)
,,Ru este diavolul, o mrturisesc si eu; dar ru luisi, nu nou, dac
priveghem. Asa e natura rului: este pierztoare numai pentru cei ce-l au.
(Despre mrginita putere a dia;olului, omilia a III-a, 1, n vol. Despre
mrginita putere a dia;olului. Despre cint., p. 39)
,Au ntmpinat pe Hristos doi ndrciti, care petreceau prin morminte,
iar diavolii vznd c vor Ii scosi din cei doi, l rugau pe Iisus s le dea voie
s intre n turma de porci care pstea alturea. Si le-a dat voie si intrnd n
ei, i-a prpstuit ndat pe toti. Iat asa ocrmuiesc diavolii. Si cu porcii nu
au nimic, dar cu tine au de-a pururea rzboi si lupt nencetat si vrajb
necurmat. Dac pe aceia, cu care nu aveau nimic, nici o clip nu i-a suIerit,
ce nu ne-ar Ii Icut nou dac ne-ar Ii avut sub stpnirea lor, care le suntem
vrjmasi si totdeauna i ntrtm.
Ce rane nevindecate nu ne-ar Ii Icut? Dumnezeu pentru aceasta i-a
lsat s intre n turma de porci, ca s cunosti rutatea lor chiar cu trupurile
dobitoacelor. Si cum c si celor ndrciti tot asa li s-ar Ii Icut ca si porcilor,
artat este tuturor, de nu ar Ii dobndit chiar n chinul aceast purtarea de
grij a lui Dumnezeu. (Cu;ant ctre cei ce cred c dia;olii ocarmuiesc cele
omeneti i se necfesc pentru pedepsele lui Dumne:eu, i se smintesc
pentru indestulrile celor ri i pentru su1erintele celor drepti, n vol. Din
osptul stpanului, p. 26)
,Voiesti si o alt pild din care s vezi iarsi cum ocrmuieste
diavolul, cnd i d voie Dumnezeu s-si pun n lucrare puterea sa?
Aminteste-ti de cirezile si turmele lui Iov, cum ntr-o clip toate le-a mistuit,
de moartea cea ticloas a Iiilor lui, de rana care a Iost adus peste tot trupul
lui si vei vedea cruzimea, asprimea si nemilostivirea diavolilor. (Cu;ant
755
ctre cei ce cred c dia;olii ocarmuiesc cele omeneti i se necfesc pentru
pedepsele lui Dumne:eu, i se smintesc pentru indestulrile celor ri i
pentru su1erintele celor drepti, n vol. Din osptul stpanului, p. 27)
DIAVOLUL (- biruit de Domnul Hristos)
,Diavolul este un nvins mizerabil. C el era puternic dup
victoria din raiul pmntesc! El tinea lumea nlntuit; el strica
generatiile pe msur ce apreau ele pe pmnt; pcatul i slujea de
cauz lui: moartea, pedeapsa pcatului, era ajutorul lui Iidel; iadul era
plin de nvinsii pe care-i ducea el acolo Ir ncetare; acolo erau
nchise aceste comori ne;:ute de care vorbeste ProIetul.
ns c totul se schimb de cnd apare Iisus Hristos. Iisus Hristos
suIer si moare; prin moartea lui el expiaz, el rscumpr, el i
smulge drepttii divine decretul de amnistie si prin urmare osndirea
diavolului. Iisus Hristos ptrunde ca nvingtor n mprtia Satanei; El
sIarm portile de aram ale nchisorii noastre seculare; El ia diavolului
comorile adunate te:aurul ascuns, natura omeneasc cu totul ntreag,
pentru a o da harului, slavei, cerului, lui Dumnezeu.
De acum totul este rsturnat, totul este transIormat. Victoriilor le
urmeaz pentru diavol uriasa dezbrcare. Pentru noi, reversurile
noastre sngeroase sunt schimbate cu triumIurile strlucite. Pentru un
rai pmntesc pe care ni l-a rpit diavolul, Iisus Hristos ne d cerul.
Dac diavolul ne-a Icut s Iim osnditi la moarte, Iisus Hristos ne
aduce nemurirea. Dac nvinsi, noi suntem redusi la neputint, biruitori
n Iisus Hristos noi aruncm la picioare pe dusmanii noi mndri: J
dau putere s clcati peste erpi i peste scorpii.
Semnele evidente din nIrngerea lui. Totul ne arat n diavol un
nvins. Evanghelia nregistreaz grozviile lui. Crestinismul l tine
captiv. Copiii si Iemeile slabe si-au Icut din el o jucrie.
Iat-l n Evanghelie. Artarea lui Iisus l ngrozeste; poruncile
Lui i sunt asa de tari nct l zdrobesc. El nalt spre nvingtorul lui
strigate plngtoare si-I adreseaz rugminti lamentabile. Dumnezeu l
Iorteaz la mrturisiri care-i sunt lui un chin. (Din vol. Bogtiile
oratorice, pp. 293-294)
DIAVOLUL (numele ,diavol)
,Chiar numele pe care le poart diavolul ne arat c nu e ru prin Iire.
Numele de diavol, oiuoo, vine de la cuvntul oiuuciv care nseamn a
756
pr. (Despre mrginita putere a dia;olului, omilia a II-a, 1-2, n vol.
Despre mrginita putere a dia;olului. Despre cint., pp. 30-31)
DIAVOLUL (diIerite numiri ale diavolului)
,Spirite viclene si rele se numesc n general multimea cea mare a
dracilor. (Comentariile sau Explicarea Epistolei ctre Galateni, p. 111)
,Cnd SInta Scriptur vrea s exprime lcomia lui, zice: umbl,
rcnind ca un leu, cutand pe cine s inghit (I Petru), iar cnd vrea s arate
veninul lui cel ucigtor l numeste arpe si scorpie: Iat, ;-am dat putere s
clcati peste erpi i peste scorpii, i peste toat puterea ;rfmaului (Lc.,
10, 19); iar cnd vrea s arate puterea si veninul lui deodat, l numeste
balaur, dup cum spune: Balaurul acesta pe care l-ai :idit ca s se foace in
ea (Ps., 103, 27); n sIrsit, pretutindeni l numeste balaur, arpe ;iclean si
aspid. (Omilii la Epistola ctre Filipeni, omilia a VII-a, pp. 118-119)
,Demonilor, dusmanii si pustiitorii mntuirii noastre. (Cu;ant de
laud la S1antul Mucenic Roman, II, n vol. !redici la srbtori
imprteti i cu;antri de laud la s1inti, p. 399)
,Spurcate si preaspurcate diavole. (Cu;ant de laud la S1antul
Mucenic Roman, III, n vol. !redici la srbtori imprteti i
cu;antri de laud la s1inti, p. 402)
,,Vreti s v spun si alt nume al diavolului? Veti vedea c si acela nu-i
un nume care s indice Iirea sau substanta diavolului. Se numeste cel-ru;
iar rutatea nu tine de Iire, ci de voint, c si rutatea este o Iapt care uneori
se ntmpl, iar alteori dispare. S nu-mi spui mie c rutatea e permanent
la diavol! La nceput diavolul nu era ru, ci mai trziu si-a adugat rutatea;
de aceea se si numeste apostat. Si desi sunt multi oameni ri, numai diavolul
este prin excelent ru.
- Dar pentru ce se numeste cel-ru?
- Pentru c diavolul, Ir s Ii suIerit vreun ru de la noi, Ir s poat
s ne aduc vreo vin, mic sau mare, cnd vede c omul este cinstit de
Dumnezeu, i pizmuieste ndat Iericirea lui. Si poate Ii oare o rutate mai
mare ca aceasta, s dusmnesti si s te pornesti cu rzboi mpotriva cuiva
Ir nici o pricin binecuvntat? (Despre mrginita putere a dia;olului,
omilia a II-a, 2, n vol. Despre mrginita putere a dia;olului. Despre
cint., pp. 31-32)
757
,Pe diavoli i-a numit stpanitori ai lumii, ca s arate c cerul nu este
deschis pentru ei, ci neapropiat, si c stpnirea lor tiranic se ntinde numai
n aceast lume. (Despre Cel Neptruns IJ, PGB 35, 122.PG 48, 730, n
vol. Dia;olul i magia, p. 9)
,Pe om Scriptura l numeste doar ru, dar atunci cnd vorbeste de
diavol, l numeste cel ;iclean. De ce, la urma urmei? Pentru c diavolul s-a
Icut printele ruttii si, de aceea, este numit cel ;iclean prin excelent. Si
s-a socotit c este de ajuns s Iie numit doar cu acest adjectiv si s nu i se
mai rosteasc si numele propriu din pricina vicleniei sale Ir de seamn, pe
care, ns, n-o are din Iire, ci pe care a dobndit-o mai trziu. (Cuvntul la
!salmul 139 PGB 7, 254. PG 55, 422, n vol. Dia;olul i magia, p. 12)
DIAVOLUL (cderea dintru nceput a diavolului)
,Diavolul la nceput a Iost bun; trndvindu-se si dezndjduind a
ajuns att de ru, c nu s-a mai putut ridica din rutatea lui. C a Iost bun,
ascult ce spune Hristos: J:ut-am pe satana ca un 1ulger c:and din cer
(Luca 10, 18). Comparatia cu Iulgerul arat si vietuirea lui strlucit de mai
nainte, si iuteala cderii sale. (Omiliile despre pocint, omilia nti, p. 13)
DIAVOLUL (- ,stpnitorul lumii acesteia)
........................................................................................................................
,Dar de ce l-a numit oare pe diavol domnul i stpanitorul lumii
acesteia? De aceea tocmai pentru c aproape ntreaga natur omeneasc s-a
predat lui, si toti servesc lui de bunvoia si cu asentimentul lor. Lui Hristos,
Care a promis mii de buntti, nu-i d nimeni vreo atentie; pe cnd
diavolului, care nimic nu a promis din acelea, ci nc duce si n gheen, toti i
se supun. Dar dac el stpneste n veacul acesta, si are sub stpnirea sa
mai multi dect are chiar Dumnezeu, si de dnsul ascult mai mult dect de
Dumnezeu aIar de putine exceptiuni, - apoi aceasta provine din cauza
trndviei noastre. (Comentariile sau Explicarea Epistolei ctre E1eseni,
omilia IV, p. 35)
,Numeste (Apostolul Pavel n.n.) pe diavoli stpanitori ai lumii, nu
ca si cum ar stpni ei lumea, ci ca cei ce sunt cauza Iaptelor rele, cci
Scriptura obisnuieste a numi si Iaptele cele rele lume, precum acolo unde
Hristos zice: Joi nu sunteti din lumea aceasta, precum nici Eu din lume nu
sunt Dar ce? Nu erau ei din lume? Nu erau mbrcati cu corp? Nu erau ei
758
nscuti si crescuti de cei din lume? Si iarsi n alt loc zice: Lumea M urte
pe mine, iar pe ;oi nu poate s ; urasc (Ioan 17, 14, 7,7), unde vorbeste
tot de Iaptele cele rele. Asadar sub vorba lume el ntelege aici pe oamenii cei
ri, iar demonii pe acestia mai cu seam-i stpnesc. (Comentariile sau
Explicarea Epistolei ctre E1eseni, omilia XXII, p. 227)
DIAVOLUL (este josnic si spurcat)
,Nimic nu e mai spurcat ca diavolul. (Omilii la Epistola ctre
Filipeni, omilia a III-a, p. 50)
DIAVOLUL (motivele pentru care a ngduit Hristos diavolilor s intre
n porci
189
)
,Dac cineva m-ar ntreba: !entru ce Hristos a 1cut ce au cerut
demonii, ingduindu-le s intre in turma porcilor?, voi rspunde asa:
Hristos a Icut lucrul acesta nu pentru ca s dea ascultare demonilor, ci
pentru ca s rnduiasc multe. nti, s nvete pe cei izbviti de tiranii aceia
cumpliti ct de mult vtmare le aduceau acesti dusmani; apoi, ca s
cunoasc toti c demonii nici n porci nu ndrznesc s intre dac Hristos nu
le-ar ngdui; n al treilea rnd, ca s se stie c demonii ar Ii Icut oamenilor
acelora mai mult ru dect porcilor, dac, n marea lor nenorocire, nu s-ar Ii
bucurat de purtarea de grij a lui Dumnezeu. Stie, doar, toat lumea c
demonii ne ursc pe noi mai mult dect pe animale. Deci dac demonii n-au
crutat porcii, ci ntr-o clip i-au aruncat n mare, cu mult mai mult ar Ii Icut
aceasta cu acei oameni pe care-i aveau n puterea lor; i-ar Ii dus si trt in
pustietti dac n-ar Ii avut alturi de ei, chiar atunci cnd demonii i
munceau, multa purtare de grij a lui Dumnezeu, care-i nIrna si-i oprea pe
demoni de a merge mai departe.
De aici se vede c nu este om care s nu se bucure de purtarea de grij
a lui Dumnezeu. Dac nu se bucur toti la Iel si nici n acelasi chip, apoi si
aceasta este cea mai bun cale a purtrii de grij a lui Dumnezeu. C
Dumnezeu si arat purtarea Sa de grij dup trebuinta deosebit a Iiecruia.
Pe lng cele spuse, mai nvtm de aici si altceva, c Dumnezeu poart de
grij nu numai de toti ndeobste, ci de Iiecare om n parte. Asta a artat-o si
ucenicilor Si, spunnd: Iar ;ou i perii capului ; sunt numrati (Matei
189
Matei 8, 31.
759
10, 30). Si poti vedea aceasta lmurit chiar la ndrcitii acestia; de mult ar Ii
Iost necati dac nu s-ar Ii bucurat de marea purtare de grij a lui Dumnezeu.
Domnul a ngduit demonilor s intre n turma de porci, ca s aIle si
locuitorii tinuturilor acelora puterea Lui. Unde era cunoscut numele Lui,
Hristos nu cuta s se arate; dar unde nu-L cunostea nimeni, unde oamenii
nu-L stiau nc, Icea s strluceasc minunile Sale, ca s atrag si pe acestia
la cunoasterea Dumnezeirii Sale. C locuitorii orasului aceluia nu-L
cunosteau, o arat sIrsitul. Ar Ii trebuit s I se nchine Lui si s se minuneze
de puterea Lui. Dar ei au trimis la El.
Si L-au rugat s plece din hotarele lor (Matei 8, 34).
- Dar pentru ce demonii au omort porcii?
- Demonii totdeauna se strduiesc s aduc suprri pe capetele
oamenilor si totdeauna se bucur de pieirea lor. Aceasta a Icut-o diavolul si
cu Iov, desi acolo Dumnezeu a ngduit. Dar nici acolo Dumnezeu n-a Icut
pe placul diavolului, ci, vrnd s-l arate mai strlucit pe slujitorul Su, a pus
capt obrzniciei diavolului si a ntors asupra capului lui tot ce pusese la cale
mpotriva dreptului. Si acum, cu vindecarea celor doi ndrciti, s-a ntmplat
contrariul de ce voiau demonii: puterea lui Hristos a Iost strlucit vestit;
rutatea demonilor, de care i-a izbvit Hristos pe cei munciti de ei, a Iost
artat si mai lmurit si s-a dovedit c demonii nici de porci nu se pot atinge,
dac nu le ngduie Dumnezeul universului. (Omilii la Matei, omilia
XXVIII, III, n col. PSB, vol. 23, pp. 357-358)
DIAVOLUL (puterea limitat a diavolului)
,Nici pe diavol s nu-l cread nimeni c-i n stare s mpiedice pe
cineva a merge pe calea virtutii! Da, diavolul poate nsela, poate pune
piedici celor trndavi, dar nu poate opri, nu poate sili! Si lucrul acesta nssi
viata ni-l arat! Cnd vrem s Iim cu luare aminte asupra noastr nsine,
suntem att de tari, c, chiar de-ar Ii multi care s ne ndemne pe calea
pcatului, nu le lum n seam sIatul, ne astupm urechile cnd ne nvat
rele si ajungem mai tari dect diamantul; dar cnd suntem trndavi, ne
ndreptm spre ru noi singuri, Ir s ne sItuiasc cineva. (Omilii la
Facere, omilia XXIII, V, n col. PSB, vol. 21, p. 282)
,De vrei s Iii bun, nimeni nu te mpiedic! Dar, mai bine spus, este
cine s te mpiedice: diavolul! Nu poate, ns, dac ai ales calea Iaptelor
bune si atragi prin ele ajutorul lui Dumnezeu. (Omilii la Matei, omilia
XXII, V, n col. PSB, vol. 23, p. 288)
760
,Si acum priveste ct ticlosie, ct rs, c cel ce a Iost lsat pentru a-l
clca n picioare, noi l ngduim deasupra capului nostru! Cum de se
ntmpl astIel? Prin noi nsine: dac voim el este mare si puternic, dar dac
voim el devine mic. Dac suntem cu luare-aminte la noi nsine si rmnem
mpreun cu mpratul nostru, el se teme si devine mai neputincios dect un
copil n lupta contra noastr. Cnd ne deprtm de el gIie din cauza mniei
pe care ne-o poart, mugeste, scrsneste din dinti pentru c se vede lipsit de
tovrsia noastr, Iiindc el nu se apropie dac Dumnezeu nu-i va da voie.
Dac n-a cutezat s intre n turma de porci Ir voia lui Dumnezeu, cu att
mai mult nu va intra n suIletele oamenilor. (Omilii la Epistola ctre
Filipeni, omilia a VII-a, p. 119)
,Eu 1ac ;ara, zice (Dumnezeu n.n.), Eu 1ac negura, Eu
imputernicesc tunetul, Eu mic ;antul, eu am 1cut marea i pe dragonul ce
se des1at in ea adic pe dia;olul. Dar nici pe tine nu te-am lipsit de
aceast putere. Des1at-te i tu dac ;oieti cu el, cci poti s-l legi ca pe o
pasre. (Talcuiri la Epistola intai ctre Timotei, omilia a XV-a, p. 175)
,Dac diavolul este ucigtor de oameni, negresit sunt ucigtori de
oameni si duhurile cele rele care-l slujesc. Hristos ti-a artat asta cu Iapta.
Cnd i-a lsat s se duc n turma de porci, demonii au necat n adnc toat
turma aceea, ca s cunosti c, dac Dumnezeu le-ar ngdui, ar Iace si
oamenilor aceasta, i-ar neca ndat. Dar asa, Dumnezeu i tine, i mpiedic
si nu-i las s Iac asta. Acest lucru l-au artat cnd au cptat putere
mpotriva porcilor. Dac pe porci nu i-a crutat (nseltorul), cu mult mai
mult pe noi nu ne va cruta. Asadar, iubite, nu te lsa trt de nselciunile
acelora, ci Iii ntrit de Irica de Dumnezeu. (Ctre iudei, cuv. VIII, 8, n
vol. Cu;antri impotri;a anomeilor. Ctre iudei, p. 403)
,,Nici chiar pe ndrciti Dumnezeu nu i-a dat cu totul n stpnirea
dracilor, pentru c, dac i-ar Ii dat, ar suIeri mai cumplit dect suIer acum.
(Despre mrginita putere a dia;olului, omilia I, 6, n vol. Despre mrginita
putere a dia;olului. Despre cint., p. 21)
,. nu te teme de Satana, cci el este czut si slab. Dimpotriv,
nimeni nu este mai tare dect omul care are o mbucurtoare ncredere n
Dumnezeu. (Cu;ant la Duminica intai a S1antului i Marelui !ost, n vol.
Omilii la !ostul Mare., p. 49)
761
,,Oamenii pctuiesc de buna lor voie, din propria lor pornire, nu sunt
siliti, nici constrnsi de diavol. Si aceasta au artat-o toti cei ce au biruit
uneltirile lui. (Omilii la sracul La:r, cuvntul II, n vol. Omilii la sracul
La:r. Despre soart i !ro;ident., p. 55)
,,Domnul i-a spus lui Petru: Iat Satana ;-a cerut ca s ; cearn ca
pe grau, iar Eu M-am rugat pentru tine, ca s nu piar credinta ta (Luca 22,
31-32). Ce nseamn a cerne? nseamn s ; duc, s ; poarte, s ;
:guduie, s ; mite, s ; scuture, s ; chinuie, aa cum se intampl cu
cele pe care le cerni. Dar Eu, spune Hristos, l-am oprit, stiind c nu puteti
ndura ncercarea. Cuvintele ca s nu piar credinta ta arat c Petru si-ar Ii
pierdut credinta dac Hristos ngduia Satanei s-l cearn. Dac Petru, care-
L iubea cu nIocare pe Hristos, care si-a pus de nenumrate ori suIletul
pentru El, care srea totdeauna naintea cetei apostolilor, care a Iost Iericit ca
Dascl (Matei 16, 17) si tocmai de aceea a Iost numit Petru (Matei 16, 18),
pentru c avea neclintit si nestrmutat credinta, dac Petru ar Ii Iost
dobort si si-ar Ii pierdut credinta de ar Ii ngduit Hristos diavolului s-l
ncerce ct voia, cine altul ar Ii putut rmne n picioare Ir ajutorul Lui?
De asta si spune Pavel: Credincios este Dumne:eu, Care nu ;a ingdui s
1iti incercati peste puterile ;oastre, ci ;a aduce, o dat cu incercarea, i
scparea, ca s puteti rbda (I Corinteni 10, 13). (Omilie la ;indecarea
slbnogului coborat prin acoperi, n vol. Omilii la sracul La:r. Despre
soart i !ro;ident., p. 276)
,Moartea mucenicilor arat neputinta demonilor si mrturiseste despre
tria lor. (La S1antul Mare Mucenic Drosida, PGB 37, 322. PG 50, 686-
687, n vol. Dia;olul i magia, p. 52)
,La Iel spunem si noi acum: De n-ar 1i 1ost Domnul cu noi (... de ;ii
ne-ar 1i inghitit pe noi. (Psalmul 123, 1-3).
Ce n-ar Ii putut Iace vrjmasul nostru, diavolul, de nu era Domnul cu
noi? Ascult ce i spune Hristos lui Simon Petru: Si a :is Domnul. Simone,
Simone, iat satana ;-a cerut s ; cearn ca pe grau. Iar Eu M-am rugat
pentru tine s nu piar credinta ta. (Luca 22, 31). Pentru c Iiara e rea si
nestul si, dac n-ar Ii strunit, mereu pe toate le-ar rsturna si le-ar
ntoarce pe dos.
Dac lui Iov, cu ngduint de la Dumnezeu, i-a distrus casa din
temelii, pe el l-a umplut de rni, a abtut asupra lui ncercri nprasnice, i-a
risipit averea, pe Iiii si pe Iiicele lui i-a dus la groap, i-a umplut carnea de
viermi, pe nevast a ntors-o mpotriva lui, pe prieteni i-a preIcut n
762
dusmani, iar pe slugi le-a Icut s-i arunce cuvinte grele, de n-ar Ii Iost
strunit de Dumnezeu, pe toti i-ar Ii pierdut. (Cu;antul la !salmul 131, PGB
6, 664-666 PG 55, 353, n vol. Dia;olul i magia, pp. 65-66)
,Nu te teme de diavol, chiar dac e netrupesc, pentru c nu poate Iace
ru oricum si orict ar vrea.
Nimic nu e mai slab dect acela a crui putere e ngrdit, asa cum
nimic nu e mai puternic dect cel ce are ndurare chiar dac are trup muritor.
Am spus toate acestea nu ca s-l dezvinovtesc pe diavol, ci ca s v
scap de trndvie. (Cu;ant pentru cei ce nu inteleg de ce dia;olul n-a 1ost
scos, PG 49, 262, n vol. Dia;olul i magia, p. 101)
,De nu ar opri Dumnezeu pe diavol, toate cele bune ale lumii le-ar
strica, si chiar si lumea toat, pentru c viclean Iiar si nestioas este
diavolul si drept aceea nu i-a dat Dumnezeu putere asupra tuturor, cci este
din Iire bun si iubitor de oameni, a Cruia este slava, n vecii vecilor.
Amin! (Din vol. Mrgritarele S1antului Ioan Gur de ur, p. 32)
,De vom vrea s ne pzim, nici diavolul nu va putea s ne porneasc
spre urgie si spre mnie. (Din vol. Mrgritarele S1antului Ioan Gur de
ur, p. 55)
DIAVOLUL (se mpotriveste lucrurilor lui Dumnezeu)
,Diavolul nu Iace bine celor care l ocrsc, ba dimpotriv, chiar cnd
nu-i ocrit, vatm pe cei care-i slujesc si-l cinstesc; Hristos, ns, Iace
dimpotriv; dup ce Iariseii L-au ocrit si L-au batjocorit, strbtea toate
oraele i satele, in;tand in sinagogile lor i predicand E;anghelia
imprtiei i ;indecand toat boala i toat neputinta (Matei 9, 35).
(Omilii la Matei, omilia XXXII, II, n col. PSB, vol. 23, p. 392)
DIAVOLUL (lucrarea diavolilor)
,,Lucrarea diavolilor este un lant mpovrtor al rului, mai puternic
dect cel mai strasnic lant de Iier. (Despre necunoaterea lui Dumne:eu,
cuvntarea IV, p. 96)
,,. lucrarea diavolilor este la Iel de nendurtoare ca Iocul si
prjolul. (Despre necunoaterea lui Dumne:eu, cuvntarea IV, p. 98)
763
DIAVOLUL (ngduinta lui Dumnezeu pentru existenta si lucrarea
demonilor)
,S ne gndim c Dumnezeu l-a lsat pe diavol tocmai pentru ca noi,
cuprinsi de Iric, n asteptarea atacului dusmanului, s Iim mereu cu mult
luare aminte si cu mintea treaz si pentru ca s ne usurm ostenelile pentru
virtute cu ndejdea pltii viitoare si cu rsplata bunttilor celor vesnice.
Pentru ce te minunezi c Dumnezeu l-a lsat pe diavol purttor de grij al
mntuirii noastre? L-a lsat tocmai pentru ca s ne trezeasc din trndvia
noastr, s ne Iie temei de cununi. nsusi iadul pentru acesta l-a pregtit, ca
Irica de pedeaps si grozvia chinurilor s ne mping spre mprtie. Ai
vzut ct de iscusit e iubirea de oameni a Stpnului? Face si iscodeste
totul, nu numai ca s mntuie pe cei creati de El, ci si ca s-i nvredniceasc
de bunttile cele nespuse. De asta ne-a druit si voint liber, de asta a sdit
n Iirea si n constiinta noastr cunostinta pcatului si virtutii, de asta a
ngduit s existe diavol si ne-a amenintat cu iadul, pentru ca s nu Iacem
cunostint cu iadul si s dobndim mprtia. (Omilii la Facere, omilia
XXIII, VI, n col. PSB, vol. 21, p. 283)
,Iar Dumnezeu i d voie sau pentru a ne certa, sau pentru a ne
pedepsi, sau pentru a ne Iace mai ncercati, ca de exemplu pe Iov. Nu vezi c
nu se apropie de Iov, c nu cuteaz a veni lng el, ci st la o parte,
nspimntat si tremurnd? Dar ce vorbesc eu de Iov? A nvlit asupra lui
Iuda si nc n-a cutezat a-l lua sub stpnirea sa pn ce nu l-a scos Hristos
din ceata sInt a apostolilor. Mai nainte l cucerise pe dinaIar, dar a intra
nuntru nu ndrznea; cnd ns l-a vzut ndeprtat din ceata sInt a
apostolilor, s-a repezit asupra lui mai grozav dect un lup Ilmnd si nici c
l-a lsat pn ce nu l-a nimicit cu o moarte ndoit. (Omilii la Epistola ctre
Filipeni, omilia a VII-a, pp. 119-120)
,Atletii care au ncredere n Iortele lor se prezint cu curaj n Iata
adversarilor si le dau toate Ioloasele ce pot s doreasc, pentru ca victoria s
Iie mai glorioas; tot astIel si Dumnezeu las n minile diavolului ntreaga
persoan a dreptului, pentru ca acest drept, dobornd pe vrjmasul su, cu
toate Ioloasele ce avea asupra sa, coroana s Iie cu att mai strlucitoare.
Este un aur curat, arunc-l n cuptorul cel mai Iierbinte, ncearc-l n orice
Iel ti va plcea, tu nu-i vei gsi nici o necurtenie. (!rimele patru omilii
despre statui, omilia I, p. 22)
764
,,Dac vrei s stii, si diavolul ne este de Iolos dac ne Iolosim de el
cum trebuie; ne aduce mari Ioloase si cstigm nu nensemnate lucruri.
V-am dovedit aceasta printre altele si cu viata lui Iov. O pot dovedi
ns si cu Iapte din viata lui Pavel. (Despre mrginita putere a dia;olului,
omilia a II-a, 4, n vol. Despre mrginita putere a dia;olului. Despre
cint., pp. 34-35)
,,De aceea l-a lsat Dumnezeu (pe diavol n.n.) aici, ca s te Iac mai
puternic, ca s Iac mai strlucit pe atlet, ca s Iie mai mrete luptele.
(Despre mrginita putere a dia;olului, omilia a III-a, 2, n vol. Despre
mrginita putere a dia;olului. Despre cint., p. 41)
,,Dumnezeu a avut un scop cnd n-a nimicit pe diavol: a ngduit
acelora care mai nainte Iuseser doborti de el, s-l doboare pe diavol. Iar
hotrrea aceasta a lui Dumnezeu este pentru diavol mai mult dect o
pedeaps, si este destul de puternic s-i aduc cea mai cumplit osnd.
Mi s-ar mai putea pune o ntrebare:
- Toti oamenii l vor birui pe diavol?
- Dar ce legtur are aceast ntrebare cu cele spuse mai sus? Este cu
mult mai drept ca cei curajosi s aib prilejuri de a-si arta vointa si rvna
lor, iar cei lipsiti de voint si rvn s Iie pedepsiti pentru trndvia lor,
dect s Iie sacriIicati cei dinti din pricina celor din urm. n cazul de acum,
dac lenesul este biruit, apoi nIrngerea sa nu se datoreaz vrjmasului su,
diavolul, ci propriei sale trndvii. (Despre neca:uri i biruirea tristetii (I.
Ctre Staghirie, ascetul care era chinuit de demon. Cu;ant de s1tuire, n
vol. Despre mrginita putere a dia;olului. Despre cint., pp. 126-127)
,,Diavolul si Iace luisi ru si nu nou. Noi, dac am voi, vom putea
culege multe roade bune chiar prin el, mpotriva dorintei si vointei lui.
Aceasta-i lucru minunat n ochii nostri si prin aceasta se vdeste si mai mult
nespusa lui iubire de oameni a lui Dumnezeu. l ustur pe diavol
desvrsirea n virtute a oamenilor si-l ndurereaz cu totul, dar cnd vede c
ajungem mai buni chiar cu ajutorul lui, atunci nenorocirea ce cade pe capul
lui n-o mai poate suporta.
- Dar n ce chip ne d ajutor diavolul s ajungem mai buni?
- Temndu-ne de cruzimea lui, de necontenitele sale viclenii si de
repetatele sale uneltiri, ne Iace s nu dormim mult, s priveghem, s ne
aducem aminte mereu de Domnul. (Despre neca:uri i biruirea tristetii (I.
Ctre Staghirie, ascetul care era chinuit de demon. Cu;ant de s1tuire, n
vol. Despre mrginita putere a dia;olului. Despre cint., p. 128)
765
,,Dac diavolul ar Ii pierit si ar Ii disprut de la nceput, multi oameni
poate c ar Ii socotit basme toate relele svrsite de el nainte ca Dumnezeu
s-l Ii nimicit, anume c a nselat pe om, c l-a scos din bunttile cele
multe; dimpotriv, s-ar Ii spus c Dumnezeu a Icut asta, a pierdut pe diavol,
mnat de invidie si de rutate. Nu sunt si acum oameni care ndrznesc s
sustin asta, desi au ndestultoare dovezi c diavolul nu urmreste altceva
dect s nsele? Ce n-ar ndrzni ns oamenii s spun, ce n-ar ndrzni
oamenii s rosteasc dac ar Ii Iost nimicit diavolul, dac deci n-ar cunoaste
pe propria lor piele rutatea lui? (Despre neca:uri i biruirea tristetii (I.
Ctre Staghirie, ascetul care era chinuit de demon. Cu;ant de s1tuire, n
vol. Despre mrginita putere a dia;olului. Despre cint., p. 129)
,,Dumnezeu n-a nimicit pe Satana pentru ca s te Iac pe tine mai tare,
pentru ca mai mult s preamreasc pe lupttor si s-i dea mai multe prilejuri
de a arta vitejia sa. Asadar, cnd cineva ntreab pentru ce n-a strpit
Dumnezeu pe diavolul, rspunde-i c celor priveghetori si pzitori de sine,
Satana nu numai c nu le Iace vtmare, dar le Ioloseste; nu pentru c
aceasta ar Ii propria lui voint, cci el este ru, ci Iolosul acesta decurge din
vitejia celor priveghetori, care rutatea lui o ntorc n Iolosul lor. Asa s-a
luptat cu cucernicul Iov, desi nu pentru a-l Iace mai mrit, ci pentru a-l
rsturna. Acest scop si acest plan l-a avut el, pentru c este ru si voieste a
pierde pe oameni. Cu toate acestea el n-a putut s vateme pe cel drept; mai
vrtos acesta a tras Iolos din lupt. Diavolul a artat numai rutatea sa, iar
cel cucernic vitejia sa. Dar totusi Satana biruieste pe multi, vei zice tu.
Negresit, ns nu tria lui, ci slbiciunea acelora este vinovat de aceasta.
n sIrsit, Satana trebuie s ne chinuiasc pentru ca s ne Iacem mai
buni. Cum c Satana poate s Ioloseasc oamenilor, putem nc s nvtm
de la Apostolul Pavel, cnd el scrie asa despre amestectorul de snge de la
Corint: Dati-l pre unul ca acela Satanei, spre chinuirea trupului, pentru ca
duhul s se mantuiasc (I Cor. 5, 5). Iat, aici Satana este pricin de
mntuire, negresit nu dup voia lui, ci prin ntelepciunea Apostolului.
Precum adeseori doctorii Iac leacuri din lucrurile cele vtmtoare, din
plante otrvitoare, asa a Icut si Apostolul. El a luat de la Satana ceea ce este
la el Iolositor, adic ndemnarea lui de a pedepsi pe cineva. El adeseori s-a
slujit cu Satana ca un clu sau slug la schingiuire. ns clii schingiuiesc
pe Ictorii de rele nu cum voiesc ei, sau dup propria lor prere, ci dup
cum poruncesc judectorii. Cci clul la ndeplinirea pedepsei trebuie s se
conduc dup voia celui ce a rostit hotrrea. Vezi ct de mare este vrednicia
si nsemntatea Apostolului? El, o Iiint trupeasc, se slujea de alta Ir de
766
trup ca de un rob. Si precum Domnul Dumnezeu a poruncit diavolului pentru
Iov: tinge-te de trupul lui, iar de su1letul lui s te 1ereti (Iov 2, 6), ca s-i
pun margine si hotar, pe care Satana, aceast Iiar slbatic, s nu le poat
trece, asa urmeaz si Apostolul. Cnd a dat Satanei pe amestectorul de
snge, a zis: Spre pieirea trupului (I Cor. 5, 5), adic suIletul lui nu trebuie
s-l piard Satana. Vezi ct putere are robul lui Dumnezeu? (Cu;ant la
Duminica intai a S1antului i Marelui !ost, n vol. Omilii la !ostul Mare.,
pp. 47-49)
,Dumnezeu l-a lsat s existe ca s te Iac pe tine mai puternic, ca s
te arti un lupttor mai strlucit si luptele tale s Iie si mai pline de
vrednicie.
De te ntreab cineva de ce l-a lsat Dumnezeu pe diavol (pe pmnt),
asa s-i rspunzi: pentru c pe cei treji si veghetori nu numai c nu i-a
vtmat vreodat, ba chiar le-a Iost de Iolos, nu voind el, desigur, Iiindc e
viclean, ci datorit curajului lor, pentru c s-au Iolosit cum trebuie de
viclenia lui. Si asupra lui Iov s-a npustit, dar nu ca s-l Iac mai plin de
slav, ci ca s-l biruie. E viclean, Iiindc viclene i sunt planurile si voia.
Deloc nu l-a vtmat pe dreptul Iov, ba, dimpotriv, lupta i-a Iost de Iolos
precum am artat mai nainte. Diavolul si-a artat viclenia, iar dreptul si-a
artat brbtia si vrednicia.
Pe multi, vei spune, i biruie. i biruie, desigur, dar numai din pricina
propriei lor slbiciuni si nu prin puterea sa. (C din trand;ie rutatea...
PGB 31, 104. PG 49, 266, n vol. Dia;olul i magia, pp. 16-17)
,Rul pe care-l Iace diavolul hrneste si nteteste strlucirea virtutii,
pentru c Dumnezeu l ntoarce n bine pentru noi, ca s ne Ioloseasc, si
Iace ca cele ale noastre s Iie si mai pline de slav. AstIel c pricinuind un
ru, diavolul i Iace si mai strluciti pe cei ce-l rabd. (Cu;antul III la
Fapte, PG 60, 377, n vol. Dia;olul i magia, p. 59)
,Din ce cauz Dumnezeu nu-1 nimiceste pe vrjmasul oamenilor,
diavolul, care i-a nselat pe Adam si Eva si continu s ne rzboiasc
slbatic pe toti? Este o ntrebare si totodat un repros al multora.
Reprosul aceasta ar Ii Iost just dac diavolul ne-ar Ii cucerit prin
Iort. Dar de vreme ce nu are nici o putere s ne trag cu Iorta n pcat, de
vreme ce numai prin conlucrarea noastr si poate izbuti scopurile, de
vreme ce de noi depinde dac Iacem voia lui, atunci de ce vrem s piar
pricina izbnzii noastre n lupta mpotriva l ui , conditia triumIului si a
ncununrii noastre?
767
Chiar si n cazul Iantastic c diavolul ar putea s-i biruie pe toti
oamenii si s-i duc la pieire, iarsi n-ar trebui s ne ntrebm de ce
Dumnezeu 1-a lsat s svrseasc n chip liber lucrarea sa distrugtoare.
Cci de noi depinde biruinta lui si stpnirea pe care o are peste noi. Cu
voia noastr devenim sclavii lui, nu Iortat. Asta o dovedesc cei care 1-au
biruit pn astzi. Si nu sunt putini. Dar si n viitor vor exista multi care-l
vor nvinge. Desigur, nu toti. ns tocmai de aceea, este Ioarte corect si
drept ca lupttorii viteji s gseasc ocazii prin care s-si arate buna lor
intentie iar trndavii s Iie pedepsiti, dect s Iie vtmati primii de dragul
celor din urm. Molul si nepstorul nu este vtmat de adversarul lui, ci de
trndvia sa. Asadar de ce s-1 nimiceasc Dumnezeu pe diavol, lipsindu-i
astIel pe viteji, de dragul celor viciosi, de putinta de a svrsi Iapte de
brbtie?
Cugetnd n Ielul acesta, am putea acuza si ochii, deoarece prin ei
multi poItesc la trupuri strine si cad n desIrnare, dar si gura, ntruct cu ea
unii hulesc si spun vorbe rele. Asadar nu cumva oamenii ar Ii trebuit s Iie
Icuti Ir ochi si limb? Dar atunci s ne tiem si minile, care
Iptuiesc attea crime, si picioarele, care alearg la pcat. S ne tiem si
urechile, care ascult povestiri viclene si-i transmit suIletului mizeria
gndurilor. ns dup ce se ntmpl toate acestea, va trebui s dispar si
hrana si buturile si cerul si pmntul si marea si ntregul univers.
Adevrat, de ce mai e nevoie de lucrurile materiale, cnd omul, pentru
care Dumnezeu le-a creat pe toate, se va Ii cioprtit att de jalnic? Vezi la
ce concluzii comice si Ir rost conduce acest sir de cugete?
Diavolul este ru pentru el nsusi, nu pentru noi. Pentru c noi, dac
vrem, multe avem de cstigat de la el, desigur Ir voia lui. AstIel,
minunea devine si mai mare si dovedeste nemrginita iubire de oameni a lui
Dumnezeu, cci, cnd noi ne mbunttim, diavolul se ntristeaz si
suIer; iar cnd mbunttirea noastr se datoreaz chiar lui, atunci nu mai
poate ndura nenorocirea n care a czut si se nbusea n rutatea lui. (Di n
vol. !roblemele ;ietii, p. 173)
,Dar unde sunt acestea vrednice de iertare? Dar pentru care motiv a
lsat Dumnezeu pe diavolul, un duh ca acela pngrit si necurat, s ne
mpiedice si s ne arunce de multe ori n pcate? Lsatu-l-a pe acesta ca de
Irica vrjmasului acestuia si de vtmarea ce asteptm s ne vie de la el, s
avem mult si mare paz si pururea s ne pzim cu privegherea. Dar ce te
miri c a lsat pe diavolul? Aceasta a Icut-o pentru c grijeste si se
nevoieste pentru mntuirea noastr si desteptndu-ne din somnul lenei si
gtindu-ne pricin de cununi. Pentru aceasta a Icut si matca Iocului, adic
768
Iadul, ca temerea muncilor si nesuIerirea Iadului s ne duc pe noi la
mprtia Cerurilor. (Din vol. Mrgritarele S1antului Ioan Gur de ur, p.
136)
DIAVOLUL (maniIest ur Iat de Dumnezeu, Iat de noi si Iat de
ntreaga creatie)
,Diavolul ne vatm pe noi; dar originea acestei vtmri nu se
datoreste urii pe care diavolul ne-o poart nou, ci urii pe care o poart lui
Dumnezeu. De aici se vede, dar, c Dumnezeu ne iubeste pe noi mai mult
dect ne iubim noi pe noi nsine. (Omilii la Matei, omilia XLVI, I, n col.
PSB, vol. 23, p. 538)
,,Dac dracii n-au putut suIeri nici o clipit pe porci, cu care n-au
nimic comun, ce nu ne-ar Iace nou dac ne-ar avea n mna lor, nou, care
le suntem dusmani si care necontenit i muscm! Ne-ar pricinui nenorociri
nemaiauzite! De aceea Dumnezeu i-a lsat s intre n turma porcilor, ca s
cunoastem rutatea lor n trupurile necuvnttoare. (Despre mrginita
putere a dia;olului, omilia I, 6, n vol. Despre mrginita putere a dia;olului.
Despre cint., p. 20)
DIAVOLUL (perverteste, schimb si rstoarn totul)
,nti au Iost proIetii, apoi proIetii mincinosi; nti apostolii, apoi
apostolii mincinosi; nti Hristos, apoi antihrist. Dac diavolul n-ar vedea ce
s imite sau pe cineva mpotriva cruia s unelteasc, nici n-ar ntreprinde
nimic si nici n-ar sti ce s Iac. (Omilii la Matei, omilia XLVI, I, n col.
PSB, vol. 23, p. 537)
DIAVOLUL (patria lui Satan)
,Bunul Dumnezeu a pregtit si acest lucru, ca diavolul s nu ne poat
teroriza cnd se apropie de noi. Fiindc nimeni n-ar putea s se
mpotriveasc puterii lui. De aceea, Dumnezeu i-a destinat pustiul ca
locuint, si l-a nchis acolo ca pe un tlhar si tiran; si dac n-ar putea nsIca
si bga n nchisoarea lui pe vreun nenorocit, gol si dezbrcat de harul
SIntului Duh, desigur c n-ar ndrzni s ias de acolo. Dac nu ne-ar vedea
cltorind prin pustiu, el n-ar cuteza s se apropie de noi. Pustiul si locul de
sedere al diavolului nu este nimic altceva dect pcatul. Deci contra lui avem
noi nevoie de pavza credintei, de coiIul mntuirii si de sabia Duhului. Iar
769
aceasta nu numai ca s nu ptimim rele din partea lui, ci chiar s-i tiem si
capul, cnd el ar voi s Iug. (Omilii la Epistola ctre Romani a S1antului
postol !a;el, omilia VIII, pp. 141-142)
DIAVOLUL (spatiul unde bntuie si ispiteste diavolul)
,Dup stpanirea, zice, a duhului ;:duhului. Aceasta o zice iarsi ca s arate c diavolul are l
,n aIara bisericii st diavolul; n acest sInt staul nu ndrzneste
s intre. Unde e turma lui Hristos, lupul nu se arat. St aIar, se teme
de Pstor. (Cu;ant la S1intii Mucenici, IV, n vol. !redici la srbtori
imprteti i cu;antri de laud la s1inti, p. 456)
,,Cci lupta noastr nu este impotri;a trupului i a sangelui, ci
impotri;a inceptoriilor, impotri;a stpaniilor acestei lumi i ai acestui
;eac al intunericului (EI., 6, 12). Cci avem pe de-o parte nceptoriile si
stpniile din ceruri (ngerii buni n.n.), iar pe de alt parte nceptoriile si
stpniile de sub cer (ngerii ri n.n.). De aceea le si numeste stpanitori ai
acestei lumi, pentru a arta c cerul este de neatins pentru ele si c ntreaga
lor putere si-o maniIest numai n lumea actual. (Despre necunoaterea lui
Dumne:eu, cuvntarea IV, p. 89)
,C nu este lupta noastr mpotriva sngelui si a crnii, ci ctre
nceptorii, ctre puteri, ctre duhurile viclene ce sunt n vzduhul cerului.
(Din vol. Mrgritarele S1antului Ioan Gur de ur, p. 158)
DIAVOLUL (uneltirile diavolului)
,Multe sunt uneltirile lui, multe cile lui, prin care ncearc s pun
piedic celor mai trndavi! De aceea trebuie s cunoastem bine uneltirile lui
ca s scpm de laturile lui si s nu-i lsm nici o portit de intrare. S ne
pzim bine limba, s punem straj ochilor, s ne curtim mintea si s Iim
totdeauna gata de lupt, ca si cum ar nvli asupra noastr o Iiar slbatic
ce ncearc s ne vatme. (Omilii la Facere, omilia III, V, n col. PSB, vol.
21, pp. 53-54)
,Cu ct ne creste bogtia cea duhovniceasc cu att s ni se mreasc
si grija! S stvilim din toate prtile atacurile diavolului. S ducem viat
curat, ca s atragem asupr-ne bunvointa lui Dumnezeu si prin asta s
ajungem mai presus de sgetile vicleanului. Rea este Iiara, iar vicleniile ei
770
mestesugite. Cnd nu ne poate tr direct spre pcat, ne momeste prin
nselciune. Nu ne Iorteaz, nici nu ne sileste Doamne Iereste! ci numai
ne nsal; iar cnd vede c ne trndvim, ne pune piedic. n sIrsit, cnd nu
ne poate vtma pe Iat prin pcate mntuirea noastr, ne-o vatm de mai
multe ori chiar prin Iaptele de virtute pe care le Iacem; ne strecoar pe
nesimtite momeala si ne Iur toat bogtia (insuIlndu-ne gndul slavei
desarte n.n.). (Omilii la Facere, omilia XXXI, I, n col. PSB, vol. 21, pp.
394-395)
,. gndeste-te cum sunt chinuiti demonii care se gndesc s spun si
s Iac totul spre vtmarea noastr! C n-ai s-mi rspunzi la cele ce-ti
spun, c demonii nu Iac totul ca s ne mreasc trndvia, s ne alunge din
suIlet Irica de iad si s ne Iac s nu mai credem n judecata de apoi! Desi
voiesc aceasta, totusi cu strigte si vaiete propovduiesc chinurile iadului.
- Cum se Iace c demonii spun acestea, dar rostesc alte cuvinte dect
cele pe care le voiesc?
- Nu pentru altceva dect c sunt siliti s asculte de o putere mai mare
dect ei. C de bun voie n-ar vrea s mrturiseasc nici c snt chinuiti de
oameni morti, nici c suIer ceva groaznic.
Dar pentru ce spun toate acestea? Le spun, pentru c demonii
mrturisesc c este iad, ei care vor s nu credem n iad. (Omilii la Matei,
omilia XIII, V, n col. PSB, vol. 23, pp. 161-162)
,Dac cumva am sti c vreun sarpe s-a cuibrit lng patul nostru, cu
cea mai mare grab am ncerca s-l ucidem, iar pe diavolul avndu-l cuibrit
n suIletul nostru, credem c nimic nu ptimim, si ne lsm alene n somn.
Cauza este c noi nu-l vedem cu ochii acestia trupesti, si de aceea este
nevoie a priveghea si a Ii mai mult treji. De dusmanul vzut s-ar putea pzi
cineva mai simplu, pe cnd de cel nevzut nu vom putea s Iugim usor, dac
nu vom Ii vesnic narmati, mai ales c el nu stie a se lupta pe calea cea
dreapt, cci atunci repede te-ar cuceri; ci de multe ori, sub Iorma prieteniei,
si vars tot veninul slbticiei lui. Asa de pild, el a pregtit n acest chip pe
Iemeia lui Iov mbrcat sub masca iubirii, si a Icut-o s dea brbatului su
acel sIat viclean. AstIel si cu Adam vorbind necuratul, si preIcndu-se c-i
poart de grij si-i voieste binele, zicea: In :iua in care ;eti manca din pom,
;i se ;or deschide ochii (Facere 3, 5). AstIel l-a Icut si pe IeItae (Judectorii
11) s sacriIice pe Iiica sa sub Iorma evlaviei si s aduc lui Dumnezeu acea
jertI nelegiuit.
Ai vzut ct de mestesugite sunt cursele lui? Ai vzut ct de Ielurit i
este rzboiul? Pzeste-te, deci, si din toate prtile ntreste-te cu armele
771
duhovnicesti, si aIl cu exactitate uneltirile lui, ca astIel s nu poti Ii cucerit,
ci lesne s-l zdrobesti. Si Pavel nsusi tot astIel a Iost Iat de el, cci i-a aIlat
toate vicleniile, drept care si zicea: Cci gandurile lui nu ne sunt
necunoscute (II Corinteni 2, 11).
Deci si noi s aIlm si s Iugim de vicleniile lui, ca astIel s dobndim
biruinta, att n viata prezent, ct si n cea viitoare. (Omilii la Epistola
ctre Romani a S1antului postol !a;el, omilia X, pp. 179-180)
,Dar noi ne-am predat cu totul celor prezente, si nu ntelegem
viclesugul diavolului, care prin cele mici ne rpeste cele mari, care ne d
trn spre a ne rpi aurul, sau, mai bine zis, spre a ne rpi cerul si a ne arta
umbra, ca s ne scoat din adevr, si ne prezint totul nu n realitatea
lucrurilor, ci n vise si n Iantazii si aceasta este bogtia prezent , ca
astIel Icndu-se ziu, s ne arate mai sraci dect toti! (Omilii la Epistola
ctre Romani a S1antului postol !a;el, omilia XIV, pp. 283-284)
,,. diavolul nu lucreaz de-a dreptul, ca s nu Iie descoperit, ci
punndu-si o masc strin, mestesugeste cu totul altele, si dup cum
vrjmasul cel viclean, atacnd cetatea si zidurile ei, le sap pe dedesubt, ca
s nu se prind de veste, pentru ca astIel s Iie greu de pzit si s
izbndeasc n planurile sale, asa Iace si necuratul. Pentru aceea, pururea
minunatul si marele Pavel descoperind uneltirile si rupnd cursele lui cele
viclene, zicea: C nu este s nu tim amgirile lui (2 Cor. 2, 11). Chiar si
aici el descoper ntreaga lui viclenie, si d pe Iat toate uneltirile, si, n
sIrsit, toate cte necuratul voieste a pregti, el le pune la mijloc si le
rstoarn pe toate cu cea mai mare amnuntime. (Comentariile sau
Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni, omilia XXXVIII, p. 404)
,Poate c ar voi cineva s aud cum diavolul lucreaz. Cnd va aIla o
minte nedumnezeiasc, cnd va gsi un cuget necurat, atunci se cuibreste
bine, ca ntr-un suIlet pustiu. Cnd omul nu-si aduce aminte de poruncile lui
Dumnezeu, nici pzeste drepttile Lui, atunci diavolul, lundu-l rob, pleac cu
dnsul mpreun. (Talcuiri la Epistola a doua ctre Corinteni, omilia II, p.
28)
,Si nu este de mirare c insui Satana se pre1ace in inger de lumin,
nu este dar lucru mare dac se pre1ac i slufitorii lui ca slufitori drepttii (2
Cor., 11, 14-15) - asa c dac trebuie a te minuna, apoi de aceasta minuneaz-
te, iar nicidecum de aceea. Cnd dasclul lor toate le cuteaz, nimic nu poate
772
Ii de mirare de a-l urma si ucenicii. Dar ce va s zic oare inger de lumin?
Adic se preIace n nger care are ndrzneal, care st naintea lui
Dumnezeu. Sunt ns si ngeri ai ntunericului; acestia sunt ai diavolului,
ngeri ntunecati si slbatici. Pe multi a nselat diavolul n chipul acesta,
preIcndu-se, ns neIiind cu adevrat ngerul luminii. (Talcuiri la Epistola
a doua ctre Corinteni, omilia XXIV, p. 214)
,Mie mi se pare c a devenit stpnitor sub cer dup gresala
strmosilor nostri. Celui ce lucrea: acum, zice, intru 1iii neascultrii. Vezi
asadar, c nu cu de-a sila, nici n mod tiranic sunt atrasi, ci cu binele? A zis
neascultare, ca si cum ar zice cineva nselciune, cci cu nselciunea si cu
momeala pe toti i atrage. (Comentariile sau Explicarea Epistolei ctre
E1eseni, omilia IV, p. 35)
,... aceast Iiar este Ioarte viclean si are mare putere, cci toate le
unelteste, toate le misc, toate le ntoarce pe dos, numai pentru a-si atinge
scopul. Ins nu ; temeti, spune, nu ; imputinati, pri;egheati numai i
atunci ;a 1i 1ricos ca un strut. Jeti clca peste erpi i peste scorpii (Lc., 10,
19), zice. Asadar, a Iost Icut pentru ca picioarele noastre s calce peste el,
dac noi vom voi. (Omilii la Epistola ctre Filipeni, omilia a VII-a, p. 119)
,Diavolul toate le unelteste, toate le mrejeste, pe toti i ncurc n
mrejele lui si scrsneste din dinti. (Comentariile sau Explicarea Epistolei I
ctre Tesaloniceni, omilia IX, n vol. Comentariile sau Explicarea Epistolei
ctre Coloseni, I i II Tesaloniceni, p. 259)
,Dumnezeu ne-a dat s cunoastem mestesugirile lui, ca s-l urm
mai mult si, urndu-l mai mult, s-l biruim mai usor. C este cu putint
s-i cunoastem mestesugirile lui, o spune Pavel. Ascult ce spune el
despre desIrnatul din Corint. Scriindu-le corintenilor, le grieste asa:
intriti 1at de el dragostea, ca nu cum;a s 1im co;ariti de Satana, c
nu ne sunt necunoscute gandurile lui (II Cor., 2, 11). (Cu;ant de laud
la S1antul Mucenic Roman, II, n vol. !redici la srbtori imprteti
i cu;antri de laud la s1inti, p. 398)
,Era un obicei la neamuri s-i socoteasc pe oameni dumnezei. De
aceea, cnd te ntreab cineva de unde vine nchinarea la idoli, s stii care a
Iost nceputul.
Chiar si pe apostoli, desi erau oameni, i socoteau dumnezei (Fapte 14,
11).
773
n acelasi chip, si diavolul s-a strduit, la nceput, din rsputeri, s le
zdruncine oamenilor cucernicia, cci a zis: Jeti 1i ca Dumne:eu (Fac., 3, 5).
Pentru c n-a reusit, a ncercat s-o Iac mai trziu, strduindu-se mereu s-i
determine pe oameni s cread n zei. (La Daniil, cap. II PGB 8, 564 PG
56, 209, n vol. Dia;olul i magia, p. 36)
,S ne amintim acum si de cei trei tineri. n cazul lor diavolul si-a luat
lectia sa obisnuit, prin care niciodat nu se nvat minte. Ce i se ntmpl?
Mijloacele pe care le Ioloseste pentru a-i rzboi pe credinciosi, n cele din
urm se ntorc si-l lovesc chiar pe el, zdrnicindu-i puterile. Asta,
binenteles, nu se Iace pentru c o vrea el, ci ntruct Preanteleptul
Dumnezeu conduce lucrurile astIel nct uneltirile si armele lui s se ntoarc
mpotriva sa. (Din vol. !roblemele ;ietii, p. 13)
,C nu este lupta noastr mpotriva sngelui si a crnii, ci ctre
nceptorii, ctre puteri, ctre duhurile viclene ce sunt n vzduhul cerului.
Vedeti, Iratilor, ce vrjmasi avem? Vedeti cu ce rzboinici ne luptm? C
adevrat mult sunt vicleni si Ir de rusine; pentru aceasta spre toate pcatele
ne ndeamn s le Iacem, ca s avem ntocmai cu ei iadul si munca si de se
vor scpa de acea greseal ca s nu o Iacem, vin cu alta; iar de nu nimeresc
nici cu aceea, se mut spre alta si n scurt, dintr-un pcat n altul
schimbndu-se, nu se las pn nu Iac pe voia lor si pe unul l ndeamn spre
curvie, pe altul la preacurvie, pe altul spre viclenie si pe altul s rpeasc de
la altul, s Iure pe vecinul lui sau pe altcineva. La Iel pe altul n ndeamn
spre lcomie si nesat, pe altul spre pizm si zavistie, iar pe altul spre ucidere
si sudalm, pe altul spre clevetire si npstuire la altii, iarsi spre nesatiul
pntecelui si sodomie, pe alti spre Iurtisag de cele sIinte si obrznicie si pe
unii i ndeamn spre mrire desart si plcerea oamenilor, pe altii spre
neomenie si nemilostivire, pe altii spre jurmnt si lepdare de cele bune si
spre mnie si urgie si ceart si pe altii la camta banilor, iar pe altii spre
necurtie si a huli pe Dumnezeu si pe unii i ntresc s nu Iac milostenie la
sraci, iar pe altii s strice hotarul vecinului lor; altii opresc simbria
argatilor, care lucru este mai ru dect toate; altii dezbrac sracii si supr
pe vduve si pe unii nu-i las s intre n biseric, iar pe altii i Iace de se
leapd de Hristos si pe altii n mii de patimi i arunc, care n-au numr, c
de as sta s le povestesc, nu mi-ar ajunge toat vremea vietii mele. (Din vol.
Mrgritarele S1antului Ioan Gur de ur, pp. 158-159)
774
,Pcat de necunostinta ce-o avem, c asteptm buntti ca acestea
(eIemere n.n.) si nc ne mai trudim cu cele trectoare si nu cunoastem
rutatea si nselciunea diavolului, c pentru lucruri mici si stricate ne
lipseste chiar si de cele vesnice, ne d lut ca s ne nstrineze de cer, ne arat
umbr ca s ne scoat din adevr si ne nluceste prin vise ca s ne ndemnm
la pcate. (Din vol. Mrgritarele S1antului Ioan Gur de ur, p. 131)
,Fiecruia diavolul i se prezint cu aceleasi arme, aceleasi
insinuri perIide, aceleasi Iascinatii ucigtoare. (Din vol. Bogtiile
oratorice, p. 290)
,Satana ne urste cu cruzime, si nu sunt masinatii si piedici de
care el s nu se Ioloseasc mpotriva noastr ca s ne Iac victimele
lui. De alt parte Dumnezeu vrea de la noi aceast lupt. (Din vol.
Bogtiile oratorice, p. 295)
,nainte de toate diavolul caut s ne nsele prin nvtturi Ialse.
Cand dia;olul ;rea s in;ade:e su1letele orbete mintea i intunec
cugetarea i ratiunea...
Apoi diavolul se strduieste s ne tin departe de Dumnezeu.
Stiind c dac, cu curaj si cu pocint mergem la Dumnezeu, noi vom
Ii primiti n mod negresit, el ispiteste totul pentru a ne tine deprtati.
ns nainte de toate el ncearc de a ne opri de la rugciune.
(Din vol. Bogtiile oratorice, p. 296)
,Mare e si rutatea diavolului, si mare si viclenia slujitorilor lui.
(Impotri;a celor care nu 1olosesc cum trebuie cu;antul postolului care
spune. Fie din 1trie, 1ie intru ade;r, Hristos se propo;duiete~~, i
despre smerenie, 10, n vol. Despre schimbarea numelor. Despre rbdare.
Despre milostenie., p. 343)
DIAVOLUL (Ir vrjmas nu exist lupt, Ir lupt nu exist cunun)
,,Dac potrivnicul continu s existe, cei trndavi nu-s pgubiti din
pricina celor vrednici, ci din pricina trndviei lor; dar dac dispare
potrivnicul, cei vrednici vor Ii pgubiti din pricina celor trndavi; nu-si vor
mai putea arta puterea lor si nici n-ar mai dobndi cununi.
Poate c n-ati nteles nc ce v-am spus. E de neaprat trebuint, dar,
s v griesc mai pe nteles. S ne nchipuim c avem n Iat un potrivnic.
Cu el trebuie s lupte doi atleti. Dintre acestia, unul, din pricina lcomiei la
775
mncare, e Ir vlag, prpdit, slbnogit, molu; cellalt, srguincios,
viguros; toat ziua e n aren, antrenndu-se necontenit, neavnd alt grij
dect s se ntreasc n vederea luptei. Dac ai Iace s dispar potrivnicul
din Iata lor, pe care din cei doi l-ai pgubit? Oare pe cel trndav si nepstor
sau pe cel srguincios, care a muncit atta? Evident c pe cel srguincios!
Acesta-i pgubit dac potrivnicul este ndeprtat din pricina celui trndav;
cel trndav ns, chiar rmnnd potrivnicul, nu este pgubit din pricina
celui vrednic; c el cade din pricina propriei trndvii.
Dar s dm si o alt dezlegare acestei probleme, ca s vezi c nu
diavolul aduce pagub oamenilor, ci totdeauna propria lor trndvie doboar
pe cei ce nu sunt cu luare-aminte asupra lor. (Despre mrginita putere a
dia;olului, omilia a II-a, 1-2, n vol. Despre mrginita putere a dia;olului.
Despre cint., p. 30)
,Dac suntem mereu cu luare aminte si atenti iubitilor, diavolul ne si
ajut s sporim duhovniceste. Cu ce l-au vtmat pe Iov attea sirete uneltiri
cu care s-a ostenit s-l piard? Nu spune, te rog, c pe Iov l-a vtmat, cci
numai un duh slab se vatm. Dar unul ca acesta se sminteste si dac nu
exist diavol. Totusi, spune Scriptura, mai tare se vatm prin lucrarea
aceluia. Dar si pedeapsa-i este mai usoar cnd pctuieste ndemnat de
diavol, pentru c pedepsele nu sunt aceleasi pentru toate pcatele.
S nu ne amgim noi nsine. Nu diavolul ne vatm, dac priveghem
si suntem treji. El ne trezeste si mai mult, el ne desteapt si ne sileste s ne
pzim.
S lmurim mai nti un lucru: s zicem c nu existau Iiare si nici
tulburrile care ne macin suIletul, nici boal, nici durere, nici suprare, nici
altceva asemenea. Ce-ar Ii Iost omul? Socotesc c mai mult porc dect om,
mncnd si mbtndu-se, nestnjenit de nici una din aceste suIerinte. Acum,
ns, grijile si teama i sunt prilej de exersare n virtute, de deprindere a celei
mai bune nvtturi si i sunt scoal de cucernicie si de dreapt-
credint.(Cu;antul XLIJ la Fapte PGB 16B, 268-270 PG 60, 377, n vol.
Dia;olul i magia, pp. 17-18)
DIAVOLUL (rzboiul purtat de el mpotriva noastr)
,Ne trebuie deci rugciuni necontenite, ca astIel s-l zdrobim sub
picioarele noastre. Spurcat si nerusinat este diavolul. Si desi el se lupt
gsindu-se cu mult mai prejos dect noi, totusi si n acest mod el ne
biruieste. Cauza nu poate Ii alta dect Iaptul c noi nu ncercm s ne aIlm
ntotdeauna mai sus de sgetile ce le arunc asupra noastr; cci atunci n-ar
776
putea s se ridice pn la noi, ci s-ar retrage jos. Tipul diavolului este
sarpele. Si dac dintru nceput chiar asa l-a rnduit Dumnezeu, apoi cu att
mai mult astzi.
ns dac tu nu stii ce vrea s nsemne a se lupta de jos, eu voi ncerca
s-ti explic modul acestui rzboi. Deci ce vrea s nsemne a se lupta de jos?
Adic a se lupta n lucrurile cele de jos, ca de pild plcerea, bogtia si toate
cele pmntesti. Dac ns el ar vedea pe cineva nltndu-se spre cer, mai
nti c nici nu ar putea s se nalte ntr-att, iar apoi, chiar de ar ncerca,
dendat ar cdea napoi; cci el n-are picioare s nu te temi! si n-are nici
aripi s nu te nspimnti! Pe pmnt se trste, si n cele pmntesti.
Deci, s nu ai nimic n comun cu pmntul, si atunci nu vei avea nici
o greutate n a-l birui. El nici nu stie o altIel de lupt, ci ca si sarpele se
ascunde n spini, cuibrindu-se ntr-una n nselciune. De vei tia atunci
spinii, iute va Iugi de acolo, Iiindc ar Ii vzut; si dac stii a-l descnta cu
anumite descantece divine, Iiindc avem si noi descantece duhovnicesti,
cum sunt numele Domnului nostru Iisus Hristos si puterea Crucii Sale, de
ndat l vei zdrobi. Un astIel de descntec are nu numai puterea de a-l
scoate pe sarpe din locurile sale ascunse si a-l arunca n Ioc, ci si de a
vindeca rnile provocate de el. Dac poate multi, spunndu-le pe acestea,
totusi nu s-au vindecat, aceasta nu a Iost din cauza Celui invocat, ci din
cauza putinei lor credinte. Fiindc si pe Iisus multi l atingeau si-L
nghesuiau, si totusi nimic nu cstigau; pe cnd Iemeia cea cu scurgere de
snge, desi nici de trupul Lui nu s-a atins, ci numai de poalele hainei, cu
toate acestea la un moment i-a ncetat curgerea sngelui, pe care o avea de
multi ani. (Omilii la Epistola ctre Romani a S1antului postol !a;el,
omilia VIII, pp. 142-143)
,C precum sgeata aruncat de om loveste pasrea, sau zidul, sau
lemnul, sau haina, sau c taie aerul, tot asa si sgeata diavolului trebuie
numaidect de a lovi, iar dac nu loveste pe cel ochit, atunci Ir ndoial c
loveste pe cel ce a aruncat-o. Cum c dac noi nu suntem rniti, iar diavolul
Ir ndoial este rnit, o putem aIla din multe locuri ale SIintei Scripturi. De
pild, a uneltit contra lui Iov, nu l-a rnit ns, ci s-a rnit pe sine singur. A
uneltit contra lui Pavel, ns nu l-a putut rni, ci s-a rnit singur. Peste tot se
ntmpl asa, peste tot se poate vedea aceasta, dac suntem cu bgare de
sam. Cnd el (diavolul) va lovi, se va lovi singur; cu att mai mult nc
atunci cnd ntrindu-ne si narmndu-ne contra lui cu pavza credintei, ne
vom gsi n sigurant, ca s devenim nenvinsi. (Comentariile sau
Explicarea Epistolei ctre E;rei, omilia XXII, p. 273)
777
,Demonii nu doresc altceva mai mult dect pieirea oamenilor, se
bucur si-si Iac o cinste din ceea ce stric viata noastr si din ceea ce
smulge din rdcini toate cele bune. (Cu;ant la Fericitul Ja;ila, i
impotri;a lui Iulian, i ctre elini, XIII, n vol. !redici la srbtori
imprteti i cu;antri de laud la s1inti, p. 329)
,Dar dac ai vrea s cercetezi si Ielul n care lupt diavolul cu oamenii,
ai vedea c lupta lui este cu mult mai crncen si cu mult mai Ielurit.
Nimeni nu stie attea Ieluri de hotii si de viclenii cte stie spurcatul acela.
Asta i d si mai mare putere. Nici nu poate avea cineva o vrjmsie mai
nempcat Iat de cel mai mare dusman al su, ct are vicleanul acesta Iat
de om.
Iar dac ai cerceta si nversunarea cu care lupt diavolul cu oamenii, ai
vedea c e de rs s comparm nversunarea oamenilor cu nversunarea
diavolului. Dac ai alege pe cele mai nIricostoare si mai slbatice Iiare si ai
vrea s pui Iat n Iat Iuria lor cu Iuria diavolului, ai vedea, prin comparatie,
c Iiarele acestea sunt cele mai blnde si cele mai pasnice animale. Atta m-
nie suIl diavolul cnd se npusteste asupra suIletelor noastre !
Pe cmpul de btlie, lupta dintre oameni tine putin vreme; si chiar n
acest scurt timp, de multe ori, lupta se opreste. Venirea noptii, oboseala
mcelului, timpul de hran si multe alte pricini dau putint ostasilor s se
odihneasc, s lepede armele, s rsuIle putin, s se ntremeze cu mncare si
butur si s-si redobndeasc puterea de mai nainte si n alte multe chipuri.
Dar n lupta cu vicleanul diavol nu poti pune niciodat armele jos, nici nu
poti da somn ochilor ti, de vrei s rmi nernit. Aici trebuie s se ntmple
una din dou: sau s cazi si s pieri, dac lepezi armele din mini, sau s stai
mereu narmat si s Iii totdeauna treaz. C si diavolul cu oastea lui st
totdeauna narmat, pndind trndvia noastr. Si pune diavolul mai mult
rvn pentru pierderea noastr dect punem noi pentru mntuirea noastr.
Pentru c rzboiul acesta este nevzut si izbucneste pe neasteptate - si asta e
pricina a nenumrate nenorociri; de aceea rzboiul acesta este, pentru cei ce
nu privegheaz necontenit, cu mult mai periculos dect cellalt rzboi.
(Tratatul despre preotie, cartea a sasea, cap. 13, n vol. Despre preotie, p.
155)
,,Mult si tare se mpotriveste diavolul, din toate prtile npustindu-se
asupra mntuirii noastre. Trebuie, dar, s Iim treji si cu priveghere si s
nltm ziduri n toate prtile n Iata asaltului su. Cci dac va prinde un
prilej ct de mic, o dat aIlat, si va pregti si restul intrrii si si va introduce
778
cte putin n cetatea noastr ntreaga sa putere. Dac ne pas intr-ade;r de
mantuirea noastr, nici in cele mici s nu-i ingduim s aib de a 1ace cu
noi, ca nu cum;a s pregtim ast1el, mai dinainte, cale pentru cele mari.
Cci este cea din urm nebunie ca diavolul s arate atta srguint spre a ne
pierde suIletul, iar noi, pentru nssi mntuirea noastr, s nu Iacem nici
mcar ct el. (cest inceput al minunilor l-a 1cut Iisus in Cana Galileii, n
vol. Catehe:e maritale, p. 140)
,Pe cei treji la minte nimic nu-i poate vtma. Poate Ii cineva mai ru
si mai viclean ca diavolul? Ei bine, nici diavolul, care e ru, viclean si cu
mult putere, cu toate uneltirile lui mpotriva lui Iov, cu toate c si-a golit
toat tolba lui cu sgeti asupra casei si trupului celui drept, nu numai c nu l-
a dobort, ci, dimpotriv, l-a Icut si mai strlucit. Iov, deci, n-a putut Ii
vtmat nici de diavol; Iuda, ns, pentru c era nepstor si trndav, n-a
cstigat nimic nici din vietuirea lui lng Hristos, ci a ajuns din trndav
vnztor, cu toate nvtturile si sIaturile Domnului. Pricina este c
Dumnezeu nu sileste, nu Iorteaz pe cel care nu vrea, dup cum nu l-a silit
Hristos nici pe Iuda. Asa c nici pe noi diavolul nu ne poate vtma dac
suntem cu luare-aminte; dar, dac nu suntem cu luare-aminte, dac ne
trndvim, nu putem cstiga nici de la cei ce ne pot ajuta! Mai mult chiar,
suIerim si cumplit pagub! (La cu;antul apostolic ce spune. Trebuie s
1ie i ere:ii intre ;oi, ca s se ;deasc intre ;oi cei incercati~~, 2, n vol.
Despre schimbarea numelor. Despre rbdare. Despre milostenie., p. 237)
DIAVOLUL (lanseaz ispite si tentatii, ns multe din ele au drept
cauz nepsarea noastr)
,Ar Ii trebuit, atunci, zice, ca toti cei ce sunt ispititi de diavol s Iie
biruitori, sau, dac pricina rului se aIl n noi, ar trebui s mergem spre
pierzare si Ir diavol.
Acest lucru se si ntmpl, Iiindc multi sunt dusi la pierzanie si Ir
a-i ispiti diavolul. Aceasta ntruct, cu sigurant, nu el este pricina tuturor
relelor.
Multe din ele se ntmpl din cauza nepsrii noastre. Dac pentru
unele, el este vinovatul, aceasta se datoreaz Iaptului c noi am Icut
nceputul.
Spune-mi rogu-te, cnd l-a biruit diavolul pe Iuda? Atunci cnd, zice
Evanghelia, a intrat n el. Ascult care e adevrata pricin: ... era 1ur i,
a;and punga, lua din ce se punea in ea (Ioan 12, 6). Dar Iuda nsusi l-a lsat
s intre si s slsluiasc n el, Ir nici o mpotrivire. Prin urmare, nu
779
diavolul Iace nceputul, ci noi l primim si-l chemm. (Cu;antul LIJ la
Fapte PGB 16B, 266-268. PG 60, 377, n vol. Dia;olul i magia, p. 60)
DIAVOLUL (,desItarea diavolului)
,Se bucur si simte multumire si plcere cnd ne mniem, cnd ne
pruim si ne nIruntm ntre noi. (Cu;antul XLIII la Epistola I ctre
Corinteni PGB 18A, 730. PG 61, 371, n vol. Dia;olul i magia, p. 35)
DIAVOLUL (despre cum se poate apra omul de diavoli)
,Diavolul Iace toate eIorturile sale pentru a ne ispiti, el ne ncearc de
aproape si ne ntinde din toate prtile piedici si curse pentru ca s ne piard.
Trebuie deci s priveghem si s-i nchidem portile; dac el aIl cea mai mic
intrare, imediat o Iace si mai mare, si, putin cte putin, el va Iace s treac
toate Iortele lui. Dac avem ceva virtute pentru mntuire, s nu-l lsm s se
apropie nici n cele mai mici lucruri, pentru a ne scpa si n cele mai mari.
Va Ii n sIrsit de-o extrem nebunie, stiind ct este el de veghetor si atent
pentru a pierde suIletul nostru, de a nu Ii la Iel de veghetori si a pune o grij
egal pentru mntuirea noastr. (Comentar la E;anghelia de la Ioan, omilia
XXIII, 1, p. 108)
,,Iar pentru a respinge atacul lui mpotriva noastr, nu este un zid de
aprare mai bun dect rugciunea si implorarea struitoare. (Despre
necunoaterea lui Dumne:eu, cuvntarea IV, p. 98)
,Diavolul d trcoale Iurios ca un leu. Dar, chiar dac ar ncerca s-i
loveasc pe cei ce-L au pe Hristos, semnul crucii pe Irunte, Iocul Duhului
SInt si candela vesnic aprins, tot n-ar reusi, Iiindc nici mcar privirea nu
si-ar putea-o ndrepta spre ei, ci pe dat le-ar ntoarce spatele si ar Iugi, a
doua oar ne mai ndrznind s se ntoarc.
Ca s te conving c toate acestea nu sunt doar vorbe, Iii atent, te rog,
la ce spunea Pavel. Si el a Iost om, dar leul acesta se temea att de tare de el,
nct nici hainele lui si nici de umbra-i nu cuteza a se apropia. Lucru Ioarte
Iiresc, dat Iiind c nu suIerea mirosul de bun mireasm al lui Hristos ce
iesea dintr-nsul si nici mcar privirea nu si-o putea ridica spre acea candel
a virtutii. (Cu;ant la !salmul 7, PGB 5,294. PGB 55, 84, n vol. Dia;olul i
magia, p. 12)
780
,C alta nimica nu alung pornirea dracilor ca rugciunea ce se Iace
din tot suIletul. (Din vol. Mrgritarele S1antului Ioan Gur de ur, p.
107)
,S veghem asupra gndurilor noastre, a cuvintelor noastre, a
actelor noastre. S nu-i lsm nici o iesire diavolului. ns s ne
exersm, mai ales n practicarea virtutilor. Si printre diIeritele virtuti
s ne atasm de iubire. Nimic nu ne va Iace puternici mpotriva
diavolului ca practicarea virtutii iubirii si a milosteniei. (Din vol.
Bogtiile oratorice, p. 295)
DIAVOLUL (dusmanii diavolului: lucrrile luminii si virtutea)
,Asa cum liliecii nu iubesc soarele si lumina, ci le socotesc dusmani,
iubind, ns, noaptea si ntunericul, tot asa si demonii, mpreun cu aceia pe
care-i poart n rtcire, iubesc viclenia si toate nelegiuirile, socotindu-le
potrivite cu Iirea lor, iar dusmanii lor sunt virtutea si lucrrile luminii.
Cnd acestea strlucesc, celelalte se ntunec, nct cel ce-si petrece
viata n virtute nu mai are trebuint a se nevoi, de vreme ce e de ajuns s
apar virtutea si toat rutatea va disprea si se va desIiinta. (La Isaia, cap.
II PGB 8, 294. PG 56, 39), n vol. Dia;olul i magia, p. 58)
DIAVOLUL (cnd se las biruit diavolul?)
,Cnd diavolul va vedea o schimbare att de mare si va vedea c aceia
care mai nainte se aIlau sub stpnirea lui s-au ridicat att de sus si s-au
nvrednicit de necuprinsa iubire de oameni a Domnului, se deprteaz
prearusinat si preasmerit si nici privirea nu mai cuteaz a o ridica asupra lor.
Aceasta pentru c nu rabd strlucirea si lumina care iese din ei si care-l
orbeste. Atunci le ntoarce spatele lund-o la Iug. (Catehe:e IJ PGB 30,
404, n vol. Dia;olul i magia, p. 51)
DIAVOLUL (Ioloasele pe care ni le aduce lupta cu diavolul)
,SuIletul e ca un scut. Dac-l loveste lancea si e moale, l strpunge,
dar, dimpotriv, dac e tare, nu-i pricinuieste nici o stricciune, ci cade
alturi, cu vrIul ndoit. Dac sgetile pe care le arunc diavolul asupra unui
suIlet l gsesc slbit si lipsit de voint, atunci l ptrund pn de adnc, dar
dac l gsesc ntrit si puternic, diavolul nsusi se deprteaz neputincios,
Ir a-i pricinui nici cel mai mic ru. Ba, mai mult, de aici se nasc si dou
781
mari Ioloase, chiar trei: diavolul nu l-a vtmat, ci l-a lsat mai puternic
dect l-a gsit, si el nsusi, de pe urma acestui Iapt, a devenit mai slab.
(Cu;antul la !salmul 9, PGB 5,454 PG 55, 125, n vol. Dia;olul i magia, p.
18)
DIAVOLUL (Pronia divin ntoarce n contra diavolului mestesugurile
acestuia pregtite spre cderea noastr)
,Diavolul rstoarn propria sa putere prin aceleasi arme de care se serveste contra servilo
76)
,Este obiceiul lui Dumnezeu, de demult si dintru nceput, de a
ntoarce asupra capului diavolului si de a preIace n temei de mntuire
tot ce urzeste diavolul mpotriva noastr. Iat! A scos diavolul pe om
din rai, dar Dumnezeu i-a deschis cerul; l-a alungat diavolul din
mprtia cea de pe pmnt, dar Dumnezeu i-a dat mprtia cerurilor si
a nscunat Iirea noastr pe tronul cel mprtesc. AstIel, Dumnezeu ne
d mai mari buntti dect acelea de care ncearc diavolul s ne
lipseasc. Prin asta Dumnezeu caut s-l Iac pe diavol mai putin zelos
n uneltirile lui mpotriva noastr, iar pe noi s ne nvete s nu ne
temem de uneltirile lui. (Cu;ant de laud la S1antul Mucenic Roman,
III, n vol. !redici la srbtori imprteti i cu;antri de laud la
s1inti, p. 401)
DIAVOLUL (atitudinea noastr Iat de diavol)
,Continum s-i blestemm pe demoni si s-i urm. (Ctre iudei,
cuv. VI, 6, n vol. Cu;antri impotri;a anomeilor. Ctre iudei, p. 358)
DIAVOLUL (nu avem nimic n comun cu diavolul)
,Numai cu diavolul singur noi n-avem nimic n comun. (!rimele patru omilii despre stat
DIAVOLUL (Satana)
,Sub numele de Satan, n limba ebraic se ntelege potrivnicul,
vrjmasul, rzboinicul. Asa, de pild, n Cartea a 3-a a mpratilor, Scriptura
numeste Satan pe mpotrivitor, zicnd: C nu este Satan (impotri;itor acum,
nu este intampinarea (3 mp., 5, 4) povestind mprejurrile cu Solomon,
782
adic nu este mpotrivitor, rzboinic, potrivnic cel ce supr. (Talcuiri la
Epistola a doua ctre Corinteni, omilia XXVI, p. 231)
,C asta nseamn cuvntul satana n limba ebraic; Satana
nseamn potrivnic. (Cu;ant de laud la cel intru S1inti, !rintele
nostru Eustatie, arhiepiscopul ntiohiei celei Mari, III, n vol. !redici
la srbtori imprteti i cu;antri de laud la s1inti, p. 392)
DIAVOLUL (scoaterea diavolilor din oamenii posedati de ei)
,. scoaterea demonilor din om este lucrarea unei puteri Ioarte mari si
nu a unui har oarecare. (Omilii la Matei, omilia XLI, II, n col. PSB, vol.
23, p. 493)
,Poate c mpratul a pus pe supusii si sub stpnirea cpeteniilor pe
unul, de pild, a-l dezlega, iar pe altul a-l lega; iar oasele sIintilor nu au
aceast putere josnic si vrednic de mil, ci pe aceea cu mult mai mare si mai
nsemnat, aceea care pe draci i aduce de Iat si-i munceste, iar pe cei legati de
dnsii i dezleag de legturile cele grozave.
Si ce poate Ii mai nIricosat ca Divanul acesta? C desi nevzndu-se
nimeni si negsindu-se nimeni lng coastele dracilor, totusi se aud glasuri, si
suspine, si bti, si cazne, si limbi aprinse - Iiindc dracul nu poate suIeri
acea putere minunat. Si iat cum cei ce au purtat trupuri stpnesc pe puterile
cele Ir de trupuri; trna, si cenusa, si oasele acelea covrsesc Iirile celor
nevzute
190
. (Talcuiri la Epistola a doua ctre Corinteni, omilia XXVI, p.
237)
DISCERNMNTUL
,Atunci cnd suIletul este stpnit de dorinta trupeasc, i scade
discernmntul. De aceea, nu vede ce se aIl dinaintea sa, Iie prpastie,
Iie iad, Iie primejdie, Iiind robit de pcat. (Din vol. !roblemele ;ietii, p.
366)
190
Tlcuirea Arhim. Theodosie Athanasiu: Obiceiul era ca cei ndrciti s Iie adusi pe la
mormintele sIintilor, unde, dup ce le citeau cuvenitele rugciuni, acei bolnavi se
vindecau, iar dracii erau alungati de puterea minunat a sIintelor moaste dup cum se
petrece si astzi. (n.s. 1, p. 237)
783
DISCERNMNTUL (avem n Iirea noastr un criteriu natural prin
care deosebim binele de ru)
,... nsusi suIletul omenesc are n el puterea de a deosebi binele de
ru. (pologia ;ietii monahale, 21, n vol. Despre Feciorie, pologia
;ietii monahale, Despre creterea copiilor., p. 317)
,Dumnezeu a pus legile n Iirea omeneasc s aleag ce-i ru si ce-i
bine; ntreab pe singur petrecerea noastr s cunosti, c toti cei ce Iac
lucrurile rele, Iug de ocar si de numele cel ru, adic de vei zice curvarului
cur;ar se mnie si se rusineaz. Ia zi jurtorului cel strmb: O' Jurtor
mincinos' s vezi, nu va lua acel nume spre ocar si spre necinste? La Iel si
din celelalte pcate din Iaptele lor se rusineaz. Iar de vreme ce este bine s
Iaci pcatul, de ce Iugi de Irica ponosului pcatului? Ia zi-i curatului curat si
celui Ieciorelnic 1eciorelnic, s vezi, nu se bucur de Iapta bunttii lui? Zi
dreptului drept si milostivului milosti;, c cu lucrul se ncununeaz si cu
numirea se lumineaz, c desi se leapd de lauda numelui pentru smerenie,
iar n suIlet tot primeste lauda (.) Ascult mincinosul, nu mrturiseste c
este minciun, ci se Itreste si se Iace c grieste adevrat si nseal si pe
judector. La Iel si vicleanul nu-si arat viclenia lui, ci se Iace la artare cu
chip de prietenie si-si ascunde viclenia lui. La Iel si asupritorul, cnd merge
la judecat nu mrturiseste cine este, ci pune mrturii n chip de adevr
minciuni si arat mrturia ruttii, c si suIletul nostru dac se uneste cu
ruttile, numele cel bun se rpeste de la el, pentru c multi puternici de
multe ori nu le mai st mintea numai la lcomie si roag unii s nu-i Iac
sracului nedreptate sau s-i ierte datoria ce o are la el si s nu se rzbune
asupra celor ce l-au scrbit pe el, iar de vine vreun puternic viclean s se
roage, nu ncepe a spune adevrat ceea ce este, ci adaug numele bunttii si
zice cum c este om drept si Ictor de bine si se laud cu Iaptele cele bune
pe care le Iace la multi. Vezi c rutatea se biruieste de lauda Iaptei celei
bune? Pentru aceea, nici un om ru nu vrea s aud c este ru, c Iirea
pururea iubeste al su, chiar desi voieste vointa rutatea, pentru aceea s nu
zicem c cutare din Iire este bun si cutare din Iire este ru, c de ar Ii omul
din Iire bun, n-ar putea s se Iac niciodat ru. La Iel, de ar Ii iarsi din Iire
ru, n-ar putea s se Iac niciodat bun, c de n-ar Ii Iost n vointa noastr s
se Iac cei ri buni, nici iubitorul de oameni Dumnezeu nu ne-ar Ii Icut
nclinati spre sine si am Ii toti ri mpreunndu-ne cu Iirea sau am Ii toti buni
si drepti, dar noi cu lenea noastr ne pierdem mntuirea suIletului nostru si
ne Iacem pe noi pustii de dragostea cea dumnezeiasc. (Din vol.
Mrgritarele S1antului Ioan Gur de ur, pp. 97-98)
784
,C tot omul stie s deosebeasc binele de ru, viciul de virtute,
noi avem ca garantie omenirea ntreag si istoria tuturor veacurilor.
(Din vol. Bogtiile oratorice, p. 285)
DISPRETUIREA (aproapelui - gravitatea)
,Pe cel iubit de Hristos si att de important naintea Lui, tu l crezi att
de dispretuit? Pe cel pe care El l-a iubit, tu l dispretuiesti? (Omilii la
Epistola ctre Romani a S1antului postol !a;el, omilia XXVI, p. 477)
,Dispretuiesti pe un om credincios, pe care Hristos nu l-a dispretuit?
Si ce zic eu c nu l-a dispretuit? Cnd El nu numai c l-a iubit, desi i era
dusman, si spurcat, ci chiar a si murit pentru el! Hristos l-a iubit pe acela, cu
toate ruttile lui, si a Icut attea pentru el, si tu acum, cnd el a devenit
Irumos si admirat, l dispretuiesti? Acum, cnd el este mdularul lui Hristos?
Nu ntelegi ce spune aici? Nu simti ndrzneala cea mare ce o ai? El are cap
pe Hristos; Hristos este pentru acesta si mas, si hain, si viat, si lumin, si
mire, si totul. Si tu ndrznesti a zice c l dispretuiesti? Ba nc zici c pe
lng acesta dispretuiesti si pe altii? (Omilii la Epistola ctre Romani a
S1antului postol !a;el, omilia XXVII, pp. 498-499)
,,Dac cel ce d mai mult (milostenie n.n.) ar dispretui pe cel ce d
mai putin, apoi Iireste c pe sine s-a vtmat mai mult. (Comentariile sau
Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni, omilia XXX, p. 318)
,S nu ne dispretuim deci unii pe altii, ca s nu ne nvtm a-L
dispretui si pe Dumnezeu. Cel obraznic cu oamenii va Ii obraznic si cu
Dumnezeu. S ne cinstim unii pe altii, ca s ne nvtm a-l cinsti si pe
Dumnezeu. (Comentariile sau explicarea Epistolei a doua ctre Timotei,
omilia VII, p. 78)
,,Hristos pedepseste nu numai pe cei care caut s se rzbune, dar si
pe cei care dispretuiesc pe Iratii care-i dusmnesc, desi n suIletele lor nu le
mai poart ur. (Despre cint (I, 3, n vol. Despre mrginita putere a
dia;olului. Despre cint., p. 62)
,Ia, asadar, aminte, tu, care esti cu nasul pe sus si nu
catadicsesti nici s-ti privesti aproapele, c acela este ca si tine si
785
merit la Iel de mult cinstire ca cea de care ai parte tu nsuti. Acela
este srac, iar tu bogat? El este nescolit, iar tu nvtat? El este
nensemnat, iar tu persoan important? Dar ce valoare crezi c au
toate aceste lucruri vremelnice si zadarnice? Oare semenul tu nu
este si el chipul lui Dumnezeu? Atunci de ce l dispretuiesti? Nu
ntelegi c dispretuindu-1 pe el, l dispretuiesti pe nsusi Dumnezeu?
De ce nu l slujesti? De ce nu te ngrijesti de el? De ce nu l cinstesti?
Stiu de ce: pentru c l socotesti mai prejos dect tine. Si te ntreb:
cu ct mai prejos erau apostolii Iat de Hristos? Apostolii erau
oameni, pe cnd Hristos era Dumnezeu. Si totusi, Domnul a primit
s le spele picioarele. Nu ar trebui s Iaci si tu mcar att pentru
semenii ti? Dar tu nici nu vrei s auzi de asa ceva. (Din vol.
!roblemele ;ietii, pp. 210-211)
DISPRETUIREA (aproapelui - gravitatea si remediile)
,,Cci si cei ce au venit la lucru n ceasul al unsprezecelea, ei cei nti
au luat plat; de asemenea oaia cea pierdut a Icut pe pstor ca, lsnd pe
cele nouzeci si nou, s alerge dup dnsa si, ridicnd-o pe umeri, s o
aduc napoi la turm; si Iiul cel pierdut s-a bucurat de mai mult cinste
dect cel cinstit si ludat de tatl su; si tlharul a Iost ncununat si proslvit
mai nainte de apostoli. Dar si n pilda cu talantii ar putea vedea cineva
petrecndu-se aceasta, Iiindc si cel ce a primit cinci talanti, si cel ce a
primit doi s-au nvrednicit de aceeasi plat, ba nc acesta din urm s-a
bucurat de o mai mare ngrijire, Iiindc dac i s-ar Ii ncredintat cei cinci,
neputnd a-i ntrebuinta, ar Ii pierdut totul, pe cnd acum primind numai pe
cei doi, el si-a ndeplinit si datoria sa, n acelasi timp s-a nvrednicit si de
plata celui cu cinci si, prin urmare, cu att mai mult l-a ntrecut pe acesta, cu
ct si osteneli a pus mai putine, si s-a nvrednicit si acelorasi cununi. Desi
om era si el ca si cel ce primise cinci, cu toate acestea stpnul nu-l ntreab
cu amnuntime, nici l sileste a se trudi la Iel cu cellalt si nici i zice De ce
nu poti ca s iei i s intrebuinte:i cinci talanti? cci cu dreptate i-ar Ii zis;
ci l-a ncununat si pe acesta.
Acestea stiindu-le, voi cei mari nu dispretuiti pe cei mai mici si mai
prejos de voi, ca nu cumva mai nainte de dnsii pe voi nsiv s v vtmati,
cci dezbinndu-se ei, ntregul trup se pierde. Fiindc ce altceva este trupul,
dect c mai multe mdulare sunt unite la un loc? Dup cum si apostolul
zice: C i trupul nu este un mdular, ci multe. Deci dac aceasta este trup,
apoi atunci s ne ngrijim ca cele multe s rmn multe, cci dac nu se
786
Iace asa, apoi vtmarea se Iace spre moarte. Pentru aceasta si apostolul nu
numai aceasta cere, adic a nu ne dezbina unii de altii, ci nc a ne si uni
puternic. Zicnd deci ca s nu 1ie de:binare in trup, el nu s-a multmit
numai cu att, ci a adogat ndat: ci s se ingrifeasc mdularele intre sine,
asemenea unul de altul, punnd aici si o alt pricin, pentru ca cel mai mic
s se bucure de o mai mare ngrijire si cinste. Dumnezeu a iconomisit asa nu
numai ca s nu se dezbine unul de altul, ci ca ntre dnsele s Iie si dragoste
mult, si bun-ntelegere. Deci dac Iiintarea Iiecruia st n mntuirea
aproapelui, apoi s nu-mi spui de mare sau mic, mai presus sau mai prejos,
cci aici nu este mare si mic. Rmnnd n trup, este cu putint a vedea si
judeca deosebirea dintre ele; pierzndu-se ns, nu mai este cu putint si se
pierde negresit, cnd cele mici nu stau n locul lor.
Deci dac si cele mari se pierd din pricin c cele mici s-au dezbinat
apoi atunci sunt datoare si acestea a ngriji de cele mici, de vreme ce n
mntuirea acestora st si mntuirea lor. Asa c de vei spune de mii de ori c
acel mdular este necinstit si mai prejos si dac nu vei ngriji deopotriv de
dnsul ca si de tine, ci-l vei lsa n prsire ca mai mic, vtmarea se va
rsIrnge asupra ta. (Comentariile sau Talcuirea Epistolei intai ctre
Corinteni, omilia XXXI, pp. 325-326)
DISPRETUIREA (ndemn la pretuirea aproapelui)
,,Si pe Ictorul de corturi, ca si pe cel purtat n caret prin trg, si cu
o multime de slugi dup el l vei socoti de Irate, ba nc mai mult pe acela
dect pe acesta. Cci acela se numeste dup dreptate Irate, care seamn mai
mult. Deci cine seamn mai mult cu pescarii? Cel care se hrneste n
Iiecare zi din rodul ostenelilor sale, care n-are nici o slug, nici un adpost,
ci vesnic se aIl n necazuri sau cel mpresurat de atta truIie, nct tot ce
Iace este mpotriva legilor Dumnezeiesti?
Deci iubitule, nu dispretui pe Iratele tu, cci icoana (chipul) acestuia
este Ioarte mult aproape de cea apostolic. Dar, :ici tu, nu de bun;oie este
srac, ci 1iind silit de imprefurri, nu o 1ace aceasta din principiu. Dar cum
aceasta? Nu ai auzit ce zice Mntuitorul: Nu ; fudecati, ca s nu ; fudecati
(Mt. 7, 1)? Pentru ca s aIli c nu silit Iaci aceasta, apropie-te si d-i mii de
talanti, si vei vedea cum el i leapd. Asa c, desi nu a mostenit bogtie de
la strmosi, si totusi, cnd poate lua, nici nu se apropie mcar, apoi aceasta
este dovada cea mai mare de dispretuire a bogtiilor. Fiindc si Ioan a Iost
Iiul lui Zevedeu cel srac, si pentru aceasta nu zicem c srcia lui a Iost
silit. Deci cnd vezi lemnarul, sau Iierarul, sau hornarul (mturtor de
787
hogege), s nu-i dispretuiesti din aceast pricin, ci pentru aceasta nc mai
mult s-i admiri, Iiindc si Petru se ncingea, avea mreaj, si pescuia n mare
dup nvierea Stpnului. Si ce spun eu de Petru? nsusi Pavel chiar, cu toate
luptele sale nenumrate, si cu attea minuni, sta si cosea piei pentru Iacerea
corturilor, si cu toate acestea ngerii se sIiau de dnsul, si dracii tremurau, si
nici c-i era rusine a zice: Singuri ;oi titi c trebuintelor mele i celor ce
sunt cu mine au slufit mainile acestea (Fap. 20, 34). Si ce spun eu c nu se
rusina? Ba nc chiar se mndrea pentru aceasta. Dar, :ici tu, cine este acum
atat de ;irtuos ca !a;el? Stiu si eu c nimeni, ns nu pentru aceasta sunt de
dispretuit cei de acum. Cnd tu cinstesti pe altul pentru Hristos, chiar de ar Ii
cel de pe urm, ns credincios, cu dreptate va Ii cinstit. Cnd, de pild, tu
deschizi casa ta generalului si ostasului, amndoi Iiind prietenii mpratului,
prin cine crezi c cinstesti mai mult pe mpratul? Fireste c prin ostas,
Iiindc generalul are si Ir prietenia mpratului multe alte nsusiri, care
sunt de ajuns a Iace pe altii ca s-i dea cinstea cuvenit, pe cnd ostasul
nimic alta n-are dect prietenia mpratului. (Comentariile sau Talcuirea
Epistolei intai ctre Corinteni, omilia XX, pp. 209-210)
DISPRETUIREA (mngiere pentru cei dispretuiti)
,Chiar de te-ar dispretui vreun om, totusi nici o vtmare nu vei avea,
dac Dumnezeu nu te va dispretui. (Talcuiri la Epistola a doua ctre
Corinteni, omilia V, p. 62)
DISTRACTIILE
,Nu te mpiedic s te cstoresti, nici nu te opresc s te distrezi, dar
vreau s Iaci asta cu cinste, nu cu rusine, nu cu osnd, nu cu mii si mii de
pcate. (Omilii la Matei, omilia VII, VII, n col. PSB, vol. 23, p. 99)
,Nu teatrul e de vin cnd oamenii sunt siliti s cheltuiasc o groaz
de bani pentru dansul acela drcesc de pe scen? De unde desIrul si
nenumratele pcate? Vezi, dar, c tu distrugi viata cnd sustii teatrele, iar
eu o mentin si o ntresc atunci cnd le drm!
- S drmm, dar, teatrele? as putea Ii ntrebat.
- O, dac s-ar putea s Iie drmate! Dar, mai bine spus, dac vreti,
din partea mea teatrul este drmat si desIiintat. Totusi nu v poruncesc s
788
drmati teatrele. Lsati-le s existe, dar Iaceti s Iie goale!
191
O Iapt ca
aceasta este de mai mare laud dect drmarea lor. Dac nu vreti s imitati
pe altcineva, atunci imitati-i pe barbari. Ei nu cunosc astIel de spectacole. Ce
cuvnt de aprare mai putem avea cnd noi, cettenii cerului, mpreun
dntuitori cu heruvimii si prtasi cu ngerii, suntem n aceast privint mai
ri dect barbarii? Si aceasta cnd putem gsi alte mii de distractii cu mult
mai bune dect distractiile de la teatru. Dac vrei s te distrezi, du-te n
grdini, pe malul rului si al lacurilor, plimb-te pe cmpii, ascult cntecul
greierilor, du-te deseori la mormintele mucenicilor, unde-i sntate trupului
si Iolos suIletului, unde nu-i vtmare, nici cint dup plcere, ca la teatru.
Ai sotie, ai copii! Ce plcere o poate egala? Ai cas, ai prieteni! Acestea-s
cele ce desIteaz si ne dau si cstig, pe lng curtenie trupeasc si
suIleteasc. Spune-mi, ce este mai dulce dect copiii? Ce este mai dulce
dect sotia pentru un brbat care vrea s triasc curat la trup si la suIlet? Se
spune c barbarii au rostit cndva un cuvnt plin de ntelepciune. Auzind de
aceste teatre nelegiuite si de distractia aceasta plin de pcate, au spus:
Romanii au nscocit aceste distractii ca si cum n-ar avea copii si sotii. Prin
aceste cuvinte au vrut s arate c nimic nu-i mai dulce dect copiii si sotia,
dac vrei s duci o viat curat. (Omilii la Matei, omilia XXXVII, VII, n
col. PSB, vol. 23, p. 463)
DOGMELE (pstrarea dogmelor stabilite de SIintii Printi)
,Ct ne priveste pe noi, s nu iesim din vechile limite pe care le-au
pus Printii nostri, si s Iim supusi ntru totul legii pe care ne-a artat-o
Duhul SInt. (Comentar la E;anghelia de la Ioan, omilia VII, 1, p. 38)
,Nu n toate si peste tot locul noi trebuie s interpretm n Iavoarea
noastr pasajul 1iecare s 1ie deplin incredintat in mintea lui, cutnd a ne
apra cu el cnd e vorba de dogme; ascult-l tot pe Pavel ce spune: Dac ;
propo;duiete cine;a altce;a decat ati primit s 1ie anatema' (Galateni 1,
9), si: M tem ca nu cum;a, precum arpele a amgit pe E;a in ;iclenia lui,
tot aa s se abat i gandurile ;oastre (II Corinteni 11, 3); iar Iilipenilor le
zicea: !:iti-; de caini' !:iti-; de lucrtorii cei ri' !:iti-; de tierea
191
n secolul al IV-lea, SI. Ioan Gur de Aur a atacat cu mult vehement, hotrre si
energie teatrul pgn, chiar din primii ani ai propovduirii sale la Antiohia, dorind a-l
interzice cu desvrsire. Dintre cauze amintim: vulgarizarea crescnd a scenei,
imoralitatea actorilor, acestia reprezentau pe scen cele mai josnice aspecte ale vietii,
primejduind astIel puritatea moral a celor ce i priveau, Iaptul c teatrul antic era strns
legat de cultul pgn etc. n.n.
789
imprefur (Filipeni 3, 2). Dar romanilor, Iiindc nu era nc timpul de a
ndrepta astIel de lucruri, le zice: Fiecare s 1ie deplin incredintat in mintea
lui. (Omilii la Epistola ctre Romani a S1antului postol !a;el, omilia
XXV, pp. 462-463)
DOGMELE (cunoasterea dogmelor Bisericii)
,,Noi vrem ca voi s artati o Ioarte mare rigoare Iat de dogmele
Bisericii si s le aveti bine Iixate n mintea voastr. (!rima catehe: ctre
cei ce urmea: a 1i luminati, n vol. Catehe:e baptismale, p. 33)
DOGMELE (nalte ptrunderea lor cu mintea)
,,. viata necurat mpiedic dogmele cele nalte si nu las a se arta
ptrunderea si agerimea cugetului. Deci dup cum nu se poate ca cel ce se
gseste n rtcire ns cu o viat curat s rmn pentru totdeauna n
rtcire, tot asa si cel ce trieste n rutate, nu cu usurint va putea s
priveasc la nltimea dogmelor, ci tot cel ce voieste a cuceri adevrul
trebuie a se curti degrab de toate patimile. (Comentariile sau Talcuirea
Epistolei intai ctre Corinteni, omilia VIII, p. 82)
DOGMELE (explicarea dogmelor prin diIerite rationamente)
,Cei care se aIl n aIara Bisericii, slujind patimile si propriile lor
idei, nu pot s primeasc nici un adevr al lui Dumnezeu care este mai
presus de mintea omeneasc. (Din vol. !roblemele ;ietii, pp. 356-357)
DOGMELE (s nu ne tulbure nimeni dogmele drepte cu inventiile
propriilor gnduri)
,,S nu ne tulbure cineva introducnd pe deasupra, n dogmele
Bisericii, inventiile propriilor gnduri si vrnd astIel s tulbure dogmele cele
drepte si sntoase, ci Iugi de nsotirea cu unii ca acestia ca de otrvurile
vtmtoare. Cci acestia sunt mai cumpliti dect acelea. Fiindc acelea
provoac doar vtmarea trupului, pe cnd acestia ruineaz nssi mntuirea
suIletului. (!rima catehe: ctre cei ce urmea: a 1i luminati, n vol.
Catehe:e baptismale, pp. 32-33)
790
,,. s nu credem c gndurile noastre au mai mult autoritate dect
dogmele spuse de Duhul SInt. (Despre cint (II, n vol. Despre
mrginita putere a dia;olului. Despre cint., p. 96)
DOGMELE (nimic nu este mai puternic dect adevrul dogmelor)
,Asa cum lumina nu se preIace niciodat n ntuneric dac rmne
lumin, asa si adevrul dogmelor credintei noastre nu va Ii rusinat
niciodat, tocmai pentru c dogmele nu mint, ci sunt adevrate, si nimic
nu este mai puternic dect adevrul. (Din vol. !roblemele ;ietii, p. 358)
DOGMELE (si viata duhovniceasc)
,S ne strduim s punem n suIletele noastre nvtturile cele
sntoase si odat cu asta s aducem si viat curat, pentru ca si viata s dea
mrturie de dogmele noastre, dar si dogmele s ne arate viata vrednic de
credint. Nu avem nici un Iolos dac dogmele ne sunt drepte, dar viata
stricat; si iarsi nu putem cstiga ceva de Iolos pentru mntuirea noastr
dac avem viat curat, dar nu tinem seama de dogme. Se cuvine, dar, s ne
mpodobim cu amndou, si cu nvtturi drepte si cu viat curat, dac
vrem s scpm de iad si s dobndim mprtia. Spune-mi, ce Iolos ai de un
copac care se ntinde mult n sus, e plin de Irunze, dar e gol de Iructe? Tot
asa si crestinului nu-i sunt de nici un Iolos dogmele drepte, dac viata lui e
stricat. (Omilii la Facere, omilia XIII, IV, n col. PSB, vol. 21, p. 154)
,Chiar de vom pzi dogmele cele drepte, lipsind mbunttirea cea din
Iapte, vom cdea cu totul din viata vesnic martor Iiind Domnul, Care
zice: Nu tot cel ce imi :ice Mie. Doamne, Doamne~~ ;a intra in
Imprtia Cerurilor, ci cel ce 1ace ;oia Tatlui Meu, Care este in ceruri
(Mt., 7, 21). (Cele dintai omilii la Facere, cuvntul al doilea, p. 33)
,Viata bun nu Ioloseste la nimic Ir nvttura dreapt, precum
nvttura bun nu Ioloseste la nimic Ir viata curat. (Comentar la
E;anghelia de la Ioan, omilia LXVI, 3, p. 341)
,S avem mereu credint dreapt si s ducem viat mbunttit,
pentru c din toate prtile Cuvntul ne-a artat c nu ne sunt de vreun Iolos
nvtturile drepte Ir o viat plin de virtute.
791
Fac Dumnezeu, cu rugciunile sIintilor Si si ale tuturor
ntistttorilor Si
192
, s pzim nestirbite nvtturile cele drepte pe care le-
am primit dintru nceput si de la strmosi, alturndu-le si o viat asemenea
lor, ca s dobndim bunttile cele Igduite. (La cu;antul apostolic.
Nu ;reau s nu titi, 1ratilor, c printii notri toti au 1ost sub nor i toti
prin mare au trecut~~, 6, n vol. Despre schimbarea numelor. Despre
rbdare. Despre milostenie., p. 233)
DOGMELE (rele)
,,. o viat stricat totdeauna naste credinte rele. (Comentariile sau
Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni, omilia XL, p. 440)
DORUL (de Dumnezeu)
,Cnd esti strpuns de dragostea de Dumnezeu, cnd ai ndreptat spre
Dumnezeu dorul, nu vezi nimic din cele vzute ci te gndesti necontenit la
Cel dorit, noaptea si ziua, cnd dormi si cnd esti treaz. (Omilii la Facere,
omilia XXIII, III, n col. PSB, vol. 21, p. 276)
,Necontenit s avem statornicit n suIletul nostru dorul de Hristos.
Asa, vom rde de toate cele din viata aceasta; vom locui pe pmnt ca si
cum am locui n cer. (Omilii la Facere, omilia XXXIV, VI, n col. PSB,
vol. 22, p. 14)
, ... s ne gndim la primii crestini, care au aruncat banii, mosiile si
orice preocupare si grij lumeasc si s-au aIierosit cu totul lui Dumnezeu,
struind ziua si noaptea n nvttura cuvntului. Asa e Iocul cel
duhovnicesc! Nu ngduie s dorim cele de pe pmnt, ci ne mut spre o alt
dragoste. Din pricina aceasta cel ndrgostit de astIel de lucruri Iace cu
usurint totul chiar de-ar trebui s-si prseasc averile, luxul si desItarea,
chiar de-ar trebui s dispretuiasc slava, chiar de-ar trebui s-si dea suIletul.
Odat intrat n suIlet cldura acelui Ioc, izgoneste toat trndvia si-l Iace
pe cel cuprins de ea mai usor ca pana. Dispretuind pe toate cele vzute, unul
ca acesta se cieste nencetat, vars mereu izvoare de lacrimi si culege de pe
192
Tlcuirea Pr. ProI. D. Fecioru: Ale episcopilor. (n.s. 36, p. 233)
792
urma lor mare plcere. (Omilii la Matei, omilia VI, V, n col. PSB, vol. 23,
p. 84)
DRAGOSTEA (- rdcina tuturor bunttilor)
,Dragostea este rdcina si izvorul si mama tuturor bunttilor.
(Omilia a II-a la Jan:area lui Iuda (Cu;ant in S1anta i Marea Joi, VI, p.
72)
,Roada Duhului, zice el, este dragoste, bucurie, pace (Gal., 5,
22). Uit-te ct de bine sunt alese cuvintele si ce bine e rnduit
nvttura. A pus mai nti dragostea si apoi a amintit de bucurie si de
pace. A pus mai nti rdcina si apoi a artat rodul. A asezat nti
temelia si apoi a ridicat casa. A nceput de la izvor si apoi a venit la
ruri. (Omilia a II-a la Rusalii, n vol. !redici la srbtori imprteti
i cu;antri de laud la s1inti, p. 221)
,Dragostea este rdcina, izvorul si mama tuturor bunttilor.
Dragostea, ca o rdcin, odrsleste miile si miile de ramuri ale virtutii,
ca un izvor izvorste multe curgeri de ape, si ca o mam strnge la
snul ei pe cei ce alearg la ea. Fericitul Pavel a cunoscut asta, de aceea
a numit-o road a Duhului. n alt loc, i-a druit dragostei o cinste att
de mare, c a numit-o chiar plinire a Legii. Dragostea, zice el, este
implinirea Legii (Rom., 3, 10). (Omilia a II-a la Rusalii, IV, n vol.
!redici la srbtori imprteti i cu;antri de laud la s1inti, p. 221)
,,Gndeste, ns, c dragostea este rdcina, izvorul si muma a tot
binele. (Cu;ant la S1anta i Marea Joi, n vol. Omilii la !ostul Mare., p.
139)
DRAGOSTEA (- dascl desvrsit)
,Ce ar putea cineva ordona unuia, care are pe lng sine totul, cnd
are un dascl att de desvrsit n IilozoIie ca dragostea? (Comentariile sau
Explicarea Epistolei ctre Galateni, p. 114)
DRAGOSTEA (- calea care le ntrece pe toate)
793
,Ascult ce spune Hristos vorbind cu ucenicii: Dintru aceasta ;or
cunoate toti c sunieti ucenici ai Mei, de ;eti a;ea dragoste intre ;oi (Ioan
13, 35). Apoi artnd n ce anume, n-a spus de minuni, ci de ;eti a;ea
dragoste intre ;oi. Si iarsi atunci cnd se roag Tatlui, zice: Intru aceasta
;or cunoate c Tu M-ai trimis (Ibid., 17, 21). Dar si ctre ucenici zicea:
!orunc nou dau ;ou, ca s ; iubiti unul pe altul (Ibid., 13, 34). Deci
acest dar - dragostea - este cu mult mai nsemnat si mai strlucit dect acela
de a nvia mortii si cu drept cuvnt, cci a nvia mortii este darul lui
Dumnezeu numai, n timp ce a avea dragoste este si al nostru, adic depinde
si de srguinta noastr.
Aceasta este caracteristica crestinului; aceasta arat pe ucenicul lui
Hristos, Cel rstignit, Cel ce n-a avut nimic de comun pe pmnt, si lipsind
aceasta, nici mucenia nu poate Iolosi pe cineva. Si ca s cunosti, priveste
lucrul acesta lmurit n persoana lui Pavel. Fericitul Pavel a luat dou din
virtutile, sau darurile principale, sau mai bine zis, trei: cele ce sunt n semne,
cele n cunostint, cele n viat, si totusi nimic nu sunt acestea Ir de
dragoste zice el. Si cum poate 1i aa zice, iat c eu ; spun: c de a
imprti toat a;utia mea, iar dragoste nu am, nimic nu sunt (Ibid., 13, 3). Se
poate ca s-si mpart cineva averile, si totusi s nu Iie iubitor, adic s nu
aib dragoste. Dar despre aceasta ni se spun ndeajuns Ia locul unde vorbeste
despre dragoste, si deci trimitem acolo pe cel ce doreste a cunoaste,
deocamdat, precum am Iost spus, s rvnim darul acesta, s ne iubim unii
pre altii, st atunci nu vom avea trebuint de nimic spre a svrsi virtutea, ci
toate ne vor Ii usoare si Ir sudori si toate le vom reusi cu cea mai mare
grab. (Comentariile sau Explicarea Epistolei ctre E;rei, omilia III, pp.
83-84)
,Aceasta s rvnim, si atunci cu nimic nu vom Ii mai prejos de Pavel
sau Petru care au nviat mortii, chiar dac n-am putea alunga poate nici
Irigurile; iar Ir de dragoste chiar de am Iace semne si minuni mai mari
dect ale apostolilor, chiar dac ne-am arunca pe noi nsine n mii de
primejdii pentru credint, nici un Iolos nu vom avea. (Comentariile sau
Explicarea Epistolei ctre E;rei, omilia III, p. 84)
,Fr de noi ati domnit, dar este de 1olos ca ;oi s domniti, ca s
domnim i noi impreun cu ;oi (I Cor., 4, 8). Si iarsi: cum trim,
dac ;oi stati tari in Domnul (I Tes., 3, 8). Vezi ct de mult dorea el
Iericirea Iratilor, c nici nu socotea c trieste dac nu se mntuiesc
aceia? Omul care a Iost rpit pn la al treilea cer, care a Iost dus n rai
si a auzit taine negrite (II Cor., 12, 2-4), omul care s-a bucurat de atta
794
Iavoare naintea lui Dumnezeu, n-ar Ii avut nici o bucurie de acele
buntti dac n-ar Ii vzut si pe Iratii lui mntuiti mpreun cu el
(Rom., 9, 3). Pavel stia, stia bine c, nimic nu este mai mare ca
dragostea, nici nu are seamn cu ea, nici chiar mucenicia, capul tuturor
bunttilor. Si ascult cum. Dragostea chiar Ir mucenicie Iace ucenici
ai lui Hristos, dar mucenicia Ir dragoste nu poate svrsi aceasta.
- De unde stim asta?
- Chiar din cuvintele lui Hristos! El le-a spus ucenicilor Si: Din
aceasta ;or cunoate toti c sunteti ucenicii Mei dac ; ;eti iubi unii
pe altii (Ioan 13, 35). Iat, dragostea Iace ucenici Ir mucenicie! S-ti
art acum c mucenicia Ir dragoste nu numai c nu Iace ucenici, dar
nici nu-i de Iolos celui ce suIer. Ascult pe Pavel, care spune: De a
da trupul meu s-l ard, dar dragoste nu am, nimic nu-mi 1olosete (I
Cor., 13, 3). (Cu;ant de laud la S1antul Mucenic Roman, I, n vol.
!redici la srbtori imprteti i cu;antri de laud la s1inti, pp. 397-
398)
,,Dac iubirea este prezent, celui ce a dobndit-o nu i lipseste nici o
parte din IilosoIie, ci detine ntreaga virtute, desvrsit si perIect, n timp
ce Ir iubire omul este lipsit de orice bine. De aceea si Pavel o nalt si o
slveste prin cuvntul su; ba s-ar putea spune c nici mcar laudele sale nu
ajung s Iie pe msura nltimii propriei iubirii.
Cci ce ar putea s-i Iie egal, ct vreme iubirea cuprinde laolalt
proIetii si ntreaga Lege si Ir de care nici credinta, nici cunoasterea, nici
stiinta misteriilor si nici chiar martiriul sau orice altceva nu-l va putea
mntui pe cel care le va Ii dobndit? Si pentru c de a da trupul meu ca s
1ie ars, iar dragostea nu am, nimic nu-mi 1olosete. (I Cor. 13, 3).
Si altundeva iarsi, urmrind s dea de nteles c dragostea este mai
mare dect orice si c este cel mai de seam bine, |acelasi| a spus: Cat
despre prorocii ;or disprea, darul limbilor ;a inceta, cat despre
cunoatere ;a disprea, rman ins acestea trei. credinta, ndefdea i
dragostea, iar mai mare decat toate este dragostea. (I Cor. 13, 8 si 13).
Nu este o simpl ntmplare c cercetarea noastr s-a oprit si asupra
acestui cuvnt despre iubire. Nu-i greu de nteles c proIetiile vor disprea si
darul limbilor va nceta. (Despre necunoaterea lui Dumne:eu, cuvntarea
I, p. 17)
,Stii ct e de mare puterea dragostei? Hristos a lsat la o parte toate
minunile pe care aveau s le Iac apostolii si a spus: Intru aceasta ;or
cunoate oamenii c sunteti ucenicii Mei, dac ; ;eti iubi unii pe altii (Ioan
795
13, 35). Iar Pavel a spus c dragostea este plinirea legii (Rom., 13, 10) si,
dac lipseste dragostea (1 Cor., 13, 1-2), harismele
193
nu sunt de nici un
Iolos. (Tratatul despre preotie, cartea a doua, cap. 6, n vol. Despre preotie,
p. 55)
,Da, stia bine Pavel c nimic n-are seamn dragostei si c cel mai
mare semn de pretuire este semnul iubirii. (La cu;antul apostolic. Nu
;reau s nu titi, 1ratilor, c printii notri toti au 1ost sub nor i toti prin
mare au trecut~~, 3, n vol. Despre schimbarea numelor. Despre rbdare.
Despre milostenie., p. 222)
DRAGOSTEA (- temelia si culmea virtutilor)
,nceputul si sIrsitul virtutii este dragostea, si orice virtute pe ea o
are ca rdcin, si scop, si vrI al tuturor bunurilor. Si dac ea este si
nceputul si sIrsitul bunurilor, apoi ce poate Ii deopotriv cu ea? (Omilii la
Epistola ctre Romani a S1antului postol !a;el, omilia XXIII, p. 440)
,Cci nceputul si sIrsitul a toat virtutea este dragostea. (Cu;antri
impotri;a anomeilor, cuv. X, n vol. Cu;antri impotri;a anomeilor. Ctre
iudei, p. 168)
,,Dragostea este cea mai mare ntre Iaptele cele bune (Cu;ant la
S1anta i Marea Joi, n vol. Omilii la !ostul Mare., p. 140)
DRAGOSTEA (- pli nirea t ut uror porunci lor lui Dumnezeu)
,Dragostea, Iiind plinirea tuturor poruncilor lui Dumnezeu, are
dou avantaje, evitarea rului si svrsirea binelui. Si este numit
193
Tlcuirea Pr. ProI. D. Fecioru: Harismele sunt niste daruri supranaturale date de
Dumnezeu unora dintre crestinii epocii apostolice si imediat apostolice pentru ntrirea si
sporul duhovnicesc al comunittii primare crestine. O enumerarea a acestor harisme o d
SIntul Apostol Pavel n Epistola intai ctre corinteni, 12, 8-10. Aceste harisme sunt: 1.
Intelepciunea, o ntelepciune superioar ntelepciunii Iiresti; 2. Cunotinta, cunoasterea
unor lucruri inaccesibile prin puterile naturale ale omului; 3. Credinta, credinta aceea
care poate muta muntii din loc; 4. Jindecarea bolilor, Ir ajutorul stiintei medicale; 5.
Facerea de minuni; 6. !roorocia; 7. Deosebirea duhurilor; 8. Jorbirea in limbi sau
glosolalia, darul de a vorbi si alte limbi dect cele stiute; 9. Tlmcirea limbilor, darul de
a Iace cunoscute cele grite de glosolali. (n.s. 2, p. 55)
796
plinire a tuturor poruncilor lui Dumnezeu nu numai pentru c ea
constituie suma tuturor ndatoririlor noastre crestine, ci si pentru c
nlesneste plinirea lor. (Din vol. !roblemele ;ietii, p. 135)
DRAGOSTEA (- semnul de recunoastere a ucenicilor lui Hristos)
,Stpnul tuturor nu ne-a dat alt semn ndestultor si vrednic de
credint pentru a Ii recunoscuti ca ucenici ai Lui dect semnul
dragostei, spunndu-ne: Dup aceasta ;or cunoate toti c sunteti
ucenici ai Mei, dac ;eti a;ea dragoste intre ;oi (Ioan 13, 35). De
aceea, v rog s alergm cu totii la dragoste, de ea s ne lipim, cu ea s
primim srbtoarea aceasta. (Omilia a II-a la Rusalii, n vol. !redici
la srbtori imprteti i cu;antri de laud la s1inti, p. 221)
,,Iubirea este chipul propriu pe care l poart ucenicii Domnului,
pecetea robilor lui Dumnezeu, semnul dup care sunt recunoscuti apostolii:
Intru aceasta ;or recunoate toti c sunteti ucenicii Mei. ntru ce? A vorbit
cumva despre minunea nvierii mortilor, despre vindecarea leprosilor ori
despre alungarea demonilor? Nicidecum, cci el spune, lsndu-le deoparte
pe acelea: Intru aceasta ;or recunoate toti c sunteti ucenicii Mei, dac ;eti
a;ea dragoste unii 1at de altii (In., 13, 35).
Cci unele ca acelea sunt numai daruri ale harului venit de sus, pe
cnd iubirea este izbnda strduintei omenesti. Si, ndeobste, nobletea cuiva
nu iese la iveal prin darurile primite de sus, ct mai degrab prin izbnzile
obtinute cu propriile sale eIorturi. Pentru aceasta a spus Hristos c ucenicii
si nu sunt recunoscuti dup minunile nIptuite, ci dup dragoste. (Despre
necunoaterea lui Dumne:eu, cuvntarea I, pp. 16-17)
,Si Ir s aminteasc ele minunile pe care le vor svrsi n
numele si cu puterea Lui, a spus c iubirea este aceea care-i va deosebi si-
i va Iace ucenici ai Si. Ciudat! De ce nu minunile, ci iubirea? Deoarece
iubirea este nsusirea principal a sIintilor si temelia virtutii. Prin
aceasta ne mntuim toti, ea naste lucrtori ai lui Hristos, ea ncnt
suIletele, ea aduce oile pierdute n staulul Bisericii.
Si minunile pe care le vor Iace Apostolii, nu vor vdi c sunt
ucenici ai Lui? Deloc. (Din vol. !roblemele ;ietii, p. 141)
,Si s nu spunem vreodat c iubim pentru c avem prieteni, unul mai
multi, altul mai putini. Aceasta nu este iubire adevrat, iubire
crestineasc, iubire dup voia lui Dumnezeu. Cel ce are iubirea plcut lui
797
Dumnezeu nu-i iubeste doar pe prietenii lui, care-1 iubesc la rndul
lor, ci pe tot oamenii, chiar si pe dusmanii si,care-1 ursc si-1
nedrepttesc. (Din vol. !roblemele ;ietii, pp. 142-143)
DRAGOSTEA (elogiu dragostei)
,,Dar ceea ce este minunat pentru dragoste este c pe cnd celelalte
buntti au unite cu dnsele si rele c, de pild, cel lipsit de averi de multe
ori se truIeste pentru aceasta, cel ce stie a vorbi de multe ori suIer de
doxomanie, si chiar cel smerit de multe ori cuget lucruri mari despre sine n
cugetul su, iat c singura dragostea este lipsit de orice boal de acest Iel,
cci n Iata celui iubit nu s-ar nIumura cineva niciodat. Si s nu-mi spui
numai de unul care iubeste, ci de toti cari iubesc astIel, si numai atunci vei
vedea pretul dragostei; si mai vrtos, dac voiesti, spune nti de cel ce este
iubit si de cel ce iubeste, si iubeste asa precum este vrednic a iubi. Un astIel
de om, zic, de ar locui pe pmnt sau n cer, el pretutindeni se bucur de
liniste suIleteasc si-si mpleteste singur luisi mii de cununi. Un astIel de om
este lipsit de orice pizm, mnie, zavistie, usurint, slav desart, de poIt
rea, de orice iubire necuviincios, si de orice boal de acest Iel, si-si va pstra
curat suIletul su. Dup cum nu ar Iace luisi nici un ru, tot asa nu va Iace
nici aproapelui su. AstIel Iiind, negresit c cu dnsul va cltori pe pmnt
Arhanghelul Gavriil. Deci astIel este cel ce are dragoste, pe cnd cel ce Iace
semne si minuni si are cunoastere desvrsit, dac este lipsit de dragoste,
apoi chiar de ar nvia mii de morti, totusi nimic mare nu va Iolosi, Iiindc
este de toti deprtat, c nu primeste a se amesteca cu nimeni dintre cei de un
Iel cu dnsul. (Comentariile sau Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni,
omilia XXXII, p. 340)
,,Celelalte virtuti au pe lng dnsele de multe ori legate necazuri si
suprri, ca de pild: postul este legat cu zavistia; nIrnarea si cumptarea
se leag cu poIta, trezvia sau privegherea este legat cu dispretul pe cnd
dragostea, pe lng Iolosul cel mare, are cu sine si multa plcere, si nici un
necaz, si ntocmai ca si drglasa albin, adun de pretutindeni cele bune
precum aceea adun de pretutindenea mierea si le nvistiereste n suIletul
celui ce iubeste. Chiar de slujeste cel ce are dragostea cu dnsul, totusi i se
pare slujba mai plcut si dect libertatea, Iiindc cel ce iubeste nu att se
bucur poruncind, pe ct poruncindu-i-se. desi a porunci altora este un lucru
plcut, totusi dragostea schimb nssi Iirea lucrurilor si toate cte are n
mini se Iac bune. Ea este mai blnd dect orice maic, mai mbelsugat ca
798
orice comoar, ea Iace si pe cele grele si anevoioase, usoare si sprintene;
virtutea ne-o arat totdeauna usoar, iar rutatea amar si hd. Gndeste-te
bine: a cheltui sau a mprstia avutul pare un lucru suprcios, dar iat c
dragostea acest lucru l Iace plcut; a lua sau a rpi bunurile altora pare
plcut lucru, si totusi dragostea nu las a prea plcut, ci nc Iace pe om a
Iugi de acest pcat ca de un lucru urcios. Si iarsi, a gri de ru pe altii pare
multora un lucru plcut, dar dragostea nvedereaz acest Iapt ca amar si
dezgusttor, iar a gri de bine l arat plcut, Iiindc nimic nu ne este mai
plcut ca a gri de bine pe cel iubit de noi. Si iarsi, mnia are oarecare
plcere, aici ns nicidecum, ci toate vinele ei, asa zicnd, sunt rupte, cci si
chiar de ar supra cel iubit pe cel ce-l iubeste, totusi mnia nu se vede pe Iata
acestuia, ci numai lacrmi si rugminti att de departe este dragostea de
dorinta de a supra. De l-ar vedea pctuind, jeleste si plnge, dar si plnsul
acesta poart cu sine plcere, Iiindc chiar lacrmile dragostei sau ntristarea
ei sunt mai plcute dect orice veselie sau bucurie. Nu atta se simt usurati
cei veseli, ca cei cari plng pentru prietenii lor, sau mai bine zis, pentru cei
iubiti ai lor; si dac poate nu crezi, apoi opreste-ti lacrmile, si se vor ntrista
si nemultmi, ca si cum ar Ii ptimit cele mai grozave rele.
Dar, :ici tu, a iubi are cu sine i o plcere necu;iincioas. S nu Iie
una ca aceasta, si astup-ti gura, omule! Fiindc nimic nu poate Ii mai
curat de o astIel de plcere ca dragostea adevrat. Deci s nu-mi vorbesti de
acea dragoste grosolan si prosteasc, care este mai mult o boal dect
dragoste; ci de acea dragoste pe care o cere Pavel, care caut la Iolosul celor
iubiti, si atunci vei vedea pe unii ca acestia mai iubitori dect orice printi.
Si dup cum cei ce iubesc averile nu ar voi s cheltuiasc din bani, ci mai cu
plcere ar suIeri s se gseasc n orice strmtoare dect s-si vad banii
mputinati, tot asa si cel ce simte dragostea ctre cineva, mai curnd ar voi s
ptimeasc mii de nenorociri dect s vad vtmat cu ceva pe cel iubit.
Dar, :ici tu, cum Egipteanca a ;oit s ;atme pe Iosi1, dei il iubea? Pentru
c ea iubea pe IosiI cu dragostea aceea drceasc, n vreme ce IosiI nu cu
aceasta o iubea, ci cu acea dragoste pe care o cere si Pavel. Gndeste-te ct
dragoste izvorste din cuvintele si din Iaptele lui IosiI. (Comentariile sau
Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni, omilia XXXII, pp. 341-342)
,,. ceea ce mai ales este de mirare, dragostea izbuteste n cele bune
Ir osteneli si ia premiul Ir lupt. Ea nu las s se czneasc mult cel ce o
are, pentru ca s ia astIel cununa, ci Ir de osteneal i d premiul cuvenit.
Cci unde nu este nici o patim care s rzboiasc o minte sntoas, ce
799
osteneal ar putea Ii? (Comentariile sau Talcuirea Epistolei intai ctre
Corinteni, omilia XXXIII, p. 348)
,,Ceea ce este minunat cu dragostea este c nu numai c nu las pe cel
batjocorit a se ntrista si amr, ci nc l Iace a se si bucura. Pentru aceea si
Ionatan, dup toate cele suIerite de la tatl su, n loc s se ntristeze, el se
mndrea cu dragostea ctre David, ca si cum ar Ii Iost ncununat. Dragostea
nu stie ce este rusinarea sau deIimarea, si pentru aceea ea nc pune n
srguint pe om pentru lucruri de acelea pe care altii caut s le acopere.
Rusinare este acolo unde nu se stie ce este dragostea, iar nu acolo unde este
vorba de a se primejdui pentru cel iubit si de a suIeri toate pentru el.
(Comentariile sau Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni, omilia XXXIII,
p. 349)
,,Si acum rmane credinta, ndefdea, dragostea, aceste trei, iar mai
mare decat acestea trei este dragostea (1 Cor. 13, 13). Credinta si ndejdea,
de ndat ce s-au mplinit bunttile crezute si ndjduite, nceteaz a mai Ii
credint si ndejde, ceea ce si Pavel, nvedernd, zicea: Ndefdea care se
;ede nu este ndefde, c ceea ce ;ede cine;a, pentru ce o i ndfduiete?
(Rom. 8, 24) si iarsi: Iar credinta este ade;erire a celor ndfduite,
do;edire a lucrurilor celor ne;:ute (Evr. 11, 1). Asa c, artndu-se toate
cele crezute si ndjduite, amndou acestea nceteaz, n vreme ce
dragostea atunci mai cu seam se nalt si se Iace mai nIierbntat. Aici
deci se aduce o alt laud dragostei: el nu se multmeste cu cele de mai
nainte, ci rvneste a mai gsi nc ceva. n adevr, gndeste-te bine: a zis c
dragostea este un mare har si calea tuturor harurilor n chipul cel mai nalt; a
zis c Ir dragoste nimic nu Iolosesc celelalte haruri; i-a zugrvit icoana
prin multe pilde; dar aici voieste iarsi a o ridica si din alt parte si a o arta
mare si prin Iaptul c ea rmne. Pentru care si zicea: Si acum rmane
credinta, ndefdea, dragostea, aceste trei, iar mai mare decat acestea este
dragostea. Si cum este mai mare dragostea? Fiindc trece dincolo, Iiindc
rmne n veci. Deci dac att de mare este puterea dragostei, apoi cu mare
dreptate adaog apostolul zicnd: Urmati dragostea. (Comentariile sau
Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni, omilia XXXIV, pp. 361-362)
,,Dumnezeu chiar de la nceput a Icut mii de ncercri spre a o
mplnta n noi. Asa, de pild, tuturor a dat un singur cap, pe Adam. Pentru
ce nu suntem toti Icuti din pmnt? Pentru ce nu suntem toti desvrsiti ca
800
dnsul? Pentru c si copiii, si cresctoarele de copii, si Iaptul de a se naste
ntre dnsii s ne uneasc unii cu altii. Pentru aceea nici pe Iemeie nu a
Icut-o din pmnt. Fiindc nu era de ajuns a ne ndupleca spre bun
ntelegere numai singur Iaptul c suntem cu totii de aceeasi esent, dac nu
vom avea cu totii acelasi strmos apoi si aceasta a Icut-o Dumnezeu.
Dac astzi, desprtindu-ne poate numai locurile, si nc ne socotim ntre noi
ca strini unii de altii, apoi cu att mai mult ar Ii Iost aceasta dac neamul
nostru omenesc ar Ii avut dou nceputuri. Tocmai pentru aceea a legat ca de
la un singur cap ntregul trup al neamului omenesc. Si Iiindc la nceput se
credeau a Ii doi, apoi priveste cum iarsi i uneste unul cu altul prin
cstorie. !entru aceea, :ice, ;a lsa omul pre tatl su i pe muma sa, i se
;a lipi de 1emeia sa, i ;or 1i amandoi un trup (Fac. 2, 24). Si nu a zis
1emeia, ci omul, Iiindc mai mare este poIta n acela. Iar poIta lui pentru
aceea a Icut-o mai mare dect a Iemeii, pentru ca pe cel mai mare s-l plece
prin tirania dragostei si s-l supun celui mai mic si mai slab. Fiindc trebuia
a aseza si cstoria, apoi pe cel nscut din Iemeie l-a Icut brbat Iemeii.
Cci la Dumnezeu toate sunt mai prejos de dragoste. (Comentariile sau
Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni, omilia XXXIV, pp. 362-363)
DRAGOSTEA (Imnul dragostei)
,,Mai nti el pune nainte tocmai aceea ce se credea de dnsii mare si
de admirat, adic de la harul limbilor, si aducnd la mijloc acest har, el nu a
spus atta pe ct aveau ei, ci nc mai mult. Cci nu a zis dac ;orbesc in
limbi, ci De a gri in limbi omeneti i ingereti (1 Cor. 13, 1). Si ce
nseamn oare omeneti? Adic n limbilor tuturor neamurilor de pe Iata
pmntului. Si nu s-a multmit numai cu aceast iperbol, ci nc a mai
adogat una si mai mare, zicnd: i ingereti, iar dragoste nu am, 1cutu-m-
am aram suntoare, i chim;al rsuntor. Ai vzut unde s-a ridicat harul,
si cum apoi l-a dobort si l-a sIsiat? Nici nu a zis mcar simplu: c nu sunt
nimic, ci 1cutu-m-am aram suntoare, adic ceva Ir simtire si Ir
suIlet. Cum deci aram suntoare? Adic slobozesc glas din mine, ns n
zadar si Ir Iolos, si de nimic bun. Cum s-ar zice, eu nu Iac nimic, ci mai
mult supr, ba chiar m Iac greoi si de nesuIerit la cei mai multi. Ai vzut
cum cel lipsit de dragoste se aseamn cu lucrurile nensuIletite si Ir
simtire? Sub nume de limbi ingereti el ntelege aici nu mbrcati cu trup
ngeresc, ci chiar de a ;orbi cum este obiceiul ingerilor a ;orbi intre sine,
totui 1r dragoste nu sunt nimic, ba inc m 1ac greoi i de nesu1erit. de
asemenea si aiurea, unde zice c: Lui se pleac tot genunchiul, al celor
cereti, al celor pmanteti i al celor de dedesubt (Flp. 2, 10) nu spune
801
acestea ca si cum ngerii ar Ii mbrcati cu trup, cu genunchi si oase s nu
Iie! ci voieste a da s se nteleag nchinarea lor cea mai adnc
ntrebuintnd chipul obisnuit printre noi. Tot asa si aici el a numit limbi
ngeresti nu cu scopul de a nvedera acest organ al trupului, ci voind a arta
vorbirea dintre ngeri n Ielul cunoscut de noi.
Apoi pentru ca vorba sa s Iie bine primit, el nu a stat numai pn
aici, ci a psit si la alte haruri, pe care doborndu-le pe toate din pricina
lipsei de dragoste, la urm Iace icoana dragostei. Si Iiindc si pune nainte a
Iace crestere n cuvnt, apoi el ncepnd cu harurile cele mai mici, se urc
treptat la cele mai mari. Atunci cnd le-a asezat dup rnduiala lor, a pus
darurile limbilor tocmai la urma tuturor, iar de ast dat acest har l-a pus
chiar la nceput, ca astIel, dup cum am spus, cte putin s se ridice la cele
mai mari. ntr-adevr, dup ce vorbeste de limbi, ndat pseste la harul
prorociei, zicnd: Si de aa a;ea proorocie (1 Cor. 13, 2), vorbind si de acest
har iarsi n chip preanltat. Fiindc dup cum atunci cnd vorbeste de limbi
nu a spus simplu, ci in limbi omeneti, adic n limbile tuturor oamenilor, si
trecnd mai departe, i in limbi ingereti, si nu numai dup aceasta a artat
c Ir dragoste aceste haruri nu nseamn nimic, tot asa si aici, el nu pune
numai prorocia n chip simplu, ci chiar si cea mai nalt prorocie, cci
zicnd: Si de a a;ea prorocie, a adogat: i de a ti toate tainele i toat
cunoaterea, adic si pe acest har el l pune prin ntindere, prin crestere.
Mai departe el pseste si la celelalte haruri, ns ca nu cumva vorbind
de Iiecare n parte s se par suprtor, el pune pe muma si izvorul tuturor,
dar si pe acest har iarsi l trece n chip exagerat, cci zicnd: Si de a a;ea
toat credinta si nu se mrgineste numai aici, ci aceea ce a zis si Hristos,
aceasta a adogat-o si apostolul aici, zicnd: incat s mut i muntii, iar
dragoste nu am , nimica nu sunt. Dar oare cum Hristos a zis c cea mai mic
parte de credint are putinta de a strmuta muntii? Si cum c a vorbit de
cea mai mic parte, ascult ce spune: De ;eti a;ea credint, zice, cat un
grunte de mutar, ;eti :ice muntelui acestuia. Mut-te, i se ;a muta (Mt.
17, 20) pe cnd Pavel aici arat c aceasta este toat credinta. Ce am putea
spune aici? Fiindc aceasta este mare lucru, a strmuta muntii, apoi pentru
aceea a si pomenit de acest Iapt, nu c doar toat credinta numai atta poate
Iace, ci Iiindc acest Iapt se prea a Ii mai mare n ochii celor simpli, pentru
mrimea lui; pentru aceea deci si apostolul a pus de Iat aceast pild. Ceea
ce spune el aceasta nseamn: De a a;ea toat credinta i de a putea
strmuta i muntii, ins dragoste nu am, nimica sunt.
Si de a imprti toat a;utia mea, i dac trupul meu a da s-l ar:,
iar dragoste nu am, nimic imi 1olosete (1 Cor. 13, 3). Vai, ct mretie!
802
Cci si aceasta o pune cu un alt adaos, de vreme ce nu a zis simplu: De a da
sracilor fumtate din a;erile mele, sau dou, sau trei prti, ci de a imprti
toat a;utia mea' Si nu zice de a da, ci de a imprti, ca si cum ar Ii drept
aceasta, ca mpreun cu mprtirea lor s m aIierosesc slujbei celei mai
srguitoare. Si dac trupul meu a da s-l ard. nu a zis ca s 1iu omorat, ci
si aceasta o pune tot prin exagerare, cci a pus la mijloc cea mai grozav
moarte dintre toate mortile, adic a Ii ars de viu, si cu toate acestea, chiar si o
asemenea moarte, dac este lipsit de dragoste, nu este vreun lucru mare,
ceea ce a si adogat, zicnd: nimic imi 1olosete. Dar niciodat nu as putea
arta mai bine toat mretia Iaptului, pe ct vreme nu as aduce la mijloc
mrturiile lui Hristos cu privire la milostenie si moarte. Si care sunt acele
mrturii? Cnd zice bogatului: De ;oieti s 1ii des;arit, ;inde a;erile tale,
i le d sracilor (. i ;ino de urmea: mie (Mt. 19, 21), si atunci cnd
vorbea de dragostea cea ctre aproapele, zicea: Mai mare dragoste decat
aceasta nimeni are, ca cine;a su1letul su s-i pun pentru prietenii si (In.
15, 13). De unde se vede c si Iiind vorba de Dumnezeu, dragostea este cea
mai mare virtute. Dar eu spun, zice Pavel, c chiar de ne-am da su1letul
pentru Dumne:eu, i dac l-am da s 1ie ars chiar, cci aceasta inseamn
cu;intele. i dac trupul meu a da s-l ard, totui nu ;om a;ea nici un
1olos dac nu iubim pe aproapele. Deci a spune c harurile nu Iolosesc
nimic dac lipseste dragostea nu este de mirare, Iiindc harurile sunt pe al
doilea loc Iat de cu viat. n adevr, iubitilor, c multi din cei ce au avut cu
dnsii haruri, Iiindc s-au Icut ri, au Iost pedepsiti, ca de pild cei cari
proroceau ntru numele lui Hristos, scoteau multi draci si Iceau multe
semne si minuni, ca de pild si Iuda vnztorul; pe cnd alti credinciosi,
avnd o viat curat, nu au mai avut nevoie de nici un ajutor altul spre a se
mntui. Asadar, dac harurile au trebuint de dragoste dup cum am spus
nu este nimic de mirat dar, ca si o viat dup rnduial s nu poat nimic
Ir ea. Tocmai aceasta ne pune n mirare si nvedereaz mretia Iaptului.
(Comentariile sau Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni, omilia XXXII,
pp. 335-338)
,,. artndu-le cte buntti vor avea de la dragoste, a zugrvit
roadele dragostei, iar prin laudele aduse ei a nIrnat patimile acelora,
Iiindc Iiecare din vorbele spuse era ca o doItorie ndeajuns de puternic
spre a le vindeca rnile. Pentru aceea zice: Dragostea indelung rabd,
adresndu-se aici ctre cei ce se certau ntre dnsii. Dragostea se
milosti;ete, zicnd acestea mpotriva celor Itarnici si dezbinati. Nu
pi:muiete, grind ctre cei ce erau gelosi sau pizmuiau pe cei mai presus de
803
ei. Nu se semetete, grind celor ce se desprteau de ceilalti. Nu se tru1ete,
zice mpotriva celor ce se ngmIau de dnsii. Nu se poart cu necu;iint,
vorbe adresate celor ce credeau c nu sunt datori a Ii cu ngduint Iat de
altii. Nu caut ale sale, grind ctre cei ce priveau de sus pe ceilalti. Nu se
intrat, nu gandete rul ctre ceilalti batjocoriti si necinstiti de altii. Nu
se bucur de nedreptate, ci se bucur de ade;r adresndu-se iarsi ctre
cei pizmtareti. Toate le su1er vorbe adresate de-a dreptul ctre cei
pizmuiti. Toate le ndfduiete ctre cei descurajati. Toate le rabd,
dragostea niciodat nu cade ctre cei ce cu usurint s-au dezbinat de
ceilalti. (Comentariile sau Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni, omilia
XXXIV, p. 359)
DRAGOSTEA (unde dragoste nu e, nimic nu e)
,Dac lipseste dragostea, toate celelalte nu sunt de nici un Iolos, si
iute se descompun. Pe toate celelalte numai dragostea le cimenteaz; dar
dac lipseste dragostea, orice bun ai voi s spui, nu este nimic, cci totul se
prbuseste. Se petrece aici, ceea ce se petrece cu corabia, cci orict de mari
ar Ii uneltele ei, dac nu va avea n acelasi timp si legtura cerut
(uaoeutu), nu va Ii de nici un Iolos. Tot asa este si cu casa, cci dac n
trupul ei nu vor Ii paiante, orict de mari vor Ii peretii, la nimic nu Iolosesc,
Iiindc lipsesc legturile necesare. Orisice calitti bune ar avea cineva, toate
sunt neIolositoare dac lipseste dragostea. Apostolul nu a zis c dragostea
este vrIul sau nceputul si sIrsitul tuturor, ci numai c ea este mai mare
dect toate celelalte, c este legtura care le cimenteaz pe celelalte, si c ea
este mai necesar dect acelea. VrIul sau captul unui lucru, sau crestetul
asa zicnd, n sens Iigurativ, nseamn intensitatea perIectiunii morale, pe
cnd legtura dragostei este cea care uneste si tine strnsi pe cei ce tind spre
perIectiune, precum tine strns si rdcina trunchiul si ramurile copacului.
(Comentariile sau Explicarea Epistolei ctre Coloseni, omilia VIII, p. 94)
DRAGOSTEA (,tinta poruncii este dragostea)
,SIrsitul tmduirii este sntatea, asa c, Iiind sntate, nu este
nevoie de mult cutare; tot asa, si dragoste cnd este nu trebuie mult
porunc. Si de care dragoste vorbeste? De cea sincer, iar nu de cea care se
mrgineste numai n vorbe; de cea izvort din voint si din comptimire,
din participarea la durere. (Talcuiri la Epistola intai ctre Timotei, omilia a
II-a, p. 26)
804
DRAGOSTEA (,,toate cu dragoste s Iie)
,,Dar oare ce va s zic: toate cu dragoste s 1ie? (1 Cor. 16, 14)
Adic chiar de ceart cineva, zice, sau de stpneste, sau este stpnit, sau
nvat, sau se nvat, toate cu dragoste s se Iac. Si dac dragostea nu ar Ii
Iost bgat n seam, nu s-ar Ii truIit, nici nu ar Ii zis ntre dnsii: Eu sunt al
lui !a;el, eu al lui pollo. Dac ar Ii Iost acestea, nu s-ar Ii judecat la
judectile pgnilor, sau mai bine zis, nici nu s-ar Ii judecat. Dac ar Ii Iost
aceasta, acel curvar nu ar Ii luat pe Iemeia tatlui su, nu ar Ii dispretuit pe
Iratii cei neputinciosi, nu ar Ii Iost eresuri printre dnsii, nu ar Ii Iost
stpniti de slav desart pentru harurile ce le aveau. Pentru aceea deci zice
Pavel: Toate ale ;oastre cu dragoste s 1ie. (Comentariile sau Talcuirea
Epistolei intai ctre Corinteni, omilia XLIV, p. 469)
DRAGOSTEA (nasterea ei n suIletul omului)
,Cum se naste ns dragostea n suIletul omului? Dragostea este
rodul virtutii. Dar si iubirea, la rndul ei, d nastere virtutii. Si iat cum se
ntmpl asta: Cel virtuos nu alege banii n locul iubirii aproapelui su. Nu
tine minte rul. Nu este nedrept. Nu vorbeste de ru. Pe toate le rabd cu
vitejie suIleteasc. Din acestea provine iubirea. Faptul c din virtute se
naste dragostea este artat de cuvintele Domnului: Din pricina inmultirii
1rdelegii, iubirea multora se ;a rci (Matei 24, 12). Si iarsi, Iaptul c
din iubire se naste virtutea, l arat cuvintele apostolului Pavel: Cel ce
iubete pe altul a plinit legea (Romani 13, 8). Asadar una din dou se
cere, dragostea sau virtutea. Cel ce o are pe una, o detine negresit si pe
cealalt. Si invers: cel care nu iubeste si rul l va svrsi; si cel ce Iace
rul nu iubeste. S ne strduim deci s dobndim iubirea, pentru c ea este
o Iortreat care ne apr de tot rul. (Din vol. !roblemele ;ietii,
p. 133)
DRAGOSTEA (trezirea dragostei n aproapele nostru)
,Nimic nu Iace s Iie cineva iubit mai mult dect cinstea si ngrijirea
pe care le arat ctre altii. (Omilii la Epistola ctre Romani a S1antului
postol !a;el, omilia XXI, p. 412)
DRAGOSTEA (maniIestarea ei)
805
,... este nevoie si de viat neprihnit, de aceea s dovedim o rvn
vrednic de un asemenea dar; si o vom arta cu adevrat numai dac vom
pstra cu mult rvn pe mama tuturor bunurilor, adic dragostea. Dragoste
nu prin cuvinte seci, sau salutri simple, ci cu sprijin vzut si cu dovad n
Iapte. De pild: a potoli Ioamea sracului, a veni n ajutorul celor bolnavi, a
scpa pe cineva din primejdii, a plnge cu cei ce plng, a te veseli cu cei ce
sunt veseli, cci si aceasta este dragoste, desi s-ar prea c a te veseli cu cei
veseli e un Iapt neimportant. Cu toate acestea acest Iapt este mare n sine
nsusi, si este rezultatul unei minti de IilosoI, cci pe multi am putea s-i
gsim c l svrsesc cu amrciune, iar altii Ir nici o tragere de inim, ci
numai de ochii lumii.
Multi plng cu cei ce plng, ns nicidecum nu se bucur cu cei ce
sunt veseli, ci se ntristeaz si plng n timp ce acestia sunt veseli, din ur si
pizm. Nu este un Iapt nensemnat s Iii vesel cnd Iratele tu este vesel, ci
chiar important, si poate mai important nu numai dect a plnge cu cei ce
plng, ci si dect Iaptul de a veni n sprijinul celor aIlati n primejdii, ns se
mhnesc cnd altii progreseaz, cci att de mare este tirania pizmei si a urii.
Desi a se pune cineva n pericol pentru Iratele su este un Iapt greu,
cci e nsotit de osteneli si sudori multe, pe cnd a te bucura izvorste numai
dintr-o bun intentie, cu toate acestea multi nu se grbesc a Iace ceea ce e
mai usor, ci si iau asupra lor ceea ce e mai greu, cci se topesc de ciud
cnd vd pe altii progresnd si ntregii Biserici Iiind de Iolos, Iie prin cuvnt,
Iie prin alt mod! (Omilii la Epistola ctre Romani a S1antului postol
!a;el, omilia VII, pp. 113-114)
,Dragostea s 1ie ne1tarnic (12, 9).
Dac o ai pe aceasta, nu vei simti risipa banilor, nici oboseala
trupului, nici greutatea cuvintelor, nici sudoarea slujbei, ci toate le vei purta
cu brbtie, Iie c ar trebui s ajuti pe cineva cu trupul, sau cu banii, sau prin
cuvntul, sau cu altceva. (Omilii la Epistola ctre Romani a S1antului
postol !a;el, omilia XXI, p. 410)
,AstIel sunt cei ce iubesc: cnd chiar Icnd binele si nu sunt iubiti, ei
totusi merg mai departe cu iubirea, devin nIlcrati si chiar amenint nu c
voiesc aceasta, ci sunt miscati de dragostea lor, ca mcar cu chipul acesta s
poat atrage ctre ei pe cei ce-i dispretuiesc. Desi o astIel de dragoste este
din sil, cu toate acestea ei se mngie de Iapt, Iiindc iubesc nIlcrat, asa
c si pedeapsa pe care o aplic, tot din dragoste o aplic. Cei ce nu simt
nimic, si nici nu se scrbesc cnd sunt urti, desigur c nici nu se vor ncerca
806
s l pedepseasc. (Omilii la Epistola ctre Romani a S1antului postol
!a;el, omilia XXIII, pp. 444-445)
,Cel ce iubeste pe cel iubit nu vrea nicicnd s Iie lipsit de iubire, si
nici nu poate suIeri vreo piedic pus iubirii. (Omilii la Epistola ctre
Filipeni, omilia a III-a, p. 42)
,E un obicei al celor ce iubesc s Iie mai mndri de suIerintele
ndurate pentru cei iubiti, dect de bineIacerile primite de la acestia.
(!redicile despre statui, Partea a II-a, predica a XVI-a, p. 104)
,Cci puterea iubirii e att de mare, nct Iace pe cei ce nu gust ceea
ce au gustat altii, s se veseleasc deopotriv cu cei ce au gustat, nvtndu-
ne s socotim bunurile aproapelui ca Iiind ndeobste ale noastre. (!redicile
despre statui, Partea a II-a, predica a XIX-a, p. 157)
,Asa e dragostea! Nu te las s dormi, te umple de ngrijorare. Cei ce
iubesc nu-i au numai n suIlet pe cei iubiti, ci tin minte Igduintele Icute,
mai bine dect cei care vor primi cele Igduite. Tot asa si o mam iubitoare
de copii: pstreaz pentru copiii ei resturile de la mas; copiii le pot uita; ea
nu le uit, ci le pstreaz cu toat grija si le pune naintea copiilor ei si-i
hrneste cnd Ilmnzesc. (La cu;antul apostolic ce spune. Dar a;and
acelai duh al credintei, precum este scris~~, i impotri;a maniheilor., 1,
n vol. Despre schimbarea numelor. Despre rbdare. Despre milostenie., p.
281)
,Asa e dragostea! nltur inegalitatea, nu stie de rang si vrednicie!
De-ar Ii cineva mai nalt dect toti, dragostea l Iace mai smerit ca toti.
(Impotri;a celor care nu 1olosesc cum trebuie cu;antul postolului care
spune. Fie din 1trie, 1ie intru ade;r, Hristos se propo;duiete~~, i
despre smerenie, 7, n vol. Despre schimbarea numelor. Despre rbdare.
Despre milostenie., p. 338)
DRAGOSTEA (Ielurile ei)
,Sunt multe cauze, care nasc prietenia sau dragostea. Dragostea cea
uricioas o vom trece cu vederea, cci nimeni dintre noi nu va spune c nu
este dintre cele murdare, dar, de voiti, vom pune la mijloc dragostele acele
naturale si vitale, sau relative la viata noastr. Dragostele vitale sunt de
acestea: a cstigat cineva un prieten, care a Iost prieten si al printilor si, a
807
luat parte la masa sau la cltoria sa, este megiesul su, sau a avut vreun bine
de la el, sunt Irumoase si acestea; sau c este de aceeasi meserie cu el,
desi o astIel de dragoste nu este sincer, cci contine n ea oarecare invidie si
gelozie. Dragostele naturale sunt: dragostea tatlui ctre Iiu, a Iiului ctre
tat, a Iratelui ctre Irate, a bunicului ctre nepot, a mamei ctre copii, si de
voiti, si a Iemeii ctre brbat, cci si acestea sunt vitale si pmntesti.
Acestea din urm se pare c sunt mai aprinse dect celelalte, si zic c se
pare, c de multe ori sunt nvinse de cele dinti. ntr-adevr, cteodat
prietenii s-au artat mai sinceri dect Iratii, dect Iiii si dect printii,
cteodat cel nscut n-a ajutat pe nsctorul su, pe cnd poate cel ce nici nu
l-a cunoscut mcar, l-a ajutat.
Dragostea cea duhovniceasc ns, este mai presus de toate celelalte,
cci ea ca si o regin stpneste pe celelalte, si are o Iat strlucit. Nimic
din cele pmntesti nu o naste pe ea, dup cum pe celelalte; nici obiceiul,
nici bineIacerea, nici natura, nici timpul, ci se pogoar de sus din cer. Si de
ce te miri, dac ea nu are trebuint, dac chiar si cnd este atacat ea nu se
d n lturi? Cum c aceast dragoste este cu mult mai mare dect celelalte,
ascult pe Pavel cnd zice: 1i po1tit eu insumi s 1iu anatema de la Hristos
pentru 1ratii mei (Romani, 9, 3). Care printe ar poIti aceasta, ca s Iie dat
anatemei si s se gseasc n rele? (Comentariile sau Explicarea Epistolei
ctre Coloseni, omilia I, pp. 8-9)
DRAGOSTEA (adevrat)
,Asa Iace adevrata dragoste: c dragostea nu caut ale sale, ci mai
nainte de ale sale caut ale aproapelui, ca prin acelea s vad de ale sale.
(Cele dintai omilii la Facere, cuvntul al noulea, p. 125)
,Dragostea s nu Iie oricum, ci neItarnic, Iiindc numai aceasta este
adevrata dragoste, si cnd aceasta este, apoi toate celelalte vin de la sine.
Cel ce miluieste avnd dragoste neItarnic, miluieste cu bunvoint, cci el
stie c milostenia lui si-o d; cel ce crmuieste, cu srguint crmuieste, cci
stie c pe el se crmuieste; cel ce druieste, Iace aceasta cu mbelsugare, cci
stie c lui si druieste.
Apoi, Iiindc dragostea poate Ii de multe ori chiar si n Iaptele cele
rele, precum de pild este dragostea celor corupti, dragostea celor ce sunt de
acord n rpiri si Iurtisaguri de averi strine, dragostea celor de prin ospete si
betii, de aceea Apostolul scotnd dragostea adevrat din rndul celor de
mai sus, zice: Urati rul, alipiti-; de bine. (Omilii la Epistola ctre
Romani a S1antului postol !a;el, omilia XXI, pp. 410-411)
808
,Iar Dumne:eul rbdrii i al mangaierii s ; dea ;ou a gandi la
1el unii pentru altii, dup Iisus Hristos (15, 5).
Fiindc mai sus a spus despre cele ale lui Hristos, aducndu-L drept
exemplu, a adugat apoi si mrturia din Scripturi, artnd c mpreun cu
Scripturile tot Hristos este iarsi Care d si rbdarea. De aceea a si zis: Iar
Dumne:eul rbdrii i al mangaierii s ; dea aceeai s ganditi intre ;oi,
despre Hristos, cci aceasta este adevrata dragoste, c ceea ce gndeste sau
cuget cineva de El, aceeasi s gndeasc si de altul. Apoi, artnd c el nu
cere dragostea oricum, a adugat: Dup Hristos Iisus, ceea ce n tot locul
Iace, Iiindc este si alt dragoste, care nu e dup Hristos. (Omilii la
Epistola ctre Romani a S1antului postol !a;el, omilia XXVII, p. 494)
,,Nu se intrat, zice, nu gandete rul. Priveste iarsi cum ea nu
numai c nu stpneste rul, dar nc nici nu-l las de a-si lua nceput, cci
nu a zis: se intrat, dar nu biruiete, ci nici nu se ntrt; si nici nu a zis:
nu 1ace rul, ci nici nu gndeste rul, adic nu numai c nu Iace nici un ru
mpotriva celui iubit, dar nici nu si nchipuie mcar asa ceva. Cum deci ar
putea Iace rul, sau cum s-ar ntrta ea, care nu se njoseste nici mcar de a-
si nchipui vreun ru? de unde si este izvorul mniei.
Nu se bucur de nedreptate, adic nu-i pare bine de cei ce ptimesc
rele, si nu numai aceasta, ci nc si ceea ce este mai mult, c se bucur de
ade;r, adic i pare bine de cei ce propsesc, ceea ce spune Pavel si aiurea:
se bucura cu cei ce se bucur i a plange cu cei ce plang (Rom. 12, 15).
Prin urmare, dragostea nu pizmuieste, nu se semeteste, cci bunttile strine
le socoteste ca pe ale sale. Ai vzut acum c dragostea ncetul cu ncetul Iace
nger pe cel hrnit si crescut de dnsa? Cnd tu esti Ir ntrtare, sau Ir
mnie n suIletul tu, cnd esti curat de zavistie si slobod de orice patim
tiranic, apoi cuget singur c te-ai izbvit n sIrsit de Iirea omeneasc si c
te-ai Icut asemeni ngerilor prin aceasta. Dar apostolul nu se multmeste
numai cu aceasta, ci are nc si mai mult ceva a spune Iiindc pe cele mai
puternice el le pune la urm.
Pentru aceea adaog: Toate le su1er (1 Cor. 13, 7). Cnd este
ndelung-rbdare, cnd este milostivire, apoi chiar dac ar veni asupra ei
lucruri grele, de nesuIerit, sau batjocori, sau rni, sau moarte, sau orice,
dragostea pe toate le suIer. (Comentariile sau Talcuirea Epistolei intai
ctre Corinteni, omilia XXXIII, pp. 351-352)
809
,,Toate le ndfduiete, :ice, toate le crede, toate le rabd, si ce va s
zic toate le ndfduiete? Adic toate cele bune. Nu se leapd de cel iubit,
:ice, ci de ar 1i cat de netrebnic, ea struie indreptandu-l, ingrifindu-se de el
i cercetandu-l indeaproape. Toate le crede, adic nu numai c ndjduieste
cum s-ar ntmpla, ci si crede, Iiindc l iubeste Ioarte mult. Chiar dac poate
nu s-ar desIsura lucrurile dup ndejdea ce o are si acela ar deveni nc si
mai greoi, totusi ea si pe acestea le suIer, cci dragostea, zice, toate le
rabd.
Dragostea niciodinioar nu cade (1 Cor. 13, 8). Ai vzut unde a pus
el sIrsitul dragostei, ceea ce mai ales este nsusirea cea mai minunat a
acestui dar? Dar ce va s zic nu cade? Adic nu se destram, nu se
nimiceste, nu se ntrerupe niciodat n a rbda, Iiindc ea toate le suIer,
toate le rabd. Cel ce iubeste niciodat nu poate ur, chiar de ar Ii orice
mprejurare, si acesta tocmai este cel mai mare bun al dragostei.
(Comentariile sau Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni, omilia XXXIII,
p. 352)
,,Nu se poart cu necu;iint (1 Cor. 13, 5). Ce spun eu c nu se
tru1ete, zice, cand ea este atat de departe de patim, incat chiar de ar
ptimi cele mai necinstite i mai gro:a;e lo;ituri pentru cel iubit, totui i
acest 1apt nu-l crede necu;iincios. Nu a zis apoi c se poart necu;iincios,
ins rabd cu brbtie necinstea, ci c nici nu simte vreo necinste. Dac
iubitorii de bani, suIerind toate ocrile pentru cmtria lor, nu numai c nu
se plng din aceast pricin, ci nc se si Ilesc, apoi cu att mai mult cel ce
are aceast dragoste ludat nu se va n lturi pentru orice, numai ca s
ncredinteze pe cei iubiti, si nu numai c nu se va da n lturi, dar chiar
ptimind nu se rusineaz. (Comentariile sau Talcuirea Epistolei intai ctre
Corinteni, omilia XXXIII, p. 348)
,,Singur acela este care iubeste adevrat, care caut la Iolosul celui
iubit; iar dac nu caut acest bun, apoi chiar de ar spune de mii de ori c
iubeste, n Iapt este mai dusman dect toti ceilalti dusmani. (Comentariile
sau Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni, omilia XXXIII, p. 349)
,,Spunnd (Pavel n.n.) mai nainte c nu se poart cu necuviint, aici
arat si Ielul cum nu se poart cu necuviint. Si care anume este Ielul acesta?
C nu caut ale sale, zice. Cci pe cel iubit dragostea l vede n toate, si
numai atunci se poart cu necuviint dac s-ar putea zice asa cnd nu
810
poate schimba sau preIace pe cel ce se poart necuviincios; adic dac ar Ii
cu putint ca prin purtarea sa necuviincioas s poat Iolosi pe cel iubit, apoi
atunci ea nici nu socoteste aceasta ca necuviint, cci pentru dnsa acela este
totul. (Comentariile sau Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni, omilia
XXXIII, p. 350)
,,Aceasta este adevrat dragoste, de a nu vedea n cel iubit si n cel ce
iubeste dou Iiinte desprtite, ci un singur om ceea ce de nicieri nu vine
Ir numai din dragoste.
Asadar, nu cuta ale tale ca s aIli ale tale, cci cel ce caut ale sale nu
aIl ale sale. (Comentariile sau Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni,
omilia XXXIII, p. 350)
,Dac tu iubesti pe X, iar pe Z nu-l iubesti (desi poate nici nu-l ursti),
apoi aceasta este dragoste dup om, si nu dup Dumnezeu. (Comentariile
sau Explicarea Epistolei I ctre Tesaloniceni, omilia IV, n vol.
Comentariile sau Explicarea Epistolei ctre Coloseni, I i II Tesaloniceni, p.
205)
,Iar dragostea cea adevrat se arat nu numai prin aceea, c cineva
d unui om mncare si butur, vorbeste cu el si-i arat prietenie, ci prin
aceea o pune n vileag, cnd cineva se ngrijeste de adevrata norocire si de
mntuirea suIleteasc a aproapelui, cnd iarsi ridic pe cel czut, cnd
ntinde mna de ajutor celui rsturnat la pmnt, care nu se poate ngriji de
mntuirea sa, cnd cineva preIer binele aproapelui Iolosului su propriu.
Asa lucreaz dragostea cea adevrat; cci dragostea nu caut ale sale (I
Cor., XIII. 5). (Cu;ant la Duminica a 18-a dup cinci:ecime, n vol.
!redici la duminici i srbtori., p. 141)
DRAGOSTEA (ptimas)
,,. nu c doar iubea (Egipteanca n.n.) pe IosiI, ci pentru c voia cu
orice pret s-si mplineasc poIta cea nebun, iar aceasta se nvedereaz din
cele ce a Icut mai pe urm. Cci si judecat s-a Icut, si nvinovtire a adus,
si cele mincinoase le mrturiseste, si pe cel ce nu a Icut nici un ru l-a
predat Iiarei cele slbatice (brbatul), care l si bag n temnit, sau mai bine
zis, dac ar Ii Iost dup plcerea ei, ar Ii trebuit chiar s-l omoare. AstIel a
811
narmat ea pe judector. (Comentariile sau Talcuirea Epistolei intai ctre
Corinteni, omilia XXXII, p. 343)
,,. chiar atunci cnd se gsea n nevoie a spune pricina pentru care
era bgat n temnit, el nu a spus drama petrecut ntre dnsul si acea
Iemeie, ci zice pe scurt: !entru c 1urat sunt din pmantul E;reilor, i aici
nu am 1cut nimic (Fac. 40, 15), si nicieri nu pomeneste de acea Iemeie
desIrnat, nici nu se mndreste de acest Iapt ceea ce ar Ii putut ptimi
Iiecare ca s nu se par c a Iost bgat n acea cas cu gnduri rele. Dac
oamenii chiar pctuind, si totusi nici atunci nu se stpnesc a nu nvinovti
pe altul, desi Iaptul poate c este rusinos, apoi cum s nu Iie vrednic de
admirat IosiI, care Iiind cu totul curat, nu a spus nici un cuvnt de iubirea
acelei Iemei, nici nu a dat n vileag pcatul, si nici dup ce a ajuns pe scaun
si voievod al ntregului Egipt nu a grit de ru pe acea Iemeie si nici nu a
cutat pedepsirea ei?
Ai vzut cum el cu adevrat c o iubea si se ngrijea de dnsa, pe cnd
ea nu-l iubea, ci era muncit de o poIt nebun? Ea nu iubea pe IosiI, ci voia
s-si mplineasc poIta cea desIrnat. Chiar vorbele ei, dac cineva le-ar
cerceta n amnuntime, le-ar gsi pline de mnie si de omor precugetat.
intrat la mine sluga cea de E;reu, pe care l-ai bgat in noi, s m
batfocoreasc (1 Cor. 39, 17), zice, lund n derdere bineIacerea brbatului
si artndu-i hainele, ea ajunsese mai slbatic dect orice Iiar. Nu tot asa
ns s-a purtat si IosiI. Si ce spun eu de iubirea ctre dnsa, cnd el chiar
ctre Iratii si car l vnduser s-a artat tot asa, si cnd nici de dnsii nu a
grit nimic neplcut, nici n sine, si nici ctre altii? (Comentariile sau
Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni, omilia XXXII, pp. 343-344)
DRAGOSTEA (duhovniceasc)
,... dragostea duhovniceasc e att de puternic nct niciodat nu
vrea s uite, ci pururea l poart n suIlet pe cel iubit, dorindu-l necontenit si
nengduind s se ating de suIlet vreo suprare sau vreo durere. Cci
precum cuptorul Babilonului, cnd s-a nltat acea mare vpaie, o rou
rcoritoare i-a mpresurat pe cei trei tineri, la Iel si dragostea celui care
iubeste si este plcut lui Dumnezeu, stpnindu-i suIletul, ndeprteaz orice
Ilacr a patimilor, rcorindu-l cu acea rou minunat. (Omilii la Epistola
ctre Filipeni, omilia a II-a, p. 31)
,Nimic nu e att de puternic ca legtura dragostei duhovnicesti. Cel ce
devine prieten cuiva n urma unei suIerinte ndurate, dac acea suIerint nu
812
este ntr-una, va deveni dusman; cel ce este nedezlipit de altul din obicei,
cnd obiceiul va conteni, se va stinge si prietenia lui. Femeia iarsi, dac a
survenit vreo ceart, si-a lsat brbatul si a rupt legtura dragostei, de
asemenea si Iiul dac vede c printele su trieste timp ndelungat si nu-l
poate mosteni mai curnd, se ngreuiaz.
Ei bine nimic din acestea nu se ntmpl unde este dragoste
duhovniceasc; nimic din acestea nu o nimiceste, Iiindc nimic din ele nu o
nasc. Nici timpul, nici distanta, nici suIerinta, nici auzirea clevetirilor, nici
mnia, nici insulta si nimic n Iine nu se poate Iurisa, unde este aceast
dragoste, si nici nu o poate nimici. Si ca s aIli c este asa, v voi spune
despre Moise, c desi era nselat de cei de un snge cu el, totusi dnsul se
ruga lui Dumnezeu pentru ei. Care tat ar Ii Icut acestea pentru Iiul misel, si
oare nu l-ar Ii nselat si el la rndul su?
Deci, iubitilor, s cutm a avea dragoste duhovniceasc, cci aceasta
este puternic si nu se nimiceste. (Comentariile sau Explicarea Epistolei
ctre Coloseni, omilia I, pp. 9-10)
DRAGOSTEA (minunile dragostei)
,Aceasta a mntuit lumea, aceasta a dobort pe rzboinicul cel de
demult, aceasta a unit cerul cu pmntul, aceasta a Icut pe oameni ngeri.
Aceasta deci s o mbrtism si noi, adic pe dragostea evanghelic, care este
maic a mii de buntti. Prin aceasta ne-am mntuit, prin aceasta am cstigat
toate bunttile cele nepovestite. (Talcuiri la Epistola a doua ctre
Corinteni, omilia XXX, p. 264)
DRAGOSTEA (unde este dragoste, toate relele sunt alungate)
,Dup cum Iocul ce cade pe materii arztoare totul nimiceste, tot asa
si cldura dragostei, oriunde ar ptrunde, pe toate cele ce vatm cuvntul
lui Dumnezeu le nimiceste, si asa Iace pmntul curat si prielnic pentru
primirea semintelor. Unde este dragoste, toate relele sunt alungate. Acolo nu
mai este iubire de arginti, care e rdcina tuturor relelor; nu mai este iubirea
de sine, nu mai este mndria; cci, de ce s-ar mndri cineva naintea
prietenului su? Nimic nu-l Iace pe om att de umil ca dragostea, cci i
servim pe prieteni ca slugi si nu ne rusinm, ci nc suntem chiar multumiti
de aceast slujb. Banii nu-i crutm, ba de multe ori nici trupurile, cci de
multe ori se si primejduieste cineva pentru cel iubit.
Unde este adevrata dragoste, invidie nu poate Ii, nici grirea de ru,
Iiindc nu numai c nu-i deIimm pe prieteni, ci nc si cnd sunt deIimati
813
i aprm, nchiznd gura deIimtorilor. Toate sunt n liniste, toate n pace
si nici mcar urm de ceart sau lupt nu se vede, cci toate sunt ncrcate de
pace. (Comentariile sau explicarea Epistolei a doua ctre Timotei, omilia
VII, pp. 81-82)
,Presupuneti la un om stiinta si limbajul ngerilor, puterea
vindecrii, Iorta invincibil a martiriului; dac, prin ipotez, voi l
Iaceti pe om lipsit de iubire, el nu mai este nimic naintea lui
Dumnezeu. (Din vol. Bogtiile oratorice, p. 176)
DRAGOSTEA (adun la un loc pe cei ce sunt la mari deprtri)
,O astIel de putere are dragostea! Cuprinde n brate, strnge la un loc
nu numai pe cei de Iat, pe cei de alturi de noi, pe cei care-i vedem, ci si pe
cei de departe. Nici timpul, nici spatiul nu pot ntrerupe, nu pot tia
dragostea. (Ctre o 1emeie rmas ;du; de tanr, 3, n vol. Despre
Feciorie, pologia ;ietii monahale, Despre creterea copiilor., p. 152)
,,Asa e puterea dragostei! Adun la un loc si leag pe cei ce sunt la
mari deprtri! Dac iubim pe cineva, l avem naintea ochilor n Iiecare zi,
chiar de-ar tri n tri strine si ne-ar desprti oceane ntinse; dup cum, dac
nu ne este drag cineva, adesea prem c nici nu-l vedem, chiar de-ar sta
alturea cu noi! Cnd e dragoste, nici o vtmare de pe urma deprtrii; cnd
nu e dragoste, nici un Iolos de pe urma apropierii. Nu de mult, cnd am rostit
cuvnt de laud n cinstea Iericitului Pavel, asa sltati de bucurie, ca si cum
l-ati Ii vzut pe Pavel alturi de voi, desi trupul lui se aIl n Roma, cetatea
cea mprteasc, iar suIletul lui, n minile lui Dumnezeu. Cci su1letele
dreptilor sunt in mana lui Dumne:eu i chinul nu se ;a atinge de ele
(ntelepciunea lui Solomon 3, 31). Cu toate acestea, puterea dragostei l-a pus
pe Pavel naintea ochilor vostri. (Cu;ant la calende, n vol. Omilii la
sracul La:r. Despre soart i !ro;ident., p. 7)
DRAGOSTEA (puterea dragostei)
,,Si ca s aIlati ct putere are dragostea, s o zugrvim cu cuvntul,
Iiindc n Iapte nu o vedem aievea, si vom ntelege cam cte buntti ar Ii pe
pmnt dac ea ar Ii cu mbelsugare rspndit. Atunci nu ar mai Ii nevoie
nici de legi, nici de tribunale, nici de pedepse, nici de osnde, si nici de
altceva de acest Iel, cci dac toti ar iubi si ar Ii iubiti, nimeni nu ar
nedreptti pe altul cu ceva, ci si uciderile, si luptele, si rzboaiele, si
814
rzmeritele, si rpirile, si Iurtisagurile, si lcomiile, si, n sIrsit, toate relele
ar Ii scoase dintre oameni si rul ar Ii cunoscut numai din nume. Dar
semnele si minunile nu ar putea Iace aceasta, ci nc de multe ori duc si la
slav desart pe cei ce nu bag seam, si chiar n usurint deplin.
(Comentariile sau Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni, omilia XXXII,
p. 340)
,,Mai degrab ar putea rbda paiele para Iocului dect diavolul para
cea arztoare a dragostei! Dragostea este mai puternic dect zidurile
cettilor, ea este mai vrtoas dect diamantul, si chiar de ai vorbi de o alt
materie mai puternic dect diamantul, totusi vrtosia dragostei pe toate le
covrseste. Pe dragoste nu o nvinge nici bogtia, nici srcia, sau mai drept
vorbind, dac ar Ii dragoste, apoi nu ar mai Ii nici srcie, si nici bogtie
nemsurat, ci numai bunttile ce ar izvor din Iiecare din ele. Din una am
scoate bunoar nepizmuirea, iar din cealalt nengrijirea, si atunci nu am
mai suIeri nici grijile bogtiei si nici nevoile srciei. Si ce spun eu de
Ioloasele ce am trage din ele? Chiar numai Iaptul de a ndrgi, gndeste-te
ct de mare este prin sine nsusi, ct multmire suIleteasc poart n sine, n
ct plcere tine suIletul omului, ceea ce mai cu seam este al dragostei cu
osebire. (Comentariile sau Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni, omilia
XXXII, p. 341)
,,. nimic nu poate s atrag att de mult ca dragostea. Pentru acelea
vorbesc de semne si minuni de multe ori te vor si pizmui, pe cnd pentru
dragoste te vor admira si iubi. (Comentariile sau Talcuirea Epistolei intai
ctre Corinteni, omilia XXXIII, p. 355)
,,Si de voiesti s aIli puterea dragostei, apoi adu-mi aci un brbat
Iricos si sperios, si temndu-se pn si de umbra lui, sau unul nenIrnat si
iute la mnie, mai mult Iiar dect om, desIrnat si nerusinat, si, n sIrsit,
avnd cu sine toat rutatea, si pred-l n minile dragostei, adu-l, zic, n
nevointa ei, si degrab vei vedea pe acel Iricos si nendrznet Icndu-se
brbtos, mare de suIlet si cu usurint ndrznind spre toate. Si ceea ce este
minunat, c acestea se petrec nu doar schimbndu-se sau preIcndu-se Iirea
lui, ci dragostea si arat puterea chiar n acel suIlet timid, si se petrece
acelasi lucru ca si cum cineva ar Iace o sabie de plumb s taie ca si una de
Iier, Ir ns a o Iace din Iier, ci rmnnd n Iirea ei de plumb. Gndeste-te
bine: Iacov, de pild, era Ir viclenie, stnd n cas Ir nici o grij si Ir
815
primejdie, vietuind n liniste si libertate, ntocmai ca si o Iecioar n odaia
casei printesti; asa si el, zic, seznd nluntrul casei, era silit a sta Ir
treab mai toat vremea, Iiind scutit de trg si de cele ale trgului, cci
ntotdeauna se gsea n pace si liniste adnc. Dar ce? Iat c deodat acest
om nepreIcut, Iiindc l-a aprins Ilacra dragostei att de mult, el care sedea
ntruna n cas, priveste-l, zic, cum dragostea l-a Icut struitor si iubitor de
munc.
Acestea nu sunt zise de mine, ci ascult ce spune chiar acest patriarh.
nvinuind pe socrul su, el i zicea: De dou:eci de ani de cand sunt cu tine
(Fac. 31, 38). Si cum ai petrecut acei douzeci de ani? Ziua m ardea
cldura, iar noaptea su1eream gerul, :ice, i somnul se deprta de la ochii
mei Fac. 31, 40). Acestea le spunea acel brbat Ir viclesug, care sedea n
cas si tria o viat linistit. Cum c el era si Iricos, aceasta se vede de acolo
c numai ct se gndea a da ochii cu Iratele su Isav, si murea de Iric. Dar
apoi priveste cum acest Iricos, Iiind stpnit de dragoste, s-a Icut mai
ndrznet dect leul. Cci punndu-se pe sine naintea tuturor ca un scut, era
gata a se azvrli el cel nti mpotriva acelui slbatic care mugea de
rzbunare, dup cum credea el, si n trupul su si pusese siguranta celor
dou Iemei ale sale; si cu cel de care mai nainte se temea chiar de a-l vedea,
acum dorea a da piept cu el cci mai puternic era dragostea Iemeilor lui
dect aceast Iric. Ai vzut cum, Iiind Iricos, s-a Icut Ir de veste
ndrznet, nu c doar i s-a schimbat Iirea, ci Iiind stpnit de dragoste?
(Comentariile sau Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni, omilia XXXIII,
p. 356)
,,Cum c dragostea Iace blnd pe cel ndrznet si ntelept pe cel
desIrnat nu mai este nevoie de nici o pild, Iiindc tuturor este cunoscut. De
ar Ii cineva mai slbatic dect orice Iiar, totusi prin dragoste se Iace mai
blnd ca o oaie. (Comentariile sau Talcuirea Epistolei intai ctre
Corinteni, omilia XXXIII, p. 357)
,,. Iiindc dragostea este Iuritoare a toat virtutea, pentru aceea s o
sdim cu toat strsnicia n suIletele noastre, ca s ne aduc multe buntti si
vesnic s avem rodul ei mbelsugat, vesnic nverzit si niciodat vestejit.
(Comentariile sau Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni, omilia XXXIII,
p. 357)
816
DRAGOSTEA (epectaza dragostei)
,,C dragostea nu stie de satiu, ci cu ct se desIteaz mai mult de
chipul celor dragi, cu att i creste mai mare vpaia. (Cu;ant la pilda celui
ce datora :ece mii de talanti, n vol. Omilii la sracul La:r. Despre soart
i !ro;ident., p. 222)
DRAGOSTEA (Iolosul)
,S avem cu noi acel semn, cu mult mai mare dect toate celelalte,
adic dragostea. Cci unde se gseste acest mare bun, de ndat acolo st de
Iat Fiul mpreun cu Tatl, iar harul SIntului Duh ne adumbreste. (Omilii
la Epistola ctre Romani a S1antului postol !a;el, omilia VIII, p. 144)
,Vei deveni nesuIerit diavolului, dac din toate prtile vei avea cu tine
vpaia duhului si a dragostei. (Omilii la Epistola ctre Romani a S1antului
postol !a;el, omilia XXI, p. 413)
,Unde-i dragoste, pcatele suIletului sunt nelucrtoare;
unde-i dragoste, nceteaz sltrile nejudecate ale mintii: Dragostea,
spune Pavel, nu se semeteste, nu se tru1ete, nu se poart cu necu;iint
(I Cor., 13, 4-5). Dragostea nu Iace ru aproapelui. Acolo unde
mprteste pacea, acolo nu-i Cain, care s-si ucid Iratele. Seac
izvorul invidiei, si ai secat rul tuturor pcatelor. Taie rdcina, si ai
tiat totodat si rodul. (Omilia a II-a la Rusalii, n vol. !redici la
srbtori imprteti i cu;antri de laud la s1inti, pp. 221-222)
DRAGOSTEA (roadele ei)
,Unde este dragostea, acolo nu poate Ii nici iutime, nici mnie, nici
hul, ci toate sunt alungate. (Comentariile sau Explicarea Epistolei ctre
E1eseni, omilia XVII, p. 163)
,Nu este nici un bun care s nu vin de la dragoste. (Comentariile
sau Explicarea Epistolei ctre E;rei, omilia XIX, p. 245)
DRAGOSTEA (si credinta)
817
,Nici un Iolos nu este de dragoste, dac nu e credinta, sau mai drept
vorbind, nici c poate Ii dragoste n alt mod. (Comentariile sau Explicarea
Epistolei ctre E1eseni, omilia XXIV, p. 250)
DREAPTA SOCOTEAL
,,. lipsa msurii este ntru totul neplcut si de nesuportat, n timp ce
dreapta msur ne este plcut, Iolositoare si necesar. (Despre
necunoaterea lui Dumne:eu, cuvntarea V, p. 106)
DREPTATEA (,Fericiti cei ce Ilmnzesc si nseteaz de dreptate
194
)
,. Fericiti cei ce 1lman:esc i insetea: de dreptate. S-a Iolosit de
aceste cuvinte ca s cutm dreptatea, nu de mntuial, ci cu toat dorinta
inimii noastre. Si pentru c semnul caracteristic al lcomiei este dorinta si
nu att dorinta de mncruri si buturi ct dorinta de a stpni mai mult si de
a avea mai multe bogtii n jurul nostru -, de aceea Domnul a poruncit s
mutm dorinta aceasta a noastr spre dreptate, pentru a nu mai Ii lacomi.
(Omilii la Matei, omilia XV, IV, n col. PSB, vol. 23, p. 179)
DREPTATEA (nedreptatea gravele urmri ale svrsirii ei)
,Dar asa e nedreptatea! Nedreptatea zguduie constiinta n Iiecare zi,
chiar cnd tace cel nedrepttit. Cei care Iac nedreptate, asteptndu-se la
pedeaps, triesc n Iiecare zi cu Irica n sn si aproape c-si iau singuri plat
pcatelor lor. (Omilii la Facere, omilia LII, IV, n col. PSB, vol. 22, p. 190)
DREPTATEA (nedreptatea suIerirea nedrepttii)
,. a ne mhni mai mult pentru cei ce ne-au necjit pe noi, dect pentru
noi nsine, Iiindc vtmarea la aceia trece. Dup cum cei ce dau cu piciorul n
cuie sau piroane, cugetnd lucruri mari, mai vrtos sunt vrednici de mil si de
plns din pricina acestei turbri, tot asa si cei ce nedrepttesc pe cei ce nu le
Iac nici un ru, sunt vrednici de multe lacrimi, iar nu de blesteme, ca unii ce-si
vatm suIletele lor. (Talcuiri la Epistola a doua ctre Corinteni, omilia V,
p. 65)
194
Matei, 5, 6.
818
,Dac noi ptimim ceva ru din partea oamenilor, nu putin vom
scdea din datoria noastr, dac vom suIeri cu brbtie cele petrecute. Deci
nu suntem nedrepttiti, Iiindc suprarea aceasta Dumnezeu o socoteste n
Iolosul nostru, nu dup dreptate, ci dup socotinta iubirii de oameni si n
schimbul celor ce am ptimit si nu ne-am rzbunat. Si de unde se in;ederea:
aceasta?, zici tu. Au ptimit iudeii ru din partea vavilonenilor, si Dumnezeu
nu a mpiedicat, ci brbatii, copiii si Iemeile erau trti n robie, ns aceast
robie, dup msura pcatelor lor, le-a Iost spre mngiere. Pentru aceea zice
Isaia: Mangaiati, mangaiati pe norodul meu, preoti, griti ctre inima
Ierusalimului, c a luat din mana Domnului indoite pcatele sale (Is., 40, 1-
2), si iarsi: Doamne Dumne:eul nostru, pace d nou, c toate ai dat nou
(Is., 26, 12). Dar si David zice: Je:i pe ;rfmaii mei, c s-au inmultit, i
iart toate pcatele mele (Ps., 24, 19 si 18). Iar cnd i adusese nainte pe
Semei, care-l blestema, el a zis: Lsati-l pre el s blesteme, c ;a ;edea
Domnul smerenia mea i-mi ;a intoarce mie bine pentru blestemul lui in :iua
de ast:i (2 mp., 16, 11-12). Cci cnd nu ne rzbunm asupra celor ce ne
nedrepttesc, atunci mai cu seam noi ne Iolosim - c se socotesc acestea spre
iertarea pcatelor noastre, dac suIerim cu multumire nedrepttile ce ni se
aduc. (Talcuiri la Epistola a doua ctre Corinteni, omilia XXIII, pp. 210-
211)
,Aceasta este biruint strlucit, acesta este semnul biruintei Bisericii,
asa este surpat diavolul, cnd noi ptimim rele. Cnd noi ptimim relele ce ni
se aduc, atunci diavolul este prins n curse si ptimeste ru cnd voieste a ne
Iace nou rele. Ceea ce se petrecea si cu Pavel, cci cu ct mai mult grmdea
primejdii asupra sa, cu att mai mult si diavolul iesea biruit. (Talcuiri la
Epistola a doua ctre Corinteni, omilia XXV, p. 225)
,Dac noi vom rsplti nedreptatea cu blndetea, le-am domolit toat
iutimea lor, am asezat chiar nuntrul lor un tribunal, care ne va da nou
votul, adic ne va ierta, iar pe dnsii i va pedepsi mai grozav, dect cum i-
am pedepsi noi chiar. Singuri ei se vor osndi si se vor dezaproba, cutnd
orice ocazie, prin care s-si plteasc datoria lor cu o mai mare msur,
stiind bine c a rsplti n mod egal, e tot una cu a rmnea mai pe jos, si de
aceea vor lua exemplu de la noi purtndu-se cu blndete. (Comentariile sau
Explicarea Epistolei ctre E1eseni, omilia XVI, pp. 158-159)
,... cel care nedreptteste pe altul n realitate nu nedreptteste, ci
singur se nedreptteste (...) (Omilii la Epistola ctre Filipeni, omilia a XV-
a, p. 261)
819
,S ne doar suIletul pentru cei care ne Iac ru, mai mult dect ne
doare pentru noi nsine; cci rana pe care vor s ne-o Iac nou, o
primesc, de Iapt, ei. Asa cum cei care dau cu piciorul n cuie si se
laud cu aceasta sunt vrednici de plns, la Iel si cei care i nedrepttesc pe
altii sunt vrednici de mila noastr, deoarece si rnesc propriile lor suIlete.
(Din vol. !roblemele ;ietii, p. 352)
,... nimeni nu ne poate Iace vreo nedreptate, nici vtma dac nu ne-
am preda lor noi nsine. (Scrisori din exil, Ctre toti credincioii, c nimeni
nu ;a putea ;tma pe cel care nu se nedrepttete pe sine insui, 2, n vol.
Scrisori din exil. Ctre Olimpiada i cei rmai credincioi. Despre
deprimare, su1erint i !ro;ident., p. 237)
DREPTATEA (nedreptatea Iolosul cstigat prin suIerirea ei)
,Orice nedreptatea, pe care o suIerim de la cineva, este socotit de
Dumnezeu Iie pentru izbvire de pcate, Iie pentru rspltire. (Omilii la
Matei, omilia IX, II, n col. PSB, vol. 23, p. 111)
,David a vzut pe Semei c l atac, c se bucur de nenorocirea lui si
c l umple de ocri; cnd generalii si au vrut s-1 omoare pe Semei, David
i-a mpiedicat zicnd: Lsati-l s blesteme, ca s ;ad Domnul smerenia
mea, i-mi ;a rsplti mie cu bine pentru blestemul acesta in :iua aceasta
(II Regi 16, 11-12); iar n Psalmi, cntnd, spunea: Je:i pe ;rfmaii mei, c
s-au inmultit i cu ur nedreapt m-au urat, i-mi iart toate pcatele mele
(Ps., 24, 20, 19). Iar sracul Lazr a avut parte de odihn, tocmai pentru c a
suIerit nenumrate necazuri n viata aceasta. Asadar nu sunt nedrepttiti cei
care suIer nedreptti dac ndur cu curaj tot ceea ce suIer, ci cstig chiar
mai mult Iie c sunt ncercati de Dumnezeu, Iie c sunt biciuiti de diavol.
(Omilii la Matei, omilia IX, II, n col. PSB, vol. 23, p. 111)
,Acela care suIer o nedreptate si o suport cu brbtie dobndeste
prin asta mai mare ndrznire naintea lui Dumnezeu. (Omilii la Matei,
omilia XL, IV, n col. PSB, vol. 23, p. 489)
,Cel care stie s suIere cu curaj nedreptatea este otel, cui si Ioc, pe
cnd cel care pune la cale si svrseste nedreptatea este mai slab dect lutul.
Asadar nu e ru s Iii nedrepttit, ci e ru s nedrepttesti si s nu stii s
nduri nedreptatea. Cte nedreptti n-a ndurat David? Cte nedreptti n-a
820
Icut Saul? Si cine a ajuns mai puternic si mai Iericit? Cine a ajuns mai de
plns si mai de jelit? Nu, oare, Saul, cel care a nedrepttit? Uit-te! Saul i-a
Igduit lui David c dac va rpune pe Goliat l va Iace ginere si-i va da cu
drag inim pe Iiica sa de sotie. David a rpus pe Goliat, dar Saul nu s-a
tinut de cuvnt; nu numai c nu i-a dat pe Iiica lui, dar cuta s-l si omoare.
Si cine a ajuns mai strlucit?. (Omilii la Matei, omilia XLII, II, n col. PSB,
vol. 23, p. 503)
,,Si care este catigul, zici, cand eu ptimesc ru? Mare este cstigul,
iubitule; cci Dumnezeu nu a pus rsplata celui ce ti-a Icut ru n pedeapsa
lui, Iiindc atunci n-ar Ii vreun mare lucru. n adevr, ce Iolos cnd eu
ptimesc rele si cnd si acela ptimeste rele? desi stiu pe multi cari cred c
a Ii o mare mngiere pentru dnsii cnd vd pe prigonitorul lor pedepsit,
Iiindc atunci cred c au luat napoi de la acela tot ce li se rpise. ns
Dumnezeu nu a pus rsplata n acestea. Voiesti poate a sti cte buntti vei
mosteni? ti deschide cerul ntreg, te Iace mpreun cettean cu sIintii, te
pregteste a sta mpreun cu ei n aceeasi ceat, te izbveste de pcate, te
ncununeaz cu dreptatea. Dac cei ce iart pe cei ce le gresesc iau iertarea
pcatelor, dar nc cei ce nu numai c iart, ci chiar mai dau si altele cu
mbelsugare, de ce binecuvntare nu se vor nvrednici? Deci s nu suIeri
lipsit de curaj, ci nc te si roag pentru cel ce te-a nedrepttit, cci si aceasta
o Iaci tot pentru tine. Ti-a luat averea? Dar n acelasi timp a luat si pcate,
ceea ce s-a petrecut si cu Ghiezi si Neeman
195
. Ct avere nu ai da ca s ti se
ierte pcatele? Dar tocmai aceasta se petrece acum cu tine, cci dac suIeri
cu brbtie si nu blestemi pe prigonitorul tu, ti-ai pus pe cap o cunun
strlucit. Si cuvntul acesta nu este al meu, ci al lui Hristos, care zice:
Rugati-; pentru cei ce ; supr, dup care ndat pune si rspltirea si o
arat ct de mare este, cci zice: Ca s 1iti 1ii deopotri; Tatlui ;ostru celui
din ceruri (Mt. 5, 44-45). AstIel c tu cu nimic nu ai Iost lipsit, ba nc ai si
cstigat, nu ai Iost nedrepttit, ci nc te-ai si ncununat, Icndu-ti suIletul
mai IilosoI si Icndu-se deopotriv cu Dumnezeu, izbvindu-te de grija
banilor si cstignd mprtia Cerurilor. (Comentariile sau Talcuirea
Epistolei intai ctre Corinteni, omilia XVI, pp. 170-171)
,Cel care pteste pe nedrept vreun ru si rabd cu brbtie
nedreptatea dobndeste mare ndrzneal la Dumnezeu. (Din vol.
!roblemele ;ietii, p. 184)
195
A se vedea cartea a IV-a a mpratilor, cap. 5.
821
,Adu-ti aminte de dou mprejurri cnd ai Iost vorbit de ru sau
nedrepttit: una cnd ai dat Iru liber mniei tale si una cnd ai rmas
linistit. Spune-mi: cnd ai Iost mai multumit si cnd te-ai Iolosit? Atunci
cnd ai Iost biruit de mnie sau cnd ai biruit mnia? De multe ori, am
ajuns s ne blestemm pe noi nsine, pentru c mnia ne-a mpins s spunem
vorbe rele. Dimpotriv, cnd am Iost deasupra mniei, am scpat de multe
rele si am Iost multumiti, ca atunci cnd ne-am biruit dusmanul. Cnd ne
aprm prin mnie, nu biruim, ci suIerim cea mai mare nIrngere.
Biruiesti doar atunci cnd ntmpini rul cu blndete. Cei nebuni,
desigur, spun c este tocmai invers. Dar tu s nu ceri prerea oamenilor
nebuni, ci a celor cu minte. Sau mai bine, ndreapt privirea ta spre
Dumnezeu, pentru ca El s te cinsteasc. Cine are cinstirea lui
Dumnezeu, nu are nevoie de alt cinstire. (Din vol. !roblemele ;ietii, pp.
260-261)
,Te nedreptteste cineva? Nu te certa cu el, ci cu diavolul, care l
ndeamn la ru. De omul care pctuieste s-ti par ru. S te gndesti c
dac nu se pocieste, va Ii pedepsit n iad pe vecie. n Ielul acesta, nu numai
c nu te vei mnia, dar ti si va prea ru pentru el.
Asa cum ti este mil de un bolnav care este cuprins de Iebr, la Iel
s ti Iie mil si de Iratele tu care te nedreptteste. Si acesta este bolnav. Vrei
s te aperi de nedreptate? Atunci smereste-te si taci. n Ielul acesta, l vei rni
pe dusmanul tu, diavolul. AltIel, dac te mnii si te rzbuni, ti vei Iace ru
att tie, ct si Iratelui tu, care este deja rnit de diavol si nu mai are nevoie de
nc o ran, ci de comptimire, rugciune si de ajutorul tu. Dac nu cazi, poti
chiar s-1 ajuti. Dar dac si tu cazi sub sgeata mniei aruncat de diavol, cine
v va ridica pe amndoi? Nici tu nu-l mai poti ajuta pe el, nici ei pe tine.
De aceea, s ne purtm mereu n asa Iel, nct s ajutm la
vindecarea rnilor Iratilor nostri. S nu le Iacem si alte rni si s nu le
adncim pe cele pe care le-a Icut diavolul. (Din vol. !roblemele ;ietii, p.
261)
,Nenorocirea nu este s Iii nedrepttit, ci s nedrepttesti.
Dumnezeu nu este nedrept. De aceea, Iie n aceast viat, Iie n cealalt,
nedreptatea se plteste, la Iel cum este rspltit si virtutea. (Din vol.
!roblemele ;ietii, p. 294)
,Dac te vei hotr s suporti nedreptatea, primele uou-trei ori ti
va Ii greu s nvingi tinerea de minte a rului, care se naste spontan n
822
orice suIlet plin ele patimi, mpotriva celor care au Icut ru. Dar dup
aceea, te vei obisnui s-i ierti pe semenii ti. AstIel, atunci cnd vei Ii
nedrepttit, nu te vei mai supra prea tare si nu vei mai cere rspltirea
rului cu ru. Dimpotriv, te vei bucura si vei ndura rul Ir s
crtesti, la Iel ca Hristos sau ca sIintii, te vei ruga pentru vrsmasii ti si vei
multumi lui Dumnezeu pentru chinul tu. Prin aceast purtare a ta lipsit de
rutate, vei primi cinstirea si dragostea oamenilor, dar cel mai important,
n cer vei mosteni bunttile gtite de Domnul pentru cei care i urmeaz
Lui. (Din vol. !roblemele ;ietii, p. 321)
DREPTATEA (nedrepttile Icute lui Dumnezeu rzbunarea lor)
,Cnd Domnul era plmuit, n-a Icut ru celui ce-L plmuia; dar
cnd era s Iie nedrepttit robul lui Dumnezeu, a pedepsit pe mprat,
ca s te nvete s rzbuni nedrepttile Icute lui Dumnezeu, dar s nu tii
seam de nedrepttile Icute tie de altii. Dumnezeu ti spune: Dup cum
Eu nu tin seam c sunt nedrepttit, dar r:bun nedrepttile pe care ti
le-au 1cut altii, tot aa i tu. r:bun nedrepttile ce Mi se 1ac Mie,
dar nu tine seama de nedrepttile 1cute tie de altii' (La S1antul
s1intitul Mucenic Foca i impotri;a ereticilor, i la cu;intele din
!salmul 141. ,Cu glasul meu ctre Domnul am strigat, cu glasul meu
la Dumne:eu m-am rugat`, II, n vol. !redici la srbtori imprteti
i cu;antri de laud la s1inti, p. 518)
DUMINICA (pzirea smbetei de ctre iudei)
,Sambta a 1ost 1cut pentru om, i nu omul pentru sambt (Ps., 24,
20, 19).
- Dar atunci pentru ce a Iost pedepsit cel ce a adunat lemne smbta?
(Num. 15, 32-36).
- Pentru c dac ar Ii Iost dispretuite legile chiar de la nceput, cu greu
ar mai Ii Iost pzite mai trziu. C multe si mari Ioloase a adus smbta la
nceput; de pild, i-a Icut pe iudei s Iie blnzi si iubitori de oameni Iat
de cei ai lor; i-a nvtat c Dumnezeu este Creatorul si purttorul de grij,
dup cum zice Iezechiel (Iez., 20, 12, 20), i-a nvtat s se deprteze ncetul
cu ncetul de pcat si i-a Icut s Iie cu luare aminte la cele duhovnicesti.
Dac atunci cnd le-a dat legea despre pzirea smbetei, Dumnezeu ar Ii
spus: Sambta 1aceti 1apte bune, dar nu 1aceti 1apte rele', iudeii n-ar Ii pzit
porunca. Dumnezeu ns a interzis Ir deosebire orice Iel de Iapt si a spus:
Sambta s nu 1aceti nimic' Si nici asa n-au ascultat. Cnd Domnul a dat
823
poruncile pentru pzirea smbetei a lsat s se nteleag c vrea att numai,
ca iudeii s se deprteze de pcat. C spune Dumnezeu: Nimic s nu 1aceti
sambta in a1ar de cele ce trebuie 1cute pentru su1let (Ies., 12, 16). n
templu smbta se lucra; si se lucra cu zor si de dou ori mai mult dect n
zilele de lucru. AstIel Domnul, prin umbr, i Iace s ntrezreasc
adevrul. (Omilii la Matei, omilia XXXIX, III, n col. PSB, vol. 23, p. 478)
DUMINICA (nlocuirea sabatului cu Duminica)
,Uit-mi-te ns ct de Ielurite si de potrivite dovezi aduce Domnul
pentru desIiintarea smbetei. Cnd a Icut tin si a vindecat pe orbul din
nastere ntr-o smbt nici nu-Si ndreptteste Iapta Sa (Ioan, 9, 1-41), desi
L-au nvinuit Iariseii si atunci; era ns de ajuns chipul n care a creat ochii
orbului, ca s arate c El este Stpnul legii. Cnd a vindecat pe slbnogul
de la Vitezda, cnd slbnogul si-a luat patul (Ioan, 5, 1-18) si cnd Iariseii
L-au nvinuit, Domnul si justiIic Iapta si ca om si ca Dumnezeu; ca om,
cnd spune: Dac omul primete tiere imprefur sambta, ca s nu se strice
legea - si n-a spus ca s se Ioloseasc omul -, pe Mine ; maniati c am
1cut sambta pe un om intreg i sntos (Ioan, 7, 23); ca Dumnezeu, cnd
spune: Tatl Meu pan acum lucrea: i Eu lucre: (Ioan, 5, 17). Cnd
Iariseii i-au nvinuit pe ucenici c nu pzesc smbta, le-a spus: N-ati citit ce
a 1cut Da;id cand a 1lman:it, el i cei dimpreun cu el? Cum a intrat in
casa lui Dumne:eu i a mancat painile punerii inainte? (Matei, 12, 3-4), si
le-a adus ca martori si pe preoti (Matei, 12, 4). Si acum iarsi i ntreab:
Este ingduit sambta a 1ace bine sau a 1ace ru? (Marcu 3, 4); si Care
dintre ;oi, de-ar a;ea o oaie...? (Matei, 12, 11). Domnul cunostea dragostea
lor de bani; stia c sunt mai mult iubitori de bani dect iubitori de oameni.
(Omilii la Matei, omilia XL, I, n col. PSB, vol. 23, p. 483)
DUMINICA (serbarea Duminicii)
,n ziua aceasta orice munc nceteaz; suIletul e mai lipsit de griji din
pricina tihnei; iar ceea ce-i mai mare dect toate, e c n ziua aceasta ne
bucurm de mii si mii de buntti. n ziua aceasta a Iost surpat moartea, a
Iost stins blestemul, pcatul a pierit, portile iadului s-au sIrmat, diavolul s-
a legat, rzboiul de veacuri a ncetat si mpcarea lui Dumnezeu cu oamenii
s-a svrsit, neamul nostru s-a ntors la nobletea de mai nainte, dar, mai bine
spus, la o noblete si mai mare. Soarele a vzut privelistea aceea minunat si
nemaivzut, a vzut pe om ajuns nemuritor. (Despre milostenie. Cu;ant
rostit dup ce a trecut prin ora la ;reme de iarn i i-a ;:ut pe sraci i pe
824
ceretori lsati in prsire i aruncati in piat, 3, n vol. Despre schimbarea
numelor. Despre rbdare. Despre milostenie., p. 253)
,Adu-ti aminte, omule, de ct de multe si de ct de mari buntti ai
avut parte n ziua aceasta! De cte rele ai scpat! Ce erai mai nainte si ce-ai
ajuns pe urm! Dac oamenii si serbeaz cu mult Iast zilele lor de nastere,
iar multi robi n zilele n care au Iost eliberati dau ospete, iar cei liberi Iac si
daruri, si cu totii cinstesc mult ziua, apoi cu mult mai mult trebuie s cinstim
noi ziua aceasta, pe care n-ai gresi de-ai numi-o zi de nastere a ntregii
omeniri! Eram pierduti, si-am Iost gsiti, eram morti, si-am nviat; eram
vrjmasi, si ne-am mpcat. De aceea se si cuvine s o cinstim cu
duhovniceasc cinste, nu cu ospete, nu cu vin, nu cu betii si dansuri, ci
Icnd s Iie ndestulati si Iratii nostri mai sraci. Nu spun acestea ca s m
ludati, ci ca s m si urmati! (Despre milostenie. Cu;ant rostit dup ce a
trecut prin ora la ;reme de iarn i i-a ;:ut pe sraci i pe ceretori lsati
in prsire i aruncati in piat, 3, n vol. Despre schimbarea numelor.
Despre rbdare. Despre milostenie., p. 254)
DUMNEZEU (despre Dumnezeu)
,Si a spus Domnul Dumne:eu socotindu-Se (Fac., 8, 20-21).Cuvintele
acestea sunt spuse iarsi n chip omenesc, pe msura de ntelegere a Iirii
noastre. (Omilii la Facere, omilia XXVII, IV, n col. PSB, vol. 21, p. 338)
,Divinitatea este mai presus de numr, de timp si de veacuri.
(Comentar la E;anghelia de la Ioan, omilia II, 3, p. 13)
,Acela cu Care nimic nu se poate compara, pe care nimic nu-L poate
egala, naintea Cruia neamurile toate laolalt nu nseamn nimic. (Omilii
la Epistola ctre Filipeni, omilia a VII-a, p. 120)
,Mretia Lui nu are hotare, ntelepciunea Lui nu are numr, judectile
Lui sunt Ir Iund, iar cile Lui necercetate. Acesta este Cel mai mare i mai
puternic, dac si aceasta este sigur s spunem. Dar ce ptimesc? Om sunt si
omeneste vorbesc. Cer iertare Stpnului c am limb din trn. Cci nu cu
obrznicie m Iolosesc de aceste cuvinte, ci din greutatea neputintei si a Iirii
limbii noastre.
Milostiv s-mi Iii mie, Stpne, c nu din ndrzneal m Iolosesc de
aceste cuvinte, ci pentru c nu am altele; cci nu rmn la slbiciunea
825
cuvntului, ci urc pe aripa ntelesului. (Din vol. Despre Rai i Scriptur.
Despre iubirea lui Dumne:eu pentru noi. Despre Se:ut-a Imprteasa
de-a dreapta Ta~~, p. 40)
,,Dumnezeu, Cel nespus, Cel nestriccios, Cel mai presus de minte,
Cel nevzut, Cel nenteles, in a Crui man sunt marginile pmantului
(Psalmi 94, 4), Cel ce caut spre pmant i-l 1ace de se cutremur, Cel ce se
atinge de munti i 1umeg (Psalmi 103, 33), a crui pogorre nici heruvimii
n-au putut s-o ndure, ci-si acopereau Ietele cu aripile lor, Dumnezeu care
covrseste orice minte, Care biruie orice gnd, Care las n urm pe ngeri,
pe arhangheli si toate puterile cele de sus. (Cu;ant la ceea ce s-a spus.
,,!rinte, dac este cu putint., n vol. Omilii la sracul La:r. Despre
soart i !ro;ident., p. 254)
,Dumnezeu, att de mare, att de inaccesibil n El nsusi, a
socotit demn s ni se arate nou sub vlul lucrurilor create, si dac
mretia Sa cea intim ne scap, mretia pe care o mbrac lucrurile
Sale ni-L Iac cunoscut n mod minunat. (Din vol. Bogtiile oratorice,
p. 4)
,Este un Dumnezeu, este Fiinta inIinit bogat si puternic, Cel
cruia i apartine la propriu slava si Iericirea vesnic, Cel care
mprteste n cerurile prea nalte, este El Care consider demn s se
ocupe de noi, s Iixeze viitorul nostru, s conduc viata noastr
prezent si s umple de cele mai mrete promisiuni viata noastr
viitoare. (Din vol. Bogtiile oratorice, p. 366)
,Pentru Dumnezeu ntunericul viitorului nu exist; Dumnezeu
citeste n viitor ca si n trecut si n prezent. Pentru Dumnezeu legile
naturii se ndoiesc de greutatea Lui; universul I se recunoaste ca
vasalul Su, si Iortele naturale, care-i opun omului bariere de netrecut,
nu au pentru Dumnezeu nici o rezistent. Pentru Dumnezeu stpnirea
nu cunoaste nici o limit: Dumnezeu mprteste acolo unde vrea El s
mprteasc, Ir ca nici o voint, nici inteligenta, nici inima, s-I
poat opune vreo revolt sau rezistent. (Din vol. Bogtiile oratorice,
p. 45)
DUMNEZEU (Irumusetea lui Dumnezeu)
826
,Frumusetea rpeste inima noastr. n Dumnezeu ea este de
necomparat; sau mai curnd, Dumnezeu este Frumusete primordial si
unic, centrul din care pornesc toate razele Irumusetii care ilumineaz
creaturile. Orice Irumusete v ncnt? Este cel putin un reIlex, cel
putin un gust, cel putin o sclipire dup Frumusetea divin si vesnic. n
cer, ngerii si SIintii intr n extaz cnd contempl Irumusetea lui
Dumnezeu. Pe pmnt multimile urmau, nsetate si rpite pe cel mai
1rumos dintre 1iii oamenilor, atunci cnd El nu lsa s apar dect un
reIlex putin cunoscut din Irumusetea Sa. (Din vol. Bogtiile
oratorice, pp. 21-22)
,Frumusetea Sa (a lui Hristos n.n.) rpeste inimile, cel mai
1rumos dintre 1iii oamenilor va Ii n mod vesnic cel mai iubit, mai
Irumosi sunt ochii Lui dect vinul. (Din vol. Bogtiile oratorice, p.
62)
,Cnd, n creaturi, vedem trsturi de Irumusete si nct aceast
Irumusete ne ncnt si ne rpeste, ce este aceasta dac nu un gust din
acest ocean de Irumusete care este Dumnezeu? O raz din aceast
Irumusete suprem cade peste o creatur si imediat inima noastr se
emotioneaz. Ce este aceasta oare dac nu Iocarul de unde s-a desprins
aceast raz? Atunci cnd ne nseal Irumusetile pmntesti, s ne
gndim c Dumnezeu singur este toat Irumusetea. (Din vol. Bogtiile
oratorice, p. 172)
DUMNEZEU (cnd vrea s spun ceva despre El, Se Ioloseste de imagini
omenesti, pe msura slbiciunii asculttorilor)
,Si Dumnezeu rvneste? Da, dar nu din patim, ci din iubire si gelozie.
Cci ; ra;nesc pe ;oi cu ra;na lui Dumne:eu! ti spun cum ra;nete.
A vzut pmntul distrus de demoni si L-a dat pe Fiul Su, cci cuvintele
spuse despre Dumnezeu, n-au putere. Se zice: Dumnezeu este gelos,
Dumnezeu Se mnie, Dumnezeu Se cieste, Dumnezeu urste. Cuvintele
acestea sunt omenesti, dar sensurile divine, vrednice de Dumnezeu.
Cum rvneste Dumnezeu? Cci ; ra;nesc pe ;oi cu ra;na lui
Dumne:eu. Se mnie Dumnezeu? Doamne, nu cu mania Ta s m mustri pe
mine! Dumnezeu oare, chiar si doarme? Scoal-te, Doamne, de ce dormi?
Dumnezeu Se cieste? M-am cit c l-am 1cut pe om. Dumnezeu urste?
Srbtorile ;oastre i lunile noi le urte su1letul Meu.
827
Dar nu lua seama la neputinta cuvintelor, ci la sensurile vrednice de
dumnezeire. Dumnezeu este gelos pentru c iubeste. Se mnie, nu suIer, ci
pedepseste si chinuieste. Dumnezeu doarme, nu ntinzndu-se, ci ndelung
rbdnd. A ales cuvintele. AstIel, si cnd auzi c Dumnezeu naste, s nu crezi
c S-a mprtit, ci este de aceeasi Iiint. Cci cuvintele acestea multe,
Dumnezeu le-a Iolosit pentru noi si despre El, ca s lum aminte. (Din vol.
Despre Rai i Scriptur. Despre iubirea lui Dumne:eu pentru noi. Despre
Se:ut-a Imprteasa de-a dreapta Ta~~, pp. 36-37)
,Fiindc oamenilor le grieste, Se Ioloseste si de imagini omenesti, pe
msura slbiciunii asculttorilor, nItisri care nu sunt suIiciente s
reprezinte ce s-a spus, nici n-au puterea s conduc la toat deplintatea
msurii, s ptrund miezul ei. (Din vol. Despre Rai i Scriptur. Despre
iubirea lui Dumne:eu pentru noi. Despre Se:ut-a Imprteasa de-a
dreapta Ta~~, p. 40)
,Asa cum nu apare ceea ce este, cel care-L priveste, poate s-L vad;
astIel, apare cnd ca btrn, cnd ca tnr, cnd n Ioc, cnd n adiere, cnd
n ap, cnd n rzboaie, neschimbndu-Si Iirea, dar Icndu-Se la vedere dup
Ielurimea celor pe care-i are nainte.
AstIel, si cnd vrea s spun ceva despre El, se Ioloseste de imagini
omenesti. Deci, ce s griesc? S-a urcat pe munte si S-a schimbat la 1at
inaintea lor, i a strlucit 1ata Lui ca lumina i hainele Lui s-au 1cut albe ca
:pada. S-a deschis, zic, putin din dumnezeire, le-a artat lor pe Dumnezeul
care slsluia n El, S-a schimbat inaintea lor. Luati aminte cu mare atentie la
cuvinte. Zice: Si S-a schimbat la 1at inaintea lor, i au strlucit
;emintele Lui ca lumina i in1tiarea Lui ca soarele. De vreme ce ziceam:
cel mai mare i mai puternic, si mai spuneam: Milosti; 1ii mie, Stpane!
(cci nu rmn la cuvnt, ci m uluiesc si nu am alt slov potrivit), vreau
s te nstiintez c din Scriptura aceasta m-am adpat. Evanghelistul n-a putut
s arate strlucirea Lui si zice a strlucit. Cum a strlucit? Spune-mi! Cu
putere. Si cum zici ca soarele? Zici c a strlucit ca soarele? Da! De ce?
Pentru c nu am alt stea mai puternic. Si era alb ca :pada. De ce ca
zpada? Pentru c nu am alt materie mai strlucitoare. C nu a strlucit asa,
se arat din ceea ce urmeaz: Si ucenicii au c:ut cu 1ata la pmant. Dac ar
Ii strlucit ca soarele, ucenicii n-ar Ii czut cu Iata la pmnt, cci n Iiecare
zi vedeau soarele si nu cdeau. Dar pentru c strlucea mai presus dect
soarele si dect zpada, de aceea, nesuportnd strlucirea, au czut cu Iata la
pmnt. (Din vol. Despre Rai i Scriptur. Despre iubirea lui Dumne:eu
pentru noi. Despre Se:ut-a Imprteasa de-a dreapta Ta~~, pp. 41-42)
828
DUMNEZEU (,Desteapt-Te, pentru ce dormi, Doamne?)
,Scripturile spun c Dumnezeu doarme, grind asa: Deteapt-Te,
pentru ce dormi, Doamne? (Ps., 43, 25). Nu s-a spus asta ca s bnuim c
Dumnezeu doarme, ar Ii cea mai mare prostie! Nu! Prin cuvntul somn
Scriptura ne arat ndelunga-rbdare si ngduint a lui Dumnezeu. Alt
proIet spune: Fi-;ei oare ca un om ce doarme? (Ier., 14, 9). (Cu;antri
impotri;a anomeilor, cuv. VIII, n vol. Cu;antri impotri;a anomeilor.
Ctre iudei, p. 127)
,ntr-un loc al Scripturii se spune c Dumnezeu doarme, n altul c nu
doarme. Amndou aceste locuri sunt adevrate, dac dai cuvintelor
ntelesul ce se cuvine. Cel care spune c Dumnezeu doarme arat
prelungirea ndelungii rbdri a lui Dumnezeu, iar cel care spune c nu
doarme ne vdeste Iirea Sa nemuritoare. (Cu;antri impotri;a anomeilor,
cuv. VIII, n vol. Cu;antri impotri;a anomeilor. Ctre iudei, p. 128)
DUMNEZEU (aducerea aminte de Dumnezeu)
,Toate ni se par cu anevoie de purtat, atunci cnd amintirea de
Dumnezeu nu o avem precum trebuie a o avea, cnd nu-L avem ntr-una n
cugetul nostru, si atunci cu dreptate ar putea s ne spun: M-ai uitat tu, te ;oi
uita i Eu pe tine, si iat c rul este ndoit, cci dac l uitm noi, ne uit si
El pe noi. Acestea dou sunt legate ntre dnsele, si dou sunt n realitate.
Mare bine ne aduce nou amintirea de Dumnezeu, mare nc si atunci cnd
noi l avem pururea n cuget, cci aceasta ne Iace de a preIera pe cele bune.
(Comentariile sau Explicarea Epistolei ctre E;rei, omilia XXVI, pp. 308-
309)
DUMNEZEU (existenta lui Dumnezeu)
,De unde tii c este Dumne:eu? Din cele ce se vd, zici, din buna
ornduial ce se vede n toat Iirea, din aceea c Iaptul este vdit tuturor.
(Talcuiri la Epistola a doua ctre Corinteni, omilia IX, p. 96)
,,Prin aceea ne deosebim de necredinciosi, c avem o altIel de
judecat despre lucruri. Necredinciosul vede cerul si se nchin cerului,
socotindu-l Dumnezeu. Vede pmntul si-i slujeste si rmne uimit n Iata
celor materiale. Noi nu Iacem asa. Vedem cerul, si admirm pe Creatorul lui;
829
nu-l socotim Dumnezeu, ci lucrarea lui Dumnezeu. Vd toat zidirea, si prin
ea sunt cluzit spre Cel ce a creat-o. (Omilii la sracul La:r, cuvntul V,
n vol. Omilii la sracul La:r. Despre soart i !ro;ident., p. 115)
DUMNEZEU (existenta lui Dumnezeu argumentul cosmologic)
,S nu ne oprim de a contempla aceste minuntii. Creatia este
vesmntul de slav al lui Dumnezeu, cci parcurgnd minuntiile
creatiei noi trebuie s descoperim Necreatul. S contemplm acest cer
strlucitor si imens, cine l-a creat dac nu Dumnezeu? Acest pmnt
mpodobit att de minunat cu Ilorile sale, att de bogat cu vesnica sa
rodire, att de plin de minuntii de tot Ielul, cine l-a scos din neIiint
dac nu cuvntul celui Prea nalt?
S ne nltm la aceste gnduri nalte: s ne absorbim n aceste
mrete spectacole. Iat cine este demn de noi. (Din vol. Bogtiile
oratorice, pp. 8-9)
,Dac Dumnezeu ne este invizibil n El nsusi, nu ni se arat El
nou prin operele Sale? Universul cu incomparabilele sale minuntii
nu ne descoper el desvrsirile nevzute ale lui Dumnezeu? (Din vol.
Bogtiile oratorice, p. 21)
,Frumusetile Universului ne sunt destinate s ne vorbeasc n
continuu despre Dumnezeu; s ne descopere nu numai existenta Sa, ci
de asemenea si perIectiunile Sale. (Din vol. Bogtiile oratorice, p.
22)
DUMNEZEU (existenta lui Dumnezeu - argumentul teleologic)
,ncntrile, Iolosul, gingsiile materne pe care le gsim
pregtite peste tot nu ne spun ele despre buntatea Creatorului?
ntelepciunea Sa inIinit nu apare ea n ordinea minunat care
mprteste n acest vast imperiu? n splendorile si Irumusetile naturii,
nu vedem noi un reIlex al Vesnicei Frumuseti? (Din vol. Bogtiile
oratorice, p. 27)
,Si aceast privire, care se poart de jur mprejur asupra
minunilor si asupra perIectiunilor operei divine, ne Iace prin dou
demonstratii opuse, s scoatem concluzia despre acea crmuire a lui
Dumnezeu peste toate lucrurile create. Universul este minunat n
830
structura sa, legile sale, n permanenta sa neschimbat; el nu poate Ii
dect dup ratiunea unei Providente care dup ce l-a creat, l mentine
n primitiva sa perIectiune. (Din vol. Bogtiile oratorice, pp. 30-31)
DUMNEZEU (atribute divine)
,,Dumnezeu desi de altIel rzbuntor al rului cum c este
milostiv, ndelung-rbdtor, bogat n mil si ndurri, apoi de aceasta n
multe locuri din SInta Scriptur se spune; dar c este pedepsitor, o singur
dat sau de dou ori, sau n sIrsit Ioarte rar se spune n SInta Scriptur, si
chiar si atunci dac pricina este din cele mai nsemnate. (Comentariile sau
Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni, omilia XIV, p. 143)
,,Cunoaste pe Stpnul cel milostiv, Cel iubitor de oameni, Cel bun,
Cel care vindec, Cel care iart, Cel care Se mblnzeste iute, Cel care-Si
pleac usor urechea la rugciunea noastr. (Despre soart i !ro;ident,
cuvntul IV, n vol. Omilii la sracul La:r. Despre soart i !ro;ident.,
p. 187)
,,. Cel Ir de nceput, Cel neschimbtor, Cel Ir de trup, Cel
nesupus distrugerii, Cel atotprezent, Cel ce este deasupra tuturor si Cel care
este mai presus de ntreaga creatie. (Despre necunoaterea lui Dumne:eu,
cuvntarea II, p. 44)
,Dar Cel iscodit de tine n chip indiscret e nepieritor, neschimbabil,
pururea Iiind si la Iel Iiind, Ir de nceput si Ir de sIrsit, nenteles,
depsind mintea, biruind gndul, inexprimabil, negrit, necuprins nu numai
pentru mine si tine, pentru prooroci si apostoli, dar si pentru puterile de sus
cele curate, nevzute, netrupesti si care petrec necontenit n cer. (Scrisori
din exil, Ctre cei ce se scandali:ea: de 1rdelegile i persecutiile comise
i despre !ronia lui Dumne:eu, II, 18, n vol. Scrisori din exil. Ctre
Olimpiada i cei rmai credincioi. Despre deprimare, su1erint i
!ro;ident., pp. 268-269)
DUMNEZEU (atribute - aseitatea)
,,. este vdit c Dumnezeu este o Iiint nenscut. (Despre
necunoaterea lui Dumne:eu, cuvntarea V, p. 121)
831
DUMNEZEU (atribute - atotprezenta)
,Si au au:it glasul Domnului Dumne:eu, Care umbla in rai dup
amia:, i s-au ascuns. Ce spui? Oare Dumnezeu umbl? S-I atribuim,
oare, lui Dumnezeu picioare? S nu ntelegem, oare, din aceste cuvinte
nimic nalt? Dumnezeu nu umbl! Doamne Iereste! Cum ar umbla El, Care
este pretutindeni si umple totul? Este cuprins, oare, ntr-o grdin, El, al
Crui tron e cerul si al Crui asternut al picioarelor e pmntul? (Isaia, 66,
1). (Omilii la Facere, omilia XVII, I, n col. PSB, vol. 21, p. 189)
,Iat ce zic eu: Dumnezeu se zice c este n ceruri. De ce oare ? Nu
doar c El este mrginit n loc - s nu Iie una ca aceasta! - si nici c a lsat
pmntul lipsit de prezenta Sa, ci o zicem aceasta n raport cu ngerii ce
stau naintea Sa. (Comentariile sau Explicarea Epistolei ctre E;rei, omilia
XVI, p. 221)
DUMNEZEU (atribute - prestiinta)
,,Hristos a zis: Trebuie s ;in smintelile, ns prin aceste vorbe nu a
vtmat ntru nimic libertatea cugetrii si nici nu a adus vreo silnicie n
viat, ci numai c a prevzut ceea ce va urma numaidect, din pricina relei
voiri a oamenilor, ceea ce trebuia s se ntmple nu din pricin c el le-a
prezis, ci din pricina celor ce aveau cugetarea si voia de nevindecat. Nu
Iiindc a prezis el s-au ntmplat acestea, ci Iiindc trebuiau negresit a se
ntmpla le-a prezis. Fiindc dac smintelile ar Ii urmarea vreunei trebuinte
sau vreunei siliri, iar nu a voii si a cugetrii celor ce le aduc, apoi atunci
degeaba a zis: Jai omului aceluia prin care ;ine sminteala (Mt. 18, 7).
(Comentariile sau Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni, omilia XXVII,
p. 283)
DUMNEZEU (atribute - neschimbabilitatea)
,M-am tulburat intru prerea Mea de ru (Osea 11, 8).
- Cum? Se tulbur Dumnezeu?
- Doamne Iereste! Dumnezeu nu se tulbur, dar, dup cum am spus,
Dumnezeu se Ioloseste de cuvintele de care ne Iolosim noi. (Omiliile
despre pocint, omilia a opta, p. 174)
DUMNEZEU (atribute - vesnicia)
832
,Cci dac este un Dumnezeu, precum si este singur Unul, nu este
nimic nainte de El; dac El este Creatorul tuturor lucrurilor, El este naintea
tuturor lucrurilor; dac El este Domnul si Stpnul tuturor Iiintelor, nimic nu
vine dect dup El, si creaturile si veacurile. (Comentar la E;anghelia de la
Ioan, omilia II, 4, p. 15)
,Vreti s cunoasteti vesnicia Lui? Ascultati ce spune Moise despre
Tatl. Dac egiptenii voiesc s stie, ntreab el, cine este Cel ce m-a trimis,
ce le voi rspunde? El a primit porunc s rspund: CEL CE ESTE m-a
trimis. Acest cuvnt CEL CE ESTE, nseamn c Dumnezeu este totdeauna,
c El este Ir de nceput, c El este cu adevrat si n mod propriu. El
nseamn nc aici: El era de la inceput, si arat c El este totdeauna c El
este Cel ;enic. Aici SIntul Ioan s-a Iolosit de o expresie care Iace s se
vad c Fiul este vesnic si Ir nceput si din toat vesnicia n snul Tatlui
Su. Dar ca potrivirea numelor s nu ne duc s credem c Fiul este din
numrul celor care sunt prin har, el pune articolul care-l deosebeste de
acestia. (Comentar la E;anghelia de la Ioan, omilia XV, 2, pp. 73-74)
DUMNEZEU (atribute - unitatea)
,Dumnezeu este unul. Nu este si nu poate Ii dect un singur
Dumnezeu. Cum se vor concepe doi inIiniti? ns dac Dumnezeu este
unul, dac Natura divin este una si nu poate Ii dect una, aceast
unitate de natur nu exclude pluralitatea Persoanelor. Nu exist dect
un singur Dumnezeu; pot s Iie n Dumnezeu mai multe persoane
distincte neIormnd n unitatea de natur dect un Dumnezeu.
Dumnezeu este asa. Dumnezeu nu este singur (solitar) n inIinitul
slavei Sale. Dac El a compus pe pmnt Iamilia, El a compus-o ca o
umbr, o imagine, un reIlex a ceea ce este n Sine nsusi. (Din vol.
Bogtiile oratorice, p. 6)
,Se vede c n Treime nu este nimic mprtit. Cnd zice despre
Duhul SInt Scriptura, despre Tatl zice, si chiar n acelasi timp despre
Fiul. (Din vol. Bogtiile oratorice, p. 7)
DUMNEZEU (lucrarea lui Dumnezeu n lume)
,Dumnezeu nu obisnuieste s spun sau s Iac ceva la ntmplare si
Ir de rost, ci Iiecare lucru, cu ntelepciunea potrivit lui. (Despre
833
schimbarea numelor, cuv. II, n vol. Despre schimbarea numelor. Despre
rbdare. Despre milostenie., p. 26)
,Dumnezeu toate le lucreaz spre binele celor care-L iubesc. (La
cu;antul postolului, care spune. Stim c celor ce-L iubesc pe
Dumne:eu toate li se lucrea: spre bine~~, i despre rbdare., 4, n vol.
Despre schimbarea numelor. Despre rbdare. Despre milostenie., p. 100)
DUMNEZEU (bineIacerile Lui revrsate asupra noastr)
,Attea si attea bineIaceri a Icut Dumnezeu omului pe care l-a
creat! Mai nti l-a adus de la neIiint la Iiint; apoi l-a nvrednicit de i-a
Icut trup din trn; apoi, ceea ce e mai nsemnat, prin suIlare i-a druit
suIlet; apoi a poruncit s se Iac raiul si a rnduit ca omul s locuiasc acolo;
dup aceasta iarsi, ca un Tat iubitor i d omului, ca s nu alunece, ca unui
copil tnr care se bucur de toate liberttile si nlesnirile, si o mic si
nensemnat grij; i porunceste Stpnul Dumnezeu lui Adam s lucreze si
s pzeasc raiul, ca mpreun cu desItarea mare pe care o avea, mpreun
cu mult libertate si tihn, s aib si aceste dou mici griji care s-l
mpiedice s mearg mai departe. Acestea sunt deocamdat bineIacerile date
de Dumnezeu omului ce Iusese creat; cele date mai pe urm, ne arat iarsi
covrsitoarea Lui iubire de oameni si pogormntul artat omului, datorit
tot bunttii lui Dumnezeu. (Omilii la Facere, omilia XIV, III, n col. PSB,
vol. 21, p. 159)
,S nu uitm niciodat bineIacerile Icute nou de Dumnezeu, ci s le
avem necontenit n minte, ca mnati de amintirea lor s-I multumim pururi,
chiar dac sunt att de multe nct mintea noastr nici nu poate socoti
darurile Icute de Dumnezeu nou. Da, cine ar putea socoti bineIacerile
Icute nou pn acum, pe cele pe care ni le-a Igduit si pe cele pe care le
primim n Iiecare zi? (Omilii la Facere, omilia XXVII, I, n col. PSB, vol.
21, p. 332)
,Dup cum nu putem numra valurile mrii, orict ne-am sili, tot asa
nu putem numra nici Ieluritele bineIaceri ale lui Dumnezeu, pe care le-a
Icut neamului omenesc. (Omilii la Facere, omilia XXVII, I, n col. PSB,
vol. 21, p. 333)
,Dumnezeu e darnic cnd druieste si (.) depseste n daruri
834
gndurile noastre. (Omilii la Facere, omilia LIV, V, n col. PSB, vol. 22, p.
211)
,Nici mintea nu-i ndestultoare, nici cuvntul nu poate enumera
celelalte bineIaceri ale lui Dumnezeu. Oricte as spune, mai rmn att de
multe, nct covrsirea lor biruie pe cele ce le-as spune. (Omilii la Facere,
omilia XXVII, I, n col. PSB, vol. 21, p. 334)
,Da, amintirea bineIacerilor lui Dumnezeu este n stare s ne ndemne
la ostenelile cele pentru virtute, este n stare s ne Iac s dispretuim pe toate
cele din lumea aceasta si s dorim cu nIocare pe Cel Care ne-a Icut attea
bineIaceri, ca S-l iubim n Iiecare zi din ce n ce mai mult. (Omilii la
Facere, omilia XXVII, II, n col. PSB, vol. 21, p. 334)
,Orict ne vom gndi, nu vom putea spune nici cea mai mic parte din
bineIacerile date nou de Dumnezeu, Iie cele date pn acum, Iie cele ce ni
le d n Iiecare zi, Iie cele gtite nou. Numai s voim s mplinim poruncile
Lui! (Omilii la Facere, omilia XXVII, VIII, n col. PSB, vol. 21, p. 349)
,Dumnezeu e darnic cnd druieste si (.) depseste n daruri
gndurile noastre. (Omilii la Facere, omilia LIV, V, n col. PSB, vol. 22, p.
211)
,. vorbind mai nti de bineIacerile Icute nou de Dumnezeu.
- Care sunt aceste bineIaceri?
- Ne-a creat din nimic; a Icut pentru noi toate cele pe care le vedem:
cerul, marea, pmntul, aerul, pe toate cele din ele: animalele, plantele,
semintele. Trebuie s vorbesc pe scurt, din pricina noianului nemrginit de
opere Icute de Dumnezeu. Dintre toate Iiintele de pe pmnt numai nou
oamenilor ne-a dat un astIel de suIlet. Pentru om a sdit raiul, i-a dat un
ajutor, l-a pus stpn peste toate Iiintele necuvnttoare, cu slav si cu cinste
1-a ncununat. Dup acestea, cu toate c a Iost nerecunosctor Iat de
BineIctorul su, a Iost totusi nvrednicit de daruri si mai mari.
Nu te uita numai la aceea c l-a scos aIar din rai, ci uit-te si la
cstigul pe care l-a avut din izgonirea din rai. Dup ce l-a izgonit din rai,
dup ce i-a dat acele nenumrate buntti si dup ce i-a Icut Ielurite
bineIaceri, a trimis si pe Fiul Su la cei crora le-a Icut bine si totusi l
ursc: ne-a deschis cerul, ne-a deschis largi portile raiului si ne-a Icut Iii pe
noi cei nerecunosctori, pe noi dusmanii Lui. De aceea bun prilej este si
acum s zicem: O, adancul bogtiei i al intelepciunii i al tiintei lui
835
Dumne:eu' (Rom., 11, 33). Ne-a dat si botezul iertrii pcatelor, izbvirea
de pedeaps, mostenirea mprtiei cerurilor; a Igduit mii de buntti celor
care Iac binele; ne-a ntins mna, a revrsat Duhul SInt n inimile noastre.
Dar ce s-a ntmplat? Cum ar Ii trebuit s ne purtm dup ce ne-a dat
att de multe si de mari buntti? Oare, dac am Ii murit n Iiecare zi pentru
Cel Ce ne iubeste atta, am Ii putut plti noi dup vrednicie aceste
bineIaceri, sau mai bine spus am Ii putut plti noi cea mai mic parte din
datorie? Nicidecum! C si plata aceasta s-ar Ii ntors tot spre Iolosul nostru.
Cum ne purtm, dar, noi care suntem datori s murim n Iiecare zi
pentru El? Cum? i clcm n Iiecare zi legile Lui!. (Omilii la Matei, omilia
LXI, I, n col. PSB, vol. 23, p. 706)
,Dumnezeu ti-a plsmuit trupul, a pus n tine suIlet, te-a cinstit cu
ratiune si cu grai numai pe tine din toate vietuitoarele de pe pmnt; ti-a dat
s te Iolosesti de toate cele ce vezi; ti-a druit cunoasterea Lui; a dat pe Fiul
Lui pentru tine, ti-a druit botezul, plin de attea buntti; ti-a dat sInta
mprtsanie; ti-a Igduit mprtia cerurilor si bunttile cele negrite.
(Omilii la Matei, omilia LXVI, V, n col. PSB, vol. 23, p. 768)
,Lucrurile lui Dumnezeu sunt de asa natur, si bineIacerile Sale sunt
asa de mari si att de sublime nct, nu numai nici o limb, ci chiar nici
puterea ngereasc nu poate s le spun exact. (Comentar la E;anghelia de
la Ioan, omilia XI, 2, p. 55)
,El este nsusi nceputul si izvorul tuturor bunurilor; El este Viata
nssi; Lumina nssi, Adevrul nsusi; El nu opreste n Sine comorile Sale,
ci le revars asupra tuturor celorlalti; si dup ce le-a revrsat, El rmne tot
plin; dup ce le-a dat altora, El n-are cu nimic mai putin; dar le arat
bunurile Sale, mereu le rspndeste, si revrsndu-le cu mbelsugare peste
altii, El rmne n aceeasi desvrsire, n aceeasi plintate. (Comentar la
E;anghelia de la Ioan, omilia XIV, 1, p. 66)
,Cci dac beti din mare o gur de ap, atunci ati micsorat-o, cu toate
c aceast micsorare este nevzut de ochi. Ori, nu se poate spune acelasi
lucru despre acest izvor; orict cantitate de ap ati bea voi, el rmne cu
toate acestea ntreg si nu suIer nici o micsorare. (Comentar la E;anghelia
de la Ioan, omilia XIV, 1, p. 66)
,Ne-a izbvit de pcate, ne-a druit putere spre lucrarea virtutii, ne-a
dat nclinatia spre Iaptele bune si pentru rbdare, n sIrsit, prin botez ne-a
836
druit Duhul SInt. (Omilii la Epistola ctre Filipeni, omilia a XII-a, p.
219)
,Cele druite nou sunt de asa natur, nct ne-a Icut puternici nu
numai pentru c ne-a dat, ci pentru c ne-a mputernicit de a si primi.
Aceasta o arat el prin expresia celui ce ne-a in;rednicit. De exemplu: dac
ar ajunge cineva si mprat, ar putea da cui voieste stpnirea pe o provincie,
dar att poate el da, adic poate s dea demnitatea de guvernator, ns nu va
putea niciodat a-l Iace pe acest guvernator apt pentru postul su, ba de
multe ori onoarea ce i-a conIerit-o l Iace ridicol. Dar cnd d si demnitatea,
si l Iace si demn de acea cinste, l Iace si destoinic la treaba ncuviintat lui,
atunci desigur c Iaptul este mret. (Comentariile sau Explicarea Epistolei
ctre Coloseni, omilia II, p. 23)
,Noi trebuie a ne aminti ntr-una c ne-am bucurat de astIel de
bineIaceri, si vesnic s rumegm n noi nsine despre darul lui Dumnezeu,
adic de ce anume ne-am izbvit si ce am cstigat, cci numai asa ne vom
arta recunosctori, si numai cu chipul acesta vom Iace a creste dragostea
noastr ctre Dnsul. (Comentariile sau Explicarea Epistolei ctre
Coloseni, omilia II, p. 26)
,Att de mari sunt bineIacerile lui Dumnezeu, si covrsesc orice
asteptare si credint omeneasc, nct de multe ori nu-i vine omului a crede.
Cci cele ce n-am gndit si n-am asteptat, pe acelea ni le-a hrzit
Dumnezeu... (Talcuiri la Epistola intai ctre Timotei, omilia a IV-a, p. 47)
,,Nici nu putem gndi attea cte Dumnezeu Se pregteste s ne dea.
(Cu;ant la pilda celui ce datora :ece mii de talanti, n vol. Omilii la sracul
La:r. Despre soart i !ro;ident., p. 237)
,Este Ioarte Iolositor s ne aducem aminte de bineIacerile lui
Dumnezeu asupra oamenilor. Este ca atunci cnd ne aducem aminte de
binele pe care ni l-a Icut vreun prieten: dragostea noastr Iat de el
sporeste. De aceea, s ne amintim mereu de primejdiile din care ne-a
izbvit Dumnezeu, iar evlavia noastr Iat de El va creste si ne vom strdui
mai mult s-I plcem si s dobndim virtutile sIinte. (Din vol.
!roblemele ;ietii, p. 255)
,O bineIacere inepuizabil! Oh! Dulce si bineIctoare mprtie
a lui Dumnezeu! El ne conduce, ns pentru ce, dac nu pentru binele
837
nostru? Si ce urmare nentrerupt de haruri! El ne ridic cnd ne aIl
zdrobiti si czuti. El ne vindec n multiplele noastre boli; El ne nvie
chiar n mortii nostri. La strigtul nostru, d-ne nou painea noastr,
El rspunde prin continui si nenumrate bineIaceri. (Din vol.
Bogtiile oratorice, p. 13)
.........................................................................................................
,Dac meditarea bunttii lui Dumnezeu trebuie s Iie
nentrerupt, cea privitoare la datoriile pe care ni le impune aceast
buntate nu trebuie s Iie mai putin. (Din vol. Bogtiile oratorice, p.
14)
,S derulm imensul, interminabilul Iir al bineIacerilor lui
Dumnezeu. BineIaceri generale, bineIaceri personale Iiecruia;
bineIaceri temporale, bineIaceri ale vesniciei (.) Cu ce ;oi rsplti
Domnului pentru toate cate mi-a dat mie? Cum se plteste iubirea dac
nu prin iubire? (Din vol. Bogtiile oratorice, p. 22)
,Este actul creator care ne scoate din neIiint si ne d n
stpnire un univers splendid. Este ntruparea, rscumprarea,
sIintirea, slvirea, cu cortegiul lor de minuni.
Dup aceste bineIaceri generale readuceti n mintea voastr sau
mai curnd n inima voastr bineIacerile repartizate Iiecruia, prieten
sau dusman. Ce strduint din partea lui Dumnezeu pentru alesii Si!
Nici un pr din capul lor nu cade, nici un cot nu li se adaug la statura
lor (.) De mii de ori mai mult dect psrile, mai mult dect crinii
cmpului, Dumnezeu conduce, hrneste, pzeste pe alesii Si; El i
cunoaste, i urmeaz El numr pan i prul de pe capul lor. (Din
vol. Bogtiile oratorice, p. 168)
,Atunci cnd noi nc eram nimic, si cnd Dumnezeu nu ne
datora nimic, El s-a hotrt s ne creeze. Pentru noi El a creat cerul si
pmntul, dndu-ne ca locuint regal acest Univers, pe care El l-a
umplut de attea mretii si Irumuseti. Si acest paradis pmntesc pe
care ni l-a dat El, aceste bunuri naturale cu care ne-a umplut El, nu
erau nc n planul drniciei Sale dect o lungime palid a strlucirilor
vesnice pe care El ni le pstra. Noi nc nu-I ddusem nici o mrturie
despre Iidelitatea noastr si de iubire, ns El deja ne trata cu o
generozitate att de extraordinar.
Si chiar n Iiinta noastr nssi, cte strluciri, cte urme ale
puterii si ale bunttii lui Dumnezeu se pot vedea! Noi am Iost creati
838
cu Iacultatea nobil ntru toate de a intra n contact si n convorbire cu
Dumnezeu, cu acest privilegiu unic printre toate Iiintele din acest
Univers, de a conversa cu Cel Prea nalt. La acest privilegiu Dumnezeu
a adugat un altul la Iel de minunat: acela de a Ii nemuritor. Si la
aceast nemurire El adug Iericirea. Nu numai c noi ne bucurm de
vesnicie, ci aceast vesnicie Dumnezeu o Iace Iericit (.) Si acest dar
Icut tuturor, cum nu va Ii el Icut mai mret nc, Iat de cei care vor
Ii meritat prin viata lor sInt Iavorurile speciale ale lui Dumnezeu!
ns iat-ne n Iata unei mrturii si mai nseninate nc a
Bunttii. Atunci cnd revoltati, stricati, noi nu meritm dect mnia si
dispreturile, Dumnezeu, departe de a ne prsi n Iata Drepttii sale,
ne-a dat deplinei Sale milostiviri. El a jertIit pentru noi pe Fiul su
Unic, Care a Iost victima propriilor noastre stricciuni. Si cu ce inim,
cu ce nestioas iubire vine acest Fiu la noi, ne-a nIiat ca si Irati ai
Si, ne-a tratat ca pe niste prieteni ai Si, ne-a dotat ca pe niste copii ai
Si. Nou dac l vrem, att ct l vrem noi, ne-a dat prietenia unui
Dumnezeu! El o vrea, o cere, o pretinde rugndu-ne. (Din vol.
Bogtiile oratorice, pp. 376-377)
,Pe Fiul, spune Pavel, pe Cel Unul-Nscut, pe Cel adevrat, pe Cel
iubit, pe Acesta Dumnezeu L-a dat pentru noi, slugile cele nerecunosctoare.
Si nu numai c ne-a slobozit de pcate, pe noi, cei ngreunati cu mii si mii de
pcate, striviti cu attea poveri de pcate, dar ne-a Icut si drepti. Nu ne-a
dat porunci grele si mpovrtoare! A cerut de la noi numai credint si ne-a
Icut drepti si sIinti, ne-a Icut Iii ai lui Dumnezeu, ne-a artat mostenitori ai
mprtiei; ne-a Icut mpreun-mostenitori cu Unul-Nscut; ne-a Igduit
nvierea si nestricciunea trupurilor; ne-a Igduit aceeasi soart cu ngerii,
soart care depseste tot cuvntul si mintea, vietuirea n ceruri si sederea Iat
ctre Iat cu Dumnezeu; a revrsat pe pmnt harul SIntului Duh; ne-a
izbvit de demoni, a nimicit pcatul, a desIiintat blestemul, a sIrmat
portile iadului, a deschis raiul. N-a trimis pentru mntuirea noastr nger sau
arhanghel, ci pe Fiul Su Unul-Nscut, asa cum spune prin proIetul: Nici sol,
nici inger, ci insui Domnul ne-a mantuit (Is., 63, 9). Oare nu este mai
strlucitor dect mii si mii de cununi Iaptul c am Iost sIintiti si ndrepttiti
prin credint? C Fiul Unul-Nscut al lui Dumnezeu S-a pogort din cer
pentru noi? C Tatl L-a dat pentru noi pe Fiul Su Cel iubit? C am primit
Duhul SInt? Si nc cu toat usurinta! C ne-am bucurat de har si dar
nespus? (La cu;antul apostolic ce spune. Dar nu numai atat, ci ne i
ludm in neca:uri, tiind c neca:ul aduce rbdare.~~, 3, n vol. Despre
schimbarea numelor. Despre rbdare. Despre milostenie., pp. 85-86)
839
,Am Iost sIintiti si ndreptati prin Unul-Nscut, c ne-am bucurat de
har, de pace, de dar, de iertarea pcatelor, de prtsia SIntului Duh, cu toat
usurinta, Ir osteneli, Ir sudori, numai prin credint, c a trimis
Dumnezeu pe Fiul Su Unul-Nscut, c unele buntti ne-au si Iost date, iar
altele ni le-a Igduit, de pild, slav nespus, nestricciune, nvierea
trupurilor, soart ngereasc, petrecere cu Hristos si locuire n Ceruri. Pe
toate acestea Pavel le-a nItisat prin cuvintele: Si ne ludm intru ndefdea
sla;ei lui Dumne:eu. (La cu;antul apostolic ce spune. Dar nu numai
atat, ci ne i ludm in neca:uri, tiind c neca:ul aduce rbdare.~~, 3, n
vol. Despre schimbarea numelor. Despre rbdare. Despre milostenie., pp.
86-87)
DUMNEZEU (contemplarea lui Dumnezeu)
,Cnd nalti, deci, privirea si privesti Irumusetea, mretia si Iolosul
cerului, urc-te atunci de la cer la Creator asa precum spunea un ntelept:
Din mretia i 1rumusetea 1pturilor se cunoate in chip asemntor
Fctorul (Int. Sol., 13, 5) si vezi si din crearea acestor stihii ct e de mare
puterea Stpnului tu! Un om cu suIlet ales, dac ar vrea s cerceteze pe
Iiecare din cele vzute dar pentru ce spun eu pe Iiecare din cele vzute?
dac ar vrea s cerceteze bine trupul lui, va vedea chiar n cele mai mici
organe ale trupului lui puterea nespus su nepovestit a lui Dumnezeu. Dac
aceste lucruri vzute sunt ndestultoare s ne arate mretia puterii
Creatorului, ei bine, dac te-ai urca la puterile cele nevzute, dac ai nlta
gndul nostru la ostile ngerilor, ale arhanghelilor, ale puterilor celor de sus,
ale tronurilor, ale domniilor, ale nceptorilor, ale stpniilor, ale
heruvimilor, ale seraIimilor, care minte, care cuvnt ar Ii n stare s ne spun
mretia Lui nepovestit?. (Omilii la Facere, omilia IV, V, n col. PSB, vol.
21, p. 62)
,Ai vzut c Scriptura spune c Dumnezeu, la Iiecare creatie, a ludat
ceea ce a creat? Aceasta, pentru c mai trziu omenirea, instruit de aceste
cuvinte, s se urce cu mintea de la creaturi la Creator. Dac Ipturile lui
Dumnezeu sunt de asa Iel nct depsesc Iirea omeneasc si nimeni nu le
poate luda dup vrednicie, ce mai poti spune de Creatorul lor?. (Omilii la
Facere, omilia V, V, n col. PSB, vol. 21, pp. 73-74)
,Privind cerul, te minunezi de Irumusetea lui, de Ielurimea stelelor,
de covrsitoarea lui strlucire! Dar nu te opri aici, ci du-te cu mintea la
840
Creatorul lor! Te uimeste iarsi lumina soarelui, te minunezi cnd vezi ct ti-
i de Iolos si-i admiri Irumusetea lui cnd vezi c razele lui ti lumineaz
Iata? Dar nu te opri aici ci gndeste-te c, dac Iptura aceasta este att de
Irumoas si de minunat, nct depseste orice minte omeneasc, apoi ct de
Irumos si de minunat trebuie s Iie Cel ce a adus-o la Iiint numai prin
porunc si cuvnt! La Iel gndeste si despre pmnt. Cnd l vezi mpodobit
cu Ilori, ca si cum ar Ii mpodobit cu o hain nIlorat, cnd vezi c se
asterne pe toat Iata lui covorul de verdeat, nu te gndi c prin puterea
pmntul s-au nscut din el acestea, nici la ajutorul soarelui sau a lunii, ci
gndeste cu cap si judecat c, chiar nainte de crearea acestora, a spus
Dumnezeu att: S rsar pmantul iarb ;erde (Fac., 1, 11) si ndat s-a
mpodobit Iata pmntului. (Omilii la Facere, omilia VI, VI, n col. PSB,
vol. 21, pp. 85-86)
,S-L contemplm pe Dumnezeu n lucrrile Sale. Acolo de
asemenea puterea, ntelepciunea, buntatea divin apar n mod mret.
Dumnezeu este minunat Iie c El creeaz Iiintele, Iie c le transIorm,
Iie c le stpneste. (Din vol. Bogtiile oratorice, p. 7)
,David proIetul sInt mediteaz, nu asupra naturii lui Dumnezeu,
ci asupra unui singur atribut al lui Dumnezeu. n Iata Lui se deschide
un abis nspimnttor si de neptruns. El d napoi si interzice si-si
mrturiseste neputinta Sa n Iata teribilei Mretii a Celui Prea nalt.
Marele Pavel mediteaz, nu asupra esentei divine, nici chiar
ansamblului ei de conducere, ci asupra unui punct izolat din providenta
Sa. Incapabil de a concepe ideea divin, el strig: Cat de neptrunse
sunt fudectile Tale! Isaia sIideaz orice creatur la a ntelege nasterea
Cuvntului. - ns ce! n cer chiar ngerii nu vor putea Ir o lumin
mai nalt dect natura lor s-1 contemple pe Dumnezeu. (Din vol.
Bogtiile oratorice, pp. 158-159)
DUMNEZEU (cunoasterea lui Dumnezeu)
,Si dup :ile, Cain a adus Domnului fert1 din rodurile pmantului
(Fac., 4, 3).
Vezi cum Creatorul Iirii a pus n constiinta omului cunostinta de
Dumnezeu! Spune-mi, cine l-a dus pe Cain la aceast idee? Nimeni altul
dect cunostinta de Dumnezeu din constiinta lui. adus Domnului fert1 din
rodurile pmantului. Stia si cunostea c se cuvenea s-I aduc, ca unui
Stpn, ceva din cele ce avea. Nu pentru c Dumnezeu avea nevoie de ele, ci
841
ca s-si arate recunostinta sa pentru niste bineIaceri ca acelea de care se
bucurase. Da, Dumnezeu n-are nevoie de nimic si nu-I trebuie nici unul din
lucrurile noastre; dar pentru nespusa Lui iubire de oameni, coborndu-se
pn la noi, primeste pentru mntuirea noastr s-I aducem jertIe, pentru ca
s ne Iie cunoasterea lui Dumnezeu o scoal de virtute. (Omilii la Facere,
omilia XVIII, III, n col. PSB, vol. 21, pp. 214-215)
,Despre Dumnezeu v vorbim noi, a crui natur nu se poate nchipui
n mod vrednic nici n cuvinte, nici n gnduri. Iat pentru ce sIntul Ioan nu
se Ioloseste aici de numele de substant, Iiindc nimeni nu poate spune ceea
ce este Dumnezeu dup substanta Sa; ci pretutindeni El ne Iace s-o
cunoastem dup lucrurile Sale. (Comentar la E;anghelia de la Ioan, omilia
II, 4, p. 14)
,Dar de team ca s nu ni se ntmple si nou la Iel, Iratilor, s Iim
supusi lui Dumnezeu, si s pzim poruncile Lui; s nu cutm n mod curios
s adncim mai mult, pentru ca s nu ne pierdem ca si ei (protoprintii nostri
- n.n.) harurile care le-am primit. (Comentar la E;anghelia de la Ioan,
omilia VII, 1, p. 38)
,nvtati despre aceste adevruri, s Iim bucurosi de a retine ceea ce
ne-au nvtat despre Cuvntul aceia care, de la nceput, l-au vzut cu proprii
lor ochi, si i-au Iost slujitori; si s n-avem curiozitatea de a cuta mai mult s
stim. Aceast boal produce dou mari rele n cel care-l inIecteaz: una, c
el se mbat n mod zadarnic s cerceteze ceea ce nu se poate. Alta, c el
irit mnia lui Dumnezeu, strduindu-se s rstoarne limitele pe care i le-au
pus el nsusi. Dar pn unde porneste aceia mnia lui Dumnezeu, nu este
nevoie s v-o spun, pentru c o stiti voi toti. (Comentar la E;anghelia de la
Ioan, omilia VII, 2, pp. 38-39)
,Dumnezeu la nceput a pus n om cunostinta de Sine. ns oamenii
aceast cunostint au atribuit-o lemnelor si pietrelor, nedrepttind adevrul,
binenteles aceasta numai din partea oamenilor, cci adevrul n sine rmne
neschimbat, si are cu sine slava sa nestrmutat. (Omilii la Epistola ctre
Romani a S1antului postol !a;el, omilia III, p. 48)
,,. prin lucrurile Sale, prin care El voia s Iie cunoscut. Cci pentru
aceea le-a Icut, pentru ca din cele vzute s se admire Fctorul lor dup
cuviint. Este cerul mare si pmntul nemrginit? Admir deci pe Fctorul
842
lor! Cci aceste Ipturi mari nu numai c de Dnsul sunt Icute, ci nc si cu
usurint sunt Icute. Pentru aceea si zice Scriptura despre cer: Lucrurile
mainilor Tale sunt cerurile, (Ps. 101, 26; 8, 4) iar despre pmnt zice: Cel ce
a 1cut pmantul ca un nimic, (Is. 40, 23). Fiindc prin aceast ntelepciune
omul nu a voit s cunoasc pe Dumnezeu, pentru aceea l-a ncredintat prin
pruta nebunie a propovduirii, si nu prin silogisme, ci prin credint.
(Comentariile sau Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni, omilia IV, pp.
34-35)
,,Nimic nu este att de neIolositor si mpiedector adevratei
cunoasteri de Dumnezeu ca lipsa de minte si alipirea de avere, Iiindc
acestea dou pregtesc pe om de a admira cele de aici, de a nu Iace nici o
vorb de cele viitoare si de a-si astupa urechile cu multimea grijilor.
(Comentariile sau Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni, omilia V, p. 44)
,,Dar dac noi niciodat nu putem s avem cunoasterea deplin a ceva,
apoi cum de au ajuns unii al atta nebunie, nct s zic c cunosc pe
Dumnezeu cu toat strsnicia? Chiar de am avea cunoasterea deplin a
tuturor celorlalte, nici asa nc nu am putea avea cunoasterea de Dumnezeu
deplin, cci ct deprtare este ntre dnsul si toate celelalte nici nu se poate
spune. (Comentariile sau Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni, omilia
XX, p. 201)
,,Noi (.) stim c Dumnezeu este pretutindeni, ns cum si n ce Iel,
nu stim; stim de asemenea c toate Iiintele le-a Icut din ceea ce nu erau,
adic din nimic, ns Ielul nu-l cunoastem; stim de asemenea c s-a nscut
din Iecioar, ns cum, nu stim. Atunci ns vom sti ceva mai mult si mai
lmurit despre acestea. (Comentariile sau Talcuirea Epistolei intai ctre
Corinteni, omilia XXXIV, p. 359)
,,Nu doar c pre Tatl l-a ;:ut cine;a, 1r numai cela ce este de la
Dumne:eu, acela a ;:ut pre Tatl (In. 6, 46), numind vederea lui
Dumnezeu cunoastere lmurit si desvrsit. Deci cum cel ce stie esenta nu
va sti si iconomiile? Iiindc cunoasterea esentei Lui este mai mare dect
iconomiile Lui. adar, :ici tu, nu tim pe Dumne:eu? S nu Iie una ca
aceasta; dar cum c Dumnezeu este, noi stim; care ns este esenta lui,
843
aceasta n-o stim nicidecum. (Comentariile sau Talcuirea Epistolei intai
ctre Corinteni, omilia XXXIV, p. 361)
,Cel ce a aIlat pe Dumnezeu si L-a cunoscut, niciodat nu se va ndoi
de ceva; el nu va zice: acesta e imposibil, cellalt e posibil, sau cum s-a
1cut aceasta? Dac vom cunoaste, si dac-L vom cunoaste de la cel ce
trebuie a cunoaste, adic de la nsusi Duhul SInt, nici c ne vom ndoi
vreodat de ceva. De aceea zice: Spre cunotint deplin a lui, i ochi
luminati mintii ;oastre. Cel ce a aIlat ce este Dumnezeu, nu se va ndoi de
promisiunile date, nu va Ii necredincios asupra Iaptelor deja ntmplate.
(Comentariile sau Explicarea Epistolei ctre E1eseni, omilia III, p. 25)
,A cunoaste pe Hristos const si n a vietui cu dreptate, cci cel ce
vietuieste cu viclenie si cu rutate, nu cunoaste pe Dumnezeu, si nu este
cunoscut nici el de Dumnezeu. Ascult pe apostol ce spune n alt loc:
Mrturisesc ei c pe Dumne:eu Il tiu, iar cu 1aptele Il tgduiesc (Tit., 1,
16). (Comentariile sau Explicarea Epistolei ctre E1eseni, omilia XIII, p.
129)
,ns voi mult v deprtati de mretia lui Dumnezeu dac v
nchipuiti c pe Dumnezeu l puteti cunoaste la Iel cum Se cunoaste El pe
Sine nsusi. (Omilii la Epistola ctre Filipeni, omilia a VIII-a, p. 138)
,Multe cugetri de Dumnezeu, pe care ns nu le putem exprima, sau
c multe exprimm, dac nu putem a le si cugeta, precum de pild cnd
zicem c Dumnezeu este pretutindeni; dar cum aceasta? Noi nu putem
pricepe. Cum c Dumnezeu este netrupesc, adic putere nematerial, cauza
tuturor celor bune, o stim, dar cum este, nu stim. Iat dar c grim, c
exprimm cu graiul, dac nu pricepem. Am zis c este pretutindeni, dar nu
pricep; am zis c este Ir nceput, dar nu pricep; am spus c S-a Icut prin
Sine singur, si iarsi nu pot pricepe. Deci, este ceva, pe care nu pot nici
exprima; mintea pare c ar cugeta ceva, dar nu poate spune, nu poate
exprima exact ceea ce cuget! (Comentariile sau Explicarea Epistolei ctre
E;rei, omilia II, p. 58)
,Cutati, zice, i ;eti a1la. (Matei 7,7 ). Si cum oare am putea aIla pe
Domnul? Gndeste-te cu ct greutate se gseste aurul. In :iua neca:ului
meu pe Domnul am cutat, zice, cu mainile mele noaptea inaintea Lui, i nu
m-am amgit (Ps., 76, 2), adic c precum cutm lucrul pierdut. Asa s
844
cutm pe Dumnezeu. Oare nu avem mintea atintit spre ceea ce cutm ?
Oare nu ntrebm pe toti? Oare nu Iacem cltorii ndelungate? Oare nu
Igduim bani? De pild, Iie pierdut un copil al nostru; ei bine, ce nu am
Iace? Cte tri si mri oare nu am scotoci cutndu-1? Oare nu am a pune pe
al doilea plan banii, sau casele, sau totul n Iine, n schimbul aIlrii lui? Iar
dac l gsim, l mbrtism si nu-1 mai prsim. Cnd noi cutm ceva,
Iacem totul spre a aIla lucrul dorit. Apoi cu ct mai mult trebuie a Iace
aceasta, Iiind vorba de Dumnezeu? Dup cum cutm ceva din cele trebui-
toare, tot asa dac nu si mai mult - trebuie a cuta pe Dumnezeu.
Dect, Iiindc suntem slabi si neputinciosi, caut pe Dumnezeu mcar
pe atta, pe ct cauti pe copilul sau banii ti. Oarenu Iaci cltorii pentru
aceasta? Oare n-ai cltorit niciodat pentru bani? Si n-ai Icut totul pentru
a-ti ajunge scopul? Oare nu te-ai ncurajat cnd i-ai gsit? Cutati, zice, i
;eti a1la. Cele cutate au nevoie de mult grij, mai ales cnd e vorba de
Dumnezeu, cci mari sunt piedicile, multe sunt cele ce ntunec; multe sunt
si cele ce acopr, asa zicnd, simtirea noastr. C precum soarele este vzut,
si st n mijlocul tuturor celor de Iat, si nu avem nevoie de a-l cuta, iar
dac ne ngropm ntr-o prpastie adnc, avem nevoie de mult osteneal
spre a-l vedea, Iie chiar c am Iace totul; tot asa si aici, cnd ne-am aIunda n
prpastia poItelor celor rele, cnd ne ngropm si ne aIundm n ntunericul
patimilor si a Iaptelor lumesti, de-abia putem privi, de-abia putem ridica
privirea, de-abia zrim. Cel ce este aIundat ntr-o groap adnc, cu ct
priveste n sus, cu atta se apropie de soare.
S lepdm deci de la noi pulberea ce ne mpresoar, s mprstiem
negura ce ne acoper, cci este deas si nu ne las de a vedea nainte. Dar
cum se imprtie, zice, aceast negur? Dac vom atrage spre noi razele
soarelui drepttii. (Comentariile sau Explicarea Epistolei ctre E;rei,
omilia XXII, pp. 271-272)
,Numai prin credint poate Ii priceput aceast Iiint vesnic si
Iericit. (Cu;ant la In;ierea Domnului nostru Iisus Hristos, n vol. Omilii
la !ostul Mare., p. 178)
,,Tot astIel, a nItisat si Pavel trei comparatii: prima este aceea cu
pruncul, cnd spune: cand eram ca un prunc, simteam ca un prunc, a doua
este cea cu oglinda, iar a treia este cea cu ghicitura. Dup ce a spus: cand
eram prunc, a adugat: cci ;edem acum ca prin oglind, in ghicitur (I
Cor. 13, 12).
Iat-o si pe cea de-a doua comparatie Icut n privinta slbiciunii
prezente si a nedesvrsirii cunoasterii, cea de-a treia Iiind oIerit de
845
expresia in ghicitur. Cci si copilasul vede, aude si exprim multe, ns nu
vede, nu aude, nici nu exprim limpede vreun lucru; gndeste, ns nu n
chip logic. (Despre necunoaterea lui Dumne:eu, cuvntarea I, p. 21)
,,. ast:i cunosc in parte, dar atunci ;oi cunoate aa cum eu insumi
sunt cunoscut (I Cor., 13, 12).
Si nu spune in parte Iiindc ar cunoaste numai o parte a esentei, iar pe
alta nu cci Dumnezeu este Ir prti ci Iiindc stie c Dumnezeu este,
dar ce este n esenta lui nu cunoaste; Iiindc are stiinta Iaptului c Dumnezeu
este ntelept, dar ct de ntelept este nu cunoaste; Iiindc nu-i este
necunoscut c Dumnezeu este mare, dar cum si n ce Iel este mretia sa,
aceasta nu o stie; Iiindc are stiint de atotprezenta Sa, dar stiinta modului n
care se realizeaz aceasta nu o are; Iiindc nu i este necunoscut Iaptul c
Dumnezeu le prevede, le sustine si le stpneste pe toate n amnuntime, dar
modul n care Iace toate acestea nu-l cunoaste. Iat, de aceea spune: in parte
cunoatem i in parte pro1etim. (Despre necunoaterea lui Dumne:eu,
cuvntarea I, pp. 27-28)
,,. pe Dumnezeul de negrit, Cel care nu poate Ii gndit, nici vzut si
nici nteles; pe Cel care nIrnge puterea limbii omenesti, Cel care este
dincolo de ntelegerea cugetului muritor, pe Cel nedezvluit ngerilor, Cel pe
care seraIimii nu l pot contempla, heruvimii nu l pot pricepe, Cel care
rmne nevzut nceptoriilor, stpniilor, puterilor si, ntr-un cuvnt,
ntregii Ipturi create, Iiindu-le cunoscut numai Fiului si Duhului. (Despre
necunoaterea lui Dumne:eu, cuvntarea III, p. 63)
,,C nici nceptoriile, nici stpniile, nici domniile si nici o alt
putere creat din cele care exist nu posed o ntelegere precis a lui
Dumnezeu. (Despre necunoaterea lui Dumne:eu, cuvntarea IV, p. 86)
,,. esenta lui Dumnezeu este necunoscut pentru ntreaga Iiint
creat. (Despre necunoaterea lui Dumne:eu, cuvntarea IV, p. 95)
,,. lipsa cunoasterii nu nseamn a nu sti care este esenta lui
Dumnezeu, dimpotriv, tocmai pretentia de a sti acest lucru nseamn a Ii
lipsit de cunoasterea lui Dumnezeu.
Dac s-ar ntmpla ca doi oameni s se certe ntre ei cu privire la
cunoasterea ntinderii cerului, unul sustinnd c nu poate Ii cuprins cu
ochiul omenesc, iar cellalt pretinznd c este cu putint si, pentru a realiza
acest lucru, se angajeaz s o msoare n ntregime Iolosind pentru aceasta
846
palma, rspunde-mi acum, despre care dintre cei doi vom spune c detine
cunoasterea ntinderii cerului cel care pretinde c stie cte palme msoar
ori cel care si recunoaste nestiinta? Iar dac n privinta cerului, cel care i
cunoaste ntinderea este mai degrab omul care se retrage naintea acesteia,
cum s nu avem nevoie, cnd este vorba de Dumnezeu, de o asemenea
sIial? Si cum s nu Iie atins, de nu se ntmpl astIel, culmea rtcirii?
(Despre necunoaterea lui Dumne:eu, cuvntarea V, p. 122)
,Vei gsi ns putini credinciosi care s se intereseze de dreapta
credint si de o bun vietuire; cei mai multi iscodesc si caut acelea care nu
pot Ii gsite; si mnie pe Dumnezeu de le caut. Dac ne silim s aIlm pe
acelea pe care Dumnezeu n-a vrut s le aIlm, nici nu le vom aIla - cci cum
e cu putint, dac Dumnezeu nu vrea ? -, si singura urmare a acestor iscodiri
este c ne primejduim. (Tratatul despre preotie, cartea a patra, cap. 5, n
vol. Despre preotie, p. 112)
,Dumnezeul pcii si al Universului depseste cu mult puterea
noastr de ntelegere. De aceea, trebuie s primim cele legate de
Dumnezeu cu credint si evlavie. Iar cnd limba nu are putere s spun
cu exactitate ceea ce trebuie despre Dumnezeu, atunci s l slvim, pentru
c este att de mare, nct nu poate Ii cuprins de gndirea si de ratiunea
noastr. (Din vol. !roblemele ;ietii, p. 371)
,Numai cu credint se primesc aceste taine (dumnezeiesti). (Cu;ant
c de 1olos este s 1ie neluminate proorociile cele pentru Hristos, pentru
neamuri i cderea iudeilor, n vol. Din osptul stpanului, p. 54)
,Deci cnd vezi seraIimii care zboar n jurul tronului acela nalt si
sublim, cu ntinderea aripilor aprndu-si Ietele, acoperindu-si picioarele,
spatele si Iata, si scotnd un strigt plin de uimire, nu socoti c ei au pene,
aripi si picioare; nu, Iiindc acele puteri sunt nevzute, ci prin aceste imagini
gndeste-te la inaccesibilitatea si necuprinsul Celui ce sade pe tron. Fiindc
El este necuprins si inaccesibil si pentru ele, desi primeste s se coboare
pn la noi; pentru c El nu era ceea ce S-a artat oarecnd, deoarece
Dumnezeu nu sade, nici nu are tron, nici nu e cuprins ntr-un loc. Desi era
asezat si sttea pe un tron si era nconjurat de ei care toate arat c Se
pogoar nu c sade , acestia nu puteau s-L vad, ci, nesuportnd Iulgerarea
tsnit de acolo, cu ntinderea aripilor si aprau Ietele si doar doxologeau,
doar cntau cu mult tremur acea cntare tainic de sIintire (Is., 6, 1-2). Oare
nu te vei ascunde sub pmnt tu care vrei s iscodesti cu atta arogant
847
Pronia unui Dumnezeu a Crui putere e negrit si inexprimabil si pentru
puterile de sus?
Fiindc toate cele ale Lui sunt clare cu exactitate doar pentru Fiul si
Duhul SInt, pentru nimeni altul. (Scrisori din exil, Ctre cei ce se
scandali:ea: de 1rdelegile i persecutiile comise i despre !ronia lui
Dumne:eu, III, 1-6, n vol. Scrisori din exil. Ctre Olimpiada i cei rmai
credincioi. Despre deprimare, su1erint i !ro;ident., p. 269)
,Nenvtarea este o boal Ioarte grea, Ir nvttur nu este cu
putint s cunoasc careva pe Dumnezeu, numai l cunoaste cum l cunosc si
cele Ir de cuvnt dobitoace. (Din vol. Mrgritarele S1antului Ioan Gur
de ur, p. 6)
,Dumnezeu este mare! Dumnezeu este att de inIinit de nalt mai
presus dect orice inteligent creat pe care niciodat, nici n cer nici
pe pmnt, nici un altul dect Dumnezeu nu va ptrunde n mod
adecvat acea Esent divin. Dumnezeu, atunci, ne va rmne complet
necunoscut? Viata Sa intim ne va Ii ea un mister neaccesibil? Nu.
Fr s ne dea de la sine nsusi o cunoastere adecvat, Dumnezeu a
socotit demn ca s ne descopere taina vietii Sale interioare.
Nici o Iiint creat nu va cuprinde deplin pe Dumnezeu. (Din
vol. Bogtiile oratorice, pp. 4-5)
,De neptruns ntregii naturi create, Esenta divin, gndurile
Sale, vointele Sale, viata Sa intim vor rmne pentru totdeauna
nchise, atta vreme ct Dumnezeu nsusi nu va avea bunvointa s
ridice vlul si s ne descopere taina. (Din vol. Bogtiile oratorice, p.
6)
,Ne-a Iost dat s aruncm o privire asupra Fiintei inIinite a lui
Dumnezeu. S-L binecuvntm pentru aceast revelatie sublim; ns
s ne nchinm cu cutremur tainei pe care aceast privire nu este de
ajuns s-o ptrund. S ntelegem c Dumnezeu este att de inIinit n
mretie nct nici-o inteligent creat nu este suIicient s-L
mbrtiseze. (Din vol. Bogtiile oratorice, p. 7)
,n Iata lui Dumnezeu noi suntem n situatia de copii n Iata
stiintei. Ca si copil noi nu-1 ntelegem pe Dumnezeu decat putin, o
parte; in parte cunoatem zice apostolul, ns privitor la a ne nlta
pn la cunoasterea si contemplarea esentei divine cu ajutorul ratiunii
848
noastre singure, nici s nu ne gndim la aceasta. (Din vol. Bogtiile
oratorice, p. 158)
,Nebunie si crim de a pretinde s ptrunzi natura divin, s
ntrebi cu nerusinare pe Dumnezeu despre vointele Lui supreme, de a
supune imbecilei noastre ratiuni hotrrile Sale, de a pune la
ndoial aIirmatiile Lui, de a contesta tainele Lui, de a se
mpotrivi cuvntului Lui, si de a reIuza aderenta noastr
imediat si complet la ceea ce socoteste El demn s ne
reveleze. (Din vol. Bogtiile oratorice, p. 159)
,Pentru om Dumnezeu va rmne totdeauna n Sine nsusi, n
Iaptele Sale, n guvernarea Lui si n Providenta Sa, un adnc de
neptruns. (Din vol. Bogtiile oratorice, p. 164)
DUMNEZEU (cunoasterea lui Dumnezeu n viata viitoare)
,,Care s Iie, asadar, lucrul gndit de Pavel n legtur cu ce spune:
cunoaterea ;a disprea?
El nu spune aceasta despre cunoasterea total, ci despre cea partial,
vorbind despre aparitia unui moment de oprire a naintrii ctre o stare mai
bun, n asa Iel nct cunoasterea partial o dat disprut s nu mai Iie
partial, ci deplin. Dup cum vrsta copilriei sIrseste Ir ca Iiinta s
treac n neant, ci prin cresterea n vrst si atingerea strii de brbat
desvrsit, tot astIel se petrec lucrurile si n privinta cunoasterii. Pavel vrea
de Iapt s spun c aceast cunoastere mic nu va mai Ii mic ndat ce va
deveni mare. Acesta este ntelesul cuvntului a disprea si n continuare ni-l
va nItisa mai precis. Pentru a se ntelege c disparitia nu nseamn pieire
total, ci sporirea si cresterea cunoasterii ctre un bine mai mare, dup ce a
spus ;a disprea, adaug: pentru c in parte cunoatem i in parte pro1etim,
dar cand ;a ;eni des;arirea, atunci ceea ce este in parte ;a disprea (I
Cor. 13, 9-10), astIel nct s nu mai Iie n parte, ci desvrsit. Dispare,
asadar, nedesvrsirea cunoasterii pentru a nu mai Ii nedesvrsit, ci
desvrsit. Disparitia este de Iapt mplinire si avansare ctre o stare mai
bun.
Si s cerceteze laolalt cu mine ntelepciunea lui Pavel. Nu spune
cunoastem o parte, ci cunoatem in parte, adic detinem o parte a unei
prti. (Despre necunoaterea lui Dumne:eu, cuvntarea I, pp. 18-19)
849
,,Ei, bine, ct de mare este distanta dintre cunoasterea care urmeaz s
ne Iie dat si cea prezent acum? Pe ct de mare este deosebirea dintre
brbatul ajuns la deplin maturitate si pruncii hrniti la sn. Da, la Iel de
mare este si superioritatea cunoasterii viitoare Iat de cea prezent. C
acesta-i adevrul si c pe att este de mare cunoasterea aceea Iat de cea
prezent ne-o spune iarsi Pavel nsusi. Deoarece, dup ce a spus cunoatem
in parte, dorind s explice si n ct de mare parte cunoastem si c acum
detinem ct se poate de putin, a adugat: cand eram prunc, ;orbeam ca un
prunc, simteam ca un prunc, fudecam ca un prunc, dar cand m-am 1cut
brbat am lepdat cele ale pruncului. (I Cor. 13, 11).
Compar, asadar, cunoasterea prezent cu starea de prunc, iar
cunoasterea viitoare cu starea de brbat desvrsit. Si nu a spus cand eram
copil deoarece i se spune copil si celui de doisprezece ani , a spus cand
eram prunc, artndu-ne c este vorba despre copilul hrnit nc la sn cu
lapte. (Despre necunoaterea lui Dumne:eu, cuvntarea I, pp. 19-20)
DUMNEZEU (vederea lui Dumnezeu)
,Si s-a artat Domnul Dumne:eu lui ;ram.
Acum ntlnim pentru ntia oar n Scriptur cuvntul s-a artat.
Dumnezeiasca Scriptur n-a Iolosit acest cuvnt nici cu Adam, nici cu Abel,
nici cu Noe, nici cu altcineva. Ce nseamn, dar, aceste cuvinte: i s-a
artat? Pentru ce atunci Scriptura spune n alt parte: Nimeni nu ;a ;edea pe
Dumne:eu i ;a tri? (Ies., 12, 7). Ce putem gndi, dar, de aceste cuvinte ale
Scripturii, care spun c Dumnezeu S-a artat? Cum s-a artat dreptului
Avram? Oare a vzut Avram Iiinta lui Dumnezeu? Nu! Doamne Iereste!
- Dar ce?
- Dumnezeu S-a artat asa cum numai El singur stie si att ct putea
Avram s vad. Iscusit este nteleptul si bunul nostru Stpn! Se pogoar
spre Iirea omeneasc si se nItiseaz celor care se pregtesc n chip vrednic.
Si asta o arat prin proIetul Osie, cnd spune: Eu am inmultit ;edeniile i in
mainile proorocilor m-am asemnat (Osie, 33, 20). Isaia l-a vzut seznd pe
scaun (Isaia, 6, 1); dar cuvintele acestea sunt nevrednice de Dumnezeu, c
Dumnezeu nu sade. Cum ar putea sedea pe scaun Iirea cea netrupeasc si
nepieritoare? Daniil iarsi L-a vzut ca vechi de zile (Dan., 7, 22). Zaharia
apoi L-a vzut ntr-un Iel, iar Iezechiil n alt Iel. De asta Dumnezeu a spus:
Eu am inmultit ;edeniile, n loc de: M-am artat aa, dup ;rednicia
1iecruia. (Omilii la Facere, omilia XXXII, II, n col. PSB, vol. 21, p. 410)
850
,Dar dac vrem, vom vedea si noi pe Hristos. Nu asa cum L-au vzut
aceia atunci n munte, ci cu mult mai strlucitor. n ziua cea din urm, nu va
veni asa; atunci pe Tabor, pentru a-i cruta pe ucenici, a dat drumul numai la
atta strlucire ct puteau ei suIeri; n ziua cea din urm ns va veni cu
nssi slava Tatlui; si nu numai cu Moise si Ilie, ci cu ostire nenumrat de
ngeri, cu arhangheli, cu heruvimi, cu popoarele acelea nenumrate de puteri
ceresti; nu va avea un nor deasupra capului Lui, ci cu cerul nIsurat. Dup
cum atunci cnd se Iace judecat naintea poporului se dau la o parte
perdelele, iar judectorii sunt vzuti de toti cei de Iat, tot asa si atunci, n
ziua cea mare a judectii lumii, toti l vor vedea pe Hristos stnd pe scaunul
de judecat; toti oamenii vor sta naintea Lui; si El, cu gura Lui, va gri
oamenilor. (Omilii la Matei, omilia LVI, IV, n col. PSB, vol. 23, p. 653)
,Ce vom rspunde noi lui Isaia care-si ridic asa de sus glasul, zicnd:
J:ut-am pe Domnul ae:at pe un tron minunat i inalt (Is., 6, 1)? Lui Ioan
care-i d aceast mrturie c el a spus aceste cu;inte atunci cand a ;:ut
sla;a Lui? (Ioan 12, 41). Lui Ezechiel cci L-a vzut la Iel pe Domnul asezat
pe Heruvimi (Ezech., 1). Lui Daniel , care zice c cel ;echi de :ile a e:ut?
(Dan., 7, 9). Si lui Moise nsusi, care vorbeste asa despre Dumnezeu: rat-
mi mie 1ata Ta ca insui cunoscut s Te ;d (Ies., 33, 13; 70)? Iacob, pentru
c l-a vzut pe Dumnezeu, a Iost numit Israel (Fac., 32, 28), cci Israel
nseamn un om care vede pe Dumnezeu; si altii L-au vzut.
Pentru ce zice SIntul Ioan: !e Dumne:eu nu L-a ;:ut nimeni
niciodat? Aceasta o zice pentru a ne Iace s cunoastem c Dumnezeu n
aceste artri si tempera strlucirea Sa, acomodndu-Se slbiciunii
omenesti, si c El nu S-a Icut cunoscut niciodat n substanta Sa curat.
Dac oamenii L-au vzut chiar n natura Sa, ei nu L-ar Ii vzut n attea
moduri diIerite, pentru c El este simplu, Ir nchipuire, Ir compozitie,
Ir limite, c El nu este nici asezat, nici n picioare si nici nu merge.
Acestea sunt acolo lucruri proprii trupului. Dar ceea ce este, El singur o stie.
Si ceea ce spun, Dumnezeu Tatl o arat prin gura unuia dintre proIetii Si:
Eu am ;orbit ctre prooroci i le-am inmultit ;edeniile i tot prin prooroci
am grit in pilde (Os., 12, 11), adic, Eu m-am potrivit dup slbiciunea lor,
Eu nu m-am artat lor asa cum sunt.
Precum El trebuia s vin la noi n trup adevrat, de mult vreme
pregtea El oamenii s vad substanta lui Dumnezeu, atta ct o puteau ei
vedea. n sIrsit, ceea ce este Dumnezeu, nu numai proIetii, ci chiar ngerii si
arhanghelii n-o vd. S-i ntrebm, ei nu v vor rspunde nimic asupra
substantei, ci numai vor cnta: Sla; intru cei de sus lui Dumne:eu i pe
pmant pace intre oameni bun ;oire' (Lc., 2, 14). Dac vreti s nvtati
851
ceva lucruri de la heruvimi si seraIimi, ei v vor rspunde prin aceste
cntece mistice de sIintire: Cerurile i pmantul s-au umplut de sla;a Lui
(Is., 6, 3). Dac v adresati puterilor ceresti, nu veti nvta alt lucru dect c
toat slujba lor este de a luda pe Dumnezeu: Ludati-L pe El toti ingerii
Lui, ludati L pe El toate puterile Lui (Ps., 142, 2). Este sigur deci c
singur Fiul l vede, si la Iel Duhul SInt. Cci cum va putea Iiinta creat s
vad Iiinta necreat? Cci dac nu putem vedea nici o Iiint netrupeasc, cu
toate c ea este creat (ngerii) putem mai putin vedea natura netrupeasc si
necreat; pentru aceasta zice SIntul Pavel asa: Nimeni dintre oameni nu L-a
;:ut, i nu poate s-L ;ad (1 Tim., 6, 16). (Comentar la E;anghelia de la
Ioan, omilia XV, 1, p. 72)
,Cci dac zice El altdat: Dumne:eu s-a artat in trup (1 Tim., 3,
16), nu v mirati: artarea prin trup nu este o artare dup substant.
(Comentar la E;anghelia de la Ioan, omilia XV, 1, p. 72)
,... zice Iisus Hristos: S nu dispretuiti pe unul din aceti prea mici.
Cci ; spun ;ou c ingerii lor in ceruri pururea ;d 1ata Tatlui Meu
(Mt., 18, 10). Si ce! Dumnezeu are o Iat, este El nchis n ceruri? S nu Iie
nimeni asa de nebun s-o spun. Ce ntelege Iisus Hristos prin aceste cuvinte?
Ceea ce ntelege atunci cnd zice: Fericiti cei curati cu inima c aceia ;or
;edea pe Dumne:eu (Mt., 5, 8). El vorbeste de aceast vedere duhovniceasc
care ne este posibil din partea lui Dumnezeu; la Iel noi trebuie s spunem
despre ngeri, c Iiind creaturi curate si priveghetoare, l au pe Dumnezeu
pururea prezent si nu se gndesc dect la El. Pentru aceasta, spune El nsusi:
Nimeni nu cunoate pe Tatl 1r numai Fiul (Mt., 11, 27). Ce oare! Suntem
noi toti n necunoastere? Fereasc Dumnezeu! Dar nimeni nu-L cunoaste ca
si Fiul. Precum deci multi L-au vzut pe att ct poate suIletul omului s
ajung la aceast vedere, si c nimeni n-a vzut substanta Lui, acum la Iel
noi l cunoastem toti pe Dumnezeu, dar nimeni nu cunoaste natura Sa si
substanta Sa, dect Cel ce este nscut din El. Cci, prin cuvntul de
cunoastere, SIntul Ioan ntelege aici o vedere si o ntelegere sigur, deplin
i intreag, si aceea pe care a dat-o Tatl Fiului. !recum M cunoate pe
mine Tatl tot aa cunosc i Eu pe Tatl (Ioan 10, 15).
Pentru aceasta, priviti si vedeti, cu ce sigurant si trie se pronunt
Evanghelistul zicnd: Nimeni n-a ;:ut ;reodat pe Dumne:eu, el n-a
adugat: Fiul care L-a vzut ne-a dat cunoasterea; ci a spus ceva cuvinte mai
mult dect vederea, prin aceste cuvinte: Fiul cel Unul-nscut, Care, este in
sanul Tatlui. Si n sIrsit, a Ii n snul Tatlui, este mai mult dect a-L
vedea. Cel ce nu mai vede nu are o cunoastere deplin si desvrsit a
852
obiectului pe care l vede, dar cel ce locuieste n sn nu ignor nimic. Atunci
cnd auziti aceste cuvinte: nimeni nu cunoate pe Tatl 1r numai Fiul, nu
ziceti: Dac Fiul l cunoaste pe Tatl mai mult dect ceilalti, totodat El nu-
L cunoaste n plintatea Lui; cci pentru a preveni aceast obiectie ne-a Icut
Evanghelistul s remarcm c Fiul rmne n snul Tatlui, si c Iisus
Hristos zice c El l cunoaste att pe Tatl pe ct l cunoaste Tatl pe Fiul.
(Comentar la E;anghelia de la Ioan, omilia XV, 2, p. 73)
,Apoi iat ce vrea s zic Iisus Hristos: Dac voi ati cunoaste esenta si
demnitatea Mea, ati cunoaste si pe cea a Tatlui Meu. cum Il cunoateti i
L-ati i ;:ut; adic: ;oi L-ati ;:ut, voi l vedeti prin Mine, vzndu-M pe
Mine.
Iisus Hristos numeste aici vedere cunoasterea interioar si
duhovniceasc a suIletului, cci ceea ce se vede in mod exterior, noi putem
s le vedem n acelasi timp si s nu le cunoastem, dar ceea ce se cunoaste,
noi nu putem s le cunoastem si s nu stim ceea ce sunt ele. Pentru aceea
zice Mntuitorul: Il cunoateti, precum, zice El, El a Iost vzut de ngeri
chiar; dar nimeni n-a vzut propria Lui substant, si cu toate acestea, Iisus
Hristos zice c ucenicii Si au vzut-o; ascultati, dup msura cu care puteau
ei ntelege. El a vorbit asa pentru v nvta c cel ce L-a vzut, cunoaste la
Iel pe Tatl. ntr-un cuvnt, ucenicii l vedeau, nu cu adevrat n substanta
lui simpl si curat, ci mbrcat n trup. Altdat numeste Iisus Hristos
vederea cunoastere, ca atunci cnd zice: Fericiti cei curati cu inima c aceea
;or ;edea pe Dumne:eu (Mt., 5, 8). Ori, Mntuitorul numeste curati, nu
numai pe cei ce se abtin de la desIrnare, ci pe cei ce se abtin de la orice Iel
de pcat, Iiindc orice pcat ntin suIletul. (Comentar la E;anghelia de la
Ioan, omilia LXXIII, 2, p. 376)
,,Si in anul mortii regelui O:ia, am ;:ut pe Domnul stand pe un
scaun inalt i mret, sera1imii stteau in furul lui i 1iecare a;ea cate ase
aripi. cu dou ii acopereau 1etele, iar cu dou picioarele (Is. 6, 1-2).
Care s Iie pricina pentru care si acoper Ietele, punndu-si nainte
aripile, rspunde-mi? Si care alt pricin s Iie dect aceea c ei nu puteau
ndura strIulgerarea plin de strlucire si acele raze de lumin care veneau
dinspre tron? Aceasta, cu toate c ei nu vedeau lumina nssi n puritatea ei,
nici esenta lui Dumnezeu lipsit de acoperire, ci le sttea nainte chipul
coborrii ctre cele vzute. Dar ce este coborrea? Este modul prin care
Dumnezeu nu se arat asa cum este, ci se arat pe el nsusi dup cum poate Ii
vzut de ctre cel ce este n stare s-l contemple, potrivindu-si chipul n care
apare pe msura slbiciunii celor care l privesc.
853
Faptul c avea loc o coborre apare evident chiar din cuvintele
proIetului: L-am ;:ut pe Domnul stand pe un scaun inalt i mret, dar
Dumnezeu nu se asaz, acesta Iiind modul n care nu pot aprea dect
Iiintele corporale. Iar ct priveste cuvintele pe un scaun, Dumnezeu nu poate
Ii cuprins ntr-un scaun, ct vreme divinitatea nu poate Ii circumscris
vreunui lucru. Dar seraIimii nu puteau ndura nici mcar o asemenea
coborre, cu toate c i se aIlau n preajm: sera1imii stteau in furul Lui. Prin
urmare, Iaptul c se aIlau n preajm era mai degrab pricina pentru care nu
puteau s-l vad. Fiindc nu se vorbeste despre un loc anumit, ci Duhul
SInt doreste s arate c, desi |seraIimii| se aIl mai aproape de esenta
divin dect noi, tot nu o pot contempla. De aceea si spune: sera1imii stteau
in furul Lui, nu pentru a ne induce ideea unui loc anumit, ci dezvluind prin
apropierea locului Iaptul c Iiinta lor este mai apropiat de Dumnezeu dect
este a noastr.
Noi nu ntrezrim caracterul incomprehensibil al lui Dumnezeu asa
cum o Iac acele puteri, ca unele care sunt mai pure, mai ntelepte si mai
strvztoare dect i st n putere naturii umane. ntocmai cum neputinta de
a nIrunta razele soarelui nu este aceeasi pentru orb si pentru cel ce vede, la
Iel, neputinta de a-l cunoaste pe Dumnezeu nu este pentru noi la Iel de mare
cum este pentru aceia. Iar distanta care l separ pe cel orb de cel ce vede
este la Iel de mare precum deosebirea dintre noi si aceia. De aceea, cnd l
auzi pe proIet c spune: L-am ;:ut pe Dumne:eu, s nu ti nchipui c el a
vzut acea esent, ci numai chipul coborrii, ba nc si pe acesta mai
nedeslusit dect puterile de sus, deoarece nu a avut puterea s vad precum
heruvimii.
Dar ce vorbesc eu despre acea preaIericit substant, ct vreme omul
nu poate privi Ir team Iiinta ngerului? (Despre necunoaterea lui
Dumne:eu, cuvntarea III, pp. 67-69)
,,Rspunde-mi, Ioane, ce vrei s spui? ,!e Dumne:eu nimeni nu l-a
;:ut ;reodat. Dar ce ne vom Iace cu proIetii care spun c l-au vzut pe
Dumnezeu? Cci Isaia spune: L-am ;:ut pe Dumne:eu stand pe un scaun
inalt i mret (Is. 6, 1). La rndu-i, Daniel: m pri;it pan cand au 1ost
ae:ate scaune i s-a ae:at Cel ;echi de :ile (Dan. 7, 9). Iar Miheia: L-am
;:ut pe Domnul Dumne:eul lui Israel stand pe tronul su (III Reg. 22, 19)
si la Iel un alt proIet: L-am ;:ut pe Dumne:eu stand deasupra altarului de
fert1 i mi-a spus. Lo;ete locul de ispire (Amos 9, 1). Si pot Ii adunate
multe asemenea mrturii. Asadar, cum de spune Ioan c: !e Dumne:eu
nimeni nu l-a ;:ut ;reodat? O spune pentru ca tu s pricepi c exist o
ntelegere precis a lui si o cunoastere clar a esentei divine. Faptul c toate
854
acele viziuni surprindeau chipul coborrii lui Dumnezeu si nici unul din acei
proIeti nu a vzut esenta pur reiese n chip vdit din deosebirile dintre
viziuni. Cci Dumnezeu este simplu, Ir prti si Ir Iorm, pe cnd toti
acestia vedeau diIerite Iorme.
De altminteri, El ne arat chiar acest lucru, din nou prin intermediul
unui alt proIet, si, pentru a-i convinge pe acestia c nu au vzut n chip
limpede esenta, spunea: m inmultit ;edeniile pro1etilor i am dat
asemnarea mea pe mainile lor (Os. 12, 11). Nu mi-am artat nssi esenta
mea, a vrut El s spun, ci chipul coborrii mele, potrivit cu slbiciunea
privitorilor. Cu sigurant, Ioan nu s-a reIerit numai la oameni cnd a spus:
!e Dumne:eu nimeni nu l-a ;:ut ;reodat. Cci acesta era un lucru evident
att din cuvntul proIetic pe care l amintesc iarsi: m inmultit ;edeniile
pro1etilor i am dat asemnarea mea pe mainile lor, ct si din dezvluirea
Icut lui Moise. Fiindc acela dorea s l vad pe Dumnezeu naintea
ochilor si, El i spune: Nimeni nu ;a putea ;edea 1ata mea i s triasc
(Ex. 33, 20).
AstIel, aceasta este un lucru vdit pentru noi si bine cunoscut. Prin
urmare, cuvintele !e Dumne:eu nimeni nu l-a ;:ut ;reodat nu au Iost
rostite de Ioan numai n privinta naturii noastre, ci si n privinta puterilor de
sus. Din acest motiv l si prezint pe Fiul cel Unul-Nscut ca pe acela care a
dat aceast nvttur. Pentru a nu se gsi unul care s spun: De unde reiese
limpede c este aa?, a adugat: Fiul cel Unul-Nscut, cel care este in sanul
Tatlui, acesta a 1ost cunoscut, prezentnd, astIel, o mrturie si un dascl
demn de crezare al acestei nvtturi. Cci, dac ar Ii vrut s ne arate c
avem de-a Iace cu acelasi lucru pe care l-a rostit si Moise, nu ar mai Ii avut
rost s precizeze c Fiul cel Unul-Nscut a Icut cunoscut nvttura.
Fiindc nu o dat cu precizarea Insui Cel Unul-Nscut a 1cut cunoscut, ci
si mai nainte ca Ioan s spun c a nvtat de la cel Unul-Nscut, proIetul ne
artase limpede c a nvtat de la Dumnezeu. Numai pentru c urmrea s ne
dezvluie ceva mai mult dect cele spuse atunci de Moise, anume, Iaptul c
nici puterile de sus nu l vd pe Dumnezeu, de aceea l-a prezentat pe Cel
Unul-Nscut ca dascl al nvtturii.
Iar n acest loc s ntelegi c vedere nseamn cunoastere. Binenteles,
nu se cuvine s gndesti c puterile netrupesti au parte de pupile, ochi si
gene, ci, asa cum este vederea pentru noi, la Iel este cunoasterea pentru
acelea. AstIel, cnd auzi c !e Dumne:eu nimeni nu l-a ;:ut ;reodat,
socoteste c ti-a Iost dat s auzi c nimeni nu l-a cunoscut pe Dumnezeu n
esenta sa cu deplin claritate. La Iel, cnd auzi despre seraIimi c si-au
plecat ochii si si-au pus o pavz naintea privirii, si cnd auzi c heruvimii
au Icut acelasi lucru, s nu socotesti c este vorba despre ochi sau despre
855
gene Iiindc acesta este un comportament speciIic corpului , ci s crezi c
acestea sunt modalittile prin care proIetul a vorbit acoperit despre
cunoasterea cu care sunt nzestrati.
Prin urmare, cnd proIetul spune c acestia nu pot ndura s priveasc
chipul coborrii lui Dumnezeu, nu vrea s spun altceva dect c ei nu pot
ndura s detin o cunoastere deplin si o ntelegere precis cu privire la
Dumnezeu, si c nu ndrznesc s priveasc direct la esenta divin n
puritatea si plintatea acesteia si nici mcar la chipul coborrii lui
Dumnezeu. Iar a privi direct nseamn a cunoaste. (Despre necunoaterea
lui Dumne:eu, cuvntarea IV, pp. 90-92)
,Si precum auzim c mpratii au hlamid si coroan si haine de Iir si
scaunul cel mprtesc si ne minunm cu adevrat, cu att mai mult ne
minunm, cnd trgndu-se perdelele, l vom vedea pe Domnul seznd pe
scaun nalt. Cnd se vor trage perdelele cerului si mpratul ngerilor
pogorndu-se, nconjurat de multimile ceresti, atunci, prin vedere, mai mult
ne minunm. Pune-ti n minte, ce minune mai mare este s vezi Iirea noastr
purtndu-se peste heruvimi si toata puterea ngereasc revrsat mprejurul
ei. (Cu;ant ctre cei ce cred c dia;olii ocarmuiesc cele omeneti i se
necfesc pentru pedepsele lui Dumne:eu, i se smintesc pentru indestulrile
celor ri i pentru su1erintele celor drepti, n vol. Din osptul stpanului, p.
15)
DUMNEZEU (lumina dumnezeiasc)
,Eu sunt lumina. Dar care este, v rog aceast lumin? Ea nu este
sensibil, ci este duhovniceasc si aceasta este care lumineaz suIletul.
(Comentar la E;anghelia de la Ioan, omilia V, 3, p. 31)
,Nici moartea, nici greseala n-au putut s supravietuiasc, nici s-o
nving pe acea lumin, si dimpotriv ea ilumineaz totul, si strluceste prin
propria Sa putere; iat pentru ce zice evanghelistul: i intunericul nu a
cuprins-o. Cci aceast lumin este de nenvins, si ea nu locuieste n mod
voluntar n suIletele care nu voiesc s Iie luminate. (Comentar la
E;anghelia de la Ioan, omilia V, 3, p. 32)
,Precum nu te poti bucura bine de lumina soarelui, dac nu sunt
deschisi ochii, la Iel, nu se particip n mod deplin la aceast lumin
minunat, dac nu se deschid ochii suIletului, si dac nu sunt pusi n stare s-
856
o primeasc si s-o vad din toate prtile. Dar cum se poate? Curtindu-se de
toate pcatele sale. (Comentar la E;anghelia de la Ioan, omilia V, 4, p. 32)
,Eu zic deci: dac Fiul l lumineaz pe tot omul venind n lumea
aceasta, cum sunt dar attia oameni care nu sunt luminati? Cci nu toti cred
n Iisus Hristos, nu toti i dau Lui nchinarea care I se cuvine. Cum
lumineaz El deci pe tot omul? El l ilumineaz pe att ct este n el. Dar
dac unii si nchid n plin amiaz ochii suIletului lor, pentru a nu primi
razele acestei lumini, si rmn n ntuneric, nu trebuie s ne legm de natura
luminii, ci de rutatea celor ce se lipsesc n mod voit de acest dar; cci harul
este rspndit n toti: el nu-l respinge nici pe evreu, nici pe pgn, nici pe
barbar, nici pe scit, nici pe liber, nici pe sclav (Col., 3,2), nici pe om, nici pe
Iemeie, nici pe btrn, nici pe tnr, ci el i primeste pe toti n mod egal, si i
cheam pe toti Ir deosebire. Pentru aceasta cei ce vor s proIite de un asa
de mare bine, nu trebuie s-si impute orbirea lor dect lorusi; poarta este
deschis ntregii lumi, nimnui nu-i nchide intrarea; dac deci unii se
hotrsc s rmn aIar, ei numai prin propria lor greseal pier. (Comentar
la E;anghelia de la Ioan, omilia VIII, 1, p. 40)
DUMNEZEU (,Dumnezeu este iubire)
,Cea mai sublim deIinitie a lui Dumnezeu este c El e iubire.
Toate desvrsirile lui Dumnezeu se rezum n iubire. Viata Sa intim
este iubire. Actiunile Lui n aIar sunt iubire. (Din vol. Bogtiile
oratorice, p. 203)
DUMNEZEU (iubirea lui Dumnezeu pentru noi)
,Se cuvine, dar, s cunosti covrsitoarea iubire de oameni a
Stpnului tuturor, pe care a artat-o neamului nostru! A ntins cerul, a
asternut pmntul, a creat tria, ca un zid desprtitor ntre ape; a poruncit
apoi s se adune apele; apele le-a numit mri, iar uscatul, pmnt; a
mpodobit pmntul cu seminte si cu celelalte ierburi; a trecut apoi la crearea
celor doi mari lumintori si a Ieluritelor stele, ca s mpodobeasc cu ele
cerul; a adus apoi la Iiint din ape vietuitoare nsuIletite si psrile
zburtoare pe pmnt sub tria cerului. A mplinit astIel numrul celor cinci
zile. Si pentru c trebuia s Iie create din pmnt animale, a poruncit
Dumnezeu s Iie aduse si acestea la Iiint; unele pentru hrana noastr, altele
bune s ne slujeasc; au mai Iost create si Iiarele si trtoarele. Deci, dup ce
a mpodobit totul, dup ce a pus n toate cele vzute cuvenita rnduial si
857
Irumusete, dup ce a pregtit mas scump plin cu Iel de Iel de mncruri,
mbelsugat si bogat, dup ce a nIrumusetat n Iel si chip cele de sus si cele
de jos, si a Icut, ca s spun asa, palat mprtesc, strlucitor peste tot, ei
bine atunci a creat pe cel ce avea s se bucure de toate aceste Irumuseti. I-a
dat stpnire peste toate cele vzute si arat cu ct este mai de pret dect
toate cele ce Iuseser create cel ce avea s Iie plsmuit, de vreme ce
porunceste ca toate cele Icute s Iie sub stpnirea si conducerea lui.
(Omilii la Facere, omilia VII, VI, n col. PSB, vol. 21, pp. 94-95)
,V rog, dar, s nu trndvim, ci Iiecare din voi s se gndeasc n
Iiece clip, de e cu putint, nu numai la bineIacerea ce a Icut-o Dumnezeu
cu tot neamul omenesc, ci si la bineIacerile Icute cu Iiecare din noi; nu
numai la cele mrturisite si stiute de toti, ci si la cele personale si tinuite
celorlalti oameni. Asa vei putea multumi necontenit Stpnului. Aceasta-i
cea mai mare jertI, cea mai desvrsit oIrand; aceasta ne este pricin de
ndrznire naintea lui Dumnezeu. Si cum? Am s v spun eu! Cel care
Irmnt necontenit n mintea lui aceste gnduri, cel care-si cunoaste bine
nimicnicia sa, cel care se gndeste la nespusa si covrsitoarea iubire de
oameni a lui Dumnezeu, Care rnduieste viata noastr nu dup cum merit
pcatele noastre, ci dup buntatea Lui, ei bine, un om ca acesta si pleac
gndirea, si zdrobeste cugetul, si micsoreaz toat mndria si ngmIarea,
nvat s Iie smerit, s dispretuiasc slava acestei vieti, s-si rd de toate
cele vzute, s se gndeasc la bunttile cele viitoare, la viata cea vesnic si
Ir sIrsit. Un om cu un astIel de suIlet aduce lui Dumnezeu jertI
adevrat si bine plcut, dup cum spune proIetul: Jert1a lui Dumne:eu duh
umilit, inim in1rant i smerit, Dumne:eu nu ;a urgisi (Ps., 50, 18). Pe
slugile cele cu judecat sntoas nu-i ndreapt att pedepsele si osndele,
ct bineIacerile si constiinta c nu sunt pedepsiti dup ct merit pentru
pcatele lor. (Omilii la Facere, omilia IX, V, n col. PSB, vol. 21, pp. 112-
113)
,Dac ai vrea s privesti cu judecat si cu cap pe toate care se
svrsesc dup Ielul lor n Iiecare zi de Creatorul universului spre binele
nostru, vei gsi adnc de iubire de oameni. Care gnd sau care minte va
putea s ating buntatea lui nespus, pe care o arat neamului omenesc,
rsrind soarele peste ri si buni, plound peste drepti si nedrepti si druind
si cealalt ndestulare? (Omilii la Facere, omilia X, VII, n col. PSB, vol.
21, p. 125)
858
,Mare si nespus este iubirea de oameni a Stpnului universului Iat
de neamul omenesc! De mult pogormnt s-a Iolosit pentru mntuirea
noastr, de mult cinste a nvrednicit aceast Iiint, adic pe om, artnd si
cu Iapta si cu cuvntul c de om poart de grij mai mult dect de toate cele
ce se vd. (Omilii la Facere, omilia XIII, I, n col. PSB, vol. 21, p. 148)
,Cnd m gndesc la Ielul de viat pe care Dumnezeu l-a druit
omului, Icndu-i att de bogate bineIaceri; cnd m gndesc mai nti c,
nainte de Iacerea lui, Dumnezeu a adus la Iiint pentru el toat podoaba
zidirii, c l-a Icut mai trziu s se bucure de toate cele vzute; cnd m
gndesc apoi c Dumnezeu a poruncit s se Iac raiul, pentru c a voit ca
omul s locuiasc n el, c l-a desprtit de animalele necuvnttoare, c i-a
dat putere asupra tuturor si i-a poruncit s le pun nume tuturor, asa cum
pune nume un stpn robilor si supusilor, cnd m gndesc, apoi, c Adam
singur avea nevoie de un ajutor de aceeasi Iiint cu el, ca s-i tie tovrsie, si
c Dumnezeu nici asta n-a lsat-o la o parte, ci a Icut-o pe Iemeie n chipul
n care a voit si i-a ncredintat-o lui si c odat cu toate acestea i-a druit si
vrednicia proIetiei; cnd m gndesc, apoi, c dup aceste nespuse
bineIaceri i-a druit si binele cel mai mare din toate, anume c l-a scpat de
toate grijile trupului, c l-a Icut s nu aib nevoie nici de haine, nici de vreo
alt trebuint, ci c a voit, dup cum spuneam mai nainte, ca omul s
triasc pe pmnt ca nger pmntean; deci, cnd m gndesc la toate
acestea, m minunez de iubirea de oameni a Stpnului Iat de neamul
nostru, de trndvia omului si de invidia diavolului, c nu suIerea vicleanul
demon s vad pe om c duce viat ngereasc n trup omenesc. (Omilii la
Facere, omilia XV, IV, n col. PSB, vol. 21, p. 173)
,Fiecare din Iaptele svrsite de Stpnul nostru obstesc este temei de
iubire de oameni si Iiecare Iel de pedeaps este plin de mult buntate.
(Omilii la Facere, omilia XVIII, III, n col. PSB, vol. 21, p. 212)
,Pavel spune: Triesc prin credinta Fiului lui Dumne:eu, Care m-a
iubit pe mine i S-a dat pe Sine pentru mine. Uit-te ct e de covrsitoare
recunostinta lui!
- Ce spui, Iericite Pavel? Putin mai nainte spuneai: Care n-a crutat pe
Fiul Lui, ci L-a dat pentru noi toti (Rom., 8, 32), iar acum spui: Care m-a
iubit pe mine. Faci din bineIacerea, care cuprinde toat lumea, o bineIacere
personal!
- Da, rspunse !a;el. Chiar dac fert1a a 1ost adus de El pentru tot
neamul omenesc, totui din pricina dragostei ce-I port, socot c fert1a a
859
1cut-o special pentru mine. a obinuiesc s 1ac i pro1etii i s spun.
Dumne:eu, Dumne:eul meu (Ps., 21, 1; 143, 1) , dei este Dumne:eul lumii.
Dragostea are insuirea de a personali:a cele comune. !rin credinta in Fiul
lui Dumne:eu, Care m-a iubit.
- Ce spui? Numai pe tine te-a iubit?
- Nu! rspunse Pavel. Dumnezeu iubeste pe toti oamenii; dar eu i sunt
dator cu atta recunostint, ca si cum numai eu as Ii iubit de El. Si S-a dat pe
Sine pentru mine.
- Ce? Numai pentru tine S-a rstignit? N-a spus El: Cand m ;oi inlta,
;oi trage pe toti la Mine (Ioan, 12, 32)? Apoi, n-ai spus tu nsuti: S-a dat pe
Sine pentru noi toti?
- Da, rspunse !a;el. Nu m contra:ic, cand spun acestea, ci-mi mangai
dorul. (Omilii la Facere, omilia XXXIV, VI, n col. PSB, vol. 22, pp. 13-
14)
,Ce dragoste vrednic vom putea, deci, arta noi Celui Ce ne-a iubit
atta de mult? Chiar dac ne-am da suIletul pentru legile Lui si pentru
pzirea poruncilor date de El, nici asa nu vom putea ajunge la msura
dragostei pe care ne-a artat-o El nou! El, Dumnezeu Iiind a primit s
moar pentru oameni; El, Stpn Iiind, a primit s moar pentru robi; si nu
pentru niste simpli robi, ci pentru niste robi nerecunosctori, care-I purtau
nempcat vrjmsie; El lundu-o nainte, ne-a Icut attea bineIaceri
nou, unor oameni nevrednici, unor oameni czuti n mii si mii de pcate; iar
noi, chiar dac am Iace tot ce putem, nu Iacem mare lucru cnd ne strduim
s-I rspltim pentru bineIaceri asa de mari. Toate Iaptele noastre bune, dac
le Iacem, sunt o rsplat si o datorie; iar tot ce Iace El pentru noi este har,
bineIacere, dar mret. (Omilii la Facere, omilia XXXIV, VI, n col. PSB,
vol. 22, p. 14)
,Dumnezeul universului ne Iace bine totdeauna chiar cnd noi suntem
nerecunosctori. Dumnezeu si ntinde ajutorul Su, Ir s tin seama de
nerecunostinta noastr. n toate Dumnezeu merge pe urmele iubirii Sale de
oameni.. (Omilii la Facere, omilia LVI, VI, n col. PSB, vol. 22, p. 230)
,Vezi c Dumnezeu pentru tine a ntins cerul, a aprins soarele, a
revrsat mrile, a rspndit aerul, a rnduit lunii drumuri, a pus legi
nemisctoare anotimpurilor anului si la semnul Lui toate celelalte si
urmeaz neabtut drumul rnduit lor. C si oamenii si animalele, care se
trsc, care merg, care zboar si care noat, animalele din lacuri, din
izvoare, din ruri, din munti, din cmpii, din case, din aer, din sesuri,
860
plantele, semintele si arborii, slbatici si domestici, roditori si neroditori,
ntr-un cuvnt, toat Iptura care se misc de mna cea neobosit a lui
Dumnezeu, totul serveste la ntretinerea vietii noastre si Dumnezeu ne d nu
numai cele de trebuint, ci mai mult dect ne trebuie. (Omilii la Matei,
omilia XIII, V, n col. PSB, vol. 23, p. 164)
,Hristos, Care a grit nenumrate cuvinte despre dragoste, d aceste
legi tocmai ca s cunosti din aceste dou Ieluri de legi marea Lui purtare de
grij, ca s cunosti c El caut prin toate numai Iolosul tu. (Omilii la
Matei, omilia XVII, III, n col. PSB, vol. 23, p. 223)
,!e ;oi, crora Dumne:eu ;-a dat su1let, crora ;-a plsmuit trup,
pentru care a 1cut toate cele ;:ute, pentru care a trimis pro1eti, a dat
legea i a 1cut nenumrate 1aceri de bine, pentru care a dat pe Fiul Su cel
Unul-Nscut. (Omilii la Matei, omilia XXII, I, n col. PSB, vol. 23, p. 280)
,Dar-ar Dumnezeu s ne aprindem si noi tot att de mult de dragoste
de Dumnezeu ct de mult e aprins inima lui Dumnezeu de dragoste de noi!
Focul dragostei lui Dumnezeu caut numai prilejul; dac-i dai prilej s
scnteieze putin, aprinzi ntreaga Ilacr a bineIctoarei Sale dragoste.
(Omilii la Matei, omilia XXII, VI, n col. PSB, vol. 23, p. 290)
,Dumnezeu, care are o iubire supraIireasc. (Omilii la Matei, omilia
XXII, VI, n col. PSB, vol. 23, p. 290)
, .Dumnezeu, Care ne iubeste att demult nct dragostea Lui
biruieste dragostea printilor nostri; si att demult o biruie, pe ct de mult
biruie binele pe ru.
Dac ;oi, ri 1iind, titi s dati daruri bune 1iilor ;otri, cu cat mai
;artos Tatl ;ostru Cel ceresc (Matei 7, 11).
Domnul n-a spus aceste cuvinte pentru a huli Iirea omeneasc, nici
pentru a osndi neamul omenesc, ci n comparatie cu buntatea Lui numeste
rutate dragostea printeasc. Att de mare este iubirea Sa de oameni.
(Omilii la Matei, omilia XXIII, IV, n col. PSB, vol. 23, p. 299)
,.!e Mine m-ai dispretuit, Care te-am adus de La ne1iint la 1iint,
Care ti-am dat su1let, Care te-am pus stpan peste toate cele de pe pmant,
Care am 1cut pentru tine pmantul, cerul, marea, ;:duhul i toate cate
sunt' !e Mine M-ai dispretuit i M-ai socotit mai prefos de dia;ol' Si totui
861
nici aa, nu M-am deprtat de tine, ci, dup acestea, ti-am 1cut i alte
nenumrate bine1aceri, M-am 1cut de bun;oie rob, am 1ost plmuit, am
1ost scuipat, am 1ost funghiat, am murit de moartea cea mai ruinoas,
pentru tine M-am inltat la cer, ti-am druit Duhul cel S1ant, te-am 1cut
;rednic de imprtia cerurilor, ti-am 1cut mari i alese 1gduinte, am ;rut
s 1iu capul tu, s-ti 1iu mire, hain, cas, rdcin, hran, butur,
pstor, imprat, 1rate, te-am luat motenitor i impreun-motenitor, te-am
ridicat din intuneric in imprtia luminii'. (Omilii la Matei, omilia XXIII,
VIII, n col. PSB, vol. 23, p. 306)
,Ce poate Ii egal cu ntruparea Fiului lui Dumnezeu? Dumnezeu ne-a
dat nou, dusmanilor Si, ceea ce avea El mai de pret din toate, pe Unul-
Nscut Fiul Su. Si nu numai c L-a dat, dar, dup ce ni L-a dat, ni L-a oIerit
spre mncare. A Icut totul pentru noi. (Omilii la Matei, omilia XXV, IV,
n col. PSB, vol. 23, p. 325)
,Diavolul ne vatm pe noi; dar originea acestei vtmri nu se
datoreste urii pe care diavolul ne-o poart nou, ci urii pe care o poart lui
Dumnezeu. De aici se vede, dar, c Dumnezeu ne iubeste pe noi mai mult
dect ne iubim noi pe noi nsine. (Omilii la Matei, omilia XLVI, I, n col.
PSB, vol. 23, p. 538)
,Oare nu pe dreptate si ntoarce Dumnezeu Iat de la noi si ne
pedepseste, cnd El ni Se d nou cu totul, iar noi l mbrncim? Negresit!
Dumnezeu ti spune: De vrei s te mpodobesti, mpodobeste-te cu podoaba
Mea! De vrei, narmeaz-te cu armele Mele! De vrei s te mbraci, mbrac-
te cu haina Mea! De vrei s te hrnesti, hrneste-te la masa Mea! De vrei s
vrei s cltoresti, cltoreste pe calea Mea! De vrei s mostenesti,
mosteneste mostenirea Mea! De vrei s te duci n patrie, intr n cetatea al
crei mester si ziditor Eu sunt! (Evr., 11, 10). De vrei s-ti zidesti cas,
zideste-ti cas n corturile Mele! Eu nu-ti cer plat pentru cele ce-ti dau, ci-ti
mai datorez si rsplat de vrei s te Iolosesti de toate cele ale Mele! Ce
drnicie o poate egala pe aceasta? Eu ti sunt tat, ti spune Hristos, Eu ti
sunt Irate, Eu ti sunt Mire, Eu ti sunt cas, Eu ti sunt hran, Eu ti sunt
hain, Eu ti sunt rdcin, Eu ti sunt temelie, sunt tot ce vrei! Ca s n-ai
nevoie de nimic, Eu ti voi si sluji! C am venit s slujesc, nu s Mi se
slujeasc! (Matei 20, 28). Eu ti sunt prieten si mdular si cap si Irate si sor
si mam! Eu sunt totul! Un singur lucru ti cer numai: s-mi Iii apropiat Mie!
Eu sunt srac pentru tine, cersetor pentru tine, pe cruce pentru tine, n
mormnt pentru tine. Sus, pentru tine mijlocesc; jos, pentru tine solitor am
862
venit de la Tatl. Tu esti totul pentru mine; si Irate si mpreun mostenitor si
prieten si mdular! Ce vrei mai mult? Pentru ce ntorci spatele Celui Ce te
iubeste? Pentru ce te ostenesti pentru lume? Pentru ce torni ap ntr-un vas
gurit? C aceasta Iaci cnd te ostenesti pentru viata aceasta pmnteasc.
Pentru ce-ti bagi mna n Ioc? Pentru ce dai cu pumnii n aer? Pentru ce
alergi n zadar? Nu are, oare, orice meserie un scop? Negresit! Arat-mi si tu
scopul strdaniei tale lumesti! Dar nu poti! C Deertciunea
deertciunilor, toate sunt deertciuni' (Ecl., 1, 2). (Omilii la Matei,
omilia LXXVI, V, n col. PSB, vol. 23, pp. 868-869)
,Hristos le arat ct de veche e dragostea Lui pentru ei: Jeniti, le
spune El, binecu;antatii !rintelui meu, de moteniti imprtia cea
pregtit ;ou de la intemeierea lumii. Cte buntti nu pretuieste acest
nume de a Ii binecuvntat; si mai ales de a Ii binecuvntat de Tatl!. (Omilii
la Matei, omilia LXXIX, II, n col. PSB, vol. 23, p. 898)
,Gnditi-v ce pret mare a dat Hristos pentru noi! Si-a vrsat sngele
Lui! S-a dat pe Sine nsusi! (Omilii la Matei, omilia XC, III, n col. PSB,
vol. 23, p. 1003)
,Considerati ce iubire are El pentru voi; pentru aceasta a venit El,
pentru voi si-a dat viata Sa. (Comentar la E;anghelia de la Ioan, omilia
XX, 3, p. 99)
,Dumnezeu, Nemuritorul, Cel ce este Ir nceput, care are o mare
inIinitate de slav, i-a iubit pe oamenii Iormati din pmnt si din cenus
(trn), ncrcati cu o multime de pcate, care nu ncetau de a-L supra,
niste nemultumiti; da, zic eu, iat cine sunt cei pe care-i iubea. Cuvintele
care urmeaz sunt destul de puternice, cci El adaug: incat pe Fiul Su Cel
Unul Nscut L-a dat, nu pe unul din slujitorii Si, nici un nger, nici pe un
arhanghel. Dar nimeni nu a artat niciodat o asemenea iubire, atta iubire
pentru Fiul Su unic, ct a avut Dumnezeu pentru acesti slujitori
nemultumiti. (Comentar la E;anghelia de la Ioan, omilia XXVII, 2, p. 129)
,Vai! Ct de mare putere a avut dragostea lui Dumnezeu! Noi, care
eram dusmani si dispretuiti, deodat am devenit sIinti si Iii ai Celui
Preanalt! Cnd noi l numim Tat, El ne-a declarat Iii, iar cnd zice Iii, ne-a
si descoperit ntreaga vistierie a bunttilor! (Omilii la Epistola ctre
Romani a S1antului postol !a;el, omilia I, p. 26)
863
,Aceasta este cauza pentru care eu plng si jelesc, cci ce nu a Icut
Dumnezeu ca s Iie iubit de noi? Ce mijloc n-a ntrebuintat? Ce n-a trecut cu
vederea? L-am batjocorit Ir ca El s ne nedreptteasc cu ceva, ci din
contr, bine Icndu-ne si ncrcndu-ne cu mii de buntti; am Iugit de El,
ndemnndu-ne si ispitindu-ne n toate prtile, si nici asa nc nu ne-a
pedepsit, ci a alergat nsusi El, si ne-a prins Iugind, dar noi ne-am smucit din
bratele Sale si am trecut n acelea ale diavolului; si nici asa El nu S-a
deprtat cu totul de noi, ci a trimis ca s ne roage multime de prooroci, de
ngeri si de patriarhi, dar noi nu numai c nu am primit solia, dar am si
batjocorit pe trimisi. Dar El nici pentru aceasta nu ne-a urt, ci ca pe niste
iubiti dispretuitori, pe toti ne-a ocolit, stnd de vorb cu Ieremia si Miheia,
n cer si pe pmnt, nu ca s ne aduc vreo suprare, ci pentru ca s arate
motivul celor Icute de El, si mpreun cu proorocii chiar El s Se apropie de
cei ce-L dispretuiau, gata de a le da lor rspuns, si cernd de a sta pe-ndelete
de vorb cu toti si cu Iiecare n parte, ca s poat atrage la El, prin vorb,
chiar si pe cei surzi. !oporul Meu' Ce ti-am 1cut i cu ce te-am impo;rat?
Rspunde-Mi' (Miheia 6, 3) - si dup toate acestea, vai nou, am ucis pe
prooroci, i-am btut cu pietre si am Icut alte si alte nenumrate rele!
Dar ce Iace El si dup toate acestea? N-a mai trimis nici prooroci, nici
ngeri, nici patriarhi, ci ni L-a trimis pe nsusi Fiul Su!
Venind Fiul Su, a Iost si El omort; dar nici asa nu I s-a stins
dragostea de noi, ci nc mai mult I s-a aprins, cci struie necontenit a-i
chema pe toti la El, si se roag, si Iace totul, chiar si dup uciderea Fiului
Su, numai ca s-i apropie de El.
Pavel strig, zicnd: In numele lui Hristos, aadar, ne in1tim ca
miflocitori, ca i cum Insui Dumne:eu ;-ar indemna prin noi. J rugm, in
numele lui Iisus Hristos, impcati-; cu Dumne:eu' (II Corinteni 5, 6), dar
nimic din acestea nu ne-au mpcat.
Lucru minunat c nici asa nu ne-a prsit, ci struie mereu
amenintndu-ne chiar cu gheena, dar si Igduindu-ne mprtia cerurilor, ca
mcar cu acest mod s poat atrage la El, si noi nc suntem nepstori. Dar
ce poate Ii mai ru dect aceast slbticie? Dac ar Iace un om ceea ce Iace
Dumnezeu, oare nu am Ii devenit demult robii lui? Si pe Dumnezeu, Care
Iace asa, l dispretuim?! (Omilii la Epistola ctre Romani a S1antului
postol !a;el, omilia V, pp. 82-83)
,S ne gndim mai nti de cte ori l batjocorim chiar dup miile de
buntti, si cum El nc ne mngie, de cte ori Iugim de El, si totusi nu ne
trece cu vederea, ci ne apuc si ne atrage la El. Dac toate acestea le gndim,
864
vom putea desigur s aprindem n noi acea poIt si acea dragoste ctre El.
Dac un om de rnd ar iubi astIel pe mprat, oare acesta nu s-ar mblnzi si
umili de mretia dragostei? Eu cred c da, si nc Ioarte mult. Cnd ns aici
se petrece din contr, cci Irumusetea, slava si bogtia celui iubit este
nemsurat si nestiut, iar din partea noastr i dm numai dispret, cum nu
vom Ii vrednici de cea mai grea pedeaps, de vreme ce Iiind att de njositori
si netrebnici, si totusi iubiti de marele si minunatul Mntuitor, noi dispretuim
iubirea Lui? El nu are nevoie de dragostea noastr, si totusi nici asa nu
nceteaz de a ne iubi; n schimb noi avem mare nevoie de dragostea Lui, dar
cu toate astea preIerm banii, prietenia oamenilor, linistea trupeasc, slava si
stpnirea, n locul Lui, Care nimic n-a preIerat n locul nostru. Un singur
Fiu a avut, pe Unul-Nscut al Su, si nici pe Acesta nu L-a crutat pentru noi,
iar noi multe preIerm naintea Lui. (Omilii la Epistola ctre Romani a
S1antului postol !a;el, omilia V, pp. 84-85)
,Acelea ce au venit de la Hristos sunt numeroase, variate si Ielurite,
Iiindc a si murit pentru noi, ne-a mpcat si apropiat de Dumnezeu, si ne-a
dat chiar pe cele de negrit. (Omilii la Epistola ctre Romani a S1antului
postol !a;el, omilia IX, p. 152)
,Cci Hristos, inc 1iind noi neputincioi, la timpul hotrat a murit
pentru cei necredincioi. Cci cu greu ;a muri cine;a pentru un drept, dar
pentru cel bun poate se hotrte cine;a s moar. Dar Dumne:eu Ii arat
dragostea Lui 1at de noi prin aceea c, pentru noi, Hristos a murit cand noi
eram inc pctoi (5, 6-8).
Ceea ce spune aici, asa este; c dac cineva pentru un brbat virtuos
nu ar preIera ndat s moar, apoi ntelegi dragostea Stpnului, cnd El nu
pentru cei virtuosi, ci pentru cei pctosi si pentru dusmani a primit
moartea.(Omilii la Epistola ctre Romani a S1antului postol !a;el, omilia
IX, p. 156)
,Ce n-a Icut Dumnezeu pentru noi? A Icut pentru noi lumea aceasta
striccioas, nestriccioas; a ngduit a Ii batjocoriti proorocii pentru noi, i-
a trimis n robie pentru noi, i-a lsat s cad n cuptorul cel cu Ioc si s
suIere mii de rele. Si pe prooroci pentru noi i-a Icut, si pe apostoli tot
pentru noi, si pe Unul Nscut Fiul Su pentru noi L-a dat, si pe diavol pentru
noi l pedepseste. Ne-a pus de-a dreapta Lui, iar El a Iost batjocorit pentru
noi, dup cum zice: Ocrile celor ce Te ocrsc pe Tine au c:ut asupra
mea (Psalmul 68, 11). Dar, desi ne-am deprtat de El att de mult, totusi nu
ne-a prsit, ci ne cheam iarsi la El, si pune si pe altii s se roage si s
865
struie pentru noi, tot cu scopul de a ne Iace bine, ceea ce s-a petrecut si cu
Moise, cci si lui i zicea: Las-M dar s-i pierd pe ei (Iesirea 32, 10), ca
astIel s-l atrag spre rugciune pentru dnsii. (Omilii la Epistola ctre
Romani a S1antului postol !a;el, omilia XIV, pp. 275-276)
,... cel mai mare semn al dragostei lui Dumnezeu ctre noi, adic
jertIa Fiului Su. Nu numai c ne-a indrepttit, :ice, nu numai c ne-a sl;it
i ne-a 1cut asemenea chipului Su, dar nici pe Fiul Su nu L-a crutat
pentru tine. De aceea a si adugat: El, Care pe Insui Fiul Su nu L-a crutat,
ci L-a dat mortii, pentru noi toti, cum nu ne ;a da, oare, toate impreun cu
El (8, 32)?
Si priveste ct mretie si ct cldur ntrebuinteaz n vorbe, spre a
ne arta dragostea cea mare a lui Dumnezeu ctre noi! Cum ne va prsi pe
noi, pentru care n-a crutat nici chiar pe Fiul Su, ci pentru noi toti L-a dat pe
El? Gndeste-te ct buntate din partea Lui, dac n-a crutat nici chiar pe
Fiul Su, ci L-a dat, si nc L-a dat pentru toti laolalt: si pentru misei, si
pentru cei nerecunosctori, si pentru dusmani, si pentru cei ce-L blestemau
pe El.
Cum nu ne ;a da, oare, toate impreun cu El? Ceea ce el spune aici,
asa si este. Dac Dumnezeu a dat si pe Fiul Su, si nc nu L-a dat oricum, ci
L-a dat spre jertI, de ce te mai ndoiesti de celelalte, cnd ai primit pe
Stpnul a toate? De ce stai la ndoial asupra stpnirii bunurilor, cnd ai cu
tine pe Stpnul acelor bunuri? Cel ce a dat dusmanilor ceea ce este mai
mare si mai important, cum nu va da prietenilor ceea ce e mai mic si de mai
putin pret? (Omilii la Epistola ctre Romani a S1antului postol !a;el,
omilia XV, pp. 292-293)
,Nu se d n lturi chiar de la vorbele cele mai josnice, si nu consider
ca njosire de a-i atribui nume dintre patimile omenesti, numindu-se pe sine
gelos: C Dumne:eu :elos (gelos sunt Eu (Iesirea 20, 5), zice, ca de aici tu
s aIli ntinderea dragostei Lui.
Deci, iubitilor, s-L iubim pe El, dup cum voieste, cci aceasta El o
consider ca un lucru de mare pret. Chiar dac noi l dispretuim, El totusi
rmne iubindu-ne si chemndu-ne la El, si chiar de nu ne ntoarcem la El,
totusi pentru cine iubeste l pedepseste din dragoste numai, si nicidecum nu
caut n tot chipul a ne pedepsi. Iat ce spune la proorocul Iezechiel despre
cetatea cea iubit de El, dar care-L dispretuia: Iat, Eu ;oi atata impotri;a ta
pe amantii ti de care s-a de:gustat su1letul tu i-i ;oi aduce impotri;a ta
din toate prtile (Iezechiel 23, 22 si urm). Ce ar putea zice mai mult un iubit
nIlcrat dispretuit de iubita sa, si dup aceasta iarsi arznd de dorul ei?
866
Cci Dumnezeu totul Iace ca s Iie iubit de noi, si de aceea n-a crutat nici
chiar pe Fiul Su. (Omilii la Epistola ctre Romani a S1antului postol
!a;el, omilia XXIII, p. 445)
,... nu bani, ci sngele Su l-a dat pentru noi, si de aceea nu ar suIeri
ca s Iim dispretuiti noi, pentru care a vrsat sngele Su si a pregtit atta
cinste. (Omilii la Epistola ctre Romani a S1antului postol !a;el, omilia
XXV, p. 464)
,,De acum nu mai :ic ;ou robi, ci am :is ;ou prieteni, c toate cate
am au:it de la Tatl meu cunoscute le-am 1cut ;ou (In. 15, 15), adic le-
am ncredintat vou, mi-a pus ncrederea si ndejdea n voi. Dar, dac chiar
numai a-si pune ndejdea si ncrederea n noi, si este cea mai mare dovad
de prietenie a lui, dar nc atunci cnd se arat nu numai prin vorbe
ncredintndu-ne tainele lui cele negrite, ci nsesi acele taine dndu-ni-le
prin Iapte, apoi poti singur pricepe ct dragoste este din partea lui n acest
Iapt. De aceasta deci s ne rusinm, si chiar de nu ar Ii vorba de gheena,
totusi nerecunostinta noastr ctre un astIel de prieten si bineIctor s ne Iie
mai nIricosat dect gheena. S Iacem aceasta nu ca argati nimiti, ci ca Iii
slobozi si iubiti, pentru dragostea tatlui, si s ncetm odat a ne mai pironi
la cele lumesti. (Comentariile sau Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni,
omilia VII, p. 72)
,,. El te-a Icut si te crut mai mult dect orice, si pe tine mai mult te
iubeste dect orice. (Comentariile sau Talcuirea Epistolei intai ctre
Corinteni, omilia XII, p. 123)
,,Cci Iiind mpratul tuturor Ipturilor si al acelei Iericite Iiri, totusi
pe oameni, pe cari el i-a Icut din ceea ce nu erau, si pe cari i-a hrzit cu
mii de bineIaceri, pe oameni, zic, cari l batjocoreau si necinsteau, nu i-a
dispretuit, ci nc s-a Icut si el om pentru dnsii, si a cinat mpreun cu
curvele si cu vamesii, si pe mortii lor i-a nviat, pe cei ndrciti i-a vindecat,
si cerul le-a Igduit. Si dup toate acestea, punnd mna pe dnsul, l-au
lovit, l-au legat, l-au btut, si-au rs de dnsul, si la urm l-au si rstignit.
Dar nici asa el nu-i dispretuia, ci chiar pe cruce Iiind, zicea: !rinte, iart-le
pcatul acesta (Lc. 23, 34), ba nc si pe tlharul care mai nainte l
batjocorise l-a bgat n Rai, si pe gonaciul de altdat Pavel l-a Icut
867
apostol, desi pe ucenicii si pe prietenii lui i predase spre moarte Iudeilor
care-l rstigniser si pe dnsul. (Comentariile sau Talcuirea Epistolei intai
ctre Corinteni, omilia XXXII, p. 345)
,C mare este covrsirea dragostei Lui, c a si murit pentru lumea
ntreag si c, gsindu-se aceast lume n asemenea stare nenorocit, El a
primit a muri. (Talcuiri la Epistola a doua ctre Corinteni, omilia XI, p.
110)
,Pentru c Dumnezeu era mpcnd lumea Luisi n Hristos, nesocotind
lor, gresalele lor (2 Cor., 5, 19). Ai vzut dragoste care covrseste toat
mintea, toat judecata? Cci cine era cel batjocorit? El. Cine apoi a venit mai
nti la mpcare? El. Dar, :ici tu, a trimis pe Fiul, i nu a ;enit El. Pe Fiul a
trimis, Iireste, dar nu numai Fiul ruga, ci mpreun cu Dnsul si printr-nsul
si nsusi Tatl. Pentru care si zicea c Dumnezeu era n Hristos mpcnd
Luisi lumea, adic prin Hristos. Fiindc a zis: Care a dat nou slufba
impcrii, apoi ndrepteaz vorba, zicnd: S nu credeti c noi suntem
stpani ai 1aptului acestuia, noi suntem slufitori, iar cel ce lucrea: totul este
Dumne:eu, Cel ce a impcat lumea cu Sine prin Unul-nscut Fiul Su. Si
cum i-a mpcat cu Sine? Aceasta este minunea cea mare, c nu numai s-a
Icut prietenul lor, ci nc s-a Icut prieten n chipul acesta. Cum? Lsndu-
le pcatele, cci altIel nu era cu putint. Pentru care a si adugat: nesocotind
lor grealele.
C dac ar Ii voit s cear socoteal de pcate, toti am Ii pierit. Dar cu
toate acestea, att de mari Iiind pcatele lor, nu numai c nu a cutat s-i
pedepseasc, ci nc s-i si mpace cu Dnsul; nu numai c le-a iertat
pcatele, dar nc nici le-a mai socotit. (Talcuiri la Epistola a doua ctre
Corinteni, omilia XO, p. 113)
,Rugmu-; in locul lui Hristos, adic pentru Hristos, cci noi am luat
lucrul n locul Lui. Iar dac ti se pare c acest lucru este mare, apoi ascult si
cele ce urmeaz, prin care se arat c nu numai n locul lui Hristos, ci noi
Iacem aceasta si n locul Tatlui. Pentru care a si adugat: Ca i cum
Dumne:eu s-ar ruga prin noi. Nu numai prin Fiul se roag, ci i prin noi
care am luat solia in locul Lui. S nu credeti, :ice, c noi ; rugm ca din
partea noastr, ci insui Hristos ; roag, insui Tatl lui Hristos prin noi. Si
ce ar putea Ii deopotriv cu mretia Iaptului? A Iost batjocorit, mii de buntti
Icnd lor, si asa batjocorit nu numai c nu a cutat rzbunare, ci nc si pe
868
Fiul su l-a dat, ca printr-nsul s ne mpcm. Dar cei ce L-au primit, nu
numai c nu s-au mpcat, ci nc L-au si ucis. Iarsi a trimis pe alti soli ca s-
i roage, si acestia Iiind trimisi, el singur este care cere si se roag. Si ce anume
cere? Impca-ti-; cu Dumne:eu. Si nu a zis impcati pe Dumne:eu cu ;oi,
cci nu El este care dusmneste, ci voi, Iiindc Dumnezeu niciodinioar nu
dusmneste. Si aprndu-1 ca pe un sol trimis, zice:
C pe cela ce nu a cunoscut pcat, pentru noi pcat L-a 1cut (2 Cor.
5, 21). Nu spun cele mai dinainte, c, de pild, ati batjocorit, c cu nimic nu v-
a nedrepttit, c v-a Icut bine, c nu a cutat rzbunare, c El Cel dinti v
roag, desi El Cel dinti a Iost batjocorit; nimic din acestea s nu le mai
avem n vedere acum. Dar oare nu ar Ii drept a v mpca cu Dnsul, cel putin
pentru cele ce a Icut cu voi acum? Si ce a Icut? C pe Cel Ce nu a cunoscut
pcat, pentru noi pcat L-a 1cut. C dac nimic alta nu ar mai Ii Icut, Ir
numai aceasta, apoi poti pricepe ct de mare este Iaptul de-a da pe Fiul Su
pentru noi, care L-am batjocorit. (.) !e cel ce nu au cunoscut pcat, zice, pe
Cel ce este nsusi dreptatea, pcat L-a 1cut, adic L-a lsat a Ii pedepsit ca
un pctos si a muri ca un blestemat. Blestemat, zice, este cel span:urat pre
lemn (Gal., 3, 13). C a muri astIel este cu mult mai mare si mai nsemnat
dect a muri n chip obisnuit, ceea ce si dnd a ntelege, zicea: sculttor
1candu-Se pan la moarte, iar moarte de cruce (Flp., 2, 8). Cci Iaptul
acesta nu era n sine numai osnd si pedeaps, ci si necinste. Si acum
gndeste-te singur cte ti-a druit. Mare lucru este, desigur, ca si pctos Iiind,
s moar pentru cineva; dar cnd nc este si drept cel ce ptimeste aceasta, si
moare pentru pctosi, si nu numai c moare, ci nc ca si un blestemat, si nu
numai ca blestemat, ci nc si druindu-ne prin aceasta mari buntti pe care
niciodat nu le-am asteptat - ca s ne 1acem dreptate a lui Dumne:eu intru
Dansul, zice - apoi ce cuvnt si ce minte ar putea s nItiseze acestea? C pe
cel drept, zice, l-a 1cut pctos, ca pe cei pctoi s-i 1ac drepti. Sau mai
bine zis, nici numai aceasta nu a spus, ci ceva cu mult mai mare, cci nu a
pus numai starea lucrului, ci nssi nsusirea. Cci nu a zis: 1-a 1cut pctos,
ci 1-a 1cut pcat, si nu numai pe cel ce nu a pctuit, ci chiar pe cel ce nu a
cunoscut pcatul, ca si noi s ne Iacem nu numai dreptate, ci dreptatea lui
Dumnezeu. (Talcuiri la Epistola a doua ctre Corinteni, omilia XI, p. 114)
,Mai nti c El ne-a iubit pe noi care l uram, si deci, Iiind vrjmasi,
ne-a mpcat cu Dnsul, iar dup aceea voieste a ne iubi pe noi care-L iubim.
S rmnem deci iubindu-L pe Dnsul, ca si noi s Iim iubiti de Dnsul. C
dac, noi Iiind iubiti de oamenii puternici, suntem temuti de toti, apoi cu att
mai mult Iiind iubiti de Dumnezeu. (Talcuiri la Epistola a doua ctre
Corinteni, omilia XXX, p. 267)
869
,Fiecare dintre noi datorm atta recunostint si multumire lui
Hristos, ct ar datora dac ar Ii venit numai pentru el. Nu s-ar Ii dat n lturi
de a arta chiar pentru unul o astIel de iconomie, pentru c ntr-atta iubeste
el pe Iiecare om, ca si cum iubeste lumea ntreag. (Comentariile sau
Explicarea Epistolei ctre Galateni, p. 64)
,Nu numai c a dat pe Fiul Su Cel iubit, ci n asa mod, nct s Iie si
sacriIicat. Priveste bogtia iubirii Sale ctre om: pe Fiul Su Cel iubit L-a
dat pentru cei vrednici de ur. De aici poti vedea ct ne pretuieste. Dac, pe
cnd noi l uram si eram dusmanii Lui si a dat totusi pe Fiul Su Cel iubit, ce
nu va Iace la urm, cnd ne Iacem prieteni cu El? (Comentariile sau
Explicarea Epistolei ctre E1eseni, omilia I, p. 11)
,!entru dragostea Lui cea mare, cu care ne-a iubit pe noi. Dar cum
ne-a iubit pe noi? Cci Iaptele svrsite nu sunt demne de iubire, ci de urgie
si de cea mai grozav pedeaps. Deci si aceasta e rezultatul milei Lui celei
mari. (Comentariile sau Explicarea Epistolei ctre E1eseni, omilia IV, p.
36)
,Multe Iapte probeaz iubirea lui Dumnezeu. Mai nti c prin sine a
mntuit neamul omenesc, al doilea c n ce stare Iiind omenirea o a salvat, si
al treilea c unde a ridicat-o. (Comentariile sau Explicarea Epistolei ctre
E1eseni, omilia V, p. 44)
,Dragostea lui Dumnezeu a unit ceriul cu pmntul. Dragostea lui
Dumnezeu a pus pe om pe tronul lui Dumnezeu. Dragostea lui Dumnezeu a
artat pe pmnt de Dumnezeu. Dragostea lui Dumnezeu pe Stpnul a toate
l-a Icut serv. Dragostea lui Dumnezeu a Icut ca s Iie predat Fiul Su Cel
iubit pentru mntuirea dusmanilor. Si nu s-a mrginit numai aici, ci nc ne-a
chemat la buntti mai mari. Nu numai c ne-a izbvit de relele de dinainte,
ci nc a Igduit c ne va da si alte bunuri cu mult mai mari. Pentru toate
acestea multumind lui Dumnezeu, s practicm toat Iapta bun, si cu
deosebire s practicm dragostea, ca s ne nvrednicim de bunurile
Igduite. (Comentariile sau Explicarea Epistolei ctre E1eseni, omilia IX,
p. 99)
,S-I multumim din tot suIletul nostru, pentru c El ne iubeste mai
mult dect nsctorii nostri, si pe ct de mare este deosebirea ntre buntate
si rutate, pe att de mare e deosebirea ntre iubirea lui Dumnezeu si cea a
870
nsctorilor nostri. (Comentariile sau Explicarea Epistolei ctre E1eseni,
omilia XIX, p. 183)
,... tocmai cnd L-am nedrepttit att de mult, El a predat pe Fiul Su
pentru noi, iar noi, chiar si dup ce ne-am nvrednicit de attea buntti,
dup ce am devenit prietenii Si, dup ce, n Iine, ne-am nvrednicit prin El
de attea bunuri, nu L-am iubit nici mcar ca pe un prieten. (Talcuiri la
Epistola intai ctre Timotei, omilia a III-a, p. 43)
,S-a jertIit pe Sine pentru dusmani, pentru cei ce-L urau, pentru cei
ce-L dispretuiau. Ceea ce n-ar Iace cineva nici pentru prieteni, sau pentru Iii,
sau pentru Irati, a Icut Stpnul pentru slugi, si nc Stpn nu asa precum
sunt slugile, ci Dumnezeu pentru oameni, care nici mcar n-au avut mcar
putine merite. (Talcuiri la Epistola intai ctre Timotei, omilia a VII-a, p.
81)
,!entru tine am 1ost scuipat, zice (Dumnezeu n.n.), pentru tine am
1ost lo;it, am 1ost lipsit de sla;, pe !rintele Meu L-am lsat i am ;enit la
tine, care M urai i M dispretuiai, ba inc nici nu ;oiai s au:i de numele
Meu. Te-am urmrit i am alergat dup tine ca s te am in stpanirea Mea.
(...) Acestea stiindu-le, iubitilor, si cunoscnd marea Lui iubire ctre noi, s
Iacem tot ce ar putea s ne arate pe noi vrednici de darurile sale cele mari.
(Talcuiri la Epistola intai ctre Timotei, omilia a XV-a, p. 176)
,Care stpn si-a dat vreodat pe Iiul su pentru slug? Nimeni, ci cu
totii nc ar preIera s dea slugi pentru copii. Pe cnd cu Dumnezeu se petrec
lucrurile cu totul altIel. Pe propriul Su Fiu nu L-a crutat, ci L-a dat pentru
noi toti, pentru noi, dusmanii Lui care l urm. (Talcuiri la Epistola intai
ctre Timotei, omilia a XVI-a, p. 182)
,Nimic nu constituie o mai mare dovad a iubirii Sale de oameni de
ai pune n considerare cerul sau marea, sau pmntul, sau chiar toate cele
Icute din nimic dect crucea Lui. Pentru aceasta si Pavel se laud cu ea,
zicnd: Iar mie s nu-mi 1ie a m luda decat numai cu crucea Domnului
nostru Iisus Hristos (Galateni 6, 14). (Comentariile sau explicarea
Epistolei a doua ctre Timotei, omilia II, p. 20)
,Nimeni dintre noi nu ne crut mai mult ca Dnsul, Care ne-a adus la
viat din ceea ce eram, Care rsare soarele, Care plou, Care entuziasmeaz
suIletul, Care L-a dat pe Fiul Su pentru noi. (Comentariile sau explicarea
871
Epistolei ctre Filimon, omilia II, n vol. Comentariile sau explicarea
Epistolei a doua ctre Timotei., p. 215)
,A pltit (Hristos - n.n.) pretul rscumprrii pentru noi, att ct
cineva n-ar Ii pltit nici pentru Iiul su: Si-a vrsat sngele Su. Deci, dac
am avea mii de suIlete si le-am depune pe toate, oare i-am rsplti
deopotriv? Deloc! Si de ce? pentru c El a Icut aceasta nu ca si cum ar Ii
Iost dator, ci totul a Icut din har, iar noi Iacem pentru c suntem datori. El
Iiind Dumnezeu, S-a Icut rob pentru noi, si neIiind sub stpnirea mortii, a
devenit sub stpnirea mortii gsindu-se n trup, iar noi chiar de n-am pune
suIletele noastre pentru Dnsul, totusi le vom da dup legea naturii, si Ir
de voie ne vom desprti de dnsele dup putin timp. (Comentariile sau
explicarea Epistolei ctre Filimon, omilia II, n vol. Comentariile sau
explicarea Epistolei a doua ctre Timotei., p. 216)
,Deci, iubitilor, s ne rusinm de o att de mare dragoste a lui Hristos
ctre noi si s ne nIierbntm si noi de dragostea Lui. Chiar de ar Ii cineva
smerit sau om de rnd, s aud c El ne iubeste pe noi, si atunci mai mult
dect toti ne vom nIierbnta ctre Dnsul si-L vom avea n cinste mare, si-L
vom iubi. Stpnul nostru ne iubeste att de mult, si noi nu ne miscm?
(Comentariile sau explicarea Epistolei ctre Filimon, omilia II, n vol.
Comentariile sau explicarea Epistolei a doua ctre Timotei., p. 217)
,Ce mare buntate! Ce nemsurat iubire de oameni! A Ilmnzit Cel
ce d hran la tot trupul (Ps., 135, 25), Cel ce deschide mainile i satur pe
tot cel ;iu de bun;oint (Ps., 144, 16)!
m 1lman:it, i Mi-ati dat s mnanc.
Nu I se micsoreaz vrednicia sa, ci iubirea Sa de oameni chezsuieste
pentru sraci.
m insetat, i Mi-ati dat s beau.
- Cine-i Cel ce rosteste aceste cuvinte?
- Cel ce vars apele n lacuri, ruri si izvoare; Cel ce a spus n
Evanghelie: Din pantecele celui ce ;a crede in Mine rauri de ap ;ie ;or
curge, precum a :is Scriptura (Ioan 7, 38); Cel ce a spus: De insetea:
cine;a, s ;in la Mine i s bea (Ioan 7, 37). (Omiliile despre pocint,
omilia a saptea, p. 150)
,Iubirea lui Dumnezeu nu are hotar, nici buntatea Lui nu se poate
tlmci cu cuvntul. (Omiliile despre pocint, omilia a opta, p. 157)
872
,Cum a aplecat cerurile si S-a pogort pe pmnt? Cum Cel ce umple
toat zidirea vine la mine si S-a Icut ca mine, pentru mine? Cum a luat ca
ucenic tocmai pe acela pe care-l stia c are s Iie vnztor? Cum a poruncit,
ca unui prieten, vrjmasului s-L urmeze? Cum nu S-a ngrijit de vnzare, ci
de mntuirea vnztorului? (Cu;ant la ;an:area lui Iuda, n vol. !redici la
srbtori imprteti i cu;antri de laud la s1inti, p. 75)
,Stpnul nu ne iubeste asa cum l iubim noi pe El, ci ne iubeste
att de mult, nct nici un cuvnt nu ne poate nItisa dragostea Lui.
(Cu;antul al II-lea la S1antul postol !a;el, n vol. !redici la srbtori
imprteti i cu;antri de laud la s1inti, pp. 237-238)
,Dumnezeu S-a purtat totdeauna Iat de neamul omenesc cu atta
buntate, c a Icut mai mult bine dusmanilor Lui dect au Icut ru
demonii prietenilor lor. (Cu;ant la Fericitul Ja;ila, i impotri;a lui
Iulian, i ctre elini, II, n vol. !redici la srbtori imprteti i
cu;antri de laud la s1inti, p. 302)
,Dar nu este timpul acum s vorbesc de toat iubirea Lui de
oameni! Dar chiar de-as vorbi despre ea veacuri ntregi si de-as avea
atta putere ct au negresit puterile cele netrupesti, tot nu as putea
vorbi dup vrednicie. Numai El nsusi stie ct este de bun, pentru c, la
drept vorbind, numai El este bun. (Cu;ant la Fericitul Ja;ila, i
impotri;a lui Iulian, i ctre elini, II, n vol. !redici la srbtori
imprteti i cu;antri de laud la s1inti, p. 303)
,Dumnezeu, cnd rsplteste Iaptele noastre bune, rplata Lui
depseste msura Iaptelor noastre; cnd pctuim ns, mnat de
dragostea ce ne-o poart, ne mustr totdeauna, dar pedeapsa pe care ne-
o d e mai mic dect pcatele noastre. (Cu;ant la S1intii Mucenici,
III, n vol. !redici la srbtori imprteti i cu;antri de laud la
s1inti, p. 455)
,Avem un Stpn blnd. Vrea numai s-i dm noi prilej ca s-si
arate ndat toat buntatea Lui. (E primefdios lucru i pentru
predicator, i pentru asculttori ca predicatorul s predice pe placul
asculttorilor. Folositor lucru i semn de 1oarte mare dreptate e
osandirea propriilor pcate, V, n vol. !redici la srbtori imprteti
i cu;antri de laud la s1inti, p. 470)
873
,. ne-a druit viat vesnic, desi ne era dator cu osnd si
pedeaps. (Cu;ant de laud la S1antul Mucenic Iulian, I, n vol.
!redici la srbtori imprteti i cu;antri de laud la s1inti, p. 476)
,,. dup cum trupurile unse cu untdelemn scap din minile noastre
si alunec usor, de le-am tine cu mii de mini, tot asa si iubirea de oameni a
lui Dumnezeu: oricte nume i-am da, nu o putem cuprinde; mretia ei ntrece
cu mult, cu Ioarte mult, slbiciunea cuvintelor noastre. De asta si-a dat
seama si Pavel. De aceea, vznd nvins puterea cuvintelor de mretia
iubirii de oameni a lui Dumnezeu, a spus numai un singur cuvnt si s-a oprit.
- Care-i cuvntul?
- Multumire lui Dumne:eu pentru darul Lui care nu se poate po;esti
(II Corinteni 9, 15). Nimic nu poate nItisa purtarea de grij a lui
Dumnezeu! Nici cuvntul, nici mintea! De aceea aici Pavel spune c
dragostea Lui de oameni nu se poate povesti. n alt parte, spune c
depseste mintea noastr, grind asa: !acea lui Dumne:eu, care co;arete
toat mintea, ;a p:i inimile noastre (Filipeni 4, 7). (Despre mrginita
putere a dia;olului, omilia I, 3, n vol. Despre mrginita putere a dia;olului.
Despre cint., pp. 10-11)
,,Chiar dac am muri de nenumrate ori pentru Dumnezeu, chiar dac
am svrsi toat virtutea, totusi aceste Iapte ale noastre nu sunt nici pe
departe n nltimea cinstirilor cu care ne-a cinstit pe noi Dumnezeu.
Gndeste-te la cele ce-ti spun! Dumnezeu n-are nevoie de nimic de la noi, ci
si este de ajuns Luisi; ne-a adus din neIiint la Iiint, ne-a dat suIlet, cum nu
are nimeni pe pmnt, a sdit raiul, a ntins cerul, a ntrit pmntul, a aprins
lumintori strlucitori, a mpodobit pmntul cu lacuri, cu izvoare, cu ruri,
cu Ilori si cu pomi, a presrat cerul cu puzderie de stele, a Icut ca noaptea
s ne Iie tot att de Iolositoare ca si ziua pentru odihna si tria ce ne vin de
pe urma somnului. (Despre cint (II, n vol. Despre mrginita putere a
dia;olului. Despre cint., p. 102)
,,Si dac ai ncerca s vorbesti despre toate bunurile si Irumusetile
date de Dumnezeu omului, ar trebui s povestesti nespus de mult, Ir a
ajunge ns vreodat s le spui pe toate. (Despre cint (II, n vol. Despre
mrginita putere a dia;olului. Despre cint., pp. 103-104)
,,. nu este cu putint s cunoastem sau s nItism toat buntatea
Domnului Iat de noi. Din cele ce stiu, voi spune ce este mai nsemnat.
874
Dup o att de mare neascultare, dup att de mari pcate, atunci cnd
tirania pcatului a cuprins pe toat lumea, cnd lumea trebuia deci s Iie
pedepsit n chipul cel mai greu, s piar desvrsit si s nu se mai aud de
neamul omenesc, atunci a artat Dumnezeu Iat de noi cea mai mare
bineIacere, jertIind pe Unul-Nscut pentru dusmanii Lui, pentru cei ce-L
urau si-L dusmneau; iar prin jertIa Unuia-Nscut ne-a mpcat cu El si a
Igduit c ne va da mprtia cerurilor, viata vesnic si nenumrate
buntti, pe care nici ochiul nu le-a vzut, nici urechea nu le-a auzit, nici la
inima omului nu s-a suit (I Corinteni 2, 9). Ce poate egala aceast purtare de
grij, aceast iubire de oameni si aceast buntate a lui Dumnezeu? (Despre
neca:uri i biruirea tristetii (I. Ctre Staghirie, ascetul care era chinuit de
demon. Cu;ant de s1tuire, n vol. Despre mrginita putere a dia;olului.
Despre cint., p. 134)
,,Despre dragostea lui Dumnezeu Iat de oameni s-au mai spus si
aceste cuvinte, al cror nteles l pricepem att ct putem: cine are cunostinta
nemrginit si buntatea nemrginit, negresit va avea nemrginit si iubirea
de oameni. Chiar dac nu descoperim aceast iubire de oameni n Iiecare din
ntmplrile ce se petrec n lume, apoi chiar aceast nestiint a noastr este
tot un semn, tot o dovad a dragostei Sale nemrginite de lume. Dumnezeu
Iace n Iiecare zi multe si mari lucruri pentru mntuirea noastr; iar acestea
sunt cunoscute numai de El. Dumnezeu Iace bine neamului nostru omenesc
numai n virtutea bunttii Sale, iar din cauz c nu are nevoie s Iie slvit
de noi, nici s-L rspltim n vreun chip oarecare, de aceea Iace ca cele mai
multe bineIaceri ale Sale s ne rmn ascunse nou; iar dac uneori ni le
descoper, apoi o Iace tot din cauza noastr, pentru ca prin recunostinta ce I-
o artm s atragem asupra noastr si mai mult ajutor. (Despre neca:uri i
biruirea tristetii (I. Ctre Staghirie, ascetul care era chinuit de demon.
Cu;ant de s1tuire, n vol. Despre mrginita putere a dia;olului. Despre
cint., pp. 135-136)
,,Eu am ;enit s slufesc, nu s Mi se slufeasc zice Hristos (Mt. 20,
28). Eu sunt prietenul tu, capul tu, sunt Iratele tu, sor, mam, toate, si nu
voiesc alta dect s Iii si tu prietenul Meu. Eu am Iost srac pentru tine,
cersetor pentru tine, am Iost rstignit pentru tine, n cer m rog Tatlui
pentru tine si am venit pe pmnt ca mijlocitor pentru tine la Tatl. Tu esti
Mie totul, Irate mpreun mostenitor, prieten, membru. Ce doresti mai mult?
Pentru ce te tragi ndrt de la Acel ce att de mult te iubeste? Pentru ce
lucrezi tu numai pentru lumea aceasta? Pentru ce torni tu ap ntr-un vas Ir
Iund? Cci aceea Iace cel ce lucreaz pentru lumea cea de acum. Pentru ce
875
voiesti tu s apuci Iocul si s abati aerul? Pentru ce alergi n zadar? Toate au
sIrsitul lor; arat-mi, deci, si sIrsitul rvnei tale pentru lume. Dar tu nu poti
aceasta. Toate sunt desertciune. S mergem la morminte; arat-mi pe tatl
tu, arat-mi pe nevasta ta cea moart. Unde este cel ce purta haine mpletite
cu aur, cel ce sedea n trsur pompoas, cel ce avea putere pe viat si pe
moarte? Eu nu vd nimic alta dect oase si viermi. Toate acele sunt pulberi
si vis si umbr, un chip sec, ba nici mcar un chip. Si dea Dumnezeu ca la
sIrsit numai acesta s Iie rul. Cinstea, traiul cel bun si bogtia sunt,
negresit, aici numai o umbr, dar cele ce au Iost legate cu ele, cele ce au
urmat din ele: zgrcenia, desIrnarea, acestea nu sunt umbre, ci sunt scrise n
cer, Iie cuvinte, Iie Iapte. (Cu;antare despre E;anghelia de la Matei, n vol.
Omilii la !ostul Mare., pp. 115-116)
,Ar trebui s avem nenumrate limbi, ba chiar putere ngereasc, spre
a multumi lui Dumnezeu cum se cuvine pentru purtarea de grij ce o are
pentru noi; dar, mai bine spus, nici atunci n-ar Ii cu putint s-I multumim
cum trebuie. (Despre Feciorie, 2, n vol. Despre Feciorie, pologia ;ietii
monahale, Despre creterea copiilor., p. 8)
,Nimeni, nici un ndrgostit de trupuri, orict de nnebunit ar Ii de
dragul lor, nu arde att de mult de dorul iubitei lui, ct de mult doreste
Dumnezeu mntuirea suIletelor noastre. Aceasta se poate vedea si din viata
de toate zilele, dar si din dumnezeiestile Scripturi. De pild, n primele
capitole ale proorociei lui Ieremia si n multe alte locuri din proIetii,
Dumnezeu este dispretuit si trecut cu vederea, dar El nu nceteaz a alerga si
a cuta prietenia celor care i ntorc spatele. nsusi Domnul arat lmurit
aceasta cnd spune: Ierusalime, Ierusalime, cel ce omori pe pro1eti i uci:i
cu pietre pe cei trimii la tine, de cate ori am ;oit s adun pe 1ii ti, cum
adun gina puii si sub aripi, i n-ai ;oit' (Matei 23, 37). iar Pavel,
scriindu-le corintenilor, spune: !entru c Dumne:eu era in Hristos, a
impcat lumea cu El Insui, 1r s tin seama de pcatele lor, punand in
noi cu;antul impcrii. adar, in numele lui Hristos, ; rugm, ca i cum
Dumne:eu s-ar ruga prin noi, in numele lui Hristos ; rugm, impcati-;
cu Dumne:eu' (II Cor., 5, 19-20). (Cu;ant de s1tuire ctre Teodor cel
c:ut, 13, n vol. Despre Feciorie, pologia ;ietii monahale, Despre
creterea copiilor., pp. 354-355)
,,Nu te gndesti la cele Icute tie de Dumnezeu si la cele Icute tie de
demon, c Unul atta te-a iubit, c si Fiul Su Cel Unul-Nscut L-a dat
pentru tine (Ioan 3, 16) si Tatl nu avea ceva mai de pret ca El , si nc te
876
iubeste, c te cheam si prin apostoli numai ca s te mntuiesti, iar cellalt
atta te-a urt si te urste, nct ti poart rzboi prin tot ce poate si nu numai
c nu-ti d nimic bun, ci ncearc s-ti ia si ceea ce ai primit de la
Dumnezeu. Dumnezeu a vrut s te Iac deopotriv cu ngerii, iar demonul
te-a Icut s ajungi mai Ir cinste si dect animalele, ndemnndu-te s te
nchini lor. Dumnezeu te cluzeste la mprtia cerurilor si la alte cinstiri,
iar demonul a pizmuit si locuinta dat tie aici si nu s-a lsat pn nu te-a scos
din ea. (Despre soart i !ro;ident, cuvntul II, n vol. Omilii la sracul
La:r. Despre soart i !ro;ident., pp. 174-175)
,,Ct este de mare covrsirea iubirii de oameni a lui Dumnezeu! Ct
este de mare covrsirea drniciei Lui! Care cuvnt va Ii ndestultor pentru
a-I multumi Celui ce ne izvorste nou attea buntti? (Cu;ant despre
;ietuirea dup Dumne:eu, n vol. Omilii la sracul La:r. Despre soart i
!ro;ident., p. 265)
,Rmn Ir glas de uimire cnd m gndesc la multimea iubirii de
oameni a lui Hristos. (Din vol. !roblemele ;ietii, p. 318)
,Cuget nc si la ntelepciunea lui Pavel, care caut multe denumiri,
ca sa arate iubirea de oameni a lui Dumnezeu. C nu a zis numai darul, nici
numai bogtia, ci co;aritoarea bogtie a harului Sau, prin buntate. Dar si
asa, n-a putut s arate, cci precum corpurile aluneccioase, desi s-ar tine de
nenumrate mini, tot scap alunecnd lesne, asa si iubirea de oameni a lui
Dumnezeu, ori cu cte nume am numi-o, tot nu putem s o deIinim.
Mrimea ei covrseste cu mult si ntrece slbiciunea cuvintelor noastre.
Lucru pe care si Pavel l arat, c puterea cuvintelor este biruit de mrimea
iubirii lui Dumnezeu. Si care sunt acelea? Iar lui Dumne:eu multumit
pentru darul Su cel negrit (II Cor., 9, 15). Cci nici un cuvnt si nici o
minte nu va putea arta purtarea de grij a lui Dumnezeu. De aceea aici se
spune c este negrit, iar n alt parte se spune c ea covrseste mintea
noastr, cci zice: !acea lui Dumne:eu, care co;arete toat mintea ;a p:i
su1letele ;oastre. (Cu;ant ctre cei ce cred c dia;olii ocarmuiesc cele
omeneti i se necfesc pentru pedepsele lui Dumne:eu, i se smintesc
pentru indestulrile celor ri i pentru su1erintele celor drepti, n vol. Din
osptul stpanului, pp. 15-16)
,... dragostea lui nvalnic Iat de noi. Fiindc El nu proniaz pur si
simplu, ci o Iace ndrgindu-ne |eron| si ndrgindu-ne cu o dragoste curat,
o dragoste neptimas |erota apathe|, dar Ioarte Iierbinte si Ioarte intens,
877
autentic, de nedestrmat si care nu poate Ii stins. (Scrisori din exil, Ctre
cei ce se scandali:ea: de 1rdelegile i persecutiile comise i despre
!ronia lui Dumne:eu, VI, 1, n vol. Scrisori din exil. Ctre Olimpiada i cei
rmai credincioi. Despre deprimare, su1erint i !ro;ident., p. 275)
,A adus drept exemplu tatl, mama, mirele, distanta dintre cer si
pmnt, dintre rsrituri si apusuri, grdinarul care se osteneste pentru
legume, constructorul unor ediIicii viitoare, ndrgostitul nvalnic tulburat
dac a ntristat chiar si cu un cuvnt persoana ndrgit, si prin toate acestea
a artat c buntatea lui Dumnezeu ntrece toate, tot att ct ntrece
buntatea rutatea. (Scrisori din exil, Ctre cei ce se scandali:ea: de
1rdelegile i persecutiile comise i despre !ronia lui Dumne:eu, VI, 22, n
vol. Scrisori din exil. Ctre Olimpiada i cei rmai credincioi. Despre
deprimare, su1erint i !ro;ident., pp. 278-279)
,Cci aceast minunat si preaarmonioas creatie n-a Icut-o pentru
nimeni altul dect pentru tine; pentru tine a Icut-o asa de Irumoas, asa de
mare, Ielurit, bogat, suIicient, util si un cstig n toate privintele n stare
att de hrnire a trupului, ct si de a ntretine iubirea de ntelepciune a
suIletului si de a Ii o cale spre cunoasterea lui Dumnezeu.
Fiindc ngerii nu aveau nevoie de ea; si cum ar Ii avut nevoie ei care
erau nainte de a Ii Icut ea? C erau mult mai btrni dect ea, ascult ce
spune Dumnezeu vorbind cu Iov: Cand am 1cut stelele, ludatu-M-au toti
ingerii Mei i Mi-au cantat imne cu glas mare (Iov, 38, 7), uimiti Iiind de
multimea, Irumusetea, pozitia, utilitatea, strlucirea, claritatea, armonia si
toate celelalte pe care aceea le vedeau mai exact dect noi.
Dar el n-a nIrumusetat cerul numai cu stele, ci l-a mpodobit cu soare
si lun, oIerindu-ti n orice timp mult plcere si mult Iolos. Cci ce e mai
Irumos dect cerul Iie cnd e luminat de razele soarelui, Iie cnd scnteiaz
pmntul cu multimea nesIrsit a stelelor ca prin privirile unor ochi si d
astIel marinarilor si cltorilor niste cluze care-i iau si duc ca de mn?
(Scrisori din exil, Ctre cei ce se scandali:ea: de 1rdelegile i
persecutiile comise i despre !ronia lui Dumne:eu, VII, 2-4, p. 279)
,Si trebuie s Iie admirat si nchinat nu numai pentru c ne-a Icut, nu
pentru c ne-a dat un suIlet netrupesc si rational, nu pentru c ne-a Icut mai
buni dect toate celelalte, nu pentru c ne-a druit mprtia peste cele
vzute si ne-a ngduit stpnirea ei, ci pentru c N-are nevoie de nimic din
ale noastre. Fiindc lucrul minunat al bunttii Lui e c ne-a adus la
existent Ir s aib cu nimic nevoie de slujirea noastr. Cci El si avea
878
slava si Iericirea Sa nainte de a Ii Iost Icuti noi, ngerii si puterile de sus;
numai din iubire de oameni ne-a adus la existent si pentru noi a Icut toate
acestea si nc mult mai multe dect acestea. (Scrisori din exil, Ctre cei ce
se scandali:ea: de 1rdelegile i persecutiile comise i despre !ronia lui
Dumne:eu, VII, 39, n vol. Scrisori din exil. Ctre Olimpiada i cei rmai
credincioi. Despre deprimare, su1erint i !ro;ident., p. 286)
,Si Cel care e de aceeasi Iire cu El devine ceea ce sunt eu si umblnd
pe pmnt a vietuit mpreun cu oamenii printre care a Icut minuni, printre
care a Icut Igduinte si printre care le-a mplinit. Cci pe unele le-a dat
nc de aici, iar pe altele le-a rezervat pentru viitor. C le va mplini a Icut
artat prin minunile pe care le-a lucrat nc Iiind pe pmnt si prin
deznodmntul tuturor celor pe care le-a spus mai dinainte dup acestea:
Cine ;a gri puterile Domnului i ;a 1ace au:ite toate laudele Lui? (Ps., 105,
2). Cine nu si-ar iesi din sine, cine n-ar Iremta naintea nespusei Sale purtri
de grij gndindu-se cum pentru noi, slugile Lui nerecunosctoare, L-a dat
pe Fiul Su Unul-Nscut la moarte, si la o moarte blestemat, ocrt,
moartea unor condamnati?
A Iost spnzurat de un stlp nalt, a Iost scuipat, plmuit, lovit peste
cap, luat n rs, ngropat de mil, iar pe mormntul lui s-au pus peceti; si
toate acestea le-a suportat pentru tine si de grija ta, ca s desIiinteze tirania
pcatului, ca s surpe cettuia diavolului, ca s taie legturile mortii, ca s
mi se deschid portile cerului, ca s piar blestemul, ca s se desIiinteze
ntia osnd, ca s nveti rbdarea, ca s Ii nvtat tria, ca nimic din viata
de Iat s nu te ntristeze, nici moartea, nici insulta, nici ocrile, nici
batjocurile, nici bicele, nici uneltirile vrjmasilor, nici calomniile, nici
atacurile, nici deIimrile, nici bnuielile rele, nici orice altceva din unele ca
acestea.
Pentru c El nsusi a trecut prin toate acestea, s-a mprtsit de toate
acestea mpreun cu tine si a rbdat cu trie covrsitoare toate nvtndu-te
si deprinzndu-te ca nimic din unele ca acestea s nu te sperie. Dar nu S-a
multumit numai cu acestea, ci nltndu-Se la ceruri a druit harul negrit al
Duhului SInt, si pe cei ce aveau s slujeasc pentru aceasta i-a trimis
apostoli. Si vzndu-i pe acesti vestitori ai vietii ptimind mii de rele,
biciuiti, ocrti, aruncati n mare, chinuiti de Ioame si de sete, cuprinsi n
Iiecare zi de spaim, trind zilnic n primejdii de moarte, a suIerit acest lucru
pentru tine si de grija ta. Pentru tine, omule, a pregtit si mprtia, pentru
tine a pregtit bunttile negrite, acel sIrsit n ceruri, slasurile cele diIerite
si Ielurite, Iericirea pe care nici un cuvnt n-o poate tlcui. (Scrisori din
exil, Ctre cei ce se scandali:ea: de 1rdelegile i persecutiile comise i
879
despre !ronia lui Dumne:eu, VIII, 6-9, n vol. Scrisori din exil. Ctre
Olimpiada i cei rmai credincioi. Despre deprimare, su1erint i
!ro;ident., pp. 287-288)
,Avnd, asadar, att de mari dovezi ale proniei Lui, pe cele din Noul
si din Vechiul Testament, pe cele din viata de Iat si din cea viitoare, pe cele
Icute si pe cele ce se svrsesc n Iiecare zi, pe cele de la nceput, pe cele de
la mijloc si pe cele de la sIrsit, cele ce se Iac necontenit, pe cele din trup si
din suIlet, si vznd venind din toate prtile nori de dovezi care proclam
pronia Lui, te mai ndoiesti? Nu te ndoi, ci crede c proniaz si convinge-te
de asta! Deci nu mai iscodi indiscret, stiind c ai un Stpn mai aIectuos
dect un printe si mai grijuliu dect o mam, mai ndrgostit dect un mire
si o mireas, care socoteste c odihna Lui e mntuirea ta si se bucur mai
mult dect tine de izbvirea de primejdii si de moarte ceea ce am artat
prin Iona si care arat orice Iel de iubire: cea care o are un printe pentru
copii, o mam pentru rodul pntecului ei, agricultorul pentru via sa,
constructorul pentru mestesugul su, mirele pentru mireas, tnrul pentru o
tnr, o iubire care vrea s ndeprteze de la tine cele rele tot att pe ct e
de departe rsritul de apus, pe ct e mai nalt cerul Iat de pmnt cci am
artat si aceasta , sau mai bine zis nu numai att, cu mult mai mult, cum am
artat punnd n miscare cuvntul despre acestea si ndemnndu-te s nu te
opresti la imagini, ci s le depsesti prin rationamente. Cci pronia lui
Dumnezeu e de netlcuit, purtarea Lui de grij e necuprins, buntatea Lui e
negrit, iar iubirea Lui de oameni cu neputint de adulmecat. (Scrisori din
exil, Ctre cei ce se scandali:ea: de 1rdelegile i persecutiile comise i
despre !ronia lui Dumne:eu, VIII, 10-12, n vol. Scrisori din exil. Ctre
Olimpiada i cei rmai credincioi. Despre deprimare, su1erint i
!ro;ident., pp. 288-289)
,,Ce minte, ce ntelegere, ce gnd poate s cuprind covrsitoarea
iubire de oameni a lui Dumnezeu si mretiile negritelor daruri ce le-a dat
Iirii omenesti?! (Catehe:a aceluiai ctre neo1iti i talcuire la cu;antul
postolului c ,,dac cine;a e in Hristos este :idire nou. Cele ;echi au
trecut, iat, toate sunt noi` (I Cor., 5, 17, n vol. Catehe:e baptismale, p.
69)
,Domnul nostru Iisus Hristos a alergat si s-a ostenit s ne ntoarc din
surparea diavolului, atta ct nici de Dnsul nu-i Iu mil, ci se d ddu pe
Sine mortii. (Din vol. Mrgritarele S1antului Ioan Gur de ur, p. 42)
880
,Nimeni nu ne-a iubit pe noi ca Cel ce ne-a Icut pe noi, Dumnezeu,
nici tat, nici mam, nici prieteni, nici altul nimeni, c pentru noi a dat pe
Fiul Su la moarte, ca s ne mntuiasc pe noi. (Din vol. Mrgritarele
S1antului Ioan Gur de ur, p. 46)
,... Dumnezeu, a Crui att de mare i este iubirea de oameni, ct nu
numai mintea noastr cea omeneasc o covrseste, ci si a ngerilor Lui.
(Din vol. Mrgritarele S1antului Ioan Gur de ur, p. 89)
,Scripturile noastre sunt minunate s picteze aceast iubire
necuprins a lui Dumnezeu pentru om. Ce iubire este mai vehement si
mai tandr dect iubirea matern? ns Dumnezeu ne iubeste cum nu
stie s ne iubeasc o mam chiar. Cine este mai nobil erou dect un
tat consumndu-se n iubire pentru ai si? Dumnezeu i ntrece cu
toat distanta inIinit. Pentru a picta ntinderea gingsiei Sale,
Dumnezeu o msoar prin imensittile despre care ochiul nostru are
experient: !e cat sunt de inalte cerurile de la pmant (. !recum
este rsritul de apus. (.) Vrem noi alte elemente ele iubirii? Iat
iubirea arhitectului pentru opera sa: Dumnezeu ne iubeste precum si
iubeste artistul capodopera sa, a geniului su si a degetelor sale:
Intrebati pe 1iii mei i de lucrurile mainilor mele. (Din vol. Bogtiile
oratorice, pp. 15-16)
.........................................................................................................
,Fr ncetare iubirea Sa ne urmreste; reprosurile Sale Iine ne
cheam: chiar pedepsele Sale nsele nu au alt scop dect s ne aduc n
bratele Sale. (Din vol. Bogtiile oratorice, p. 17)
.........................................................................................................
,Mai ntelept dect orice medic, mai gingas dect orice printe,
mai veghetor dect orice agricultor, Dumnezeu ne conduce prin
singurele ci care ne sunt nou Iavorabile. (Din vol. Bogtiile
oratorice, p. 36)
,Ce nu Iace Dumnezeu pentru a ne cstiga la El? Respins, El ne
urmreste, dispretuit, El ne caut, suprat, El ne iart. El actioneaz
spre noi ca cel mai mptimit dintre amanti. El ne trimite pe proIetii
Si s ne spun, ct ne iubeste El pe noi si ce bogtie de slav ne
pstreaz: noi i ucidem pe proIetii Si. El ne trimite pe Fiul Su unic;
noi l omorm pe o cruce! n loc s ne zdrobeasc ca pe niste insecte
881
ruIctoare, Dumnezeu departe de a ne respinge, rencepe n Iiecare
suIlet marele act al rscumprrii.
Este posibil ca noi s ne opunem si s rezistm cu nesimtire?
Convertirea suIletelor noastre si a inimilor noastre nu se impune ea
nou n mod imperios? Iubirea nu cere ea iubire? Iubiti cum suntem
noi de Dumnezeu, rmnem noi ca de gheat, Ir ntoarcere, Ir
aIectiune, Ir inim? Petru dup ce s-a lepdat de El, nu se
converteste el la iubirea lui Hristos? David n extazul iubirii sale nu a
cntat el: Ce am dorit eu in cer i pe pmant decat pe Tine, O,
Dumne:eul meu' Iat iubirea, iat convertirea, iat adevrata viat
crestin. (Din vol. Bogtiile oratorice, p. 322)
,Ce n-a suIerit El pentru a cuceri iubirea noastr! Ce minune nu
continu El s lucreze pentru a mentine si a dezvolta n lume iubirea
credinciosilor Si?
(.) La rndul nostru s iubim. S Iacem din iubirea divin
centrul ntregii noastre sIintiri, punctul de plecare al oricreia din
activittile noastre; totdeauna iubirea, totul pentru a o Iace s se nasc,
a o dezvolta, a o apra, a o proteja. Si aceast sInt si suav iubire s-o
Iolosim n toate mprejurrile vietii. Suntem noi persecutati? Iubirea
lui Hristos s ne Iac blnzi n a-L imita pe Iisus Hristos! Ne strnge
durerea? S gsim pacea n iubirea sInt, mpotriva lumii, mpotriva
diavolului, mpotriva noastr nsine, s ne narmm cu puterile si
energiile iubirii. (Din vol. Bogtiile oratorice, pp. 323-324)
DUMNEZEU (e propriu lui Dumnezeu a Iace bine)
,Elinii cei necurati si necredinciosi nu oare atribuie soarelui totul,
cum si idolilor lor? Dar ce? Nu oare El (Dumnezeu) le Iace bine si acestora?
Nu oare e rezultatul aceleiasi pronii c aceia triesc, sunt sntosi, Iac copii,
si celelalte? Dar asa numitii Marcionisti? Nu si acestia hulesc pe Dumnezeu
ca si Manicheii? Si cu toate acestea nu si lor le Iace bine pe Iiece zi? Dac
nse El Iace bine si acestora, care nu-L cunosc, cu att mai mult nou. Ce
alt ndeletnicire e mai demn de Dumnezeu, dect de a Iace bine neamului
omenesc, Iie prin pedeaps, Iie prin iertare? (Comentariile sau Explicarea
Epistolei ctre E1eseni, omilia XIX, p. 183)
DUMNEZEU (mila lui Dumnezeu)
882
,Pe ct de usor ne este nou s miscm limba cntarului, tot pe att de usor i este lui Dumneze
c El este vistierul milei? Noi vedem ns c si animalele exist tot prin mila
Lui: Oameni i dobitoace ;ei i:b;i, Doamne (Ps., 35, 7). S-a uitat pe
pmnt si l-a umplut de Iiinte vii: pentru cine? Pentru tine! Dar pe tine de ce
te-a creat? Din buntatea Lui!
Nimic nu e mai de pret ca mila; ea este cauza luminii de aici si tot ea
este si pricina luminii de acolo. ' (Omilii la Epistola ctre Filipeni, omilia a
V-a, pp. 89-90)
,Unde este mila lui Dumnezeu, acolo sunt toate bunttile. (Din vol.
Mrgritarele S1antului Ioan Gur de ur, p. 155)
DUMNEZEU (pedagogia divin)
,Asa de Ielurit si asa de deosebit lucreaz cu miestrie Dumnezeu,
Ir s Se schimbe, ci mprtind cu Iolos darurile bunttii Lui. Si cum,
ascult! Dac Dumnezeu ar nIricosa pe cel pctos, pe cel ce cade n pcate,
i-ar mpinge la dezndejde; dac l-ar Ierici pe omul drept, i-ar slbi tria
virtutii lui, l-ar Iace s nu mai Iie att de srguincios odat ce se si vede
Iericit de Dumnezeu. De aceea, pe pctos l miluieste, iar pe cel drept l
nIricoseaz. In1ricotor este pentru toti cei din furul Lui (Ps., 88, 8) si: Bun
este Domnul cu toti (Ps., 144, 9). A spus: In1ricotor este pentru toti cei din
furul Lui. Si cine sunt aceia dect sIintii? David spune: Dumne:eu cel
!reasl;it in s1atul s1intilor, mare i in1ricotor este pentru toti cei din
furul Lui (Ps., 88, 8). Dac vede pe cineva cznd, Dumnezeu i ntinde
mna iubirii de oameni; dac l vede pe altul stnd i bag Irica n oase.
Aceasta este o Iapt de dreptate si de dreapt judecat. Pe omul drept l
ntreste prin Iric, iar e cel pctos l ridic prin iubire de oameni.
(Omiliile despre pocint, omilia a saptea, pp. 125-126)
,Unde este o conducere silnic, Dumnezeu pune Irica de mprtia
Lui; unde este smerenia nimicniciei, d leacul iubirii Sale de oameni. C
acest Dumnezeu mare este mpratul mpratilor si Domnul domnilor. Dar
tot El coborndu-Se din slava Lui, este, dup cu spune SInta Scriptur,
Tatl orIanilor si Judectorul vduvelor. Vezi marea bogtie a iubirii Lui de
oameni? Vezi Irica de Dumnezeu, Iolositoare si omului credincios si omului
cu stpnire? Acolo unde vede c stpnirea e de ajuns spre mngiere, a
pus Irica spre Iolos; acolo unde vede c orIanul se pierde din pricina
nimicniciei sale, iar vduva din pricina srciei, adaug iubirea Sa de oameni
spre mngiere. Eu sunt Tatl orIanilor! Prin asta Iace dou lucruri: si arat
883
iubirea Sa de oameni, si pedepseste si mplinirea. Se numeste Tatl orIanilor,
ca s si mngie pe cei srmani, dar s si loveasc pe cei ce mpileaz, spre a
nu mai Iace ru orIanilor si vduvelor. (Omiliile despre pocint, omilia a
saptea, pp. 129-130)
DUMNEZEU (judectile lui Dumnezeu - nentelegerea lor de ctre noi)
,Pavel, omul acesta att de mare si att de valoros, a spus c judectile
Lui, adic rnduielile si conducerea Lui, sunt cu neputint de cercetat, si n-a
spus nentelese, ci cu neputint de cercetat, c nu primeste nici cercetare s
Iie, iar urma cilor Lui spune el c este de negsit c numeste ci hotrrile
si poruncile Lui... (Omilii la Facere, omilia IV, V, n col. PSB, vol. 21, p.
63)
,Cnd lucreaz Dumnezeu ceva, nu ncerca, iubite, s cercetezi cu
mintea ta omeneasc cele Icute de El! Faptele Lui depsesc ntelegerea
noastr, iar mintea omeneasc nicicnd nu va putea s le cuprind sau s
nteleag pricina celor create de El. (Omilii la Facere, omilia XXV, IV, n
col. PSB, vol. 21, p. 310)
,... noi nu trebuie s ne nelinistim, nici s ptrundem cu curiozitate
mai ncolo dect i place Lui s ne descopere. (Comentar la E;anghelia de
la Ioan, omilia LXXXVIII, 2, p. 472)
,,Nu este Dumnezeu att de srac nct s Iac numai de acelea pe
care le poti tu cuprinde cu judecata ta cea slab. Dac tu de multe ori nu
pricepi treaba mesterului, apoi cu att mai mult nu vei pricepe pe a lui
Dumnezeu, care este mesterul cel mai strlucit. (Comentariile sau
Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni, omilia XVII, p. 176)
,,Nu ne mpotrivim deloc cnd un doctor ne prescrie de multe ori
retete ce par potrivnice nsntosirii noastre, cnd ne porunceste, de pild, s
ne bgm picioarele sau minile degerate n izvoare reci ca gheata, sau cnd
ne spune s Iacem alte lucruri tot att de ciudate; ba, dimpotriv, pentru c
suntem convinsi mai dinainte c doctorul prescrie aceste retete ntemeiat pe
stiinta sa medical, l ascultm cu drag inim, desi de multe ori se nsal.
Iscodim ns Iaptele lui Dumnezeu, cu toate c El ne este superior nou, cu
toate c este nssi ntelepciunea, cu toate c nu se nsal niciodat n
hotrrile Sale! l credem Ir s spunem vreun cuvnt pe doctor, pe care ar
884
trebui s-l ntrebm de ce Iace asa, si nu altIel, iar pe Cel pe Care ar trebui
s-L credem cu adevrat, pe Dumnezeu, pe El l ntrebm pentru ce si cu ce
scop svrseste Iaptele Sale si ne suprm dac nu putem cunoaste cauzele
lor! Poti spune c o astIel de purtare porneste dintr-un suIlet credincios? Nu!
Ci m rog, Iierbinte m rog, s nu cdem ntr-o nebunie att de grozav! n
Iata tuturor ntmplrilor ce vin peste noi, naintea crora suntem nedumeriti,
s spunem si noi cuvintele Scripturii: Judectile Tale sunt 1oarte adanci
(Psalmi, 35, 6). Tot ntelepciunea lui Dumnezeu este si aceasta, ca noi s nu
cunoastem bine cauza tuturor celor ce ni se ntmpl.
Rsplata noastr n-ar Ii mare si nici n-ar Ii o dovad de credint dac
am asculta de Dumnezeu pentru c am sti cauzele tuturor celor ce ni se
ntmpl; dar Ioarte mare Iolos suIletesc avem cnd, Ir s cunoastem
vreuna din pricinile necazurilor ce vin peste noi, ne dm totusi silinta s ne
supunem tuturor poruncilor Lui, s-l ascultm cu adevrat si s credem n El
din toat inima. De un singur lucru trebuie s Iim convinsi, anume c toate
pe care Dumnezeu le aduce peste noi sunt spre Iolosul nostru. S nu cutm
s aIlm cauza lor si nici s nu ne suprm sau s ne ntristm dac n-o
cunoastem. Nu ne este nici cu putint, nici Iolositor s-o stim, pe de o parte,
pentru c suntem muritori, iar pe de alt parte, pentru c am cdea ndat n
nebuneasc mndrie. Pe copii nostri i punem s Iac multe treburi ce li se
par vtmtoare si ntru nimic Iolositoare; copiii nu cer s le aIle pricina si
nici noi nu-i punem la lucru dup ce mai nti i-am convins c treburile pe
care le Iac sunt spre Iolosul lor; dimpotriv, i nvtm s asculte de
poruncile printilor lor si s nu caute s aIle mai mult. Dac noi, pe cnd
suntem copii, ne purtm astIel Iat de printii nostri, care au aceeasi Iire ca
si noi, si nu ne rzvrtim, ne vom supra oare pe Dumnezeu, de Care ne
deosebim att de mult ct se deosebeste Dumnezeu de oameni, pentru c nu
cunoastem toate pricinile celor ce ni se ntmpl? Ce poate egala aceast
necredint? (Despre neca:uri i biruirea tristetii (I. Ctre Staghirie,
ascetul care era chinuit de demon. Cu;ant de s1tuire, n vol. Despre
mrginita putere a dia;olului. Despre cint., pp. 144-145)
,Cnd vezi c un doctor ti taie uneori rana, alteori ti-o arde, iar
alteori aceeasi ran o si taie, o si arde, nu-l iscodesti pe doctor de ce Iace asa
si nu altIel, cu toate c de multe ori nici tietura, nici arderea si nici
amndou la un loc nu te vindec. Pe doctor, deci, tu nu-l iscodesti; dar, om
Iiind, l iscodesti pe Dumnezeu, Care nu greseste niciodat, Care-ti
rnduieste toate treburile tale ntr-un chip vrednic de ntelepciunea Sa, si-I
cere s-ti dea socoteal de ce d o porunc sau alta si nu te pleci
nemrginitei Sale ntelepciuni. Nu-i aceasta, oare, cea mai cumplit
885
nebunie? (Despre Feciorie, 17, n vol. Despre Feciorie, pologia ;ietii
monahale, Despre creterea copiilor., p. 31)
,Apostolul Pavel, care a cunoscut attea taine negite si a urcat la al
treilea cer, n vreme ce cerceta voile si judectile lui Dumnezeu, a simtit o
ameteal, ca si cnd ar Ii privit ntr-un abis. Strduindu-se s caute
adncimea ntelepciunii lui Dumnezeu, s-a tulburat. S-a tulburat si a ncetat
imediat cercetarea, spunnd: Cci cine a cunoscut gandul Domnului sau cine
a 1ost s1etnicul Lui? (Romani 11; 34).
Dac Apostolul a ntmpinat n Ielul acesta voile lui Dumnezeu, noi
de ce ne strduim n zadar s le cercetm si s le ptrundem pe cele
neptrunse? S nu ajungem, rogu-v, la un asemenea nivel de nebunie. Ci la
Iiecare nelmurire a noastr s ne aducem aminte si s repetm cuvntul
psalmistului: danc neptruns sunt fudectile Tale (Psalm 35, 6). (Din vol.
!roblemele ;ietii, p. 9)
,Vedem un tietor de lemne Icndu-si treaba si nu-i cerem
socoteal pentru asta. Vedem un doctor arznd rni, tind mdulare,
chinuind cu regim istovitor vreun bolnav, si nu-1 ntrebm de ce Iace toate
acestea. Tietorului de lemne, doctorului si altor oameni le artm
ncredere si primim tcut, Ir s cercetm si Ir s crtim ceea ce Iac
ei. ns nemuritorului si preanteleptului Dumnezeu nu-I artm
ncredere si vrem s-I punem la ndoial minunatele Sale lucrri, de multe
ori ndrznind chiar s-L acuzm de nedreptate! Iar s dm bani
sracilor sau s-i aprm pe cei nedrepttiti nu ne hotrm usor,
cercetm ns cu struint si din pcate, aproape mereu cu dispozitie de
rea-credint de ce Dumnezeu ngduie ca unul s Iie bogat, altul srac, iar
altul srac lipit pmntului. Nu ne plecm mai bine capetele, nu ne osndim
pe noi nsine, nu punem Iru limbii noastre, nu ne adunm mintea si nu
ne ntoarcem curiozitatea asupra vietii si lucrrilor noastre? S cercetm cu
atentie Iaptele noastre si s ne preocupm de pcatele pe care le-am
svrsit. Dac suntem cercettori si pusi pe Iapte mari, s cerem de la
sinele nostru socoteal pentru cte rele am spus si am Icut, ns n loc s
Iacem asa, l asezm pe Dumnezeu n scaunul acuzatilor si-L judecm,
adugnd astIel si un alt pcat multimii de pcate pe care le-am svrsit si
pregtindu-ne osndirea vesnic, de care m rog s Iim izbviti.(Din
vol. !roblemele ;ietii, pp. 180-181)
,Dac ceva din cele ce se petrec, covrsesc mintea noastr, s nu
socotim, din aceasta, c suntem lipsiti de purtarea de grij a lui Dumnezeu,
886
ci, ntelegnd pe cele nentelese, s le lsm ntelepciunii Lui celei neurmate.
Si dac mestesugul omenesc nu este cu putint omului neiscusit s-l
nteleag, cu att mai mult va Ii cu neputint mintii omenesti s nteleag
nemrginirea purtrii de grij a lui Dumnezeu (Rm., 11, 33). Cci nentelese
sunt judectile Lui si neurmate cile Lui. Dar ns luminndu-ne din aceste
putine cuvinte, s multumim Domnului pentru toate cele ce se Iac. Putem si
n alt Iel s multumim lui Dumnezeu pentru purtarea Sa de grij, cruia
nimeni nu-I va putea gri mpotriv. (Cu;ant ctre cei ce cred c dia;olii
ocarmuiesc cele omeneti i se necfesc pentru pedepsele lui Dumne:eu, i
se smintesc pentru indestulrile celor ri i pentru su1erintele celor drepti,
n vol. Din osptul stpanului, p. 33)
,Cat de cu neputint de cercetat sunt fudectile Lui i cat de
neadulmecate sunt cile Lui (Rm., 11, 33). N-a spus numai necuprinse, ci si
cu neputint de cercetat fudectile Lui. Fiindc nu numai c le poate
cuprinde cineva, dar nu poate nici mcar s Iac nceputul cercetrii, astIel
nct nu numai c nu va putea veni cineva la captul ei, dar nu va putea
adulmeca nici mcar nceputul economiilor Lui.
Iar dup ce a spus: Cat de cu neputint de cercetat sunt fudectile Lui
i cat de neadulmecate sunt cile Lui minunndu-se si uimindu-se a ncetat
cuvntul printr-o doxologie adugnd si spunnd asa: Cine a cunoscut
minunea Domnului sau cine a 1ost s1tuitorul Lui? Sau cine I-a dat Lui mai
inainte i ;a lua inapoi de la El? pentru c de la El i prin El i pentru El
sunt toate. Lui 1ie sla;a in ;eci. min. (Rm., 11, 33-36). (Scrisori din exil,
Ctre cei ce se scandali:ea: de 1rdelegile i persecutiile comise i despre
!ronia lui Dumne:eu, II, 7-8, n vol. Scrisori din exil. Ctre Olimpiada i
cei rmai credincioi. Despre deprimare, su1erint i !ro;ident., p. 266)
,Nu spune, asadar: De ce asta? !entru ce asta?, ci n cazul
economiilor si creaturilor lui Dumnezeu oIer si tu lui Dumnezeu Care te-a
creat tcerea pe care o oIer olarul lutului. (Scrisori din exil, Ctre cei ce se
scandali:ea: de 1rdelegile i persecutiile comise i despre !ronia lui
Dumne:eu, IV, 17, n vol. Scrisori din exil. Ctre Olimpiada i cei rmai
credincioi. Despre deprimare, su1erint i !ro;ident., p. 274)
,Stiind deci toate acestea, att cele prin care S-a artat, ct si cele pe
care le-a Icut si cele pe care le va Iace, nu iscodi nimic cu curiozitate si
indiscretie, nici nu spune: De ce aceasta? !entru ce aceasta? Cci cum nu e
un lucru Ioarte nebunesc si plin de ultima dement si nebunie atunci cnd nu
iscodim niciodat cu indiscretie un medic care taie, arde, aplic leacuri
887
amare, chiar dac ar Ii un simplu slujitor, iar stpnul zace tcut ptimind
acestea si-i este recunosctor pentru ardere, tiere si leacuri, si acestea n Iata
unui viitor neclar cci multi doctori au omort pe multi Icnd acestea si-
i cedeaz cu mult supunere cnd Iace acestea, si la Iel Iace si cu marinarul
si cu constructorul si cu cei priceputi n celelalte ndeletniciri.
Iar dac e ridicol a crede c un om simplu si priceput poate cere
mesterului s-i spun cauzele tuturor celor Icute de el, e la Iel de ridicol si a
iscodi indiscret acea ntelepciune negrit, inexprimabil si necuprins si a
cuta de ce s-a Icut aceasta si aceea stiind bine c aceast ntelepciune nu
greseste, c buntatea Lui e mult, c pronia Sa este negrit, c toate cele
Icute de El pentru noi trimit spre un sIrsit bun, cu conditia s nu se
interpun cele ale noastre, Iiindc El nu vrea s piard pe nimeni, ci s
mntuiasc. Cum nu este atunci o nebunie covrsitoare a iscodi indiscret de
la nceput si numai dect pe Cel ce vrea si poate s mntuiasc pe toti, si a
nu astepta sIrsitul celor Icute? (Scrisori din exil, Ctre cei ce se
scandali:ea: de 1rdelegile i persecutiile comise i despre !ronia lui
Dumne:eu, VIII, 13-14, n vol. Scrisori din exil. Ctre Olimpiada i cei
rmai credincioi. Despre deprimare, su1erint i !ro;ident., pp. 289-
290)
,... iar dac esti att de curios si indiscret, asteapt sIrsitul si observ
unde duc acestea si nu te Irmnta, nici nu te tulbura de la nceput. Pentru c
un om nepriceput cnd l vede la nceput pe topitorul de aur topind aurul si
amestecndu-l cu cenus si paie, dac nu asteapt sIrsitul, va socoti c aurul
este pierdut; iar cineva nscut si crescut pe mare, mutat dintr-o dat pe uscat
Ir s Ii auzit vreodat nimic de cultivarea pmntului, dac vede grul
depozitat si pzit sub zvoare si Ierit de umiditate, scos aIar de tran si
risipit, aruncat si pus n brazde n vzul trectorilor si nu numai Ierit de
umiditate, dar predat lutului si nmolului si neavnd nici o paz, nu va crede
oare c grul e pierdut si nu-l va condamna oare pe tranul care a Icut
acestea? Dar aceast condamnare nu tine de natura locului, ci le lipsa de
experient si de prostia celui ce nu judec bine, care Iormuleaz de la
nceput o judecat pripit. Cci dac ar astepta vara, ar vedea holdele
unduind, secera ascutit si grul odinioar risipit si rmas Ir paz, putrezit
si stricat, predat lutului, acum nltat si nmultit, artnd mai Irumos,
dezbrcat de vechimea lui si ndreptat cu mult vigoare, avnd alai si paz,
nltndu-si tulpina n sus si ncntnd pe privitor, hrnindu-l si aducndu-i
mult cstig, si atunci va Ii si mai uimit pentru c trecnd prin unele ca
acestea rodul a Iost adus la o asemenea nIlorire si strlucire.
888
Asadar, si tu, omule, nu-L iscodi indiscret pe Stpnul comun, al
nostru al tuturor; iar dac esti att de ambitios si ndrznet s bolesti de
aceast nebunie, asteapt si sIrsitul celor ce se Iac. Cci dac tranul
asteapt toat iarna uitndu-se nu la cele ce le ptimeste grul n anotimpul
rece, ci spre cele de care are s se desIteze mai ncolo, cu att mai mult e
drept s astepti si tu sIrsitul cnd este vorba de Cel care cultiv tot
pmntul si suIletele noastre; si numesc sIrsit nu numai pe cel din viata de
Iat cci de multe ori aceasta va Ii nc de aici , ci si pe cel din viata
viitoare. Pentru c economia ambelor noastre vieti priveste spre un singur
sIrsit: mntuirea si slava noastr. Chiar dac este divizat n timp, unit n
scop; asa cum acum e iarn, acum primvar, dar miscarea Iiecrui anotimp
priveste spre un singur lucru: coacerea roadelor, asa si cu lucrurile noastre.
Deci cnd vezi Biserica risipit, ptimind cele de pe urm, pe cei ce
strlucesc n ea alungati, btuti, pe ntistttorul ei dus Ioarte departe, nu te
uita doar la acestea, ci si la cele ce vor iesi din acestea: rspltirile,
recompensele si premiile; cci cel ce ;a rbda pan la s1arit, acesta se ;a
mantui (Mt., 10, 22). Fiindc n Vechiul Testament, cnd cuvntul nvierii
nu era cunoscut nc, ambele se Iceau n viata de Iat; dar n Noul
Testament nu este peste tot acest lucru, ci uneori aici sunt cele ntristtoare,
iar cele bune asteapt plecarea noastr de aici.
Dar chiar si dac cele bune din aceast viat s-ar realiza pentru ei n
viata de Iat, vrednici de admiratie ar Ii si cei care nu s-au bucurat de ele,
pentru c, nestiind lmurit cuvntul despre nviere si vznd ntmplndu-se
cele contrare Igduintelor lui Dumnezeu, n-au Iost scandalizati, nu s-au
agitat, nu s-au tulburat, ci s-au lsat n seama proniei Lui nentelese,
nelsndu-se smintiti de nimic din cele ntmplate n mod contrar, ci
cunoscnd bogtia mijloacelor si iscusinta ntelepciunii Lui asteptau sIrsitul
si nainte de acest sIrsit suportau cu multumire tot ce se ndrznea
mpotriva lor slvind pe Dumnezeu Care ngduia s se Iac acestea.
(Scrisori din exil, Ctre cei ce se scandali:ea: de 1rdelegile i
persecutiile comise i despre !ronia lui Dumne:eu, IX, 1-7, n vol. Scrisori
din exil. Ctre Olimpiada i cei rmai credincioi. Despre deprimare,
su1erint i !ro;ident., pp. 290-291)
,Cci dreptii de odinioar nu cutau s aIle cum si n ce mod vor Ii
acestea, chiar atunci cnd vedeau c dup rationamentul omenesc toate
mergeau spre disperare, nici nu se Irmntau, nici nu se tulburau, ci suportau
toate cu noblete, avnd drept dovada cea mai mare a bunttilor viitoare
puterea Celui ce le-a Igduit si necznd n disperare pentru c lucrurile se
Iceau n chip contrar. Cci stiau limpede c El este iscusit si ntelept si va
889
putea, chiar si dup ce aceste lucruri au Iost interzise, s le redobndeasc
mai mult dect nainte si s adauge cu mult usurint sIrsitul lor la cele
Igduite.
Asadar, si tu, iubite, n cazul n care cele triste si primesc dezlegarea
nc n viata de Iat, d slav lui Dumnezeu; iar n cazul n care se ajunge la
cele mai rele, multumeste si atunci si nu te scandaliza cunoscnd lmurit
Pronia nesIrsit a lui Dumnezeu cu neputint de tlcuit si c negresit toate
si vor primi sIrsitul cuvenit Iie n viata de Iat, Iie n cea viitoare. Iar dac
auzind cineva vorbindu-se de viitor s-ar grbi din lasitate s-l vad realizat
aici, vom spune c adevrata viat si lucrurile sigure si cu neputint de
miscat din loc ne asteapt atunci. Fiindc acestea de acum sunt o cale, dar
acelea sunt patria; cele de aici se aseamn unor Ilori de primvar, dar
acelea unor stnci neclintite: acolo vor Ii cununile si rspltirile care n-au
sIrsit, acolo vor Ii premiile si recompensele, si tot acolo si pedepsele,
chinurile insuportabile ale celor ce au Icut astIel de rele. (Scrisori din exil,
Ctre cei ce se scandali:ea: de 1rdelegile i persecutiile comise i despre
!ronia lui Dumne:eu, XI, 1-3, n vol. Scrisori din exil. Ctre Olimpiada i
cei rmai credincioi. Despre deprimare, su1erint i !ro;ident., pp.
301-302)
,Pe doctor cnd doItoreste pe bolnavi, unora le taie carnea, pe altii i
arde si le las snge, iar pe altii i nchide n locuri ntunecoase si i
chinuieste cu Ioame si cu sete, si noi acestea vznd Icndu-le, nu cercetm
s zicem pentru ce Iace acestea, ci numai tcem; iar ntelepciunea lui
Dumnezeu cea nespus o iscodim si o cercetm. Iar de va vrea cineva s Iac
milostenie pentru cei sraci si cei ce se aIl n nevoie, cercetm cu
amnuntul si zicem: pentru ce este cutare srac si lipsit? Sau cutare bogat?
Dar nu te pleci jos s te cunosti pe tine nsuti cine esti? Si s pui legtur
limbii tale si s-ti opresti mintea s nu cercetezi Ir de lucru, ci numai ti
socoteste multimea pcatelor tale si de esti cercettor, cere-ti nti tie
pedeaps pentru cercetarea si pentru cuvintele cele rele ce ai zis, c se cade
s te cercetezi pe tine iar nu pe Dumnezeu; de ce adaugi spre pcatele tale si
altele mai grele? (Din vol. Mrgritarele S1antului Ioan Gur de ur, p.
137)
DUMNEZEU (iconomia lui Dumnezeu)
,Si dac poate nu stii modul iconomiei lui Dumnezeu, s nu te
nelinistesti, cci aceasta este mai ales treaba credintei; adic, chiar nestiind
890
modul iconomiei Lui, s primeasc Ir rezerv ideea acestei iconomii.
(Omilii la Epistola ctre Romani a S1antului postol !a;el, omilia II, p. 37)
,.mari lucruri a voit Dumnezeu s ne dea, ns rationamentele
noastre pmntesti nu primesc mretia iconomiilor Lui. Prin urmare, acestea
trebuie a veni prin credint, ceea ce este doctrina cea mai mare a suIletelor.
(Talcuiri la Epistola intai ctre Timotei, omilia I, p. 19)
DUMNEZEU (amenintrile venite din partea lui Dumnezeu ctre noi)
,Asa e Stpnul nostru! Adeseori amenint, nu ca s preIac
amenintarea n Iapt, ci ca, ndreptndu-i pe cei amenintati, s nu-i mai
pedepseasc. Dac ar vrea s-i pedepseasc, ce rost ar mai avea s le-o spun
mai dinainte? Dar nu vrea! De aceea tot amn, zboveste, spune mai
dinainte, tocmai pentru a le da prilej pctosilor s Iug de pcat, s
mbrtiseze virtutea si s scape astIel de pedeaps. (Omilii la Facere,
omilia XXII, IV, n col. PSB, vol. 21, p. 264)
,. asa Iac si printii care-si iubesc copiii; cnd i vd pe copii c
pleac de lng ei si se duc s se joace cu alti copii, pun slugile s-o Iac pe
sperietorii, pentru ca, Iiind cuprinsi de Iric, s alerge copiii la snul mamei
lor. Tot asa si Dumnezeu; trimite de multe ori asupra noastr amenintri, nu
ca s aduc amenintarea, ci ca s ne atrag la El. Iar cnd ne ntoarcem la El,
Dumnezeu stinge ndat amenintarea. C de ne-am purta la Iel si n ncercri
si n zile de liniste n-am mai avea nevoie de ncercri. Dar pentru ce vorbesc
despre noi? Chiar sIintii s-au nteleptit mult din aceasta. (Omilii la Matei,
omilia X, VII, n col. PSB, vol. 23, p. 129)
DUMNEZEU (Igduintele lui Dumnezeu)
,S ne nvtm s nu punem niciodat la ndoial Igduintele lui
Dumnezeu, nici s ne nelinistim cnd se amn mplinirea lor, ci cnd
Stpnul universului Igduieste s avem mai mult ncredere n cele ce nu
se vd dect n cele ce se vd si le avem n mini. S Iim ncredintati, apoi,
c e cu neputint ca Igduintele lui Dumnezeu s nu se mplineasc. Chiar
dac vreme ndelungat Iaptele ar Ii mpotriva Igduintelor lui Dumnezeu,
nici atunci s nu ni se clatine gndul, ci s stim c iscusinta Celui Ce
Igduieste este de nebiruit; s stim c toate se pleac naintea Lui, cnd
vrea s aduc la ndeplinire cele hotrte de El. Pentru c este Domn al Iirii
si Creator, poate drui si pe cele mai presus de Iire. Nu cumva, gndindu-ne
891
la slbiciunile Iirii noastre, s iscodim cele Icute de Dumnezeu, nici s ne
sIrmm mintea cutnd la rnduiala Iirii, ci, ca niste slugi recunosctoare,
s credem n Igduintele Lui, stiind c puterea Stpnului nostru e
covrsitoare; s depsim slbiciunea Iirii noastre, ca s dobndim cele
Igduite, s ne bucurm de bunvointa Lui si s cinstim si pe Dumnezeu
dup puterea noastr. Nespus de mare cinste i dm lui Dumnezeu, cnd
avem ncredere n puterea Lui, chiar de sunt potrivnice spusele Lui celor ce
le vedem cu ochii trupului. Si de ce te minunezi c dai nespus de mare cinste
lui Dumnezeu cnd nu pui la ndoial spusele Lui? Asta se ntmpl si ntre
oameni, dac nu ne ndoim cnd cineva ne Igduieste unul din lucrurile
acestea striccioase si trectoare, ci avem ncredere n cel ce ne-a Igduit,
oricine socoteste c-i dm celui ce ne-a Igduit nespus de mare cinste,
tocmai pentru c nu punem la ndoial spusele lui, ci avem ncredere n
Igduintele lui. Dac, deci, se ntmpl lucrul acesta ntre oameni care
adesea sau se schimb sau nu pot ndeplini ce-au Igduit din pricina
neputintei lor, apoi cu att mai mult, cnd e vorba de Dumnezeu, suntem
datori s avem ncredere n Igduintele Lui, chiar dac pn la mplinirea
lor trece mult vreme. (Omilii la Facere, omilia XXXIX, I, n col. PSB,
vol. 22, pp. 62-63)
,,Cci chiar dac ar Ii mii de piedici, nu se poate ca n vreun Iel s nu
mai stea vreodat n picioare cele Igduite de Dumnezeu. Fiindc, dup
cum El nsusi este neabtut si neschimbat, rmnnd nencetat si pururea
Acelasi, tot asa si Igduintele Lui nu pot cdea si sunt nemiscate, n aIar
de cazul cnd sunt oprite s vin de Iaptele noastre. Dar n lucrurile omenesti
se ntmpl contrariul. Cci dup cum striccioas si muritoare este Iirea
omeneasc, asa si darurile din partea oamenilor sunt striccioase si vestejite.
Si-i Iiresc. Cci stricciosi suntem noi, toti oamenii, iar Iirea darurilor
omenesti urmeaz Iirea noastr. Dar cu Igduintele dumnezeiesti nimic de
acest Iel nu se ntmpl vreodat, ci doar acelea singure au statornicie, si
nemiscare, si Iixitate, si trie. (Urrile de bun ;enit ale aceluiai i lauda
celor care au ;enit din imprefurimile ntiohiei, n vol. Catehe:e baptismale,
p. 125)
DUMNEZEU (jurmntul lui Dumnezeu)
, Dar ce? Dumnezeu s-a jurat? m poate ntreba cineva. Dar pe ce s-
a putut jura Dumnezeu?
Ia seama, ns, c tot ce spune Dumnezeu aici e pogormnt.
892
Dumnezeu numeste jurmnt ntrirea Igduintei Sale: Imi ;oi tine
furmantul cu care M-am furat lui ;raam, tatl tu.
Apoi i spune ce a Igduit si pentru ce s-a jurat:
Si ;oi inmulti semintia ta ca stelele cerului (Fac., 26,4). Asta i-o spune
si patriarhului:
tat de mare ;a 1i semintia ta incat ;a 1i egal cu stelele i cu nisipul
(Fac., 13, 17). (Omilii la Facere, omilia LI, II, n col. PSB, vol. 22, p. 180)
DUMNEZEU (slsluirea lui Dumnezeu n noi)
,S ne mpodobim Irumusetea suIletului cu tot ce putem, ca, Icndu-i
strlucitoare si luminoas Irumusetea lui, s atragem lng noi pe Stpnul
cerurilor, ca s ne socoteasc vrednici a-si Iace slas n noi. C se coboar
ndat acolo unde vede Irumusete suIleteasc. El doar a spus: Spre cine ;oi
cuta, oare, dac nu spre cel bland, spre cel linitit, spre cel smerit, spre cel
care tremur de cu;intele Mele? (Isaia, 66, 2). Ai vzut c ne-a vorbit de
toate culorile duhovnicesti, care pot Iace strlucitoare Irumusetea
suIletului? (Omilii la Facere, omilia LV, V, n col. PSB, vol. 22, p. 220)
,Cnd un om are cugetul curat, cnd n-are n el murdrie, atunci va
putea locui n el Stpnul universului. (Omilii la Facere, omilia LX, III, n
col. PSB, vol. 22, p. 269)
,Fericiti cei curati cu inima, spune Hristos, c aceia ;or ;edea pe
Dumne:eu (Matei, 5, 8). Iar cnd ai ajuns nvrednicit s locuiasc Dumnezeu
n tine, asa te simti ca si cum trupul ti-ar Ii n zadar si de prisos si
dispretuiesti cu totul pe cele omenesti. Toate cele ce se vd ti se par umbr si
vis; ca si cum ai locui n cer, asa nu poItesti nimic din cele de aici. Un om ca
acesta era Pavel, dasclul lumii. De aceea si striga zicnd: Sau cutati prob
a lui Hristos, Care locuiete in mine? (II Cor., 13, 3). Si iarsi: Triesc, dar
nu mai triesc eu, ci Hristos triete in mine (Gal., 2, 20). Si iarsi: Iar de
triesc acum in trup, prin credint triesc (Gal., 2, 20). Ai vzut un om
mbrcat cu trup, c grieste asa ca si cum ar Ii Ir de trup? (Omilii la
Facere, omilia LX, III, n col. PSB, vol. 22, p. 269)
,... si mai mult se veseleste El locuind n om dect n cer. (Omilii la
Epistola ctre Romani a S1antului postol !a;el, omilia XIV, p. 285)
893
,Eu am Dumnezeu si Iac totul ca s-L pot avea n mine, si m-as crede
n cea mai mare Iericire, nu cnd mi va vizita casa mea numai, ci cnd eu as
putea s-l atrag n inima mea. (Comentariile sau Explicarea Epistolei ctre
E1eseni, omilia XII, p. 122)
,Ceea ce a druit puterilor celor de sus, tot aceea a hrzit si Iirii
noastre omenesti. Dumnezeu st pe Heruvimi, dup cum spune si
psalmistul: S-a suit pe Heru;imi i a :burat (Ps., 17, 12), si iarsi: Cel
ce ade pe Heru;imi i pri;ete adancurile (Cntarea celor trei tineri,
31). Aceast cinste ne-a dat-o si nou. Cel ce st pe Heruvimi locuieste
n noi: Joi locui in ;oi i ;oi umbla intre ;oi (Lev., 26, 12; II Cor., 6,
16). Heruvimii au ajuns care ale lui Dumnezeu! Noi s ajungem
Biseric a lui Dumnezeu. Ai vzut ce nrudit e cinstea? Ai vzut cum a
mpcat pe cele de sus cu cele de jos? De aceea, st n puterea noastr
s nu ne deosebim deloc de ngeri. (Cu;ant la S1intii Mucenici, I, n
vol. !redici la srbtori imprteti i cu;antri de laud la s1inti, p.
448)
,Cci aici nu este aceast prezent general a lui Dumnezeu, de
care se bucur Ir deosebire chiar Iiintele inIerioare; este una cu totul
special, casa tainic a lui Dumnezeu din interiorul nostru. Creati dup
asemnarea Lui, Dumnezeu aIl n suIletul nostru drept sanctuarul
tainic pregtit pentru a-L primi aici. El aici locuieste, aici se aseaz,
pentru a zice asa, adic El lucreaz dintr-odat asupra Iiintei noastre
ntregi; asupra inteligentei noastre pentru a o lumina, asupra inimii
noastre pentru a o curti si nmuia, asupra vointei noastre pentru a o
Iace supl si supus, chiar asupra simturilor noastre, pentru a stinge n
ele Iocurile necurate ale poItei trupesti.
Fericit, Iericit de mii de ori e suIletul omului drept, n care
locuieste Dumnezeu, n care Iisus Hristos si Iace retragerea Sa, pe
care-L umple Duhul SInt cu luminile Sale si cu ungerea Sa! Cnd se
roag dreptul, Dumnezeu este acolo. Cnd el actioneaz, Dumnezeu l
ajut la aceasta; cnd el suIer, Dumnezeu l mngie; cnd se
schimb, Dumnezeu i ntinde mna pentru a-l sustine. Dreptul, zice
SIntul Pavel poart pe Dumne:eu in inima sa, asa suntem noi temple
ale ;iului Dumne:eu. Si dac att de mari taine ncurc ratiunea
noastr nct ochii nostri orbiti nu pot s-I suporte strlucirea, Duhul
SInt ne este dat ca un Stpn, ca un nvttor Care va sti s ne nvete:
Duhul S1ant pe care Tatl Il ;a trimite in numele Meu, cela ; ;a
in;ta pe ;oi. (Din vol. Bogtiile oratorice, pp. 96-97)
894
,Dumnezeu nu este numai pentru noi, Dumnezeu este n noi.
Avnd pe Dumnezeu n noi de ce ne-am putea teme noi si va putea,
tulburndu-ne, s ne ia pacea? (Din vol. Bogtiile oratorice, p. 97)
DUMNEZEU (vorbirea despre Dumnezeu)
,Att de mare ru este s descoperi orisicui si la ntmplare tainele
cele dumnezeiesti. S aud asta cei care vorbesc tuturor oamenilor Ir
deosebire. C Hristos nu ne vorbeste acolo de porci (Matei 7, 6), ci de
oamenii care seamn cu porcii, care, asemenea acestor animale, se tvlesc
n mocirla pcatului pentru a ne nvta s stim s Iacem deosebire ntre
persoane si s cutm oameni cu viat curat, cnd trebuie s descoperim
ceva din cuvintele dumnezeiesti, ca s nu-i vtmm si pe aceia si pe noi.
Unii ca acestia nu numai c nu cstig nimic din cele spuse, dar trsc
adeseori odat cu ei n prpastia pierzrii si pe cei care le-au pus nainte,
Ir cercetare, aceste bune mrgritare. (Omilii la Facere, omilia XVI, II,
n col. PSB, vol. 21, p. 179)
,Pretutindeni este nevoie de o cugetare dreapt, dar mai cu sam cnd
grim sau auzim grindu-se de Dumnezeu, cci nici limba nu poate gri
ceva, si nici urechea nu poate auzi, sau mai bine zis nici una nici alta nu sunt
n stare de a gri, sau a asculta cu toat demnitatea mretia lui Dumnezeu. Si
ce spun eu de limb si ureche? Cnd nici chiar mintea, care e mult
superioar acestora, nu poate cuprinde exact, nu poate exprima exact ceea ce
voim a gri de Dumnezeu. C dac pacea lui Dumnezeu covrseste toat
mintea, si cele pregtite celor ce-L iubesc pe Dnsul, la inima omului nu s-
au suit, apoi cu att mai mult nsusi El, Dumnezeul pcii si Ziditorul tuturor,
covrseste mai mult msura cugetrii noastre. Deci, trebuie de a primi totul
cu credint si evlavie, iar cnd ratiunea se oboseste si nu poate reprezenta cu
exactitate cele vorbite, atunci mai ales s slvim pe Dumnezeu, c avem un
astIel de Dumnezeu, care covrseste si mintea, si cugetarea noastr.
(Comentariile sau Explicarea Epistolei ctre E;rei, omilia II, pp. 57-58)
,De multe ori pricepem ceva, dar nu putem exprima. (Comentariile
sau Explicarea Epistolei ctre E;rei, omilia II, p. 62)
,Bogtie, vistierie si izvoare de viat vesnic ne sunt nou Iaptele
Mntuitorului. Doresc s le spun, m grbesc s le predic, dar nu pot s le
griesc dup vrednicie. Sunt stpnit de dor, dar mi mrturisesc neputinta.
895
De aceea alerg ca s-mi gsesc scpare la cuvintele proIetului, ca la un port
nenvolburat: Cine ;a gri puterile lui Dumne:eu, cine ;a 1ace au:ite toate
laudele Lui? (Ps., 105, 2). Dac acest mare proIet, cruia Dumnezeu i-a
Icut cunoscute tainele si ascunzisurile ntelepciunii Lui, cel ce a Iost
nvrednicit s Iie numit Tatl lui Hristos, Iericitul David, mare ntre proIeti,
slvitul ntre mprati, prietenul lui Dumnezeu, a crui inim era pretuit de
Dumnezeu, c nsusi Dumnezeu a spus: m gsit pe Da;id, 1iul lui Iesei,
brbat dup inima Mea (Fapte 13, 22; I Regi 16, 22); dac limbile proIetilor
si ale apostolilor care au revrsat attea izvoare, prin care s-a umplut tot
pmntul de stiinta lui Dumnezeu, ca s-l acopere cum acoper apa mult
mrile; dac att de mari ruri curgtoare, care au dat nastere la oceanul
bunei credinte, si mrturisesc nIrngerea, ca s arate puterea Celui predicat,
unde se va mai vedea pictura cuvntului meu cel Ioarte scurt, cnd mi st
n Iat noian asa de mare de ntelepciune? Dar nu trebuie s-mi amorteasc
glasul pentru c vd ct de mare este teologia, ci s ndrznesc s m uit la
gndul lui Dumnezeu. C Dumnezeu nu rsplteste dup vrednicia celor
spuse, ci dup dorinta celor ce predic si dup dragostea celor care ascult.
Si dup cum printii cei iubitori, cnd vd pe copii lor c gngvesc si
pocesc cuvintele, nu se uit la graiul lor cel nedesvrsit, ci la dorinta lor de
a gri si le e mai plcut gngurirea copiilor dect vorbirea Irumoas a
oratorilor si gndirea nalt a IilosoIilor, tot asa si Dumnezeu nu se uit la
limba mea, care gngveste despre teologie, ci la dorinta si la dragostea mea,
c predic cu credint si-l proslvesc cu dragoste. Limba omeneasc nu poate
gri limpede, ci, oricte grim despre Dumnezeu, le grim gngvind. Pentru
ce? Pentru c si Pavel strig: !entru c in parte cunoatem i in parte
proorocim (I Cor., 13, 9). (Cu;ant la Inltarea Domnului nostru Iisus
Hristos, I, n vol. !redici la srbtori imprteti i cu;antri de laud la
s1inti, p. 170)
,,. de Iiecare dat cnd s-ar vorbi despre Tatl, nu ar Ii exclus nici
Fiul, |tot astIel| cnd se vorbeste despre Fiul, nu este lsat deoparte Duhul.
(Despre necunoaterea lui Dumne:eu, cuvntarea V, p. 107)
DUMNEZEU. VIATA SFINTEI TREIMI (Treimea cea de o Iiint si n trei
Ipostasuri)
,Noi vom crede ceea ce zice Iisus Hristos: Tatl este in Mine i Eu in
Tatl (38). Cci, zice El, Eu nu sunt nimic alt lucru, dect ceea ce este Tatl
Meu, totusi rmnnd Fiu; si Tatl nu este nimic alt lucru, dect ceea ce este
896
Fiul, totusi rmnnd Tat si El stie ceea ce este Fiul. (Comentar la
E;anghelia de la Ioan, omilia LXI, 3, p. 309)
,n lupta pe care o ai de dus cu acesti eretici trebuie s stii s te Ieresti
si de nelegiuitul amestec Icut de Sabelie ntre persoanele Dumnezeirii, dar
s Iugi si de nebuneasca deosebire Icut de Arie n Iiinta Dumnezeirii; s
mrturisesti c una este Dumnezeirea Tatlui si a Fiului si a SIntului Duh,
dar s adaugi totodat c aceast unic Dumnezeire are trei ipostase. Asa
vom putea respinge atacurile celor dou erezii. (Tratatul despre preotie,
cartea a patra, cap. 4, n vol. Despre preotie, p. 111)
DUMNEZEU. VIATA SFINTEI TREIMI (expunere de credint n SInta
Treime)
,,Acei care s-au nscris n aceast oaste duhovniceasc (prin Botez
n.n.) s cread n Dumnezeul tuturor, Tat al Domnului nostru Iisus Hristos,
cauza a toate, negrit si de necuprins cu mintea, Care nu poate Ii tlcuit nici
cu cuvntul, nici cu mintea, si a alctuit
196
toate cu iubire de oameni si
buntate.
Si n Domnul nostru Iisus Hristos, Fiul Lui Cel Unul-Nscut, Care
ntru toate este asemntor si egal cu Tatl si avnd neschimbat asemnare
cu El, de o Iiint cu Tatl si cunoscut propriu-I ipostas, Care se naste din El
n chip negrit si este naintea timpului |ovc:coov ,oovcv|, Fctorul tuturor
veacurilor |oaov:cv oicvcv|, Care n vremurile |co:cooi koiooi| din
urm, pentru mntuirea noastr, a luat chip de rob si S-a Icut om si a trit
mpreun cu Iirea omeneasc
197
si a Iost rstignit si a treia zi a nviat.
Cci ;oi trebuie s a;eti 1ixate in minte cu maxim acuratete acestea,
ca s nu Iiti prad usoar nselciunilor diavolesti, ci, dac adeptii lui Arie
vor s v pun piedici, s stiti cu exactitate c trebuie s v protejati auzul de
vorbele lor si s le rspundeti cu ndrzneal, artndu-le c Fiul este
asemenea
198
dup Iiint cu Tatl. Cci El nsusi este Cel Care a zis: dup
196
Tlcuirea Pr. Marcel Hanches: Verbul grec este ocvio:pni si contine deopotriv ideea
instituirii (creatiei) si a mentinerii n interdependent, ntr-o strns unire. (n.s. 28, p. 31)
197
Tlcuirea Pr. Marcel Hanches: Sintagma greceasc poate avea dou sensuri:
1.) a parcurs toate etapele cresterii Iiresti omului
2.) a convietuit mpreun cu oamenii.
ntruparea le presupune pe amndou. (n.s. 29, p. 31)
198
Tlcuirea Pr. Marcel Hanches: onoiov ko:o :pv ocoiov ov:o :c Ho:oi. Desi o
constiint dogmatic rigid (nu riguroas! cum e cea despre care se vorbeste n paragraIul
897
cum Tatl scoal mortii si-i 1ace ;ii, tot aa i Fiul ii 1ace ;ii pe cei care
;rea (In., 5, 21); si prin toate arat c are o putere egal cu Tatl. Dac din
alt Ilanc Sabelie vrea s strice dogmele cele sntoase, conIundnd
ipostasurile, nchide-ti auzul si Iat de acela, iubite, nvtndu-l c una este
Iiinta Tatlui si Fiului si SIntului Duh, trei ns ipostasurile. (!rima
catehe: ctre cei ce urmea: a 1i luminati, n vol. Catehe:e baptismale, pp.
31-32)
DUMNEZEU. VIATA SFINTEI TREIMI (Fiinta si energiile divine)
,Cum c este Dumnezeu, aceasta o stim, dar care este esenta Lui nu o
stim deIel. (Talcuiri la Epistola a doua ctre Corinteni, omilia V, p. 59)
,Ce nseamn energia Lui? Cci Iiinta Lui are energie. (Comentariile
sau Explicarea Epistolei ctre Coloseni, omilia V, p. 62)
,Nici c e cu putint de a gsi un nume propriu al acelei Iiinte. Si ce
este de mirare c nu putem gsi un nume propriu Iiintei lui Dumnezeu, cnd
nici chiar pentru nger nu putem gsi care s exprime esenta sau Iiinta lui?
(Comentariile sau Explicarea Epistolei ctre E;rei, omilia II, p. 62)
,Fiinta era neprihnit, nepieritoare, Iirea nestriccioas, nenteleas,
nevzut, necuprins, totdeauna Iiind si aceeasi Iiind, mai presus de ngeri,
mai nalt dect puterile cele de sus, biruind gndul, depsind cugetul, Ir
putinta de a Ii vzut, ci doar crezut. (Din vol. Despre Rai i Scriptur.
Despre iubirea lui Dumne:eu pentru noi. Despre Se:ut-a Imprteasa
de-a dreapta Ta~~, p. 39)
,,. si eu stiu multe, ns nu cunosc modul lor de a Ii. Stiu c
Dumnezeu este peste tot si c este n ntregime peste tot, dar nu stiu cum; c
este Ir de nceput si nevzut, dar nu stiu cum. Cci ratiunea reIuz s
25) ar putea Ii scandalizat de o astIel de Iormulare semi-arian (prezent si n paragraIul
21), totusi SIntul Ioan nu este deloc semi-arian, cci imediat, mai jos, spune: una este
1iinta Tatlui i Fiului i S1antului Duh. Acest Iapt ne arat c Printii Iiind oameni
duhovnicesti nu se legau de Iormule, ci de modul n care erau ntelese. Asupra
exactittii ntelegerii nu se permitea ns nici un compromis (dup cum se va vedea n
paragraIul 24). Iar posibilitatea de a interpreta eronat o aIirmatie scripturistic, dogmatic
etc. se diminueaz pe msur ce crestem n adevrata viat duhovniceasc a lui Hristos,
ale crei semne sunt smerenia si dragostea duhovniceasc. (n.s. 30, pp. 31-32)
898
priceap cum se poate ca ceva s Iie o substant (ousia) Ir s aib Iiint
nici de la sine, nici de la altul. Stiu c l-a nscut pe Fiul, dar nu cunosc cum.
Stiu c Duhul este de la El, dar cum este de la El nu cunosc. Mnnc, dar nu
cunosc cum se mparte hrana spre a deveni umoare, snge, limI, ori bil.
Ct vreme nu cunoastem |nici mcar| lucrul acesta, desi, de Iiecare dat
cnd mncm, avem zi de zi hrana naintea ochilor, cum de ndrznim s
iscodim esenta lui Dumnezeu? (Despre necunoaterea lui Dumne:eu,
cuvntarea I, p. 21)
,,. v ndemn s v Ieriti de nebunia lor, cci, mrturisesc, este cu
adevrat cea mai mare nebunie disputa legat de Iaptul de a sti ceea ce este
Dumnezeu n esenta sa. Si pentru a pricepe c aceasta este cea mai mare
nebunie, v voi Iace limpede acest lucru prin cuvintele celor inspirati de
Dumnezeu. Cei inspirati nu numai c se arat lipsiti de cunoasterea
reIeritoare la ceea ce este esenta lui Dumnezeu, dar nu stiu nici mcar ct de
mare este ntelepciunea lui; aceasta, cu toate c nu esenta provine din
ntelepciune, ci ntelepciunea din esent. De vreme ce acesti oameni inspirati
de Dumnezeu nu pot ntelege n chip precis ntelepciunea lui Dumnezeu, ct
s Iie de mare nebunia celor care si nchipuie c le poate sta la dispozitie
spre Iolosint nssi esenta lui, pe care o concep prin intermediul propriilor
rationamente? Vom asculta, asadar, ce spune proIetul n aceast privint:
Minunat este pentru mine tiinta ta. (Ps. 138, 6). Dar s ducem mai departe
cuvntul su: Te ;oi binecu;anta, 1iindc m minune: inaintea ta plin de
team (Ps. 138, 14).
Ce nseamn plin de team? De multe lucruri numai ne minunm, Ir
s Iim cuprinsi de team, asa cum ne minunm de Irumusetea coloanelor, a
Irescelor, ori de trupurile aIlate n Iloarea tineretii. Iarsi, ne minun, de
ntinderea mrii si de adncimea sa nemrginit, dar ne cuprinde teama cnd
ne ndreptm privirea ctre adncurile ei. n acelasi chip, proIetul si-a
ndreptat privirea ctre ntinderea nemrginit si atotcuprinztoare a
ntelepciunii lui Dumnezeu si, cutremurndu-se, s-a minunat cuprins de mare
team, pentru ca apoi, revenindu-si n Iire, s prind a exclama cuvintele: Te
;oi binecu;anta, 1iindc m minune: inaintea ta plin de team. minunate
sunt lucrrile tale. (Ps. 138, 14). (Despre necunoaterea lui Dumne:eu,
cuvntarea I, pp. 22-23)
,,Judectile Lui sunt de necercetat, cile Lui de neptruns, pacea
depseste orice minte, darul este negrit, cele pe care Dumnezeu le-a pregtit
celor ce-L iubesc nu s-au suit la inima omului, ntelepciunea Lui este
nemsurat, toate acestea sunt, asadar, cu neputint de nteles, iar El nsusi
899
s rmn singurul lucru care poate Ii nteles? Si cum ar Ii cu putint s
aIirmi asa ceva Ir s ajungi la culmea nebuniei? (Despre necunoaterea
lui Dumne:eu, cuvntarea I, pp. 26-27)
DUMNEZEU. VIATA SFINTEI TREIMI (aproprierea)
,... tot ceea ce este al Tatlui este si al Fiului si tot ceea ce este al
Fiului este si al Tatlui. (Comentar la E;anghelia de la Ioan, omilia
LXXXI, 1, p. 422)
,Lucrurile care se par c sunt proprii Tatlui si-i apartin Lui n mod
unic, apartin n mod egal si Fiului si Duhului SInt (Ioan 6, 44). Cum nimeni
nu vine deci la Fiul dac nu-l atrage Tatl? Dar aceast putere se arat la Iel
si n Fiul, cci zice: Eu sunt Calea, nimeni nu ;ine la Tatl decat prin Mine
(Ioan 14, 6). Vedeti c este la Iel si pentru Duhul SInt. Apostolul zice:
Nimeni nu poate mrturisi pe Iisus Domnul, decat numai in Duhul S1ant. Si
iarsi, darul pe care l-a Icut Dumnezeu Bisericii Apostolilor Si, Scriptura
l atribuie pe att Tatlui, pe att Fiului, pe att si Duhului SInt...
(Comentar la E;anghelia de la Ioan, omilia LXXXVI, 3, p. 461)
,Tatl a voit si Fiul a lucrat, a activat. Dar nici Fiul n-a Iost lipsit de
voint, Iiindc Tatl a voit, si nici Tatl nu a Iost lipsit de activitate, Iiindc
Fiul a activat, a lucrat, ci toate sunt comune Tatlui si Fiului. (Comentariile
sau Explicarea Epistolei ctre E1eseni, omilia I, p. 13)
,Nu cumva s-ti nchipui c totul este al Tatlui (...) de aceea atribuie
(Apostolul Pavel n.n.) totul Fiului, precum, iarsi atribuie totul Tatlui.
(Comentariile sau Explicarea Epistolei ctre Coloseni, omilia II, p. 25)
DUMNEZEU. VIATA SFINTEI TREIMI (una si aceeasi este vointa Tatlui
si a Fiului)
,Una si aceeasi este vointa Tatlui si a Fiului, apoi ceea ce a voit Fiul,
aceasta si Tatl a voit. (Comentariile sau Explicarea Epistolei ctre
Galateni, p. 13)
DUMNEZEU. VIATA SFINTEI TREIMI (egalitatea Fiului cu Tatl)
900
,Dar Fiul nu este nici mai mic dect Tatl, nici inIerior Lui n esent,
n substant. (Comentar la E;anghelia de la Ioan, omilia V, 3, p. 30)
,Tatl Meu lucrea: i Eu lucre:? Era acelasi lucru cu a se Iace egal
cu Dumnezeu. Iisus Hristos nu arat nici o diIerent ntre aceste cuvinte. El
n-a zis: El lucreaz, si Eu l slujesc, l ajut; ci: precum lucreaz El, la Iel
lucrez si Eu nsumi; si El Iace s se vad o egalitate destul de mare.
Cci dac, Iisus Hristos n-ar Ii vrut s arate aceast egalitate, si dac
evreii o bnuiau zadarnic, El n-ar Ii permis s se pstreze aceast idee Ials
despre El, ci ar Ii corectat-o. Si evanghelistul n-ar Ii trecut cu tcerea, ci ar Ii
artat n mod public c evreii o bnuiau aceasta si c Iisus Hristos nu s-a
Icut egal cu Tatl Su; asa Iace El n alt parte, atunci cnd vede c ceva a
Iost spus ntr-un sens si este luat n altul; spre exemplu privitor la aceast
Iraz: Dramati acest templu i in trei :ile Il ;i ridica (Ioan 2, 9), care se
reIerea la trupul su. Dar evreii, nentelegnd ce a zis Iisus Hristos si creznd
c El vorbea despre templul lor, ziceau: In patru:eci i ase de ani s-a :idit
acest templu, i tu il ;ei ridica in trei :ile? (Ioan 2, 20). Cum deci Iisus
Hristos a zis un lucru, si evreii se gndeau la altul, c ceea ce a zis despre
trupul Su, ei au nteles-o despre templul lor, evanghelistul Iace s se vad,
si pentru a corecta aceast greseal a adaug: Iar El ;orbea despre templul
trupului Su (Mt., 2, 21). La Iel, dac n acest loc Iisus Hristos nu s-ar Ii
Icut egal cu Tatl Su, sigur c evanghelistul ar Ii ndreptat gndirea
evreilor care o credeau, si el ar Ii zis: Evreii se gndeau c Iisus Hristos se
Icea egal cu Dumnezeu, dar El nu vorbeste de aceast egalitate. Si nu
numai evanghelistul nostru Iace asa n locul pe care l-am artat, ci un altul
Iace tot la Iel. Iisus Hristos zicndu-le ucenicilor Si: Feriti-; de aluatul
1ariseilor i al saducheilor, si ucenicii zicnd ntre ei: N-am luat paine (Mt.,
16, 6); cum Mntuitorul vroia s zic un lucru, numind aluatul nvttura lor,
si ucenicii nteleg altul, gndindu-se c Iisus vorbea despre pini, El
corecteaz acest gnd; si chiar aici nu este evanghelistul, ci Iisus Hristos
nsusi care corecteaz, zicnd: Cum nu intelegeti c nu despre paini ;-am
;orbit? (Mt., 16, 11). Dar despre pasajul asupra cruia este vorba nu se vede
nici o corectare. (Comentar la E;anghelia de la Ioan, omilia XXXVIII, 3,
p. 183)
,Si de team c auzind aceste cuvinte, care arat c Tatl este
nceputul Fiului, voi s nu v gnditi c este o inegalitate de substant ntre
unul si cellalt, si o mai mic demnitate n aceasta, El vine nsusi s v
judece, pentru a arta egalitatea Sa. Cci cel ce are puterea s pedepseasc si
s rsplteasc pe cei ce vrea, poate s Iac acelasi lucru ca Tatl. n sIrsit,
901
dac El n-avea o putere egal, dac El n-ar Ii primit aceast cinste dect
dup aceea, dup ce a Iost nscut, care ar Ii Iost originea acestei ridicri?
Prin ce treapt ar Ii venit El apoi la o asa de nalt demnitate? (Comentar la
E;anghelia de la Ioan, omilia XXXVIX, 1, p. 187)
,El a zis: Tatl Meu i Eu lucre:; si prin aceia arat c El este egal
Tatlui Su si c trebuie s Iie cinstit n mod egal (Comentar la E;anghelia
de la Ioan, omilia XXXVIX, 1, p. 187)
,Dac El ar Ii vorbit totdeauna ntr-un Iel demn de vrednicia Sa, evreii
n-ar Ii primit cuvntul Lui, pentru c chiar adesea, pentru cteva cuvinte
vrednice de mretia Sa, ei l persecutau si aruncau cu pietre n El. Cci dac,
n vzul lor, El ar Ii zis ntotdeauna lucruri de jos si smerite, cei mai multi
apoi, s-ar Ii scandalizat, si aceea ar Ii Iost duntor mntuirii lor; deci pentru
acest motiv amestec Mntuitorul n nvttura Sa mretia si simplitatea;
simplu cum am spus-o, pentru a le impune tcere evreilor; mretul, pentru a
descoperi demnitatea persoanei Sale si a scoate din ideea de jos pe care-o
aveau despre El, pe cei care aveau minte si simt, Icnd s se cunoasc
destul c lucrurile omenesti si ngrosate pe care le spunea El, nu-I plceau
deloc, cci a Ii trimis arat o trecere dintr-un loc n altul. Si DUMNEZEU
ESTE PRETUTINDENEA. (Comentar la E;anghelia de la Ioan, omilia
XXXVIX, 2, p. 189)
,n cuvintele urmtoare, El arat c este egal cu Dumnezeu. Aceste
cuvinte: C precum Tatl scoal mortii i le d ;iat, tot aa i Fiul pe care
;oiete ii in;ia: (Ioan 5, 21) si: Ca toti s cinsteasc pe Fiul precum
cinstesc pe Tatl (Ibid., 23) si: Cci cele ce le 1ace Tatl, acelea le 1ace i
Fiul intocmai (Ibid., 19). Toate lucrurile acestea, zic eu, stabilesc si conIirm
egalitatea Sa. (Comentar la E;anghelia de la Ioan, omilia XLIX, 2, p. 240)
,Mie Mi se cade s 1ac, pan este :iu, lucrurile Celui Care M-a
trimis pe Mine, cci ;ine noaptea cand nimeni nu poate s lucre:e (4);
adic, trebuie ca s M Iac cunoscut Eu nsumi, si ca s Iac tot ceea ce este
capabil s dovedeasc cum c Eu Iac aceleasi lucruri ca si Tatl Meu, nu
asemntoare, ci aceleasi; ceea ce arat o si mai mare egalitate, si nu se
poate spune dect de aceia care n-au ntre ei nici cea mai mic inegalitate.
Cine va ndrzni deci s combat acum aceast egalitate a Fiului, vznd c
El este capabil de aceleasi lucruri ca si Tatl, Care are puterea s le Iac?
(Comentar la E;anghelia de la Ioan, omilia LVI, 2, p. 277)
902
,Dac Iisus Hristos era mai mic dect Tatl Su, de o alt substant,
nu ar Ii Icut El orice lucru, pentru ca s nu-L cread egal si de aceeasi
substant; dar vedem acum c Iace tocmai contrarul, pentru c zice: Dac Eu
nu 1ac lucrurile Tatlui Meu, s nu credeti in Mine (Ioan 10, 37). Si iarsi,
atunci cnd zice: Tatl Meu este in Mine i Eu in Tatl Meu (Ibid. 38), El ne
arat c este egal cu Tatl. Ori, ar Ii trebuit ca Iisus Hristos s combat cu
putere si s distrug aceast prere de egalitate, dac era mai mic dect
Tatl, si s nu zic: Eu sunt in Tatl Meu, i Tatl Meu este in Mine si: Noi
suntem una; Cel ce M ;ede pe Mine, ;ede pe Tatl Meu (Ioan 14, 9). Cci
atunci cnd vorbea despre puterea care era n El zicea: Cci precum Tatl
in;ia: mortii i le d ;iat, tot aa i Fiul ii d ;iat cui ;oiete (Id. 5, 21),
ceea ce n-ar Ii putut Iace, dac El ar Ii Iost de alt substant. (Comentar la
E;anghelia de la Ioan, omilia LXIV, 1, p. 328)
,,. a bnui pe Fiul de slab si mai prejos este dovad de cea mai de pe
urm nelegiuire. (Comentariile sau Talcuirea Epistolei intai ctre
Corinteni, omilia XXXIX, p. 427)
,,Cci cum ar putea Ii mpreun-seztor pe scaun (ouv0povo)? Cum
ar putea nvia pe care ar voi, dup cum nvie si Tatl? Cum cele ale Tatlui
sunt toate ale sale, si ale sale sunt ale Tatlui? Toate acestea deci ne arat c
Fiul are puterea deopotriv cu Tatl. (Comentariile sau Talcuirea Epistolei
intai ctre Corinteni, omilia XXXIX, p. 427)
,Si gurile ereticilor le astup cnd zice: !rin Iisus Hristos i
Dumne:eu Tatl. Dac !a;el ar 1i mentionat numai de Tatl. Dac Pavel ar
Ii mentionat numai de Tatl prin acea particul prin, poate c ei ar Ii nscocit
soIisme, zicnd c acel prin, se potriveste Tatlui, la care se raporteaz
actiunea Fiului; dar acum el mentionnd de Fiul si de Tatl la un loc, si
ntrebuintnd cuvntul n comun, o astIel de supozitie nu-si mai are locul de
a Ii. Acum el Iace aceasta nu ca si cum ar atribui tatlui toate actiunile
Fiului, ci arat c acest cuvnt nu introduce nici o deosebire esential. Ce
vor zice acei ce-si nchipuie oarecare mputinare, cnd la Botez se pronunt
acele cuvinte: In numele tatlui i al Fiului i al S1antului Duh, se botea:
etc.? Cci dac prin Iaptul c Fiul se pune dup Tatl ar presupune
inIerioritatea Fiului, iat aici Apostolul ncepe cu Fiul si apoi vine la Tatl?
903
Ce am putea zice deci? Dar s nu pronuntm nimic deIimtor.
(Comentariile sau Explicarea Epistolei ctre Galateni, p. 8)
,Cci multi dintre oameni obisnuiesc a da o atentie nu cuvintelor care
prezint mretia lui Dumnezeu, ci acelor care arat bineIacerea Lui ctre
oameni. Pentru aceea deci, trecnd acelea cu vederea, vorbeste despre
bineIacerea Icut nou. Dar ereticii dau asalt neIolositor cnd zic: iat c
Tatl in;ia: din morti pe Fiul. Dup ce dnsii au Iost mbolnviti o dat, cu
voia lor asurzesc, cnd e vorba de cele mai nalte dintre dogme; iar cnd e
vorba de cele njosite, care sunt zise n Scriptur astIel, Iie cu privire la corp,
Iie pentru respectul ctre Tatl, Iie pentru alt oarecare economie, ei acestea
le preIer: pe care examinndu-le prin ele nsesi, vom vedea c tocmai pe
dnsii i vatm. (Comentariile sau Explicarea Epistolei ctre Galateni, pp.
9-10)
,Este oare Fiul mai mic n slav dect Tatl? Dar acesta nu ar zice-o
nimeni, si nici chiar un nebun. (Comentariile sau Explicarea Epistolei ctre
E1eseni, omilia III, p. 24)
,... este mrturisit chiar si egalitatea Lui cu Tatl, dup cum spune si
Ioan c ntru nimic nu este mai mic dect Tatl. N-a socotit a 1i tirbire a 1i
El intocmai cu Dumne:eu, zice. Care poate Ii sensul acestor cuvinte? Pi cu
toate acestea cuvintele arat tocmai contrariul, spui tu, pentru c dac era
Dumnezeu, cum mai putea Ii vorba de tirbire? A spus c n chipul lui
Dumnezeu Iiind, nu a stirbit demnitatea de a Ii egal cu Dumnezeu (...)
(Omilii la Epistola ctre Filipeni, omilia a VII-a, p. 109)
,Dumnezeu, Unul Nscut, Care este chipul lui Dumnezeu, Care cu
nimic nu este inIerior Tatlui, Care este egal cu El. (Omilii la Epistola ctre
Filipeni, omilia a VIII-a, p. 128)
,S-a smerit pe Sine, asculttor 1candu-Se pan la moarte, i inc
moarte de cruce (Flp., 2, 8). Iat deci S-a 1cut asculttor prin ;ointa Sa i
nu era egal cu Cel Cruia I S-a supus, zic necredinciosii. O,
nerecunosctorilor si usuraticilor la minte, acest lucru nu-L micsoreaz,
Iiindc si noi ascultm uneori de prieteni, Ir ca aceast ascultare s ne
micsoreze. A ascultat dup cum ascult Fiul de Tat, dar nu a czut n vreo
slujb de rob, si chiar n aceasta a pstrat minunea demnittii Lui naintea
Tatlui cu mult cinste. A cinstit pe Tatl nu pentru ca tu s-L necinstesti pe
El, ci pentru ca s-L slvesti si mai mult si ca s aIli aici c era Fiu adevrat,
904
Iiindc El, mai mult dect toti, a cinstit pe Tatl. Nimeni n-a cinstit att de
mult pe Dumnezeu. Pe ct de mare nltime avea, pe att de mare umilint a
suIerit. Asa cum este mai mare dect toti si nimeni nu este egal cu El, tot
asa, si prin cinstea pe care I-a adus-o Tatlui i-a covrsit pe toti, nu silit si
Ir voia Sa, ci din buna Lui voint. (Omilii la Epistola ctre Filipeni,
omilia a VIII-a, pp. 135-136)
,Si s mrturiseasc toat limba c Domn este Iisus Hristos, intru
sla;a lui Dumne:eu Tatl (Flp., 2, 11), adic toti s zic asa, Iiindc aceasta
este slava Tatlui. Ai vzut deci cum, oriunde este slvit Tatl este slvit si
Fiul? Tot astIel si cnd este necinstit Fiul este necinstit si Tatl. Dac aceasta
se ntmpl chiar si printre oameni, unde deosebirea dintre tat si Iiu este
mare, cu att mai mult se va ntmpla cnd va Ii vorba de Dumnezeu, unde
nu e nici o deosebire: asupra Lui se va rsIrnge si cinstea si necinstea. Slava
Tatlui este ca lumea s se supun Fiului. Asadar si cnd spunem c Fiul
este perIect, Ir de nici o lips si c nu este inIerior Tatlui, aceasta este
slava lui Dumnezeu, c a nscut un astIel de Iiu. Aceasta este si cea mai de
seam dovad a puterii, a bunttii si ntelepciunii Lui, c a nscut un Fiu cu
nimic inIerior Lui, nici cu ntelepciunea, nici cu buntatea. Cnd spun c
este la Iel de ntelept ca si Tatl si c nu-I este cu nimic inIerior, e o dovad
a marii ntelepciuni a Tatlui; cnd spun c este la Iel de puternic ca si Tatl,
e o dovad a puterii Tatlui; cnd spun c este la Iel de bun ca si Tatl,
aceasta e o dovad a bunttii Lui celei mari, c a dat nastere la un astIel de
Fiu, cu nimic mai prejos dect El si nici avnd vreo lips. Cnd spun c
nimic nu e inIerior dup natur, ci egal, si nici nu e de vreo alt natur, si n
aceasta eu slvesc pe Dumnezeu Tatl si buntatea Lui, si puterea si
ntelepciunea Lui, c ne-a artat nou un alt El nsusi, la Iel ntru totul,
numai Iaptul de a Ii Tat. AstIel c orice lucruri mari si minunate as spune
despre Fiul, toate se vor raporta la Tatl. Fiindc dac acest Iapt mic si
nebgat n seam pentru c a-L cinsti si a I se nchina ntreaga lume e un
Iapt cu adevrat mic Iat de slava lui Dumnezeu dac, zic, si acest Iapt mic
se svrseste spre slava lui Dumnezeu, atunci cu att mai mult celelalte
multe? (Omilii la Epistola ctre Filipeni, omilia a VIII-a, pp. 139-140)
,Si s ateptm, :ice, 1ericita ndefde i artarea sla;ei marelui
Dumne:eu i Mantuitorului nostru Iisus Hristos. Unde sunt acum cei ce zic
c Fiul este inIerior Tatlui? Marelui Dumne:eu i Mantuitorului. Marelui
Dumne:eu, zice. Cnd el i zice mare lui Dumnezeu, nu o spune ca mare n
raport cu ceva, ci absolut mare, dup care nu ar Ii mare, Iiind pus n raport
cu ceva, cci atunci prin comparatie ar Ii mare, iar nu prin natura sa, pe cnd
905
acum El este mare Ir vreo asemnare. (Comentariile sau explicarea
Epistolei ctre Tit, omilia V, n vol. Comentariile sau explicarea Epistolei a
doua ctre Timotei., pp. 174-175)
,Care sunt dar pricinile c si El, si Apostolii au spus despre El multe
lucruri smerite?
Cea dinti pricin si cea mai mare este c S-a mbrcat cu trup si c a
voit s-i ncredinteze pe toti, si pe cei de atunci si pe cei de mai trziu, c nu
este o umbr, nici nu este o nchipuire trupul Lui Lui vzut, ci adevr. Dac
attea lucruri smerite si omenesti au Iost spuse despre El, si de ctre
Apostoli si de ctre El nsusi, si totusi diavolul a Iost n stare s nduplece pe
niste oameni ticlosi si de nimic s tgduiasc ntruparea Cuvntului, s
ndrzneasc s spun c n-a luat trup si s Iac s dispar tot temeiul iubirii
de oameni a lui Dumnezeu, n ce prpastie n-ar Ii czut de nu s-ar Ii spus
acestea?
Nu auzi nc si acum c Marcian, Manes, Valentin si multi altii
tgduiesc ntruparea? Pentru aceasta s-au grit despre Domnul multe lucruri
omenesti si smerite, mai prejos de Iiinta cea nespus a dumnezeirii Sale, ca
s ne ncredinteze de adevrul ntruprii. Si mult silint si-a dat diavolul ca
s Iac s dispar aceast credint dintre oameni! Stia doar c, dac Iace s
dispar credinta n ntruparea Domnului, se va prbusi cea mai mare parte a
credintei noastre.
n aIar de pricina aceasta mai este si o alta: slbiciunea si neputinta
asculttorilor, care l vedeau atunci pentru ntia oar si l auzeau atunci
pentru ntia oar, de a primi dogme mai nalte. (Cu;antri impotri;a
anomeilor, cuv. VII, n vol. Cu;antri impotri;a anomeilor. Ctre iudei, p.
110)
,Te ntreb: Cum ar Ii trebuit s griasc Domnul cu niste oameni care
nu ntelegeau si nu suIereau gndurile cele nalte? Deci nu este deloc de
mirare c nu a spus despre El lucruri mari si nalte unor oameni care se
trau pe jos si care erau asa slabi la minte. (Cu;antri impotri;a anomeilor,
cuv. VII, n vol. Cu;antri impotri;a anomeilor. Ctre iudei, pp. 112-113)
,Pentru aceasta, adeseori a grit multe ca un om, totusi nu ca un om,
ci cu cuviint dumnezeiasc, (cuvinte) vrednice de nltimea Lui, pentru a
Iace pogormnt slbiciunii asculttorilor si pentru a purta de grij de curtia
nvtturilor. Dar ca s nu vatme pe oameni de mai trziu pogormntul
Icut continuu prerii despre vrednicia Lui, n-a trecut cu vederea de a vorbi
si despre cele mari si nalte ale Lui. Desi stia mai dinainte c nu-L vor
906
asculta, ba, dimpotriv, l vor ocr si vor sri, totusi a vorbit si despre
acestea, grind cele amintite mai sus si artnd si pricina pentru care a
amestecat ntre ele si cuvintele smerite. (Cu;antri impotri;a anomeilor,
cuv. VII, n vol. Cu;antri impotri;a anomeilor. Ctre iudei, p. 113)
,Asadar, cnd l vezi grind cele smerite nu socoti c pogormntul
acesta este o urmare a smereniei Iiintei Lui, ci o urmare a slbiciunii mintii
asculttorilor. (Cu;antri impotri;a anomeilor, cuv. VII, n vol. Cu;antri
impotri;a anomeilor. Ctre iudei, p. 114)
,Domnul a grit si a Icut multe lucruri smerite nu numai din pricina
mbrcmintii trupului, nici numai din pricina slbiciunii asculttorilor, ci si
din pricin c a voit s-I nvete pe asculttorii Lui smerenia. (Cu;antri
impotri;a anomeilor, cuv. VII, n vol. Cu;antri impotri;a anomeilor. Ctre
iudei, p. 114)
,Si nu numai acestea sunt pricinile pentru care Domnul a grit lucruri
smerite despre Sine, ci si aceea ca nimeni s nu cread c El este
ipostasul
199
, ipostastul cel dinti si nenscut, si nimeni s nu-L socoteasc
mai mare dect Tatl. (Cu;antri impotri;a anomeilor, cuv. VII, n vol.
Cu;antri impotri;a anomeilor. Ctre iudei, p. 115)
,Egalitatea cu Tatl nu I-a Iost adus din aIar, nici nu I-a Iost dat
prin rpire, nici nu-I este strin si necuvenit Lui, ci (este) Iireasc si
adevrat. De aceea a luat chip de rob, pentru c stia bine si era convins c
acest lucru nu-L va putea vtma cu nimic. Asadar, nu L-a vtmat, ci si n
chip de rob a continuat s aib aceeasi slav. Vezi c si luarea trupului
nostru este o dovad c Fiul este egal cu Cel ce L-a nscut, c egalitatea
aceasta nu-i adus din aIar, nici adugat, nici ndeprtat, ci statornic si
trainic, asa cum este egalitatea dintre Iiu si tat? (Cu;antri impotri;a
anomeilor, cuv. X, n vol. Cu;antri impotri;a anomeilor. Ctre iudei, pp.
165-166)
DUMNEZEU. VIATA SFINTEI TREIMI (egalitatea Persoanelor SIintei
Treimi)
199
Tlcuirea Pr. ProI. D. Fecioru: Am acceptat lectura din Savillius, ipostas, nu pe cea a
lui MontIaucon, de Iiint. (n. s. 33, p. 115).
907
,Cnd l vei vedea c el (Apostolul Pavel n. n.) pomeneste numai de
Tatl si de Fiul, sau numai de Tatl singur, tu s nu mputinezi nici pe Fiul si
nici pe Duhul SInt. (Omilii la Epistola ctre Romani a S1antului postol
!a;el, omilia XXX, p. 524)
,,C dac noi admirm pe Fiul c a Iost asculttor Tatlui pn la
moarte, iar moartea de cruce, apoi trebuie a admira si pe Tatl c a nscut un
astIel de Fiu, nu supus ca un rob, ci ca slobod supunndu-se si Iiind
mpreun chibzuitor cu Tatl, adic sIetnic Iiindc sIetnicul nu este rob. Si
cnd auzi zicndu-se sIetnic, iarsi s nu-ti nchipui c Tatl este lipsit de
ceva, ci s te gndesti numai la omotimia, adic la egalitatea n vrednicie a
Fiului ctre Nsctorul su. (Comentariile sau Talcuirea Epistolei intai
ctre Corinteni, omilia XXVI, p. 269)
,,Slufba ta, :ice, 1-o deplin (2 Tim. 4, 5) si slufba mea o sl;esc
(Rom. 11, 13). Si lui Timotei scriindu-i, zicea: !entru care pricin aducu-ti
aminte s aprin:i harul lui Dumne:eu, carele este intru tine (2 Tim. 1, 6).
(.) Ai vzut c nu arat nici o deosebire ntre harurile Tatlui, si ale Fiului,
si ale SIntului Duh? Prin aceasta ns el nu contopeste ipostasurile SIintei
Treimi s nu Iie! ci numai ct nvedereaz egalitatea acestor ipostasuri.
Ceea ce Duhul hr:ete, :ice, aceasta i Tatl lucrea:, aceasta i Fiul
poruncete. Desi, dac acesta ar Ii mai mic dect Tatl, nu ar Ii scris asa.
(Comentariile sau Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni, omilia XXIX,
pp. 304-305)
,,Mai sus arat ca mprtitor al harurilor si pe Duhul, si pe Fiul, si pe
Tatl, iar aici (1 Cor. 12, 11) s-a multmit s spun numai de Duhul, pentru
ca s aIli si de aici c n Treimi este una si aceeasi vrednicie. (Comentariile
sau Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni, omilia XXIX, p. 305)
,,C dac Duhul este mai prejos dect Tatl si de o alt Iiint, apoi
atunci mngierea cu nimic nu a Iolosit si nici cuvintele acelai Duh (1 Cor.
12, 11) nu-si aveau rost aici. Cel ce primeste dar de la mpratul, de aici are
o mare mngiere, c adic darul i s-a dat chiar de mprat, iar cel ce
primeste dar din partea slugii, atunci mai ales se ntristeaz cnd i se d acest
dar. Asa c si de aici se vdeste c Duhul SInt este deopotriv cu Tatl si c
n mprtirea harurilor el are rol mprtesc, iar nu de slug. Deci precum i-a
mngiat, zicnd: Osebiri slufbelor sunt, iar acelai Domn, i osebiri
lucrrilor, iar acelai Dumne:eu este, tot asa si mai sus, zicnd: osebiri
908
darurilor sunt, dar acelai Duh si dup aceasta iarsi zicnd: Toate acestea
le lucrea: unul i acelai Duh, imprtind deosebi 1iecruia precum
;oiete. (Comentariile sau Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni, omilia
XXIX, p. 307)
,Intuneric era deasupra adancului. Si a :is Dumne:eu. s se 1ac
lumin, i s-a 1cut lumin (Fac. 1, 2-3). Dar atunci a zis: S se 1ac, si s-a
Icut; acum ns nu a zis, ci nsusi El S-a Icut nou lumin. Nu a mai spus
apostolul c si acum a zis s se Iac lumin, ci c chiar El a strlucit. Pentru
aceea strlucind lumina aceea, noi nu vedem numai lucruri simtite, ci pe
nsusi Dumnezeu prin Hristos. Ai vzut egalitate desvrsit n Treime? Cci
Iiind vorba de Duhul, apostolul zice: Iar noi toti, cu 1ata descoperit, sla;a
Domnului ca prin oglind pri;ind, spre acelai chip ne preschimbm din
sla; in sla; ca de la Duhul Domnului, iar pentru Fiul: ca s nu lumine:e lor
lumina E;angheliei sla;ei lui Hristos, Care este chipul lui Dumne:eu Cel
ne1cut, pe cnd pentru Tatl zice: Cel ce a :is s lumine:e dintru intuneric
lumina, cela a strlucit intru inimile noastre, spre luminarea cunotintei
sla;ei lui Dumne:eu in 1ata lui Iisus Hristos.
C precum cnd a zis: E;angheliei sla;ei lui Hristos, a adugat ndat:
Care este chipul lui Dumne:eu, artnd prin aceasta c dnsii s-au lipsit si de
slava Lui - tot asa si cnd a spus: cunotintei sla;ei lui Dumne:eu - a adugat
ndat: in 1ata lui Iisus Hristos, artnd c printr-nsul cunoastem pe Tatl,
precum si c prin Duhul ne apropiem de Dnsul. (Talcuiri la Epistola a
doua ctre Corinteni, omilia VIII, p. 90)
,Autoritatea Fiului si a SIntului Duh este una si aceeasi.
(Comentariile sau Explicarea Epistolei ctre Galateni, p. 7)
,Tatl Meu pan acum lucrea: i Eu lucre: (Ioan 5, 17). Ai vzut
putere? Dac ar Ii mai jos si mai mic dect Tatl, cuvintele acestea nu I-ar Ii
aprare, ci osnd mai mare, nvinuire mai cumplit. Cnd Iace cineva o
Iapt pe care numai unuia mai mare i este ngduit s o Iac, iar apoi, cnd
este luat la rost si nvinuit, el se apr spunnd: !entru c a 1cut-o cel mai
mare, de accea am 1cut-o i eu, prin acest Iel de aprare nu numai c nu se
dezvinovteste, ci-si atrage si mai mare mustrare si mai mare nvinuire. Cci
e semn de ngmIare s te apuci de lucruri mai mari dect meriti.
Asadar, dac Hristos ar Ii Iost mai jos dect Tatl, aprarea Lui n-ar Ii
Iost aprare, ci mai mare osnd. Dar pentru c este egal cu Tatl, de aceasta
nu este osnd. Si dac vreti, s lmuresc spusele mele cu o pild. Numai
909
mpratului i este ngduit s poarte porIir si coroan pe cap, n rest,
nimnui. Dac s-ar arta un om din multime mbrcat asa, si, dus naintea
judectii, ar spune: M-am imbrcat aa pentru c i impratul se imbrac
ast1el, nu numai c n-ar Ii gsit Ir de vreo vin, ci dimpotriv, ar Ii osndit
si pedepsit si mai mult tocmai din pricina acestui Iel de aprare.
O alt pild. Slobozirea de osnd si de pedeaps a ruIctorilor, a
ucigasilor, a hotilor, a sprgtorilor de morminte si a acelora ce ndrznesc
altele ca acestea tine numai de buntatea mprteasc. Dac un judector l-
ar slobozi pe un osndit Ir porunc mprteasc si s-ar apra si el cnd
este nvinuit, tot asa: !entru c impratul slobo:ete, slobo:esc i eu, nu
numai c n-ar scpa de vin prin acest aprare, ci dimpotriv, ar aprinde
mpotriva lui si mai mult mnia. Si pe bun dreptate. Nici la betie nu au
dreptul slujbasii mai mici s Iac Iapte pe care numai cei mari au puterea s
le Iac, si s se apere c au Icut asta din pricina betiei, pentru c si aprarea
aceasta este o ocar mai mare adus celor ce le-au dat slujba. Din pricina
asta, cine este mai mic s nu se apere niciodat asa! Dar dac este mprat, si
de aceeasi vrednicie, poate Iace asta n toat voia. Dup cum una e
dregtoria cea mai nalt, e drept ca una s Iie si stpnirea. Prin urmare,
dac se arat cineva aprndu-se astIel, neaprat trebuie s Iie de aceeasi
vrednicie cu acela a crui stpnire a citat-o pentru sinesi.
Deci, pentru c si Hristos S-a aprat asa n Iata iudeilor, ne-a dovedit,
nendoielnic, c este de aceeasi vrednicie cu Tatl. (Cu;antri impotri;a
anomeilor, cuv. XII, n vol. Cu;antri impotri;a anomeilor. Ctre iudei, pp.
191-192)
,,nc si aceasta trebuie s se Iixeze n mintea voastr, c Duhul SInt
este de aceeasi vrednicie cu Tatl si cu Fiul, dup cum chiar Hristos a zis
ucenicilor: Mergand, in;tati toate neamurile, bote:andu-le in numele
Tatlui i al Fiului i al Duhului S1ant (Mt., 29, 19) (!rima catehe: ctre
cei ce urmea: a 1i luminati, n vol. Catehe:e baptismale, p. 32)
,,Domnului nostru Iisus Hristos, mpreun cu Care Tatlui si Duhului
SInt slav, putere si cinste. (Urrile de bun ;enit ale aceluiai i lauda
celor care au ;enit din imprefurimile ntiohiei, n vol. Catehe:e baptismale,
p. 130)
,n Dumnezeu Persoanele sunt distincte ns Ir ca aceast
distinctie s implice vreo inIerioritate (.) cnd se zice Tatl, Fiul si
SIntul Duh, unul este darul, una este si puterea. (Din vol. Bogtiile
oratorice, pp. 6-7)
910
DUMNEZEU. VIATA SFINTEI TREIMI (dumnezeirea Persoanelor SIintei
Treimi)
,Si a sItuit Domnul Dumne:eu pe dam (Fac., 2, 16).
Iat c si aici Scriptura Ioloseste aceleasi cuvinte ca mai sus: Domnul
Dumne:eu, pentru ca prin repetarea acestor cuvinte s primim o nvttur
precis si s nu suIerim pe cei care ndrznesc s mpart aceste dou nume:
unul s-l dea Tatlui, iar pe cellalt Fiului. Pentru c Iiinta amndurora este
una, de aceea si dumnezeiasca Scriptur d, Ir deosebire, acelasi nume
cnd Tatlui, cnd Fiului. (Omilii la Facere, omilia XIV, III, n col. PSB,
vol. 21, p. 159)
,Ai vzut cum descoper Tatl pe Fiul? Ai cum vzut cum descoper
Fiul pe Tatl? C Nimeni nu cunoate pe Tatl decat Fiul i cruia ;a ;oi
Fiul s-i descopere (Matei 11, 27). Deci nu poti cunoaste de la altul pe Fiul
dect de la Tatl, nici nu poti cunoaste de la altul pe Tatl dect de la Fiul. Si
din aceasta se vede deci c Fiul este de aceeasi cinste si deoIiint cu Tatl.
(Omilii la Matei, omilia LIV, II, n col. PSB, vol. 23, p. 623)
,Tare mi-ar place s ntreb pe cei care vor s micsoreze vrednicia
Fiului: Care daruri sunt mai mari: cele pe care i le-a dat Tatl lui Petru sau
cele pe care i le-a dat Fiul? Tatl i-a druit lui Petru descoperirea Fiului; Fiul
ns i-a druit puterea de a semna pretutindeni n lume descoperirea Tatlui
si descoperirea Fiului; i-a ncredintat lui, unui om muritor, stpnire peste
toate cele din ceruri, dndu-i cheile Cel Ce a ntins Biserica peste toat Iata
pmntului si a spus c Biserica este mai puternic dect cerul: Cerul i
pmantul ;or trece, a spus El, dar cu;intele Mele nu ;or trece (Matei, 24,
35). Cum, dar, poate Ii mai mic Fiul, Care a dat astIel de daruri, Care a
svrsit astIel de lucruri? Cnd spun asta nu mpart Iaptele Tatlui si ale
Fiului, c Toate prin El s-au 1cut i 1r de El nimic nu s-a 1cut (Ioan, 1,
3), ci ca s Iac s amuteasc limba nerusinat a acelora care ndrznesc unele
ca acestea. (Omilii la Matei, omilia LIV, II, n col. PSB, vol. 23, pp. 624-
625)
,cesta este Fiul Meu cel iubit, a spus Tatl. Iar - dac este iubit, nu te
teme! Nimeni nu prseste pe cel pe care-l iubeste. Asadar nu te tulbura. De
L-ai iubi pe Hristos de mii de ori, nu-L iubesti cum l iubeste Tatl Su, intru
Care a bine;oit. l iubeste nu numai pentru c L-a nscut, ci si pentru c este
n totul egal cu El si de acelasi gnd cu El. Deci dragostea este ndoit, dar,
911
mai bine spus, chiar ntreit: pentru c este Fiu, pentru c este iubit, pentru
c n El a binevoit.
- Ce nteles au cuvintele: intru Care am bine;oit?
- Ca si cum ar spune: ntru Care M odihnesc; ntru Care mi gsesc
plcerea. Pentru c este n totul egal cu Tatl, pentru c este o voint si n El
si n Tatl, pentru c, rmnnd Fiu, este una n totul cu Cel ce L-a nscut.
(Omilii la Matei, omilia LIV, II, n col. PSB, vol. 23, pp. 624-625)
,. Tatl si Fiul sunt de aceeasi Iiint. (Omilii la Matei, omilia
LXIX, I, n col. PSB, vol. 23, p. 792)
DUMNEZEU. VIATA SFINTEI TREIMI (deoIiintimea Persoanelor SIintei
Treimi)
,Hristos n-a spus c va veni cu o slav asemntoare slavei Tatlui, ca
s nu presupui iarsi deosebire ntre Tatl si Fiul, ci a artat precis c va veni
intru sla;a Tatlui Su, ca s credem c au una si aceeasi Iiint. (Omilii la
Matei, omilia LV, IV, n col. PSB, vol. 23, p. 638)
,Cci Fiul este strlucirea! Ori, strlucirea este cuprins si nchis n
aceeasi natur a crei strlucire este ea. (Comentar la E;anghelia de la
Ioan, omilia VII, 2, p. 38)
,ntrebati-i dar pe contrazictori: Tatl l cunoaste pe Fiul? Dac ei nu
sunt nebuni, vor rspunde: da. S mergem mai nainte, s-i punem aceast
ntrebare: Fiul l cunoaste pe Tatl printr-o exact si o cunoastere
desvrsit, si cunoaste El deplin ceea ce este El? El v va dovedi nc.
ntelegeti dar c cunoasterea Fiului Iat de Tatl este exact, deplin si
ntreag. Cci a zis El nsusi: !recum M cunoate pe Mine Tatl i Eu
cunosc pe Tatl. Si altdat: Nimeni nu L-a ;:ut pe Dumne:eu 1r numai
Cel ce este de la Dumne:eu. Iat pentru ce, cum am spus-o, Evanghelistul
aminteste despre sn, Icndu-ne s cunoastem ndat, prin acest cuvnt
singur, c este ntre Tatl si Fiul o legtur strns, unitate de substant,
desvrsit egalitate de cunoastere si de putere. Tatl nu ar avea n snul Su
pe unul care ar Ii de alt substant si Fiul n-ar ndrzni s rmn n snul
Tatlui, dac El n-ar Ii dect un slujitor si primul venit. Aceea nu-i apartine
dect Fiului, Care trieste n mod Iamiliar cu Tatl, si n-are nimic mai putin
dect El. (Comentar la E;anghelia de la Ioan, omilia XV, 2, p. 73)
912
,,C dac capul Iemeii este brbatul, apoi acest cap este deoIiint
(o`oouoio) cu trupul si, prin urmare, si capul lui Hristos Iiind Dumnezeu,
se vdeste c Fiul este deoIiint (o`oouoio) cu Tatl. (Comentariile sau
Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni, omilia XXVI, p. 268)
,Harul Domnului nostru Iisus Hristos, i dragostea lui Dumne:eu i
Tatl, i imprtirea S1antului Duh, cu ;oi cu toti. min (2 Cor. 13, 13).
Unde sunt acum cei ce spun c deoarece SIntul Duh nu este trecut n
nceputul epistolei, nu este de aceeasi Iiint cu Tatl? Iat c aici L-a pus
mpreun cu Tatl si cu Fiul. Pe lng acestea apoi se mai poate spune c si
colosenilor scriindu-le si zicnd: Har ;ou i pace de la Dumne:eu Tatl
nostru, a tcut pentru Fiul si nu a mai spus ca n toate celelalte epistole: i de la
Domnul Iisus Hristos. Asadar, nici Fiul nu este de-o Iiint cu Tatl din aceast
pricin? Aceasta ns ar Ii cea mai de pe urm nebunie. C tocmai aceasta l
arat pe El a Ii de aceeasi Iiint cu Tatl, deoarece Pavel i ntrebuinteaz
numele Ir osebire. Si cum c ceea ce eu spun nu este ctusi de putin numai
o cugetare a mea, ascult cum el pomeneste de Fiul si de Duhul SInt, iar de
Tatl nu spune nimic. Corintenilor, de pild, scriindu-le, zice: Ci ;-ati splat,
;-ati s1intit, ;-ati indrepttit intru numele Domnului Iisus, i intru Duhul
Dumne:eului nostru (1 Cor., 6, 11). Dar ce, spune-mi, oare acestia nu s-au
botezat si n numele Tatlui? Apoi atunci nici nu au Iost splati, nici nu au
Iost sIintiti. Dar dac s-au botezat - dup cum s-au si botezat - apoi atunci
pentru ce apostolul nu a spus c ;-ati splat in numele Tatlui? Pentru c
pentru el totuna este a pomeni acum de una, altdat de alta din ipostasele
Treimii. Si acest obicei l-ai putea gsi n multe locuri n epistolele sale.
Cci romanilor scriindu-le, zice: J rog pre ;oi, prin indurrile lui
Dumne:eu - desi ndurrile sunt ale Fiului - si ; rog pre ;oi prin dragostea
Duhului (cap. 12, 1-15, 30) - desi dragostea este a Tatlui. Pentru ce deci nu a
pomenit pe Fiul, vorbind de ndurrile Fiului, si nici de dragostea Tatlui,
vorbind n locu-i de Duhul? Fiindc erau acestea nvederate si n totul
mrturisite, si de aceea le-a tcut. Tot aceste cuvinte se vor gsi puse invers.
De pild, aici zice: Harul Domnului nostru Iisus Hristos, i dragostea lui
Dumne:eu i Tatl, i imprtirea S1antului Duh, pe cnd aiurea spune de
mprtsirea Fiului si dragostea Duhului. J rog pe ;oi, zice, prin dragostea
Duhului, iar n Epistola nti ctre Corinteni zice: Credincios este Dumne:eu,
prin care ati 1ost chemati la imprtirea Fiului Su (cap. 1, 9). AstIel c cele
ale SIintei Treimi sunt nemprtite; si mprtsirea SIntului Duh, cuvenit si
apartinnd Duhului, s-a gsit pus n seama Fiului, precum si harul Fiului s-a
pus n seam si Tatlui si SIntului Duh. Har ;ou, zice, de la Dumne:eu
913
Tatl. Si, iarsi punnd n seama harului multe Ieluri de lucrri, adaug: Si
toate acestea le lucrea: unul i acelai Duh, imprtind deosebi 1iecruia
precum ;oiete (1 Cor., 12, 11), si acestea le spun nu unind la un loc sau
contopind ipostasele - s nu Iie una ca aceasta! - ci cunoscnd si ceea ce este
propriu, cum si ceea ce este mprtit din ale lor, si unitatea Iiintei. (Talcuiri la
Epistola a doua ctre Corinteni, omilia XXX, pp. 265-266)
,... dac Fiul nu se mprtseste de natura Tatlui, atunci El nu mai
este mijlocitor, ci S-a desprtit si S-a deprtat de El. C precum El s-a
mprtsit de natura oamenilor, Iiindc la oameni a venit, tot asa Se
mprtseste si de natura Tatlui, Iiindc de la Tatl a venit. Deci, Iiindc El
a Iost mijlocitor a dou naturi, trebuie s se aIle alturi de aceste dou naturi.
C precum El a Iost om, astIel a Iost si Dumnezeu. (Talcuiri la Epistola intai
ctre Timotei, omilia a VII-a, p. 79)
,Fiul este de aceeasi putere, de aceeasi stpnire si de aceeasi Iiint
cu Tatl. (Cu;antri impotri;a anomeilor, cuv. VII, n vol. Cu;antri
impotri;a anomeilor. Ctre iudei, p. 107)
,Cine nu va rde de mine c ncerc s demonstrez si s dovedesc niste
adevruri att de evidente? Si cum s nu Iiu vrednic de osnd cnd caut s
art c Fiul este de-o-Iiint cu Tatl? Cci aceast rtcire a ereticilor, c
Fiul nu-i de-o-Iiint cu Tatl, este potrivnic nu numai Scripturilor, ci si
prerii de obste a tuturor oamenilor si Iirii lucrurilor. Poti vedea c cel
nscut este de-o-Iiint cu cel ce l-a nscut nu numai la oameni, ci si la toate
animalele si la copaci. Nu e oare absurd s crezi c aceast lege rmne
neschimbat la plante, la oameni si animale, si nu numai la Dumnezeu nu
rmne, numai la El trebuie s Iie rsturnat? (Cu;antri impotri;a
anomeilor, cuv. VII, n vol. Cu;antri impotri;a anomeilor. Ctre iudei, p.
107)
,Cnd vrea s arate, identitatea Iiintei Lui cu Iiinta Celui ce L-a
nscut, zice: Cel ce M-a ;:ut pe Mine L-a ;:ut pe Tatl (Ioan 14, 9). Cnd
vrea s arate unitatea puterii, zice: Eu i Tatl una suntem (Ioan 10, 30).
Cnd vrea s arate c au aceeasi stpnire, zice: !recum Tatl scoal mortii
i-i in;ia:, aa i Fiul, pe care ;oiete, ii in;ia: (Ioan 5, 21). Cnd vrea s
arate identitatea de adorare, zice: Ca toti s cinsteasc pe Fiul, precum
cinstesc pe Tatl (Ioan 5, 23). Cnd vrea s arate autoritatea de a schimba
legile, spune: Tatl Meu lucrea:, i Eu lucre: (Ioan 5, 17). (Cu;antri
914
impotri;a anomeilor, cuv. VII, n vol. Cu;antri impotri;a anomeilor. Ctre
iudei, pp. 108-109)
,,Cci nici Tatl nu ar Ii ngduit s-l aib n snul su pe Fiul, dac nu
ar Ii Iost de o aceeasi Iiint, si nici Fiul, dac natura sa ar Ii Iost inIerioar,
nu ar Ii suportat slsluirea n snul Tatlui. (Despre necunoaterea lui
Dumne:eu, cuvntarea IV, p. 94)
,Pavel strig, zicnd: !e toate acestea le lucrea: unul i acelai
Duh, imprtind indeosebi 1iecruia dup cum ;oiete (I Cor., 12, 11).
Pavel spune dup cum ;oiete, nu dup cum i se porunceste. Duhul
mparte, nu Se mparte; stpneste, nu este supus stpnirii. Pavel arat
c SIntul Duh are aceeasi putere pe care a mrturisit-o si despre Tatl.
Si dup cum despre Tatl spunea: Iar Dumne:eu este Cel ce lucrea:
toate in toti (I Cor., 12, 6) tot asa si despre SIntul Duh: !e toate
acestea le lucrea: unul i acelai Duh, imprtind indeosebi 1iecruia
dup cum singur ;oiete. Ai vzut putere desvrsit? Este clar c cei
care au o singur Iiint, au si o singur stpnire, iar cei care au o
vrednicie de aceeasi cinste, aceia au o singur putere si o singur
stpnire. (Omilia a II-a la Rusalii, n vol. !redici la srbtori
imprteti i cu;antri de laud la s1inti, p. 217)
,Ca s arate mretia puterii Duhului si c este de aceeasi Iiinta cu
Tatl si cu Fiul, spune: Cci Duhul pe toate le cercetea:, i adancurile
lui Dumne:eu (I Cor., 2, 10). Ai vzut nvttur desvrsit? Dup
cum nu poate sti pe cele din cugetul omului, spune Pavel, altcineva, ci
Iiecare le stie pe cele ale lui, tot asa si pe cele ale lui Dumnezeu nimeni
nu le stie dect numai Duhul lui Dumnezeu (I Cor., 2, 11). Pilda aceasta
este Ioarte mare si destul de puternic s arate vrednicia Duhului. Pavel
a dat pilda aceasta. (Omilia a II-a la Rusalii, n vol. !redici la
srbtori imprteti i cu;antri de laud la s1inti, p. 219)
,,Si ca s nveti si de aici (din rnduiala Botezului n.n.) c una este
Iiinta Tatlui si a Fiului si a SIntului Duh, astIel este si predania botezului.
(Omilia aceluiai ctre cei ce urmea: a 1i luminati i lmurire clar a celor
s;arite in chip simbolic i inchipuite in dumne:eiescul bote:, n vol.
Catehe:e baptismale, p. 55)
915
DUMNEZEU. VIATA SFINTEI TREIMI (din Tatl Se naste Fiul si
purcede Duhul SInt)
.........................................................................................................
,Tatl naste pe Fiul, Care este Chipul Su, Strlucirea Fiintei
Sale, Preaiubitul vesnic din inima Sa. Cci Dumnezeu l iubeste n mod
inIinit pe acest alt El nsusi, pe acest Iiu pe care-l naste mai inainte de
lucea1r, n mod vesnic. Aceast iubire inIinit este substantial,
existnd ca Persoan divin, Duhul SInt purceznd numai de la
Tatl. (Din vol. Bogtiile oratorice, p. 7)
DUMNEZEU. VIATA SFINTEI TREIMI (nasterea Fiului din Tatl)
,Acest Cuvnt este nscut din El, si c El este nscut din El
neptimas, adic Ir patim, nici stricare, nici micsorare, nici schimbare
din partea Tatlui Care naste, nici din partea Fiului Care este nscut.
(Comentar la E;anghelia de la Ioan, omilia II, 4, p. 14)
,Dac Dumnezeu l-ar Ii nscut pe Fiul su cum nasc oamenii, ar Ii
Iost oarecare spatiu de timp ntre cel care naste si cel ce este nscut; dar cum
El L-a nscut ntr-un mod de nespus, propriu si potrivit unui Dumnezeu, s
ncetm de a ne Iolosi de aceste expresii: Inainte si Dup, cci acestea sunt
nume care apartin timpului; dar Fiul este Creatorul chiar a tuturor
veacurilor. (Comentar la E;anghelia de la Ioan, omilia VII, 1, p. 38)
,Dar, Fiul este nscut din nespusa substant a Tatlui. (Comentar la
E;anghelia de la Ioan, omilia XXXVIX, 3, p. 191)
,El este nscut din Tatl, Fiu adevrat, adic din esenta, din Iiinta Sa.
(Comentariile sau Explicarea Epistolei ctre E;rei, omilia IV, p. 91)
,Cnd te ntreab un eretic una ca asta si-ti spune: Cum a nscut
Tatl? Care este chipul naterii celei dumne:eieti? Tu rspunde-i cu
cuvintele Stpnului: NU este al ;ostru a ti anii sau timpurile. Nu este al
vostru a cunoaste nasterea si Iiinta lui Dumnezeu; si nu numai c nu-i al
vostru, dar nici al ngerilor, nici al Arhanghelilor, a nici unei puteri create.
- Atunci al cui este a o cunoaste?
- Nimeni nu cunoate pe Tatl decat Fiul, nici pe Fiul nu-L cunoate
cine;a decat numai Tatl (Matei 11, 27), nici adncurile lui Dumnezeu,
dect Duhul lui Dumnezeu. Nu este al ;ostru a ti anii sau timpurile. Nu te
916
rusineaz msura pus Apostolilor? Celor ce au petrecut mpreun cu
Mntuitorul, celor ce li S-a artat, celor ce au Iost luminati de El, acelora nu
li s-a ngduit s stie, ci au Iost nvtati s nu depseasc msura, si au auzit:
nu este al ;ostru a ti anii sau timpurile, iar tu iscodesti? (Cu;ant la
Inltarea Domnului nostru Iisus Hristos, XIV, n vol. !redici la srbtori
imprteti i cu;antri de laud la s1inti, p. 193)
,,Cci nimeni nu l-a ;:ut pe Tatl, in a1ar de cel care este de la
Tatl, acesta l-a ;:ut pe Tatl (In. 6, 46). Iar el a rostit aici c l cunoaste
cu temeinicie si a artat n acelasi timp si cauza pentru care detine aceast
cunoastere. Care este, asadar, aceast cauz? Este aceea c si are Iiinta de la
El. Iar Iaptul de a avea Iiint de la El demonstreaz, la rndu-i, Iaptul c l
cunoaste cu temeinicie. Tocmai de aceea l cunoaste limpede, Iiindc este de
la El, iar semn al Iaptului de a Ii de la El este Iaptul c l cunoaste cu
precizie. Cci dac o substant ar Ii superioar altei substante nu ar mai
putea Ii cunoscut bine de ctre cea din urm, orict de mic ar Ii distanta
dintre ele. (Despre necunoaterea lui Dumne:eu, cuvntarea V, p. 116)
,C Fiul s-a nscut din Tatl, stiu. Iar cum, nu stiu. Si cum c S-a
nscut din Fecioar, stiu. Dar cum, nu stiu. Si nici aici nu nteleg chipul
nasterii. Nasterea celor dou Iiri se adevereaz, ns chipul lor se tace. Si
precum nasterea din Fecioar este necunoscut, cu toate c mrturisesc c S-
a nscut si nu tgduiesc din pricina nestiintei chipului, asa I si tu la Tatl.
Desi nu stii cum S-a nscut, mrturiseste c S-a nscut. Si de-ti va zice tie
ereticul, cum S-a nscut Fiul din Tatl, trage-i mintea la pmnt si zi ctre
el: coboar-te din cer i do;edete-mi cum S-a nscut din Fecioar si dup
aceea ntreab-l despre aceea. (Cu;ant c de 1olos este s 1ie neluminate
proorociile cele pentru Hristos, pentru neamuri i cderea iudeilor, n vol.
Din osptul stpanului, pp. 53-54)
DUMNEZEU. VIATA SFINTEI TREIMI (nasterea Fiului din Tatl din
vesnicie)
,,. ai auzit numindu-se Fiu; dar nici aici s iei toate ntelesurile
legate de ideea de Iiu, si nici pe toate s le scoti ci s primesti numai cte
sunt vrednice de Dumnezeu, c adic este deoIiint cu Tatl, c dintr-nsul s-
a nscut mai nainte de toti vecii, iar necuviintele care vin din slbiciunea
omeneasc las-le pe pmnt. (Comentariile sau Talcuirea Epistolei intai
ctre Corinteni, omilia XXVI, p. 270)
917
DUMNEZEU. VIATA SFINTEI TREIMI (trimiterea Duhului SInt n lume
de ctre Fiul)
,Cnd pcatul este sters si cnd ucenicii separndu-se pentru a porni
la lupt, trebuiau s Iie expusi la pericole mari, El a trebuit s le trimit pe
Duhul SInt pentru a-i ncuraja si a-i nsuIleti la lupte. Si de ce n-a cobort
El imediat dup nviere? Aceasta ca, chiar prin Iaptul ntrzierii, ucenicii
avnd o dorint mai mare, s-L primeasc cu mai mult belsug si cu mai mare
road de har. Att ct a rmas Iisus Hristos cu ei, ei n-au simtit nici o
greutate, nici un necaz; dar imediat ce se retrage El, aceast desprtire i
arunc ntr-o Iric si ntr-o groaz destul de mare, aprinznd n ei iubirea lor
si trezind n ei o dorint mare s doreasc primirea Duhului Mngietor.
C rmane la ;oi i ;a 1i in ;oi; adic, El nu se retrage chiar dup
moarte. Dar, de team ca ucenicii, auzind vorbindu-se de un mngietor, s
nu se gndeasc la o nou ntrupare si s nu se gndeasc cum l vor vedea
cu ochii trupesti, Mntuitorul i ntoarce de la aceast gndire ngrosat,
zicnd: !e Care lumea nu poate s-L primeasc, pentru c nu-L ;ede. Duhul
SInt nu va rmne cu voi ca si Mine, ci El va locui n suIletele voastre;
aceasta nseamn acest cuvnt: Ja 1i in ;oi. Iisus Hristos l numeste Duhul
Adevrului si prin acest chip, El descoper vechile chipuri ale legii vechi.
C rmane la ;oi; ce vrea s spun aceea: Cu ;oi? Ceea ce zice El nsusi:
Eu sunt cu ;oi. Si mai introduce acestea aici: El nu va mai avea de suIerit
ceea ce suIr Eu si El nu se va desprti niciodat de voi. !e care lumea nu
poate s-L primeasc, pentru c nu-L ;ede. Ce oare? Asa-i c Duhul SInt
este din numrul lucrurilor vzute? Nicidecum. Ci aici Iisus Hristos prin
cuvntul vedere, ntelege cunoasterea, cci El adug: Nici nu-L cunoate. Si
adaug, Iiindc El are obiceiul de a numi vedere cunoasterea exact. Cum,
din toate simturile, ochiul este cel care Iace s se cunoasc cel mai bine
lucrurile, tot la Iel Iisus Hristos, prin acest simt, arat cunoasterea exact.
Apoi, Mntuitorul numeste aici lume pe cei ri si El i mngie pe ucenicii
Si, Icndu-i s cunoasc cum le aduce un dar minunat. (Comentar la
E;anghelia de la Ioan, omilia LXXV, 1, p. 384)
,Dar de ce n-a venit Duhul SInt nainte ca s Ii plecat Iisus Hristos?
Fiindc, atta vreme ct rmnea blestemul si pcatul nu era distrus si
oamenii erau condamnati si rnduiti la chinuri, Duhul SInt nu putea s vin.
Trebuie deci, zice El, ca s Iie distrus neprietenia si ca noi s Iim mpcati
cu Dumnezeu (EIes., 2, 14-16), pentru ca s putem primi acest dar. Si pentru
ce zice Mntuitorul: Eu Il ;oi trimite? Este ca si cum ar zice: Eu ; ;oi
pregti ca s-L puteti primi. Cci cum ar Ii putut Ii trimis Cel ce este
918
pretutindeni? Dar mai mult, zicnd aceea, Iisus Hristos arat distinctia
persoanelor, iat pentru ce vorbeste El asa. Si cum Duhul SInt si Fiul nu se
pot desprti, Mntuitorul i convinge pe ucenicii Si s se ataseze de El, s-L
cinsteasc si s I se nchine. El putea s Iac nsusi toate lucrurile acestea,
dar i las Lui s Iac minunile, ca ei s cunoasc demnitatea Lui. Precum
Tatl a putut s dea nastere la tot ce exist si Fiul a creat la Iel, pentru a ne
arta puterea Sa; Duhul SInt a venit la Iel pentru a Se Iace cunoscut.
(Comentar la E;anghelia de la Ioan, omilia LXXVIII, 3, p. 407)
,... c dragostea lui Dumne:eu . - si tineti seama c nu zice s-a dat,
ci s-a ;rsat in inimile noastre, ceea ce arat belsugul acestui dar. Darul cel
mai mare, pe acela ni l-a dat. Nu ne-a dat cerul, si pmntul, si marea, ci
ceea ce este mai cinstit dect toate acestea, ceea ce din oameni ne-a Icut
ngeri, Iii ai lui Dumnezeu si Irati ai lui Hristos. Si ce este aceasta? Duhul cel
S1ant, zice. Dac nu voia El ca dup necazuri si osteneli s ne druiasc
cununi mari si nevestejite, nu ne-ar Ii dat attea bunuri mai nainte de
osteneli.
Acum, ns, dragostea cea Iierbinte de aici se vede, c nu ne-a cinstit
doar nceputul si ne-a druit cte putin, ci Ir veste si deodat a vrsat
asupra noastr izvorul bunttilor, si aceasta mai nainte de lupte. (Omilii la
Epistola ctre Romani a S1antului postol !a;el, omilia IX, p. 155)
,- Dar, spune-mi, pentru ce nu s-a dat Duhul nainte de
rstignire?
- Pentru c omenirea era n pcat, n greseal, n vrjmsie, n
necinste. Pentru c nu Se jertIise Mielul Cel ce ridic pcatul lumii
(Ioan 1, 29).
Asadar, pentru c nu Se rstignise nc Hristos, nu se Icuse nici
mpcarea; iar odat ce nu se Icuse mpcarea, pe bun dreptate nu s-a
trimis nici Duhul, pentru c trimiterea Duhului era dovada mpcrii.
De asta si Hristos zice: Mai de 1olos ; este ;ou ca Eu s M duc, c
de nu M ;oi duce Eu, cela nu ;a ;eni (Ioan 16, 7). Dac nu M ;oi
duce, spune Domnul, i nu ;oi impca pe Tatl Meu, nu ; ;oi trimite
pe Mangaietorul. (Omilia I la Rusalii, III, n vol. !redici la srbtori
imprteti i cu;antri de laud la s1inti, pp. 205-206)
,De aceea ne-a si Iost trimis Duhul SInt, pentru c este de Iiinta
cea mai mprteasc. (Omilia I la Rusalii, V, n vol. !redici la
srbtori imprteti i cu;antri de laud la s1inti, p. 211)
919
,Trebuia deci ca Iisus Hristos s se retrag pentru ca s ne vie
Duhul SInt? Da, si aceea pentru trei motive. nainte de toate trebuia
ca crima pmntului s Iie distrus, lumea curtit, omenirea pctoas
pus n starea ei de nevinovtie primar: atunci numai Duhul SIinteniei
putea s-si Iac n noi locuinta Sa.
(.) atunci a venit Duhul SInt, cnd a Iost nlturat pcatul. Mai
mult, era convenabil ca Mangaietorul s vin n momentul durerilor
supreme, si Duhul puterii n momentul marilor lupte. Aceste lupte
uriase ale apostolilor si ale Bisericii mpotriva iadului si a lumii
ncepur imediat dup nltarea lui Iisus Hristos; era drept ca aceast
nltare s Iie urmat de aproape de Cinzecime. A treia ratiune, motiv,
este mai atingtor. Iisus Hristos disprut, ce gol! Ce dezndejde! Ce
dezolare! ns, zice El, v va veni lt Mangaietor. Eu am Iost Eu
nsumi n cursul petrecerii Mele trectoare vzute pe acest pmnt,
acum cnd M retrag, Duhul SInt va mplini acelasi rol n suIlete.
(Din vol. Bogtiile oratorice, pp. 95-96)
DUMNEZEU. VIATA SFINTEI TREIMI (mpreuna lucrare a Persoanelor
SIintei Treimi)
, :is Domnul Dumne:eu, spune Scriptura: Nu este bine s 1ie omul
singur. S-i 1acem lui afutor asemenea lui (Fac., 1, 18).
Iat iarsi si aici: S 1acem. Precum la nceput la Iacerea omului,
spusese: S 1acem om dup chipul Nostru i dup asemnare (Fac., 1, 26),
tot asa si acum, cnd avea s Iac pe Iemeie, se Ioloseste de acelasi cuvnt si
spune: S 1acem. Cu cine vorbeste? Nu vorbeste cu vreo putere creat, ci cu
Cel nscut din El, cu SIetnicul Cel minunat, Cel tare, Domnul pcii (Isaia, 9,
6), Fiul Lui cel Unul-Nscut. (Omilii la Facere, omilia XIV, IV, n col.
PSB, vol. 21, p. 162)
,,. cuvintele: Nu griesc de la Mine (Ioan 14, 10) nu nseamn
desIiintarea puterii lui Hristos, ci dovada unimii, a conlucrrii dintre puterea
Lui si a Tatlui. (Cu;ant la ceea ce s-a spus. ,,!rinte, dac este cu
putint., n vol. Omilii la sracul La:r. Despre soart i !ro;ident.,
pp. 253-254)
,Dac distinctia persoanelor divine nu distruge n nimic perIecta
unitate a naturii, lucrrile vor Ii n mod necesar comune. (Din vol.
Bogtiile oratorice, p. 7)
920
DUMNEZEU. VIATA SFINTEI TREIMI (nsusirile, calittile si
propriettile Persoanelor)
,,ntr-adevr, dintre numele Iolosite unele sunt comune, iar altele
proprii. Cele comune sunt Iolosite pentru a arta c substanta nu este
diIerit, pe cnd cele proprii sunt menite s deosebeasc caracterul propriu al
Iiecrui hypostas. AstIel, denumirile de Tat si Fiu sunt proprii Iiecrui
hpostas, iar cele de Dumne:eu si Domn sunt comune. Asadar, Iiindc a
Iolosit numele comun un singur Dumne:eu, Pavel a adugat si denumirea
speciIic, pentru ca tu s stii despre cine vorbeste si, astIel, s nu cdem n
nebunia lui Sabellie. (Despre necunoaterea lui Dumne:eu, cuvntarea V,
p. 109)
,,Cci nici Tatl nu poate Ii numit Fiu, nici Fiul Tat, nici Duhul SInt
cu alt nume dect acesta, ci Iiecare, rmnnd n propriu-I ipostas, are o
putere egal. (!rima catehe: ctre cei ce urmea: a 1i luminati, n vol.
Catehe:e baptismale, p. 32)
DUMNEZEU. VIATA SFINTEI TREIMI (slsluirea SIintei Treimi n noi)
,Cel ce are Duhul nu numai c se numeste al lui Hristos, dar chiar are
pe Hristos n el, Iiindc nu se poate ca Duhul s Iie de Iat si Hristos s nu
Iie. Unde este un ipostas al Treimii, acolo este de Iat Treimea ntreag,
Iiindc Treimea este nedesprtit n Sine si unit n mod desvrsit. (Omilii
la Epistola ctre Romani a S1antului postol !a;el, Omilia XIII, p. 247)
,Ai vzut cte rele sunt, cnd cineva nu are Duhul SInt? Moarte,
dusmnie ctre Dumnezeu, a nu putea Ii multumit de legile lui Dumnezeu, a
nu Ii al lui Hristos precum trebuie, a nu-L avea pe El n sine. Acum
gndeste-te si la bunurile ce sunt, cnd cineva are n sine Duhul; c el este al
lui Hristos, c are n sine pe nsusi Hristos, c lupt ca s ntreac pe ngeri
n viat curat. (Omilii la Epistola ctre Romani a S1antului postol !a;el,
omilia XIII, p. 247)
,,Iar cnd vorbesc de Hristos, nteleg si pe Tatl si pe Duhul SInt.
Cci nsusi ne-a Igduit, zicnd: dac M iubete cine;a i ;a p:i
poruncile Mele, Eu i Tatl ;om ;eni i ne ;om 1ace sla la el (In., 14, 23).
(Catehe:a aceluiai ctre neo1iti i talcuire la cu;antul postolului c ,,dac
921
cine;a e in Hristos este :idire nou. Cele ;echi au trecut, iat, toate sunt
noi` (I Cor., 5, 17, n vol. Catehe:e baptismale, p. 70)
,Duhul SInt ne este un protector si un mngietor totdeauna
eIicace. Iisus Hristos nsusi ne rmne Ir ncetare prezent; si El,
Tatl Su si Duhul dumnezeiesc Iac din suIletele noastre locuinta lor.
(Din vol. Bogtiile oratorice, p. 98)
DUMNEZEU FIUL (numele ,Iisus)
,Numele Iisus nu este un nume elinesc, ci ebraic, care tlcuit n limba
greac nseamn |Sotir|, adic Mntuitor; si se numeste Mantuitor, pentru c
a mntuit pe poporul Su. (Omilii la Matei, omilia II, II, n col. PSB, vol.
23, p. 30)
,Numele de Iisus si de Mantuitor erau Ioarte cunoscute la iudei. Si
pentru c Iaptele viitoare ale Domnului Iisus aveau s Iie neobisnuite, de
aceea numele acesta a Iost purtat si de altul, de Iisus al lui Navi,
prenchipuire a Domnului Iisus, ca de la nceput s se nlture orice tulburare
ce ar Ii putut Ii provocat de un nume nou. n Scriptur se spune c Iisus al
lui Navi, urmnd lui Moise, a dus pe poporul iudeu n pmntul Igduintei.
Aceasta e prenchipuire. Iat acum si Iaptul! Iisus al lui Navi a dus poporul
iudeu n pmntul Igduintei; Domnul Iisus a dus pe poporul Su n cer si
la bunttile cele ceresti. Iisus al lui Navi, dup moartea lui Moise, Domnul
Iisus, dup ncetarea legii. Acela, conductor de popor, acesta, mprat.
Dar ca nu cumva cnd auzi numele Iisus s te rtcesti din pricina
acestui nume, evanghelistul Matei a adugat: Iisus Hristos, Fiul lui Da;id.
Cellalt Iisus nu era din semintia lui David, ci din alt semintie. (Omilii la
Matei, omilia II, III, n col. PSB, vol. 23, p. 30)
,Numele de Iisus l-a adus ngerul din ceruri, cnd S-a nscut
Mntuitorul. (Omilii la Epistola ctre Romani a S1antului postol !a;el,
omilia I, p. 18)
DUMNEZEU FIUL (numele ,Hristos)
,Hristos se numeste de la pi0qvui (a Ii uns) (.) Dar cu ce
untdelemn a 1ost uns?, ai putea ntreba. Nu a Iost uns cu untdelemn, ci a Iost
uns n Duhul SInt, cci Scriptura obisnuieste a-i numi unsi pe acestia. Ceea
ce premerge ungerii este Duhul SInt, si pe El l primeste si untdelemnul.
Dar unde numeste oare Scriptura unsi pe cei neunsi cu untdelemn? Nu ;
atingeti de unii Mei i nu ;icleniti impotri;a pro1etilor Mei (Psalmi 104,
922
15), Iiindc pe atunci nu era instituit ungerea cu untdelemn pentru toti, ci
numai pentru preoti, regi si proIeti. (Omilii la Epistola ctre Romani a
S1antului postol !a;el, omilia I, p. 18)
,Denumirea de Hristos nseamn ungerea SIntului Duh.
(Comentariile sau Explicarea Epistolei ctre Galateni, p. 12)
DUMNEZEU FIUL (puterea numelui ,Hristos)
,Numele acesta este nIricostor si demonilor, si patimilor, si bolilor.
Cu acest nume, deci, s ne mpodobim, cu el s ne ngrdim n toat
vremea. (Omilii la Epistola ctre Romani a S1antului postol !a;el, omilia
VIII, p. 143)
,Dac tu pronunti numele Lui cu credint, vei alunga si bolile, si pe
demoni. Dar dac poate nu se arunc boala, apoi aceasta nu vine din
neputint sau din slbiciunea puterii Sale, ci mai mult din interesul celui
bolnav. Dup numele Tu Dumne:eule, aa i lauda Ta (Ps., 47, 9). Prin
numele acesta lumea s-a ntors la credinta cea adevrat, tirania a Iost
desIiintat, diavolul a Iost clcat n picioare, cerurile s-au deschis, iar noi ne-
am renscut prin acest nume.
Dac avem n noi acest nume, apoi vom strluci. Numele acesta Iace
si mucenici, si mrturisitori. Acest nume deci s-l avem si s-l stpnim ca
pe un mare dar, ca astIel s vituim ntru slav. (Comentariile sau
Explicarea Epistolei ctre Coloseni, omilia IX, p. 113)
DUMNEZEU FIUL (numirile atribuite Domnului Hristos)
,De ce a Iost numit Cale? Ca s nveti c prin El ne ridicm la Tatl. De
ce a Iost numit Piatr? Ca s pricepi lucrurile nendoielnice si nezdruncinate
ale credintei. De ce a Iost numit Temelie? Ca s aIli c pe toate le tine. De ce
a Iost numit Rdcin? Ca s stii c n Acesta nIlorim. De ce a Iost numit
Pstor? Pentru c pe noi ne pstoreste. De ce S-a numit Oaie? Pentru c
pentru noi S-a adus jertI de ispsire. De ce a Iost numit Viat? Pentru c ne-
a nviat pe noi, cei morti. De ce a Iost numit Lumin? Pentru c ne-a izbvit
de ntuneric. De ce a Iost numit Trie? Pentru c este de aceeasi Iiint cu
Tatl. De ce a Iost numit Logos? C S-a nscut din Tatl.
Cci asa cum cuvntul meu se naste din suIlet, la Iel si Fiul S-a nscut
din Tatl. De ce a Iost numit Vesmnt? Pentru ca eu, botezndu-m, s m
mbrac cu Acesta. De ce a Iost numit Mas? Pentru c I mnnc pe El,
desItndu-m cu SIintele Taine. De ce a Iost numit Lcas? Pentru c m
923
slsluiesc n El. De ce Slsluitor? Pentru c ne-am Icut templul Lui. De ce
a Iost numit Cap? Pentru c eu sunt mdularul Lui. De ce S-a chemat Mire?
Pentru c m-a gsit potrivit s-I Iiu mireas. De ce a Iost numit neprihnit?
Pentru c m-a Icut Ieciorelnic. De ce a Iost numit Stpn? Pentru c eu sunt
roaba Lui. (Din vol. Despre Rai i Scriptur. Despre iubirea lui Dumne:eu
pentru noi. Despre Se:ut-a Imprteasa de-a dreapta Ta~~, p. 38)
DUMNEZEU FIUL (Hristos - Dumnezeu adevrat si om adevrat)
,S se rusineze Marcion
200
, s se rusineze Pavel din Samosata
201
, care
nu vor s vad ce-au vzut magii, strmosii Bisericii!
202
Nu mi-i rusine s-i
numesc strmosi ai Bisericii! S se rusineze Marcion, cnd vede c
Dumnezeu este nchinat n trup! S se rusineze Pavel, cnd vede c nu este
nchinat numai ca simplu om! C este Dumnezeu n trup o arat scutecele si
ieslea; iar c magii nu I s-au nchinat ca unui simplu om arat darurile acelea
att de bogate aduse de ei lui Hristos, pe cnd era nc Prunc, daruri care de
obicei se aduc numai lui Dumnezeu. S se rusineze si iudeii mpreun cu
Marcion si Pavel, cnd vd c le-o iau nainte barbarii si magii si cnd nici
dup acestia nu nteleg s vin s se nchine lui Hristos! C tot ce s-a Icut
atunci a Iost o prenchipuire a celor viitoare! Chiar de la nceput, de la
nasterea lui Hristos, s-a artat c neamurile pgne o vor lua-o naintea
poporului iudeu. (Omilii la Matei, omilia VII, IV n col. PSB, vol. 23, pp.
95-96)
,Dup ce, prin minunile pe care le-au Icut, ucenicii au luat dovada
puterii Lui, nu cnd L-au vzut Icnd minuni, ci cnd ei nsisi au putut Iace
attea minuni n numele Lui. (Omilii la Matei, omilia XXXVIII, II, n col.
PSB, vol. 23, p. 468)
,. iarsi S-a suit n corabie, desi putea s treac marea cu piciorul; c
nu voia s Iac totdeauna minuni, ca s nu se cread c e numai Dumnezeu,
200
Tlcuirea Pr. ProI. D. Fecioru: Marcion, eretic din secolul al doilea, predica antiteza
dintre dreptate si har, lege si Evanghelie, iudaism si crestinism. Dup el totul si are
originea n dou principii vesnice si necreate: un Dumnezeu bun si un Dumnezeu drept,
dar ru, creatorul lumii materiale si autorul Vechiului Testament (n. s. 22, p. 95).
201
Tlcuirea Pr. ProI. D. Fecioru: Pavel din Samosata, episcop al Antiohiei, eretic din
sec. III, condamnat de trei sinoade tinute n Antiohia ntre 264 si 268, tgduia
Dumnezeirea lui Hristos (n. s. 23, p. 95).
202
Tlcuirea Pr. ProI. D. Fecioru: SI. Ioan Gur de Aur numeste pe magi strmosi ai
Bisericii, pentru c, nainte de ntemeierea Bisericii, magii au propovduit pe Hristos
(n. s. 23, p. 95).
924
si nu si om deplin. (Omilii la Matei, omilia XXIX, I, n col. PSB, vol. 23, p.
362)
,Prin aceste Iapte ale Sale, Hristos n-a mplinit numai proIetiile, nici
n-a sdit numai dogmele adevrului, ci ne-a ndreptat si viata, dndu-ne
reguli pentru cele de neaprat trebuint, ca prin toate s desvrseasc viata
noastr. De aceea cnd a Iost s Se nasc, n-a cutat cas strlucit, nici
mam bogat si de neam bun, ci srac, logodit cu un dulgher; S-a nscut
ntr-o colib si a Iost asezat ntr-o iesle; nu Si-a ales ca ucenici retori si
ntelepti, nici bogati si nobili, ci sraci, nscuti din Iamilii srace si
nensemnate; cnd ntindea masa, uneori punea pe mas pini de orz, alteori,
la vremea mesei, trimitea pe ucenici si cumpere de-ale mncrii din piat
(Ioan 4, 8), cnd si Icea patul, Si-L Icea din In; cnd Se mbrca, Se
mbrca cu haine ieItine, ntru nimic deosebite de ale majorittii oamenilor;
cas nu avea. Dac trebuia, de la un loc la altul mergea cu piciorul; si
cltorea att de mult pe jos c si obosea (Ioan 4, 6). Cnd sttea jos n-avea
nevoie de scaun, nici de pernite la picioare, ci sttea pe pmntul gol, Iie pe
munte, Iie lng o Intn; iar la Intn n-a stat pentru alt pricin, ci numai
ca s vorbeasc cu samarineanca (Ioan 4, 7). Pune apoi msuri suprrii;
cnd trebuia s plng, lcrima potolit (Ioan 11, 35); pune, dup cum am
spus, reguli si hotare pn unde trebuie s mergi, si nu mai departe. Pentru
aceea si acum, pentru c se ntmpla ca unii oameni mai slabi s aib nevoie
de animale, si aici a pus o msur, artnd c nu trebuie s Iie purtati de cai,
nici de catri nhmati, ci s se Ioloseasc de asin; s nu se mearg mai
departe, ci totdeauna s se mrgineasc la ceea ce au nevoie. (Omilii la
Matei, omilia XLVI, II, n col. PSB, vol. 23, p. 763)
,Cci El voia s se cread deodat si n smerenia Lui si n ntruparea
Lui si n vrednicia si n mretia divinittii Sale. Iat pentru ce se apr El
acum ca Dumnezeu. n sIrsit, dac El le-ar Ii vorbit totdeauna omeneste, ei
totdeauna ar Ii avut despre El sentimente de jos si groase; deci pentru a-i
scoate din prerea lor si pentru a-i lumina, l numeste El pe Tatl Su.
(Comentar la E;anghelia de la Ioan, omilia XXXVIII, 3, p. 182)
,C dac Iisus Hristos Ioloseste de cteva ori expresii cu totul
omenesti, nu v mirati. Precum evreii, pentru c au auzit vorbindu-se n
termeni prea nalti, l persecutau si l luau drept al lui Dumnezeu, El ncepe
s se exprime putin mai jos si mai ngrosat, numai dup expresii; apoi se
ridic, vorbeste ntr-un Iel mult mai sublim, apoi iar coboar, reducnd
tonul; modiIicnd asa vorbirea Sa si nvtturile Sale, ca cei mai nvrtosati
925
s poat crede usor n El. Vedeti, dup ce a zis: Tatl Meu pan acum
lucrea:, i Eu lucre:, si S-a artat egal cu Dumnezeu, El zice nc: Fiul nu
poate 1ace nimic de la Sine, dac nu ;a ;edea pe Tatl 1cand. Atunci se
pronunt n cuvinte mai nalte, si zice: Cci cele ce le 1ace cela, acestea le
1ace i Fiul intocmai. Dup care, El Se coboar din nou: Cci Tatl iubete
pe Fiul i-I arat toate cate 1ace i lucruri mai mari decat acestea ii ;a
arta, ca ;oi s ; mirati (20). Se poate vedea o mai mare coborre? Nu,
desigur ... (Comentar la E;anghelia de la Ioan, omilia XXXVIII, 4, p. 185)
,Cnd zice: El n-a;ea putere, El vorbea despre Iisus ca despre un om
care Iace mai multe lucruri ntr-un mod omenesc; dar atunci cnd spune c
Iiind n mijlocul lor, nimeni n-a ndrznit s pun mna pe El ca s-L prind,
El arat puterea divinittii Sale. Cci se retrgea ca un om, aprea ca
Dumnezeu, reprezentnd una si alta n mod adevrat. n sIrsit, atunci cnd
Iiind n mijlocul celor care ntindeau curse pentru a-L prinde, nu este prins,
El Iace s se cunoasc atunci puterea Sa de nenvins, dar atunci cnd se
retrgea, El statornicea adevrul ntruprii Sale, ca nici Pavel de Samosata,
nici Marcion, nici cei ce sunt atacati de boala lor, s nu poat s contrazic.
Prin aceast purtare El nchide gura tuturor ereticilor acestora. (Comentar
la E;anghelia de la Ioan, omilia XLVIII, 1, p. 233)
,... ce nseamn 1candu-Se asemenea oamenilor (Flp., 2, 7)? Multe a
avut El comune cu noi, dar au Iost multe si necomune, ca de pild: El nu S-a
nscut din unirea brbatului cu Iemeia, a Iost Ir pcat si altele. Acestea,
care nu apartin oamenilor, i apartineau Lui. El nu a Iost numai n aparent,
ci si n realitate Dumnezeu. S-a artat n chip de om, ns n multe nu a Iost
la Iel cu omul, desi ca realitate a trupului a Iost la Iel. Apostolul spune,
pentru a arta c nu a Iost un simplu om: 1candu-Se asemenea oamenilor
(Flp., 2, 7). Noi suntem din trup si suIlet, Acela ns e Dumnezeu, suIlet si
trup; de aceea zice: 1candu-Se asemenea oamenilor. Si ca nu cumva, auzind
c S-a desertat pe Sine, s-ti nchipui vreo preIacere oarecare sau vreo
schimbare, el adaug aici c rmanand ceea ce era, a luat ceea ce nu era, i
1candu-Se trup, a rmas Dumne:eu, 1iind Cu;ant. Asa c sub acest raport
El a Iost asemenea oamenilor si de aceea zice Apostolul i la in1tiare
a1landu-se ca un om (Flp., 2, 7). Nu c natura lui s-ar Ii schimbat, sau c s-ar
Ii produs vreo contopire, ci la in1tiare a1landu-se ca un om. Zicnd c a
luat chip de rob a avut curajul s spun si acest lucru, pentru ca astIel s
astupe gurile tuturor. De altIel si cnd spune intru asemnarea trupului
pcatului (Rom., 8, 3) nu vrea s spun c nu avea trup, ci c acel trup nu
926
pctuise, desi era la Iel cu al pctosului. n ce const, deci, egalitatea? n
natura trupului si nicidecum n pcat. Precum acolo se spune intru
asemnarea, desi nu era egal ntru totul, la Iel si aici se spune asemenea desi
nu e ntru totul egal (de exemplu: c S-a nscut Ir smnt brbteasc,
sau c a Iost Ir de pcat, sau c n-a Iost om simplu). De altIel, bine a zis:
ca un om (Flp., 2, 7), Iiindc nu a Iost unul dintre cei multi, ci ca unul dintre
cei multi. Dumnezeu Cuvntul nu S-a preIcut n om si nici natura Lui nu s-
a schimbat, ci ni S-a descoperit ca om, nu pentru a ni se arta ca o nluc, ci
pentru a ne da pild de smerenie. Deci cnd spune ca un om acest lucru
trebuie s-l ntelegem. La Iel l numeste om si n alt parte, cnd spune: Cci
unul este Dumne:eu, unul este i Miflocitorul intre Dumne:eu i oameni.
omul Hristos Iisus (1 Tim., 2, 5). (Omilii la Epistola ctre Filipeni, omilia a
VIII-a, pp. 133-135)
,Uneori Domnul las trupul Su singur si lipsit de lucrarea Sa ca,
artndu-i slbiciunea s dea ncredintare c este om; alteori si ascunde
Iirea omeneasc pentru ca s cunosti c nu era numai om. Deci, dac
totdeauna ar Ii artat cele omenesti, s-ar Ii crezut c este om; iar dac
totdeauna ar Ii svrsit cele ale Dumnezeirii, nu ar Ii Iost crezut nvttura
despre ntruparea Lui. Din cauza acesta nvrsteaz si amestec cuvintele si
Iaptele, ca s nu dea prilej nici bolii nebuniei si ereziei lui Pavel al
Samosatei, nici celor ale lui Marcion si Manes. Pentru aceasta Domnul le
prezice pe cele viitoare ca Dumnezeu si sovie ca om. (Cu;antri impotri;a
anomeilor, cuv. VII, n vol. Cu;antri impotri;a anomeilor. Ctre iudei, pp.
122-123)
,Dac Iisus Hristos nu este dect om, El nu ne este dect un
obiect de admiratie, un bineIctor nsemnat de umanitate, Ioarte
presus Iat de ceilalti Ir ndoial, dar nestrbtnd Irontierele
neantului omenesc. Dac Iisus Hristos nu este dect Dumnezeu, El n-a
putut tri ca noi, s devin 1rate in miflocul 1ratilor Si; El n-a putut
s-si dea lacrimile Sale si sngele Su pentru mntuirea lumii. El
rmne Dumnezeu n ndeprtatul inIinit al mretiei Sale supreme. Noi
nu mai avem mijlocitor ntre Dumnezeu si noi.
De asemenea chiar cu aceeasi grij si cu aceeasi struint cu care
El Icea s apar deodat dumnezeirea Sa, Iisus Hristos si arta si
Icea simtit realitatea naturii Sale omenesti. (Din vol. Bogtiile
oratorice, p. 53)
927
,Este, ntr-o persoan divin, unic, unirea naturii Dumnezeiesti
si a naturii omenesti. Este Dumnezeu si omul n mod ipostatic unit
mpreun, Este un Dumne:eu-Om, este Cu;antul 1cut trup. O belsug!
O nespus minune! Dumnezeul Care mprteste n cer, n Iata Cruia
lumile nu sunt dect ca si un bob de rou, naintea Cruia natura
omeneasc nu este dect neant, acest Dumnezeu vine la om, se
amestec cu creaturile Sale, devine ca una din ele! Acesta se
ntrupeaz n carnea omeneasc, se Iace Fiul Omului, - mai mult!
primeste nu numai carnea nevinovat si plin de lumin asa cum era ea
la nceputuri iesit din minile Creatorului ei, ci o carne ptimitoare si
muritoare. (Din vol. Bogtiile oratorice, p. 54)
,Venit n aceast lume la plinirea vremii, Iisus Hristos si
nmulteste dovezile realittii naturii Sale omenesti. El este conceput n
mod minunat dintr-o Iecioar, ns El se naste ca ceilalti oameni; El
petrece ca ceilalti cteva luni de Iormare si de crestere n pntecele
mamei. Nscut, El parcurge toate gradele copilriei si ale adolescentei.
El se supune la toate conditiile vietii omenesti; El suport ca si noi
toate pretentiile alimentatiei si ale somnului. Ca si noi, El si asum
toate greuttile naturii umane deczute, asprimea timpului, lipsurile
srciei, tristetile suIletului, zdrobirea oboselii. El trece prin toate
pretentiile unei crni posibile si ale unui suIlet omenesc n starea
ispsirii. ns, dovada ultim a realittii naturii omenesti n Iisus
Hristos este suIerinta si moartea. nspimnttoarele chinuri care
preced rstignirea, suIerinta suprem, moartea, nmormntarea, pun
ultima pecete pe dogma ntruprii. (Din vol. Bogtiile oratorice, p.
55)
DUMNEZEU FIUL (lucrarea dumnezeiasc si cea omeneasc n Hristos)
,Dar lucrnd n acelasi timp ca un om, El nu lsa ca Divinitatea s
stea ascuns n El. (Comentar la E;anghelia de la Ioan, omilia XXXI, 1, p.
145)
DUMNEZEU FIUL (,Fiul lui Dumnezeu este si Ir tat si Ir mam)
,Dup ce a zis a;em mult de ;orbit i lucruri grele de talcuit, a spus:
Cci acest Melchisedec (. impratul drepttii, apoi i impratul
Salemului, adic impratul pcii, 1r tat, 1r mam, 1r spit de neam,
928
nea;and nici inceput al :ilelor, nici s1arit al ;ietii, ci, asemnat 1iind Fiului
lui Dumne:eu, rmane preot pururea (Evrei 7, l, 2-3). Oare nu s-au tulburat
auzurile voastre, auzind despre un om c este Ir tat, Ir mam? Cred c
da, cci nedumerirea aceasta se reIer si la Hristos. Dac este Ir de tat,
cum este Fiu si nc Unul Nscut? Fiul trebuie s aib tat, altIel nu va Ii Iiu.
Dar Fiul lui Dumnezeu este si Ir tat si Ir mam. Cum? Fr tat dup
nasterea cea de jos, iar Ir de mam, dup cea de sus. Cci n-a avut tat pe
pmnt, nici mam n cer. Fr spit de neam.
S aud cei ce iscodesc Iiinta Lui. (Cu;ant c de 1olos este s 1ie
neluminate proorociile cele pentru Hristos, pentru neamuri i cderea
iudeilor, n vol. Din osptul stpanului, p. 52)
,Despre aceasta de jos Isaia zice: Si neamul Lui cine-l ;a spune (Is.,
53, 8). Dar poate vei zice c El n-a zis pentru nasterea de sus. Dar ce vom
avea de zis ctre Pavel, care dup ce a spus despre amndou nasterile, pe
urm a spus 1r spit de neam? Dup ce a zis 1r tat, 1r mam, a spus
1r spit de neam. Nu numai dup nasterea de sus n care este Ir mam,
s crezi c este Ir spit de neam, ci si dup cea de jos, dup care este Ir
tat. Deci, dup ce a zis despre amndou nasterile, a zis si Ir spit de
neam. Si dac nasterea de jos Iiind nenteleas, cum vom ndrzni s
cercetm pe cea de sus? Dac pridvoarele Bisericii sunt att de mrete si
pricinuitoare de Iric sInt, cum va ndrzni s intre cineva n cele
neumblate? (Cu;ant c de 1olos este s 1ie neluminate proorociile cele
pentru Hristos, pentru neamuri i cderea iudeilor, n vol. Din osptul
stpanului, p. 53)
DUMNEZEU FIUL (Hristos - nasterea din Fecioar)
,Nasterea Lui, ns, e superioar nasterii noastre, pentru c s-a nscut
Ir cstorie. Nasterea este o nastere omeneasc, i spune ngerul Fecioarei,
pentru c ai s ai n pntece; dar nasterea aceasta este mai cinstit dect o
nastere omeneasc, pentru c se Iace Ir mpreunare. ti spun asta ca s
cunosti n ce se aseamn si n ce se deosebeste nasterea ta de celelalte
nasteri.
Uit-te cu ct ntelepciune au Iost Icute toate! Superioritatea nasterii
Fecioarei n-a dus la pierderea asemnrii si nrudirii cu celelalte nasteri, dar
nici asemnarea n-a pus n umbr superioritatea, ci prin Iapte s-a artat si
una si alta. Pe de o parte se aseamn ntru totul cu nasterea noastr, iar pe
de alt parte se deosebeste ntru totul. (Omilii la Facere, omilia XLIX, II, n
col. PSB, vol. 22, p. 170)
929
,Nu merge (.) mai departe cu iscoditul! Nu cuta mai mult dect
spun cuvintele evanghelistului! Nu te ntreba: cum a lucrat Duhul Cel
SInt aceast zmislire din Fecioar? Dac nu ne putem explica chipul n
care se plsmuieste copilul cnd se naste n chip Iiresc, cum putem s ne
explicm, oare, o nastere svrsit prin minunea SIntului Duh? Ca s nu
mai hrtuiesti pe evanghelist, ca s nu te mai necjesti punnd mereu
aceste ntrebri, scap de orice nedumerire spunnd: Dumnezeu a Icut
minunea! Chiar evanghelistul spune asa: Nu tiu nimic mai mult, atat
tiu, c ceea ce s-a 1cut, s-a 1cut de la Duhul S1ant.
S se rusineze dar cei care caut s ptrund cu mintea lor nasterea
cea de sus a Fiului! Dac nimeni nu poate explica nasterea aceasta n
timp din Fecioar, nastere cu nenumrati martori, prezis cu attia ani
nainte, vzut si pipit, ct de mare trebuie s Iie nebunia acelora care
iscodesc si ncearc s ptrund cu mintea nasterea cea nespus a Fiului din
Tatl? Nici arhanghelul Gavriil, nici Matei n-au putut sa spun ceva mai mult,
ci att doar c S-a nscut de la Duhul SInt; dar cum de la Duhul si n ce chip,
nici unul din ei nu ne-a explicat. Nici nu era cu putint. (Omilii la Matei,
omilia IV, III, n col. PSB, vol. 23, p. 50)
,Se cdea s Iie netulburat pntecele acela n care a psit Creatorul
universului! Se cdea s Iie lipsit de orice Irmntare suIleteasc suIletul
care a Iost nvrednicit s slujeasc unor taine att de mare! Aceasta este
pricina pentru care ngerul o vesteste pe Fecioar nainte de zmislire, iar pe
IosiI, atunci cnd avea s nasc. (Omilii la Matei, omilia IV, V, n col. PSB,
vol. 23, p. 54)
,Apoi magii nu numai c I s-au nchinat, ci, deschiznd vistieriile lor,
I-au adus daruri; si daruri nu ca unui om, ci ca unui Dumnezeu. C tmia si
smirna sunt simboluri ale lui Dumnezeu. Ce i-a Icut, dar, pe magi s se
nchine Lui?
- Aceea ce i-a Icut s plece din tara lor si s Iac un drum att de
lung, anume: steaua si lumina pus de Dumnezeu n suIletul lor; ele i-au
cluzit treptat spre o cunoastere mai desvrsit a lucrurilor. De
n-ar Ii Iost
asta, nici nu I-ar Ii artat Pruncului o cinste att de mare, cnd toate cele din
jurul Lui erau srccioase. Nimic din cele vzute de ei nu era strlucitor si
mare, ci o iesle, o colib si o Mam srac, ca s vezi descoperit IilozoIia
magilor, ca s cunosti c n-au venit la El ca la simplu om, ci ca la Dumnezeu
si bineIctor. De aceea nu i-a smintit nimic din cele vzute, ci I s-au
nchinat si I-au adus daruri, lipsite de toat greutatea legii iudaice; c nu I-au
930
jertIit oi si vitei, ci daruri care erau aproape de IilozoIia Bisericii noastre,
adic: credint, ascultare si dragoste. (Omilii la Matei, omilia VIII, I, n col.
PSB, vol. 23, p. 101)
,Cum deci, poate zice cineva, este nscut trupul Domnului? El este
nscut nu numai din Duh, ci nc si din trup, ceea ce ne nvat SIntul Pavel
prin aceste cuvinte: Nscut din 1emeie, nscut sub lege (Gal., 4, 4). Duhul
SInt L-a crescut n asa Iel, dar nu L-a scos din neIiint, la ce ar Ii Iost
nevoie de snul unei mame? Duhul L-a Iormat din trupul unei Iecioare, dar
cum? Eu nu pot s-o explic. Apoi, Iisus Hristos este nscut dintr-o Iemeie, de
team ca s nu se cread c El nu avea nimic comun cu natura noastr. Dac
atunci asa s-au petrecut lucrurile, se aIl oameni care totusi nu cred aceast
nastere, la ce ru n-ar Ii ajuns ei, sustinnd c acest trup n-ar Ii Iost scos din
acela al unei Iecioare? (Comentar la E;anghelia de la Ioan, omilia XXVI,
1, p. 123)
,Noi spunem aceea c Hristos a luat din pntece Iecioresc trup curat,
sInt, neprihnit si neclcat de nici un pcat. (Cu;ant la :iua Naterii
Mantuitorului nostru Iisus Hristos, care era necunoscut atunci, dar a 1ost
1cut cunoscut cu putini ani inainte, de ctre unii care au ;enit din pus i
au ;estit-o, VI, n vol. !redici la srbtori imprteti i cu;antri de laud
la s1inti, p. 19)
,Se naste dintr-o Fecioar care nu stia de nunt. Ea nici n-a ajutat la
ce s-a ntmplat, nici n-a luat parte la ce s-a Icut. A Iost numai o unealt a
tainicei puteri a lui Dumnezeu; atta stia, numai ct aIlase de la nger, cnd
l-a ntrebat: Cum ;a 1i mie asta, c nu tiu de brbat? (Luca 1, 34). Si
ngerul i-a spus: Jrei s tii? Duhul S1ant se ;a pogori peste tine i puterea
Celui !reainalt te ;a umbri (Luca 1, 35).
- Dar n ce chip a Iost cu Ea si putin mai trziu din Ea?
- Dup cum un mester Iace un vas prea bun si prea Irumos cnd gseste
un material Ioarte bun, tot astIel si Hristos, cnd a gsit sInt, si trupul, si
suIletul Fecioarei, Si-a Icut Lui Templu nsuIletit, plsmuind Omul din
Fecioar, n chipul n care a voit si mbrcndu-Se cu el astzi, S-a nscut,
Ir s Se rusineze de urciunea Iirii omenesti. Nu I-a adus ocar mbrcarea
cu Iptura minilor Sale, dar Iptura minilor Sale a cules nespus de mare
slav, ajungnd mbrcminte Plsmuitorului. (Cu;ant la Naterea
Mantuitorului nostru Iisus Hristos, n vol. !redici la srbtori imprteti i
cu;antri de laud la s1inti, p. 26)
931
,Se naste, dar, astzi din Fecioara, biruind Iirea si depsind cstoria.
Se cuvine Crmuitorului sIinteniei s Se nasc dintr-o nastere curat si
sInt. Cci El este Cel ce odinioar a plsmuit pe Adam din pmntul
Ieciorelnic, Icnd din Adam pe Iemeie, Ir de Iemeie. Dup cum Adam a
adus pe lume pe Iemeie, Ir de Iemeie, tot astIel astzi Fecioara a nscut
brbat, Ir de brbat. (Cu;ant la Naterea Mantuitorului nostru Iisus
Hristos, n vol. !redici la srbtori imprteti i cu;antri de laud la
s1inti, p. 27)
,De s-ar Ii nscut dintr-o cstorie obisnuit, cum m-am nscut eu,
minciun s-ar Ii socotit de multi Dumnezeirea Lui. Acum ns, pentru asta se
naste din Fecioar, iar prin nastere pstreaz neschimbat pntecele Fecioarei,
pstreaz si Iecioria nepgubit, pentru ca Ielul strin al nasterii s-mi Iie
pricinuitor de mare credint. De aceea, de m va ntreba cineva, Iie elen, Iie
iudeu, cum Hristos, Dumnezeu Iiind dup Iire, S-a Icut, mai presus de Iire,
om, voi spune: da, aducnd ca mrturie a cuvintelor mele pecetea Ir pat a
Iecioriei: n acest chip este Dumnezeu, pentru c a biruit rnduiala Iirii, n
acest chip este plsmuitor al pntecelui si descoperitor al Iecioriei, pentru c
Ielul nasterii I-a Iost nepngrit si Si-a zidit Luisi negrit templu, n chipul n
care a voit. (Cu;ant la Naterea Mantuitorului nostru Iisus Hristos, n vol.
!redici la srbtori imprteti i cu;antri de laud la s1inti, p. 28)
,- Dar pentru ce Se naste din Iecioar? Pentru ce pzeste nevtmat
Iecioria?
- Pentru c altdat diavolul a nselat pe Eva pe cnd era Iecioar; de
aceea, Iiind Iecioar Maria, Gavriil i-a binevestit. nselat Iiind Eva, a nscut
cuvnt pricinuitor de moarte, iar Maria, binevestit Iiind, a nscut pe
Cuvntul n trup, de viat vesnic pricinuitor nou. (Cu;ant la Naterea
Mantuitorului nostru Iisus Hristos, n vol. !redici la srbtori imprteti i
cu;antri de laud la s1inti, p. 31)
DUMNEZEU FIUL (nasterea dup trup a Domnului Hristos)
,Si S-a aIlat n iesle Cel ce tine universul, si S-a nIsat n scutece, Cel
Care Se ngrijeste totdeauna de toti. (Din vol. Despre Rai i Scriptur.
Despre iubirea lui Dumne:eu pentru noi. Despre Se:ut-a Imprteasa
de-a dreapta Ta~~, p. 43)
,Ceea ce patriarhii cu mare dor au asteptat, proorocii au prezis, dreptii
au dorit s vad, s-a mplinit n ziua da astzi: Dumnezeu s-a artat n trup
932
pe pmnt si a locuit ntre oameni. De aceia s ne bucurm si s ne veselim
iubitilor (Cu;ant la Naterea Domnului, 25 decembrie, n vol. !redici la
duminici i srbtori., p. 213)
,Este Dumnezeu si Se Iace om, Ir s nceteze de a Ii Dumnezeu.
(Cu;ant la Naterea Mantuitorului nostru Iisus Hristos, n vol. !redici la
srbtori imprteti i cu;antri de laud la s1inti, p. 23)
,Cnd S-a nscut, iudeii tgduiau strina Sa nastere, Iariseii
tlmceau strmb Dumnezeiestile Scripturi, iar crturarii griau cele
potrivnice legii. Irod cuta pe Cel nscut, nu ca s-L cinsteasc, ci ca s-L
piard. Astzi, ns, au vzut c toate-s mpotriv. Cci dup cum zice
Psalmistul: Nu s-a ascuns de la 1iii lor din neam in neam (Ps., 77, 4).
Venit-au mpratii, care s-au minunat de Cerescul mprat, cum a
venit pe pmnt Ir ngeri, Ir arhangheli, Ir tronuri, Ir domnii, Ir
puteri, Ir stpnii, ci, mergnd pe o cale strin si neumblat, a iesit dintr-
un pntece nepngrit, Ir s lase pe ngeri lipsiti de ocrmuirea Lui si Ir
s ias din Dumnezeirea Sa prin ntrupare. Venit-au mpratii ca s se
nchine mpratului ceresc al slavei. Venit-au ostasii ca s slujeasc
Arhistrategului puterii. Venit-au Iemeile ca s vad pe Cel nscut din Iemeie
si s preIac n bucurie ntristrile Iemeii. Venit-au Iecioarele ca s-L vad
pe Fiul Fecioarei, minunndu-se c Fctorul laptelui si al snurilor, Cel ce
Iace s curg de la Sine izvoarele snurilor, a primit hran de copil de la
Mama Iecioar. Venit-au pruncii ca s vad pe Cel Icut prunc spre a culege
laud din gura pruncilor si a celor ce sug (Matei 21, 16; Ps., 8, 2). Venit-au
copii ca s vad pe Copilul care a Icut mucenici din pricina nebuniei lui
Irod (Matei 2, 16-18). Venit-au brbatii ca s vad pe Cel ce S-a Icut om,
pe Cel ce a tmduit pcatele robilor. Venit-au pstorii ca s vad pe
Pstorul cel bun, Care Si-a pus suIletul pentru oi (Ioan 10, 11). Venit-au
preoti ca s vad pe cel Icut arhiereu dup rnduiala lui Melchisedec (Evrei
7, 17; Ps., 109, 4). Venit-au robii ca s vad pe Cel ce a luat chip de rob
(Filipeni 2, 7) spre a cinsti cu libertate robia noastr. Venit-au pescarii ca s
vad pe Cel ce a Icut din pescari vntori de oameni (Matei 4, 19). Venit-au
vamesii ca s vad pe Cel ce a artat pe evanghelist dintre vamesi (Matei 9,
9). Venit-au Iemeile pctoase ca s vad pe cel ce a ntins picioarele Sale
spre a Ii splate cu lacrimi de Iemeile pctoase (Luca 7, 36-50). Si, ca s
spun pe scurt, venit-au toti pctosii ca s vad pe Mielul lui Dumnezeu care
ridic pcatele lumii (Ioan 1, 29), magii daruri aducnd, pstorii
binecuvntnd, vamesii evangheliznd, Iemeile pctoase miruri purtnd,
samariteanca de izvorul apei nsetnd (Ioan 4, 15), cananeanca credint
933
nendoielnic avnd. (Cu;ant la Naterea Mantuitorului nostru Iisus
Hristos, n vol. !redici la srbtori imprteti i cu;antri de laud la
s1inti, pp. 23-24)
,Nu se ngduia din Iire o astIel de nastere, dar ca Stpn al Iirii a
adus un chip strin de nastere, ca s arate c El, cnd se Iace om, nu Se naste
ca un om, ci Se naste ca un Dumnezeu. (Cu;ant la Naterea Mantuitorului
nostru Iisus Hristos, n vol. !redici la srbtori imprteti i cu;antri de
laud la s1inti, p. 27)
,Dar ce s spun, ce s griesc? Vd pe teslar si ieslea, vd pe prunc si
scutecele, vd nasterea Fecioarei lipsit de cele de trebuint. Toate ncrcate
de srcie, toate pline de lips. Iat, bogtie n mare srcie! Cum a srcit
pentru noi, cnd era bogat? Cum n-a avut nici pat, nici asternut, ci a Iost
aruncat n ieslea goal? O, srcie, izvor de bogtie! O bogtie nemsurat,
ce ai chip de srcie! n iesle st, si zguduie lumea! n scutece se nIsoar,
si va sIrma legturile pcatului. nc n-a rostit cuvnt deslusit, si a si-
nvtat pe magi, i-a si-ntors la credint.
Ce s spun, ce s griesc? Iat pruncul este nIsat n scutece si st n
iesle. De Iat-i si Maria, Fecioar si Mam. De Iat-i si IosiI, asa numitul
tat. El brbat se zice, si Ea Iemeie se numeste. Nume legiuite, dar goale de
mpreun-vietuire. Gndeste-le pn la cuvinte, si nu pn la lucruri. El s-a
logodit numai, dar Duhul SInt a umbrit. (Cu;ant la Naterea
Mantuitorului nostru Iisus Hristos, n vol. !redici la srbtori imprteti i
cu;antri de laud la s1inti, p. 31)
,nainte de a aprea Iisus Hristos nou, El si arat Dumnezeirea
Sa n Minunata Zmislire. El Se naste dintr-o Fecioar. Legile naturii
sunt rsturnate: ordinea lucrurilor este distrus. Singur din omenirea
ntreag Iisus Hristos inaugureaz o lume nou care nu mai are nimic
comun cu nasterile obisnuite. (Din vol. Bogtiile oratorice, p. 44)
DUMNEZEU FIUL (Nasterea dup trup a Domnului Hristos despre
bucuria de la Nasterea Domnului)
,Nu Iluier o cntare lipsit de noim, ci ei cnt cntare ngereasc.
ngerii cnt, Arhanghelii psalmodiaz, Heruvimii nalt imne, SeraIimii
doxologesc. Toti prznuiesc vznd pe Dumnezeu pe pmnt si pe om n
ceruri, pe Cel de sus, jos, din pricina tainei ntruprii, pe cel de jos, sus, din
pricina iubirii de oameni. (Cu;ant la Naterea Mantuitorului nostru Iisus
934
Hristos, n vol. !redici la srbtori imprteti i cu;antri de laud la
s1inti, p. 23)
DUMNEZEU FIUL (nasterea din Fecioar despre cele ce s-au petrecut la
nasterea Domnului)
,Cu toate c El a venit si s-a artat sub o Iorm mic si de jos,
totodat n aceast smerenie si sub Iorma unui slujitor, creatura L-a cunoscut
ca pe Domnul ei. Cum? Steaua din naltul cerului, i-a chemat pe magi s
vin s i se nchine; o ceat de ngeri, rspnditi peste tot l slujeau ca pe
Stpnul lor si i cntau imne spre lauda Lui; de alt parte s-au ntlnit multi
care s-au unit si au vestit Intruparea Lui; ngerii L-au vestit pstorilor;
pstorii, locuitorilor orasului; Gavriil, Mariei si Elisabetei, Anei si lui
Simeon ce erau n templu. Si nu numai brbatii si Iemeile s-au bucurat mult,
ci si Iiul care nu era nc iesit din pntecele maicii sale (Ioan Boteztorul);
eu vorbesc de acest locuitor al pustiei care, purtnd acelasi nume ca si
Evanghelistul nostru, a sltat n snul mamei (Lc., 1, 41); toti suspinau n
ndejdea nasterii care trebuia s soseasc. Iat ce s-a petrecut n vremea
venirii. (Comentar la E;anghelia de la Ioan, omilia XII, 2, pp. 57-58)
DUMNEZEU FIUL (nasterea din Fecioar despre steaua care s-a artat la
nastere)
,. haide s dezlegm problemele puse de cuvintele Evangheliei,
ncepnd cu dezlegarea problemelor puse de steaua de la nastere. Dac
vom aIla ce stea a Iost, de unde a Iost, dac a Iost o stea din multele stele
sau alta dect celelalte, dac a Iost o stea adevrat sau numai una
aparent, atunci vom ntelege cu usurint si pe toate celelalte.
- De unde vom cpta rspuns la aceste ntrebri?
- Chiar din cele scrise n Evanghelie. C n-a Iost una din stelele
cele multe, dar, mai bine spus, dup prerea mea, n-a Iost nici stea, ci o
putere nevzut, care a luat chip de stea, se vede n primul loc din mersul
ei. Nu este, nu este vreo stea care s mearg pe cer cum a mers steaua
aceasta; noi vedem c si soarele si luna si toate celelalte stele merg de la
rsrit la apus; steaua aceasta, ns, mergea de la miaznoapte la miazzi,
c asa se aIl Palestina Iat de Persia. n al doilea loc, si din timpul n care
s-a artat putem vedea c steaua aceasta n-a Iost una din multele stele.
Nu se vedea noaptea, ci ziua nmiaza mare pe cnd strlucea soarele;
putere pe care n-o au nici stelele, nici luna; c luna depseste n strlucire
pe toate celelalte stele, dar cnd se ivesc razele soarelui, se ascunde
935
ndat si dispare. Steaua aceasta, ns, prin mrimea strlucirii sale, a
biruit si razele soarelui; strlucea mai tare dect ele; lumina mai
puternic, desi era atta lumin.
n al treilea rnd, se vede c nu era una din celelalte stele, pentru c
aprea si apoi iarsi disprea. Pe drumul pn n Palestina steaua se
arta conducnd pe magi; cnd au ajuns n Ierusalim s-a ascuns; apoi
iarsi, cnd magii au prsit pe Irod, dup ce-i spuseser pricina pentru
care veniser si au plecat, steaua iar s-a artat; si acest lucru nu poate Ii
miscarea Iireasc a unei stele, ci a unei puteri nzestrate cu o ratiune
deosebit. Nici nu avea un drum propriu; mergea cnd magii trebuiau s
mearg; cnd stteau ei, sttea si ea; slujea tuturor celor de trebuint (Ies.,
13, 21 22). Era ca stlpul cel de nor din pustie: oprea si scula tabra
iudeilor atunci cnd trebuia. n al patrulea rnd, se vede bine c nu era o
stea precum celelalte din chipul n care a artat locul unde s-a nscut
Pruncul. C n-a artat locul rmnnd sus pe cer - de altIel nici nu putea
s le arate locul de rmnea sus -, ci l-a artat pogorndu-se jos. Stiti doar
c locul era att de mic ct putea ncpea o colib, dar mai bine spus, ct
putea ncpea trupul unui prunc; iar o stea obisnuit nu putea s arate un
astIel de loc pentru c o stea st la o nltime Ioarte mare si nu poate s
arate un loc att de mic, nici s-1 Iac cunoscut celor care vor s-1
gseasc. De lucrul acesta poti s te ncredintezi uitndu-te la lun; desi
este cu mult mai mare dect stelele, totusi pare c este aproape de toti
locuitorii lumii rspnditi pe o ntindere att de mare de pmnt. Spune-
mi, te rog, cum ar Ii putut steaua s arate locul asa de ngust al ieslei si al
colibei de n-ar Ii prsit nltimea aceea, de nu s-ar Ii pogort jos si n-ar Ii
stat chiar deasupra capului Pruncului? Acest lucru l las evanghelistul s
se nteleag cnd spune: Si iat steaua mergea inaintea lor, pan a ;enit i
a stat deasupra unde era !runcul (Matei 2, 9).
Iat, dar, cte pricini ne arat c steaua aceasta nu era una din
multele stele ale cerului si c ea nu s-a artat potrivit legilor care
guverneaz creatia vzut.
As putea Ii ntrebat:
Dar pentru care pricin s-a artat steaua?
- Ca s mustre nesimtirea iudeilor si s le ia orice cuvnt de aprare
pentru nerecunostinta lor. (Omilii la Matei, omilia VI, II n col. PSB, vol. 23,
pp. 78-79)
,- Dar pentru ce Dumnezeu, mi s-ar putea spune, i-a adus pe magi
prin artarea stelei?
936
- Si ce-ar Ii trebuit s Iac? S le trimit proIeti? Magii n-ar Ii primit
mrturia proIetilor! S le trimit glas din cer? Nu l-ar Ii luat n seam! S
le Ii trimis nger? Dar si pe acesta l-ar Ii trecut cu vederea! De aceea
Dumnezeu las la o parte toate aceste mrturii si, Icnd mare pogormnt,
i cheam pe o cale obisnuit: le arat o stea mare si deosebit de celelalte
stele, ca s-i minuneze si prin mrimea si prin Irumusetea nItisrii ei, dar
si prin Ielul mersului ei. Pavel a Icut la Iel: elinilor le vorbeste pornind
de la altarul de pe Aeropag (Fapte 17, 22-31), aducnd ca mrturie pe
poetii lor; iar iudeilor, care triau dup lege, le vorbeste pornind de la
tierea mprejur si de la jertIe. Pentru c Iiecare om iubeste acelea cu
care este obisnuit, de aceea att Dumnezeu ct si oamenii trimisi de El
pentru mntuirea lumii se Iolosesc de ideile si de Iaptele cu care lumea era
obisnuit. (.) Asa a Icut si cu magii; a vrut s-i cheme prin artarea unei
stele, ca s-i nalte cu mintea mai sus de propria lor gndire. Pentru c,
dup ce i-a condus si i-a cluzit si dup ce i-a adus lng iesle, nu le
mai vorbeste prin stea, ci prin nger. Asa au ajuns cu ncetul mai buni.
(Omilii la Matei, omilia VI, III n col. PSB, vol. 23, pp. 80-81)
,Cnd steaua a ajuns deasupra Pruncului, steaua s-a oprit. Iar ca o
stea, cnd s se ascund, cnd s se arate si n sIrsit s se opreasc dup ce
iar s-a artat, nseamn c era o stea cu o putere mai mare dect a unei stele
obisnuite. Asta a ntrit si mai mult credinta magilor. De aceea s-au si
bucurat. S-au bucurat c au gsit ce cutau; s-au bucurat c au ajuns
vestitorii adevrului; s-au bucurat c n-au Icut n zadar atta cale. Att de
mare le era dorul de Hristos! Si venind steaua s-a oprit chiar deasupra
capului Pruncului, artnd c dumnezeiesc este Pruncul. Oprindu-se, steaua
i-a Icut s se nchine Pruncului, nu ca niste simpli barbari, ci ca unii din cei
mai ntelepti dintre barbari. Vezi ce rost mare a avut steaua? n aIar de
proIetie si de interpretarea arhiereilor si crturarilor magii au dat atentie si
stelei. (Omilii la Matei, omilia VII, IV n col. PSB, vol. 23, p. 95)
DUMNEZEU FIUL (Nasterea de sus din Tatl si nasterea de fos din
Fecioar)
,Astzi, Cel nscut din Tatl mai presus de minte si de cuvnt, pentru
mine Se naste din Fecioar, tot mai presus de minte si de cuvnt. Atunci S-a
nscut din Tatl dup Iire mai presus de veci, dup cum stie Cel ce L-a
nscut. Astzi se naste iarsi mai presus de Iire, dup cum stie harul Duhului
cel SInt. Nasterea lui de sus adevrat este, iar nasterea de jos, Ir de
minciun. Cu adevrat din Dumnezeu, Dumnezeu S-a nscut si cu adevrat
937
Acelasi, din Fecioar, om S-a nscut. Sus, Singurul Unul-Nscut din Cel
Nenscut, jos, Singurul Acelasi Unul-Nscut din singur Fecioara. Si dup
cum necucernic lucru este s te gndesti la mam, la nasterea de sus, tot
astIel de hul lucru este s te gndesti la tat, la nasterea de jos. Tatl a
nscut Ir curgere, iar Iecioara a nscut Ir stricciune. Nici Dumnezeu n-a
suIerit curgere nscnd, cci a nscut prin Duhul. Din aceast cauz nici
nasterea Lui de sus nu este tlcuit, nici nasterea Lui n vremurile din urm
nu rabd iscodire.
C a nscut Fecioara astzi, o stiu! C a nscut Dumnezeu mai presus
de timp, o cred! Dar chipul nasterii am nvtat s-l cinstesc n tcere si am
primit ca prin cuvinte s nu iscodesc. Cnd e vorba de Dumnezeu, nu trebuie
s cutm la Iirea lucrurilor, ci s credem n puterea Celui ce le svrseste.
Legea Iirii este ca s nasc Iemeia mritat, dar lucru mai presus de Iire este
ca s nasc Iecioar ce nu stia de nunt si s rmn Iecioar. S se
cerceteze, dar, cele dup Iire, iar cele mai presus de Iire s se cinsteasc n
tcere. Nu ca pe un lucru tainic si vrednic de cinstit prin tcere.
Iertati-m, v rog, c vreau s pun capt cuvntului cu nceputul. Sunt
nendemnatic pentru o cercetare mai adnc si nu stiu n ce chip si ncotro
s-ntorc crma cuvintelor.
Ce s spun, ce s griesc? Vd pe Aceea ce a nscut, vd pe Cel
nscut, dar nu vd si chipul nasterii. Se biruieste Iirea, se biruieste si hotarul
rnduielii, acolo unde voieste Dumnezeu. Nu s-a svrsit un lucru dup Iire,
ci o minune mai presus de Iire. Firea si-a ncetat lucrarea ei si a lucrat vointa
Stpnului. O, har netlcuit! (Cu;ant la Naterea Mantuitorului nostru
Iisus Hristos, n vol. !redici la srbtori imprteti i cu;antri de laud
la s1inti, pp. 25-26)
,Pentru c nici pgnii, nici iudeii, nici ereticii nu credeau c
Dumnezeu a nscut pe Cuvntul Ir smnt si Ir ptimire, de asta, cnd
Se naste azi din trup ptimitor, a pstrat neptimitor trupul cel ptimitor, ca
s arate c, dup cum atunci cnd S-a nscut din Iecioar, n-a stricat Iecioria,
tot astIel si Dumnezeu a nscut Dumnezeieste ca Dumnezeu pe Dumnezeu-
Cuvntul, rmnnd nemputinat si neschimbat SInta Lui Iiint. (Cu;ant
la Naterea Mantuitorului nostru Iisus Hristos, n vol. !redici la srbtori
imprteti i cu;antri de laud la s1inti, p. 32)
DUMNEZEU FIUL (ntruparea Taina ntruprii)
,Priviti aceast tain grozav si de neptruns. Cuvntul rmne mereu
n aceast cas; El s-a mbrcat cu natura noastr nu pentru a o prsi, ci
938
pentru a locui totdeauna n ea. Dac n-ar Ii voit s-o pstreze mereu, El nu i-
ar Ii Icut cinstea de a o pune pe tronul regesc, si purtnd-o cu El, nu ar Ii
Icut-o s Iie nchinat de toat oastea cereasc: prin ngeri, prin Arhangheli,
de ctre Tronuri, de ctre Domnii, de ctre nceptorii, de ctre Puteri. Ce
duh, ce limb va putea s arate cinstea nespus pe care Dumnezeu i-a Icut-o
naturii noastre, aceast cinste care este grozav si n acelasi timp
supranatural? Ce nger? Ce arhanghel? Nu desigur, nimeni, ori n cer ori pe
pmnt, n-o va putea niciodat. (Comentar la E;anghelia de la Ioan, omilia
XI, 2, p. 55)
,Gndeste-te cum el (SIntul Apostol Pavel n.n.), pretutindeni,
iconomia lui Dumnezeu cu omul o numeste tain, si cu drept cuvnt, cci nu
este nvederat tuturor oamenilor, si mai mult nc, nici ngerilor nu era
stiut; cum atunci s nu Iie mare ceea ce s-a artat prin Biseric? De aceea
zice: Cu ade;rat mare este. Si cu adevrat c este mare: cci omul a
devenit Dumnezeu, si Dumnezeu om; omul s-a vzut Ir de pcat, omul s-a
nltat, s-a propovduit n lume, si mpreun cu noi, l-au vzut pe el ngerii.
(Talcuiri la Epistola intai ctre Timotei, omilia a XI-a, p. 114)
DUMNEZEU FIUL (ntruparea Domnului Hristos)
,Dar cnd a binevoit s ia chip de rob, s primeasc prga noastr, n-
a luat nchipuire de trup, nici aparent de trup, ci trup adevrat. De aceea a
primit s vin cu toate cele ale noastre; s se nasc din Iemeie, s Iie prunc,
s Iie nIsat, s Iie hrnit cu lapte si s suIere de toate celelalte, ca s se
cread adevrul ntruprii si s se coas gurile ereticilor. Pentru aceea a
dormit n corabie, a cltorit, a ostenit, a ndurat toate cele omenesti, ca prin
Iapte s poat Ii ncredintati toti oamenii. Pentru aceea a stat naintea
scaunului de judecat, a Iost rstignit, a suIerit, moartea cea plin de rusine
si a Iost pus n mormnt, ca prin toate s se nvedereze ntruparea Sa. Dac
n-a luat cu adevrat trupul nostru, atunci nici n-a Iost rstignit, nici n-a
murit, nici n-a Iost ngropat, nici n-a nviat. (Omilii la Facere, omilia
LVIII, III, n col. PSB, vol. 22, pp. 250-251)
,Da, este un lucru cu totul neobisnuit c Dumnezeul Cel negrit, Cel
netlmcit, Cel nenteles, Cel asemenea Tatlui, a primit s vin pe pmnt din
pntece Iecioresc, a primit s Se nasc din Iemeie si s aib strmosi pe
David si pe Avraam. Dar pentru ce spun pe David si pe Avraam? Lucru plin
cu totul de spaim si uimire este c a avut strmosi pe acele Iemei pctoase
939
despre care am vorbit mai nainte. Cnd auzi acestea, ridic capul sus! Nu te
gndi la ceva umilitor. Dimpotriv, minuneaz-te c, Iiind Fiu al
Dumnezeului celui Ir de nceput si adevrat Fiu, a primit s aud spunndu-
I-se Fiu al lui David, pentru ca pe tine s te Iac Iiu al lui Dumnezeu! A
primit s Se Iac rob Tatlui, pentru ca tie, robului, s-ti Iac Tat pe
Stpnul. (Omilii la Matei, omilia II, II, n col. PSB, vol. 23, p. 29)
,Cuvntul S-a mbrcat cu carnea noastr, de team c, venind la noi
n mretia Sa si n toat strlucirea divinittii Sale, s nu ne piard pe toti.
(Comentar la E;anghelia de la Ioan, omilia VI, 1, p. 35)
,De unde a venit El Cel ce a umplut toate, Cel ce este prezent peste
tot? Ce loc a prsit El Cel care tine si cuprinde totul n mna Sa? Cu
adevrat n-a prsit nici un loc, si cum ar Ii putut-o Iace? Dar se pare c El a
prsit unul coborndu-Se la noi. Precum Iiind n lume, El nu prea c este
aici, Iiindc nu era cunoscut nc aici; El s-a Icut apoi cunoscut nsusi
atunci cnd a binevoit s se mbrace cu trupul nostru. Si aceast artare si
coborre o numeste Scriptura venirea Sa. (Comentar la E;anghelia de la
Ioan, omilia X, 2, p. 50)
,Pentru acesta, cnd veti auzi aceste cuvinte: Cu;antul s-a 1cut trup
nu v tulburati deloc, nu v smintiti. Substanta divin n-a Iost schimbat
deloc n trup, va Ii o necredint de a avea o asa cugetare, ci Dumnezeu
rmnnd ceea ce era, a luat chipul robului.
Dar pentru ce SIntul Ioan s-a slujit de acest cuvnt: S-a 1cut?
Aceasta o Iace pentru a le nchide gura ereticilor (dochetilor); cci sunt care
pretind c, Cuvntul nu S-a Icut n mod real om, si c tot ceea ce priveste
Taina ntruprii nu este dect aparent, asemnare, nchipuire. SIntul
Evanghelist s-a Iolosit dar de acest cuvnt S-a 1cut pentru a nltura aceast
hul, nu vrea prin aceia s arate o schimbare de substant, ci s arate c El a
luat n mod real si cu adevrat un trup. Atunci dar cnd zice SIntul Pavel:
Iisus Hristos ne-a rscumprat din blestemul legii, 1candu-se El insui
blestem pentru noi (Gal., 3, 13). El nu vrea s spun c substanta Lui a Iost
separat si lipsit de slav, si c ea a czut n blestem. Cci nici chiar
demonii, nici cei mai nebuni si mai destrblati dintre oameni, nu sunt
capabili de un asa sentiment att de urt pe ct de necredincios! Deci nu
aceasta o ntelege SIntul Apostol, ci c Iisus Hristos lund asupra Sa
blestemul pe care noi l-am pricinuit, nu permite ca noi s i ne supunem mai
mult si ne elibereaz de el. La Iel, n acest loc SIntul Ioan zice c Cu;antul
trup S-a 1cut, nu schimbndu-si substanta Sa n trup, ci rmnnd ceea ce
940
era mai nainte, dup ce a luat trupul. (Comentar la E;anghelia de la Ioan,
omilia XI, 1-2, p. 54)
,Cel ce este att de mare, Cel ce este strlucirea slovei, Cel ce este
chipul ipostasului Lui, Cel ce a Icut veacurile, Cel ce sade de-a dreapta
Tatlui, Acela a voit si S-a silit, de a Ii Iratele nostru n toate si de aceea a
lsat pe ngeri si puterile cele de sus si la noi a venit si pe noi ne-a luat.
(Comentariile sau Explicarea Epistolei ctre E;rei, omilia V, p. 101)
,De aceea, nu a luat de la nceput chip de om de vrst matur, ci a
primit s Se zmisleasc, s Se nasc, cu lapte s Se hrneasc, s triasc pe
pmnt atta timp, ca s dea ncredintare c este om cu adevrat, si prin toate
celelalte. Adeseori si ngerii s-au artat pe pmnt n chip de om, si chiar
Dumnezeu, dar artarea nu era trup adevrat, ci pogormnt. Deci, ca s nu
socotesti c aceast venire a Lui este asa cum au Iost acele artri, ci ca s
Iii ncredintat cu adevrat, S-a zmislit, S-a si nscut, S-a si hrnit, a stat n
iesle, nu ntr-o csut, ci ntr-un loc larg, multime nenumrat Iiind de Iat,
ca s se Iac nasterea Lui cunoscut. De aceea si proIetiile au grit de demult
acestea: nu doar c va Ii om, ci c va Ii si zmislit, Se va si naste si va Ii
hrnit dup legea pruncilor. Si asa striga si Isaia, zicnd: Iat, Fecioara in
pintece ;a lua i ;a nate Fiu i ;or chema numele Lui Emanuel, unt i
miere ;a manca (Is., 7, 14), si iarsi: !runc S-a nscut noui, Fiul, i ni S-a
dat nou (Is., 9, 5).
Ai vzut c a Iost vestit mai dinainte si vrsta copilriei Lui?
(Cu;antri impotri;a anomeilor, cuv. VII, n vol. Cu;antri impotri;a
anomeilor. Ctre iudei, p. 121)
,Acelea pe care altdat patriarhii le doreau cu nIocare, proIetii le
preziceau, iar dreptii poIteau s le vad (Matei 13, 17), acelea s-au mplinit
si au luat astzi sIrsit. Dumnezeu pe pmnt S-a artat n trup si cu oamenii
a petrecut (Baruh 3, 38). S ne bucurm, dar, si s ne veselim, iubitilor.
(Cu;ant la :iua Naterii Mantuitorului nostru Iisus Hristos, care era
necunoscut atunci, dar a 1ost 1cut cunoscut cu putini ani inainte, de
ctre unii care au ;enit din pus i au ;estit-o, I, n vol. !redici la srbtori
imprteti i cu;antri de laud la s1inti, pp. 7-8)
,Nu te ntreba cum, cci unde va vrea Dumnezeu se biruieste
rnduiala Iirii. A voit, a putut; S-a pogort, a mntuit. La Dumnezeu toate
merg mn-n mn. Astzi Cel ce este Se naste, Cel ce este Se Iace ce nu
941
era. (Cu;ant la Naterea Mantuitorului nostru Iisus Hristos, n vol. !redici
la srbtori imprteti i cu;antri de laud la s1inti, p. 23)
,Nu S-a Icut om ndeprtndu-se de Dumnezeire, si nici nu S-a Icut
din om Dumnezeu ncetul cu ncetul, ci, Cuvnt Iiind, datorit neptimirii
Sale, S-a Icut trup, rmnndu-I neschimbat Iirea. (Cu;ant la Naterea
Mantuitorului nostru Iisus Hristos, n vol. !redici la srbtori imprteti i
cu;antri de laud la s1inti, p. 23)
,Era ntotdeauna ca Dumnezeu, ocrmuind lumea, dar astzi a venit
ca si om, si ca Dumnezeu: ca om, pstorind poporul, iar ca Dumnezeu,
mntuind lumea. (Cu;ant la Naterea Mantuitorului nostru Iisus Hristos, n
vol. !redici la srbtori imprteti i cu;antri de laud la s1inti, p. 29)
,Dumnezeu pe pmnt a venit si omul n cer s-a suit. Toate s-au
mpreunat. A venit pe pmnt, ntreg Iiind n ceruri. Dumnezeu Iiind, S-a
Icut om, Ir s-nceteze a Ii Dumnezeu. Cuvnt neptimitor Iiind, S-a Icut
trup. (Cu;ant la Naterea Mantuitorului nostru Iisus Hristos, n vol.
!redici la srbtori imprteti i cu;antri de laud la s1inti, p. 29)
,,Aceast covrsire a iubirii Sale de oameni si mrimea pogorrii Sale
erau nspimnttoare, cerndu-se multe dovezi pentru ca ele s Iie socotite
adevrate. Cci gndeste, numai, ce va s zic c a auzi si a aIla c
Dumnezeu cel negrit si netrector, care nu se poate cuprinde cu mintea, nu
se poate vedea cu ochii si nu se poate pipi, Acela in mana cruia sunt
marginile pmantului (Ps. 94, 4), care caut spre pmant i-l 1ace a se
cutremura, Cel ce se atinge de munti i ei 1umeg (Ps. 103, 32), a crui
strlucire, chiar cnd ei se pogoar, nu o pot suporta heruvimii, ci si acoper
Ietele cu aripile lor, c Acesta care este cu mult mai nalt dect toate
gndurile, ntrecndu-i pe ngeri, pe Arhangheli si pe toate puterile ceresti,
s voiasc a se Iace om si s primeasc trupul cel Iormat din pulbere, s intre
n pntecele Iecioarei si s petreac acolo nou luni, a se adpa la pieptul ei
si a suIeri toate ntmplrile omenesti nu este oare aceasta de cea mai mare
mirare? Iar pentru c ceea ce avea s Iac era att de miraculos si
neobisnuit, nct multi n-ar Ii putut crede, de aceea Dumnezeu a trimis mai
nti pe proIeti ca s prevesteasc acestea; si a proIetit nc Patriarhul Iacov,
cnd a zis: Din ;lstare 1iul meu te-ai inltat, te-ai culcat i ai adormit ca un
leu (Fac. 49, 9). nc si Isaia a zis despre Dnsul: Iat 1ecioara ;a :misli i
;a nate 1iu, i se ;a chema numele lui Emanoil (Is. 7, 14). Si n alt loc zice
el: J:utu-l-am ca un prunc i ca o rdcin pe pmant insetat (Is. 53, 2).
942
nc si David a vorbit despre venirea Lui n trup prin cuvintele: !ogori-se-;a
ca ploaia pe lan i ca pictura ce cade pe pmant (Ps. 72, 6), pentru c El a
intrat n pntecele mumei sale Ir a Ii Iost bgat n seam si Ir vuiet.
(Cu;ant la S1anta i Marea Jineri, n vol. Omilii la !ostul Mare., pp. 153-
154)
,,. ca s nu se cread c nlucire este ntruparea Sa, ncredinteaz pe
oameni despre ntrupare nu numai prin vederea trupului Su, ci si prin aceea
c a stat printre oameni mult vreme si a trecut prin toate cele omenesti. N-a
venit pe pmnt sub chip de brbat desvrsit si deplin, ci a stat si n pntece
Iecioresc, ca s ndure si zmislirea, si nasterea, si hrnirea cu lapte, si
cresterea, pentru ca s dea adeverire de ntruparea Sa si prin lungimea
timpului, dar si prin schimbrile proprii vrstei. Si n-a mrginit dovada
ntruprii Sale numai la att, ci, dup ce S-a mbrcat cu trup, ngduie ca
trupul Su s suIere toate scderile Iirii: s Ilmnzeasc (Matei 4, 2), s
nseteze (Ioan 19, 28), s doarm (Matei 8, 24), s osteneasc (Ioan 4, 6).
(Cu;ant la ceea ce s-a spus. ,,!rinte, dac este cu putint., n vol. Omilii
la sracul La:r. Despre soart i !ro;ident., pp. 255-256)
,,Nu ne-a chemat pe noi sus, ci nsusi a venit la noi. Iar cnd auzi c a
lsat, s nu socotesti c Si-a schimbat locul
203
, ci c S-a mpreun pogort.
Cci si mpreun cu noi Iiind, era si mpreun cu Tatl. (Laud lui Maxim
i despre ce 1el de sotie trebuie s ne lum, n vol. Catehe:e maritale, pp.
49-50)
,Priviti la Cuvntul Icut Trup, Dumnezeu nsusi lund natura
noastr Ir s-si piard nimic din divinitatea Sa. (Din vol. Bogtiile
oratorice, p. 70)
,Fiul lui Dumnezeu! Acela este darul de nespus, Acela este taina
de nespus. Fiul lui Dumnezeu S-a Icut Fiul Omului. Vesnic n snul
Tatlui, Fiul S-a ntrupat n snul Fecioarei Maria. Acela este un
mister mai adnc si mai nalt dect nasterea noastr duhovniceasc.
Este prin excelent taina credintei. (Din vol. Bogtiile oratorice, p.
153)
203
Tlcuirea Pr. Marcel Hanches: C ar Ii trecut dintr-o stare n alta, n cea nou
nemaiavnd ceva comun cu cea dinainte. (n.s. 116, p. 50)
943
,Fiul lui Dumnezeu a cobort din cer pe pmnt, Cuvntul S-a
Icut trup si a locuit printre noi. Si ce este aceast ntrupare a Fiului lui
Dumnezeu, dac nu nuntile Lui tainice cu natura omeneasc? Or, noi
asistm la aceste nunti divine, banchetul de nunt ne strnge, bucuria
crestin d peste maluri n comunitatea crestin, de unde trebuie s Iie
alungate tristetile vechi ale neamului omenesc vinovat si osndit.
(Din vol. Bogtiile oratorice, pp. 328-329)
DUMNEZEU FIUL (ntruparea ,la plinirea vremii)
,Cnd elinii ntreab, de ce Hristos a venit tocmai acum, noi s nu-i
lsm a spune ei aceasta, ci s-i ntrebm dac Hristos n-a reusit n lucrul
Su pentru care a venit. Dup cum dac ar Ii venit mai demult si nu ar Ii
reusit, nu ar Ii putut Ii suIicient timpul pentru justiIicarea noastr, tot asa si
dup ce El a reusit, nu vom putea Ii considerati ca drepti si s scpm de
rspundere din cauza timpului, pentru c nici pe medic nu-l nvinovteste
cineva din cauza timpului, dup ce a Iost scpat de boal si nsntosit
bolnavul, si nici nu d vina pe medicamente, dup cum nici pe un general
nvingtor nu l cerceteaz cineva, de ce a nvins n timpul acela si nu
altdat, si n locul acesta sau altul. AstIel de ntrebri se Iac cnd el nu a
reusit, dar dup ce a reusit trebuie a primi cu multumire si a-L aproba. Cci,
spune-mi, ce este mai demn de crezut? Rationamentul tu si clevetirea sau
sIrsitul unui Iapt n perIectiune? A nvins El, sau n-a nvins, aceasta arat-
mi! A stpnit, sau nu? A dus la un sIrsit bun lucrul nceput, sau nu?
(Comentariile sau Explicarea Epistolei ctre Coloseni, omilia IV, pp. 49-50)
DUMNEZEU FIUL (ntruparea - cauzele si scopul ntruprii)
,n cele din urm, Dumnezeu a vzut c chiar dup atta purtarea de
grij, oamenii tot mai au nevoie de multa si nespusa Lui iubire de oameni;
am vzut c n-au avut nici o putere, nici patriarhii, nici proIetii, nici
minunile acelea nemaintlnite, nici pedepsele, nici ndemnurile adresate
Iiecrui om, nici acele repetate robii; de aceea, ndurndu-se de neamul
nostru, a rnduit, s se nasc din Fecioar si s ia chip de rob (Filip., 2, 7),
Doctorul trupurilor si al suIletelor, Fiul Lui Cel Unul Nscut, sculndu-L ca
s spun asa, din snurile printesti, a rnduit s petreac mpreun cu noi si
s suIere toate slbiciunile noastre, pentru ca s poat ridica de la pmnt la
cer Iirea noastr care zcea jos undeva din pricina multimii pcatelor. Fiul
tunetului, minunndu-se de lucrul acesta si ntelegnd covrsitoarea dragoste
a lui Dumnezeu, artat neamului omenesc, striga si spunea: a a iubit
944
Dumne:eu lumea (Ioan, 3, 16). Uit-te ct de mare minune cuprind aceste
cuvinte! Spune a, gndindu-se la mretia celor ce vrea s ne spun.
De aceea si ncepe asa cuvntul su!
- Spune-ne, Fericite Ioane, cum a? Spune-ne msura, spune-ne
mretia, nvat-ne covrsirea cuvintelor pe care vrei s ni le spui!
- a a iubit Dumne:eu lumea, incat pe Fiul Lui Cel Unul Nscut L-a
dat, ca tot cel ce crede in el s nu piar, ci s aib ;iat ;enic.
Ai vzut c aceasta e pricina venirii Fiului? A venit ca s gseasc mntuire prin credinta n El,
,C Fiul lui Dumnezeu nu S-ar Ii smerit n zadar si n desert att de mult
dac n-ar Ii vrut s ne nalte pe noi. S-a nscut dup trup, ca tu s te nasti dup
Duh; S-a nscut din Iemeie, ca tu s ncetezi de a mai Ii Iiu al Iemeii. Pentru
aceasta Fiul lui Dumnezeu a avut o ndoit nastere: una asemenea nou, si alta
mai presus de noi. Pentru c S-a nscut din Iemeie, Se aseamn cu noi; dar
pentru c nu S-a nscut nici din snge, nici din vointa trupului sau a brbatului ci
de la Duhul SInt, ne arat nasterea cea mai presus de noi, nasterea cea viitoare,
pe care ne-o va drui nou de la Duhul. (Omilii la Matei, omilia II, II, n col.
PSB, vol. 23, p. 29)
,Dumnezeu, cum am spus-o, n-are nevoie de nimic; ci El a venit
pentru a-Si revrsa harurile Sale si bineIacerile Sale peste ai Si. (Comentar
la E;anghelia de la Ioan, omilia X, 1, p. 49)
,Fiind cu adevrat Fiul lui Dumnezeu, El s-a Icut om, pentru a-i Iace
pe oameni Iii ai lui Dumnezeu. (Comentar la E;anghelia de la Ioan, omilia
XI, 1, p. 54)
,Cnd proIetii nimic nu au izbutit, cnd ngerii si arhanghelii, cnd
ntreaga natur vzut si nevzut cu nimic nu puteau s ajute, atunci si el a
iconomisit prezenta lui printre oameni, artnd prin aceasta, c Iaptul
salvrii omului avea nevoie de puterea dumnezeiasc. (Comentariile sau
Explicarea Epistolei ctre E1eseni, omilia III, p. 26)
,Nu a trimis pe altul, nici c ne-a vestit acestea prin altul, ci El prin
Sine. Nu a trimis nger, nici arhanghel, pentru c spre a ndrepta attea rele
nu era posibil nimnui, ci a Iost nevoie de prezenta Sa, de a corecta.
(Comentariile sau Explicarea Epistolei ctre E1eseni, omilia VI, p. 52)
,Hristos numeste venirea Lui cu drept cuvnt iesire, cci si noi eram
aIar (departe) de Dumnezeu. Si precum se ntmpl n mprtii cu cei
945
legati si potrivnici mpratului c sunt aIar de palatul mprtesc, iar cel ce
voieste a-i mpca cu mpratul, nu-i bag pe aceia nuntru, ci el singur
iesind aIar, st de vorb cu dnsii, pn ce i va Iace vrednici de Iata
mpratului, spre a-i prezenta, tot asa a Icut si Hristos. C iesind si venind
la noi, adic lund trup, si grind cele din partea mpratului, ne-a introdus
nuntru, dup ce ne-a curtit si ne-a mpcat. De aceea venirea lui o
numeste ieire. (Comentariile sau Explicarea Epistolei ctre E;rei, omilia
III, p. 70)
,De aceea a luat trupul nostru, zice, numai din Iilantropie, ca s ne
miluiasc pe noi. Nici nu este vreo alt pricin a iconomiei mntuirii noastre,
dect aceasta numai c ne-a vzut aruncati jos la pmnt, pierduti, tiranisiti
de moarte si I-a Iost mil de noi. Ca s curteasc pcatele norodului,
zice; ca s 1ie milosti; i credincios rhiereu' (Comentariile sau
Explicarea Epistolei ctre E;rei, omilia V, p. 101)
,Cel Unul-Nscut, mai nainte de veci, Cel nepipit, Cel curat, Cel
netrupesc, a intrat n trupul meu cel vzut si striccios. Pentru ce? Pentru ca
Iiind vzut s m nvete, si nvtndu-m s m povtuiasc spre ceea ce nu
se vede. Pentru c oamenii dau mai mult crezare ochiului dect auzului,
pentru c pun la ndoial ceea ce nu vd, pentru aceasta a ndurat ca s-L
vedem cu trupul, ca s risipeasc ndoiala. (Cu;ant la Naterea
Mantuitorului nostru Iisus Hristos, n vol. !redici la srbtori imprteti i
cu;antri de laud la s1inti, p. 26)
,Dar ce s spun, ce s griesc? Minunea m nspimnt. Cel Btrn
n zile S-a Icut prunc. Cel ce st pe scaun nalt si prea nltat, este asezat n
iesle. Cel nepipit, Cel curat, Cel nealctuit, cel netrupesc este cuprins de
mini omenesti; Cel ce a rupt legturile pcatului este nItisat n scutece,
pentru c vrea asta. Vrea s preIac necinstea n cinste, vrea s mbrace cu
slav pe cel neslvit, vrea s arate chip de virtute pe cel supus ocrii. De asta
ia trupul meu, ca eu s-i Iac n mine loc Cuvntului Lui. mi ia trupul meu,
ca s-si dea Duhul Lui. mi d si-mi ia, ca s-mi dea vistierie de viat. mi ia
trupul meu, ca s m sIinteasc. mi d Duhul Lui, ca s m mntuiasc.
(Cu;ant la Naterea Mantuitorului nostru Iisus Hristos, n vol. !redici la
srbtori imprteti i cu;antri de laud la s1inti, pp. 26-27)
,S-a Icut trup pentru ca s Se slsluiasc ntru noi. Dumnezeu nu S-
a Icut, ci era. De asta S-a Icut trup, ca s-L primeasc ieslea pe Cel pe
Care nu-L ncpea cerul, de asta S-a asezat n iesle, ca s primeasc hran de
946
copil de la Maica-Fecioar, Cel ce hrneste lumea. De asta Printele
;eacului ce ;a s 1ie (Isaia 19, 5) este tinut ca prunc la sn n brate Iecioresti,
tocmai pentru ca si magii s se poat apropia de El. (Cu;ant la Naterea
Mantuitorului nostru Iisus Hristos, n vol. !redici la srbtori imprteti i
cu;antri de laud la s1inti, pp. 29-30)
,Pentru c oamenii au prsit pe Dumnezeu si au cioplit dumnezei n
chip de om, crora le slujeau spre ocara Ziditorului, pentru aceasta Cuvntul
lui Dumnezeu, Dumnezeu Iiind, S-a artat n chip de om, ca s strice si
minciuna si s-i Iac pe nesimtite s-i slujeasc Lui. (Cu;ant la Naterea
Mantuitorului nostru Iisus Hristos, n vol. !redici la srbtori imprteti i
cu;antri de laud la s1inti, p. 32)
,Pentru asta S-a pogort Fiul lui Dumnezeu, ca s mpace Iirea
noastr cu Stpnul. (Omilia I la Jan:area lui Iuda, VI, n vol. !redici la
srbtori imprteti i cu;antri de laud la s1inti, p. 57)
,A luat pentru mine toate cele cuvenite Iirii mele. (Cu;ant la
;an:area lui Iuda, n vol. !redici la srbtori imprteti i cu;antri de
laud la s1inti, p. 76)
,Dumnezeu 1cut om pentru a ne 1ace pe noi dumne:eu. (Din
vol. Bogtiile oratorice, p. 42)
,Dac El S-a Icut om, a Icut-o pentru a ne Iace pe noi
dumnezeu. (Din vol. Bogtiile oratorice, p. 98)
,Acest Fiu al lui Dumnezeu, venit la noi pentru a ne ridica pn
la Dumnezeu (.) a murit pentru a distruge moartea noastr si s ne
transmit propria Sa viat. (Din vol. Bogtiile oratorice, p. 154)
DUMNEZEU FIUL (ntruparea Domnului Hristos - eveniment uimitor si
neasemuit pentru umanitate)
,Trebuie s ne minunm si s ne nspimntm de mretia ntruprii
care depseste orice ntelegere. Gndeste-te ce lucru mare ar Ii s vezi c se
coboar soarele de pe cer, c alearg pe pmnt si c trimite razele sale
tuturor celor de aici. Iar dac s-ar ntmpla aceasta cu lumintorul acesta
ceresc, toti s-ar nspimnta vznd o astIel de minune. Gndeste-te si
947
socoteste acum ce lucru mare este s vezi c Soarele drepttii sloboade din
trupul nostru razele Sale si lumineaz suIletele noastre. (Cu;ant la :iua
Naterii Mantuitorului nostru Iisus Hristos, care era necunoscut atunci,
dar a 1ost 1cut cunoscut cu putini ani inainte, de ctre unii care au ;enit
din pus i au ;estit-o, I, n vol. !redici la srbtori imprteti i cu;antri
de laud la s1inti, p. 8)
,Marele si unicul eveniment pe care trebuia s-l admire cerul si a
crui teatru trebuia s Iie pmntul, este n mod sigur venirea
Cuvntului lui Dumnezeu n trupul omului. Cuvntul se aprinde pentru
natura omeneasc de o iubire tainic; El o Iace Iiica Lui, ea devine
sotia Lui. El este capul, ea este trupul Su, sunt doi ntr-un singur trup:
ea este os din oasele sale i carne din carnea sa. Pentru ea El prseste
strlucirile cerului, El l las pe Tatl Su, El ;ine la sotia Sa si
aceast unire a devenit de nedesprtit, ea este vesnic. Cuvntul i d
propriei sale sotii bogtiile Sale; El i se d El nsusi ntreg si totul. Ba
mai mult! El se devoteaz pentru ea. Pentru ea El este n durere si n
lacrimi; El trieste n srcie si n munc; El moare n chinul Crucii. Si
cnd, prin moartea Sa, El a curtit-o pe aceast sotie, El o nalt la
dreapta puterii lui Dumnezeu, pe tronul vesnic pe care Tatl Su i l-a
pregtit. (Din vol. Bogtiile oratorice, p. 243)
DUMNEZEU FIUL (ntruparea eIectele ntruprii asupra omului si a
creatiei)
,Dup venirea lui Hristos, cei ce locuiesc pmntul au ajuns din
Iiare, oameni, dar, mai bine spus, toti aceia care psesc cu adevrat pe
urmele Lui au ajuns din oameni, ngeri. (Cu;ant de laud la S1anta
mare Mucenit Drosida i despre aducerea aminte de moarte, II, n
vol. !redici la srbtori imprteti i cu;antri de laud la s1inti, p.
500)
DUMNEZEU FIUL (unirea celor dou Iiri n Hristos)
,... prin alipire si unire, Cuvntul lui Dumnezeu si trupul sunt una si
aceeasi Persoan; nu c ar Ii conIuzie, nici amestecare a substantei, ci n
virtutea unei nespuse si cuprinse uniri. (Comentar la E;anghelia de la Ioan,
omilia XI, 2, p. 55)
948
,Prin nvierea lui Lazr preIigureaz nvierea Sa cea de a treia zi,
c prin aceast nviere vrea s-i mngie pe ucenicii Si slabi la suIlet
pentru timpul scurt al petrecerii Lui sub pmnt; vrea ca nainte de
Patimile Sale pe cruce s slbeasc teama ucenicilor Si, s le arate c-I
va Ii usor s-Si druiasc Lui ce a druit El altuia, s-i ncredinteze prin
Iapte pe cei ndoielnici, n chipul acesta a dat glas Iaptelor si aproape
c le gria asa prin ceea ce Icea: N-am lsat nici o clip 1irea
omeneasc pe care am luat-o, lipsit de lucrarea dumne:eiasc, ci Eu
am lucrat cand ca om, cand ca Dumne:eu, intr-un ca: am artat 1irea
Mea dumne:eiasc, in cellalt ca:, 1irea omeneasc, in;t prin aceasta
c 1aptele Mele cele smerite trebuie atribuite 1irii Mele omeneti, iar
cele mrete i inalte dumne:eirii, prin aceast unire inegal de 1apte
tlmcesc unirea Firilor celor neegale, prin puterea pe care o am
asupra patimilor art c patimile Mele sunt de bun ;oie. Ca
Dumne:eu, am supus 1irea, prelungind postul ;reme de patru:eci de
:ile (Matei 4, 2). Mai tar:iu, am 1lman:it (Matei 4, 2) i am obosit
(Ioan, 4, 6) ca un om, dar, ca Dumne:eu, am potolit marea in1uriat
(Matei 8, 24). Ca om, am 1ost ispitit de dia;ol (Matei 8, 31-32), dar ca
Dumne:eu am i:gonit cu porunca pe draci. Jreau s ptimesc pentru
oameni, ca om. Dar ca s nu socoti ceea ce se ;a 1ace ca un semn de
slbiciune, inainte de a merge la moarte, rechem la ;iat pe cel tinut
de moarte. Dup ce ; ;oi 1i artat mai dinainte lucrarea Dumne:eirii,
numai atunci ;oi plti datoria cea ;eche a omenirii. Dup ce ;oi 1i
de:legat legturile, numai atunci M ;oi lega. Joi arta prin 1apte c
putere am s-Mi pun su1letul Meu, l putere am iari s-l iau. Asta-i
nvttura prin Iapte a Mntuitorului. (Cu;antul la La:r cel de patru
:ile mort, n vol. !redici la srbtori imprteti i cu;antri de laud
la s1inti, p. 444)
DUMNEZEU FIUL (ntruparea roadele ntruprii Domnului Hristos)
,Sublimul, apropiindu-se de ceea se este smerit si de jos, l ridic Ir
a-si ntuneca cu nimic propria slav; si iat ce s-a Icut n persoana lui Iisus
Hristos. n sIrsit, El nu si-a micsorat cu nimic natura printr-o coborre asa
de mare, de adnc, si ne-a ridicat la o slav nespus pe noi care eram rmasi
n ntuneric si n dispret; asa ca un rege care vorbeste cu iubire si cu buntate
unui srac si cersetor, care nu se necinsteste, nu Iace nimic ru, si-l Iace pe
acest cersetor strlucit, l acoper cu slav naintea lumii ntregi. Cci dac
atunci cnd este vorba de aceste demnitti omenesti care sunt mprumutate,
949
cel ce este mbrcat n ele poate s-si Iac ru, s se alipeasc de cel inIerior;
cu att mai mult, acelasi lucru este vrednic de aceast substant nemuritoare
si Iericit, care n-are nimic de mprumutat, nimic ntmpltor sau trector, ci
ale crei atribute sunt neschimbate sau vesnice. (Comentar la E;anghelia
de la Ioan, omilia XI, 1, p. 54)
,... ntre dogmele Bisericii, aceea a ntruprii nu este mai putin
important, sau mai scurt, ea este principala; pentru c ntruparea este
originea si nceputul mntuirii noastre, pentru c prin ea s-a Icut totul, cci
totul s-a mplinit. Ea a distrus moartea, a ridicat pcatul, ea a anulat
blestemul, ne-a adus o multime de haruri. Iat de ce voia Iisus Hristos ca s
se cread mai ales n ntrupare, care a Iost pentru noi rdcina si izvorul
tuturor bunurilor. (Comentar la E;anghelia de la Ioan, omilia XXXI, 2, p.
145)
,Dumnezeu Si-a Icut Lui si templu sInt si prin acela a adus n viata
noastr vietuirea cerurilor. (Cu;ant la :iua Naterii Mantuitorului nostru
Iisus Hristos, care era necunoscut atunci, dar a 1ost 1cut cunoscut cu
putini ani inainte, de ctre unii care au ;enit din pus i au ;estit-o, VI, n
vol. !redici la srbtori imprteti i cu;antri de laud la s1inti, p. 19)
,... dac soarele acesta, care este un corp striccios, si trimite razele
pretutindeni si, cu toate c se mpreun si cu noroaie si cu spurcciuni si cu
multe alte lucruri de acest Iel, nu-si vatm cu nimic curtia lui prin
mpreunarea aceasta, ci, dimpotriv, dup ce a mprtsit propria lui putere
tuturor corpurilor ce l-au primit, si trage la sine razele sale tot curate, Ir s
ia ceva din mirosul greu si din murdria lor, cu mult mai vrtos Soarele
drepttii, Stpnul puterilor celor netrupesti, nu numai c nu S-a pngrit
cnd a venit n trup curat, dar l-a Icut si pe acesta si mai curat, si mai sInt.
(Cu;ant la :iua Naterii Mantuitorului nostru Iisus Hristos, care era
necunoscut atunci, dar a 1ost 1cut cunoscut cu putini ani inainte, de
ctre unii care au ;enit din pus i au ;estit-o, VI, n vol. !redici la
srbtori imprteti i cu;antri de laud la s1inti, p. 20)
,Dar ce s spun, ce s griesc? Iat Fecioara ;a a;ea in pantece (Isaia
7, 14)! Acum nu mai este vorba de ce e vorba s se ntmple. Acum ne
minunm de ce s-a ntmplat. Printre iudei s-a ntmplat, printre ei era vorba
de asta, dar de noi crestinii aceasta se crede, de noi, printre care nici vorb
nu era. Iat Fecioara ;a a;ea in pantece. Litera este a sinagogii, dar averea a
Bisericii. Sinagoga a gsit scoica, iar Biserica a descoperit mrgritarul.
950
Sinagoga a vopsit lna, iar Biserica a mbrcat porIira. O Evreic L-a nscut,
dar L-a primit ntreaga lume. Sinagoga L-a hrnit si L-a alptat, dar Biserica
L-a avut si s-a bucurat de El. La aceea, mldita vitei, iar la mine, strugurele
adevrului. Aceea a cules strugurele, dar neamurile beau butura cea tainic.
Aceea a semnat bobul de gru n Iudeea, dar neamurile, cu secera credintei,
au secerat spicul. Neamurile au tiat cu cucernicie trandaIirul, iar iudeilor le-
a rmas spinul necredintei. Pasrea a zburat, iar nebunii stau lng cuib.
Iudeii tlmcesc Iilada literei, iar neamurile culeg roada Duhului. (Cu;ant
la Naterea Mantuitorului nostru Iisus Hristos, n vol. !redici la srbtori
imprteti i cu;antri de laud la s1inti, p. 27)
,Veniti s srbtorim! Veniti s prznuim! Strin e chipul srbtorii,
cci preaslvit este cuvntul nasterii. Astzi legtura cea veche s-a dezlegat,
diavolul s-a rusinat, dracii au Iugit, moartea s-a zdrobit, raiul s-a deschis,
blestemul s-a pierdut, pcatul s-a alungat, nselciunea s-a izgonit, adevrul
a venit, credinta pretutindeni s-a rspndit si s-a ltit. Vietuirea celor de sus
pe pmnt s-a sdit, ngerii cu oamenii mpreun vietuiesc, oamenii cu
ngerii Ir de team vorbesc. (Cu;ant la Naterea Mantuitorului nostru
Iisus Hristos, n vol. !redici la srbtori imprteti i cu;antri de laud
la s1inti, p. 29)
,Dup ce Cuvntul a luat natura uman, El a unit-o apoi cu
Iiecare dintre noi. n Iiecare din noi El rennoieste minunea iubirii prin
ntruparea Sa. Noi suntem trupul Su mistic, noi suntem membrele
Sale, noi nu mai 1acem decat un singur trup cu El. Cine nu vede de
acolo urmri? Noi i datorm cinstea mortiIicrii si a martiriului. (Din
vol. Bogtiile oratorice, p. 57)
DUMNEZEU FIUL (chipul strlucitor si Irumos al Domnului Hristos)
,Dup cum pe Munte multimile au stat lng Hristos nu numai cnd
vorbea, ci L-au urmat si dup ce a terminat cuvntarea Sa, tot asa si acum;
L-au nconjurat nu numai cnd Icea minuni, ci si dup ce a terminat. Aveau
mare Iolos chiar numai uitndu-se la chipul Domnului. Gndeste-te ct
trebuie s Ii strlucit chipul Stpnului nostru obstesc atunci, dac Moise
avea Iata plin de slav (Ies., 34, 30), iar SteIan arta ca un nger? (Fapte, 6,
15). Poate c multi s-au aprins acum de dorinta de a vedea chipul Domnului;
dar dac voim, vom vedea un chip cu mult mai Irumos dect cel de atunci.
Dac vom duce viata aceasta cu ndrznire, l vom primi pe Domnul pe nori,
951
ntmpinndu-L ntr-un trup nemuritor si nestriccios (I Tes., 4, 17). (Omilii
la Matei, omilia XXVII, II, n col. PSB, vol. 23, p. 346)
,Nu era minunat numai cnd Icea minuni, ci chiar cnd se arta era
plin de Iarmec. Lucrul acesta a vrut s-l spun proIetul prin cuvintele:
Impodobit cu 1rumusete, mai mult decat 1iii oamenilor (Ps. 44, 3); iar cnd
Isaia spune c n-a;ea chip, nici 1rumusete (Isaia 53, 2), Isaia spune cuvintele
acestea sau pentru c pune n comparatie Irumusetea Lui omeneasc cu
Irumusetea si slava nespus si negrit a Dumnezeirii Sale sau pentru c
istoriseste cele ce se vor petrece n timpul patimilor, necinstea suIerit n
vremea rstignirii si smerenia artat n toate mprejurrile de-a lungul
ntregii Sale vieti. (Omilii la Matei, omilia XXVII, II, n col. PSB, vol. 23,
pp. 345-346)
,Hristos nu S-a sIrsit spre btrnete, ci astIel era de Irumos, nct nici
nu se poate gri. (Comentariile sau Explicarea Epistolei ctre Coloseni,
omilia VIII, p. 92)
DUMNEZEU FIUL (despre Cuvntul lui Dumnezeu)
,Ct despre voi Iratilor, atunci cnd veti auzi numindu-se Cu;antul,
nu-i suIeriti pe cei ce l numesc creatur, nici pe cei ce-si nchipuie c El
este un simplu cuvnt, cci sunt mai multe cuvinte, mai multe porunci ale lui
Dumnezeu, la care nsisi ngerii se supun, dar nici unul din aceste cuvinte nu
este Dumnezeu, ele sunt toate proIetii si porunci, si asa are obiceiul
Scriptura s numeasc legile, prescriptiile si poruncile care le d Dumnezeu.
Iat pentru ce a zis ea despre ngeri: Cei tari in ;irtute, care 1aceti cu;antul
Lui i au:iti cu;intele Lui (Ps., 102, 20); dar acest Cuvnt este o substant
ntr-un ipostas, sau o persoan care iese de la Tatl n mod neptimitor. Iat,
deja am spus-o, ceea ce vrea s arate SIntul Ioan prin numele de
CUVNT. (Comentar la E;anghelia de la Ioan, omilia IV, 1, p. 23)
DUMNEZEU FIUL (puterea si stpnirea Domnului Hristos)
,Iat cum exercit El (puterea si stpnirea Sa n.n.) chiar
asupra Iiintelor nensuIletite, lipsite de ratiune. Steaua apare la ieslea
Sa, soarele se ntunec la moartea Sa, pietrele se despic, catapeteasma
Templului se rupe n dou. La glasul Su marea se linisteste: sub pasii
Si ea se nchiag, n mna Sa gruntul de gru se Iace inepuizabil.
952
Cum o arat El din cer pe pmnt! ngerii l Slujesc, oamenii I se
ataseaz Lui prin legturi de nenvins, universul se asaz s-L
slujeasc; Biserica se ntinde pentru a-si ntinde stpnirea si pentru a
ntemeia peste tot iubirea Lui; Iiecare secol i aduce un cult si un nou
devotament. Prin El cerul se deschide si iadul se nchide. Prin El
diavolii sunt legati si nvinsi. Prin El moartea si pierde mprtia sa.
Prin El, prin Biserica Sa, viciile sunt distruse si virtuti extraordinare si
stabilesc mprtia lor. Iisus Hristos a transIormat totul, totul a creat,
totul a curtat, totul a sIintit n lume. El s-a mpodobit cu inteligentele,
El stpneste ca un suveran peste inimi, El ndreapt vointele, El
ndeamn la eroisme. Priviti pmntul acoperit de bisericile Sale, de
mnstirile Sale, mprtit ntre ai Si: ce sunt toate acelea, dac nu
mprtia lui Iisus Hristos al crei Stpn absolut este El?
Nu numai c Iisus Hristos mprteste prin El nsusi, ci El
comunic cui i place Lui puterea Sa de a stpni. Cine este mai mare
ca si Biserica? Cine este mai stpnitor ca Petru? Cine este mai mare
rege ca si Pavel? Cu ce putere s compari puterea apostolilor, a
preotilor lui Iisus Hristos?
ns ce! Chiar pn la instrumentele patimii Sale si a mortii Sale,
Iisus Hristos le comunic puterea Sa suprem. Contemplati mprtia
universal a crucii: omagiile pe care le primeste Ea, minunile pe care
le lucreaz Ea, lucrurile care s-au ntemeiat sub acest dumnezeiesc
stindard, nenumratele multimi pe care Ea le-a pus n miscare,
cuceririle, victoriile, mprtiile a cror ndemn a Iost Ea. Si dac Iisus
Hristos mprteste asa n timp, ce va Ii aceasta pentru mprtia Sa n
secolul viitor? Ce va Ii aceasta cnd, la a doua venire a Sa, El ;a
imprti in strlucirea S1intilor Si! (Din vol. Bogtiile oratorice, pp.
49-50)
DUMNEZEU FIUL (,Hristos ieri si azi si n veci e Acelasi)
,Iisus Hristos ieri i ast:i, celai, i in ;eci. La in;taturi strine i
de multe 1eluri s nu ; mutati, c bine este cu darul s ; intriti inimile,
iar nu cu mancrile, dintru care nu s-au 1olosit, cei ce au umblat intru
dansele. (Vers. 8, 9). Expresia Iisus Hristos ieri i ast:i, i in ;eci, arat
timpul cel nemrginit, trecutul, prezentul si viitorul cel Ir sIrsit. Adic ati
auzit c El este Arhiereu, ns nu un Arhiereu Care are sIrsit, cci El acelasi
este n veci. Fiindc se gseau si de aceia care ziceau c nu este, si c va veni
de acum nainte, apoi el (Apostolul Pavel) zice c Hristos ieri si astzi, si
953
acelasi n veci. nc si astzi iudeii spun c alt Hristos va veni, si deci
lipsindu-se de Cel ce este cu adevrat, au czut n asteptarea lui antihrist.
(Comentariile sau Explicarea Epistolei ctre E;rei, omilia XXXIII, p. 376)
DUMNEZEU FIUL (,Eu sunt Calea, Adevrul si Viata
204
)
,Eu sunt de;rul i Jiata arat c tot ce a prezis El se va ntmpla
Ir ndoial. Dac Eu sunt Adevrul, nu va iesi nici o minciun din gura
Mea; dac Eu sunt Viata, chiar nici moartea nu v va mpiedica s intrati n
casa Tatlui Meu. Dar mai mult, dac Eu sunt Calea, voi nu mai aveti
nevoie de conductor; dac Eu sunt Adevrul, Eu nu zic nimic Ials; dac Eu
sunt Viata, chiar cnd veti muri, veti avea toate bunurile pe care vi le
Igduiesc Eu. Ceea ce zice Iisus despre cale, ucenicii au nteles-o si au
mrturisit-o; dar celelalte lucruri, ei nu le ntelegeau deloc; desi ei nu-i
cereau Lui explicatia, cu toate acestea ei au primit destul mngiere din
ntelegerea acestui cuvnt: Eu sunt Calea. Apoi, 1iindc este in puterea Mea
s duc la Tatl, in mod sigur ;oi ;eti ;eni la El, cci nu este alt cale care
poat s ; duc la El. (Comentar la E;anghelia de la Ioan, omilia
LXXIII, 2, p. 376)
DUMNEZEU FIUL (Hristos - Viata noastr)
,Ci imbrcati-; in Domnul Iisus Hristos (13, 14).
Cel ce este mbrcat cu Hristos, are cu sine ntreaga virtute. Cnd el
zice: imbrcati-;, ne porunceste a ne nvesmnta cu totul n Hristos, dup
cum zice si n alt parte: Iar dac Hristos este in ;oi (Romani 8, 10); si
iarsi: Si Hristos s Se slluiasc, prin credint, in inimile ;oastre
(EIeseni 3, 17). Cci el voieste ca suIletele noastre s Iie cas a lui Hristos,
si El s ne nIsoare ca si cu hain, ca astIel El s Iie totul pentru noi, att
nluntru, ct si pe dinaIar; cci El este plintatea noastr, dup cum zice n
alt loc: plinirea Celui ce se plinete toate intru toti (EIeseni 1, 23); El este si
Calea, si Mirele, dup cum zice ctre corinteni: pentru c ;-am logodit unui
singur brbat, ca s ; in1tie: lui Hristos 1ecioar neprihnit (II
Corinteni 11, 2); El este si rdcina, si butura, si hrana, si viata noastr: i
nu eu mai triesc, :ice, ci Hristos triete in mine (Galateni 2, 20); El este si
apostol, si arhiereu, si dascl, si tat, si Irate, si mpreun-mostenitor, si
prtas al mormntului si al crucii, cci zice: ne-am ingropat cu El, in moarte,
prin bote:,. i am 1ost altoiti pe El prin asemnarea mortii Lui (Romani 6,
204
Ioan, 14, 6.
954
4, 5); El este si rugtor, dup cum zice: ; rugm, in numele lui Hristos (II
Corinteni 5, 20); El este mijlocitor pentru noi ctre Dumnezeu Tatl, precum
zice: Care i este de-a dreapta lui Dumne:eu, Care miflocete pentru noi
(Romani 8, 34); El este cas si cel ce locuieste n ea, dup cum si zice: Cel
ce rmane intru Mine i Eu intru el (Ioan 6, 56); si tot El este si prieten: Joi
sunteti prietenii Mei (Ioan 15, 14), si temelie, si piatra cea din capul
unghiului, precum si noi suntem mdularele Lui, si tarin, si cldire, si vit,
si mpreun lucrtori. Si ce nu voieste a Ii El pentru noi, apropiindu-ne si
unindu-ne cu El ? Dar toate acestea sunt dovada vie a iubirii Lui ctre noi.
(Omilii la Epistola ctre Romani a S1antului postol !a;el, omilia XXIV,
pp. 449-450)
,Hristos spune: Eu sunt printele tu, Eu sunt 1ratele tu, Eu sunt
mirele su1letului tu, Eu simt scparea ta, eu sunt hrana Ta, Eu sunt
imbrcmintea ta, eu sunt rdcina ta, Eu sunt sprifinul tu, Eu sunt tot
ce-ti doreti tu. Cand M ai pe Mine, nu-ti lipsete nimic. Eu sunt
slufitorul tu, pentru c am ;enit s slufesc, nu s 1iu slufit. Eu sunt
prietenul tu i mdular al trupului tu i capul tu i 1ratele tu i sora
ta i mama ta. Eu sunt toate pentru tine. Nu trebuie decat s stai lang
Mine. !entru tine, Eu M-am 1cut srac i pribeag, pentru tine am ridicat,
crucea i am coborat in mormant, am ;enit pe pmant pentru tine, trimis
de Tatl, iar in cer M rog pentru tine !rintelui Meu. Tu eti totul pentru
Mine, i 1rate i impreun-motenitor i prieten i mdular al Trupului
Meu. Ce ;rei mai mult decat atat? De ce Il dispretuieti pe Cel care te
iubete atat de mult? (Din vol. !roblemele ;ietii, pp. 353-354)
DUMNEZEU FIUL (,Eu sunt vita si voi sunteti mlditele)
,Eu sunt ;ita i ;oi sunteti mlditele. Ce vrea s ne Iac Mntuitorul
s ntelegem prin aceast parabol? C cel ce nu ascult cuvntul Lui nu
poate s triasc si c prin tria si puterea Sa se lucreaz minunile si semnele
care trebuiau s se mplineasc. (Comentar la E;anghelia de la Ioan, omilia
LXXVI, 1, p. 392)
DUMNEZEU FIUL (Hristos BineIctorul nostru)
,scult 1iic i ;e:i. Ce s vd? Pe cei morti nviati, pe cei leprosi
curtiti, marea nenvolburat, paraliticul tinndu-se pe picioare, paradisul
deschis, pinile nmultindu-se, pe pctosi dezlegati, pe ologi sltnd, pe
955
tlhar Icndu-se cettean Raiului, pe vamesul devenit evanghelist, pe
desIrnat devenit Iecioara cea mai smerit. (Din vol. Despre Rai i
Scriptur. Despre iubirea lui Dumne:eu pentru noi. Despre Se:ut-a
Imprteasa de-a dreapta Ta~~, p. 55)
DUMNEZEU FIUL (,Nu v mai numesc robi, ci prieteni)
,El ne d dulcele nume de prieteni: prietenii Mei, nume aproape
mai gingas dect cel de tat. ntre prieteni ce ncredere este! Ce
prsire! Ce gingase si delicioase ntelegeri! Iat ce a voit si realizat
Dumnezeu care ne iubeste si care vrea ca noi s-L iubim si n El pe toti
cei care-L iubesc, adic pe semenii nostri. Prietenul, are el ceva secret
pentru prieten? A Ii numai ser;itor nseamn a Ii tinut la distant, a nu
sti nimic din secretele Iamiliei; a Ii prieten nseamn a cunoaste totul si
a Ii initiat n cele mai secrete hotrri. Si acela a Iost pentru noi
dumnezeiescul prieten. Mai multe secrete sunt ntre noi, Iisus Hristos
ne-a nvtat totul, totul a descoperit, si Duhul Lui, Duhul SInt,
continu s ne Iac s ptrundem n adncurile gndirii divine: am
ptruns adancimile lui Dumne:eu. (.) Iat un minunat semn al
iubirii! (Din vol. Bogtiile oratorice, p. 101)
DUMNEZEU FIUL (Hristos - Pedagogul nostru)
,,Prin venirea Sa, Hristos a voit s nvete pe oameni toat virtutea. Iar
cel care nvat, nu nvat numai prin cuvnt, ci si cu Iapta, aceasta Iiind cea
mai bun nvttur a unui dascl. Cpitanul unei corbii, stnd lng
ucenic, i arat nu numai prin cuvnt cum s tin crma corbiei, ci adaug
cuvntului si Iapte; nici nu vorbeste numai, nici nu lucreaz numai. Tot asa
si zidarul, stnd lng cel pe care are s-l nvete cum s teas zidul, l nvat
si cu Iapte, dar l nvat si prin cuvnt. La Iel si testorul, cel ce brodeaz,
argintarul, Iierarul. Orice meserie se nvat si prin cuvnt, si cu Iapta. Deci,
pentru c si Hristos venise ca s ne nvete toat virtutea, de aceea si spune
ceea ce trebuie s Iacem, dar si Iace. Cel ce ;a 1ace i ;a in;ta, spune El,
acela mare se ;a chema in Imprtia cerurilor (Matei 5, 19). De pild: A
poruncit s Iim smeriti si blnzi, si ne-a nvtat prin cuvnt. Dar iat c ne
nvat si cu Iapta. Dup ce a spus: Fericiti cei sraci cu duhul (Matei 5, 3),
1ericiti cei blan:i (Matei 5, 5), ne arat si cum trebuie s mplinim aceste
porunci.
- Cum ne-a artat?
956
- A luat un stergar, S-a ncins cu el si a splat picioarele ucenicilor
(Matei 13, 4-5). Ce smerenie poate Ii deopotriv cu aceast smerenie? Nu
ne-a nvtat smerenia numai prin cuvnt, ci si cu Iapta. Tot cu Iapte ne
nvat si blndetea si ngduinta.
- Cum anume?
- A Iost plmuit de sluga arhiereului, si-I spune: Dac am ;orbit ru,
mrturisete despre ru' Dar dac am ;orbit bine, de ce M bati? (Ioan 18,
23).
A poruncit s ne rugm pentru dusmani (Matei 5, 44). Iarsi, si asta
ne-a nvtat cu Iapta. Pe cnd era rstignit sus pe cruce, spune: Tat, iart-le
lor, c nu tiu ce 1ac! (Luca 23, 34). Dup cum ne-a poruncit s ne rugm
pentru vrjmasi, tot asa S-a rugat si El de Tatl Su, cu toate c nsusi avea
puterea s ierte; dar a Icut-o tocmai ca s te nvete pe tine. Iarsi, a poruncit
s Iacem bine celor ce ne ursc pe noi si celor ce ne vatm, ne prigonesc
(Matei 5, 44). Porunca aceasta a mplinit-o si cu Iapta: a scos demonii din
iudeii care-L numeau ndrcit (Ioan 7, 20), a Icut bine celor care-L
prigoneau, a hrnit pe cei care unelteau mpotriva Lui, a Icut s intre n
mprtia cerurilor pe cei care voiau s-L rstigneasc.
Iarsi, le spunea ucenicilor Si: S nu a;eti aur, nici argint, nici bani
de aram in cingtoarele ;oastre (Matei 10, 9), ca s-i ndemne spre srcia
de bun voie. Porunca aceasta a artat-o si cu Iapta: Julpile au ;i:uini i
psrile cerului cuiburi, iar Fiul Omului nu are unde s-Si plece capul
(Matei 8, 20). Nu avea mas, nu avea cas, nimic din toate acestea. Nu
pentru c nu avea de unde, ci pentru c nvta pe oameni s mearg pe
aceast cale.
n acelasi chip i-a nvtat si cum s se roage. Ucenicii I-au spus:
In;at-ne s ne rugm! (Luca 11, 1). Pentru aceea Se si ruga; ca s nvete
ucenicii s se roage. Nu numai c S-a rugat, dar a trebuit s-i nvete si cum
s se roage. (Cu;ant la ceea ce s-a spus. ,!rinte, dac este cu putint.,
n vol. Omilii la sracul La:r. Despre soart i !ro;ident., pp. 257-258)
,,Asadar, precum voia s-i nvete s se roage, asa S-a rugat si el ca
om, nu ca Dumnezeu, c Dumnezeirea este neptimitoare. S-a rugat ca s ne
nvete pe noi s ne rugm. (Cu;ant la ceea ce s-a spus. ,,!rinte, dac este
cu putint., n vol. Omilii la sracul La:r. Despre soart i
!ro;ident., p. 259)
DUMNEZEU FIUL (Hristos - nvttorul nostru suprem)
957
,Este exemplul nostru si regula vietii noastre. Nu ne era suIicient
de a ne dovedi realitatea naturii Sale omenesti, si n aceea de a da
credintei noastre n ntrupare baza de nezdruncinat; Iisus Hristos -
capul nostru, introductorul nostru n sIintenia prezent si slava
viitoare, a vrut nc s ne croiasc drumul, s ne lumineze calea, s
devin modelul nostru n Iiecare din strile diIerite din care se
compune viata omeneasc. Ca Iiecare artist care-si Iormeaz ucenicii
si deodat prin cuvnt si prin exemplu, care le Iormuleaz lor reguli si
le aplic sub ochii lor, asa a vrut s Iac Iisus Hristos. n acelasi timp
cnd nvat legile vietii Sale sIinte, El le mplineste dinaintea noastr,
si prin actiunea Sa Sl desvrseste n a ne da certitudinea naturii Sale
omenesti. El ne nvat smerenia; El nsusi ia ultimul loc, si noi l
gsim smerit la picioarele apostolilor Si. El ne nvat rbdarea dulce,
cci cu o inalterabil blndete primeste o palm mrsav de la un
slujitor. El ne zice: Fericiti cei sraci!; El n-are unde s-si plece capul
Su. El ne recomand s ne rugm Ir ncetare; El nsusi este n
rugciune Ir ntrerupere. Cum s te rogi? Cernd lui Dumnezeu ca El
s ia seama la dorintele noastre, ns rmnnd supusi la vointa
suprem a sa. !rinte. treac de la Mine paharul acesta, ins nu
;ointa Mea, ci ;ointa Ta s se 1ac.
Asa, Iiindc El a Iost om ca noi, Iisus Hristos a putut s ne dea
nvttur. (Din vol. Bogtiile oratorice, pp. 55-56)
DUMNEZEU FIUL (,Tatl nu judec pe nimeni, ci toat judecata a dat-o
Fiului)
,Tatl nu fudec pe nimeni, ci toat fudecata a dat-o Fiului (Ioan 5,
22). Dac are toat judecata, urmeaz c hotrrii Lui nu-i scap nimic. Cci
Cel ce are toat judecata este stpn s si pedepseasc si s si ncununeze.
Iar cuvntul acesta: a dat, s nu-l ntelegi omeneste, iubitule! C nu l-a dat
Fiului ca unuia ce nu avea, nici n-a nscut un Fiu nedesvrsit, nici c I s-a
adugat pe urm Lui, ci cuvntul a dat nseamn c L-a nscut pe Fiul asa,
desvrsit, deplin. Se Ioloseste de cuvntul acesta ca s nu socotesti doi
dumnezei nscuti, ci ca s cunosti si rdcina si Iructul, si nu ca s socotesti
c I s-a adugat pe urm puterea de a judeca. Altdat, cnd a Iost ntrebat:
u doar Imprat eti Tu? (Ioan 18, 37), n-a rspuns: am luat imprtia, n-a
spus c I s-a adugat Lui mprtia, ci: Eu pentru aceasta M-am nscut (Ioan
18, 37). Dac S-a nscut mpratul desvrsit, urmeaz c e si Judector.
Cci nsusirea mpratului este si de a judeca, si de a hotr, si de a cinsti, si
958
de a pedepsi. (Cu;antri impotri;a anomeilor, cuv. VIII, n vol. Cu;antri
impotri;a anomeilor. Ctre iudei, p. 131)
DUMNEZEU FIUL (n cuvntri si, n general, n vorbire, Mntuitorul S-a
cobort la puterea de ntelegere a asculttorilor Si)
,Iisus Hristos atunci cnd vrea s vorbeasc despre lucrurile nalte si
sublime, se coboar la puterea asculttorilor Si, si nu se Ioloseste de cuvinte
vrednice de slava Sa, ci de cele mai simple si de mai jos. Dac a vorbit odat
despre lucruri divine n termeni proprii, nu mai avea nevoie s se repete
pentru a ne nvta, pe ct este posibil; dar nu este la Iel cu cuvintele simple
de care se Ioloseste El, prin care se cobora la puterea asculttorilor Si; dac
ele n-ar Ii Iost repetate n mod Irecvent, cum era vorba despre lucrurile
divine, ele n-ar Ii miscat, nici n-ar Ii aprins inima asculttorilor Si care se
trau pe pmnt. Iat de ce a spus Iisus Hristos mai multe cuvinte simple
dect ridicate; dar, de team ca acelea s nu le Iie grele ucenicilor Si, El nu-
i las tot timpul curbati spre pmnt, nu zice numai aceste cuvinte simple, nu
se Ioloseste de aceste comparatii groase, Ir a arta pentru ce motiv Iace
asa. Vorbind despre botez si despre aceast nastere care-o lucreaz harul,
voind s vorbeasc apoi despre nasterea Sa nespus de tainic, El ntrerupe
vorbirea Sa si arat cauza. Care este ea? Este micimea si slbiciunea
asculttorilor Si; El a artat apoi dup aceste cuvinte: Dac ;-am spus cele
pmanteti i nu credeti, cum ;eti crede de ; ;oi spune cele cereti? Pentru
aceasta cnd Iisus Hristos zice ceva lucru simplu si de jos, trebuie s-i
atribuim motivul slbiciunii si micimii asculttorilor Si. (Comentar la
E;anghelia de la Ioan, omilia XXVII, 1, p. 127)
DUMNEZEU FIUL (despre viata pmnteasc a Fiului Omului)
,Fiul Omului, :ice, n-are unde s-Si plece capul (Luca 9, 58). Aceasta
I-o si tu. Trebuia s mnnce, si cu toate acestea se hrnea cu Iire de gru
strnse de pe ogoare. Trebuia s cltoreasc, si de nicieri nu avea nici cai,
nici boi, ci cltorea pe jos pn ostenea. Trebuia s doarm, si n loc de
pern avea sub cap prora corabiei. Trebuia s se culce spre a se odihni, si
atunci se culca pe iarb. Si hainele Lui erau simple, si de cele mai multe ori
petrecea singur, Ir s ia pe cineva cu El. (Omilii la Epistola ctre Romani
a S1antului postol !a;el, omilia XXIV, p. 456)
959
DUMNEZEU FIUL (despre rugciunea Domnului Hristos)
,C precum dasclul auzind pe copil gngvind si silabisind literele, nu
zici c el nu stie dac ntreab pe copii, unde este sau ce este litera aceasta,
cci tu stii Ioarte bine c nu-l ntreab pentru c nu stie, ci voieste s-l nvete
pe nesimtite. Tot asa si Hristos se ruga, nu doar pentru c avea nevoie, ci
voind a te nvta pe tine pe nesimtite, ca ntr-una s Iii cu bgare de seam la
rugciune, ca ntr-una s priveghezi, si cu cea mai mare struint s o Iaci.
(Comentariile sau Explicarea Epistolei ctre E;rei, omilia XXVII, p. 320)
DUMNEZEU FIUL (mbrcmintea Mntuitorului)
,Iisus Hristos mergea pe strzi mbrcat asa de simplu si de
srccios, nct Iemeile Samariei, Iemeile rele, vamesii, toti ndrzneau n
mod liber si cu usurinta s se apropie de El si s-I vorbeasc. (Comentar la
E;anghelia de la Ioan, omilia XIII, 2, p. 63)
,El tria ca toat lumea si hainele Lui nu aveau nimic deosebit.
(Comentar la E;anghelia de la Ioan, omilia XVI, 1, p. 77)
DUMNEZEU FIUL (slava Domnului Hristos)
,Domnul nostru Iisus Hristos a venit pentru a ne Iace s vedem nu
numai slava Lui pmnteasc, ci si slava cea cereasc. Iat pentru ce zice:
;oiesc ca unde sunt Eu, s 1ie impreun cu Mine i aceia pe care Mi i-ai dat,
ca s ;ad sla;a Mea pe care Mi-ai dat-o (Ioan 17, 24). Cci dac slava care
a avut-o El pe pmnt a Iost att de strlucitoare si asa de luminoas, ce vom
gndi noi, ce vom spune noi despre cea pe care o are n cer? Cci nu o vom
vedea ntr-un pmnt cuprins de stricciune; ea nu ni se va arta nou atunci
cnd vom Ii n trupuri slabe si striccioase; ci atunci cnd vom deveni
creaturi nemuritoare si nestriccioase; si ea se va Iace vzut ntr-o asa de
mare strlucire, nct nici un cuvnt nu poate s-o exprime. Fericiti dar, si de
mii de ori Iericiti cei ce vor avea cinstea s vad aceast slav, cci despre ea
vorbeste proIetul cnd zice: Cci cei necredincioi ;or 1i luati, ca s nu ;ad
sla;a Domnului (Is. 24, 10, 70). (Comentar la E;anghelia de la Ioan,
omilia XII, 3, p. 59)
DUMNEZEU FIUL (,Lumea nu L-a cunoscut)
960
,Dar lumea nu la cunoscut (10). Evanghelistul numeste aici lumea
aceast multime de oameni stricati care n-are gust si simtire dect pentru
lucrurile pmntesti, multime nebun, popor Ir minte; cci prietenii lui
Dumnezeu, oamenii mari, l-au cunoscut toti, nainte chiar de ntruparea Lui.
Iisus Hristos o spune cu numele despre marele patriarh Avraam: ;raam
tatl ;ostru, :ice el, a dorit cu ra;n s ;ad :iua Mea, el a ;:ut-o, i s-a
umplut de bucurie (Ioan 8, 56). Si la Iel despre David, vorbind contra
evreilor: Cum, :ice El, il numete Da;id pe El in duh pe Domnul su prin
aceste cu;inte. :is-a Domnul Domnului Meu, e:i de-a dreapta Mea? (Mt.
22, 43). Adesea, combtndu-i, l numeste pe Moise; apostolul Petru o spune
despre ceilalti proIeti ai si c ei ne asigur c toti ceilalti proIeti de la
Samuil, l-au cunoscut pe Iisus Hristos, si au prezis venirea Lui cu mult
nainte: Toti pro1etii, :ice el, care au ;enit din timp in timp de la Samuil, au
pre:is ce s-a intamplat in aceste :ile (Fp., 3, 24). El s-a Icut vzut, si a
vorbit lui Iacov si tatlui su, si chiar bunicului lui (I Cor., 15, 5-8), El le-a
Icut lor multe si mari Igduinte, si le-a mplinit ntocmai.
Pentru ce, replicati voi, zice el nsusi: Multi pro1eti au dorit s ;ad
ceea ce ;edeti ;oi i n-au ;:ut-o, i s aud ceea ce au:iti ;oi i n-au au:it?
(Lc., 10, 24). Asa-i c ei n-au avut cunostint? Ei au avut-o n mod sigur, si
voi ncerca s demonstrez prin acelasi loc prin care unii cred c pot aIla
contrarul. Iisus Hristos spune: Multi au dorit s ;ad ceea ce ;edeti ;oi. Ei
au cunoscut deci c El trebuia s vin printre oameni, si s mplineasc ceea
ce a promis cu adevrat si a mplinit, cci ei dac nu ar Ii avut deloc aceast
cunostint, nu si-ar Ii Iormat aceast dorint. Nimeni, n sIrsit, nu poate s
doreasc s vad aceea despre care el nu poate s aib nici o cunostint, nici
o idee. Pentru aceea au cunoscut ei pe Fiul lui Dumnezeu, si au stiut c El
trebuie s vin printre oameni.
Care sunt deci aceste lucruri pe care ei nu le-au cunoscut, pe care nu
le-au auzit? Acestea sunt acelea pe care le vedeti si le auziti acum. ProIetii
au auzit glasul Lui si L-au vzut; dar nu l-au vzut ntrupat, vorbind cu
oamenii, vorbind n mod Iamiliar cu ei; iat ceea ce arat nsusi Iisus
Hristos, cci El n-a spus n mod simplu: Ei au dorit s M ;ad. Dar ce a zis
El? Ei au dorit s ;ad ceea ce ;edeti ;oi. El nu a zis: Ei au dorit s M
aud; ci: Ei au dorit s aud ceea ce ati au:it ;oi. Pentru aceasta, dac n-au
vzut venirea Lui n trup, ei mai putin au cunoscut pe Cel pe care doreau s-
L vad c va veni ntr-o zi n lume, si au crezut n El, cu toate c nu l-au
vzut deloc ntrupat. (Comentar la E;anghelia de la Ioan, omilia VIII, 1, p.
41)
961
,Lumea nu L-a cunoscut, adic, acesti oameni care sunt atasati n mod
unic si n-au iubire dect pentru ea. Si asa are Iisus Hristos obiceiul de a-i
numi, ca atunci cnd zice: !rinte s1inte, lumea nu te-a cunoscut (Ioan 17,
25). Prin care este vizibil cum v-am Icut s-o vedeti, c nu numai pe Fiul nu
L-a cunoscut lumea, ci chiar pe Tatl. Nimic nu tulbur si nu ntunec atta
suIletul ca dorinta Iierbinte dup lucrurile prezente. (Comentar la
E;anghelia de la Ioan, omilia VIII, 2, p. 42)
DUMNEZEU FIUL (Hristos si vestitii ntelepti, eroi si mprati ai lumii)
,Cnd noi vorbim cu elinii, nu punem n Iata ochilor cerul, ci pe
oameni, care, desi se gseau mai ru dect Iiarele slbatice, totusi El i-a
mblnzit si i-a Icut asemenea ngerilor. Si cnd noi le vorbim de aceast
preIacere a omului, le nchidem gura. Cci omul este cu mult superior
cerului si poate cstiga, sau, mai bine zis, si poate Iace suIletul mai strlucit
dect Irumusetea cerului. (Omilii la Epistola ctre Romani a S1antului
postol !a;el, omilia XVIII, p. 364)
,Te ntreb: Pentru ce despre doi din cei trei, care au Iost rstigniti n
acelasi loc, n acelasi timp, de aceiasi judectori, nu se mai spune nimic, si
numai Acestuia I se nchin lumea?
Te ntreb iarsi: Pentru ce nu se mai cunoaste nici numele acelor multi
IilosoIi care au cutat s aduc n lume o nou nvttur si o nou vietuire,
care au avut ucenici, iar Acesta este slujit de toat lumea? Prin comparatie se
pun n evident lucrurile. Compar dar, iudeule, si aIl covrsirea
adevrului! Care nseltor a dobndit attia credinciosi pe tot ntinsul lumii?
Care nseltor si-a ntins cultul lui de la o margine la alta a lumii? Care
nseltor i are pe toti oamenii supusi, si asta cnd i s-au pus attea piedici?
Nimeni! Deci e evident c Hristos n-a Iost nseltor, ci mntuitor,
bineIctor, purttor de grij si aprtor al vietii noastre. (Ctre iudei, cuv.
V, 3, n vol. Cu;antri impotri;a anomeilor. Ctre iudei, p. 314)
,Dar minunile din timpul nostru nu sunt oare cu mult mai
minunate? Nu se predic crucea, si lumea alearg la ea? Nu se vesteste
moartea care este de ocar, si toti o nIrunt? N-au mai Iost n aIar de
Hristos rstigniti si alte mii si mii de oameni? N-au Iost oare spnzurati
pe lemn o dat cu Hristos si doi tlhari? N-au Iost oare multi ntelepti?
N-au Iost oare multi puternici? Numele cruia dintre ei a pus atta
stpnire? Dar pentru ce vorbesc eu de ntelepti si de puternici? N-au
Iost oare mprati slviti? Care mprat a cuprins lumea ntr-un timp
962
asa de scurt? S nu-mi vorbesti de ereziile cele multe si Ielurite! Toate,
toate propovduiesc pe acelasi Hristos, desi nu-L propovduiesc drept;
dar toate se nchin Celui rstignit n Palestina pe timpul lui Pontiu
Pilat. Toate acestea nu ti se pare c sunt o dovad mai puternic dect
vocea cobort din cer? Pentru ce nici un mprat n-a cuprins lumea asa
cum a cuprins-o Hristos, desi I-au stat n cale mii si mii de piedici? C
mpratii I-au dus rzboi lui Hristos, tiranii au iesit la lupt cu El,
popoare s-au rsculat mpotriva Lui! Dar crestinismul nu s-a mputinat,
ci, dimpotriv, mai mult a strlucit.
Spuneti-mi, v rog, de unde puterea aceasta?
Spuneti c Hristos a Iost un mag, un vrjitor? Dar numai un mag
a Iost pe pmnt? Ati auzit, cred, c printre persi si indieni au Iost
multi magi si mai sunt nc si acum! Dar nimeni nu stie de numele lor.
mi spuneti apoi c Apoloniu din Tyana a strlucit si el, desi a
Iost un nseltor si un vrjitor? Dar unde si cnd? ntr-o mic parte a
lumii si scurt vreme. Apoi s-a stins repede si a pierit. N-a lsat n urma
sa nici Biseric, nici popor, nimic.
Dar pentru ce vorbesc eu de magii si nseltorii care au pierit?
Spuneti-mi, care e pricina c a ncetat toat slujirea la idoli? Pentru ce
tac si s-a nchis gura oracolului de la Dodona si de la Claros si toate
aceste locasuri pline de rutate? Pentru ce demonii tremur nu numai de
Cel rstignit, dar chiar si de oasele celor junghiati pentru El? Pentru ce
o iau la Iug chiar cnd aud cuvntul cruce? Ar trebui s-si rd de ea!
Este oare crucea un lucru strlucitor si vestit? Nu! Dimpotriv, un lucru
de rusine si de ocar: este moarte pentru osndit, este cea mai josnic
moarte pentru Ictorii de rele; blestem pentru iudei, grozvie pentru
greci. Pentru ce, dar, demonii se tem de ea? Oare nu din pricina puterii
Celui rstignit? Dac zeii se tem de cruce numai pentru c e cruce,
atunci tocmai lucrul acesta e ocar pentru zei. Multi au Iost rstigniti si
nainte de Hristos si dup Hristos! Iar cu El, doi! Te ntreb: Iuge
demonul la auzul numelui tlharului rstignit sau al cutruia sau
cutruia alt rstignit? Deloc! Dimpotriv, chiar rde! Dar dac rostesti
numele lui Iisus Nazarineanul, demonii Iug ca de Ioc. Ce-mi poti
rspunde? De unde aceast putere? (Cu;antul al IJ-lea la S1antul
postol !a;el, n vol. !redici la srbtori imprteti i cu;antri de
laud la s1inti, pp. 248-249)
,Nu Ii, dar, Ir judecat! Judec Iiecare Iapt si nchin-te puterii
Celui Rstignit! Spune-mi, te rog, de ai vedea pe unul c ridic cetti,
c le nconjoar cu santuri, c aduce pe ziduri masini de rzboi, c
963
Iureste arme, c strnge ostire, c are bani cu nemiluita, dar, cu toate
acestea, nu poate cuceri un oras; iar pe un altul, c se arunc n lupt cu
trupul gol, c se slujeste numai de minile lui si c nu cucereste numai
un oras sau dou sau douzeci, ci mii si mii de orase cu locuitori cu tot,
n iuresul lui de-a lungul lumii, spune-mi, te rog, puterea acestui om
este o putere omeneasc? Tot astIel si aici! Pentru asta a ngduit Dum-
nezeu s Iie rstigniti alturi de El si tlhari pe cruce si s se arate
nainte de El si unii nseltori, ca, prin punerea Iat n Iat s se arate
chiar celor Ioarte nesimtitori covrsirea adevrului, iar tu s cunosti c
Hristos nu este unul dintre aceia si c este o deosebire nenchipuit de
mare ntre El si aceia. Nimic n-a putut s-I umbreasc slava Lui! Nici
c a suIerit aceleasi patimi ca si ei, nici c au trit n acelasi timp. Dac
s-ar spune c demonii se tem de cruce, si nu de puterea Celui Rstignit
pe cruce, atunci cei doi tlhari, rstigniti si ei, ar nchide gura celor ce
spun asta. (Cu;antul al IJ-lea la S1antul postol !a;el, n vol. !redici
la srbtori imprteti i cu;antri de laud la s1inti, p. 252)
,Dac toti nteleptii reuniti nu ar Ii putut schimba ideile,
credintele, moravurile unui stuc, nu putea dect un Dumnezeu s Iie
Cel ce a schimbat Iata lumii ntregi.
Precum ProIetii, precum Apostolii, precum toti marii slujitori ai
lui Dumnezeu, Iisus Hristos si ntinde peste oameni si peste lucruri o
mprtie biruitoare, ns o diIerent esential l separ de ceilalti toti.
Ei nu au dect o putere de delegatie de trimis; ei si exercit stpnirea
lor n numele lui Dumnezeu: Iisus Hristos nu are puterea Sa de
stpnire dect de la Sine nsusi. !uterile se ascund de El, Stpanirea
este in El. (Din vol. Bogtiile oratorice, p. 49)
,Alexandru sau Cezar si Napoleon, o dat morti si dispruti de
pe scena lumii, nu au putut lsa dect rceala si neputinta vietii de a
supravietui. Amintirea lor este neputincioas, nu mai misc vointele,
nici inimile, nemaitrezind nici ur nici iubire nemaiIcnd s se nasc
nici devotament nici eroism, nemaintemeind nici o oper, nu mai
ndeamn la nici o ntreprindere, nu mai d viat nici unei institutii.
Iisus Hristos singur este viu, cci Iisus Hristos singur Iace
Iaptele vietii. Ce! Iisus Hristos n-a Iost niciodat mai puternic dect
dup moartea Sa pe cruce? Nu numai c El trieste, ci El le comunic
apostolilor Si, preotimii Sale, sIintilor Si, minunile unei vieti
nestriccioase. Slava Sa strluceste n lumea ntreag. Slava apostolilor
Si si a martirilor Si ntrece slava oricrui monarh strlucit.
964
Mormntul celor mai multi eroi rmne necunoscut chiar din elita
savantilor; cel al sIintilor si al martirilor este pentru multimi
nenumrate un loc de pelerinaj. (Din vol. Bogtiile oratorice, p. 51)
DUMNEZEU FIUL (dumnezeirea lui Hristos)
,Cum ne Iace El pe noi dumnezei si Iii ai lui Dumnezeu, neIiind
adevrat Dumnezeu? (Comentar la E;anghelia de la Ioan, omilia LXXX,
2, p. 417)
,ns de unde se poate deduce c Acesta Care S-a ntrupat din
smnta lui David este nsusi Fiul lui Dumnezeu? Mai nti de la proorocii
din SIintele Scripturi, ceea ce reprezint o dovad nu putin nsemnat. Apoi
din modul nasterii Lui, ceea ce nsusi Apostolul a artat: Din smanta lui
Da;id dup trup, cci el a dezlegat legea Iirii. n al treilea rnd, de la
minunile pe care le-a svrsit, dnd dovad de o mare putere, cci aceasta
nseamn expresia intru putere. n al patrulea rnd, de la Duhul pe care-L d
celor ce credeau n El, si prin Care pe toti i Icea sIinti, pentru care si
Apostolul zice: dup Duhul s1inteniei ns asemenea daruri numai lui
Dumnezeu i sunt cu putint a acorda. n al cincilea rnd, de la nvierea Lui,
cci El este primul si singurul Care S-a ridicat pe Sine din morti, ceea ce
nsusi a spus, c acesta este un semn ndeajuns s nchid gurile celor
necuviinciosi: Stricati acest Templu, i in trei :ile il ;oi ridica (Ioan 2, 19);
si iarsi: Cand ;eti inlta pe Fiul Omului, atunci ;eti cunoate c Eu sunt
(Ioan 8, 28); si iarsi: Neam ;iclean i des1ranat cere semn, dar semn nu i se
;a da, decat semnul lui Iona proorocul (Matei 12, 39).
Dar oare ce vrea s zic prin cuvintele: Care s-a hotrat. Adic Cel ce
S-a artat, Acela a Iost hotrt, a Iost mrturisit de toti si de toate: de
prooroci, de nasterea Lui cea minunat dup trup, de puterea si de semnele
pe care le Icea, de Duhul prin Care d sIintenie tuturor celor credinciosi, de
la nvierea Lui cea mai presus de Iire, prin care a desIiintat tirania mortii.
(Omilii la Epistola ctre Romani a S1antului postol !a;el, omilia I, p. 22)
,,Cnd zicem c unul este Domnul vorbind de Fiul, prin aceasta noi nu
ndeprtm pe Tatl de la numele de Domn, dup cum este Domn si Fiul, tot
asa nu ndeprtm nici pe Fiul de la numele de Dumnezeu, dup cum
Dumnezeu este Tatl. (Comentariile sau Talcuirea Epistolei intai ctre
Corinteni, omilia XX, p. 204)
965
,Cci a zice: la inceput era Cu;antul i c in chipul lui Dumne:eu
era, i a se 1ace egal cu Dumne:eu, si altele de acest Iel, artau desigur
dumnezeirea Cuvntului. (Comentariile sau Explicarea Epistolei ctre
Galateni, p. 7)
,Iar impratul ;eacurilor, Celui nestriccios, ne;:utului, singurului
Dumne:eu 1ie cinste i sla; in ;ecii ;eacurilor. min' (1, 17). !entru toate
acestea, zice, nu numai pe Fiul s Il sl;im, ci i pe Tatl.
Dar acum noi am zice ereticilor: iat c apostolul a spus aici unuia
singurului Dumne:eu; asadar Fiul nu este Dumnezeu? Si Celui nestriccios,
asadar Fiul nu este nestriccios? Si ceea ce Tatl ne d dup aceasta, Fiul nu
are? Da' zic ei; Fiul este i Dumne:eu i nestriccios, ins nu in aa 1el ca
Tatl. Dar ce spui? Nu este la Iel? Este de o 1iint mai mic, in1erioar, zic
ei. Asadar, si de o nestricciune inIerioar. Dar ce nseamn nestricciune
mai mare sau mai mic, Iiindc nestricciune nu nseamn altecva dect a nu
se strica, a nu se corupe. (Talcuiri la Epistola intai ctre Timotei, omilia a
IV-a, p. 51)
,Dac m va ntreba elenul: De unde se ;ede c Hristos este
Dumne:eu? (trebuie s ne nchipuim c aceasta ne va ntreba mai nti, cci
toate celelalte decurg din aceasta), nu-i voi aduce dovada din cer, nici din
altele ca acestea. ntr-adevr, dac i voi spune c Hristos a zidit cerul,
pmntul, marea, n-are s primeasc spusa mea. Dac i voi spune c a nviat
morti, c a vindecat orbi, c a izgonit demoni, nici pe asta n-are s-o
primeasc. Dac i voi spune c a Igduit mprtia cerurilor si buntti
negrite, dac i voi vorbi despre nviere, nu numai c nu-mi va asculta
cuvintele, ci va rde de mine. De unde dar s-l ndrumez, mai ales dac este
un om Ir carte si nenvtat? De unde din alt parte dac nu din cele
recunoscute ndeobste si Ir mpotrivire si de mine, si de el, din acelea
despre care n-are nici cea mai mic ndoial. Cci, dup cum am spus, nu are
s se lase usor convins dac i voi pune ca temei al dumnezeirii Sale Iacerea
cerului si celelalte.
Care este dar lucrul despre care mrturiseste si elenul c l-a Icut
Hristos si pe care nu-l poate tgdui deloc? Care? C Hristos a sdit neamul
crestinilor! ntr-adevr, nu va tgdui c Hristos a ntemeiat Bisericile de pe
toat Iata pmntului. Pe temeiul acestora vom Iace dovada puterii Lui si
vom arta c El este Dumnezeu; vom spune c nu st n Iirea unui simplu
om s cucereasc ntr-un timp scurt att de mult omenire, s cuprind
pmntul si marea si s cheme pe oameni la astIel de lucruri, mai ales c ei
erau stpniti de datini si obisnuinte nesocotite, dar, mai bine spus, stpniti
966
de o rutate att de mare. Si totusi, a avut tria s elibereze neamul omenesc
de toate acestea; nu numai pe romani, ci si pe persi, si, ntr-un cuvnt, toate
neamurile barbare. A svrsit acestea Ir s Se Ioloseasc de arme, Ir s
cheltuiasc bani, Ir s porneasc ostiri, Ir s dezlntuie rzboaie, ci
numai cu unsprezece oameni la nceput, oameni Ir vaz, de jos, nenvtati,
de rnd, sraci, goi, Ilmnzi, nencltati, cu o singur hain. Dar pentru ce
spun eu: a svrsit? A putut s conving attea semintii de oameni s cugete
nu numai la cele din lumea aceasta, ci si la cele viitoare, s rup legile
strmosesti, s smulg din rdcin datinile cele vechi, nrdcinate, s
smulg din rdcin cele vechi, nrdcinate de atta amar de vreme, si s
sdeasc n locul lor altele, s-i abat de la niste reguli usoare si s-i ndrepte
spre niste dreptare grele, cele ale Lui; si s Iac acestea, cu toate c toti i
declarau rzboi, cu toate c a Iost batjocurit s suIere crucea si o moarte
plin de ocar. Nu va putea tgdui elenul c n-a Iost rstignit de iudei, c n-
a ndurat de la ei nenumrate patimi, dar c n Iiecare zi s-a rspndit tot mai
mult predica. Si minunea st nu numai aici, ci si acolo c Hristos nIloreste
pn si la persi, cu toate c nc si acum persii i poart rzboi. Si sunt
printre persi si azi popoare multe de mucenici; iar cei ce erau mai slbatici
chiar dect lupii, cnd au primit predica, au ajuns mai blnzi dect oile si
cuget la cele nalte despre nenurire, despre nviere si despre bunttile cele
negrite.
Aceste Iapte mari s-au svrsit nu numai n orase, ci si n pustie, n
sate, la tar, n porturi si limanuri. S-au supus Celui rstignit cu mult
credint nu numai oameni de rnd, sau numai cpeteniile, ci chiar cei ce au
Iruntea ncununat cu coroan. (Ctre iudei, 1-2, n vol. Cu;antri
impotri;a anomeilor. Ctre iudei, pp. 197-199)
,Mai nainte v-am vorbit despre dogme si slava Unuia-Nscut Fiu lui
Dumnezeu si am nchis gura acelora care-L lipsesc de vrednicia de Fiu al lui
Dumnezeu si-L nstrineaz de Tatl. (Cu;ant despre in;ierea mortilor, n
vol. !redici la srbtori imprteti i cu;antri de laud la s1inti, p. 116)
,Minunat Iiind din pricina minunilor, iar din pricina poruncilor
nu mai putin dect a minunilor, pe bun dreptate este nchinat de toti si
crezut Dumnezeu. (Cu;ant la Fericitul Ja;ila, i impotri;a lui Iulian,
i ctre elini, II, n vol. !redici la srbtori imprteti i cu;antri de
laud la s1inti, p. 302)
,,Nu numai prin cuvinte, ci si prin Iapte s-L slvim pe Dumnezeu
necontenit, mpreun cu Hristos, Dumnezeul nostru, c Lui se cuvine toat
967
slava, cinstea si nchinciunea, acum si pururea si n vecii vecilor. Amin.
(Cu;ant la calende, n vol. Omilii la sracul La:r. Despre soart i
!ro;ident., p. 22)
,,Impratului ;eacurilor, celui nestriccios, ne;:utului, Dumne:eului
singur intelept 1ie cinste i sla; in ;eci. min' (I Tim. 1, 17)
Face Pavel aceasta numai n privinta Tatlui, iar n privinta Fiului nu?
Ascult cum a Icut acelasi lucru si n privinta Unului Nscut. Deoarece,
cnd a spus: Cci a 1i dorit s 1iu anatema de la Hristos pentru 1ratii mei,
cei de neam cu mine, dup trup, a adugat dup aceea: ale crora sunt
in1ierea i legmintele i Legea i inchinarea i 1gduintele, din care dup
trup este Hristos, cel ce este peste toate Dumne:eu, binecu;antat in ;eci.
min' (Rom. 9, 4-5). Ca si Tatlui, la Iel i oIer si Unului Nscut doxologia,
mai nainte de a duce mai departe cursul cuvntrii. Fiindc Pavel l-a
ascultat pe Hristos care rosteste: Ca toti s cinsteasc pe Fiul, precum
cinstesc pe Tatl. (Ioan 5, 23). (Despre necunoaterea lui Dumne:eu,
cuvntarea III, p. 65)
,,Urmreste aceasta: Este un singur Dumne:eu, Tatl, din care sunt
toate, i un singur Domn, Fiul, prin care sunt toate (I Cor. 8, 6). AstIel, dac
Tatl ar Ii Iost numit ca unic Dumnezeu, atunci ar Ii Iost nlturat Fiul de la
dumnezeire, iar dac Fiul ar Ii Iost numit ca unic domn, atunci ar Ii Iost
exclus Tatl de la domnie. ns, prin aIirmatia un singur Domn, Iisus
Hristos, Tatl nu este exclus de la domnie. Asadar, nici Fiul nu este nlturat
de la dumnezeire cnd se spune c este un singur Dumnezeu, Tatl.
Iar dac s-ar gsi, din nou, unii care s sustin c Tatl este numi
Dumnezeu deoarece, chiar dac si Fiul este Dumnezeu, nu este Dumnezeu n
aceeasi msur n care este Tatl, pentru a da rostirii asa ceva, se urmeaz
premisele pe care ei nsisi le-au instituit pe care noi nici mcar nu am
ndrzni s le rostim , anume, c Fiul este numit singurul Domn, deoarece
Tatl nu este Domn n aceeasi msur n care Fiul este Domn. Iar dac
aceast ultim aIirmatie este lipsit de evlavie, nici cea dinti nu ar putea s
aib sens. Dar, asa cum denumirea un singur Domn nu l exclude pe Tatl de
la detinerea unei domnii desvrsite si nici nu este o denumire atribuit
numai Fiului, nici sintagma un singur Dumne:eu nu l ndeprteaz pe Fiul
de la o adevrat si autentic dumnezeire si nici nu este proclamat numai n
privinta Tatlui.
Faptul c Fiul este Dumnezeu si c este Dumnezeu n aceeasi msur
n care este Tatl, rmnnd, cu toate acestea, Fiu, reiese limpede din nssi
atribuirea numelui de Tat. Cci, dac acest nume de Dumnezeu ar Ii
968
apartinut numai Tatlui si nu ne-ar Ii indicat un alt hypostas n aIara
primului hypostas al celui nenscut, ca si cum ar Ii propriu numai acestuia si
i-ar Ii Iost numele prin care este recunoscut, atunci ar Ii Iost inutil
speciIicarea denumirii de Tat. Ar Ii Iost de ajuns s spun un singur
Dumne:eu, si noi am Ii recunoscut despre cine este vorba; ns, tocmai
pentru c numele de Dumnezeu este comun Tatlui si Fiului deopotriv,
dac Pavel ar Ii spus numai un singur Dumne:eu nu ar Ii artat despre cine
este vorba. Din acest motiv a Iost adugat numele de Tat, pentru a lmuri
c se vorbeste despre primul hypostas, al celui nenscut, pe care nu ar Ii Iost
suIicient s l indice prin Iolosirea denumirii de Dumne:eu, ct vreme
aceasta este comun n aceeasi msur si pentru Fiul. (Despre
necunoaterea lui Dumne:eu, cuvntarea V, pp. 108-109)
,,De altIel, asa cum voi arta n cele ce urmeaz, nici numele de
Dumne:eu nu este mai important dect cel de Domn si nici numele de Domn
nu este mai putin important dect acela de Dumne:eu. Pe tot parcursul
Vechiului Testament, Tatlui i se spune Ir ntrerupere Domn: Domnul
Dumne:eul tu (Deut. 6, 4) si, mai apoi: Domnului Dumne:eului tu s i te
inchini i numai lui s-i slufeti (Deut. 6, 13); iarsi: Mare este Domnul
nostru i mare este tria Lui i priceperea Lui nu are hotar (Ps. 146, 5) si
din nou S cunoasc ei c numele Tu este Domnul. Tu singur eti Cel
!reainalt peste tot pmantul (Ps. 82, 19). Dac, ntr-adevr, atributul de
Domn ar Ii Iost inIerior celui de Dumnezeu si nevrednic de substanta
aceluia, nu trebuia s se spun: S cunoasc ei c numele Tu este Domnul.
Din nou, dac Iaptul de a Ii Dumnezeu ar Ii superior celui de a Ii Domn, si
mai vrednic de cinstire dect acesta, nu trebuia ca Fiul, dup acei oameni,
Iiind inIerior, s Iie invocat cu un nume care i apartine Tatlui, si chiar unul
care ar Ii propriu numai aceluia. Dar lucrurile nu stau asa, nu, nicidecum,
ntruct nici Fiul nu este inIerior Iat de Tatl, nici numele de Domn nu este
mai prejos dect cel de Dumnezeu. Acesta este si motivul pentru care
Scriptura se Ioloseste de asemenea denumiri Ir deosebire, aplicndu-le
deopotriv si Tatlui, si Fiului.
Si, asa ati auzit c Tatl este numit Domn, hai s v artm acum si
cum este numit Fiul Dumnezeu. Iat, Fecioara ;a lua in pantece i ;a nate
Fiu i ;or chema numele Lui Emanuel, care se talcuiete. Cu noi este
Dumne:eu (Mat. 1, 23; cI. Is. 7, 14). Vezi cum, pe de-o parte, numele de
Domn este Iolosit pentru Tatl, iar pe de alt parte, numele de Dumnezeu
este Iolosit pentru Fiul? Cci, asa cum acolo se spunea c S cunoasc ei c
numele Tu este Domnul, n acelasi chip se spune aici ;or chema numele lui
Emanuel. Si iarsi: !runc s-a nscut nou, un Fiu s-a dat nou i se cheam
969
numele Lui. Inger de mare s1at, Dumne:eu tare, biruitor (Is. 9, 5). Si ia
aminte laolalt cu mine la ntelegerea de care dau dovad proIetii si la
ntelepciunea lor spiritual. (Despre necunoaterea lui Dumne:eu,
cuvntarea V, pp. 110-111)
,,Cat despre cele fert1ite idolilor, tim c toti a;em cunotint.
Cunotinta ins semetete, iar iubirea :idete. Iar despre mancarea celor
fert1ite idolilor, tim c idolul nu este nimic in lume i c nu este alt
Dumne:eu decat Unul singur (1 Cor. 8, 1-4). Pricepi acum c Pavel rosteste
aceste lucruri adresndu-se acelora care socoteau c exist mai multi
dumnezei? Cci, dei sunt numiti multi dumne:ei, 1ie in cer, 1ie pe pmant,
iari se lupt !a;el impotri;a acelora ca i cum ar exista intr-ade;r mai
multi dumne:ei i mai multi domni adic, ;rea s spun c sunt dumne:ei
numai cu numele totui, pentru noi, este un singur Dumne:eu, Tatl, din
care sunt toate, i un singur Domn, Iisus Hristos, prin care sunt toate (1
Cor. 8, 5-6).
De aceea a si adugat un singur, ca ei s nu cread c se reintroduce
politeismul. AstIel, Tatl nu a Iost numit Dumnezeu unic pentru a-l nltura
pe Fiul de la dumnezeire, dup cum nici Fiul nu a Iost numit unic Domn
pentru a-l nltura pe Tatl de la domnie; i-a numit n acest Iel numai pentru
a vindeca slbiciunea acelora si dorind s nu le oIere nici un prilej de
rentoarcere la politeism. Acesta este, de asemenea, si motivul pentru care
Fiul lui Dumnezeu nu este Icut cunoscut iudeilor prin proIeti n mod precis
si clar, ci n chip acoperit si numai arareori. Cci, dac ar Ii auzit iarsi
despre un Dumnezeu si un Dumnezeu, cu sigurant c n loc s renunte la
eroarea politeist, boala aceasta le-ar Ii revenit. De aceea, proIetii spun Ir
ncetare de la un capt la altul c: Nu exist decat un singur Dumne:eu i
nici un altul in a1ar de El, nu pentru a-l respinge pe Fiul, nicidecum, ci din
dorinta de a vindeca slbiciunea acelora si, n acelasi timp, pentru a-i
convinge s renunte la credinta lor n mai multi dumnezei lipsiti de
existent. (Despre necunoaterea lui Dumne:eu, cuvntarea V, pp. 114-
115)
DUMNEZEU FIUL (Hristos nu e simpl creatur)
,,Cnd se spune ceva njositor Iiind El mbrcat n trup, atunci ceea ce
se vorbeste nu este spre njosirea dumnezeirii, ci spre artarea iconomiei.
(Comentariile sau Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni, omilia XXVI, p.
268)
970
,Dac El este creatur, cum de este chipul Creatorului (I Cor., 1, 15)?
Cci nici calul nu este chipul omului. (Comentariile sau Explicarea
Epistolei ctre Coloseni, omilia III, p. 33)
,Ereticii voind s arate c Fiul este mai mic dect Tatl,
cerceteaz Scripturile cutnd nume strine, si despre cuvintele din
Scriptur: Dumne:eu si Domn spun c Tatl este Dumnezeu, iar Fiul
este Domn; mpart aceste nume si atribuie cuvntul Dumne:eu Tatlui,
iar Fiului, cuvntul Domn, ca si cum ar Ii mprtitori si mostenitori ai
Dumnezeirii.
Spune Scriptura numai despre Fiul cuvntul Domn? N-au auzit
psalmul azi, c vorbeste de o singur persoan: Cu glasul meu ctre
Domnul am strigat, cu glasul meu lui Dumne:eu m-am rugat? Deci, pe
aceeasi persoan o numeste si Domn, si Dumne:eu. Cine vrei s Iie
Dumnezeu? Fiul sau Tatl? Negresit vei spune c Tatlui I se potriveste
acest nume. Deci, aici Dumnezeu este Fiul, si Domn este Tatl? Pentru
ce mprti numele? Pentru ce acolo l adaugi, iar aici l mparti?
- Dar Pavel spune - s dea Dumnezeu s-l auzi pe Pavel si s Fii
Iericit! - Dar pentru noi este un singur Dumne:eu, Tatl, din Care sunt
toate, i un singur Domn, Iisus Hristos, prin Care sunt toate (I Cor., 8,
6). A numit pe Fiul Dumnezeu? Nu!
- Dar ce?
- Domn!
- Dar spune-mi, te rog, pentru ce numele de Dumne:eu e mai
cinstit dect numele de Domn, si numele de Domn mai mic dect cel de
Dumne:eu?
Fiti, v rog, cu luare-aminte! Dac voi dovedi c aceeasi
nsemnare are si numele de Domn, si numele de Dumne:eu, ce vei
spune? Spui c numele de Dumnezeu e mai mare, iar numele de Domn
e mai mic? Ascult pe proorocul care spune: cesta este Domnul, Care
a 1cut cerul. cesta este Dumne:eu, Care a intocmit pmantul (Isaia
45, 18). Domnul a Icut cerul, iar Dumne:eu, pmntul. Proorocul
acesta a atribuit aceleiasi persoane si numele de Domn, si numele de
Dumne:eu. Si iarsi: scult, Israele, Domnul Dumne:eul tu este un
singur Domn (Deut., 6, 4). De dou ori numele de Domn, si o dat cel
de Dumne:eu. Mai nti numele de Domn, apoi cel de Dumne:eu si
iarsi cel de Domn. Dac numele de Domn ar Ii mai mic, iar cel de
Dumne:eu mai mare, proorocul n-ar Ii dat Marii Fiinte mai nti numele
971
mai mic naintea celui mare, ci s-ar Ii multumit s spun pe cel mai
mare si nu l-ar mai Ii adugat pe cel mai mic.
Ati nteles oare ce am spus? V mai spun o dat nvttura asta!
C ceea ce Iac nu-i priveliste spre ludrosenie, ci nvttur spre
pocint, ca s plecati de aici narmati, nu nenarmati.
Spui, eretice, c numele de Dumne:eu e mai mare, iar cel de
Domn mai mic? Ti-am artat c proIetul spune: Domnul a 1cut cerul,
Dumne:eu a intocmit pmantul, ti art iarsi pe Moise, cnd spune:
scult, Israele, Domnul Dumne:eul tu este un singur Domn. Cum
este unul, dac sunt dou nume: unul, al unei Iiinte mai mici, altul, al
unei Iiinte mai mari? Fiinta nu poate Ii mai mare si mai mic dect ea
nssi, ci egal si unit. Domnul Dumne:eul tu este un singur Domn.
Cu aceste cuvinte ti aduc dovada c numele de Domn este identic cu
cel de Dumne:eu. ntr-un cuvnt, dac numele de Domn este mai mic,
iar numele de Dumne:eu este mai mare, care nume ar trebui s Iie
numele Lui? Numele de Domn, care e mai mic, sau numele de Dum-
ne:eu, care e mai mare? Dac ereticul spune: Care e numele Lui?,
rspunde-i: Ce spui, eretice? Spui c numele de Domn e mai potri;it
Fiului, iar cel de Dumne:eu, Tatlui? Dar dac-ti ;oi do;edi c numele
cel mic, cel de Domn, este propriu s 1ac cunoscut pe Tatl, ce ;ei
1ace? S cunoasc ei c numele Tu este Domnul' (Ps., 82, 17),
spune proorocul. N-a spus: Dumne:eu. Si totusi, dac numele de
Dumne:eu e mai mare, pentru ce proorocul n-a spus: S cunoasc ei c
numele Tu este Dumne:eu?
Dac numele de Dumne:eu este propriu si speciIic Lui, iar
numele de Domn i e strin, pentru c e un nume mai mic, pentru ce
proorocul a spus: S cunoasc ei c numele Tu este Domnul, pentru ce
a ntrebuintat numele cel mic, cel mai mic, cel inIerior n ce priveste
vrednicia, si nu a ntrebuintat numele cel mare si nalt, vrednic de
Fiinta Sa? Dar ca s cunosti c numele de Domn nu este mic, nici
inIerior, ci are aceeasi putere, a spus: S cunoasc ei c numele Tu
este Domnul. Tu singur eti Cel !rea Inalt peste tot pmantul (Ps., 82,
17). (La S1antul s1intitul Mucenic Foca i impotri;a ereticilor, i la
cu;intele din !salmul 141. ,Cu glasul meu ctre Domnul am strigat,
cu glasul meu la Dumne:eu m-am rugat`, III, n vol. !redici la
srbtori imprteti i cu;antri de laud la s1inti, p. 522)
,Dar nu prsesti nc lupta, eretice, ci spui din nou c numele de
Dumne:eu e mai mare, iar cel de Domn mai mic. Dar ce vei spune dac-
ti voi arta c Fiul e numit cu numele cel mai mare? Te vei da btut?
972
Vei pune capt certii? Vei recunoaste mntuirea? Te vei elibera de
nebunie?
Ai nteles ce-am spus? Ereticii dau Fiului numele de Domn, iar
Tatlui numele de Dumne:eu, ca Iiind mai mare acest nume. Dar se
termin lupta dac-ti voi dovedi c Fiul este numit cu numele de
Dumne:eu, cu numele cel mai mare. Te birui cu armele tale si te ntrec
cu aripile tale. Tu ai spus c numele de Dumne:eu e un nume mai mare,
iar numele de Domn, un nume mai mic. Vreau s-ti dovedesc c numele
mai mic nu s-ar potrivi Tatlui, dac Tatl ar Ii mai mare, iar numele
mai mare nu s-ar potrivi Fiului, dac Fiul ar Ii mai mic. Ascult pe
proIetul care spune: cesta este Dumne:eul nostru i nu se ;a socoti
altul lang El, a1lat-a toat calea tiintei, dup aceasta pe pmant S-a
artat i cu oamenii a petrecut (Baruh 3, 36-38). Ce spui de asta? Te
mpotrivesti acestor cuvinte? Dar nu poti! Rmne adevrul care-si
revars strlucirea si orbeste vederile ereticilor, care nu vor s cread n
adevr. (La S1antul s1intitul Mucenic Foca i impotri;a ereticilor, i la
cu;intele din !salmul 141. ,Cu glasul meu ctre Domnul am strigat,
cu glasul meu la Dumne:eu m-am rugat`, IV, n vol. !redici la
srbtori imprteti i cu;antri de laud la s1inti, p. 523)
DUMNEZEU FIUL (,Iratii Domnului)
,Si se ;or inchina tie 1iii tatlui tu (Fac., 27, 29).
Scriptura obisnuieste s numeasc orice grad de rubedenie Iii; asa si
aici zice: 1iii tatlui tu, ca si cum ar spune: cei ce se vor naste din smnta
lui Isav. C Isaac nici n-a avut alt copil, ci numai pe acestia doi. (Omilii la
Facere, omilia LIII, III, n col. PSB, vol. 22, p. 198)
DUMNEZEU FIUL (minunile Domnului Hristos)
,De obicei Dumnezeu Iace minuni totdeauna atunci cnd se ntmpl
ceva nou si neobisnuit si cnd vrea s aduc un nou Iel de vietuire; minunile
Iiind niste garantii ale puterii Sale date celor ce aveau s-I primeasc legile.
(Omilii la Matei, omilia XIV, III, n col. PSB, vol. 23, p. 168)
,De cte ori Iace Iisus cte o minune vorbeste si de mprtia cerurilor
si caut s ne atrag pe toti spre ea. Chiar pe cei pe care-i amenint c are s-
i alunge din mprtia cerurilor, nu-i amenint ca s-i alunge, ci ca s-i
nIricoseze cu aceste cuvinte, spre a-i atrage la mprtia cerurilor. Iar dac
nu se Iolosesc nici de pe urma acestei amenintri, apoi toat vina e a lor si a
973
tuturor celor ce suIer de aceeasi boal. (Omilii la Matei, omilia XXVI, IV,
n col. PSB, vol. 23, p. 337)
,Domnul, cnd avea s Iac o minune, Icea mai nainte alte multe
Iapte, care desteptau mintea, ca nu cumva, cu trecerea timpului, s se uite
minunea. Tot asa si Moise; mai nti s-a speriat de sarpe; si nu s-a speriat asa
usor, ci spaim de moarte l-a cuprins; si atunci a vzut minunea, c sarpele
s-a preIcut n toiag (Ies. 4, 1-5). Tot asa si apostolii; cnd se asteptau s
piar (cnd s-a pornit Iurtuna pe mare si s-au ridicat valuri nspimnttoare
Matei 8, 23-25 n.n.), atunci au Iost mntuiti. Ca s-si poat da seama de
mretia minunii, trebuia s simt primejdia. (Omilii la Matei, omilia
XXVIII, I, n col. PSB, vol. 23, p. 353)
,Vzndu-se demonii Iugind si cednd locul din toate prtile; diavolul
retrgndu-se cuprins de rusine; chiar moartea, moartea mai nti nvins,
apoi dobort si cu totul distrus: tot Ielul de boli erau vindecate, mormintele
ddeau pe mortii lor (Mt., 27, 52), diavolii i lsau linistiti pe cei ce-i
stpneau, bolile prseau pe bolnavi. Atunci s-au vzut toate aceste semne
si minuni pe care proIetii au dorit s le vad ca de la un drept, si nu au vzut;
atunci s-au vzut ochi alctuindu-se si primind lumina si Iisus Hristos
Icndu-i s vad toti ntr-o clip si n cea mai important parte a corpului,
(.) Mai mult, s-au vzut membre pe care paralizia le-a uscat si care erau ca
tiate de la trup, dintr-odat reIcute si reunite cu celelalte; mini moarte
primindu-si miscarea, picioare tiate sltnd deodat, urechile nchise
auzind, si o limb, nainte mut, vorbind dintr-odat cu mare zgomot. Cci
asa precum un arhitect priceput rezideste o cas drmat, Iisus Hristos a
reparat natura uman; piesele care erau stricate, El le-a nlocuit; cele ce erau
lipsite, le-a completat; le-a ridicat pe cele care erau cu totul czute.
Si ce vom spune despre reIacerea suIletului, lucrare nc mai
minunat dect vindecarea trupurilor? Singur, sntatea trupului este ceva
lucru mare si considerabil dar cea a suIletului i este superioar; precum
pentru aceast vindecare, c este corpul din natur Icut s se miste, dup
cum i place Creatorului, si de a merge Ir opunere peste tot unde vrea s
mearg, pe att suIletul care este liber, si care are puterea de a lucra si
libertatea, nu se supune ntru totul lui Dumnezeu dac nu vrea. Cci
Dumnezeu nu vrea s-l Iac Irumos si virtuos n ciuda lui, prin Iort si prin
constrngere, pentru c aceasta n-ar mai Ii virtute; ci vrea s-l conving n
mod liber si voit s devin virtuos si Irumos, ceea ce este mult mai diIicil
dect cealalt vindecare. Iat ce a Icut Iisus Hristos. Tot Ielul de dureri si de
rele au Iost distruse. La Iel precum, prin grijile pe care i le-a dat trupului, El
974
nu numai l-a vindecat, ci l-a ntrit ntr-o sntate desvrsit, asa nu numai
c a scos suIletul din adnc si din rutatea stricciunii, ci l-a ridicat la
nltimea virtutii. Dintr-un vames a Icut apostol, dintr-un persecutor, dintr-
un hulitor necredincios, nvttorul lumii; magii au Iost nvttorii evreilor,
tlharul a devenit cetteanul cerului, o desIrnat a strlucit prin credinta ei
cea mare; din dou Iemei, cananeanca si samariteanca, aceasta din urm
Iemeie stricat ca si cea dinti; una merge s-i converteasc pe concettenii
si si aduce la Iisus Hristos pe toti locuitorii orasului, ca prinsi ntr-o plas;
cealalt prin credinta si struinta ei, alung duhul necurat din suIletul ei;
altele mai rele dect acestea, trec cu totul n rndul ucenicilor. ntr-un
cuvnt, totul se transIorm, neputintele trupului, bolile suIletelor; toate si
dobndeau sntatea si ajung la cea mai nalt virtute. Acestea nu erau
numai dou, sau trei, sau cinci, sau zece, sau douzeci, sau o sut de
persoane care-si schimbau viata si se converteau, ci orase si tinuturi ntregi.
(Comentar la E;anghelia de la Ioan, omilia XII, 2, pp. 58-59)
,Nu trebuie s ne atasm Lui att din cauza minunilor, pe ct din
cauza nvtturii. Domnul lucreaz minunile, nu pentru credinciosi, ci pentru
necredinciosi si pentru oamenii cei mai ngrosati (la minte n.n.).
(Comentar la E;anghelia de la Ioan, omilia XXXV, 2, p. 169)
,El a Icut adevrate minuni al cror adevr nu poate Ii contestat, El
i-a atras pe toti oamenii la Dumnezeu, El a conIirmat prezicerile Sale prin
mplinirea lucrurilor pe care le-a prezis. (Comentar la E;anghelia de la
Ioan, omilia XLI, 2, p. 202)
,,. din desIsurarea mprejurrilor celor vorbite de El se nvedereaz
c si minunile, precum si cele Igduite de Dnsul sunt adevrate. Si pentru
ca cele vorbite de mine acum s Iie mai lmurite, voi dovedi aceasta cu
nsesi acele mprejurri.
A nviat pe Lazr numai cu cuvntul, si l-a artat ca vietuind dup
aceea n trup. A spus iarsi despre Biserica ntemeiat de dnsul c portile
iadului nu o ;or birui (Mt. 16, 18) si c Cel ce ;a lsa pre tat i pe mum
pentru mine, insutit ;a lua in ;eacul acesta, i ;iat ;ecinic ;a moteni (Mt.
19, 29). Prin urmare, aici este o singur minune, nvierea lui Lazr, iar
prorociri sunt dou: una artat aci, n viata de acum, si cealalt n viata
viitoare. Si acum, tu gndeste-te cum toate acestea se dovedesc una prin
celelalte. Dac de pild cineva nu ar crede c Lazr a nviat, apoi din
prorocirea cea spus pentru Biseric s cread n minune, cci ceea ce el a
975
spus cu atta timp mai nainte, s-a petrecut si a luat sIrsit, Iiindc portile
iadului nu au biruit Biserica. Deci Cel ce a spus adevrul n proorocire, este
vdit c si minunea a svrsit-o; iar Cel ce a svrsit minunea, si ceea ce a
proorocit a dus la bun sIrsit, este vdit c spune adevrul si n prorocia cu
privire la cele viitoare c cel ce dispretuieste cele de aici va lua nsutit si va
mosteni viata vesnic. Cele deja spuse si petrecute sunt o chezsie puternic
c si cele viitoare se vor petrece ntocmai asa cum au Iost prevestite.
(Comentariile sau Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni, omilia VII, pp.
77-78)
,,Asa erau minunile lui Hristos: erau cu mult mai Irumoase si mai
bune dect cele svrsite n chip Iiresc
205
. Asa s-a petrecut si cu altele, de
pild cnd ndrepta vreun mdular bolnav al trupului si l Icea mai bun
dect cele sntoase. (Ce este Mie i tie 1emeie? Nu a ;enit inc ceasul
Meu, n vol. Catehe:e maritale, p. 134)
,Dou lucruri trebuie s Iie acceptate cu trie de ctre lume: c
Iisus Hristos era Dumnezeu, c proIetiile Sale erau veridice si
promisiunile Sale erau sigure. Minunea vine s le conIirme si pe unele
si pe altele. AstIel totul se leag, totul se tine n Iisus Hristos:
minunile, proIetiile, vestirile viitoare si promisiunile se sudeaz
mpreun ntr-o unitate indisolubil. El proIeteste, El Iace vesnice si
divine promisiuni lumii. Totul este adevrat? Este aceasta real? Este
aceasta sigur? Vine minunea care pronunt ca un ultim resort si
interzice orice nencredere. (Din vol. Bogtiile oratorice, p. 40)
,Minunile lui Iisus Hristos. Ele sunt nenumrate si Evanghelia
declar c nu consemneaz dect putine. Ele sunt strlucitoare: Iisus
Hristos Se arat n totul ca Stpnitor al naturii, Stpn al spiritelor si
al trupurilor, nvingtorul demonilor, Arbitrul vietii, Principiul
nvierii. Totul i cedeaz Lui, pcatul se risipeste, moartea Iuge dndu-
i pe captivii ei, soarele se ntunec, marea se linisteste sau se ncheag
sub picioarele Sale. Viata Sa ntreag este o minune, moartea este mai
mult strlucitoare. (Din vol. Bogtiile oratorice, p. 41)
205
Tlcuirea Pr. Marcel Hanches: Hristos nu restaura doar Iirea (n acest caz nu a Icut
doar vin), ci i ddea si cea mai bun calitate (aici, cel mai bun vin). (n.s. 303, p. 134).
976
,Dac se vorbeste de minuni ale stiintei omenesti, de semne ale
puterii si ale geniului omului, niciodat ns nu se vor strbate limitele
supreme ale posibilului omenesc. Nu sunt rsturnate legile mari ale
naturii. ns pentru Iisus Hristos aceste limite nu mai exist: legile nu
mai sunt de neatins. Iisus Hristos porunceste ca stpn al naturii
ntregi, si El tulbur dup bunul plac legile cele mai inIlexibile. (Din
vol. Bogtiile oratorice, p. 47)
,La trecerea, la glasul, n contact cu Omul-Dumnezeu, toate
mizeriile omenesti se gseau vindecate, bolile Iceau loc deplinei
sntti, orbii vedeau, surzii auzeau, cei schilozi primeau napoi dup
credinta lor integritatea robust a membrelor lor. Mai Iormidabil dect
boala si neputinta, moartea nssi ddea la viat victimele sale.
Diavolul prsea trupurile pe care le tulbura, totul din cer pe pmnt,
de pe pmnt la iad, asculta de Mntuitorul Omul-Dumnezeu. (Din
vol. Bogtiile oratorice, p. 48)
DUMNEZEU FIUL (minunile care I se atribuie Mntuitorului n timpul
copilriei Sale)
,Dac ar Ii Icut minuni din pruncie, n-ar mai Ii Iost socotit om.
Pentru acelasi motiv nici templul trupului Su n-a Iost plsmuit
neconditionat de nimic, ci au loc zmislirea, purtarea n pntece nou luni,
durerile nasterii, nasterea, hrnirea cu lapte, tcere n tot timpul copilriei,
asteptarea vrstei cuvenite brbatilor, pentru ca prin toate s Iie primit taina
ntruprii.
- Atunci, ar ntreba cineva, pentru ce s-au Icut la nasterea Sa
minunile care s-au Icut?
- S-au Icut pentru Mama Lui, pentru IosiI, pentru Simeon, care avea
s plece de pe lumea asta, pentru pstori, pentru magi, pentru iudei. C dac
iudeii ar Ii privit cu mult luare-aminte la cele petrecute, ar Ii cules mare
Iolos din ele pentru cele viitoare. (Omilii la Matei, omilia VIII, III, n col.
PSB, vol. 23, p. 105)
,Este evident dar c minunile care I se atribuie lui Iisus Hristos n
copilria Sa sunt Ialse, si c ele au Iost inventate si nchipuite. Dac Iisus a
Icut minuni din copilria Sa, Ioan ar Ii cunoscut-o, si tot poporul n-ar Ii
avut nevoie de un nvttor ca s-l nvete. Ori, Ioan zice c El dac a venit,
era ca Iisus Hristos s Iie cunoscut lui Israel, si pentru aceea zicea: Eu am
trebuint s 1iu bote:at de Tine. Apoi, cum l cunostea mai bine, el l
977
vesteste poporului, zicnd: cesta este despre care eu am :is. Dup mine
;ine brbat, Care a afuns s 1ie inaintea mea, i Care m-a trimis s bote: cu
ap. El l-a trimis pe Ioan pentru a se Iace cunoscut lui Israel, si El nsusi I s-
a descoperit lui Ioan nainte de coborrea Duhului SInt. Iat pentru ce
acesta spunea nainte ca Iisus s Ii venit la el: Cel ce este inaintea mea ;ine
dup mine. Ioan nu-L cunostea deci nainte s vin la Iordan, si cnd boteza
tot poporul, ci l cunoaste cnd vine El s se boteze. Tatl I l-a descoperit El
nsusi proIetului si SIntul Duh L-a Icut cunoscut evreilor n timp ce se
boteza. (Comentar la E;anghelia de la Ioan, omilia XVII, 3, pp. 84-85)
,Dac Iisus ar Ii Icut minuni n copilria Sa, israelitii n-ar Ii avut
nevoie de nimeni pentru ca s-L Iac cunoscut lor. Cel care venise la o
vrst tnr, se Icuse minunat prin minunile Sale, nu numai n Iudeea, ci
nc si n Siria si mai departe, si aceia numai n timp de trei ani, sau mai
scurt care nu avea nevoie de trei ani pentru a se Iace cunoscut si a-si Iace
Iaim, pentru c din prima zi, numele Lui s-a rspndit peste tot; Acela zic
eu, Care, prin numrul minunilor Sale, a Icut ca numele Lui s strluceasc
pn a Ii cunoscut de toat lumea, Acela n-ar Ii putut, cu att mai mult, s
rmn ascuns si necunoscut, dac ar Ii Icut ceva minuni, n copilria Sa;
minunile pe care le Iace un copil Iac mai mult zgomot si produc mai mult
admiratie; si de altIel, El ar Ii avut de dou ori sau de trei ori ocazia s se
arate.
Dar Iisus n copilria Sa n-a Icut mai mult dect ceea ce spune Luca,
atunci cnd la vrsta de doisprezece ani S-a pus n templu n mijlocul
nvttorilor legii, ascultndu-i si nvtndu-i (Lc., 2, 46-47), si cnd prin
ntrebrile pe care le-a pus lor, S-a Icut vrednic de admiratie. De altIel, se
ntelege c n-a Icut minuni din copilria Sa. Evreii le-ar Ii privit ca pe niste
simple nchipuiri. Dac, Iiind deja om, El a Iost bnuit de asa ceva, cu att
mai mult l-ar Ii bnuit ei dac ar Ii Icut n copilria Lui. Mai mult, invidia
de care erau cuprinsi evreii, i-ar Ii Icut s-L rstigneasc imediat si nainte
de timpul hotrt, si asa opera de rscumprare ar Ii Iost trecut n bnuial.
(Comentar la E;anghelia de la Ioan, omilia XXI, 2, p. 101)
,,Dac Cel Ce a strlucit cu multimea minunilor n asa scurt timp Si-a
Icut tuturor cunoscut numele, cu ct mai mult, dac Icea minuni din cea
dinti vrst, nu putea s Iie uitat numai n atta vreme! Cci ntmplrile ce
par nemaiauzite si care s-au petrecut cu un copil, timpul le Iace de dou ori
mai vestite si de trei ori, ba chiar de mult mai multe ori. ns nimic nu a
Icut pe cnd era copil, ci numai acest lucru l mrturiseste Luca, c Iiind de
doisprezece ani a sezut mpreun cu dasclii templului si prin ntrebrile pe
978
care le punea prea un copil minunat (Lc., 2, 46). Dar si pentru alt pricin,
de ast dat rational, nu a nceput s Iac minuni din cea dinti vrst:
Iiindc iudeii socoteau c lucrul acesta este nchipuire |uvtuoiu|. Cci dac
multi erau bnuitori Iat de un om n puterea vrstei, dac Icea aceasta, cu
att mai mult dac un bietas Icea minuni, mistuiti cum erau de invidie, l-ar
Ii pironit pe cruce mai nainte de vremea cuvenit. (Nunta din Cana
Galileii, n vol. Catehe:e maritale, p. 120)
DUMNEZEU FIUL (proorociile Mntuitorului)
,,. din desIsurarea mprejurrilor celor vorbite de El se nvedereaz
c si minunile, precum si cele Igduite de Dnsul sunt adevrate. Si pentru
ca cele vorbite de mine acum s Iie mai lmurite, voi dovedi aceasta cu
nsesi acele mprejurri.
A nviat pe Lazr numai cu cuvntul, si l-a artat ca vietuind dup
aceea n trup. A spus iarsi despre Biserica ntemeiat de dnsul c portile
iadului nu o ;or birui (Mt. 16, 18) si c Cel ce ;a lsa pre tat i pe mum
pentru mine, insutit ;a lua in ;eacul acesta, i ;iat ;ecinic ;a moteni (Mt.
19, 29). Prin urmare, aici este o singur minune, nvierea lui Lazr, iar
prorociri sunt dou: una artat aci, n viata de acum, si cealalt n viata
viitoare. Si acum, tu gndeste-te cum toate acestea se dovedesc una prin
celelalte. Dac de pild cineva nu ar crede c Lazr a nviat, apoi din
prorocirea cea spus pentru Biseric s cread n minune, cci ceea ce el a
spus cu atta timp mai nainte, s-a petrecut si a luat sIrsit, Iiindc portile
iadului nu au biruit Biserica. Deci Cel a spus adevrul n prorocire, este vdit
c si minunea a svrsit-o; iar Cel ce a svrsit minunea, si ceea ce a
prorocit a dus la bun sIrsit, este vdit c spune adevrul si n prorocia cu
privire la cele viitoare c cel ce dispretuieste cele de aici va lua nsutit si va
mosteni viata vesnic. Cele deja spuse si petrecute sunt o chezsie puternic
c si cele viitoare se vor petrece ntocmai asa cum au Iost prevestite.
(Comentariile sau Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni, omilia VII, pp.
77-78)
DUMNEZEU FIUL (proorociile si minunile Mntuitorului)
,Venind Hristos pe pmnt si lucrnd mntuirea oamenilor, a lucrat n
Ielurite chipuri si mntuirea acelora care triau pe vremea aceea, si a acelora
de mai trziu. Si iat ce Iace! Face minuni si prezice unele lucruri ce aveau
s se nIptuiasc mai trziu, dup ndelungat vreme. Prin minunile
svrsite atunci, Hristos d asculttorilor Si garantie c ntr-adevr au s se
979
nIptuiasc si prezicerile Lui; prin nIptuirea celor prezise, d dovada celor
de mai trziu c sunt vrednice de credint si minunile svrsite de El pe cnd
era pe pmnt; iar prin aceste dou dovezi Iace vrednice de credint si
spusele Sale despre mprtia cerurilor.
Prezicerile lui Hristos au Iost de dou Ieluri: unele aveau s se
nIptuiasc n viata aceasta, altele, dup sIrsitul lumii. (Ctre iudei, 11-
12, n vol. Cu;antri impotri;a anomeilor. Ctre iudei, p. 226)
,Ce a spus Hristos si ce a prezis cnd aproape toat lumea era
stpnit de pgntate? !e aceast piatr ;oi :idi Biserica Mea i portile
iadului nu o ;or birui (Matei 16, 18).
Cerceteaz cuvintele acestea cum vrei, si vei vedea strlucind
adevrul lor. Lucru minunat nu-i numai acela c a zidit Biserica n toat
lumea, ci c a Icut-o de nebiruit; de nebiruit, desi s-au pornit mpotriva ei
attea si attea rzboaie; cci cuvintele portile iadului nu o ;or birui arat
primejdiile care au ncercat s o pogoare la iad. Ai vzut adevrul prezicerii?
Ai vzut tria Ipturii? Ai vzut cuvinte ce strlucesc n Iapte? Ai vzut
putere de nebiruit, care Iace totul cu usurint? S nu treci repede pe deasupra
cuvintelor acestora: Joi :idi Biserica Mea, pentru c sunt scurte! Cerceteaz-
le adnc cu mintea! Gndeste-te ce lucru mare este ca ntr-un timp att de
scurt s umple tot pmntul de sub soare cu attea Biserici, s ntoarc la
credint attea neamuri, s nduplece popoare, s pun capt datinilor
strmosesti; s smulg obiceiuri nrdcinate, s izgoneasc tirania plcerii
si tria pcatului ca pe un colb, s duc la pieire temple, idoli, slujbe,
srbtori blestemate si jertIele cele necurate ca pe un Ium, si, pretutindeni, s
ridice altare, n tara romanilor, n tara persilor, n tara scitilor, n tara
maurilor, n tara indienilor! Ce spun? Pe toat Iata pmntului nostru! Cci
si insulele britanice si insulele de dincolo de marea aceasta, chiar si insulele
din ocean, au simtit puterea cuvntului acestuia. Cci si acolo s-au ntemeiat
Biserici si altare.
Cuvntul acesta, pe care l-a rostit Hristos atunci, este sdit n suIletele
tuturor, st pe buzele tuturor. Si, dup cum am spus, tot pmntul, plin de
spini Iiind, a Iost curtat, a ajuns o tarin curat, care a primit semintele
credintei. (Ctre iudei, 12, n vol. Cu;antri impotri;a anomeilor. Ctre
iudei, pp. 226-227)
DUMNEZEU FIUL (suIerintele provocate BineIctorului nostru de Iuria
iudeilor)
980
,C a ndurat atunci cele mai mari ocri. Nu I-a Iost batjocorit numai
un mdular, ci tot trupul. Capul, cu cunun de spini, cu trestie, cu plmuiri;
Iata, cu scuipri; obrajii, cu palme; tot trupul cu biciuiri, cu mbrcare cu
hlamid si nchinciuni Itarnice; mna, cu trestia pe care I-au dat-o s o tin
n loc de sceptru; n sIrsit, cu datul otetului. Poate Ii oare ceva mai cumplit
dect acestea? Poate Ii, oare, o ocar mai mare? Cele svrsite atunci
depsesc orice cuvnt. Ca si cum s-ar Ii temut s nu lase ceva neIcut din
ndrzneata lor Iapt, iudeii svrsesc totul; pe proIeti i-au omort cu minile
lor, iar pe Hristos, pe temeiul hotrrii judectorului; ajung ucigasi si
osndesc pe Hristos; l osndesc si cu gura lor si cu gura lui Pilat, spunnd:
Sangele Lui asupra noastr i asupra copiilor notri (Matei 27, 25).
Tbrsc asupra Lui si-L ocrsc; l leag si-L trsc; ei sunt vinovati c
ostasii l ocrsc; l pironesc, l njur, si bat joc de El, l batjocoresc. Pilat
n-a hotrt aceasta; dar ei Iac toate acestea de la ei; ei sunt totul: si acuzatori
si judectori si cli. (Omilii la Matei, omilia LXXXVII, I, n col. PSB, vol.
23, p. 974)
DUMNEZEU FIUL (ptimirile si rstignirea lui Hristos pe cruce)
,Dat-au spre mancarea Mea 1iere i spre setea Mea M-au adpat cu
otet (Ps. 68, 25). Dar nici evanghelistul Ioan nu spune c a but; c nu-i nici
o deosebire ntre a gusta si a bea; amndou cuvintele arat unul si acelasi
lucru.
Si totusi nebunia lor nu s-a oprit aici, ci, dup ce L-au dezbrcat, dup
ce L-au rstignit si dup ce I-au dat otet, merg mai departe; chiar cnd l vd
atrnat pe cruce l ocrsc si ei si cei ce treceau. Dar ceea ce era mai cumplit
dect toate era c Hristos ptimea acestea sub nvinuirea de amgitor si
nseltor, de ngmIat, de om care s-a ludat n zadar cu cele ce spunea. De
aceea L-au si rstignit n Iata ntregului popor, ca s-L Iac de rs naintea
tuturor celor ce-L vedeau; de aceea s-au slujit de minile ostasilor, ca Iuria
lor s creasc si prin aceast judecat public.
Ce inim n-ar Ii muiat multimea care-L urma pe Iisus si plngea?
Aceast multime, da, dar nu pe aceste Iiare! De aceea si Domnul pe aceia i
nvredniceste de rspuns, dar pe acestia, nu! (Omilii la Matei, omilia
LXXXVII, I-II, n col. PSB, vol. 23, p. 975)
,Diavolul a vrut deci s ntunece triumIul lui Iisus Hristos, dar n-a
putut; din trei care au Iost rstigniti n acelasi timp, singur Iisus strlucea,
pentru a v nvta c virtutea a Icut totul. Trei au Iost rstigniti, s-au Icut
minuni, dar nici una din aceste minuni nu i-a Iost atribuit dect numai lui
981
Iisus; att erau de slabe cursele diavolului si ncercrile lui, care s-au ntors
cu totul spre rusinea si spre dispretul lui; pentru c unul din cei ce au Iost
rstigniti cu Iisus Hristos a dobndit mntuirea! Deci, nu numai c
rstignirea acestor tlhari n-a micsorat slava lui Iisus rstignit cu ei, ci
dimpotriv, ea n-a putut s contribuie dect s-o nalte. Nu era nici mai putin
mare nici mai putin admirabil de a converti un tlhar, Iiind spnzurat pe
cruce si de a-l Iace s intre n Paradis, dect de a Iace s tremure pmntul si
s se despice pietrele. (Comentar la E;anghelia de la Ioan, omilia
LXXXV, 1, p. 448)
,Pentru voi, Iratii mei, considerati v rog, barbaria si netrebnicia celor
ce sunt n jurul lui Iisus Hristos. Noi, orict de mare numr de dusmani am
avea, orice ru si batjocur ne-ar Iace s suIerim, dac vedem c-i omoar,
noi i plngem si-i vitm; dar pe acesti nenorociti, nimic nu a putut s-i
miste; durerile, chinurile pe care le suIer Iisus Hristos nimic n-a putut s-i
ating; dimpotriv, mereu mai cruzi, mai Iuriosi, ei inventeaz noi batjocuri,
ei umplu un burete cu otet si l duc la gura Lui, ei i dau s bea, ca si cum o
Iceau pentru cei ce erau condamnati la moarte, cci pentru aceia i-au
prezentat trestia cu otetul. (Comentar la E;anghelia de la Ioan, omilia
LXXXV, 2, p. 451)
,De ce S-a rstignit? Zice; desigur c nu din cau:a pcatelor Lui, i
do;ada se desprinde din in;ierea Lui. !entru c dac ar 1i 1ost pctos, cum
ar 1i putut s in;ie:e?' Dar dac a in;iat, e ;i:ibil c nu a a;ut pcat, i
dac n-a 1ost pctos, pentru ce a 1ost rstignit? !entru altii, i dac a 1ost
rstignit pentru altii, desigur c a in;iat. (Omilii la Epistola ctre Romani
a S1antului postol !a;el, omilia IX, p. 150)
,n adevr, iubitilor, mare mngiere ne aduc patimile lui Hristos, si
ale apostolilor Lui, Iiindc n chipul acesta cugetnd necontenit la ele, ni se
va prea mai bun calea virtutii. (Comentariile sau Explicarea Epistolei
ctre E;rei, omilia XXVIII, p. 330)
,- Pentru care pricin a Iost jertIit? Pentru ce?
- Ca s mpace cerul cu pmntul, ca s te Iac prieten cu ngerii, ca s
te mpace cu Dumnezeul tuturor, ca s te Iac prieten cu El, pe tine, care-I
erai vrjmas si potrivnic. (Omilia I la Jan:area lui Iuda, VI, n vol. !redici
la srbtori imprteti i cu;antri de laud la s1inti, p. 57)
,!entru c !atile nostru, Hristos, pentru noi S-a fert1it (I Cor., 5, 7).
982
- Spune-mi, unde S-a jertIit?
- n vrIul Crucii. Nou este jertIelnicul acestei jertIe, pentru c si jertIa
este nou si plin de mirare. Acelasi a Iost, si jertI, si preot. JertI, dup
trup, iar preot, dup duh. Acelasi a si adus, dar S-a si dus, dup trup. Ascult
c pe amndou acestea le-a artat Pavel: Orice arhiereu, spune el, luat
dintre oameni, este pus de oameni (Evr., 5, 1). De aceea, trebuie s aib si el
ceva de adus. Iat, El se aduce pe Sine. Iar n alt loc zice c Hristos S-a adus
o dat fert1, ca s ridice pcatele multora (Evr., 9, 28). Se ;a arta celor
ce-L ateapt spre mantuire. Iat aici Pavel spune c a Iost adus, iar dincolo
spune c S-a adus pe Sine. Ai vzut c a Iost si jertI, si preot, iar Crucea a
Iost jertIelnic?
- Dar pentru ce nu s-a adus jertIa aceasta n templu, ci n aIar de oras
si de ziduri?
- Ca s se mplineasc acele cuvinte care spun: Cu cei 1r de lege s-a
socotit (Isaia 53, 12).
- Dar pentru ce a Iost jertIit pe vrIul Crucii, si nu sub un acoperis?
- Ca s curteasc si vzduhul. Pentru asta a Iost jertIit n vrIul
Crucii. Nu sub bolta acoperisului, ci sub bolta cerului. Cnd Oaia era jertIit
n vrIul crucii, atunci vzduhul se curta, dar se curt si pmntul, cci
Sngele din coasta Lui se picura pe el. Mai mult din aceast cauz nu S-a
jertIit sub acoperis, de asta nu s-a jertIit n templul iudaic, ca nu cumva
evreii s trag n Iolosul lor jertIa si nici s nu cread c jertIa s-a adus
numai pentru poporul acela. De asta S-a jertIit n aIar de oras si de ziduri,
ca s aIli c jertIa este universal, c jertIa este pentru tot pmntul, ca s
aIli c jertIa aceasta este o curtire universal, nu una partial, ca pe vremea
iudeilor. Dumnezeu poruncise iudeilor s lase la o parte tot pmntul si s
aduc jertI si s se roage numai ntr-un singur loc, tocmai pentru c tot
pmntul era necurat, din pricina Iumului, a grsimii arse si a tuturor
celorlalte ntinciuni de la jertIele elenilor, aduse pe pmnt. (Omilia I la
Cruce i la talhar, I, n vol. !redici la srbtori imprteti i cu;antri de
laud la s1inti, pp. 88-89)
,- Spune-mi, tlhare, de unde ti-a venit gndul s pomenesti de
mprtie? N-ai vzut dect piroane, cruce, nvinuiri, batjocuri, ocri.
- Da, asa e, rspunde tlharul. Dar nssi Crucea este pentru mine
semn al mprtiei. (Omilia a II-a la Cruce i la talhar, n vol. !redici la
srbtori imprteti i cu;antri de laud la s1inti, p. 108)
,- Pomenesti, tlhare, mprtia cerurilor, te ntreb, ce ai vzut? N-ai
vzut dect piroane si cruce.
983
- Da, rspunde tlharul, dar Crucea este semn al mprtiei. De asta
l numesc mprat, pentru c l vd rstignit. Este de datoria unui mprat s
moar pentru supusii lui. El nsusi a spus: !storul cel bun su1letul Lui Ii
pune pentru oi (Ioan 10, 11). Asadar, si mpratul cel bun si pune suIletul
pentru supusii Lui. Din aceast cauz l numesc mprat, pentru c Si-a pus
suIletul Lui. (Omilia I la Cruce i la talhar, III, n vol. !redici la srbtori
imprteti i cu;antri de laud la s1inti, p. 93)
,Poti vedea nespusa iubire de oameni a lui Hristos nu numai de la
Cruce, ci si din cuvintele rostite pe Cruce. Era pironit pe cruce, batjocorit,
luat n rs si scuipat, dar zicea: Tat, iart-le lor pcatul, c nu tiu ce 1ac
(Luca 23, 34). Cel rstignit Se roag pentru cei ce-L rstignesc. Si doar ei
griau mpotriv, zicnd: De eti Fiul lui Dumne:eu, pogoar-Te de pe
cruce, i ;om crede in Tine (Matei 27, 40-42). Dar tocmai pentru asta nu Se
pogora de pe Cruce, pentru c este Fiul lui Dumnezeu, cci pentru asta a
venit, ca s Se rstigneasc pentru noi.
!ogoar-Te de pe cruce, i ;om crede in Tine. Acestea sunt cuvinte si
pretext de necredint. nvierea lui Lazr, aIlat ntr-un mormnt acoperit cu
piatr, era o Iapt mai mare dect pogorrea de pe cruce. ntr-adevr, era o
Iapt mult mai mare s scoat din mormnt pe Lazr mort dup patru zile si
legat cu Isii dect s Se pogoare de pe cruce.
Iudeii ziceau: De eti Fiul lui Dumne:eu, mantuiete-te pe Tine Insuti'
(Matei 27, 40), iar El Icea totul ca s-i mntuiasc pe cei ce-L acuzau,
zicnd: Iart-le lor pcatul, c nu tiu ce 1ac (Luca 23, 34). (Omilia I la
Cruce i la talhar, V, n vol. !redici la srbtori imprteti i cu;antri de
laud la s1inti, p. 96)
,Rstignirea este n ea nssi un lucru de ocar, dar Hristos o
numeste slav, pentru c s-a Icut pentru cei iubiti. (Omilia I la
Rusalii, III, n vol. !redici la srbtori imprteti i cu;antri de
laud la s1inti, p. 205)
,... Crucea a suIerit-o n mijlocul orasului, n mijlocul praznicului, n
mijlocul poporului iudeilor, n Iata ambelor tribunale, al iudeilor si al
romanilor, cnd srbtoarea i-a adunat pe toti, n mijlocul zilei, n vzul
comun al lumii ntregi. Si pentru c numai cei prezenti vedeau ceea ce se
Icea a poruncit soarelui care s-a ascuns s vesteasc n toat lumea
ndrzneala lor. (Scrisori din exil, Ctre cei ce se scandali:ea: de
1rdelegile i persecutiile comise i despre !ronia lui Dumne:eu, XVII, 9-
984
10, n vol. Scrisori din exil. Ctre Olimpiada i cei rmai credincioi.
Despre deprimare, su1erint i !ro;ident., p. 316)
,O! Mare minune! Judectorul vine la judecat, viata gust moartea,
Ziditorul se loveste cu palma de zidire, Cel Nevzut de SeraIimi se scuip de
slug, otet si Iiere gust, cu sulita Se mpunge si n groap Se pune. (Din
vol. Mrgritarele S1antului Ioan Gur de ur, pp. 106-107)
,Au iesit noaptea cu Ielinare si cu Iclii ca s-L prind (Ioan 18, 3).
Socoteau c nvlesc asupra unui simplu om. Voind dar s le arate puterea
Lui, s le arate c este Dumnezeu si lovesc cu piciorul n bolduri, le zice: !e
cine cutati? (Ioan 18, 4). Stteau naintea Lui, alturi de El, si nu-L vedeau;
ci nsusi Cel cutat i sItuia cum s-L gseasc, pentru a cunoaste iudeii c
de bunvoie vine la patim, c, dac n-ar Ii voit, n-ar Ii Iost prins. Cum ar Ii
putut-o Iace, cnd nici nu-L puteau gsi? Dar pentru ce spun eu c nu-L
puteau gsi? Nici s-L vad nu puteau, desi le sttea n Iat. Si nu numai c
nu puteau s-L vad, desi le era n Iat, ci chiar cnd au rspuns la ntrebarea
Lui, nici atunci nu stiau cine era Cel din Iata lor. Att de tare le erau ochii
orbiti! Si nu numai att, ci i-a aruncat si la pmnt cu glasul Lui. Cnd a
spus: !e cine cutati?, s-au ntors toti napoi din pricina glasului acestuia.
(Despre schimbarea numelor, cuv. III, n vol. Despre schimbarea numelor.
Despre rbdare. Despre milostenie., pp. 54-55)
DUMNEZEU FIUL (prenchipuirea JertIei lui Hristos pe cruce)
,Trebuie apoi a adeveri c Dumnezeu va preda pe Fiul Su Cel Unul
nscut, iar minunea aceasta o a prenchipuit mai nainte un om, Avraam
patriarhul, n jertIa unicului su Iiu Isaac. (Comentariile sau Explicarea
Epistolei ctre Coloseni, omilia V, p. 66)
DUMNEZEU FIUL (ptimirile Domnului meditarea noastr la acestea)
,Dar noi, Iratii mei, s nu ne multumim s cinstim istoria patimilor
Mntuitorului; ci s-o purtm continuu n suIletul nostru si n inima noastr;
s avem n Iata ochilor nostri cununa de spini, hlamida, trestia, scuiprile,
lovirile care I s-au dat peste ochi, btile, derderile si btaia de joc.
(Comentar la E;anghelia de la Ioan, omilia LXXXIV, 3, p. 445)
985
DUMNEZEU FIUL (,Printe, de este cu putint, s treac de la Mine acest
pahar, dar nu precum Eu voiesc, ci precum voiesti Tu)
,cum su1letul Meu este tulburat, i ce ;oi :ice? !rinte, i:b;ete-
M pe Mine de ceasul acesta. Dar pentru aceasta am ;enit in ceasul acesta.
(27) Dar acesta nu este limbajul celui ce trebuia s conving c El mergea la
moarte n mod voluntar? Acela este, dimpotriv, sensul acestor cuvinte.
Mntuitorul, ca s nu se zic, c Iiind lipsit de durerile omenesti, Lui i era
usor s IilosoIeze asupra mortii, si c El i ndemna pe altii la aceasta,
neavnd de suIerit nimic El nsusi, Iace s se vad aici c cu toate c se
temea, totusi n-a reIuzat-o, Iiindc ea trebuia s ne Iie Ioarte Iolositoare si
util. ntr-un cuvnt, aceste cuvinte i apartin trupului pe care l-a luat El si nu
dumnezeirii Sale. Iat pentru ce zice El: cum su1letul Meu este tulburat.
Dac El nu era asa, ce urmare ar mai Ii Iost ntre aceste cuvinte si cele
urmtoare: !rinte, i:b;ete-M pe Mine de ceasul acesta? Dumnezeiescul
Mntuitor este att de tulburat, nct i cere Tatlui su s-L scape de moarte,
dac ar putea s-o evite.
Aceste cuvinte arat slbiciunea naturii omenesti. Dar, Eu nu pot
alege nimic, zice El, pentru a cere s 1iu scpat de moarte, cci pentru
aceasta am ;enit in ceasul acesta; este ca si cum ar zice: oricat de mare ar
putea 1i tulburarea i intristarea noastr, s nu 1ugim de moarte, oricat a 1i
Eu de tulburat, tot nu ;oi 1ugi de moarte. Trebuie s suIerim ceea ce ni se
ntmpl; dar: !rinte, preasl;ete numele Tu (28). Cu toate c tulburarea
in care M gsesc, M 1ace s pronunt aceste cu;inte, Eu spun contrarul:
!reasl;ete numele Tu, adic: du-M la cruce, ceea ce arat o slbiciune
omeneasc si neputinta Iirii care nu vrea s moar si Iace s se vad c Iisus
Hristos nu era lipsit de sentimente omenesti. Precum nu se socoteste ca pcat
cnd ne este Ioame, sau de a dori s dormim, de asemenea nu este o dorint
viata prezent. Ori, Iisus Hristos era lipsit de orice pcat, dar nu de
instinctele naturale, altIel trupul Lui n-ar Ii Iost un trup adevrat. Prin aceste
cuvinte, Dumnezeiescul Mntuitor ne-a mai nvtat un lucru. Si care? C
dac ni se ntmpl s Iim necati si n Iric, nu trebuie s ne lsm pentru
aceea ntristati si s ne schimbm hotrrea.
!rintele Meu, preasl;ete numele Tu. Iisus Hristos Iace s se vad
c El moare pentru adevr, ceea ce numeste El slava lui Dumnezeu, si aceea
s-a ntmplat dup moartea Sa. (Comentar la E;anghelia de la Ioan, omilia
LXVII, 1-2, p. 344)
,-Pentru ce spune n aceast rugciune: ... dac este cu putint?
986
-Prin aceste cuvinte ne arat slbiciunea Iirii omenesti, care nu vrea cu
una cu dou s Iie smuls din viata aceasta, ci preget, sovie din pricina
dragostei pentru viata aceasta sdit de la nceput de Dumnezeu ntr-nsa.
(Cu;antri impotri;a anomeilor, cuv. VII, n vol. Cu;antri impotri;a
anomeilor. Ctre iudei, p. 120)
,-Pentru ce zice: Nu este cum ;oiesc Eu, ci precum ;oieti Tu?
-Si de ce te minunezi c-Si d atta silint nainte de rstignire ca s
ne ncredinteze de slbiciunea trupului Su, cnd si dup nviere vznd c
ucenicul se ndoieste, nu S-a Ierit s-i arate si rnile, si semnele cuielor, s
supun rnile atingerii minii si s zic: Cercetea: i ;e:i, c duhul nu are
carne i oase (Luca 24, 39; Ioan 20, 27). (Cu;antri impotri;a anomeilor,
cuv. VII, n vol. Cu;antri impotri;a anomeilor. Ctre iudei, p. 121)
,Nu-i o vin c trupul nu vrea s moar. Doar este o nsusire a Iirii; iar
Domnul a artat n El toate nsusirile Iirii, aIar de pcat, si chiar cu mult
prisosint, ca s nchid gurile ereticilor. Cnd Domnul spune: De este cu
putint, s treac de la Mine paharul acesta si: Dar nu cum ;oiesc Eu, ci
cum ;oieti Tu, nimic altceva nu arat dect c a mbrcat cu adevrat trup
care se temea de moarte. Aceasta nseamn a se teme de moarte, a sovi, a Ii
nelinistit, a avea trup. (Cu;antri impotri;a anomeilor, cuv. VII, n vol.
Cu;antri impotri;a anomeilor. Ctre iudei, p. 122)
,,. nu s-a nItisat El deodat ca un om crescut, ci s-a nscut si s-a
nutrit de mum-Sa, a crescut si a sporit, pentru ca prin toate acestea s Iie
crezut omenirea Lui cea adevrat. Ba nc nu s-a oprit la aceast dovad,
ci a suIerit cu trupul Su toate slbiciunile Iirii omenesti, a nsetat si a
Ilmnzit, a dormit si a ostenit, ba a mers si la cruce si a ptimit att de mult,
pe ct poate vreun om ptimi. De aceea a czut de pe Iata Lui sudoarea ca
picturile de snge, precum aceea s-a ntristat si s-a descurajat. Deci, precum
El Ilmnzea si ostenea, dormea si mnca si bea, tot asa si pregeta a muri, si
prin aceasta a artat adevrata Sa omenire; cci dragostea ctre viat este
sdit n Iirea omeneasc. Asadar, spre a arta c trupul, pe care El l-a luat,
nu este nlucire, nici prere, de aceea El a pus la iveal naintea noastr
patimile Sale.
Acesta este un temei. AIar de aceasta, pot s v mai aduc si un altul,
care este tot asa de nsemnat; care este acesta? Hristos a voit s nvete pe
oameni toate Iaptele cele bune. Iar cine voieste s dea nvttur dreapt,
trebuie s nvete nu numai prin cuvinte, ci si prin Iapte. Aceasta este
nvtarea cea mai bun. Cnd crmaciul st lng nvtcelul su, artndu-i
987
cum s tin crma, uneste vorba cu exemplul; el nu numai vorbeste, nici
numai lucreaz, ci le uneste amndou. La Iel Iace si zidarul. Pune pe
nvtcelul su lng sine si i arat, prin cuvnt si prin Iapt, cum trebuie s
zideasc. Tot asa Iac si ceilalti mesteri. nvtarea si exemplul sunt
pretutindeni legate la un loc. Deci, Iiindc Hristos a venit ca s ne nvete
toate Iaptele cele bune, de aceea El nvta ce trebuie a Iace, si totodat si El
nsusi Icea; cci El zice asa: Cine ;a 1ace i ;a in;ta aa, acela mare se ;a
chema intru imprtia cerului (Mt. 5, 19). Iat, El voia ca noi s Iim smeriti
si blnzi, si a nvtat aceasta cu cuvintele. ns El a nvtat aceasta si prin
Iaptele Sale, cci dup ce a zis: Fericiti cei sraci cu duhul, 1ericiti cei
blan:i (Mt. 5, 3-4), a artat prin Iaptele Sale cum trebuie a mplini aceast
datorie. El a luat Iota, s-a ncins cu dnsa si a splat picioarele ucenicilor Si
(In. 13, 4-5). Ce a putu s Iie asemenea acestei smerenii? Asadar, El a
nvtat aceast Iapt bun nu numai cu cuvntul, ci si cu Iapta. Tot asa a
artat El cu Iapta blndetea si pciuirea Sa. Cum? El a Iost lovit peste Iat de
sluga arhiereului, dar a zis numai atta: De am grit ru, mrturisete de
ru, iar de am grit de bine, de ce M bati? (In. 18, 23). El a poruncit a ne
ruga pentru vrjmasi, dar iarsi ne-a nvtat aceasta prin Iaptele sale. Cci
cnd spnzura pe cruce, a zis: !rinte, iart-le lor, c nu tiu ce 1ac (Lc. 23,
34). Asadar, precum El ne-a poruncit nou s ne rugm pentru vrjmasi, asa
s-a rugat si El nsusi, mcar c si Ir de aceasta El putea s-i ierte, prin
propria Sa putere. Iarsi a poruncit El s Iacem bine celor ce ne ursc, s
binecuvntm pe cei ce ne clevetesc. Si aceasta a Icut-o cu Iapta, izgonind
demonii din iudei, mcar c ei l huleau, ca si cum ar Ii El nsusi cuprins de
demon. El grmdea bineIacerile asupra prigonitorilor Si si a introdus n
mprtia cerului pe cei ce au voit s-L rstigneasc. Mai departe zice: S nu
purtati la branele ;oastre nici aur, nici argint, nici aram (Mt. 10, 9); si El a
mplinit si aceasta, precum singur zice despre Sine: Julpile au ;i:uini i
psrile cerului cuiburi, iar Fiul Omului nu are unde s-Si plece capul
(Mt. 8, 20). El ne-a nvtat si cum s ne rugm. Apostolii au zis ctre
Dnsul: Doamne, in;at-ne s ne rugm (Lc. 11, 1); si de aceea El nsusi se
ruga, pentru ca ei s nvete de la Dnsul a se ruga. El ns trebuia s le arate
lor nu numai c trebuia a se ruga, ci nc si cum s se roage. De aceea, El le-
a dat si Iormula rugciunii: Tatl nostru, carele eti in ceruri si celelalte.
Fiindc El ne-a poruncit a ne ruga: i nu ne duce in ispit, adic n primejdie,
ne nvat aceasta nsusi si cu Iapta, cnd zice: !rinte de este cu putint,
treac de la mine paharul acesta, prin care nvat pe toti credinciosii a nu se
arunca singuri n primejdii, ci a astepta npdirea vrjmasilor, iar atunci a
arta toat brbtia. Ei nu trebuie a se grbi nsisi si a se expune primejdiei.
988
Asadar, Iiindc El voia s nvete pe ucenicii Si a se ruga, se roag El
nsusi, dup Iirea Sa cea omeneasc, nu ns dup cea dumnezeiasc. Iar ca
om s-a rugat El, pentru ca s ne nvete c trebuie s ne rugm pentru
izbvirea noastr din primejdii. Iar dac izbvirea noastr va Ii cu
neputint, atunci s respectm hotrrea cea dumnezeiasc. De aceea a zis
El: Ins nu precum ;oiesc Eu, ci precum ;oieti Tu. Aceasta nu trebuie a se
ntelege ca si cum El ar avea alt voint dect Tatl; si cuvintele acestea
trebuie s Iie nvttur pentru oameni, ca ei, chiar cnd sunt n necaz si n
primejdie, cnd tremur si nu le place a muri, totusi trebuie s supun vointa
lor vointei lui Dumnezeu. Pavel stia aceasta si a mplinit-o. El a rugat pe
Domnul ca s deprteze ispitele de la dnsul si a zis: De trei ori pe Domnul
am rugat (II Cor. 12, 8), dar Iiindc aceasta nu era voia Domnului, el a
adugat: de aceea bine;oiesc intru neputint, in ne;oi i in prigonire (II Cor.
12, 10).
Asadar, Hristos amndou acestea ne-a nvtat prin rugciunea Sa, s
nu ne aruncm nsine n primejdii, ci s ne rugm pentru deprtarea
primejdiei. Dac ea totusi ne-a ajuns, s o ntmpinm cu brbtie si cu
rbdare si s supunem vointa noastr vointei lui Dumnezeu. Deci, stiind noi
acestea, s ne rugm, ca s nu cdem n ispit; iar dac am czut n ea, s
cerem de la Dumnezeu rbdare si putere si totdeauna s supunem vointa
noastr vointei Lui. (Cu;ant la S1anta i Marea Jineri, n vol. Omilii la
!ostul Mare., pp. 154-159)
,,De aceea, dup cum a Ilmnzit, dup cum a dormit, dup cum a
ostenit, dup cum a mncat, dup cum a nsetat, tot asa Iuge si de moarte, ca
s arate c este om; iar slbiciunea Iirii omenesti nu ngduia s Se despart
de viata aceasta Ir durere. Dac Hristos n-ar Ii spus nici un cuvnt cu
privire la teama de moarte, ne-am Ii putut ntreba: Dac era om, nu trebuia
oare s suIere cele ale omului?
- Care sunt acelea?
- Cel ce avea s Iie rstignit se teme, este cuprins de neliniste, nu se
desparte Ir durere de viata de aici. n Iire e sdit dragostea de cele din
lumea aceasta. De aceea, vrnd s arate c mbrcmintea trupului Lui era
adevrat, vrnd s dea ncredintare despre ntruparea Sa, las s ias la
iveal patimile Sale cu mult putere de dovedire.
Aceasta-i o pricin pentru care a rostit Hristos acele cuvinte. (Cu;ant
la ceea ce s-a spus. ,,!rinte, dac este cu putint., n vol. Omilii la
sracul La:r. Despre soart i !ro;ident., p. 256)
989
,,Pentru aceea a si spus: Dar nu cum ;oiesc Eu, ci cum ;oieti Tu
(Matei 26, 39). Nu pentru c una e vointa Lui si alta vointa Tatlui, ci ca s-i
nvete pe oameni c, si dac i cuprinde spaima, si dac tremur, si dac e
vorba s vin peste ei primejdii, si dac e vorba s Iie smulsi din viata
aceasta, s pun naintea vointei lor vointa lui Dumnezeu. (Cu;ant la ceea
ce s-a spus. ,,!rinte, dac este cu putint., n vol. Omilii la sracul
La:r. Despre soart i !ro;ident., p. 259)
DUMNEZEU FIUL (moartea lui Hristos pe Cruce)
,El n-ar Ii mers la moarte Iortat n ciuda Sa; c aceast moarte Lui nu-
i Iace nici un ru, si prin ea cstig mntuirea tuturor. (Comentar la
E;anghelia de la Ioan, omilia XXVII, 2, p. 128)
,Nu merge la moarte n ciuda vointei sale, cci dac nu murea n mod
voluntar si Iiindc El voia aceasta, cum va Ii moartea Sa o legtur a
dragostei? (Comentar la E;anghelia de la Ioan, omilia LX, 1, p. 298)
,!rinte, a ;enit ceasul' !reasl;ete pe Fiul Tu, ca i Fiul s Te
preasl;easc. Prin aceste cuvinte, dumnezeiescul Mntuitor ne arat nc si
c El nu merge la moarte n ciuda Sa. Cum va merge El la moarte n ciuda
Sa si involuntar, El care o cere si I se roag pentru aceea, El care o numeste
slav, nu numai a Celui care este rstignit, ci si a Tatlui Su? Cci aceea s-a
ntmplat: nu numai Fiul a Iost slvit, ci si Tatl. nainte de cruce, evreii nu
cunosteau nici pe Tatl: Israel nu M-a cunoscut (Is., 1, 3); dar dup cruce,
tot universul a alergat la El. (Comentar la E;anghelia de la Ioan, omilia
LXXX, 1, p. 416)
,... despre moartea lui Hristos Care nici nu ar Ii murit dac nu urma
s ne ndrepteze... (Omilii la Epistola ctre Romani a S1antului postol
!a;el, omilia X, p. 163)
,... nu Hristos era rspunztor, ci a murit pentru pcatele noastre, ca
pcatul s-l desIiinteze, s-i taie venele si ntreaga putere, si cu un cuvnt s-
l nimiceasc cu totul, pentru aceasta a murit El.(Omilii la Epistola ctre
Romani a S1antului postol !a;el, omilia XI, p. 184)
,El prin moartea Sa a omort moartea ... (Omilii la Epistola ctre
Romani a S1antului postol !a;el, omilia XXV, p. 465)
990
,... moartea suIerit de El a Iost cea mai necinstit, cea mai plin de
batjocur, cea mai blestemat. Cci Blestemat este cel span:urat pe lemn
(Gal., 3, 13). De aceea s-au hotrt iudeii s-L rstigneasc pe lemn, pentru
ca astIel s-L Iac de batjocur. De aceea au Iost rstignit cu El si doi tlhari,
pentru ca astIel s se Iac prtas lor si s se plineasc ceea ce s-a zis: i cu
cei 1ctori de rele a 1ost numrat (Is., 53, 12). Dar cu att mai mult
strluceste adevrul si cu att mai mult devine luminat! Cnd attea uneltiri
se Iac dusmani slavei Lui, atunci minunea si mai mult strluceste si se arat
mai mare. Ei nu considerau lucru urt a-L ucide, ci a-L ucide ntr-un
asemenea mod pentru a-L arta mai vrednic de dispret dect toti, la aceasta
se gndeau; ns, cu toate acestea, nimic n-au Icut. AstIel, desi amndoi
tlharii erau niste pngriti desi mai la urm unul dintre ei s-a schimbat
ei chiar de pe cruce si bteau joc de El si nici constiinta propriilor lor
pcate, nici Iaptul c erau si ei n aceeasi situatie si nici c ptimeau la Iel ca
si El nu le-au oprit rutatea; lucru, de altIel, recunoscut si de unul dintre ei
cnd a grit celuilalt pentru a-l Iace s tac: Nu te temi tu de Dumne:eu, c
eti in aceeai osand? (Lc., 23, 40), ceea ce dovedeste marea lor rutate.
!entru aceasta, i Dumne:eu L-a preainltat la i I-a druit Lui
nume, care este mai presus de orice nume (Flp., 2, 9). (Omilii la Epistola
ctre Filipeni, omilia a VIII-a, pp. 136-137)
,n ele nsele, moartea, nchisoarea si lanturile sunt vrednice de rusine
si de batjocur; ns dac cineva ar aduga si cauza lor si ar cunoaste bine
taina, ar gsi pe Iiecare dintre acestea ncrcat de mult laud si cinste. Cci
moartea aceea a mntuit lumea cea pierdut; c moartea aceea a unit
pmntul cu cerul; c moartea aceea a nimicit tirania diavolului, iar pe
oameni i-a Icut ngeri si Iii ai lui Dumnezeu. Moartea aceea a ridicat Iirea
noastr n tronul cel mprtesc, iar lanturile acelea pe multi i-au ntors de la
rtcire. (Comentariile sau explicarea Epistolei a doua ctre Timotei,
omilia II, p. 20)
,Ca prin moarte, zice, s surpe pe acela ce are stpanirea mortii,
adic pe dia;olul. Aici arat ceea ce este minunat, c adic prin aceea ce
diavolul a stpnit, prin aceea a Iost biruit, si arma cea puternic ce o avea
cu sine, adic moartea, prin aceasta chiar l-a rnit Hristos, ceea ce
nvedereaz marea putere a nvingtorului. Ai vzut ct bine a Icut
moartea? (Comentariile sau Explicarea Epistolei ctre E;rei, omilia IV, p.
92)
991
,(Hristos n.n.) a ales moartea cea necinstit. Cci Iie! A murit. Dar
de ce a murit cu o moarte necinstit? Pentru nimic alta, dect ca s ne nvete
pe noi de a nu bga n seam slava oamenilor. De aceea, nu ca Iiind supus
pcatului si-a ales aceast moarte, ci nvtndu-ne pe noi de a Ii cu
ndrzneal contra ei, si a nu o bga n sam de loc. (Comentariile sau
Explicarea Epistolei ctre E;rei, omilia XXVIII, p. 327)
,,Moartea lui Hristos a numit-o moarte, ca s te ncredintezi de
patimile Sale. Moartea noastr a numit-o adormire, ca s ne usureze durerea.
Acolo unde a avut loc nvierea, moartea o numeste curajos moarte; dar acolo
unde nvierea e n ndejde, o numeste adormire, prin acest nume mngindu-
ne si dndu-ne bune ndejdi. (Omilii la sracul La:r, cuvntul V, n vol.
Omilii la sracul La:r. Despre soart i !ro;ident., p. 112)
,Patima si moartea sunt pentru Iisus Hristos dovedirea cea mai
izbitoare a dumnezeirii Sale. Pentru a spune asa noi recunoastem n
Iaptele vietii Sale mai mult si mrturisim pe Fiul lui Dumnezeu.
Pentru omul care nu este dect om, ceasul mortii este decisiv.
Este ora disparitiei si a ruinii. Pentru Iisus Hristos aceast or este a
puterii, a triumIului, a vietii. Victoriile pe care El n-a mai putut s le
poarte n timpul vietii, El le aduce n mod mret prin moartea Sa.
Calvarul Su este cmpul Su de triumI, crucea Sa este tronul Su
regesc; biruint asupra cerului, biruint asupra lumii, biruint asupra
iadului.
Biruint asupra cerului. El prin cruce, prin patima Sa si moartea
Sa dezarmeaz dreptatea dumnezeiasc si cstig mntuirea noastr. Si
pentru ca triumIul Lui s Iie si mai vzut, mai strlucit, El vrea s
triumIe prin tot ceea ce a cauzat nIrngerea si ruina. Spune modul
biruintei si atunci te vei mira mai mult. Prin ce a nvins diavolul, prin
aceea l biruieste Iisus Hristos, si a acceptat aceleasi arme, prin care el
ne-a biruit atunci (.) Si cnd auzi, Fecioara, lemnul i moartea,
acelea au Iost simbolul. Lemnul era copacul, pomul. Moartea era
asupra lui Adam. Asteapt adevrul. nltat este Iecioara, si lemnul si
moartea simbolizate, au Iost simbolul nvingerii noastre. Cci n locul
Evei este Maria; n locul lemnului cunostintei binelui si a rului este
lemnul crucii; n locul mortii lui Adam, moartea lui Hristos (.) din
muritori n nemuritori am Iost Icuti; acestea sunt bineIacerile
minunate ale crucii.
Cci prin cruce triumI Iisus Hristos asupra iadului. Biruitor
asupra cerului prin moartea Sa, biruitor asupra iadului, Iisus Hristos
992
este al lumii. Cine-si va reIuza aici s-I aclame dumnezeirea? Care este
omul, eroul, personajul minunat, care odat mort, nu intr ntr-o tcere
de uitare, n regiunea rece a indiIerentei? Care om mare mai misc nc
lumea din Iundul mormntului su? Trebuie s Iie Dumnezeu pentru ca
moartea s devin mai vioaie chiar dect n-a Iost viata. Ori asa este cu
Iisus Hristos singur. Puterea Sa s-a desprins chiar din mormntul Su.
Mort, El a nvins mai mult, mai mult cucereste lumea dect n cursul
vietii Sale. (Din vol. Bogtiile oratorice, pp. 50-51)
,Si chiar moartea Sa devine Iorta Sa si triumIul Su. Viu, El
rmne ascuns si Ir prestigiu; mort, El cucereste lumea, ntemeiaz o
mprtie de nedistrus, primeste omagiile tuturor generatiilor. (Din
vol. Bogtiile oratorice, p. 70)
,Iisus Hristos zicea: Nu este iubire mai mare decat aceasta ca
cine;a s-i dea ;iata pentru prietenul su si El a murit, El a murit
liber, n mod voluntar; El putea s aleag pentru mntuirea lumii acel
mijloc care-i plcea Vointei sale Supreme; El a ales moartea, si
moartea pe cruce. Aceast moarte El o dorea cu Iierbinteal; aceast
cruce El o iubea ca pe o comoar a Sa. A Ii rstignit, era pentru El a 1i
sl;it; a muri nsemna a 1i bote:at n slav si n iubire. Crucea, ntr-un
cuvnt, trebuia s ne dea nou cea mai nalt, cea mai de nenvins
artare a Iubirii dumnezeiesti. (Din vol. Bogtiile oratorice, p. 71)
DUMNEZEU FIUL (motivele acceptrii mortii Sale pe Cruce)
,Dac Iisus Hristos a Iost rstignit, aceasta s-a Icut nu Iiindc El a
Iost cel mai slab si evreii mai tari; trupul Su a Iost spnzurat pe Cruce,
Iiindc a iubit Dumnezeu lumea. (Comentar la E;anghelia de la Ioan,
omilia XXVII, 2, p. 128)
,C precum doctorul neavnd nevoie de a gusta din mncrile cele
pregtite pentru bolnav, si totusi pentru grija ce o are de acela, el nsusi gust
mai nti, ca s conving pe bolnav de a se ncuraja s guste din mncare, tot
asa si Hristos a Icut cu omul. Fiindc toti oamenii se temeau de moarte, El
desi nu avea nevoie, totusi a gustat moartea ca s-i conving si pe dnsii de
a Ii cu ndrzneal Iat de ea. (Comentariile sau Explicarea Epistolei ctre
E;rei, omilia IV, p. 89)
993
DUMNEZEU FIUL (minunile ce s-au ntmplat la moartea Domnului
Hristos pe Cruce)
,Pietrele s-au despicat, iar nvrtosarea inimii iudeilor nu s-a despicat.
S-a rupt catapeteasma (Matei 27, 51; Marcu 15, 38; Luca 23, 45), dar nu s-a
rupt ntelegerea cea viclean a iudeilor.
- Dar pentru ce s-a rupt catapeteasma?
- Pentru c templul nu putea vedea rstignit pe Stpnul. Ruperea
catapetesmei templului aproape c ne ndeamn, zicnd: De acum inainte
poate s calce oricine ;rea in S1anta S1intelor. La ce-mi mai 1olosete S1anta
S1intelor, cand s-a adus a1ar o ast1el de fert1? La ce-mi mai 1olosete
Testamentul Jechi? La ce-mi mai 1olosete Legea? Degeaba, in :adar i-am
in;tat pe iudei atata amar de ;reme.
Asta o strig si proIetul prin cuvintele: !entru ce s-au intratat
neamurile i popoarele au cugetat cele dearte? (Ps., 2, 1), au cugetat atta
amar de vreme la aceast proIetie, dar cnd proIetia s-a nIptuit, n-au
crezut. Ai vzut c au cugetat n desert? Pentru asta s-a rupt catapeteasma
templului, pentru ca s arate mai dinainte pustiirea continu ce va Ii mai
trziu. (Cu;ant la Crucea Domnului, II, n vol. !redici la srbtori
imprteti i cu;antri de laud la s1inti, p. 84)
,Am vorbit de multe ori despre sngele iesit din coast. Era semn
Ioarte mare s vezi curgnd snge dintr-un corp mort. (Cu;ant la Inltarea
Domnului nostru Iisus Hristos, XII, n vol. !redici la srbtori imprteti
i cu;antri de laud la s1inti, p. 189)
DUMNEZEU FIUL (Hristos - Biruitorul mortii)
,Iisus Hristos atacnd moartea prin moartea Sa, a nvins-o asa de bine,
nct a scos si a eliberat din mprtia ei pe cei ce erau tinuti n legturile ei.
(Comentar la E;anghelia de la Ioan, omilia V, 3, p. 32)
,El a distrus Moartea, i-a luat tot ceea ce avea amar si ru, si l-a
renscut pe om si a Icut un om nou. (Comentar la E;anghelia de la Ioan,
omilia LXXIX, 1, p. 411)
,Moartea a strpuns pe Hristos, ns asa rnit cum era, Hristos a
rpus-o la urm. Ceea ce se credea a Ii nemuritor, s-a sIrsit ntr-un corp
mort, si aceasta a vzut-o lumea ntreag. Si ceea ce este cu adevrat
994
minunat, e c El n-a dat voie altuia s Iac aceasta, ci singur a Icut-o.
(Comentariile sau Explicarea Epistolei ctre Coloseni, omilia VI, p. 73)
,Astzi Stpnul nostru a strbtut iadul. Astzi a s1ramat portile
cele de aram (Ps., 106, 16; Isaia 45, 2). st:i a 1rant :;oarele cele de 1ier
(Ps., 106, 16; Isaia 45, 2). Uit-te ct de precise sunt cuvintele! N-a spus:
deschis uile cele de aram, ci: s1ramat portile cele de aram, ca s nu
mai poat Ii ntrebuintat nchisoare. N-a spus: tras :;oarele, ci: 1rant
:;oarele, ca s piar toat puterea inchisorii. De intri ntr-o nchisoare Ir
usi si Ir zvoare, nchisoarea nu te poate tine. Iar cnd Hristos a sIrmat
portile, mai poate altul s le Iac la loc? Cine ;a indrepta, spune Scriptura,
ceea ce ;a scrie Dumne:eu? (Eccl., 7, 13). mpratii, cnd vor s elibereze
pe cei nchisi, nu Iac asa, ci las ntregi portile si pstreaz si paznicii. Cu
asta arat c au s intre neaprat n nchisoare iarsi, sau cei eliberati, sau
altii n locul acestora. Hristos n-a Icut asa, ci, voind, s arate c moartea are
sIrsit, a sIrmat portile ei cele de aram. Le-a numit de aram, nu pentru
c portile ar Ii de aram, ci pentru ca s arate tria si nenduplecarea mortii.
Si ca s vezi c arama si Iierul arat tria si nenduplecarea, ascult ce spune
Scriptura despre omul nenduplecat: Ner;ul tu este de 1ier, iar gruma:ul tu
i 1runtea ta, de arm (Isaia 48, 4). N-a spus asta pentru c nervul lui ar Ii de
aram, ci pentru c avea privirea aspr, nerusinat, crud.
Vrei s aIli c moartea era aspr, nenduplecat si tare ca diamantul?
n decursul attor veacuri nimeni n-a putut-o ndupleca s elibereze prin
vreunul din cei tinuti de ea, pn cnd a silit-o Stpnul ngerilor, cnd S-a
pogort n iad. A legat mai nti pe cel puternic, dup aceia i-a rpit vasele
lui. De asta a si adugat Scriptura: Jistierii intunecate, ne;:ute (Isaia 45,
3). (Cu;ant la Crucea Domnului, II, n vol. !redici la srbtori imprteti
i cu;antri de laud la s1inti, pp. 81-82)
,Binecuvntat Iie Dumnezeu! Si Iemeile si bat joc de moarte, si
copilele si rd de moarte, si Iecioarele cu totul tinere si neispitite de
nunt sar chiar n boldurile iadului si nu suIer deIel! - Toate aceste
buntti ne-au Iost date nou din pricina lui Hristos nscut din
Fecioar. Dup Iericita Lui nastere, dup nasterea cea mai presus de
Iire, s-a dus tria mortii, s-a surpat puterea diavolului! Asa c moartea a
ajuns usor de dispretuit nu numai de brbati, ci si de Iemei; si nu numai
de Iemei, ci si de copile. Dup cum un pstor curajos prinznd un leu
care i speria oile si-i vtma ntreaga turm, l Iace usor de dispretuit si
de batjocur si-l d copiilor si Ietelor ciobanilor s se joace cu el, dup
ce-i scoate dintii, i taie ghearele si-i tunde coama, tot astIel si Hristos,
995
prinznd moartea, care era nIricostoare Iirii noastre si speria tot
neamul nostru, i-a dat drumul dup ce a pus capt Iricii de ea. (Omilie
de laud la S1anta Mucenit !elaghia cea din ntiohia, I, n vol.
!redici la srbtori imprteti i cu;antri de laud la s1inti, p. 362)
,Cunoaste, dar, ct era de mare Irica de moarte dinainte de
nvierea lui Hristos, pentru ca, vznd ct e de dispretuit acum, s te
minunezi de Dumnezeu, pricina acestei schimbri. Cunoaste, dar, ct
era de mare puterea ei mai nainte, pentru ca, vzndu-i slbiciunea ei
de acum, s multumesti lui Hristos, Care i-a luat puterea; nimic mai
nainte nu era, iubite, mai tare ca moartea si nimic nu era mai slab ca
noi. Acum, ns, nimic nu-i mai slab ca moartea si nimic nu-i mai tare
ca noi. Ai vzut ce minunat schimbare s-a Icut? Ai vzut cum a Icut
Dumnezeu pe cele tari, slabe, si pe cele slabe, tari? (Cu;antul de laud
la S1intele Mucenite Jeronica, !rosdoca i Domnina, mama lor, I, n
vol. !redici la srbtori imprteti i cu;antri de laud la s1inti, pp.
426-427)
,S ne minunm dar de Stpnul c a Icut ca moartea, care era
nIricostoare proIetilor, sa Iie dispretuit de Iemei. Ilie a Iugit de
moarte, Iemeile nu au Iugit, ci au Iugit la moarte. Acela se Ierea din
calea mortii, acestea cutau moartea. Ai vzut ct de mare schimbare s-
a Icut dintr-odat? Avraam si Ilie erau cuprinsi de neliniste n Iata
sIrsitului; Iemeile au clcat n picioare moartea ca pe glod. Dar s nu
nvinuim nici pe acei sIinti, nu e vina lor; era slbiciunea Iirii, nu vina
vointei. Dumnezeu a vrut atunci ca moartea s Iie nIricostoare, ca s
se arate mai trziu mretia harului lui Dumnezeu. C moartea era
osnd. Nu voia s nceteze amenintarea osndei, ca s nu ajung
oamenii dup asta mai trndavi, S rman, a spus Dumnezeu, sentinta
care-i in1ricoea: i-i inteleptete' C ;a ;eni timpul cand ;or scpa
de spaima aceasta' Lucru care s-a si ntmplat. C Dumnezeu ne-a
scpat de spaima aceasta o arat mucenitele acestea; dar mai nainte de
mucenite ne-o arat Pavel. Ai auzit n Vechiul Testament pe Avraam
spunnd: !e tine te ;or cruta, dar pe mine m ;or omori (Fac., 12, 12).
Ai auzit pe lacov spunnd: Scoate-m, Doamne, din mana 1ratelui meu,
c m tem de el' (Fac., 32, 11). Ai vzut pe Ilie Iugind de amenintarea
unei Iemei, Iiindu-i Iric de moarte! Ascult-l pe Pavel, ca s vezi ce
spune despre moarte. O socoteste el, oare, nIricostoare ca si ceilalti?
Se ntristeaz, se teme de apropierea ei? Dimpotriv, socoteste moartea
un lucru dorit. Pentru asta spune: Dar a m desprti de trup i a 1i cu
996
Hristos este cu mult mai bine (Filip., 1, 23). Pentru aceia moartea era
nIricostoare, pentru acesta, mai bun dect viata. Pentru aceia
neplcut, pentru acesta, dulce. Si pe bun dreptate, pentru c mai
nainte moartea cobora pe oameni n iad, dar acum i trimite lui Iisus.
De asta Iacov spunea: Jeti pogori btranetile mele cu intristare in iad
(Fac., 42, 38), pe cnd Pavel spune: Dar a m desprti de trup i a 1i cu
Hristos este cu mult mai bine. Pavel nu gria asa ca s osndeasc viata
de aici - Doamne, Iereste! S ne Ierim de a da ereticilor prilejuri de
atac! -, nici nu Iugea de viat pentru c e rea, ci pentru c dorea viata
viitoare, care-i mai bun dect cea de aici. C n-a spus att: Este bine a
m desprti de trup i a 1i cu Hristos, ci: Este mai bine. Iar mai bine
arat ceva mai bun dect un bun oarecare. (Cu;antul de laud la
S1intele Mucenite Jeronica, !rosdoca i Domnina, mama lor, III, n
vol. !redici la srbtori imprteti i cu;antri de laud la s1inti, p.
431)
,Diavolul a adus peste noi moartea ca s ne piard; a adus-o pe
pmnt ca s ne taie orice ndejde de mntuire. Hristos ns, murind, a
schimbat-o, si prin moarte ne-a urcat iarsi n rai. (Cu;ant de laud la
toti S1intii din toat lumea care au su1erit mucenicia, I, n vol. !redici
la srbtori imprteti i cu;antri de laud la s1inti, p. 526)
,Apare Hristos si Simon cnt cu bucurie imnul desprtirii, Pavel
si arunc dispretul asupra mortii, martirii se reped spre ea, sIintii o
doresc, orice credincios adevrat i primeste vestea Ir s tremure.
Domnul a nviat, nu mai este groaznic moartea credinciosilor. Nu v
mai temeti, a venit Rsritul cel de sus. (Din vol. Bogtiile oratorice,
pp. 148-149)
,Iisus Hristos intr n mormnt ca un triumItor si biruitor; El
zdrobeste portile groaznice, i alung pe demonii care mprteau peste
Adam, peste neamul lui, El i smulge mortii victimele sale, si n locul
unui mormnt noi n-avem dect un dormitor dulce. (Din vol.
Bogtiile oratorice, p. 262)
,Ce a Iost ea nainte de Iisus Hristos? O Iric, o groaz chiar
pentru cei drepti, chiar pentru sIinti. Toti tremur, nici unul nu
ndjduieste. Dar Iisus Hristos moare; dezarmat n El, moartea se Iace
biruitoare, slvit. Moartea veche este nvins, cci este biruit pcatul
care singur o sustinea si-i mentinea mprtia. Este nvins diavolul care
997
mprtea prin moarte. La cruce salutati-L pe nvingtorul mortii vechi
a neamului omenesc. Iisus Hristos ptrunde n mprtia ei, distruge
portile ntunecoasei nchisori, unde ea le oprea pe victimele ei, i
scoate pe cei prinsi, si dimpotriv l leag pe demon si nchide iadul.
Tot ce a slujit la pierderea noastr, El Iace s slujeasc la biruinta
noastr. Biruint cu adevrat slvit! Ea ne vine Ir greutate, Ir
pericol. Noi nu avem de luptat si suntem nvingtori; sngele nostru n-
a curs si iat c ne soseste dintr-o dat slava si siguranta. Iisus Hristos
a murit, si pe noi ne mbogteste biruinta si ne ncoroneaz. (Din vol.
Bogtiile oratorice, p. 269)
DUMNEZEU FIUL (Hristos - Stpnitor asupra vietii si a mortii)
,Ca s aIle ucenicii c are stpnire asupra mortii si vietii, c
stpneste pe cele de sus si pe cele de jos. De aceea aduce pe muntele
Taborului si pe Moise, care murise, si pe Ilie, care nu murise. (Omilii la
Matei, omilia LVI, II, n col. PSB, vol. 23, p. 647)
DUMNEZEU FIUL (Hristos - Rscumprtorul nostru)
,Pentru noi si mntuirea noastr, Cel Ce este n snul Tatlui a primit
s ia chip de rob, s ndure toate celelalte suIerinte trupesti, s se nasc din
Iemeie, s se nasc din Fecioar, s stea nou luni n pntece, s Iie nIsat,
s Iie socotit IosiI, logodnicul Mariei, tat al Su, s creasc trupeste putin
cte putin, s se taie mprejur, s aduc jertI, s Ilmnzeasc, s nseteze,
s oboseasc si n sIrsit s suIere moartea, si nu o moarte oarecare, ci una
socotit de ocar, adic moarte pe cruce; si pe toate acestea pentru noi si
pentru mntuirea noastr le-a primit Creatorul universului, Cel neschimbat,
Cel Ce a adus pe toate de la neIiint la Iiint, Cel Ce se uit pe pmnt si-l
Iace pe el de se cutremur (Ps., 103, 33), strlucirea salvei Cruia nici
heruvimii, puterile acelea netrupesti, nu pot s-o vad, ci-si acoper cu aripile
Ietele, artndu-ne minunea, pe Care l laud necontenit ngerii, arhanghelii
si miile de mii de ngeri; Acesta, pentru noi si mntuirea noastr, a primit s
Se Iac om, ne-a deschis calea unei mbunttite vietuiri si ne-a dat o
nvttur ndestultoare prin tot ce a Icut n trupul pe care l-a luat. Ce
cuvnt de aprare ne mai rmne, deci, cnd dup ce s-au Icut attea pentru
mntuirea noastr, noi ne pierdem vremea cu lucruri de nimic, trdndu-
ne mntuirea prin trndvia noastr? (Omilii la Facere, omilia XXIII, VI,
n col. PSB, vol. 21, pp. 283-284)
998
,Dusmanul mntuirii noastre, deci, mpins de invidie, a mestesugit ca
cel nti-zidit, care era nemuritor, s Iie osndit la moarte; dar Stpnul cel
purttor de grij si iubitor de oameni, prin moartea Sa, ne-a druit iarsi
nemurirea si am dobndit buntti mai mari dect am pierdut. Diavolul ne-a
izgonit din rai, dar Stpnul ne-a urcat la cer, diavolul a Icut s Iim osnditi
la moarte, dar Stpnul ne-a druit nemurirea; diavolul ne-a lipsit de
desItarea paradisului, dar Stpnul ne-a pregtit mprtia cerurilor. Ai
vzut c iscusinta Stpnului a ntors mpotriva capului diavolului armele
Iurite de invidia lui mpotriva mntuirii noastre? Nu numai c ne-a
nvrednicit de mai mari buntti, dar ni l-a dat si pe diavol n minile
noastre, spunndu-ne: Iat ;-am dat ;ou putere s clcati peste erpi i
peste scorpii (Luca, 10, 19). (Omilii la Facere, omilia XLVI, IV, n col.
PSB, vol. 22, p. 144)
,Ti-am vzut, i spune Dumnezeu lui Avraam cugetul tu iubitor de
Dumnezeu, si iat ti-am gtit ce-ai spus mai nainte copilului tu. Si l-a luat
i l-a adus fert1 in locul lui Isaac 1iul su. Ai vzut iubirea de oameni a lui
Dumnezeu? JertIa a Iost adus; patriarhul si-a artat cugetul su iubitor de
Dumnezeu, i s-a ncununat vointa, lund pe Isaac au plecat ncununati cu
nenumrate cununi. Toate acestea au Iost nchipuirea crucii. De aceea si
Hristos spunea iudeilor: ;raam, printele ;ostru, a 1ost bucuros s ;ad
:iua mea, i a ;:ut-o i s-a bucurat (Ioan, 8, 56).
Cum a vzut-o cnd a trit cu attia ani nainte?
Prin tip, prin umbr. Dup cum aici a Iost adus jertI oaia n locul
lui Isaac, tot asa si Mielul cel cuvnttor a Iost adus jertI n locul lumii.
Trebuia ca prin umbr s Iie prenchipuit adevrul.
Vezi-mi iubite, c toate au Iost prenchipuite prin umbr. Unul-nscut
acolo, unul-nscut aici. Fiu iubit si adevrat acolo, Iiu iubit si adevrat aici.
cesta este Fiul Meu cel iubit, intru Care am bine;oit (Matei, 3, 17). De tat
a Iost adus Isaac jertI, pe Acesta Tatl L-a dat. si strig Pavel zicnd: El,
Care n-a crutat pe Fiul Lui, ci L-a dat pentru noi toti, cum nu ne ;a drui
toate impreun cu El? (Rom., 8, 32).
La att se mrgineste umbra. Adevrul este, ns, mult superior. Da,
Mielul Acesta cuvnttor s-a jertIit pentru ntreaga lume, Mielul Acesta a
curtit ntreaga lume! El a scpat pe oameni de rtcire si i-a readus la
adevr; El a Icut pmntul cer, nu schimbnd Iirea stihiilor, ci Icnd pe
oamenii de pe pmnt s aib vietuirea cea din ceruri. Prin El a pierit toat
slujirea idolilor, prin El oamenii nu se mai nchin la pietre si la lemne, nici
nu se mai pleac cei cinstiti cu ratiune n Iata lucrurilor celor Ir de simtire,
ci toat nselciunea a Iost alungat, iar lumina adevrului a luminat lumea.
999
Ai vzut superioritatea adevrului? Ai vzut ce este umbra si ce este
adevrul? (Omilii la Facere, omilia XLVII, III- IV, n col. PSB, vol. 22, pp.
151-152)
,IosiI, ns va Ii si un tip al celor viitoare; a artat mai dinainte, n
umbr, realitatea de mai trziu. Si dup cum IosiI s-a dus la Iratii si ca s-i
cerceteze, iar ei n-au tinut seam c le e Irate, nu s-au uitat nici la pricina
pentru care a venit, ci mai nti s-au sItuit s-l ucid, dar mai pe urm l-au
vndut barbarilor, tot asa si Stpnul nostru, mergnd pe urmele iubirii Sale
de oameni a venit s cerceteze neamul omenesc; a luat trupul nostru, primind
s Iie Iratele nostru; si a venit. Pavel striga, zicnd: C nu pe ingeri a luat, ci
smanta lui ;raam, de aceea trebuia s se asemene intru toate 1ratilor Si
(Evr., 2, 16-17). Dar iudeii cei nerecunosctori au cutat s ucid pe
Doctorul trupurilor si al suIletelor, pe Cel Ce a Icut nenumrate minuni n
Iiecare zi; si-au adus la mplinire ucigasul lor gnd si au rstignit pe Cel Ce a
primit s ia chip de rob pentru mntuirea noastr. Iudeii au cutat s-L ucid
si L-au ucis rstignindu-L pe cruce; Iratii lui IosiI, ns, s-au sItuit s-l
ucid, dar nu au dus la ndeplinire sIatul lor. C trebuia ca tipul s Iie mai
mic dect realitatea; de n-ar Ii asa, IosiI n-ar mai Ii tip celor ce aveau s Iie
mai trziu. De aceea el este o umbr premergtoare a celor ce aveau s se
ntmple n viitor. Si gndeste-te la minunea petrecut cu IosiI! Nu l-au ucis,
ci l-au vndut; apoi au mnjit haina cu sngele unui ied si au dus-o tatlui,
vrnd s-l conving c IosiI a Iost ucis. Vezi c toate acestea s-au Icut
pentru ca totul s Iie ca ntr-o umbr, numai icoan a celor ce se vor
ntmpla, dar s se pstreze realitatea? (Omilii la Facere, omilia LXI, III, n
col. PSB, vol. 22, pp. 274-275)
,Ci nu precum greala, aa i harul (Rom., 5, 15) - nu a druit
Dumnezeu pe ct a gresit omul; nu este cstigul ct si paguba; nu este
sIrmarea de corabie ct dobnda negotului, ci bunttile sunt mai mari ca
relele. Si e Iiresc s Iie asa: c ruttile au venit prin rob, nct au Iost mai
mici, iar bunttile sunt druite de Stpnul, pentru care si sunt mai mari.
(Cele dintai omilii la Facere, cuvntul al saptelea, p. 95)
, ... prin moarte, biruit moartea; prin blestem, blestemul nimicit; iar
prin armele prin care diavolul biruia, prin acelea i s-a surpat tirania lui.
(Omilii la Matei, omilia II, I, n col. PSB, vol. 23, p. 28)
,Ca oricine crede in El s nu piar, ci s aib ;iat ;enic (15). Nu
vedeti voi cauza mortii si mntuirea pe care-o aduce ea? Nu vedeti potrivirea
1000
chipului cu adevrul? Atunci evreii au scpat de moarte, dar de o moarte
temporal; acum credinciosii sunt scpati de viata vesnic. Acolo sarpele
nltat n aer vindeca muscturile serpilor, Iisus rstignit vindec rnile pe
care le Iace dragonul duhovnicesc (diavolul). Acolo, cel ce privea cu ochii
trupului era vindecat; aici, cel ce vede cu ochii suIletului se usureaz de
toate pcatele sale. Acolo spnzura un chip de aram care reprezenta un
sarpe, aici trupul Domnului pe care L-a Iormat Duhul SInt. colo, un arpe
muca i un arpe ;indeca, aici moartea d la moarte i moartea a druit
;iat. Sarpele care ucide avea otrav, Cel ce d viat nu avea otrav. Aici
este acelasi lucru: moartea care ddea moarte pctuise, precum sarpele avea
veninul; dar moartea Domnului era lipsit de orice pcat, precum sarpele de
aram era lipsit de orice venin, cci El n-a 1cut nici un pcat, i din gura
Lui n-a ieit nici un cu;ant ru (1 Petru 2, 22). Aceea a spus-o SIntul Pavel
prin aceste cuvinte: El a de:brcat domniile i puterile i le-a dat pe 1at cu
hotrare, biruind asupra lor prin cruce (Col., 2, 15). La Iel ca si un atlet
curajos, care, ridicndu-l Ioarte sus pe dusmanul su, l arunc la pmnt,
purtnd o strlucit victorie, asa Iisus Hristos, n Iata lumii ntregi, le-a
zdrobit puterile care ne erau dusmane, si, dup ce i-a vindecat pe cei ce erau
rniti n pustiu, El i-a eliberat prin rstignirea Sa de toate Iiarele; Iisus
Hristos, de asemenea, n-a zis: Trebuie ca Fiul Omului s 1ie span:urat pe
Cruce, ci a zis: Trebuie s 1ie inltat; ca n acest Iel s nu-i stnjeneasc pe
cei ce-L ascultau si s se apropie de chip.
Cci Dumne:eu aa de mult a iubit lumea, incat pe Fiul Su Cel Unul
Nscut L-a dat, ca oricine crede in El s nu piar, ci s aib ;iat ;enic
(16). Adic: Nu v mirati c Eu voi Ii ridicat, ca voi s Iiti mntuiti; asa a
hotrt Tatl Meu, si Tatl Meu asa v-a iubit, nct El L-a dat pe Fiul Su
pentru slujitorii Si si pentru niste slujitori nemultumiti, pe cnd nimeni n-ar
Iace attea pentru prietenul su. SIntul Pavel zice la Iel: Cci cu greu ;a
muri cine;a pentru un drept (Rom., 5, 7). Apostolul era ntemeiat pe iubirea
lui Dumnezeu, Iiindc el le vorbea credinciosilor; Iisus Hristos i exprim
aici cu mai mult grij Iiindc El i vorbea lui Nicodim; (.) cci aceste
cuvinte: a a iubit, si aceast compunere: Dumne:eu, lumea, arat o
neasemnat iubire. (Comentar la E;anghelia de la Ioan, omilia XXVII, 2,
p. 129)
,Altarele, ceremoniile si jertIele legii vechi erau nchipuirea care ne
vesteste nou acest snge pretios. Iat pretul rscumprrii ntregii lumi; iat
cu ce a cstigat Iisus Hristos Biserica Sa, prin acest snge El o mpodobeste
si o nIrumuseteaz cu totul. La Iel ca si cel ce cumpr robi, d aur si haine
din stoI de aur, dac vrea s-i mpodobeasc, si s-i pregteasc, asa ne-a
1001
cumprat pe noi Iisus Hristos si ne-a mpodobit cu sngele Su. (Comentar
la E;anghelia de la Ioan, omilia XLVI, 4, p. 223)
,Si a ieit la locul Cptanii. Unii zic c acolo a murit Adam si c
acolo se odihneste, si c Iisus Hristos a ridicat un troIeu chiar pe locul n
care a mprtit moartea si si-a exercitat mprtia ei; cci Iisus Hristos si
purta crucea Sa ca pe un troIeu mpotriva stpnirii mortii. La Iel precum
nvingtorul poart semnele biruintei sale, asa purta Mntuitorul pe umerii
Si simbolul biruintei Sale. (Comentar la E;anghelia de la Ioan, omilia
LXXXV, 1, p. 448)
,Si ce aduce darul nu seamn cu ce a adus acel unul care a pctuit,
cci fudecata dintr-unul duce la osandire, iar harul din multe greeli duce la
indreptare (5, 16).
ns ce este aici, si ce vrea s spun el? Aceea c un singur pcat
numai a avut puterea de a introduce n lume moartea si pedeapsa, pe cnd
harul nu numai acel singur pcat a desIiintat, ci si pe cele introduse dup
acela. Apoi, ca nu cumva prin expresiile precum si ast1el din versetul 15, s
introduci msura bunurilor Iat de rele, si ca s nu crezi c, auzind de Adam,
se vorbeste numai de desIiintarea pcatului Icut de acesta, zice c
desIiintarea aceasta a Iost a multor pcate. Si de unde se nvedereaz
aceasta? Din aceea c, dup nenumratele pcate svrsite n urma celui din
rai, Iaptul s-a terminat n ndreptare. ns unde este ndreptarea, acolo cu
necesitate este si viat, si dup aceea numaidect trebuie s urmeze si miile
de buntti; precum si acolo unde este pcatul, cu necesitate c este si
moartea. Dreptatea este superioar vietii, Iiindc ea este rdcina si obrsia
ei. Cum c s-au acordat mai multe bunuri, si c n-a Iost desIiintat numai
pcatul acela, ci si toate cele de dup, aceasta a artat-o zicnd: iar harul din
multe greeli duce la indreptare. AstIel urmeaz, cu necesitate, c mpreun
cu celelalte si moartea a Iost desIiintat din rdcin, ns aceasta va trebui
s o dezvolte mai jos. Mai nainte a spus c printr-un om a intrat pcatul n
lume, si c, dac pcatul acela, intrat printr-un om, a omort pe toti oamenii,
cu att mai mult darul unuia va putea mntui. Dup aceasta a artat c nu
numai pcatul acela a Iost desIiintat prin har, ci si toate celelalte, si nu numai
c toate pcatele au Iost desIiintate, ci nc s-a dat si ndreptarea; si, n Iine,
c Hristos a Iolosit nu numai ntr-att pe ct a vtmat Adam, ci cu mult mai
mult. Si artnd Apostolul toate acestea, din nou vine si dezvolt subiectul.
ns cum l dezvolt?
1002
Cci, dac prin greeala unuia moartea a imprtit printr-unul, cu
mult mai mult cei ce primesc prisosinta harului i a darului drepttii ;or
imprati in ;iat prin Unul Iisus Hristos (5, 17).
Ceea ce el spune, asa si este. Ce anume a inarmat moartea contra
omenirii? Zice. ceea c un singur om a mancat din pomul cunotintei.
Deci, dac moartea a a;ut atata putere printr-un singur pcat, atunci, cand
unii se ;or gsi c au primit har i dreptate cu mult mai mari decat pcatul
acela, cum ;or putea s mai 1ie rspun:tori cu moartea? De aceea nici n-a
zis el aici simplu har, ci prisosinta harului, Iiindc n-am luat din har numai
att pe ct ne trebuia spre desIiintarea pcatului, ci nc mai mult, de vreme
ce ne-am izbvit si de osnd, si orice rutate am alungat-o, am renscut de
sus si am nviat o dat cu ngroparea omului cel vechi, ne-am rscumprat si
ne-am ndreptat, am Iost dusi la nviere si ne-am sIintit, am devenit Irati ai
Unuia-Nscut Fiului lui Dumnezeu si mpreun mostenitori ne gsim n
trupul Lui; si dup cum trupul este unit cu capul, asa si noi suntem uniti cu
El. Toate acestea Pavel le-a numit prisosinta harului, artnd c nu am luat
un medicament care doar s vindece rana, ci am luat n acelasi timp si
sntate, si nIrumusetare, si cinste, si slav, si vrednicii care ntrec si
covrsesc Iirea noastr omeneasc. Fiecare dintre acestea era de ajuns prin
sine ca s dezlege moartea; ns cnd sunt si toate la un loc, atunci nici urm
din ea nu mai rmne, nici umbra ei nu se mai vede, ci a disprut cu totul.
Dup cum cineva ar bga la nchisoare pe un altul care i-ar datora zece bani,
si nu numai pe acela, ci si pe Iemeia si copiii lui si pe toti casnicii lui, iar
venind un altul s-l rscumpere ar plti nu numai cei zece bani, ci ar mai da
si mii de talanti de aur, si pe cel nchis l-ar bga n curtile mprtesti, si l-ar
ridica pe tronul celei mai nalte stpnii, si l-ar Iace prtas de cinstea cea mai
mare, si la urm nu si-ar mai aduce aminte de cei zece bani mprumutati,
ntocmai asa s-a petrecut si cu noi. Mai mult dect datoram a pltit Hristos
pentru noi, att de mult pe ct de ntins si nemrginit este marea Iat de o
pictur de ap.
Deci nu te ndoi, omule, ca unul ce vezi atta bogtie de buntti, si
nici nu cuta cu mirare cum s-a dezlegat scnteia aceea a mortii si a
pcatului, de vreme ce o mare att de ntins de haruri s-a revrsat asupra lor
si i-a coplesit. Aceasta si Pavel a lsat bine s se nteleag, zicnd c: cei ce
primesc prisosinta harului i a darului drepttii, ;or imprti in ;iat.
(Omilii la Epistola ctre Romani a S1antului postol !a;el, omilia X, pp.
166-168)
,De aceea a venit Unul Nscut al lui Dumnezeu, si nici c s-a deprtat
pn ce mai nti nu ne-a izbvit de acea greutate. Si ceea ce e mai important
1003
e nsusi modul biruintei Lui. Fiindc El n-a luat alt trup, ci chiar acel trup
omenesc obosit si zdrobit. Dup cum cineva, vznd n piat o Iemeie
obisnuit lovit si maltratat de un mojic, ar veni n ajutorul acelei Iemei,
spunnd c el este Iiul ei, desi este Iiul mpratului, si astIel ar scpa pe acea
Iemeie din ghearele dusmanilor ei, tocmai asa a Icut Hristos, Iiindc,
lundu-ne aprarea si mrturisind c El este Fiul Omului, S-a pus n dreptul
nostru si a osndit pcatul. Dup aceea pcatul n-a mai ndrznit s loveasc
n om. Ba mai mult, El Fiul lui Dumnezeu a lovit pcatul cu o lovitur de
moarte; ns prin aceasta n-a Iost osndit trupul cel lovit, ci pcatul care
lovea a Iost zdrobit si nIrnt, ceea ce este mai minunat dect orice.
Cci dac biruinta nu era n trup, nu ar Ii Iost att de minunat lucru,
Iiindc si Legea Icea aceasta; Iaptul minunat este c mpreun cu trupul au
stat si troIeele, iar el |trupul|, care de mii de ori a Iost zdrobit de pcat, a
repurtat o biruint strlucit asupra pcatului. Priveste cte Iapte minunate s-
au petrecut aici: nti, c pcatul n-a biruit trupul; al doilea, c a Iost biruit
pcatul, si nc de trup, cci nu este totuna a nu Ii nvins cu a birui pe cel ce
vesnic te atac; al treilea, c nu numai c a biruit, ci l-a si osndit. Nu a Iost
nvins pcatul, ca s nu mai pctuiasc, ns ca trupul, care era mai nainte
att de dispretuit, s biruiasc pcatul si s-l osndeasc prin moarte, putint
n care se si arat buntatea Iireasc a trupului.
AstIel, s-a dezlegat si puterea pcatului, iar n acelasi timp a ucis si
moartea ce era introdus de pcat. (Omilii la Epistola ctre Romani a
S1antului postol !a;el, omilia XIII, pp. 237-238)
,A se mpotrivi si a se lupta pentru noi, aceasta a Iost Iapta Lui; a
noastr ns este de a ne bucura de biruint. (Omilii la Epistola ctre
Romani a S1antului postol !a;el, omilia XIII, p. 239)
,A-ti da tie cununa cea nevestejit, aceasta apartine Lui, ns a stpni
lucrul dat, aceasta este treaba ta. (Omilii la Epistola ctre Romani a
S1antului postol !a;el, omilia XIII, p. 240)
,... a introdus si neamurile n crestinism, si le-a amestecat cu cei din
Legea veche care au svrsit Iapte plcute; cum a mntuit pe cei
dezndjduiti, cum i-a ridicat la ceruri pe cei ce nu erau vrednici nici de
pmnt, cum le-a oIerit viata vesnic si negrit celor czuti si din viata
prezent, si cum pe cei ce erau clcati n picioare de demoni el i-a Icut
deopotriv cu ngerii, le-a deschis raiul, relele cele vechi pe toate le-a
dezlegat, si cum toate acestea le-a Icut ntr-un timp scurt, pe calea cea mai
usoar cnd, zic, vei cugeta la toate acestea, atunci vei cunoaste
1004
ntelepciunea lui Dumnezeu; cnd vei vedea c ceea ce n-au stiut nici ngerii,
nici Arhanghelii, aceasta Ir de veste le-a Iost dat s aIle celor dintre
neamuri nvtati prin Iisus; atunci vei cunoaste ntelepciunea lui
Dumnezeu. (Omilii la Epistola ctre Romani a S1antului postol !a;el,
omilia XXVII, p. 490)
,Legea nu numai c nu ne-a scpat, ci ne-a si condamnat, pe de o
parte scotnd mai n evident pcatul, iar pe de alt parte neputnd a ne
elibera sau a nceta urgia lui Dumnezeu. Fiul lui Dumnezeu ns, chiar si
acest imposibil l-a Icut posibil, dezlegnd pcatele, pe dusmani punndu-i
n rndul prietenilor si druindu-ne si alte mii de buntti. (Comentariile
sau Explicarea Epistolei ctre Galateni, p. 13)
,A nu cruta nici pe Fiul Su, acesta e cu mult mai mare si dect
nIierea, si de ct toate celelalte daruri. Mare lucru este a ni se ierta pcatele,
dar mai mare nc, c am cstigat-o prin sngele Stpnului. (Comentariile
sau Explicarea Epistolei ctre E1eseni, omilia I, p. 11)
,Dou lucruri mari a svrsit; si El a ajuns la cea mai de pe urm
umilint, si pe om l-a ridicat pn la cea mai mare nltime, si l-a mntuit
prin sngele Lui. Mai nti a zis aceea, c adic s-a umilit pn la atta pe
Dnsul; apoi spune si ceea ce este mai puternic nc, Iaptul acela cu adevrat
mare si principal. Desi nu am Iost vrednici de nimic, El totusi ne-a ajutat;
deci dac ne-am Icut vrednici si Ir aceasta, era de ajuns Iaptul si Ir a Ii
sacriIicat; dar cnd si ambele (nevrednicia si sacriIiciul) au Iost, cum s nu
ne uimeasc? (Comentariile sau Explicarea Epistolei ctre E1eseni, omilia
III, p. 28)
,!rin cruce omorand ;rafba intru sine. Nimic nu e mai propriu si mai
expresiv ca aceste cuvinte: Moartea Lui, zice, a omorat ;rafba, adic a
rnit-o i a nimicit-o, nu c doar a poruncit altuia s 1ac aceasta i nici c
numai a lucrat pentru aceasta, ci a i su1erit. Nu a zis: dezlegnd-o, sau
desIiintnd-o, ci tocmai ce e mai grozav omorand-o, ca astIel s nu se mai
ridice, s nu mai nvie niciodat. Cum deci nvie ea? Din cauza prea marii
rutti ce ne stpneste. (Comentariile sau Explicarea Epistolei ctre
E1eseni, omilia V, p. 49)
,Si boala noastr a Iost grea, si Irigurile noastre au Iost grozave, dar
noi nu zceam pe pat, ci pe rutatea nssi, aruncati ca pe o grmad de
gunoi, rniti, mirosind urt, nesplati, chinuiti de boal si mai mult schelete,
1005
dect oameni. n acest timp multi demoni ne-au nconjurat si rznd de noi si
dispretuindu-ne, si chiar stpnitorul lumii acesteia. A venit Fiul lui
Dumnezeu Unul Nscut, luminndu-ne cu strlucitoarele raze ale venirii Lui
si ntunericul s-a mprstiat numaidect! A venit la noi mpratul, Cel care
st pe tronul printesc, lsnd de bun voie acel tron; cnd spun lsand, s
nu-ti nchipui vreo mutare din loc Iiindc El umple si cerul, si pmntul, si
universul ntreg -, ci nteleg prin aceasta iconomia Lui pentru mntuirea
neamului omenesc. A venit la dusmanul su care-L ura si-L dispretuia, care
nu putea suIeri nici mcar s-L vad si care, n sIrsit, l deIima n Iiecare
zi; l-a vzut pe cel care sedea pe grmada de gunoi, cu rnile pline de viermi,
cuprins de Iriguri, pe cel suIerind de tot Ielul de boli. Frigurile care-l torturau
nu erau altceva dect poIta cea rea; umIlturile pe care le avea nu erau dect
ignoranta; pe lng acestea, Ioamea cumplit care l stpnea nu era altceva
dect lcomia iar rnile pline de puroi care-i acopereau trupul nu erau
altceva dect curvia; boala ochilor era idolatria; surzenia urechilor si guta nu
erau altceva dect nchinarea la pietre, la lemne si la toate celelalte; iar
duhoarea aceea cumplit era rutatea, boal Ioarte grea si cu totul
dezgusttoare. Ai vzut cum noi, mai ri chiar dect nebunii, numeam
lemnele si pietrele Dumne:eu? Ne-a gsit ntr-o asa de mare rutate, si totusi
nu S-a scrbit de noi, nu S-a ngretosat, nu ne-a respins, nu ne-a urt, Iiindc
era Stpnul nostru si nu putea s urasc propria Sa creatie.
Asadar ce Iace? Ca si un doctor iscusit prepar medicamente de mult
pret, El gust cel dinti din ele, Iiindc El, mai naintea noastr, a dat dovad
de brbtie si abia apoi ne-a dat-o si nou. (Omilii la Epistola ctre
Filipeni, omilia a XII-a, pp. 219-220)
,Nu numai c ne-a scpat de ntuneric, ceea ce de altIel este un Iapt
destul de mare, dar si mai mare este ns c ne-a introdus n mprtia
cerurilor, cu care ocazie a artat Iilantropia Sa. Si priveste ct de variat este
darul care ni l-a Icut, cci nti ne-a scapat de ntunericul ruttilor, al
doilea c ne-a si mutat n mprtia cerurilor. Care ne-a i:b;it pe noi, adic
nu numai c ne-a scpat, ci nc ne-a si izbvit, ne-a mntuit, artnd prin
aceasta marea ticlosie n care ne gseam, pe de o parte, iar pe de alta
nvedernd robirea diavolului. (Comentariile sau Explicarea Epistolei ctre
Coloseni, omilia II, p. 24)
,!ace 1cand prin El, prin sangele crucii Sale (Col. 1, 20). Pe de o
parte mpcarea aceasta arat dusmnia ce era, iar pe de alta ncetarea
rzboiului. (Comentariile sau Explicarea Epistolei ctre Coloseni, omilia
III, p. 37)
1006
,Dar oare ce nseamn: cele din cer? Cele de pe pmnt cu drept
cuvnt le-a mpcat, deoarece eram plini de dusmnie si n multe Ieluri ne
deprtasem de Dnsul, si Iiecare din noi se rscula nu numai contra
celorlalti, ci si contra sa nsusi ; dar cele din ceruri, cum le-a mpcat? Ce?
Oare era si acolo lupt? Oare era si acolo rzboi? Dar atunci cum de ne
rugm noi: 1ac-se ;oia Ta, precum in cer aa i pe pmant (Mt., 6, 10)?
Deci ce nseamn aceasta? Se desprtise pmntul de cer; ngerii deveniser
rzboitori ai oamenilor, Iiindc vedeau pe Stpnul lor insultat de om. Toate
cele din ceruri i cele de pe pmant, s 1ie iari adunate intru Hristos
(EIes., 1, 10). ns cum? Cele din ceruri astIel: a strmutat acolo pe om, a
ridicat n ceruri pe dusman, pe cel ce-l ura si era urt. Nu ca s rmn pe
pmnt a Icut El mpcarea, ci l-a ridicat n ceruri pe el, dusmanul si
rzboinicul. Si aceasta este pacea proIund. ngerii iarsi se arat pe pmnt,
Iiindc si omul s-a artat n ceruri. Mi se pare c rpirea lui Pavel la cer din
cauza aceasta Iost, ca s i s e arate c si Fiul acolo a Iost nltat. Pacea de pe
pmnt a Iost ndoit, cci a avut drept consecint mpcarea cu cele ceresti,
mpcarea si a celor pmntesti, ns n ceruri a Iost simpl. Pentru c dac
pentru un singur pctos ce se pocieste se Iace mare bucurie n ceruri, dar
nc pentru attia? Toate acestea numai puterea lui Dumnezeu le-a svrsit,
zice; apoi de ce atunci v puneti ndejdea n ngeri? Cci att de departe sunt
ei de a v aduce nainte lui Dumnezeu, nct si rzboinici ai vostri
deveniser, si a trebuit ca nsusi Dumnezeu s v mpace cu dnsii.
De ce alergati la ingeri?, zice. Voiesti s aIli poate ura ce ngerii
aveau ctre noi, si cum ei ne dispretuiau de-a pururea? Pe timpul israelitilor,
pe timpul lui David, pe timpul sodomitenilor si n valea plngerii, ngerii au
Iost trimisi spre pedepsirea oamenilor. Astzi nu este asa, ci din contr, cci
pe pmnt ei cnt de bucurie mare, si pe dnsii El i-a cobort la noi, dar si
pe noi oamenii ne-a ridicat acolo. Si priveste nc minune: pe dnsii i-a
cobort mai nti aici, si numai dup aceasta a ridicat pe om spre dnsii;
pmntul a devenit cer, Iiindc cerul urma a primi cele de pe pmnt. De
aceea si noi multumindu-I, zicem: Sla; intru cei de sus lui Dumne:eu, i pe
pmant pace, intru oameni bun ;oire (Luc. 2, 14). Si acum iat c si
oamenii s-au artat multumindu-I. Ce nseamn bun ;oire? Adic mpcare,
adic cerul nu mai este peretele din mijloc al vrajbei. (Comentariile sau
Explicarea Epistolei ctre Coloseni, omilia III, pp. 38-39)
,Nu a ptimit El numai ca s ne scape de rele, ci ca s ne readuc la
starea dinti, dup cum ar elibera El pe un acuzat nu numai de vinovtia lui,
ci nc l-ar reabilita si n cinstea ce o avea mai nainte, si l-ar aseza printre
1007
cei ce nu au gresit cu nimic, si nc nu numai printre cei ce nu au gresit, ci
chiar alturea de cei ce au avut succese mari. Si ceea ce este mai mult, e c
nc i-a dat sIintenie naintea Sa si nevinovtie. (Comentariile sau
Explicarea Epistolei ctre Coloseni, omilia IV, p. 45)
,Dup cum cineva ar lua un cine prpdit de Ioame si de rie, urcios
si mputit, si care nici n-ar putea s se miste de jos, si deodat l-ar Iace om si
l-ar pune pe tronul mprtesc, tot asa a Icut si El cu omenirea. Se nchinau
pietrelor si pmntului; credeau c cerul si soarele sunt superioare, si c
ntregul univers le servea lor, ns erau prizonieri, legati ai diavolului, care
deodat s-a ridicat deasupra pe capul omenirii, si i poruncea si o tiraniza.
Fiind ei prizonieri si sclavi ai demonilor, deodat s-au Icut corpul
Stpnului ngerilor si al arhanghelilor. Nu stiau ce este Dumnezeu, si totusi
deodat au devenit prtasi ai tronului lui Dumnezeu. Voiesti a vedea acum
miile de trepte pe care ei le-au trecut n curgerea timpului? Mai nti trebuia
ca s cunoasc c pietrele nu sunt dumnezei; c nu numai c nu sunt
dumnezei, ci chiar inIerioare omului, al treilea, c sunt inIerioare animalelor
necuvnttoare; al patrulea, c sunt mult mai inIerioare si dect plantele; al
cincilea, c extremittile n Iine se reuneau n acelasi cuvnt, c nu sunt nici
mcar pmnt, nici vietti, nici plante, nici om, nici cer; sau iarsi de la
nceput, c nici pietrele nici viettile, nici plantele, nici elementele naturii,
nici cele de sus, nici cele de jos, nici omul, nici demonii, nici ngerii, nici
arhanghelii, si nici vreo alta din puterile acelea nu trebuia a Ii nchinat de
om, sau a Ii adorat de el.
Scosi ca dintr-un adnc nIricosat, i trebuia a aIla c numai Stpnul a
toate este Dumnezeu adevrat, c numai pe El trebuie a-L servi, c viata
corect este Irumoas si admirat, c moartea de acum nu este moarte
adevrat, c viata nu este viat, c corpul nvie, c devine nestriccios, c n
ceruri se ridic, c se bucur de nemurire, c st cu ngerii, si c, n Iine, se
strmut de aici acolo. Deci pe cel ce sedea aici jos, si care a srit peste toate
aceste scri l-a pus pe tron, si l-a Icut pe dnsul, care era mai prejos de
pietre, mai nsemnat dect ngerii si arhanghelii, dect tronurile si dect
stpniile (.) ca si cum ar lua cineva un nebun, si l-ar Iace IilosoI, tot asa a
Icut El cu noi. ns orice ar spune cineva, nimic nu ar putea spune dup
cum trebuie. (Comentariile sau Explicarea Epistolei ctre Coloseni, omilia
V, p. 56)
,De:brcand inceptoriile i domniile, numind prin aceast expresie,
puterile drcesti (...) Iie c natura omeneasc era mbrcat cu acele puteri,
Iie c devenind om a dezbrcat pe diavol de motivul care stpnea pe om.
1008
Dar ce vrea s zic: l-a ;dit pe 1at? De altIel, bine a zis, cci niciodat
diavolul nu s-a artat mai urcios ca atunci. Asteptndu-se ca s aib n
stpnire pe om, el a pierdut si ceea ce avea, cci trupul lui Hristos Iiind
pironit pe cruce, mortii deja nviau. Acolo a primit diavolul rana cea
grozav, n corpul cel mort a primit cea de pe urm lovitur, cci dup cum
lupttorul, creznd pe adversarul su dobort, primeste lovitura mortal de la
acesta, tot asa a ptimit si diavolul. (Comentariile sau Explicarea Epistolei
ctre Coloseni, omilia VI, p. 71)
,Cci Iaptul minunat acesta este, cci lumea a vzut sarpele sIsiat sus
pe cruce. (Comentariile sau Explicarea Epistolei ctre Coloseni, omilia VI,
p. 72)
,Nu ne-a mntuit din rzboi, acum, si nici c ne-a dat pmntul si
bunurile lui, ci pierderea diavolului, mprtia cerurilor, viata cea vesnic.
(Comentariile sau Explicarea Epistolei ctre E;rei, omilia III, p. 78)
,Gndeste-te apoi si cte bunuri a Icut: moartea a legat-o, pe noi ne-a
scos din tirania diavolului, de robie ne-a izbvit, Irate cu noi Icndu-se, ne-
a cinstit; si nu numai prin Irtie ne-a cinstit pe noi, ci si prin altele multe,
cci si Arhiereul nostru a voit a Ii ctre Tatl, pentru care a si adaos: ca s 1ie
milosti; i credincios rhiereu intru cele ce sunt ctre Dumne:eu.
(Comentariile sau Explicarea Epistolei ctre E;rei, omilia V, p. 101)
,Pentru toti a murit, desigur, ca toti s se mntuiasc - ca din partea Sa
- cci moartea Lui a Iost n locul mortii tuturor, si pentru pcatele tuturor,
ns dac n-a ridicat pcatele tuturor, este c nu toti au voit. (Comentariile
sau Explicarea Epistolei ctre E;rei, omilia XVII, p. 227)
,nainte de a lua Domnul trup si a Se smeri, toate piereau si se stricau;
dar cnd S-a smerit pe sine, pe toate le-a ridicat la nltime; a prpdit
blestemul, a stins moartea, a deschis raiul, a omort pcatul, a deschis boltile
cerului, a urcat la cer nceptur nou, a umplut lumea de bun-credint, a
alungat rtcirea, a adus adevrul, a ridicat pe tronul mprtesc nceptura
noastr, a lucrat mii si mii de buntti, pe care nici eu, nici toti oamenii nu
le-ar putea nItisa prin cuvnt. nainte de a Se smeri pe Sine, numai ngerii
l cunosteau; dar cnd S-a smerit pe Sine, toat Iirea omeneasc L-a
cunoscut. Vezi c smerenia nu L-a micsorat, ci a adus mii si mii de cstiguri,
a lucrat mii si mii de Iapte mari si a Icut ca slava Lui s strluceasc si mai
1009
mult?. (Cu;antri impotri;a anomeilor, cuv. VIII, n vol. Cu;antri
impotri;a anomeilor. Ctre iudei, p. 140)
,Cel ce a dezlegat suIletul din legturile mortii, Cel ce a sIrmat
portile iadului, Cel ce a zdrobit portile cele de aram si ncuietorile cele de
Iier si suIletul l-a slobozit din legturile mortii. (Cu;antri impotri;a
anomeilor, cuv. IX, n vol. Cu;antri impotri;a anomeilor. Ctre iudei, p.
149)
,JertIa obsteasc pentru toat lumea, care a curtit suIletele noastre, a
pus capt pcatului, a stins moartea, a deschis cerurile, ne-a artat multe si
mari ndejdi si le-a Icut pe toate celelalte. (Ctre iudei, cuv. VII, 2, n vol.
Cu;antri impotri;a anomeilor. Ctre iudei, pp. 366-367)
,Mult iubitor de oameni este Dumnezeu! Nu Si-a crutat pe Fiul Su,
ca s crute pe rob! A dat pe cel Unul-Nscut, ca s rscumpere niste robi
nerecunosctori! A dat Sngele cel scump al Fiului Lui! O iubire de oameni
a Stpnului! (Ioan 3, 16; Romani 8, 32) (Omiliile despre pocint, omilia
a opta, p. 163)
,Am Iost cumprati cu Snge scump (I Petru 1, 18-19). Pentru aceasta
Dumnezeu pe pmnt S-a artat (Baruh 3, 38). Pentru tine, omule,
Dumnezeu pe pmnt S-a artat si nu avea unde s-si plece capul (Luca 9,
58). Vai, ce minune! Judectorul vine s Iie judecat pentru cei vinovati!
Viata gust moarte! Creatorul este plmuit de creatur! Cel ce nu poate Ii
privit de SeraIimi este scuipat de rob, gust otet si Iiere, este mpuns cu
sulita, este pus n mormnt! Si tu, spune-mi, te trndvesti, dormi, dai din
umeri cu dispret, omule?
Nu stii c, de ti-ai vrsa sngele tu pentru El, nici asa n-ai Icut ce
erai dator s Iaci. C altul e sngele Stpnului, si altul sngele robului!
Pocieste-te si ntoarce-te nainte de iesirea suIletului, ca nu cumva s vin
moartea si tot leacul pocintei s Iie Ir de Iolos. C aici, pe pmnt, are
putere pocinta; si numai aici; n iad n-are nici o putere. S cutm pe
Domnul, ct avem timp! (Omiliile despre pocint, omilia a noua, pp. 181-
182)
,Ai vzut biruinta minunat? Ai vzut Iaptele mari ale Crucii? S-ti
spun si ceva mai minunat? Cnd ai s aIli chipul biruintei, atunci ai s te
minunezi si mai mult. Prin acelea prin care diavolul a biruit pe om, prin
acelea l-a biruit si Hristos pe diavol. Ascult cum! Semnele nIrngerii
1010
noastre au Iost: Iecioria, lemnul si moartea. Fecioara a Iost Eva, - nu
cunoscuse nc pe brbat -, lemn a Iost pomul, si moartea a Iost pedeapsa
dat lui Adam. Si iat, iarsi, Fecioara, lemn si moarte, aceste semne ale
nIrngerii, au ajuns semne ale biruintei. n locul Evei, Maria; n locul
pomului cunostintei binelui si rului, lemnul Crucii; n locul mortii lui
Adam, moartea lui Hristos. Ai vzut c diavolul a Iost biruit prin acelea prin
care biruise? Prin pom l-a biruit diavolul pe Adam; prin Cruce l-a biruit
Hristos diavol. Lemn si ntr-o parte, si lemn si n alta: unul a trimis n iad, iar
cellalt a chemat din iad pe cei plecati acolo. Si iarsi lemn ntr-o parte, si
lemn si n alta: unul a ascuns gol pe cel Icut rob, iar cellalt a artat tuturor
gol pe Biruitor, din nltimea Crucii. Moarte si ntr-o parte, moarte si n alta:
una a osndit pe cei de dup Adam, iar cealalt a nviat pe cei ce muriser
nainte de moartea lui Hristos. Cine ;a gri puterile Domnului? (Ps., 105, 2).
Din muritori au ajuns nemuritori. Acestea-s Iaptele mari ale Crucii. Ai aIlat
biruinta! Ai aIlat chipul biruintei!
AIl acum c biruinta aceasta s-a svrsit Ir ca noi s ne obosim. N-
am nmuiat noi armele n snge. N-am stat noi pe cmpul de btlie. N-am
primit noi rnile, n-am vzut noi rzboiul, dar noi am cstigat biruinta.
Stpnul a luptat si noi ne-am ncununat. (Cu;ant la Crucea Domnului, II,
n vol. !redici la srbtori imprteti i cu;antri de laud la s1inti, p. 83)
,A pctuit Adam si a murit; dar n-a pctuit Hristos, si a murit. Nou
si strin lucru este acesta. Acela a pctuit si a murit, Acesta n-a pctuit, si
a murit.
- Pentru ce?
- Pentru ca acela ce a pctuit si a murit s poat lepda legturile
mortii prin Cel ce n-a pctuit, dar a murit. Asa se ntmpl si n aIacerile
bnesti. Cineva datoreaz niste bani, nu are cu ce plti si este tinut n lanturi;
un altul nu datoreaz nimic, dar poate plti; plteste si scap pe datornic. Tot
asa s-a ntmplat si cu Adam. Adam avea de pltit o datorie; era tinut de
diavol si nu putea s plteasc datoria. Hristos nu datora nimic, nici nu era
tinut de diavol, dar putea s plteasc datoria. A venit si a murit pentru cel
tinut de diavol, ca s-l slobozeasc pe acela. (Cu;ant la In;iere, III, n vol.
!redici la srbtori imprteti i cu;antri de laud la s1inti, p. 143)
,Din muritori am ajuns nemuritori. Am Iost doborti si am nviat. Am
Iost biruiti si am ajuns biruitori. (Cu;ant la S1intele !ati, II, n vol. !redici
la srbtori imprteti i cu;antri de laud la s1inti, p. 150)
1011
,nchipuie-ti doi oameni care se ursc ntre ei si nu vor s se mpace;
vine un altul, se pune la mijloc ntre ei si pune capt vrjmsiei. Tot asa a
Icut si Hristos. Dumnezeu era mniat pe noi, iar noi uram pe Dumnezeu, pe
Stpnul Cel iubitor de oameni. S-a asezat la mijloc si a mpcat cele dou
Iiri.
- Si cum S-a asezat la mijloc?
- A primit El de la Tatl pedeapsa ce ni se cuvenea nou, a suIerit si
pedeapsa de la Dumnezeu, si ocrile de la oameni.
Vrei s vezi c le-a primit pe amndou? Hristos, spune Scriptura, ne-
a rscumprat din blestemul legii, 1candu-Se pentru noi blestem (Gal., 3,
13). Ai vzut cum a primit pedeapsa primit de sus, de la Dumnezeu. Vrei s
vezi c a suIerit si ocrile cele venite de jos, de la oameni? Ocrile celor ce
Te ocrsc pe Tine, spune Scriptura, au c:ut asupra Mea (Ps., 68, 11).
Ai vzut cum a pus capt vrajbei? Ai vzut cum nu S-a oprit de a Iace,
de a suIeri si de a lucra totul pn ce nu l-a adus pe dusman si pe vrjmas la
Dumnezeu, pn ce nu l-a Icut prieten? (Cu;ant la Inltarea Domnului, II,
n vol. !redici la srbtori imprteti i cu;antri de laud la s1inti, p.
161)
,Acela (Dumnezeu n.n.) cu toate c stia mai dinainte c vom pierde
darul, totusi l-a dat, iar cei ce s-au nvrednicit de El si nu l-au pzit, ri s-au
Icut (protoprintii nostri Adam si Eva n.n.). Deci am artat c nu
Dumnezeu ne-a deprtat de darul Su, ci noi l-am pierdut. Si cu toate c l-
am pierdut, mai pe urm mai mari daruri am luat dect cele ce am pierdut.
C n loc de osteneli vremelnice, Dumnezeu ne-a cinstit cu viata vesnic, iar
n loc de mrcini si ciulini, a Icut s odrsleasc n suIletele noastre roada
Duhului. Nimic nu era mai deIimat dect omul, iar acum nimic nu este mai
cinstit dect el. El era partea cea mai de pe urm a Iirii cuvnttoare, dar
picioarele s-au Icut cap si au Iost duse sus la Scaunul cel mprtesc, prin
prg. Si precum un om darnic si mprtitor de mari daruri, vznd pe cineva
c a scpat din nauIragiu numai cu trupul gol, l primeste cu minile ntinse,
l mbrac cu haine strlucite si-l aseaz la loc de cinste, asa si Dumnezeu a
Icut cu Iirea noastr. Toate cte le-a avut omul le-a pierdut: ndrzneala,
vorbirea cu Dumnezeu, petrecerea n rai, viata cea Ir greutti si iesind din
rai ca dintr-o nnecare de corabie, gol s-a aIlat. Iar Dumnezeu primindu-l,
ndat l-a mbrcat si povtuindu-L putin cte putin, l-a suit la cer, cu toate
c greseala lui nu era vrednic de iertare. C nu din pricina silei vnturilor s-
a ntmplat scuIundarea aceasta, ci din lenevirea lui. Dar n-a cutat
Dumnezeu la aceasta, ci a miluit ticlosia noastr si cu dragoste ne-a primit,
ca si cum am Ii suIerit necazul n mijlocul noianului. C Iiind n rai si a
1012
cdea n pcat este ca si cum ti s-ar ntmpla necare de corabie la mal.
Pentru care pricin? Pentru c s-a mpiedicat si a czut cnd nu era mhnire,
nici grij, nici osteneli, nici trude si nc nu npdise asupra Iirii noastre
valurile cele nenumrate ale poItelor. Si precum piratii cu un Iier mic
guresc corabia jeIuit si astIel scuIund corabia, asa si atunci diavolul
vznd corabia lui Adam, adic suIletul lui plin de multe buntti, cu un glas
subtire, ca si cu un Iier mic, apropiindu-se si gurindu-l, a jeIuit toat
bogtia lui, iar corabia a aIundat-o. Dar Dumnezeu a Icut cstigul mai mare
dect paguba, cci Iirea noastr a suit-o la Scaunul cel mprtesc. (Cu;ant
ctre cei ce cred c dia;olii ocarmuiesc cele omeneti i se necfesc pentru
pedepsele lui Dumne:eu, i se smintesc pentru indestulrile celor ri i
pentru su1erintele celor drepti, n vol. Din osptul stpanului, pp. 13-14)
,... mai multe daruri si mari buntti dect cele pierdute ni s-au dat.
(Cu;ant ctre cei ce cred c dia;olii ocarmuiesc cele omeneti i se necfesc
pentru pedepsele lui Dumne:eu, i se smintesc pentru indestulrile celor ri
i pentru su1erintele celor drepti, n vol. Din osptul stpanului, p. 16)
,Ai pierdut raiul, dar El ti-a dat cerul. Vezi c mai mare este cstigul
dect paguba? Si mai mult este bogtia? Ti-a dat cerul ca s-Si arate att
iubirea Sa de oameni ct si s rneasc pe diavolul, artnd c desi el va
aduce multe primejdii neamului omenesc, cu nimic nu se va Iolosi, Iiindc
Dumnezeu pururea spre mai mare cinste ne ridic.
Ai pierdut raiul, Dumnezeu ti-a deschis cerul. Ai Iost blestemat cu
osteneal vremelnic, dar te-ai cinstit cu viata cea vesnic. A poruncit
pmntului s scoat mrcini si ciulini, dar suIletul tu a odrslit roada
Duhului.
Cuget la iubirea de oameni a lui Dumnezeu pn unde s-a pogort.
De vom pierde unii dintre noi oarecare lucruri, desi vom lua altele mai
scumpe, totusi le cutm tot pe cele pierdute si nu ne linistim pn ce nu le
vom avea din nou. La Iel si aici: tu ai pierdut raiul, dar nu numai cerul ti s-a
dat, ci si raiul, cci zice: st:i ;ei 1i cu mine in rai (Lc., 23, 33). Ca nu
numai cu druirea celor mai mari s mngie suIletul, ci si cu dobndirea
celor pierdute. (Cu;ant la neluminarea scripturii celei ;echi, la iubirea de
oameni a lui Dumne:eu i cum c nu se cu;ine a ne in;inui unii pe altii, n
vol. Din osptul stpanului, pp. 82-83)
,Am Iost cumprati cu snge scump (I Petru I, 18-19). Pentru aceasta
Dumnezeu pe pmnt s-a artat (Baruh III, 38). Pentru tine, omule,
1013
Dumnezeu pe pmnt s-a artat si nu avea unde s-si plece capul (Luca IX,
58). Vai, ce minune! Judectorul vine s Iie judecat pentru cei vinovati!
Viata gust moarte! Creatorul este plmuit de creatur! Cel ce nu poate Ii
privit de seraIimi, este scuipat de rob, gust otet si Iiere, este mpuns cu
sulita, este pus n mormnt! Si tu, spune-mi, te trndvesti, dormi, dai din
umeri cu dispret, omule? Nu stii c chiar dac ti-ai vrsa sngele tu pentru
El, nici asa n-ai Icut ce erai dator s Iaci? C altul e sngele Stpnului si
altul sngele robului! Pocieste-te si ntoarce-te nainte de iesirea suIletului,
ca nu cumva s vin moartea si tot leacul pocintei s Iie Ir de Iolos.
(Omilie despre pocint i despre cei ce pleac de la S1anta Liturghie..., n
vol. Din osptul stpanului, p. 190)
,Si Cel care e de aceeasi Iire cu El devine ceea ce sunt eu si umblnd
pe pmnt a vietuit mpreun cu oamenii printre care a Icut minuni, printre
care a Icut Igduinte si printre care le-a mplinit. Cci pe unele le-a dat
nc de aici, iar pe altele le-a rezervat pentru viitor. C le va mplini a Icut
artat prin minunile pe care le-a lucrat nc Iiind pe pmnt si prin
deznodmntul tuturor celor pe care le-a spus mai dinainte dup acestea:
Cine ;a gri puterile Domnului i ;a 1ace au:ite toate laudele Lui? (Ps., 105,
2). Cine nu si-ar iesi din sine, cine n-ar Iremta naintea nespusei Sale purtri
de grij gndindu-se cum pentru noi, slugile Lui nerecunosctoare, L-a dat
pe Fiul Su Unul-Nscut la moarte, si la o moarte blestemat, ocrt,
moartea unor condamnati?
A Iost spnzurat de un stlp nalt, a Iost scuipat, plmuit, lovit peste
cap, luat n rs, ngropat de mil, iar pe mormntul lui s-au pus peceti; si
toate acestea le-a suportat pentru tine si de grija ta, ca s desIiinteze tirania
pcatului, ca s surpe cettuia diavolului, ca s taie legturile mortii, ca s
mi se deschid portile cerului, ca s piar blestemul, ca s se desIiinteze
ntia osnd, ca s nveti rbdarea, ca s Ii nvtat tria, ca nimic din viata
de Iat s nu te ntristeze, nici moartea, nici insulta, nici ocrile, nici
batjocurile, nici bicele, nici uneltirile vrjmasilor, nici calomniile, nici
atacurile, nici deIimrile, nici bnuielile rele, nici orice altceva din unele ca
acestea.
Pentru c El nsusi a trecut prin toate acestea, s-a mprtsit de toate
acestea mpreun cu tine si a rbdat cu trie covrsitoare toate nvtndu-te
si deprinzndu-te ca nimic din unele ca acestea s nu te sperie. Dar nu S-a
multumit numai cu acestea, ci nltndu-Se la ceruri a druit harul negrit al
Duhului SInt, si pe cei ce aveau s slujeasc pentru aceasta i-a trimis
apostoli. Si vzndu-i pe acesti vestitori ai vietii ptimind mii de rele,
biciuiti, ocrti, aruncati n mare, chinuiti de Ioame si de sete, cuprinsi n
1014
Iiecare zi de spaim, trind zilnic n primejdii de moarte, a suIerit acest lucru
pentru tine si de grija ta. Pentru tine, omule, a pregtit si mprtia, pentru
tine a pregtit bunttile negrite, acel sIrsit n ceruri, slasurile cele diIerite
si Ielurite, Iericirea pe care nici un cuvnt n-o poate tlcui. (Scrisori din
exil, Ctre cei ce se scandali:ea: de 1rdelegile i persecutiile comise i
despre !ronia lui Dumne:eu, VIII, 6-9, n vol. Scrisori din exil. Ctre
Olimpiada i cei rmai credincioi. Despre deprimare, su1erint i
!ro;ident., pp. 287-288)
,,Dumnezeul iubirii de oameni nu a trecut cu vederea neamul
omenesc, ci, demonstrndu-i diavolului c toate cte le-a Icut sunt Ir
Iolos, iar omului artndu-i ct purtare de grij are pentru el, i-a druit prin
moarte nemurirea. PoItim? Diavolul l-a scos din rai, iar Stpnul l-a dus n
cer!? Mai mare este cstigul dect paguba! (Omilia aceluiai ctre cei ce
urmea: a 1i luminati i lmurire clar a celor s;arite in chip simbolic i
inchipuite in dumne:eiescul bote:, n vol. Catehe:e baptismale, p. 46)
,,O dat a venit Hristos si a gsit zapisul printesc, cel isclit de
Adam. Acela a pus nceput datoriei, noi am sporit-o cu pcatele de dup
206
.
Blestem era acolo
207
, si pcat, si moarte, si osndire din partea legii. Pe toate
le-a distrus Hristos si ne-a iertat
208
. Si Pavel strig, zicnd: Zapisul pcatelor
noastre, ce ne era potri;nic, l-a luat din mifloc i l-a pironit pe cruce (Col.,
2, 14). Nu a zis l-a ters sau l-a tampilat
209
, ci l-a pironit pe cruce, ca s nu
mai rmn nici o urm a lui. De aceea nu l-a sters, ci l-a rupt. Cci cuiele
crucii l-au rupt si l-au distrus, ca s nu mai aib nici un Iolos mai departe.
Si nu ntr-un colt ascuns, ci n mijlocul lumii l-a rupt, stnd la etajul
cel mai nalt: s priveasc ngerii, s priveasc arhanghelii, s priveasc
puterile de sus, s priveasc si demonii cei ri si nsusi diavolul, care ne-au
supus datoriilor. Rupe zapisul, ca ei s nu ne mai mpiedice dup aceasta.
206
Tlcuirea Pr. Marcel Hanches: Responsabilitatea mortii si stricciunii o avem cu totii,
prin pcatele svrsite. O aplicare concret a acestui principiu ce perpetueaz
ampliIicnd sau reducnd de-a lungul generatiilor pcatele strmosilor este mostenirea
de ctre copii ale unor predispozitii ale naintasilor. (n.s. 22, p. 65)
207
Tlcuirea Pr. Marcel Hanches: n acea datorie. (n.s. 23, p. 65)
208
Tlcuirea Pr. Marcel Hanches: Imaginea este aceea a unui loc plin de gunoaie (pcat,
moarte, blestem etc.). Hristos le ia de acolo si oIer spatiu pentru a vietui. (n.s. 24, p. 65)
209
Tlcuirea Pr. Marcel Hanches: Stampil ce ar Ii anulat vechea semntur, care totusi
ar Ii rmas pe hrtie ca mrturie a strii de Iapt care a trecut. (n.s. 25, p. 65)
1015
(Omilia a III-a a aceluiai rostit ctre neo1iti, n vol. Catehe:e baptismale,
p. 65)
,,Iudeii au vzut minuni. Si tu vei vedea acum! Mai mari si mult mai
luminate dect atunci evreii, cnd au iesit din Egipt. Nu l-ai vzut pe Iaraon
necat cu toat oastea, ci l-ai vzut pe diavol scuIundat cu toat armia lui.
Aceia au trecut prin mare, tu ai trecut prin moarte. Aceia au scpat de
egipteni, tu ai Iost eliberat de demoni. Ei au lepdat robia barbar, tu pe cea
cu mult mai cumplit a pcatului. (Omilia a III-a a aceluiai rostit ctre
neo1iti, n vol. Catehe:e baptismale, p. 66)
,Vine apoi momentul cnd Iisus Hristos prin El nsusi, prin
operele Sale minunate, atest dumnezeirea Sa. El i aprea lumii ca si
stpnul suprem al lumii. El se apropie de om n nevinovtie si
integritate. El l aIl ptat si rnit n mod mizerabil de pcat. El l
apropie, l atinge, l curt, l reIace. !recum arhitectul construiete
cea mai bun cas a sa, aa cela restaurea: natura uman. prtile
1rante le separ, cele risipite i aruncate le adun, cele slabe le 1ace
s creasc. Era sigur de contemplat, un spectacol att de divin si de
sublim. (Din vol. Bogtiile oratorice, p. 48)
,Hristos este Dumnezeu; cerul si pmntul I se nchin si l
laud. ns Hristos este lupttor: El vine pentru a-i da rului cea mai
grozav lupt; El zdrobeste pcatul, El rstoarn mprtia diavolului,
El Iormeaz o mprtie de nebiruit. Mainile tale ;or 1i in cea1a
dumanilor ti. Este TriumItorul, El este Cel Tare, este Leul din Iuda,
biruitorul leului.
ns cum se va duce aceast lupt urias? De ce arme se va Iolosi
Hristos pentru a birui pcatul, moartea, iadul? Arma Sa este crucea;
biruinta Sa este moartea Sa: somnul mortii Sale a Iost grozav pentru
toti vrjmasii Si deodat. n Cruce este Iorta Sa; din somnul Su
tsneste puterea Sa, mprtia Sa se inaugureaz la mormnt. nviat,
aduce neamurile n mprtia Sa. (Din vol. Bogtiile oratorice, p. 61)
,Si dac eliberarea este minunat n ea nssi, ea nu este mai
putin minunat n maniera n care a Iost Icut. Dumnezeu se Ioloseste
pentru a o mplini chiar de mijloacele Iolosite spre ruinarea noastr. O
Iemeie ne pierde, o Iemeie ne d pe Autorul rscumprrii noastre. Un
arbore ne oIer Iructul care a dus la cderea noastr, un arbore ne oIer
Iructul divin din care noi ne vom scoate mntuirea noastr. Diavolul ne
1016
tine sub mprtia mortii, prin moartea Sa Iisus Hristos ne elibereaz
de vechiul blestem: Cu moarte ;ei muri. Dac crucea ne este o
eliberare, ea ne este de asemenea o lumin victorioas. (Din vol.
Bogtiile oratorice, p. 66)
,Si acest Fiu odat Icut trup, Se Iace al nostru, jertIit pentru noi,
devenit Mntuitor, mpciuitor, Mijlocitor, Capul nostru, SeIul nostru,
Viata noastr, ne-a comunicat viata Lui divin, ne-a nIiat cu acest har
cu totul extraordinar prin care noi devenim 1ii ai lui Dumne:eu,
creaturi cereti, alti Iisus Hristos. (Din vol. Bogtiile oratorice, p.
149)
,El s-a Icut pcat pentru a sterge orice pcat din noi. El a
devenit jertI si victim pentru a ne vindeca de inIirmittile noastre
prezente si a ne reda Iortele vii ale unei sntti vesnice. (Din vol.
Bogtiile oratorice, p. 154)
,La darurile Sale, Dumnezeu se adaug pe Sine. Iat-L c El
coboar din ceruri, Se Iace semenul nostru, Iratele nostru, pretul nostru
de rscumprare, hrana noastr, viata noastr: Eu sunt mana, capul,
1ratele, sora, mama, Eu sunt totul. Pe cruce El ne rscumpr din
pierzare, n cer la dreapta lui Dumnezeu El mijloceste; pe pmnt, El
ne cheam la slava Sa, El ne da comorile vesniciei Sale. (Din vol.
Bogtiile oratorice, p. 441)
,Prin Rscumprare, prin ncorporarea noastr n Iisus Hristos,
Iiinta noastr ntreag este sIintit. Totul n noi este sInt, totul a
mbrcat o demnitate divin; noi suntem separati pentru totdeauna de
pgni, de evrei, de necredinciosi si de cei lumesti, care nu se supun
dect la instinctele lor naturale care sunt stricate. Limba noastr pe
care se odihneste dumnezeiasca mprtsanie, inima noastr unde sade
Dumnezeu, vointa noastr pe care El o consider demn s-o miste,
totul n noi trebuie s se ridice pn la Irumusetile sublime ale Legii
Evanghelice. (Din vol. Bogtiile oratorice, p. 585)
DUMNEZEU FIUL (,n El trim, ne miscm si suntem)
,El este suIletului ceea ce este temelia pentru cas, seva pentru
plant, capul pentru trup, drumul pentru cltor, locuitorul pentru cas.
Prin El singur trim noi, noi posedm, noi mostenim. El singur i d
1017
vietii noastre prezente meritul, vietii viitoare slava si Iericirea. (Din
vol. Bogtiile oratorice, pp. 52-53)
DUMNEZEU FIUL (nvierea lui Hristos din morti)
,,Iar dac Hristos nu s-au sculat, :adarnic este credinta ;oastr (1
Cor. 15, 17). Necontenit el pune nvierea lui Hristos mpreun cu ceea ce
este lmurit si mrturisit de toti, Icnd prin aceasta puternic si lmurit ceea
ce se prea a Ii ndoielnic si neputincios, inc sunteti in pcatele ;oastre,
zice. C dac nu s-a sculat, atunci nici nu a murit; iar dac nu a murit, nici
pcatul nu l-a dezlegat cci moartea lui a Iost dezlegarea de pcate. Iat,
:ice, mielul lui Dumne:eu, care ridic pcatul lumii (In. 1, 29). Dar cum l
ridic? Prin moarte. Pentru aceea l-a si numit miel, ca cel ce urma a Ii
omort. Dar dac nu a in;iat, apoi nici nu a 1ost omorat i nici pcatul nu s-
a de:legat, iar dac nu s-a de:legat, atunci este in 1iint inc, i dac inc
1iintea:, apoi atunci in :adar am propo;duit, dar dac in :adar am
propo;duit, atunci i ;oi in :adar ati cre:ut c ;-ati i:b;it de pcat. De
altminteri, dac el nu a nviat, apoi moartea rmne nemuritoare. Dac si el a
Iost stpnit de moarte si nu i-a dezlegat durerile, atunci cum a putut izbvi
pe altii, n vreme ce el era stpnit de moarte? (Comentariile sau Talcuirea
Epistolei intai ctre Corinteni, omilia XXXIX, p. 420)
,A nviat Hristos, si cu El a nviat ntreaga lume. El a nviat
sIrmnd legturile mortii. (Cu;ant la In;iere, III, n vol. !redici la
srbtori imprteti i cu;antri de laud la s1inti, p. 143)
DUMNEZEU FIUL (nvierea lui Hristos din morti; artrile dup
nviere)
,Le-a artat lor mainile i coasta Sa (Ioan 20, 20). Dup cum un
general, dup ce se ntoarce din rzboi mpodobit cu rni purttoare de
biruint, nu se rusineaz de rni, cci ele sunt mai strlucitoare dect
cununile, tot asa si Mntuitorul, dup ce a primit rni pentru adevr si pentru
neamul cel de obste, nu ascunde Patimile, ci le descoper ca s-Si arate
biruinta Lui. A artat minile n care era semnul cuielor, a artat si coasta
din care ne-a izvort nou izvorul tainelor. A artat minile, ca s-i
ncredinteze de nviere, ca s-i ncredinteze pe cei ce se ndoiau c a nviat
cu adevrat Cel ce a ptimit, c a nviat cu adevrat Trupul care a murit si a
Iost ngropat.
1018
Si s-au bucurat ucenicii, ;:and pe Domnul (Ioan 20, 20). A Iost dat
pacea, s-a terminat Irica, a nIlorit harul. (Cu;ant la Inltarea Domnului
nostru Iisus Hristos, III-IV, n vol. !redici la srbtori imprteti i
cu;antri de laud la s1inti, pp. 174-175)
,Fiti v rog cu luare aminte! !rin multe semne do;editoare artandu-
li-Se lor timp de patru:eci de :ile i grind despre Imprtia lui Dumne:eu.
n cele patruzeci de zile nu S-a artat ucenicilor n Iiecare zi. Dup nviere a
dat trupului Su mult putere de convingere, pentru ca nu cumva deasa lui
vedere s iroseasc mretia puterii Sale. Trebuie, deci, ca dup nviere s se
arate cu semne dumnezeiesti, nu printr-o artare obisnuit. De asta si spune
Luca: !rin multe semne do;editoare timp de patru:eci de :ile. Nu era, dar, o
artare obisnuit, ci erau probe c El este. Se arat lor cu alt chip, cu alt glas,
cu alt nItisare. S-a dus de multe ori la ucenici si nu a Iost cunoscut. S-a
dus la Petru si la pescarii care erau cu Petru si le-a zis: Fiilor, a;eti ce;a de
mancare? (Ioan 21,5). Si nu i-au cunoscut nici chipul, nici glasul. Si le-a zis
Iisus: runcati mreafa in partea dreapt a corabiei i ;eti gsi (Ioan 21, 6).
Si aruncnd mreaja au prins mult peste (Ioan 21, 6). Nu L-au cunoscut dup
nItisare, dar L-au cunoscut dup semnul puterii Sale. De aceea si
Evanghelistul Ioan zice lui Petru: Domnul este' (Ioan 21,7). Nu l-a convins
chipul pe care l-a vzut, ci semnul puterii. De asta strig Luca: !rintre multe
semne do;editoare artandu-li-Se lor, timp de patru:eci de :ile, i grind.
Hristos nu era vzut asa ca oricare dintre noi, ci Se arta din cnd n
cnd. Dac citim cu atentie Evanghelia, gsim c Mntuitorul, dup nviere,
s-a artat de unsprezece ori SIintilor Apostoli si apoi S-a nltat la Tatl.
- De ce S-a artat de unsprezece ori?
- Pentru c a avut unsprezece ucenici, dup ce Iuda s-a scos din ceata
Apostolilor, dup ce si-a pierdut locul si vrednicia din pricina vnzrii celei
rele pe care a svrsit-o. S-a artat de unsprezece ori Apostolilor, dar nu
tuturor de Iiecare dat, ci Ielurit; uneori unora, alteori altora. (Cu;ant la
Inltarea Domnului nostru Iisus Hristos, X, n vol. !redici la srbtori
imprteti i cu;antri de laud la s1inti, pp. 184-185)
,,Dac Hristos ar Ii ndjduit c ei prin aceasta s-ar Ii ntors la
credint, negresit El n-ar Ii pregetat, dup nvierea Sa, a se arta tuturor.
Cum c ei n-ar Ii crezut nici cnd El li S-ar Ii artat dup nvierea Sa,
o dovedeste nvierea lui Lazr. Acesta murise de patru zile, asa c putea si
trecuse n putreziciune. Dar Hristos l-a rechemat la viat naintea ochilor
iudeilor, si iarsi i-a desteptat; ns cu toate acestea, El n-a putut a-i aduce la
credint; dimpotriv, i-a Icut mai mari vrjmasi ai Si. Cci ei au venit si
1019
voiau pentru aceasta a-l omor. Dac ei n-au crezut n El cnd a sculat din
moarte pe un altul, nu s-ar Ii nIuriat ei oare asupra Lui mai tare, cnd El li
S-ar Ii artat iarsi ca nviat? Ei prin aceea negresit nu s-ar Ii ndreptat, ci
necucernicia si osnda lor ar Ii sporit. Asadar pentru ca El s-i scape de o
tulburare de prisos, nu S-a artat lor, ci numai ucenicilor Si; cci El i-ar Ii
expus la o mai mare pedeaps, dac dup rstignire S-ar mai Ii artat lor.
Asadar, El S-a retras de la ochii lor, pentru ca s-i crute, dar S-a artat
lor prin minunile Apostolilor Si. (Cu;ant la In;ierea Domnului nostru
Iisus Hristos, n vol. Omilii la !ostul Mare., pp. 173-174)
DUMNEZEU FIUL (nvierea Domnului Hristos din morti; ndoiala lui
Toma)
,Iar Toma, unul din cei doispre:ece, care se :ice Geamn, nu era cu
ei (Ioan 20, 24).
A Iost rnduiala lui Hristos ca s lipseasc Toma, pentru ca ndoiala
lui s Iac si mai vdit nvierea. Dac Toma n-ar Ii lipsit si nu s-ar Ii ndoit
de nviere, Mntuitorul nu ar Ii risipit ndoiala, si minunea nvierii ar Ii
smintit nc pe multi. Dar ndoiala lui Toma a ajuns leac pentru toti
ndoielnicii.
Cnd a venit Toma, ceilalti ucenici i-au spus: m ;:ut pe Domnul'
(Ioan 20, 25). Ei se ludau cu ce vzuser, iar el, stpnit de nencredere, dar
nu de necredint (att de puternic i era ndoiala), dorea s se ncredinteze.
De aceea n-a zis: nu-i cu putint asta. Fiti cu mare luare-aminte la cuvintele
mele. Toma n-a tgduit nvierea, n-a spus: Griti lucruri care sunt cu
neputint de in1ptuit. Imi ;estiti un lucru ce nu se poate, ci a cutat s se
ncredinteze de nviere, zicnd: De nu ;oi ;edea i eu in mainile Lui semnul
cuielor, de nu ;oi pune mana mea in coasta Lui, nu ;oi crede (Ioan 20, 25).
Si dup opt :ile ... (Ioan 20, 26).
Vezi c a venit n cealalt duminic. De la o duminic la alta sunt opt
zile.
Si dup opt :ile de la in;iere, a ;enit iari Iisus, uile 1iind incuiate,
a stat in mifloc i a :is. !ace ;ou' (Ioan 20, 26). Pentru c si duminica
cealalt Domnul spusese de dou ori: !ace ;ou' (Ioan 20, 19-21), acum
spune o singur dat ca ntreg darul pcii s Iie de la SInta Treime.
!ace ;ou' Apoi a zis lui Toma: du degetul tu incoace'
Uit-te, te rog! Mntuitorul nu asteapt s aIle de la ucenici de
ndoiala lui Toma. N-a Iost mai nti nstiintat si apoi a nvtat. Ci, ca s-l
conving pe Toma c era de Iat, chiar cnd nu era vzut, si ca s-l Iac s-si
cerceteze singur ndoiala, i spune: du degetul tu incoace, dup cum ai
1020
spus, i ;e:i mainile Mele i adu mana ta i o pune in coasta Mea i nu 1i
necredincios, ci credincios (Ioan 20, 27). Domnul arat c nu-i credincios
cel ce caut s se ncredinteze, ci cel ce slujeste credintei este credincios.
(Cu;ant la Inltarea Domnului nostru Iisus Hristos, V, n vol. !redici la
srbtori imprteti i cu;antri de laud la s1inti, pp. 177-178)
,Totusi s multumim bunttii si ngduintei lui Dumnezeu, c
degetul lui Toma a ajuns condeiul dreptei credinte, care a rupt laturile
ereticilor si a astupat gurile celor ce ndrznesc s spun c Domnul n
aparent s-a mbrcat cu trup si n aparent a murit. Degetul lui Toma a pus
capt ndoielilor ereticilor, ca si degetul acela Iat de care n-au avut nici o
putere magii egipteni, zicnd: Degetul lui Dumne:eu este acesta (Ies., 8,
19). (Cu;ant la Inltarea Domnului nostru Iisus Hristos, V, n vol. !redici
la srbtori imprteti i cu;antri de laud la s1inti, p. 178)
,adar, pentru c M-ai ;:ut, ai cre:ut. Fericiti cei ce n-au ;:ut i
au cre:ut (Ioan 20, 29). Unul a Iost tinut de ru, si noi toti am Iost Iericiti.
Fericirea aceasta a trecut la noi toti si cei ce vor Ii dup noi. Am ajuns
prtasi acestei mari si slvite Iericiri, pentru c primim cu credint minunile,
desi nu le-am vzut cu ochii. (Cu;ant la Inltarea Domnului nostru Iisus
Hristos, VI, n vol. !redici la srbtori imprteti i cu;antri de laud la
s1inti, p. 179)
DUMNEZEU FIUL (nvierea lui Hristos din morti argumente si
mrturii)
,ndrznirea Iericitului Petru este cea mai gritoare dovad a nvierii!
Ce dovad mai mare dect aceasta poti s ai, cnd cel care nainte de
rstignire nu putea ndura amenintarea unei slujnice (Ioan, 18, 17), iar acum
el singur se ridic cu atta ndrznire mpotriva ntregului popor iudeu? Si, n
Iata unei att de mari multimi nIuriate, le grieste cuvinte, care le putea
atta si mai mult mnia. (Omilii la Facere, omilia XXVIII, VI, n col. PSB,
vol. 21, p. 360)
,C precum Iona, le spune Hristos, a 1ost in pantecele chitului trei
:ile i trei nopti, tot aa ;a 1i i Fiul Omului in inima pmantului, trei :ile i
trei nopti (Matei 12, 40).
Nu le-a spus pe Iat c va nvia. Ar Ii rs de El. A lsat s se nteleag
asta, pentru ca ei s cread c Domnul stia mai nainte de nvierea Sa. C
1021
Iariseii stiau ntr-adevr c Domnul va nvia se vede de acolo c au spus lui
Pilat: mgitorul cela a spus inc pe cand era ;iu. Dup trei :ile ;oi in;ia
(Matei 27, 3), cu toate c ucenicii nu cunosteau aceasta; c ei, nainte de
nviere, erau mai nepriceputi dect Iariseii; de aceea Iariseii s-au si osndit
pe ei nsisi.
Vezi ct de precis vorbeste Domnul de nvierea Sa, desi Iace numai
aluzie la ea? N-a spus: in pmant, ci: in inima pmantului, ca s arate si
mormntul si ca nimeni s nu spun c moartea a Iost aparent. A ngduit
s stea trei zile n mormnt, ca s dea adeverire c a murit. Moartea Lui nu
este adeverit numai prin rstignirea pe cruce, nici numai prin Iaptul c toti
au vzut c Si-a dat duhul, ci si prin timpul zilelor ct a stat n mormnt.
Despre nviere aveau s dea mrturie toate evenimentele de mai trziu; dar
moartea Sa pe cruce ar Ii Iost pus la ndoial dac n-ar Ii Iost atunci multe
semne si minuni care s dea mrturie; iar dac ar Ii Iost pus la ndoial
moartea pe cruce, s-ar Ii pus la ndoial si nvierea. Din pricina aceasta
Domnul numeste moartea Sa: semn. Dac n-ar Ii Iost rstignit, n-ar Ii Iost
dat semnul. De aceea citeaz simbolul, pe Iona, ca s Iie crezut adevrul.
Spune-mi, nchipuire a Iost sederea lui Iona n pntecele chitului? N-o poti
spune! Prin urmare n-a Iost nchipuire nici sederea lui Hristos n inima
pmntului. C nu e cu putint ca simbolul s Iie adevr, iar adevrul,
nchipuire. (Omilii la Matei, omilia XLIII, I, n col. PSB, vol. 23, p. 510)
,Att de mare este puterea Celui rstignit, c dup atta btaie de joc,
dup atta batjocur, sutasul si multimile s-au pocit. Unii spun c sutasul
acesta, ntrindu-se mai pe urm n credint, a murit mucenic
210
. (Omilii la
Matei, omilia LXXXVIII, II, n col. PSB, vol. 23, p. 984)
,Trebuia s se cread c Hristos a murit, c a Iost ngropat si c a
nviat. Si despre toate acestea dusmanii Lui ne Iac dovada. Uit-te c nsesi
cuvintele lor ne dau mrturie de toate acestea. Ei spun: Ne-am adus aminte
c amgitorul acela, inc 1iind ;iu; deci a murit; Dup trei :ile M ;oi scula.
!oruncete dar s se intreasc mormantul; deci a Iost nmormntat; Ca nu
cum;a s ;in ucenicii Lui s-L 1ure; deci, dac va Ii ntrit mormntul, nu
se va putea Iace nici o viclenie. Nici una. Prin urmare dovada nvierii a ajuns
de necontestat tocmai prin cele propuse de voi, nu s-a Icut nici o viclenie,
pentru c mormntul a Iost pecetluit. Iar dac nu s-a Icut nici o viclenie si
210
Tlcuirea Pr. ProI. D. Fecioru: Numele lui este Longhin, prznuit la Biseric la 16
octombrie. (n.s. 23, p. 984).
1022
s-a gsit mormntul gol, atunci negresit a nviat. Ai vzut cum arhiereii si
btrnii poporului, chiar Ir voia lor, au luptat pentru dovedirea adevrului?
Tu ns uit-mi-te la dragostea de adevr a ucenicilor! Nu ascund
nimic din cele spuse de dusmani, chiar dac spun lucruri de ocar. Iat l
numesc pe Hristos amgitor si nu o trec sub tcere.
Cuvintele spuse de arhierei si de Iarisei lui Pilat arat si cruzimea lor,
c nici la moartea Lui n-au pus capt mniei, dar si curtenia si dragostea de
adevr a ucenicilor. (Omilii la Matei, omilia LXXXIX, I, n col. PSB, vol.
23, p. 990)
,- ;eti straf' Intriti cum titi' Si pecetluind mormantul, l-au intrit
cu straf (Matei 27, 65-66).
Pilat n-a lsat pe ostasi s pecetluiasc ei singuri mormntul; aIlase ce
e cu Hristos si nu voia s le dea vreun ajutor; dar, ca s scape de ei, le-a
ngduit si aceasta, spunndu-le: !ecetluiti ;oi mormantul cum ;oiti, ca s
nu puteti in;inui pe altii. Dac ostasii ar Ii pecetluit ei singuri mormntul,
arhiereii si crturarii ar Ii putut spune - chiar dac ar Ii Iost spusele lor
neadevrate si mincinoase; si cum nu le-a Iost rusine s spun altele, ar Ii
putut spune si asta - c ostasii, ngduind s Iie Iurat trupul, ar Ii dat prilej
ucenicilor s plsmuiasc cuvntul despre nviere. Asa ns, ntrind ei nsisi
mormntul, nu mai puteau s spun asta.
Ai vzut cum se srguiesc arhiereii si Iariseii s pun Ir voia lor n
lumin adevrul? Ei s-au dus la Pilat, ei i-au cerut, ei au ntrit mormntul cu
straj, ca s Iie unii altora si nvinuitori si martori ai adevrului. Cnd L-au
Iurat ucenicii? Smbta? Dar cum, cnd nu le era ngduit s se apropie
smbta de mormnt? Dar chiar dac ar Ii Icut-o clcnd legea, cum ar Ii
ndrznit s se apropie cnd ei erau att de Iricosi? Cum ar Ii putut convinge
poporul? Ce-ar Ii trebuit s spun? Ce-ar Ii trebuit s Iac? Cu ce tragere de
inim ar Ii putut lua aprarea unui mort? Ce rsplat ar Ii asteptat? Pe cnd
tria, au Iugit ndat ce L-au vzut prins. Ar Ii avut, oare, curajul s
vorbeasc despre El dup moartea Lui, dac n-ar Ii nviat? Cum s-ar putea
sustine asa ceva? Se vede de aici c ucenicii nici n-ar Ii voit, nici n-ar Ii
putut s plsmuiasc nvierea, dac Hristos n-ar Ii nviat. Hristos le vorbise
ucenicilor mult despre nviere, le vorbise adeseori, pn ntr-atta, c chiar
iudeii au zis c Hristos spusese: Dup trei :ile ;oi in;ia. Deci dac n-ar Ii
nviat, ucenicii s-ar Ii socotit negresit nselati; si vzndu-se atacati din
pricina Lui de tot poporul si ajunsi Ir de cas si Ir de mas, I-ar Ii ntors
spatele si n-ar Ii voit s-I ncununeze Iruntea cu o astIel de slav, pentru c
Iuseser nselati si aruncati, din pricina Lui, n cele mai mari primejdii. Nici
nu mai este de dovedit! Dac n-ar Ii Iost adevrat nvierea, nici n-ar Ii putut
1023
s-o plsmuiasc. Pe ce s-ar Ii ntemeiat? Pe talentul lor oratoric? Dar erau
niste oameni nenvtati! Pe multimea banilor? Dar nu aveau nici toiag, nici
ncltminte. Pe Iaima neamului? Dar erau oameni de jos si din oameni de
jos. Pe mretia locului lor de nastere? Dar erau niste sate nensemnate. Pe
multimea numrului lor? Dar nu erau mai mult de unsprezece oameni si
acestia mprstiati. Pe Igduielile nvttorului? Care Igduieli? Dar dac
n-a nviat, nici Igduielile nu mai puteau Ii vrednice de credint. Cum ar Ii
putut nIrunta un popor nIuriat? Dac duhovnicul apostolilor n-a putut
nIrunta cuvintele unei Iemei care sttea la poart, si dac toti ceilalti ucenici
s-au mprstiat cnd L-au vzut legat, cum s-ar mai Ii gndit s mearg pn
la marginile lumii si s sdeasc o nvttur plsmuit despre nviere? Dac
Petru n-a putut nIrunta amenintarea unei Iemei, iar ceilalti ucenici au Iugit
la vederea lanturilor, cum ar Ii putut nIrunta pe mprati, pe dregtori si
popoare, care aveau si sbii si grtare si cuptoare aprinse si-i amenintau cu
mii si mii de primejdii de moarte n Iiecare zi, dac nu s-ar Ii putut bucura de
puterea si ajutorul Celui nviat? Minuni asemntoare Icuse Domnul;
nviase attia morti; dar nici una din aceste minuni nu i-a Icut pe iudei s se
rusineze, ci au rstignit pe Svrsitorul lor. Aveau, oare, s cread popoarele
n nvierea lui Hristos numai pe spusele ucenicilor? Nu! Lucrul acesta nu se
poate, nu se poate! C pe toate le-a lucrat puterea Celui nviat!. (Omilii la
Matei, omilia LXXXIX, I, n col. PSB, vol. 23, pp. 991-992)
,Uit-te la rutatea vrednic de rs a arhiereilor si Iariseilor! Ne-am
adus aminte, spun ei, c amgitorul cela a :is inc pe cand tria. Dup
trei :ile ;oi in;ia. Dac era un amgitor si un ludros mincinos, pentru ce
v temeti, pentru ce alergati de colo-colo, pentru ce atta rvn? Ne temem,
spun ei, ca s nu-l 1ure cum;a ucenicii i s inele multimea. Si s-a artat,
doar, c asta n-ar Ii Iost deloc o dovad; dar rutatea este chitibusar si
nerusinat; Iace lucruri nechibzuite. Au poruncit s ntresc mormntul trei
zile, ca si cum ar Ii luptat pentru aprarea nvtturilor lui Hristos. (Omilii
la Matei, omilia LXXXIX, II, n col. PSB, vol. 23, p. 992)
,Si Hristos a nviat mai devreme, ca s nu poat spune arhiereii c nu
Si-a mplinit cuvntul si c a Iost Iurat. N-a Iost un lucru lipsit de valoare c
a nviat mai devreme; dar dac nvia mai trziu, ar Ii Iost pus la ndoial
nvierea. Ce n-ar Ii putut s zic si s rszic, desi pe nedrept, dac Hristos
n-ar Ii nviat atunci cnd ostasii stteau la mormnt si pzeau mormntul, ci
dup trei zile, dup plecarea ostasilor? Pentru aceea deci Hristos a nviat
nainte de mplinirea celor trei zile. Trebuia s n- vieze atunci cnd ostasii
erau acolo, cnd pzeau mormntul; trebuia deci s nvieze chiar nuntru
1024
celor trei zile. Dac ar Ii nviat dup trecerea celor trei zile si dup plecarea
ostasilor, nvierea ar Ii putut Ii pus la ndoial. De aceea a si ngduit s se
pecetluiasc mormntul asa cum voiau si s pun de paz si ostasi. Si nu le-a
psat arhiereilor si Iariseilor c Iac asta smbta, c lucreaz; ei aveau ochii
ndreptati numai ntr-o singur parte: s-si mplineasc rutatea lor.
Ndjduiau c prin asta vor birui. Dar Iapta aceasta a lor era semnul celei
mai mari nechibzuinte. Semn c erau zguduiti de o puternic Iric. Cei care
L-au prins cnd era viu se tem de El cnd e mort. Si ar Ii trebuit, dac
Hristos era un simplu om, s prind curaj, acum cnd e mort. Dar ca s aIle
arhiereii si Iariseii c cele ce a ptimit Hristos, pe cnd tria, le-a ptimit de
bun voie, iat c Domnul ngduie s I se pun pecete, piatr si straj; dar
n-au putut s-L tin n mormnt. Un singur lucru reusesc s Iac: s Iac
cunoscut mormntul si s Iie crezut prin aceasta nvierea. (Omilii la Matei,
omilia LXXXIX, II, n col. PSB, vol. 23, pp. 992-993)
,Cnd ostasii au venit si au vestit pe arhierei - adevrul strluceste mai
mult cnd e propovduit de potrivnici -, le-au dat arginti ca spun c ucenicii
Lui au ;enit noaptea i L-au 1urat.
Cum L-au Iurat, o, nechibzuitilor! Adevrul nvierii era prea
strlucitor si prea mret ca s poat Ii plsmuit! Spusa aceasta c L-au Iurat
era de necrezut si nici chip de minciun nu avea. Spune-mi, cum L-au Iurat
ucenicii, cnd ei erau niste oameni srmani si din popor, care nici nu
ndrzneau s se arate? Nu era, oare, pus pecete pe mormnt? Nu erau,
oare, lng mormnt attia paznici, attia ostasi si iudei? Nu se gndeau,
oare, si ei la asta, nu se ngrijeau, nu privegheau, nu aveau grij s nu Iie
Iurat? Dar, n sIrsit, pentru ce s-L Iure ucenicii, ca s nscoceasc dogma
nvierii? Dar cum le-ar Ii trecut prin minte s nscoceasc asa ceva unor
oameni crora le plcea s triasc ascunsi de lume? Cum ar Ii ridicat piatra
care era att de pzit? Cum ar Ii putut s se ascund de attia oameni? Chiar
dac nu s-ar Ii temut de moarte totusi n-ar Ii ncercat, n zadar si Ir rost, s
svrseasc Iapta asta, cnd erau attia paznici. C ucenicii mai erau si niste
Iricosi o arat cele petrecute mai nainte. Cnd L-au vzut prins, toti au Iugit.
Dac n-au avut curajul s rmn lng El atunci cnd l vedeau viu, cum nu
s-ar Ii temut acum cnd era mort si nconjurat de o multime att de mare de
ostasi? Aveau, oare, de deschis o us? Trebuia s se ascund numai de un
singur om? Nu! Pe mormnt era pus o piatr mare care avea nevoie de
multe mini. Aveau dreptate arhiereii s spun: Si ;a 1i rtcirea cea din
urm mai rea decat cea dintai' mpotriva lor au rostit aceste cuvinte! Ar Ii
trebuit ca, dup atta Iurie, s se ciasc de Iaptele lor; dar ei se silesc s le
ntreac pe cele de mai nainte nscocind minciuni vrednice de rs; cnd era
1025
viu, I-au cumprat sngele; dup ce a Iost rstignit si a nviat, ncearc tot cu
bani s Iac s piar cuvntul despre nviere. Tu ns uit-mi-te c sunt
prinsi tocmai prin cele ce au Icut. Dac nu s-ar Ii dus la Pilat si n-ar Ii cerut
straj la mormnt ar Ii putut s-si rspndeasc minciunile lor cu mai mult
nerusinare; dar asa, nu! Asa au lucrat totul ca si cum s-ar Ii strduit s-si
coas propriile lor guri. n ce priveste pe ucenici, dac n-au putut s
privegheze cu El mai cu seam cnd au Iost tinuti ru de El, cum ar Ii putut
ndrzni s-L Iure? De ce nu L-au Iurat mai nainte, mai nainte de a Ii pus
voi, arhiereilor, paz la mormnt? Dac ucenicii ar Ii voit s-L Iure, ar Ii
putut Iace asta n prima noapte, cnd mormntul nu era pzit, cnd nu era
nici o primejdie, cnd puteau lucra Ir Iric. C arhiereii s-au dus smbt
la Pilat si i-au cerut straj ca s-L pzeasc (Matei 27, 62-66). n cea dinti
noapte nu era nimeni din ei la mormnt.
Ce ne spun apoi giulgiurile care Iuseser muiate n smirn? Si Petru a
vzut giulgiurile acestea n mormnt (Ioan 20, 5). Dac ucenicii ar Ii voit s-
L Iure nu I-ar Ii Iurat trupul gol; nu numai ca s nu-L Iac de ocar, ci si ca
s nu mai piard vremea cu dezbrcatul si asa s-i scoale pe strjeri si s
pun mna pe ei; mai cu seam c Domnul Iusese uns cu smirn, o materie
care se lipeste tare de trup si intr n haine; de aceea nu era usor s se
desprind giulgiurile de pe trup; iar cei care ar Ii Icut aceasta aveau nevoie
de mult vreme. Prin urmare si de aici se vede c este de necrezut Iurtul
trupului. Nu cunosteau, apoi, ucenicii mnia iudaic? Nu stiau c-si atrag
urgia lor? Dar, n sIrsit, ce-ar Ii cstigat din Iapta lor dac Hristos n-ar Ii
nviat? Dar arhiereii si btrnii, stiind c au nscocit Iurtul, au dat arginti si
au spus: Spuneti c L-au 1urat i noi ;om indupleca pe dregtor. Voiau s se
rspndeasc zvonul acesta, dar au izbit n zadar cu pumnii n adevr; iar
prin cele prin care au ncercat s umbreasc adevrul, prin acelea l-au Icut,
Ir voia lor, s strluceasc. Chiar spusa arhiereilor si btrnilor, c ucenicii
L-au Iurat, ntreste nvierea. Ei nsisi mrturisesc: c nu era trupul n
mormnt. Cnd nsisi arhiereii si btrnii mrturisesc c trupul Lui nu era
acolo, iar sederea paznicilor lng mormnt, giulgiurile si Irica ucenicilor
arat ca mincinos si neadevrat Iurtul, urmeaz c dovada nvierii este de
nezdruncinat. (Omilii la Matei, omilia XC, I, n col. PSB, vol. 23, pp. 999-
1001)
,Oamenii care l luaser n rs pe Hristos pe cnd tria, dup moartea
Lui att de mult au Iost zguduiti, nct au Iost n stare s si moar pentru El
cu drag inim. Aceasta mai cu seam arat puterea nvierii Lui. Acesta a
Iost si motivul pentru care au Iost pstrate pentru mai trziu Iaptele cele mai
strlucite ale lui Hristos, pentru ca dovada scoas din ele s Iie mai presus de
1026
orice ndoial. Dac noi uitm, dup ce-au murit, pe cei pe care i-am admirat
pe cnd erau n viat, te ntreb cum au putut mai trziu cei care-si btuser
joc de Hristos pe cnd tria s-L socoteasc Dumnezeu, dac Hristos ar Ii
Iost un om ca toti oamenii? Cum au putut primi chiar s moar pentru El,
dac n-ar Ii avut dovada clar a nvierii Lui? (Omilii la Matei, omilia V, III,
n col. PSB, vol. 23, p. 71)
,Cci nu era nici asa de minunat, nici asa de uimitor, c Iiind n viat
El Icea minuni, ca de a-i vedea pe ucenicii Lui dup moartea Sa, Icnd
minuni mai mari n numele Su; aceea era o dovad de netgduit a nvierii
Sale. Dac Iisus nviat S-ar Ii artat tuturor, nu s-ar Ii crezut asa de bine n
nvierea Sa, s-ar Ii putut spune: aceasta este o Iantom. Dar cel care, dup
moartea Sa, vedea lucrnd singur numele Lui mai mari minuni ca atunci
cnd tria El si rmnea printre oameni, nu putea reIuza s cread, dac nu
era complet nebun. (Comentar la E;anghelia de la Ioan, omilia LXIII, 3,
pp. 323-324)
,Dup moartea Sa, putnd Iace lucruri mult mai mari ca nainte de
moarte, cum nu va Ii aceasta o slav att de mare? n sIrsit, ca popoarele s
cread n nviere, ucenicii si predicatorii nvierii au Icut minuni mult mai
mari. Spuneti: dac Iisus Hristos nu ar Ii nviat, dac nu ar Ii trit dup
moartea Sa, dac n-ar Ii Iost Dumnezeu, cum ar Ii Icut ucenicii n numele
Lui att de mari lucruri si att de mari minuni?
Dac Dumne:eu a 1ost preasl;it intru El i Dumne:eu Il ;a preasl;i
pe El i indat Il ;a preasl;i (32). Ce vrea s spun aceea: Dumne:eu Il ;a
preasl;i pe El? Adic: El l va slvi El nsusi si nu prin altul; l va slvi
imediat, El l va slvi n acelasi timp cu crucea. Nu, El nu va ntrzia si nu
mult dup nvierea Lui va Iace s strluceasc aceast slav a Sa; ci chiar
atunci cnd va Ii spnzurat pe cruce, vor aprea semne si minuni strlucite si
n cer si pe pmnt. Se vd aceste semne si aceste strluciri: soarele a Iost
ntunecat, pietrele s-au despicat, catapeteasma templului s-a rupt n dou,
cele mai multe trupuri ale sIintilor care erau adormiti, erau morti, au nviat
(Lc., 26, 45) (Mt., 27, 51-51); evreii, pentru a Ii siguri pe mormnt, au sigilat
piatra si au pus grzi acolo; si cu toate c a Iost nchis cu o piatr urias
mormntul unde era pus trupul, acest trup a nviat si a iesit din mormnt.
Patruzeci de zile dup aceea, apostolii au primit Duhul SInt, si imediat ei L-
au vestit pe Iisus nviat. Iat ce nseamn acest cuvnt: Dumne:eu Il ;a
preasl;i pe El; si l va slvi n continuu, nu prin ngeri, nici prin ngeri, nici
prin vreo alt putere, ci prin El nsusi. (Comentar la E;anghelia de la Ioan,
omilia LXXII, 2, p. 369)
1027
,Dac ar Ii luat trupul, nu l-ar Ii dezbrcat mai nainte; si dac l-ar Ii
dezbrcat, nu si-ar Ii Icut nici o grij s ia giulgiul, s-l strng si s-l pun
ntr-un colt, ci l-ar Ii luat asa cum era. Pentru aceasta Evanghelistul n-are
atta grij s arate c trupul a Iost nmormntat cu mult smirn, substant
care lipeste si leag giulgiul de trup ca un plumb, dect c giulgiurile erau
strnse ntr-un loc aparte; voi s nu-i ascultati pe cei ce zic c trupul a Iost
Iurat. Un hot n-ar Ii Iost asa nebun pentru a Iolosi atta timp la lucruri
inutile. Pentru ce motiv ar Ii lsat el acest giulgiu? Cum s-ar Ii pus el s le
desprind de ctre trup, Ir ca s Iie zrit? Trebuia pentru aceea destul
vreme, si dac ar Ii ntrziat asa, el n-ar Ii Iost lipsit ca s Iie prins asupra
Iaptului. Dar pentru ce erau puse giulgiurile acolo puse separat si mahrama
ntr-un loc aparte? Pentru a v arta c aceea nu s-a Icut la ntmplare si cu
grab, pentru c giulgiul si mahrama erau separate si strnse separat; ntr-un
cuvnt, aceea se Iace asa, ca ucenicii s cread n nviere. Pentru aceasta li se
arat Iisus Hristos apoi, ca Iiind deja convinsi de nviere prin ceea ce au
vzut.
Priviti aici, v rog, Iratii mei, ct este de departe evanghelistul de Iast
si de vanitate; cercetati s vedeti ct grij are el s arate c Petru a Icut o
cercetare exact, Iiind sosit primul la mormnt si vznd giulgiurile care
erau acolo, el n-a cutat nimic mai mult si s-a retras. Dar Petru, care era vioi
si iute, a intrat n mormnt, a cercetat totul cu atentie si Iace o nou
descoperire; atunci el l-a chemat pe Ioan ca s vin s vad. Ioan deci
intrnd dup Petru, vede astIel giulgiurile care au servit la ngroparea
trupului, separate si puse la o parte. Ori, aceste giulgiuri asa separate, strnse
si puse ntr-un loc aparte, dovedesc n mod artat c cel ce le-a aranjat n
acest Iel nu era nici constrns, nici grbit, nici tulburat, ci c era atent si
linistit la ceea ce Icea. (Comentar la E;anghelia de la Ioan, Omilia
LXXXV, 4, pp. 453-454)
,,Cum c propovduirea este dumnezeiasc se vdeste din urmtorul
Iapt: Cum le-a venit n minte celor doisprezece oameni simpli ca s
svrseasc astIel de lucruri, petrecndu-si timpul n pustietti, pe elestee si
ruri, si niciodat cugetnd a se duce ndat n cetate sau n trguri? Cum le-
a venit lor n minte ca s se mpotriveasc lumii ntregi? Cum c ei erau
Iricosi si nerbdtori, o arat cel ce a scris despre dnsii (Luca), care nu s-a
dat n lturi si nici nu a putu s suIere a le ascunde cusururile lor, ceea ce si
este o mare dovad de adevr. Deci ce spune el despre dnsii? C Hristos,
Iiind dus de ostasi, dup attea minuni unii au Iugit, iar cel ce a rmas pe
1028
lng dnsul, care era si verhovnicul apostolilor, s-a lepdat de dnsul! Cum
oare cei doisprezece, cari chiar trind Hristos, nu puteau suIeri Iuria
iudaiceasc, iar dup ce el a murit, s-a nmormntat si nu a mai nviat, dup
cum ziceti, nici nu a mai vorbit cu dnsii si nici nu le-a insuIlat curaj, cum,
zic, acesti oameni s-au pus de-a curmezisul lumii ntregi? Oare nu si-au Ii zis
ntr-nsii: Dar ce ;a s :ic aceasta? !e sine nu s-a mantuit, i ;a putea
afuta nou? Trind, el nu a putut s se apere pe sine, i 1iind mort, ne ;a
intinde nou o man de afutor? Fiind in ;iat, el nu a supus nici un neam, i
noi s induplecm o lume intreag numai cu numele lui? Si cum s-ar putea
nu doar s 1acem aceasta, dar chiar s i cugetm? Deci de aici se vdeste
c dac ei nu l-ar Ii vzut nviat si n-ar Ii luat dovada cea mare a puterii lui,
nu s-ar Ii azvrlit ntr-un joc att de primejdios. Chiar de ar Ii avut ei mii de
prieteni, oare nu ndat i-ar Ii Icut dusmani, punnd n miscare obiceiuri
vechi si strmutnd hotarele printesti? Dar iat c dnsii acum si-au Icut
dusmani si pe ai lor, si pe cei strini. Chiar de ar Ii Iost ei Ioarte cinstiti de
ctre cei din aIar (adic de neamuri), totusi, oare nu i-ar Ii dispretuit cu totii
pentru c aduceau o viat nou si nevzut pn atunci? Acum ns ei erau
strini de toat lumea si era Iiresc ca s Iie urti si dispretuiti de toti.
(Comentariile sau Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni, omilia IV, p.
39)
,,S vedem cum le-a venit lor n minte si n ce s-ar Ii bizuit s
covrseasc lumea, dac nu ar Ii vzut pe Hristos nviat. Nu cumva si-au
iesit din minti, ca s se gndeasc la asa ceva, cum s-ar ntmpla? Fiindc
ntr-adevr covrseste orice nebunie ca ei s astepte de a svrsi un
asemenea lucru Ir harul Dumnezeiesc. Cum de l-au svrsit, dac au Iost
nebuni si iesiti din minti? Si dac au Iost cu mintea ntreag dup cum au
dovedit lucrurile cum acei doisprezece oameni, Ir ca s ia vreo chezsie
vrednic de crezare din ceruri, si Ir ca s se bucure de ajutorul de sus, s-au
azvrlit n attea si attea primejdii grozave? Cum de s-au luptat vitejeste cu
pmntul si cu marea, spre a schimba obiceiurile ntregii lumi, ce erau att
de ntepenite n trecerea timpurilor, si cum au putut ei s stea n lupt cu o
asa brbtie? Si ceea ce este mai mult nc, c ei, chemnd omenirea la cer si
la bunttile de acolo, cereau pe de alt parte dispretuirea bunttilor de aici;
dar atunci n ce se bizuiau ei ca s ncredinteze pe asculttori? Si cel putin
dac ar Ii Iost crescuti n slav, bogtie, n stpnii si nvttur, si poate c
nici asa nu le-ar Ii Iost ngduit a se ncumeta la un lucru att de greu dar
cel putin asteptarea lor ar Ii avut oarecare cuvnt dar acum iat c unii
dintr-nsii se ndeletniceau cu pescuitul pe blti, altii cu cusutul pieilor si
1029
Iacerea de corturi, iar altii cu slujbe la vam. Dar nici una din aceste
ndeletniciri nu era att de ndemnatic spre IilosoIie, si spre a ncredinta pe
cineva de a-si nchipui lucruri mari, si mai cu seam cnd nu are pilde.
(Comentariile sau Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni, omilia V, p. 48)
,,Dar chiar dac ei ndjduiau c vor covrsi lumea, cu ce ndejde si-
au luat asupr-si attea primejdii, dac nu aveau privirea atintit n viitor? S
zicem c ei ndjduiau a covrsi lumea; dar atunci ce asteptau ei s cstige
prin Iaptul c au atras pe toti ctre cel ce nu a nviat dup cum spuneti?
Dac chiar astzi oameni cari au crezut n mprtia Cerurilor si n miile de
buntti de acolo, si totusi cu greu ar primi s se arunce n primejdii, apoi
cum aceia ar Ii suIerit attea n zadar, ba nc pentru ceva ru? Cci dac nu
au Iost aievea cele petrecute cu Hristos, dac Hristos nu s-a nltat la ceruri,
si dac ei ar Ii nscocit toate acestea cu scop de a convinge pe altii, apoi
negresit c si-ar Ii btut joc de Dumnezeu si si-ar Ii atras de sus mii de
trsnete asupra capului lor. De altminteri, chiar de ar Ii avut ei o asemenea
bunvoint pe ct timp tria Hristos, totusi murind el li s-ar Ii stins orice
rvn, cci dac nu nvia, li s-ar Ii prut c el a Iost numai un nseltor si
viclean. Nu stiti c ostirile, trind generalul sau mpratul, Iie chiar de ar Ii
ct de slabe, totusi sunt unite sub aceeasi cpetenie, pe cnd dac lipseste
capul, chiar de ar Ii orict de puternice, se mprstie?
Cu care cuvinte nduplectoare s-au ntrarmat ei, spune-mi, voind a
ncepe propovduirea Evangheliei si a se mprstia n lumea ntreag? Si
cum de nu s-au oprit n Iata attor piedici? Dac ei erau niste nebuni iesiti
din minti si nu voi conteni a spune lucrul acesta ar Ii trebuit s nu poat
Iace nimic, Iiindc nimeni nu se ncredinta de la niste nebuni; dar dac ei au
izbutit n lucrarea lor, dup cum si este si dup cum arat sIrsitul acelei
lucrri, apoi aceasta ne dovedeste c dnsii au Iost mai ntelepti dect toti. Si
dac au Iost mai ntelepti dect toti, apoi este vdit lucru c nu n zadar s-ar
Ii apucat ei de propovduire, cci dac nu ar Ii vzut pe Hristos nviat, ce ar
Ii Iost n stare s-i azvrle pe dnsii n asemenea rzboi? Ce anume nu i-ar Ii
ndeprtat de la o asemenea hotrre? Le-a spus lor c Dup trei :ile ;oi
in;ia si le-a Igduit cele ale mprtiei cerurilor; le-a spus c vor stpni
lumea ntreag, lund Duh SInt, si multe altele pe lng acestea, care
covrsesc ntreaga Iire. Dar dac nu s-ar Ii mplinit nimic cu aceste
Igduinte, desi trind credeau Igduintele, totusi dup moartea lui n-ar mai
Ii crezut deIel dac nu l-ar Ii vzut nviat din morti. Fiindc si-ar Ii zis:
Spunea c. !este trei :ile ;oi in;ia, si nu a nviat; ne-a Igduit c ne va da
Duh SInt, si nu ni l-a trimis; apoi cum vom crede noi cele viitoare, cnd
cele de aici l-au dezmintit? Pentru ce, dac nu a nviat, ei au propovduit c
1030
a nviat? Fiindc il iubeau, zici tu. Si cu toate acestea mai Iiresc era ca s-l
urasc ca pe un nseltor si trdtor, Iiindc strnindu-i cu mii de ndejdi, si
smulgndu-i din casele lor, de la printii si rudele lor, si pe ntregul neam
iudaicesc Icndu-l s-i rzboiasc din toate puterile, la urm i-a trdat. Si
dac aceasta s-ar Ii petrecut din pricina slbiciunii si a neputintei sale, poate
c ar Ii trecut cu vederea, dar acum Iaptul acesta s-ar Ii crezut de cea mai
mare nselciune. Ar Ii trebuit ca el s spun adevrul, iar nu s Igduiasc
cerul, el care a Iost om muritor, dup cum spuneti voi. Asa c era mai Iiresc
ca ei s propovduiasc nselciunea lui, s-l arate lumii ca pe un nseltor si
Iermector, si astIel si dnsii ar Ii scpat de primejdii, n acelasi timp si
rzboiul l-ar Ii nlturat. Dac Iudeii au dat arginti ostasilor ca s spun c
ucenicii lui i-au Iurat trupul, si dac si dnsii s-ar Ii nItisat naintea lor si ar
Ii zis: Da, noi l-am 1urat ' i Hristos nu a in;iat, apoi de ct cinste nu s-ar
Ii bucurat? nct atrna de dnsii ca s Iie si cinstiti, s Iie si ncununati.
Deci din ce pricin au nlocuit ei toate acestea prin batjocura si
primejdiile cele mai mari, dac nu ar Ii Iost la mijloc o putere
Dumnezeiasc, care s-i ncredinteze si care era mai puternic dect toate
primejdiile prin care au trecut? Dac poate nici cu acestea nu ne putem
ncredinta, apoi gndeste-te si la urmtorul Iapt: c dac n-ar Ii Iost asa,
chiar de s-ar Ii pregtit ei ct de mult, totusi n-ar Ii propovduit n numele
lui, ci s-ar Ii deprtat de dnsul, pentru ceea ce spun. Voi stiti c noi nici nu
putem suIeri mcar ca s auzim de numele celor ce ne-au nselat cu de-
acestea. Apoi atunci cum de propovduiau numele lui, asteptnd a stpni
lumea printr-nsul? Pe cnd trebuia a astepta cu totul dimpotriv, adic chiar
de ar Ii stpnit-o, totusi s-ar Ii pierdut punnd la mijloc numele
nseltorului. Deci dac voiau s astupe cele mai dinainte, trebuia s tac,
Iiindc a se azvrli n lupt si aprindeau asupr-le si un rzboi mai mare, si
un dispret mai mare. (Comentariile sau Talcuirea Epistolei intai ctre
Corinteni, omilia V, pp. 49-50)
,,Dac chiar atunci pe cnd nu aveau nici o Iric, si ei uitau, si multe
nici nu pricepeau, dup cum spune si evanghelistul, dar nc cnd i-a
stpnit si o Iric asa de mare, cum de nu a zburat din mintea lor totul? Si ce
spun eu de cuvinte, cnd chiar si dorinta lor ctre dascl se vestejea pe
nesimtite prin Irica celor viitoare, din care pricin i si dojenea. Iat, de
pild, c nc pe cnd ei atrnau de dnsul, adeseori l ntrebau: Unde
mergi?, iar mai pe urm, cnd le-a tlcuit acele povete lungi, istorisindu-le
cele ce se vor ntmpla la moartea lui pe cruce si relele ce-i vor nbusi dup
aceasta, ei cuprinsi de groaz rmseser ca prostiti, cci ascultau cele ce le
1031
zicea: Nimeni dintre ;oi nu m intreab. Unde mergi? Dar 1iindc acestea
ama grit ;ou, intristarea a umplut inima ;oastr (In. 16, 5-6). Deci dac
ei n vremea cnd asteptau s moar si s nvieze, si nc se mputinaser si
se ntristaser att de mult dar dac nu l-ar Ii vzut nviat cum nu ar Ii
pierit? Cum nu ar Ii cutat s se pogoare chiar de vii n pmnt, Iiind
cuprinsi de ciuda nselciunii n care au czut si de groaza celor ce-i asteptau
pe viitor?
De unde apoi acele dogme nalte la dnsii? Iar pe cele mai nalte le-a
spus c pe urm le vor auzi. Inc multe am a :ice ;ou, :ice, ci nu puteti a le
purta acum (In. 16, 12), asa c cele de dup aceasta au Iost mai nalte. Unul
dintre ucenici nici nu voia s mearg cu dnsul n Iudeea, Iiindc auzise de
primejdii, ci zicea: S mergem i noi ca s murim cu el (In. 11, 16), Iiind
oarecum ngreuiat, sau mai bine zis nemultmit Iiindc a asteptat att de
mult ca s moar. Deci dac acest ucenic, Iiind cu dnsul mpreun, si nc
astepta s moar, din care pricin era chiar si nemultmit dar nc Ir
dnsul si Ir ceilalti ucenici ce n-ar Ii putut astepta s ptimeasc, cnd mai
ales si mustrarea cugetului era mai mare din pricina necinstei lui? Si ce
aveau de spus ei mprstiindu-se n lume? Cci moartea si patimile lui le stia
ntreaga lume, de vreme ce a Iost spnzurat pe un loc nalt, n miezul zilei, n
cetatea de scaun, la o srbtoare mare, cnd nici nu era slobod a se scpa
ceva din vedere dar nvierea lui nu a vzut-o nimeni dintre cei de aIar,
ceea ce nu era pentru ei o piedic mic n a ncredinta pe altii. Cnd el a Iost
nmormntat, cu totii au mprstiat vestea, si cum c ucenicii i-au Iurat
trupul noaptea, aceasta o spuneau ostasii cu toti Iudeii; dar cum c a nviat,
nimeni din cei de aIar nu stia. Deci n ce ndjduiau ei ca s ncredinteze
lumea?
Dac Icndu-se si minuni, si totusi ostasii s-au nduplecat s
mrturiseasc cu totul potrivnic, dar ei cum de ndjduiau ca s
propovduiasc si Ir minuni? Ei, cari nu cstigaser nici un ban de la
nimeni, cum, zic, se ncumetau ca s ncredinteze marea si uscatul despre
nvierea lui din morti? Dac ar Ii Icut aceasta mpinsi de iubirea de slav,
apoi cu att mai mult ar Ii trebuit ca Iiecare s-si laude dogmele si isprvile
sale, si nicidecum ale celui mort. Dar poate c atunci nu i-ar Ii crezut
oamenii? Si pentru cine auzind spunndu-se, ar Ii crezut mai degrab?
Pentru cel prins si rstignit, sau pentru dnsii cari Iugeau si scpau din
minile Iudeilor? Pentru ce, spune-mi, dac ei urmau a Iace aceasta, n-au
lsat de ndat Iudeea si nu s-au dus prin cettile de aIar, ci se nvrteau
nluntrul Iudeii? Cum de credeau oamenii, dac ei nu Iceau minuni? Dac
nu Iceau minuni, apoi Iaptul petrecut era al puterii lui Dumnezeu, iar dac
1032
nu Iceau, si cu toate acestea stpneau lumea, apoi atunci Iaptul era cu mult
mai minunat. Nu cunosteau ei pe Iudei, spune-mi? Nu stiau deprinderea lor
cea rea, precum si suIletul lor cel plin de zavistii? Cci ei au aruncat cu
pietre chiar si n Moise dup ce au trecut Marea Rosie ca pe uscat, dup
biruinta si troIeele cele minunate, dup ce Ir vrsare de snge, ci prin
minile lui au stat cu brbtie mpotriva Egiptenilor cari i robiser, dup ce
le-a dat mana n pustie, dup sIrmarea pietrelor din munti si curgerea apei
din ele, dup miile de minuni Icute cu ei n Egipt, la Marea Rosie si n
pustie. Tot ei au aruncat si pe Ieremia ntr-un lac, si pe multi din Proroci au
ucis. Ascult ce spune Ilie dup Ioametea aceea grozav, dup norul cel
minunat si dup Iocul pe care l-a pogort din cer, precum si dup jertIele
cele uimitoare, ascult-l, zic, ce spune el, Iiind alungat de dnsii departe
mult de tar: Doamne, pre !rorocii ti au ucis, altarele tale au surpat, i am
rmas eu singur, i caut su1letul meu ca s-l ia pre el (III mp. 19, 14).
Deci cum s-ar Ii putut ei apra mpotriva Iudeilor, spune-mi, mai ales
c nici nu Iceau nimic din cele legiuite? Cum s-ar Ii putut apra, cnd ei
erau mai nensemnati si mai dispretuiti dect toti ceilalti si cnd aduseser
attea nnoiri, pentru care au si rstignit pe dasclul lor? De altminteri, nici
nu li s-ar Ii prut Iudeilor att de grozav dac asemenea lucruri le-ar Ii spus
Hristos, Iiindc ar Ii crezut cel putin c el Iace acestea spre a cstiga slav,
pe cnd acum pe dnsii mai mult i urau, ca pe unii ce se rzboiau pentru un
altul. Dar poate c-i ajutau legile Romanilor? ns tocmai acele legi i
mpiedecau mai mult, cci ziceau: Tot cel ce se 1ace pe sine imprat nu este
prieten Cesarului (In. 19, 12). nct numai aceasta erau de-ajuns pentru a-i
mpiedica, c erau adic ucenici ai celui crezut mprat si c voiau a covrsi
poruncile lui. Asadar, ce anume le-a strnit rvna att de mult, nct s se
arunce n astIel de primejdii? Ce spuneau ei despre Hristos si ce anume
cuvinte se preau adevrate? C s-a rstignit? C s-a nscut dintr-o Iemeie
Iudee srac si logodit cu un tmplar Iudeu? C era dintr-un neam urt de
toat lumea? Dar toate acestea erau de-ajuns nu numai ca s nu atrag pe
asculttori, ci chiar s-i ntrte pe toti, si mai ales Iiind spuse de un Ictor
de corturi, de un pescar sau si de un vames. Oare ucenicii nu le-au judecat
toate acestea n capul lor? Mai ales c Iirile Iricoase mai multe si
nchipuiesc chiar si dect ce este aievea, si astIel de Iiri erau ale ucenicilor
lui.
Deci n ce ndjduiau ei ca s izbndeasc n planul lor? Sau mai
drept vorbind, nici nu ar mai Ii ndjduit n altceva, mii de mprejurri
cutnd a-i ndeprta de asemenea lucrare, dac nu ar Ii nviat Hristos. Nu
este, prin urmare, nvederat chiar si pentru cei mai tmpi, c dac ei nu s-ar
1033
Ii bucurat de un har mare si mbelsugat, si dac n-ar Ii avut dovada nvierii
lui, nu numai c nu ar Ii ncercat s Iac aceasta, dar nc nici nu s-ar Ii
gndit? C dac erau attea piedici cari li se mpotriveau n vointa si nu zic
n lucrarea lor si cu toate acestea au voit si au iesit la lucru, ba nc au
Icut lucruri care au covrsit toat asteptarea omeneasc, apoi este vdit
lucru c ei au Icut toate acestea nu cu puterea omeneasc, ci cu harul
Dumnezeiesc. (Comentariile sau Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni,
omilia V, pp. 50-52)
,Si vei ndrzni, spune-mi, a zice c Stpnul lor este mort, ale Crui
slugi sunt sprijinitori ai mpratilor lumii? Si aceasta ar putea-o vedea cineva
nu numai n Roma, ci chiar si n Constantinopole. (Talcuiri la Epistola a
doua ctre Corinteni, omilia XXVI, p. 236)
,Fie, Stpne, ai mncat si ai stat la mas cu ucenicii nainte de
Patimi, dar pentru ce petreci cu ei dup nviere?
- Ca s-i ncredintez si pe ei si pe Toma de nviere, rspunde Domnul.
- ntr-adevr, dac dup ce a Icut Domnul asta, mai sunt nc si acum
unii care nu cred n nvierea Domnului, ai mai Ii putut, oare, convinge gurile
cele nenIrnate ale acelora care ndrznesc s griasc cu usurint orice
despre viata Mntuitorului, de n-ar Ii asta, de n-ar Ii mncat si n-ar Ii but cu
ei? De aici nvtm s cinstim Masa cea Dumnezeiasc si Tainic. (Cu;ant
la Inltarea Domnului nostru Iisus Hristos, XI, n vol. !redici la srbtori
imprteti i cu;antri de laud la s1inti, p. 187)
,Cu adevrat, cea mai mare dovad a nvierii este aceea c
Hristos cel njunghiat a artat dup moarte atta putere nct i-a convins
pe oameni s dispretuiasc, pentru credinta n El, si patria, si casa, si
prieteni, si rude, si chiar viata si s doreasc n locul plcerilor din
lumea aceasta biciuirile, primejdiile, moartea. Acestea nu erau isprvile
unui mort oarecare, nici ale unuia care a rmas n mormnt, ci ale
Unuia ce a nviat si trieste. Cum se poate explica astIel Iapta aceasta,
c, pe cnd Domnul tria, au prsit pe Dasclul lor si au luat-o la Iug
toti Apostolii care erau cu El, pentru c Irica le luase puterea, dar dup
ce au murit nu numai Petru si Pavel, ci si Ignatie, care nu L-a vzut
niciodat pe Domnul si nici nu s-a bucurat de mpreun-vietuirea cu El,
i-au artat atta dragoste, c si-au si dat suIletul pentru El? (Cu;ant de
laud la S1antul s1intit Mucenic Ignatie, !urttorul de Dumne:eu, care
a 1ost arhiepiscop al ntiohiei celei Mari, a 1ost dus la Roma i a
1034
su1erit acolo mucenicia i de acolo a 1ost adus iari in ntiohia, IV, n
vol. !redici la srbtori imprteti i cu;antri de laud la s1inti, p.
382)
,Cnd elinii pornesc rzboi si lupt mpotriva noastr privitor la
dogme si ne hulesc credinta, printre alte argumente s le aducem si
argumentul acesta, adic moartea mucenicilor, spunndu-le: Cine i-a
induplecat pe mucenici s dispretuiasc ;iata de aici? Dac Hristos a
murit i nu a in;iat, cine a s;arit aceste lucruri mai presus de 1ire?
C nu este in stare o putere omeneasc s induplece ;reme de atatia
ani atatea :eci de mii de oameni - i nu numai brbati, ci i 1emei,
1ecioare ce nu tiau de nunt i copii mici - s dispretuiasc ;iata
aceasta, s se arunce cu indr:nire in gura 1iarelor slbatice, s rad
de 1oc, s dispretuiasc orice 1el de chin i de pedeaps i s se
grbeasc spre ;iata cea ;iitoare. Spunndu-le acestea, nu vor mai
avea nevoie de alte argumente, ci se vor gndi singuri si vor avea n
cele ce le-am spus argumentul cel mai puternic. (Cu;ant de laud la
S1anta mare Mucenit Drosida i despre aducerea aminte de moarte, II,
n vol. !redici la srbtori imprteti i cu;antri de laud la s1inti,
pp. 499-500)
,,Era totuna, ori s Ii vzut pe cel nviat, ori s Ii auzit pe Petru grind
slbnogului: In numele lui Iisus Hristos, scoal-te i umbl (F.A. 3, 6). n
adevr, aceste minuni ale Apostolilor, svrsite n numele lui Hristos, erau
dovada cea mai puternic despre nvierea Domnului, convingnd despre
nvierea Sa mai mult dect artarea Sa personal. Aceasta se adevereste din
urmtoarele: Hristos a nviat si S-a artat ucenicilor Si, dar totusi si ntre
acestia s-a gsit unul, care nu voia s cread n nvierea Domnului, adic
Toma. El dorea chiar ca, nainte de a crede, s pun degetul su pe semnele
rnilor si cu mna sa s poat pipi coasta Domnului. Acest ucenic petrecuse
cu Domnul n curgere de trei ani, mncase cu Domnul de-a pururea la o
mas, vzuse cele mai mari semne si minuni, auzise pe nsusi Domnul
vorbind, iar si acum, cnd el a vzut pe Domnul nviat, nu voia s cread,
pn ce mai nti nu a vzut semnele cuielor si rana cea pricinuit de sulit!
(.)
Dar noi putem nc si din o alt mprejurare a dovedi c minunile
Apostolilor ne conving despre nvierea lui Hristos mai puternic dect
privirea nsusi a nviatului. Cnd poporul a auzit cum a zis Petru ctre
slbnog In numele lui Iisus Hristos, scoal-te i umbl, au crezut mai multe
mii (F.A. 4, 4). Acel Apostol, Toma, a vzut pe Cel nviat, si totusi nu voia
1035
s cread; dar acesti vrjmasi ai lui Hristos au vzut minunea lui Petru, si
pentru ea au primit credinta. Asadar, aceast minune a trebuit s-i Ii convins
despre nviere mai lmurit si mai puternic dect nssi privirea. De aceea
minunile si semnele Apostolilor sunt dovada cea mai puternic despre
nvierea Domnului. De aceea zice El nsusi: de;r, ade;r :ic ;ou, cel ce
crede in Mine ;a 1ace aceleai lucruri, pe care Eu le 1ac, ba inc i mai mari
;a 1ace (In. 14, 12). Cci Iiindc ntre acestea urmase rstignirea si multi
prin aceea se scandalizaser, de aceea acum era trebuint de minuni mai
mari. (Cu;ant la In;ierea Domnului nostru Iisus Hristos, n vol. Omilii la
!ostul Mare., pp. 174-175)
,,Hristos, n cursul petrecerii Sale pe pmnt, a svrsit semne si
minuni, a sculat morti, a vindecat leprosi, a alungat duhurile cele rele, dup
aceea a Iost rstignit si, dup cum aIirm iudeii, nu a mai nviat. Ce trebuie
s rspundem noi acum iudeilor? Noi trebuie s le zicem: Dac Hristos nu a
nviat, cum oare dup rstignirea Lui au putut s se Iac n numele Lui nc
mai mari minuni dect alea pe care le-a Icut El nsusi? Niciodat n-a Icut
cineva dup moartea Sa lucruri mai mari dect n viata sa; ns dup moartea
lui Hristos, numele Su a lucrat minuni care, dup Iel si nsusire si n tot
chipul au Iost mai mari, cci niciodat n timpul vietii Domnului umbra Sa
n-a sculat morti, dar umbra Apostolilor, prin puterea lui Hristos, a Icut
aceasta de mai multe ori. Si iarsi minunile dup nviere au Iost mai mari,
cci la minunile cele de mai nainte era nsusi poruncitorul, iar dup
rstignirea Sa, chiar slugile Lui numai cu numele Lui au Icut minuni nc si
mai mari si mai nalte, asa c prin aceasta puterea Sa a strlucit si mai tare si
mai slvit. Cci aceea, c un altul numai prin chemarea numelui lui Hristos a
Icut minuni, este mult mai mare dect cnd El singur ar Ii svrsit minunile.
Vedeti, iubitilor, c minunile Apostolilor dup nvierea Domnului au Iost
mai mari dect minunile lui Iisus Hristos nsusi? Nu este oare aceasta o
ndestultoare dovad despre nviere? Cci precum am si zis, mai adeverez o
dat: dac Hristos a murit si nu a nviat iarsi, atunci ar Ii trebuit s nceteze
si minunile Lui; dar n Iapt ele nu numai n-au ncetat, ci au urmat nc si mai
mari si mai slvite, adic acele svrsite prin Apostoli. Iar dac Hristos nu
ar Ii nviat, atunci nici Apostolii nu ar Ii putut svrsi n numele Lui astIel de
minuni; cci era una si aceeasi putere a Domnului, care lucra minunile att
nainte, ct si dup rstignire, unele prin nsusi Domnul, altele prin Apostoli.
Dar pentru ca dovada nvierii s Iie cu att mai clar si mai adevrat, de
aceea a trebuit ca minunile cele de dup nviere s Iie mai presus dect cele
dinainte.
1036
Dar de unde stim noi, ntreab cel necredincios, c Apostolii au
svrsit astIel de minuni n numele lui Iisus? Din SInta Scriptur, rspund
eu. Dar tu nu voiesti a primi aceast dovad si tgduiesti c Apostolii au
Icut minuni; atunci recunosti tu ntr-nsii o putere a lui Dumnezeu nc mai
mare, cci ei atunci Ir minuni ar Ii ntors tot globul cel mare al pmntului
la cunostinta dumnezeiestilor adevruri. n adevr, aceasta ar Ii Iost cea mai
mare si mai extraordinar minune, ca niste oameni sraci, nensemnati,
nenvtati si nevoiasi, n numr numai de doisprezece, s Iac urmtori ai
lor, Ir minuni, asa de multe cetti si popoare, asa de numeroase provincii,
principi si domnitori, nvtati si oratori, ba mai tot globul pmntului !
Dar poate tu ai dori s vezi si astzi svrsindu-se minuni? Ei bine, eu
ti voi arta niste lucruri asemenea, ba nc si mai mari dect cele de mai
nainte, nu numai un nviat, nu numai un orb Icut s vad, ci tot pmntul,
care s-a eliberat din ntunericul amgirii. ti voi arta nu numai un lepros
care s-a curtit, ci attea popoare ntregi care s-au curtit de lepra pcatului,
prin baia renasterii. Ce minune mai mare doresti, tu, omule, cnd vezi o
schimbare att de mare si asa de repede urmat? (Cu;ant la In;ierea
Domnului nostru Iisus Hristos, n vol. Omilii la !ostul Mare., pp. 176-178)
,,Voiesti tu s mai ai nc o dovad despre nviere? PreIacerea cea
mare, care s-a svrsit n duhurile Apostolilor dup nviere, aceast
preIacere este o dovad pentru nvierea Domnului, nc mai mare dect
Iaptele cele minunate ale Apostolilor. Este ndeobste constatat c chiar omul
care n cursul vietii sale a Iost iubit, dup moartea sa adeseori nu se mai
pomeneste. Dar cnd cineva nu a Iost cu destul inim bun ctre un om n
viat si nc l-a si prsit, cu att mai sigur l va uita dup moarte. De acolo
vine c nu este nimeni care n curgerea vietii prsind pe prietenul sau pe
nvttorul su, dup moarte lui s-l preIere la orice alta si s-l pun mai
presus de toate, si mai cu seam cnd ar vedea c din aceast dedare si din
aceast rvn a sa ar ridica asupr-si mii de primejdii. Dar vezi c aceea ce
aiurea niciodat nu se Iace, s-a Icut la Hristos si la Apostoli. Ei, pe cnd El
mai tria, s-au lepdat de El si L-au prsit, la prinderea Lui ei au Iugit si s-
au deprtat, iar acum, dup ce El a suIerit nenumrate batjocuri si deIimri,
ba chiar si moartea pe cruce, acum ei l pretuiesc si-L nalt mai presus de
toate, nct pentru mrturisirea numelui Lui ei cu bucurie jertIesc nssi viata
lor. ns, dac Hristos dup moartea Sa nu ar Ii nviat, cum ar Ii Iost cu
putint ca aceia, care n timpul vietuirii Lui Iugiser de primejdie, acum,
dup moartea Lui, de la sine s se arunce n primejdii nenumrate? Toti
odinioar Iugiser, iar Petru se lepdase de Domnul de trei ori, chiar cu
jurmnt. Si acest ucenic, care n timpul vietuirii lui Hristos se temea de o
1037
biat slujnic; nct de trei ori se lepdase de Domnul su, la urm chiar prin
jurmnt, acum, dup nvierea Domnului, asa de neobisnuit s-a schimbat,
nct el nu se nspimnt nici de toat lumea, ci public, n mijlocul a tot
poporul, predica, despre Cel rstignit si ngropat, c a nviat a treia zi din
morti si s-a nltat la cer. Aceasta o Iace el acum Ir de nici o Iric si
aceast schimbare a sa ne dovedeste nou, n Iapt, c ntr-adevrat el a
vzut pe Cel nviat. De unde a dobndit Petru aceast brbtie? De unde
dect de acolo c el era deplin convins despre nvierea lui Hristos? C el L-a
vzut, a vorbit cu El si L-a auzit vorbind de cele viitoare, de aceea nIrunt el
acum toate ostenelile; stiind c este vorba despre un Mntuitor viu, a
dobndit acum un curaj mai mare si o putere mai tare, nct chiar a si murit
pentru Hristos, si de voia sa a lsat a se rstigni cu capul ntors spre pmnt.
Asadar, cnd vezi tu c, dup moartea lui Hristos, nc mai mari
minuni se Iac n numele Lui dect mai nainte si c ucenicii Lui acum i sunt
mult mai devotati dect nainte, c ei acum ndeobste vdesc o mai mare
sigurant si n toate ocaziile se arat o schimbare att de mreat si asa de
admirabil, I singur ncheierea din aceste Iapte si ntmplri, c prin
moartea lui Hristos n-a Iost totul isprvit, c mai vrtos El a nviat, trieste,
si c El, Cel rstignit, pururea rmne Dumnezeu cel viu si nemuritor. Cci
dac El n-ar Ii nviat, ucenicii Lui n-ar Ii putut, dup moartea Sa, s Iac
minuni nc mai mari dect nainte. Cndva l prsiser chiar Apostolii Lui,
iar acum toat lumea alearg la El, nu numai Petru, ci mii si mii de altii, care
au vietuit mai trziu si nu au vzut ei nsisi pe Cel nviat, si-au dat viata lor
pentru Dnsul, au Iost decapitati si au suIerit nenumrate patimi, spre a
rmne statornici n mrturisirea credintei lor ntru Dnsul si a putea muri
ntru ea. Dar cum putea Acela, care dup socotinta ta, o, necredinciosule, a
rmas n mormnt si nu a mai nviat, cum putea acest mort a Se arta asa de
tare si asa de puternic n urmtorii Si, ndemnndu-i s-l adore, si mai
bucurosi a suIeri si a rbda toate dect a lsa credint ntru El? Vezi tu cum
toate acestea dovedesc nesmintit nvierea Lui? Minunile, care dup moartea
Lui s-au svrsit si nc astzi se svrsesc, druirea cea mare a ucenicilor,
pe care au artat-o ei atunci si pe care o arat si astzi, primejdiile crora s-
au supus credinciosii, toate acestea sunt dovezi despre nvierea Domnului.
(Cu;ant la In;ierea Domnului nostru Iisus Hristos, n vol. Omilii la !ostul
Mare., pp. 178-181)
,,. dovada nvierii sunt minunile apostolilor. (Cu;ant despre pricina
pentru care se citesc Faptele postolilor in timpul Rusaliilor, (La inceputul
Faptelor apostolilor IJ, n vol. Omilii la sracul La:r. Despre soart i
!ro;ident., p. 357)
1038
,,Nu L-ai vzut cu ochii pe Hristos nviat, dar l vezi cu ochii credintei
nviat! Nu L-ai vzut cu privirile acestea pe El nviat, dar l vezi nviat, prin
minunile apostolilor. Artarea minunilor te duce la privirea prin credint a
lui Hristos nviat. De aceea, cu mult mai mare si mai puternic dovad
despre nvierea Lui au Iost minunile Icute n numele Lui dect artarea Lui
nviat. Vrei s vezi c minunile ne ncredinteaz mai mult de nvierea Lui
dect dac S-ar Ii artat tuturora? Ascultati cu luare-aminte! Multi se
ntreab si spun: !entru ce dup in;iere nu S-a artat indat iudeilor?
ntrebarea aceasta ns e de prisos si zadarnic! Dac avea s-i atrag prin
asta la credint, apoi Hristos S-ar Ii artat dup nviere tuturora. Dar Lazr e
dovada c nu i-ar Ii atras dac li S-ar Ii artat dup nviere. L-a nviat pe
Lazr cel mort de patru zile; Lazr mirosea, putrezise, era legat cu Iese, si a
Icut s ias din mormnt n vzul tuturora; cu toate acestea, nu numai c nu
i-a atras la credint, ci chiar i-a si suprat. Da, au venit si au voit chiar s-L
omoare pentru asta (Ioan 11, 47-53). Dac a nviat pe altul, si nu au crezut,
oare nu s-ar Ii pornit iarsi cu Iurie mpotriva Lui dac li S-ar Ii artat dup
nviere? Negresit iudeii nu I-ar Ii putut Iace nimic, totusi prin ncercarea
aceea a lor si-ar Ii artat toat necredinta. Pentru aceea Hristos S-a ascuns,
voind s-i scuteasc de o Iurie zadarnic; i-ar Ii Icut nc si mai vinovati de
pedeaps dac li S-ar Ii artat dup nviere. De aceea, pentru ca s-i crute, S-
a ascuns de ochii lor, dar S-a artat prin minunile apostolilor. S auzi pe
Petru spunnd: In numele lui Iisus Hristos Na:arineanul, scoal-te i umbl!
(Faptele Apostolilor 3, 6), nu era mai putin dect s-L vezi pe El nviat.
Minunea aceasta e cea mai mare dovad a nvierii; atrage mai usor la
credint dect nvierea nssi. C minunile svrsite n numele Lui au putut
convinge pe oameni mai mult dect vederea lui Hristos nviat se vede de
aici: Hristos a nviat si S-a artat ucenicilor Si; cu toate acestea, s-a gsit un
necredincios si ntre aceia: Toma cel numit Geamnul; a avut nevoie s-si
pun minile n semnul cuielor; a avut nevoie s vad coasta Lui (Ioan 20,
24-28). Dac ucenicul acela, care a stat cu El trei ani, care a stat la mas cu
Stpnul, care a vzut semne si minuni mari, care a auzit cuvintele
Stpnului si L-a vzut nviat, dac el nu a crezut mai nainte, pn ce n-a
vzut semnele cuielor si rnile sulitei, te ntreb, cum avea s cread lumea
dac-L vedea pe El nviat? Cine ar putea spune asta? Dar v voi da si o alt
dovad n aIar de aceasta, c minunile au mai mult putere de convingere
dect artarea Lui nviat. Cnd a auzit tot poporul spunnd ologului: In
numele lui Iisus Hristos, scoal-te i umbl!, au crezut n Hristos trei mii,
chiar cinci mii de brbati, pe cnd ucenicul n-a crezut, cu toate c L-a vzut
nviat. Vezi c minunea asta te Iace s crezi mai usor n nviere? De vederea
1039
lui Hristos nviat s-a ndoit chiar ucenicul Lui, pe cnd la vederea minunii
vindecrii ologului au crezut chiar dusmanii Lui. Asa c dovada minunii e
mai puternic dect dovada artrii. I-a atras mai mult pe iudei si i-a convins
de nvierea lui Hristos. (Cu;ant despre pricina pentru care se citesc
Faptele postolilor in timpul Rusaliilor, (La inceputul Faptelor apostolilor
IJ, n vol. Omilii la sracul La:r. Despre soart i !ro;ident., pp.
357-359)
,,Si ca s vezi bine c de aceea a spus: ;eti ce;a de mancare aici?, ca
s nu socoteasc ucenicii c este o nluc, un duh, o vedenie, ci nviere
adevrat si real, ascult c si Petru se slujeste tot de aceast dovad ca s
adevereasc nvierea dup ce a spus: !e cesta Dumne:eu L-a in;iat a treia
:i i I-a dat s Se 1ac artat, .nou martorilor celor mai dinainte randuiti
(Faptele Apostolilor 10, 40-41), a dat si dovada nvierii, zicnd: care am
mancat i am but impreun cu El, dup ce a in;iat din morti (Faptele
Apostolilor 10, 41). De asta si n alt parte Hristos, dup ce a nviat pe cea
moart, ca s adevereasc nvierea, a spus: Dati-i s mnance! (Marcu 5,
43). Cnd dar auzi c a stat cu ei patruzeci de zile, artndu-li-Se lor si
petrecnd cu ei, cunoaste pricina mesei! N-a mncat pentru c avea nevoie
de mncare, ci pentru c vroia s ndrepte slbiciunea ucenicilor. De aici se
vede c cea mai mare dovad a nvierii erau minunile si semnele apostolilor.
De aceea si spune El: Amin, amin zic vou: cel ce crede n Mine va Iace si el
lucrurile pe care le Iac Eu; si mai mari dect acestea va Iace (Ioan 14, 12).
Era nevoie de semne si mai mari, pentru c ntre timp Iusese crucea, care
smintise pe multi. Dac Hristos dup ce s-a svrsit ar Ii rmas mort si n
mormnt si n-ar Ii nviat, dup cum spun iudeii, nici nu S-ar Ii nltat la
ceruri, nu numai c n-ar Ii trebuit s se Iac minuni mai mari dup
rstignirea Lui, dar ar Ii trebuit s se sting si cele svrsite mai nainte.
Uitati-v cu luare-aminte la ceea ce am s spun. Spusele mele sunt o dovad
nendoielnic a nvierii, de asta le si spun iarsi.
nainte de rstignire Hristos a Icut minuni; a nviat morti, a curtit
leprosi, a alungat demoni. Apoi a Iost rstignit si, dup cum spun nelegiuitii
iudei, n-a nviat din morti. Ce le vom spune? i vom ntreba asa: Dac n-a
nviat, cum atunci s-au Icut dup rstignirea Lui minuni mai mari n numele
Lui? Nici un om mort n-a Icut dup moartea lui minuni mai mari; aici ns
vedem c dup moartea Lui s-au Icut minuni mai mari, si prin natura lor, si
prin Ielul lor. Minunile svrsite de apostoli au Iost mai mari prin natura lor:
niciodat umbra lui Hristos n-a nviat din morti, pe cnd umbrele apostolilor
au Icut multe minuni (Faptele Apostolilor 5, 15). Si prin Ielul lor minunile
au Iost mai mari: nainte de rstignire Icea minuni poruncind El nsusi;
1040
dup nviere ns, robii Lui, slujindu-se de cinstitul si sIntul Lui nume,
Iceau minuni mai mari si mai strlucite, asa c puterea Lui strlucea mai
tare si mai slvit. ntr-adevr, era cu mult mai mare lucru s Iac minuni un
altul Iolosindu-se de numele lui Hristos dect s Iac El prin porunca Sa. Ai
vzut, preaiubite, c si prin natura lor si prin Ielul lor au Iost mai mari
minunile apostolilor dup nvierea lui Hristos? Deci este nendoielnic
dovada nvierii. Spun din nou ce spusesem mai nainte: Dac Hristos ar Ii
murit si n-ar Ii nviat, ar Ii trebuit s se Ii terminat si minunile si s se Ii
stins; dar asa, nu numai c nu s-au stins dup moartea Lui, ci au Iost si mai
mari si mai slvite. Dac Hristos n-ar Ii nviat, n-ar Ii Icut altii minuni ca
acelea n numele Lui. Dar aceeasi putere Icea minuni si nainte de
rstignire, si dup rstignire. nainte, Hristos nsusi; mai pe urm, prin
ucenicii Si. Si s-au Icut dup rstignire minuni mai mari si mai strlucite,
ca s Iie mai vdit si mai plin de slav dovada nvierii. (Cu;ant despre
pricina pentru care se citesc Faptele postolilor in timpul Rusaliilor, (La
inceputul Faptelor apostolilor IJ, n vol. Omilii la sracul La:r. Despre
soart i !ro;ident., pp. 360-361)
,Vrei s-ti mai dau si alt dovad a nvierii lui Hristos? SuIletul
ucenicilor! Dup nviere suIletul lor a Iost mai mare, mai curajos.
Este recunoscut n toat lumea c de abia dac-ti mai amintesti dup
moartea lui de un om cu care ai avut, pe cnd tria, legturi de prietenie; dar
pe un om cu care n-ai avut legturi n timpul vietii lui si pe care l-ai prsit
cnd tria, pe acela l uiti de tot. De aceea, nici un om care si-a lsat si si-a
prsit prietenul sau dasclul, pe cnd tria acesta, n-are s-l pretuiasc nici
dup moartea lui, mai ales cnd vede c dragostea si rvna ce-i arat i aduc
primejdii nenumrate. Dar iat c lucrul acesta, care nu se ntmpl cu nici
un om, s-a ntmplat cu Hristos si cu apostolii. Pe cnd Hristos tria,
apostolii s-au lepdat de El si L-au prsit; iar cnd a Iost prins, L-au lsat si
au Iugit. Dar dup ocrile acelea nenumrate si dup rstignire, att de mult
L-au pretuit, c si-au dat si viata pentru mrturisirea Lui si a credintei n El.
dac Hristos a murit si nu a nviat, cum se Iace c apostolii, care au Iugit pe
cnd tria din pricina primejdiei care-i ameninta, nIruntau dup moartea
Lui, pentru El, primejdii nenumrate? Ceilalti apostoli au Iugit toti; Petru
ns s-a lepdat chiar de trei ori cu jurmnt, care s-a temut de o slujnic
netrebnic, el, dup ce Hristos a murit, voind s ne conving prin Iapte chiar
c L-a vzut pe Hristos nviat, att de mult s-a schimbat, c n-a mai tinut
seama nici de un popor ntreg, a srit n mijlocul multimii de iudei si a spus
c Cel rstignit si ngropat a nviat din morti a treia zi si S-a nltat la ceruri.
Nu i-a mai Iost team de nimic. De unde i-a venit curajul? De unde din alt
1041
parte dect din ncredintarea nvierii lui Hristos! Pentru c L-a vzut si a
vorbit cu El, pentru c L-a auzit vorbind despre cele viitoare, pentru aceea,
ca si cum ar nIrunta primejdii pentru un om viu, asa s-a aruncat n toate
primejdiile. Asta, pentru c dobndise mai mult putere si mai mult curaj s
moar pentru El si s Iie rstignit pe cruce cu capul n jos. Cnd vezi deci c
se Iac minuni mai mari, c ucenicii care-L prsiser mai nainte au mai
mult dragoste pentru El, au mai mult ndrznire, cnd vezi c lucrurile se
schimb si ajung pretutindeni mai strlucite, c toate sporesc spre o stare
strlucit si plin de ndrznire, aIl din aceste lucruri c viata lui Hristos nu
s-a terminat cu moartea, ci a urmat nvierea, aIl c Cel rstignit trieste si
rmne vesnic Dumnezeu neschimbat. Dac n-ar Ii nviat si n-ar tri,
ucenicii n-ar Ii Icut mai trziu minuni mai mari dect cele dinainte de
rstignire. nainte de rstignire, L-au prsit si ucenicii, acum ns, alearg la
El lumea ntreag, nu numai Petru, ci si altii, mii si mii si cu mult mai multi,
dup Petru, oameni care nu L-au vzut si-au dat viata pentru El, li s-au tiat
capetele, au suIerit nenumrate chinuri, ca s plece din lumea aceasta avnd
ntreag si desvrsit mrturisirea Lui. Cum s-a Icut, o, iudeule, c Cel
mort, Care a rmas n mormnt, dup cum spui tu, a artat atta trie si
putere n cei de dup apostoli, nct i-a convins s I se nchine numai Lui si
s voiasc mai bine s suIere si s ndure orice dect s piard credinta n
El?!
Iat, toate dau dovad puternic de nvierea lui Hristos; minunile din
vremea apostolilor, minunile cele de acum; dragostea celor de atunci,
dragostea celor de acum; primejdiile prin care au trecut cei credinciosi. Vrei
s vezi c si dusmanii se tem de tria si puterea lui Hristos, c sunt cuprinsi
de tram cu mult mai mult dup rstignire? Ascult cu luare-aminte si asta!:
J:and iudeii indr:nirea lui !etru i a lui Ioan, spune Scriptura, i tiind
c sunt oameni 1r carte i simpli, se mirau (Faptele Apostolilor 4, 13). Si
erau cuprinsi de neliniste nu pentru c (acestia) erau nenvtati, ci pentru c
i biruiau pe toti nteleptii, cu toate c erau nenvtati, si ;:and cu ei pe
omul care 1usese tmduit, n-a;eau de :is nimic impotri; (Faptele
Apostolilor 4, 14), cu toate c mai nainte de rstignire se mpotriveau cnd
vedeau minunile.
- Dar acum, pentru ce nu s-au mpotrivit?
- Puterea nevzut a Celui rstignit le-a legat limba. El le-a nchis
gura lor; El le-a potolit ndrznirea; de asta stteau Ir s aib ceva de spus
mpotriv. Iar cnd vorbesc, uit-te cum si mrturisesc spaima. Jreti, le
spun ei, s aduceti asupra noastr sangele Omului cestuia? (Faptele
Apostolilor 5, 28). Dar pentru ce temi de sngele Lui dac-i simplu om? Cti
proIeti n-ai ucis, cti drepti n-ai njunghiat, o, iudeule, si de sngele nici
1042
unuia nu te-ai temut! Pentru ce te temi acum? Da, cu adevrat, Cel rstignit a
zguduit constiinta lor; nemaiputndu-si ascunde teama pe care o aveau, si-au
mrturisit, Ir voia lor, naintea dusmanilor lor slbiciunea. Cnd L-au
rstignit, strigau zicnd: Sangele Lui asupra noastr i asupra copiilor
notri (Matei 27, 25). Atta dispretuiau sngele Lui! Dup rstignire, vznd
c strluceste puterea Lui, se tem, sunt nelinistiti si spun: Jreti s aduceti
asupra noastr sangele Omului cestuia?. Dac Hristos a Iost un nseltor,
un potrivnic al lui Dumnezeu, dup cum spuneti, iudei nelegiuiti, pentru ce
v temeti de sngele Lui? Dac ar Ii Iost asa cum spuneti voi, ar trebui,
dimpotriv, s v mpunati c L-ati ucis! Dar pentru c n-a Iost asa, iat c
tremurati! (Cu;ant despre pricina pentru care se citesc Faptele postolilor
in timpul Rusaliilor, (La inceputul Faptelor apostolilor IJ, n vol. Omilii
la sracul La:r. Despre soart i !ro;ident., pp. 362-365)
,Si Petru este dovada vdit a nvierii. C si Petru s-a lepdat de El
mai nainte, si s-a lepdat cu jurmnt, totusi mai pe urm L-a mrturisit si
si-a dat suIletul lui pentru El. Dac Hristos n-ar Ii nviat, Petru care se
lepadase de El pe cand tria, n-ar Ii ndurat mii de primejdii de moarte ca s
nu se lepede de El dup ce murise! De aceea si Petru este o dovad vdit a
nvierii. Totusi, cei nerusinati ar Ii putut spune c Petru a propovduit
nvierea lui Hristos tocmai pentru c a Iost ucenicul Lui, pentru c a stat cu
El la mas, c a Iost mpreun cu El vreme de trei ani, pentru c s-a bucurat
de nvttura Lui. Dar cnd vezi c Pavel, care nu L-a vzut, care nu L-a
auzit, care nu a luat parte la nvttura Lui, care I-a purtat rzboi dup
rstignirea Lui, care a ucis pe cei ce credeau n El, care amesteca si tulbura
totul, cnd vezi c acesta s-a schimbat pe neasteptate, cnd vezi c acesta,
prin ostenelile lui pentru predicarea Evangheliei, a ntrecut pe toti prietenii
lui Hristos, te ntreb: ce pretext mai Ir de rusine ai s nu crezi n nvierea
lui Hristos? Dac n-a nviat Hristos, te ntreb, cine l-a atras, cine l-a adus la
Hristos pe omul acesta asa de crud si neomenos, pe omul acesta asa de
nversunat si de slbatic? Spune-mi, iudeule, cine l-a convins pe Pavel s
vin la Hristos? Petru? sau Iacov? sau loan? Dar toti acestia se temeau de
Pavel, se cutremurau de el! Nu numai nainte, ci i cand le era prieten, cnd
Barnaba l-a luat de mn si l-a dus n Ierusalim (Fapte 9, 27), si atunci nc
se mai temeau s se apropie de el. Rzboiul se terminase, dar Irica struia n
Apostoli. Ar Ii ndrznit oare Apostolii s-1 conving pe Pavel pe cnd le
era potrivnic si dusman, cnd ei se temeau de el si dup ce se mpcase cu
ei? Ar Ii ndrznit ei, oare, s se duc la el, s stea naintea lui, s-i
vorbeasc, ntr-un cuvnt, s se arate lui? Nu, asta-i cu neputint!
Schimbarea lui Pavel nu-i Iapt omeneasc, ci Iapt a harului dumnezeiesc!
1043
Dac Hristos a rmas mort, dup cum spuneti voi, iudeilor si dac venind
ucenicii L-au Iurat, pentru ce atunci s-au Icut minuni mai mari dup
rstignirea Lui? Pentru ce s-a artat mai mare puterea Lui? Nu numai c a
schimbat pe dusman, pe cpetenia luptei voastre - desi, chiar dac ar Ii Icut
numai asta, si aceasta, adic s ia rob pe dusman si pe vrjmas, ar Ii Iost
semn Ioarte mare al puterii Lui , nu numai c a Icut asa, ci si altceva mai
mult dect aceasta. Nu numai c l-a schimbat, dar l-a Icut asa de mult al
Su, asa de mult l-a atras spre dragostea Sa, c i-a ncredintat toate lucrurile
Bisericii - Jas ales imi este acesta, spune El, ca s-Mi poarte numele Meu
inaintea neamurilor i a regilor (Fapte 9, 15) - c l-a nduplecat s se
osteneasc mai mult dect Apostolii pentru Biserica mpotriva creia luptase
mai nainte. (Despre schimbarea numelor, cuv. I, n vol. Despre
schimbarea numelor. Despre rbdare. Despre milostenie., p. 18)
DUMNEZEU FIUL (pogorrea Domnului Hristos la Iad)
,Si lucru minunat este nsusi mpratul; S-a dus n iad, cu toate c nici
un mprat n-ar vrea s Iac vreodat asta, ci ar porunci, prin scrisori,
slujitorilor si s elibereze pe cei legati si nu I-a Iost rusine nici de temnit,
nici de ntemnitati. Cum avea s-i Iie rusine de cele pe care le-a Icut?
(Cu;ant la Crucea Domnului, I, n vol. !redici la srbtori imprteti i
cu;antri de laud la s1inti, pp. 82-83)
DUMNEZEU FIUL (trupul lui Hristos dup nviere)
,C dup nviere Hristos nu va mai avea trup ptimitor, ci nemuritor,
deci si nestriccios, care nu va avea nevoie de hran. Deci Hristos dup
nviere nici n-a mncat, nici n-a but, pentru c n-a avut nevoie - c trupul
Lui nu avea nevoie de mncare si de butur -, ci a but si a mncat pentru
a-i ncredinta pe ucenici de nvierea Sa. (Omilii la Matei, omilia LXXXII,
II, n col. PSB, vol. 23, p. 929)
DUMNEZEU FIUL (nvierea si nltarea la cer)
,,. trupul domnesc nviat nu s-a ntors n pmnt, ci s-a nltat la cer
si a distrus ntreaga tiranie a mortii si mpreun cu el a nviat laolalt lumea
ntreag, iar el s-a asezat pe tronul mprtesc. (Despre necunoaterea lui
Dumne:eu, cuvntarea II, p. 54)
1044
DUMNEZEU FIUL (nltarea Domnului Hristos la cer)
,A sezut de-a dreapta Sa; si care cuvnt ar putea reprezenta aceasta?
Pe cel de pe pmnt, pe cel mai Ir de glas dect pestii, pe cel ce a Iost
jucria demonilor, priveste unde l-a ridicat. Cu adevrat c aceasta e mretia
cea prea nalt a puterii Lui. Si priveste nc unde l-a ridicat: in ceruri, zice,
si l-a Icut superior ntregii naturii create, mai presus decat toat inceptoria
i stpanirea. Cu adevrat c pentru cunostinta sa exact, noi avem nevoie
de ajutorul Duhului si de o judecat nteleapt, cu adevrat c e necesitate de
Revelatie. ntelegi, ct deprtare e ntre natura omului si cea a lui
Dumnezeu si cum din aceast njosire l-a ridicat la acea cinste. Nu a zis n
mod simplu sus, ci mai pre sus, adic nu a ntrecut numai cu o treapt, sau
dou, sau trei. Dect puterile de sus Dumnezeu este mai presus, altIel c l-a
ridicat acolo pe cel dintre noi; din cel mai njosit loc l-a ridicat la cea mai
nalt stpnire, de unde nu mai este alt cinste mai mare. Decat toat
inceptoria, zice, adic nu acestora numai, sau numai acelora, ci dect toat
inceptoria i stpania, i pururea, i domnia, i decat tot numele ce se
numete, adic orice n ceruri, dect toate e mai presus. (Comentariile sau
Explicarea Epistolei ctre E1eseni, omilia III, p. 26)
,Nu pe ingeri a luat cand;a Dumne:eu dup cum zice n epistola ctre
Evrei, ci smanta lui braam (Evr., 2, 16). Nu a luat nici nceptoriile, nici
stpniile, nici domniile si nici vreo alt putere oarecare, ci natura noastr a
luat-o, si a asezat-o de-a dreapta lui. Si ce zic, a asezat-o? Asternut i-a Icut
lui, si toate a supus sub picioarele Lui. (Comentariile sau Explicarea
Epistolei ctre E1eseni, omilia III, p. 28)
,Cci cu adevrat mare si minunat si plin de uimire este acest Iapt, ca
trupul cel luat de noi s sad sus de-a dreapta lui Dumnezeu, si s Iie
nchinat de ngeri, de arhangheli, de SeraIimi si de Heruvimi. Aceasta de
multe ori avnd-o eu n minte, rmn uimit si mari lucruri mi nchipuiesc de
neamul omenesc, cci mari si strlucite vd nceputul si osrdia lui
Dumnezeu pentru natura noastr. (Comentariile sau Explicarea Epistolei
ctre E;rei, omilia V, p. 100)
,A adus Stpnul prga Iirii noastre, asa cum a luat-o. Hristos a Icut
ceea ce Iace un plugar cu ogoarele sale ncrcate de spice. Dup cum acesta
ia cteva spice, le Iace snop si le aduce lui Dumnezeu, si prin aceste cteva
spice binecuvinteaz tot lanul, tot asa si Hristos, a Icut s Iie binecuvntat
tot neamul nostru prin acel singur Trup al Lui, prin acea prg.
1045
Dar pentru ce n-a adus toat Iirea?
Pentru c nu nseamn c aduci prga dac aduci ntregul, ci dac
aduci putin, iar prin acest putin Iaci s se binecuvinteze ntregul. (Cu;ant la
Inltarea Domnului, II, n vol. !redici la srbtori imprteti i cu;antri
de laud la s1inti, pp. 161-162)
,A adus, deci, Tatlui prga Iirii noastre. Si asa de mult S-a minunat
Tatl de acest dar, si din pricina vredniciei Celui ce l-a adus si din pricina
neprihnirii darului adus, c L-a primit cu minile Lui, a pus alturi de El
darul si a zis: Se:i de-a dreapta Mea (Ps., 109, 1).
- Crei Iiri a zis Dumnezeu: Se:i de-a dreapta Mea?
- Aceleia care a auzit: !mant eti i in pmant te ;ei intoarce (Facere
3, 19).
- Dar nu era de ajuns c a depsit cerurile? Nu era de ajuns c st cu
ngerii? Nu era nespus si aceast cinste?
- Nu. Ci a depsit ngerii, a lsat n urm pe Arhanghelii, a trecut
dincolo de Heruvimi, s-a suit mai sus de SeraIimi, a trecut de nceptorii si
nu s-a oprit pn nu s-a asezat n tronul cel dumnezeiesc. Nu vezi ct
deprtare este de la cer la pmnt? Dar, mai bine spus, s o lum mai de jos.
Nu vezi ct de mare este deprtarea de la iad la pmnt? De la pmnt la
cer? De la cer, la cerul cel mai de deasupra? De la acela pn la ngeri, pn
la Arhangheli, pn la Puterile cele de sus, pn la Tronul cel mprtesc? Si
Stpnul a urcat Iirea noastr la toat aceast deprtare, la aceast nltime.
Uit-te unde sttea jos si unde a Iost urcat! Nici nu se putea urca mai sus de
unde a urcat Domnul. Aceasta a vrut s arate Pavel n cuvintele: Cel ce S-a
pogorat este cela Care S-a i suit (EIes., 4, 10).
- Si unde S-a pogort?
- In cele mai de fos ale pmantului (EIes., 4, 9) si S-a suit mai presus
de toate cerurile (EIes., 4, 10).
AIl cine s-a urcat sau ce Iire s-a urcat si cum era aceast Iire nainte
de urcare. (Cu;ant la Inltarea Domnului, III, n vol. !redici la srbtori
imprteti i cu;antri de laud la s1inti, pp. 162-163)
,Oare ucenicii n-aveau ochi? Oare nu vedeau ce se petrece? Oare n-a
spus Evanghelistul c S-a nltat n vzul lor? Pentru ce, dar, au mai venit
ngerii ca s-i nvete c S-a nltat la cer?
- Pentru dou motive. Unul, pentru c ucenicii se ntristau totdeauna
cnd se desprteau de Hristos. C se ntristau, o stim din cuvintele lui
Hristos. Ascult ce le spune: Nimeni dintre ;oi nu M intreab. Unde te
duci? Dar pentru c am spus acestea, intristarea a umplut inima ;oastr
1046
(Ioan 16, 5-6). Dac e greu s ne desprtim de prietenii si rudele noastre,
cum oare s nu se Ii ntristat ucenicii cnd au vzut c se despart de
Mntuitorul, de dasclul Cel purttor de grij, Cel iubitor de oameni, Cel
blnd, Cel bun? Cum nu s-ar Ii mhnit? ngerii au stat deci ca s-i mngie
pe ucenici de durerea pricinuit de nltarea Lui cu venirea Lui din nou.
cest Iisus, spune ngerul, care S-a inltat de la cer, aa ;a ;eni. J-ati
intristat, le spune, c S-a inltat? Dar nu ; mai intristati' Ja ;eni iari.
Ca s nu Iac ucenicii ceea ce a Icut Elisei cnd a vzut c se nalt
dasclul lui, sIsiindu-si haina (IV Regi 2, 12), - c nici nu avea pe cineva
lng el care s-i spun c Ilie va veni iarsi -, deci, ca s nu Iac si ei ceea
ce a Icut Elisei, de aceea au venit ngerii, ca s le mngie tristetea. Aceasta
este cea dinti cauz a venirii ngerilor. A doua cauz, nu mai mic dect cea
dinti, este aceea pentru care ngerul a adugat cuvintele: Care S-a inltat.
- Care este, dar, cauza aceasta?
- nltarea la cer. Distanta era mare si puterea privirii noastre nu este
n stare s urmreasc un trup care se nalt pn la ceruri. Dup cum o
pasre care zboar n nltime se ascunde privirii noastre cu att mai mult cu
ct se nalt mai sus, tot astIel si trupul Acela, cu ct Se nalt mai sus, cu
att mai mult se ascundea, din pricin c slbiciunea ochilor nu-l putea
urmri pn la o distant asa de mare. Deci, ngerii au stat ca s-i nvete pe
ucenici despre nltarea la cer, ca nu cumva s cread c S-a nltat la cer
Ilie. Dar pentru c S-a nltat cu adevrat la ceruri, de aceea ngerii au spus:
Cel ce S-a inltat de la ;oi la cer. ngerii n-au adugat aceste cuvinte Ir
rost. Ilie s-a nltat la cer, desi era rob; Iisus S-a nltat la cer, cci era
Stpn. Ilie n crut de Ioc; Iisus pe un nor. Cnd trebuia s cheme pe rob, a
Iost trimis tron mprtesc. Dar nu numai tron mprtesc, ci chiar tronul cel
printesc. C si despre Tatl a spus Isaia: Iat, Domnul st pe nor uor (Isaia
19, 1. Asadar, pentru c Tatl st pe nor, pentru aceea a trimis si Fiului
norul. Ilie, cnd s-a nltat, a lsat cojocul pe Elisei; iar cnd Iisus S-a
nltat, a lsat peste ucenici daruri; n-a Icut numai un proIet, ci mii de
Elisei; dar, mai bine spus, cu mult mai mari si mai strluciti dect Elisei.
(Cu;ant la Inltarea Domnului, V, n vol. !redici la srbtori imprteti i
cu;antri de laud la s1inti, pp. 167-168)
,Mntuitorul a venit, si venind a adus SIntul Duh, iar nltndu-Se a
dus sus Trup sInt, ca s dea lumii garantie de mntuire puterea Duhului
SInt. Iarsi, s spun crestinul c SIntul Trup este nssi lumii arvun de
mntuire. (Cu;ant la Inltarea Domnului nostru Iisus Hristos, XVI, n vol.
!redici la srbtori imprteti i cu;antri de laud la s1inti, p. 195)
1047
,Mai nainte, cnd m uitam la cer si m gndeam la puterile cele
Ir de trupuri, vedeam mai bine nimicnicia noastr din comparatia cu
puterile cele de sus; acum ns, cnd voim s ne vedem nobletea
noastr, ne uitm sus n cer, chiar la Tronul cel mprtesc, cci acolo
sade prga noastr. (Omilia I la Rusalii, V, n vol. !redici la srbtori
imprteti i cu;antri de laud la s1inti, p. 212)
,,. auzind de tron si de locul de la dreapta, nu ntelegi c ar Ii vorba
de vreun tron ori de nscrierea ntr-un spatiu anume, ci, din denumirea de
tron si din relatia existent prin ocuparea locului din dreapta, ajungi s
ntelegi lipsa unei deosebiri si egalitatea n privinta slavei. (Despre
necunoaterea lui Dumne:eu, cuvntarea IV, p. 94)
,Aceast natur omeneasc att de mic, dac nimic nu-i prin ea
nssi, iat-o prin Iisus Hristos dus pn la cele mai nalte ceruri, de
mii de ori mai presus de ngeri si mai presus dect orice creatur pe
care i-ar plcea lui Dumnezeu s-o scoat din neIiint. Ea sade de-a
dreapta lui Dumnezeu, si-i vor Ii aduse onoruri incomparabile n mod
vesnic. Si acestea nu sunt numai onorurile supreme pe care le primeste
natura omeneasc, ci iat-o nzestrat cu o stpnire suprem. n Iisus
Hristos ea mprteste n cer si pe pmnt; toate puterile i sunt supuse;
ea judec, ea este dominatoare; de ea depind toate destinele tuturor
Iiintelor si nimic din ceea ce s-a 1cut nu s-a 1cut 1r de Ea. Aceasta
este totul? Nu nc. n urma sa aceast mprteas atrage toat
printimea sa srac si mizerabil, pentru a o nnobila si a o nzestra n
mod mret. Iisus Hristos este acolo cap Bisericii; Biserica este trupul
Su; El a umplut-o cu Dumnezeirea Sa; El a Icut-o s Iie vie din viata
Sa divin; El a Icut-o una cu Sine nsusi. (Din vol. Bogtiile
oratorice, pp. 53-54)
,S cinstim SInta Umanitate a Cuvntului ntrupat n slava Sa.
Noi am spus-o, printr-un sIat nespus al lui Dumnezeu, mica si Irageda
natur a devenit mai mult dect nsotitoare, mai mult dect vesmntul
Dumnezeirii: iat-o unit cu Fiul lui Dumnezeu nemaiputnd Iace dect
o singur Persoan dumnezeiasc. A luat natura noastr si a dus-o s
sad deasupra. Si cine zice c a Iost dus s sad? Si-a Icut-o
vesmntul Su; nu la aceasta singur, la picioarele acesteia, se supun
toate? (.) Umanitatea sInt nssi este ncoronat n mod mret n
cele mai presus de ceruri. Ea este regin, ea este stpnitoare, din cer
si pe pmnt totul i se supune ei, totul o cinsteste, totul i se nchin cu
1048
cutremur. ngerii nsisi si Arhanghelii o cinstesc si toate puterile
acelea. (Din vol. Bogtiile oratorice, pp. 56-57)
DUMNEZEU FIUL (,Veniti, nvtati de la Mine, c sunt blnd si
smerit cu inima)
,Jeniti, in;tati de la Mine, c sunt bland i smerit cu inima.
Cele de mai nainte nu l-au convins pe om; cele de mai trziu si cele
petrecute nu de mult nu l-au nduplecat. Precum mai nainte, asa si
acum, a miscat zidirea, dar a ntrit-o iarsi, Iiindu-i mil de ea. Jeniti,
in;tati de la Mine, c sunt bland i smerit cu inima. Nu are n mn
toiag cu care s loveasc, ci Iire care tmduieste.
Veniti, vedeti buntatea nespus! Cine nu iubeste pe un stpn
care nu bate? Cine nu admir pe un judector care roag pe condamnat?
Te mir smerenia cu;intelor?, ne ntreab Domnul. Dar sunt
Creator si iubesc lucrarea Mea! Sunt Plsmuitor si crut ce am plsmuit.
Dac M-as Iolosi de drepturile Mele, n-as mntui omenirea czut.
Dac nu i-as da leacurile potrivite, nu s-ar vindeca omenirea bolnav de
boal de nevindecat. Dac n-as mngia-o, ar muri. Dac numai as
ameninta-o, ar pieri. Pentru asta pun pe omenirea care zace la pmnt
plasturele bunttii. M plec cu mult mil asupra ei, ca s o ridic, c e
czut. Cel ce st n picioare n-ar ridica pe cel czut dac nu si-ar
apleca spre el mna. Jeniti, in;tati de la Mine, c sunt bland i smerit
cu inima. Nu M laud cu cuvintele. V-am artat Iapte, ca s v ncre-
dintati c sunt bland i smerit cu inima. Uitati-v de unde am venit.
Uitati-v la chipul Meu, ntelegeti vrednicia Mea si nchinati-v
pogormntului Meu Icut pentru voi! Gndeste-te de unde am venit, si
unde vorbesc cu tine! Cerul Mi-e tronul, si stau pe pmnt si vorbesc cu
tine. Sunt slvit sus, si ca un ndelung-rbdtor nu M mnii, c sunt
bland i smerit cu inima. Dac n-as Ii Iost blnd Eu, Fiul mpratului,
n-as Ii ales ca mam o roab. Dac n-as Ii Iost blnd Eu, Creatorul
lumii vzute si nevzute, n-as Ii venit la voi. Dac n-as Ii Iost blnd, n-
as Ii Iost nIsat n scutece (Luca 2, 7, 12), Eu, Printele veacurilor.
Dac n-as Ii Iost smerit, n-as Ii primit srcia unei iesle (Luca 2, 7, 12,
16), Eu, Care sunt Stpnul bogtiei ntregii zidiri. Dac n-as Ii Iost
blnd, n-as Ii trit mpreun cu cele necuvnttoare, Eu, Care nu pot Ii
privit nici de Heruvimi. Dac n-as Ii Iost blnd, n-as Ii Iost scuipat de
buze nelegiuite (Matei 26, 67; 27, 30; Marcu 14, 65; 15, 19), Eu, Care,
prin scuipare, am dat lumin orbilor (Ioan 9, 6). Dac n-as Ii Iost blnd,
n-as Ii ndurat plmuirea dat Mie de robi, Eu, Care am slobozit pe
1049
robi. Dac n-as Ii Iost blnd, n-as Ii dat spatele Meu spre bti (Matei
26, 67; Marcu 14, 65; Ioan 18, 22; 19, 3) pentru cei robiti. Dar pentru
ce nu spun ceea ce e mai mare? Dac n-as Ii Iost blnd, n-as Ii pltit
Eu, Care nu eram dator cu nimic, datoria mortii pentru cei care erau
datori s suIere moartea. Am pltit Eu datoria, ca s scap de pedeapsa
osndirii si pe cei tinuti jos n iad. C nu sunt numai mpratul celor
vii, ci si Stpnul mortilor. Pentru aceea am venit, lucrnd pe dou ci
mntuirea lumii. M-am artat ca om si am ajuns pentru putin vreme
mort, ca s mpart harul nestricciunii Mele tuturor, si celor de sub
pmnt. Jeniti in;tati de la Mine, c sunt bland i smerit cu inima.
Smerenia acestor cuvinte nu tine de Iirea Mea, ci de voia Mea. Am o
Iire neapropiat, dar voia Mea se apropie de toti. Jeniti, in;tati de la
Mine, c sunt bland i smerit cu inima, nu cu vrednicia. Sunt smerit cu
vointa, nu cu puterea. Datorit puterii sunt nIricostor pentru ngeri,
datorit voii sunt smerit pentru oameni. Jeniti, in;tati de la Mine, c
sunt bland i smerit cu inima. Nu griesc potrivit obrsiei Mele, ci
potrivit milei Mele. Iubesc buntatea mai mult dect puterea. Eu, Care-
ti vorbesc asa, sunt mprat. Mare-Mi este puterea, dar nu vreau s
nspimnt slbiciunea ta cu puterea pe care o am. Nu spun: Jeniti,
in;tati de la Mine, c sunt Stpan, sunt Domnul :idirii. Cel ce caut
spre pmant i-l 1ace pe el de se cutremur (Ps. 103, 33). Cel ce
msoar cerul cu palma i tine pmantul cu mana (Isaia 40, 12), ci:
Jeniti, in;tati de la Mine, c sunt bland i smerit cu inima. Att
sunt de blnd, c tu ai pctuit, si Eu am Iost btut! Att sunt de smerit,
de buna Mea voie, c Eu, Stpnul, am venit s eliberez pe cei robiti,
iar ei, cei robiti, M-au plmuit si M-au rstignit pe Mine, eliberatorul
lor. Si cu toate acestea, spuneam Tatlui Meu, rugndu-M pentru ei:
Tat, iart-le lor, c nu tiu ce 1ac (Luca 23, 34). Jeniti, dar, in;tati
de la Mine, c sunt bland i smerit cu inima. Veniti, mult M rog, nu
M rusinez s v rog. Voiesc mai bine s rog pe robii Mei, ca s nu Iiu
silit s-i pedepsesc. Veniti, nvtati de la Mine blndetea Mea, nainte
de a vedea ct sunt de nIricostor. Veniti acum, ca s v vindec; peste
putin v voi cere socoteal; acum sunt ndurtor, peste putin dau
sentinta, - acum sunt iubitor de oameni, peste putin M voi arta
Judector drept. Jeniti, in;tati de la Mine, c sunt bland i smerit cu
inima. Sau pretuiti blndetea Mea, sau temeti-v de puterea Mea.
Veniti, ntmpinati-Mi Iata Mea ntru mrturisire (Ps. 94, 2)! Pentru ct
mai este timp, s-a rnduit de Mine o astIel de smerenie. (Cu;ant la
S1antul Mucenic Jasu, II, n vol. !redici la srbtori imprteti i
cu;antri de laud la s1inti, pp. 541-543)
1050
DUMNEZEU FIUL (a doua venire a Domnului Hristos)
,Dup cum 1ulgerul iese de la rsrit i se arat pan la apus, aa ;a
1i i ;enirea Fiului Omului. C unde ;a 1i star;ul, acolo i ;ulturii.
- Cum se arat Iulgerul?
- Fulgerul n-are nevoie de vestitor, n-are nevoie de predicator, ci se
arat ntr-o clipit de ochi si celor ce stau n case si celor din cmri, pe Iata
ntregului pmnt. Asa va Ii si venirea lui Hristos: se va arta dintr-o dat
pretutindeni prin strlucirea slavei Sale.
Vorbeste apoi si de un alt semn: Unde ;a 1i star;ul, acolo i ;ulturii.
Prin aceste cuvinte arat multimea ngerilor, a mucenicilor, a tuturor
sIintilor. (Omilii la Matei, omilia LXXVI, III, n col. PSB, vol. 23, pp. 864-
865)
,Domnul va veni cu putere si slav mult. Aduce crucea, ca pcatul
iudeilor s se osndeasc prin el nsusi. O aduce ntocmai ca un om care
Iiind lovit cu o piatr arat piatra sau haina nsngerat.
Va veni pe nori, asa cum S-a nltat; si semintiile vznd aceasta
vor plnge. Nenorocirea lor ns nu se va mrgini numai la plnsete, ci
plnsul va Ii ca s-si pronunte ele nsele sentinta, ca s se osndeasc
singure. (Omilii la Matei, omilia LXXVI, III, n col. PSB, vol. 23, p. 866)
,Cci sunt dou veniri ale lui Iisus Hristos: una a avut loc deja,
cealalt trebuie s vin, dar nu sunt amndou pentru aceeasi cauz si pentru
acelasi sIrsit; Iisus Hristos a venit mai nti, nu pentru a judeca pcatele, ci
pentru a le ierta; a doua oar El va veni, nu pentru a le ierta, ci pentru a le
judeca. Iat pentru ce zice divinul Mntuitor la prima venire a Sa: N-am
;enit ca s fudec lumea, ci s-o mantuiesc. Dar pentru a doua zice: Cand ;a
;eni Fiul Omului in sla;a Tatlui Su, El ;a pune oile de-a dreapta Sa i
caprele de-a stanga, i atunci aceia ;or merge la ;iata ;enic, i acetia la
chin ;enic (Mt., 25, 31). (Comentar la E;anghelia de la Ioan, omilia
XXVIII, 1, p. 131)
,S ne schimbm viata dar, s trim n Iric de Dumnezeu. Cci n
vremea cnd vom avea noi mai mare ncredere, atunci cnd ne vom gndi
mai putin si cnd nu ne vom astepta, atunci brusc va veni Domnul. Iat de ce
ne Iace atenti Iisus Hristos zicnd: Cci precum in :ilele lui Noe i a lui Lot
mancau, beau i se insurau i aa a ;enit s1aritul (Mt., 24, 37). Pavel ne
prezice la Iel: tunci cand ;om :ice iat-ne in pace i in sigurant, ei ;or 1i
surprini dintr-o dat, atunci ;a ;eni peste ei pieirea, ca i durerile peste
1051
cea insrcinat? (I Tes., 5, 3). Ce este aceea veti zice voi, durerile unei
Iemei gata s nasc? Adesea Iemeile care sunt gata s nasc cnd se bucur
si mnnc, sunt n baie, se plimb prin piata public, negndindu-se la ceea
ce li se ntmpl, sunt cuprinse subit de puterile nasterii; apoi dac suntem
amenintati ca s Iim noi surprinsi, s Iim mereu gata. (Comentar la
E;anghelia de la Ioan, omilia XXXIV, 1, pp. 165-166)
,El va veni iarsi la noi, si ne va trage si pe noi acolo, va pleca
lundu-se cu El. ns si acest Iapt este o dovad de mare cinste. Dac El a
venit pe cnd noi eram dusmani, atunci cu att mai mult va veni cnd suntem
prieteni ai Si. Si nu va permite aceasta nici ngerilor, nici slujitorilor Lui, ci
va veni El nsusi si ne va chema la mostenirea mprtiei Sale. Iar atunci, cei
care L-au cinstit, vor Ii cinstiti de El si vor Ii ridicati n nori. Iar noi, spune
el, ;om 1i rpiti in nori i ast1el pururea cu Domnul ;om 1i. (Omilii la
Epistola ctre Filipeni, omilia a XIV-a, pp. 246-247)
,C precum iese 1ulgerul de la rsrituri, i se arat pan la apusuri,
aa ;a 1i i ;enirea Fiului Omului, cci si Iulgerul nu se ascunde n vreun
colt oarecare, ci strluceste peste tot orizontul; deci venirea lui nu are nevoie
de vestitori, si va Ii tot att de strlucit, dup cum este si venirea Iulgerului,
care n-a avut nevoie de vestitori. (Comentariile sau Explicarea Epistolei II
ctre Tesaloniceni, omilia I, n vol. Comentariile sau Explicarea Epistolei
ctre Coloseni, I i II Tesaloniceni, p. 289)
,Domnul a spus: De ;or spune. Iat in cmri este Hristos, iat in
pustie, s nu ; duceti. Aceste cuvinte le-a spus despre a doua si slvita Lui
venire, despre hristosii cei mincinosi, despre proIetii cei mincinosi si despre
antihrist, ca s nu Iie cineva nselat de acela si s cad. Pentru c nainte de
Hristos va veni antihrist si pentru ca nu cumva, cutnd pe Pstor, s cazi n
gura lupului, de aceea ti spune semnele venirii Pstorului. A dat acest semn
ca s nu socotesti c si a doua Lui venire va Ii pe nestiute, pentru c venirea
cea dinti a Iost asa. Si pe bun dreptate a Iost pe nestiute venirea Lui cea
dinti, pentru c a venit s caute pe cel pierdut (Luca 19, 10). Dar a doua Lui
venire nu va Ii asa.
- Dar spune-mi: cum?
- Dup cum 1ulgerul iese de la rsrit i se arat pan la apus, tot aa
;a 1i i ;enirea Fiului Omului (Matei 24, 27). Vor vedea toti deodat venirea
Lui. Nimeni nu va trebui s ntrebe: Unde este Hristos? Aici? Acolo? Dup
cum, cnd Iulger nu avem nevoie s ntrebm dac a Iulgerat, tot asa si
cnd va veni Hristos nu vom avea nevoie s ntrebm dac a venit Hristos.
1052
ntrebarea ns este dac vine cu Crucea, c nu trebuie s-mi uit
Igduinta.
Ascult, dar, ce spune Domnul mai departe: tunci (Matei 24, 30),
spune Domnul.
- Cnd atunci?
- Cand ;a ;eni Fiul Omului, soarele se ;a intuneca i luna nu-i ;a
mai da lumina sa (Matei 24, 29). Att de mare va Ii lumina atunci, c si cele
mai strlucitoare stele nu se vor mai vedea. tunci i stelele ;or cdea,
atunci se ;a arta semnul Fiului Omului pe cer (Matei 24, 29-30). (Omilia
I la Cruce i la talhar, IV, n vol. !redici la srbtori imprteti i
cu;antri de laud la s1inti, pp. 94-95)
,- Dar pentru ce se va arta atunci Crucea si pentru ce Judectorul va
veni cu ea?
- Ca s-si cunoasc nebunia lor cei care l-au rstignit. Pentru asta le
arat acest semn al nerusinrii lor. Si c din aceast cauz vine cu Crucea,
ascult pe proIetul Zaharia, care spune: tunci ;or plange semintiile
pmantului (Zah., 12, 12; Matei 24, 30), cci vor vedea pe Cel ce le va
nvinui si cunoaste pcatele lor.
Si de ce te miri c va veni cu Crucea, cnd El si va arta atunci si
rnile? Jedea-;or pe Care L-au impuns (Zah., 12, 10; Ioan 19, 37), spune
proIetul. Va Iace cum a Icut Toma. Voind s-i ndrepte necredinta lui, i-a
artat dup nviere semnul cuielor si rnile, zicndu-i: !une mana ta i ;e:i,
c duhul nu are carne i oase (Ioan 20,27; Luca 24, 39); tot asa si atunci, va
arta rnile si Crucea ca s arate c El este Acela Care a Iost rstignit.
(Omilia I la Cruce i la talhar, IV, n vol. !redici la srbtori imprteti i
cu;antri de laud la s1inti, p. 95)
,S ne ridicm, dar, iubitilor, si s ne uitm la venirea aceea din nou.
C si Pavel spune: Insui Domnul Se ;a pogori din cer intru porunc, la
glasul arhanghelului, iar noi cei ;ii ;om 1i rpiti in nori, intru intampinarea
Domnului in ;:duh, dar nu toti (I Tes., 4, 15-16). Nu vom Ii rpiti toti, ci
unii vor rmne, iar altii vor Ii rpiti. Ascult, c o spune nsusi Hristos:
tunci, de se ;or gsi dou mcinand la moar, una se ;a lua i una se ;a
lsa, i de ;or 1i doi pe un pat, unul se ;a lua i unul se ;a lsa (Luca 17,
34-35).
- Ce vor s spun cuvintele acestea enigmatice?
- Prin moar ne-a artat pe toti cei sraci si necjiti, iar prin pat i
odihn, pe cei bogati si puternici. Si pentru c a voit s arate c unii sraci se
vor mntui, iar altii vor pieri, a spus c din cele ce vor Ii s moar una se va
1053
lua si alta se va lsa, iar din cei ce vor Ii n pat unul se va lua si altul se va
lsa; prin aceasta arat c pctosii vor rmne aici si vor astepta pedeapsa,
pe cnd dreptii vor Ii rpiti n nori. Dup cum la intrarea unui mprat n oras
dregtorii si cpeteniile, care au mult consideratie Iat de mprat, i ies
ntru ntmpinare la portile orasului, iar osnditii si vinovatii sunt pziti n
oras, asteptnd acolo hotrrea mpratului, tot asa si la venirea Domnului,
cei ce sunt drepti l vor ntmpina n vzduh, iar osnditii si cei ce se stiu pe
cuget cu multe pcate l vor astepta aici pe Judector. (Cu;ant la Inltarea
Domnului, V, n vol. !redici la srbtori imprteti i cu;antri de laud
la s1inti, pp. 168-169)
,,El descrie cum va veni iarsi, prin cuvintele: precum iese 1ulgerul de
la rsrit . Asadar, El nu va ntrebuinta, nici un trimis, nici un vestitor, ci
ntr-o clip Se va arta El tuturor, n toat lumea. El zice: Unde este star;ul,
acolo i ;ulturii; aceasta nsemneaz c ngerii, Mucenicii si SIintii l vor
nconjura. Mai departe pomeneste de semnele cele nIricostoare.
Indat dup neca:ul :ilelor acelea, soarele se ;a intuneca. Prin :ilele
neca:ului ntelege el pe cele ale lui Antichrist si ale proIetilor lui mincinosi,
cnd mare necaz este de a Ii multi amgiti. Dar acest necaz nu va dura
ndelung. Cci, dac pentru cei alesi s-a scurtat si rzboiul iudaic, cu att mai
vrtos se va scurta pentru dnsii si acest necaz. De aceea zice el indat, cci
mai toate se vor ntmpla deodat. Abia va sosi Antichrist si proIetii si, si
Hristos se va arta. Soarele se ;a intuneca aceasta nu va s zic se va
desIiinta, ci va covrsit de strlucirea venirii Sale; i stelele din cer ;or
cdea, cci ele atunci nu vor mai Ii trebuincioase, nemaiIiind noapte. Si
puterile cerului se ;or clti pe bun dreptate, cnd ele vor vedea o asa de
mare schimbare. Cci dac ngerii, precum zice Iov (Iov 38, 7), s-au uimit
si-au ludat pe Dumnezeu cnd s-au Icut stelele, mai vrtos se vor uimi ei
cnd vor vedea o asa de mare preIacere; si vor privi toat lumea naintea
scaunului judectii lui Dumnezeu si, mpreun cu slujitorii lor, pe acei
oameni supusi pedepsei. tunci se ;a arta semnul Fiului Omului pe cer,
adic crucea mai strlucit dect soarele. Soarele se va ntuneca, iar crucea
va strluci, cci ea este mai luminoas dect razele soarelui. Si acest semn se
va arta spre a rusina cu totul nerusinarea iudeilor. Si toate semintiile lui
Israel ;or plange, cnd vor vedea crucea, cci ele nu au tras nici un Iolos din
moartea lui Hristos si au rstignit pe Acela cruia ar Ii trebuit s i se nchine.
Iar dup ce a amintit crucea, adaug: Si ;or ;edea pe Fiul Omului ;enind pe
norii cerului, cu putere i cu sla; mult. El va s zic: pentru c ai auzit de
cruce, s nu crezi c a doua venire a lui Hristos va Ii ceva trist, ci mai vrtos
El va veni cu putere si cu slav mult. Iar crucea o poart El, pentru ca prin
1054
ea pcatele acelora de sine s se osndeasc, asa precum un btut cu pietre ar
arta pietrele si petele de snge de pe haine. Si vine pe nor, precum s-a
nltat la cer pe nor. Vznd acestea, semintiile vor plnge, pentru c nsisi
si rostesc hotrrea, nsisi se osndesc. (Cu;antare despre E;anghelia de
la Matei, n vol. Omilii la !ostul Mare., pp. 112-114)
,Cci n Ziua aceea nIricostoare si cutremurtoare cnd va veni
artndu-Si slava Sa, cnd va veni n slava Tatlui Su, cnd va Ii acel
nIricostor tribunal n care se va nItisa toat Iirea oamenilor, cnd vor
clocoti ruri de Ioc, cnd popoarele de ngeri si ale puterilor de sus se vor
revrsa jos mpreun cu El, cnd vor Ii acele zeci de mii de premii, cnd
dreptii vor strluci unii ca soarele, iar altii ca niste stele, cnd vor Ii aduse n
mijloc cete de ucenici, coruri de apostoli, plcuri de prooroci si adunri de
brbati nobili, atunci n acea strlucire, n acea slav va veni El purtnd
crucea care revars raze strlucitoare; cci spune: tunci se ;a arta pe cer
semnul Fiului Omului, soarele se ;a intuneca, luna nu-i ;a mai da lucirea
i se ;a arta semnul crucii (Mt., 24, 20). O, strlucire a Patimii! O, lumin
a crucii! Soarele se ntunec si stelele cad ca niste Irunze, dar crucea
strluceste mai luminos dect toate acelea ocupnd tot cerul. Vezi cum se
gteste cu ea Domnul? Vezi cum se declar sla; a Lui acest lucru atunci
cnd n acea Zi o va arta ntregii lumi cu atta strlucire? (Scrisori din exil,
Ctre cei ce se scandali:ea: de 1rdelegile i persecutiile comise i despre
!ronia lui Dumne:eu, XVII, 11-13, n vol. Scrisori din exil. Ctre
Olimpiada i cei rmai credincioi. Despre deprimare, su1erint i
!ro;ident., pp. 316-317)
,Vine Domnul nostru Iisus Hristos din cer, vine s judece mortii si
viii. Vine Cel Ce cerceteaz inimile si rrunchii, vine, dar cine poate s
scape din minile Lui? Vine seznd pe scaun de heruvimi si cutnd n
adnc. Vine Dumnezeul dumnezeilor si Domnul domnilor. Vine Biruitorul
biruitorilor si Judectorul judectorilor. Vine mpratul mpratilor, Cel ce
vdeste si arat toat rutatea si taina cea ascuns a greselilor, Cel ce vdeste
poItele si cugetele cele rele ale tuturor. Vine ochiul cel negresit si neadormit,
Judectorul cel neItarnic si Cercettorul cel nemitarnic, care arde toate
poItele si Iaptele cele spurcate si n matca Iocului le trimite. Vine Cel Ce
iubeste pacea si urste orice Iel de cuvnt viclean si toat rpirea si pcatul si
pe cei ce Iac smintelile, mai mult la biserica ortodox a Domnului, pe care i
va munci n veci. Vine Cel Ce de la Iata Lui Iuge pmntul, marea seac,
cerul se strnge ca un sul de hrtie, stelele cad, vzduhul se cutremur,
soarele se ntunec si luna nu-si mai d lumina ei, puterile cerurilor se
1055
cltesc, heruvimii tremur, seraIimii se spimnteaz, ngerii se ngrozesc,
arhanghelii se cutremur. Si cele de sus si cele de jos, toate se cutremur.
Vine Cel ce nu primeste Iat omeneasc, nici miluieste sracul la judecat.
Vine Cel ce d tuturor dup Iaptele lor, Cel ce vdeste si arat sIaturile si
miscrile a toat dihania, vine Cel ce miluieste pe cei milostivi, Cel groaznic
n sIaturi pentru Iiii oamenilor. Vine Cel ce Iace de se pleac tot genunchiul
celor ceresti si a celor pmntesti si a celor de sub pmnt. Vine pe drepti s-
i mntuiasc si s-i slveasc, iar pe cei pctosi s-i munceasc si s-i
pedepseasc, al Crui scaun este par de Ioc si roatele Lui Ioc arznd. Vine
s Iericeasc pe cei nsetati, iar pe cei stui s-i necjeasc si s-i mustre.
Vine s cinsteasc pe cei ce s-au nevoit si au privegheat n rugciuni si n
cntri si n multumiri si n rbdare, iar pe cei lenesi si negrijulii s-i trimit
n munci, vine spre cei pctosi groaznic, iar spre cei drepti, lin si blnd.
(Din vol. Mrgritarele S1antului Ioan Gur de ur, p. 161)
,Gndesc si de ziua cea de apoi si de graba aceea a sIrsitului si de
ceasul acela n care va da seama Iiecare pentru Iaptele lui si de Judectorul
cel ce nu ia mit, si de groaznica aceea stare, cum se pogoar Judectorul de
la ceruri ca un Iulger, cum alearg puterile cele ceresti naintea Lui cu
tulburare mare, cum se gteste scaunul cel nIricostor. Cum se nvluieste
cerul ca o hrtie, cum vor arde stihiile de tot si se vor topi de Iric, cum se va
cutremura tot pmntul asteptnd venirea Judectorului, cum vor striga si
vor glsui trmbitele, cum se vor deschide mormintele, cum se vor scutura
gropile, cum vor sri mortii ca din somn, cum lutul ct clipeala ochiului va
veni n starea cea dinti, cum se vor ntoarce suIletele iar n trupurile lor,
cum vor alerga dreptii n ntmpinare, cum va veni Mirele la vreme de
miaznoapte, cum cei ce vor Ii gata, vor intra n casa Mirelui. (Din vol.
Mrgritarele S1antului Ioan Gur de ur, p. 168)
,ns ct va Ii de diIerit aceast venire a doua Iat de prima?
Atunci la prima a venit smerit si srac, El a cobort precum coboar
noaptea picurul de rou n tcerea noptii. Cnd El va reveni pe pmnt,
aceasta o va Iace cu pomp si cu mretie. ProIetii si-au epuizat mretia
descrierilor pentru a picta slava si puterea celei de-a doua veniri.
Veacurile sunt mplinite, timpul s-a nchis, vesnicia se
inaugureaz. Ea se ncepe prin cea mai mreat scen. Universul se
transIorm, neamul omenesc este nltat cu totul ntreg pentru judecata
universal, nvierea trupurilor s-a mplinit, ngerii au Icut mprtirea
celor alesi si a celor respinsi. Atunci din naltul norilor, nconjurat de
1056
curtea cereasc apare Iisus Hristos. (Din vol. Bogtiile oratorice, p.
371)
DUMNEZEU FIUL (,Iar despre ziua si ceasul acela nimeni nu stie ...
nici Fiul, ci numai Tatl)
,Spune-mi, te rog, sunt, oare, cuvintele acestea ale unui om care nu
stie? Dac spui c nu stie ziua parusiei Lui, pentru c a spus: Nici Fiul nu o
tie, ce ai s spui cnd acum a spus: Cine este oare? (Matei 24, 45 n.n.).
Sau spui c si aceste cuvinte le-a spus tot pentru c nu stia? Departe cu astIel
de gnduri! Nici un iesit din minti n-ar sustine asta; desi dincolo ar putea
spune pricina, dar aici nici att. Cnd l ntreab Hristos pe Petru: !etre, M
iubeti? (Ioan 21, 15), l ntreab, oare, pentru c nu stia? Sau cnd ntreab:
Unde l-ati pus? (Ioan 11, 34), ntreab pentru c nu stia? Veti gsi n
Scriptur c si Tatl grieste asa; c El zice: dam, unde eti? (Fac. 3, 9); si:
Strigarea Sodomiei i Gomorei s-a inmultit spre Mine, coborandu-M ;oi
;edea de 1ac dup strigarea care ;ine la Mine, iar de nu, s tiu (Fac. 18,
20-21); iar n alt parte zice: Dac ar au:i, dac ar intelege' (Iez. 2, 5); n
sIrsit, n Evanghelie spune: !oate se ;or ruina de Fiul Meu (Matei 21, 37).
Sunt, oare, toate aceste cuvinte, cuvinte de nestiint? Tatl nu le-a spus
pentru c nu stia, ci pentru a rndui cele ce erau cu cuviint. Cu Adam, ca
s-l Iac s-si spun pcatul; cu sodomenii, ca s ne nvete s nu osndim
niciodat nainte de a cerceta lucrurile; cu proIetul, ca s nu cread oamenii
Ir judecat c o prezicere duce neaprat la svrsirea pcatului prezis; cu
pilda din Evanghelie, ca s arate c ar trebui s Iac asta, s se rusineze de
Fiul. Aici, n cazul nostru, a spus-o si ca ucenicii s nu mai iscodeasc, s nu
mai caute s aIle, dar si ca s arate c o astIel de cunostint e o cunostint
rar si de mult pret. (Omilii la Matei, omilia LXXVII, III, n col. PSB, vol.
23, pp. 876-877)
DUMNEZEU FIUL (eternitatea lui Dumnezeu Cuvntul)
,Tot ceea ce a Iost Icut, a Iost Icut n timp si n vreme, dar Fiul lui
Dumnezeu nu este numai nainte de vreme; el este chiar nainte de toate
veacurile pentru c el este Creatorul. Cci Scriptura spune despre El: !rin
care El a 1cut i ;eacurile (Evr., 1, 2). Ori creatorul este anterior
creaturilor. (Comentar la E;anghelia de la Ioan, omilia III, 2, p. 18)
,Eu zic c acest Cuvnt: Era, Iiind spus despre Cuvntul, nu arat alt
lucru dect o existent vesnic, cci Evanghelistul spune: La inceput era
1057
Cu;antul; si al doilea era care vine dup aceea, nseamn c Cuvntul era cu
cineva. Precum este cel mai special atribut al lui Dumnezeu de a Ii vesnic si
Ir de nceput, de aceea l-a pus evanghelistul aici si l-a ntrit. (Comentar
la E;anghelia de la Ioan, omilia III, 3, p. 19)
,Precum deci acest cuvnt: La inceput era Cu;antul arat vesnicia, la
Iel acesta: Cu;antul era la inceput de la Dumne:eu, arat coeternitatea
(Aceeasi vesnicie). De team c auzind aceste cuvinte: La inceput era
Cu;antul, toti ntelegnd c Fiul este vesnic, s nu amestecati, s nu v
nchipuiti c Tatl este mai btrn dect El, c El este mai nainte de El cu
oarecare interval, prin urmare, voi nu-i atribuiti un nceput unic Fiului lui
Dumnezeu, Evanghelistul adaug: El era la inceput la Dumne:eu; astIel,
Fiul este vesnic ca si Tatl, cci Tatl n-a Iost niciodat Ir Cuvntul su, ci
Cuvntul a Iost totdeauna Dumnezeu cu El, n propriul ipostas.
Cum spuneti voi, dac El era la Dumnezeu, a adugat Ioan: In lume
era? Aceasta cci Iiind Dumnezeu, El era la Dumnezeu. Si n lume: Iie
Tatl, Iie Fiul, nici unul nici altul nu este nchis n limite. n sIrsit, dac
sla;a Lui nu are margini (Ps., 144, 5), este vizibil c substanta Sa nu are un
nceput temporar. Ati auzit voi aceste cuvinte: La inceput Dumne:eu a 1cut
cerul i pmantul? Ce spuneti voi despre acest nceput? Desigur c si unul si
altul au Iost Icute naintea lucrurilor vzute; la Iel, atunci cnd auziti
spunndu-se despre Fiul unic: La inceput era, trebuie s ntelegi c El este
naintea tuturor Iiintelor inteligibile, si naintea veacurilor. (Comentar la
E;anghelia de la Ioan, omilia IV, 1, p. 23)
,Spune-mi deci: raza soarelui iese din substanta soarelui, sau din
vreun alt corp? Dac nu ne-am pierdut simtirea si mintea, vom spune n mod
necesar c iese din substanta lui; si pe cnd, cu toate c raza eman din
soare, nu vom spune niciodat c ea este mai putin btrn dect substanta
soarelui, pentru c nu s-a vzut niciodat soare Ir raz; cci dac, printre
Iiintele vzute si simtite, se aIl care, Iiind printr-un altul, nu sunt mai putin
vechi dect cel prin care sunt ele, pentru ce nu credeti despre natura
nevzut si nespus? Este acelasi lucru aici, pe ct priveste si suport natura
divin.
Chiar pentru acest motiv l numeste SIntul Pavel pe acelasi Fiu cu un
singur nume, prin care arat totodat, si c El iese din Tatl, si c El i este
Lui coetern (Evr., 1, 3). Ce oare! Oare nu prin El s-au Icut toate veacurile si
timpul? Trebuie Iiecare om care n-a ajuns nebun, s-o mrturiseasc. Nu este
deci nici un spatiu de timp ntre Fiul si Tatl. Dac nu este niciunul, Fiul nu
este deci mai tnr, El e coetern, cci inainte si dup sunt termeni care arat
1058
timpul, care este ntre ei. Ori, Dumnezeu este mai presus de timpuri si de
veacuri. (Comentar la E;anghelia de la Ioan, omilia IV, 4, pp. 23-24)
,Dar cum, Iiind El Viata, ar Ii Iost un timp n care El nu ar Ii Iost? Nu
este nimeni care nu spune si nu mrturiseste c viata este totdeauna, cci ea
nu are nici nceput nici sIrsit, si prin urmare, Fiul este viata; dar dac a Iost
o zi n care El nu era, cum ntr-o zi cel ce nu era deloc este viata altora?
Pentru ce dar, spun ereticii, Ioan i-a dat Lui un nceput, spunnd: La inceput
era? Ce! V opriti la acest cuvnt La inceput si la acest Era, si nu v duceti
cu atentia pn la acest Cu;antul era? Ce veti rspunde voi la ceea ce spune
proIetul despre Tatl: Tu eti din ;eac i pan in ;eac (Ps., 89, 2). Asa-i oare
c prin aceste cuvinte i pune margini? Nicidecum, ci arat si vesteste
vesnicia Lui. Gnditi-v la Iel pentru acest loc al sIntului Ioan, acesta n-a
Iost pentru a-L nchide n hotare c a spus acesti temeni, cci el n-a spus: El
a Iost la nceput, ci: La inceput era, ducndu-v s gnditi prin aceste
cuvinte: Era, c Fiul este Ir de nceput. (Comentar la E;anghelia de la
Ioan, omilia IV, 3, p. 25)
,Gandul acesta s 1ie in ;oi care era i in Hristos Iisus, Care,
Dumne:eu 1iind in chip, n-a socotit o tirbire a 1i El intocmai cu Dumne:eu
(Flp., 2, 5 6) si iat c au czut si Pavel de Samosata, si Marcel, si Sabelie!
Dumne:eu 1iind in chip, zice, si atunci cum de spui tu, necuratule, c si-a
luat nceputul din Maria si c nainte de aceasta nu exista? (Omilii la
Epistola ctre Filipeni, omilia a VII-a, p. 108)
DUMNEZEU FIUL (,Eu voi Ii cu voi pn la sIrsitul veacurilor
211
)
,Voi cunoasteti c Eu sunt cu voi, Iiindc veti vedea n toate zilele
propovduirea nIlorind si c toat lumea se va supune la sInta si evlavioasa
nvttur pe care o veti vesti voi. (Comentar la E;anghelia de la Ioan,
omilia LXXV, 2, p. 385)
DUMNEZEU FIUL (slsluirea Domnului Hristos n noi)
,C unde e Hristos, acolo sunt si ngerii; iar unde sunt Hristos si
ngerii, acolo-i si cerul, acolo-i lumin mai strlucitoare dect lumina
211
Mt., 28, 20.
1059
soarelui acestuia pmntesc. (Omilii la Matei, omilia XLVIII, VII, n col.
PSB, vol. 23, p. 564)
,Ce suntem noi, dac suntem lipsiti de prezenta Mntuitorului, dac
nu trebuie s-L vedem? Dac cei ce nu vd lumina soarelui duc o viat mai
rea ca moartea, ce credeti voi, ce credeti voi c suIer cei ce sunt lipsiti de o
asa mare lumin? (Comentar la E;anghelia de la Ioan, omilia XII, 3, p. 59)
DUMNEZEU DUHUL SFNT (I se cuvine aceeasi cinstire adus
Tatlui si Fiului)
,,Dac Duhul SInt ar Ii ndeprtat de Tatl si de Fiul, apoi cu att mai
mult la botez nu ar trebui s se aminteasc de el, la botez zic, unde mai cu
seam se vede vrednicia Dumnezeirii si unde se hrzesc daruri de acela
care se cuvine numai lui Dumnezeu a le da (.) s-mi spui pentru ce la botez
se vorbeste de dnsul? Dar nu vei gsi alt pricin a-mi spune Ir numai c
Duhul SInt este de aceeasi cinste cu Tatl si cu Fiul. Cnd apostolul nu are
nici o pricin de acest Iel, priveste cum altur pe SIntul Duh pe lng Tatl
si pe lng Fiul, zicnd de pild: Harul Domnului nostru Iisus Hristos, i
dragostea lui Dumne:eu i Tatl, i imprtirea S1antului Duh s 1ie cu ;oi
cu toti (2 Cor. 13, 13), si iarsi: Si sunt osebiri darurilor, dar acelai Duh, i
osebiri slufbelor sunt, dar acelai Domn, i osebiri lucrrilor sunt, dar
acelai Dumne:eu, care lucrea: toate intru toti (1 Cor. 12, 4-6).
(Comentariile sau Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni, omilia XX, pp.
204-205)
,Slo;a omoar, iar Duhul 1ace ;iu, si iarsi scris nu cu cerneal, ci cu
Duhul lui Dumne:eu celui ;iu, oare le spunea pentru Dumnezeu, sau pentru
Duhul? nvederat este c pentru Duhul, cci ctre Duhul i chema el de la
slov. Apoi ca nu cumva, auzind cineva cuvntul Duhul, s se gndeasc c
dac Moisi s-a ntors ctre Domnul, iar el (Apostolul pavel n.n.) ctre Duhul,
prin aceasta s-si nchipuie c Duhul este mai mic dect Fiul, iat c,
ndreptnd o astIel de bnuial, zice: Iar Domnul Duhul este, adic i Duhul
este Domn, zice.
Si ca s aIli c vorba lui este despre Mngietorul, a adugat: i unde
este Duhul Domnului, acolo este slobo:enia. (Talcuiri la Epistola a doua
ctre Corinteni, omilia VII, p. 79)
DUMNEZEU DUHUL SFNT (dumnezeirea Duhului SInt)
1060
,Hristos zice: robul nu tie ce 1ace domnul su (In., 15, 15), n vreme
ce Duhul stie cele ale lui Dumnezeu, precum omul stie cele ale sale, nenvtat
de cineva (.) Dar si a lucra precum voieste arat puterea si stpnirea Lui.
(Talcuiri la Epistola a doua ctre Corinteni, omilia VII, p. 80)
,Unde-mi este acum Macedonie, cel ce lupt mpotriva
Mngietorului, Dttorul harismei vorbirii n limbi? C nu mint cnd
atribui dumnezeirii Mngietorului darul vorbirii n limbi, mi este
martor Iericitul Pavel, care adineauri v spunea vou, celor ce m
ascultati cu atta plcere: !e toate acestea le lucrea: unul i acelai
Duh, 1iecruia dup cum ;oiete (I Cor., 12, 11). A spus cum voieste,
dup cum i s-a poruncit. Dar s trecem mai departe, ca s nu v
ngreunez memoria cu multimea digresiunilor, si s tinem minte acest
cuvnt puternic al lui Pavel despre Mngietorul. S ne ludm n Iata
ereticilor cu aceast nvttur, s Iim ngduitori cu ei c sunt rtciti
si s ne nchinm dumnezeirii Mngietorului. (Cu;antul al II-lea de
laud la S1antul Mucenic Roman, II, n vol. !redici la srbtori
imprteti i cu;antri de laud la s1inti, pp. 407-408)
DUMNEZEU DUHUL SFNT (nu e creatur)
,,(Duhul SInt n.n.) nu Iace parte dintre Iiintele create. (Despre
necunoaterea lui Dumne:eu, cuvntarea V, p. 107)
,Cine ar putea plnge si jeli dup cum merit pe cei ce ncearc
s huleasc vrednicia Duhului, pe aceia care, ca niste turbati, nu vor s
se ndeprteze de nesocotinta lor nici pentru mretia Iacerilor de bine
ale Duhului, ci ndrznesc s Iac orice mpotriva mntuirii lor,
nstrinndu-L, att ct atrn de ei, de vrednicia Lui domneasc, si
ncearc s-L pogoare n rndul creaturilor? Pe acestia as vrea s-i
ntreb: Pentru ce porniti, o, iubitilor, atta rzboi mpotriva vredniciei
Duhului? Dar, mai bine spus mpotriva mntuirii voastre, si nici nu
vreti s luati aminte la cele spuse de Mntuitorul ucenicilor Lui? El a
spus: Mergand in;tati toate neamurile, bote:andu-le in numele Tatlui
i al Fiului i al S1antului Duh (Matei 28, 19). Ai vzut c vrednicia
este de aceeasi cinste? Ai vzut ntelegere desvrsit? Ai vzut c
Treimea este nedesprtit? Este oare vreo deosebire sau vreo schimbare
sau vreo micsorare? Pentru ce, dar, ndrzniti voi s adugati altele la
cuvintele Stpnului? Sau nu stiti c si n treburile omenesti, dac
1061
cineva ncearc sau merge cu ndrzneala pn acolo s adauge sau s
stearg ceva din legile omenesti, suIer cea mai mare pedeaps si nimic
nu-l poate scpa de osnd? Asadar, dac primejdia e att de mare cnd
Iaci asta cu niste legi Icute de oameni, te ntreb, mai poate Ii iertare
pentru cei ce sunt att de mndri c ncearc s strice cuvintele
Mntuitorului nostru obstesc, pentru cei ce nu vor s asculte nici pe
Pavel, care are pe Hristos vorbind n el (II Cor., 13, 3)?, pe Pavel care
strig si spune cu strlucit voce: !e acelea pe care ochiul nu le-a
;:ut i urechea nu le-a au:it, i la inima omului nu s-au suit, pe acelea
le-a gtit Dumne:eu celor ce-L iubesc pe El (I Cor., 2, 9). (Omilia a
II-a la Rusalii, n vol. !redici la srbtori imprteti i cu;antri de
laud la s1inti, p. 218)
,Nu stiu pentru care pricin nu se las nduplecati cei care, din
pricina prerilor lor si mpotriva mntuirii lor, duc un rzboi att de
nversunat mpotriva vredniciei Duhului, l nstrineaz, att ct atrn
de ei, de vrednicia Lui si-L pogoar n rndul creaturilor.
ncptneaz-se ct vor vrea, mpotriveasc-se ct vor poIti spuselor
Dumnezeiestii Scripturi. Noi primim nvtturile dumnezeiesti ca
descoperiri pogorte de sus si dm Duhului SInt cuvenita doxologie,
artnd odat cu dreapta credint si deplintatea adevrului. (Omilia a
II-a la Rusalii, n vol. !redici la srbtori imprteti i cu;antri de
laud la s1inti, p. 219)
DUMNEZEU DUHUL SFNT (,Luati Duh SInt .)
, su1lat asupra lor i le-a :is. Luati Duh S1ant; crora ;eti ierta
pcatele, le ;or 1i iertate i crora le ;eti tine, ;or 1i tinute. La Iel precum un
rege i trimite pe oIiterii si si pe soldati si pe generali, dndu-le puterea s
nchid n nchisoare si s-i slobozeasc pe vinovati, asa Iisus Hristos,
trimitndu-i pe apostolii si, le-a dat aceeasi autoritate si aceeasi putere.
Cum deci Iisus Hristos dup ce a zis: Dac nu M ;oi duce Eu, Duhul
S1ant nu ;a ;eni la ;oi (Ioan 16, 17) acum le d El Duh SInt? Rspund c
El nu le-a dat Duh SInt, si c, suIlnd peste ei, El numai i-a pregtit s-L
primeasc. Dac artarea unui nger l-a lovit pe Daniel si l-a Icut s cad cu
Iata la pmnt (Dan., 8, 17), ce li s-ar Ii ntmplat apostolilor, primind un dar
asa de mare Ir ca Mntuitorul s-i Ii pregtit mai nainte, pe ei care nu erau
nc dect ucenici? Pentru aceasta n-a zis El: ;oi ati primit, ci: Luati Duh
S1ant. Cu toate acestea, n-ar Ii o greseal a spune c ei au primit atunci o
1062
putere duhovniceasc sigur si un har; un har, nu destul de puternic, ntr-
adevr, pentru a nvia mortii si a lucra minuni, ci capabil de a ierta pcatele;
cci este deosebire ntre darurile Duhului SInt, pentru aceasta adaug
Domnul: crora le ;eti ierta pcatele, le ;or 1i iertate, Icndu-i s cunoasc
natura darului pe care-l d lor. (Comentar la E;anghelia de la Ioan, omilia
LXXXVI, 3, pp. 460-461)
DUMNEZEU DUHUL SFNT (,harul Domnului nostru Iisus Hristos
cu voi cu toti!)
,Harul Domnului nostru Iisus Hristos cu ;oi' Arma cea mai
puternic, zidul cel nebiruit, turnul ce nu se clatin, acesta este harul
Domnului Iisus Hristos; si le-a amintit de acest har, spre a-i Iace mai cu
bunvoint si mai ageri n lupte. (Omilii la Epistola ctre Romani a
S1antului postol !a;el, omilia XXXII, p. 552)
,Harul Domnului nostru Iisus Hristos s 1ie cu ;oi toti. min' (16,
24). Ai vzut de unde se cuvine a ncepe si unde se cuvine a sIrsi n toate si
pretutindeni? Cci iat c Apostolul de aici, anume de la harul Domnului
Iisus Hristos, a pus temelie epistolei sale, si de aici i-a pus si acopermnt,
invocnd si dorindu-le lor pe mama tuturor darurilor si a toat bineIacerea.
(Omilii la Epistola ctre Romani a S1antului postol !a;el, omilia XXXII,
p. 553)
,Fr harul Duhului, niciodat n-ar Ii Trupul si Sngele cel de tain.
N-am avea preoti. Cci nici nu s-ar putea Iace aceste hirotonii Ir pogorrea
harului. (Cu;ant despre in;ierea mortilor, VIII, n vol. !redici la srbtori
imprteti i cu;antri de laud la s1inti, p. 135)
DUMNEZEU DUHUL SFNT (dobndirea harului Duhului SInt)
,Asa e Stpnul nostru! Cnd vede c un suIlet se apropie cu mare dor
si cu nIlcrat rvn de cele duhovnicesti, i d cu mbelsugare harul si-i
druieste si bogatele lui daruri. (Omilii la Facere, omilia IV, I, n col. PSB,
vol. 21, p. 56)
,Harul lui Dumnezeu e gata si caut pe cei ce vor s-l primeasc din
belsug. Asa e Stpnul nostru: cnd vede c suIletul ni-i treaz si dorul
clocotitor, ne d cu mbelsugare bogtia Lui, depsind prin drnicia Lui
1063
cererea ce I-o Iacem. (Omilii la Facere, omilia IX, I, n col. PSB, vol. 21, p.
108)
,Harul este gata s caute pe cei ce-l primesc cu inima deschis.
(Omilii la Facere, omilia XVI, I, n col. PSB, vol. 21, p. 176)
,Acolo unde este curtenie trupeasc si suIleteasc, unde este
cumintenie, unde sunt si celelalte virtuti, acolo se pogoar cu mbelsugare si
harul Duhului. (Omilii la Facere, omilia XLIV, VI, n col. PSB, vol. 22, p.
126)
,SIntul Ioan vrea s nvete c chiar harul nu se rspndeste n mod
indiIerent peste orice persoane, ci numai peste oamenii cu voint bun.
Acestora li s-a dat putere s se Iac Iii ai lui Dumnezeu. Cci dac ei nu vor,
acest har nu vine, si eIectul este nul. (Comentar la E;anghelia de la Ioan,
omilia X, 2, p. 51)
,S atragem asupra noastr, Iratii mei, harul de nenvins si
atotputernicia Duhului SInt. l vom atrage n noi prin pzirea poruncilor, si
nu le vom Ii cu nimic inIerior ngerilor. (Comentar la E;anghelia de la
Ioan, omilia LXXV, 5, p. 390)
,,Adevratul har si adevrata pace este numai de la Dumnezeu. Cel ce
are harul lui Dumnezeu nu se teme de nimeni, chiar de ar suIeri mii de rele,
si nu zic numai de la oameni, dar chiar si de la diavolul; pe cnd cel ce este
dispretuit de harul lui Dumnezeu, pe toti bnuieste, chiar de s-ar prea c
este n cea mai mare sigurant. Cci nestatornic este neamul omenesc; nu
numai prietenii sau Iratii, ci chiar si printii se schimb de multe ori dintr-o
mic pricin, si-i vezi cum alung pe copilul ce l-au nscut mai ru ca pe
dusman, precum si copiii alungnd pe printi. Gndeste-te bine:
David avea har de la Dumnezeu, iar Avesalom, Iiul su, avea har de
la oameni; dar ce Iel de sIrsit a avut Iiecare dintre ei si care a Iost mai mult
ludat, voi stiti cu totii. Avraam de asemenea avea har de la Dumnezeu pe
cnd Faraon avea har de la oameni cari pentru ca s le Iac pe plac, i-au
dat pe Iemeia dreptului Avraam (Fac. 12). Dar cine din acestia doi s-a Icut
mai strlucit si mai Iericit? Fireste c Avraam. Si ce spun eu de dreptul
Avraam? Aveau har Israilitenii de la Dumnezeu, pe cnd de Egipteni erau
urti si dispretuiti si cu toate acestea, voi stiti cu ct nsemntate au
stpnit ei pe Egiptenii cari i urau si-i dispretuiau pe dnsii.
1064
Deci iubitilor, aceasta s o cutm cu totii. Chiar rob de ar Ii cineva,
aceasta s o doreasc, adic s capete har de la Dumnezeu nainte de harul
stpnului su; chiar Iemeie de ar Ii, s cear harul lui Dumnezeu nainte de
harul brbatului; chiar ostas de ar Ii, s cear cea de sus bunvoire, mai
nainte de harul mpratului sau al stpnitorului su, si atunci va Ii plcut si
naintea oamenilor. Si cum ar putea cineva s capete har de la Dumnezeu?
Cum, zic, n alt chip, Ir numai prin smerita cugetare? Dumne:eu, :ice,
celor mandri le st impotri;, iar celor smeriti le d har (Pilde 3, 34), si
Jert1a lui Dumne:eu duhul :drobit, inim :drobit i smerit Dumne:eu nu
;a de1ima (Ps. 50, 19). Dac chiar naintea oamenilor smerenia este att de
plcut, apoi cu ct mai vrtos naintea lui Dumnezeu. (Comentariile sau
Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni, omilia I, pp. 10-11)
,,. dac s-a ostenit (Pavel n.n.) mai mult, si harul a Iost mai mare,
iar harul i-a Iost mai mare Iiindc a dat dovad de mai mult rvn.
(Comentariile sau Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni, omilia
XXXVIII, p. 412)
,... ei (Iilipenii n.n.), prin struinta neclintit n lucrarea Iaptelor
bune, au atras asupra lor harul lui Dumnezeu ca s conlucreze cu ei spre a
birui natura omeneasc. (Omilii la Epistola ctre Filipeni, omilia a II-a, p.
30)
,Precum Iocul are nevoie de lemne, tot asa si harul are nevoie de buna
noastr voint, ca pururi s Iie nestins. (Comentariile sau explicarea
Epistolei a doua ctre Timotei, omilia I, p. 10)
,Cum este cu putint a atrage spre noi harul? Fcnd cele plcute lui
Dumnezeu si ntru totul supunndu-ne Lui. Oare nu pn si n casele cele
mari noi le considerm nu pe acele slugi ca avnd har, care nu ngrijesc de
ale lor, ci de cele ale stpnilor, cu tot suIletul si bunvointa, si nu numai
pentru asprimea stpnului, ci si pentru bunvoint, si pentru dragostea lor,
toate Icndu-le n regul? (Comentariile sau explicarea Epistolei a doua
ctre Timotei, omilia X, pp. 118-119)
,Iubitilor, s nu respingem acest har, cci n noi st si ele a-l pstra,
adec de a rmnea n noi, si de a-l ndeprta. l vom pstra cnd vom cugeta
la cele ceresti, si-l vom ndeprta cnd ne vom gndi la cele pmntesti.
(Comentariile sau Explicarea Epistolei ctre E;rei, omilia XXXIV, p. 388)
1065
,Nici un om trupesc nu va putea primi vreodat harul Duhului.
(Comentariile sau Explicarea Epistolei ctre E;rei, omilia XXXIV, p. 390)
,Mare era Pavel cnd s-a botezat, dar cu mult mai mare a ajuns dup
botez, cnd predica si uimea pe iudei; cu mult mai mare a ajuns dup botez,
cnd a Iost rpit n rai si s-a suit n al treilea cer (II Cor., 12, 2). Prin urmare,
putem si noi, dac voim, s crestem, s mrim harul dat nou prin botez. Iar
harul creste prin Iapte bune; asa ajunge mai strlucit si ne d o lumin mai
strlucitoare. (Cu;ant la In;iere, V, n vol. !redici la srbtori imprteti
i cu;antri de laud la s1inti, p. 147)
,Nici Iirea, nici vrsta, nici altceva nu ne pot mpiedica atunci
cnd zelul si rvna sunt vii; cnd credinta e arztoare si cnd prin toate
acestea atragem asupra noastr harul lui Dumnezeu. (Cu;ant de laud
la S1anta mare Mucenit Drosida i despre aducerea aminte de moarte,
III, n vol. !redici la srbtori imprteti i cu;antri de laud la
s1inti, p. 502)
,,. harul cere nti ca noi s avem Iapte, de aceea, la unii oameni
harul urmeaz Iaptelor si rmne, de la altii Iuge, iar de ceilalti nici nu se
atinge. (Despre cint (I, n vol. Despre mrginita putere a dia;olului.
Despre cint., pp. 82-83)
,Nimeni nu poate spori n virtute dac nu este plin de harul Duhului
SInt. Dar Duhul SInt nu locuieste n suIlete cldicele. Ca s dobndim
har, trebuie ca suIletul nostru s aib rvn spre orice lucrare a lui
Dumnezeu. (Din vol. !roblemele ;ietii, p. 356)
,,Si printr-o vietuire nalt s atrageti atta har, nct si voi s Iiti
nenvinsi si Biserica lui Dumnezeu s salte si s se veseleasc pentru
sporirea voastr, si Stpnul tuturor s Iie slvit si noi toti s Iim nvredniciti
de mprtia cerurilor. (Catehe:a aceluiai ctre neo1iti i talcuire la
cu;antul postolului c ,,dac cine;a e in Hristos este :idire nou. Cele
;echi au trecut, iat, toate sunt noi` (I Cor., 5, 17, n vol. Catehe:e
baptismale, p. 81)
,Este pus o conditie pentru coborrea harurilor pe care trebuie
s le atrag rugciunea peste noi. Aceast conditie este iubirea, precum
1066
conditia iubirii este supunerea Iilial Iat de porunci. (Din vol.
Bogtiile oratorice, p. 95)
,Dar cum vom putea atrage ajutorul Duhului si cum l vom Iace s
rmn n noi?
- Prin Iapte bune si vietuire curat! Dup cum lumina candelei se
ntretine cu untdelemn, si cnd se termin untdelemnul, se stinge si Ilacra,
tot asa, cnd Iacem Iapte bune si cnd suIletul nostru este plin de Iapte de
milostenie, harul Duhului rmne n noi cum rmne Ilacra ntretinut de
untdelemn. (La cu;antul apostolic ce spune. Dar a;and acelai duh al
credintei, precum este scris~~, i la Cre:ut-am, pentru aceea am grit...
~~, 6, n vol. Despre schimbarea numelor. Despre rbdare. Despre
milostenie., p. 273)
DUMNEZEU DUHUL SFNT (harul Duhului SInt nu se micsoreaz
din cauza multimii celor ce-l primesc)
,Cnd ar veni ntreaga lume aici, harul nu se sIrseste, nici puterea
lui; el rmne acelasi. Si asa cum razele soarelui strlucesc n toate zilele
lumea ntreag Ir s se termine si nepierznd nimic din lumina lor pentru
c se rspndesc n mai multe locuri pe pmnt; asa cu att mai mult, harul
Duhului SInt nu se micsoreaz din cauza multimii celor ce-l primesc.
(Comentar la E;anghelia de la Ioan, omilia XXXVI, 1, p. 173)
DUMNEZEU DUHUL SFNT (harul se mparte si nu se desparte, nici
nu se sIrseste)
,Se mparte si nu se desparte; se mparte si nu se sIrseste. AIl despre
darul Duhului. (Din vol. Despre Rai i Scriptur. Despre iubirea lui
Dumne:eu pentru noi. Despre Se:ut-a Imprteasa de-a dreapta Ta~~,
p. 48)
DUMNEZEU DUHUL SFNT (harul Dumnezeu opreste harul
Duhului cnd este suprat pe noi)
,Dumnezeu opreste harul Duhului cnd este suprat pe noi. Am
s v Iac mai nti dovada aceasta, ca s v conving c absenta Duhului
SInt arat c Dumnezeu e mniat, si ca s cunoasteti c S-a mpcat cu
noi cnd vedeti c trimite din nou Duhul; c dac nu S-ar Ii mpcat, n-
1067
ar Ii trimis Duhul SInt. (Omilia I la Rusalii, III, n vol. !redici la
srbtori imprteti i cu;antri de laud la s1inti, p. 204)
DUMNEZEU DUHUL SFNT (Dumnezeu nu este cu noi dac lipseste
harul Duhului SInt)
,Dumnezeu nu este cu noi dac lipseste harul Duhului SInt, cci,
dac am Ii prsiti de acel har, cum ar putea Ii cu noi? (Comentariile sau
explicarea Epistolei a doua ctre Timotei, omilia X, p. 118)
DUMNEZEU DUHUL SFNT (unde este harul, acolo este bucuria)
212
,Se roag ca harul lui Dumnezeu s Iie cu ei, adic s Iie bine plcuti
Lui, si mpreun cu darul s aib si umbrirea SIntului Duh, cci, cnd este
aceasta, nimic trist nu poate Ii. Cci precum cel care-l vede pe mprat si se
bucur de har din partea lui nu va simti nimic suprtor, tot asa si noi, Iie c
ne-am desprtit de prieteni, Iie c am cdea n unele rele, nimic nu vom
simti, cnd este acel har care ne ngrdeste pe noi. (Comentariile sau
explicarea Epistolei a doua ctre Timotei, omilia X, p. 118)
DUMNEZEU DUHUL SFNT (lucrarea harului Duhului SInt)
,Scriptura numeste harul Duhului SInt pe att un Ioc, pe att o ap;
Icnd s se vad c aceste nume arat, nu substanta, ci lucrarea. Cci Duhul
SInt nu poate Ii compus din diIerite substante, pentru c El este nevzut, si
dintr-o singur natur. Ioan Boteztorul arat unul din aceste lucruri atunci
cnd zice: cela ; ;a bote:a cu Duh S1ant i cu 1oc (Mt., 3, 11). Cellalt
este desemnat chiar de Iisus Hristos: Rauri de ap ;ie ;or curge din
pantecele celui care crede in Mine (Ioan 7, 38). Pentru aceasta, n vorbirea
pe care o are cu samariteanca, El l numeste ap, pe Duhul SInt: cela ce ;a
bea, :ice El, din apa pe care I-o ;oi da Eu, nu ;a mai inseta niciodat.
Scriptura numeste Duhul SInt si Ioc, pentru a arta puterea si cldura
harului, si distrugerea pcatului; ea l numeste ap, pentru a arta c ea
curt si rcoreste suIletul celor ce o primesc. Si cu dreptate: cci asa cum
este o grdin plantat cu pomi si plin de roade, si mereu verde, asa este un
suIlet veghetor si bucuros pe care-l mbrobodeste Duhul SInt cu harul su.
El nu permite ca tristetea si durerea, nici ruttile si smecheriile satanei s-l
212
n greac veche
upi, uto se traduce prin har, iar upu, u se traduce prin bucurie,
deci numai unde e harul, e bucuria adevrat. n.n.
1068
poat atinge chiar putin, El vindec usor toate rnile produse de duhul cel
ru. (Comentar la E;anghelia de la Ioan, omilia XXXII, 1, p. 151)
,Asa este harul Duhului SInt: aceea este Iorta si eIicacitatea Lui.
Dac aIl ntr-o inim tristete, El o risipeste; dac aIl acolo dorintele rele, le
distruge si le stinge. El alung orice copilrie si nu suIer ca noi s Iim
stpniti de cea mai mic Iric, ci ne ridic pn la cer, pentru a spune asa,
Icndu-le pe toate lucrurile ceresti prezente privirii noastre. (Comentar la
E;anghelia de la Ioan, omilia LXXV, 5, pp. 389-390)
,Cnd Duhul este de Iat, toate valurile se linistesc, toate patimile se
ascund, si nimic nu ne mai poate vtma, sau mpotrivi. (Omilii la Epistola
ctre Romani a S1antului postol !a;el, omilia XIV, p. 259)
,Aceasta este pricina tuturor bunurilor, de a rmnea pururea n noi
harul Duhului, cci acesta ne povtuieste spre tot lucrul bun, iar cnd se
deprteaz de noi, ne pierdem si rmnem pustii. (Comentariile sau
Explicarea Epistolei ctre E;rei, omilia XXXIV, p. 388)
,Cnd Iirea nu mai putea, atunci harul druia. (Cu;ant la
Fericitul ;raam, I, n vol. !redici la srbtori imprteti i
cu;antri de laud la s1inti, p. 560)
,,Ati vzut schimbare deplin?
213
Ati vzut cum harul Duhului i-a
preschimbat suIletul, cum i-a transIormat vointa |yvcnp|, cum asemeni
Iocului ce cade pe spini intrnd harul nluntrul su i-a ars spinii pcatelor
si l-a Icut mai tare dect diamantul
214
. (Indemnul aceluiai ca s ne
deprtm de des1tri, de lux i de betie mai mult decat orice, buna msur.
Cu;ant ctre neo1iti, n vol. Catehe:e baptismale, p. 89)
,Viata Sa n noi ne va rmne ascuns totdeauna, inaccesibil:
Lumea nu-L ;ede. !e Care lumea nu poate s-L primeasc pentru c
nu-L ;ede. Lumea totdeauna nebun, Iiindc ea nu-L va vedea cu ochii
trupului, nu va crede aceasta si se va pune prin aceast necredint
grosolan n imposibilitatea de a-L primi.
213
Este vorba de SI. Apostol Pavel n.n.
214
Tlcuirea Pr. Marcel Hanches: Pentru un crestin este esential experienta luntric a
harului, ca ncredintare a disparitiei pcatului si a urmrilor sale. (n.s. 10, p. 89)
1069
ns suIletele credincioase l vor primi. El va Ii aici
Mangaietorul n mizeriile nenumrate ale vietii prezente. El va Ii aici
Duhul de;rului n mijlocul ntunecimilor si a rtcirilor care ne
nconjoar din toate prtile. Noi nu-L vom vedea, ns cu toate acestea
Il ;om cunoate, vom deosebi actiunea Lui n noi, suavele si
puternicele Sale inspiratii, darurile Sale att de bogate, atingerile Sale
att de delicate, eliberrile Sale att de minunate. (Din vol. Bogtiile
oratorice, p. 96)
,Iar cel care a gsit har naintea lui Dumnezeu nu simte nici o
greutate; acela, cu harul lui Dumnezeu, va putea trece aici cu usurint toate
greuttile, iar dincolo va scpa de pedepsele gtite celor pctosi, cci harul
lui Dumnezeu merge totdeauna naintea lui si-i Iace toate lesnicioase.
(Despre schimbarea numelor, n vol. Despre schimbarea numelor. Despre
rbdare. Despre milostenie., cuv. IV, p. 77)
DUMNEZEU DUHUL SFNT (,Duhul s nu-l stingeti!)
,Duhul s nu-l stingeti (I Tes., 5, 19), adic harul, cci asa obisnuieste
Apostolul de a numi harul Duhului. Pe acest har l stinge o viat necurat.
Dup cum cineva aruncnd deasupra unei candele trn sau si ap, sau dac
i vars untdelemnul i stinge Iocul, tot asa este si cu harul Duhului. Dac
arunci asupra lui ceva pmntesc, i-ai stins Iocul. Dac poate n-ai Icut
nimic de acest Iel, ns vine vreo ispit din vreo parte, si-l loveste cu trie, ca
si un vnt puternic, si dac lumina harului nu este mare, sau dac nu are
untdelemn de-ajuns, sau n-ai astupat bine lumina cu palma n timpul
vntului, sau n-ai nchis bine usa, desigur c lumina se va stinge si atunci
totul ai pierdut. Si care este acea deschiztur sau us, pe unde poate strbate
vntul si stinge lumina harului? Aceast us este ochiul si urechea. Deci nu
lsa ca s loveasc n ele vntul cel tare al ruttii, Iiindc va stinge lumina,
ci astup-le bine cu Irica de Dumnezeu. Si gura este o us; de aceea nchide-
o bine, ca astIel si lumina s strluceasc, n acelasi timp s si mpiedice
vntul de a ptrunde nuntru. De pild, te-a insultat cineva? Te-a brIit?
nchide bine gura, cci dac o vei deschide, vei atta vntul, si imediat va
stinge lumina. (Comentariile sau Explicarea Epistolei I ctre Tesaloniceni,
omilia V, n vol. Comentariile sau Explicarea Epistolei ctre Coloseni, I i
II Tesaloniceni, p. 275)
1070
DUMNEZEU DUHUL SFNT (retragerea temporar si pedagogic a
harului Duhului SInt druit nou)
,Cci cnd ne vede c suntem plecati spre nepsare si c ne
ndeprtm de prietenia Lui, nemaitinnd socoteal de cele ale Duhului, ne
prseste putintel, pentru ca n acest Iel cumintindu-ne, s ne ntoarcem
iarsi la El. (!redicile despre statui, Partea a II-a, predica a XIV-a, pp. 58-
59)
DUMNEZEU DUHUL SFNT (Duhul SInt Izvorul bunttilor ce
duc la mntuire)
,Dar ;-ati s1intit, dar ;-ati indreptat in numele Domnului Iisus i
in Duhul Dumne:eului nostru (I Cor., 6, 11). Ai vzut c Duhul cel
SInt a sters toate pcatele acelea?
Unde sunt acum cei ce hulesc vrednicia Duhului? C dac nu
iart pcatele, n zadar l primim la botez. Iar dac iart pcatele, n
zadar este hulit de eretici. Dac n-ar Ii Duhul SInt, noi n-am putea
spune Domnul Iisus. Nimeni nu poate s spun Domn este Iisus decat
in Duhul cel S1ant (I Cor., 12, 3). Dac n-ar Ii Duhul SInt, noi,
credinciosii n-am putea chema pe Dumnezeu, cci spunem: Tatl
nostru, Care eti in ceruri (Matei, 6, 9). Asadar, dup cum n-am putea
chema pe Domnul, n-am putea chema nici pe Dumnezeu, Tat.
- De unde stim asta?
- De la acelasi Apostol care spune: Dar pentru c sunteti 1ii, a
trimis Dumne:eu Duhul Fiului Lui in inimile noastre, strigand: ;a
!rinte (Gal., 4, 6). Deci, cnd chemi pe Tatl, adu-ti aminte c ti-a
miscat suIletul. Dac n-ar Ii Duhul, n-ar Ii n Biseric cuvntul
ntelepciunii si al cunostintei. Unuia se d prin Duhul cu;antul
intelepciunii, iar altuia cu;antul cunotintei. Dac n-ar Ii Duhul SInt,
n-ar Ii n Biseric pstori si nvttori. C si acestia prin Duhul se Iac,
dup cum si Pavel spune: In care ;-a pus Duhul cel S1ant pstori i
episcopi (I Cor., 12, 8). Vezi c si aceasta vine tot prin Duhul? Dac n-
ar Ii Duhul SInt n acest printe si nvttor obstesc al nostru (adic
episcopul), nu i-ati Ii rspuns cu totii ntr-un suIlet: Si duhului tu.
(Omilia I la Rusalii, IV, n vol. !redici la srbtori imprteti i
cu;antri de laud la s1inti, pp. 207-208)
,Te ntreb, care buntate din cele ce alctuiesc mntuirea noastr
nu s-a nIptuit prin Duhul SInt? Prin SIntul Duh ne-am izbvit de
1071
robie, am Iost chemati la libertate, am Iost urcati la nIiere, am Iost
plsmuiti din nou, de sus, ca s spun asa, si am lepdat povara grea si
urt mirositoare a pcatelor. Prin Duhul SInt avem soboare de preoti,
avem cete de nvttori. Din izvorul acesta avem si darurile
descoperirilor si harurile vindecrilor. De aici si au obrsia si toate
celelalte cu cte se mpodobeste Biserica lui Dumnezeu. (Omilia a II-a
la Rusalii, n vol. !redici la srbtori imprteti i cu;antri de laud
la s1inti, pp. 216-217)
,Prin SIntul Duh am dobndit dezlegarea de pcate; prin SIntul
Duh ne-am splat de orice ntinciune; prin darul SIntului Duh, noi,
care am alergat la har, am ajuns din oameni ngeri; nu ne-am schimbat
Iirea, ci, ceea ce este cu mult mai minunat, am rmas cu Iirea
omeneasc, dar ducem viat ngereasc. Att de mare este puterea
SIntului Duh! Si dup cum Iocul acesta material, cnd primeste n el
lutul cel moale, Iace din el oale tari, tot asa si Iocul Duhului, cnd
primeste un suIlet credincios, l Iace mai tare dect Iierul, chiar de-ar Ii
mai moale ca lutul, iar pe cel care cu putin mai nainte era ntinat de
noroiul pcatelor l arat dintr-o dat mai strlucitor ca soarele.
(Omilia a II-a la Rusalii, n vol. !redici la srbtori imprteti i
cu;antri de laud la s1inti, p. 217)
DUMNEZEU DUHUL SFNT (Duhul SInt S-a pogort peste
Apostoli n limbi ca de Ioc)
,n tot timpul ct a Iost Domnul cu ei, ucenicii s-au bucurat de
mii si mii de buntti; petrecerea mpreun cu El i-a
Icut s Iie Ioarte
Iericiti. Toti cei ce locuiau n Palestina se uitau la ei ca la niste
lumintori, pentru c nviaser morti, curtiser leprosi, alungaser
draci, vindecaser boli si Icuser alte multe minuni. Deci, pentru c
ajunseser att de slviti si de vestiti, Domnul a ngduit s-i despart
pe ei putin vreme de puterea care le sta ntr-ajutor, pentru ca, lipsiti de
ea, s cunoasc ei ct de mult le druia lor prezenta bunttii lui Hristos
si, ajungnd la cunoasterea bunttilor trecute, s primeasc cu mai
mult rvn si darul Duhului, al Mngietorului. Ucenicii erau amrti,
si Duhul i-a mngiat; suspinau din pricina desprtirii de nvttorul,
erau cuprinsi de tristete, si Duhul i-a luminat cu lumina Lui; aproape
zceau la pmnt, si Duhul i-a ridicat, a mprstiat norul tristetii lor si a
pus capt nedumeririi. Cnd au auzit pe Domnul spunndu-le: Mergeti
i in;tati toate neamurile (Matei 28, 19), erau nedumeriti si nu stiau
1072
unde s se ndrepte Iiecare si n care parte a lumii trebuie s predice
cuvntul. De aceea a venit Duhul cel SInt n chip de limbi si a mprtit
Iiecruia prtile lumii unde trebuiau s nvete. Prin limbile date, Duhul
a Icut cunoscut Iiecruia, ca printr-o scrisoare, si puterea dat, si
hotarele n care aveau s predice. Pentru asta S-a pogort Duhul n chip
de limbi.
Dar nu numai pentru asta, ci si pentru ca s ne aduc aminte de o
veche ntmplare. n vechime, oamenii, cuprinsi de nebunie, au vrut s
Iac un turn care s ajung pn la cer; Dumnezeu, prin mprtirea
limbilor, a stricat unirea lor cea rea (Facerea 11, 1-9). Acum Duhul cel
SInt S-a pogort peste ei n chip de limbi de Ioc, ca prin asta s
uneasc lumea mprtit. Si s-a Icut un lucru nou si nemaintlnit.
Dup cum atunci, n vechime, limbile au mprtit lumea si ntelegerea
cea rea a dus la desprtire, tot astIel si acum limbile au unit lumea si au
adus la ntelegere pe cei ce erau desprtiti. Pentru asta, in chip de limbi.
Ca de 1oc, pentru c spinul pcatului crescuse n noi ct o pdure de
mare. Dup cum pmntul cnd e bun si gras, dar nu-i lucrat, odrsleste
multi spini, tot asa si Iirea noastr era bun din pricina Celui Care a
adus-o la viat si n stare s dea rod de virtute, dar a odrslit pcatul
ntocmai ca pe niste spini si alte buruieni netrebnice, din pricin c nu
primise plugul dreptei credinte, nici smnta cunostintei de Dumnezeu.
Si dup cum adeseori nu se vede Iata pmntului din pricina multimii
spinilor si a buruienilor, tot asa si nobletea si curtia Iirii noastre nu s-
au artat pn n-a venit Plugarul Iirii omenesti, pn ce n-a pogort
Iocul Duhului, pn ce n-a curtit-o si pn ce n-a Icut-o n stare s
primeasc smnta cea cereasc.
Att de mari si mai mari dect acestea sunt bunttile ce le avem
noi datorit zilei de azi. (Omilia a II-a la Rusalii, n vol. !redici la
srbtori imprteti i cu;antri de laud la s1inti, pp. 220-221)
DUMNEZEU DUHUL SFNT (darurile Duhului SInt)
,Harul Duhului SInt este nespus, darurile Lui sunt de mai multe
Ieluri, ntelepciunea lui Dumnezeu a rnduit asa pentru a v nvta c
darurile Tatlui, ale Fiului si ale Duhului SInt, sunt unul si acelasi dar, si
puterea lor una singur si aceeasi putere. (Comentar la E;anghelia de la
Ioan, omilia LXXXVI, 3, p. 461)
,Dup cum este Duh al ntelepciunii, dup care cei ntelepti deveneau
nentelepti (si se vede aceasta din nvttura Noului Testament), dup cum
1073
este Duh al puterii, dup care cei slabi sculau pe cei morti si alungau pe
demoni, dup cum este Duhul proIetiei, al vindecrii bolilor, al limbilor
multe, tot asa este si Duh al nIierii. Si dup cum noi cunoastem Duhul
proIetiei din aceea c cel ce are asemenea Duh prezice cele viitoare, nu
grind din propriul su cuget, ci Iiind miscat de har, tot asa si cel ce are
Duhul nIierii, nu de la sine numeste Tat pe Dumnezeu, ci miscat de
Duhul. (Omilii la Epistola ctre Romani a S1antului postol !a;el, omilia
XIV, p. 262)
,Dumnezeu acorda celor ce se botezau diIerite haruri, care se numeau
si duhuri, dup cum si zice: Si duhurile proorocilor se supun proorocilor (I
Corinteni 14, 32). Unul de pild avea duhul proorociei, prin care prezicea
cele viitoare; altul duhul ntelepciunii, prin care nvta pe cei multi; altul
avea duhul vindecrilor si nsntosea pe cei bolnavi; un altul duhul
puterilor, prin care nvia pe cei morti; altul avea duhul limbilor, si vorbea n
Ielurite limbi. Pe lng toate aceste duhuri mai era si harul rugciunii, care si
el se numea duh, si cel ce avea un asemenea duh se ruga pentru ntreaga
multime a credinciosilor. (Omilii la Epistola ctre Romani a S1antului
postol !a;el, omilia XIV, p. 274)
,El nu se roag ca i cum Dumne:eu n-ar ti, sau ca i cum l-ar
in;ta ce s 1ac, ci ca s a1lm noi, ca s ne rugm numai pentru cele ce
trebuie a ne ruga, i s cerem de la Dumne:eu numai cele ce crede El c ne
sunt de 1olos, cci acest lucru vrea s nsemne expresia dup Dumne:eu.
AstIel, deci, harul acesta se ddea att pentru mngierea celor ce intrau n
crestinism, ct si pentru cea mai bun nvttur. ns, cel ce acord
asemenea haruri, si mii de alte bunuri, era Mngietorul, dup cum si zice n
alt parte: Si toate acestea le lucrea: unul i acelai Duh (I Corinteni 12,
11). Aceasta se Iace si pentru nvttura noastr, si pentru a se arta
dragostea Duhului, care se pleac pn la atta n Iavorul nostru. Deci,
aceasta se Icea ca s aud cel ce se roag, ca rugciunea sa s se Iac dup
Dumnezeu. (Omilii la Epistola ctre Romani a S1antului postol !a;el,
omilia XIV, p. 275)
,,Si sunt osebiri darurilor, dar acelai Duh (1 Cor. 12, 4), prin care
mngie pe cei ce aveau mai putine haruri, din care pricin erau tristi. !entru
ce, :ice, eti trist? C nu ai luat pe cat a luat cellalt? Dar gandete-te c
sunt daruri, i nu cade din datorie, i-ti ;ei mangaia intristarea. Pentru
aceea de la nceput el a zis astIel: Sunt osebiri darurilor. Si nu a zis osebiri
1074
semnelor, minunilor, ci, darurilor, convingnd pe asculttor cu numele
darului nu numai a nu se ntrista, ci nc s Iie multmit. !e lang acestea,
mai gandete-te i la aceea, :ice, c dei prin msura dttorului ti s-au
imputinat darurile 1at de cellalt, totui, 1iindc te-ai in;rednicit a le lua tot
de acolo de unde a luat i cel cu mai multe, apoi ai aceeai cinste. Nici nu
poti spune c aceluia i-a dat Duhul, iar tie ti-a dat ingerul, 1iindc i tie, ca
i aceluia, ti-a dat Duhul. Pentru aceea a si adogat: dar acelai Duh, astIel
c, desi este deosebire n dare, totusi n cel ce le-a dat, adic n dttor nu
este nici o deosebire, Iiindc si tu, ca si acela, ati luat din acelasi izvor.
Si osebiri slufbelor sunt, dar acelai Domn (1 Cor. 12, 5). Pregtind
deci ncurajarea si mngierea lor, adaog si pe Fiul si pe Tatl. Numeste
harurile acestea cu un alt nume, voind prin aceasta a le da o mai mare
mngiere, pentru care a zis astIel: Si osebiri slufbelor sunt, dar acelai
Domn. Cel ce a auzit de haruri si a primit mai putine, poate c s-ar supra, pe
cnd nu tot asa si cel ce primeste o slujb, cci lucrul acesta dovedeste
osteneal si durere. !entru ce te intriste:i, :ice, dac aceluia i s-a poruncit a
se osteni mai mult, tu 1iind crutat?
Si osebiri lucrrilor sunt, dar acelai Dumne:eu este care lucrea:
toate intru toti. Ci 1iecruia se d artarea Duhului spre 1olos (1 Cor. 12, 6.
7). Si ce este lucrarea, :ice, ce este harul? Ce este slufba? Numai in nume
este deosebire, 1iindc lucrurile sunt aceleai. Ceea ce este harul, aceea este
i slufba, aceea este i lucrarea. (Comentariile sau Talcuirea Epistolei intai
ctre Corinteni, omilia XXIX, p. 304)
,,Slufba ta, :ice, 1-o deplin (2 Tim. 4, 5) si slufba mea o sl;esc
(Rom. 11, 13). Si lui Timothei scriindu-i, zicea: !entru carea pricin adu-ti
aminte s aprin:i harul lui Dumne:eu, carele este intru tine (2 Tim. 1, 6). Si
galatenilor iarsi, scriindu-le, zicea: Cci cel ce au lucrat in !etru spre
apostolie, au lucrat i mie intru neamuri (Gal. 2, 8). Ai vzut c nu arat nici
o deosebire ntre harurile Tatlui, si ale Fiului, si ale SIntului Duh? Prin
aceasta ns el nu contopeste ipostasurile SIintei Treimi s nu Iie! ci
numai ct nvedereaz egalitatea acestor ipostasuri. Ceea ce Duhul
hr:ete, :ice, aceasta i Tatl lucrea:, aceasta i Fiul poruncete. Desi,
dac acesta ar Ii mai mic dect Tatl, nu ar Ii scris asa. (Comentariile sau
Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni, omilia XXIX, pp. 304-305)
,,. ceea ce i s-a dat de sus este n Iolosul su, desi poate c este mai
mic dect harul dat altora. Cci spunnd acelasi Duh, acelasi Domn, acelasi
1075
Dumnezeu, mputernicind din nou prin aceasta pe cel trist, adaog iarsi o
alt mngiere, zicnd astIel: Ci 1iecruia se d artarea Duhului spre 1olos
(1 Cor. 12, 7). Ca s nu zic cineva: Si ce dac acelai Domn, acelai Duh i
acelai Dumne:eu, cand eu am luat mai putin? Pentru c asa este spre Iolos,
zice. Sub nume de artarea Duhului apostolul ntelege semnele, si cu drept
cuvnt. !entru mine credinciosul, :ice, se ;dete c cel ce are Duhul il are
de cand s-a bote:at, iar pentru cel necredincios aceasta nu ;a 1i in;ederat de
nicieri, 1r numai de la semne incat i de aici nu este o mic mangaiere,
cci i dac harurile sunt deosebite, totui do;ada este una i aceeai. dac
ai mult sau putin, eti deopotri; in;ederat. a c dac ;oieti s arti c
ai Duhul, ai o do;ad sigur. Deci cand i cel ce d este unul i acelai,
cand i harul este unul, i artarea harului tot de acolo se 1ace, i cand mai
cu seam aceasta este spre 1olosul tu, apoi atunci nu te intrista ca un
dispretuitor. Cci nu a 1cut aceasta ca s te arate mai prefos de altul sau
s te necinsteasc, ci ca s te crute, a;and in ;edere numai 1olosul tu. lua
mai mult decat pot duce puterile tale, aceasta nici nu ar 1i spre 1olosul tu,
ba inc ti-ar 1i ;tmtor i ;rednic de intristare. (Comentariile sau
Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni, omilia XXIX, p. 305)
,,C unuia prin Duhul se d cu;antul intelepciunii, iar altuia cu;antul
cunoaterii, intru acelai Duh. Si unuia credinta intru acelai Duh, iar
altuia darurile tmduirilor intru acelai Duh (1 Cor. 12, 8-9). Ai vzut
cum el pretutindeni Iace acelasi adaos, zicnd: intru acelai Duh? Pentru c
el stia Ioarte bine ct de mare mngiere este de aici. Unuia lucrarea
puterilor, iar altuia prorocie, unuia osebirea Duhurilor, iar altuia 1eluri de
limbi, iar altuia tlmcirea limbilor (1 Cor. 12, 10). Si Iiindc mai ales n
acest de pe urm har ei se ncumetau si cugetau lucruri mari de dnsii, pentru
aceea apostolul l-a trecut la urma tuturor, si a adogat: Si toate acestea le
lucrea: unul i acelai Duh, imprtind deosebi 1iecruia precum ;oiete (1
Cor. 12, 11). Aceasta este doItoria universal a mngierii, adic a primi toti
din aceeasi rdcin, din aceleasi comori, din aceleasi izvoare. Pentru aceea
apostolul ntr-una ntrebuinteaz cuvintele intru acelai Duh, mngindu-i si
Icnd s piar pruta nepotrivire. (Comentariile sau Talcuirea Epistolei
intai ctre Corinteni, omilia XXIX, p. 305)
,,Dar ce va s zic: cu;antul intelepciunii? Adic acela pe care l-a avut
Pavel, pe care l-a avut Ioan, Iiul tunetului. Si ce va s zic cu;antul
cunoaterii? acela adic, pe care l aveau multi dintre credinciosi, cari aveau
1076
cunoastere, ns nu puteau a nvta pe altii si nici nu puteau cu usurint s
arate altora ceea ce stiau. Unuia, :ice, credinta, spunnd aici nu de credinta
dogmelor, ci de credinta minunilor si a semnelor, despre care zice
Mntuitorul: De ;eti a;ea credint cat un grunte de mutar, ;eti :ice
muntelui acestuia. Mut-te de aici acolo, i se ;a muta (Mt. 17, 20). Si
apostolii cereau de la dnsul o astIel de credint zicnd: daoge nou
credint (Lc. 17, 5). Aceast credint este muma semnelor. Lucrrile
puterilor si darurile tmduirilor nu sunt acelasi lucru, cci cel ce avea darul
tmduirilor numai ct vindeca pe cei bolnavi, pe cnd cel ce avea lucrrile
puterilor, si pedepsea n acelasi timp, Iiindc puterea era nu numai de a
vindeca, ci si de a pedepsi, dup cum a Icut Pavel si Petru. Unuia
proorocie, iar altuia osebirea duhurilor. Si ce va s zic osebirea
duhurilor? Adic a cunoaste cine este anume cel duhovnicesc si cine nu,
cine este proroc si cine este amgitor, ceea ce spunea si tesalonicenilor,
zicnd: !roorociile s nu le de1imati, toate s le ispititi, ce este bun s
tineti (1 Tes. 5, 20-21). Fiindc mare era pe atunci droaia de proroci
mincinosi, de vreme ce diavolul lucra pe capete de a da Iiint minciunii si de
a o Iace deopotriv cu adevrul. Unuia 1eluri de limbi, iar altuia tlmcirea
limbilor, adic unul, de pild, stia ce spune el, dar n-o putea lmuri si altora,
iar cellalt le putea pe amndou deodat. Se credea c acest har este mare,
Iiindc si apostolii nc de la nceput l-au primit, si printre corinteni cei mai
multi l aveau, pe cnd nu tot asa si cu cuvntul nvtturii. Pentru aceea
harul acesta l pune nti, iar harul limbilor l pune tocmai la urm, Iiindc si
acesta vine de la cel dinti, ca si toate celelalte, si prorociile, si lucrrile
puterilor, si Ielurile de limbi, si tlmcirea limbilor. Nici unul din toate
acestea nu este asemeni cu cel dinti, pentru care si zice apostolul n alt
parte: !reotii cei ce ii tin bine dregtoria, de indoit cinste s se
in;redniceasc, mai ales cei ce se ostenesc in cu;ant i in in;ttur (1 Tim.
5, 17). Dar si lui Timotei i scria, zicnd: !an ce ;oi ;eni, p:ete citirea, i
mangaierea, i in;ttura. Nu 1ii nebgtor de seam de harul ce este intru
tine (1 Tim. 4, 13-14). Ai vzut c si nvttura el o numeste har?
(Comentariile sau Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni, omilia XXIX, p.
306)
,,Deci iubitilor, s nu ne mputinm cu suIletul si nici s ne ntristm
si s zicem: Pentru ce unul a luat si altul nu a luat? Si nici s nvinovtim
pentru aceasta pe Duhul SInt. C dac stii c din dragoste ti-a hrzit ceea
ce ai, atunci poti ntelege c tot din aceeasi dragoste a hotrt si msura cu
care ti s-a dat si te vei bucura pentru cele ce ai primit. Deci nu te nelinisti
1077
pentru cele ce nu le-ai primit, ci nc s-i multmesti c nu ai primit mai
mult dect puterile tale. (Comentariile sau Talcuirea Epistolei intai ctre
Corinteni, omilia XXIX, p.308)
,,. toat zavistia s o lepdm de la noi, si nici s nu pizmuim pe cei
ce au mai mari haruri dect noi, nici s dispretuim pe cei ce au daruri mai
maci dect noi, cci asa a voi Dumnezeu. Iar de te tulburi nc, apoi
gndeste-te c de multe ori cel crezut mai presus de tine nu poate Iace sau nu
poate mplini rolul tu. nct chiar dac ai Ii mai prejos dect el, n aceasta tu
l ntreci; si chiar mai presus de tine de ar Ii, n aceasta ti este mai prejos, si
prin aceasta este egalitate. Cci se pare c si n trupul omului cele mici nu
putin ajut n Iunctionarea organismului, Iiindc de multe ori vatm chiar si
pe cele crezute mari cnd nu-si ndeplinesc rolul lor. n adevr, iubitilor, ce
poate Ii mai dispretuit si mai nebgat n seam din trupul omenesc ca Iirele
de pr? Dar iat c dac vei smulge aceste Iirisoare de pr dispretuite de la
sprncenele si genele de deasupra ochilor, ai Icut ca s piar Irumusetea
Ietei si chiar ochiul nu se mai pare a Ii Irumos si sntos. Desi paguba a Iost
ntmpltoare, ns chiar si asa s-a stricat orice Irumusete, si nu numai
Irumusetea, ci si ochii sunt vtmati n lucrarea lor. (Comentariile sau
Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni, omilia XXX, p. 317)
,,C dac harul poate este mai mic, este cu toate acestea Ioarte
trebuitor, si dup cum n trup neIiind acel mdular mai nebgat n seam,
multe sunt mpiedicate n mersul lor Iiresc, tot asa si Ir cel cu harul mai
mic schiopteaz toat plintatea Bisericii. (Comentariile sau Talcuirea
Epistolei intai ctre Corinteni, omilia XXXI, p. 322)
,,. si darurile cel mici sunt de rvnit ca si cele mari, prin Iaptul c nu
au Iost date tuturor cum s-ar ntmpla. !entru ce eti scarbit, :ice, c nu ai
poate harul tmduirilor? poi gandete-te c ceea ce ai tu, chiar de ar 1i
mic, totui de multe ori cel ce are pe cele mai mari nu-l are pe acesta.
Pentru aceea zice: u doar toti in limbi griesc? u doar toti tlmcesc?
Dup cum pe cele mari nu le-a hrzit Dumnezeu pe toate deodat la toti, ci
unora pe unele, altora pe altele, tot asa a Icut si cu cele mici, cci nu le-a
dat pe toate la toti. Iar aceasta a Icut-o iconomisind o mare mpreun-
glsuire si dragoste ntre dnsele, ca astIel Iiecare simtind nevoie de
aproapele, s se alipeasc pe lng Iratele su. Aceasta a iconomisit-o
Dumnezeu si ntre mestesuguri, si ntre stihiile Iirii, si ntre plante, si ntre
1078
mdularele noastre si, n sIrsit, ntre toate si n toate, Ir vorb mult.
(Comentariile sau Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni, omilia XXXII,
p. 334)
,,Ci s ra;niti, :ice, darurile cele mai bune, i inc mai inalt cale
art ;ou (1 Cor. 12, 31). Aceasta spunndu-le, pe nesimtite d a ntelege c
ei sunt pricina c au primit haruri mici, si stpni sunt, de vor voi, ca s ia si
pe cele mai mari. Cci cnd zice: s ra;niti, prin aceasta cere de la dnsii
srguinta si poIta cea pentru cele duhovnicesti. Si nu a zis cele mai mari, ci
cele mai bune, adic cele mai Iolositoare. Ceea ce el spune aici aceasta
nseamn: struiti in a dori haruri, i ; ;oi arta i:;orul harurilor. Si nici
nu a zis haruri, ci cale, ca prin aceasta nc mai mult s-i nalte spre cele ce
urmeaz a le spune. Eu, zice, nu ; art numai un har, sau dou, sau trei, ci
o cale sigur care duce la toate harurile, i inc nu o cale cum s-ar
intampla, ci mult mai inalt, i care st inaintea tuturor, i este de obte
pentru toti. Si nu este ca harurile, care unele sunt ale acelora, altele ale
acestora, i care nu sunt date toate tuturor, ci ceea ce eu spun, :ice, este
dar, este har uni;ersal. (Comentariile sau Talcuirea Epistolei intai ctre
Corinteni, omilia XXXII, pp. 334-335)
,,Dac aceste haruri s-au Iost dat pentru ntrirea credintei, apoi ct
credint va Ii mprstiat pretutindeni, negresit c ntrebuintarea acestor
haruri va Ii de prisos. (Comentariile sau Talcuirea Epistolei intai ctre
Corinteni, omilia XXXIV, p. 359)
,De multe ori din cauza vietii necurate sau si trndave, multi n-au luat
daruri. Ba cteodat chiar si avnd o viat bun si curat si totusi n-au luat.
De ce oare? Ca nu cumva s-si ias din drumul mprtesc, ca s nu se
truIeasc, ca nu cumva s se Iac mai molatici, ca nu cumva s se ngmIe
mai mult. C dac chiar si Ir daruri si totusi constiinta vietii curate este de-
ajuns de a ngmIa pe cineva, apoi cu att mai mult cnd se adauge si harul.
Asa c harul se d celor umiliti si celor sinceri si mai ales celor sinceri (.)
Omul umilit si care nu-si nchipuie lucruri mari de dnsul, devine mai harnic
cnd primeste darurile, ca cstigate cu merit, desi nu se judec singur pe sine
ca vrednic, pe cnd cel ce le-a cstigat Ir merit, consider Iaptul acesta ca
o datorie si se ngmI. AstIel c Dumnezeu iconomiseste lucrul acesta n
interesul omului chiar, ceea ce poate vedea cineva si n biseric petrecndu-
1079
se. Unul de pild are dar n vorb potrivit la nvttur, pe cnd un altul nici
nu poate deschide gura.
Nimeni, deci, s nu se mhneasc pentru aceasta, cci 1iecruia se d
artarea duhului spre 1olos. C dac stpnul casei stie ce trebuie a
ncredinta Iiecruia, apoi cu att mai mult Dumnezeu, care stie cugetul
omului, care stie totul chiar mai nainte de a Ii Icute de om. (Comentariile
sau Explicarea Epistolei ctre E;rei, omilia III, p. 80)
,S nu zici: De ce n-a 1i a;ut darul de a 1i in;ttor, c dac a 1i
a;ut acest dar, pe multi i-a 1i in;tat, cci nu stii, c dac poate l aveai, ar
Ii Iost spre osnda ta, c poate ascundeai talantul, sau c poate l ntrebuintai
spre intrig, spre invidie. Acum tu ns ai scpat de toate acestea.
(Comentariile sau Explicarea Epistolei ctre E;rei, omilia III, pp. 80-81)
,Nu ai poate talentul de vorb Irumoas? Nu ai n cap o mbelsugare
de cugetri? Cu toate acestea stii cele obstesti. Ai copii, ai vecini, ai prieteni,
ai Irate, ai neamuri, si dac nu poti s tii n biseric cuvnt lung, poti totusi
ca pe acestia s-i sItuesti. Aici nu este nevoie de retoric, si nici de vorb
lung, si deci arat cu aceast ocazie c dac ai avea talantul vorbirii, nu ai
neglija. C dac n cele mici nu te ncerci, cum te-as putea crede n cele
mari? (Comentariile sau Explicarea Epistolei ctre E;rei, omilia III, p. 81)
,Dac ai avea harul, de multe ori te-ai ngmIa, si de multe ori te-ai
abate din calea cea dreapt, cci nu te stii tu pe sine-ti att de bine, precum te
stie Dumnezeu. S nu zicem: De ce aceasta, i pentru ce? Cnd Dumnezeu
iconomiseste lucrurile, s nu-I cerem socoteal, Iiindc aceasta este cea mai
de pe urm neevlavie si nebunie. Robi suntem, si nc robi care stm departe
mult de Stpnul, nestiind nici chiar cele de la picioarele noastre.
Deci, s nu cernem vointa lui Dumnezeu, ci pe ct ni-a dat, s pstrm
pe ct timp trim, chiar mic de ar Ii, sau nebgat n sam, si vom reusi n
totul; si mai bine zis, nici mic nu se poate numi ceea ce este din darurile lui
Dumnezeu. Esti scrbit c nu ai darul nvtturii? Spune-mi ns, care ti se
pare mai mare: darul nvtturii sau al tmduirii bolilor? Desigur c acesta.
Dar ce? Nu ti se pare c a da vedere orbilor este cu mult mai mare dect a
vindeca bolile? Nu ti se pare c a nvia mortii este un dar mai mare? Dar ce?
A nvia mortii numai cu umbra si cu sudariile ( basma de sters sudoarea) nu
ti se pare a Ii mai mare dect a-i nvia cu cuvntul? Deci, ce voiesti? Voiesti
s nviezi mortii cu umbra si cu sudorile, sau ca s ai darul nvtturii?
Desigur c darul acela de a nvia mortii numai cu umbra si cu sudariile.
1080
Dar dac ti-as arta c cu mult mai mare dect aceasta este alt dar,
care-ti este cu putint de a-l lua, dac nu-l ai, si de care cu dreptate ai Iost
lipsit; - ce vei spune? Si apoi acest dar nu numai unuia sau la doi este
ngduit de a-l primi, ci tuturor. Stiu c ati rmas ca prostiti si n uimire,
auzind c v este cu putint de a avea un mai mare dar dect a nvia mortii,
si a da vedere orbilor, si a Iace cele de pe timpul apostolilor, - ba nc poate
c vi se pare de necrezut. Deci, care este acel dar? Dragostea. Dar credeti-m
c nu este aceasta vorba mea, ci a lui Hristos, spus prin Pavel. Ce spune el?
S ra;niti, zice, darurile cele mai bune, i inc mai inalt cale ; art ;ou
(I Cor., 12, 3l). (Comentariile sau Explicarea Epistolei ctre E;rei, omilia
III, p. 82)
,Asa sunt darurile Stpnului. Nu mparte mprtsirea dup rang, ci
dup voint si gnd. (Cu;ant la In;iere, III, n vol. !redici la srbtori
imprteti i cu;antri de laud la s1inti, p. 1341)
DUMNEZEU DUHUL SFNT (harismele Duhului SInt)
,Din pantecele celui care crede-n Mine ;or curge rauri de ap ;ie,
precum a :is Scriptura (Ioan 7, 38). Ai vzut c nu curg numai patru ruri
din izvorul acesta, ci nenumrate? Izvorul acesta e minunat nu numai prin
multimea rurilor, ci si prin natura lui. n el nu-s scurgeri de ap, ci
harismele Duhului. Izvorul acesta se mparte n suIletul Iiecrui credincios,
si nu se mputineaz; se mparte, si nu se termin; se mbuctteste, dar nu se
micsoreaz; n toti ntreg, n Iiecare ntreg. Asa sunt harismele Duhului.
(Cu;ant despre 1olosul citirii Scripturii, (La inceputul Faptelor apostolilor
III, n vol. Omilii la sracul La:r. Despre soart i !ro;ident., pp. 330-
331)
,Asa e natura harismelor: nu au nici cununi, nici rsplat. Darul nu-i o
Iapt a celor ce l-au primit, ci un har al bunvointei celui ce a dat darul. De
aceea si Hristos a poruncit ucenicilor s nu se bucure c izgonesc demoni; iar
pe cei care proIeteau n numele Lui si Iceau multe minuni i-a scos din
mprtia cerurilor, pentru c acestia voiau s se mntuiasc numai prin
harismele lor, Ir s aib vreo ndrznire prin propriile lor Iapte (Matei 7,
21). (La cu;antul apostolic ce spune. Dar a;and acelai duh al
credintei, precum este scris~~, i la Cre:ut-am, pentru aceea am grit...
~~, 4, n vol. Despre schimbarea numelor. Despre rbdare. Despre
milostenie., pp. 271-272)
1081
DUMNEZEU DUHUL SFNT (dac n-ar Ii Duhul, n-ar Ii Biserica)
,Dac n-ar Ii Duhul, n-ar Ii Biserica, iar dac este Biserica,
atunci evident c este si Duhul. (Omilia I la Rusalii, IV, n vol.
!redici la srbtori imprteti i cu;antri de laud la s1inti, p. 208)
DUMNEZEU DUHUL SFNT (Pronia dumnezeiasc)
,Dumnezeu Iace totul si svrseste totul spre Iolosul nostru; si tot spre
Iolosul nostru a druit omului si desItarea si tihna. Dac Dumnezeu, din
pricina covrsitoarei Lui iubiri de oameni, ne-a pregtit, nainte de a Ii
neamul nostru, acele buntti negrite, precum nsusi spune: Jeniti
binecu;antatii !rintelui Meu de moteniti imprtia cea pregtit ;ou
inainte de intemeierea lumii (Matei, 25, 34), apoi cu mult mai mult ne va da
din belsug toate cele de pe lumea asta. (Omilii la Facere, omilia XIV, II, n
col. PSB, vol. 21, p. 158)
,.nteleptul Dumnezeu, Cel ce rnduieste viata noastr dup
ntelepciunea Lui.. (Omilii la Facere, omilia XVII, II, n col. PSB, vol.
21, p. 191)
,Cnd ne bucurm de purtarea de grij a lui Dumnezeu, putem scpa
nu numai de uneltirile oamenilor ri, ci chiar de-am cdea ntre Iiare
slbatice nu vom pti nimic. C Stpnul, artndu-Si bogtia puterii Lui,
schimb chiar Iirea Iiarelor si le preIace n oi; nu c le-ar Iace s-si piard
cumva slbticia Iirii lor, ci le Iace blnde ca oile, cu toate c-si pstreaz
Iirea. Cnd Dumnezeu vrea stihiile si uit propria lor lucrare; Iocul nu mai e
Ioc. Si aceasta o poti vedea cu cei trei tineri (Dan., 3, 8-28) si cu Daniel
(Dan., 6, 16-24). Daniel, nconjurat de lei, ca si cum ar Ii avut oi mprejurul
lui, n-a ptit nimic, ajutorul celui de sus a nIrnat slbticia leilor. Fiarele au
rmas Iiare, dar nu si-au vdit Iirea lor slbatic; si au cunoscut asta si cei
care erau mai slbatici ca Iiarele.
S-a ntmplat aceasta pentru o mai mare nvinuire a acelor care au
depsit pe Iiare n cruzime, cu toate c erau nzestrati cu ratiune. Au
cunoscut chiar Iapte c, datorit purtrii de grij a Stpnului, Iiarele nu s-au
atins de dreptul Daniel, n-au ndrznit s-i sIsie trupul; dar cei care l-au
aruncat pe Daniel la Iiare au Iost mai ri dect Iiarele. Si ca s nu se cread
c totul a Iost o nlucire, acei au cunoscut adevrul din cele petrecute cu cei
ce au Iost aruncati n groap; cu Daniel Iiarele au Iost blnde ca oile, si
uitaser Iirea, dar cu cei ce Iuseser aruncati dup Daniel n groap, Iiarele
1082
si-au artat slbticia lor. Tot asa s-a ntmplat si cu Iocul din cuptorul cel
din Babilon. Focul a crutat pe cei din cuptor, pe cei din mijlocul Iocului; nu
si-a artat tria sa, ci, ca si cum i-ar Ii Iost nlntuit lucrarea Iocului, asa a
lsat nevtmate trupurile celor trei tineri; nici prul lor n-a ndrznit s se
ating, ca si cum o porunc ar Ii mpiedicat Iocul s-si arate lucrarea sa;
dar i-a mistuit pe cei ce sedeau lng cuptor. Prin aceste dou lucruri
Dumnezeu si-a vdit puterea Sa cea mare; si prin aceea c a pzit nevtmati
pe cei din cuptor si prin aceea c a mistuit pe cei de lng cuptor. Deci, cnd
ne bucurm de ajutorul celui de sus, nu numai c scpm de uneltirile
vrjmasilor nostri, dar nu ptim nimic nici chiar de-am cdea n mijlocul
Iiarelor. Mna lui Dumnezeu e mai puternic dect orice; n toate
mprejurrile ne d trie si ne Iace s Iim nebiruiti. (Omilii la Facere,
omilia LVII, IV, n col. PSB, vol. 22, pp. 238-239)
,Iat Eu sunt cu ;oi in toate :ilele pan la s1aritul ;eacului (Matei
28, 20).
Ai vzut iarsi autoritatea cu care le-a vorbit? Ai vzut c si aceste
cuvinte au Iost spuse pe msura ntelegerii ucenicilor? N-a spus c are s Iie
numai cu ei, ci cu toti credinciosii de mai trziu - c n-aveau s triasc
apostolii pn la sIrsitul veacului -, ci le-a vorbit ca unora ce Iac un singur
corp cu toti credinciosii de mai trziu. Domnul le-a spus: S nu-mi vorbiti de
greutatea nsrcinrii. Eu, Care Iac toate usoare, sunt cu voi! Aceasta o
spunea adesea si proIetilor n Vechiul Testament: si lui Ieremia, care punea
nainte tineretea lui, si lui Moise si lui Iezechiel, care soviau: Eu sunt cu
;oi' Acelasi lucru l spune acum si ucenicilor Si. (Omilii la Matei, omilia
XC, II, n col. PSB, vol. 23, pp. 1001-1002)
,Dac Dumnezeu arat o att de mare purtare de grij de niste Ilori de
rnd, nevrednice de cuvnt si de un Iolos ntmpltor, cum nu va purta grij
de tine, Iptura cea mai necesar din toate? (Omilii la Matei, omilia XXII,
I, n col. PSB, vol. 23, p. 281)
,Cum lucreaz El dar? El conduce si pstreaz lucrurile Sale prin
Providenta Sa. Atunci cnd vedeti ridicarea soarelui, mersul lunii, izvoarele,
Intnile, Iluviile, ploile si miscrile naturii, Iie n seminte, Ii n trupurile
noastre, Iie n acela al animalelor si a tuturor celorlalte lucruri care alctuiesc
lumea aceasta, recunoasteti aici lucrarea continu a Tatlui: Care 1ace s
strluceasc soarele atat peste cei buni cat i peste cei ri (Mt., 5, 45). Si
nc: Dac Dumne:eu ast1el o imbrac iarba campului, care ast:i este i
maine se arunc in 1oc (Mt., 6, 30). Si apoi despre psri: Tatl ;ostru Cel
1083
ceresc le hrnete (Mt., 6, 93). (Comentar la E;anghelia de la Ioan, omilia
XXXVIII, 2, p. 182)
,Nimic din cele ce alctuiesc lumea nu poate Ii lipsit de pronia, adic
purtarea de grij a lui Dumnezeu. (Talcuiri la Epistola a doua ctre
Corinteni, omilia XV, p. 145)
,Ia spune-mi, te rog, oare attea buntti, ce le vedem, ar putea s se
desIsoare n mod automat? Lumina de toate zilele, ordinea si pronia,
drumul stelelor, succedarea regulat a zilelor si a noptilor, continuitatea
naturii n plante, n vietti si n oameni, de unde vin acestea? Cine, spune-mi,
este, care guverneaz toate acestea? Dar dac nu se intereseaz nimeni, ci
totul se misc automatic, apoi cine nvrtind aceast cmar Irumos si
mare, - voi s zic cerul, - a asezat-o deasupra pmntului, sau si pe ape?
Cine d timpurile cele Iertile si trimite ploile cele mbelsugate? Cine a asezat
n seminte si n plante atta putere creatoare? Cci tot ceea ce vine
automatic, e Ir rnduial pe cnd ordinea si buna ornduial se Iace numai
cu art. Dar spune-mi, oare n lucrurile de pe lng noi, care se Iac asa
zicnd automatic, nu vedem noi mult neornduial, mult vuet si tulburare?
Si nu zic de acel Iapt ntmplat automatic, ci de un lucru Icut de cineva,
ns Ir vreo art. De exemplu: Iie bunoar lemne si pietre, Iie si var
grmdite toate la un loc; apoi apucndu-se un om Ir experient de cldire,
cldeasc el, zic, si ridice casa. Ei bine, nu ar strica el totul? Fie, apoi, o
corabie si s aib toate cele trebuitoare, aIar de cpitanul care s o
crmuiasc; ei bine acea corabie bine lucrat de altIel - va putea ea oare
pluti singur? Dar apoi pmntul acesta att de mare, cum de st el pe ape, si
cum de s-a nvrtosat n trecerea timpului, Ir de vreo putere care s-l
combine si s-l ntreasc n asa Iel? Care ar Ii explicarea la toate acestea?
Dar dac pmntul sprijin si cerul, iat si o alt greutate asupra lui, pe cnd
dac cerul ar Ii pus pe ape, iat si o alt nedumerie. n adevr c nedumerirea
aceasta nceteaz din moment ce noi vom vedea aici rezultatul proniei
divine. (Comentariile sau Explicarea Epistolei ctre E1eseni, omilia XIX,
pp. 184-185)
,n general vorbind, dac am voi a cerceta cu amnuntime si am
scrmna cuvntul de ce si pentru ce, asupra proniei divine, ei bine secole
ntregi nu ne-ar ajunge. (Comentariile sau Explicarea Epistolei ctre
E1eseni, omilia XIX, p. 185)
1084
,De ce a Icut pe om att de mic, si att de departe de cer, nct mai
c se ndoieste spre Ienomenele de sus? Spune-mi, de ce n timpul iernii
noptea e mai mare, si n timpul verii e mai mic dect ziua? Pentru ce atta
Irig, atta Iierbinteal? Pentru ce corpul e muritor? Si alte mii de ntrebri ti
Iac, si dac voiesti, nu voi nceta a te ntreba, si tu nu vei sti ce s rspunzi
nimic, astIel c chiar din Iaptul acesta, c nu ne sunt cunoscute cuvintele de
ce si pentru ce, noi putem vedea rezultatul proniei divine. (Comentariile
sau Explicarea Epistolei ctre E1eseni, omilia XIX, p. 186)
,Cum c totul se guverneaz de providenta divin si c nimic nu scap
ngrijirii sale, putem si noi a o judeca din Iaptele noastre; pentru c si
popoarele si animalele si totul n Iine au nevoie de stpnire si ngrijire.
(Comentariile sau Explicarea Epistolei ctre Coloseni, omilia V, p. 65)
,Toate se bucur de purtarea Lui de grij! Fie ngeri, Iie arhangheli,
Iie puterile cele de sus, ntr-un cuvnt toate cele vzute si nevzute. De sunt
lipsite de lucrarea, purtrii Lui de grij, se duc, se pierd, pier. (Cu;antri
impotri;a anomeilor, cuv. XII, n vol. Cu;antri impotri;a anomeilor. Ctre
iudei, p. 193)
,Domnul cel att de bun, ndurat si att de ngrijitor pentru noi, care
este mai ntelept dect orice doctor, mai plin de iubire dect oricare tat, si
care ntrebuinteaz mai mult srguint si ngrijire pentru suIletele noastre,
dect poate ntrebuinta un lucrtor de pmnt pentru tarina sa (Cu;ant la 26
octombrie, :iua S1antului marelui Mucenic Dimitrie, n vol. !redici la
duminici i srbtori., p. 209)
,,Dac un om nepriceput nu poate ntelege mestesugul altui om, cu
att mai mult nu poate mintea omeneasc s nteleag nemrginirea proniei
lui Dumnezeu. Cat sunt de necercetate fudectile Lui i cat de neptrunse
cile Lui' (Despre mrginita putere a dia;olului, omilia I, 8, n vol. Despre
mrginita putere a dia;olului. Despre cint., p. 26)
,,Mai mult nc, Dumnezeu nu prseste pe oameni nici atunci cnd
nu voiesc s se Iac mai buni si s cunoasc adevrul, cu toate c oamenii se
bucur de o att de mare purtare de grij. Pentru c de bunvoia lor s-au
lipsit de vietuirea cereasc din rai, Dumnezeu le d aici, pe pmnt, n
aceast viat, toate bunttile: Iace s rsar soarele Su si peste cei ri, si
peste cei buni, plou peste cei drepti si peste cei nedrepti (Matei 5, 45) si le
d oamenilor toate cele de trebuint pentru mentinerea vietii acesteia. Dac
1085
Dumnezeu poart att de mult grij de dusmanii Si, cum se poate spune c
va trece cu vederea vreodat pe cei care cred n El si pe cei care-L slujesc
dup putere? Nu-i cu putint aceasta, nu-i cu putint, ci Se ngrijeste de ei
mai mult dect de tot ce exist. (Despre neca:uri i biruirea tristetii (I.
Ctre Staghirie, ascetul care era chinuit de demon. Cu;ant de s1tuire, n
vol. Despre mrginita putere a dia;olului. Despre cint., pp. 136-137)
,Ar trebui s avem nenumrate limbi, ba chiar putere ngereasc, spre
a multumi lui Dumnezeu cum se cuvine pentru purtarea de grij ce o are
pentru noi; dar, mai bine spus, nici atunci n-ar Ii cu putint s-I multumim
cum trebuie. (Despre Feciorie, 2, n vol. Despre Feciorie, pologia ;ietii
monahale, Despre creterea copiilor., p. 8)
,Cpitanul corbiei si Iace datoria lui si salveaz corabia de la nec,
dar cltorii de pe corabie nu pot vedea ct de desvrsit este stiinta lui n a
conduce vasul din pricina tulburrii lor, din pricina Iricii ce-l cuprinde si din
pricina nelinistii nenorocirilor ce stau deasupra capetelor lor. Tot astIel si cu
lumea: Dumnezeu conduce lumea si poart grij de ea, dar majoritatea
oamenilor nu vede degetul lui Dumnezeu n lume din pricina Iurtunii vietii si
din pricina tulburrii pe care acesti netrebnici si nenorociti, mai mult dect
toti, o aduc asupra lumii. (pologia ;ietii monahale, 10, n vol. Despre
Feciorie, pologia ;ietii monahale, Despre creterea copiilor., p. 276)
,Deseori, si desigur suIletelor evlavioase, Dumnezeu iconomiseste
lucrurile astIel nct evenimentele neIericite s aib un Iinal Iericit. (Din
vol. !roblemele ;ietii, p. 10)
,Dumnezeu gseste solutii la probleme de nerezolvat si iesiri la
lucruri care preau Ir iesire. (Din vol. !roblemele ;ietii, p. 13)
,Dumnezeu si arat puterea Sa ndeosebi atunci cnd vrjmasii
credinciosilor Lui robi se nmultesc. (Din vol. !roblemele ;ietii, p. 14)
,Dumnezeu obisnuieste s actioneze n Ielul acesta n mprejurri
deosebite. Cnd relele se nmultesc, cnd Irdelegea se ntinde, cnd robii
Lui sunt chinuiti, atunci si arat marea Sa putere.
Nu voi uita s amintesc si de o alt nteleapt dar obisnuit pedagogie
a lui Dumnezeu: Cnd ntmpinm viclenii si greutti, nu intervine ndat
pentru a ne ajuta, ci mai nti ne las s ne chinuim un timp si mai trziu
svrseste minunea. De ce Iace asa? Ca s ne Iereasc de nerecunostint si
1086
nemultumire. De obicei noi, oamenii, imediat ce iesim din necazuri, uitm si
de amrciunea lor si de Dumnezeu Care ne izbveste de ele. De multe ori,
iarsi, credem c singuri am reusit s scpm de nenorocirile care au dat
peste noi. Asadar de aceea Dumnezeu ngduie ca mai nti s ne loveasc
ncercrile si mai trziu vine s ne salveze. (Din vol. !roblemele ;ietii, p.
15)
,S Iim siguri, deci, c toate sunt iconomisite de Dumnezeu
numai spre binele nostru, ns Ielul n care sunt iconomisite s nu-1
cutm. Nici s ne suprm si s ne necjim c nu-1 cunoastem. Nu e
posibil s stim astIel de lucruri, si nici nu ne e de vreun Iolos s le
cunoastem, att pentru c suntem muritori, ct si pentru c vom ajunge
repede la nebunie. Dumnezeu vrea s se pociasc si s se
mntuiasc si cei care nu cred n Dnsul. El nsusi o spune: N-am ;enit
s-i chem pe cei drepti la pocint, ci pe cei pctoi (Matei 9, 13).
Dar chiar si cnd nu vor s se ndrepteze si s cunoasc adevrul, nici
atunci nu-i prseste. Desi cu voia lor se lipsesc de viata vesnic,
Dumnezeu le oIer toate cele necesare pentru viata pmnteasc,
rsrind soarele Lui si peste cei buni si peste cei ri, trimitnd ploaie si
celor drepti si celor nedrepti si, n general, dndu-le tuturor cele de
trebuint pentru a tri. Asadar dac Domnul arat atta grij pentru
vrjmasii Lui, cum i va trece cu vederea pe cei care-L iubesc si-L
urmeaz?
AstIel, cnd vedem dezordine si tulburare si asa-zise
nedreptti, s nu crtim mpotriva lui Dumnezeu, cci n viata de
aici nimic nu se Iace Ir pronia Lui. n realitate, lipsa de ornduial
si tulburarea se aIl nu n evenimentele exterioare, ci n cugetul
nostru. Atta vreme ct cugetul rmne tulburat de patimi, nicieri nu
va vedea ordine si armonie. Asa cum ochii, cnd sunt bolnavi, si n
miezul zilei vd totul ntunecat, iar cnd sunt sntosi chiar si
noaptea cluzesc bine trupul, la Iel si mintea noastr, cnd este
sntoas pe toate le vede bine, dar cnd este bolnav, chiar n
cer dac-ai nlta-o, si acolo gseste dezordine si tulburare. (Din vol.
!roblemele ;ietii, pp. 177-178)
,Dac o corabie nu poate pluti pe mare Ir crmaci, pentru c va
nauIragia, e cu putint ca lumea ntreag s rmn necrmuit din clipa
zidirii ei? Las o corabie pe mare doar pentru o zi Ir cpitan si echipaj, si-
o vei vedea scuIundndu-se. Las nengrijit doar pentru dou zile o colib
mic, pe care-ai construit-o n via ta pentru nevoile culesului, si-o vei vedea
1087
nruindu-se. Corabia deci nu poate cltori Ir crmaci. Coliba nu
poate sta n picioare Ir ngrijire. O zidire att de mare, att de complex
si att de vrednic de admirat cum este universul, cum ar Ii rmas ntreag
si cum ar Ii Iunctionat mii de ani Ir pronie? Priveste nemrginirea cerului
cu nenumratele stele, priveste Irumusetea pmntului cu toate animalele si
plantele lui, si strig din inim: Cat de mrite sunt lucrurile Tale, Doamne,
pe toate-ntru intelepciune le-ai 1cut (Psalmi 103, 24) (Din vol.
!roblemele ;ietii, pp. 179-180)
,De attia ani soarele l vedem c are rnduial bun si cltoreste n
toate zilele, multimea stelelor cea de multe Ieluri si pzeste rnduiala lor,
drumurile lumii sunt Ir oprire, noaptea si ziua urmeaz una dup alta cu
nencetat schimbare, toate sunt n armonie si cele de sus si cele de jos,
miscndu-se ca ntr-un dans, si mai precis, c Iiecare si pzesc locul su si
nu ies din rnduiala pe care Dumnezeu a hotrt-o. (Cu;ant ctre cei ce
cred c dia;olii ocarmuiesc cele omeneti i se necfesc pentru pedepsele lui
Dumne:eu, i se smintesc pentru indestulrile celor ri i pentru su1erintele
celor drepti, n vol. Din osptul stpanului, p. 28)
,Si dac o corabie care are putini corbieri si cltori, nici o stadie nu
poate merge Ir cel ce o crmuieste, cu mult mai mult lumea aceasta att de
mare, care are n ea attea suIlete, alctuite din deosebite stihii, nu ar Ii tinut
atta vreme, dac nu ar Ii Iost pronia divin, care s ntreasc si s tie lumea
aceasta totdeauna. (Cu;ant ctre cei ce cred c dia;olii ocarmuiesc cele
omeneti i se necfesc pentru pedepsele lui Dumne:eu, i se smintesc
pentru indestulrile celor ri i pentru su1erintele celor drepti, n vol. Din
osptul stpanului, p. 34)
,C dragostea si purtarea Lui de grij Iat de noi covrseste pe cea a
oricrui stpn, purttor de grij, sau a oricrui tat iubitor de Iii, sau maic
iubitoare de prunci. Oare ;a uita mama pe pruncul su? Sau nu-i ;a 1i mil
de 1iii pantecelui su? C de ;a i uita 1emeia pe acetia, dar Eu nu te ;oi
uita pe tine, zice Domnul (Is., 49, 15).
Credincioas cu adevrat este Igduinta si nu mai are nevoie de
dovad, cci este a lui Dumnezeu. Dar totusi veniti s dovedim aceasta si
prin lucruri. (Cu;ant la Sera1im, n vol. Din osptul stpanului, pp. 44-45)
,Ce deci? spun ei nu vrei ca eu s stiu lmurit si s cred c
Dumnezeu proniaz toate? Fireste c vreau, o doresc si ti-o urez mult, dar nu
s iscodesti Pronia cu curiozitate si indiscretie. Cci dac stii si te-ai
1088
convins, nu mai cuta; iar dac te ndoiesti, ntreab atunci pmntul, cerul,
soarele, luna, ntreab Ieluritele specii de necuvnttoare, semintele,
plantele, pestii Ir glas, stncile, muntii, vile, dealurile, ziua, noaptea.
Fiindc Pronia lui Dumnezeu e mai evident dect soarele si raza lui,
si n Iiecare timp si n Iiecare loc, si n pustie si n lumea locuit si n cea
nelocuit, si pe pmnt si pe mare, si oriunde ai merge, vei vedea aduceri-
aminte limpezi si suIiciente, vechi si noi, ale acestei Pronii, glasuri mai clare
dect glasul nostru rational purtate din toate prtile si nvtndu-l pe cel ce
vrea generozitatea Lui. (Scrisori din exil, Ctre cei ce se scandali:ea: de
1rdelegile i persecutiile comise i despre !ronia lui Dumne:eu, V, 1-2, n
vol. Scrisori din exil. Ctre Olimpiada i cei rmai credincioi. Despre
deprimare, su1erint i !ro;ident., p. 274)
,Unora care erau odinioar ndurerati si se tnguiau zicnd: Domnul
m-a prsit, Dumne:eul lui Israel m-a uitat, proorocul adaug zicnd unele
ca acestea: Oare 1emeia ;a uita pe pruncul ei i nu-i ;a 1i mil de rodul
pantecului ei? (Is., 49, 14-15), vrnd s spun c asa cum aceea n-ar putea
uita de pruncii ei, asa nici Dumnezeu n-ar putea uita de neamul oamenilor.
Apoi, ca s aIli c proorocul a adus aceast imagine nu vrnd s arate
c msura iubirii lui Dumnezeu e ca a maicii Iat de rodul pntecului ei, ci
pentru c socotea cunoscut c msura acestei iubiri e mai mare dect a
celorlalte iubiri pentru c aIectiunea lui Dumnezeu e mult mai mare dect
aceea a adugat. Chiar dac 1emeia i-ar uita pruncii, Eu nu te ;oi uita,
:ice Domnul (Is., 49, 14-15). Vezi cum a trecut msura iubiri de mam?
(Scrisori din exil, Ctre cei ce se scandali:ea: de 1rdelegile i
persecutiile comise i despre !ronia lui Dumne:eu, VI, 3-5, n vol. Scrisori
din exil. Ctre Olimpiada i cei rmai credincioi. Despre deprimare,
su1erint i !ro;ident., p. 275)
,... ct distant este ntre lumin si ntuneric, ntre buntate si rutate,
atta este ntre msura bunttii si a proniei lui Dumnezeu si aIectiunea
printeasc; ascult ce spune: Cine dintre ;oi, dac 1iul su ii cere paine, ii
;a da oare piatr? Sau dac-i cere pete, ii ;a da oare arpe? Deci dac
;oi, ri 1iind, titi s 1aceti daruri bune copiilor ;otri, cu cat mai mult Tatl
;ostru Cel din ceruri ;a da cele bune celor care le cer de la El (Mt., 7, 9-11)
artnd c, pe ct de mare e distanta ntre rutate si buntate, pe att e mai
nalt buntatea lui Dumnezeu Iat de grija printeasc. (Scrisori din exil,
Ctre cei ce se scandali:ea: de 1rdelegile i persecutiile comise i despre
!ronia lui Dumne:eu, VI, 6-7, n vol. Scrisori din exil. Ctre Olimpiada i
cei rmai credincioi. Despre deprimare, su1erint i !ro;ident., p. 276)
1089
,... Pronia Lui prin lucrurile Lui. Cci a o nItisa ntreag sau mcar
o parte a ei nu e lucru usor, asa este de nemrginit si negrit strlucind att
prin cele mici, ct si prin cele mari, att prin cele vzute. Dar s Iac dovada
plecnd de la cele vzute. (Scrisori din exil, Ctre cei ce se scandali:ea:
de 1rdelegile i persecutiile comise i despre !ronia lui Dumne:eu, VII, 1,
n vol. Scrisori din exil. Ctre Olimpiada i cei rmai credincioi. Despre
deprimare, su1erint i !ro;ident., p. 279)
,Avnd, asadar, att de mari dovezi ale proniei Lui, pe cele din Noul
si din Vechiul Testament, pe cele din viata de Iat si din cea viitoare, pe cele
Icute si pe cele ce se svrsesc n Iiecare zi, pe cele de la nceput, pe cele de
la mijloc si pe cele de la sIrsit, cele ce se Iac necontenit, pe cele din trup si
din suIlet, si vznd venind din toate prtile nori de dovezi care proclam
pronia Lui, te mai ndoiesti? Nu te ndoi, ci crede c proniaz si convinge-te
de asta! Deci nu mai iscodi indiscret, stiind c ai un Stpn mai aIectuos
dect un printe si mai grijuliu dect o mam, mai ndrgostit dect un mire
si o mireas, care socoteste c odihna Lui e mntuirea ta si se bucur mai
mult dect tine de izbvirea de primejdii si de moarte ceea ce am artat
prin Iona si care arat orice Iel de iubire: cea care o are un printe pentru
copii, o mam pentru rodul pntecului ei, agricultorul pentru via sa,
constructorul pentru mestesugul su, mirele pentru mireas, tnrul pentru o
tnr, o iubire care vrea s ndeprteze de la tine cele rele tot att pe ct e
de departe rsritul de apus, pe ct e mai nalt cerul Iat de pmnt cci am
artat si aceasta , sau mai bine zis nu numai att, cu mult mai mult, cum am
artat punnd n miscare cuvntul despre acestea si ndemnndu-te s nu te
opresti la imagini, ci s le depsesti prin rationamente. Cci pronia lui
Dumnezeu e de netlcuit, purtarea Lui de grij e necuprins, buntatea Lui e
negrit, iar iubirea Lui de oameni cu neputint de adulmecat. (Scrisori din
exil, Ctre cei ce se scandali:ea: de 1rdelegile i persecutiile comise i
despre !ronia lui Dumne:eu, VIII, 10-12, n vol. Scrisori din exil. Ctre
Olimpiada i cei rmai credincioi. Despre deprimare, su1erint i
!ro;ident., pp. 288-289)
,Noi nu grijim atta pentru mntuirea noastr, pe ct grijeste
Fctorul nostru, Dumnezeu, nici nu ne este nou atta grij s nu ptim
vreun ru, ct i este lui Dumnezeu, Care ne-a druit suIletul nostru; iar
Dumnezeu pe oameni nici la primejdii nu-i las s cad pururea, ca s nu se
strice si s nu piar de ntristare, nici la noroc si la patimi bune nu-i las
pururea, ca s nu se leneveasc pentru mntuirea lor, ci cu schimbrile
1090
acestea mntuirea lor n multe Ieluri tocmind-o o lucreaz, pentru c o
corabie, de nu va avea crmaci, nu va putea s stea, ci prea lesne se va
scuIunda. Dar aceast lume cum ar Ii putut s stea attia ani, de n-ar avea
cine o ngriji? Si pentru ca s nu mai zic alta, socoteste tu aceast lume ce
este pe pmnt cum ar Ii o corabie si cerul vetrila, corbierii oamenii si
luciul mrii s Iie bezna cea Ir Iund. Cum dar n attia ani nu s-a ntmplat
necare si pierire niciodat acestei corbii a toat lumea? Ia las o corabie
ntr-o zi Ir corbier si Ir crmaci, c ndat o vei vedea necat. Dar
aceast lume are sase mii de ani si mai multi si nici una ca aceasta nu a ptit.
Si nc ce zic eu corabie sau luntre, o colib de Iace cineva n via lui si dac
culege via si o las pustie, de multe ori nici dou zile nu st, ci ndat se
stric si cade. Si de vreme ce o colib nu poate s stea nengrijind nimeni de
ea, dar zidirea cerului si a pmntului Iiind att de bun si de minunat, cum
ar Ii putut s stea attia ani nestricat, Ir de grija si chiverniseala cuiva? Ar
Ii Ir putint. Ia socoteste podoaba si Irumusetea cerului cti ani are si nu s-
a mai nnegrit! Cunoaste si puterea pmntului, cum nu i-a slbit pntecele
n attia ani nscnd attea Ieluri de semnturi? La Iel si izvoarele si
Intnile cum izvorsc totdeauna si nu mai seac. Socoteste si marea cte
ruri primeste iar peste msura ei nu creste niciodat. Pentru aceasta se cade
dar la Iiecare Iapt din cte sunt numite si Icute de Dumnezeu s zicem:
Cat s-au mrit lucrurile Tale Doamne, toate cu intelepciune le-ai 1cut'
(Din vol. Mrgritarele S1antului Ioan Gur de ur, pp. 136-137)
,Ce nebunie va Ii de a nega c universul ar Ii condus de ctre o
Inteligent superioar! Nimic nu este n sigurant, nimic nu subzist
dect ceea ce este condus si stpnit. Fr supraveghere ediIiciul se
drm, nava se pierde, trupul nostru nsusi nu-si pstreaz mult
vreme Iortele sale si sntatea sa. Si acest corp imens, acest Univers
att de vast, att de complicat, compus din prti att de diverse, din
rotite att de delicate, dus la miscri att de impetuoase, cum va
rmne el Ir directie, Ir conducere? (Din vol. Bogtiile oratorice,
pp. 11-12)
,Vesnica obiectie mpotriva Providentei si a conducerii
dumnezeiesti este inegala repartitie a bunelor si a relelor; prosperitatea
unora, durerea care se ataseaz de preIerint la virtute. Ce s zici? Ce
s rspunzi? Cum s aperi o Provident dumnezeiasc n snul acestor
maniIestri dezordonate?
1091
S presupunem mai nti c totul ar Ii tain n conducere si c
distribuirea bunelor si a relelor ne rmne o indesciIrabil si dureroas
enigm. Cu ce drept ne vom ridica noi mpotriva acestei ntunecimi
particulare, atunci cnd attia altii dispretuiesc cercetrile noastre si
proclam, cu mretia inIinit a lui Dumnezeu, neputinta noastr de a o
mbrtisa. O omule, incapabil de a ntelege ncoltirea unui grunte de
gru, obligat de a accepta misterul care ti se oIer din toate prtile, cu
ce drept negi tu Providenta sub pretextul c n-o poti ntelege?
Providenta rmne pentru tine un adnc de neptruns? ns chiar aceea
este n mod precis semnul lui Dumnezeu, semnul prezentei Sale si a
actiunii Sale. A sti c trebuie s ignori: iat cea mai sigur si cea mai
adnc dintre stiinte. A crede, cnd totul aici contrazice, c poti
ptrunde totul, este toat ignoranta cea mai complet si cea mai
ridicol.
ns, n al doilea rnd, oare este adevrat c actiunea
providential ne-ar Ii n totul si totdeauna un adnc din care noi nu
putem cobor cel putin cteva trepte? Este oare adevrat c n inegala
distribuire a bunurilor si a relelor, totul ne-ar Ii conIuz si haos? (.)
Viata este o trecere rapid spre o limit vesnic. Limita este totul:
conditiile n care se eIectueaz trecerea sunt secundare. De altIel cu ce
drept i atribuim noi lui Dumnezeu ceea ce este opera liberttii
omenesti? Nu suntem noi nsine oare cei care de o sut de ori ne spm
groapa n prpastia n care cdem, adncul mizeriei si al durerii unde
gemem noi apoi? ns, i atribuim direct lui Dumnezeu aceste nereusite
ale soartei n care sunt chinuite victime nevinovate. Ce Iace
Dumnezeu? ntelegeti-L aruncnd ochii asupra lui Iov, cea mai
torturat din aceste victime; aruncati ochii asupra dreptilor, asupra
sIintilor din toate secolele. Dumnezeu i ncearc, i nalt n durere. Pe
de alt parte, voi v smintiti de ceea ce numiti voi 1ericirea celor ri.
Fericire? Numiti-o mai curnd neIericire si dezvoltarea acestei
prosperitti; numiti-o pedeaps: plngeti pentru aceste suIlete rnite,
mutilate, muribunde. ns, voi insistati. Acest pctos binecuvntat de
soart si inIluent este sminteala poporului crestin, pentru ce-l las
Dumnezeu n soarta sa, n creditul su si n perversitatea sa? Mai nti
acest pctos este Iolosit de Dumnezeu pentru sIintirea alesilor Si.
Dac el i persecut este triumIul lor. Dac i ispiteste, este o lupt
nobil care le pregteste pretul credinciosiei lor. ns Dumnezeu nu
este mret numai n a-i ncununa pe alesii Si, El este nc milostiv n
a astepta pe pctosi si ntelept s scoat din rul actual un bine viitor.
Cine zice c n Iamilia acestui pctos nu vor iesi sIinti mari? Cti
1092
drepti ar condamna Dumnezeu la neant dac El ar nimici pe cel
stricat! (Din vol. Bogtiile oratorice, pp. 12-13)
,S parcurgem acum toate regnurile naturii (.) Astrii se misc
n imensitate pe drumuri inIinite pe care le parcurg Ir a devia
vreodat. Oceanele abund Ir a trece Irontierele lor, marile Iluvii
mplinesc misiunea lor roditoare a pmnturilor producnd recoltele
lor, arborii se acoper cu Iructele lor, Iiecare plant si d Ilorile sale,
Iiecare graminee se supune n existenta sa Iragil la niste legi precise
care stpnesc nasterea sa, dezvoltarea sa si sIrsitul su. Mai
minunat nc este viata animalelor, insectele, misiunea pe care o
mplinesc ele lucrarea determinat pentru care sunt Icute ele. Nimic n
vastul imperiu nu este lsat la ntmplare; nimic care nu are ratiunea sa
de a Ii si legea sa.
n Iata acestui mret spectacol, s rationm. Cum s-ar Ii stabilit
aceste legi Ir o inteligent directoare? Cum s-ar mentine ele Ir o
continu actiune a aceleiasi inteligente? Cum ceea ce va Ii pentru noi
si nou imposibil si absurd, va Ii el cnd este vorba de imensul
univers, ntelept si posibil? Iat nava n mijlocul oceanului, lsati-o o
zi Ir echipaj pentru a o conduce, si negresit ea se pierde. Lipsiti o
cas de locuitorii ei, prsiti-o pe ea si lsati-o; ntr-un timp Ioarte
scurt si ea se ruineaz, prtile sale se descompun, ea cade bucat cu
bucat. S lsm, aceasta s nu Iie dect un moment, trupul nostru Ir
conducerea suIletului nostru, ca el s rmn Ir de grij, Ir de
hran, Ir nici una din conditiile existentei sale; acesta nu va mai Ii n
curnd dect un cadavru n descompunere. Si noi vrem ca acest corp
imens care este Universul ale crui organe sunt att de multiple si att
de complicate s subziste Ir o inteligent care prezideaz Iunctiile
sale si care mentine viata sa? Asa ca o urias nav, avnd pmntul ca
si caren, cerurile ca vetrile, ca ocean imensitatea, acest Univers
cltoreste la ntmplare Ir pilot, Ir echipaj, Ir directie? Aceast
lume vast care este ca o cas, noi credem c ea s-a construit Ir
arhitect, Ir posesor ea se mentine? n adevr a crede aceasta
nseamn a crede n absurd, si negnd o Provident conductoare a
lumii, nseamn a nega evidenta nssi. (Din vol. Bogtiile oratorice,
pp. 31-32)
,C negatorul Providentei are plcerea s ne Iac s remarcm
umbrele, deIectiunile Iiintelor, deIectuozittile n lucrarea
dumnezeiasc; noi nu-l vom lsa n mod voluntar s se ntind la
1093
acestea: noi vom exagera chiar observatiile sale cci ele ne slujesc n
mod minunat s ntemeiem ntelepciunea divin conducnd ansamblul
lucrurilor.
Ce voia Dumnezeu n splendorile creatiei? S-i arate omului
puterea si ntelepciunea lui Dumnezeu Creatorul. ns omul este nebun
si nemultumitor, si n perIectiunea si n Irumusetea operei el caut cu
ce s nege lucrtorul, si din lume el Iace un Dumnezeu. Cum va Ii el
dezabuzat? Prin imperIectiunile si lipsurile pe care Dumnezeu le las
n opera sa. Fiecare Iiint este neputincioas luat n parte si nici o
parte din Univers nu-si este suIicient siesi, cci toate trebuie s arate
c Dumnezeu singur, avnd deplintatea Iiintei si este suIicient siesi.
Cci cerurile ;or pieri, chiar dac cerurile spun slava lui Dumnezeu.
AstIel si prin perIectiunea lor si prin imperIectiunea lor lucrurile create
demonstreaz actiunea divin de unde vin ele si care le conduce.
Pmntul este o inepuizabil surs de viat: ns Ir ajutorul luminii
si a apelor pmntul nu mai este dect un mormnt pentru mort. Ce
este mai Irumos dect soarele? ns el este supus de rsritul si apusul
su, el nu se naste dect pentru a muri, el nu apare dect pentru a
disprea n umbrele apusului. Strlucirea sa este incomparabil: si cel
mai mic nor, zic cea mai mic barier este de-ajuns ca s distrug
razele sale si s-i nving puterea sa. (Din vol. Bogtiile oratorice,
pp. 32-33)
,Pretentia de a ntelege Providenta n toate purtrile Sale este cu
att mai nebuneasc pe ct naintea secretelor, chiar ale naturii, noi
rmnem n cea mai mare parte a timpului muti si neputinciosi. Noi nu
stim aproape nimic despre acest domeniu de care ne ocupm. Tot ceea
ce ne nconjoar, din cer pn n adncurile pmntului, este plin
pentru noi de neptrunse secrete, si noi pretindem s ne ridicm pn
la ideea divin? Noi vrem s-o scrutm? Ne iritm pentru vlurile cu
care se apr ea si de ntunecimile pe care le opune ea mndrelor si
ndrznetelor noastre investigatii! A nega universul pentru c noi nu
cunoastem legile lui va Ii o nebunie; a nega actiunea divin n lumea
spiritual sub pretextul c purtrile sale ne sunt ascunse, va Ii o
nebunie tot pe att de artat. (Din vol. Bogtiile oratorice, pp. 34-
35)
,Dumnezeu actioneaz cu noi ca un tat bun si ntelept. El
pstreaz ntunecimi pentru a opri cutrile noastre pline de mndrie
ale ratiunii noastre si pentru a ne lsa meritele unei credinte docile si
1094
pline de ncredere, ns mai adesea ne Iace s zrim tintele pe care le
urmreste El si intentiile care-L conduc.
Ori n mod precis aceast idee divin, acest plan divin trebuie s-
l avem Ir ncetare naintea ochilor, dac vrem s ntelegem actiunea
providential. A se mrgini la bunurile si relele adevrate, a ignora
misiunea unora si a altora n viata dreptului si n cea a pctosului,
nseamn a se nchide Iat de orice acces la sIaturile si la actiunile
Providentei. (Din vol. Bogtiile oratorice, p. 35)
,Cnd psalmistul vrea s desprind adncimile bineIacerilor
Providentei divine, el ne arat sub imaginea unui Iluviu abundent care
coboar din nltimi, din snul lui Dumnezeu, strbate regiuni ntregi,
se ntinde pe pmnturi, strbtnd vile, mprtindu-se la inIinit
pentru a iriga cmpiile si pentru a purta peste tot rodirea si viata. Acela
este binele dumnezeiestii Providente care se rspndeste peste toate
Iiintele noastre, n cursul vietii noastre ntregi, bunuri de tot Ielul,
bogtii de tot numele. S parcurgem anii nostri scursi de la leagnul
nostru, s numrm dac este posibil, bineIacerile care au nsemnat
Iiecare din zilele noastre, Iiecare din ceasurile noastre. Flu;ii
nes1arite. La bunurile Sale, Providenta adaug pe cel mai dulce din
toate, acesta este pacea, siguranta, si prin urmare bucuria nespus pe
care ne-o d protectia, conducerea lui Dumnezeu. (Din vol. Bogtiile
oratorice, pp. 37-38)
,Dac pmntul ar putea geme si s plng, el s-ar plnge Ir
ndoial de gerurile care-l mpietresc, de ploile care-l inund, de
Iurtunile care-l tulbur. Si totusi cine nu stie c aceste calamitti
aparente i pregtesc rodirea sa si sunt necesare bogtiilor viitorului
su seceris? Asa e cu noi. Cnd mpotrivirea ne scoate lacrimi, si cu
aceste lacrimi murmure nedrepte mpotriva Providentei, noi nu vedem
dect dup aceea ce cuprindea aceast tain a durerii care este o
binecuvntare. Ce necaz cnd Avraam a primit porunc s-l jertIeasc
pe Isaac! Ce urmare de nenorociri cnd IosiI vndut de Iratii si gemea
n nchisorile din Egipt! Ce Icea Dumnezeu n aceste purtri tainice
ale providentei Sale? Dou lucruri la Iel de minunate: slvirea puterii
Sale si slvirea sIintilor Si. Lazr ros de chinurile si bubele lui si
pregtea mretul lui triumI n snul lui Avraam. Toti sIintii pe care ni-i
descoper Scriptura nsteau n durerile ncercrii strlucirea lor cea
vesnic. (Din vol. Bogtiile oratorice, pp. 168-169)
1095
,Dumnezeu toate le lucreaz spre binele celor care-L iubesc. (La
cu;antul postolului, care spune. Stim c celor ce-L iubesc pe
Dumne:eu toate li se lucrea: spre bine~~, i despre rbdare., 4, n vol.
Despre schimbarea numelor. Despre rbdare. Despre milostenie., p. 100)
DUMNEZEU DUHUL SFNT (slsluirea Duhului SInt n noi)
,Cel ce vietuieste n Duhul, este mai presus si de Iric, si de suprare,
si de primejdii, si de orice schimbare, si nu numai c nu suIer nimic, ci mai
mult nc, cci chiar cznd pe capul lui astIel de nenorociri, el le
dispretuieste. Si cum va Ii aceasta? Dac Duhul locuieste pururea n noi. El
n-a spus ca s locuiasc pe un timp scurt n noi, ci necontenit. De aceea n-a
zis Duhul ce a locuit, ci cel ce locuiete, artnd prin aceasta rmnerea lui
vesnic n noi. Prin urmare, cel ce vietuieste, aceasta mai cu seam este mort
pentru viata de aici. (Omilii la Epistola ctre Romani a S1antului postol
!a;el, omilia XIII, p. 250)
,Ci ; umpleti de Duhul, zice. Asadar, e n noi acest Duh? Negresit c
este n noi sau c mai drept vorbind poate Ii n noi cci dac alungm orice
minciun de la noi, dac ndeprtm amrciunea, si mnia, si iutimea,
curvia si toat necurtia; cnd n Iine devenim buni, milostivi, si iertm unul
altuia; cnd mscrciunea si glumele proaste nu sunt cu noi; cnd noi nsine
ne pregtim de a Ii vrednici, apoi ce poate mpedeca pe Duhul SInt de a nu
se pogor asupra noastr? Si nu se pogoar nc, cum s-ar ntmpla, ci umple
inimile nostre. Cnd interiorul nostru are atta lumin, la urm nici nu ni se
pare a Ii att de grea practicarea virtutii, ci lesnicioas si usoar.
(Comentariile sau Explicarea Epistolei ctre E1eseni, omilia XIX, p. 182)
,SuIletul ntrit de Duhul, este superior tuturor valurilor vietii, iar
calea ce duce la ceruri o brzdeaz mai puternic ca corabia, ca cel ce nu de
vnt este mpins, ci de nsusi Duhul, - avnd si toate pnzele curate
complete, - care scoate si mprstie din cugetul nostru orice este njosit, si
sec. C precum vntul cnd bate ntr-o pnz de la o corabie spart sau
gurit, nu poate lucra cum se cade, tot asa si Duhul nu poate rmne nt r-
un suIlet puhav, ntr-un suIlet asa zicnd gurit de pcate, ci trebuie mult
silint, mult ncordare de putere, nct cugetul s ne Iie nIierbntat, si
pretutindeni Iaptele noastre s Iie mputernicite. (Comentariile sau
Explicarea Epistolei ctre E;rei, omilia XXXIV, p. 389)
1096
DUPLICITATEA (Ierirea de aceast patim execrabil si demascarea
ei)
,!:iti-; de pro1etii mincinoi, c ;or ;eni la ;oi in haine de oi, dar
pe dinuntru sunt lupi rpitori (Matei 7, 15).
Iat, n aIar de cini si porci, altIel de dusmani, mai cumpliti dect
aceia. Pe cini si pe porci i recunoaste si-i vede toat lumea, dar pe acestia
nu. Sunt ascunsi. De aceea ne-a poruncit s ne tinem departe de cini si de
porci, dar pe proIetii mincinosi s-i cercetm cu deosebit grij, pentru c
nu-i cu putint s-i cunoastem de la primul lor atac. De aceea a si spus:
!:iti-;, tocmai pentru a-i cunoaste mai bine. (Omilii la Matei, omilia
XXIII, VI, n col. PSB, vol. 23, p. 302)
,Domnul ntelege aici prin: pro1eti mincinoi nu pe eretici, ci pe
oamenii cu viata stricat, care-si pun masca virtutii si pe care majoritatea
oamenilor obisnuiesc s-i numeasc oameni Ialsi. De aceea a si adugat,
zicnd:
Dup roadele lor ii ;eti cunoate (Matei 7, 16).
De multe ori gsesti ntre eretici si oameni cu viat curat; dar printre
proIetii mincinosi, niciodat.
- Dar dac si printre eretici sunt Itarnici?
Pot Ii demascati cu usurint. Calea pe care ne-a poruncit Hristos s
mergem este grea si obositoare prin natura ei; Itarnicii, ns, nu vor s se
oboseasc, ci vor numai s arate lumii c se osebesc. De aceea pot Ii usor
demascati. (.)
Uit-te la blndetea lui Hristos! N-a spus: !edepsiti-i, ci: Cutati s
nu 1iti ;tmati de ei, ca nu cum;a s cdeti din neluare aminte in mainile
lor.
Apoi, ca s nu spui c nu-ti este cu putint s-i recunosti pe unii ca
acestia, Domnul ti d iarsi o pild din viata de toate zilele, grind asa:
Oare se culeg struguri din spini sau smochine din ciulini? st1el orice
pom bun 1ace roade bune, iar pomul ru 1ace roade rele. Nu poate pomul
bun s 1ac roade rele, nici pomul ru s 1ac roade bune (Matei 7, 16-18).
Cu alte cuvinte Hristos spune asa: In ast1el de oameni nu gseti nici
blandete, nici dulceat, sunt oi numai la piele, de aceea i pot 1i recunoscuti
uor. (Omilii la Matei, omilia XXIII, VI, n col. PSB, vol. 23, pp. 303-304)
,Nici o minciun s nu Iie n noi, nu una s zicem, si alta s cugetm,
cci aceasta este minciun, si nici s nu ne mputinm cu suIletul, cci
1097
aceasta nu poate Ii al unei inimi adevrate. (Comentariile sau Explicarea
Epistolei ctre E;rei, omilia XIX, p. 241)
DUSMNIA (- bucuria diavolului)
,C de n-ar Ii Iost vrajba ntre noi, nu s-ar bucura diavolul niciodat (...) Ne luptm unul
rzboinic. (Din vol. Mrgritarele S1antului Ioan Gur de ur, p. 56)
DUSMNIA (maniIestarea ei)
,Cnd dusmnia te stpneste n ziua nti, si n cea de a doua, de
multe ori apoi o vei ntinde chiar pentru ani ndelungati, si astIel ea singur
va creste Ir de ajutorul cuiva. Chiar cuvinte vorbite cu alt intentie, n alt
mod vor Ii interpretate; chiar miscrile celui dusmnit, si n Iine orice ar Iace
el, totul contribuie de a nIuria nc mai mult si de a preIace n Iiar
slbatec pe adversari, cum si de a-l Iace mai ru si chiar de ct cei nebuni.
Nici chiar numele lui nu voeste a-l pronunta, si nici nu suIer de a-l auzi
mcar, ci tot ce ias din gura lui este izvort din rutate si din deprinderea de
a batjocuri. (Comentariile sau Explicarea Epistolei ctre E1eseni, omilia
XIV, p. 140)
,,Nu numai c nu-i iubim pe vrjmasi, dar nc dusmnim si urm
chiar pe cei ce ne iubesc. Uittura urt, invidia, nimicirea prin Iapte si
vorbe a cinstei si a numelui bun a altora nu au alt explicatie dect ura si
dusmnia nversunat. AstIel, nu numai c nu ne deosebim ntru nimic de
pgni, dar suntem n privinta aceasta cu mult mai ri dect ei. (Despre
cint (I, 4, n vol. Despre mrginita putere a dia;olului. Despre cint.,
pp. 66-67)
DUSMNIA (pricinuieste ru mai ales celui ce o mbrtiseaz)
,. aIl c nu Iaci dusmanului tu atta ru ct tie. (Omilii la Matei,
omilia XVI, X, n col. PSB, vol. 23, p. 215)
DUSMNIA (gravitatea)
,Niciodat si nicieri diavolul nu gseste un loc mai propriu si mai
potrivit ca n dusmnii. De aici se si nasc miile de rele ce bntuie omenirea.
(Comentariile sau Explicarea Epistolei ctre E1eseni, omilia XIV, p. 139)
1098
,Cnd e vorba de cel ce tine mnie, n Iiecare zi se ncearc acelasi
pcat. La ce iertare - ia spune-mi ne putem atunci astepta, dac, de
bunvoie, ne-am supus unei Iiare asa de crunte (pcatul)? Cum vei ruga pe
Dumnezeu s Iie blnd si blajin cu tine, cnd tu, pentru tovarsul tu de
robie, esti asa de hapsn si nendurtor ? O s-mi spui c te-a batjocorit. Dar
si tu batjocoresti pe Dumnezeu adesea. Si unde se potriveste tovarsul de
robie cu Stpnul? Si apoi el - tovarsul tu de robie - poate c te-a
batjocorit Iiind nedrepttit, si tu te-ai otrt: ci tu batjocoresti pe Stpnul
tu, nu Iiind nedrepttit sau asuprit de El, ci primind bineIaceri de la El n
Iiecare zi. Gndeste-te c dac Dumnezeu ar vrea cu de-amnuntul s
cerceteze greselile ce le-am Icut Iat de El, n-am tri nici mcar o singur
zi. Dac ai tine seama, Doamne, Doamne, de pcatele noastre, zice
psalmistul, cine ar putea s 1ie gsit bun? (Ps., 129, 3). Si ca s las la o parte
toate celelalte, pe care le stie cugetul Iiecruia din acei ce pctuiesc si la
care nu are de martori pe oameni, ci numai pe singur Dumnezeu, dac ni s-ar
cere socoteal numai de pcatele acestea Itise si mrturisite, ce iertare am
putea avea pentru acestea? (!redicile despre statui, Partea a II-a, predica a
XX-a, pp. 178-179)
DUSMNIA (consecintele nimicitoare de suIlet ale acesteia)
,Ce poate Ii mai nenorocit dect un om mniat Ir ncetare? Dup
cum nebunii nu se pot niciodat bucura de linistea (cugetului), tot asa si cel
care tine mnia si are dusman, niciodat nu va avea parte de pace, Iierbnd
ntr-una si sporind n Iiecare zi Iurtuna gndurilor lui, cnd si aduce aminte
de vorbele si Iaptele aceluia, umIlndu-se de dusmnie chiar numai la auzul
numelui celui care l-a suprat, iar cnd l vede tremur si se teme, ca si cum
ar Ii supus la cel mai greu chin. E destul s vad vreun lucru de-al lui: un
vesmnt, casa sau strada lui, ca s se chinuiasc: si, dup cum hainele, Iata,
ncltmintea, casa ba chiar si strada celor scumpi si dragi obisnuiesc s ne
umple de voie bun, orice vine de la oamenii dusmani si urti, sluga,
prietenul, casa, strada sau orice alt lucru de la ei, dac ne iese nainte, ne
roade suIletul si cu Iiecare lucru vzut, ne Iace alt ran.
Dar la ce avem nevoie de aceast mpresurare, de acest chin si
pedeaps a suIletului? Chiar dac gheena nu i-ar ameninta pe cei ce sunt
munciti de ur, dar mcar numai din pricina caznelor ce le pricinueste ura, ar
trebui s iertm pcatele aproapelui nostru. Dar cnd ne asteapt pedeapsa
vesnic, ce lucru poate Ii mai neghiob dect s te chinuiesti si aci si acolo,
nchipuindu-ti c pedepsesti pe dusman? (!redicile despre statui, Partea a
II-a, predica a XX-a, p. 183)
1099
,Nimic nu umple att cugetul de necurtie, ca mnia ce struie
nencetat n suIlet. Acolo unde e mnie sau suprare, zboar duhul blndetii.
Si dac omul e gol de Duhul SInt, ce ndejde de mntuire va avea? Cnd va
sti s pseasc drept? Drept aceea, iubitule, caut ca nu cumva, cnd vrei s-
ti rzbuni pe dusman, s aluneci n prpastie si s te pustiesti de ocrotirea lui
Dumnezeu. Mai ales c, chiar dac lucrul ar Ii Ioarte greu, mrimea pedepsei
(ce ne asteapt pe cea lume) izvorte din neascultare ar Ii n stare s ridice
chiar si pe cel mai czut si mai netrebnic, nduplecndu-l s rabde orice
trud. (!redicile despre statui, Partea a II-a, predica a XX-a, pp. 198-199)
,Dac vei continua cu dusmnia si te surprinde moartea cu vrjmsie-
n suIlet, trebuie neaprat s Iii pedepsit acolo. La Iel se ntmpl cu oamenii
care sunt n proces unii cu altii. Dac se mpac nainte de a intra la judecat,
scap si de pagub, si de Iric, si de primejdii multe, c pun capt procesului
dup cum vor ei; dar dac las n seama judectorului judecarea lor, suIer si
pedeaps, si pierdere de bani, iar dusmnia dintre ei nu mai are sIrsit. Tot
asa si aici; dac ne mpcm cu dusmanii nostri n viata de aici, scpm de
orice pedeaps; dar dac ne ducem cu dusmnia n suIlet naintea acelui
tribunal nIricostor, vom Ii pedepsiti cumplit la judecata Dreptului
Judector. Vom Ii pedepsiti nendurtor si noi, si dusmanii nostri: cei care s-
au mniat pe nedrept, pentru c s-au mniat Ir s aib dreptate, iar cei care
s-au mniat pe bun dreptate, pentru c pe bun dreptate au purtat n suIlet
dor de rzbunare. (Ctre cei ce n-au ;enit la biseric, i la cu;antul
apostolic care :ice. Dac 1lman:ete dumanul tu, d-i paine.~~, 7,
n vol. Despre schimbarea numelor. Despre rbdare. Despre milostenie.,
p. 123)
DUSMNIA (remedii)
,S artm dusmanilor nostri dragostea poruncit de Hristos, ca s Iim
asemenea Tatlui nostru celui din ceruri! Si-i vom pune capt, dac ne
aducem aminte de propriile pcate, dac cercetm cu toat luarea aminte de
propriile noastre pcate. (Omilii la Matei, omilia XIX, IX, n col. PSB, vol.
23, pp. 258-259)
,Dar cum s mblnzim oare mnia? Cum s stingem Ilacra? Dac
vom ntelege si vom simti propriile nostre greseli, si ct suntem de
rspunztori naintea lui Dumnezeu; dac vom ntelege c nu ne rzbunm
asupra dusmanului, ci asupra noastr; dac vom ntelege c noi prin
1100
dusmnie multumim pe diavol, pe cel ce cu adevrat este dusmanul nostru,
si c odat czuti n cursele lui noi nu Iacem altceva, dect c pe de o parte
nedrepttim pe aproapele, care este unul din mdularele noastre, iar pe de-
alt parte c pe dnsul (diavolul) l cinstim si l preamrim. Voiesti
numaidect s Iii rzbuntor si dusman? Fii si dusman, ns al diavolului, iar
nu al mdularului, al Iratelui tu. (Comentariile sau Explicarea Epistolei
ctre E1eseni, omilia XIV, p. 140)
,Cnd dusmanul tu te-a vtmat, dac esti treaz, si nu doar c nu te
rzbuni pe cei deopotriv cu tine, dar le mai Iaci si bine, vei ntelege c
tocmai prin aceasta el ti-a Icut bine. Dar rana este adnc, spui tu. Dar
ntelege c binele nu i-l Iaci dusmanului tu, cci pe dnsul l pedepsesti, ci
tie nsuti ti Iaci bine, pentru c iute vei dobndi nclinarea de a Iace binele.
Dar cum? Trebuie oare ca binele s Iie Icut cu scop? Desigur c nu,
ns cnd inima nu va putea suporta nedreptatea venit de la aproapele, tu
sItuieste-o si grabnic o vei convinge ca s lase dusmnia, iar apoi vei Iace
bine dusmanului tu ca unui prieten si de bunttile viitoare te vei
nvrednici. (Omilii la Epistola ctre Filipeni, omilia a XV-a, p. 262)
,Cnd voiesti a rzboi pe Iratele tu, ntelege c te rzboiesti
mpotriva membrelor lui Hristos, si conteneste cu mnia. (Comentariile sau
Explicarea Epistolei ctre Coloseni, omilia III, p. 41)
,Doresc s aud c cineva ntlnind n cale pe dusmanul su i-a apucat
amndou minile n minile sale, l-a prins n brate, l-a srutat si a lcrimat.
Atunci acela chiar de ar Ii Iiar slbatic, chiar de ar Ii piatr, sau orice, se
va mblnzi n urma unei asemenea dragoste si prietenii artate.
(Comentariile sau Explicarea Epistolei I ctre Tesaloniceni, omilia IV, n
vol. Comentariile sau Explicarea Epistolei ctre Coloseni, I i II
Tesaloniceni, p. 210)
,Rugmintea ce v-am Iacut-o mai nainte v-o Iac si acum. Rogu-v,
ndepliniti-o! S stingem vrjmsiile pe care le avem unii cu altii! Nimeni s
nu poarte vrajb semenului su mai mult de o zi. nainte de pogorrea noptii,
stinge si mnia, pentru ca nu cumva, rmnnd singur cu gndurile tale, s
aduni cu scumptate toate cele Iptuite si spuse de vrajb si s Iaci mai
mpovrtor sIrsitul si mai grea mpcarea.
E la Iel ca atunci cnd ni se scrntesc oasele mdularelor noastre si ies
de la locul lor. Dac le ndreptm ndat, le punem la locul lor Iar mult
durere; dar dac le lsm mult vreme n aIara csutelor lor, cu anevoie le
1101
ntoarcem s le punem la locul lor; iar dup ce le-am pus, e nevoie de multe
zile ca s se potriveasc bine, s se ntreasc si s rmn la locul lor.
Tot asa si cu vrajba. Dac ne mpcm ndat cu vrjmasii nostri si o
Iacem cu drag inim, n-avem nevoie de mult silint ca s ne rentoarcem
la vechea prietenie; dar dac lsm s curg mult vreme, ca si cum am Ii
orbiti de vrajb, ne rosim la Iat, ne rusinm; avem nevoie de alti oameni, nu
numai de aceia care s ne pun Iat n Iat cu cei cu care suntem nvrjbiti,
dar si de oameni care s ne si stpneasc bine dup ce ne-am ntors, pn ce
ajungem la prietenia de mai nainte. (Cu;antri impotri;a anomeilor, cuv.
X, n vol. Cu;antri impotri;a anomeilor. Ctre iudei, p. 166)
,Dac prindem dusmnie pe cineva, s ne mpcm cu el n aceeasi zi.
Dac rmne dusmnia si a doua zi si a treia zi, atunci ziua a treia ajunge
repede a patra, aceasta a cincea, iar a cincea va da nastere la mai multe zile
de dusmnie. Cu ct zbovim mai mult, cu att ne este mai rusine s ne
mpcm.
Spui c este o rusine s te duci la dusmanul tu, s te mpaci cu cel ce
ti-a Icut ru?
Dar tocmai aceasta-i laud, aceasta-i cunun, acesta-i cuvnt de laud,
acesta-i cstig si visterie cu mii si mii de buntti. nsusi dusmanul te va
luda si te vor luda toti cei de Iat! Iar dac unii oameni te vor judeca, aIl
c Dumnezeu negresit te va ncununa. Dac ns astepti ca dusmanul tu s
vin mai nti la tine si s-ti cear iertare, nu vei avea atta cstig; cci el,
lundu-ti-o nainte, ti-a rpit rsplata si a mutat asupra lui toat
binecuvntarea; dar dac alergi nainte de-a alerga el, nu te-ai micsorat, ci ai
biruit mnia, ai biruit patima, ai artat mult IilosoIie ascultnd de
Dumnezeu, ti-ai Icut viata mai plcut, ai scpat de griji si de tulburare.
Este greu si primejdios lucru s ai multi dusmani, nu numai dup hotrrea
lui Dumnezeu, dar si dup judecata omeneasc. Dar pentru ce vorbesc de
multi dusmani? E primejdios lucru s ai chiar numai un singur dusman, dup
cum linistitor si mntuitor lucru este s i ai pe toti semenii prieten.
(Cu;antri impotri;a anomeilor, cuv. X, n vol. Cu;antri impotri;a
anomeilor. Ctre iudei, pp. 167-168)
,Cnd cei vinovati de nelegiuirile acestea (drmarea statuilor) erau
trti n judecat, cnd Iocul (la Ilacra cruia erau canoniti) ardea nuntru,
iar clii i nconjurau si le sIsiau coastele, dac cineva stnd acolo ntr-o
parte i-ar Ii grit astIel: Dac a;eti dumani, uitati mania ;oastr i atunci
puteti s scpati de acest chin, oare nu s-ar Ii rostogolit la picioarele aceluia
s le srute? Dar ce vorbesc de picioare? Dac i-ar Ii poItit s se nvoiasc a
1102
Ii robi de aici ncolo, ar Ii primit si aceast conditie. Apoi dac o pedeaps
omeneasc, ce are un sIrsit, biruie orice suprri, cu att mai mult pedeapsa
vesnic, dac gndul la ea ar stpni mereu cugetul nostru, ar alunga din
suIlet nu numai mnia, dar si orice gnduri rele. Cci ce e mai usor dect s
nu mai tii mnia mpotriva omului ce te-a vtmat? Pentru asta nu e nevoie
de mari cltorii, de cheltuieli de bani, de mijlocirea altora; e de ajuns ca s
vrei, si virtutea aceasta si-a si mplinit lucrarea ei. Atunci de ce pedeaps nu
suntem noi vrednici, dac din pricina unor treburi lumesti ne supunem la
ndatoriri vrednice de robi si Iacem servicii mai prejos de mndria noastr,
cheltuim bani, stm de vorb cu portarii, ca s ne gudurm pe lng niste
nelegiuiti, si ntr-un cuvnt, suntem gata la orice numai ca s ne ajungem
scopul, iar cnd e vorba de o lege dumnezeiasc, nu numai c pregetm de
a-1 mbia noi la mpcciune pe Iratele ce ne-a mhnit, dar nc socotim o
rusine s alergm noi mai nti spre dnsul ?
Oare socotesti ca o rusine, ca s te alegi tu mai nti cu un cstig? Ba
ar trebui s-ti Iie rusine de a strui n aceast patim (a mniei), asteptnd s
vie la tine pentru mpcare cel care te-a suprat: aceasta e rusine, ocar si
cea mai mare pagub. Cci cel care vine nti, acela se alege cu cstigul.
Dac te lepezi de mnia ta, rugat Iiind de altul, atunci acestuia i se pune n
socoteal Iapta asta bun; cci nu din supunere ctre Dumnezeu, ci ca s-i
Iaci aceluia pe plac, ai mplinit legea; dac ns, Ir s mijloceasc nimeni,
Ir s vie nici acela care te-a jignit, ca s te roage (de mpcare), ci tu,
lsnd la o parte orice rusine si codeal, alergi la cel ce te-a jignit, s te
mpaci cu el, atunci toat isprava e numai a ta si tu vei primi toat rsplata.
(!redicile despre statui, Partea a II-a, predica a XX-a, pp. 184-185)
,Dac ti-as spune: !ostete', mi pui nainte slbiciunea trupului;
dac-ti spun: D sracilor! o s-mi vorbesti de lipsa ta de mijloace si de
ndatorirea de a-ti creste copiii; dac-ti spun: Du-te mai des la biseric!,
vorbesti de grijile tale lumesti; dac-ti spun: Du-te la sobor i caut s
intelegi adancimea in;tturilor (cretine, vorbesti de nepriceperea ta.
Dac-ti spun: indreapt pe altul', rspunzi c acela nu ascult de sIaturile
tale, cci adesea, cnd vorbeai, nu te-a luat n seam. Scuzele astea sunt cam
slabe, dar totusi sunt scuze. Dar dac ti voi spune: Uit-ti suprarea i
impac-te', atunci la ce pretext mai alergi? N-o s-mi poti vorbi nici de sl-
biciunea trupului, nici de srcie, nici de nepricepere, nici de treburi: de
aceea pcatul acesta e mai de neiertat ca oricare altul. (!redicile despre
statui, Partea a II-a, predica a XX-a, pp. 185-186)
1103
,Cum vei putea ntinde mna spre cer sau s-ti misti limba sau s ceri
iertare? Cci chiar dac Dumnezeu ar vrea s-ti ierte pcatele, tu nu-I
ngdui, de vreme ce tii mnia n suIlet mpotriva tovarsului de robie al tu.
O s-mi spui c acesta e hain si slbatic, lacom de pedeaps si de rzbunare.
Dar tocmai de aceea s-i ierti pcatele. Ai rbdat multe asupriri, ti s-au
hrpit multe, ai auzit multe ocri, ai suIerit pagub n treburile cele mai de
seam, si doresti s-ti vezi dusmanul pedepsit. Si n aceasta ti-e tie de Iolos
s ierti. (!redicile despre statui, Partea a II-a, predica a XX-a, p. 186)
,Cci adesea multi Iiind mustrati de noi pentru c nu s-au nduplecat
s se mpace cu dusmanii cnd au Iost mbiati la aceasta, au gsit de cuviint
s se dezvinovteasc de rutatea lor n acest Iel: Nu ;reau s m impac, ca
s nu-1 1ac mai ru, mai hain, i s nu m dispretuiasc dup aceea i mai
mult. Si pe lng aceasta mai spun si aceea: Multi oameni cred c din
slbiciune m duc eu mai intai s m impac i s-mi imbii dumanul. Toate
acestea sunt desertciuni. Ochiul cel neadormit a vzut cugetul tu; de
aceea nu trebuie s tii deloc seam de tovarsii ti de robie, cnd e vorba s
ndupleci pe Judectorul ce are s te judece. Iar dac stai pe gnduri de
team ca dusmanul s nu se Iac si mai ru din pricina omeniei tale, apoi
aIl c nu asa se Iace mai ru, ci mai ru se Iace, dac nu te mpaci cu el.
Chiar dac ar Ii omul cel mai pctos, si chiar dac nu ar spune si n-ar vesti-
o, chiar tcnd, el va ncuviinta Ielul tu de purtare, si n cugetul lui va cinsti
blndetea ta; dac, ns, cu toate mgulirile si cu toat omenia va strui n
aceeasi rutate, va avea ca pedepsitor Ioarte crunt pe Dumnezeu. (!redicile
despre statui, Partea a II-a, predica a XX-a, pp. 187-188)
,Cel care vneaz slava cea lumeasc, si care de aceea se mpac,
acela e oprit de la cstigul provenit din rsplat; acela ns care stie bine c
multi l vor si batjocori si-l vor ocr, si care totusi chiar asa mai ncearc
s se mpace, va avea parte de o cunun ndoit si ntreit. Si acesta e cu
adevrat cel ce Iace aceasta pentru Dumnezeu. (!redicile despre statui,
Partea a II-a, predica a XX-a, p. 189)
,Ni s-a poruncit s avem un singur dusman: diavolul. Cu el s nu te
mpaci niciodat, iar Iratelui s nu-i porti niciodat ur n inim, ci chiar de
se isc vreo nentelegere, aceasta s tin doar o zi, si s nu treac de
lungimea unei zile. Soarele - zice Apostolul - s nu apun peste mania
;oastr (EIes., 4, 26).
Dac te mpaci nainte de sear, capeti o oarecare iertare de la
Dumnezeu; dac strui s rmi dusman si mai departe, ura nu mai e Iiica
1104
mniei sau a suprrii care te-au scos din Iire, ci a ruttii si a unui suIlet
pctos care nu unelteste dect rele. Rul nu e numai c te lipsesti de iertare,
dar si ndreptarea se Iace din ce n ce mai greu; dac trece o zi, rusinea se
Iace mai mare, iar dac trece si a doua, sporeste iarsi.
Dac se va aduga si a treia si a patra, se va aduga si a cincea. Si
iarsi din cinci se Iac zece, din zece douzeci, din douzeci o sut si n cele
din urm rana nu mai are leac; si cu ct se adaug mai mult timp, cu att ne
deprtm mai mult (de mpcciune). (!redicile despre statui, Partea a II-a,
predica a XX-a, p. 191)
,Dac ai Iost nedrepttit de aproapele tu, adu-ti aminte de David.
Gndeste-te la blndetea si la lipsa de rutate a acestui prooroc si mnia
care ti arde suIletul va disprea.
Spune-mi: din ce pricin ti-e dusman Iratele tu? Poate te-a njurat?
Poate a Iurat de la tine? Poate te-a nedrepttit? Orice ti-ar Ii Icut, s nu
ntrzii s tai Irnghia care te tine legat de dusmnie. Dac nu Iaci lucrul
acesta astzi, mine va Ii mai greu. Poimine, si mai greu. Cu Iiecare zi ce
trece, rusinea ta va creste si odat cu ea, dusmnia va prinde rdcini
puternice n inima ta.
Umple-m de bucurie spunndu-mi c ai Iost la dusmanul tu, l-ai
prins n brate, l-ai strns cu iubire si l-ai srutat cu lacrimi n ochi. Chiar si
Iiar dac ar Ii, purtarea ta i va muia inima si se va mblnzi. n Ielul
acesta, scapi de pcat, iar pe el l cstigi, Icndu-l s-si preIac ura n
prietenie si dragoste.
S nu-mi zici: Este un om sucit, ru i de neindreptat i de aceea nu
a putea niciodat s mi-l 1ac prieten. Oricum ar Ii, nu poate Ii mai ru
dect Saul, care, desi, a Iost salvat de multe ori de la moarte de David,
s-a ntors mpotriva acestuia. Dar cu toate c Saul s-a purtat astIel, David
l-a ajutat din nou, ns Saul nu s-a potolit si a cutat s-l omoare iar si iar.
Ce poti s mai zici despre dusmanul tu? C ti-a intrat Ir drept pe
ogor? C ti-a Iurat animalele? C si-a btut joc de tine? C te-a nselat? Cu
toate acestea, nu a ncercat s-ti ia viata, asa cum a ncercat n repetate
rnduri Saul cu David. Si chiar dac ar ncerca s-ti ia viata, tot David este
mai presus de tine, cci cu toate c a trit n vremea legii mozaice, care nu
era desvrsit si care nvta: ochi pentru ochi, dinte pentru dinte (Ies., 21,
24), a ajuns la nltimea ntelepciunii legii evanghelice: iubiti pe ;rfmaii
;otri, 1aceti bine celor ce ; ursc pe ;oi (Luca 6, 27). Pe cnd tu, de
multe ori, te umIli de rutate, nIuriat de ceea ce ti-a Icut dusmanul tu n
trecut, David, netinnd cont de ce avea s-i Iac Saul n viitor, nu nceta s-
1 ajute si s-1 salveze din orice primejdie. Pe cine salva mereu? Pe cel care
1105
cuta cu tot dinadinsul s-1 omoare. (Din vol. !roblemele ;ietii, pp. 241-
242).
1106
EDUCATIA (copiilor)
,V rog, s ntindeti mn de ajutor copiilor vostri, ca s nu Iim
pedepsiti si pentru pcatele svrsite de ei. Nu stiti, oare, ce a ptit preotul
Eli, c n-a ndreptat cum se cuvine pcatele copiilor lui? (I Regi, 4, 18-19).
Dup cum un doctor nu vindec o ran dac ntrebuinteaz plasture n loc de
cutit, cnd rana are nevoie de cutit, tot asa si preotul acela a primit aceeasi
pedeaps ca si copii lui, pentru c s-a purtat cu ei cu mult blndete, n loc
s-i pedepseasc pe msura pcatelor lor.
S ne temem, v rog, de aceast pild! Iar dac avem copii s ne
ngrijim de cresterea lor. (Omilii la Facere, omilia LIX, V, n col. PSB, vol.
22, p. 263)
,S nu ne strduim, dar, s adunm bani, ca s-i lsm copiilor nostri,
ci s-i nvtm virtutea si s chemm peste ei binecuvntarea lui Dumnezeu.
Acesta, acestea e cea mai mare bogtie, aceasta e bogtia cea nespus, cea
necheltuit, care sporeste n Iiecare zi bogtia noastr. Nimic nu-i egal cu
virtutea, nimic nu-i mai puternic dect ea. Chiar de mi-ai vorbi de demnitate
de mprat, de cel cu coroana pe cap! Dac nu e virtuos, va Ii mai ticlos
dect un om mbrcat n zdrente. La ce poate Iolosi diadema sau porIira
dac-i lipsit de virtute? Crezi, oare, c Stpnul se uit la deosebirea de
dregtorii? Crezi, oare, c tine seam de strlucirea persoanelor? Nu! Cel
care n-a dobndit aici pe pmnt ndrznire ctre El, nu va avea parte nici pe
lumea cealalt de cinste si de ndrznire.
Lucrul acesta s-l urmrim cu totii. S nvtm pe copii nostri s pun
virtutea mai presus de orice si s socoteasc bogtia o nimic. Aceasta, da,
aceasta este adeseori piedic n calea virtutii, cnd tnrul nu stie s se
Ioloseasc de bani cum trebuie. Si dup cum copii cei mici adeseori se
rnesc cnd umbl cu cutite sau sbii, pentru c nu stiu s le Ioloseasc cum
trebuie de aceea mamele nici nu-i las s pun mna pe ele tot asa si
tinerii cad n mari primejdii, cnd primesc mostenire de averi si nu vor s le
ntrebuinteze asa cum trebuie. Cu ele si adun povar de pcate. Din ele se
nasc desItrile, plcerile rusinoase si nenumrate rele. Nu vreau s spun c
averile-s de vin, ci c de vin sunt cei care mostenesc averile si nu stiu cum
s se Ioloseasc cum trebuie de ele. (Omilii la Facere, omilia LXVI, IV, n
col. PSB, vol. 22, p. 329)
,Ascult cum se ngrijea Iov de cresterea copiilor lui! Nu-i rsIta
peste msur, asa cum Iacem noi, ci le cerea s aib viat desvrsit. Dac
1107
aducea jertIe pentru pcatele nestiute ale copiilor lui (Iov 1, 5), gndeste-te
ce judector aspru era al Iaptelor lor stiute! (Omilii la Matei, omilia
XXXIII, VI, n col. PSB, vol. 23, p. 416)
,Un tnr, de a crui educatie nu te ocupi este ca un pmnt ntelenit
pe care cresc multi spini. S aruncm, dar, asupra tinerilor Iocul Duhului
SInt, s ardem dorintele lor rele, s ntoarcem brazdele ogorului suIletului
lor si s-i Iacem gata de a primi smnta. S artm lumii pe tinerii nostri
mai cuminti si mai ntelepti dect btrnii pgnilor. (Omilii la Matei,
omilia XLIX, V, n col. PSB, vol. 23, pp. 576-577)
,Si doar nu este o art mai mare ca aceasta. Care art poate Ii egal cu
arta de a educa suIletul copilului, de a-i Iorma mintea tnrului? Cel care
practic aceast art trebuie s Iie mai priceput si mai talentat dect un pictor
si dect un sculptor. (Omilii la Matei, omilia LIX, VII, n col. PSB, vol. 23,
p. 695)
,Cea dinti mare este marea vrstei copilriei, care e tare agitat din
pricina nestiintei, a usurttii si a nestatorniciei. De aceea punem copiilor si
dascli, ca acestia, prin purtarea lor de grij, s dea Iirii ceea ce-i lipseste,
ntocmai ca pe mare, prin mestesugul conducerii corbiei. (Omilii la Matei,
omilia LXXXI, V, n col. PSB, vol. 23, p. 924)
,n mod principal aceast vrst are nevoie de nvtturile noastre:
cum ea este Iraged, nvtturile care i se dau intr usor n suIletul lor, si se
imprim ca si sigiliul pe cear n suIletul lor; este momentul critic de care
depinde viata lor ntreag s aleag viciul sau virtutea. Dac deci de la
nceput si din primii ani, sunt ntorsi copiii de la pcat, si sunt pusi pe calea
cea dreapt, li se va imprima lor obicei bun care va rmne n ei ca o a doua
natur; ei nu vor Ii dusi usor de la sine la ru, obiceiul i va retine si-i va
antrena la bine. Prin aceia, noi i vom Iace mult mai Iolositori pentru stat
chiar dect btrnii si le vom insuIla din tinerete, virtutile maturittii.
(Comentar la E;anghelia de la Ioan, omilia III, 1, p. 16)
,S nu ne gndim dar cum s lsm pe copii bogati, ci cum s-i lsm
virtuosi. Dac ei au avere n care se ncurajeaz, nu se vor mai ndeletnici cu
nimic, Iiindc prin averea lor cea mult vor astupa, asa zicnd, relele ce-i
stpnesc, pe cnd dac se vor vedea goi si lipsiti de mngiere, vor Iace
totul ca prin virtutea lor s gseasc mngiere n srcie. Deci s nu le lasi
1108
avere, ca s le lasi virtutea. (Omilii la Epistola ctre Romani a S1antului
postol !a;el, omilia VII, p. 123)
,Tineretea este slbatic, avnd nevoie de multi purttori de grij,
dascli, pedagogi, ngrijitori, de multi hrnitori. Este de dorit, deci, ca dup
attea necazuri, s poat Ii stpnit. Tineretea este ca un cal slbatic, ca si o
Iiar slbatic, si dac de la nceput si din cea mai Iraged vrst a copilriei
i vom pune niste hotare bune, dup aceea nu vom avea anevoie de multe
osteneli, ci obisnuinta va deveni lege. S nu-i dm s Iac ceva din cele
plcute si vtmtoare si nici ca unor copii s le Iacem totdeauna pe placul
lor, ci mai cu seam s-i tinem n ntreaga ntelepciune si cumptare, Iiindc
abuzul de acestea pierde tineretea mai mult dect orice. (Talcuiri la
Epistola intai ctre Timotei, omilia a IX-a, p. 97)
,Mare depozit avem noi n copiii nostri. S ne ngrijim de ei, iar
aceasta s o Iacem ca nu cumva vicleanul diavol s ne piard chiar pe noi.
Acum, ns, toate sunt contrare pentru noi. Pentru ca s putem avea tarina
bun si rodnic, toate le Iacem: si ca s o ncredintm unui brbat credincios,
si s cutm a avea un ngrijitor de mgari, un altul pentru catri, un iconom,
si un logoIt destept; iar tocmai ceea ce este mai de pret pentru noi, s ne
ngrijim de a ncredinta pe copilul nostru unuia care ar putea s-i pstreze
neatins ntreaga ui ntelepciune, la aceasta nu ne gndim, desi aceasta este
proprietatea noastr cea mai de pret, iar celelalte prin el vin. Ne ngrijim de
propriettile ce le vom da lor, si nu ne ngrijim de ei. Ai vzut ct lips de
judecat?
Cerceteaz suIletul copilului, si la urm vor veni si acelea; iar dac
acest bun nu este, nici un Iolos nu va avea el din averi, pe cnd dac va
cstiga acest bun, nici o vtmare nu va avea de la srcie. Voiesti a-l lsa pe
el bogat? nvat-l s Iie om bun si cinstit, Iiindc astIel va putea si averile s
si le stpneasc si dac nu va putea cstiga altele din nou, cel putin nu va Ii
mai prejos dect cele deja cstigate. Iar dac copilul este ru, chiar de i-ai
lsa lui nenumrat avere, dac nu i-ai lsat pzitor, l-ai Icut mai ru dect
cei ce ajung la cea mai de pe urm srcie. Copiilor celor care nu sunt bine
crescuti le este mai bun srcia dect bogtia. Srcia tine pe cineva n
virtute chiar si Ir voia lui, pe cnd bogtia nici pe cei ce voiesc nu-i las s
Iie ntelepti, ci l scoate pe om, l zdrobeste si l bag n mii de rele.
Mamelor! ngrijiti-v mai ales de Ietele voastre, cci este mai usoar
pentru voi o astIel de ngrijire; luati seama bine, ca s se deprind s stea n
cas, iar mai cu seam nvtati-le s Iie evlavioase, demne a dispretui
averile, s Iie simple si Ir pretentii n mbrcminte si n Ielul acesta dati-
1109
le n cstorie. Cu chipul acesta nu numai pe ele, ci si pe brbatul pe care l
vor avea l-ati mntuit si l-ati scpat din neajunsuri; si nu numai pe brbat, ci
si pe copii, si nu numai pe copii, ci si pe nepoti. C dac rdcina este bun,
ramurile se vor ntinde tot mai bine, iar pentru toate acestea veti lua plat.
Noi Iacem toate astIel nct s Iolosim nu numai unui suIlet, ci printr-un
suIlet s Iolosim multora. Fata ta, astIel trebuie a iesi din casa printeasc la
cstorie, precum iese un lupttor din locul de antrenament, avnd toat
stiinta, cu cea mai mare exactitate, ca si un aluat care trebuie a dospi ntreaga
Irmnttur si a o preIace n pine bun. Si bietii trebuie s Iie asa de
sIiosi, prin demnitatea si ntreaga ntelepciune, nct s aib laud si de la
oameni, si de la Dumnezeu. S se nvete a-si pzi pntecele, a Iugi de lux, a
Ii iconomi, iubitori, s nvete s Iie cumptati. Cci numai asa vor putea si
printilor a le pricinui o mai mult plat si cu chipul acesta toate vor Ii spre
slava lui Dumnezeu, si spre a noastr mntuire. (Talcuiri la Epistola intai
ctre Timotei, omilia a IX-a, pp. 97-98)
,,Acesta, Eli, este unul dintre cei care au pctuit din pricina ruttii
copiilor lui, dar, mai bine spus, din pricina trndviei lui. N-a Iost pedepsit
pentru c avea copii ri, ci pentru c-i cruta mai mult dect trebuie si n-a
aprat legile lui Dumnezeu cnd copiii lui le clcau n picioare (I Regi 2, 13-
18; 23-26). (Despre neca:uri i biruirea tristetii (III. Cu;ant ctre
Staghirie, 6, n vol. Despre mrginita putere a dia;olului. Despre cint.,
p. 214)
,Cnd cineva ne Iace stpni peste unul dintre semenii nostri, ne Iace
o cinste deosebit, dar cinstea aceasta ne sileste Ioarte mult s purtm grij
de el; dac nu ne oblig altceva, apoi Iaptul c soarta aceluia st n minile
noastre este destul de puternic s ne nduplece la aceasta si n-am admite s
trdm cu usurint pe cel ncredintat nou. Obligatia aceasta ns creste si
mai mult cnd stim c cel care ne-a dat cinstea de a Ii stpni peste cineva se
supr, se mnie, mai mult dect cel de sub stpnirea noastr, si ne
pedepseste cumplit cnd nu ne Iacem datoria. Tot asa a procedat si
Dumnezeu.
Pentru ca printii s nu dispretuiasc poruncile lui Dumnezeu prin
care li se porunceste s-si creasc copiii, El le-a sdit n suIlet o necesitate
Iireasc, dragostea de copii. Dar pentru ca nu cumva dragostea de copii s
slbeasc si s se Irng din pricina purtrii urte a acestora Iat de printi,
Dumnezeu a rnduit pedepse pentru copii, date att de El, ct si de printi, ca
astIel copiii s se supun printilor cu toat luarea-aminte, iar printii s
capete, prin aceast rnduial, o si mai mare dragoste de copii.
1110
Dumnezeu nu numai c pedepseste pe copii cnd se poart urt cu
printii, si i cinsteste si i laud cnd sunt buni, dar se poart la Iel si cu
printii, i pedepseste amar cnd nu se ngrijesc de cresterea copiilor, si-i
cinsteste si-i laud cnd le d o bun crestere. (pologia ;ietii monahale, 4,
n vol. Despre Feciorie, pologia ;ietii monahale, Despre creterea
copiilor., pp. 253-254)
,... s-i chemm acas pe Iiii nostri doar cnd vor Ii puternici, cnd
vor Ii de Iolos si altora. S-i scoatem din mnstire numai atunci cnd
lumina vietii lor va putea lumina pe toti, cnd lumina lor poate Ii pus n
sIesnic (Matei 5, 14-16). Atunci veti vedea ce Iii aveti voi si ce Iii au ceilalti
printi, care si-au lsat copiii n lume si pe care voi i Iericeati. (pologia
;ietii monahale, 18, n vol. Despre Feciorie, pologia ;ietii monahale,
Despre creterea copiilor., p. 309)
,Asa ar trebui s procedeze si cei care dau legi societtii omenesti,
dac vor s aib vreun Iolos de pe urma legiuirii lor. N-ar trebui s aplice
pedepsele cuvenite tinerilor atunci cnd ajung brbati, ci s-i Iormeze si s-i
educe atunci cnd sunt copii. Dac ar proceda asa, n-ar mai avea nevoie mai
trziu de pedepse. n starea de azi a lucrurilor, legiuitorii se aseamn cu un
doctor care, n Iata unui om cuprins de o boal usoar, n-ar spune nimic, nu
i-ar arta cum s scape de boal, dar i-ar prescrie nenumrate retete medicale
atunci cnd boala l-a dobort si nu mai poate Ii vindecat. Tot astIel si cei
care Iac legi, atunci ncearc s ne Iac educatia, cnd ne-am stricat cu totul.
Pavel ns nu gndeste asa, dimpotriv, cere ca tinerii s aib de Ia
nceput si din copilrie lng ei dascli ai virtutii. Prin aceast porunc Pavel
mpiedic strecurarea viciului n suIletele lor. Aceasta-i nvttura cea mai
bun.
Nu-i bun deloc aceea care mai nti ngduie ca rutatea s pun
stpnire pe suIletele tinerilor, iar apoi caut s-o alunge. Noi s procedm
altIel. S ne dm toat silinta, s nu precupetim nimic spre a Iace ca rutatea
s nu se strecoare n suIletul copiilor nostri.
Pentru aceea v sItuiesc:
Nu mpiedicati pe alti oameni care vor s nvete pe Iiii vostri virtutea.
Veniti-le voi n ajutor, ca s salvati de la nec corabia suIletului copiilor
vostri. Puneti-le totul la ndemn, astIel ca Iiii vostri s traverseze cu bine
marea acestei vieti.
Dac toti am gndi asa despre cresterea copiilor nostri, dac toti am
cuta s-i povtuim mai mult spre virtute dect spre toate celelalte bunuri ale
lumii, ncredintati Iiind c virtutea este adevratul bun, iar celelalte sunt
1111
bunuri de putin nsemntate, Iiii nostri s-ar mpodobi cu buntti att de
mari, nct amintindu-le ar prea c aiurez. (pologia ;ietii monahale, 18,
n vol. Despre Feciorie, pologia ;ietii monahale, Despre creterea
copiilor., pp. 309-310)
,Iar pricina tuturor relelor din lume provine din principiul pe care l
punem la temelia educatiei copiilor nostri. Si v voi explica acest lucru n
cele ce urmeaz. (Despre creterea copiilor, 15, n vol. Despre Feciorie,
pologia ;ietii monahale, Despre creterea copiilor., pp. 398)
,Dac o Iat este crescut n casa printeasc n dragostea si patima
dup podoabe Iemeiesti, cnd va pleca din casa printilor va Ii de nesuIerit
sotului ei si greu de multumit si mai mpovrtoare dect cei care strng
impozitele. V-am mai spus si altdat c rul nu poate Ii ndreptat din lume
din pricin c nici un om nu are grij de copii, nimeni nu le vorbeste despre
Ieciorie, nimeni nu le spune despre curtia trupeasc si suIleteasc, nimeni
nu-i nvat s dispretuiasc averile si mririle, nimeni nu le vorbeste despre
poruncile vestite n Scripturi.
Ce se va ntmpla cu copiii nostri dac n-au, chiar din prima vrst,
educatori? Dac oamenii care au Iost educati chiar de cnd s-au nscut si au
Iost instruiti pn la btrnete nu reusesc totusi s ajung oameni desvrsiti,
ct ru nu vor svrsi cei care de la nceputul vietii lor au Iost obisnuiti sa
aud vorbindu-li-se numai despre lucrurile pmntesti? n vremea noastr
Iiecare printe si d toat silinta s instruiasc pe copiii lui n meserii, n
arte, n stiint, n oratorie, dar nici unul nu se intereseaz ct de putin s
educe suIletul lor.
Nu ncetez de a v ruga, de a v ruga cu lacrimi si a v cere ca, nainte
de toate celelalte, s dati copiilor vostri o bun educatie. Dac-ti iubesti
copilul, arat-o prin educatia ce i-o dai. De altIel, ai si rsplat. Ascult ce
spune Pavel: .dac ;or strui, cu intelepciune, in credint, in dragoste i in
s1intenie (I Tim., 2, 5). Dac ai nenumrate pcate adunate n constiinta ta,
atunci nscoceste o iertare a pcatelor tale, si anume: creste un atlet pentru
Hristos. Prin aceste cuvinte nu-ti spun: Nu-l lsa s se cstoreasc.
Trimite-l in pustie. !regtete-l s imbrtie:e ;iata monahilor! Nu-ti spun
asta! As vrea negresit si as dori ca toti s mbrtiseze viata monahal, dar nu
silesc pe nimeni, pentru c o astIel de viat pare prea greu de purtat. Creste
un atlet pentru Hristos! nvat-ti copilul din prima vrst s triasc cu
evlavie n lume! (Despre creterea copiilor, 17-19, n vol. Despre Feciorie,
pologia ;ietii monahale, Despre creterea copiilor., pp. 399-400)
1112
,Dac vei ntipri n suIletul lui nc Iraged nvtturile cele bune,
nimeni nu va putea s i le desprind; ele se ntresc ca si sigiliul aplicat pe
cear. Copilul, cnd e mic, tremur, se teme si are respect si de chipul tu, si
de cuvintele tale, si de tot ce Iaci. ntrebuinteaz cum trebuie superioritatea
ta. Tu esti cel dinti care te vei bucura de buntti dac ai un copil bun, si
apoi Dumnezeu. Prin educarea copilului tu lucrezi pentru tine nsuti.
(Despre creterea copiilor, 20, n vol. Despre Feciorie, pologia ;ietii
monahale, Despre creterea copiilor., p. 400)
,Pune deci numaidect copilului lege ca s nu ocrasc pe nimeni, s
nu huleasc pe nimeni, s nu se jure, s nu njure, s nu se bat. Cnd l vezi
c-ti calc legea, pedepseste-l, uneori printr-o cuttur aspr si sever,
alteori prin cuvinte usturtoare, iar alteori, prin cuvinte de mustrare;
desteapt-i uneori ambitia prin cuvinte mgulitoare de a Ii mai bun dect
altii, alteori Igduieste-i rsplat pentru o purtare bun. Nu-l bate mereu si
Ir socoteal, ca s nu-l obisnuiesti s Iie crescut prin btaie. Dac se va
obisnui s Iie educat numai prin btaie, va nvta s dispretuiasc btaia. Iar
dac a nvtat s dispretuiasc btaia, ai stricat totul. Dimpotriv, s se team
de btaie, dar s n-o primeasc. S Iie miscat biciul, dar s nu cad pe
spatele copilului. Amenintrile s nu mearg pn la Iapt. Dar s nu cread
c se reduc numai la amenintri cuvintele tale. Amenintarea atunci este
bun, cnd este crezut c se va traduce n Iapt. Cci dac cel ce a gresit ti
aIl gndul, va dispretui si amenintarea, si btaia. Dimpotriv, s se astepte
sa Iie pedepsit, dar s nu-l pedepsesti, ca s nu se sting teama de pedeaps,
ci teama s rmn ca un Ioc plin de putere ce arde de peste tot toti spinii,
sau ca o cazma ascutit ce sap pn n adnc. Cnd vei vedea c teama are
bune rezultate, Iii blnd. Firea omeneasc are nevoie si de blndete.
nvat pe copil s Iie ngduitor si bun cu oamenii. Dac-l vei vedea
c njur si insult pe servitor, nu trece cu vederea acest lucru, ci pedepseste-
l pe copil. Dac stie c nu-i este ngduit s njure si s insulte sluga, cu att
mai mult nu va njura si insulta pe ceilalti oameni, nchide-i gura la orice
cuvnt ru si urt. Dac-l vei vedea c huleste pe cineva, astup-i gura si
ndreapt-i limba spre propriile sale greseli si scderi.
SItuieste si pe mam s-i dea copilului astIel de nvtturi; tot asa si
pe pedagog, ca si pe servitorul ce-l nsoteste la plimbare, pentru ca toti la un
loc s-i Iie paznici si s observe ca nu cumva s ias din gura copilului, prin
usile cele de aur, acele cuvinte urte si rele.
S nu crezi c-ti trebuie mult timp ca s ajungi la bune rezultate, ti
sunt de-ajuns dou luni si ai reusit n totul dac de la nceput l observi, l
1113
ameninti si pui att de multi supraveghetori. Buna lui deprindere se preIace
ntr-o a doua natur.
Asadar, aceast poart va ajunge o poart vrednic de a intra prin ea
Domnul numai dac nu se vor rosti nici cuvinte de rusine, nici cuvinte
necugetate si nici un alt cuvnt ru, ci numai cele ce se cuvin Stpnului.
Dac cei care instruiesc pe copiii lor pentru a Ii buni ostasi, i iau de mici si-i
nvat s trag cu arcul, s se mbrace cu haine ostsesti, s clreasc, Ir
ca vrsta copiilor s le Iie o piedic, cu ct mai mult trebuie ca aceia care se
pregtesc pentru oastea cereasc s se mbrace cu toat aceast podoab
mprteasc! S Iie nvtat deci copilul s cnte psalmi lui Dumnezeu, spre
a nu-si petrece vremea cu cntece de rusine si povestiri neIolositoare.
(Despre creterea copiilor, 30-34, n vol. Despre Feciorie, pologia ;ietii
monahale, Despre creterea copiilor., pp. 404-405)
,Dac povestile bbesti pun atta stpnire pe suIletul copilului, nct
si nchipuie c sunt adevrate cele povestite, cum oare n-ar pune stpnire
pe suIletul lui si nu l-ar umple de mult team, cnd i s-ar spune istorisiri cu
totul adevrate? (Despre creterea copiilor, 44, n vol. Despre Feciorie,
pologia ;ietii monahale, Despre creterea copiilor., p. 411)
,S nu duci niciodat copilul la teatru, ca s nu se pngreasc n
ntregime prin cele ce aude si vede. n piete, mai cu seam cnd trece prin
nghesuial de lume, pedagogul s tin seam de aceast lege si s vorbeasc
cu el n asa chip, nct s nu se pngreasc ochii copilului.
Sunt multe mijloace prin care poti Iace pe copil s nu-si nchipuie c
merit s Iie vzut si admirat: dezbrac-l de prea multa podoab; tunde-i
prul de pe cap, asa cum se cade s Iie un copil. Dac se supr copilul c
este lipsit de podoabe, nvat-l n primul rnd c el este cea mai mare
podoab.
AstIel, pentru a Iace pe copil s nu se uite cu plcere Ia lucrurile care
i-ar vtma suIletul, serveste-te de povestirile acelea, destul de bune pentru
a-l Ieri, n care se vorbeste despre pcatele svrsite de Iiii Iui Dumnezeu cu
Iiicele oamenilor (Fac., 6, 4; Mt. 34, 37-39; Lc. 17, 27), despre cele
ntmplate sodomitilor (Fac., 19, 1- 28), despre gheen si nc multe altele.
n privinta educatiei ochilor, pedagogul si nsotitorul copilului trebuie
s aib mult grij. Arat-i alte Irumuseti si ntoarce-i privirile, de la
privelistile de rusine, spre cer, soare, stele, Ilorile pmntului, livezi, spre
pozele Irumoase din crti. Cu astIel de Irumuseti s-i ncnti vederea. Si sunt
nc alte multe lucruri Irumoase care nu sunt vtmtoare.
1114
Greu de pzit este aceast poart. Foc zace nluntrul ochilor; Iocul
este legat de nssi natura ochilor si ai putea spune c este chiar
constrngtor. S nvete copilul cntece dumnezeiesti. Dac n luntrul
suIletului su nu se desteapt nici o poIt, apoi nu doreste s vad nici n
aIar. S nu Iac baie cu Iemeile (ru e obiceiul acesta), nici s nu Iie trimis
unde sunt adunate mai multe Iemei la un loc.
S aud necontenit ntreaga istorie a vietii lui losiI. S aIle nvtturile
despre mprtia cerurilor si ce mare rsplat se d celor ce triesc n
castitate. Fgduieste-i c ai s-i dai o mireas Irumoas si ai s-l Iaci
mostenitorul averii tale. Amenint-l n toate chipurile. Amenint-l n toate
chipurile dac vezi c Iace altceva dect doresti si grieste-i asa:
Nu ;om reui, 1iule, s-ti gsim o sotie ;irtuoas dac nu ;ei arta
mult grif de tine, dac nu ;ei dori s trieti ;irtuos. Dar dac te ;ei sili
s trieti aa, te ;oi insura curand.
Dac va Ii nvtat copilul s nu rosteasc mai ales cuvinte de rusine,
atunci s sdesti de sus, de la Dumnezeu, n suIletul lui evlavia. Vorbeste-i
despre Irumusetea suIletului. F s se nasc n suIletul lui gnduri si
sentimente curate Iat de Iemei. Spune-i: Cel care se las dispretuit de o
ser;itoare este el insui un ser;itor. Spune-i c tnrul trebuie s aib Ioarte
mult grij de el nsusi. S aib grij mai mult de ochi dect de limb:
cuvintele sunt auzite ndat de oameni, pe cnd privirile nu sunt observate de
toti. Simtul vzului merge iute; poate ademeni, chiar ntre multi oameni, Ir
s Iie observat, cu aruncturile ochilor orice Iat ar vrea. Tnrul s nu aib
legtur cu nici o Iemeie aIar de mama lui. Nu-i da bani pe mn. S nu se
gseasc ceva rusinos n preajma lui. nvat-l s dispretuiasc distractiile si
altele asemenea acestora.
S nu obisnuim trupul copilului cu haine moi si nici s nu-i ngduim
s se apropie de alte trupuri. S cutm s Iacem rezistent trupul copilului.
Trebuie s ne gndim c noi crestem un atlet pentru Dumnezeu. S nu
ntrebuinteze deci nici asternut moale si nici haine moi. n acest chip s dm
legi simtului tactil. (Despre creterea copiilor, 56-63, n vol. Despre
Feciorie, pologia ;ietii monahale, Despre creterea copiilor., pp. 415-
417)
,Prin urmare, o lege de netrecut s Iie pentru copil: s nu se rzbune
niciodat cnd este insultat el sau cnd suIer vreo nedreptate sau ceva ru;
dar niciodat s nu treac cu vederea pe altul care suIer pe nedrept.
Dac tatl nvat aceste lucruri pe copiii lui si-i creste asa, atunci si el
va Ii cu mult mai bun. Si va cuta s Iie cu mult mai bun dac nu pentru alt
1115
motiv, cel putin din obligatia de a nu-si prejudicia nvttura prin exemplul
su.
S Iie nvtat copilul s rabde dispretul si lipsa de consideratie. S nu
cear de la servitori s-i Iac servicii pentru simplul Iapt c este Iiul
stpnului. S se serveasc singur, n acelea numai sa Iie slujit de servitori n
care nu poate s se serveasc singur, spre exemplu a Iace de mncare,
ndatorire ce nu-i de cderea unui om liber. ntr-adevr, copilul nu trebuie s
neglijeze treburile ce sunt de cderea omului liber, iar n schimb s se ocupe
cu lucrurile ce trebuie Icute de sclavi. Cnd trebuie splat pe picioare, s
nu-l spele servitorul, ci sa se spele copilul nsusi. Dac se poart asa, el
ajunge iubit si respectat de servitori. S nu-l mbrace nimeni cu hainele si
nici s nu astepte in baie ca s Iie servit de cineva, ci el nsusi s le Iac pe
toate. Dac va Iace asa, va ajunge sntos, lipsit de mndrie si plcut
celorlalti oameni.
nvat-l pe copil c toti oamenii sunt egali prin Iire; spune-i ce este un
rob si ce este un om liber.
Vorbeste-i asa:
In ;echime, 1iule, pe ;remea strmoilor notri, nu erau robi. !catul
a adus pe pmant robia. Odinioar, la inceput, un 1iu a insultat pe tatl su
i a 1ost pedepsit ca s 1ie rob 1ratilor si (Fac., 9, 20-25.
Bag de seam deci s nu 1ii rob robilor. Dac te ;ei mania i te ;ei
supra ca robii i ;ei 1ace aceleai 1apte ca i ei, atunci nu eti intru nimic
mai presus de ei in ceea ce pri;ete ;irtutea i nici nu ;ei mai a;ea ;rednicia
de om liber. Sarguiete-te dar s 1ii stpanul 1or, i s 1ii stpan nu prin
1aptul c eti stpan, ci prin 1elul tu de a te purta, s 1ii stpanul pornirilor
tale, ca nu cum;a s 1ii gsit rob al lor, dei eti liber. Oare nu ;e:i cati
printi au de:motenit pe copiii lor i i-au 1cut motenitori in locul lor pe
scla;i? i grif deci s nu se intample aa ce;a. Din partea mea nici n-o
;reau, nici n-o doresc, tu eti stpan i pe una, i pe alta.
Potoleste-i n acest chip mnia. Porunceste-i s se poarte cu slugile
cum se poart cu Iratii. nvat-I c toti oamenii sunt egali prin Iire.
(Despre creterea copiilor, 69-72, n vol. Despre Feciorie, pologia ;ietii
monahale, Despre creterea copiilor., pp. 419-420)
,Spune deci copilului:
Dac ;ei ;edea c un ser;itor ti-a pierdut creionul, sau ti-a stricat
pana de scris, nu te mania, nici nu insulta i nici nu infura, dimpotri;, 1ii
ierttor, potolete-te repede. Dac te ;ei in;ta s suporti 1r suprri
pagube mici, ;ei suporta i pe cele mari, cand ai s pier:i cureaua de Ia
tblit sau lntiorul de aram.
1116
Copiii sunt tare suprciosi cnd pierd astIel de mruntisuri si si-ar da
mai degrab viata dect s lase nepedepsite asemenea pierderi. Atunci este
timpul s nmoi asprimea mniei Iui. Fii ncredintat c dac va Ii linistit si
blnd Iat de aceste pagube, cnd va Ii brbat va suporta cu usurint orice
pagub. Dac va avea copilul plcuta lucrat Irumos din lemn Ioarte curat
si Ir nici o pat, iar lng ea lntisoare de aram si creioane strlucitoare
ca si argintul si alte obiecte de acestea copilresti si dac le va pierde sau le
va strica servitorul care-l nsoteste, iar copilul nu se va supra, nici nu se va
mnia, a dat dovad de cea mai mare ntelepciune. S nu-i cumperi ndat
lucrurile pierdute sau stricate, ca nu cumva s se sting dorinta prin
nlocuirea obiectelor. Dimpotriv, atunci s-i nlocuiesti ceea ce l-a suprat,
cnd vei vedea c nu le mai doreste si nici nu mai suIer din pricina lor.
Nu este vorba aici de lucruri mici, ci sunt lucruri care tin de
ornduirea ntregii lumi. nvat-l s dea precdere Iratelui mai mic, dac are;
de nu are Irate, servitorului. Si acesta este un semn de cea mai mare
ntelegere.
nmuiati prin aceste mijloace mnia copilului, ca s dea nastere la
gnduri potolite si blnde. Dac nu simte dezgust de nimeni, dac suport
paguba, dac n-are nevoie s Iie servit, dac nu se revolt cnd altul este
cinstit si pretuit, cum poate s se mai mnie? (Despre creterea copiilor,
73-75, n vol. Despre Feciorie, pologia ;ietii monahale, Despre creterea
copiilor., pp. 421-422)
,nvat-ti copilul s nu pun nici un pret pe bani, nici pe slava
omeneasc, nici numai pe viata de aici. Dac va avea astIel de gnduri, va Ii
un ntelept. (Despre creterea copiilor, 87, n vol. Despre Feciorie,
pologia ;ietii monahale, Despre creterea copiilor., p. 427)
,Dac vrea s se Iac militar, dac vrea s se Iac avocat sau orice
altceva, nvat-l s nu-si cstige existenta n chip rusinos.
Mama s caute s-si creasc Iiica n acelasi chip, s ndeprteze de
Iata ei luxul, podoaba si toate celelalte lucruri cu care se mpodobesc Iemeile
stricate. n aIar de aceasta, s stabilesti o lege general ca s ndeprtezi,
att pe tnr, ct si pe Iat, de lux si de betie. Si acest lucru este de mare
ajutor pentru pzirea castittii. Pe tineri i ispiteste poIta trupeasc, iar pe
Iete, dragostea de podoabe si usurtatea. S cutm s strpim toate aceste
porniri.
Crescnd astIel de atleti, vom putea s plcem lui Dumnezeu ca s
putem si noi, si copiii nostri, s dobndim bunttile Igduite celor ce-L
1117
iubesc pe El... (Despre creterea copiilor, 89-90, n vol. Despre Feciorie,
pologia ;ietii monahale, Despre creterea copiilor., p. 427)
,,Ca un sculptor minunat, care Iace o statuie de aur si o lucreaz cu
Ioarte mare grij, asa lucra si Iov suIletul copiilor, Iormndu-l si
mpodobindu-l. si ca un plugar vrednic, care ud, apr si mprejmuieste
trunchiurile Iinicilor sau ale mslinilor si-i ngrijeste n tot chipul, asa si Iov
nu las nimic la o parte pentru a creste, ca pe un mslin plin de rod, suIletul
Iiecrui copil cu un spor mai mare de virtute. (Omilii la sracul La:r,
cuvntul V, n vol. Omilii la sracul La:r. Despre soart i !ro;ident.,
p. 121)
,,C adeseori cnd o slujnic aprinde sIesnicul, i poruncim s nu-l
duc unde este vreo trestie sau iarb uscat sau ceva de acest Iel, ca nu
cumva uitnd noi de el, s cad vreo scnteie si, pornind de la acea usctur,
s se aprind toat casa. Aceast purtare de grij s o avem si pentru copii si
s nu le ducem privirile unde sunt slujnice desIrnate
215
, Iete destrblate ori
roabe nenIrnate, ci s poruncim cu trie ca, si dac avem o asemenea
slujnic, sau vecin, sau pur si simplu orice Iat care este astIel
216
, s nu vin
nici sub privirile, nici s nu aib convorbiri cu cei tineri, ca nu cumva cznd
din acelea vreo scnteie, s aprind ntreg suIletul copilului si neIericirea s
devin nemngiat. Si nu numai de imagini, ci si de auziri dulci si
desIrnate s-i Ierim
217
ca s nu li se vrjeasc
218
prin acestea suIletul. Nici
la spectacole s nu-i ducem, nici la ospete si betii, ci mai degrab tinerii s
215
Tlcuirea Pr. Marcel Hanches: Printii sunt cei care ngduie copiilor s priveasc
poItele lumii, tocmai pentru c ei nsisi le doresc si nu au discernmnt s le cntreasc
nocivitatea. (n.s. 47, p. 25)
216
Tlcuirea Pr. Marcel Hanches: Chiar rude s Iie, dac sunt oameni cu duh lumesc, nu
trebuie s ngduim sub nici un chip s transmit copiilor starea lor. (n.s. 48, p. 25)
217
Tlcuirea Pr. Marcel Hanches: Este limpede c muzica de azi este cea de care trebuie
Ieriti copiii. n limba greac, gama acoperit este mult mai larg: n categoria acestor
cu;inte dulci i des1ranate intr orice vorb desntat, orice njurtur, orice rsete sau
sunete cu tent sexual, orice Ilirt etc. (n.s. 49, p. 26)
218
Tlcuirea Pr. Marcel Hanches: O component care ne este Ioarte greu s-o acceptm,
cci ni se pare ridicol. Totusi s nu uitm c ntreaga vrjitorie se bazeaz pe jonglarea
cu imaginarul, iar muzica, pe lng imagistic, avea un rol Iundamental n vrjitorie. De
altIel este incredibil de mare numrul pieselor muzicale, al video-clipurilor ori desenelor
animate care reactiveaz vechi simboluri si puteri pgne. De pild, putini mai stiu azi c
starurile sexy aduc perIect cu vechile nItisri ale vrjitoarelor si desIrnatelor. (n.s. 50,
p. 26)
1118
Iie pziti mai tare dect Iecioarele n cmrile lor
219
. C nimic nu
mpodobeyte aya de mult vrsta lor precum cununa ntregii njelepciuni
|ocooocvp| yi a veni la nunt curat de toat desfrnarea
22
. Iar dac
suIletul nu a cugetat mai nainte |aooncc:oc| la desIru
221
, nici nu s-a
stricat, ci tnrul a cunoscut doar pe Iemeia cu care s-a unit prin nunt,
atunci si sotiile le vor deveni dorite. Cnd tinerii vor psi spre cstorie cu o
asemenea paz, atunci si pornirile drgstoase |coc:c| vor Ii mai calde si
dragostea |ccvio| mai adevrat si prietenia |iio| lor mai adnc si mai
strns. Iar cele ce se ntmpl acum nu sunt nunt, ci pur si simplu navutire
si negot. Cci atunci cnd tnrul este stricat dinainte de nunt, iar dup
nunt iarsi se uit la alt Iemeie, care mai este Iolosul nuntii, spune-mi?
(Cinci cu;antri despre na i Samuel, cuvntul I, n vol. Omilii i cu;antri
despre educatia copiilor., pp. 25-27)
,,. s-i crestem (pe copii n.n.) cu mult srguint |n legea lui
Dumnezeu| si s ndeprtm pe cei tineri de orice rutate, mai cu seam de
nenIrnare si mprstiere
222
. Cumplit este acest rzboi si nimic nu
219
Tlcuirea Pr. Marcel Hanches: Pe vremea sIntului, Iecioarele erau pzite cu strji si
usi Ierecate. Cmrile lor se numeau talamusuri (sau ginecee pentru Iemeile cstorite).
Unde duce libertatea (dac aceasta se poate numi libertate) oIerit copiilor nc din
primii ani de viat se vede limpede peste tot. Noi trebuie s Iim atenti si s nu primim
continutul cuvintelor n sensul pe care l d lumea. De pild libertatea nseamn pentru
lume a-ti Iace de cap, a da Iru liber poItelor. Crestinul trebuie s regndeasc Iiecare
cuvnt si s nu accepte nimic, chiar cea mai mic deIormare n ntelesurile cuvintelor.
Dar pentru a sesiza si a recupera ntelesul lor real trebuie curtit mintea prin pocint.
Libertatea pentru crestin are alt nteles si sens. (n.s. 51, p. 26)
220
Tlcuirea Pr. Marcel Hanches: Pregtirea pentru cstorie se Iace din copilrie.
Copilul trebuie pstrat curat de orice poIt si prere ptimas a lumii, orict ar Ii de mic,
pentru a avea mai trziu o cstorie si o viat de Iamilie cu adevrat crestin, n curtie si
duh evanghelic. (n.s. 52, p. 26)
221
Tlcuirea Pr. Marcel Hanches: Pentru o adevrat cstorie, nici mcar mintea mirilor
nu trebuie s Ii poItit vreodat si s Ii cugetat ptimas sau cu dorint la desIrnare. De
desIrul cu Iapta nici nu poate Ii vorba. Grea lupt au n csnicie cei care au avut
experiente sau poIte de desIru ct de mic nainte de cstorie. Dar si aceste
neajunsuri se depsesc tot prin pocint. Poate acum ntelegem mai mult de ce mirii de la
a doua cstorie erau opriti de la mprtsanie o perioad mai ndelungat. (n.s. 53, p. 26)
222
Tlcuirea Pr. Marcel Hanches: Am redat prin amndou cuvintele aspecte ale
grecescului uocciu, care are multe conotatii: desIru, agitatie, neastmprare,
necuviint, imoralitate, desntare, eIeminare etc. Este de Iapt o patim global care d
Iru liber oricrei impulsivitti si imbolduri tineresti sau copilresti de orice natur ar Ii
acestea. Aceast patim ia amploare n urma lipsei unei educatii riguroase si a unui
program de viat, a unui mod ordonat de a Ii. Medicamentul ar Ii tocmai vietuirea
1119
primejduieste att de mult vrsta copilriei si tineretii ca aceast patim. Din
toate prtile s-i ngrdim si s-i ocrotim cu sItuiri, cu ndemnuri, cu
nIricosri, cu amenintri
223
. Dac ei vor birui aceast poIt, nu vor Ii biruiti
degrab de vreo alta, ci vor Ii si mai tari dect banii, se vor nIrna si de la
betie, si cheIurile si ntlnirile stricate le vor ndeprta cu toat rvna, le vor
Ii mai iubiti si printilor, vor Ii mai respectati si de toti oamenii. (Cinci
cu;antri despre na i Samuel, cuvntul I, n vol. Omilii i cu;antri
despre educatia copiilor., cuvntul II, p. 42)
,,. ca s Iie respectati si de oameni si s Iie doriti si lui Dumnezeu
copiii |nostri|, s mpodobim suIletele lor si s-i aducem ctre nunt cu
|zestrea| ntregii ntelepciuni |ocooocvp|
224
. Cci astIel se vor revrsa
asupra lor ca din niste izvoare si toate cele ale veacului de acum si l vor
avea milostiv si pe Dumnezeu. Se vor bucura si de slava de acum si de cea
viitoare
225
. (Cinci cu;antri despre na i Samuel, cuvntul II, n vol.
Omilii i cu;antri despre educatia copiilor., p. 43)
,,Ascult-l pe Pavel zicnd: |1emeia se ;a mantui prin natere de
prunci| dac ei |copiii| struie in credint, in iubire i s1intenie cu
cumintenie |en pistei, en agape, en hagiasmo meta sophrosynes, 1 Timotei 2,
15|. Chiar dac stii de mii de rele n tine nsuti, gndeste-te c ai totusi o
mngiere pentru relele tale. Creste un atlet pentru Hristos! Nu-ti spun:
ntoarce-l de la cstorie, trimite-l n pustie, pregteste-l s-si aleag viata
monahilor! Nu-ti spun aceasta. Desigur, vreau acest lucru si as dori ca toti
s-l mbrtiseze, dar Iiindc el pare s Iie o povar, nu v silesc. Creste un
atlet pentru Hristos si, Iiind n lume, nvat-l evlavia din Iraged vrst.
(Cu;ant despre cum se cade s-i creasc printii copiii, n vol. S1aturi
pentru o educatie ortodox a copiilor de a:i., pp. 107-108)
ordonat, constiincioas, Ir compromisuri si reIuzul constant de a se lsa n bratele
oricrui impuls luntric. (n.s. 20. p. 42 )
223
Tlcuirea Pr. Marcel Hanches: De observat c sIntul nu propune doar metode
pasnice, ci si mai aspre. (n.s. 21, p. 42)
224
Tlcuirea Pr. Marcel Hanches: Pregtirea pentru cstorie se Iace din copilrie si chiar
de la zmislire ori si mai dinainte. (n.s. 23, p. 43)
225
Tlcuirea Pr. Marcel Hanches: Viata crestin asigur prin purtarea de grij a lui
Dumnezeu si necesittile pentru veacul de acum. Prea mult ne ngrijim de cariera si
situatia copiilor nostri, cnd eIorturile cele mai multe s-ar cuveni s Iie orientate spre a le
da o educatie prin poruncile lui Hristos. (n.s. 24, p. 43)
1120
,,Dac n suIletul nc Iraged se ntipresc nvtturile bune, nimeni
nu le va mai putea sterge atunci cnd se vor Iace tari ca o ntiprire, precum
ceara. l ai nc tremurnd nIricosat si temtor la orice privire, la orice
cuvnt si oricare alt lucru; s te Iolosesti de nceputul |vietii lui| spre ceea ce
se cuvine. De vei avea un Iiu bun, tu cel dinti te vei bucura de cele bune,
apoi si Dumnezeu; pentru tine nsuti lucrezi.
Se spune c atunci cnd sunt pescuite, mrgritarele sunt ap. Iar dac
pescarul e iscusit, punnd pe mn pictura aceea si rotind-o n palm cu
mna cealalt o Iace rotund si-i d Iorm perIect sIeric. Dar dup ce i s-a
ntiprit Iorma, nu mai poate Ii modiIicat. Fiindc tot ce este Iraged poate
primi orice neavnd nc Iorma lui proprie Iix, drept pentru care e tras
usor spre oricare Iorm; dar ceea ce este tare, dat Iiind c a dobndit ca stare
duritatea nu iese usor din ea, nici nu trece usor ntr-o alt stare.
Asadar, Iiecare dintre voi, printi si mame, asa cum i vedem pe
pictori Icndu-si tablourile si statuile cu mult luare-aminte, tot asa s ne
ngrijim si de aceste minunate statui |care sunt copiii|. Cci pictorii,
punndu-si n Iiecare zi tabloul naintea lor, ntind culorile cum se cuvine.
Iar sculptorii n piatr Iac si ei acelasi lucru, ndeprtnd ce e de prisos si
adugnd ce lipseste. Asa si voi, ca niste Ictori de statui, s aveti spre
aceasta toat zbava Icnd statui minunate lui Dumnezeu; suprimati ce e de
prisos si adugati ce lipseste; si priviti la ele n Iiecare zi |s vedeti| ce
nzestrare prisositoare au din Iire, ca s o sporiti, si ce deIicient din Iire, ca
s o suprimati. Si cu mult luare-aminte alungati de la ei prilejul desIrnrii,
cci aceast dragoste |eros| este Ioarte vtmtoare pentru suIletele tinerilor.
Ci mai nainte de a ajunge la experienta ei nvat-l s Iie treaz si veghetor.
(Cu;ant despre cum se cade s-i creasc printii copiii, n vol. S1aturi
pentru o educatie ortodox a copiilor de a:i., pp. 108-109)
,,Si dac-l vezi clcnd legea, pedepseste-l, uneori cu o privire sever,
alteori cu cuvinte musctoare, uneori cu reprosuri, alteori rsIat-l si I-i
Igduinte. Nu-l lovi ncontinuu, nici nu-l obisnui s Iie pedepsit asa, cci
dac se nvat s Iie pedepsit ncontinuu, se va nvta s le dispretuiasc, iar
nvtnd s le dispretuiasc, s-ar rsturna toate. Ci s se team mereu de
lovituri, dar s nu le primeasc; biciul s pocneasc, dar s nu loveasc. Iar
amenintrile s nu Iie transpuse n Iapt. S nu se vad ns c vorbele sunt
doar simple amenintri, Iiindc doar atunci este bun amenintarea cnd se
crede c va Ii transpus n Iapt, cci dac cel ce a gresit aIl ngduint, o
va dispretui. Ci s se astepte s Iie pedepsit, ca s nu se sting Irica, ci s
rmn ca un Ioc care creste si smulge toti spinii de peste tot si ca o sap
1121
ascutit care sap adnc. Dar cnd vezi c Irica i este de Iolos, usureaz-l,
cci Iirea noastr are nevoie si de usurare.
nvat-l s Iie ngduitor si iubitor de oameni. Si dac vezi c-si
ocrste servitorul nsotitor, nu trece cu vederea Iaptul si pedepseste-l pe el,
cel liber. Cci cel ce stie c nu-i este ngduit s ocrasc pe sluga sa, cu att
mai mult nu va deIima, nici nu va huli pe cel liber si egal n cinstire cu el.
Coase-i gura de la rutate. Dac-l vezi deIimnd pe cineva, nchide-i gura si
mut-i limba mpotriva greselilor lui. ndeamn si pe mama lui, precum si pe
pedagogul si servitorul lui nsotitor s-i spun acestea, ca toti s-i Iie strjeri
si s observe ca nici unul din acele gnduri s nu scape din gura acelui copil
si din usile de aur. Si s nu socotesti c lucrul are nevoie de mult timp. Dac
poruncesti si ameninti sever de la nceput asezi attia strjeri, sunt de ajuns
dou luni si totul se va ndrepta si lucrul va dobndi tria sigur a Iirii.
Si aceast poart se va putea Iace vrednic de Dumnezeu atunci cnd
el nu va rosti nici o obrznicie, nici o glum, nimic lipsit de minte si nimic
altceva, ci toate vor Ii cum se cuvin Stpnului. Cci dac cel care nvat
meseria militar trupeasc si nvat de devreme copiii s Iie soldati si s
mnuiasc armele, s mbrace mantaua militar si s urce pe cal, si vrsta lor
nu este pentru ei nici o piedic, cu att mai mult cei ce vor s Iie soldati sus
|n cer| trebuie s mbrace toat gteala mprteasc. S nvete deci s cnte
psalmi lui Dumnezeu ca s nu-si petreac timpul n cntri rusinoase si
povesti nelalocul lor. Asa s Iie asigurat poarta aceasta si cettenii aceia s
Iie nscrisi n liste, iar pe ceilalti s-i omorm nuntru, cum omoar albinele
viespile nelsndu-le s ias aIar, nici s bzie. (Cu;ant despre cum se
cade s-i creasc printii copiii, n vol. S1aturi pentru o educatie ortodox
a copiilor de a:i., pp. 112-113)
,,. copiii s nu aud nimic nelalocul lui nici de la alti copii, nici de la
pedagog, nici de la doici. Ci asa cum plantele au nevoie de cea mai mare
ngrijire atunci cnd sunt Iragede, tot asa si copiii. S purtm astIel de grij
s aib doici bune, pentru ca s li se pun de la baz o temelie bun si s nu
primeasc nc de la nceput nimic ru. Prin urmare, s nu aud povesti
|mythous| Ilecare si bbesti |cI. 1 Timotei 4, 7|: Cutare a iubit pe cutare.
Fiul impratului i 1iica sa mai mic au 1cut acestea. S nu aud nimic din
acestea, ci s aud altele Ir nici un ocolis cu toat simplitatea. (Cu;ant
despre cum se cade s-i creasc printii copiii, n vol. S1aturi pentru o
educatie ortodox a copiilor de a:i., p. 114)
,Prin urmare, s nu aud astIel de basme |mythois|. Ci atunci cnd se
relaxeaz de ostenelile studiilor Iiindc i plac povestirile din vechime
1122
vorbeste-i deprtndu-l de la orice copilrie, cci cresti un IilosoI, un atlet si
un cettean al cerurilor. Spune-i, asadar, si p0ovesste-te-i: Erau la inceput
doi copii ai unui tat, doi 1rati |cI. Facere 4, 1 sq.|. dup care, oprindu-te,
reia: Si care au ieit din acelai san. Unul era mai mare, iar altul mai mic.
!rimul era plugar, iar cellalt pstor. Si acela ii scotea oile in ;i i la
ia:uri. Si ndulceste cele povestite, ca s aib copilul o desItare si s nu-l
prseasc nsuIletirea. Unul semna i sdea. Si i s-a prut potri;it odat
s cinsteasc prin acestea pe Dumne:eu. Iar pstorul i-a adus lui Dumne:eu
intai-nscutii turmelor sale. Nu este oare cu mult mai bine ca n loc de oi cu
lna de aur si de basmul acela
*
s-i povestesti acestea? Dup cate tine-i
treaz atentia cci povestirea are cea de acest Iel neadugnd nimic
mincinos, ci doar pe cel din Scriptur. Iar atunci cand a adus lui Dumne:eu
intai-nscutii |turmelor sale|, de indat s-a pogorat 1oc din cer i a rpit
toate la fert1elnicul de sus. Dar cel mai mare nu a 1cut aa, ci s-a dus i,
punandu-i deoparte pentru sine primele roade, i-a adus lui Dumne:eu pe
cele de pe urm. Si Dumne:eu n-a luat seam la ele, ci S-a intors de la ele i
le-a lsat s rman pe pmant, dar pe acelea |ale celui mai mic| le-a
primit la Sine. a cum se intampl i cu cei ce stau la tar. pe unul din cei
ce-i aduc daruri stpanul il cinsteti i-l primete inuntru, dar pe altul il
las s stea a1ar. a s-a intamplat i atunci. Dar ce s-a petrecut dup
aceasta? Fratele mai mare s-a intristat c a 1ost lipsit de cinste i a 1ost
trecut cu ;ederea in ce pri;ete bun;ointa, i era mahnit. Ii spune lui atunci
Dumne:eu. !entru ce te-ai intristat? Nu tii c lui Dumne:eu i-ai adus
fert1? !entru ce m-ai suprat? Ce ai de reclamat? !entru ce mi-ai adus
roadele de pe urm?. Iar dac ti se pare potri;it s 1oloseti un limbaf mai
simplu, ;ei spune. Si acela, nea;and ce s spun, a rmas linitit, sau mai
degrab a tcut. Dup care, ;:andu-l pe 1ratele su mai mic, ii spune. S
ieim la camp~. Si luandu-l cu ;iclenie, 1ratele mai mare l-a omorat. Si
credea c lucrul rmane ascuns de Dumne:eu. Dar ;ine la el Dumne:eu i-i
spune. Unde e 1ratele tu?. Si acela spune. Nu tiu. Oare nu cum;a sunt
eu p:itorul 1ratelui meu?. Si ii :ice atunci Dumne:eu. Iat, sangele
1ratelui tu strig la Mine din pmant.
Dar si mama s stea alturi atunci cnd suIletul copilului se
plmdeste astIel prin asemenea povestiri, ca s ajute si ea si s laude cele
zise.
Deci ce s-a intamplat dup aceasta? !e acela Dumne:eu l-a primit in
cer i, s1arindu-i ;iata, e acum sus [in cer]. Fiindc prin asemenea
*
Aluzie la mitul expeditiei Argonautilor n cutarea lnii de aur. O critic a mitologiei
inspirat din Platon, Republica 378a-b |n. tr.|
1123
povestiri copilul primeste cuvntul despre nviere. Cci dac n basme se
povestesc lucruri de necrezut, spunndu-se c aceasta a 1cut-o semi:eu iar
copilul crede aceasta si, chiar dac nu stie ce este un semi:eu, suie c e ceva
mai mare ca omul si, auzind aceasta, se minuneaz, cu att mai mult cnd
aude vorbindu-se despre nviere si c suIletul acestuia a urcat la cer. Deci pe
acela l-a luat numaidecat sus, dar acesta, care l-a omorat, a trit inc multi
ani ru ptimind, trind cu 1ric i cutremur, i a su1erit de4ci de mii de
lucruri cumplite 1iind pedepsit in 1iecare :i. Si vorbeste-i de pedeaps cu
seriozitate, nu spune pur si simplu: u au:it de la Dumne:eu. Suspinand i
tremurand s 1ii pe pmant, cci nu stie copilul ce este aceasta; ci spune-i:
a cum tu stai in picioare in 1ata in;ttorului nelinitit dac ;ei 1i biciuit
sau nu, i tremuri i te inspimante:i, tot aa i acela a trit mereu ca unul
care L-a suprat pe Dumne:eu.
i este de ajuns s-i povestesti pn aici, si spune-i aceast povestire
ntr-o sear la cin. Iar ama s-i spun iarsi aceleasi lucruri. Apoi, dup ce
le-a auzit de mai multe ori, cere-i si lui: Spune-mi po;estea, ca s se si
ambitioneze. Si cnd va Ii retinut povestirea, atunci s-i spui si Iolosul. Cci
suIletul su, care a primit n el povestirea, stie s aduc roade chiar si nainte
de sIrsitul muncii tale. Dup care spune-i si tu: Je:i cat de rea este lcomia
pantecelui? Cat de ru este s-ti omori 1ratele? Je:i cat de ru este s cre:i
c te poti ascunde de Dumne:eu? Fiindc El le ;ede pe toate, chiar i pe
cele 1cute in ascuns. Dac si numai aceast nvttur o vei Ii nsmntat n
copilul tu, nu vei mai avea nevoie de pedagog, aceast Iric de Dumnezeu
pzind copilul mai mult dect orice Iric si zguduindu-i suIletul. Dar nu
numai aceasta. Ci du-l de mn si la biseric srguindu-te s-l duci mai cu
seam |n prima sptmn din Postul Mare| atunci cnd se citeste aceast
povestire. Fiindc l vei vedea strlucind de bucurie, sltnd si bucurndu-se,
pentru c stie ceea ce toti nu stiu, lund-o naintea citirii, recunoscnd-o si
Iolosindu-se mult. Si de acum lucrul e bine asezat n amintirea sa - dar sunt
si alte Ioloase ce pot Ii scoase din povestire. S nvete de la tine c nu trebuie
s se ndurereze atunci cnd suIer rele; Dumnezeu i-a artat aici aceasta
nc de la nceput, pentru c pe cel care i-a Iost bine-plcut l-a luat prin
moarte sus, la cer. (Cu;ant despre cum se cade s-i creasc printii copiii,
n vol. S1aturi pentru o educatie ortodox a copiilor de a:i., pp. 114-117)
,,. cnd va Ii crescut, spune-i si povestiri mai nIricostoare. Ct
vreme gndirea sa e Iraged, s nu o mpovrezi peste msur, ca s nu se
sperie. Dar cnd se va Iace de cincisprezece ani sau mai mult, s aud cele
despre gheen, iar cnd va Ii de zece, de opt sau chiar mai putini ani, s aud
cele despre potop, cele despre Sodoma, cele Icute mpotriva Egiptului, toate
1124
lucruri care sunt pline de pedepse, si s le aud Ioarte pe larg. Iar cnd va
creste mai mult, s aud si cele ale Noului Testament, cele ale harului, cele
ale gheenei. Cu aceste povestiri si cu multele altele mprejmuieste-i auzul
oIerindu-i si exemple de acas
*
.
Iar dac cineva povesteste lucruri ndoielnice, nicidecum s nu lsm,
cum spuneam, s ajung la el. Dac vezi un servitor vorbind lucruri de
rusine n Iata lui, pedepseste-l ndat si cerceteaz cu severitate si asprime
greselile Icute. Dac vezi o Iat, mai bine s nu se apropie de el acea Iat ca
s nu se aprind Iocul, aIar numai dac e o Iemeie btrn si care n-are
nimic care s poat atrage un tnr; dar de o Iemeie tnr s se Iereasc mai
mult ca de Ioc. Cci asa nici nu va spune ceva nelalocul lui, dac nu va auzi
nimic nelalocul lui, ci va Ii crescut n acestea. (Cu;ant despre cum se cade
s-i creasc printii copiii, n vol. S1aturi pentru o educatie ortodox a
copiilor de a:i., p. 122)
,,. s ndeprtezi excesul de elegant tindu-i prul care-i cade de
sus pentru a-i da o nItisare serioas. Iar dac copilului i va veni greu s Iie
lipsit de podoab, s nvete mai nti c aceasta e cea mai Irumoas podoab.
Iar ca s nu vad |lucruri indecente|, vor Ii de ajuns pentru paz povestirile
privitoare la Iiii lui Dumnezeu care au alunecat spre Iiicele oamenilor
|Facere 6, 1-4|, la sodomeni |Facere 19, 1-29|, gheen si toate celelalte.
Aici mai ales pedagogul si servitorul nsotitor trebuie s aib mare
grij. Arat-i ns alte lucruri Irumoase si abate-i ochii spre cer, spre soare,
spre stele, spre Ilorile pmntului, spre pajisti, spre Irumusetile |ilustratiilor|
crtilor; spre acestea ntoarce-i privirile. Si sunt multele altele care nu aduc
vtmare. Cci aceast poart e cu anevoie de pzit Iiindc are Iocul
nuntrul ei, precum si o necesitate, cum ar spune cineva, natural. S nvete
cntrile dumnezeiesti |psalmii|. Dac nu e trezit nuntru, el nu vrea nici
s vad n aIar. S nu Iac baie cu Iemei, cci e un obicei ru, nici s nu Iie
trimis n multime de Iemei.
S aud necontenit toate cele privitoare la IosiI
*
; s nvete apoi cele
privitoare la mprtia cerurilor, care e plata pus deoparte celor cuminti.
Fgduieste-i c-i vei aduce o mireas Irumoas si-l vei Iace mostenitor si
urmas. Amenint-l cu de toate, dac vezi lucruri contrare, si spune-i: Nu-ti
;om gsi copile, o 1emeie ;irtuoas, dac nu ;ei arta mult pa: i druire
in ;irtute, dar de cum te ;ei stpani, de indat te ;oi aduce la nunt. Mai cu
*
Adic de la crestini, respectiv din Vechiul si Noul Testament |n.tr.|.
*
Aluzie la episodul tentativei de seductie a lui IosiI de ctre Iemeia lui PutiIar; Facere 39
|n.tr.|
1125
seam dac e educat s nu griasc lucruri rusinoase, el are evlavie din
tinerete. Vorbeste-i despre Irumusetea suIletului. F s se nasc n el un
gnd ntelept Iat de Iemei. Spune-i c a Ii dispretuit de slugi e un lucru
vrednic de o slug si c mai cu seam tnrul are nevoie de mult srguint.
Cci cel ce grieste ceva nelalocul su va Ii vdit, dar cel ce priveste nu va Ii
vdit pentru c acest simt e repede si chiar seznd ntre multi o poate
seduce prin aruncturi ale ochilor pe cea pe care o vrea. S nu aib nimic
comun cu vreo Iemeie. AIar de mama sa s nu mai vad nici o Iemeie. Nu-i
da bani. Nimic rusinos s nu ptrund n el. S dispretuiasc bogtia si
celelalte asemenea ei. (Cu;ant despre cum se cade s-i creasc printii
copiii, n vol. S1aturi pentru o educatie ortodox a copiilor de a:i., pp.
123-125)
,,Crestem un atlet, s ne gndim la asta. (Cu;ant despre cum se cade
s-i creasc printii copiii, n vol. S1aturi pentru o educatie ortodox a
copiilor de a:i., p. 125)
,,S venim, asadar, la puterea tiranic: irascibilitatea |thymos|. Ea nu
trebuie nici retezat cu desvrsire n tnr, nici nu trebuie ngduit ca el s
se Ioloseasc pretutindeni de ea, ci s-i educm de la cea mai Iraged vrst
ca atunci cnd suIer o nedreptate, s o suporte, iar dac vd pe cineva
suIerind o nedreptate, s mearg cu vitejie si s ia cu cuvenit msur
aprarea celui ce suIer. Dar aceasta cum va Ii? Dac se antreneaz cu cei ai
casei lor si suport s Iie dispretuiti si s nu se nIurie cnd nu sunt ascultati,
ci si cerceteaz cu exactitate cele pe care le gresesc Iat de altii. Peste tot n
unele ca acestea tatl va Ii stpn, Iiind aspru si nenduplecat cnd legile
sunt clcate, dar blnd si binevoitor si druind copilului multe rsplti atunci
cnd sunt respectate. Cci tot asa guverneaz si Dumnezeu lumea prin Irica
de gheen si prin Igduinta mprtiei. Si tot asa s Iim si noi Iat de copiii
nostri.
Multi de pretutindenea s Iie cei care i mboldesc pentru a-i antrena si
deprinde ntre ai si s suporte suIerinta. Si asa cum nainte de concursuri
atletii se antreneaz pe terenuri ntre ei, ca, izbndind ntre ei, s Iie nebiruiti
de adversarii lor, tot asa s Iie educat acas si copilul. Si adeseori tatl sau
Iratele lui s Iie cel care-l provoac; si toti s se srguiasc pentru biruinta
lui, cineva Iie aprndu-se, Iie mpotrivindu-i-se n lupt ca prin aceasta s
se antreneze. Tot asa si servitorii s-l ntepe necontenit si pe drept si pe
nedrept, ca s nvete s-si stpneasc pretutindeni suIerinta. Cci dac tatl
l va ntepa, nu e lucru mare, pentru c numele tatlui, stpnind dinainte
peste suIletul su, nu-l las s se revolte. Ci s Iac aceasta cei de-o vrst cu
1126
el, slugi sau liberi, ca s nvete ntre acestia ngduinta. (Cu;ant despre cum
se cade s-i creasc printii copiii, n vol. S1aturi pentru o educatie
ortodox a copiilor de a:i., pp. 126-127)
,,Cnd se nIurie, adu-i aminte ptimirile proprii, cnd se enerveaz pe
un servitor, adu-i aminte dac nu cumva i-a gresit si el si cum s-ar purta el
nsusi n asemenea mprejurri. Dac-l vezi lovind un servitor, pedepseste-l
pentru asta, iar dac-l vezi ocrndu-l, pedepseste-l si pentru aceasta. S nu
Iie nici moale, nici slbatic, ca s Iie si brbat si ngduitor. Cci adeseori va
avea nevoie de ajutorul irascibilittii, ca, de exemplu, dac va avea cndva
copii si el sau va Ii stpn peste slugi. Irascibilitatea e Iolositoare
pretutindeni; e neIolositoare ns atunci cnd ne aprm pe noi nsine. De
aceea si Pavel nu se Ioloseste nicicnd de ea pentru el nsusi, ci numai pentru
cei care au suIerit o nedreptate. Si Moise vznd un Irate nedrepttit s-a
Iolosit de irascibilitate si nc Ioarte vitejeste |Ieire 2, 11-15|, el care era si
mai blnd dintre toti oamenii |Numeri 12, 3|; dar cnd a Iost ocrt, nu s-a
aprat, ci a Iugit. (Cu;ant despre cum se cade s-i creasc printii copiii,
n vol. S1aturi pentru o educatie ortodox a copiilor de a:i., p. 127)
,,S aib aceast singur lege; s nu se apere niciodat cnd e ocrt
sau suIer cele rele si s nu rabde nicicnd vznd pe un altul suIerind
aceasta. (Cu;ant despre cum se cade s-i creasc printii copiii, n vol.
S1aturi pentru o educatie ortodox a copiilor de a:i., p. 127)
,,nmoaie-i, asadar, irascibilitatea astIel nct s nu dea nastere unor
gnduri ngduitoare; cci atunci cnd nu mai e atasat pasional de nimic,
cnd suport paguba, cnd nu cere ngrijire, cnd nu e agasat atunci cnd e
cinstit un altul, din ce pricin s-ar mai nIuria? (Cu;ant despre cum se cade
s-i creasc printii copiii, n vol. S1aturi pentru o educatie ortodox a
copiilor de a:i., p. 130)
,,Medicii spun c aceast poIt |sexual n.n.| i cuprinde cu vigoare
pe copii dup cincisprezece ani |vrsta puberttii|. Deci cum vom lega
aceast Iiar? Ce vom Iace? Ce Iru i vom pune? Nu stiu altul dect pe cel
al gheenei. Mai nti s-l abatem de la privelisti si auziri rusinoase si un
copil liber s nu calce niciodat n teatru. Dac totusi caut desItarea de
acolo, de vom gsi, s-i artm pe altii de o vrst cu el care se retin |s
mearg acolo|, ca s se retin si el din emulatie |:elo|; cci nimic nu
ndreapt asa de bine ca emulatia, nimic. Si asa s lucrm n toate, mai ales
1127
dac e sensibil la emulatie |:elotypos|, Iiindc aceasta are o putere mult mai
mare dect Irica, promisiunile si dect toate.
Dup care s ne gndim la desItri nevtmtoare pentru ei. S-i
ducem la brbati sIinti. S-i oIerim o usurare. S-l cinstim cu multe daruri,
ca suIletul lui s suporte necinstirea care-i vine de aici |adic de la Iaptul c
nu merge la teatru|. Si n loc de spectacolele acelea, introdu povestiri
desIttoare, pajisti si ediIicii strlucitoare. Dup care s le dm jos pe
acelea prin cuvnt, spunnd ctre el: O, copile, acele spectacole unde se ;d
1emei de:brcate i se griesc lucruri ruinoase sunt pentru scla;ii neliberi.
Fgduiete c nu ;ei au:i, nici nu ;ei spune nimic necu;iincios, i du-te.
Dar nu e cu putint s nu au:i acolo nimic ruinos. Cele ce se petrec acolo
sunt nedemne de ochii ti. Spunnd acestea s-l srutm cu drag si s-l
cuprindem si s-l strngem cu minile ca s-i artm aIectiunea noastr. Si
prin toate acestea l vom nmuia.
Dar ce? Am spus deja ca nicicnd o Iat tnr s nu se apropie de el,
nici s-i slujeasc, ci doar o slujnic deja naintat n vrst, o Iemeie
btrn. Si cuvntul s aduc vorba de mprtie |a cerurilor| si de cei ce au
strlucit odinioar n curtie si dintre cei din aIar |pgni| si dintre cei ai
nostri |crestini|; si necontenit s-i umplem urechea cu acestia. Iar dac avem
servitori |oiketes| nIrnati si cuminti, s dm exemple si dintre acestia
spunndu-i c e Ioarte nelalocul lui ca servitorul s Iie att de cuminte, iar
omul liber |eleutheros| s Iie mai ru dect acela.
Dar mai exist un alt leac. Care e acesta? S Iie nvtat si s posteasc,
dac nu mereu, mcar de dou ori pe sptmn: miercurea si vinerea. Si s
mearg la biseric. Si lundu-l seara, cnd se termin spectacolele, tatl s-i
arate pe cei ce ies de acolo si s rd de btrni, pentru c s-au Icut mai
lipsiti de minte dect tinerii, si de tineri, pentru c ard |de patimi|. Si s
ntrebe pe copil: Ce au catigat toti acetia? Nimic altce;a decat ruine,
ocar i batfocur. Cci nu e lucru putin pentru cumintenie s se abtin de la
toate acele privelisti si auziri.
Dar mai e ceva: s Iie nvtat s se roage cu mult rvn si
strpungere |a inimii|. Si s nu-mi spui c un copilas n-ar accepta cndva
acestea, Iiindc mai cu seam copilul accept acestea avnd privire ager si
Iiind treaz. Cci vedem multe astIel de exemple la cei din vechime, ca, de
pild, pe Daniel si pe IosiI. S nu-mi spui c IosiI avea saptesprezece ani
|Facere 37, 2|, ci cuget la aceasta: de unde vine c el l-a atras pe tatl su
mai mult dect Iratii si mai mari? Iar Iacob nu era mai mic? Dar Ieremia?
Iar Daniel nu avea doisprezece ani? Si Solomon n-avea si el doisprezece ani
cnd s-a rugat cu acea minunat rugciune? Iar Samuel nu l-a povtuit, tnr
Iiind, pe nvttorul su? Asa nct s nu dezndjduim; cci dac cineva nu
1128
accept acestea e Iiindc e prea tnr la suIlet, nu la vrst. S Iie educat,
asadar, s se roage cu mult strpungere |a inimii| si s privegheze dup
putint si s se pun asupra copilului ntiprirea unui brbat sInt. Cci cel
care srguieste nici s jure, nici s ocrasc atunci cnd e ocrt, nici s
deIaime, nici s urasc, ci posteste si se roag, are din acestea ndemn
ndeajuns spre cumintenie |sophrosyne|. (Cu;ant despre cum se cade s-i
creasc printii copiii, n vol. S1aturi pentru o educatie ortodox a copiilor
de a:i., pp. 130-132)
,,Exist si o alt paz a cuminteniei: s vad necontenit pe nti-
stttorul Bisericii |pe episcop sau preot| si s aud de la acela multe laude,
iar tatl s se mndreasc pentru aceasta Iat de toti. Vzndu-l, Ietele s se
umple de respect. Si astIel povestirile |biblice|, Irica de tatl su si
Igduintele, si dup acestea rsplata de la Dumnezeu si lucrurile bune de
care se desIat cei cuminti i vor aduce mult sigurant. Adaug la aceasta si
Iavorurile din armat si n treburile publice. Pe lng acestea, s ai
necontenit un cuvnt de dispret mpotriva desIrnrii si multe laude la adresa
cuminteniei. Acestea toate sunt de ajuns pentru a retine suIletul copilului. Si
asa se vor naste n el gnduri cuviincioase. (Cu;ant despre cum se cade s-
i creasc printii copiii, n vol. S1aturi pentru o educatie ortodox a
copiilor de a:i., p. 134)
,,S-i aducem aminte cuvintele de ndemn: Copile, numai de
Dumne:eu s te temi i a1ar de El s nu te temi de altcine;a. Plecnd de
aici va Ii brbat priceput si plcut, cci nimic nu-l Iac pe om att de lipsit de
minte ca aceste patimi. Frica de Dumnezeu e de ajuns pentru ntelepciune si
pentru a avea n lucrurile omenesti judecata pe care se cuvine s o avem.
Cci culmea ntelepciunii aceasta este: a nu Ii pasionat de cele copilresti. S
Iie educat s socoteasc drept nimic banii, drept nimic slava omeneasc,
drept nimic puterea, drept nimic moartea, drept nimic viata de Iat; si asa va
Ii chibzuit. Dac dup un astIel de antrenament |askeseos| l vom duce la
nunt, gndeste-te ce mare dar va Ii pentru mireas. (Cu;ant despre cum se
cade s-i creasc printii copiii, n vol. S1aturi pentru o educatie ortodox
a copiilor de a:i., pp. 134-135)
,,S-l Iacem s se apropie dup putere si de treburile publice
|pragmaton politikon| care nu au pcate. Iar dac serveste ca militar, s
nvete s nu umble dup cstig rusinos; la Iel si dac |e avocat si| ia aprarea
celor nedrepttiti sau dac Iace orice altceva de acest Iel. (Cu;ant despre
1129
cum se cade s-i creasc printii copiii, n vol. S1aturi pentru o educatie
ortodox a copiilor de a:i., p. 135)
,,Iar mama s nvete s-si educe si ea Iata n acestea si s o abat de la
lux si podoabe, si de la toate celelalte lucruri care sunt ale Iemeilor
desIrnate. Toate s le Iac dup legea aceasta si att tnrul, ct si Iata s se
abtin de la plcere si betie. Cci acesta este un lucru mare pentru
cumintenie, Iiindc pe tineri i tulbur poIta sexual, iar pe Iemei dragostea
de podoabe si Ileacuri. (Cu;ant despre cum se cade s-i creasc printii
copiii, n vol. S1aturi pentru o educatie ortodox a copiilor de a:i., p. 135)
,Dac copilul tu este demonizat, alergi pe la toti SIintii si
ascetii si-i rogi s ti-l izbveasc; ns dac pct uieste - si ast a e
mai grav - est i nepst or. Adevrat, ce lucru bizar! Pentru c
at unci cnd copilul t u este chinuit de demon nu-i asa de
nIricost or, cci n Ie l ul acest a poat e scpa de iad;
di mpot ri v, di n aceast ncercare cineva se poat e mnt ui s i
ncununa, dac o rabd cu ndejde. ns cel care trieste n
pcat, est e i mpos ibi l s se m nt uiasc. Ast Ie l, si n viat a
aceast a est e r us i nat , s i dup moa rt e va Ii pedeps it ves nic.
(Din vol. !roblemele ;ietii, p. 122)
,De aceea, precum caii care alearg necugetat ctre
prpastie, si i tinem n Iru si i pedepsim lovindu-i si
pedeapsa aceasta este spre izbvirea lor , asa si pe copii trebuie s-i
tinem n Iru, s-i strunim si s-i pedepsim pentru greselile lor. Pentru
c, dac nu-i pedepsim noi, i asteapt alte pedepse, pedepse vesnice, ca si
pe noi. (Din vol. !roblemele ;ietii, p. 125)
,Dar se cade s socoteasc printii si tatl si mama nu cum s Iac pe
Iiul lor cu bani si cu avutie de galbeni, ci cum s-i poat s-i Iac mai avuti
la smerenie si omenie si la nvttur si la buntate si la ntelepciune mai
mult dect toate, s nu le trebuiasc multe ca s nu Iie dati la poIte si la
lucrurile cele lumesti ale tineretii, ci s Iie plecati, s Iie nvtati, s Iie
ntelepti. Cade-se ca voi, printi, s cercetati, adic s vedeti iesirile si
intrrile lor, umbletele lor cu amnuntul si cu grij mare s vedeti umbletele
lor si cu cine se unesc, pentru c atunci cnd v leneviti de toate acestea nu
aveti nici o iertare de la Dumnezeu. (Din vol. Mrgritarele S1antului Ioan
Gur de ur, p. 3)
1130
,Cci suIletul copiilor este ca pnza alb care n orice Iel se va vopsi
nti asa va Ii pn la sIrsit. Chiar de ar vrea cineva s o vopseasc cu alt
culoare, pururea se arat vopseala cea dinti. Asa si copiii cei mici, cnd se
obisnuiesc la bine, cu anevoie se ntorc la ru. (Din vol. Mrgritarele
S1antului Ioan Gur de ur, p. 5)
........................................................................................................................
,Deci s nu gndim cum s-i lsm pe copiii nostri bogati, ci cum s-i
pedepsim si s-i lsm ntelepti, pentru c de ar avea ndejdea lor la avutie,
n-au grij s Iac alte buntti dect s acopere cu bogtie Iaptele lor cele
rele. Deci s nu ne apucm de alt lucru pn ce vom ndrepta suIletele
copiilor nostri. (Din vol. Mrgritarele S1antului Ioan Gur de ur, p. 6)
,Acest lucru i se cuvine n mod deosebit Iemeii. Dou prime
motive sunt cunoscute. Mai nti este aptitudinea minunat dat de
Dumnezeu Iemeii privind opera educatiei. Apoi usurinta pe care i-o
procur viata linistit si tcut pe care o duce ea n cas, departe de
luptele si de tulburrile vietii publice. Mai este nc o a treia ratiune pe
care ne-o arat Pavel. Educatia bun a copiilor este pentru Iemeie
rscumprarea unei greseli vechi. Ea a Iost sedus, 1-a sedus pe brbat;
s lucreze acum la mntuirea celor pe care i-a pierdut prin pcatul ei n
Paradisul pmntesc. Femeia se ;a mantui prin naterea de 1ii, dac-i
;a educa. (Din vol. Bogtiile oratorice, p. 257)
,S nu Iim, dar, nepstori, stiind c cei care se poart dup voia lui
Dumnezeu cu printii lor vor Ii slviti si strluciti si n viata aceasta. Pe cel
virtuos si blnd l respect si-l cinstesc toti, de-ar Ii el mai srac dect toti,
dup cum pe cel ru si vicios l ursc si-i ntorc spatele toti, de-ar avea el
mare bogtie. (Cel virtuos) va Ii respectat nu numai de ceilalti oameni, dar ti
va Ii mai drag si tie, tatl lui, c vei avea si alt temei de dragoste, nu mai mic
dect glasul sngelui, virtutea. Si-ti va Ii nu numai drag, ci si mai de Iolos, c
te va cinsti, te va sluji si te va ngriji la btrnete. Dup cum cei
nerecunosctori Iat de Dumnezeu sunt dispretuitori si Iat de printi, tot asa
cei care-L cinstesc pe Fctor cinstesc mult si pe cei ce i-au nscut. Asadar,
ca s-ti Iie copilul slvit si de Dumnezeu, si de oameni, s-ti Iac si tie viata
plcut si s scapi si tu de osnda ce va s Iie, ai grij mare de cresterea lui.
(La cu;intele. Jdu;a s nu 1ie inscris dac are mai putin de ai:eci de
ani~~, i despre creterea copiilor, i despre milostenie, 8, n vol. Despre
schimbarea numelor. Despre rbdare. Despre milostenie., pp. 357-358)
1131
EDUCATIA (lipsirea copiilor de o educatie aleas - gravitatea)
,Dac baza si temeliile nceputului lor vor Ii bune, mare le va Ii plata;
iar dac vor neglija aceasta, mare le va Ii osnda. Fiindc si Eli s-a pierdut
din cauza Iiilor si, cci trebuia a-i povtui. i povtuia el, dar nu precum
trebuia, ci, nevoind a-i ntrista, iat c si pe ei, si pe el s-a pierdut.
Auziti acestea, voi, printilor, cresteti pe copiii vostri ntru nvttura
si certarea Domnului, cu mut bgare de seam. (Talcuiri la Epistola intai
ctre Timotei, omilia a IX-a, p. 97)
,... nepurtarea de grij de copii este un pcat care ntrece pe toate
celelalte si merge chiar pn la culmea ruttii. (pologia ;ietii monahale,
3, n vol. Despre Feciorie, pologia ;ietii monahale, Despre creterea
copiilor., p. 246)
,Print ii care nu se ngrijesc de buna crestere a copiilor
lor sunt mai ri chiar dect ucigasii de prunci; pentru c primii
omoar suIlet ul nepieritor, iar ult imii doar trupul muritor.
(Din vol. !roblemele ;ietii, p. 125)
,Iar cnd se pedepseste Iiul tu de la diavolul si-l apuc nevoia, s
alergi la toti sIintii, s izbveasc pe Iiul tu din chinul diavolului. Si cnd se
aIl n pcat si rutate, care pcat este mai ru dect orice chin diavolesc,
care vezi c-l bntuieste n toate zilele, nu pui n mintea ta? Mcar bine de se
bntuieste Iiul tu de diavolul s-l apuce s-l arunce jos, nu este nimic legat
nicidect pentru c nu poate demonul care-l apuc s-l lege la iad legat
nicidecum. Mai mult, din aceasta poate s se izbveasc cineva si s se
ncununeze cnd poart patima aceasta cu ngduint si cu multumire. Dar
cel ce se aIl nuntru n pcat nu este cu putint s se izbveasc niciodat,
ci i se cuvine si aici s Iie cu totul ocrt si necinstit, si dac va merge si
acolo la viata ce va s Iie, s se munceasc n veci. Si ce rspuns vei da lui
Dumnezeu, tu care te lenevesti a certa pe Iiul tu? N-a Iost copilul locuitor
cu tine, va zice Dumnezeu ctre tine cel ce esti tat, nu te-am Icut nvttor
si stpn si purttor de grij asupra copilului tu? Nu ti-am dat toat puterea
n minile tale? Nu ti-am poruncit s-l nveti si nc s-l preIaci cnd este
tinerel? Deci ce iertare o s ai de vei lsa pe copilul tu s creasc si s
rmn nenvtat si ce vei zice? C este copilul tu slab la minte si nu
primeste cuvntul? Ti s-a czut cnd era nc copilul tu mic s-l nveti si s-
l obisnuiesti la cele ce se cuvin. S certi miscrile suIletului lui si s te aib
de Iric de mic, cnd este usoar lucrarea; atunci se cuvine ca un plugar bun
1132
s tai mrcinii, adic obiceiurile lui cele rele. Deci care rspuns si ce
cuvinte avem s zicem lui Dumnezeu cnd copiii nostri hulesc? (Din vol.
Mrgritarele S1antului Ioan Gur de ur, p. 4)
,Nu este mai nti o cruzime Iat de copilul a crui educatie rea
compromite grav mntuirea vesnic? Nu este ea un dispret Iormal Iat
de Dumnezeu, care prin attea dovezi si n attea Ieluri S-a artat ca
protector si si-a artat providenta Iat de copil? Nu este ea trdarea
celei mai esentiale dintre datorii, pentru c prima misiune si
indispensabil a printilor este de a-i nlta spre bine pe copiii lor?
(Din vol. Bogtiile oratorice, p. 395)
,Sunt diIerite grade n crima cruzimii Iat de aproapele. Ori
dintre toate gradele acestea, gradul suprem, cruzimea cea mai vinovat,
este cea care const n a IalsiIica educatia copiilor. Mai mult dect
strinul, mai mult dect slujitorul, mai mult dect prietenul, mai mult
dect aproapele, copilul are dreptul la toate bineIacerile si la grijile
printilor si. Si cu ct este mai mare suIletul dect trupul, cu atta le
depseste educatia pe grijile materiale. A-i reIuza educatia bun este
mai crud nc dect tratarea rea si maltratarea. (Din vol. Bogtiile
oratorice, p. 396)
,Priviti la marele preot Eli, ptrundeti istoria tragic a acestui
bun si sInt personaj. Circumstantele atenuante sunt multe si mari;
evlavia sa si virtutile sale sunt remarcabile; el a dat pe lng altele
aceast mustrare molesit Iiilor si vinovati (.) Dumnezeu l loveste
cu o asprime implacabil. Va cruta El pe printii vinovati de aceeasi
cruzime Iat de Iiii lor? S n-o credem. Experienta de altIel este
zilnic; Ir ncetare, noi vedem neIericiti printi nconjurati de rele
Ir de numr, urmare amar a neglijentei lor de a-i nvta binele pe
Iiii lor. (Din vol. Bogtiile oratorice, p. 396)
,Mamele care nu-si cresc asa copiii n evlavie sunt mai degrab
ucigase de copii dect mame. Aceasta o spun nu numai Iemeilor, ci si
brbatilor. Da, adesea multi printi Iac totul si se intereseaz s aib copilul
lor cel Irumos cas strlucit, mosie mare, dar nu spun nici un cuvnt ca s-i
Iie suIletul Irumos si vointa plin de credint. Acest lucru stric lumea
ntreag, pentru c nu purtm grij de copiii nostri; ne ngrijim de mosiile
lor, dar le dispretuim suIletele lor. Svrsim curat nebunie. De-ar Ii ele,
mosiile, multe si ntinse, dar dac nu-i om cel ce trebuie s le administreze cu
1133
virtute, toate se pierd si se duc o dat cu el, ba mai aduc stpnului si pagub
nespus; dac este, ns, virtuos si vrednic, de n-ar avea nimic, va putea chi-
vernisi n voie tot ce-i dai pe mn. Nu trebuie, dar, s urmrim s ne Iie
copiii bogati n aur si argint si-n altele asemenea, ci s ne Iie mai bogati ca
toti n evlavie, n ntelepciune, n virtute, s nu aib nevoie de multe, s nu se
dea n vnt dup cele lumesti, dup poIte tineresti. S observm cu luare-
aminte iesirile si intrrile lor, s vedem unde se duc, cu cine se ntlnesc
stiind c nu vom avea nici o iertare naintea lui Dumnezeu de nu ne ngrijim
de ei.
Dac ni se va cere socoteal de grija ce-o purtm Iat de altii - Nimeni,
spune Pavel, s nu caute pe ale sale, ci 1iecare pe ale aproapelui (I Cor., 10,
24) -, apoi cu mult mai mult Iat de copii! Dumnezeu ti va spune: Nu ti l-am
pus n cas cu tine de la nceput? Nu te-am pus pe tine s-i Iii dascl,
aprtor, purttor de grij si stpn? N-am pus n minile tale toat puterea?
Cnd era Iraged, ti-am poruncit s-l Iormezi si s-1 cluzesti! Ce iertare mai
poti avea de l-ai lsat n voie cnd zburda? Ce poti s spui? C-i greu de
stpnit si ndrtnic? Dar trebuia de la nceput s prevezi aceasta, cnd l
puteai usor struni, cnd era tnr, cnd puteai s-1 nIrnezi bine, s-1
obisnuiesti cu cele ce se cuvin, s-1 povtuiesti si s-i tmduiesti bolile
suIletesti. Cnd lucrul era mai usor, atunci trebuia s tai spinii! Cnd e la
vrst Iraged, e mai usor s-i smulgi! C n-ar Ii crescut patimile si n-ar Ii
ajuns greu de nlturat de n-ar Ii Iost neluate n seam! De aceea spune
Scriptura: !leac din pruncie gruma:ul lui (Is. Sir., 7, 24), cnd educarea lui
e mai usoar. (La cu;intele. Jdu;a s nu 1ie inscris dac are mai
putin de ai:eci de ani~~, i despre creterea copiilor, i despre milostenie,
7, n vol. Despre schimbarea numelor. Despre rbdare. Despre milostenie.,
pp. 356-357)
,Am s-ti spun o istorie veche ca sa vezi c cei care nu se ngrijesc de
cresterea copiilor lor vor Ii pedepsiti cu cea mai grea pedeaps pentru acest
pcat, chiar dac n celelalte sunt blnzi si cumptati.
Era un preot la iudei, blnd n celelalte si msurat, cu numele Eli.
Acest Eli avea doi copii, care ns ajunseser tare pctosi. Eli nu i-a
nIrnat, nici nu i-a oprit; dar, mai bine spus, i-a nIrnat si i-a oprit, dar nu
cu chibzuint si asprimea cuvenite. n loc s-i biciuiasc, s-i alunge din casa
printeasc, s ntrebuinteze orice mijloc pentru a-i ndrepta, i ndemna
numai si-i sItuia, grindu-le asa: Nu, copii, nu 1aceti aa, c nu sunt bune
;orbele ce le aud despre ;oi (I Regi, 2, 24).
- Ce spui? Copiii ti au ocrt pe Dumnezeu, si-i mai numesti Iii? N-au
vrut s mai stie de Fctorul lor, si tu i mai recunosti de Iii?
1134
Pentru aceea spune Scriptura c Eli nu-i ndruma. C nu-i ndrumm
pe copii cnd i sItuim numai, ci cnd le vorbim mai aspru si mai hotrt, si-
i batem att de tare ct cere mrimea greselii. Deci, nu-i de ajuns numai s
spui, nici doar s sItuiesti, ci trebuie s pui n jurul lor si mult Iric, pentru
ca s tai trndvia tineretii. Pentru c Eli i-a sItuit, dar nu i-a sItuit cum
trebuia, i-a dat n minile dusmanilor; cnd s-a nceput lupta, au czut pe
cmpul de lupt, iar Eli, neputnd suIeri vestea, a czut jos, s-a zdrobit si a
murit.
Vezi c pe bun dreptate am spus c sunt adevrati ucigasi de copii
printii care nu se poart cu asprime cu copiii cnd sunt ri, nici nu le cer s
Iie cu evlavie Iat de Dumnezeu? Asa a ajuns Eli ucigas de copii. Da,
dusmanii i-au ucis copiii, dar el a Iost pricina uciderii lor; nengrijindu-se de
cresterea lor, a ndeprtat de la ei ajutorul lui Dumnezeu, si a Icut s Iie goi
si Ir aprare n Iata celor ce au voit s-i ucid. Nu i-a pierdut numai pe ei,
ci s-a pierdut si pe sine.
Asa ptesc si azi multi printi. Pentru c n-au vrut s-i bat, nici s-i
tin de ru, nici s-i supere pe copiii lor, care duceau o viat vicioas si
nelegiuit, i-au vzut adesea prinsi n Irdelegi, dusi la tribunale si cu
capetele tiate de cli. Cnd tu nu dai o crestere bun copiilor ti, cnd tu
nu-i nteleptesti, cnd tu nsuti te amesteci cu oameni ri si stricati si iei parte
la rutatea lor, atunci ei cad sub puterea legilor obstesti si sunt pedepsiti n
vzul tuturor. Pe lng nenorocire, mai mare e si rusinea. Dup osndirea la
moarte a copilului, toti l arat cu degetul pe tat, de nu mai poate iesi n
piat. Cu ce ochi va mai putea s se uite la cei pe care-i ntlneste, dup o
rusinare att de mare a Iiului su, dup o astIel de nenorocire?
De aceea m rog, struitor m rog, s aveti mare grij de cresterea
copiilor vostri si s urmriti totdeauna mntuirea suIletului lor. Esti
nvttorul ntregii tale case! Tie ti trimite mereu Dumnezeu si pe Iemeia ta,
si pe copii. (La cu;intele. Jdu;a s nu 1ie inscris dac are mai putin
de ai:eci de ani~~, i despre creterea copiilor, i despre milostenie, 8-9,
n vol. Despre schimbarea numelor. Despre rbdare. Despre milostenie.,
pp. 358-359)
,Pe copiii pe care nu-i nvat printii, pe aceia i nvat legile. (La
cu;intele. Jdu;a s nu 1ie inscris dac are mai putin de ai:eci de
ani~~, i despre creterea copiilor, i despre milostenie, 10, n vol. Despre
schimbarea numelor. Despre rbdare. Despre milostenie., p. 362)
1135
,Spune-mi, mai ndrznesti nc s te numesti tat, cnd ti trdezi asa
Iiul, cnd nu-l Iaci s dea roade de neaprat trebuint, cnd l lasi s-l strice
toate pcatele? De-ai vedea pe un rob Iugar c-ti loveste Iiul, te-ai revolta, te-
ai mnia, te-ai supra, ai sri mai cumplit ca o Iiar asupra celui ce ti-a lovit
copilul. Dar cnd vezi c diavolul ti loveste n Iiecare zi copilul, c demonii
l duc la pcate, dormi, nu te mnii si nici nu-ti smulgi Iiul din ghearele aces-
tei prea cumplite Iiare! Iarsi, dac e chinuit de demon, alergi la toti sIintii,
superi pe cei ce locuiesc n vrIurile muntilor, ca s-ti scape copilul de boala
aceea cumplit, dar dac l chinuie necontenit pcatul, care-i mai cumplit ca
demonul, nici nu te misti! Nu-i lucru cumplit s Iii chinuit de demon!
Demonul nu poate s arunce n gheen; dimpotriv, dac priveghem,
ncercarea aceasta ne va aduce cununi Irumoase si strlucite de suIerim cu
multumire astIel de ncercri. Dar e cu neputint s se mntuiasc unul care
trieste n pcat! Trebuie neaprat s Iie si aici acoperit de rusine, iar dup
moarte s Iie chinuit Ir de sIrsit! Si cu toate c stim aceasta, ne dm n
vnt pentru lucruri de mic nsemntate, pe cnd pentru lucruri mari nici nu
vrem s ne miscm. Cnd vedem pe cineva chinuit de demon, plngem; dar
cnd vedem c un copil e un pctos, nici mcar nu ne doare inima. Si
tocmai atunci ar trebui s ne vitm si s plngem! Dar, mai bine spus, n-ar
trebui numai s plngem, ci s-l oprim, s-l nIrnm, s-l sItuim, s-l
ndemnm, s-l nIricosm, s-l mustram, s izgonim, prin orice chip de
ngrijire, boala aceea. (La cu;intele. Jdu;a s nu 1ie inscris dac are
mai putin de ai:eci de ani~~, i despre creterea copiilor, i despre
milostenie, 11, n vol. Despre schimbarea numelor. Despre rbdare. Despre
milostenie., pp. 362-363)
EDUCATIA (religioas a copiilor)
,Vezi deci, c existnd cele spirituale, vin dup ele si cele corporale?
Voesti s Iie copilul tu asculttor? De la nceput chiar creste-l ntru
nvttura si certarea Domnului. S nu-ti nchipui c ar Ii de prisos de a pune
pe copilul tu ca s asculte si s nvete SIintele Scripturi, pentru c acolo va
auzi mai nti spunndu-se: Cinstete pe tatl tu i pe mama ta, nct
aceasta se Iace pentru tine. (Comentariile sau Explicarea Epistolei ctre
E1eseni, omilia XXI, p. 214)
,S nu crezi c numai monahilor sunt trebuitoare nvtmintele din
SInta Scriptur, cci astIel de nvtminte sunt trebuitoare mai cu seam
copiilor care intr n lume. Corabia care st necontenit n port, nu are atta
1136
nevoie de o conIectionare deosebit, nu are nevoe de cpitan, si nici de
marinari, dup cum are nevoie aceea care vesnic pluteste pe mri. Tot asa
este cu omul din lume si cu monahul. Unul st nemiscat, ca corabia din port,
trieste o viat Ir griji si ocupatii grele, scutit, asa zicnd, de orice Iurtun;
cellalt ns e vesnic pe mare, si vesnic pluteste n mijlocul ei luptndu-se cu
multe valuri si Iurtuni. Chiar de nu ar avea el nevoie de cunoasterea SIintelor
Scripturi, totusi e necesar de a Ii pregtit, ca la ocazie s poat astupa gurile
altora, asa c orict de Iericit ar deveni n viata prezent, el cu att mai mult
are nevoie de nvttura SIintelor Scripturi. (Comentariile sau Explicarea
Epistolei ctre E1eseni, omilia XXI, p. 216)
,Cnd trupul copilului tu este bolnav, nu te dai n lturi de a trimite
pe cineva dup un doctor, Iie ct de departe, spre a-l nsntosi, n timp ce
suIletul lui Iiind bolnav, nimeni nu Iace vorb de aceasta, ci toti stm cu
nepsare, toti suntem czuti n trndvie, toti ne ngrijim prea putin.
(Comentariile sau explicarea Epistolei ctre Tit, omilia V, n vol.
Comentariile sau explicarea Epistolei a doua ctre Timotei., p. 182)
,Spune-mi, iubitule, s presupunem, c tu vezi pe Iiul tu aproape a
muri de Ioame, l-ai putea tu trece cu vederea, sau mai vrtos, nu ai Iace si nu
ai rbda tu toate, ca s-l scapi de a muri de Ioame? Deci, dac tu nu treci cu
vederea pe cel ce se chinuieste de Ioame trupeasc, cum ai putea tu s rmi
linistit, cnd Iiul tu este amenintat s piar de Ioamea nvtturii celei
dumnezeiesti? Meriti tu oare numele de tat? Aceast Ioame duhovniceasc
este mai primejdioas, dect cea trupeasc, cci moartea, cu care ea se
sIrseste, este mai grozav. De aceea tu trebuie cu mult mai mult s gndesti
la linistirea acestei Ioame. Apostolul zice: Creteti pe 1iii ;otri intru
in;ttura i certarea Domnului (EIes., VI, 4). Aceasta este cea mai
Irumoas ngrijire pentru un printe, acestea sunt cele mai nobile osteneli
pentru copiii si, si din aceasta cunosc eu nrudirea Iirii, cnd printii tocmai
la binele cel duhovnicesc pentru ai si, au cea mai mare grij. (Cu;ant la
Duminica a 14-a dup cinci:ecime, n vol. !redici la duminici i
srbtori., p. 136)
,Cnd a instituit srbtorile, (Dumnezeu - n.n.) a poruncit printilor s
arate copiilor care este rostul si originea acelor srbtori. Dup ce a vorbit
despre srbtoarea Pastilor, a adugat: Si ;ei ;esti 1iului tu in :iua aceea,
:icand. !entru aceasta a ae:at Dumne:eu srbtoarea aceasta pentru
mine, pentru c am ieit din Egipt (Ies., 3, 8). n Lege d aceeasi porunc.
Dup ce a vorbit despre ntii-nscuti adaug iarsi: Dac te ;a intreba 1iul
1137
tu dup acestea, :icand. !entru ce se 1ace aceasta? ii ;ei spune. Cu man
tare ne-a scos Domnul din Egipt, din casa robiei. Iar cand s-a indrtnicit
Faraon i n-a ;rut s ne lase s plecm, a ucis in Egipt pe toti intaii-nscuti,
de la intaii-nscuti ai oamenilor pan la intaii-nscuti ai dobitoacelor.
!entru aceea fert1esc Domnului toat partea brbteasc ce deschide
pantecele (Ies., 13, 14-15).
Dumnezeu porunceste deci printilor s duc pe copiii lor, prin toate
mijloacele, la cunoasterea lui Dumnezeu. (pologia ;ietii monahale, 4, n
vol. Despre Feciorie, pologia ;ietii monahale, Despre creterea copiilor.,
pp. 252-253)
,Nu este oare absurd ca, atunci cnd e vorba s introduci pe Iiul tu
printre curtenii Curtii domnesti si printre ostasii mpratului, s Iaci tot ce
poti, s-ti dai toat silinta, ba s-l ndupleci si pe Iiul tu s Iac la Iel, numai
s reusesti s stea alturi de mprat, si Iaci asta Ir s te mai gndesti la
cheltuieli, la primejdii si nici chiar la moarte, iar, cnd e vorba ca Iiul tu s
intre n oastea cerului, s nu te doar deloc inima dac ar lua cel din urm
loc si ar Ii ultimul dintre ostasii cerului? (pologia ;ietii monahale, 5, n
vol. Despre Feciorie, pologia ;ietii monahale, Despre creterea copiilor.,
pp. 256-257)
,Cnd e vorba s dm pe copiii nostri s nvete carte, nu numai c
ndeprtm din calea lor tot ce le-ar putea mpiedica instructia, dar ne
Iolosim de toate mijloacele care le nlesnesc nvttura: Ie tocmim pedagogi
si proIesori, cheltuim bani, nu-i punem s Iac alte treburi, strigm la ei de
mai multe ori dect instructorii de la jocurile olimpice, artndu-le c
nestiinta de carte aduce cu sine srcia, iar nvttura, bogtie. n sIrsit,
Iacem si spunem tot ce ne st n putint att noi, ct si altii spre a-i duce la
captul rvnei ce ne-am propus si, cu toate acestea, adeseori nu ne ajungem
scopul. Dar cnd e vorba s Iacem pe Iiii nostri sa aib purtri bune si s
aib o vietuire desvrsit, putem noi oare crede c aceasta o putem dobndi
de la sine, Ir nici o oboseal, mai cu seama cnd sunt att de multe piedici
care stau n cale? N-ar Ii oare cea mai mare nerozie s crezi c un lucru att
de usor cum este instructia s aib nevoie de att de mult srguint, s Iie
att de pretuit, s crezi c Ir aceast deosebit atentie nu se poate ajunge
niciodat la vreun rezultat, iar ceea ce este cu mult mai greu, educarea
suIletului copilului, se poate Iace Ir nici o osteneal, dormind, ca una din
treburile nensemnate si de nimic? Educarea suIletului este mai grea, mai
anevoioas dect instructia, dup cum este mai greu a Iace dect a vorbi,
mai anevoioase Iaptele dect vorbele. (pologia ;ietii monahale, 8, n vol.
1138
Despre Feciorie, pologia ;ietii monahale, Despre creterea copiilor., pp.
270-271)
,Cel care nvat s mearg pe srm, cel care nvat echilibristica
pleac pentru mult vreme din casa printilor si, iar noi i nchidem n cas,
mpreun cu printii, pe cei care vor s nvete s zboare de pe pmnt la cer?
Poate Ii o nesocotint mai mare dect aceasta? Nu vedeti c plugarii nu aduc
acas de pe ogoare recolta lor, nainte de coacere chiar dac mari nevoi i-ar
sili s culeag Iructul ostenelilor?
S Iacem si noi ca si plugarii. S nu aducem acas nainte de vreme pe
Iiii nostri din pustie. S-i lsm acolo att ct trebuie pentru ca nvtturile
ce le primesc n mnstire s se Iixeze n suIletele lor, iar plantele virtutilor
sdite n ei s se nrdcineze. S nu ne tulburm si nici s nu ne supram,
chiar dac ar trebui s stea zece sau douzeci de ani n mnstire. Cu ct vor
sta mai mult in aceast scoal a virtutii, cu att vor dobndi mai mult
putere. Mai mult chiar, sunt de prere c nici nu trebuie s hotrm ct timp
s stea n mnstire; s hotrm s rmn acolo pan se vor coace roadele
nvtturilor sdite n ei. Cnd s-au copt roadele, atunci s se ntoarc din
pustie, nainte n nici un caz. Nu vom avea nici un Iolos dac ne grbim s-i
aducem prea devreme acas, dimpotriv, vom opri coacerea nvtturilor
sdite n suIletele lor. Fructul care a Iost lipsit de hrana pe care si-o scoate
din rdcin nu va Ii de nici un Iolos. Ca s nu ni se ntmple si nou asta, s
ndurm desprtirea de copii. Nu numai s nu ne grbim s-i aducem nainte
de vreme acas, dar chiar s-i oprim dac ar voi s se ntoarc. Dac se
ntorc acas desvrsiti la suIlet, vor Ii un cstig obstesc si pentru tatl lor, si
pentru mama lor, si pentru casa lor si pentru neamul lor... (pologia ;ietii
monahale, 18, n vol. Despre Feciorie, pologia ;ietii monahale, Despre
creterea copiilor., pp. 307-308)
,Dac un om este cinstit cu mare cinste dac creste pentru orasul su
atleti, dac instruieste ostasi pentru mpratul su, ce mare cinste urmeaz s
primim noi, care crestem pentru Dumnezeu brbati att de vrednici si de
mari, dar, mai bine spus, nu brbati, ci ngeri? S Iacem totul spre a lsa
copiilor nostri bogtia credintei, singura bogtie care dinuieste, care
cltoreste necontenit cu ei, care poate s le Ioloseasc Ioarte mult nu numai
aici, ci si dincolo. Bogtia cea pmnteasc nu numai c nu se mut cu noi
de aici dincolo, dar chiar aici pe pmnt piere naintea noastr si adeseori
nimiceste pe cei care o au. (pologia ;ietii monahale, 21, n vol. Despre
Feciorie, pologia ;ietii monahale, Despre creterea copiilor., p. 317)
1139
,Ceea ce este Iraged si nc n-a cptat o Iorm tare poate lua orice
Iorm, pentru c este usor de schimbat n alt Iorm; cui este tare ns, si a
primit tria n natura sa, nu-i este usor s ias din natura sa si s se schimbe
n alt Iorm.
Dup cum pictorii lucreaz cu mult grij si exactitate tablourile, iar
sculptorii statuile, tot astIel si Iiecare tat si mam trebuie s-si dea silinta
pentru desvrsirea acestor tablouri, acestor icoane minunate ale lui
Dumnezeu. Pictorii, n Iiecare zi, pun n Iata lor tabloul si-i dau culorile
trebuitoare, sculptorii Iac la Iel: dau jos ce este de prisos si adaug ce
trebuie. Tot asa si voi, ca niste sculptori, ntrebuintati tot timpul vostru liber
spre a sculpta statui minunate Iui Dumnezeu; ndeprtati ce este de prisos,
adugati ce trebuie si uitati-v cu grij la ele n Iiecare zi: care este darul
natural al copiilor, spre a-l dezvolta, care este deIectul, spre a-l ndeprta. Cu
mult grij, n primul rnd, alungati din suIletul lor desIrnarea, cci mai cu
seam dragostea trupeasc tulbur suIletele tinerilor. Dar mai ales, nainte de
a gusta din acest Iel de dragoste, nvat-l s Iie cumptat, s privegheze, s
se roage cu struint si s-si Iac semnul crucii cnd spune sau Iace ceva.
nchipuie-ti c esti un mprat care are sub conducerea sa un oras:
suIletul copilului. Cci, ntr-adevr, suIletul este un oras. Dup cum n oras
unii Iur, altii Iac Iapte de dreptate, unii muncesc cum trebuie, iar altii Iac
toate de mntuial si la ntmplare, tot astIel si n suIlet sunt gnduri si
gnduri. Unele se lupt mpotriva pornirilor nendrepttite ale suIletului,
cum sunt soldatii n oras; altele se ngrijesc de buna stare a ntregii locuinte
a trupului, cum sunt oamenii de stat dintr-un oras; altele poruncesc, cum sunt
conductorii orasului; altele povestesc lucruri de rusine si desIrnate, cum
sunt destrblatii din oras; altele povestesc lucruri cuviincioase, cum sunt
oamenii cumptati si ntelepti din oras; altele iubesc o viat plin de
moleseal, ca Iemeile de la noi; altele spun prostii, ca si copiii; unora li se
porunceste ca unor sclavi, cum sunt servitorii n oras; altele sunt nobile, cum
sunt oamenii liberi din oras.
Avem deci nevoie de legi ca s alunge gndurile rele, s Ie aprobe pe
cele bune si s nu ngduie ca gndurile rele s pun stpnire pe cele bune.
Dac ntr-un oras n-ar Ii legi care s ngrdeasc libertatea hotilor, viata n
oras ar Ii grozav de tulburat; dac soldatii n-ar Iace uz cum trebuie de
puterea lor, s-ar distruge totul; dac Ilecare cettean si-ar prsi starea si
Iunctia sa si ar urmri-o pe a altuia, s-ar nimici buna rnduial din pricina
lcomiei; tot asa este si cu suIletul copilului.
SuIletul unui copil este deci un oras: oras de curnd zidit si ntemeiat,
oras care are cetteni strini ce n-au nc experienta nici unui lucru (astIel de
cetteni sunt mai cu seam usor de Iormat). Cei care au Iost crescuti ntr-un
1140
Iel ru de vietuire, cum sunt btrnii, sunt greu de schimbat, desi nu cu
neputint, cci dac vor, pot si ei s se schimbe. Cei tineri ns, care n-au
nc experienta vietii, vor primi cu usurint legile toate.
D asadar legi acestui oras, legi nIricostoare si aspre pentru cettenii
orasului. Fii aprtorul legilor ce se calc, nu-i de nici un Iolos s dai legi
dac nu cauti ca aceste legi s Iie puse n aplicare.
D deci legi! Ai mult grij de ele. Legiuirea noastr este pentru bunul
mers al ntregii lumi. Astzi construim un oras. Cele patru simturi s Iie
meterezele si portile orasului, iar ntreg trupul s Iie ca un zid. Portile lui
sunt: ochii, limba, auzul, mirosul si, dac vrei, pipitul. Prin aceste porti
intr si ies cettenii acestui oras, cu alte cuvinte, prin aceste porti gndurile
corup sau desvrsesc suIletul copilului. (Despre creterea copiilor, 21-27,
n vol. Despre Feciorie, pologia ;ietii monahale, Despre creterea
copiilor., pp. 400-402)
,S nvtm pe copii s aib necontenit pe buze cuvintele lui
Dumnezeu, chiar si cnd merg, s nu le aib n chip silit, nici superIicial si
nici rar, ci continuu. (Despre creterea copiilor, 28, n vol. Despre
Feciorie, pologia ;ietii monahale, Despre creterea copiilor., p. 403)
,Dup cum plantele cnd sunt mici si plpnde au nevoie de mai
mult ngrijire, tot astIel si copiii. S ne ngrijim s le lum pedagogi buni ca
s le punem o bun temelie chiar de Ia nceput si s nu primeasc din
Iraged vrst ceva ru.
S n-aud copilul basme prostesti si bbesti, lat ce se spune n astIel
de basme: Cutare s-a indrgostit de cutare. Sau: Fiul impratului i 1iica
cea mai mic au 1cut cutare i cutare lucru. Asemenea povestiri s nu aud
copiii. Dimpotriv, s aud alte povestiri, Ir aluzii urte, ci pline de mult
simplitate si curtie. Se poate s le aud din gura servitorilor si din gura
celor ce-l nsotesc pe copil la plimbare, dar nu din gura tuturor, cci nu-i
ngduit tuturor servitorilor s se amestece n educatia copilului. Cei care ne
ajut in opera noastr trebuie s Iie oameni priceputi, ca unii ce au s se
apropie de statuia pe care o Iacem pentru Dumnezeu. Dac am Ii
constructori si am zidi o cas pentru un om de seam, n-am ngdui
servitorilor s se apropie Ir nici un rost de constructie. Oare n-ar Ii absurd
ca acum, cnd zidim un oras si crestem cetteni pentru mpratul ceresc, s
ngduim tuturor, Ir deosebire, s se amestece n lucrul nostru? S ne lum
deci n ajutor numai pe acei servitori care sunt priceputi si de Iolos. Dac nu
avem nici unul, s tocmim unul cu leaI, brbat virtuos, si s-i dm mn
liber spre a ne ajuta n opera noastr.
1141
S nu aud deci copilul basme prostesti si bbesti. Cnd este plictisit
din pricina lectiilor, povesteste-i istorisiri sIinte - cci suIletului i place s
aud povestiri din vechime. Povesteste-i, Icndu-l s-si uite de joac; doar
tu cresti un IilosoI, un atlet si un cettean al cerurilor.
Povesteste-i asa:
La inceput un tat a;ea doi copii, ei erau 1rati.
Opreste-te putin, apoi adaug:
mandoi a;eau aceeai mam. Unul era mai in ;arst, cellalt mai
tanr. Cel mai in ;arst era plugar, iar cel mai tanr era pstor. Cel mai
tanr ii ducea turmele sale la pscut pe campii i pe malurile mrii.
ndulceste povestirile ca s Iie plcute copilului, spre a nu-i obosi
suIletul:
Cellalt 1rate semna ogoarele i planta pomi. O dat s-au gandit s
cinsteasc prin rodul ostenelilor lor pe Dumne:eu. !storul a luat ce-a a;ut
mai bun in turma lui i I-a fert1it lui Dumne:eu.
Nu-i cu mult mai bine s povestesti aceste lucruri n locul povestirii
neadevrate despre oile cu lna de aur? Apoi desteapt interesul copilului.
Poti s-o Iaci prin povestire. S nu adaugi de la tine nimic neadevrat, ci
numai ceea ce-i scris n Scriptur:
Cand I-a adus lui Dumne:eu fert1 ce a a;ut mai bun in turmele sale,
indat s-a pogorat 1oc din cer, a rpit toat fert1a i a dus-o la fert1elnicul
cel de sus. Fratele cel mai mare n-a 1cut aa. S-a dus, i-a oprit pe cele mai
bune din roadele sale pentru sine i a fert1it lui Dumne:eu 1ructe mai putin
bune. Dumne:eu nici nu s-a uitat la ele, s-a intors i le-a lsat s rman pe
pmant. Jert1a celuilalt 1rate ins a primit-o sus, la El. a se intampl i cu
administratorii moiilor. stpanul cinstete pe cel care-i aduce roadele
moiei i-l po1tete in cas, iar pe altul, de care nu e multumit, il las a1ar.
Tot aa s-a intamplat i aici. Ce a urmat dup aceasta? Fratele mai mare s-
a intristat, ca unul ce 1usese dispretuit i de:aprobat de Dumne:eu, i era
mahnit. Si Dumne:eu i-a spus lui. '!entru ce eti trist? nu tiai c aduci lui
Dumne:eu darurile tale? !entru ce M-ai insultat? !entru ce Mi-ai fert1it
roade mai putin bune?
Dac vrei s vorbesti mai simplu, spune:
cela nea;and ce rspunde, a stat linitit.
Sau, mai bine:
tcut.
Dup aceasta, ;:and pe 1ratele su mai mic i-a spus. Hai s ieim la
camp' Fratele cel mai mare, prinznd cu viclenie pe cel mai mic, l-a omort.
Si credea c poate s se ascund de Dumnezeu. Dar Dumnezeu a venit la el
si i-a spus: Unde este 1ratele tu? Nu tiu, a rspuns el, Nu sunt p:itorul
1142
1ratelui meu' Atunci Dumnezeu i-a spus: Iat, sangele 1ratelui tu strig
ctre Mine'
S stea alturi si mama cnd suIletul copilului este Iormat cu astIel de
povestiri; ca s-ti ajute si ea si s laude cele spuse de tine.
Ce s-a intamplat apoi? Dumne:eu a primit in cer pe 1ratele ucis, dei
a murit, el triete sus in cer.
Copilul primeste aceast nvttur despre nviere. Copilul crede,
chiar dac i se spun lucruri imposibile, ca de exemplu: Si l-a 1cut semi:eu.
Copilul nu stie ce este un semizeu, dar pricepe c trebuie s Iie ceva mai
mare dect omul si ndat se minuneaz. Cu att mai mult cnd va auzi
despre nviere si c suIletul lui s-a suit n cer.
Si a luat Dumnezeu pe Iratele cel mai tnr, sus; cellalt ns a trit
multi ani, dar necontenit n suIerint, cu Iric si cu cutremur; a suIerit
nenumrate chinuri si era pedepsit n Iiecare zi (Fac., 4, 1-12).
Vorbeste-i cu trie despre pedeapsa dat lui de Dumnezeu; nu-i spune
numai: c ;a 1i gemand i tremurand pe pmant. Copilul nu poate pricepe ce
valoare au aceste cuvinte, asa c trebuie s-i spui:
Dup cum tu, cand stai inaintea in;ttorului, eti cuprins de spaim,
tremuri i te temi dac e ;orba s 1ii btut, tot aa a trit toat ;iata lui i
1ratele mai ;arstnic, pentru c a pctuit inaintea lui Dumne:eu.
E destul att pentru copil. Spune-i aceast povestire seara, n timpul
cinei. Mama s-i povesteasc aceeasi istorisire din nou. Apoi, dup ce a
auzit-o de mai multe ori, cere-i-o s-o povesteasc si el: Spune-mi po;estirea,
ca s se simt si el onorat de a o povesti. Cnd va stpni povestirea i vei
spune si Iolosul ce-l putem scoate din ea. Cu toate c suIletul copilului, care
a auzit povestirea, stie s scoat prin propriile sale puteri Iolosul si nvttura
din ea nainte de a i le spune tu, totusi spune-i si tu.
Je:i cat de mare ru este lcomia, cat de mare ru este s in;idie:i pe
1ratele tu? Je:i cat de mare ru este s-ti inchipui c poti s te ascun:i de
Dumne:eu? El ;ede totul, chiar pe cele s;arite intru ascuns.
Numai dac aceast nvttur ai sdi n suIletul copilului, ai Icut
mult, si nu mai ai nevoie de pedagog. Frica de Dumnezeu va sta necontenit
lng copil si negresit l va zgudui mai mult dect Irica de orice alt pedagog.
Nu te mrgini la att numai, ci ia-l de mn si du-l la biseric! Caut
s-l duci mai cu seam atunci cnd se citeste aceast povestire, l vei vedea
cum se bucur, cum sare n sus si se veseleste c stie ceea ce toti ceilalti nu
stiu nc.
O ia naintea celui ce citeste povestirea, recunoaste cele citite si-i
Ioloseste mult. n Ielul acesta povestirea se ntipreste n mintea sa.
1143
Se mai pot scoate si alte nvtturi Iolositoare din aceast povestire.
nvat-l deci:
Nu trebuie s 1im triti cand su1erim ce;a nedrept. Dumne:eu ne arat
aceasta, chiar de la inceput, prin acest 1rate nedrepttit. !entru c a 1cut
1apte plcute inaintea lui Dumne:eu, Dumne:eu l-a luat, cand a murit, sus in
cer. (Despre creterea copiilor, 37-42, n vol. Despre Feciorie, pologia
;ietii monahale, Despre creterea copiilor., pp. 406-410)
,Cnd este de cincisprezece ani, si chiar mai mult, s aud relatri
despre gheen. Dar mai bine, cnd este de zece, opt ani si mai putin chiar, s
aud n toat amnuntimea istoria potopului, a Sodomei, istorisirile despre
cele petrecute n Egipt, toate cte sunt pline cu pedepse trimise de
Dumnezeu pentru oameni. Cnd creste mai mare, s aud istorisiri din Noul
Testament, din timpul harului, istorisiri despre gheen, ngrdeste-i auzul cu
aceste relatri si cu altele nenumrate pe care le ai din propria ta experient.
S nu-i ngduim, s nu mai lsm s se apropie de el un om care i-ar
povesti lucruri nepotrivite. Am spus lucrul acesta si mai sus. Dac vei vedea
pe un servitor c spune copilului cuvinte de rusine, pedepseste-l ndat si Iii
judector aspru si Ir mil al celor gresite. Dac vei vedea c o Iat se
apropie de el, pzeste-l; dar mai bine este s nu se apropie de copil nici o
Iat, ca s nu se aprind n el Iocul, aIar de o Iemeie btrn, care nu poate
cu nimic s atrag pe tnr. Pzeste-l de o Iat tnr mai mult ca de Ioc.
Copilul nu va rosti nici un cuvnt nepotrivit dac nu va auzi cuvinte
nepotrivite si dac va Ii hrnit cu cuvinte cuviincioase. (Despre creterea
copiilor, 52-53, n vol. Despre Feciorie, pologia ;ietii monahale, Despre
creterea copiilor., p. 414)
,Nici nu trebuie s tiem complet din tnr mnia, dar nici nu trebuie
s-i ngduim s o Ioloseasc totdeauna. Din prima vrst s nvtm pe
copii s rabde chiar cnd ei nsisi sunt nedrepttiti; iar dac ar vedea pe
cineva c este nedrepttit, s pseasc curajos si s ia aprarea celui
npstuit, cu msura cuvenit.
Cum vom putea sdi n suIletul copilului aceste legi? Prin exercitii n
raporturile lui cu servitorii: dac rabd cnd nu li se d atentie, dac si
stpnesc mnia si nu se supr cnd nu le sunt ndeplinite dorintele si
cererile si dac si recunosc greselile svrsite Iat de alti oameni, n toate
aceste exercitii tatl este stpn: s Iie aspru si ameninttor cnd sunt clcate
legile, dar dulce si prietenos cnd legile sunt ndeplinite, druind copilului
multe rsplti. Tot astIel guverneaz si Dumnezeu lumea: prin Irica de iad si
prin Igduinta mprtiei. Asa s ne purtm si noi cu Iiii nostri.
1144
S Iie multi care s-l Iac pe copil s se mnie, cu scopul de a-l
pregti si a-l obisnui s rabde cnd este mniat de cei din jurul lui. si dup
cum atletii, nainte de nceperea luptelor, Iac exercitii cu prietenii lor pe
locurile de antrenament, pentru a Ii nebiruiti de rivalii lor, tot asa si copilul
s Iie instruit n cas; iar cel care s-l pun la ncercare s Iie tatl, sau, mai
mult dect toti, Iratele lui. Dar toti cei din cas s se sileasc s Iac pe copil
s ias biruitor, Iie rzbunndu-se pe el, Iie mpotrivindu-i-se spre a dobndi
tria caracterului. Si servitorii s-l mnie adeseori pe drept sau pe nedrept,
pentru a-l deprinde prin orice mijloc s-si stpneasc mnia. Dac tatl su
l Iace s se mnie, nu e mare lucru, cci numele de tat pune stpnire mai
dinainte pe suIletul copilului si nu-l las s se revolte. Dar dac Iac acest
lucru copiii de aceeasi vrst cu el, robi si liberi, prin ei se va deprinde s Iie
blnd.
Mai este si un alt mijloc. Care-i acela? Cnd se manie, adu-i aminte de
scene si nvtminte din propria sa viata. Cnd se supr pe un servitor care
i-a gresit cu ceva, ntreab-l dac el n-a gresit cu nimic si ce-ar simti el
nsusi daca ar Ii n locul servitorului, Dac-l vezi c bate un servitor,
pedepseste-l. Dac-l insult si-l njur, pedepseste-l din nou. Copilul nu
trebuie s Iie nici bleg, nici slbatic, ci s Iie si puternic, si blnd. De multe
ori are nevoie s Iie ajutat de mnie, atunci cnd el nsusi are s aib copii
sau are sa Iie stpn peste servitori. (Despre creterea copiilor, 66-69, n
vol. Despre Feciorie, pologia ;ietii monahale, Despre creterea copiilor.,
pp. 418-419)
,... s-l ndeprtm pe copil de vederea si auzirea a ceva rusinos,
niciodat un copil s nu se duc la teatru. Dac cere s se duc la teatru,
atunci s gsim copii de vrsta lui care nu se duc la teatru ca, prin puterea
exemplului, s-l ndeprtm de teatru, nimic nu produce rezultate att de
importante ca emulatia. S-o aplicm n toate ncercrile noastre, dac este
ambitios copilul. Emulatia are mai mult putere dect Irica, dect Igduinta
si dect orice altceva.
S-i procurm apoi alte distractii nevtmtoare. S-l ducem s
viziteze pe oamenii sIinti, pe monahi, s-i dm putinta s se odihneasc, s-l
cinstim cu Ielurite daruri, pentru ca suIletul s poat suporta lipsa
spectacolelor obscene din teatre. n locul acelor spectacole, d-i s citeasc
povestiri plcute, arat-i livezi, cmpii si cldiri Irumoase. Dup ce i-ai
dovedit Irumusetea acestora, spune-i:
O, 1iule, spectacolele acelea de teatru nu sunt pentru oamenii liberi,
s ;ad 1emei goale i s aud cu;inte de ruine. Fgduiete-mi c n-ai s
asculti niciodat ;reun cu;ant urat i nici n-ai s ;e:i ce;a ce nu se cade.
1145
Dac-mi 1aci aceast 1gduint, du-te la teatru. Totui, iti spun, nu-i cu
putint s nu au:i acolo ce;a de ruine. Cele ce se petrec la teatru nu sunt
;rednice de pri;it.
Spunnd aceste cuvinte, s-l srutm, s-l lum n brate, s-l strngem
la piept ca s-i artm dragostea noastr. Prin toate acestea l nmuiem.
Ce alte mijloace s mai ntrebuintm? Dup cum am spus mai sus, s
nu se apropie de nici o Iat si nici s-l serveasc vreo Iat, ci o servitoare
naintat n vrst, o Iemeie btrn. Vorbeste-i de mprtia cerurilor. D-i
exemple de oameni, att dintre pgni, ct si dintre crestini, care au strlucit
prin castitate. Umple-i necontenit urechile cu astIel de exemple. Iar dac
avem si servitori care triesc n castitate, s-i dam si pe ei de exemplu.
Pentru c-i rusinos ca un servitor s Iie cast, iar Iiul stpnului, nu.
Mai avem nc un leac. Care? S-l deprindem s posteasc; dac nu
totdeauna, cel putin de dou ori pe sptmn: miercurea si vinerea. S se
duc la biseric. Iar seara, cnd iese lumea de la teatru, tatl s-si ia copilul
de mn si s-i arate pe cei ce ies din teatru; s deplng pe btrnii ce vin la
teatru, c sunt mai lipsiti de ntelepciune dect tinerii, si s aduc mustrare si
tinerilor, c s-au dus acolo ca s se aprind. Si s ntrebe pe copil: Ce-au
catigat toti acetia? Nimic altce;a decat ruine, insult i dispret. Nu este
putin lucru pentru pstrarea castittii copilului ndeprtarea lui de la auzirea
si vederea acestor spectacole rusinoase.
Mai este nc si alt mijloc de a pstra cast pe copil. S Iie nvtat s se
roage cu mult rvn si umilint. Copilul va primi aceste povete pentru c
prin Iirea sa el este ptrunztor si are suIletul treaz. n istoria Vechiului
Testament gsim multe exemple de genul acesta, spre exemplu: Daniel,
losiI. S nu-mi spui c losiI avea saptesprezece ani cnd se ruga (Fac., 37,
2), ci gndeste-te c mult mai nainte si mai mult dect Iratii si a cucerit
inima tatlui prin cuviosia sa (Fac., 37, 3). lacov nu era Iratele cel mai tnr
(Fac., 38, 11-22)? Dar Ieremia (Ier., 1, 6-7)? Dar Daniel, nu era de
doisprezece ani (Dan., 1, 4-7)? Dar Solomon, nu era si el de doisprezece ani
cnd a ndreptat spre Dumnezeu acea minunat rugciune (III Regi 3, 6-7)?
Dar Samuel, nu I-a nvtat cnd era tnr pe propriul lui dascl (I Regi 3, 1-
20)? Prin urmare, s nu dezndjduiti. Dac are cineva un suIlet lipsit de
maturitate, nu accept rugciunea; vrsta copilriei, ns, o primeste pe
aceasta. S Iie nvtat deci copilul s se roage cu mult umilint si s ia parte
la privegherile de noapte att ct poate, n general, ndemnm s se Iormeze
n copil caracterul unui brbat sInt. ntr-adevr, cel care nu se jur, cel care
nu se sileste s ocrasc atunci cnd este ocrt, cel care nu insult, care nu
dusmneste, cel care posteste si se roag, cel care are attea calitti, acela are
destule ajutoare pentru a pzi Iecioria. (Despre creterea copiilor, 77-80, n
1146
vol. Despre Feciorie, pologia ;ietii monahale, Despre creterea copiilor.,
pp. 422-424)
,Este si un alt mijloc de a pzi castitatea. S vad des pe nainte-
stttorul Bisericii si s aud din gura lui laude, iar tatl s-si arate bucuria
cnd Iiul lui este ludat naintea multor oameni. Fetele s se rusineze si s
aib respect Iat de el cnd l vd.
Prin urmare, i vor da lui mult ajutor pentru pstrarea castittii:
povestirile Iolositoare, Irica si Igduintele tatlui, iar, pe lng acestea,
rsplata ce o are de la Dumnezeu si marile buntti de care se vor bucura cei
ce au trit n castitate.
Vorbeste-i nc si despre bunul nume pe care poate s-l aib n armat
si n societate. Mai presus de toate, vorbeste-i necontenit cu dispret de
desIrnare si laud mult castitatea. Toate acestea sunt ndestultoare ca s
pun stpnire pe suIletul copilului. Cu astIel de nvtturi suIletul lui va da
nastere gndurilor curate.
Ne-a mai rmas nc ceva. S mergem la stpnul tuturor cettenilor
nostri, la cel care i conduce pe toti. Care este acesta? ntelepciunea. Aici e
nevoie de mult osteneal spre a-l Iace pe copil ntelept si a alunga din
suIletul lui orice necunostint. Mai ales aceasta este partea cea mai
nseninat si cea mai minunat a IilosoIiei, de a cunoaste dogmele despre
Dumnezeu, despre toate bunurile ce sunt depozitate n acestea, despre
gheen, despre mprtia cerurilor, Inceputul intelepciunii este 1rica de
Domnul (Pilde 1, 7).
S sdim deci n suIletul copilului aceast ntelepciune si s i-o
ntrim ca s cunoasc bine valoarea lucrurilor omenesti: ce este bogtia,
slava, puterea, ca s ajung n stare s le dispretuiasc si s doreasc
bunurile cele mai mari. S-i amintim mereu cuvintele acestea sItuitoare:
Fiule, teme-te de Dumne:eu i de nimeni altul'
ntemeiat pe aceste nvtturi, copilul va ajunge un brbat ntelept si
plin de har. (Despre creterea copiilor, 83-87, n vol. Despre Feciorie,
pologia ;ietii monahale, Despre creterea copiilor., p. 426)
,Trebuie asadar, ca print ii s se ngrijeasc nu de cum vor
dobndi bani copiii lor, ci de cum vor dobndi evlavie si bogtie
suIleteasc. Trebuie s-i educe astIel nct s nu aib nevoie de
multe lucruri, s nu se dedea dor i nt e l or vr e mur i l or de a st z i .
Tr e b ui e nc s cercet eze cu at ent ie cnd ies copiii lor din
cas si cnd se ntorc, unde se duc si cu cine se ntovrsesc.
Daca nesocotesc aceste ndatoriri ale lor, vor da rspuns la
1147
Dumnezeu. Dac ni se cere socoteal pentru ct ne-am ngrijit de
altii cci spune Scriptura c Nimeni s nu caute pe ale sale, ci
1iecare pe ale celuilalt (I Corinteni 10, 24) , cu att mai mult
ni se va cere rspuns pentru cum am avut grij de copiii nostri.
(Din vol. !roblemele ;ietii, pp. 120-121)
,Ne putem dezvinovti at unci cnd Dumnezeu i
pedepseste aspru pe copiii care nj ur pe tatl sau pe mama lor,
iar noi i auzim pe copiii nostri cum l hulesc pe nsusi
Dumnezeu, si ngdui m asta?
S ne strduim, asadar, s le dm copiilor nostri educat ie
crest in, cu ncredintarea c, at unci cnd vor avea evlavie si
iubire de Dumnezeu, se vor deosebi si n viata pmnteasc prin
virt utile lor. (Din vol. !roblemele ;ietii, pp. 122-123)
,Asa cum nu ne vom putea dezvinovti de pcatele noastre
personale, la Iel nici de pcatele copiilor nostri. Si e ceva logic.
Pentru c dac rutatea ar Ii Iost din Iire, am Ii avut justiIicare. E
stiut ns, c prin voia noastr urmm Iie calea pcat ului, Iie pe
cea a virt ut ii. Cum se va dezvinovti asadar printele care a
lsat-o pe cea mai iubit Iiint a lui, pe copilul su, s apuce pe
drumul cel ru?
Dac copiii sunt educat i n bunele nravuri, greu si vor
schi mba purt area cnd vor creste. Cci suIlet ul de copil este ca
pnza alb si curat care, dac o vopsim n vreo culoare, se
vopsest e at t de bine nct , ori de cte ori vom vrea s-o re
vopsim, mereu se va observa culoarea de la nceput. Asa sunt si
copiii. Cnd se obisnuiesc cu binele, greu se mai schimb.
Apostolul Pavel ne spune un proverb pe care 1-a mprumutat
de la poetul Menandru: To;riile rele stric obiceiurile bune
(I Corinteni 15, 33). S nu ne mirm c unii devin hot i sau
desIrnat i sau hulit ori. Copiii care de mici sunt lipsit i de
educatia crestin se obisnuiesc s triasc n ru si la prima
ocazie se abat de l a c a l e a dr e a p t . (Din vol. !roblemele
;ietii, p. 124)
,Dac-l educi cum trebuie pe copilul tu si-1 Iaci s aib
evlavie si iubire, dac si el va Iace la Iel cu copiii si etc., se va
alct ui un lant binecuvntat datorit tie, care ai devenit rdcina
ntregului bine. (Din vol. !roblemele ;ietii, p. 125)
1148
,Dar si printii, o spun din nou, sunt datori s-si educe cum trebuie
copiii, strduindu-se pentru dezvoltarea echilibrat a trupului si a duhului
lor. S-i nvete evlavia si virtutea. Dac nu Iac asa, nu trebuie s se
numeasc printi.
Asa cum chemati doctorul cnd copilul vostru se mbolnveste
trupeste, la Iel s Iaceti si cnd el suIer suIleteste. SuIletul este bolnav cnd
pctuieste, cnd se desIrneaz, cnd Iur, cnd Iace ceea ce Dumnezeu
interzice.
Dar si nescolirea, needucarea, este o boal a suIletului, si desigur
mare, pentru c din pricina ei se ntmpl attea si attea rele. Trebuie
deci s-i si educm pe copiii nostri, cci astIel vor putea s-L cunoasc
mai bine pe Dumnezeu? Fr nvttur vor Ii ca animalele, care sunt
lipsite de cuget. Omul, care a Iost nzestrat cu cuget, trebuie s Iie si
ntelept, asa cum 1-a Icut dintru nceput Dumnezeu. Fr ntelepciune el
este o piatr pretioas aIundat n mocirl, este corabie Ir crm si Ir
echipaj, care nainteaz pe marea vietii necrmuit, la ntmplare. De
aceea un ntelept a spus: Omul necolit pri;ete, dar nu ;ede. I se pare c
vede, dar este orb, Iiindc nu are cunoastere, si ndeosebi
cunoasterea adevrurilor si a dogmelor credintei - ce este suIletul, cerul,
Dumnezeu Cel n trei ipostasuri, nvierea, botezul, ngerii, SInta Liturghie,
preotia etc.
Proorocul David spune: Luati in;ttur, ca nu cum;a s se manie
Domnul (Psalmi 2, 12). Educati-v crestineste copiii. Aceasta este datoria
voastr. Dac veti Ii nepstori, veti merge n iad, chiar dac aveti alte
virtuti. S-i nvtati tainele Bisericii, dreptatea, ntelepciunea, vitejia
suIleteasc. S-i ajutati s se cunoasc pe ei, cci prin cunoasterea de
sine vor Ii condusi si la cunoasterea de Dumnezeu. Dac nu-L cunosc pe
Dumnezeu, la ce le va Ii de Iolos toate celelalte? Nu-L auziti pe Domnul,
Care spune n SInta Evanghelie c, dac omul ar cstiga lumea ntreag
dar si-ar pierde suIletul su, nu i-ar Iolosi la nimic?
Educati-i, asadar, duhovniceste pe copiii vostri. Educati-v si pe voi.
n Ielul acesta v veti mntui si veti intra n mprtia cerurilor, cu harul
lui Hristos. (Din vol. !roblemele ;ietii, pp. 128-130)
,Mai nti disciplina, ascultarea, Iormarea moravurilor. S se
evite moleseala, luxul, excesele bunstrii, ca el s Iie curat totdeauna.
Curtia la copil, la omul tnr, iat marele obiect al pretentiilor
printilor la care sunt avizati. Totul se pierde, prezentul si viitorul,
1149
dac omul tnr este stricat. Omul tnr desIrnat va Ii mai trziu sotul
inIidel. S Iie Iormat astIel la o viat Irugal si ostenitoare.
ns nimic nu Ioloseste Ir principiile religioase. Educati pe
acetia in disciplina i ascultarea de Dumne:eu, zice Pavel. Nimic nu
va Iolosi Ir de religie; cu ea totul se ntoarce spre Iolos si spre
bogtie. Vedeti pe Ana sotia lui Fanuel, ea l d lui Dumnezeu pe Iiul
ei si acest Iiu ajunge minunatul proIet Samuel. Ca copilul s stie s
gndeasc, ca si crestin, aceast ntelepciune i va Iolosi mai mult
dect toate celelalte. n loc s aspire la bogtie, el va avea suIletul
destul de nalt pentru a dispretui bogtia. n loc de a urmri slava si
onorurile lumii acesteia, el se va ncununa cu splendorile vesnice. n
loc de a se ambitiona spre o viat mai lung, el va aspira la o viat
divin Ir de sIrsit. n loc de a Ii abil s vorbeasc Irumos, el va avea
elocventa Iaptelor, prestigiul pe care-1 d virtutea. S ne gndim la
eroii strluciti pe care i-a produs religia n cursul veacurilor. (Din vol.
Bogtiile oratorice, pp. 256-257)
,F ca Iericitul Iov! Se temea si de pcatele svrsite n gnd de
Ieciorii si! De aceea, aducea jertIe pentru ei si avea mare grij de ei. F ca
Avraam! Si acesta nu se ngrijea de bani si de mosii, ci de legile dum-
nezeiesti, pentru ca urmasii lui s le pstreze cu sIintenie. Si despre virtutea
aceasta a lui d mrturie Dumnezeu, grind asa: C tiu c ;raam ;a in;ta
pe copiii lui fudectile i drepttile Mele (Fac., 18, 19). Iar David, pe patul
de moarte, a chemat pe Iiul su si, n loc de mare mostenire, i ddea aceste
porunci si-i spunea: De ;rei, copilul meu, s trieti dup legile lui
Dumne:eu, nu ;ei 1i doborat de neca:urile ce-ti ;in pe negandite, c toate-ti
;or merge dup ;oie i te ;ei bucura de mult linite, dar dac pier:i
afutorul lui Dumne:eu, nu ti-e de nici un 1olos imprtia i multa ei putere.
Acestea si altele ca acestea i spune, desi nu cu aceste vorbe.
Asa s grim si noi copiilor nostri, si ct trim, si la moartea noastr.
S-i convingem c bogtie mare, mostenire desvrsit, comoar neIurat
este Irica de Dumnezeu. S nu ne strduim s le lsm averi care se pierd, ci
dreapta credint, care rmne si nu se pierde. Cnd nu-i dreapt credint, pier
cu primejdie si mare rusine si averile pe care le ai; dar cnd ai dreapta
credint, cstigi averi pe care nu le ai. Dac-ti cresti bine copilul, si-l creste
asa si el pe Iiul lui, si acela pe al su, se va prelungi Iapta ta ca un lant de
bun-vietuire, care a luat de la tine nceput si rdcin, si tu vei culege
roadele purtrii de grij de urmasi. Dac printii si-ar creste bine copiii lor,
n-ar mai Ii nevoie de legi, de tribunale, de osnde si pedepse, de executii
publice. Legea nu este pus pentru cel drept, spune Scriptura (I Timotei, 1,
1150
9). Dar pentru c nu ne ngrijim de ei, pentru aceasta aducem asupra lor mai
mari nenorociri, i dm pe minile clilor si-i mpingem mereu n prpastie.
Cel care-i moale cu 1iul su, spune Scriptura, ;a lega rnile lui (Is. Sir., 30.
7).
- Ce nseamn cuvintele: Cel care-i moale?
- Cel care are mil de copil, care-1 linguseste, care-l alint peste msur.
Copilul are nevoie de o purtare de grij mai aspr, trebuie s stie de Iric!
Nu spun asta ca s Iiti Ioarte aspri cu copiii vostri, ci ca s nu ajungeti
s nu v mai ia n seam. Dac Iemeia trebuie s se team de brbat, apoi cu
mult mai mult Iiul de tat. Nu-mi spune mie c e cu neputint s supui tine-
retea. Dac Pavel cere unei vduve s aib grij de cresterea copiilor, apoi cu
mult mai mult brbatilor. Dac ar Ii Iost cu neputint, n-ar Ii poruncit-o.
Trndvia noastr e de vin dac ajung niste ri copiii nostri; pentru c nu le
sdim dintru nceput, din Iraged vrst, credinta n suIlet. Ne strduim s
nvete toat stiinta proIan, s slujeasc n armat; si pentru aceasta cheltuim
bani, ne rugm de prieteni, umblm la unul si la altul; dar ca s ajung slvit
n Iata mpratului ngerilor, nu spunem cuvnt! l lsm s se duc des la
teatru, dar nu-l silim niciodat s vin la biseric. De vine o dat sau de dou
ori copilul la biseric, apoi vine aici de mntuial, la ntmplare si n zadar,
ca s se distreze. N-ar trebui s Iie asa. Ci, dup cum le cerem socoteal de
lectii cnd i trimitem la scoal, tot asa si cnd i trimitem la biseric, dar,
mai bine zis, cnd i ducem la biseric. N-ar trebui s punem pe altii s-i
duc la biseric, ci noi nsine s-i lum de mn si s-i aducem aici si s le
cerem s tin minte predica si nvttura ce o aud. Asa, da, asa ne va Ii mai
usoar ndreptarea copiilor nostri. C dac ar auzi n cas vorbindu-li-se
mereu de credint, dac i-am sItui ce trebuie s Iac, iar la acestea ar Ii
adugate si nvtturile de aici, ar da repede road Irumoas aceste bune
seminte. Dar nimic din toate acestea nu Iacem! Socotim de mic nsemntate
cele de neaprat trebuint. De le dm aceste sIaturi, i apuc ndat rsul. De
aceea au ajuns toate cu susul n jos. (La cu;intele. Jdu;a s nu 1ie
inscris dac are mai putin de ai:eci de ani~~, i despre creterea
copiilor, i despre milostenie, 9-10, n vol. Despre schimbarea numelor.
Despre rbdare. Despre milostenie., pp. 360-362)
EDUCATIA (lipsa educatiei religioase a copiilor - gravitatea)
,S stiti c, dac toate Iaptele noastre ar Ii bine rnduite cu privire la
suIletul nostru, ns nu ne vom ngriji de mntuirea copiilor, vom Ii pedepsiti
1151
cu pedeapsa cea mai mare. V voi da o dovad, nu a mea, ci una care se aIl
n SIintele Scripturi.
Era un preot la iudei, om cumptat si ngduitor, care se numea Eli.
Acest Eli era tatl a doi copii. Desi vedea c Iiii lui merg pe ci gresite,
totusi nu-i dojenea, nici nu-i mpiedica. Mai bine spus i mustra, dar nu Icea
asta cu toat tria. Pcatele acestor copii erau: desIrnarea si lcomia.
Scriptura spune c mncau crnurile sIinte nainte de a Ii sIintite si nainte de
a Ii aduse ca jertI lui Dumnezeu (I Regi 2, 16- 17). Cu toate c tatl lor stia
asta, nu i-a pedepsit, ncerca s-i ntoarc de la pcatul lor prin sIaturi,
spunndu-le necontenit astIel de cuvinte: Nu, copiii mei, nu 1aceti aa, c
nu-i bun au:ul pe care-1 aud despre ;oi c 1aceti poporul s nu mai
slufeasc Domnului. Dac ;a pctui om 1at de om, se ;or ruga pentru el
Domnului, dar dac ;a pctui omul 1at de Dumne:eu, cine se ;a ruga
pentru el? (I Regi 2, 24- 25). Greutatea acestor cuvinte era mare si rusinea
ndestultoare ca s aduc la simtiri pe un om cu minte. Cuvintele tatlui au
scos la iveal pcatul lor, au artat ct este de nIricostor si le-au Icut
cunoscut ct de greu de suIerit si ct de nspimnttoare este pedeapsa ce-i
amenint. Dar pentru c Eli n-a artat Iat de Iiii si toat asprimea
trebuitoare, a pierit si el mpreun cu acestia. Eli nu trebuia s se
mrgineasc numai la amenintri. Trebuia s-i ndeprteze de la Iata lui, s-i
biciuiasc. Trebuia s Iie cu ei cu mult mai nendurtor si mai aspru. Dar
pentru c n-a Icut asta, Eli a attat pe Dumnezeu la lupt si mpotriva lui, si
mpotriva Iiilor lui. Pentru c si-a crutat Ir socoteal Iiii, a pierdut, o dat
cu mntuirea copiilor lui, si propria sa mntuire. Ascult ce-i spune
Dumnezeu lui Eli! Dar, mai bine-zis, nu-i spune lui. Nu l-a mai socotit
vrednic s-i spun vreun cuvnt. S-a purtat cu el ca si cu o slug care a gresit
Ioarte mult n Iata stpnului su si creia i Iace cunoscute prin alt
persoan nenorocirile ce vor veni peste el. Att de mare era atunci mnia lui
Dumnezeu pe Eli. Ascult deci ce spune Dumnezeu lui Samuel, ucenicul lui
Eli, despre dasclul su. Dumnezeu vorbea mai mult cu ucenicul lui Eli si cu
cellalt proIet si cu alti oameni dect cu Eli despre pedepsele ce vor veni
peste el. Asa l-a nimicit Dumnezeu pe Eli pe vecie! Dar ce spune Dumnezeu
lui Samuel? tiut c 1iii lui au hulit pe Dumne:eu, i nu i-a certat (I Regi 3,
13). Eli i-a certat, dar nu cum trebuia. I-a certat, dar Dumnezeu spune c
certarea Icut Iiilor si n-a Iost certare. Prin urmare, Dumnezeu a osndit
certarea Icut de Eli, pentru c nu era Icut cu asprime si cu trie. Din cele
spuse urmeaz c putem s avem grij de copii, dar dac nu ne ngrijim de ei
cum trebuie, nseamn c nu avem grij de ei, dup cum nici certarea Icut
de Eli nu era certare. Dup ce Dumnezeu a spus care e pcatul lui Eli si al
Iiilor lui, a pronuntat cu mult mnie pedeapsa: !entru aceea mi-am furat
1152
casei lui Eli c pcatul casei lui Eli nu se ;a ierta pan in ;eac, nici prin
tmaiere, nici prin fert1e (I Regi 3, 14).
Ai vzut ct de mare este nversunarea lui Dumnezeu si ct de neiertat
pedeapsa? Dumnezeu spune: Fr indoial, trebuie s piar nu numai el,
nici numai copiii lui, ci toat casa lui, nu ;a 1i leac care s ;indece rana
aceasta. Si totusi, n aIar de negrija sa Iat de cresterea copiilor. Dumnezeu
n-a mai putut s-l nvinovteasc de alt pcat pe btrnul acela. Eli era, ntr-
adevr, un brbat minunat n toate Iaptele lui. ntelepciunea si curtia vietii
lui se pot vedea nu numai din Iaptele lui, ci si din Ielul n care a primit
pedeapsa lui Dumnezeu. Mai nti, cnd a auzit hotrrea lui Dumnezeu si a
vzut c-l asteapt cea mai cumplit pedeaps, nu s-a ndrtnicit, nu s-a
suprat, nici n-a spus cuvintele pe care poate multi le-ar Ii spus: Sunt eu
stpan pe ;ointa altora? Sunt rspun:tor de propriile mele pcate' Fiii mei
sunt in ;arst i ar 1i drept ca numai ei s 1ie pedepsiti. Eli ns n-a spus si
nici n-a gndit asa! Ca o slug nteleapt, care stie numai un singur lucru, s
primeasc cu inima usoar toate hotrrile stpnului, chiar dac sunt
neplcute si dureroase, tot astIel si Eli a rostit cuvinte pline de mult
ntelepciune: Insui Domnul ;a 1ace ce ;a 1i plcut inaintea Lui (I Regi 3,
18). Virtutea lui se poate vedea nu numai de aici, ci si din alt parte. Cnd
iudeii erau n rzboi, i s-a adus la cunostint nIrngerea armatei iudaice si
c Iiii lui au Iost omorti n lupt ntr-un chip rusinos si vrednic de mil. Eli
a rmas netulburat la auzul acestei stiri (I Regi 4, 13-18). Dar cnd i s-a mai
spus c n mcelul acela a Iost rpit de dusmani si chivotul legii, da, atunci
btrnul, ntunecat de durere, a czut din scaun pe spate nspre us si si-a
rupt spinarea, c era btrn si greoi (I Regi 4, 17). A Iost un om slvit care a
judecat pe Israel patruzeci de ani (I Regi 4, 18).
Dac pe preotul, pe btrnul, pe slvitul, pe cel care a stat Ir prihan
n Iruntea poporului evreu patruzeci de ani, care a condus poporul n niste
vremuri care cereau mult grij si bgare de seam, nimic din acestea n-a
putut s-1 scape de pedeaps, ci a pierit nprasnic si mizerabil pentru c nu
s-a ocupat de copiii lui cu toat grija, iar pcatul acestei nepurtri de grij
pentru cresterea copiilor a necat, ca un val Iurios si mare, toate acele Iapte si
a ascuns toate Iaptele lui bune; dac, deci, un om att de mare a suIerit o
astIel de pedeaps, ce pedeaps vom suIeri noi, care trim n timpuri care cer
de la noi mai mult ntelepciune si ntelegere a lucrurilor, noi, care suntem
mai prejos de virtutea aceluia. (pologia ;ietii monahale, 3, n vol.
Despre Feciorie, pologia ;ietii monahale, Despre creterea copiilor., pp.
247-250)
1153
,S nu mi se spun c multi oameni au avut mai putin grij de copiii
lor dect Eli, si totusi n-au primit pedeapsa lui Eli. Asta nu-i adevrat! Din
pricina acestui pcat multi oameni au suIerit adeseori pedepse mai cumplite
chiar dect pedeapsa lui Eli. De unde vine moartea copiilor nainte de
vreme? De unde bolile cumplite si Ir de sIrsit si peste noi, si peste copiii
nostri? De unde pagubele, de unde accidentele, de unde neajunsurile, de
unde nenumratele nenorociri? De acolo c nu avem nici o grij de copiii
nostri cnd sunt ri. Spusele mele nu sunt o simpl presupunere, ntmplarea
btrnului Eli este ndestultoare s ne conving. Dar v voi mai cita si
cuvintele unui brbat ntelept. Vorbind despre copii, spune asa: Nu te bucura
de 1iii necredincioi, dac nu au 1ric de Dumne:eu, s nu ai incredere in
;iata lor. Vei suspina din pricina doliului nainte de vreme si vei cunoaste
moartea lor neasteptat. Multi, dup cum am spus mai sus, au suIerit aceste
pierderi. Altii au scpat, dar pn la sIrsit nu vor scpa nici ei. Pedeapsa va
cdea pe capul lor. Cnd vor pleca dincolo, vor Ii pedepsiti si mai strasnic.
(pologia ;ietii monahale, 3, n vol. Despre Feciorie, pologia ;ietii
monahale, Despre creterea copiilor., p. 251)
,Pe btrnul Eli, desi era strlucit n toate celelalte Iapte, l-a pedepsit
numai din pricina acestei lipse de grij Iat de cresterea copiilor lui; pe
patriarhul Avraam l-a cinstit att pentru celelalte virtuti ale lui, ct si pentru
aceast purtare de grij pentru copii. Vorbind despre acele multe si mari
daruri pe care a Igduit c i le va da, Dumnezeu a artat si pricina acestor
daruri: Stiam, spune Domnul c ;raam ;a da porunc 1iilor lui i casei lui
dup el i ;or p:i cile Domnului Dumne:eu, ca s 1ac dreptate i
fudecat (Fac., 18, 19). Am citat acum aceste cuvinte, ca s cunoastem c
Dumnezeu se va purta cu asprime Iat de cei care nu se ngrijesc de niste
Ipturi att de dragi Lui si att de pretuite de El. Cci nu se poate ca
Dumnezeu s se ngrijeasc att de mult de mntuirea copiilor, iar noi s nu
le purtm deloc de grij, dispretuindu-i.
Prin urmare, Dumnezeu nu rmne nepstor Iat de purtarea noastr,
dimpotriv, se supr si se mnie cumplit, dup cum de altIel si Iaptele ne
arat. Pentru asta si Fericitul Pavel ne ndeamn adesea, zicnd: !rintilor,
creteti pe copiii ;otri in in;ttura i certarea Domnului (EIes., 6, 4).
Dac noi am primit porunc s veghem asupra suIletului copiilor
pentru c vom da socoteal, cu mult mai mult a primit aceast porunc tatl
care i-a nscut, care i-a crescut, care trieste necontenit mpreun cu ei.
Dup cum nu putem s avem vreun cuvnt de aprare sau de iertare pentru
pcatele noastre, tot astIel nu putem Ii iertati nici pentru pcatele copiilor.
Acest lucru a Iost pus n lumin de Fericitul Pavel. Legiuind ce Iel de
1154
oameni trebuie s Iie cei care sunt nsrcinati cu conducerea altora, Pavel, pe
lng toate celelalte ndatoriri de neaprat trebuint, cere s Ii ndeplinit si
ndatorirea de a-si Ii crescut bine copiii, (I Tim., 3, 4) pentru c nu vom Ii
iertati dac acestia ajung niste ri si niste stricati. Si pe bun dreptate. Dac
am Ii prin Iire ri, poate c am avea un cuvnt de aprare, dar pentru c
ajungem ri sau buni prin libertatea voii noastre, ce scuz potrivit ar putea
invoca tatl care va lsa s se piard si s ajung om ru Iiinta cea mai iubit
si mai scump dintre toate Iiintele de pe pmnt, copilul? C nu vrea tatl
su s-l Iac bun? Dar care printe ar putea spune asta? nssi Iirea lui l
sileste si-l mn s-si Iac bun copilul. C nu a putut? Tatl nu poate spune
nici asta. Faptul c a avut copilul n minile sale de cnd era Iraged, c este
cel dinti si singurul cruia i s-a ncredintat puterea asupra copilului, c l are
n cas, sub ochii si, necontenit, i Iace lesnicioas si cu totul usoar
supravegherea copilului.
Sunt convins c proasta crestere a copiilor si nrirea lor nu se
datoreste altui Iapt dect dragostei ptimase ce o avem pentru bunurile
materiale ale acestei lumi. Grija de cele lumesti si preIerinta printilor numai
pentru bunurile pmntului, i silesc s nu se ngrijeasc de copii si, o dat
cu asta, s nu se ngrijeasc nici de suIletele lor. Acesti printi (s nu se
cread c vorbesc cu patim) sunt mai ri dect asasinii de copii. Acestia
despart suIletul de trup, ceilalti, printii, prin purtarea lor, arunc n Iocul
gheenei suIletul lor, o dat cu trupul lor. E necesar si e n Iirea lucrurilor ca
trupul lor s moar, dar moartea suIletului lor ar Ii putut Ii nlturat dac
lipsa de purtare de grij a printilor n-ar Ii adus-o asupra copiilor lor. Mai
mult nc, nvierea cea de obste va Iace s dispar moartea trupului,
pierderea suIletului ns este ireparabil; un suIlet pierdut nu se mai mntuie,
este chinuit vesnic.
Prin urmare, pe bun dreptate am spus c printii care nu se ngrijesc
de mntuirea copiilor lor sunt mai ri dect ucigasii de copii. Nu-i att de
groaznic s-ti ascuti sabia, s-ti narmezi mna, s-o mplnti n gtul
copilului, pe ct de groaznic este a pierde si a strica suIletul lui. Nimic nu o
poate egala. (pologia ;ietii monahale, 4, n vol. Despre Feciorie,
pologia ;ietii monahale, Despre creterea copiilor., pp. 254-256)
,Poti spune cu mna pe inim c te-a auzit Iiul tu sItuindu-l
vreodat, sau stie el prin el nsusi c jurmntul, chiar jurmntul drept, este
un pcat naintea lui Dumnezeu (Matei 5, 33-37)? I-ai spus tu vreodat c nu
poate s se mntuiasc cel care tine minte rul si e ranchiunos? Scriptura
spune: Cile celor ce tin minte rul duc spre moarte (Pilde 12, 29). I-ai spus
tu vreodat Iiului tu c Dumnezeu dispretuieste asa de mult pe brIitor,
1155
nct i-a interzis citirea cuvintelor dumnezeiesti (nt. Sol., 1, 11)? I-ai spus tu
vreodat Iiului tu c Dumnezeu arunc din ceruri pe omul ngmIat si pe
ocrtor si-l d Iocului gheenei (Is., 13, 11)?
I-ai spus tu vreodat Iiului tu c cel care se uit la vreo Iemeie cu
ochi desIrnati este privit ca un om care a si svrsit pcatul si este pedepsit
ca desIrnat (Matei 5, 27-28)? L-ai sItuit vreodat s Iug de pcatul
svrsit n Iiece clip, judecarea aproapelui, care atrage dup sine o pedeaps
cumplit (Matei 7, 1-5)? I-ai citit tu vreodat legile puse de Hristos pentru
aceste pcate? Sau poate nici tu nu stii c exist astIel de legi. Cum deci va
putea Iiul tu s svrseasc poruncile lui Hristos, cnd nici tu, tatl lui, care
trebuie s-l nveti aceste porunci, nu le stii?
Dac aceast grozvie s-ar mrgini numai la att, de a nu le da nici un
sIat Iolositor, grozvia n-ar Ii att de mare; dar voi i mpingeti s
svrseasc Iapte potrivnice poruncilor lui Hristos. Cnd printii si
ndeamn copiii s studieze elocinta, nu-i poti auzi spunndu-le altceva dect
aceste cuvinte: Cutare, om de proast conditie social i din printi de fos,
pentru c a studiat elocinta i tie s ;orbeasc bine, a afuns mare
demnitar, i-a 1cut a;ere mare, i-a luat 1emeie bogat, i-a :idit cas
luxoas, este temut i sl;it de toti. ltul apoi, cutare, pentru c a in;tat
limba latin, are o 1unctie inalt la curtea domneasc i conduce i
randuiete treburile curtii. Un alt tat d de exemplu pe altii; dar toti printii
dau Iiilor lor de exemplu numai pe oamenii strluciti si renumiti pe pmnt.
Nimeni, niciodat, nu pomeneste de cei strluciti si renumiti n ceruri, ba
dimpotriv, dac ar ncerca cineva s-i pomeneasc si s-i dea de exemplu, l-
ar alunga ca pe unul care distruge rnduiala lumii.
Asadar, dac de la nceput i ncntati cu astIel de cuvinte, apoi nu-i
nvtati altceva dect temelia tuturor relelor, cci le sditi n suIlet dou
patimi Ioarte puternice: dragostea de bani si dragostea de slava desart, cea
din urm mai rea dect cea dinti. Fiecare dintre aceste patimi, luat separat,
este ndestultoare s distrug suIletul unui copil; dar cnd sunt unite si cad
mpreun pe suIletul lui Iraged, ca niste siroaie de munte unite mpreun,
distrug toate nsusirile bune ale copilului, pentru c trsc cu ele peste
suIletul lui attia spini, atta nisip, att de mult bolovnis, nct suIletul lui
nu mai poate s odrsleasc, nici s rodeasc vreuna dintre nsusirile lui
bune. Despre adevrul spuselor mele ne dau mrturie si nteleptii pgni. Un
ntelept numeste Iiecare dintre aceste patimi, luate separat, nu unite, acropol
a ruttilor, iar alt ntelept, cap al ruttilor. Dac Iiecare din aceste patimi,
luat separat, este acropol si cap si dac dragostei de avutii i se mai altur
si cealalt, mult mai cumplit si mai tiranic, adic dragostea nebun dup
slav, si la un loc se npustesc asupra suIletului tnrului, se nrdcineaz
1156
n el si-l ocup de timpuriu, cine va mai putea urni din suIlet aceast boal,
mai ales cnd si printii nu numai c nu-si dau nici o silint ca aceste lstare
de rutate s Iie smulse, ci, dimpotriv, Iac totul si cu Iapta, si cu cuvntul ca
ele s prind si mai adnc rdcin. Mai este cineva att de lipsit de judecat
nct s nu se dezndjduiasc de mntuirea unui copil care a primit o astIel
de crestere? Ar Ii de dorit ca un suIlet care are Iericirea s se bucure de alte
nvtturi dect cele de mai sus s evite rul, dar ce ndejde de mntuire mai
poate Ii cnd pretutindeni premiile se dau n bani si cnd brbati blestemati
sunt dati copiilor ca pilde de urmat? Oamenii care iubesc banii si averile
ajung n chip nendoios invidiosi, stricati, gata oricnd s jure, sperjuri,
obraznici, insulttori, hoti, nerusinati, ndrzneti, nerecunosctori si Ictori
a tot Ielul de rutti. Martor vrednic de credint al acestor adevruri este
Fericitul Pavel, care spune c rdcina tuturor relelor din viat este iubirea
de arginti (I Tim., 6, 10). Mai nainte de el, Hristos a artat acelasi lucru si a
spus c nu este cu putint s slujeasc lui Dumnezeu cel care slujeste patimii
iubirii de arginti (Matei 6, 24).
Prin urmare, dac pasii tnrului sunt condusi chiar de la nceput spre
aceast robie, cnd va putea ajunge liber, cnd va putea scoate capul din
valurile care-l nvluie, o dat ce toti l mping, toti l dau la Iund si aduc
peste el primejdia necului? N-ar Ii de dorit s nu-l necjeasc nimeni, s
poat s se ridice, cu ajutorul multor oameni care i-ar ntinde mn de ajutor,
s poat vedea, dar s stea si deasupra valului srat al ruttii? (pologia
;ietii monahale, 5-6, n vol. Despre Feciorie, pologia ;ietii monahale,
Despre creterea copiilor., pp. 257-260)
,De unde deci s ia vreun sIat bun? De la el? Prin propriile sale
sIortri? Tnrul ns nu poate prin el nsusi, Ir ajutorul cuiva, s
svrseasc virtutea. Chiar dac ar voi s svrseasc o Iapt de virtute,
gndul lui cel bun se va neca nainte de a odrsli din pricina potopului
cuvintelor tale. Dup cum trupul care nu se hrneste cu mncruri sntoase,
ci cu mncruri vtmtoare, nu poate tri nici ctva vreme, tot astIel si
suIletul hrnit cu nvtturile si sIaturile pe care i le dai nu poate s dea
nastere vreunui gnd sau vreunei Iapte mari si virtuoase! Dimpotriv, este
necesar ca un astIel de suIlet s slbeasc si s se moleseasc, Iiind
necontenit stpnit de rul care-l slbeste treptat, iar mai trziu, s se
prvleasc n gheen si n pierzarea cea de acolo.
Iar dac ai pretentia c spusele mele nu sunt drepte, dac sustii c Iiul
tu poate svrsi toate Iaptele de virtute trind in mijlocul lumii, dac sustii
aceasta n serios, si nu n glum, nu sovi de a m nvta si pe mine aceast
nou si minunat nvttur! ntr-adevr, nu vreau ca lucruri att de mari s-
1157
mi rmn necunoscute si nici nu doresc s-mi Iie strine niste nvtturi att
de bune!
Aceast minunat nvttur ns nu o voi putea aIla din gura voastr;
voi nsiv nu m lsati, prin vorbele si prin Iaptele voastre contraziceti
sustinerea voastr si nvtati contrariul. Porunciti copiilor vostri s Iac Iapte
ce nu pot mntui, le dati astIel de porunci ca si cum singurul vostru gnd si
toat silinta voastr ar avea ca scop pierderea Iiilor vostri.
Uit-te si vezi dac ndeplinesti urmtoarele porunci date nou de
Mntuitorul.
Hristos a spus: Jai de cei ce rad (Luca 6, 25), voi ns dati Iiilor vostri
multe prilejuri de rs. Jai de cei bogati (Luca 6, 24), a spus Domnul, voi
ns Iaceti tot ce v st n putint ca Iiii vostri s se ocupe cu aIaceri bnesti.
Hristos a spus: Jai de ;oi cand toti oamenii ; ;or ;orbi de bine' (Luca 6,
26), a spus Domnul iarsi; voi ns de cele mai multe ori v cheltuiti toat
averea numai spre a Ii ludati de oameni. Cel ce ocrte pe 1ratele lui este
;ino;at gheenei (Matei 5, 22), voi ns socotiti slabi si lasi pe cei ce suIer n
tcere ocrile altora. Hristos porunceste s ne Ierim de ceart si de judecat
(Matei 5, 25), voi ns cresteti pe copiii vostri numai n ceart si numai n
judecti. Hristos porunceste s ne scoatem adeseori ochiul dac ne vatm
(Matei 5, 29), voi ns Iaceti prieteni mai cu seam pe acei oameni care pot
s v dea bani, chiar dac v nvat s Iaceti cele mai mari rele. Hristos nu
ne-a ngduit s ne desprtim de sotie, aIar de pricin de desIrnare (Matei
5, 32), voi ns porunciti Iiilor vostri s calce n picioare aceast porunc,
dac pot s dobndeasc mai mult avere printr-o nou cstorie. Hristos a
oprit cu desvrsire jurmntul (Matei 5, 34), voi ns v bateti joc de cei
care pzesc aceast porunc. Hristos a spus. Cel ce-i iubete su1letul su,
i-l ;a pierde (Ioan 12, 25), voi ns, prin toate mijloacele, aprindeti n copiii
vostri aceast dragoste. Hristos a spus: Dac nu ;eti ierta oamenilor
greelile lor, nici Tatl ;ostru Cel ceresc nu ; ;a ierta greelile ;oastre
(Matei 6, 15); voi ns ocrti chiar pe Iiii vostri cnd nu vor s se rzbune
pe cei ce i-au nedrepttit si v grbiti s-i Iaceti s se rzbune ct mai iute pe
vrjmasii lor. Hristos a hotrt c postul, rugciunea si milostenia n-au nici
un pret dac sunt Icute din dorinta de slav, din dorinta de a Ii ludate de
oameni aceste Iapte (Matei 6, 1-18); voi ns Iaceti toate Iaptele voastre
numai pentru a Ii ludati de oameni.
Mai e nevoie, oare, s mai amintesc de toate pcatele voastre? Sunt
ndestultoare si cele pomenite pn acum s pregteasc, pentru un suIlet
ncrcat cu ele, nenumrate gheene, si nu toate aceste pcate strnse la un
loc, ci chiar Iiecare n parte. Voi ns pentru c ngrmditi pe spatele Iiilor
vostri deodat toate aceste pcate si pentru c puneti peste ei poveri de
1158
pcate, cu neputint de purtat, i trimiteti n acest chip n rul cel de Ioc. Vor
putea ei oare s se mntuiasc vreodat dac dau Iocului gheenei att de
mult hran care s ntretin necontenit Iocul? (pologia ;ietii monahale,
6-7, n vol. Despre Feciorie, pologia ;ietii monahale, Despre creterea
copiilor., pp. 261-263)
,Lucrul cel mai cumplit nu-i numai c le dati sIaturi potrivnice
poruncilor lui Hristos, ci mai ales c nvesmntati viciul cu nume
strlucitoare, anume: numiti cultur si civilizatie mergerea necontenit la
cursele de cai si la spectacolele teatrale; spuneti c un om este liber dac este
bogat; numiti mrinimie suIleteasc drnicia Icut din dragostea de slav si
de dragul laudelor multimii; numiti ndrzneal semetia prosteasc; numiti
dragoste de oameni mesele ntinse nsotite de cheIuri si desIrnare; numiti
om de curaj pe cel ce svrseste nedreptti si Iace ru. Apoi, ca si cum n-ar
Ii de-ajuns aceast nselciune, dati virtutilor nume contrarii lor:
ntelepciunii i spuneti mojicie, blndetii stnjeneal, drepttii lasitate,
smereniei slugrnicie, renuntrii la drepturile tale de dragul linistii si al
pcii, slbiciune. Dati virtutilor aceste nume ca si cum v-ati teme ca nu
cumva s scape de pieire copiii vostri dac ar auzi de la altii adevratul lor
nume. (pologia ;ietii monahale, 7, n vol. Despre Feciorie, pologia ;ietii
monahale, Despre creterea copiilor., pp. 263-264)
,V dati toat osteneala ca Iiul vostru s aib servitor, s aib cal, s
Iie mbrcat ct mai Irumos, dar nu suIeriti s v gnditi cum s ajung bun
Iiul vostru, ntindeti rvna voastr pentru strngerea de avutii, - care nu-s
dect pietre si lemne -, ct puteti de mult, dar nu nvredniciti suIletul
copilului vostru nici cu cea mai mic parte din aceast rvn, ndurati toate
ostenelile si toate cheltuielile ca s asezati n casa voastr o statuie minunat
lucrat si s Iaceti din aur acoperisul caselor voastre, darn u vreti nici s v
gnditi mcar s Iaceti de aur suIletul copilului vostru, statuia cea mai de
pret dintre toate statuile. (pologia ;ietii monahale, 7, n vol. Despre
Feciorie, pologia ;ietii monahale, Despre creterea copiilor., p. 265)
,Dar mi se poate obiecta:
- La ce le Ioloseste copiilor nostri educarea suIletului? La ce le
Ioloseste vietuirea moral desvrsit?
- Ei bine, acest gnd este cel care stric totul, anume c lucrul cel cu
adevrat de neaprat trebuint, cel care mentine viata noastr, este socotit
de prisos, pare secundar.
1159
Dac ar vedea cineva pe Iiul su bolind cu trupul, negresit c n-ar
spune: Ce 1olos are s se 1ac sntos?. Dimpotriv, si-ar da toat silint s-
I Iac att de sntos, nct s nu i se mai ntoarc boala. Cnd ns suIletul
copilului e bolnav, printii spun c n-are nevoie de nici o ngrijire. Si
ndrznesc s se mai numeasc printi dup ce rostesc astIel de cuvinte!
(pologia ;ietii monahale, 9, n vol. Despre Feciorie, pologia ;ietii
monahale, Despre creterea copiilor., p. 271)
EREDITATEA
,Dar dac suntem cu mintea treaz, nu ne pot vtma cu nimic
nenorocirile venite peste noi din pricina pcatelor strmosilor nostri. Ele
rmn doar niste nume. Cel dinti-zidit din pricina clcrii de porunc, a
adus pe pmnt moartea si o viat chinuit si plin de dureri; Ham a adus
robia. Dup venirea Stpnului Hristos, ns, putem, dac vrem s Iacem ca
aceste rele s Iie numai niste simple nume. (Omilii la Facere, omilia XXIX,
VII, n col. PSB, vol. 21, p. 375)
,Vezi-mi iarsi si din aceste cuvinte c pcatele naintasilor nostri nu
aduc nici o vtmare Iirii noastre. Ninevitenii acestia, care, prin pocinta lor,
au atras asupr-le iubirea de oameni a lui Dumnezeu si au schimbat
hotrrea Stpnului, acestia au avut mai nti strmos pe Ham, cel care a
batjocorit pe tatl su, apoi au avut strmos pe Nevrod, om tiran si mndru,
care a avut de urmas pe Asur. Se spune c au Iost poate printre si altii ri si
stricati, care au dus o viat urt si pctoas, care s-au dedat de betii, la rs,
la petreceri si vorbe pline de rusine; dar pentru c ninevitenii s-au hotrt s
se pociasc cu adevrat, pcatele strmosilor nu i-au vtmat cu nimic,
dimpotriv, au atras asupra lor att de mult ajutorul cel de sus, c pn azi se
cnt Iapta pocintei lor.
S mergem, dar si noi pe urmele ninevitenilor. S stim c nici pcatele
strmosilor nu ne vatm dac voim s Iim cu mintea treaz, dar nici virtutea
lor nu ne poate Ii de Iolos, dac ne trndvim; s ne strduim mult s Iacem
Iapte de virtute si s avem voint, plin de ntelepciune, ca s ne bucurm de
binecuvntarea lui Sim si IaIet si s scpm de blestemul si robia venit
peste Ham. S Iim liberi, s nu ajungem robii pcatului; s dobndim
adevrata libertate, ca s avem parte de bunttile cele nespuse. (Omilii la
Facere, omilia XXIX, VIII, n col. PSB, vol. 21, p. 379)
,Ai vzut c virtutea sau pcatul nu st n Iirea noastr, ci n vointa
noastr? Iat, n ce priveste Iirea si patriarhul Avram si Nahor erau Irati, dar
1160
n ceea ce priveste vointa lor nu erau Irati. Nahor a rmas tot n rtcire, desi
Iratele su ajunsese la o att de mare virtute; Avram, ns, prin Iaptele lui,
arta tuturor c sporeste zi de zi n virtutea dup Dumnezeu. (Omilii la
Facere, omilia XXXI, VI, n col. PSB, vol. 21, p. 405)
,Un om care caut virtutea nu va putea Ii vtmat cu nimic, chiar dac
strmosul lui a Iost de alt neam, chiar dac a Iost desIrnat, chiar dac a avut alte
pcate. Dac pe un stricat, ntors pe calea cea dreapt, nu poate s-l Iac de rs
viata lui de mai nainte, cu att mai mult nu va putea Iace de rusine pctosenia
printilor pe un om virtuos, nscut dintr-un desIrnat si o adulter. (Omilii la
Matei, omilia III, II, n col. PSB, vol. 23, p. 39)
,Nu-i cu putint, da, nu-i cu putint s te socoti virtuos sau pctos,
strlucit sau nensemnat, pe temeiul virtutii sau viciului strmosilor ti;
iar dac e nevoie, am s spun ceva si mai ciudat: acela-i mai strlucit
care ajunge bun Ir s aib strmosi strluciti. (Omilii la Matei, omilia
III, IV, n col. PSB, vol. 23, p. 42)
ERETICII (cine sunt ei?)
,,. el, (Pavel n.n.), numeste caini pe cei ce amgeau pe credinciosi,
zicnd: !:iti-; de caini (Flp. 3, 2), iar alt dat i numeste ingerii satanei,
si cu contiinta in1ierat. (Comentariile sau Talcuirea Epistolei intai ctre
Corinteni, omilia XXVII, p. 283)
ERETICII (diIerite numiri date ereticilor)
,Trebuie s-i vdesc din SIintele Scripturi pe acestia ca pe niste vrjmasi ai lui Hristos, pe
si ;icleni si hulitori si 1tarnici si 1uri si talhari si urati si prooroci mincinoi
si dascli mincinoi si po;tuitori orbi si ineltori si ;icleni si antihriti si
in;rfbitori si 1iii celui ;iclean si nebuni si 1r de Dumne:eu si lupttori de
duh, care au hulit Duhul Darului, crora nu li se va ierta nici n veacul cel de
acum, nici n cel viitor, pentru care se huleste calea adevrului, nc spre
acestea si 1iii celui ;iclean se cheam, ai diavolului, precum a zis ctre ei
Domnul, c voi sunteti de la tatl vostru, diavolul, iar Ioan Evanghelistul
zice adesea c sunt copiii diavolului. (Din vol. Mrgritarele S1antului
Ioan Gur de ur, pp. 173-174)
1161
ERETICII (maniIestarea lor)
,De pild, maniheii, cinii, nebunii si turbatii, arat chip blnd, dar
nuntru au turbarea cea primejdioas a cinilor, si ascund sub pielea de oaie
lupul - dar tu nu privi cele dinaIar, ci uit-te la Iiara ascuns nuntru.
(Cele dintai omilii la Facere, cuvntul al saptelea, p. 98)
ERETICII (rstlmcesc Scriptura si caut mereu argumente
mpotriva mntuirii lor)
,Dar ereticii, rstlmcind Scripturile mpotriva capetelor lor si
cutnd mereu argumente mpotriva mntuirii lor nu-si dau seama c se
mbrncesc singuri n prpastia pierzrii. C pe Fiul lui Dumnezeu nici
lauda nu-L Iace mai slvit, nici hula nu-L vatm. Nu are nevoie Fiinta
cea necorporal de lauda noastr. Ci, dup cum cel ce spune de soare c
e strlucitor nu-i adaug lumin la lumina lui, nici cel care spune c
soarele e ntunecos nu-i micsoreaz strlucirea, ci cuvintele lui sunt
dovada propriei orbiri, tot asa si cel ce spune c Fiul lui Dumnezeu e
creatur, si nu Fiu, d dovad de nebunia lui, iar cel care cunoaste Iiinta
Lui, si arat propria-i ntelepciune. Si nici acesta nu i este de Iolos,
nici acela nu-L vatm, ci unul lupt mpotriva mntuirii lui, iar cellalt
pentru mntuirea lui. Dar, dup cum am spus, ereticii, rstlmcind
Scripturile, trec cu vederea unele texte din Scriptur si caut doar, doar,
vor gsi un text care ar prea de acord cu rtcirea lor. S nu-mi spui
mie c Scriptura e de vin. Nu-i de vin Scriptura, ci nesocotinta lor. Si
mierea e dulce, dar bolnavul o socoate amar. Nu mierea e de vin, ci
boala. Tot asa si nebunii care nu vd lucrurile asa cum sunt ele, dar nu-
s de vin lucrurile, ci mintea stricat a celui nebun. Dumnezeu a Icut
cerul ca s-i vedem creatia si s ne nchinm Creatorului. Pgnii, ns,
au ndumnezeit creatia lui Dumnezeu. Nu e de vin creatia, ci
nesocotinta acelora. Dup cum omul nesocotit nu are Iolos de nicieri,
tot asa si omul cu judecat singur si este de Iolos. Poate Ii cineva egal
cu Hristos? Nu! Dar Iuda nu s-a Iolosit. Poate Ii cineva mai ru ca
diavolul? Nu! Si Iov a Iost ncununat. Nici Hristos nu i-a Iost de Iolos
lui Iuda, pentru c Iuda era nesocotit, nici diavolul nu l-a vtmat pe
Iov, pentru c Iov era un om cu judecat. Spun acestea pentru ca nimeni
s nu huleasc Scripturile, ci nesocotinta acelora care tlmcesc ru
cele bine spuse. Nu Scriptura e de vin, ci mintea care tlmceste ru
cele bine spuse. (La S1antul s1intitul Mucenic Foca i impotri;a
ereticilor, i la cu;intele din !salmul 141. ,Cu glasul meu ctre
1162
Domnul am strigat, cu glasul meu la Dumne:eu m-am rugat`, III, n
vol. !redici la srbtori imprteti i cu;antri de laud la s1inti, pp.
520-521)
ERETICII (Ierirea de comuniunea lor)
,Dac ati Iace studiul vostru si meditatia SIintelor Scripturi, dac v-ati
pregti n Iiecare zi la lupt, eu nu m-as mai Ieri s caut s v abat de la lupta
cu ei; dimpotriv, eu v voi sItui s mergeti la lupt, Iiindc adevrul este
tare si puternic, dar cum nu stiti s v Iolositi de Scripturi, m tem de lupt,
m tem c voi aIlndu-v Ir de arme si Ir aprare, ei s nu v doboare.
(Comentar la E;anghelia de la Ioan, omilia LXVI, 3, p. 341)
,Si ce s le Iacem celor dedati la astIel de Iapte rele? Dar iat c
Apostolul nu ne rspunde: runcati-; asupra lor, apucati-; la ceart cu ei
i bateti-i cu pumnii, ci Deprtati-; de ei. Dac ei Iceau aceasta din
nestiint, sau din amgire, ar Ii trebuit s se ndrepte; dar Iiindc de bunvoie
pctuiesc, atunci Iugiti de ei, zice. Si n alt loc Apostolul spune aceasta: S
; 1eriti de orice 1rate care umbl 1r de randuial (II Tesaloniceni 3, 6),
iar lui Timotei, vorbindu-i de Alexandru Iurarul, i d acelasi sIat: !:ete-
te i tu de el (II Timotei 4, 15). Apoi, lund si n btaie de joc pe cei ce
ndrzneau unele ca acestea, arat si pricina smintelii lor: Cci unii ca aceia
nu slufesc Domnului nostru Iisus Hristos, ci pantecelui lor. Si Iilipenilor
scriindu-le, zicea: !antecele este dumne:eul lor (Filipeni 3, 19). (Omilii la
Epistola ctre Romani a S1antului postol !a;el, omilia XXXII, pp. 550-
551)
,Ai ndrzni oare s te apropii si s vorbesti cu unii care au Iost prinsi
si condamnati pentru c au ncercat s pun mna pe putere? Eu nu cred. Nu-
i oare absurd s Iugi cu atta grab de oameni care Iac ru unui om, dar s ti-
i Iaci prieteni pe cei ce au ocrt pe Dumnezeu si s prznuiesti tu, care te
nchini Celui rstignit, cu cei ce L-au rstignit (se reIer la iudei n.n.)?
Aceasta nu-i numai prostie, ci cumplit nebunie! (Ctre iudei, cuv. I, 5, n
vol. Cu;antri impotri;a anomeilor. Ctre iudei, p. 252)
,Ce mare prostie, ce mare nebunie este s srbtoresti mpreun cu cei
pe care Dumnezeu i-a necinstit, cu cei pe care Dumnezeu i-a prsit, cu cei
care au mniat pe Stpnul! Ai suIeri oare s-l vezi pe omul care l-a ucis pe
Iiul tu? Ai suIeri oare s-i auzi numele? N-ai Iugi oare de el ca de dracu, ca
de diavol? Au ucis pe Fiul Stpnului tu, mai ndrznesti s te ntlnesti cu
1163
el n acelasi loc? Cel ucis att de mult te-a cinstit, c te-a Icut Iratele Lui si
mpreun-mostenitor cu El; tu ns att l necinstesti, c-i cinstesti pe
ucigasii si rstignitorii Lui, c le slujesti lor lund parte la srbtorile lor, c
te ntlnesti n locurile lor spurcate, c psesti pragurile cele necurate, c te
mprtsesti de la masa demonilor. Cci nu pot numi altIel postul iudeilor
dup ce au ucis pe Dumnezeu! Nu slujesc oare demonilor cei care lucreaz
mpotriva lui Dumnezeu? (Ctre iudei, cuv. I, 7, n vol. Cu;antri
impotri;a anomeilor. Ctre iudei, p. 259)
,,Adun-ti nvttura sntoas din SIintele Scripturi. De vine la tine
un altul s-ti spun altceva, astup-ti urechile, Iugi ndat, nu zbovi. Dac s-
ar pune la cale un complot mpotriva mpratului, n-ai vrea, negresit, s iei
parte la astIel de adunare, ca nu cumva s te primejduiesti numai prin simpla
ta participare, chiar dac n-ai Iost de acord, iar cnd se grieste mpotriva lui
Dumnezeu, cnd nvttura lui este tgduit, nu Iugi, nu ursti limba
hulitoare, nu astupi gurile cele Ir de Dumnezeu? Cum vei putea s te rogi
lui Dumnezeu cu ndrznire, cnd iei parte la hulele aduse Lui? Nu, v rog,
nu Iaceti asa! Nu spun asta ctre cei de Iat; dar, mai bine spus, si ctre cei
de Iat. Chiar dac voi nu aveti pe cuget un astIel de pcat, totusi voi s
spuneti aceste cuvinte si altele mai multe celor pe care-i stiti bolnavi de
boala aceasta, ca s smulgeti din rdcin rul. (Despre soart i
!ro;ident, cuvntul II, n vol. Omilii la sracul La:r. Despre soart i
!ro;ident., p. 177)
,,Dar, dac se ntmpl s Iie vreunul mai slab, s Iug din tovrsia
lor si s se Iereasc de a intra n vorb cu ei, ca nu cumva, sub pretextul
prieteniei, s se nasc pricina lipsei de evlavie. (Despre necunoaterea lui
Dumne:eu, cuvntarea II, p. 57)
,,Dac medicul ajunge la bolnav i este adesea de Iolos att
bolnavului, ct si medicului nsusi. n schimb, dac unul mai slab st laolalt
cu cei bolnavi, i este duntor si lui nsusi, si celui suIerind; cci nici
aceluia nu i va putea Ii de vreun Iolos, iar el nsusi si va lua mult ru asupra
sa de pe urma bolii. Si dup cum cei care i privesc pe suIerinzii cu ochii
ptimesc, Iiind atinsi ntructva de acea boal, la Iel se petrece si cu cei care
ndur tovrsia acestor blasIemiatori - dac sunt mai slabi si atrag asupra
lor o mare parte din lipsa de evlavie.
Asadar, spre a nu ptimi noi nsine relele cele mai mari, s Iugim de
tovrsiile lor, rmnnd numai a-l ruga si a-l implora pe Dumnezeul iubitor
de oameni, cel care doreste ca toti oamenii s se mntuiasc si s ajung la
1164
cunoasterea adevrului, s-l rugm s i izbveasc de eroare si de cursa
diavolului, ntorcndu-i ctre lumina cunoasterii, ctre Dumnezeu, Tatl
Domnului nostru Iisus Hristos mpreun cu de viat dttorul si preasIntul
Duh, Cruia s-i Iie slava si puterea, acum si pururea si n vecii vecilor.
Amin. (Despre necunoaterea lui Dumne:eu, cuvntarea II, p. 58)
,S te Ieresti de momelile ereticilor. AIl c sub pielea de oaie se
ascund lupii, care cu tine se poart cu dulceat si blndete, ns cu Domnul
lupt ca niste Iiare turbate. Fugi departe de ruttile lor si rmi credincios
Traditiei Printilor, adic nvtturii si credintei care izvorsc din SIintele
Scripturi. (Din vol. !roblemele ;ietii, p. 357)
,,Se cuvine ca de la nceput s Iugiti de asemenea convorbiri cu ei si
mai ales, pe ct puteti, dac timpul ngduie, Iiind ntriti cu mrturiile
Scripturii ca si cu niste arme duhovnicesti, nchideti gura lor cea nerusinat.
(!rima catehe: ctre cei ce urmea: a 1i luminati, n vol. Catehe:e
baptismale, p. 33)
,S ne pzim noi de cei ne nseal cu pielea oilor si dedesubt ascund
lupul si nsal pe cei mai lenesi. (Din vol. Mrgritarele S1antului Ioan
Gur de ur, p. 174)
,Ascultati rspuns de dosdire voi care v mprieteniti si mncati cu
ereticii, c sunteti vrjmasi ai lui Hristos, c nici cel ce se mprieteneste cu
vrjmasii mpratului nu poate s-i Iie lui prieten, c nc nici a tri nu e
vrednic, ci mpreun cu vrjmasii l vor pierde. (Din vol. Mrgritarele
S1antului Ioan Gur de ur, p. 176)
................................................................................................................
,Deci ascultati cei ce v mprieteniti cu ei, c la cei spurcati nimic nu le
este curat, ca s scpati de urgia ce vine asupra lor. Dar cti v pngriti cu
ei la desItri, cum ndrzniti de v mprtsiti cu dumnezeiestile Taine ale
lui Hristos? Sau n-auziti pe Iericitul Pavel strignd c nu puteti s mncati si
din masa Domnului si din masa dracilor? Iesiti din mijlocul lor, zice
proorocul, si de necurat nu v atingeti! Oare ascultati de acestea ce le zicem?
Oare v plecati spre aceasta? Sau n zadar grim si ostenim? ns pentru cei
ce vor si se nevoiesc s aud cuvntul si s-l Iac, nu m voi mnia, nici nu
voi nceta a zice cuvintele lui Pavel. Nu 1aceti, indoindu-;, in alt chip ca cei
necredincioi, pentru c ce unire are intunericul cu lumina? (Din vol.
Mrgritarele S1antului Ioan Gur de ur, p. 176)
1165
,Auziti, ortodocsilor, si nu v amestecati cu ereticii! Ascultati pstorilor
si v cutremurati si nu tceti, ci mrturisiti viclesugul pgnttii lor. Nu dati
loc diavolului, nu lsati us lupilor! (Din vol. Mrgritarele S1antului Ioan
Gur de ur, p. 177)
ERETICII (atitudinea noastr Iat de eretici)
,Mai vrtos s-ti Iie urt (ereticul n. n.) pentru c Iat de tine, cel
mpreun-rob cu dnsul, se arat plcut si blnd, iar Iat de Stpnul Cel de
obste al nostru, al tuturor, e mai slbatic dect cinii turbati, cutnd s arate
c n cer este rzboi necruttor si lupt nempcat, si c n cumpn cu
Dumnezeu deopotriv trage oarecare putere potrivnic. Fugi de otrava
vicleniei, s ursti leacurile cele pierztoare; si dac ai primit mostenire de la
printi credinta si nvttura cea din Dumnezeiestile Scripturi, pe aceasta s
o pzesti nestricat. (Cele dintai omilii la Facere, cuvntul nti, p. 18)
,Da, sunt nc stpniti de nselciune, dar sunt Iratii nostri si se
cuvine s avem mare purtare de grij de ei; s nu stm nicicnd nepstori,
ci cu mult luare aminte, s Iacem tot ceea ce st n puterea noastr, s le
dm leacul potrivit, ca odat si odat s se ntoarc la nvttura cea
sntoas! (Omilii la Facere, omilia III, IV, n col. PSB, vol. 21, p. 51)
,Noi s ne plinim datoria noast si s le ntindem mn de ajutor,
vorbindu-le cu mult blndete. Si Iericitul Pavel ne ndeamn la Iel, zicnd:
S po;tuim cu blandete pe cei ce stau impotri;, c doar le ;a da
Dumne:eu pocint spre cunoaterea ade;rului i se ;or tre:i din cursa
dia;olului, prini 1iind de el, pentru a-i 1ace ;oia (II Tim., 2, 25-26), vezi c
i arat cu cuvntul c sunt prinsi ca ntr-o betie? Cuvntul se ;or tre:i arat
c stteau cuIundati jos undeva. Si iarsi, prin cuvintele: prini 1iind de
dia;ol, aproape c vrea s spun c sunt prinsi n mreaja diavolului. Ne
trebuie mult blndete si ndelungat rbdare ca s-i putem smulge din
cursele diavolului. S le spunem: Tre:iti-; putin, uitati-; la lumina
drepttii, ganditi-; la intelesul ade;rat al cu;intelor' (Omilii la Facere,
omilia VIII, III, n col. PSB, vol. 21, p. 102)
,,Dar ce, zici tu, dac ;rfmaii notri sunt i elinii (pgani, apoi nu
trebuie a-i uri? A ur, da, ns nu pe dnsii, ci credinta lor; nu pe om, ci Iapta
lui cea rea, prerea lui cea stricat. Omul este lucrul lui Dumnezeu, pe cnd
rtcirea este lucrul diavolului. Asadar, s nu amesteci cele ale lui
1166
Dumnezeu cu cele ale diavolului. De altIel, si Iudeii erau hulitori, prigonitori
si batjocoritori, si griau mii de rele de Hristos; dar oare pentru aceasta i ura
Pavel, el care iubea pe Hristos mai mult dect toti? Ctusi de putin, ba nc i
si iubea, si toate le Icea pentru dnsii. (Comentariile sau Talcuirea
Epistolei intai ctre Corinteni, omilia XXXIII, p. 353)
,,. astzi ni se cere si o mai mare IilosoIie. Pentru aceea cnd
ucenicii cereau ca s se pogoare Ioc din cer, ca pe vremea lui Ilie, Hristos le
zice: Nu titi al crui Duh sunteti ;oi? (Lc. 9, 55). Pe atunci li se poruncea a
ur nu numai necinstirea, ci si pe cei necinstitori, ca nu cumva prietenia cu
dnsii s se Iac pricin de nelegiuire pentru credinciosi. Pentru aceea i
deprta pe dnsii si de rudenii, si de atingerea cu necredinciosii si i ngrdea
din toate prtile. Dar acum, cnd ne-a adus la o mai nalt IilosoIie si ne-a
Icut mai presus de o asemenea vtmare, ne porunceste a ne apropia de cei
necredinciosi si de a-i chema la noi, Iiindc de la dnsii nu ne poate veni
vreo vtmare, ci de la noi mai ales aceia vor avea Iolos. Deci ce, :ici tu,
oare nu trebuie a uri pe cei necinstitori? Nu a ur, ci a milui. Dac tu l vei
ur, cum vei putea ntoarce cu usurint pe cel rtcit? Cum te vei ruga pentru
cel necredincios? Cum c trebuie a ne ruga si pentru necredinciosi, ascult
ce spune Pavel: Rogu-te mai inainte de toate s 1aceti rugciuni, cereri,
1gduinte, multmiri pentru toti oamenii si cum c nu toti erau
credinciosi, aceasta nu are nevoie de dovad. (Comentariile sau Talcuirea
Epistolei intai ctre Corinteni, omilia XXXIII, p. 353)
,,Cci lucrul diavolului este a ne dezbina ntre noi, si pentru aceea
mult si-a btut capul a nimici dragostea dintre oameni, ca astIel s taie orice
cale de ndreptare, si pe acela, de pild, s-l tin n rtcire, iar pe tine s te
tin n scrb Iat de el, si astIel s se ngrdeasc din toate prtile orice
drum spre mntuire a aceluia. Cnd si doItorul urste pe cel bolnav si Iuge
de el, iar cel bolnav dispretuieste pe doItor, apoi atunci cnd se va ridica din
pat cel bolnav, dac nici acesta nu cheam la sine pe acela, si nici acela nu se
duce la acesta? Pentru ce, spune-mi, l dispretuiesti si Iugi de el? C este
necinstitor? Apoi tocmai de aceasta trebuie a te apropia si a-l vindeca, ca
astIel s ridici pe cel ce se gsea bolnav. Dar dac poate are o boal care nu
se poate vindeca, tu cu toate acestea I din parte-ti ceea ce ti s-a poruncit s
Iaci, Iiindc si Iuda era bolnav de o boal de nevindecat, si totusi Dumnezeu
nu a ncetat de a-l ngriji. Deci nici tu s nu ncetezi a te ngriji de el. Chiar
dac poate ai ncercat multe, si totusi nu ai putut s-l izbvesti de necinstire,
1167
si s primesti plata celui izbvit, totusi l vei pregti pe acela de a admira
blndetea ta, si atunci ntreaga ta slav va trece de-a dreptul la Dumnezeu.
Chiar dac ai Iace minuni, chiar de ai nvia mortii, sau orice de acest Iel,
totusi niciodat nu te vor admira att de mult Elinii, ca atunci cnd te vor
vedea blnd, linistit si purtndu-te cu dulceat ctre dnsii. Nu mic este
aceast virtute, Iiindc multi se vor izbvi cu desvrsire de rele.
(Comentariile sau Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni, omilia XXXIII,
pp. 354-355)
,,Dar dac nu de ndat se Iace credincios, tu nu te minuna, nici te
grbi, nici nu cere toate deodat, ci las-l pn ce te va luda, pn ce te va
iubi, si n trecerea timpului va ajunge si la aceasta. Si ca s aIli ct de
nsemnat este acest Iapt, ascult pe Pavel cum se ndreptteste naintea unui
judector necredincios: M socotesc, :ice, 1ericit a 1i, ;rand s rspund
inaintea ta ast:i (Fap. 26, 2). Dar acestea le spunea el nu pentru a-l lingusi
s nu Iie una ca aceasta! ci voind ca prin blndetea sa s cstige pe acel
judector necredincios. Si dintr-o parte l-a cstigat, el care pn acum era
socotit ca nvinuit, si biruinta o mrturiseste cu glas mare cel prins n curs,
zicnd n auzul tuturor celor de aici: Intru putin m pleci a m 1ace cretin.
Dar Pavel ce i-a rspuns? nc mai mult a ntins mreaja (cursa) zicndu-i:
po1ti de la Dumne:eu i intru putin i intru mult, nu numai tu, ci i toti cei ce
m aud pre mine ast:i s se 1ac intr-acest 1el precum i eu sunt, a1ar de
legturile acestea, (Fap. 26, 28-29). Dar ce spui, Pavele? Fr legturi? Si
ce ndrzneal vei mai avea la urm, dac tu te rusinezi si Iugi de legturi, si
nc n Iata unui public att de numeros? Oare nu pretutindeni n Epistolele
tale te mndresti pentru aceste legturi si te numesti legatul lui Hristos, iar
lantul acela ni-l porti n toate prtile ca pe o diadem mprteasc? Deci ce
s-a ntmplat acum c te aperi de acele legturi? Nu eu m apr de dansele,
:ice, cci nici nu sunt ele atat de incptoare spre a primi lauda mea, ins
am a1lat de la stpanul meu c nu este bine a pune petec nou pe hain
;eche
226
i pentru aceea am spus aa. Cci pan acum ei de1imau credinta
noastr Cretineasc, i stteau cu dumnie impotri;a crucii, aa c a mai
spune i de legturi, apoi 1irete c ura lor s-ar 1ace i mai mare. 1i legat,
lor li se pare a 1i ce;a ruinos, 1iindc nu au gustat inc din sla;a noastr.
Deci se cu;ine a 1i ctre danii cu ingduint, i cand ei se ;or in;ta a
1iloso1a, atunci 1irete c ;or ti i 1rumusetea acestui 1ier, cum i mandria
ce o a;em noi din pricina legturilor. Cnd el vorbeste ctre altii de legturi,
226
A se vedea Mt. 9, 16.
1168
apoi atunci numeste acest Iapt har zicnd: C pentru Hristos s-a druit ;ou
nu numai in el a crede, ci i pentru dansul a ptimi (Flp. 1, 29). Atunci
lucrul plcut era ca cei ce auzeau vorbindu-se de cruce s nu se rusineze, si
pentru aceea el pseste cu timpul n dezvelirea tainelor. Nici n palatul
mprtesc cnd aducem pe cineva, nu silim pe cel adus a vedea pe cele
dinluntru mai nainte de a privi vestibulul sau intrarea n palat, cci numai
asa, cnd se va vedea nluntru si va privi cele de acolo, i se vor prea
minunate.
Deci asa dojenim noi pe Iiii elinilor: cu ngduint, cu dragoste, cci
dragostea este un mare dascl, n stare a ntoarce pe cineva din rtcire, a-i
preIace viata, a-l cluzi spre IilosoIie, si din piatr a-l Iace om.
(Comentariile sau Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni, omilia XXXIII,
pp. 355-356)
,Sub numele de eretic apostolul l ntelege pe cel nendreptat sau, mai
bine zis, pe cel ce nu d sperant de ndreptare. Cci, dup cum a-l trece cu
vederea pe cel ce d sperant de schimbare este rezultatul trndviei, tot asa
si a umbla cu lingusiri si cu binele pe lng cei ce nu dau semne de
ndreptare este semn de cea mai de pe urm prostie si tmpire, Iiindc prin
aceasta noi i Iacem mai cuteztori. (Comentariile sau explicarea Epistolei
ctre Tit, omilia VI, n vol. Comentariile sau explicarea Epistolei a doua
ctre Timotei., p. 186)
,,S nu Iim, asadar, cuprinsi de Iurie mpotriva lor, nici s nu ne
revrsm mnia, dimpotriv, s le vorbim cu ngduint, deoarece nimic nu
este mai puternic dect ngduinta si blndetea. De aceea si Pavel a cerut
struitor s Iie urmat o asemenea purtare, spunnd: un slufitor al Domnului
nu trebuie s se certe, ci s 1ie bland 1at de toti (II Tim. 2, 24). Nu a spus
numai de 1rati, ci 1at de toti. Si iarsi: Ingduinta ;oastr s se 1ac tiut,
nu a spus 1ratilor, ci tuturor oamenilor (II Filip., 4, 9). (Despre
necunoaterea lui Dumne:eu, cuvntarea I, p.30)
,,. cu ct sunt ei mai lipsiti de evlavie, cu att mai mult este nevoie
s ne rugm pentru ei ca ntr-o bun zi s renunte la nebunia lor. Iar prin
aceasta vom Iace s se vad chipul Dumnezeului nostru Mntuitor care
;oiete ca toti oamenii s se mantuiasc i la cunotinta ade;rului s ;in
(1 Tim. 2, 4).
S nu ncetm, asadar, s aducem rugciuni de ndurare n Iavoarea
lor. (Despre necunoaterea lui Dumne:eu, cuvntarea V, p. 124)
1169
ERETICII (gravitatea ereziilor acestora)
,Dac Petru, coriIeul apostolilor, Icnd asta nainte de a cunoaste
toate tainele lui Hristos, a Iost numit satan, ce iertare mai pot avea cei care
tgduiesc taina ntruprii Fiului lui Dumnezeu dup ce au attea dovezi?
Cnd omul care a Iost Iericit de Hristos, cnd omul care a Icut o mrturisire
ca aceea a auzit astIel de cuvinte, gndeste-te ce vor pti cei care se leapd
dup nviere de taina crucii. Hristos n-a spus: Satana a grit prin gura ta, ci:
Mergi inapoia Mea, satano' (Matei 16, 23). (Omilii la Matei, omilia LIV,
IV, n col. PSB, vol. 23, p. 627)
,,C alt temelie nimenea poate s puie, a1ar de ceea ce este pus,
care este Iisus Hristos (1 Cor. 3, 11). n ct vreme este mai mare-mester
sau arhitect, nu poate pune alt temelie, iar dac pune, apoi atunci nu mai
este mai mare-mester. Priveste cum el chiar si de la cugetrile cele mai
obisnuite alctuieste minunat subiectul acestui stih. Ceea ce spune el, aceasta
nseamn: m ;estit ;ou pe Hristos, ;-am incredintat temelia, ganditi-;
bine cum :iditi, ganditi-; ca nu cum;a s trageti pe ucenici spre oameni i
spre sla; deart. Deci s nu ; uitati la eresuri i de:binri, c alt
temelie nimenea poate s puie, a1ar de ceea ce este pus, care este Iisus
Hristos. (Comentariile sau Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni, omilia
VIII, p. 85)
,ntreab dar pe eretic: Dumne:eu se teme, o;ie, preget, se
intristea:?, si dac-ti va rspunde: Da!, Iugi de el si asaz-l jos cu diavolul,
dar, mai bine spus, mai jos dect diavolul! Nici diavolul nu va ndrzni s
rspund asa! (Cu;antri impotri;a anomeilor, cuv. VII, n vol. Cu;antri
impotri;a anomeilor. Ctre iudei, p. 121)
,Vai de voi, ereticilor! Sunteti mai nenorociti chiar dect pgnii! Pe
pgni i asteapt negresit dincolo chinurile iadului; dar cel putin au aici, pe
pmnt, o oarecare plcere: c se cstoresc, c se bucur de averile lor si de
toat tihna si desItarea date de viata aceasta pmnteasc. Voi ns v
chinuiti si suIeriti si aici, si dincolo: aici, pe pmnt, cu voia voastr,
dincolo, pe lumea cealalt, Ir voia voastr. Pgnii nu vor primi nici
rsplat, nici pedeaps pentru post si Ieciorie; voi ns, pentru Iaptele de pe
urma crora asteptati nenumrate laude, tocmai pentru acelea veti primi cea
mai cumplit pedeaps si, printre altele veti auzi: Duceti-; de la Mine in
1ocul cel ;enic, pregtit dia;olului i ingerilor lui (Matei 25, 41), c ati
1170
postit i ati trit in 1eciorie'` (Despre Feciorie, 2, n vol. Despre Feciorie,
pologia ;ietii monahale, Despre creterea copiilor., p. 8)
,Pgnii nici n-au rsplat dac le svrsesc, deoarece nu postesc si
nici nu triesc n Ieciorie de Iric de Dumnezeu. Voi ns, care luptati
mpotriva lui Dumnezeu, care huliti creaturile lui Dumnezeu, spunnd c
sunt rele, voi nu numai c sunteti rspltiti pentru postul si Iecioria voastr,
dar mai sunteti nc si pedepsiti. Din pricina nvtturilor voastre gresite,
sunteti rnduiti n acelasi loc cu pgnii, pentru c, la Iel ca ei, ati lepdat pe
adevratul Dumnezeu si ati introdus politeismul, credinta n mai multi
dumnezei. Din pricina vietuirii voastre ns, starea v e mai rea dect a
pgnilor; paguba pgnilor se mrgineste la aceea c nu primesc nici un
bine pentru postul si Iecioria lor; paguba voastr ns este mai grozav, c
sunteti si pedepsiti pentru postul si Iecioria voastr. Pgnii pot s se bucure
de toate desItrile vietii de pe pmnt; voi ns v-ati lipsit si de desItrile
de pe pmnt, si de cele din viata cealalt.
Poate Ii, oare, o pedeaps mai cumplit dect aceea de a Ii pedepsit, n
loc s Iii rspltit, pentru osteneli si sudori? DesIrnatul, lacomul, cel care se
desIteaz cu bunurile altora, cel care rpeste averea semenului su au
oarecare mngiere de pe urma Iaptelor lor; mic, e drept, dar o au; negresit,
vor Ii pedepsiti pe lumea cealalt, dar cel putin ct au trit pe pmnt s-au
bucurat de toate. Dar nu se poate spune ct de mare va Ii durerea omului
care, mpotriva tuturor asteptrilor, se vede chinuit, omul care a trit pe
pmnt n srcie, ca s Iie bogat pe lumea cealalt, omul care a ndurat pe
pmnt toate nevointele Iecioriei, ca s dntuiasc pe lumea cealalt cu
ngerii; nu se poate spune deci ct de mare va Ii durerea acestuia cnd se va
vedea deodat si pe neasteptate pedepsit din pricina Iaptelor pentru care
ndjduia s se bucure de nenumrate buntti. Socotesc c va Ii chinuit att
de constiinta lui, ct si de Ioc, cnd va vedea c cei care au ndurat aceleasi
nevointe ca si el triesc mpreun cu Hristos, iar el este pedepsit cumplit
pentru aceleasi Iapte pentru care ceilalti se desIteaz cu buntti nespuse,
cnd va vedea c el, care a trit ca un sInt, este chinuit mai mult dect
desIrnatii si stricatii.
Castitatea ereticilor e mai rea dect desIrnarea altora. DesIrnarea
altora nedreptteste si Iace ru numai oamenilor; castitatea ereticilor ns se
ia la lupt cu Dumnezeu, insult covrsitoarea Lui ntelepciune. AstIel de
curse ntinde diavolul slujitorilor lui! Nu e ideea mea c Iecioria ereticilor
este curat o nscocire a vicleniei diavolului. Ideea asta nu-i a mea, ci a lui
Dumnezeu, Care cunoaste toate gndurile diavolului. Ce spune El? Iat ce
spune: Duhul griete lmurit c in ;remurile cele de apoi ;or cdea unii de
1171
la credint, luand aminte la duhurile cele ineltoare i la in;tturile
demonilor, ale celor care intru 1rdelege griesc minciuni, mincinoi i
1tarnici, in1ierati in insui cugetul lor, care opresc de la cstorie,
indeprtea: de la mancrile pe care Dumne:eu le-a 1cut ca s ne hrnim
cu ele (I Tim., 4, 1-3). Mai poate Ii Iecioar aceea care a czut din credint,
aceea care ia aminte la duhurile cele nseltoare, aceea care ascult la draci,
aceea care cinsteste minciuna? Mai poate Ii Iecioar aceea a crei constiint
i este nIierat? O Iecioar nu trebuie s Iie curat numai la trup, ci si la
suIlet, dac vrea s primeasc pe Mirele cel SInt. Mai poate Ii curat la
suIlet aceea al crei suIlet este nsemnat cu Iier rosu? Dac trebuie
ndeprtat din cmara de nunt a Mirelui toat grija cea lumeasc, deoarece
nu-i cu putint s Iii cu nItisare cuviincioas cnd esti cuprins de grija cea
lumeasc, te ntreb, mai poate Ii pstrat de Irumusetea Iecioriei cnd,
nluntrul suIletului, gnduri de necredint se plimb n toat voia lor?
Rmne, ntr-adevr, neatins trupul Iecioarei eretice, dar ce Iolos,
dac i se stric, gndurile suIletului! Ce Iolos c rmn n picioare zidurile
curtii bisericii, dar este drmat biserica! (Despre Feciorie, 4-6, n vol.
Despre Feciorie, pologia ;ietii monahale, Despre creterea copiilor., pp.
10-12)
ERETICII (gravitatea si urmrile pierztoare ale ereziilor
acestora)
,Nu vedeti acum Iratilor, n ce abis de curaj si de nerusinare i-a
aruncat pe acesti eretici mintea Iiindc s-au deprtat odat de la adevr?
(Comentar la E;anghelia de la Ioan, omilia IV, 2, p. 24)
ERETICII (n ereziile lor, nu au parte de iertare de la Dumnezeu)
,Acestia ns nu introduc ceva mic, cnd zic c Fiul lui Dumnezeu
este creatur. Nu ai auzit c si n Vechiul Testament se scrie, c cel ce adun
lemne n ziua smbetei este pedepsit, desi nu se calc dect una din porunci,
si nc nu din cele mari? Nu ai auzit cum Oza, pe cnd sprijinea chivotul
legii, ce urma a cdea, a murit imediat, pentru c s-a atins de el, Iapt ce nu
apartinea serviciului lui? Apoi dac clcarea smbetei si atingerea de
chivotul ce ddea la pmnt a adus pe Dumnezeu ntr-atta indignare, c nici
mcar de cea mai mic iertare nu a nvrednicit pe cuteztor, oare cel ce
vatm dogmele cele nIricosate si nespuse, se va bucura de iertare sau
justiIicare? Desigur c nu. (Comentariile sau Explicarea Epistolei ctre
Galateni, p. 21)
1172
ERETICII (condamnarea ereziilor acestora)
,,Negresit, trebuie s anatemizm nvtturile eretice, cele potrivnice
nvtturilor primite de noi, s condamnm nvtturile lipsite de credint,
dar s crutm cu toat grija pe oameni si s ne rugm pentru mntuirea lor.
(Despre anatem, n vol. Omilii la sracul La:r. Despre soart i
!ro;ident., p. 377)
ERETICII (combaterea ereziilor acestora)
,Dar noi nici asa s nu dezndjduim de mntuirea lor, ci s Iacem tot
ce st n puterea noastr, s vorbim cu ei cu tot dragul si ndelung rbdare,
artndu-le si ct de nebuneasc le e credinta lor si ct de mare le e
vtmarea. Niciodat s nu pierdem ndejdea mntuirii lor. Poate c se vor
ncredinta cu trecerea timpului, mai ales dac noi ducem o astIel de viat, c
nu le dm nicicnd prilej de a ne ataca credinta. Da, multi din acestia cnd
vd c unii din noi se numesc crestini doar cu cuvntul si cu numele, dar la
Iel cu ceilalti oameni, rpesc, se lcomesc, pizmuiesc, uneltesc, urzesc
viclenii, c Iac si celelalte Iapte urte, o duc n petreceri si mncruri cu
nemiluita, nici nu mai iau n seam sIaturile noastre cu cuvntul; socotesc
nselciune credinta noastr si cred c toti crestinii sunt la Iel cu ei. (Omilii
la Facere, omilia VII, VII, n col. PSB, vol. 21, p. 96)
,Noi avem de a-i combate pe dusmanii adevrului, pe cei ce Iac tot
eIortul lor pentru a rsturna slava Fiului lui Dumnezeu sau mai bine spus pe
a lor proprie; cci slava Fiului lui Dumnezeu nu primeste nici o schimbare;
ea este mereu aceeasi, limbile dispretuitoare nu pot s-o slbeasc; dar ei se
studiaz atunci si se Iorteaz s-i nstrineze pe aceia care l cinstesc pe El
(la ceea ce zic ei) ei se acoper de dispret si-si pedepsesc suIletul la chinuri.
(Comentar la E;anghelia de la Ioan, omilia III, 2, p. 17)
,,. pe cei neclintiti si statornici nimic din acele eresuri nu-i vatm,
ci i arat nc si mai strluciti. (Comentariile sau Talcuirea Epistolei intai
ctre Corinteni, omilia XXVII, p. 283)
,,Cel ce voieste a zgudui si a misca din loc slava cea ntepenit si a o
ntoarce n chip cu totul potrivnic nu trebuie de la nceput a spune cele
potrivnice, Iiindc se va Iace de rs celor stpniti de alte preri. Ceea ce
multora pare uimitor nu chiar de la nceput este bine primit de asculttor, ci
1173
trebuie mai nti a surpa bine credintele cele gresite prin altele, si numai
dup aceea a ntoarce vorba la cele potrivnice. (Comentariile sau Talcuirea
Epistolei intai ctre Corinteni, omilia XXXVI, pp. 387-388)
,Nu trebuie a ne revolta certndu-ne cu dnsii pentru adevr, ci chiar
de s-ar nIuria ei de mii de ori, este totusi necesar ca noi s pzim msurile
evlaviei. (Comentariile sau Explicarea Epistolei ctre Galateni, p. 8)
,Precum sabia ascutit pe amndou muchiile, oriunde ar cdea, chiar
si n rnduri multe si dese, le taie si le nimiceste cu usurint pentru c este
ascutit peste tot si nimic nu poate sta mpotriva tisului ei, tot asa si
cuvintele Duhului. Prin aceste cuvinte deci si ucenicii lui Arie din
Alexandria, si cei ai lui Pavel de Samosata, si cei ai lui Marcel al Galatiei, si
ai lui Sabelie Libianul, si ai lui Marcion Ponticul, si ai lui Valentin, si ai lui
Manes, si ai lui Apolinarie din Laodiceea, si ai lui Fotinos si SoIronie, si,
ntr-un cuvnt, toate ereziile au Iost rsturnate. Deci, vznd voi o astIel de
priveliste si attea rnduri de eretici rniti cu o singur tietur de sabie,
ridicati-v pentru a privi, ca nu cumva terminndu-se deIilarea s Iiti lipsiti
de bucuria acestei privelisti. Fiindc dac la hipodrom, unde sunt ntrecerile
de cai, nimic nu este att de plcut ca atunci cnd un cal, izbindu-se de altii,
i trnteste la pmnt cu tot cu vizitiii lor, iar el alearg singur mai departe
ctre punctul hotrt si, prin urmare, ctre sIrsitul luptei, n timp ce
privitorii aplaud si strigtele lor se ridic nspre cer; dac, ntr-un cuvnt,
ntregul stadion (loc de lupt, dar si publicul considerat laolalt) particip la
aceast alergare a cailor, asemenea unei psri ce sare de pe o creang pe
alta de bucurie, atunci cu att mai mare va Ii n cazul nostru bucuria, cnd
toate ereziile si toate acele mestesuguri drcesti vor Ii rsturnate la pmnt
mpreun cu vizitiii (ereziarhii) lor, cu ajutorul si cu harul lui Dumnezeu.
(Omilii la Epistola ctre Filipeni, omilia a VII-a, pp. 106-107)
,Dac este nevoie de a discuta cu elinul, nu de aici trebuie s ncepi
discutia, ci de acolo, c sau Hristos este Dumnezeu, si Fiul lui Dumnezeu,
sau demonii lor sunt dumnezei. Cnd tu dezlegi mai dinainte aceasta, toate
celelalte vin de la sine. ns mai dinainte de a stabili acest principiu, este n
zadar de a discuta despre responsabilitate si recompense. (Comentariile sau
Explicarea Epistolei ctre Coloseni, omilia II, p. 30)
1174
,Se lipeste de tine un elin
227
, si devine prietenul tu? Ei bine, nimic s
nu discuti cu dnsul despre credinta religioas, pn ce l vei avea prieten
apropiat, si apoi cnd vine vorba de credint, vorbeste linistit. Priveste pe
Pavel ct de linistit vorbeste atenienilor, cnd a Iost dus naintea
areopagului; el nu le-a zis: O' smintitilor i nebunilor', ci: Brbati atenieni,
intru toate ; ;d pe ;oi ca cei mai cucernici (Fapte 16, 22). Dar si cnd
trebuie de a nIrunta, apoi nu se da n lturi, ci cu cea mai mare putere atac
pe dusman, ca atunci cnd zicea lui Elima: O' plinule de toat ;iclenia i de
toat rutatea, 1iul dia;olului, ;rfma a toat dreptatea' (Fapte 13, 10).
Dup cum a nIrunta pe aceia ar Ii Iost dovad de lips de minte, tot asa si a
nu nIrunta pe acesta ar Ii Iost dovada unei mari slbiciuni. (Comentariile
sau Explicarea Epistolei ctre Coloseni, omilia XI, pp. 133-134)
,Acele dispute sau certuri cu ereticii, nu iese din ele nici un Iolos, cci
sIrsitul lor este nimic. Cnd cineva este bolnav si cnd orice s-ar Iace este
cu neputint a-i schimba prerea, apoi de ce s te mai obosesti n zadar,
semnnd smnt pe piatr? Asemenea osteneal ar trebui s ntrebuintezi
ctre ai ti, vorbindu-le de milostenie si de alte virtuti.
Dar atunci cum de zice n alt loc: ca doar le ;a da Dumne:eu pocint
spre cunoaterea ade;rului (II Timotei 2, 25), pe cnd aici: De omul eretic,
dup intaia i a doua mustrare, deprtea:-te, tiind c unul ca acesta s-a
abtut i a c:ut in pcat, 1iind singur de sine osandit? Apoi, acolo el spune
de cei ce dau oarecare ndejde de ndreptare, si pentru cei ce se mpotrivesc
la ntmplare; dar cnd ndrtnicia lor este nvederat tuturor, de ce te mai
muncesti n zadar? De ce bati n zadar vzduhul? Ce vrea s zic: 1iind
singur de sine osandit? Adic nu poate spune c nimeni nu i-a dat de ;este,
c nimeni nu l-a s1tuit. Cnd deci si dup sItuire el rmne acelasi, devine
de sine osndit. (Comentariile sau explicarea Epistolei ctre Tit, omilia VI,
n vol. Comentariile sau explicarea Epistolei a doua ctre Timotei., p. 184)
,Cel care nu se satur de a-L iubi pe Hristos nu se satur niciodat de
a lupta mpotriva celor ce-L ursc pe El. (Ctre iudei, cuv. VII, 1, n vol.
Cu;antri impotri;a anomeilor. Ctre iudei, p. 362)
,Cci nici nu este ngduit crestinilor s strpeasc rtcirea cu
sila si cu constrngerea, ci s lucreze la mntuirea oamenilor cu
convingerea, cu cuvntul, cu buntatea. (Cu;ant la Fericitul Ja;ila, i
227
n acea vreme, multi elini erau pgni n.n.
1175
impotri;a lui Iulian, i ctre elini, III, n vol. !redici la srbtori
imprteti i cu;antri de laud la s1inti, p. 305)
,Psalmul citit azi (Ps. 141 n.n.) ne duce la lupt cu ereticii, nu
ca s-i doborm c stau n picioare, ci ca s-i ridicm, c zac la pmnt.
Asa e lupta noastr! Nu Iace din vii morti, ci din morti, vii! E plin de
buntti, de mult blndete! Nu prigonesc cu Iapta, ci cu cuvntul! Nu
pe eretic, ci erezia. Nu ursc pe om, ci rtcirea, si vreau s o nimicesc,
nu lupt cu omul, c omul e lucrarea lui Dumnezeu, ci cu gndirea pe
care a stricat-o diavolul, si vreau s-o ndrept. Asa si doctorul vindec
bolnavul. Nu se lupt cu trupul bolnavului, ci strpeste rutatea
trupului. Si eu, dar, dac m lupt cu ereticii, nu m lupt cu oamenii
nsisi! Vreau s scot din ei rtcirea, s curt puroiul. (La S1antul
s1intitul Mucenic Foca i impotri;a ereticilor, i la cu;intele din
!salmul 141. ,Cu glasul meu ctre Domnul am strigat, cu glasul meu
la Dumne:eu m-am rugat`, II, n vol. !redici la srbtori imprteti
i cu;antri de laud la s1inti, p. 516)
,Dac este necurat nunta, apoi sunt necurate toate Ipturile care se
nasc prin cstorie si, prin urmare, sunteti necurate si voi, ca s nu spun c-i
necurat nssi Iirea omeneasc. Mai poate Ii Iecioar, oare, aceea care nu-i
curat? Ati nscocit un al doilea, sau, mai bine spus, un al treilea chip de
necurtenie, de pngrire. Voi, care Iugiti de cstorie ca de ceva blestemat,
prin nssi Iuga voastr ati ajuns mai blestemate dect orice pe lume, pentru
c ati Icut Iecioria s ajung mai necurat dect desIrnarea. Alturi de cine
s v pun? Alturi de iudei? Dar ei nu v primesc. Iudeii cinstesc nunta si
admir creatia lui Dumnezeu. Alturi de noi, ortodocsii? Dar voi nsiv nu
voiti s ascultati cuvintele lui Hristos, grite de Pavel: Cinstit este nunta i
patul neintinat. Nu-mi rmne dect s v pun alturi de pgni. Dar v
resping si ei, cci sunteti mai lipsite de credint chiar dect pgnii. Platon
spune c Cel care a Icut ntreaga lume este bun; mai spune apoi c binele
nu pizmuieste pe nimeni. Tu ns l numesti pe Dumnezeu ru si creator de
lucruri rele.
Nu te teme ns c n-am lng cine s te pun! Am lng cine. Alturi
de diavol si de draci, care mrturisesc aceleasi nvtturi ca si tine. Dar, mai
bine spus, locul tu nu-i nici alturi de diavol si de dac! S nu socotesti c
ei gndesc despre Dumnezeu si despre creatia Lui ce gndesti tu, pentru c
te-au convins s crezi astIel de nebunii. Dracii stiu c Dumnezeu este bun.
Ascult-i cum strig! Uneori spun: Te tim cine eti' S1antul lui Dumne:eu'
(Marcu 1, 24), iar alteori: ceti oameni sunt robi ai Dumne:eului celui
1176
!reainalt, care ; ;estesc ;ou calea mantuirii (Fapte 16, 17). Dup aceste
cuvinte mai puteti vorbi despre Ieciorie? V mai puteti luda cu Iecioria? N-
ar trebui, oare, s v duceti s v plngeti pe voi nsiv si s jeliti din pricina
nebuniei prin care diavolul, legndu-v ca pe niste prinsi de rzboi, v-a trt
n Iocul iadului? (Despre Feciorie, 8, n vol. Despre Feciorie, pologia
;ietii monahale, Despre creterea copiilor., pp. 14-15)
,,V ndemn pe voi toti s ncercati pe ct puteti s-i vindecati ca pe
unii atinsi de boala nebuniei si ca pe unii ce si-au pierdut judecata, vorbindu-
le cu blndete si ngduint. Cci nvttura aceasta li s-a nscut din
pierderea mintii si din rana sngernd a cugetului lor. Rnile inIlamate nu
suport s Iie tratate cu mna si nici nu ndur o atingere brutal. De aceea,
medicii ntelepti sterg rnile de acest Iel cu un burete Ioarte Iin. Ct vreme
si acestia poart n suIlet o ran inIlamat, la Iel cum se toarn peste ran a
ap curat si bineIctoare cu un burete Iin, la Iel si noi, revrsndu-ne
asupra lor toate cuvintele noastre, s ncercm s ne ngrijim de rana
acestora si s-i curtim cu totul de inIlamarea orgoliului lor.
Frate iubit, chiar dac te-ar jigni, dac te-ar lovi cu piciorul, dac te-ar
scuipa si orice altceva de ti-ar Iace, tu nu nceta s le porti de grij. Cei care
se ngrijesc de un om lovit de nebunie au de ndurat multe asemenea porniri.
Dar, cu toate acestea, ei bine, nu trebuie s ncetezi a-i ngriji; dimpotriv,
este motivul pentru care trebuie n si mai mare msur s-i comptimesti si
s le deplngi soarta, Iiindc aceste porniri sunt semnele suIerintei lor.
Rostesc aceste cuvinte pentru cei mai tari dintre voi, pentru cei care
nu pot Ii inIluentati si pentru cei puternici, adic pentru toti cei care nu pot Ii
pgubiti de pe urma prezentei lor. (Despre necunoaterea lui Dumne:eu,
cuvntarea II, pp. 56-57)
,,Tranii harnici, cnd vd un copac slbatic lipsit de roade, care le
ngreuneaz munca si duneaz plantelor cultivate din pricina rdcinilor
puternice si a desimii umbrei, se grbesc Ioarte tare s-l doboare. Deseori se
ntmpl s se porneasc vntul si s se alture lor la tierea copacului:
npustindu-se asupra Irunzisului copacului si zguduindu-l cu mult putere,
Irnge copacul ntreg si l culc la pmnt, scutindu-i n acest Iel de mult
trud. Cum si noi urmrim s doborm un copac ndrtnic si slbatic, erezia
anomeenilor, s l rugm pe Dumnezeu s ne trimit harul Duhului su,
pentru ca un vnt, de orice Iel ar Ii acesta, s se npusteasc si s smulg
erezia din rdcin, scutindu-ne astIel de mult trud." (Despre
necunoaterea lui Dumne:eu, cuvntarea III, p. 61)
1177
,,Avem nevoie de Ilacra Duhului pentru a reusi nu numai s smulgem
aceast rdcin a rului, ci si spre a o mistui n Ioc. l vom chema, asadar,
pe Dumnezeul hulit de ei si ludat de noi si l vom ruga s ne cluzeasc pe
mai departe limba n cursa ei si s ne deschid cugetul ctre o ntelegere mai
clar a celor rostite. (Despre necunoaterea lui Dumne:eu, cuvntarea III,
p. 62)
,Dar oamenii care sunt ntr-att de pctosi, ce-si spun? cela este un
eretic, spun ei, in el i are sla dia;olul, griete nedreptate impotri;a lui
Dumne:eu, iar prin cu;intele lui ademenitoare i prin inelciunea lui
deart a dus pe multi in prpastia pier:aniei. !entru aceasta a 1ost i:gonit
de S1intii !rinti dasclul lui, care a tiat din trupul Bisericii, ntelegnd
prin aceasta Iie pe Paulin
228
, Iie pe Apolinarie
229
.
Apostolul spune: S dea in;ttur, certand cu blandete pe cei ce stau
impotri;, ca doar le ;a da lor Dumne:eu pocint spre cunoaterea
ade;rului, i ei s scape din cursa dia;olului, de care sunt prini pentru a-i
1ace ;oia (II Timotei 2, 25-26). ntinde mreaja dragostei, nu ca s cad cel
neputincios, ci, dimpotriv, ca s se vindece! Arat c din toat inima ta vrei
s Iaci ca binele (pe care l-ai primit tu) s Iie binele tuturora! Arunc undita
cea plcut a dragostei, si astIel, cercetnd cu ea cele ascunse, scoate din
prpastia pierzrii pe cel pe care l neac gndurile sale. Pruta lui
nvttur bun vine sau din prejudecat, sau din nestiint. Arat-i c
nvttura lui e strin de nvttura ncredintat de Hristos SIintilor
Apostoli. Iar dac omul care s-a abtut din calea cea dreapt va voi s
primeasc sIatul tu, el, dup cuvntul proorocului, cu viat va vietui
(Iezechiel 3, 21), iar tu ti vei izbvi suIletul tu. Dar dac nu vrea, ci struie
n ndrtnicia lui, tu, ca s nu te acoperi de vin, mrturiseste-ti numai
credinta ta, cu ndelung rbdare si buntate, ca s nu-ti cear Judectorul
din mna ta suIletul lui. Nu Ii cu ur, nu-i ntoarce spatele, nu-l prigoni!
Dimpotriv, arat-i dragoste curat si adevrat. Cstig-i dragostea! De n-ai
avea alt Iolos, acesta este marele Iolos, acesta-i marele cstig, c v iubiti
unul pe altul, c ati nvtat s Iiti ucenici ai lui Hristos. Cci spune Hristos:
Intru aceasta ;or cunoate toti c sunteti ucenicii Mei, de ;eti a;ea dragoste
unii 1at de altii (Ioan 13, 35). (Despre anatem, n vol. Omilii la sracul
La:r. Despre soart i !ro;ident., pp. 373-374)
228
n text: Paulian.
229
PG 48, 949, nota a.
1178
,Cuvintele noastre ortodoxe sunt ca armele care apr pe ai nostri si
i lovesc pe eretici. Aceste cuvinte nu i lovesc pentru a-i dobor, ci
pentru a-i ridica dup ce au czut. Acesta este scopul luptei noastre: s
i ajutm si pe vrjmasii nostri s se mntuiasc. (Din vol. !roblemele
;ietii, p. 353)
,Tine-l, nconjoar-l si nu-l lsa s sar, nici s alerge n labirintul
silogismelor. Tine-l si sugrum-l, nu cu mna, ci cu cuvntul. Nu-i da timp si
iesiri. Ei ne pricinuiesc tulburri, pentru c le urmm cuvntului lor si nu-i
aducem sub legile dumnezeiestilor Scripturi. Deci pune mprejurul lui zid,
din toate prtile, mrturiile cele din Scripturi si nu va mai putea s deschid
gura. (Cu;ant c de 1olos este s 1ie neluminate proorociile cele pentru
Hristos, pentru neamuri i cderea iudeilor, n vol. Din osptul stpanului,
p. 54)
................................................................................................................
,Iubitorul de oameni Dumnezeu, Care voieste s se mntuiasc toti
oamenii si s vin la cunostinta adevrului, Cel Ce este aproape tuturor celor
ce-L cheam pe El ntru adevr, n-a trecut cu auzul, nici n-a lepdat
rugciunile sIintilor, ci a plecat cerurile si S-a pogort si toate le-a tocmit
spre mntuirea neamului nostru si pe toate le-a artat, Icnd si nvtnd,
apoi vrnd s arate c toti cti vor s Iie mai mari bisericilor, asa trebuie s-i
alunge pe eretici. A Icut bici de streang si a intrat si i-a scos pe toti din
biseric si i-a alungat, zicnd: Casa Mea cas de rugciune se ;a chema i
;oi ati 1cut din ea peter de talhari' Ascultati, mai marii bisericilor, c
pentru voi a artat pild bun ca s urmati dup El si s v pziti de lupi din
toate prtile si s-i alungati si s pziti turma din toate prtile nevtmat. Si
dac i-a scos pe toti aIar, adic pe cei ce cugetau mpotriv, apoi a spus si
pustiirea lor si stingerea ce le va veni din neam n neam celor ce cuget cele
mpotriv, zicnd: Iat' Se las casa ;oastr pustie' Vezi cte s-au Icut, c
vrjmasii si viclenii Bisericii, adic ereticii din toate neamurile, se dau
pieririi, dup cuvntul Domnului, Ce a zis: C tot ce nu a sdit Tatl Meu,
;a smulge, precum a si Icut, c El a Icut aceasta nti si a artat-o, iar dup
nltarea Lui la Ceruri, s-au luptat cu ei Iericitii Apostoli. Si dup acestia,
dumnezeiestile lor cuvinte si dasclii Bisericii si sinoadele cele dup vremi
care s-au tinut, pe acestia dezrdcinndu-i, adic pe cei ce nu s-au pocit, i-
au dat spre pierzare dup cum este scris: C ;ei pierde pe toti cei ce griesc
minciun' (Din vol. Mrgritarele S1antului Ioan Gur de ur, pp. 177-
178)
1179
ERETICII (ntoarcerea de la erezie la nvttura cea dreapt)
,,Cel ce se izbveste de patimi grabnic se va izbvi si de rtcire si se
va nvrednici de adevr.
S nu crezi c-ti este de ajuns la aceasta numai s nu Iii lacom sau s
nu curvesti, ci trebuie a mpreun-lucra toate cu cel ce caut adevrul. Pentru
aceea si zice Petru: Cu ade;rat cunosc c Dumne:eu nu este alegtor de
1at, ci in tot neamul, cela ce se teme de el i lucrea: dreptate, primit este
la dansul (Fap. 10, 34-35), adic l cheam si-l trage spre adevr. Nu vezi pe
Pavel, c era mai grozav dect toti n a rzboi si a alunga pe crestini? ns cu
toate acestea, Iiindc avea o viat neprihnit si nu Icea aceasta din vreo
patim omeneasc, apoi a si primit Crestinismul, ba nc pe toti i-a ntrecut.
Dar dac ar zice cineva: poi cum cutare Elin, dei este bun, cinstit i
iubitor de oameni, totui st in rtcire? - noi am putea rspunde c el are
vreo alt patim, ca de pild slava desart, trndvia suIletului, sau c nu se
ngrijeste de mntuirea sa, ci se nvrteste de azi pe mine Ir tint si cum
s-ar ntmpla. Pentru aceea si zice Pavel c cel ce Iace dreptate este Ir
ponos. Tot aceasta o spune Pavel cnd zice: Dup dreptatea cea din lege
1candu-m 1r prihan (Flp. 3, 6) si Multumesc lui Dumne:eu, cruia
slufesc de la strmoi, intru curat cunotinta cugetului (2 Tim. 1, 3). Dar,
:ici tu, cum de cei necurati s-au in;rednicit de propo;duire? Fiindc au
voit si au dorit. Pe unii, chiar rtciti, propovduirea chiar i atrgea si se
curtau de patimi, iar pe cei ce se apropiau de la sine nu-i lepda, iar cei mai
multi primiser bun-cinstirea de la strmosii lor. (Comentariile sau
Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni, omilia VIII, pp. 82-83)
EREZIILE (deIinitia)
,Ce este erezia? Nimic n-o va deIini mai bine ca si parabola
noastr. Dumanul a ;enit i a semnat neghin in miflocul graului
bun, neghin, gru ru, sec, strictoare grului si care i se aseamn.
Erezia, ca si diavolul tatl ei, arat Adevrul. Ea nu-l rstoarn cu o
lovitur ca si necredinta; ea se multumeste de a amesteca cu el
rtcirile, asa cum a Iost amestecat neghina cu grul curat. La Iiecare
nvttur universal erezia a venit s-i amestece stricciuni care, Ir
a distruge deodat, le stric, le denatureaz. (Din vol. Bogtiile
oratorice, pp. 111-112)
1180
EREZIILE (nasterea lor)
,Dac ar Ii primit cu inima curat nvtturile dumnezeiestii Scripturi
si n-ar Ii pus n ele gndurile lor n-ar Ii czut ntr-o nebunie att de mare.
(Omilii la Facere, omilia IV, V, n col. PSB, vol. 21, p. 63)
,Elenii pentru asta au rtcit, c au ngduit totul mintii lor si n-au
voit s stie c mintea omeneasc e slab; au gndit la lucruri mai presus de
puterile lor, au depsit msura propriilor lor hotare si au czut din vrednicia
cuvenit lor. (Omilii la Facere, omilia VII, VI, n col. PSB, vol. 21, p. 95)
,Aceasta mai cu seam este rsturnarea Bisericii: a se Iace dezbinri.
Aceasta este arma diavolului; aceasta rstoarn totul pe dos. ntruct trupul
Bisericii este unit, diavolul nu poate gsi loc de intrare; dar Icndu-se
dezbinri, el se Iuriseaz pe nesimtite, ptrunde nuntru, si pe urm vin
smintelile. AstIel, dar, smintelile vin din dezbinri. Dar dezbinarea de unde
vine? De la dogmele sau credintele ce sunt contra nvtturii apostolilor. Dar
acele credinte Ialse de unde vin? De la a sluji cineva pntecelui si celorlalte
patimi. Cci unii ca acetia, :ice, nu slufesc Domnului, ci pantecelui lor.
Asadar nu ar Ii sminteli, nu ar Ii dezbinare, dac nu s-ar plsmui nici o
credint mpotriva nvtturii apostolice, ceea ce si aici artnd-o, Apostolul
zicea: impotri;a in;tturii. (Omilii la Epistola ctre Romani a S1antului
postol !a;el, omilia XXXII, p. 550)
,,. o viat stricat totdeauna naste credinte rele. (Comentariile sau
Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni, omilia XL, p. 440)
,... si cu drept cuvnt, cnd este o viat desntat si deprtat de buna
stiint, atunci si credinta se stric si devine la Iel cu viata (...) (Talcuiri la
Epistola intai ctre Timotei, omilia a V-a, p. 61)
,Aceasta este viclenia Ir seamn a diavolului. Se strduieste s-si
rspndeasc nvtturile pierztoare Iie adugnd ceva, Iie scotnd ceva, Iie
denaturnd, Iie interpretnd gresit textul Scripturii. (Cu;ant la Doamne,
nu a omului este calea lui?~~, PGB 8A, 482. PG 57, 210-211, n vol.
Dia;olul i magia, p. 36)
,,Aceasta nseamn, aceasta arat, c ne-am umplut de mult usurtate
si nu mai scrutm cu rvnire ntreaga Scriptur, ci pe cele pe care le socotim
mai clare, pe acestea le alegem, iar cu celelalte nu ne batem deIel capul.
1181
Acest lucru a adus si eresurile: Iaptul c nu vrem s ne avntm ctre tot
continutul Scripturii si socotim c exist lucruri de prisos si peste care se
poate trece. De aceea toate celelalte ni se par nu numai de prisos, ci si
neIolositoare si chiar vtmtoare. (Imbrtiati pe !riscilla i quila i cele
urmtoare, cuvntul I, n vol. Catehe:e maritale, pp. 144-145)
,Cei Ir Dumnezeu eretici, care curg ca un lac mare strns de mult
ploaie (.) de unde s-a ntmplat aceasta (rtcirea lor n.n.)? Adesea este
c din necunostinta si din nenvttura celor mai mari, c unde sunt pstorii
nenvtati, acolo se strng lupii si prpdesc oile. (Din vol. Mrgritarele
S1antului Ioan Gur de ur, p. 173)
,n ce moment apare erezia? Numai atunci cnd adevrul a Iost
semnat n suIlete si cnd ele l primesc aici. Dup proIetii Ialsi, dup
apostoli ereziarhi, dup dogmele alterate iese o erezie corespunztoare.
De unde vine erezia? Ea se ridic chiar din snul Bisericii;
ereticul este aproape totdeauna un renegat, de care se Ioloseste
diavolul pentru a pierde n suIlete depozitul sInt al adevrurilor
dumnezeiesti.
Si cine-o introduce n cmpul Bisericii? Somnul celor care au n
paz Revelatia. S parcurgem istoria, acest Iapt ne va prea cuceritor.
n orice epoc n care vegherea pstorilor s-a delsat, sau Iermitatea
lor s-a molesit si munca lor s-a oprit si Iac aparitia cteva erezii
devastatoare ntr-o zi. (Din vol. Bogtiile oratorice, p. 112)
,Dup cum nvtturile rele aduc dup ele viat stricat, tot asa si
viata stricat naste de multe ori nvtturi rele. (La cu;antul apostolic.
Nu ;reau s nu titi, 1ratilor, c printii notri toti au 1ost sub nor i toti
prin mare au trecut~~, 6, n vol. Despre schimbarea numelor. Despre
rbdare. Despre milostenie., p. 233)
,semnatu-s-a imprtia cerurilor omului care a semnat smant
bun in tarina sa. Dar pe cand dormeau oamenii a ;enit ;rfmaul i a
semnat neghin. Vezi c ereziile au venit pentru c au dormit oamenii,
pentru c au trndvit, pentru c n-au Iost cu mare luare-aminte la cele
spuse? Dar, ca s nu spui: !entru ce a ingduit Hristos?, ti rspunde Pavel:
Ingduinta asta nu te ;atm cu nimic! Dac eti ;rednic, te ;ei arta i mai
;rednic! (La cu;antul apostolic ce spune. Trebuie s 1ie i ere:ii intre
;oi, ca s se ;deasc intre ;oi cei incercati~~, 1, n vol. Despre
schimbarea numelor. Despre rbdare. Despre milostenie., p. 236)
1182
EREZIILE (aderarea la diverse erezii a celor slabi n credint)
,Nu-i totuna s rmi n dreapta credint cnd nu-i nimeni care s te
mpiedice si s te nsele, si s rmi neclintit si necltinat cnd se sparg n
tine mii si mii de valuri. Dup cum copacii care-s bine nrdcinati ajung si
mai puternici cnd sunt loviti din toate prtile de vnturi, tot asa si cu
suIletele nIipte bine n temelia dreptei credinte: oricte rtciri le-ar lovi, nu
se clatin, ci ajung si mai puternice.
- Dar ce spui de suIletele slabe, care se clatin si se mpiedic usor?
Nici ele nu suIer aceasta din pricina atacurilor ereziilor, ci din pricina
propriei lor slbiciuni. Nu vorbesc de slbiciunea Iirii, ci de slbiciunea
vointei! C ea merit s Iie certat, ea st sub osnd si pedeaps si pe ea
suntem n stare s o nduplecm. Aceasta este si pricina pentru care suntem
ludati cnd ndreptm slbiciunea vointei noastre, Iiind pedepsiti cnd n-o
ndreptm. (La cu;antul apostolic ce spune. Trebuie s 1ie i ere:ii intre
;oi, ca s se ;deasc intre ;oi cei incercati~~, 1, n vol. Despre
schimbarea numelor. Despre rbdare. Despre milostenie., pp. 236-237)
EREZIILE (Ierirea de nvtturile eretice, ucigtoare de suIlet)
,S Iugim de nvtturile care vatm, ca niste otrvuri, sntatea
suIletului nostru. De toate nvtturile de acest Iel s ne deprtm! Mult mai
mare e vtmarea asta si cu att mai mare cu ct e mai bun suIletul nostru
dect trupul. Otrvurile aduc moartea aceasta trupeasc, dar otrvurile care
vatm sntatea suIletului aduc moarte vesnic. (Omilii la Facere, omilia
V, V, n col. PSB, vol. 21, p. 74)
EREZIILE (urmrile distrugtoare ale ereziilor)
,,Deseori, ndat ce pmntul este lsat n paragin si nceteaz s mai
Iie Iolosit de minile agricultorilor, este npdit de buruieni, mrcini si de
copaci slbatici care cresc singuri. n acelasi chip este pustiit si suIletul
anomeenilor, ct vreme nu este cultivat de cercetarea Scripturilor, ci
pornind de la sine s-a lsat pe el nsusi s Iie npdit de aceast erezie
potrivnic si slbatic. (Despre necunoaterea lui Dumne:eu, cuvntarea III,
p. 61)
EREZIILE (slbiciunea lor ntemeiat pe minciun le Iace s
dispar)
1183
,Dumnezeu ngduie n multe mprejurri s se duc rzboi
credintei Lui adevrate si apostolice; dar las totodat ca ereziile si
elinismul s se bucure de liniste si tihn.
- Pentru ce?
- Ca s aIli si slbiciunea dusmanilor acelora, c se distrug de la
sine, Ir s le Iac cineva vreun ru, dar ca s cunosti si tria credintei
prigonite, ca s vezi c se rspndeste chiar prin cei care o mpiedic.
(Cu;ant de laud la cel intru S1inti, !rintele nostru Eustatie,
arhiepiscopul ntiohiei celei Mari, III, n vol. !redici la srbtori
imprteti i cu;antri de laud la s1inti, p. 391)
,Oare nu s-au prpdit toti dup Irdelegea lor? C unde sunt cei ce
se luptau atunci cu Biserica, mprati si puternici si ntelepti? Sau nu s-au
risipit si au pierit ca si cum nu ar Ii Iost? Unde este nIierbntarea si semetia
evreilor? Unde este Simon ereticul, Iermectorul cel mare, ucenicul
diavolului si naintemergtorul lui Antihrist? Unde este cel ru nscut de el,
Mundan si necurtia lui, scornitorul hulii, mai marele ruttilor, cu cele dou
preacurve si altele ale lor cte se griesc urte si scrbite si necurate Iapte,
care nu se cade s se arate? Pentru care zicea si Apostolul Petru c cele
ascunse ce se Iac de dnsii rusine este a le si gri la altare. Unde este
Marcion, unde Valie? Unde Manent? Unde este Vasilid? Unde este Neron?
Unde este Iulian, unde Arie, unde e Nestorie, unde sunt toti cei ce se luptau
cu Biserica, cum le zice si David: Inconfuratu-m-au caini multi' Oare n-au
pierit toti si s-au risipit pentru hula lor si au Iost izgoniti ca niste lupi? Pentru
c si-au aIlat lupttori si mpotrivitori viteji pe rzboinicii pstori, pe mai-
marii Bisericilor care au Iost n vremile acelea, pe Iericitii brbati. (Din vol.
Mrgritarele S1antului Ioan Gur de ur, p. 178)
,Adesea, Dumnezeu ngduie s Iie prigonit adevrata credint,
pe cnd ereziile, nselciunile si idolatria s aib parte de liniste. Din ce
motiv? Ca s vezi slbiciunea ereziilor, care cu toate c sunt lsate libere,
mai devreme sau mai trziu dispar, si pe de alt parte, s se vdeasc Iaptul
c desi prigonit, credinta adevrat sporeste si se ntreste. (Din vol.
!roblemele ;ietii, p. 358)
ETERODOCSII
,Plnge-i pe cei necredinciosi, plnge-i pe cei care prin nimic nu se
deosebesc de ei, adic pe cei care au murit Ir a Ii luminati de SIntul
Botez, Ir a Ii pecetluiti cu harul SIntului Duh. Acestia sunt cei cu
1184
adevrat vrednici de suspine, pentru c se gsesc n aIar de mprtie,
laolalt cu cei condamnati. de;rat, ade;rat, :ic tie. de nu se ;a nate
cine;a din ap i din duh, nu ;a putea s intre in imprtia lui Dumne:eu
(In., 3, 5). (Omilii la Epistola ctre Filipeni, omilia a IV-a, p. 71)
EUHARISTIA (- Trupul si Sngele lui Hristos)
,Gndeste-te, omule, de ce jertI ai s te atingi si de ce mas ai s
te apropii. Adu-ti aminte c, desi esti pmnt si cenus, te mprtsesti cu
trupul si Sngele lui Hristos. (Cu;ant la :iua Naterii Mantuitorului nostru
Iisus Hristos, care era necunoscut atunci, dar a 1ost 1cut cunoscut cu
putini ani inainte, de ctre unii care au ;enit din pus i au ;estit-o, VII, n
vol. !redici la srbtori imprteti i cu;antri de laud la s1inti, p. 21)
,. si de Iiecare dat cnd ne mprtsi m, mncnd
Trupul si Sngele Su. (Din vol. !roblemele ;ietii, p. 69)
,Cine ne asigur c semnul semnelor s-a mplinit? C Dumnezeu
este acolo? C Iisus Hristos este prezent pe altar, de cnd au Iost
pronuntate cuvintele de sIintire? C n loc de pine, este Trupul sIintit
al Mntuitorului? C n loc de vin este Sangele Legii celei noi? C n
momentul sIintirii o minune transIorm, schimb pinea n Trup si
vinul n Snge, n asa Iel nct neavnd nici pine nici vin, Iisus
Hristos singur este acolo. Iisus Hristos cu totul ntreg, Trupul Lui,
Sngele Lui, suIletul Lui, dumnezeirea Sa. Cine ne aIirm aceste
lucruri? Cine ne vine ca garant? Cine ne d siguranta absolut?
Dumnezeu nsusi.
Cuvntul lui Dumnezeu, aIirmatia lui Dumnezeu. Realitatea
acestui cuvnt nu va Ii pus la ndoial, att sunt de clare pasajele
Evangheliei care le cuprind.
Privitor la eIicacitatea cuvntului lui Dumnezeu cine va ndrzni
s-i pun lui limite? Au existat ele cnd El Icea s ias universul din
neIiint? Cine a zis: cesta este Trupul Meu? Este un om? Este preotul
pe care noi l avem sub ochi? Fereasc Dumnezeu! Cci precum atunci
acel glas Creteti i ; inmultiti i umpleti pmantul de atunci toate se
produc, toate la timpul lor chiar natura noastr de atunci se creeaz;
chiar acest glas auzit n Biseric si la o singur mas, de atunci n
Iiecare zi si pn la a doua venire a Lui Iace aceeasi jertI perIect.
1185
Dumnezeu singur actioneaz, Dumnezeu singur vorbeste,
Dumnezeu singur lucreaz aceast minune, cea mai mare din toate
minunile Sale, ncoronarea, consumarea tuturor Iaptelor Sale, marea si
divina realitate pe care Legea Veche n-o cuprindea dect n nchipuiri.
Priviti la proIetul Ilie n Iata victimelor lui, a jertIei primitive. El
ridic ochii la cer, el zice un cuvnt, Iocul coboar si consum
victimele. Imaginea este solemn Ir ndoial, scena este sublim:
ns ce este aceea Iat de pretul minunilor la care este martor altarul
ortodox? ns cu ce conditii si cu ce pret ne vom bucura noi de aceste
minuni? Conditia expres este ca noi s avem ncredere absolut n
cuvntul lui Dumnezeu. El a zis: cesta este Trupul Meu, deci este cu
adevrat trupul Lui. (.) Cci unde este cea mai mare certitudine, n
simturile noastre care adesea ne nseal sau n cuvntul Lui Dumnezeu
care nu ne nseal si nu poate s ne nsele niciodat?
Cnd deci, o crestine, Dumnezeul tu ti-a zis: cesta este Trupul
Meu bucur-te de o plcere att de delicioas, mbogteste-te cu o att
de imens bineIacere, mbat-te de o att de suav dulceat. Nu mai
zice: Oh! ct as vrea s-L vd, s-L ating, s respir parIumurile Lui
divine! (Din vol. Bogtiile oratorice, pp. 198-199)
EUHARISTIA (- masa cea dumnezeiasc)
,Care pstor hrneste oile sale cu mdularele lui? Dar pentru ce
vorbesc de pstor? Sunt mame care, dup ce au nscut, dau de multe ori pe
copiii lor s Iie hrniti de alte mame. Hristos ns n-a ndurat lucrul acesta, ci
nsusi ne hrneste cu propriul Lui snge si prin toate Se uneste strns cu noi.
Uit-te, te rog, S-a nscut din Iiinta noastr!
- Dar aceasta n-are legtur cu toti oamenii.
- Are totusi legtur cu toti oamenii. Dac Dumnezeu a venit la Iirea
noastr, atunci negresit a venit la toti oamenii; iar dac a venit la toti
oamenii, atunci a venit si la Iiecare. (Omilii la Matei, omilia LXXXII, IV,
n col. PSB, vol. 23, p.935)
,,Vedeti cum S-a unit Hristos cu mireasa Sa? Vedeti cu ce Iel de hran
ne creste pe toti? Din aceeasi plmad din care am Iost Icuti ne si hrnim.
Cci precum Iemeia si hrneste pruncul cu sngele si laptele ei, asa si
Hristos, pe care i-a nscut, nsusi i hrneste necontenit cu sngele Su.
(Omilia a III-a a aceluiai rostit ctre neo1iti, n vol. Catehe:e baptismale,
p. 64)
1186
EUHARISTIA (- pinea cea spre Iiint)
,Cu nsesi Iiinta sa (a omului n.n.) se amestec sngele, Icndu-l
voinic si curat, si ducndu-l spre cea mai neexplicat Irumusete.
(Comentariile sau Explicarea Epistolei ctre E;rei, omilia XVI, p. 220)
,S nu socotesti c este pine, nici c este vin ceea ce vezi! C nu se
dau aIar ca celelalte mncruri. Fereasc Dumnezeu! S nu gndesti asa!
Ci, dup cum ceara unindu-se cu Iocul nu pierde nimic si nimic nu
prisoseste, tot asa socoteste si aici! SIintele Taine intr n Iiinta trupului.
(Omiliile despre pocint, omilia a noua, p. 178)
,S nu socotesti c este pine, nici c este vin ceea ce vezi! C nu se
dau aIar ca celelalte mncri. Fereasc Dumnezeu! S nu gndesti asa! Ci,
dup cum ceara unindu-se cu Iocul nu pierde nimic si nimic nu prisoseste,
tot asa socoteste si aici! SIintele Taine intr n Iiinta trupului. (Omilie
despre pocint i despre cei ce pleac de la S1anta Liturghie..., n vol. Din
osptul stpanului, p. 187)
,Nu zic c este pine, nici s gndesti c este vin, pentru c nu merge
n jos ca celelalte bucate. S nu dea Dumnezeu s Iie acestea, nici s cugeti
acest lucru niciodat, c precum la cear Iocul nu are nici o prisoseal, asa
gndeste si pentru dumnezeiestile taine, c se mpart n Iiinta trupului. (Din
vol. Mrgritarele S1antului Ioan Gur de ur, pp. 105-106)
EUHARISTIA (- leac mntuitor)
,SIintele Taine din Iata noastr sunt leac mntuitor al rnilor noastre,
sunt bogtie nemputinat, pricinuitoare a mprtiei cerurilor. (Cu;ant la
:iua Naterii Mantuitorului nostru Iisus Hristos, care era necunoscut
atunci, dar a 1ost 1cut cunoscut cu putini ani inainte, de ctre unii care
au ;enit din pus i au ;estit-o, VII, n vol. !redici la srbtori imprteti
i cu;antri de laud la s1inti, pp. 21-22)
EUHARISTIA (- doctoria nemuririi)
,Nu ne d Hristos ap de izvor, ci snge viu, care nu-i simbol al
mortii, ci pricin a vietii. (Omilii la Matei, omilia VII, VI, n col. PSB, vol.
23, p. 98)
1187
EUHARISTIA (- SInta Multumire)
,C si nIricostoarele taine, pline de nespus mntuire, svrsite la
Iiecare slujb, se numesc euharistie, adic multumire, pentru c sunt o
aducere aminte de multe bineIaceri ale lui Dumnezeu Iat de noi, pentru c
ne arat capul purtrii de grij a lui Dumnezeu si pentru ca prin toate ne
pregtesc s-I multumim lui Dumnezeu. (Omilii la Matei, omilia XXV, III,
n col. PSB, vol. 23, p. 324)
,,!aharul binecu;antrii carele binecu;antm, au nu este
imprtirea sangelui lui Hristos? (1 Cor. 10, 16). Dar ce spui, Iericite
Pavele? Voind a atta pe asculttor si amintindu-i de Tainele cele
nIricosate, numesti paharul acela nIricosat si spimnttor paharul
binecuvntrii? Da, :ice el, cci ceea ce eu ;orbesc nu este putin lucru.
Binecu;antare cand :ic eu, inteleg euharistie, iar cand :ic euharistie, inteleg
intreaga comoar a bine1acerii dumne:eieti i amintesc de darurile cele
mari i minunate. Cci i noi ;orbind de paharul binecu;antrii intelegem
bine1acerile lui Dumne:eu cele negrite, i de cate ne-am bucurat, ne
apropiem ast1el de dansul i ne imprtim, multmindu-i c a i:b;it
neamul omenesc din rtcire, c 1iind deprtati de dansul, ne-a apropiat, c
nea;and nici o ndefde i 1iind 1r Dumne:ei in lume, el ne-a 1cut 1ratii si
i impreun-motenitori. !entru acestea i pentru altele de acest 1el,
multmindu-i ne apropiem de dansul. Deci cum de ;oi 1aceti cele potri;nice,
o, corintenilor. binecu;antand pe Dumne:eu c ;-a scpat de idoli i in
acelai timp alergand la mesele lor?
!aharul binecu;antrii carele binecu;antm, au nu este imprtirea
sangelui lui Hristos? A vorbit Ioarte drept si nIricosat. Ceea ce el spune aici
aceasta nseamn: c ceea ce este n pahar este chiar sngele cel curs din
coasta lui si din acel snge ne mprtsim. L-a numit paharul binecuvntrii,
Iiindc avndu-l n mn, noi ludm pe Dumnezeu, l admirm si suntem
uimiti de darul su cel nespus, binecuvntndu-l c si-a vrsat si sngele su
ca s nu rmnem n rtcire, si nu numai c l-a vrsat, ci nc ne-a si
mprtsit pe noi toti dintr-nsul. a c dac doreti sange, apoi nu sangele
dobitoacelor ucise la capitea idolilor, ci chiar cu sangele meu te
imprtete. Si ce poate Ii mai nIricosat ca aceasta? Ce poate Ii si mai drag
totdeodat? Aceasta o Iac si cei ce iubesc, adic atunci cnd vd c cei iubiti
de dnsii sunt alipiti de altii strini, iar ei sunt dispretuiti, apoi le dau cele ale
lor si-i nduplec a se deprta de aceia. Cei ce iubesc cu dragoste omeneasc
si arat aceasta prin bani, sau haine, sau mosii, niciodat ns nu si-a artat
1188
cineva dragostea prin snge. Hristos ns si-a artat dragostea lui cea
Iierbinte ctre noi si n aceasta. n legea veche, Iiindc se gseau mai
nedesvrsiti, suIerea si le primea sngele ce-l jertIeau la altar, ca astIel s se
deprteze singuri de jertIele idolesti, ceea ce iarsi venea din dragostea lui
cea negrit ctre neamul omenesc; aici ns a preschimbat ierurgia ntr-un
chip cu mult mai nIricosat si mai mret, si chiar nssi jertIa
preschimbndu-o, a poruncit ca n locul jertIirii dobitoacelor s se pun
nainte pe sine nsusi. (Comentariile sau Talcuirea Epistolei intai ctre
Corinteni, omilia XXIV, pp. 249-250)
EUHARISTIA (- unirea cu Hristos)
,Noi nu suntem toti decat un singur trup, zice Scriptura, i mdulare
ale trupului Lui i ale oaselor Lui. Cci cei ce sunt nvtati n tainele noastre
sIinte s asculte cu atentie ceea ce voi spune.
Ca noi s devenim asa nu numai prin iubire, ci nc si real, s ne unim
cu aceast carne divin. Este eIectul pe care-l produce alimentul pe care
Mntuitorul ni l-a dat pentru a Iace s cunoastem cldura si excesul iubirii
Sale. Iat pentru ce a unit El, a amestecat trupul Lui cu al nostru, ca noi s
Iim toti un singur trup, legat de un singur cap. n sIrsit, acela este semnul
unei iubiri Iierbinti. Iov arat acest adevr, cnd spune despre slujitorii si c
el i iubea att de mult, nct ei ar Ii dorit s-l mnnce. Cci pentru a arta
atasamentul lui viu si Irumos ei ziceau: Unde s-ar 1i gsit unul care s nu se
1i sturat la masa lui? (Iov 31, 33). Iat ce a Icut Iisus Hristos pentru noi;
El ne-a dat carnea Sa s o mncm pentru ne a angaja ca s avem pentru El o
iubire din cele mai mari si a ne-o arta pe cea pe care o are El pentru noi; El
nu s-a Icut numai vzut celor ce doreau s-L contemple, ci S-a lsat atins,
S-a dat s Iie mncat, s Iie nIipti dintii n El, absorbind n asa Iel nct s
multumeasc cea mai Iierbinte iubire. (Comentar la E;anghelia de la Ioan,
omilia XLVI, 2-3, p. 222)
,,!ainea care 1rangem, au nu imprtirea trupului lui Hristos este?
Dar pentru ce oare nu a ntrebuintat apostolul cuvntul ctoq, ci koiveviu?
Pentru c a voit prin cuvntul koiveviu (mprtsire), s arate ceva mai mult
dect se ntelege prin cuvntul ctoq, desi amndou cuvintele au mult
asemnare; au voit adic s arate c nu numai ne mprtsim, ci si c
mprtsindu-ne ne unim cu dnsul. Cci dup cum trupul acela s-a Iost unit
cu Hristos, tot asa si noi prin pinea aceasta ne unim cu dnsul. Dar pentru
1189
ce oare a adogat care 1rangem? Aceasta se ntmpl numai n euharistie, si
numai aici se poate vedea, nu ns si atunci cnd era pe cruce, si cnd s-a
petrecut cu totul dimpotriv, dup cum zice: Os nu se ;a :drobi dintr-insul
(In. 19, 36). Dar ceea ce nu a ptimit pe cruce, aceasta o ptimeste n
punerea nainte pentru tine, si primeste a se Irnge pentru ca pe toti s-i
sature.
Apoi Iiindc s-a zis imprtirea trupului, iar ceea ce se d spre
mprtsire este altceva dect aceea cu care ne mprtsim, iat c apostolul
a nimicit si aceast mic deosebire, cci spunnd imprtirea trupului a
cutat iarsi a spune ceva mai apropiat, pentru care a si adogat: Cci o
paine, un trup cei multi suntem (1 Cor. 10, 17). Ce spun eu imprtire, :ice,
cci noi suntem una cu trupul acela. Ce este painea din punerea inainte?
Trupul lui Hristos. Deci ce de;in cei ce se imprtesc din ea? Trupul lui
Hristos, i nu mai multe trupuri, ci un trup. Dup cum pinea Iiind alctuit
din multe boabe de gru, este unit ntr-un singur ntreg, Ir s se vad
undeva boabele de gru desi ele Iiinteaz astIel si noi ne unim unii cu
altii si cu Hristos. Nu c tu te hrnesti din alt trup, iar acela din altul, ci din
acelasi ne hrnim cu totii. Pentru aceea a si adogat: Cci toti dintr-o paine
ne imprtim. (Comentariile sau Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni,
omilia XXIV, pp. 250-251)
,,. multe si Ielurite sunt luptele dintre noi toti, si ne gsim Iat de
altii, care sunt mdulare ale trupului lui Hristos, mai grozav dect Iiarele
slbatice. Hristos te-a unit cu El (prin SI. Euharistie n.n.) desi tu erai att
de nvrjbit cu dnsul pe cnd tu nu te cobori a te uni nici mcar cu Iratele
tu dup cum se cuvine, ci te desparti de dnsul, desi te-ai bucurat de atta
dragoste si viat din partea Stpnului. Si nici mcar nu si-a dat trupul su n
chip simplu, ci Iiindc Iirea cea dinainte a trupului celui plzmuit din pmnt
ajunsese din pricina pcatului a Ii moart si lipsit de viat, apoi a adus, cum
s-ar zice, o alt Irmnttur, un alt aluat, adic nssi trupul su, de la Iire
Iiind acelasi, ns lipsit de pcat si plin de viat. (Comentariile sau
Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni, omilia XXIV, p. 251)
,,Devenim un singur trup cu Hristos prin mprtsire. (Omilia despre
cstorie. Din comentariul la E1eseni, n vol. Catehe:e maritale, p. 95)
1190
EUHARISTIA (- inhabitarea reciproc a lui Hristos n noi si a
noastr n El)
,Cel c mnanc trupul Meu i bea sangele Meu rmane in Mine i
Eu in el (56) pentru a arta c el se ncorporeaz n El. (Comentar la
E;anghelia de la Ioan, omilia XLVII, 1, p. 225)
,Te-am unit i M-am lipit de tine. Mnanc trupul Meu, am :is, i bea
sangele Meu, ca s te am i Sus dar i fos s M unesc in totul cu tine. Nu-ti
este de afuns c parga ta o am Sus? Oare nu te mangaie acest 1apt? Si iari
m-am pogorat, i nu oricum M impreune: cu tine, ci m amestec, sunt
mancat, sunt 1ramat in prti mici, ca ast1el unirea s se 1ac intru totul,
cci cele unite stau pentru totdeauna unite, ast1el c eu sunt intru totul legat
de tine. Nu ;reau catui de putin s 1ie intre noi ;reo rupere cat de mic, ci
doresc s 1im impreun unul i acelai.` (Talcuiri la Epistola intai ctre
Timotei, omilia a XV-a, p. 176)
EUHARISTIA (cnd svrsim SInta Euharistie, vestim moartea
si nvierea Lui)
,De cate ori ;eti 1ace aceasta, moartea Domnului ;eti ;esti (I Cor., 11, 26), adic Iaceti amintir
EUHARISTIA (,,Cel ce aduci si Cel ce Te aduci, Hristoase.)
,,. acea mas (Cina cea de Tain n.n.) nu avea nimic mai mult
dect cea de dup aceea, cci si astzi tot El este Care lucreaz si Care Se d
pe Sine, ca si atunci. (Comentariile sau Talcuirea Epistolei intai ctre
Corinteni, omilia XXVII, pp. 286-287)
EUHARISTIA (anamneza)
,,Dup cum noi pomenim mai ales acele cuvinte rostite n ceasul de pe
urm de ctre cei ce se duc de la noi si le spunem mostenitorilor acelora, ca
atunci cnd ar cuteza s calce acele porunci, s-i rusinm zicndu-le:
Ganditi-; c tatl ;ostru aceste cu;inte le-a rostit l-a urm ctre ;oi, i
pan in seara in care a adormit, tot aceasta a poruncit - tot asa si Pavel
voind a-si Iace de aici vorba mai nIricosat, numai ct nu le zice: duceti-
; aminte c aceast tain ;-a predanisit-o la urm, i chiar in acea noapte
1191
in care urma a 1i omorat pentru ;oi, ;-a poruncit acestea la acea cin
s1ant, dup care nimic nu a mai adogat.
Apoi povesteste pn si mprejurrile petrecute atunci, zicnd c: u
luat paine, i multumind au 1rant, i au :is. Luati, mancati, acesta este
trupul meu, carele se 1range pentru ;oi. (Comentariile sau Talcuirea
Epistolei intai ctre Corinteni, omilia XXVII, p. 287)
,,. vorbind (Pavel n.n.) de acea cin, cnd cu totii au stat pe acelasi
asternut
230
si de la nsusi Hristos au primit jertIa aceasta, tot asa si astzi se
gsesc, pentru care si zice: C de cate ori ;eti manca painea aceasta, i
pharul acesta ;eti bea, moartea Domnului ;estiti pan cand ;a ;eni (1 Cor.
11, 26). Dup cum si Hristos, zicnd: ceasta s 1aceti intru pomenirea mea,
a acoperit de noi pricina predrii acestei taine, si mpreun cu celelalte
spunnd c si aceasta este de-ajuns a ne sluji de pricin a evlaviei noastre
Iiindc atunci cnd vei cugeta ce a ptimit pentru tine Stpnul, vei Ii mai cu
bgare de seam si mai IilosoI tot asa si Pavel iarsi zice: C de cate ori
;eti manca painea aceasta, moartea Domnului ;estiti, cci si aceasta este tot
aceeasi cin. Apoi artnd c aceast cin rmne pn la sIrsitul lumii,
aceeasi zice: pan cand ;a ;eni. (Comentariile sau Talcuirea Epistolei intai
ctre Corinteni, omilia XXVII, pp. 287-288)
EUHARISTIA (caracterul sobornicesc al Euharistiei)
,O singur mas ne st tuturor nainte; un singur Tat ne-a nscut; cu
toti am iesit din acelasi pntece; aceeasi butur ni s-a dat tuturora; dar, mai
bine spus, nu numai aceeasi butur, ci ni s-a dat s bem si dintr-un singur
potir. C Tatl, vrnd s ne Iac s ne iubim unii pe altii, a mestesugit si
aceea ca s bem toti dintr-un singur potir, semn de Ioarte puternic dragoste
a unora cu altii. (Omilii la Matei, omilia XXXII, VII, n col. PSB, vol. 23,
p. 403)
230
Tlcuirea Arhim. Theodosie Athanasiu: Ea uutq kcicvoi tq` otiuoo, stand pe
acelai aternut. Obiceiul Evreilor era de a sta la mas culcati jos pe pmnt, sau chiar si
pe pat, cnd negresit c aveau sub dnsii un asternut, Iie pentru a nu-si murdri hainele,
Iie pentru a sta pe ceva moale. Deci expresia de aici pe acelai aternut n acest nteles
este pus. (n.s. 1, p. 287)
1192
EUHARISTIA (,Acesta este trupul Meu
231
)
,S nu ne uitm numai la materia ce ne st naintea ochilor, ci s avem
n minte permanent cuvintele Domnului. Cuvntul Lui nu nsal niciodat,
pe cnd simturile ne nsal usor. Cuvntul Lui n-a Iost niciodat dezmintit,
pe cnd simturile noastre de Ioarte multe ori gresesc. Cnd cuvntul Lui
spune: cesta este trupul Meu, s ascultm si s credem si s vedem trupul
Lui cu ochii suIletului. Hristos nu ne-a dat nou ceva material, ci, n
lucrurile materiale, toate sunt duhovnicesti. (Omilii la Matei, omilia
LXXXII, IV, n col. PSB, vol. 23, p. 934)
EUHARISTIA (aducerea JertIei nesngeroase)
,C noi proaducem pururea ca jertI pe acelasi Miel, nu acum unul,
mine un altul, ci n veci pe acelasi, asa c o singur jertI este. Dar 1iind
;orba de aceasta, zici tu, 1iindc se proaduce in multe locuri, apoi sunt i
mai multi Hristoi? Nicidecum, ci unul si acelasi Hristos este pretutindeni,
un trup, care este acelasi si acolo si aici. Deci, precum este un trup, desi se
proaduce n multe prti, si nu mai multe trupuri, asa si o singur jertI.
Arhiereul nostru este chiar El, Care a proadus JertIa ce ne curteste pe noi.
Acea jertI o proaducem si astzi, acea proadus si atunci. (Comentariile
sau Explicarea Epistolei ctre E;rei, omilia XVII, p. 230)
EUHARISTIA (preIacerea darurilor)
,Tainele din Iata noastr nu sunt Iapte ale puterii omenesti. Domnul,
Care le-a svrsit atunci la cina aceea, Acelasi le svrseste si pe acestea
acum. Noi preotii nu suntem dect slujitorii; El este Cel ce le sIinteste si le
preIace. (Omilii la Matei, omilia LXXXII, V, n col. PSB, vol. 23, p. 935)
,Hristos e de Iat. Acela Care a pregtit atunci masa aceea, Acelasi o
pregteste pe aceasta si acum. Cel care Iace ca cele puse nainte s ajung
Trup si Snge ale lui Hristos nu este un om, ci este nsusi Iisus Hristos Cel
rstignit pentru noi. Preotul st mplinind Iorma si rostind cuvintele acelea,
dar sunt puterea si harul lui Dumnezeu. El a spus: cesta este Trupul Meu.
Aceste cuvinte preIac pe cele puse nainte. Si dup cum cuvintele acelea care
au spus: Creteti i ; inmultiti i umpleti pmantul (Fac., 1, 28) s-au rostit o
231
Matei 26, 26.
1193
singur dat, dar se mplinesc cu Iapta de-a lungul vremurilor, pentru c
acele cuvinte au ntrit Iirea noastr pentru Iacerea de copii, tot astIel si
cuvintele acestea, rostite o dat, Iac desvrsit jertIa n Iiecare zi n biserici,
de atunci si pn astzi si pn la venirea Lui. (Omilia I la Jan:area lui
Iuda, VI, n vol. !redici la srbtori imprteti i cu;antri de laud la
s1inti, p. 56)
,Cel ce este n Iata SIintei Mese nu Iace nimic de la el si nici
darurile puse nainte nu sunt Iapte ale Iirii omenesti, ci harul Domnului
este de Iat, deasupra lor, si se pogoar peste toti, si svrseste acea
JertI tainic. Om este, e drept, cel ce st n Iata SIintei Mese, dar
Dumnezeu este Cel ce lucreaz prin el. Nu te uita, dar, la Iirea celui pe
care l vezi, ci gndeste-te la harul cel nevzut. Nimic nu este omenesc
din cele ce se ntmpl pe aceast SInt Mas. (Omilia I la Rusalii,
IV, n vol. !redici la srbtori imprteti i cu;antri de laud la
s1inti, p. 208)
EUHARISTIA (Hristos Se aduce jertI si Se mparte
credinciosilor)
,Credeti, dar, c si acum este Cina cea de Tain la care Domnul a
mncat. ntru nimic nu se deosebeste aceea de aceasta. Pe aceasta n-o
svrseste un om, iar pe cealalt Hristos, ci El o svrseste si pe aceasta si pe
aceea. Cnd l vezi pe preot c-ti d trupul si sngele Lui nu socoti c preotul
Iace asta, ci c mna lui Hristos se ntinde spre tine. (Omilii la Matei,
omilia L, II, n col. PSB, vol. 23, p. 582)
,Cel Ce a dat ceea ce-i mai mult, adic pe El nsusi, cu mult mai mult
nu va reIuza s-ti dea si trupul Su.
S auzim, dar, si preoti si credinciosi, de ce am Iost nvredniciti! S
auzim si s ne cutremurm! Ne-a dat s ne sturm cu sIntul Lui trup! S-a
dat pe El nsusi jertI! Ce cuvnt de aprare mai avem cnd Iiind hrniti asa
pctuim atta! Cnd mncnd Mielul, suntem lupi! Cnd Iiind hrniti cu
Oaia, rpim ca leii!. (Omilii la Matei, omilia L, III, n col. PSB, vol. 23, p.
583)
,Cti oameni nu spun azi: As Ii voit s-I vd chipul Lui, statura Lui,
ncltmintea Lui! Iat l vezi, te atingi de El, l mnnci! Doresti s-I vezi
hainele Lui? Dar El Se d pe El nsusi tie nu numai s-L vezi, ci chiar s te
1194
atingi de El, s-L mnnci, s-L primesti nuntrul tu. (Omilii la Matei,
omilia LXXXII, IV, n col. PSB, vol. 23, p. 934)
,Prin SIintele Taine ale SIintei Euharistii El Se uneste cu Iiecare din
credinciosi; pe cei pe care i-a nscut i hrneste cu trupul Lui; nu-i d altuia
s-i hrneasc, ca s te convingi iarsi, si prin aceasta, c a luat trupul tu.
(Omilii la Matei, omilia LXXXII, V, n col. PSB, vol. 23, p. 935)
EUHARISTIA (Hristos Se mparte, nu Se desparte si niciodat nu
Se sIrseste)
,S presupunem un Ioc de unde se aprind mii de Iocuri, dou mii, trei
mii de Ilcri, si mai multe nc; acest Ioc, dup ce si-a dat lumina sa si
puterea sa la toate aceste mii de Ilcri, nu rmne el cu totul deplin acelasi?
Nimeni n-o tgduieste. Cci dac printre lucruri, lucruri nevzute si
nemprtite, pe care mprtirea le micsoreaz, sunt care nu pot da din ele
altora, Ir s suIere micsorarea, cu ct mai tare va Ii pentru Fiinta
netrupeasc si nestriccioas? Cci dac nu este n mod necesar mprtire
cnd lucrul comunicat este o substant trupeasc, atunci cnd se vorbeste
despre o putere, si despre o putere provenind dintr-o substant netrupeasc,
nu este mai vizibil c ea nu trebuie s suIere nici o mprtire? Iat pentru ce
zice SIntul Ioan: Si din plintatea Lui noi toti am luat, si adaug mrturia sa
la cea a lui Ioan Boteztorul. (Comentar la E;anghelia de la Ioan, omilia
XIV, 1, p. 66)
EUHARISTIA (primirea ei)
,Cti oameni nu spun azi: As Ii voit s-I vd chipul Lui, statura Lui,
ncltmintea Lui! Iat l vezi, te atingi de El, l mnnci! Doresti s-I vezi
hainele Lui? Dar El Se d pe El nsusi tie nu numai s-L vezi, ci chiar s te
atingi de El, s-L mnnci, s-L primesti nuntrul tu. (Omilii la Matei,
omilia LXXXII, IV, n col. PSB, vol. 23, p. 934)
EUHARISTIA (primirea SIintei Euharistii numai dup ce ne-am
spovedit pcatele)
,Este timp de pocint si pentru catehumeni si pentru cei botezati;
unii, pocindu-se, s aib parte de sInta tain a Botezului, iar ceilalti,
1195
splndu-si prin mrturisire pcatele svrsite dup botez, s se apropie cu
constiinta curat de SInta Mas. (Omilii la Matei, omilia X, V, n col.
PSB, vol. 23, p. 127)
,,Cunoscnd, dar, mijloacele de vindecare a rnilor noastre, (cile
pocintei), s le ntrebuintm necontenit ca, Icndu-ne cu adevrat sntosi,
s ne mprtsim cu ndrznire cu SIintele Taine, s ntmpinm cu mult
slav pe mpratul slavei, Hristos. (Despre mrginita putere a dia;olului,
omilia a II-a, 5, n vol. Despre mrginita putere a dia;olului. Despre
cint., p. 38)
,,Nu dati cele s1inte cainilor, nici nu aruncati mrgritarele ;oastre
inaintea porcilor (Matei 7, 6). Hristos ne-a dat aceste nvtturi tot ca niste
porunci; noi ns, din pricina slavei desarte, a umblatului dup lauda lumii si
a ambitiei necugetate, am clcat n picioare si aceast porunc, ngduind,
Ir nici o socoteal si Ir o cercetare amnuntit, s ia parte la SIintele
Taine oameni desIrnati, necredinciosi si plini de nenumrate pcate; nainte
de a cerceta temeinic suIletul lor, le descoperim toat nvttura credintei
noastre si i conducem dintr-o dat n sInta sIintelor, Ir s le mai dm
putinta s vad si cele ce sunt nainte de sInta sIintelor. Din aceast cauz
unii dintre cei care au Iost initiati n SIintele Taine cu atta grab, au Iugit
ndat si au svrsit nenumrate rele. Si nu numai cnd e vorba despre alti
oameni, dar chiar cnd e vorba de noi nsine, trebuie s mrturisim c
nesocotim aceast prea nIricostoare porunc, atunci cnd ne mprtsim cu
nemuritoarele Taine, Icnd aceasta plini de necurtie si cu nesocotint.
(Despre cint (I, 6, n vol. Despre mrginita putere a dia;olului. Despre
cint., p. 72)
EUHARISTIA (este necesar a se tine post nainte de primirea
SIintei mprtsanii)
,,Mai nainte de a te mprtsi, postesti, ca s te arti oarecum vrednic
de mprtsire. (Comentariile sau Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni,
omilia XXVII, p. 289)
EUHARISTIA (primirea ei ,,spre iertarea pcatelor si spre viata
de veci)
,,Tuturor deci a dat acest trup spre mprtsire, ca astIel hrnindu-ne
cu dnsul si lepdnd de la noi moartea cea dinainte, s ne amestecm cu
1196
dnsul prin aceast mas sInt si s intrm n viata vesnic si nemuritoare.
(Comentariile sau Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni, omilia XXIV, p.
251)
EUHARISTIA (primirea ei naintea mortii)
,Un altul mi-a spus - n-o aIlase de la altul, ci el nsusi Iusese
nvrednicit s vad si s aud - c dac cei care pleac de pe lumea aceasta s-
au mprtsit cu SIintele Taine cu constiinta curat, cnd si dau suIletul,
sunt nsotiti de aici de ngeri, din pricina sIintei mprtsanii pe care au luat-
o. (Tratatul despre preotie, cartea a sasea, cap. 4, n vol. Despre preotie, p.
138)
EUHARISTIA (deasa ori rara mprtsire?)
,Multi dintre voi se mprtsesc din jertIa aceasta o singur dat n
cursul anului, altii de dou, iar altii mai de multe ori. Deci, cuvntul nostru
este ndreptat ctre toti, nu numai ctre cei de Iat, ci si ctre cei ce stau prin
pustii, cci aceia mai cu seam o singur dat n an se mprtsesc, de multe
ori si la doi ani. Deci ce? Pe care oare vom aproba noi? Pe cei ce se
mprtsesc o dat, sau pe cei de mai multe ori, ori pe cei de mai putine ori?
Nici pe cei de o dat, nici pe cei de multe ori, nici pe cei de putine ori, ci pe
cei cu cuget curat, pe cei cu inima curat, pe cei cu viata Ir de prihan.
Unii ca acestia, apropie-se pururea, iar de nu sunt asa, s nu se apropie
niciodat. De ce? Fiindc si iau cu sine judecat, si osnd, si pedeaps
nespus. (Comentariile sau Explicarea Epistolei ctre E;rei, omilia XVII, p.
231)
,Nu srbtoarea si prznuirea este pricin de mprtsire, ci constiinta
curat si viata lipsit de pcate. Dup cum cel care nu se stie cu nici un pcat
pe cuget trebuie s se mprtseasc n Iiecare zi cu SIintele Taine, tot astIel
cel ncurcat n pcate si nepocit nu trebuie s se apropie de SInta
mprtsanie nici la srbtoare. (Cu;antri impotri;a anomeilor, cuv. VI, n
vol. Cu;antri impotri;a anomeilor. Ctre iudei, p. 103)
,Apropierea cea mai bun de SIintele Taine nu se judec prin tinerea
timpurilor srbtorilor, ci prin constiinta curat. (Ctre iudei, cuv. III, 5, n
vol. Cu;antri impotri;a anomeilor. Ctre iudei, p. 282)
1197
,Exist ns si o alt chestiune: multi se mprtsesc, o dat pe
an, altii de dou ori, altii de mai multe ori. Pe care dintre ei i vom
Ierici mai mult? Pe cei care se mprtsesc o dat, pe cei care se
mprtsesc de cteva ori sau pe cei care se mprtsesc de mai multe
ori? Nici pe unii nici pe altii, ci pe cei care se apropie de sIntul, potir
cu constiinta curat, cu inima neprihnit, cu trire lipsit de reprosuri.
Acestia se pot mprtsi mereu. Ceilalti ns, pctosii nepociti, s
stea departe de Preacuratele Taine, cci altIel si pregtesc lor rutate si
osnd. (Din vol. !roblemele ;ietii, p. 170)
,Multi oameni se mprtsesc cu SIintele Taine ale lui Hristos ntr-un
an o dat, altii de multe ori ntr-un an. Oare pe care din acestia i vom luda
sau i vom Ierici? Pe cei ce se mprtsesc o dat, sau pe cei ce se
mprtsesc de multe ori, sau pe cei ce de putine ori? Eu zic c nici pe cei ce
se mprtsesc din an n an, nici pe cei ce se mprtsesc de multe ori, nici de
putine ori, ci numai pe cei ce se mprtsesc cu gnd curat si cu inim curat,
pe cei ce au viat nehulit, pe cei ce sunt nepomenitori de rele si
nepizmuitori si care poItesc pacea. Unii ca acestia la toate praznicile
domnesti s se mprtseasc. Iar cei ce sunt necunosctori si necurati de tot
Ielul de pcate, nici o dat n an s nu Iie vrednici a se mprtsi. C multi
bolnavi si slabi mor mprtsindu-se cu nevrednicie si merg la iad. (Din
vol. Mrgritarele S1antului Ioan Gur de ur, p. 13)
,Vremea Cuminecturii este nu srbtoarea si praznicul, ci curtia
constiintei si viata cea nevinovat. C n ce Iel cel ce n-are la el nici o
mpiedicare de pcate poate s se cuminece n toate zilele, asa si cel ce cade
n pcat si nu se pocieste, nici ntr-o srbtoare nu poate s se cuminece, c
nu ne usureaz pe noi aceasta de pcate de ne vom cumineca o dat n an ci,
mai mult, aceasta ne osndeste mai ru, c numai o dat ne cuminecm si
nici atunci curat. (Din vol. Mrgritarele S1antului Ioan Gur de ur, pp.
251-252)
EUHARISTIA (primirea ei - conditii)
,A ne apropia cu credint nu nseamn numai a primi sIintele Taine ce
stau naintea noastr, ci si a le si atinge cu inim curat si a Ii nsuIletiti de
aceleasi gnduri si simtminte ca si cum ne-am apropia de nsusi Hristos. Ce
dac nu-I auzi glasul? Dar l vezi asezat pe SInta Mas! Dar, mai bine spus,
i auzi si glasul! ti grieste prin evanghelisti. (Omilii la Matei, omilia L, II,
n col. PSB, vol. 23, p. 582)
1198
,Taina aceasta a sIintei mprtsanii ne porunceste s Iim totdeauna
curati nu numai de jaI si de rpire, dar chiar de cea mai mic dusmnie.
(Omilii la Matei, omilia L, III, n col. PSB, vol. 23, p. 583)
,Nici un Iuda s nu se apropie de aceast mas, nici un Simon Magul!
C si unul si altul au pierit din pricina iubirii de argint! S Iugim de aceast
prpastie; nici s socotim c ne este de ajuns spre mntuire dac Iacem dar
acestei sIinte mese un potir de aur btut n pietre scumpe dezbrcnd pe
vduv si orIani. Dac vrei s cinstesti jertIa adu-I suIletul pentru care
Hristos S-a jertIit. SuIletul I-ti-l de aur. Care ti-i cstigul dac suIletul ti-i
mai ru dect plumbul si lutul, iar potirul druit, de aur?. (Omilii la Matei,
omilia L, III, n col. PSB, vol. 23, p. 583)
,Nimeni s nu se apropie cu scrb, nimeni s nu se apropie cu pasi
sovitori. Toti s Iim nIlcrati, toti s Iim cu suIletele clocotitoare, toti s
Iim cu mintile treze. Dac iudeii mncau cu zel pastele stnd n picioare, cu
ncltmintea n picioare si cu toiegele n mini, cu mult mai mult noi
trebuie s Iim veghetori. Ei trebuiau s mearg n Palestina; tu ns trebuie
s mergi n cer.
De aceea trebuie s Iim totdeauna veghetori. Nu e mic pedeapsa
pentru cei ce se mprtsesc cu nevrednicie. Adu-ti aminte ct te-ai revoltat
mpotriva vnztorului, mpotriva rstignitorilor. Caut, dar, s nu te Iaci si
tu vinovat de trupul si sngele lui Hristos! Iudeii au junghiat prea sIntul
trup, dar tu l primesti ntr-un suIlet murdar, dup ce ai primit attea
bineIaceri. Domnul nu S-a multumit numai s Se Iac om, s Iie plmuit si
junghiat, ci s Se si uneasc cu noi; ne-a Icut trup al Lui nu numai prin
credint, ci chiar n realitate. Dect cine trebuie s Iie mai curat cel ce se
mprtseste cu aceast jertI? Nu trebuie s Iie, oare, mai curat dect raza
soarelui mna celui care taie acest trup, gura care se umple de Iocul cel
duhovnicesc, limba care se nroseste cu sngele cel prea nIricostor?
Gndeste-te la cinstea cu care ai Iost cinstit! Gndeste-te la ce Iel de mas iei
parte! Ne hrnim si ne unim cu Acela de Care ngerii se cutremur vzndu-
L, pe Care nici nu ndrznesc s-L priveasc Ir Iric din pricina
strIulgerrii Lui; ajungem trup si snge al lui Hristos. Cine ;a gri puterile
Domnului? Cine ;a 1ace au:ite toate laudele Lui?. (Omilii la Matei, omilia
LXXXII, IV, n col. PSB, vol. 23, pp. 934-935)
,Asadar s nu ne trndvim de vreme ce suntem nvredniciti de o att
de mare dragoste si cinste. Nu vedeti pe copii cu ct grab se ndreapt spre
1199
snul mamei lor, cu ct rvn si nIig buzele n sn? Tot cu atta grab s
ne apropiem si noi de masa aceasta, de snul potirului cel duhovnicesc; dar,
mai bine spus, s sugem harul Duhului cu mai mult rvn dect copiii de
lapte. O singur durere s simtim, aceea de a nu ne mprtsi cu aceast
hran. (Omilii la Matei, omilia LXXXII, V, n col. PSB, vol. 23, p. 935)
,Nici un Iuda s nu Iie aici! Nici un iubitor de argint! Dac nu esti
ucenic pleac! Masa aceasta nu-i primeste pe unii ca acestia. Cu ucenicii Mei
;reau s 1ac !atele' (Matei 26, 18), a spus Domnul. Masa aceasta este masa
aceea de la Cina cea de Tain, ntru nimic mai prejos. N-a Icut-o pe aceea
Hristos, iar pe aceasta un om. Nu, ci si pe aceasta tot El. Acesta este Ioisorul
acela unde era El cu ucenicii Lui atunci (Luca 22, 12). De acolo a plecat la
Muntele Mslinilor (Matei 26, 30). S plecm si noi de aici spre minile
sracilor. Munte al Mslinilor este locul unde sunt sracii. (.) Nici un om
cu inim de piatr s nu se apropie de sIintele Taine, nici unul care-i crud si
nemilos, nici unul care-i cu totul necurat.
Cuvintele acestea vi le spun si vou care v mprtsiti si vou celor
ce mprtsiti. Este de neaprat trebuint s vi se spun si vou, ca s
mprtiti aceste daruri cu mult bgare de seam. Nu mic v va Ii osnda
dac ngduiti s se mprtseasc de la aceast mas cineva pe care-l stiti cu
vreun pcat. Sngele lui Hristos din minile voastre se va cere. De-ar Ii
general, de-ar Ii mare dregtor, de-ar Ii chiar cel cu diadema pe cap, opreste-
l dac se apropie cu nevrednicie! Tu ai mai mult putere dect el. Dac ti s-
ar Ii ncredintat s ai grij de curtenia apei unui izvor din care bea o turm
si ai vedea c vine la ap o oaie plin toat de noroi la gur, n-ai lsa-o s se
aplece s bea, ca s nu tulbure izvorul; aici ns nu ti s-a ncredintat izvorul
unei ape, ci izvorul sngelui si al Duhului. (Omilii la Matei, omilia
LXXXII, V, n col. PSB, vol. 23, pp. 935-936)
,Cnd i vezi pe unii c se apropie, desi au pcate mai murdare dect
pmntul si noroiul, nu te revolti si nu-i opresti? Ce iertare mai poti avea?
Pentru aceasta v-a cinstit Dumnezeu pe voi, preotilor, cu aceast cinste, ca
s-i deosebiti pe unii de altii. Aceasta e vrednicia voastr; aceasta-i trinicia
voastr, aceasta-i toat cununa voastr, nu ca s umblati ntr-o hain alb si
strlucitoare.
- Dar de unde stiu eu pe cutare si pe cutare?
- Nu vorbesc de cei pe care nu-i cunosti, ci de cei pe care-i cunosti.
Vrei s-ti spun ceva mai nIricostor? Nu e att de mare grozvia s spunem
c au clcat n picioare pe Hristos, c au socotit ceva de rnd sngele
Testamentului si au batjocorit harul Duhului (Evr., 10, 29). Cel care
1200
pctuieste si se apropie de sIintele Taine este mai ru dect un ndrcit:
ndrcitii, pentru c sunt stpniti de demoni, nu sunt pedepsiti; acestia ns
pentru c se apropie cu nevrednicie sunt dati osndei vesnice. Asadar nu
numai pe acestia s-i alungm, ci pe toti pe care-i vedem c se apropie cu
nevrednicie. Nimeni s nu se mprtseasc, dac nu-i ucenic! Nici un Iuda
s nu se mprtseasc, ca s nu pteasc ce-a ptit Iuda. Trup al lui Hristos
este si multimea aceasta. Vezi, dar, ca tu, care mprtsesti cu sIintele Taine,
s nu mnii pe Stpn dac nu cureti trupul acesta! Vezi s nu-i dai sabie n
loc de hran! Dac un om nevrednic vine din nestiint s se mprtseasc,
opreste-l, nu te teme! Teme-te de Dumnezeu, nu de om! Dac te temi de om,
vei Ii dispretuit de om. Dar dac te temi de Dumnezeu, vei Ii respectat si de
om. Dac nu ndrznesti s opresti de la sInta mprtsanie pe unul
nevrednic, adu-l la mine. Nu-i voi ngdui o astIel de ndrzneal. Mai
degrab m voi desprti de suIlet dect s mprtsesc cu sngele Stpnului
pe un nevrednic; mai degrab mi voi rspndi sngele meu dect s
mprtsesc cu sngele acesta att de nIricostor pe unul care nu merit. Nu
ai nici o vin dac nu cunosti pe cel nevrednic, desi l-ai cercetat cu de-
amnuntul. Cele ce ti le-am spus, le-am spus de cei pe care-i cunosti. Dac
vom ndrepta pe cei pe care-i cunoastem, Dumnezeu ni-i va Iace cunoscuti
repede si pe cei pe care nu-i cunoastem. Dar dac ngdui s se
mprtseasc cei pe care-i cunoastem c sunt pctosi, pentru ce s ne mai
Iac Dumnezeu cunoscuti pe cei pe care nu-i cunoastem? Nu spun cuvintele
acestea ca s oprim de la mprtsire pe oameni, nici s-i alungm din
biseric, ci ca s-i aducem la SInta mprtsire dup ce s-au ndreptat, ca s
ne dm silinta s-i ndreptm. Asa vom Iace ndurtor si pe Dumnezeu. Vom
gsi multi oameni care s se mprtseasc cu vrednicie si vom primi si mare
rsplat si pentru rvna noastr si pentru grija ce o purtm de altii. (Omilii
la Matei, omilia LXXXII, VI, n col. PSB, vol. 23, pp. 936-937)
,Care dintre voi n-ar vrea (.) s cuprind picioarele lui Iisus? Puteti
si acum, toti cti vreti! Puteti s-I cuprindeti nu numai picioarele, ci si
minile, si capul acela sInt, mprtsindu-v, cu cuget curat, cu
nIricostoarele taine. (Omilii la Matei, omilia LXXXIX, III, n col. PSB,
vol. 23, p. 995)
,Este timp de pocint si pentru catehumeni si pentru cei botezati;
unii, pocindu-se, s aib parte de sInta tain a botezului, iar ceilalti,
splndu-si prin mrturisire pcatele svrsite dup botez, s se apropie cu
constiinta curat de SInta Mas. (Omilii la Matei, omilia X, V, n col.
PSB, vol. 23, p. 127)
1201
,,Iubitilor, s ne ngrijim de Irati si s pstrm unirea cea ctre dnsii.
Fiindc spre aceasta ne ndeamn jertIa cea nIricosat. Poruncindu-ne a ne
apropia de dnsa mai cu seam cu dragoste Iierbinte si cu bun-ntelegere, ca
astIel Icndu-ne vulturi, s putem zbura de-a dreptul la cer, ba nc si mai
presus de ceruri. C unde ;a 1i star;ul, acolo se ;or aduna ;ulturii (Mt. 24,
28), zice, numind aici strv trupul Domnului, pentru moartea ce a suIerit.
Dac el nu ar Ii czut, noi nu ne-am Ii ridicat. Numeste vulturi pe cei ce se
apropie de dnsul, artnd prin aceasta c cel ce se apropie de acest trup
trebuie a sta sus si a nu avea nimic de obste cu pmntul si nici a se tr jos
pe pmnt, ci a zbura ntruna n sus, a avea privirea atintit numai spre
Soarele Drepttii si a avea totodat si ochiul cugetului ager ca al vulturului,
cci masa aceasta este masa vulturilor, iar nicidecum a cotoIenelor.
(Comentariile sau Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni, omilia XXIV,
pp. 253-254)
,,Curt-ti bine suIletul, pregteste-ti cugetul pentru primirea acestor
Taine, Iiindc dac ti s-ar ncredinta de a purta cu sineti un copil mprtesc
mpreun cu podoabele sale, cu porIira si diadema mprteasc, negresit c
ai arunca de la sineti orice ai avea pmntesc. Acum tu primind cu tine nu un
copil de mprat pmntesc, ci pe unul-nscut Fiul lui Dumnezeu, nu te
nIricosezi, spune-mi, nu arunci de la tine orice dragoste de cele lumesti, si
nu te mpodobesti numai cu podoaba acea cuvenit, ci nc te uiti la pmnt,
nc iubesti banii si te sperii de aur? Si ce iertare ai putea avea? Ce
ndrepttire? Nu stii c Stpnul nostru ti leapd orice lux pmntesc?
Oare nu pentru aceea a primit el a se naste n pester si a avea mum srac?
Nu pentru aceea oare zicea ctre cel ce se gndea la precupetie: Iar Fiul
Omului nu are unde s-i plece capul (Mt. 8, 20)? Dar ucenicii lui? Oare nu
si ei au pzit aceeasi lege, ducndu-se n casele celor sraci, si unul cerea
adpost la un dublar, altul la un Ictor de corturi, iar altul la o vnztoare
de porIir? Fiindc si dnsii nu cutau nsemntatea caselor n care intrau,
ci virtutile suIletesti ale celor ce locuiau n ele. Deci pe acestia s-i urmm si
noi, iubitilor! Frumusetea stlpilor si a marmurilor s le trecem cu vederea si
s cutm numai la slasurile cele de sus, s clcm n picioare orice truIie,
mpreun cu poIta de bani, si s avem cugetul ctre cele de sus. Dac noi
suntem cu bgare de seam, apoi chiar nici lumea ntreag nu este vrednic
de noi, darmite stlpii sau grdinile caselor. Pentru aceea v rog ca s
mpodobim suIletul nostru; aceast cas s o pregtim precum trebuie.
1202
(Comentariile sau Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni, omilia XXIV,
pp. 256-257)
,,. cci cum s nu Iie cu nevrednicie, cnd cineva trece cu vederea pe
cel srac? Cel ce nu d sracului, apoi l mai si rusineaz, cum s nu Iie
nevrednic? C dac a nu da sracilor scoate pe cineva din mprtia
Cerurilor, chiar de ar Ii cineva si ntru Ieciorie, apoi cu att mai mult cnd nu
d cu mbelsugare Iiindc si Iecioarele acelea aveau untdelemn, ns nu
aveau din belsug dar nc cel ce Iace attea necuviinte, poti cugeta singur
ct de vinovat este. Dar, :ici tu, care necu;iinte? Ce spui, care necuviinte?
Te mprtsesti dintr-o astIel de mas, si esti dator a Ii mai blnd dect toti
oamenii, si deopotriv cu ngerii, si cu toate acestea te-ai Icut cel mai crud
dintre toti; te-ai mprtsit din sngele Stpnului, si pe Iratele tu nici mcar
asa nu-l cunosti; si atunci de care iertare vei Ii vrednic? Desi poate c nu l-ai
stiut mai nainte de acestea, totusi trebuia s-l stii de la acea mas, dar acum
tu necinstesti chiar si acea mas si pe cel ce te-a nvrednicit a Ii prtas l
gsesti c nu este vrednic de mncrurile tale. Nu ai auzit ce a ptimit cel ce
a cerut cei o sut de dinari? Nu te gndesti ce ai Iost si ce ai ajuns? Nu-ti
aduci aminte c erai cu mult mai srac n svrsiri bune dect este acest
srac n bogtii Iiind plin de pcate? Si cu toate acestea, Dumnezeu te-a
izbvit de toate cele rele si te-a nvrednicit unei astIel de mese, dar tu nici
asa nu te-ai Icut mai iubitor de oameni. Asadar, nimic nu-ti mai lipseste,
Ir numai a te da muncitorilor.
Aceste graiuri, iubitilor, s le auzim si noi cu totii, cti ne apropiem
aici mpreun cu cei sraci la aceast sInt mas. (Comentariile sau
Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni, omilia XXVII, p. 288)
,,. nici nu s-a mai multumit cu cele spuse mai nainte, ci a mai
adogat si acestea, zicnd: Ci s se ispiteasc omul pre sine, ceea ce spune si
n a doua Epistol: !re ;oi ini; ; ispititi.pre ;oi ini; ; cercati (2
Cor. 13, 5), si nu dup cum Iacem noi acum, cnd ne apropiem mai ales n
anumite vremi, adic avem n vedere mai mult vremea dect cugetul curat.
Fiindc nu ne gndim ca s ne apropiem de aceste Taine pregtiti si curtiti
de relele noastre, n acelasi timp si plini de umilint, ci s ne apropiem n
srbtori, si nc atunci cnd ar Ii toti de Iat.
Nu ns asa a poruncit Pavel, ci un singur timp stia el pentru apropiere
si mprtsire, adic curtenia constiintei. C dac noi nu ne-am mprtsi
niciodat dintr-o mas lumeasc Iiind bolnavi de Iriguri si plini de venin si
1203
de sucuri rele si vtmtoare, ca s nu ne prpdim, apoi cu att mai mult nu
ne este iertat a ne atinge de aceste taine avnd cu noi poIte necuviincioase,
care sunt cu mult mai rele dect Irigurile. Cnd eu zic poIte necuviincioase,
nteleg si poItele trupului, si ale averilor, si ale mniei, si ale pizmei, si
ndeobste toate necuviintele omenesti. Pentru aceea trebuie ca cel ce se
apropie de sIintele Taine s scoat din sine toate acestea si astIel a se atinge
de acea jertI curat cu cugetul mpcat. Si nici s stea de Iat cu lene,
nepsare si obrznicie Iiind silit a se apropia din pricina srbtorii si nici
iarsi dac el este pregtit mai dinainte si ptruns de umilint, s Iie
mpiedicat a se apropia pentru c nu este srbtoare. (Comentariile sau
Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni, omilia XXVIII, pp. 291-292)
,,S se ispiteasc omul pre sine, si numai dup aceea s se apropie. Si
nu porunceste altuia de a ispiti pe altul, ci Iiecare pe sine nsusi, Icnd
judecata n tain, iar nu ntre altii, si certarea Ir martor. (Comentariile sau
Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni, omilia XXVIII, p. 292)
,,Deci, dar, 1ratii mei, cand ; adunati s mancati, unul pre altul s
ateptati (1 Cor. 11, 33) (.) voieste iarsi a aduce vorba si ndemnarea
pentru cei sraci, pentru care a si spus toate cele de mai nainte, artnd c
dac ei nu Iac aceasta, apoi cu nevrednicie se vor mprtsi. Dac a nu
mprtsi pe sraci din averile sale l deprteaz pe cineva de masa aceea,
apoi cu att mai mult cnd el rpeste avutul altora. Si nu a zis: cand ;
adunati, dati celor ce au trebuint, ci ceea ce este mai nsemnat: unul pre
altul s ateptati, cci prin aceste cuvinte el mrejeste si las a se ntelege si
aceea, si totodat aduce sIatul sub o Iorm potrivit. Dup aceea, la urm el
vorbeste cu un ton nteptor, zicnd: Iar de 1lman:ete cine;a, acas s
mnance (1 Cor. 11, 34). Asadar, pe unul ca acesta el l scoate din biseric si
l trimite acas, atingndu-se prin aceasta cu putere de dnsii si lundu-i n
btaie de joc, ca pe niste robi ai pntecelui, cari nu se pot stpni. Nici nu a
zis: Dac cine;a trece cu ;ederea pe cei sraci, ci dac 1lman:ete cine;a,
vorbind parc cu niste copii bosumIlati, cu niste necuvnttoare care slujesc
pntecelui. Cci n adevr, mare era dispretul dac, Ilmnzind, trebuia s
mnnce acas. Dar nici nu s-a multmit numai cu atta, ci a mai adogat si
altceva mai nIricostor, zicnd: ca s nu ; adunati spre osand, adic ca
nu cum;a s ; adunati spre pedeaps, batfocorind biserica i ruinand pe
1rate, 1iindc ;oi ; adunati pentru aceasta, :ice, ca s ; ingduiti, ca s ;
iubiti unul pe altul, ca s ; 1olositi i ca s 1olositi, iar dac se intampl cu
1204
totul dimpotri;, apoi atunci mai bine este ca s mancati acas. Acestea le
zicea ca mai mult s-i trag. Pentru aceea a artat si vtmarea ce vine de
aici, si judecata ce-si atrgea, nu mic, si n sIrsit, i-a nIricosat din toate
prtile de la Tainele cele s1inte, de la cei slabi, de la cei adormiti i de la
toate cele spuse mai inainte. (Comentariile sau Talcuirea Epistolei intai
ctre Corinteni, omilia XXVIII, pp. 293-294)
,Vd pe multi mprtsindu-se cu trupul lui Hristos cum s-ar
ntmpla, mai mult ca obicei si ca lege, dect ca impus de cuget. Cand ;a
sosi, zice, timpul S1antului Mare !ost, sau cand ;a sosi :iua rtrii
Domnului (Epi1ania m ;oi imprti cu S1intele Taine, desi timpul de
cstig nu este epiIania, nici postul mare, ci sinceritatea si curtenia
suIletului. Cu acestea apropie-te, Ir acestea ns niciodat. (Comentariile
sau Explicarea Epistolei ctre E1eseni, omilia III, p. 30)
,ntelegi, cum cei ce sacriIicau n Legea veche se purtau cu atta
sIial n timpul sacriIiciului, cci ce nu Iceau ei pentru curtirea lor?
Necontenit se curteau; iar tu, apropiindu-te de jertI, de care se nIricoseaz
si ngerii, hotrsti perioade de timpuri pentru aceasta? Si cum te vei
prezenta naintea tronului lui Hristos cu minile murdare, si cu buze
necurate? Vei ndrzni oare a te atinge de corpul Lui? Tu nu ai ndrzni
ctusi de putin de a sruta pe Rege cu gura mputit; iar pe mpratul cerului
ndrznesti a-L sruta cu suIletul Iiind mputit? Dar aceasta e o mare insult.
Spune-mi, oare ai preIera s nu te atingi de jertI cu minile nesplate? Eu
nu cred, si chiar sunt sigur c nici ai primi a te apropia, dect s te atingi cu
minele murdare. Deci dac esti evlavios la asemenea Iapte mici, avnd
suIletul murdar te apropii, si ndrznesti a te atinge? Desi SIintele Taine
pentru putin timp le ai n mni, pe cnd n suIlet ele se descompun n
totalitatea lor. Dar ce? Nu vezi sIintele vase acoperite asIeli, si strlucind
asIIel? Apoi suIletele noastre trebuie a Ii mai curate si mai strlucite dect
acestea, mai sIinte dect acestea. Pentru ce oare? Pentru c acestea sunt
Icute pentru noi, si ele nu se mprtsesc cu Cel ce este, nu simtesc, pe cnd
noi da, simtim c ne mprtsim cu SIintele Taine dintr-nsele. Acum, tu nu
ai primi a te apropia cu haina murdar, iar cu suIletul necurat te apropii? Vd
aici o mare anomalie. n alte timpuri chiar de sunteti curati, nu v apropiati,
iar n ziua de Pasti, ca si cum ar Ii ngduit vou, v apropiati. O, ce obicei!
O, ce prejudiciu! (Comentariile sau Explicarea Epistolei ctre E1eseni,
omilia III, pp. 30-31)
1205
,Si apoi, cnd tu te apropii de hrana aceasta pretioas, ti speli gura; si
cnd voiesti a te apopia de hrana cea duhovniceasc nu-ti speli suIletul, ci te
apropii plin de necurtie? (Talcuiri la Epistola intai ctre Timotei, omilia a
V-a, p. 66)
,El (preotul n.n.) zice: S1intele S1intilor', aceasta spune, adic dac
cineva nu este sInt, s nu se apropie. Si nu cum s-ar ntmpla zice ca s Iie
curat de pcate, ci sInt, cci pe sInt l Iace nu numai izbvirea de pcate, ci
si prezenta Duhului si bogtia Iaptelor bune. Joiesc, zice, nu numai ca s ;
splati de murdrie, ci inc s de;eniti chiar albi i 1rumoi. C dac
mpratul Babilonului alegnd, dup luarea n robie, pe tinerii cei mai
Irumosi la Iat si mai bine Icuti, cu att mai mult noi cei ce stm de Iat la
masa mprteasc trebuie a Ii Irumosi la Iat, bine Iormati, avnd podoabe
aurite, mbrcminte curat, ncltminte mprteasc, Iata suIletului
Irumoas, nIsurndu-l n podoabe de aur, si ncingndu-l cu cureaua
adevrului. Unul ca acesta, deci, apropie-se, si ating-se de paharul
mprtesc. (Comentariile sau Explicarea Epistolei ctre E;rei, omilia
XVII, p. 233)
,Nu stiti c masa acesta este plin de Ioc duhovnicesc si, dup cum
izvoarele izvorsc ap, tot astIel si masa aceasta are o Ilacr ce nu poate Ii
spus n cuvinte?
Nu te apropia, dar, avnd trestie, nici lemne, nici iarb, ca s Iaci
vlvtaia mai mare si s arzi suIletul care se mprtseste! Ci apropie-te
avnd pietre scumpe, aur, argint, ca s Iaci mai curat materia, ca s pleci cu
mult cstig. De ai ceva pe cuget, izgoneste-l, alung-l din suIletul tu! Ai
vreun dusman care ti-a Icut mari rele? Pune capt dusmniei, potoleste-ti
inima rvsit, umIlat, ca s nu mai Iie nici o tulburare, nici o neliniste. Ai
s-L primesti pe mprat prin mprtsanie, dar cnd mpratul pseste n
suIletul tu, trebuie s Iie mult senintate, mult liniste si pace adnc a
gndurilor. (Cu;antri impotri;a anomeilor, cuv. VI, n vol. Cu;antri
impotri;a anomeilor. Ctre iudei, p. 104)
,De aceea am postit postul de patruzeci de zile, si ne-am adunat de
attea ori aici ascultnd rugciunile si predica, pentru ca, prin aceast rvn,
stergnd pcatele ce s-au lipit de noi n orice chip anul acesta, cu
duhovniceasc ncredere s ne mprtsim n chip evlavios din acea jertI
Ir snge; dac nu va Ii asa, zadarnic si Ir nici un Iolos ne-am necjit cu
acest post. De aceea Iiecare s se socoteasc, ce pcat si-a ndreptat, ce
virtute a dobndit, de ce nrav s-a scpat, ce pat de pe el si-a splat-o, si
1206
ntru ce s-a Icut mai bun. Si dac va descoperi c de pe urma postului s-a
ales cu acest Irumos cstig si e ncredintat c si-a ngrijit rnile cu cea mai
mare luare aminte, s se apropie. Dac, nesocotind acestea, nu se va putea
luda dect cu postul, si nu va putea dovedi c n alte privinte s-a Icut mai
bun, s rmn aIar si s intre numai atunci cnd se va Ii curtat de toate
pcatele. S nu se bizuie numai pe post acela care a struit n rele Ir s se
ndrepte. (!redicile despre statui, Partea a II-a, predica a XX-a, pp. 176-
177)
,Cci precum cel care curveste si huleste nu se poate mprtsi din
SInta Mas, tot asa cel care are un dusman si-i pstreaz mnie nencetat,
nu poate primi SInta mprtsanie. (!redicile despre statui, Partea a II-a,
predica a XX-a, p. 178)
,Iat v spun si v iau ca mrturie si strig cu glas mare: Cine are
;reun duman s nu se apropie de S1anta Mas spre a primi trupul
Domnului. Nimeni din cei care se apropie s nu aib ;reun ;rfma. i un
duman? Nu te apropia. Jrei s te apropii? Impac-te i apoi ;ino i atinge
fert1a s1ant. (!redicile despre statui, Partea a II-a, predica a XX-a, p. 190)
,Spune Pavel: Fiecare s se cercete:e pe sine i aa s mnance din
paine i s bea din pahar. Nu-ti spune s descoperi tuturor rana, nu te pune
s te nvinuiesti n sobor de oameni, nu-ti cere s chemi n jur martori ai
pcatelor tale, ci nuntru, n constiinta ta, Ir s Iie nimeni de Iat, aIar de
Dumnezeu, care le vede pe toate, judec-te, cerceteaz-ti pcatele, treci prin
Iata mintii toat viata ta si du-ti pcatele n Iata Scaunului de Judecat.
Deprteaz-ti greselile, si asa, cu constiinta curat, apropie-te de SInta
Mas si mprtseste-te cu SInta JertI.
Avnd acestea n cuget, s ne aducem aminte de cele spuse despre
nenIrnare, s ne aducem aminte de pedeapsa mare ce st naintea celor ce
se uit din curiozitate si cu poIt la chipurile Iemeilor, s avem naintea
ochilor, nainte de gheen, Iric si dragoste de Dumnezeu, s ne curtim n
toate privintele si asa s ne apropiem de SIintele Taine, ca s ne mprtsim
cu aceste mntuitoare Taine nu spre judecat si osnd, ci spre mntuirea si
sntatea suIletului si spre ndrznire nentrerupt n Hristos Iisus Domnul
nostru. (Omiliile despre pocint, omilia a sasea, pp. 118-119)
,Cu ce ndrznire, deci, te mai apropii de SIintele Taine? Ai ndrzni,
oare, s pui mna pe pulpana hainei mpratului pmntesc dac ti-ar Ii
1207
mna plin de murdrie? Nicidecum! (Omiliile despre pocint, omilia a
noua, p. 178)
,Cnd aveti s v apropiati de aceast nIricostoare si dumnezeiasc
mas si de SInta mprtsanie, Iaceti aceasta cu Iric si cu cutremur, cu
constiinta curat, cu post si cu rugciune. Nu Iaceti zgomot, nu tropiti din
picioare, nu mpingeti pe cei de lng voi. Cci e cea mai mare nebunie si
dispret, nu din acela de neluat n seam. (Cu;ant la :iua Naterii
Mantuitorului nostru Iisus Hristos, care era necunoscut atunci, dar a 1ost
1cut cunoscut cu putini ani inainte, de ctre unii care au ;enit din pus i
au ;estit-o, VII, n vol. !redici la srbtori imprteti i cu;antri de
laud la s1inti, p. 21)
,Stiut c multi dintre noi ne apropiem acum de aceast SInt Mas,
pentru c este obiceiul ca la aceast srbtoare s ne mprtsim. Ar trebui
ns, asa precum v-am spus de multe ori si mai nainte, s nu tinem seama de
srbtoare cnd avem s ne mprtsim, ci s ne curtim cugetul, si atunci s
ne apropiem de SInta JertI. Cel pngrit si necurat nici n srbtori nu are
dreptul s se mprtseasc cu acest Trup sInt si nIricostor; cel curat ns,
cel care si-a sters bine, prin pocint, pcatele, acela are dreptul, si n
srbtori, si oricnd, s se mprtseasc cu Dumnezeiestile Taine, acela
merit s se bucure de darurile lui Dumnezeu. Dar nu stiu cum se Iace c
unii nu tin seama de lucrul acesta, si multi crestini, plini de mii si mii de
pcate, cnd vd c vine srbtoarea, ca si cum ar Ii mpinsi chiar de
srbtoare, se apropie de SIintele Taine pe care niste oameni ca acestia nici
n-au dreptul s le vad; pe cei care-i cunoastem i oprim, iar pe cei pe care
nu-i cunoastem i lsm n seama lui Dumnezeu, Cel ce stie ascunzisurile
inimii Iiecruia. (Cu;ant la Bote:ul Domnului, IV, n vol. !redici la
srbtori imprteti i cu;antri de laud la s1inti, pp. 42-43)
,Cnd un mprat v cheam la ospt, cu Iric v asezati la mas si
mncati din bucatele puse nainte cu sIial si cu liniste, dar cnd Dumnezeu
v cheam la masa Lui, cnd l pune naintea voastr pe Fiul Lui, cnd stau
de Iat cu Iric si cu cutremur puterile ngeresti, cnd Heruvimii si acoper
Ietele, iar SeraIimii strig cu cutremur: S1ant, S1ant, S1ant Domnul', tu
spune-mi te rog, tu strigi si Iaci zgomot la osptul duhovnicesc? Nu stii,
oare, c suIletul trebuie s Iie plin de liniste n acel timp? De liniste mult si
de pace e nevoie atunci, nu de zgomot, de mnie si de tulburare. Acestea Iac
necurat suIletul care se apropie de SIintele Taine. Ce iertare mai putem avea
noi dac dup attea pcate nu ne curtim de aceste patimi nici cnd ne
1208
apropiem de SInta mprtsanie? Este oare ceva mai de pret dect SIintele
Taine care ne stau n Iat? Atunci ce ne tulbur ca s ne grbim? Ce ne
tulbur ca s prsim pe cele duhovnicesti si s alergm la cele trupesti?
(Cu;ant la :iua Naterii Mantuitorului nostru Iisus Hristos, care era
necunoscut atunci, dar a 1ost 1cut cunoscut cu putini ani inainte, de
ctre unii care au ;enit din pus i au ;estit-o, VII, n vol. !redici la
srbtori imprteti i cu;antri de laud la s1inti, p. 21)
,Nimeni, dar, s nu aib nluntru gnduri rele. S ne curtim suIletul
si mintea, cci ne apropiem de o jertI curat. S ne Iacem sInt suIletul.
Putem s Iacem asta chiar ntr-o singur zi.
- Cum, n ce chip?
- Ai ceva mpotriva dusmanului tu? Smulge din suIlet ura si mnia.
Tmduieste-ti rana, pune capt dusmniei, ca s te tmduiasc Masa.
Gndeste-te! Te apropii de o jertI nIricostoare, de o jertI sInt.
nIricoseaz-te de Cel Ce-ti st nainte. naintea ta st Hristos jertIit.
(Omilia I la Jan:area lui Iuda, VI, n vol. !redici la srbtori imprteti
i cu;antri de laud la s1inti, pp. 56-57)
,Multi dintre asculttori, neputnd ndura povara spuselor mele,
dup terminarea slujbei au venit la mine si mi s-au plns revoltati: Ne-
ai indeprtat, spuneau ei, de S1anta Mas! Ne alungi de la S1anta
Imprtanie'. Am Iost silit s v spun asta, ca s vedeti c nu v
ndeprtez de SInta Mas, ci mai mult v apropii. Nu v alung, nici nu
v opresc prin mustrrile mele, ci mai mult v atrag. Frica de pedeaps
de care vorbeam st ca Iocul pe cear. Dup cum Iocul topeste ceara,
tot asa si Irica de aceast pedeaps, cnd cade pe constiinta noastr, a
pctosilor, topeste si pierde pcatele; cnd struie n constiinta
noastr, Irica aceasta ne Iace suIletul curat si strlucitor si ne d mai
mult ndrznire; iar ndrznirea aceasta ne Iace s avem mai mult
rvn de a ne mprtsi des cu negritele si nIricostoarele Taine. Si
dup cum doctorul care d doctorii amare bolnavilor, care si-au pierdut
poIta de mncare, elimin cu ele din stomac sucurile rele si desteapt
poIta de mncare, iar prin asta i Iace pe bolnavi s se apropie cu mai
mult drag de mncrurile obisnuite, tot asa si predicatorul care rosteste
cuvinte amare, curteste cu ele suIletul de gnduri rele si-l scap de
povara grea a pcatelor, iar prin asta linisteste constiinta si o Iace s
guste cu mult plcere Trupul Stpnului. Nu trebuie, dar, s v necjiti
de cele ce am spus! Dimpotriv, s le primiti si s le ludati. (E
primefdios lucru i pentru predicator, i pentru asculttori ca
1209
predicatorul s predice pe placul asculttorilor. Folositor lucru i
semn de 1oarte mare dreptate e osandirea propriilor pcate, II, n vol.
!redici la srbtori imprteti i cu;antri de laud la s1inti, pp. 461-
462)
,,Noi avem de gnd a ne apropia de masa cea sInt, care umple pe
Iiecare de o sIial cucernic. S ne apropiem dar de ea cu o constiint
curat. S nu Iie aici vreun Iuda, care poart n inim nselciunea mpotriva
aproapelui su, s nu Iie vreun nruttit, care ascunde n suIletul su otrava
prihanei. (Cu;ant la S1anta i Marea Joi, n vol. Omilii la !ostul Mare., p.
137)
,,. s curtim suIletele noastre, si s Iacem aceasta curnd. Cum si n
ce chip? ntrebi tu. Iat cum: dac tu ai ceva mpotriva vrjmasului tu,
strpeste mnia si curm dusmnia, pentru ca la aceast mas s dobndesti
iertarea pcatelor tale. Tu te apropii de jertIa cea prea sInt, cea nalt.
Hristos este aici Cel jertIit. Socoteste, deci, pentru ce Hristos S-a adus pe
Sine jertI? El a primit de bun voie, pentru ca s surpe zidul ce era ntre
Dumnezeu si oameni, s mpace cerul si pmntul, iar pe tine, din vrjmas
lui Dumnezeu, s te Iac iarsi sot al ngerilor. Hristos a dat viata Sa pentru
tine, iar tu nu voiesti s curmi vrjmsia contra aproapelui tu? Cum poti tu
asa s te apropii de masa pcii? Domnul nu a pregetat pentru tine a rbda
toate patimile, iar tu pregeti a te lepda de mnia ta! (Cu;ant la S1anta i
Marea Joi, n vol. Omilii la !ostul Mare., pp. 138-139)
,,Ascult, numai, ce zice Domnul: Cand aduci darul tu la altar, i
acolo iti ;ei aduce aminte c 1ratele tu are ce;a asupra ta, las darul tu
inaintea altarului i mergi de te impac mai intai cu 1ratele tu, apoi,
;enind, adu darul tu (Mt. 5, 23-24). Ce zici? Trebuie oare eu s las darul si
jertIa? Desigur, aceasta este jertIa pcii, iar dac tu nu nzuiesti la pace,
prtsia ta la jertI nu-ti aduce nici un Iolos. Asadar, dobndeste mai nti
pacea, apoi vei putea s tragi si Iolosul de la jertI. Pentru pace este
ntemeiat aceast jertI, cci pentru aceasta a venit n lume Fiul lui
Dumnezeu, pentru ca iarsi s mpace neamul omenesc cu Tatl, precum
zice Pavel: cum El a impcat toate i a nimicit ;rafba pe cruce (Col. 1. 22;
EIes. 2, 16). Si El nsusi nu numai c a venit s ntemeieze pacea, ci ne si
Iericeste pe noi, dac vom Iace si noi la Iel, cnd zice: Fericiti 1ctorii de
pace, c aceia 1iii lui Dumne:eu se ;or chema (Mt. 5, 9). (Cu;ant la S1anta
i Marea Joi, n vol. Omilii la !ostul Mare., p. 140)
1210
,,. s ne mprtsim de nIricosatele taine ale SIintei Cine cu
blndete si cu buntate, s ne apropiem de masa cea sInt cu umilint, cu
smerenie, cu Iric si cu lacrimi pentru pcatele noastre, pentru ca nduratul
Dumnezeu, privind din cer simtmintele noastre cele pasnice, dragostea
noastr cea neItarnic si conglsuirea noastr cea Irteasc, s ne Iac
prtasi tuturor bunttilor cele Igduite. (Cu;ant la S1anta i Marea Joi, n
vol. Omilii la !ostul Mare., pp. 142-143)
,,Gura ta primeste acum trupul Domnului. De aceea pstreaz limba ta
curat de vorbele cele de rusine si semete, de batjocur si de hulire; cci este
Ioarte pierztor de a ntrebuinta la ocar si batjocur si la vorba nebunesti
limba care a Iost prtas acestor prea SIinte Taine. Nu pngri cinstea pe
care Dumnezeu ne-a dat-o n Cina cea SInt, ca ea s nu se Iac pentru tine
o mai mare rspundere si pcat. Dar tu primesti Taina cea SInt nu numai
cu gura, ci si cu inima; de aceea, s nu gndesti rele si viclenie asupra
aproapelui tu, ci tine suIletul tu curat de toat rutatea. (Cu;ant la S1anta
i Marea Joi, n vol. Omilii la !ostul Mare., p. 141)
,Si cnd va veni vremea SIintei mprtsanii gndeste-te, ce
greseal ai ndreptat, ce virtute ai izbutit, ce pcat ai sters prin
spovedanie, n ce ai devenit mai bun? Dac constiinta te nstiinteaz
c te-ai strduit ndeajuns pentru vindecarea rnilor tale suIletesti,
dac ai Icut ceva mai mult dect postul, mprtseste-te cu Iric de
Dumnezeu. AltIel, stai departe de Preacuratele Taine. Si cnd te vei
curta de toate pcatele tale, atunci s te apropii. (Din vol.
!roblemele ;ietii, p. 168)
,Precum sIrsitul luptelor olimpice, este cununa, asa si sIrsitul
postului este mprtsirea cea curat. De aceea de nu vom svrsi aceasta, n
zadar ne-am chinuit, cci att nencununati ct si Ir de nici un dar ne
ducem de la nevointa postului. Pentru aceasta printii au ntins vremea cea
de nevoint a postului, dndu-ne timp de pocint, ca splndu-ne si
curtindu-ne, curati s ne apropiem de mprtsanie. Si eu, iat, de acum
strig cu glas luminat si mrturisesc, rog si poItesc, ca s nu v apropiati la
aceasta SInt Mas cu ntinciune sau cu constiinta ncrcat. C astIel de
apropiere nu poate Ii mprtsire, cu toate c de nenumrate ori ne vom
atinge de acest SInt Trup, ci osnd si chin si adugire de pedeaps. Nimeni
Iiind pctos s nu se apropie. Dar n-am zis bine nimeni pctos, cci si pe
mine nti m opresc de la dumnezeiasca Mas, ci nimeni rmnnd pctos
s nu se apropie. (Cu;ant la Sera1im, n vol. Din osptul stpanului, p. 43)
1211
,Deci cnd vrei s te apropii de SInta Mas, vezi c este acolo de
Iat mpratul tuturor. Si este de Iat cu adevrat si cunoaste mintea
Iiecruia, vznd cine se apropie cu sIintenia cuvenit si cine cu constiinta
rea, cu gnduri necurate si ntinate si cu Iapte spurcate. Si de va aIla pe
vreunul n acest Iel, mai nti l d la judecata constiintei lui, care l bate cu
gndurile, si de-l va ndrepta, l primeste iarsi. Iar de va rmnea
nendreptat, atunci va cdea n minile Lui, ca un nemultumitor si
necunosctor. Ce nseamn aceasta, ascult pe Pavel, care zice: in1ricotor
lucru este a cdea in mainile Dumne:eului celui ;iu (Evrei, 10, 31).
(Cu;ant la Sera1im, n vol. Din osptul stpanului, pp. 45-46)
,Dac n lada n care pstrezi hainele cele scumpe si cu Iir o slug de
a ta va pune o hain plin de ntinciune si cu multi pduchi, oare vei suIeri
aceast ocar cu blndete? Spune-mi! Sau dac ntr-un vas de aur n care de
obicei pstrezi miruri, ar Ii turnat cineva noroi, oare nu l-ai Ii btut pe cel ce
a Icut aceasta? Si n cel ce s-a turnat mirul cel dumnezeiesc (adic n om
n.n.), cum vom putea oare pune ntinciuni diavolesti, cuvinte satanicesti si
cntece pline de desIrnare? Cum va suIeri Dumnezeu acestea, spune-mi?
Mai ales c deosebirea ntre darul cel duhovnicesc si ntre aceast lucrare rea
este mai mare ca cea dintre hainele cele de Iir si ntre cele ntinate si dect
cea dintre mir si noroi. (Cu;ant cum c este primefdios a merge la teatre
imorale care pro;oac la des1ranri, cum c Da;id, in cele ce a 1cut lui
Saul, a co;arit intru totul ;irtutea iertrii, i cum c a su1erit cu blandete
nedreptatea este la 1el cu a da milostenie, n vol. Din osptul stpanului, p.
121)
,Pentru aceea, se cade ca Iiecare s chibzuiasc cu gndul su, oare
care greseal si pctuire a mblnzit-o si care buntate a cstigat-o din
ndreptare, care pcat a lsat sau la msur de buntate a ajuns si de s-a Icut
mai bun de cum era (.) de s-a Icut lenes la celelalte buntti si are numai
postirea singur s-o arate, iar din celelalte buntti nici una nu a Icut, aIar
s rmn. Iar dup ce toate pcatele si le va Ii curtit cum se cuvine, atunci
s vin nuntru si s se mprtseasc cu SIintele Taine ale lui Hristos.
(Din vol. Mrgritarele S1antului Ioan Gur de ur, p. 11)
,C nu se cade s pzeasc numai srbtorile cnd vor s se
mprtseasc, ci s-si curteasc constiinta cea dinuntru si atunci s se
apropie de aceast SInt Mas, de vreme ce cel ce este spurcat si cu inima
necurat nu numai n cealalt vreme, ci nici n ziua praznicului nu este
1212
vrednic s dobndeasc SIntul si nIricostorul Trup al Domnului. La Iel si
cel curat care desvrsit si-a splat pcatele lui prin pocinta cea adevrat,
nu numai acum ci pururea si n toat vremea este vrednic s dobndeasc
aceste dumnezeiesti si de Dumnezeu druite Taine. ns pentru acest lucru
nu stiu ce voi s zic si cum se vor pzi cei mai multi care sunt plini de
rutti, adic ei dac vd ziua srbtorii c vine, ei alearg toti ca si cum i-ar
ndemna cineva si se mprtsesc cu Preacuratele Taine, pe care nici cu ochii
lor nu sunt vrednici s le vad; pentru care si noi pe cti i cunoastem dintre
cei nevrednici i vom opri ca s nu se mprtseasc, Iiind nevrednici iar pe
cti nu-i vom cunoaste i vom lsa la mila lui Dumnezeu, care cunoaste cele
ascunse ale gndurilor tuturor oamenilor. (Din vol. Mrgritarele S1antului
Ioan Gur de ur, p. 85)
,V rog pe toti s nu veniti la dumnezeiestile Taine pentru motivul
srbtorii, ci cnd veti vrea s v cuminecati, se cade s v curtiti cu multe
zile mai nainte prin pocint si rugciune si prin milostenie si osteneal
pentru cele suIletesti, si s nu v ntoarceti iar la cele dinti ca si cinele la
bortur, c Masa aceasta a Domnului este plin de Ioc suIletesc si precum
Intnile Iireste izvorsc apa, asa si aceasta are o par oarecare, negrit.
Deci de vei tine trestie, lemne, iarb, nu te apropia ca s nu aprinzi mai ru si
s nu ard pe suIletul care se cuminec. (Din vol. Mrgritarele S1antului
Ioan Gur de ur, p. 252)
EUHARISTIA (cum s ne apropiem de SInta si nIricosata
Mas)
,,. s ne apropiem de el cu Iric si cu toat curtenia. Si cnd l vezi
stnd n Iat, zi n sineti: !entru trupul acesta eu nu mai sunt tran i
cenu, nu mai sunt rob, ci slobod, pentru acest trup eu ndfduiesc la
ceruri i la cptarea bunttilor de acolo, ;iata ;enic, soarta ingerilor,
petrecerea impreun cu Hristos, trupul acesta 1iind pironit i batfocorit,
moartea nu l-a putut lua in a sa stpanire, pe acest trup ;:andu-l soarele
rstignit pe cruce, i-a intors ra:ele sale, pentru aceea i catapeteasma
Bisericii s-a rumpt in dou atunci, i pietrele s-au despicat, i intregul
pmant s-a cutremurat. cest trup este cel plin de sange, cel impuns cu
sulita, cel a i:;orat din el i:;oare de mantuire, i:;orul sangelui i al apei in
lumea intreag. (Comentariile sau Talcuirea Epistolei intai ctre
Corinteni, omilia XXIV, p. 254)
1213
,,. s ne apropiem de Dnsul cu cldur si cu dragoste aprins, ca
astIel s nu suIerim o pedeaps mai grozav, Iiindc cu ct am primit mai
mari bineIaceri, cu atta ne vom pedepsi mai mult cnd ne vom arta
nevrednici de acele bineIaceri. Acest trup a Iost cinstit si de Magi, pe cnd
nc se gsea n iesle, si brbati varvari si Ir bun cinstire, prsindu-si
patria si casa lor, au Icut cale ndelungat, si dup ce au sosit, s-au nchinat
lui cu Iric si tremur.
S urmm deci si noi mcar pe acesti varvari, noi, zic, cari suntem
cetteni ai cerului. Aceia vzndu-l n iesle si n pestera dobitoacelor, si
nevznd nimic din cele ce ai vzut tu acum, s-au apropiat totusi cu mult
Iric, pe cnd tu nu-l vezi n iesle, ci n jertIelnic, nu Iemeie care l tine n
brate, ci preot seznd de Iat, si Duhul SInt zburnd deasupra celor puse
nainte. Nu cum s-ar ntmpla vezi acest trup, dup cum aceia, ci stii puterea
lui si ntreaga iconomie, si nimic nu-ti este necunoscut din cele ce se
svrsesc, de vreme ce ai Iost catehizat n toate acestea. Deci s ne
desteptm si s ne nIricosm, iubitilor, si s artm mai mult evlavie dect
acei varvari, ca nu cumva apropiindu-ne de el cum s-ar ntmpla, s
grmdim Ioc asupra capului nostru. (Comentariile sau Talcuirea Epistolei
intai ctre Corinteni, omilia XXIV, pp. 255-256)
,,Gndeste-te la vremea n care te apropii de sIintele Taine si ntinznd
o mas vzut, ndreapt-ti cugetul spre acea mas, voi s zic spre Cina
Domnului, spre privegherea Ucenicilor din acea noapte sInt. Si mai drept
vorbind, dac ar cerceta cineva cu de-amnuntul, ar vedea c toate cele de
aici sunt noapte, si nc noapte adnc.
Deci s priveghem mpreun cu Stpnul si s ne umilim mpreun cu
ucenicii. Vremea de Iat este pentru rugciuni. (Comentariile sau Talcuirea
Epistolei intai ctre Corinteni, omilia XXVII, pp. 289-290)
,Cnd v apropiati de aceast nIricosat si SInt mas, de SIintele
Taine, Iaceti aceasta cu Iric si cu cutremur, cu constiinta curat, cu post si
cu rugciune. Socoteste o omule ce jertI ai s primesti, de ce mas te
apropii! Gndeste c tu cel ce esti praI si cenus ai s primesti Trupul si
Sngele lui Hristos! Cnd un mprat v cheam la masa sa, voi stati acolo
cu respect si luati cu nIrnare din bucatele cele puse pe mas. Aici ns
Dumnezeu v invit la masa sa, si v-a dat pe propriul su Fiu, si ngerii stau
1214
mprejur cu Iric si cu cutremur, si heruvimii si acoper Ietele si seraIimii
strig cuprinsi de spaim: S1ant, S1ant, S1ant este Domnul. Ceea ce ni se d la
aceast mas este vindecarea rnilor suIletului nostru, o visterie
nemputinat, care ne agoniseste mprtia Cerurilor. Asa dar s ne apropiem
plini de o spaim sInt si plini de multumire s cdem mrturisind pcatele
noastre, plngnd de ntristare pentru relele ce am Icut, ntinznd minile la
rugciunea ctre Dumnezeu, asa curtindu-ne s ne apropiem cu toat
linistea si rnduiala ctre mpratul cerului. Ca o srutare duhovniceasc s
primim, jertIa cea curat si sInt, s ne atintim ochii nostri cu rvn spre
dnsa si s ne nIlcrm inimile noastre ca s nu ne adunm aici spre
osndire, ci spre mpcarea cu Dumnezeu, spre o pace adnc, spre
cstigarea nenumratelor buntti, pentru ca noi nsine s ne sIintim si s
zidim pe aproapele nostru. (Cu;ant la Naterea Domnului, 25 decembrie, n
vol. !redici la duminici i srbtori., p. 222)
,Cnd ne apropiem s ne mprtsim, s nu socotim c ne mprtsim
cu dumnezeiescul Trup ca din mna unui om, ci s socotim c ne mprtsim
cu dumnezeiescul Trup ca din clestele de Ioc al SeraIimilor, pe care l-a vzut
Isaia (Is., 6, 6-7); iar cu dumnezeiescul Snge asa s ne mprtsim, ca si
cum am atinge cu buzele dumnezeiasca si preacurata coast a lui Hristos.
(Omiliile despre pocint, omilia a noua, pp. 178-179)
,S ne cutremurm cnd ne apropiem, s multumim, s cdem cu Iata
la pmnt, mrturisindu-ne pcatele noastre, s vrsm lacrimi, bocind
ruttile noastre, s ridicm lui Dumnezeu rugciuni struitoare. Si asa,
curtati, s ne apropiem n liniste si cu rnduiala cuvenit, ca unii ce ne
apropiem de mpratul cerurilor. Iar cnd primim JertIa cea Ir de prihan
si sInt, s o srutm cu ochii, s o mbrtism, s ne mprtim suIletul
nostru, ca s nu venim la judecat sau spre osnd, spre mpcarea cu
Dumnezeu, spre pacea trainic, spre pricina a nenumrate buntti, ca s ne
sIintim si pe noi nsine si s zidim si pe aproapele. (Cu;ant la :iua Naterii
Mantuitorului nostru Iisus Hristos, care era necunoscut atunci, dar a 1ost
1cut cunoscut cu putini ani inainte, de ctre unii care au ;enit din pus i
au ;estit-o, VII, n vol. !redici la srbtori imprteti i cu;antri de
laud la s1inti, p. 22)
,... artnd toat silinta, toat podoaba si netulburarea suIletului, s ne
apropiem de SIintele Taine cu rugciune si cu inim zdrobit, ca si prin
acestea, mblnzind pe Stpnul nostru Iisus Hristos, s putem avea parte de
bunttile Igduite nou. (Cu;ant la :iua Naterii Mantuitorului nostru
1215
Iisus Hristos, care era necunoscut atunci, dar a 1ost 1cut cunoscut cu
putini ani inainte, de ctre unii care au ;enit din pus i au ;estit-o, VII, n
vol. !redici la srbtori imprteti i cu;antri de laud la s1inti, p. 22)
,SInta JertI se numeste Tain si este tain. Iar acolo unde este tain,
trebuie mult tcere. Asadar, cu mult tcere, cu mult ordine, cu evlavie
cuvenit s ne apropiem de aceast sIintit JertI, ca s atragem mai mult
bunvointa lui Dumnezeu, ca s ne curtim suIletul si s avem parte de
bunttile cele vesnice. (Cu;ant la Bote:ul Domnului, IV, n vol. !redici la
srbtori imprteti i cu;antri de laud la s1inti, p. 44)
,Cnd ne apropiem s ne mprtsim, s nu socotim c ne mprtsim
cu dumnezeiescul Trup ca din mna unui om, ci s socotim c ne mprtsim
cu dumnezeiescul Trup ca din clestele de Ioc al seraIimilor, pe care l-a vzut
Isaia (Isaia VI, 6-7); iar cu dumnezeiescul snge asa s ne mprtsim ca si
cum am atinge cu buzele dumnezeiasca si preacurata coast a lui Hristos.
(Omilie despre pocint i despre cei ce pleac de la S1anta Liturghie..., n
vol. Din osptul stpanului, p. 187)
,Adic s gndim n acel ceas, cnd mergem la SInta mprtsanie,
c suntem pe pmnt si s nu ne gndim c n acel ceas suntem n dans cu
ngerii? (Din vol. Mrgritarele S1antului Ioan Gur de ur, p. 86)
,Cnd te apropii, s nu te gndesti c te mprtsesti de la om, ci de la
singuri SeraIimi, cu lingura cea de Ioc pe care a vzut-o Isaia. Cuget c te
mprtsesti cu Dumnezeiescul Trup si n ce Iel atingi buzele tale de
Precurata Coast, asa s te mprtsesti si cu Dumnezeiescul Snge. (Din
vol. Mrgritarele S1antului Ioan Gur de ur, p. 106)
,Noi trebuie s ne apropiem de altar, de Masa SInta, cu
credint, cu Iric, cu curtie, cu respect, cu iubire. (Din vol. Bogtiile
oratorice, p. 199)
EUHARISTIA (necesitatea primirii SIintei Euharistii)
,,Cci dup cum a se apropia cineva cum s-ar ntmpla este
primejdios, tot asa si a nu se mprtsi din cina cea de tain este primejdios,
este Ioame, este moarte vesnic. (Comentariile sau Talcuirea Epistolei intai
ctre Corinteni, omilia XXIV, p. 256)
1216
EUHARISTIA (primirea ei - Iolosul)
,S ne atingem si noi de poalele hainei Lui! Dar, mai bine spus, dac
vrem putem s-L avem pe Hristos n ntregime. Si acum trupul Lui st n Iata
noastr; nu numai haina Lui, ci si trupul Lui. Nu numai ca s ne atingem de
El, ci s-L si mncm si s ne si sturm. S ne apropiem deci de El, cu
credint, Iiecare cu boala lui! Dac ei care s-au atins de poalele hainei Lui au
atras o att de mare putere, cu mult mai mult noi, care-L tinem n
ntregime!. (Omilii la Matei, omilia L, II, n col. PSB, vol. 23, p. 582)
,S iesim deci de la aceast mas, Iratii mei, ca niste lei umpluti de
cldur si de Ioc, grozavi pentru demoni, plini de amintirea Capului nostru,
si de aceast iubire Iierbinte despre care El ne-a dat semne asa de vizibile.
Adesea printii si ncredinteaz printii la o doic; Eu, dimpotriv i hrnesc
cu trupul Meu, M dau Eu nsumi spre mncare. Eu vreau ca pe toti s v
nnobilez si s v dau la toti o ndejde mai bun pentru bunurile viitoare. Cel
ce s-a dat pentru voi n lumea aceasta v va Iace n cealalt mult mai bine.
Eu am vrut s Iiu Iratele vostru din iubire Iat de voi, Eu am luat trupul si
sngele vostru ca si unul si altul s Iie comun ntre noi: Eu v dau acest trup
si acest snge, prin care Eu am devenit de aceeasi natur cu voi. Acest snge
Iormeaz n voi o imagine strlucit si regeasc, el produce o Irumusete
necrezut, el nu las s se strice nobletea suIletului, atunci cnd este udat
adesea si hrnit. Alimentele nu se transIorm mai nti n snge, ci nainte se
transIorm n alt lucru. Dar acest snge se rspndeste n suIlet imediat ce
este but, el l adap si l hrneste. Acest snge cnd este primit cu vrednicie,
i pune pe Iug pe diavoli, i Iace si-i cheam s vin la noi pe ngeri, si chiar
pe Domnul ngerilor l Iace s vin la noi. Cci imediat ce vd diavolii
sngele Domnului, ei Iug, dar ngerii vin. Acest snge, prin vrsarea lui a
splat si a curtit lumea ntreag.
SIntul Pavel, n Epistola ctre Evrei, zice despre acest snge lucruri
care sunt pline de o minunat ntelepciune. Acest snge a curtit interiorul
templului si SInta SIintelor (Evr., 9). Cci dac simbolul acestui snge, si n
templul evreilor, si n capitala Egiptului, numai aruncat prin stropire pe
usorii de la usi, a avut atta putere si atta virtute, cel adevrat are cu mult
mai mare si mai eIicace. Acest snge a sIintit altarul de aur: arhiereul nu
ndrznea s intre n jertIelnic pn nu-l stropea nainte si se curtea. Cu
acest snge se Icea sIintirea preotilor; acest snge prenchipuit spla
pcatele; dac deci nchipuirea a avut atta putere si virtute, dac moartea se
temea asa de mult de umbr, cu att mai mult se va teme ea de adevr? Acest
snge este sIintirea si mntuirea suIletului. Acesta l spal, l curt, l
1217
mpodobeste, l lrgeste; el Iace inteligenta noastr mai strlucit dect
Iocul, suIletul nostru mai strlucit dect aurul. Acest snge Iiind vrsat a
deschis cerul. (Comentar la E;anghelia de la Ioan, omilia XLVI, 3, pp.
222-223)
,Cei ce iau parte la acest snge triesc cu ngerii, cu arhanghelii si cu
aceste puteri ceresti; ei sunt mbrcati cu haina regeasc a lui Iisus Hristos si
echipati cu arme duhovnicesti. Dar este prea putin spus; ei sunt mbrcati
chiar cu Regele nsusi. (Comentar la E;anghelia de la Ioan, omilia XLVI,
4, p. 223)
,Ascultati ceea ce zice Iisus Hristos: de;rat, ade;rat :ic ;ou,
dac nu ;eti manca trupul Fiului Omului i nu ;eti bea sangele Lui, nu ;eti
a;ea ;iat in ;oi. Mai nainte evreii au zis c aceea era imposibil; divinul
Mntuitor le arat c nu numai aceea nu este imposibil, ci si c este Ioarte
necesar. Pentru aceasta adaug: Cel care mnanc trupul Meu i bea sangele
Meu, are ;iat ;enic i Eu il ;oi in;ia in :iua cea de apoi. Cum zicea:
Dac cine;a mnanc din painea aceasta nu ;a muri in ;eac si c era vizibil
c ei s-au smintit la Iel ca mai nainte atunci cnd a Icut s se arate
sminteala lor prin aceste cuvinte. ;raam a murit de asemenea i proorocii
i Tu :ici. nu ;a gusta moartea niciodat (Ioan 8, 52). El le prezint
nvierea, prin care rezolv diIicultatea si i Iace s vad c cel ce mnnc
din aceast pine nu va muri niciodat. (Comentar la E;anghelia de la
Ioan, omilia XLVII, 1, p. 225)
,,Te-ai mpreunat cu Hristos, si care este sIrsitul? Mare si minunat:
nvierea viitoare, ntrutot-slvit si care covrseste orice cuvnt.
(Comentariile sau Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni, omilia XVII, p.
174)
,,Voiesti poate ca si din alt parte s aIli de puterea trupului su?
ntreab pe Iemeia ce era n scurgerea sngelui, care nu de dnsul, ci de-abia
de haina lui s-a atins, si nc nici de haina lui ntreag, ci de marginea hainei.
ntreab pe nsusi diavolul si zi-i: De unde ai primit rana cea ne;indecat?
Cum de nu mai ai nici o putere? Cum de ai 1ost in1rant? De cine ai 1ost
prins, 1ugind? Si toate acestea nimeni altul nu ti le va spune, Ir numai
trupul cel rstignit. Printr-nsul boldul tiranului s-a Irnt. Printr-nsul capul
lui s-a sIrmat. Printr-nsul stpniile si puterile ntunericului s-au vdit:
De:brcand, :ice, inceptoriile i domniile, le-a ;dit, de 1at artandu-le,
1218
biruind pre dansele intru ea (Col. 2, 15). ntreab si pe moarte si spune-i:
Cum de ti s-a s1ramat boldul? Cum de ti s-a doborat biruinta? Cum de ti s-
a tiat puterea? Cum de ai afuns acum de rasul copiilor, tu care mai inainte
de aceasta erai in1ricoat tuturor tiranilor i dreptilor? Si la toate acestea
va arta ca pricin pe acest trup. Cci cnd acest trup s-a rstignit, mortii au
nviat; atunci acea temnit s-a spart si portile cele de aram s-au sIrmat,
mortii s-au aruncat aIar si portarii iadului toti au rmas nmrmuriti de
Iric. Dac acest trup ar Ii Iost unul din cele multe, trebuia a se petrece cu
totul dimpotriv, moartea Iiind mai puternic. ns nu s-a petrecut asa,
Iiindc nici el nu a Iost unul din cei multi. Pentru aceea moartea a Iost
molesit si slbnogit cu desvrsire. Si dup cum cei ce primesc o hran
pe care nu sunt n stare a o mistui, vars chiar si ceea ce aveau mai nainte n
stomac, tot asa s-a ntmplat si cu moartea, cci primind ntr-nsa trupul
acesta pe care nu a Iost n stare s-l mistuiasc, a vrsat din ea chiar si ceea
ce avea mai nainte. Cci durerile Iacerii o cuprinseser si s-a zbuciumat
mult pn ce l-a vrsat aIar. Pentru aceea si zice apostolul: !re care
Dumne:eu l-a in;iat, stricand durerile mortii (Fap. 2, 24). Nici o Iemeie nu a
avut asa dureri cnd a nscut copilul, precum a avut moartea, care, avnd
ntr-nsa trupul Stpnului, s-a spintecat zbuciumndu-se. Si ceea ce s-a
ntmplat cu dragonul din Vavilon, c primind mncare a crpat n dou,
aceasta s-a ntmplat si cu moartea. Cci Hristos nu a mai iesit prin gura
mortii, ci spintecnd pntecele dragonului si sprgndu-l, a iesit din ea cu
cea mai mare strlucire si slobozind raze nu numai pn la cerul ce-l vedem,
ci chiar pn la scaunul cel de sus, cci acolo s-a si suit.
Acest trup ne-a dat nou putere de a-l stpni si a-l si mnca, ceea ce
izvorste din dragostea lui cea nemrginit, Iiindc si noi de multe ori
muscm pe cei ce iubim. Pentru aceea si Iov, artnd dragostea pe care i-o
purtau slugile sale, zicea: Cine ne-ar da nou din crnurile lui s ne
sturm? (Iov 31, 31). Tot asa si Hristos si-a dat crnurile sale spre sat nou,
trgndu-ne prin aceasta la o dragoste mai mare. (Comentariile sau
Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni, omilia XXIV, pp. 254-255)
,,Aceast mas sInt este puterea noastr, este legtura cugetului,
pricin de ncurajare, ndejdea, mntuirea, lumina si viata noastr. mpreun
cu aceast jertI ducndu-ne acolo, vom clca pragurile acelea sIinte n cea
mai mare curtenie si ndrzneal, Iiind ngrditi din toate prtile ca si cu
niste arme aurite. Dar ce zic eu de cele viitoare? Chiar aici aceste Taine au
puterea de a preIace pmntul n cer. Deci deschide portile cerului si pleac-
te spre a vedea bine, sau mai bine zis, nu ale cerului, ci ale cerului cerurilor,
1219
si atunci vei vedea cele spuse, cci ceea ce este acolo mai de pret, aceea ti
voi arta c se gseste pe pmnt. Dup cum n palatele mprtesti ceea ce
este mai de pret nu sunt peretii, si nici tavanul cel aurit, ci trupul mprtesc
ce sade pe scaun, tot asemenea si trupul mpratului n ceruri. Dar aceasta ti
este slobod a vedea aici pe pmnt, cci nu-ti voi arta ngeri, nici
arhangheli, nici ceruri si cerurile cerurilor, ci chiar pe nsusi Stpnul
acestora.
Ai priceput cum tu vezi aici pe pmnt ceea ce este mai de pret dect
orice? Si nu numai c vezi, ci si pipi, si nu numai c pipi, ci si mnnci, si
lundu-l cu tine pleci acas. (Comentariile sau Talcuirea Epistolei intai
ctre Corinteni, omilia XXIV, p. 256)
,,. de-a pururea s v aduce-ti aminte de aceast sInt unire, pe care
o svrsim noi acum, la masa Domnului ! Aici suIletele noastre se curtesc
si toti ne Iacem mdulare ale lui Hristos; cci aici este un trup cruia toti ne
Iacem prtasi. Asa, prin aceasta, noi ne Iacem un trup, ca sInta dragoste cea
ntru Hristos s lege toate suIletele noastre. Dac vom Iace aceasta, atunci
putem s gustm hrana cea sInt cu o sigurant mbucurtoare si ne vom
Iace locasuri ale pcii celei agonisite de Hristos. (Cu;ant la S1anta i Marea
Joi, n vol. Omilii la !ostul Mare., pp. 141-142)
,,Vrei s vezi tria acestui snge? S ne ntoarcem la prenchipuirea
lui, la vechile ntmplri din Egipt. Dumnezeu se pregtea s aduc peste
egipteni a zecea plag. Cci vroia s-i piard pe cei nti-nscuti ai lor,
Iiindc nu ddeau drumul poporului Su nti-nscut. Asadar, ce a Icut ca
s nu-i amestece pe iudei cu egiptenii, cci erau n acelasi loc? Ia aminte la
puterea prenchipuirii, ca s cunosti si tria adevrului! Btaie trimis de
Dumnezeu urma s vin de sus si ngerul nimicitor trcolea n jurul caselor.
Ce a Icut Moise? Jert1iti un miel neprihnit i ungeti cu sangele lui
uile! Ce zici!? Ai vzut tu snge de necuvnttor s mntuie oameni
cuvnttori? Da! zice; nu Iiindc este snge, ci Iiindc este prenchipuirea
sngelui Stpnului
232
. Cci precum statuile mpratilor Iiind nensuIletite si
nesimtitoare, i scap pe oamenii simtitori si nsuIletiti ce Iug sub protectia
lor, nu Iiindc sunt de aram, ci Iiindc sunt chipuri ale mpratului, asa si
232
Tlcuirea Pr. Marcel Hanches: Puterea simbolului vine din puterea celui pe care l
reprezint. El vehiculeaz puterea acestuia din urm. (n.s. 10, p. 62)
1220
acel snge, nesimtitor si nensuIletit, a mntuit pe oamenii ce aveau suIlet,
nu Iiindc era snge, ci Iiindc era prenchipuirea acestui snge
233
.
Atunci ngerul nimicitor a vzut sngele cu care s-au uns usile si nu a
ndrznit s intre. Acum diavolul vede nu sngele prenchipuirii ntins pe usi,
ci gura credinciosilor uns cu sngele Adevrului us a bisericii
234
purttorului de Hristos. Oare nu cu mult mai mult l va opri acest snge?
Cci dac ngerul, vznd prenchipuirea, s-a nIricosat, nu cu mult mai mult
diavolul, vznd adevrul, va Iugi?
Vrei s aIli si din alt parte tria acestui snge? Uit-te de unde curge
dintru nceput si de unde si are izvorul? De sus, de pe cruce, din coasta
Stpnului. Cci murind Hristos si Iiind nc pe cruce, soldatul s-a apropiat
si a mpuns coasta cu sulita si a iesit ap si snge
235
(In., 19, 33-34). Acest
Iapt era si simbol al botezului si al SIintelor Taine
236
. (Omilia a III-a a
aceluiai rostit ctre neo1iti, n vol. Catehe:e baptismale, pp. 62-63)
,Si cine ne va spune puterea dumnezeiestii Taine si eIectele
minunate pe care le produce ea asupra noastr, asupra
diavolului, asupra lumii, asupra tuturor dusmanilor? Ce nu va
lucra Trupul lui Hristos? Ce putere nu va iesi din El? Ce
minune nu va iesi din simpla atingere de ele? La cruce acest
trup zdrobit nu rsturna pietrele si natura ntreag?
Demonii nu Iugeau ei nspimntati? Moartea nssi nu era ea
n groaz? (Din vol. Bogtiile oratorice, p. 199)
,Sunteti voi nc pe pmnt? Oare nu-i asa c Euharistia v
plaseaz cu totul dimpotriv n cer? (Din vol. Bogtiile oratorice, p.
201)
233
Tlcuirea Pr. Marcel Hanches: Puterea vechilor prenchipuiri vine din realitatea
ntruprii lui Hristos. (n.s. 11, p. 62)
234
Tlcuirea Pr. Marcel Hanches: Trupul nostru este biserica lui Hristos, iar gura, usa ei.
(n.s. 12, p. 62)
235
Tlcuirea Pr. Marcel Hanches: n manuscrisul utilizat de SIntul Ioan ordinea e
probabil cea spus de el. Editia greac-latin a lui Nestle-Aland, dimpotriv, nu oIer nici
o variant de manuscris care s respecte aceast ordine, ci sngele mai nti si apoi apa.
Prin aceasta se arat c n Biseric criteriul principal de interpretare al Scripturii nu este
probitatea lingvistic, stiintiIic, istorico-arheologic etc. (desi acestea Iolosite
duhovniceste pot Ii extrem de utile), ci ceea ce poate s-l nalte pe om spre dumnezeire.
(n.s. 13, p. 63)
236
Tlcuirea Pr. Marcel Hanches: Termenul desemneaz Euharistia. (n.s. 14, p. 63)
1221
EUHARISTIA (atitudinea bunului crestin dup primirea SIintei
Euharistii)
,,Cnd tu mnnci ceva bun si plcut, te pzesti pe sineti, ca nu cumva
prin vreo alt mncare s vatmi pe cea dinainte, iar cnd te mprtsesti cu
Duhul SInt, tu aduci dezmierdri satanicesti. Gndeste-te, ce Iceau
apostolii cnd se mprtseau din acele cine sIinte? Oare nu struiau n
rugciuni si cntri? Oare nu n privegheri sIinte? Oare nu n acea nvttur
lung si plin de mult IilosoIie? Fiindc n adevr Iaptele acele mari si
preaslvite atunci le-a povestit lor Iisus si le-a poruncit, cnd Iuda iesise spre
a chema pe cei ce urmau a-l rstigni. Nu ai auzit c si acei trei mii din
nceput, dup ce se bucurau de sInta mprtsire, struiau ntruna n
rugciuni si n nvttur, iar nu n betii si petreceri? (Comentariile sau
Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni, omilia XXVII, p. 289)
,,. dup ce te mprtsesti, n loc s ntinzi mai departe ntreaga
cugetare, tu toate le dezlegi. Desi nu este totuna a Ii treaz nainte de
mprtsire, cu a Ii treaz dup mprtsire: n adevr, iubitilor, c trebuie a Ii
cineva cu ntreag cugetare n amndou dar mai vrtos dup ce a primit
pe mire mai nainte de mprtsire, pentru ca s Iie vrednic de a-l primi, iar
dup mprtsire, pentru ca s nu se arate nevrednic de sIintele ce a primit.
Dar ce? Oare trebuie a posti dup mprtsire? Eu nu spun aceasta si nici nu
silesc pe nimeni. Este bine a Iace si aceasta, ns eu nu silesc pe nimeni, ci
sItuiesc a nu se dezmierda cineva cu mbuibrile. Cum c niciodat nu
trebuie cineva a se desIta, a artat-o si Pavel, zicnd c: Ceea ce petrece
intru des1tare, de ;ie este moart (1 Tim. 5, 6). Apoi cu att mai mult
atunci va muri. C dac desItarea este moarte pentru Iemeie, cu att mai
vrtos pentru brbat, si dac aceasta Icndu-se n orice vreme l pierde pe
cineva, apoi cu att mai vrtos dup mprtsirea cu sIintele taine. Tu
primind pinea vietii, Iaci lucrul mortii, si nu te nIricosezi? Nu stii cte rele
vin omului prin desItare? Rs nelalocul lui, griri Ir rnduial, glume
pline de pierzare, brIeal zadarnic si celelalte multe, pe care nici a le spune
nu este bine. Si acestea le Iaci bucurndu-te de cina lui Hristos si n acea zi
cnd te-ai nvrednicit a te atinge cu limba de trupul lui! Dar, :ici tu, ce s 1ac
pentru ca s nu se intample acestea? Cerceteaz-ti cu luare aminte mna
dreapt, limba, buzele care s-au Icut porti de intrare ale lui Hristos.
(Comentariile sau Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni, omilia XXVII,
p. 289)
1222
,,Pentru aceea, ca nu cumva spre judecat si osnd s Iacem aceasta,
rogu-v s-l hrnim pe Hristos, s-l adpm si s-l mbrcm. Acestea sunt
vrednice de aceast mas sInt. Ai auzit cntri sIinte? Ai vzut nunt
duhovniceasc? Te-ai ndulcit de mas mprteasc? Te-ai umplut de Duh
SInt? Ai dntuit mpreun cu SeraIimii? Te-ai Icut prtas Puterilor celor
de sus? Apoi atunci nu lepda o bucurie ca aceasta, nu vrsa comoara.
(Comentariile sau Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni, omilia XXVII,
p. 290)
,,. beat Iiind, nu ai dori ca s te aIli mpreun cu un prieten al tu; iar
pe Hristos avndu-l nluntrul tu, ndrznesti, spune-mi, a-l nbusi cu atta
betie? Dar poate c iubesti desItarea? Apoi pentru aceasta conteneste cu
betia, Iiindc eu voiesc a te desIta cu adevrata desItare, care niciodat se
vestejeste. Deci care este adevrata desItare care ntr-una nIloreste?
Cheam la osptul tu pe Hristos, d-i lui cele ale tale, sau mai drept
vorbind, cele ale lui; aceasta are cu sine plcerea cea nemrginit si care
nIloreste ntr-una. Nu tot asa ns sunt si cele pmntesti, ci abia de se arat,
c si pier, iar cel ce se desIteaz nu se gseste mai bine dect cel ce nu se
desIteaz, sau mai drept vorbind, chiar mai ru. Unul se gseste ca ntr-un
liman, iar cellalt ca ntr-un puhoi si Iiind mpresurat de boli. Deci ca nu
cumva s nu se ntmple una ca aceasta, s vnm cumpnirea, cci numai
asa vom Ii bine si cu trupul, n suIletul l vom avea n neprimejduire, si ne
vom izbvi de relele cele de acum ca si de cele viitoare. (Comentariile sau
Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni, omilia XXVII, p. 290)
EUHARISTIA (primirea ei cu nevrednicie - gravitatea)
,Vezi s nu Iii ca Irod si s spui: C ;enind, s m inchin Lui si
venind s vrei s-L ucizi! C lui Irod se aseamn toti cei care se
mprtsesc cu nevrednicie cu SIintele Taine! Unul ca acesta, spune Pavel,
;a 1i ;ino;at 1at de trupul i sangele Domnului' (I Cor. 11, 27), pentru c au
ei nsisi pe mamona, pe tiranul pe care-l supr mprtia lui Hristos, tiranul
mai nelegiuit dect Irod. Mamona vrea s stpneasc si trimite pe cei ai lui
s se nchine lui Hristos numai de Iorm, dar l junghie cnd I se nchin. S
ne temem, dar, ca nu cumva s avem chip de rugtori si de nchintori, dar
cu Iapta s Iacem cele potrivnice. (Omilii la Matei, omilia VII, V, n col.
PSB, vol. 23, p. 97)
1223
,Ori, precum este acolo ceva lucru mare si minunat, dac v apropiati
de aceast mas cu adevrat curtie a inimii, v apropiati de mntuire; dar
dac constiinta voastr este necurat, voi v aruncati la chinuri si ati atras
asupra voastr rzbunarea Domnului; cci, zice SIntul Pavel: Cel care
mnanc i bea cu ne;rednicie, osand ii mnanc i bea, nesocotind
trupul Domnului (I Cor., 11, 29). Dac este adevrat c cei ce ntin purpura
regal sunt pedepsiti ca si cum ar Ii rupt-o, trebuie s ne mirm c cei care
primesc trupul Domnului Iisus Hristos cu un suIlet necurat, sunt condamnati
la aceleasi chinuri ca si cei ce L-au strpuns cu cuie? Vedeti ct este de
grozav pedeapsa pe care o pune Apostolul naintea ochilor nostri? Cine a
clcat Legea lui Moise, este ucis 1r mil, :ice el, pe cu;antul a doi sau trei
martori, ganditi-; cu cat este mai aspr pedeapsa celui ce a clcat in
picioare pe Fiul lui Dumne:eu, i i-a necinstit sangele Testamentului cu care
s-a s1intit, i a 1cut de ocar Duhul harului (Evr., 10, 28-29). (Comentar
la E;anghelia de la Ioan, omilia XLVI, 4, pp. 223-224)
,Si atunci cnd lum parte cu nevrednicie la SIintele Taine cdem n
acelasi adnc, n care s-au aruncat cei ce L-au omort pe Iisus Hristos.
(Comentar la E;anghelia de la Ioan, omilia XLVII, 4, p. 231)
,,Cei ce se mprtsesc acum cu vrednicie din trupul lui, precum si cei
ce se mprtsesc cu nevrednicie vor suIeri muncile cele mai de pe urm.
Dac cineva nu l-ar primi nici pe mpratul pmntesc oricum s-ar ntmpla
si ce spun eu de mpratul, c nici de haina mprteasc nu s-ar putea
atinge cum s-ar ntmpla, sau cu minile nesplate, chiar de ar Ii n pustie,
sau singur, si nu ar mai Ii nimeni de Iat (desi acea hain nu este nimic alta
dect tort si pnz pentru hrana viermilor si a moliilor, dar dac poate i
admiri boiaua sau coloarea acelei haine, apoi si aceasta este din sngele
pestelui omort), si cu toate acestea nu ar ndrzni, zic, a se atinge de ea cu
minile murdare: Deci dac nu ar cuteza cineva a se atinge cum s-ar
ntmpla de o hain omeneasc, apoi cum atunci vom cuteza a ne atinge de
trupul Dumnezeului a toate, care este Ir de prihan si curat, care s-a
mpreunat cu acea Iire dumnezeiasc, prin care suntem si viem, prin care
portile mortii s-au rumpt si boltile cerului ni s-au deschis cum vom cuteza,
zic, a ne atinge de acest trup si a-l primi cu atta nepsare si batjocur?
Nu, rogu-v, s nu ne sIsiem cu asemenea nerusinare. (Comentariile
sau Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni, omilia XXIV, p. 254)
1224
,,Drept aceea, oricine ;a manca painea aceasta, sau ;a bea pharul
Domnului cu ne;rednicie, ;ino;at ;a 1i trupului i sangelui Domnului (1
Cor. 11, 27). De ce? Pentru c a vrsat acel snge si a preschimbat Iaptul n
omor, iar nu n jertI. C dup cum si atunci cei ce l-au mpuns n coast, nu
ca s-i bea sngele l-au mpuns, ci ca s-l verse, tot asa si cel ce cu
nevrednicie se mprtseste, Iiindc cu nimic nu se Ioloseste de aici. Ai
vzut ct de nIricosat a Icut aici vorba si cu ct putere s-a atins de dnsii,
artnd c dac vor bea astIel sngele Lui, apoi cu nevrednicie se
mprtsesc din aceste Taine sIinte? (Comentariile sau Talcuirea Epistolei
intai ctre Corinteni, omilia XXVII, p. 288)
,,C cel ce mnanc i bea cu ne;rednicie, fudecat lui ii mnanc i
bea (1 Cor. 11, 29). Ce spui Iericite Pavel? C dac cina aceasta este pricina
bunttilor si izvorul vietii, apoi atunci cum se Iace judecat? Nu prin 1irea
sa, :ice, ci prin ;oia celui ce s-a apropiat. Dup cum ;enirea lui printre noi
care ne-a adus acele buntti mari i negrite pe cei ce nu au primit-o
inc mai mult i-a fudecat, tot aa i Tainele se 1ac hran de pedeaps mai
mare pentru cei ce se imprtesc cu ne;rednicie. Si pentru ce oare judecat
lui si mnnc si bea? Nesocotind, :ice, trupul Domnului, adic,
necercetnd, nentelegnd precum trebuie mretia acestor taine, nesocotind
mrimea darului dat. C dac tu ai aIla cu de-amnuntul cine este cel ce ti
st de Iat, si cine Iiind, pentru cine s-a dat pe sine, apoi nu ai mai avea
nevoie de nici un cuvnt, ci ti va ajunge numai aceasta spre trezvirea ta, de
nu cumva vei Ii czut cu desvrsire.
!entru aceasta intre ;oi multi sunt neputincioi i bolna;i, i adorm
multi (1 Cor. 11, 30). Aici el nu mai aduce pildele de la altii, dup cum a
Icut cu jertIele idolesti, povestind de istorii vechi si de ranele din pustie, ci
le ia chiar de la nsisi corintenii acestia, ceea ce Iace cuvntul nc si mai
atingtor. Fiindc a spus c: Judecat lui ii mnanc i bea si c ;ino;at
este, apoi ca s nu se par c el spune numai vorbe, arat si Iapte, si-i ia de
martori chiar pe dnsii, ceea ce mai cu seam ajunge a-i speria si a le arta
c amenintarea s-a Icut Iapt. Si nu s-a multumit numai cu acestea, ci de
aici a adus si a adeverit vorba despre gheena, nIricosndu-i din amndou
prtile si dezlegnd o pricin dezbtut de toti. Fiindc multi se ntrebau n
sine: De unde si cum vin mortile cele de nprasn? De unde bolile cele lungi
si grele? Iat c el rspunde c multe din aceste nenorociri neasteptate si
au, sau mai bine zic si trag pricina din pcatele Icute. Dar ce, :ici tu, oare
cei ce sunt sntoi intruna i afung la btranete unse nu pctuiesc? Si
cine ar putea spune aceasta? poi atunci pentru ce nu sunt pedepsiti?
1225
Fiindc vor Ii pedepsiti acolo mai grozav. Noi ns, dac am voi, nu am Ii
pedepsiti nici aici, si nici acolo. (Comentariile sau Talcuirea Epistolei intai
ctre Corinteni, omilia XXVIII, p. 292)
,Precum mncarea ce prin natura sa este hrnitoare, cade ntr-un
stomac bolnav si bicisnic, si vatm totul si stric, devenind cauza bolilor,
ntocmai asa se petrece si cu mprtsirea SIintelor si Dumnezeiestilor Taine.
(Comentariile sau Explicarea Epistolei ctre E;rei, omilia XVII, p. 231)
,Desigur este cea mai mare dispretuire de Dumnezeu, cnd cineva se
apropie aici Iiind ntinat de pcat. Ascult ce zice despre aceasta Apostolul:
De ;a pangri cine;a casa lui Dumne:eu, strica-l-;a pe el Dumne:eu.
(Cu;ant la Naterea Domnului, 25 decembrie, n vol. !redici la duminici i
srbtori., pp. 222-223)
,Iar apropierea de Dumnezeu (a omului n.n.) plin Iiind de
ntinciune, este cel mai groaznic dispret. (Cu;ant la :iua Naterii
Mantuitorului nostru Iisus Hristos, care era necunoscut atunci, dar a 1ost
1cut cunoscut cu putini ani inainte, de ctre unii care au ;enit din pus i
au ;estit-o, VII, n vol. !redici la srbtori imprteti i cu;antri de
laud la s1inti, p. 22)
,Nimeni, dar, s nu Iie preIcut, nimeni s nu Iie plin de rutate,
nimeni s nu aib venin n cuget, ca s nu se mprtseasc spre osnd.
Cci si atunci diavolul a intrat n Iuda dup ce s-a mprtsit; diavolul n-a
dispretuit Trupul Stpnului, a dispretuit pe Iuda, pentru nerusinarea lui, ca
s aIli c n aceia care se mprtsesc cu nevrednicie cu Dumnezeiestile
Taine, n aceia, mai cu seam, intr mereu diavolul, ca si n Iuda atunci.
Cinstea este de Iolos celor vrednici, dar cei care se bucur cu vrednicie de
cinste si atrag mai mare osnd. Nu v spun acestea ca s v nIricosez, ci
ca s v ntresc.
Nimeni, dar, s nu Iie Iuda, nimeni cnd vine s se mprtseasc s
nu aib venin de rutate. SInta JertI este o hran duhovniceasc. Si dup
cum atunci cnd hrana cea trupeasc ajunge ntr-un stomac bolnav, care are
sucuri rele, hrana mreste si mai mult boala, nu din pricina ei, ci din pricina
bolii stomacului, tot astIel se ntmpl si cu Tainele cele duhovnicesti: si ele,
cnd intr ntr-un suIlet plin de rutti, l stric si mai mult l pierd, nu din
pricina lor, ci din pricina bolii suIletului care a primit Tainele. (Omilia I la
1226
Jan:area lui Iuda, VI, n vol. !redici la srbtori imprteti i cu;antri
de laud la s1inti, p. 56)
,Celor care se mprtseau cu nevrednicie cu SIintele Taine le
gria asa: Cel ce mnanc i bea cu ne;rednicie ;a 1i ;ino;at 1at de
Trupul i Sangele Domnului (I Cor., 11, 27). Cu alte cuvinte, spune asa:
Jor 1i pedepsiti la 1el i cei care se imprtesc cu ne;rednicie cu
S1intele Taine, ca i cei care L-au rstignit. S nu osndeasc nimeni
asprimea cuvntului meu. Sngele Stpnului este o hain
mprteasc. Aduce ocar mpratului si cel care rupe haina lui de
purpur, ca si cel care o murdreste cu minile necurate. De aceea sunt
pedepsiti la Iel. Asa se ntmpl si cu Trupul lui Hristos. Iudeii L-au
sIsiat cu piroanele pe cruce. Tu, triesti n pcate, i sIsii trupul cu
limba ta cea necurat si mintea ta cea necurat. De aceea si Pavel a
atrnat aceeasi pedeaps deasupra capului tu si a adugat: !entru
aceasta sunt intre ;oi multi neputincioi i bolna;i i mor destui (I
Cor., 11, 30). (Cu;ant la S1intii Mucenici, III, n vol. !redici la
srbtori imprteti i cu;antri de laud la s1inti, pp. 453-454)
,Va Ii vinovat de Trupul si Sngele Domnului; adic vor primi
aceeasi pedeaps pe care o vor primi si rstignitorii lui Hristos. Dup
cum ucigasii aceia, v spuneam eu, au Iost vinovati de Sngele lui
Hristos, tot asa si cei ce se mprtsesc cu nevrednicie cu SIintele
Taine; c asta nseamn: Ja 1i ;ino;at de Trupul i Sangele Domnului.
S-a prut ns multora c spusele acestea ale mele sunt o exagerare si
c amenintarea e cumplit. V-am dat atunci si o explicatie a celor
spuse, servindu-m de un exemplu Ioarte potrivit; iat exemplul: Dup
cum cine;a aduce ocar impratului dac s1aie por1ira impratului
sau dac o murdrete de noroi, tot aa i aici, necinstesc la 1el haina
cea imprteasc a lui Hristos i cei care au ucis Trupul Domnului, ca
i cei care il primesc cu su1let necurat. Iudeii l-au s1aiat Trupul pe
cruce, cei care il primesc cu su1let necurat il murdresc, deci ocara e
aceeai, dei nelegiuirea e deosebit. (E primefdios lucru i pentru
predicator, i pentru asculttori ca predicatorul s predice pe placul
asculttorilor. Folositor lucru i semn de 1oarte mare dreptate e
osandirea propriilor pcate, I, n vol. !redici la srbtori imprteti
i cu;antri de laud la s1inti, pp. 459-460)
,,. s nu Iie prtas la aceast sInt mas nici un Itarnic, nici un
nruttit, nici un rpitor, nici un hulitor, nici un nvrjbit, nici un zgrcit,
1227
nici un betiv, nici un lacom de avere, nici un desIrnat, nici un pizmret, nici
un Iur, nici unul cu rutatea ascuns n inim, ca nu cumva el nsusi s-si
atrag judecata, adic hotrrea osndirii. Iat, Iuda s-a mprtsit cu
nevrednicie din Cina cea tainic, si apoi de acolo s-a dus si a vndut pe
Domnul. De aici tu trebuie s vezi c diavolul tocmai asupra acelora are
stpnire, care cu nevrednicie se mprtsesc din aceast SInt Tain, si c
ei nsisi se arunc ntr-o osnd nc mai mare. Eu aceasta o zic nu pentru a
v nspimnta de aceast sInt mas, ci pentru a v Iace mai cu luare
aminte. Adic, precum hrana cea trupeasc, intrnd ntr-un stomac bolnav,
mai mult sporeste boala, asa hrana cea suIleteasc, gustndu-se cu
nevrednicie, mai mult mreste rspunderea si osnda. De aceea v conjur s
nu ascundem n suIletul nostru nici un gnd pctos, ci s curtim inima
noastr, cci noi suntem Biserica lui Dumnezeu, dac Iacem aceasta!
(Cu;ant la S1anta i Marea Joi, n vol. Omilii la !ostul Mare., p. 138)
,,Numai cel ce are constiinta curat s se mprtseasc din Cina cea
SInt; nici un Iuda necredincios, nici un nruttit, nici unul care are otrav
n inima sa, s nu cuteze a se apropia de masa cea sInt; cci Apostolul
Pavel zice: Oricare ;a manca painea aceasta, sau ;a bea paharul Domnului
cu ne;rednicie, ;ino;at ;a 1i trupului i sangelui Domnului! (I Cor. 11, 27),
de care grea vinovtie s ne pzeasc harul lui Dumnezeu totdeauna !
Amin. (Cu;ant la S1anta i Marea Joi, n vol. Omilii la !ostul Mare., p.
171)
,SIntul Apostol spune: Oricine ;a manca painea sau ;a bea.
paharul Domnului cu ne;rednicie, ;ino;at ;a 1i 1at de Trupul i de
Sangele Domnului (... i osand ii mnanc i bea" (I Corinteni 11; 27,
29), Adic va Ii pedepsit la Iel de aspru ca si cei ce L-au rstignit pe
Hristos, cci si ei s-au Icut vinovati Iat de Trupul Su. (Din vol.
!roblemele ;ietii, pp. 170-171)
................................................................................................................
,Pentru c zice dumnezeiescul Apostol: cel ce mnnc si bea cu
nevrednicie, vinovat este Trupului si Sngelui Domnului nostru Iisus
Hristos, adic, ct munc vor lua evreii ce au rstignit pe Iisus Hristos, atta
va lua si acela. C precum acei ucigasi sunt vinovati sngelui, asa si cei ce
nevrednici se mprtsesc cu Sngele si Tainele lui Hristos. Ca si cum cineva
ar sparge sau ar ntina haina mpratului, pe mpratul batjocoreste; asa si la
SIintele Taine, este ca si cnd ar omor Trupul Domnului nostru Iisus
Hristos, cei ce-L primesc cu suIlet si cu gnd necurat, nct atta sunt de
1228
multe cele ale nelegiuirii, pe ct sunt cele ale batjocoririi. (Din vol.
Mrgritarele S1antului Ioan Gur de ur, p. 14)
,Dac noi cinstim trupul Mntuitorului mprtsindu-ne n mod
demn, noi i Iacem cea mai nspimnttoare injurie mprtsindu-ne n
stare de pcat de moarte. Ce! Noi nu vom asista la nici un banchet cu
minile ntinate de noroi, si cu un suIlet ntinat de noroi vom asista la
banchetul marelui Rege? Ct grij nu se pune pentru vasele sIinte care
sunt n proprietate? ns adevratul vas sIintit nu este suIletul celui ce
se mprtseste? Voi sunteti nevrednici de a v mprtsi? Luati seama
ca n acelasi timp s nu Iiti nevrednici de a intra chiar n Biseric.
(Din vol. Bogtiile oratorice, p. 58)
,Ce proIanare si ce crim de a ndrzni s atingi trupul sInt al
Fiului lui Dumnezeu cnd pcatul te Iace urt si dispretuit! Ce
ndrznet va ncerca s ating cu minile ntinate haina regal? ns ce
este haina unui print al pmntului Iat de pretul crnii nviate si
slvite a lui Iisus Hristos? Ce urt proIanare au comis clii acoperind
cu pmnt, cu blasIemii si lovituri si cu snge aceast carne divin!
Oare va Ii mai mic aceasta de a atinge cu necurtie aceeasi carne,
atunci cnd ea este mbrcat cu slav? (Din vol. Bogtiile oratorice,
pp. 200-201)
EUHARISTIA (s-i oprim pe cei ce vor s se mprtseasc,
nevrednici Iiind)
,De vei vedea pe cineva curvind si va vrea s se mprtseasc asa
nevrednic, spune preotului n tain c cutare om este nevrednic si vrea s se
mprtseasc si opreste pe necuratul. Iar de vei acoperi, esti prtas la
pcatul acela. (Din vol. Mrgritarele S1antului Ioan Gur de ur, p. 14)
EUHARISTIA (cuvnt mpotriva celor ce se apropie Ioarte rar de
SIintele Taine)
,Fiindc preotii nu stiu pe cei pctosi si nevrednici de a se mprtsi
de sIintele Taine, Dumnezeu Iace aceasta de multe ori, cci i pred pe aceia
Satanei. Cnd se ntmpl boli, sau curse, sau alte nenorociri de Ielul
acestora, pentru aceasta se ntmpl. Aceasta o si spune Pavel, zicnd: De
aceea multi dintre ;oi sunt neputincioi i bolna;i, i multi au murit (I
1229
Corinteni, 11, 30). Si cum se intampl aceasta, zici tu, dac noi ne apropiem
de S1intele Taine o singur dat in cursul anului? Apoi acesta este rul cel
mare, c tu hotrsti vrednicia apropierii de SIintele Taine, nu dup curtia
cugetului, ci dup intervalul de timp, si crezi c aceasta este evlavie, de a nu
te apropia de multe ori n cursul anului de SInta mprtsire, nestiind c,
dac te apropii cu nevrednicie, Iie chiar numai o dat, aceasta ti pteaz si
nIiereaz suIletul; iar dac te-ai apropiat cu vrednicie, Iie chiar si numai o
dat, ti l-ai mntuit. .........................................................................................
ndrzneal nu este a te apropia de multe ori n cursul anului, ci a te
apropia cu nevrednicie chiar si o singur dat n timpul anului. (Talcuiri la
Epistola intai ctre Timotei, omilia a V-a, pp. 64-65)
,Timp de apropiere s ne Iie nou curtia cugetului. (Talcuiri la
Epistola intai ctre Timotei, omilia a V-a, p. 65)
1230
FAPTELE (,Iar cel ce va Iace si va nvta, acesta mare se va
chema n mprtia cerurilor
237
)
,Svrseste tu mai nti Iapte bune si asa treci la purtarea de grij a
celorlalti! Pentru asta a pus Domnul svrsirea Iaptelor bune naintea
nvtrii pe altii, artnd c asa mai cu seam vei putea nvta si pe altii;
altIel nicidecum, ci vei auzi: Doctore, ;indec-te pe tine insuti' (Luca 4, 23).
C multi l vor batjocori pe cel ce nu poate s se nvete pe sine, dar ncearc
s ndrepte pe altii; dar, mai bine spus, unul ca acesta nici nu va putea s
nvete, c Iaptele vor vorbi mpotriv. Dac mplineste, ns, desvrsit si pe
una si pe alta, mare se va chema n mprtia cerurilor. (Omilii la Matei,
omilia XV, IV, n col. PSB, vol. 23, p. 202)
,Cel ce ;a 1ace i ;a in;ta zice Iisus Hristos, acela mare se ;a chema
in Imprtia Cerurilor (Mt., 5, 19) si pe bun dreptate. Este usor a IilosoIa
n cuvinte, dar a pune n practic regulile ntelepciunii, aceea este mare si
demn de un suIlet tare si generos. (Comentar la E;anghelia de la Ioan,
omilia LXXX, 1, p. 415)
FAPTELE (svrsirea lor dup voia lui Dumnezeu)
,O Iapt svrsit dup voia lui Dumnezeu, chiar dac pare rea, este
cea mai bun Iapt dintre toate; si, dimpotriv, o Iapt svrsit mpotriva
voii lui Dumnezeu si mpotriva hotrrii Lui, chiar dac pare a Ii bun, este
cea mai rea si cea mai nelegiuit dintre toate Iaptele. (Ctre iudei, cuv. IV,
1, n vol. Cu;antri impotri;a anomeilor. Ctre iudei, p. 290)
,Tot astIel judec-l si pe omul care posteste! Dac-l vezi c posteste
pentru Dumnezeu, laud-i Iapta! Dar dac-l vezi c Iace asta mpotriva
vointei lui Dumnezeu, Iugi de el si urste-l mai mult dect pe cei betivi si pe
cei stricati. (Ctre iudei, cuv. IV, 3, n vol. Cu;antri impotri;a anomeilor.
Ctre iudei, p. 293)
FAPTELE (spre slava lui Dumnezeu si spre mnt uirea noastr
s le svrsim)
,Pentru c, dup cum toate cele Icute de Stpnul s-au creat cu o
237
Matei 5, 18
1231
ratiune oarecare si mplinesc un rost de neaprat trebuint, asa cum
cuvntul ne-a artat si mrturia Iaptelor ne nvat, tot asa se cuvine ca si cele
Icute de noi s nu Iie Icute n zadar si Ir rost, ci spre Iolosul si cstigul
mntuirii noastre. (Omilii la Facere, omilia XI, II, n col. PSB, vol. 21, p.
130)
,,Dac cel ce va da de but numai un pahar cu ap rece pentru
Dumnezeu, mosteneste mprtia cerurilor (Matei 10, 42), gndeste-te ce
mare rsplat va primi cel ce le Iace pe toate pentru Dumnezeu!
Poti si merge pentru Dumnezeu, si poti si vedea pentru Dumnezeu.
Cum pot vedea pentru Dumnezeu si merge pentru Dumnezeu?
Cnd nu alergi spre pcat, cnd nu te uiti cu jind dup Irumuseti
strine, cnd la vederea unei Iemei pe care o ntlnesti ti nIrnezi ochii, ti
ngrdesti privirea cu Irica de Dumnezeu, atunci ai Icut aceasta pentru
Dumnezeu. Tot pentru Dumnezeu Iacem aceasta si cnd nu ne mbrcm cu
haine scumpe, care ne Iac molatici, ci numai cu cele ce pot s ne acopere.
(Cu;ant la calende, n vol. Omilii la sracul La:r. Despre soart i
!ro;ident., p. 18)
,,Nu-mi spune mie c nu poti Iace toate Iaptele tale pentru Dumnezeu!
Cnd pot Ii Icute pentru Dumnezeu ncltmintea, aranjatul prului,
hainele, mersul, privirea, cuvintele, adunrile de oameni, iesirile n oras,
ntoarcerile acas, glumele, laudele, mustrrile, cuvintele de laud,
prieteniile, vrjmsiile, ce mai rmne care s nu poat Ii Icut pentru
Dumnezeu, dac am vrea? (Cu;ant la calende, n vol. Omilii la sracul
La:r. Despre soart i !ro;ident., p. 19)
,,Ori de mancati, ori de beti, ori altce;a de 1aceti, toate spre sla;a lui
Dumne:eu s le 1aceti (1 Corinteni 10, 31). De ne rugm, de postim, de
nvinovtim, de iertm, de lud, de mustrm, de venim acas, de plecm de
acas, de vindem, de cumprm, de tcem, de stm de vorb, de Iacem orice
altceva, toate s le Iacem spre slava lui Dumnezeu. Dac nu se Iace aceasta
spre slava lui Dumnezeu, nici altceva s nu se mai Iac, nici s nu se mai
griasc de ctre noi. n loc de toiag tare, n loc de arm si ntrire, n loc de
vistierii nespuse, s purtm cu noi oriunde-am Ii graiul acesta, ntiprindu-l
n mintea noastr, pentru ca Icnd, spunnd si neguttorind totul spre slava
lui Dumnezeu, s dobndim de la El slav si aici (n lumea aceasta), si dup
plecarea noastr de aici. C spune Scriptura: !e cei ce M preasl;esc pe
Mine ii ;oi sl;i (1 Regi 2, 30). (Cu;ant la calende, n vol. Omilii la
sracul La:r. Despre soart i !ro;ident., pp. 21-22)
1232
,Faptele trebuie Icute pentru Dumnezeu, cu ndejdea dobndirii
mprtiei ceresti. Pentru cine te nevoiesti, dac nu pentru Cel care are
s-ti dea toate darurile? (Din vol. !roblemele ;ietii, p. 217)
,Cnd o lucrare, orict de duhovniceasc ar Ii ea, nu se Iace pentru
Dumnezeu, l vatm pe cel care o svrseste. (Din vol. !roblemele ;ietii,
p. 363)
FAPTELE (svrsirea unei Iapte bune ne mboldeste la alte
Iapte bune)
,Se ntmpl cu virtutea ceea ce se ntmpl si cu banii. Dup cum
cel ce cstig dou monezi de aur capt mai mare dorint s adune si s
strng zece si douzeci de monezi, tot astIel si cel care Iace si svrseste o
Iapt bun capt chiar prin svrsirea acestei Iapte sIat si imbold ca s Iac
si alte Iapte. (Ctre iudei, cuv. VII, 6, n vol. Cu;antri impotri;a
anomeilor. Ctre iudei, p. 380)
FAPTELE (scopul svrsirii lor)
,. c Dumnezeu cere totdeauna scopul Iaptelor noastre. (Omilii la
Matei, omilia XIX, III, n col. PSB, vol. 23, p. 248)
FAPTELE (s constient izm c Dumnezeu stie si vede toate si
atunci nu vom gresi)
,Cnd mnnci, nchipuieste-ti-L pe Dumnezeu naintea ta, pentru c ntr-adevr chiar este de
vei Iace de rs, niciodat nu te vei aprinde de mnie. Dac nencetat ai n
cugetul tu acest lucru, nencetat vei Ii cu Iric si cu groaz de pcat, ca unul
ce te aIli alturi de mpratul a toate. (Omilii la Epistola ctre Filipeni,
omilia a IX-a, p. 151
FAPTELE (starea suIleteasc, intentia si gndul cu care se
svrsesc Iaptele)
1233
,... Iiindc Iaptele ntotdeauna se judec de la intentia celui ce le
svrseste. (Omilii la Epistola ctre Romani a S1antului postol !a;el,
Omilia VII, p. 115)
FAPTELE (eIortul omului si ajutorul lui Dumnezeu n
svrsirea Iaptelor bune)
,Cnd vede c vrem s Iacem cele ce trebuie si c avem gnduri
curate, Dumnezeu ne ntinde mna, ne rsplteste nainte de a ne osteni, ca
s ne mreasc cu asta si mai mult rvna. Si vei vedea c asta se ntmpl cu
toti dreptii. (Omilii la Facere, omilia XLII, III, n col. PSB, vol. 22, p. 95)
,Cnd noi Iacem tot ce trebuie Icut, Dumnezeu ne ajut cu prisosint.
Ca s nu ne trndvim si nici s stm cu minile n sn, Dumnezeu vrea s
Iacem si noi ceva, ca asa s ne dea ajutorul Su c nu svrseste totul cu
ajutorul celui de sus, ci este nevoie si de conlucrarea noastr; si iarsi, nici
Dumnezeu nu ne cere ca noi s Iacem totul, c stie slbiciunea noastr, ci
mergnd pe urmele iubirii Sale de oameni, vrea s-I dm si noi pricin
pentru a-si arta drnicia Sa. Asteapt si de la noi participarea noastr.
(Omilii la Facere, omilia LIII,II, n col. PSB, vol. 22, pp. 195- 196)
,Tot asa si noi s Iim convinsi, c de ne-am strdui de mii de ori,
niciodat nu vom putea svrsi ceva, dac nu ne bucurm de ajutorul cel de
sus. Si dup cum nu putem Iace nimic din cele ce trebuie Icute, dac nu ne
strduim si noi, nu vom putea Ii nvredniciti de ajutorul cel de sus. De aceea
s ne strduim s Iacem si noi ct ne st n putint si s atragem ajutorul cel
de sus, ca si datorit strdaniei noastre si iubirii de oameni a lui Dumnezeu
s sporeasc zi de zi Iaptele noastre de virtute si s ne bucurm de mult har
de sus.. (Omilii la Facere, omilia LVIII, V, n col. PSB, vol. 22, p. 254)
,Dac vom avea Iapte bune, vom avea cu noi pe Duhul SInt; si cnd
avem cu noi pe Duhul SInt, vom avea si Iapte bune. Si din contr: dac nu
avem Iapte bune, Duhul SInt pleac de la noi, iar dac rmnem pustii de
Duhul SInt, atunci si n Iapte vom schiopta. (Omilii la Epistola ctre
Romani a S1antului postol !a;el, omilia XVIII, p. 502)
,Fireste, dar si tu, dac Iaci toate cele ce stau n puterea ta, vor urma
negresit si cele ce tin de Dumnezeu. (Scrisori din exil, Ctre toti
credincioii, c nimeni nu ;a putea ;tma pe cel care nu se nedrepttete
1234
pe sine insui, 16, n vol. Scrisori din exil. Ctre Olimpiada i cei rmai
credincioi. Despre deprimare, su1erint i !ro;ident., p. 260)
,Cnd i chemi s se boteze, cnd i ndemni s-si schimbe viata si s
Iac Iapte bune, pentru c nu vor s-o Iac si o tot amn, rspund: Dac ;a
;rea Dumne:eu, m ;a indupleca i m-oi schimba' Nu-i tin de ru pentru
rspunsul lor! Dimpotriv, chiar i laud mult c alearg la voia lui
Dumnezeu. Dar doresc s Iac si ei ce le st n putint, si apoi s spun:
Dac ;a ;rea Dumne:eu! C dac dormi si trndvesti, dac nu te strduiesti
s Iaci Iapte bune, ci pui nainte numai voia lui Dumnezeu, niciodat nu vei
avea cele de care ai nevoie. Dup cum am spus: Dumnezeu nu atrage la Sine
pe nimeni cu sila, cu Iorta. (Despre schimbarea numelor, cuv. III, n vol.
Despre schimbarea numelor. Despre rbdare. Despre milostenie., p. 57)
FAPTELE (svrsirea Iaptelor bune)
,Fiecare s caute s adauge alte Iapte bune la cele svrsite pn acum
si niciodat s nu pun capt acestei Irumoase lucrri. (Omilii la Facere,
omilia XXIV, VIII, n col. PSB, vol. 21, p. 301)
,Stpnul ncununeaz totdeauna gndul cu care svrsesti Iapta cea
bun. (Omilii la Facere, omilia XXXIV, II, n col. PSB, vol. 22, p. 6)
,Dac vreti s-l mblnziti pe Domnul si s vi-l Iaceti Iavorabil, Iaceti
Iapte; inIormati-v despre nenorocirea si despre numrul nenorocitilor, aveti
ochi iubitori pentru cei ce sunt goi, pentru cei ce-i mistuie Ioamea, pentru cei
dispretuiti si batjocoriti; Domnul v va da multe mijloace s artati omenia.
(Comentar la E;anghelia de la Ioan, omilia LXXXII, 3, p. 431)
,Crestinul nu va avea nici un Iolos de la credinta lui si de la harul
cstigat prin botez, dac nu are Iapte bune, si este expus tuturor patimilor; ba
nc si batjocora i va Ii mai mare, si rusinea mai mult. Dup cum acela care
este mbrcat cu porIir si are diadem pe cap, nu numai c nu cstig nimic
de la aceste podoabe, nu numai c nu i se adaug nimic n cinste, ci nc prin
necinstea si nerusinarea sa singur se batjocoreste, tot asa si credinciosul care
vietuieste n pcat, nu numai c nu va Ii respectat dar chiar va Ii mai mult
batjocorit. (Omilii la Epistola ctre Romani a S1antului postol !a;el,
omilia XI, pp. 192-193)
1235
,Chiar de nu am svrsi Iapta bun, noi totusi trebuie a luda Iapta
bun; chiar de nu am Iugi de rutate, noi totusi trebuie a nIrunta si a biciui
rutatea, ca astIel hotrrea noastr s Iie neprtinitoare. Pe aceast cale
psind, noi vom putea n decursul timpului s ne dedm si Iaptelor celor
bune. (Omilii la Epistola ctre Romani a S1antului postol !a;el, omilia
XX, p. 400)
,Nimic nu poate aprinde un suIlet mare si ntelept spre svrsirea
Iaptelor bune, ca atunci cnd aIl c prin aceasta se aseamn cu Dumnezeu.
Ce se poate msura cu aceasta? Nimic. ' (Omilii la Epistola ctre Filipeni,
omilia a VII-a, p. 106)
,Cel mai greu lucru e s pui nceputul dorintei celei bune; odat
nceputul Icut, svrsirea Iaptei bune nu mai ntmpin atta greutate.
(Despre Feciorie, 49, n vol. Despre Feciorie, pologia ;ietii monahale,
Despre creterea copiilor., p. 91)
,Nu te uita numai la oboseal, uit-te si la rsplat! Multe Iapte bune
ni se par Ioarte grele pentru c ne uitm numai la osteneli si la sudori, si nu
ne gndim la rspltire gtite nou pentru aceste Iapte bune. Nu trebuie s
Iacem asa! S ne gndim n acelasi timp la toate, si la oboseli, si la rsplti.
Fcnd asa, toate ni se vor prea usoare, precum si sunt. Lupttorul care
ajunge vestit prin Iaptele sale de arme, ajunge vestit pentru c nu se gndeste
numai la rni, la cderi, la moarte, ci si la troIee, la victorii si la toate
celelalte. Plugarul, apoi, nu se gndeste numai la oboseala aratului si a
prsitului, ci-si pune naintea ochilor aria si teascurile, si cu aceste ndejdi se
apuc de arat si de prsit. (Despre cstoria a doua a ;du;elor, 6, n vol.
Despre Feciorie, pologia ;ietii monahale, Despre creterea copiilor., p.
181)
,nainte de a ncepe un lucru, chiar de-ar Ii usor si lesnicios, lucrul
acela pare greu si anevoios. Dar cnd ne apucm de el, cnd ndrznim s-l
svrsim, cea mai mare parte de team ne dispare; ncrederea ia locul Iricii si
al dezndejdii; se micsoreaz teama, creste usurinta, iar ndejdea izbnzii
ajunge din ce n ce mai tare (Cu;ant de s1tuire ctre Teodor cel c:ut, 9,
n vol. Despre Feciorie, pologia ;ietii monahale, Despre creterea
copiilor., p. 339)
FAPTELE (ndemn la svrsirea Iaptelor bune)
1236
,S nu astepte toti ca cei nevoiasi s vin la dnsii, ci dnsii s se
ocupe de ajutorul celor nevoiasi, cci cel ce se ngrijeste, astIel trebuie a se
ngriji. (Comentariile sau explicarea Epistolei ctre Tit, omilia VI, n vol.
Comentariile sau explicarea Epistolei a doua ctre Timotei., p. 186)
,Cunoscnd, dar, c Dumnezeu Iace totul ca s ne scape de
osnd si pedeaps, s cutm s-I dm si noi multe prilejuri ca s ne
scape: s ne mrturisim, s ne pocim, s vrsm lacrimi, s ne rugm,
s lsm ura ce-o avem pe aproapele nostru, s usurm srcia celor din
jurul nostru, s priveghem n rugciune, s Iim smeriti, s avem n
minte mereu pcatele noastre. (E primefdios lucru i pentru
predicator, i pentru asculttori ca predicatorul s predice pe placul
asculttorilor. Folositor lucru i semn de 1oarte mare dreptate e
osandirea propriilor pcate, V, n vol. !redici la srbtori imprteti
i cu;antri de laud la s1inti, p. 471)
FAPTELE (bune - svrsirea lor cu osteneal)
,,Sporind intru lucrul Domnului pururea, adic n viata cea curat. Si
nu zis lucrand binele, ci sporind, adic s-l Iacem cu prisosint si s trecem
pe deasupra tuturor primejdiilor. Stiind c i osteneala noastr nu este
deart intru Domnul. Ce spui? Iarsi osteneal? Dar avnd cu sine cununi si
pentru ceruri. Osteneala cea de dinainte, adic aceea de dup pierderea
Raiului, era osnda celor pctuiti, pe cnd cea de acum este pricina
cununilor viitoare, nct nici nu mai este osteneal dac ne bucurm de
ajutorul cel mare a lui Dumnezeu pentru care a si adogat: intru Domnul.
Osteneala de dinainte era ca s Iim pedepsiti, iar aceasta de acum, ca s ne
nvrednicim de bunttile viitoare. (Comentariile sau Talcuirea Epistolei
intai ctre Corinteni, omilia XLII, p. 457)
,,. noi cnd voim a Iace ceva mret si nobil, s nu ne gndim numai
la osteneala ce-o vom avea, ci si la cstigul ce-l vom trage de acolo.
(Comentariile sau Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni, omilia XLIII, p.
463)
,Mult rsplat asteapt pe cei care au Icut Iapte bune, iar rsplata
este si mai mare cnd cei care au svrsit Iaptele cele bune au trecut prin
primejdii si au suIerit ocri si necinste de la oameni. Dac doi oameni
1237
svrsesc aceeasi Iapt bun, unul ns o svrseste Ir nici o osteneal, iar
altul cu mult osteneal, apoi si cinstea si cununile unuia si ale altuia sunt
deosebite. (pologia ;ietii monahale, 2, n vol. Despre Feciorie, pologia
;ietii monahale, Despre creterea copiilor., p. 191)
,Voi spune dup acestea si un alt lucru care poate prea uimitor, dar e
adevrat. Chiar dac va lucra cineva un lucru mare si nobil, dar nu cu
osteneal, primejdie si ptimiri, nu va primi o rsplat mai mare: cci 1iecare
ii ;a primi plata dup osteneala lui (1 Cor., 3, 8), nu dup mrimea virtutii,
ci dup ponderea ptimirii. De aceea si Pavel cnd se laud nu se laud
numai pentru c a Icut vreun lucru nobil, ci si pentru c a ptimit cele rele.
Fiindc atunci cnd spune: Sunt ei slufitori ai lui Hristos? nebunete
;orbesc . eu sunt slufitor mai presus de ei' (2 Cor., 11, 23) si sugereaz
superioritatea printr-o comparatie, n-a spus: m propo;duit la atatia i
atatia, ci lsnd deoparte cele pe care le-a Icut, enumernd relele pe care le-
a ptimit spunnd asa: In prisos de osteneli, in lo;ituri in exces, in prisos de
inchisori, in primefdii de moarte de multe ori. De cinci ori am primit de la
iudei patru:eci de lo;ituri 1r una, de trei ori am 1ost btut cu toiege, o
dat am 1ost lo;it cu pietre, de trei ori am nau1ragiat, am petrecut o noapte
i o :i in adanc, in cltorii adeseori, in primefdii de rauri, in primefdii de
talhari, in primefdii de la neamul meu, in primefdii de la pgani, in
primefdii in ora, in primefdii in pustie, in primefdia pe mare, in primefdii
de la 1ratii mincinoi, in osteneal, in trud, in pri;egheri adeseori, in
1oame, in sete i in goliciune, care sunt, 1r a mai pomeni de celelalte,
struinta mea de 1iecare :i (2 Cor., 11, 23-28). (Scrisori din exil, 17
scrisori ctre Olimpiada, scrisoarea X, 8c, n vol. Scrisori din exil. Ctre
Olimpiada i cei rmai credincioi. Despre deprimare, su1erint i
!ro;ident., pp. 193-194)
FAPTELE (bune - svrsirea lor cu smerenie si n ascuns)
,Vistierie sigur a Iaptelor bune este uitarea Iaptelor bune! Faptele
bune sunt ca lucrurile de pret. Dac am pune n piat n vzul tuturora
hainele noastre scumpe si aurul nostru, am atrage asupra noastr tlharii;
dar dac le tinem n cas si le ascundem, le punem n deplin sigurant.
Tot asa si cu Iaptele bune: dac ni le aducem mereu aminte, mniem pe
Stpn, ntrarmm pe dusman, pe diavol, si-l chemm s ni le Iure; dar
dac nu le stie nimeni, ci numai Cel Care trebuie s le stie, le-am pus la
loc sigur. (Omilii la Matei, omilia III, V, n col. PSB, vol. 23, p. 43)
1238
FAPTELE (scopul svrsirii Iaptelor bune)
,... c svrsim Iaptele cele bune si c avem mil de toti, Ir
deosebire, pentru c vor cunoaste atunci c le Iacem pentru a-L imita pe
Acela pe care-L numim nvttorul nostru. (Omilii la Epistola ctre
Filipeni, omilia I, p. 19)
,,Este vorba s Iaci o Iapt bine plcut lui Dumnezeu, si te opresti s
ntrebi dac ti se d rsplat? N-ar trebui, oare, s nu Iaci o Iapt dac prin
svrsirea ei cazi n gheen? N-ar trebui oare, dimpotriv, s svrsesti cu
mult rvn numai Iaptele cele bune? Faci o Iapt iubit de Dumnezeu, si
mai ceri nc alt rsplat? ntr-adevr, nu stii ce mare Iericire este a plcea
lui Dumnezeu! Dac ai sti, n-ai mai gndi c poate exista vreo alt rsplat
asemenea acesteia! Nu stii oare c atunci ti se mreste rsplata, cnd ti
ndeplinesti ndatoririle Ir s ndjduiesti rsplat? Nu observi c si
oamenii i cinstesc mai cu seam pe aceia pe care-i vd c nu urmresc att
rsplata, ct mplinirea ndatoririlor lor, pe aceia care-si dau mai mult
silint n a plcea dect n a primi vreo cinstire? Cnd oamenii se poart cu
atta noblete Iat de semenii lor, tu, care ai primit attea bineIaceri de la
Dumnezeu, care ndjduiesti s mai primesti nc attea buntti, cnd e
vorba s svrsesti o Iapt care duce la mntuirea ta, te mai interesezi de
rsplat nainte de a o svrsi? (Despre cint (II, n vol. Despre mrginita
putere a dia;olului. Despre cint., pp. 106-107)
FAPTELE (bune - svrsirea lor spre slava lui Dumnezeu)
,O, ce trndvie! O, ce nerecunostint! Noi care vesnic trim n
viclenii si pcate, chiar de am Iace vreodat un bine ct de mic, apoi ca si
slugile cele nerecunosctoare examinm cu cea mai mare atentie, si cernem
Iapta svrsit ca s vedem dac are vreo plat. Si cu toate acestea plata este
mare, dac nu o svrsesti cu speranta de plat, ci ca o slug ce nu caut
recunostint. Noi trebuie s Iacem totul pentru Hristos, nu pentru plat, ci
pentru El, cci de aceea ne-a amenintat cu gheena, de aceea ne-a si Igduit
mprtia cerurilor, ca El s Iie iubit de ctre noi. (Omilii la Epistola ctre
Romani a S1antului postol !a;el, omilia V, p. 83)
FAPTELE (pilda Iaptelor bune)
,Evanghelistul spune: Deschi:andu-Si gura, ii in;at pe ei.
1239
- Dar pentru ce evanghelistul a mai adugat cuvintele: Deschi:andu-Si
gura?
- Ca s aIli c Hristos nvta si cnd tcea, nu numai cnd gria;
uneori deschidea gura, alteori glsuia prin Iapte. (Omilii la Matei, omilia XV,
I, n col. PSB, vol. 23, p. 173)
FAPTELE (despre destinuirea Iaptelor noastre bune)
,Atunci este de Iolos a spune cineva Iacerile sale de bine numai cnd
se urmreste Iolosul aproapelui. Iar cnd le va arta cineva si le va
propovdui neavnd nici o nevoie, nu va Ii mai bun dect cei ce ocrsc. Dar
cnd va Iace aceasta voind s ncredinteze pe cel pctos de care are o prere
rea, este purttor de grij si Ictor de bine. (Cu;ant cum c este primefdios
a merge la teatre imorale care pro;oac la des1ranri, cum c Da;id, in
cele ce a 1cut lui Saul, a co;arit intru totul ;irtutea iertrii, i cum c a
su1erit cu blandete nedreptatea este la 1el cu a da milostenie, n vol. Din
osptul stpanului, p. 140)
,Pentru c acestia (apostolii mincinosi din Corint n.n.) nscoceau o
multime de hule mpotriva lui si-i vtmau pe ucenici, convingndu-i s nu-i
acorde lui slava ce i se cuvenea, Pavel se vede silit s vorbeasc despre
Iaptele lui demne de laud. Nici nu era cu cale s mai tac. Si pentru c Pavel
avea de gnd s ne vorbeasc de luptele lui, de descoperirile pe care le-a
vzut, de ostenelile ce le-a ndurat, de aceea, vrnd s arate tuturor c Iace
aceasta silit si Ir voia lui, c se vede mpins de nevoie, numeste Iapta asta
nentelepciune grind asa: O, de mi-ati ingdui putin neinteleptie' Jreau,
spune el, s 1ac un lucru prostesc. s m 1lesc i s m laud. Dar nu-s de
;in eu, ci aceia care m silesc la aceasta. De aceea, ; rog s mi-o
ingduiti, i ;ina s o aruncati asupra lor. (La cu;antul apostolic. O, de
mi-ati ingdui putin neinteleptie'~~, 3, n vol. Despre schimbarea
numelor. Despre rbdare. Despre milostenie., p. 320)
,Pavel, dar, ddea n vileag pcatele sale n Iiecare zi n epistolele
sale; le nIiera si le Icea cunoscute nu numai oamenilor de atunci, ci si celor
ce aveau s vin dup aceia; el ns pregeta si sovia s-si spun laudele sale,
chiar cnd se vedea silit. Acest lucru l cunoastem si de acolo c o Iapt ca
aceasta a numit-o de nenumrate ori nentelepciune, dar si de acolo c a
trecut sub tcere vreme ndelungat descoperirea aceea minunat si dum-
nezeiasc. C n-a avut acea descoperire cu doi sau trei ani mai nainte, ci cu
mult mai multi ani. Aceasta e pricina pentru care arat si timpul, grind asa:
1240
Cunosc un om care acum paispre:ece ani ... a 1ost rpit pan la al treilea cer
(II Cor., 12, 2), ca s aIli c nici atunci n-ar Ii vorbit despre ea dac nu s-ar Ii
vzut silit mult de tot. Dac-i era n gnd s se laude, ar Ii vorbit de ea ndat
cnd a vzut descoperirea, sau n primul, al doilea sau al treilea an; dar asa, a
tinut-o n el paisprezece ani; a tinuit-o si n-a spus-o nimnui, ci numai
corintenilor. Si cnd? Cnd a vzut c apostolii cei mincinosi si nalt capul.
Aceasta arat c n-ar Ii vorbit despre ea nici atunci dac n-ar Ii vzut ct
stricciune era ntre ucenici. Noi ns nu Iacem asa, ci cu totul dimpotriv!
Nici mcar ntr-o zi nu Iacem pomenire de pcate! Dimpotriv, cnd auzim
c altii ni le pomenesc, ne revoltm, ne suprm, socotim ocar Iapta lor si-i
umplem de sudalme mii si mii. Dar dac Iacem o Iapt bun, ct de mic,
despre Iapta aceea vorbim nencetat; multumim celor ce vorbesc de ea si-i
socotim prieteni pe unii ca acestia. Si doar Hristos ne-a dat o alt porunc, cu
totul dimpotriv: s uitm Iaptele noastre bune si s ne aducem aminte numai
de pcate. Si porunca aceasta ne-a Icut-o cunoscut si prin sIatul dat
ucenicilor Lui, spunnd: Cand ;eti 1ace toate cele poruncite ;ou, spuneti.
Slugi netrebnice suntem (Luca 17, 10), dar si prin pilda Iariseului, punnd pe
vames mai presus de el (Luca 18, 9-14). Dup cum pe vames pomenirea
pcatelor l-a mntuit, asa pe Iariseu l-a pierdut pomenirea Iaptelor lui bune.
(La cu;antul apostolic. O, de mi-ati ingdui putin neinteleptie'~~, 6, n
vol. Despre schimbarea numelor. Despre rbdare. Despre milostenie., pp.
323-324)
,Ai vzut c sIintii au obiceiul s nu-si spun Iaptele lor mari dect
dac sunt siliti? De aceea si Pavel, cutnd la acestia si nvtnd bine de la ei
c este urt si suprtor s te lauzi singur, spunea: O, de mi-ati ingdui
putin neinteleptie (II Cor., 11, 1)! Nu mult, ci putin. Nici cnd este silit,
Pavel nu se gndeste s vorbeasc pe larg despre Iaptele sale de laud, ci le
spune n putine cuvinte. Si Iace aceasta pentru ei si pentru mntuirea lor.
Dup cum este cea mai mare nerozie s vorbesti de Iaptele tale de laud cnd
nu te sileste nimeni, tot asa este o trdare s taci asupra Iaptelor tale cnd esti
silit, Iortat. Cu toate acestea Pavel, chiar cnd se vedea silit, pregeta si numea
Iapta nenteleptie, ca s vezi priceperea lui, ntelepciunea lui si marea lui
purtare de grij. C, dup ce a spus: Ceea ce griesc, nu dup Domnul
griesc, a adugat: in aceast stare de ludroenie (II Cor., 11, 17). S nu
socotesti, zice el, c eu spun asta despre tot ce griesc eu!
Pentru aceasta mai cu seam l laud deci, l admir si-l numesc prea
intelept pe Pavel, pentru c numeste nentelept pe omul care se Ileste si se
laud pe sine. Dac Pavel numea o Iapt ca aceasta nenteleptie, cnd se
vedea silit s-o Iac, de ce iertare mai sunt vrednici, ce cuvnt de aprare mai
1241
pot avea cei care, Ir s-i sileasc nimeni, spun despre ei lucruri mari sau
silesc pe altii s le spun? Stiindu-le dar pe toate acestea, s nu ludm
numai cele spuse, ci s le si urmm, s le rvnim. S dm uitrii Iaptele
noastre aductoare de laud si s ne aducem aminte totdeauna de pcatele
noastre. (La cu;antul apostolic. O, de mi-ati ingdui putin
neinteleptie'~~, 10, n vol. Despre schimbarea numelor. Despre rbdare.
Despre milostenie., pp. 329-330)
FAPTELE (s nu socotim Iaptele noastre ca Iiind mrete si s
nu cerem Domnului rsplat pentru ele)
,Asadar, dac vrei s nIptuiesti lucruri mari, s nu le socotesti mari
si nici s nu ceri rsplat pentru ele. Mereu s mrturisesti c toate s-au Icut
prin harul lui Dumnezeu. n Ielul acesta, adic prin Iaptele tale, prin
recunostinta de care dai dovad, dar si prin smerenie si cumptare, l Iaci
pe Domnul datornicul tu si, n acelasi timp, cstigi dragostea si
bunvointa oamenilor, pentru c nimeni nu este mai iubit ntre oameni dect
cel smerit. (Din vol. !roblemele ;ietii, p. 214)
FAPTELE (mpotrivitorii svrsirii Iaptelor bune)
,Omul care se mpotriveste Iaptelor bune prin atitudinea lui Ials si
nedreapt, pe lng aceea c-si vatm propria-i persoan mai Iace cunoscut
si altora suIletul su ru si stricat. (Despre Feciorie, 20, n vol. Despre
Feciorie, pologia ;ietii monahale, Despre creterea copiilor., p. 34)
,... omul care brIeste Iapte vrednice de laude si de cununi, pentru c
el nu le poate dobndi, pe bun dreptate este urt de toti ca dusman si
vrjmas al virtutii, ca unul ce ajuns mai nenorocit ca un nebun. Cei care nu
stiu ce Iac, nici nu suIer pe deplin constienti cele ce le ptimesc. Din
pricina aceasta nebunii nu numai c nu sunt pedepsiti cnd oIenseaz pe
naltii demnitari ai statului, ba, dimpotriv, mai sunt si comptimiti de cei
oIensati. Dar dac un altul, deplin constient, ar aduce oIensele pricinuite de
ceilalti n chip inconstient, atunci pe bun dreptate toat lumea ar Ii de acord
c unul ca acesta merit s Iie pedepsit ca dusman al oamenilor. (Despre
Feciorie, 20, n vol. Despre Feciorie, pologia ;ietii monahale, Despre
creterea copiilor., p. 34)
1242
,Va Ii pedepsit nu numai cel care ade impotri;a 1ratelui su i
cle;etete i smintete pe 1iul maicii sale (Ps., 49, 21), ci si cel care huleste
Iaptele hotrte ca bune de Dumnezeu. Ascult ce spune un alt proIet, care
vorbeste despre acelasi lucru! Jai de cel ce spune c rul este bine i binele,
ru, de cel care 1ace din lumin, intuneric, i din intuneric, lumin, de cel
care 1ace din dulce, amar, i din amar, dulce (Is., 5, 20). (Despre Feciorie,
21, n vol. Despre Feciorie, pologia ;ietii monahale, Despre creterea
copiilor., pp. 34-35)
,Evreii, ntorsi dintr-o lung robie, au avut de gnd s zideasc
templul din Ierusalim drmat la pmnt de multi ani (I Ezdra 1-4), dar niste
oameni barbari si cruzi, Ir Iric de Dumnezeul n cinstea Cruia iudeii
voiau s nalte templul, Ir mil de nenorocirea suIerit de poporul iudeu,
de care abia scpase dup ndelungat vreme, Ir team de pedeapsa dat de
Dumnezeu celor ce ndrznesc s svrseasc astIel de Iapte, Ir sprijinul
nimnui, au ncercat la nceput s mpiedice zidirea templului. Cum ns
ncercrile lor au Iost zadarnice, au trimis scrisori mpratului persilor; n
aceste scrisori acuzau pe locuitorii Ierusalimului c sunt rzvrtitori, doritori
de noi ornduiri sociale, rzboinici; si l-au convins pe mprat s le ngduie
ca, n numele lui, s mpiedice zidirea templului. Lund de la mprat
aceast mputernicire, au nvlit cu multi clreti mpotriva iudeilor si au
ntrerupt lucrrile de zidire a templului. Se Ileau cu victoria lor, pentru care
ar Ii trebuit s plng, si socoteau c viclenia lor si-a ajuns scopul (I Ezdra 4,
1-24). Si totusi aceast asa-zis victorie nu era s Iie dect nceputul si
pricina nenorocirilor ce aveau s cad pe capul lor nu dup mult vreme.
Lucrrile pentru zidirea templului au continuat si au avut un sIrsit strlucit.
Acei oameni vicleni si cruzi au nvtat, si, prin ei, toti, c orice om, Iie
Mitridate, cum a Iost cazul atunci, Iie oricare altul, care ar voi s lupte
mpotriva celor ce au de gnd s Iac un lucru bun, nu lupt mpotriva
oamenilor, ci mpotriva Dumnezeului cinstit de svrsitorii Iaptelor bune.
Niciodat nu poate s aib un sIrsit bun omul care se lupt cu Dumnezeu.
Se poate ntmpla ca la nceputul cutezantei lui s nu pteasc nimic. Dac
nu este pedepsit ndat, apoi aceasta se datoreste Iaptului c Dumnezeu l
cheam la pocint si-i d rgaz s se destepte, ca dintr-o betie. Dac ns
struie n cutezanta sa, el nu mai are nici un cstig dintr-o att de ndelungat
rbdare a lui Dumnezeu; vor Iolosi ns altii Ioarte mult, cci vor nvta din
pedeapsa dat lui c niciodat nu trebuie s declari rzboi lui Dumnezeu, din
a Crui mn nebiruit nu poti scpa. Si ntr-adevr, nu dup mult vreme,
au venit, peste cei care opriser pe evrei s zideasc templul, nenorociri asa
de mari, nct toate celelalte nenorociri pleau n Iata grozviei tragediei lor.
1243
Minile iudeilor mpiedicati de a-si ndeplini gndul lor au ucis si au
junghiat multime de dusmani; pmntul se nmuiase pn la o mare
adncime de sngele celor ucisi; de atta snge se preIcuse pmntul n
noroi; trupurile cailor si ale oamenilor stteau grmad unele peste altele;
din trupurile si rnile lor deschise ieseau o multime de viermi; pmntul era
acoperit de cadavre, iar acestea, la rndul lor, acoperite de viermi. Puteai
spune, uitndu-te pe acel cmp de btlie, c nu se gseau trupuri de oameni
morti sub viermi, ci izvoare de viermi; izvoarele acestea de viermi scoteau
din toate prtile la iveal neamul acela de vietuitoare, asa C din
putreziciunea aceea viermii cresteau mai repede dect stuIul, nenorocirea
aceasta n-a tinut zece sau douzeci de zile, ci vreme ndelungat. A Iost
pedeaps dat aici pe pmnt acelor oameni ce au luptat mpotriva lui
Dumnezeu, dar pedeapsa pe care o vor primi dincolo, pe lumea cealalt, va
Ii cu mult mai cumplit dect aceasta. (pologia ;ietii monahale, 1, n vol.
Despre Feciorie, pologia ;ietii monahale, Despre creterea copiilor., pp.
183-185)
FAPTELE (,ca vznd Iaptele voastre bune, s slveasc pe
Dumnezeu din ceruri)
,Si sl;eau pe Dumne:eu in mine. Judec si n acest loc regula lui de
umilint, cum o pzeste cu exactitate; cci nu zice: c m admirau, m
ludau, sau se minunau, ci totul atribuie harului lui Dumnezeu. Sl;eau,
zice, pe Dumne:eu in oameni. (Comentariile sau Explicarea Epistolei ctre
Galateni, p. 40)
FAPTELE (bune - Iolosul svrsirii lor)
,Dac ai multe Iapte bune, poti usor s-ti acoperi cu ele pcatele; dar
dac esti gol de Iapte bune, Iiecare pcat ti Iace o ran de moarte.
Ca s nu se ntmple asta, s ne narmm cu Iapte bune. (Omilii la
Matei, omilia XXVI, VIII, n col. PSB, vol. 23, p. 342)
,Toate rmn pe pmnt si numai Iaptele noastre bune cltoresc
mpreun cu noi. Pentru acelea vom da socoteal; pentru acelea vom primi
plat. (Omilii la Matei, omilia LIII, V, n col. PSB, vol. 23, p. 618)
1244
,Cci Iapta bun nu aduce atta Iolos celor ce o primesc, pe ct celor
ce o Iac, Iiindc le d curaj Iat de Dumnezeu (Comentariile sau explicarea
Epistolei ctre Tit, omilia VI, p. 186)
,,Dac ncercrile, boala, neputinta sau pieirea trupului, pe care le
suIerim Ir voia noastr, c nu le Iacem noi, ni se socotesc pentru stergerea
pcatelor, cu mult mai mult Iaptele bune, pe care le Iacem cu voia si rvna
noastr. (Cu;ant la pilda celui ce datora :ece mii de talanti, n vol. Omilii
la sracul La:r. Despre soart i !ro;ident., p. 235)
FAPTELE (rspltirea Iaptelor bune)
,Dac tu pretinzi ca s ti se dea totul aici, atunci ti-ai pierdut osteneala
prin care te-ai umplut de lumin. (Omilii la Epistola ctre Romani a
S1antului postol !a;el, omilia XIV, p. 272)
,,Fiecare ;a lua plata sa dup osteneal, nu dup sIrsitul sau
rezultatul lucrului, ci dup osteneal. Cci ce sunt eu vinovat dac nu sunt cu
bgare de seam cei ce m ascult? (Comentariile sau Talcuirea Epistolei
intai ctre Corinteni, omilia IX, p. 93)
,Gndeste-te: ai semnat milostenie, te asteapt n ceruri tezaure
nepretuite si slav vesnic; ai semnat ntelepciune, vei primi cinste si
recompens, laude din partea ngerilor si cununi nevestejite din partea Celui
ce recompenseaz. (Comentariile sau Explicarea Epistolei ctre Galateni,
p. 121)
,,S urmm virtutea si bucuria pe care le aduce svrsirea Iaptelor
bune. (Omilii la sracul La:r, cuvntul I, n vol. Omilii la sracul La:r.
Despre soart i !ro;ident., p. 50)
................................................................................................................
,Dac vei Iace vreun bine si nu vei lua pentru el plata aici, nu-ti par
ru, nici nu te tulbura, c dup moarte, n veacul cel viitor, te asteapt plata
cea mult cu dobnd si mprtia lui Dumnezeu cea vesnic. (Din vol.
Mrgritarele S1antului Ioan Gur de ur, p. 136)
FAPTELE (trupului si Iaptele suIlet ului)
1245
,Pe ct e mai bun suIletul dect trupul, pe att sunt mai presus si
Iaptele unuia Iat de ale celuilalt. (Omilie dup cutremur, n vol.
!redici la srbtori imprteti i cu;antri de laud la s1inti, p. 533)
FAPTELE (Iaptele rele - remedii)
,Cci dac Irica de oameni poate s v retin si s v ntoarc de la
Iaptele rele, cu ct mai mult trebuie s mprteasc iubirea lui Iisus Hristos
n voi? (Comentar la E;anghelia de la Ioan, omilia LXXVII, 4, p. 401)
FAPTELE (Iaptele rele chinuie constiinta omului)
,... nainte de a ne arunca n iad, Iac chin constiintei noastre.
(Comentar la E;anghelia de la Ioan, omilia LXXXVIII, 3, p. 473)
FAPTELE (dup Iapt si rsplat)
,,Fiecare Iapt are plata sa, Iiecare Iapt, rsplata sa. Un ucigas, un om
ru, un zgrcit, dac Iace o Iapt bun, i se rsplteste binele Icut; nu
rmne nerspltit din pricina Iaptelor rele pe care le-a Icut. Si iarsi, unui
om care a Icut mii de Iapte bune, dar a Icut si o Iapt rea, i se plteste acea
Iapt rea. Tineti minte acestea, pstrati-le bine, s nu le uitati! Nu este om
bun care s nu aib pcat, nu este om pctos care s nu aib vreo Iapt
bun. (Omilii la sracul La:r, cuvntul VI, n vol. Omilii la sracul
La:r. Despre soart i !ro;ident., p. 148)
FAPTELE (Iapta si cuvnt ul)
,Dumnezeu nu vrea ca un crestin s se multumeasc numai cu
mntuirea lui, ci s zideasc si pe altii, nu numai prin nvttur, ci si prin
viata si purtarea sa. Nimic nu ndeamn pe cineva pe calea adevrului ca
viata curat. Oamenii nu se uit att la ce spunem noi, ct la ce Iacem noi. Si
ca s vezi c lucrurile stau asa, iat! Chiar dac am IilosoIa noi de
nenumrate ori cu cuvntul si am vorbi despre supunerea la voia lui
Dumnezeu, dar dac atunci cnd se iveste prilejul nu artm prin Iapte ce am
spus, nu Ioloseste att cuvntul nostru, ct vatm Iapta; dar dac si nainte
de a vorbisi dup ce am vorbit artm prin Iapt c ne supunem voii lui
Dumnezeu, suntem crezuti cnd dm sIatul, pentru c mplinim cu Iapta ce
sItuim, Hristos pe acestia i-a Iericit, spunnd: Fericit cel ce 1ace i in;at
(Matei, 5, 19). Uit-te c nti a pus Iapta, apoi nvttura. Cnd Iapta merge
1246
nainte, chiar dac nu urmeaz nvttura, Iapta e de ajuns s nvete mai
puternic dect glasul pe cei ce o vd. (Omilii la Facere, omilia VIII, V, n
col. PSB, vol. 21, p. 104)
,nvttura cu Iapta este mai bun si cu mult mai vrednic de credint
dect nvttura cu cuvntul. Un om ca acesta poate s nvete chiar cnd
tace, chiar cnd nu e vzut: pe unii prin nItisarea sa, pe altii prin auz; se va
bucura de mult bunvoint de la Dumnezeu, pentru c Iace s Iie slvit
Stpnul su nu numai prin viata sa, ci prin viata celor ce se uit la el. Un
om ca acesta va nlta multumiri si laude Dumnezeului universului prin mii
de limbi si prin mii de guri. Se vor minuna de el si de Stpnul lui nu numai
cei ce-l cunosc si cei care sunt martorii vietii lui, ci si cei care nu-l cunosc,
dar au aIlat de la altii viata lui, cei care locuiesc departe, n tri deprtate.
Vor respecta covrsitoarea lui virtute nu numai prietenii lui, ci si dusmanii.
Att de mare este puterea virtutii c nchide gurile si leag limbile chiar ale
acelor oameni care duc rzboi virtutii. Dup cum cei bolnavi de ochi nu
ndrznesc s priveasc la soare, tot asa nici pcatul nu poate privi la virtute,
ci se retrage, ntoarce spatele si-si mrturiseste nIrngerea. (Omilii la
Facere, omilia XIII, IV, n col. PSB, vol. 21, p. 154)
,Cel ce vorbeste multe, nu Iace nimic, pe cnd cel ce lucreaz mult,
nu vorbeste nimic Ir timp si Ir rost. (Comentariile sau Explicarea
Epistolei ctre E1eseni, omilia XIX, p. 188)
,Multi predicatori, cu toate c au predicat multora despre virtute,
n-au nici o road, pe cnd altii, cu toate c nu predic, svrsesc minuni
datorit vietii lor mbunttite. (Cu;ant la S1intii Mucenici, I, n vol.
!redici la srbtori imprteti i cu;antri de laud la s1inti, p. 450)
FTRNICIA
,. cti care poart masca evlaviei, care au o blndete plsmuit, cti
care cred c sunt niste oameni mari, Ir s Iie ns, n-au Iost oare demascati
n vremea de Iat iar cele ale amgirilor s-au scurs si ei s-au artat cum erau,
nu cum se pretindeau si amgeau printre Itarnici. (Scrisori din exil, Ctre
cei ce se scandali:ea: de 1rdelegile i persecutiile comise i despre
!ronia lui Dumne:eu, XIX, 13, n vol. Scrisori din exil. Ctre Olimpiada i
cei rmai credincioi. Despre deprimare, su1erint i !ro;ident., p. 320)
1247
FECIORIA (deIinit ia)
,Fecioara este un vas sInt, o porIir care nu i se cuvine nimnui
altuia dect mpratului tuturor, este o mireas care are totdeauna nunta
Ieciorelnic. Ct de Iericit e nunta n care asternutul este Ieciorelnic!
Pentru astIel de nunt Iericita noastr mucenit a nIruntat primejdii. A
vzut Irumusetea Mirelui si nu s-a desprtit de chipul Lui. (Cu;ant de
laud la intaia Mucenit i intocmai cu postolii, Tecla, n vol. !redici
la srbtori imprteti i cu;antri de laud la s1inti, p. 572)
,Fecioria const n a avea sInt si trupul si suIletul. (Despre
Feciorie, 6, n vol. Despre Feciorie, pologia ;ietii monahale, Despre
creterea copiilor., p. 12)
FECIORIA (elogiu Iecioriei)
,Dac Pavel se teme s despart pe cei cstoriti unul de altul pentru
mult vreme, pentru ca diavolul s nu gseasc prilej de a nu se strecura pe
ascuns n suIletul lor, de cte cununi nu sunt vrednice Iecioarele, care dintru
nceput n-au nevoie de ajutorul cstoriei pentru a nu cdea n desIrnare,
Iecioarele care rmn nebiruite pn la sIrsitul vietii? (Despre Feciorie, 34,
n vol. Despre Feciorie, pologia ;ietii monahale, Despre creterea
copiilor., p. 52)
,Srcia n-o poate vtma pe Iecioar, asa cum se ntmpl la nuntile
din lume; dimpotriv, o Iace mult mai dorit de Mire, mai ales cnd trieste
de bunvoie n srcie, n-o vtma nici Iaptul c se trage din printi srmani
si de jos, nici c nu este Irumoas; nimic din toate acestea. Dar de ce s m
mrginesc la atta? Chiar dac-i roab, n-are nici o nsemntate; robia nu-i
poate strica logodna; att i trebuie numai: s aib un suIlet Irumos, s stea in
primele rnduri ale virtutii. Fecioara n-are cum s se team de gelozie; n-are
cum s Iie invidioas pe alt Iemeie, c aceasta are un brbat mai Irumos
dect ea. De ce? Pentru c nici un mire nu este asemenea si nici egal Mirelui
ei; nici pe departe nu se aseamn unul cu altul. (Despre Feciorie, 60, n
vol. Despre Feciorie, pologia ;ietii monahale, Despre creterea copiilor.,
p. 109)
,Dac este urt la chip, podoaba Iecioriei i schimb ndat urtenia
chipului, cci o gteste cu o Irumusete nemestesugit; dac este Irumoas si
1248
luminoas la chip, podoaba Iecioriei o Iace si mai strlucitoare si mai
Irumoas. Pe Iecioar n-o mpodobesc pietrele pretioase, bijuteriile, hainele
luxoase si scumpe, hainele mpestritate cu tot Ielul de culori si Ilori, nici
altceva asemntor; nimic din cele pieritoare; n locul acestora, pe Iecioar o
mpodobesc posturile, sIintele privegheri, blndetea, modestia, srcia,
brbtia, smerenia, rbdarea; n general, dispretuirea tuturor lucrurilor din
viata de aici. Ochii i sunt att de buni si de cuviinciosi, nct se ndrgostesc
de ei nu att oamenii, ct puterile cele netrupesti si Stpnul acestor puteri; i
sunt att de curati si de ptrunztori, nct poate privi Irumusetile netrupesti
n locul celor trupesti; i sunt att de blnzi si de linistiti, nct nu se tulbur
si nu se aprind mpotriva celor ce-i Iac ru si necontenit o supr; mai mult
nc, tocmai la acestia se uit blnd si prietenos. Podoaba Iecioriei asterne pe
chipul si nItisarea ei atta cumintenie, nct chiar desIrnatii, cnd se uit
la ea, se rusineaz, rosesc si-si nIrneaz Iuria poItelor lor. Dup cum
slujnica ce slujeste pe o Iemeie cuminte trebuie s Iie, chiar mpotriva
vointei ei, tot att de cuminte ca si stpna ei, tot astIel si trupul care slujeste
unui suIlet nchinat unei att de nalte ntelepciuni si IilosoIii, trebuie s-si
potriveasc pornirile lui dup miscrile suIletului. Ochii, gura,
mbrcmintea, umbletul, pe scurt toat Iptura ei, capt chipul bunei
rnduieli a suIletului. Dup cum un parIum puternic, chiar nchis ntr-un vas,
mblsmeaz cu mirosul su plcut aerul si desIteaz nu numai pe cei ce
stau aproape de vasul cu parIum, dar chiar si pe cei care stau mai departe de
el, tot astIel si parIumul curat al suIletului Iecioresc, curgnd prin simturi,
scoate la iveal virtutea sa ascuns; pune tuturor simturilor Iriele de aur ale
bunei cuviinte, Iace ca zburdlnicia simturilor s pstreze bun rnduial; nu
las limba s rosteasc ceva neplcut si nepotrivit; nu las ochiul s se uite
nerusinat si bnuitor n jur si la cei din jur; nu Ias auzul s prind vreo
cntare ce nu se cuvine a Ii auzit. Cumintenia o Iace s aib grij si de
picioarele ei, s nu pseasc necuviincios, ci s aib un mers Iiresc si
msurat. O dat ce cumintenia a ndeprtat de la ea podoaba hainelor, d
sIaturi Ietei s nu izbucneasc n rs, s nu zmbeasc cu nesocotint,
dimpotriv, s-i Iie totdeauna serioas si auster; gata oricnd spre lacrimi,
nu spre rs nesocotit.
Cnd auzi de lacrimi, s nu bnuiesti cumva c lacrimile sunt
pricinuite de tristete. Lacrimile Iecioarei izvorsc dintr-o plcere si o bucurie
att de mari, ct nu are rsul din lumea aceasta. Iar dac nu m crezi, ascult
pe Luca Evanghelistul, care spune c, dup ce apostolii Iuseser biciuiti, au
plecat cu bucurie din Iata sinedriului (Fapte 5, 40-41). Stim doar c biciuirea
nu are aceast urmare; nu produce plcere si bucurie, ci durere si chin. Da,
asa e natura biciuirii; totusi credinta n Hristos este att de puternic, nct
1249
schimba nssi Iirea lucrurilor. Prin urmare, dac biciuirile ddeau nastere la
plcere, din pricina credintei n Hristos, pentru ce s Iie ciudat dac si
lacrimile produc tot plcere din pricina credintei n El? Din pricina aceasta,
Hristos numeste jug bun si sarcina usoar (Matei 11, 30) tocmai calea
numit de El ngust si strmt (Matei 7, 30). (Despre Feciorie, 63, n vol.
Despre Feciorie, pologia ;ietii monahale, Despre creterea copiilor., pp.
111-113)
,Ca ntr-un port linistit, tcerea, linistea si pacea suIleteasc stpnesc
suIletul Iecioarei. Pacea aceasta se pogoar in suIletul ei pentru c Iecioara
nu se ndeletniceste cu cele omenesti; st necontenit de vorb cu Dumnezeu
si-si are mereu atintiti ochii spre El. Cine poate msura aceast plcere? Care
cuvnt ar putea nItisa Iericirea unui suIlet care se gseste ntr-o astIel de
stare? Nimeni si nici un cuvnt! Numai cei care se bucur de Domnul cunosc
ct de mare este aceast bucurie si plcere, care nu suIer asemuire.
(Despre Feciorie, 68, n vol. Despre Feciorie, pologia ;ietii monahale,
Despre creterea copiilor., p. 116)
,Cel neinsurat se ingrifete de cele ale Domnului, iar cel insurat de
cele ale lumii (I Cor., 7, 32-33). Lumea trece, pe cnd Dumnezeu rmne.
Nu este, oare, ndestultor acest argument pentru a dovedi superioritatea
traiului n Ieciorie? (Despre Feciorie, 74, n vol. Despre Feciorie, pologia
;ietii monahale, Despre creterea copiilor., p. 125)
,Spune-mi, te rog, n ce se deosebeau de ngeri Ilie, Elisei, loan
Boteztorul, acesti iubitori sinceri ai Iecioriei? ntru nimic altceva dect c
erau uniti cu trupul; n celelalte privinte, dac ai cerceta bine, nu-i vei gsi
ntru nimic mai prejos de ngeri. Dar tocmai Iaptul acesta, care pare o
scdere, tocmai aceasta i ridic mai mult si este pentru ei pricin de laud.
ntr-adevr, de ct brbtie, de ct IilosoIie n-au avut nevoie spre a putea
ajunge asemenea ngerilor, ei, care triau pe pmnt, care erau supusi tuturor
nevoilor Iirii omenesti? Cine le-a dat aceast putere? Fecioria! Ea i-a Icut
asa! Si aceasta se vede din Iaptul c, dac ar Ii avut Iemeie si copii, n-ar Ii
putut locui cu usurint n pustie, n-ar Ii putut s prseasc casele, nici
celelalte ndeletniciri ale vietii. Asa ns, datorit Iecioriei, au Iost sloboziti
din toate aceste legturi si triau pe pmnt ca si cum ar Ii trit n ceruri. N-
aveau nevoie de ziduri, de acoperis, de pat, de mas; de nimic din toate
acestea; n loc de acoperis aveau cerul; n Ioc de pat, pmntul, n loc de
mas, pustia. Si, lucru minunat, tocmai pustia neroditoare, pricin de
Ioamete pentru ceilalti oameni, pentru acesti sIinti era mas mbelsugat, n-
1250
aveau trebuint de vii, nici de teascuri, nici de semnturi, nici de holde de
secerat. Butur plcut si mbelsugat le ddeau izvoarele, rurile si
lacurile. Lui Ilie un nger i pregtea mas minunat si neobisnuit, mas
superioar celei obisnuite printre oameni. Iat ce spune Scriptura despre el: o
paine afungea s-l hrneasc timp de patru:eci de :ile (III Regi 19, 6-8). Pe
Elisei harul Duhului l hrnea adeseori n chip minunat; nu-I hrnea numai
pe el, ci si pe altii prin el (IV Regi 4, 40). Iar Ioan Boteztorul, care a Iost
mai mult dect un proIet, cci mai mare dect el nu s-a ridicat nimeni dintre
cei nscuti din Iemeie (Matei 11, 11), nici n-a avut nevoie de hran Icut de
mn omeneasc. Nu-i ntretineau viata trupului pinea, vinul si
untdelemnul, ci lcustele si mierea slbatic (Matei 3, 4). Ai vzut ngeri pe
pmnt? Ai vzut puterea Iecioriei? Fecioria i-a Icut pe cei alctuiti din
snge si trup, pe cei ce mergeau pe pmnt, pe cei supusi nevoilor Iirii
omenesti muritoare, Iecioria i-a Icut pe acestia s se poarte n toate
mprejurrile vietii ca si cum ar Fi Iost Ir de trupuri, ca si cum ar Fi si
dobndit cerul, ca si cum ar Ii Iost nemuritori.
Lui Ilie, Elisei si Ioan Boteztorul toate le erau de prisos. Le erau de
prisos nu numai cele care sunt n adevr de prisos, cum e, de pild, luxul,
traiul bun, bogtia, puterea, slava si tot cortegiul acestor visri, ci si cele care
par necesare si de Iolos, cum sunt casele, orasele, meseriile. A tri asa
nseamn a 1i cu bun cu;iint i a 1i alipit struitor de Domnul (I Cor., 7,
35), n aceasta const virtutea Iecioriei. (Despre Feciorie, 79-80, n vol.
Despre Feciorie, pologia ;ietii monahale, Despre creterea copiilor., pp.
135-137)
,... Iecioria i-a Icut pe acei brbati minunati, pe Ilie, Elisei si loan, s
mearg pe drumul cel minunat; Iecioria le-a tiat din jurul lor toate
legturile, ea le-a ngduit s zboare cu picioarele libere si usoare spre cer ca
niste psri. Cnd n-ai de purtat de grij de nevast, cnd n-ai de ngrijit
copii, poti tri cu Ioarte mult usurint n srcie; iar srcia ne apropie de
ceruri si ne scap nu numai de Iric, de griji, de primejdii, ci de toate
greuttile pe care le pune pe umerii nostri viata pmnteasc.
Omul care nu are nici un Iel de avere, dar se socoteste pe sine ca si
cum ar avea tot ce-i trebuieste, dispretuieste totul si are mult ndrznire si
Iat de naltii demnitari, si Iat de puternicii zilei, si chiar Iat de cel ce are
pe cap diadem, Iat de mprat. Omul care dispretuieste averile, procednd
metodic, va dispretui cu usurint si moartea. Ajungnd mai presus de tot ce-i
omenesc, va vorbi cu ndrznire naintea orisicui, Ir s se team de cineva,
Ir s tremure naintea cuiva. (Despre Feciorie, 80-81, n vol. Despre
1251
Feciorie, pologia ;ietii monahale, Despre creterea copiilor., pp. 137-
138)
,ntre viata ngerilor din cer si a cea a Iecioarelor pe pmnt
paralela va Ii la Iel de dreapt, pe ct de cuprinztoare, ngerii n-au
carne, n-au trupuri n nici un Iel; suIletul Iecioarelor se desprinde n
mod eroic de trupuri si nu suIer nici o ntinciune. Ba mai mult,
Iecioarele nu cunosc nici legturile legitime. Si dac le vedem tributare
Iat de toate conditiile vietii trupesti, si c n ciuda acelora ele rmn
cu totul spirituale si cu totul ceresti, nseamn c vedem n ele niste
Iiinte superioare chiar ngerilor.
Ce Iac ngerii? Care este rolul lor? Cum se scurge pentru ei
vesnicia? Ei sunt Ir ncetare naintea lui Dumnezeu, n extaz n Iata
Irumusetii Lui supreme, n adorare n Iata Mretiei Lui supreme. Ori ce
Iac Iecioarele noastre n chiliile lor tcute, sau n snul tumultului
Iaptelor lor de iubire si de apostolat? Ce Iac ele dect s slujeasc lui
Dumnezeu, s se nchine lui Dumnezeu, s iubeasc pe Dumnezeu, s
se jertIeasc spre slava lui Dumnezeu? ngerii slujesc continuu ca
slujitori ai lui Dumnezeu; la Iel si Iecioarele. (Din vol. Bogtiile
oratorice, pp. 223-224)
,Bun lucru e Iecioria! E o Iapt mai presus de Iire! (La cu;antul
apostolic ce spune. Dar a;and acelai duh al credintei, precum este
scris~~, i la Cre:ut-am, pentru aceea am grit... ~~, 6, n vol. Despre
schimbarea numelor. Despre rbdare. Despre milostenie., p. 274)
FECIORIA (mretia Iecioriei)
,La nceput si dintru nceput a stpnit Iecioria; dar cnd a intrat, prin
trndvie, neascultarea si si-a Icut intrare pcatul, Iecioria a zburat, pentru
c cei dinti oameni s-au Icut nevrednici de mretia unui att de mare bun,
si a intrat, deci, n lumea legii unirii trupesti. Gndeste-mi-te, dar, iubite, ct
de mare este vrednicia Iecioriei! Gndeste-te ce bun nalt si mare este!
Gndeste-te c depseste Iirea omeneasc, c are nevoie de harul cel de sus.
Ascult-L pe Hristos spunnd saducheilor c cei care au ales de bun voie
Iecioria arat n trup vietuirea puterilor celor Ir de trup. Saducheii voiau s
li se dea rspuns despre nviere si L-au ntrebat: In;ttorule, erau la noi
apte 1rati, i cel dintai insurandu-se, a murit nea;and copii i a lsat pe
1emeia lui 1ratelui su, i a murit i al doilea i, nea;and copii, a lsat pe
1emeia lui 1ratelui su, asemenea i al treilea i al patrulea i al cincilea i
1252
al aselea i al aptelea. adar la in;iere a crui dintre cei apte 1rati ;a 1i
1emeia, c toti au a;ut-o? Ce le-a rspuns Hristos? Rtciti, netiind
Scripturile, nici puterea lui Dumne:eu. La in;iere nici nu se insoar, nici nu
se mrit, ci sunt ca ingerii (Matei, 22, 25-30). Ai vzut c cei care au
mbrtisat Iecioria de dorul lui Hristos imit viata ngereasc, desi merg pe
pmnt si triesc n trup? Cu ct este mai mare si mai nlttoare Iapta, cu
att mai mari, dar mai bine spus, cu mult mai mari sunt cununile, rspltile si
bunttile Igduite celor care mpreun cu Iecioria Iac si Iapte bune.
(Omilii la Facere, omilia XVIII, III, n col. PSB, vol. 21, pp. 213-214)
,Ce este mai plcut, mai Irumos, mai strlucitor dect Iecioria?
Strluceste mai Irumos dect razele soarelui. Ne ndeprteaz dect toate
grijile lumesti si ne Iace s ne uitm tint la Soarele drepttii. (Despre
Feciorie, 21, n vol. Despre Feciorie, pologia ;ietii monahale, Despre
creterea copiilor., p. 35)
FECIORIA (valoarea ei)
,Postul si Iecioria, n ele nsele, nu sunt nici bune, nici rele; ajung
bune sau rele prin vointa celor care le practic, prin gndul pus la temelia
postului sau a Iecioriei. (Despre Feciorie, 4, n vol. Despre Feciorie,
pologia ;ietii monahale, Despre creterea copiilor., p. 10)
FECIORIA (n Vechiul Testament)
,Vechiul Testament nu vorbea despre Ieciorie. Nu numai iudeii de
rnd, dar nici levitii. Si nici arhiereii, si nici chiar marele arhiereu nu se
interesau de altceva dect de cstorie. De Ieciorie, nici vorba! (Despre
Feciorie, 12, n vol. Despre Feciorie, pologia ;ietii monahale, Despre
creterea copiilor., p. 22)
FECIORIA (n crestinism si n alte religii)
,Iudeii privesc cu dezgust Irumusetea Iecioriei si nu e de mirare, o
dat ce n-au cinstit nici pe Hristos, nscut din Fecioar. Pgnii o admir si
se minuneaz de ea. Dar numai Biserica lui Dumnezeu, numai crestinii o
pun n practic si o rvnesc.
Au si ereticii Iecioare, dar n-as putea s le numesc Iecioare. Mai nti
pentru c nu sunt curate, cci nu sunt logodite cu un singur brbat, asa cum
vrea Iericitul nuntas al lui Hristos, Pavel, cnd zice: J-am logodit cu un
1253
singur brbat, ca s ; in1tie: 1ecioar curat lui Hristos (II Cor., 11, 2).
Desi cuvintele lui Pavel sunt spuse despre Biseric luat n ntregime, totusi
ele se adreseaz si Iecioarelor.
Pot Ii, oare, curate Iecioarele acestea ale ereticilor, o dat ce nu iubesc
pe singurul brbat vrednic de iubire, pe Hristos, ci l nlocuiesc cu altul, care
nu-i Dumnezeu? Aceasta este prima pricin pentru care nu putem s le
numim Iecioare. A doua pricin e urmtoarea: au renuntat la cstorie pentru
c socotesc un lucru ru cstoria. Iar o dat ce au legiuit c este rea
cstoria, s-au lipsit prin nssi aceast legiuire de cununiile Iecioriei. Cei
care se abtin de la ru n-au dreptul la cununi; singurul lor drept este de a nu
Ii pedepsiti. Asa privesc lucrurile att legile crestine, ct si legile civile.
Legea porunceste: Ucigaul s 1ie omorat, dar nu adaug: S 1ie cinstit cel
care nu ucide. Legea porunceste: Hotul s 1ie pedepsit, dar nu porunceste s
i se Iac daruri celui care nu se atinge de bunurile altuia. (Despre Feciorie,
1, n vol. Despre Feciorie, pologia ;ietii monahale, Despre creterea
copiilor., p. 5)
FECIORIA (ereticilor)
,Mi s-ar putea spune:
- Fata Iecioarelor ereticilor este palid, minile si picioarele uscate,
mbrcmintea aspr si de proast calitate, privirea ochilor potolit.
- Ei si? Ce Iolos, cnd privirea luntric este obraznic si
ndrzneat? Poate Ii ceva mai obraznic si mai ndrznet dect privirea aceea
luntric a suIletului, care convinge si privirea ochilor trupului s socoteasc
rele Ipturile lui Dumnezeu? Toat sla;a 1iicei impratului ;ine din luntru,
spune David. Fecioara ereticilor a clcat n picioare aceste cuvinte proIetice;
este nconjurat pe dinaIar cu slava unei Iecioare, dar pe dinuntru este
plin de necinste. Aceasta-i grozvia, c Iat de oameni arat mult buntate
si bun-cuviint, iar Iat de Dumnezeu, Creatorul ei, se poart ca o nebun.
Nu ndrzneste s se uite n Iata omului dac mai sunt astIel de Iecioare
printre eretici , dar se uit cu ochi nerusinat n Iata Stpnului oamenilor si
grieste cuvinte nelegiuite mpotriva mretiei lui Dumnezeu. ntr-adevr,
Iata lor e galben ca lemnul de merisor si seamn cu Iata unui mort. Dar
sunt vrednice de lacrimi si de mult plnset nu numai pentru c-si chinuiesc
si-si istovesc n zadar trupurile lor cu postul si cu Iecioria, dar si pentru c
Iac acestea spre propria lor pierzare.
mbrcmintea lor e aspr si de proast calitate? Fecioria ns nu st n
mbrcminte si n culoarea hainelor! Fecioria st n trup si n suIlet! N-ar Ii
o prostie s numesti pe cineva IilosoI dup barb si pr, dup bastonul de
1254
IilosoI ce-l are n mini si dup mantia de IilosoI aruncat pe umeri, si nu
dup purtrile sale, dup suIletul su? N-ar Ii o prostie s numesti pe cineva
ostas dup hlamid si dup centur, si nu dup vigoarea trupului si dup
curajul su? Tot asa si cu Iecioara. N-ar Ii, oare, o prostie s dm cuiva iute
si degrab numele de Iecioar nume att de minunat ce depseste tot ce-i
omenesc pentru c are prul nengrijit si Iata mohort, pentru c poart
haine cernite, Ir a-i cerceta cu de-amnuntul suIletul, Ir a cunoaste bine
starea suIletului ei? Pavel care a rnduit legile acestei mari nevointe, legile
Iecioriei, nu ne ngduie s procedm asa. Pavel ne porunceste s
recunoastem pe cei care intr n aceast lupt dup credinta lor, dup suIletul
lor, si nu dup haine. Pavel spune: Oricine se lupt se in1ranea: de la toate
(I Cor., 9, 25), adic toate care vatm sntatea suIletului; iar n alt parte
spune: Nimeni nu se incununea: dac nu se lupt dup regul (II Tim., 2,
5). (Despre Feciorie, 6-7, n vol. Despre Feciorie, pologia ;ietii
monahale, Despre creterea copiilor., pp. 12-13)
,Nu te-ai cstorit? Dar nu pot din pricina aceasta s te numesc
Iecioar! Pe aceea o numesc Iecioar, care poate s se cstoreasc, dar nu
se cstoreste. Cnd ns spui c este oprit cstoria pentru c este rea, nu
mai este vointa ta care te Iace s nu te cstoresti, ci legea care te sileste la
aceasta! Pe persi, cnd nu se cstoresc cu propriile lor mame, i admirm,
pe cnd pe romani, nu. Pentru ce? Pentru c la romani o astIel de cstorie e
o rusine, iar la persi este ngduit cstoria ntre Iiu si mam. Pentru aceasta
sunt de ludat persii care nu Iac o astIel de cstorie. Asa trebuie judecat si
cstoria lsat de Dumnezeu. Noi, ortodocsii, cu totii avem dreptul si putem
s ne cstorim; pentru aceea si admirm pe cei care nu se cstoresc. Voi,
ereticii, ns, pentru c ati azvrlit cstoria n rndul lucrurilor rele, nu mai
aveti nici un drept la laude pentru Iecioria voastr. Nu ti-e suIletul curajos si
puternic cnd te abtii de la cele ce-ti sunt oprite. Nu esti un om cu adevrat
virtuos cnd nu svrsesti o Iapt socotit rea de toat lumea. Atunci esti cu
adevrat virtuos si strlucit, cnd svrsesti o Iapt bun, o Iapt care nu
acoper de rusine pe cei ce o svrsesc, o Iapt pe care dac vrei s o Iac si
s o mplinesti, nu numai c te scap de prostul nume al celor ri, ci te si
rnduieste n ceata celor buni. Dup cum eunucii nu merit laud pentru c
triesc n Ieciorie si pentru c nu se cstoresc, tot astIel nici voi nu meritati
nici o laud. Pe eunuci o necesitate Iireasc i sileste s triasc n Ieciorie si
s nu se cstoreasc; tot asa si pe voi v sileste la aceasta prejudecata unei
constiinte rele. Dup cum tierea unei prti a trupului a lipsit pe eunuci de
lauda Iecioriei, tot asa si diavolul v-a tiat gndurile cele bune, desi Iirea v-a
rmas ntreag si v-a impus s nu v cstoriti; prin aceasta v mreste si
1255
nevointele, si v lipseste si de cinstea de a v numi Iecioare. (Despre
Feciorie, 8, n vol. Despre Feciorie, pologia ;ietii monahale, Despre
creterea copiilor., pp. 15-16)
FECIORIA (ndemn la trirea n Ieciorie)
,Dar dac corintenii nu l-ar Ii ntrebat despre Ieciorie, Pavel n-ar mai
Ii asteptat dorinta lor, ci, lundu-le-o nainte, le-ar Ii vorbit el; nu le-ar Ii
impus Iecioria ca lege, nici ca porunc, ci ca sIat si ndemn. Pavel ns n-a
vrut s Iie el initiatorul unui asemenea sIat, deoarece stia c Iecioria are
nevoie de multe sudori, de mult bunvoint.
Si aici Pavel a imitat pe Stpnul nostru obstesc. Mntuitorul a vorbit
despre Ieciorie atunci cnd l-au ntrebat ucenicii. Ucenicii au spus: Dac aa
este pricina omului cu 1emeia, ii este mai de 1olos s nu se insoare, iar
Hristos a rspuns: Sunt oameni care s-au 1cut pe ei inii 1ameni pentru
Imprtia cerurilor.
Cnd o Iapt ce trebuie svrsit este deosebit de mare si nu poti
obliga pe nimeni, prin constrngerea unei porunci, s o ndeplineasc,
trebuie s astepti ca s-si exprime dorinta cei care vor s o Iac; iar pentru a
le destepta rvna, trebuie s pregtesti vointa si dorinta lor n alt chip, Ir a
da nastere la bnuieli.
Asa a Icut si Hristos. N-a desteptat n suIletul apostolilor dorinta de
Ieciorie vorbindu-le despre Ieciorie; dimpotriv, le-a vorbit numai despre
cstorie si le-a artat greuttile cstoriei. Si si-a oprit aici cuvntul su.
Hristos a lucrat cu atta ntelepciune, nct apostolii, care nu auziser din
gura lui Hristos nici un cuvnt despre necstorie, spun ei nsisi c este mai
de 1olos omului s nu se mai insoare (I Cor., 7, 7).
Tot pentru acest motiv si Pavel, imitatorul lui Hristos, spunea: Despre
cele ce mi-ati scris, bine este pentru om ca s nu se ating de 1emeie.
Prin aceste cuvinte Pavel pare a se scuza si spune: Nu ndrzneam s
v urc pe o culme att de nalt, din pricin c Iecioria este un lucru Ioarte
greu de ndeplinit. Dar pentru c voi mi-ati scris din propria initiativ, mi
iau ndrzneala s v sItuiesc.
Pentru care pricin Pavel n-a adugat niciodat cuvintele despre cele
ce mi-ati scris n alte rspunsuri date corintenilor la multele lor ntrebri?
Pentru urmtoarea pricin: Pavel aminteste de cele scrise de ei, de
ntrebrile puse lui, pentru ca sIatul su s nu supere pe nimeni.
Chiar dup ce corintenii i-au dat prilejul s vorbeasc despre Ieciorie,
Pavel nu-i sItuieste cu asprime, ci cu mult buntate. Si aici imit pe
Hristos. Si Hristos dup ce a spus tot ce era de spus despre Ieciorie, a
1256
adugat: Cel care poate s o primeasc, s o primeasc (Matei 19, 12).
Pavel ce spune? Despre cele ce mi-ati scris, bine este pentru om s nu se
ating de 1emeie (I Cor., 7, 1).
Dar as putea Ii ntrebat:
- Dac nu e bine pentru om s se ating de Iemeie, pentru ce a mai
lsat dumnezeu cstoria? Ce trebuint mai avem de Iemei, dac nu ne sunt
de Iolos nici pentru cstorie, nici pentru nastere de copii? Cine va putea
mpiedica pieirea ntregului neam omenesc, dac moartea paste si taie n
Iiecare zi pe cei din viat, si nu se mai pot ridica altii n locul celor czuti?
Dac toti am mbrtisa acest bine, Iecioria, dac nu ne-am mai atinge de
Iemei, toate se vor prbusi: orase, case si ogoare, meserii si arte, plante si
animale. Dup cum atunci cnd cade generalul pe cmpul de btlie, se
stric buna rnduial a trupelor, tot astIel, dac dispare, datorit desIiintrii
cstoriei, omul, mpratul tuturor celor de pe pmnt, nu va mai rmne n
picioare si n bun rnduial nimic din tot ce se vede pe pmnt. Prin
urmare, acest sIat bun al tu va umple lumea de nenumrate nenorociri.
Dac aceste cuvinte ar Ii rostite numai de dusmanii crestinismului si
de necredinciosi, nici n-as tine seam de ele. Sunt ns multi oameni care n
aparenta apartin Bisericii si care rostesc aceleasi cuvinte; din pricina
slbiciunii vointei au prsit sudorile si ostenelile pentru pzirea Iecioriei;
osndesc Iecioria, declar c e de prisos, cu intentia de a-si acoperi propria
lor trndvie, pentru a aprea n ochii lumii c nu ndeprteaz de la ei aceste
nevointe din pricina nepsrii lor, ci din pricina unei drepte judecti.
S lsm deci la o parte pe dusmanii declarati ai crestinismului cci
omul 1iresc nu primete cele ale Duhului, cci sunt nebunie pentru el (I Cor.,
2, 14) si s-i nvtm pe cei care n aparent sunt alturi de noi dou
lucruri: nti, c Iecioria nu este de prisos, ci, dimpotriv, este Ioarte
Iolositoare si Ioarte necesar; al doilea, c nvinuirea ce-o aduc Iecioriei este
spre paguba lor si aduce pe capetele lor tot attea primejdii ct rsplat si
laud aduce celor ce triesc n Ieciorie. (Despre Feciorie, 13-14, n vol.
Despre Feciorie, pologia ;ietii monahale, Despre creterea copiilor., pp.
23-25)
,Pentru care pricin, deci, Pavel, atunci cnd d sIaturi celor
necstoriti, se d pe el ca pild?
N-o Iace Ir rost si nici la ntmplare. Pavel si ddea seama c va
spori si mai mult rvna corintenilor pentru svrsirea Iaptelor bune, dac vor
avea n Iata ochilor lor pilda dasclului lor. Dup cum cel care nvat numai
cu cuvntul, Ir s nvete prin Iapt, nu-i este de mare Iolos celor care-i
nvat, tot astIel cel care pune n practic mai nti el sIaturile ce le d,
1257
reuseste, tocmai prin pilda sa, mai mult dect prin orice altceva, s nduplece
pe asculttori s-i urmeze sIaturile. n aIar de aceasta, Pavel arat prin
cuvintele sale c-i sunt strine suIletului atta invidie, ct si mndria. El vrea
ca aceast virtute extraordinar, Iecioria, s Iie mbrtisat de toti ucenicii
si; nu pretinde c el are ceva mai mult dect ei, ba, dimpotriv, vrea ca toti
s Iie n toate la Iel ca el. Pot s mai adaug si o a treia pricin pentru care
Pavel a rostit acele cuvinte. Care-i aceasta? Traiul n Ieciorie prea un lucru
greu; nu prea un lucru usor pentru majoritatea credinciosilor. Voind ns s
arate c traiul n Ieciorie este un lucru usor, d ca pild pe un om care pune
n practic aceast virtute, pentru ca nu cumva credinciosii s socoteasc
Iecioria un lucru Ioarte mpovrtor si pentru ca ei s depseasc cu curaj
aceeasi cale, uitndu-se la cel care merge naintea lor. (Despre Feciorie, 35,
p. 57)
,... se d pild pe sine, pentru a scoate din suIletul credinciosilor si
ideea c este cu neputint traiul n Ieciorie.
Pavel spune: Dar 1iecare om are harul su, unul aa, iar altul intr-alt
1el (I Cor., 7, 7). Dup cum vezi smerenia apostolic a lui Pavel, departe de a
se pierde, strluceste pe deplin n toate mprejurimile! Pavel numeste
virtutea Iecioriei svrsit de el har al lui Dumnezeu; virtutea pentru care a
stors atta sudoare o atribuie n ntregime lui Dumnezeu. (Despre Feciorie,
35-36, n vol. Despre Feciorie, pologia ;ietii monahale, Despre creterea
copiilor., p. 58)
,n Epistola ctre Romani spune: ;and haruri di1erite, potri;it
harului dat nou (Rom., 12, 6). Prin aceste cuvinte, Pavel merge si mai
departe si enumer printre aceste haruri sprijinul dat credinciosilor,
milosteniile sale, drnicia lui. Oricine stie ns c aceste Iapte nu sunt haruri
de la Dumnezeu, ci Iapte svrsite prin propria sIortare. Am zis acestea ca
nu cumva, cnd auzi pe Pavel grind: Fiecare are harul su de la Dumne:eu
(I Cor., 7, 7), s-ti pierzi curajul si s zici n sinea ta: In1ranarea, 1ecioria nu
o pot s;ari prin propria mea s1ortare. !a;el ins a numit-o un har de la
Dumne:eu' Dar Pavel vorbeste asa nu cu intentia de a aseza Iecioria n
rndul harurilor de la Dumnezeu, ci pentru c vrea s se smereasc pe sine.
Pavel n-ar Ii putut s se gseasc ntr-o contrazicere att de mare nici cu el
nsusi, nici cu Hristos. N-ar Ii putut contrazice pe Hristos, care spune: Sunt
1ameni care s-au 1cut pe ei inii 1ameni pentru imprtia cerurilor,
adugnd: Cel care poate s o primeasc, s o primeasc (Matei 19, 12). N-
ar Ii putut s se contrazic nici pe el, cci nsusi osndeste pe Iemeile care au
ales s triasc n vduvie, dar care mai pe urm nu mai vroiau s triasc n
1258
vduvie. Dac nIrnarea este un dar de la Dumnezeu, atunci de ce Pavel le
mai amenint prin cuvintele: ;and osand, pentru c au clcat credinta
cea dintai (I Tim., 5, 12). Niciodat Hristos nu a osndit pe cai care nu au
numite haruri de la Dumnezeu; dar totdeauna Hristos a osndit pe oamenii
care nu duc o viat dreapt si virtuoas. (Despre Feciorie, 36, n vol.
Despre Feciorie, pologia ;ietii monahale, Despre creterea copiilor., pp.
59-60)
,Pavel nsusi, enumera Iaptele de virtute svrsite de el, a pomenit,
printre aceste Iapte de virtute, si nIrnarea. Dup ce a spus: In mult
rbdare, in neca:uri, in ne;oi, in stramtorri, in bti, in intemnitri, in
osteneli, in tulburri, in pri;egheri, in posturi, a adugat: in curtie (II Cor.,
6, 4-6). Dac ar Ii Iost un har de la Dumnezeu curtia trupeasc, apoi Pavel
n-ar Ii rnduit-o prin aceste Iapte de virtute. Mai mult nc! Pentru ce-i
mustr Pavel pe cei care nu triesc n curtie, numindu-i nenIrnati? (I Cor.,
6, 13). Pentru ce spune c Iace mai bine tatl care nu-si cstoreste Iata? (I
Cor., 7, 38). Pentru ce pricin spune c este mai Iericit vduva care trieste
mai departe n vduvie? (I Cor., 7, 40). Prin urmare, Iericirile sunt adresate
nu oamenilor care au svrsit minuni, ci oamenilor care au Icut Iapte de
virtute. Acelasi lucru, si cu pedepsele. ntreb nc o dat: Petru ce Pavel ne
sItuieste necontenit s trim n Ieciorie, n nIrnare, dac lucrul acesta n-ar
atrna de noi si nici n-am avea nevoie de vre-o sIortare dup ce am primit
ajutorul de la Dumnezeu? Dup ce Pavel a spus cuvintele: Jreau ca toti
oamenii s 1ie ca i mine in in1ranare (I Cor., 7, 7), adaug ndat: Spun
celor necstoriti i ;du;elor. Bine este pentru ei, dac ;or rmane ca i
mine (I Cor., 7, 6). Se d din nou pe sine de exemplu, pentru aceeasi pricin.
Crestinii aveau n Iata lor pilda unei astIel de triri n nIrnare, iar aceast
pild le era cunoscut; de aceea puteau cu att mai mult s aib ndrzneal
de a lua asupra lor ostenelile Iecioriei. S nu te minunezi dac nu adaug
pricina care i-a ndemnat s se dea pe sine ca exemplu nici cnd spune:
Jreau ca toti s 1ie ca i mine, si nici cnd spune: Bine este pentru ei dac
;or rmane ca i mine. Pavel nu spune aceste cuvinte spre a se luda;
dimpotriv, socoteste o pricin ndestultoare propria lor prere, potrivit
creia a svrsit virtutea nIrnrii. (Despre Feciorie, 36, n vol. Despre
Feciorie, pologia ;ietii monahale, Despre creterea copiilor., pp. 60-61)
,Pavel pare a spune: ]i se pare grea i ane;oioas 1ecioria? O ast1el
de prere este ins greit, i din pricina aceasta declar c trebuie s
imbrtie:i 1ecioria, pentru c este atat de uoar, incat ne prilefuiete cu
mult mai mici grifi decat cstoria. Jreau s te crut' Nu ;reau s ai
1259
neca:uri in ;iat' Si pentru aceasta ;reau s nu te cstoreti'. (Despre
Feciorie, 49, n vol. Despre Feciorie, pologia ;ietii monahale, Despre
creterea copiilor., p. 93)
,Cel insurat se ingrifete de cele ale lumii (I Cor., 7, 33), iar cel
neinsurat se ingrifete de cele ale Domnului (I Cor., 7, 32). Si ntr-un caz si
n altul, Pavel vorbeste de grij, n primul caz, grija omului nsurat este Ir
Iolos si zadarnic, dar, mai bine spus, este nsotit de durere si necaz, cci
unii ca acetia ;or a;ea neca: in trup (I Cor., 7, 29); n al doilea caz ns,
grija este ndreptat spre buntti cu neputint de zugrvit prin cuvinte.
Pentru ce, dar, s nu alegem mai degrab grija de cele duhovnicesti,
nu att pentru motivul c atrage dup sine attea si attea rsplti, ct pentru
motivul c, prin natura ei, este mai usoar dect grija de cele lumesti?
De ce se ngrijeste o Iat care nu se mrit? Se ngrijeste, oare, de
chivernisirea averilor si a banilor, de supravegherea slugilor, de tinerea din
scurt a administratorilor mosiilor si de celelalte treburi? Supravegheaz,
oare, buctarii, testorii si pe ceilalti oameni de serviciu? Doamne Iereste!
Nu-si bate capul cu nici una dintre aceste griji. De un singur lucru se
ngrijeste: s-si zideasc suIletul ei, s mpodobeasc acel templu sInt, nu
cu mpletiturile prului, nu cu aur si mrgritare, nu cu vopsele si Iarduri,
costisitoare si greu de gsit, ci cu sIintenia trupului si a duhului.
Femeia mritat, spune Pavel, se ingrifete cum s plac brbatului
ei (I Cor., 7, 34). Pavel a procedat Ioarte ntelept n-a cercetat n amnuntime
toat viata unei Iemei cstorite, nici n-a artat tot ce suIer o Iemeie cu
trupul si cu suIletul, pentru ca s plac brbatului ei; n-a spus cum si chinuie
si-si supune trupul la Ielurite munci, cum si terIeleste suIletul cu slugrnicii,
cu linguseli, cu Itrnicii, cu temeri, cu griji Ir rost si zadarnice.
Dimpotriv, printr-un singur cuvnt, le-a cuprins pe toate acestea si a lsat
pe seama constiintei Iiecruia dintre asculttorii si sarcina de a medita
asupra lor.
A artat astIel ct e de superioar Iecioria, a ridicat-o pn la cer (.)
(Despre Feciorie, 75, n vol. Despre Feciorie, pologia ;ietii monahale,
Despre creterea copiilor., pp. 127-128)
FECIORIA (mbrtisarea Iecioriei)
,Pavel spune: i au:it de 1eciorie, nume plin de multe osteneli i de
multe sudori' Nu te teme' Fecioria nu-i o porunc, nici nu aduce cu sine
constrangerea poruncii. !e cei care imbrtiea: de bun ;oie i prin
propria lor alegere 1ecioria, pe aceea ii rspltete cu bunttile ei,
1260
punandu-le pe cap o cunun strlucitoare i plin de 1lori, iar pe cei care o
resping i nu ;or s o imbrtie:e, nici nu-i pedepsete, nici nu-i silete s
triasc in 1eciorie. (Despre Feciorie, 41, n vol. Despre Feciorie,
pologia ;ietii monahale, Despre creterea copiilor., p. 74)
FECIORIA (mbrtisarea ei prin sil si constrngere -
gravitatea)
,Pentru ce Pavel rosteste acum aceste cuvinte: Si aceasta nu ;-o spun
ca s ; pun curs, o dat ce mai sus numeste Iecioria eliberare de legturi,
o dat ce ne spune c sIaturile date de a tri n Ieciorie sunt spre Iolosul
nostru, si anume spre a nu avea necazuri, spre a Ii scutiti de griji, spre a ne
cruta? Pentru ce a mai rostit aceste cuvinte de vreme ce a artat, prin cele
spuse de el mai sus, c traiul n Ieciorie este lesnicios si usor de dus?
- Ce a vrut s spun Pavel prin aceste cuvinte?
- Pavel n-a numit Iecioria o curs. Doamne Iereste! Atunci ajunge o
curs, cnd mbrtisezi Iecioria silit si constrns de cineva. Si ntr-adevr
lucrurile asa stau. Cnd Iaci ceva silit de cineva si mpotriva vointei tale,
lucrul acela, orict ar Ii de usor, ajunge mai greu dect orice alt lucru si ne
nbus suIletul mai groaznic dect streangul. Pentru aceasta a spus: "Nu ca
s v pun curs.
Cu alte cuvinte, Pavel spune asa:
V-am spus si v-am artat ct de multe avantaje si Ioloase are Iecioria;
cu toate acestea, v las toat libertatea de a alege sau nu traiul n Ieciorie; pe
cei care nu vor, nu-i atrag, nici nu-i silesc s mbrtiseze aceast virtute, si v-
am dat aceste sIaturi cu gndul de a v necji, ci pentru c doresc ca
struinta voastr bun n credint s nu Iie tulburat de grijile lumesti.
Vezi, si cu acest prilej, cu ct ntelepciune procedeaz Pavel!
ndeamn, rugndu-se! ngduie cstoria, sItuind pentru Ieciorie! Prin
cuvintele spuse mai sus: Nu silesc, ci indemn (I Cor., 7, 25) si prin cele
adugate acum: spre a tri in buncu;iint i a ; alipi cu sarguint de
Domnul (I Cor., 7, 35), a artat ct de mret e traiul n Ieciorie si cat de mult
cstig avem n urma acestei vietuiri dup Dumnezeu. (Despre Feciorie, 73,
n vol. Despre Feciorie, pologia ;ietii monahale, Despre creterea
copiilor., pp. 129-130)
FECIORIA (mbrtisarea Iecioriei - mpotrivitorii)
,... nu-ti este ngduit, nici cnd esti silit, s-ti mpiedici Iata de a tri
n Ieciorie, dac ea vrea asta; dimpotriv, trebuie s te opui cu drzenie
1261
tuturor piedicilor care se ridic mpotriva unei dorinte att de bune. Ascult
ce spune Hristos: Cel care-i iubete pe tatl su i pe mama sa mai mult
decat pe Mine nu este ;rednic de Mine (Matei 10, 37). Cnd cutm s
ndeplinim o Iapt care e pe placul lui Dumnezeu, trebuie s ne Iie dusman si
inamic orice om care ne pune piedici, chiar de ne-ar Ii tat, chiar de ne-ar Ii
mam; oricine ar Ii. (Despre Feciorie, 78, n vol. Despre Feciorie,
pologia ;ietii monahale, Despre creterea copiilor., p. 134)
FECIORIA (ar disprea neamul omenesc dac ar tri toti n
Ieciorie?)
,Spune-mi, te rog, Adam a Iost nscut prin cstorie? Eva a Iost
nscut prin durerile de nastere ale unei alte Iemei? Nu poti s-mi spui!
Atunci pentru ce tremuri, pentru ce te temi degeaba c va disprea neamul
omenesc, dac dispare cstoria? Milioane de milioane de ngeri slujesc lui
Dumnezeu, mii de mii de Arhangheli stau naintea Lui; si nici unul dintre ei
nu exist datorit cstoriei, nasterilor, durerilor nasterii si zmislirii. Prin
urmare, Dumnezeu ar Ii nmultit cu att mai mult pe oameni, Ir s Ii Iost
nevoie de cstorie, asa cum a Icut si pe cei dinti oameni, din care se trag
toti oamenii.
n vremea noastr chiar, nu puterea cstoriei mentine neamul
omenesc, ci cuvntul Domnului spus la nceput: Creteti i ; inmultiti i
umpleti pmantul (Fac., 1, 28).
Spune-mi, te rog, i-a Iost de vreun Iolos lui Avraam cstoria pentru
nasterea de copii? Nu! A Iost cstorit att amar de ani, si la urm a strigat
ctre Dumnezeu: Ce ;ei 1ace cu mine, Stpane, Doamne? Iat, mor i n-am
copii' (Fac., 15, 12). Dup cum atunci, cu Avraam, Dumnezeu a Icut ca
niste trupuri moarte s ajung rdcina si pricina nasterii unui popor att de
numeros ca poporul evreu, tot astIel si la nceputul lumii, Dumnezeu ar Ii
gsit o cale prin care s se nmulteasc neamul omenesc, dac Adam si Eva
ar Ii ascultat de poruncile Lui si nu i-ar Ii biruit dorinta de a mnca din
pomul cunostintei binelui si rului. Cnd nu vrea Dumnezeu, cstoria nu
poate nmulti numrul existent al oamenilor, dar nici Iecioria nu poate
mputina numrul lor cnd Dumnezeu voieste ca numrul oamenilor s Iie
mare. (Despre Feciorie, 14-15, n vol. Despre Feciorie, pologia ;ietii
monahale, Despre creterea copiilor., pp. 27-28)
,Toti oamenii aveau s vin pe pmnt asa cum au venit primii
oameni?
1262
- Nu pot s spun dac asa sau n alt chip. Rspunsul la ntrebarea
aceasta e urmtorul: Dumnezeu n-avea nevoie de cstorie ca s se
nmulteasc oamenii pe pmnt.
Potopul de pe timpul lui Noe, care a Icut s dispar de pe Iata
pmntului oameni si animale si, ntr-un cuvnt, toate vietuitoarele (Fac., 7,
17-23), ne-a dovedit c pcatul, mpreunrile rusinoase, si nu Iecioria, au dus
la pieirea neamului omenesc. Pustiirea aceea grozav n-ar Ii venit peste
oameni dac Iiii lui Dumnezeu ar Ii pus Iru poItelor lor rusinoase, dac ar Ii
pzit Iecioria si dac nu s-ar Ii uitat cu priviri poIticioase la Iiicele oamenilor
(Fac., 6, 1-5). S nu-ti nchipui c spun c din pricin c se cstoreau
oamenii a venit peste ei nenorocirea aceea. Nu spun aceasta; deocamdat
spun att, c a pierit si a disprut atunci neamul omenesc din pricina
pcatului, si nu din pricina Iecioriei. (Despre Feciorie, 17-18, n vol.
Despre Feciorie, pologia ;ietii monahale, Despre creterea copiilor., p.
32)
FECIORIA (despre Iecioarele cuviincioase)
,,. semnul osebitor al unei Iecioare este a se ngriji numai de cele ale
lui Dumnezeu si a Ii statornic n credint. (Comentariile sau Talcuirea
Epistolei intai ctre Corinteni, omilia XXXVI, p. 391)
FECIORIA (vietuirea virt uoas a Ieciorelnicilor)
,Minunat lucru si vrednic de multe cununi este biruirea Iuriei poItelor
si stpnirea nversunrii Iirii! Dar cu adevrat minunat lucru este atunci
cnd Iecioria este unit cu o astIel de viat. Fecioria n ea nssi si numai ea
este neputincioas si nu-i n stare s mntuie pe cei care o practic. Pentru
aceasta ne pot da mrturie toti cti practic si azi Iecioria. Sunt att de
departe de Ilie, Elisei si loan Boteztorul ct e de departe pmntul de cer.
Dup cum, dac lipsesti Iecioria de bun-cu;iint i de alipirea struitoare
de Domnul, ai tiat nsesi arterele Iecioriei, tot astIel, cnd practici Iecioria,
dar o dat cu ea duci si o viat virtuoas n toate privintele, ai n suIletul tu
si rdcina, si temelia tuturor Iaptelor bune. O vietuire virtuoas hrneste
roadele Iecioriei, asa cum hrneste un pmnt gras si roditor rdcina
plantelor. Mai bine spus ns, viata unui om care s-a rstignit pentru lume si
pentru poItele lumii este si rdcin a Iecioriei, dar si rod al Iecioriei.
(Despre Feciorie, 80, n vol. Despre Feciorie, pologia ;ietii monahale,
Despre creterea copiilor., p. 137)
1263
FECIORIA (purtarea Iecioarelor)
,Dar dac si Iecioara se ndeletniceste cu multe si este prins de griji
lumesti?
O Iecioar nu trebuie s Iie asa! Pe o astIel de Iecioar ai scos-o din
ceata Iecioarelor. Nu-i de ajuns ca cineva s nu se cstoreasc, spre a Ii
rnduit printre Iecioare. Trebuie s aib si curtie suIleteasc. Cnd spun
curtie suIleteasc, nu spun numai c trebuie s Iie slobod de poIte urte si
rusinoase, s nu doreasc podoabele si luxul, ci s nu aib nici o preocupare
si nici o grij lumeasc. Dac nu-i asa, la ce bun curtia trupeasc? Dup
cum nu poate Ii ceva mai rusinos pentru un ostas dect atunci cnd si arunc
armele si-si pierde timpul prin crsme, tot astIel nu poate Ii ceva mai rusinos
pentru o Iecioar dect atunci cnd este legat cu griji lumesti. Cele cinci
Iecioare nentelepte din parabola Domnului aveau candele, triau n Ieciorie;
toate acestea nu le-au Iost de nici un Iolos; usile s-au nchis, au rmas pe
dinaIar si au pierit (Matei 25, 1-12). Fecioria tocmai pentru aceea este
superioar cstoriei, pentru c taie orice prilej grijilor de prisos si d putint
celor care au mbrtisat Iecioria s-si aIieroseasc tot timpul lor Iaptelor
bineplcute lui Dumnezeu. Dac o Iecioar nu Iace asta, apoi este cu mult
mai prejos dect o Iemeie cstorit; si acoper suIletul cu spini si nbus
smnta curat, smnta cereasc. (Despre Feciorie, 77, n vol. Despre
Feciorie, pologia ;ietii monahale, Despre creterea copiilor., pp. 130-
131)
,Cnd a vorbit despre Ieciorie, Pavel a spus c virtutea Iecioarei nu
trebuie s se mrgineasc numai la curtia trupului; Pavel vrea ca Iecioara
s-si aIieroseasc tot timpul liber slujirii lui Dumnezeu: cest lucru ;i-l spun
nu ca s ; intind cursa, ci spre bun tiint i alipire struitoare de
Domnul (I Cor., 7, 35). Pavel vrea ca Iecioara s nu se mpart n Iele de Iel
de treburi, ci toat Iiinta ei s Iie ndreptat spre cele duhovnicesti si cele
ceresti si s se ngrijeasc de cele ale Domnului ( I Cor., 7, 34). (Despre
cstoria a doua a ;du;elor, 3, n vol. Despre Feciorie, pologia ;ietii
monahale, Despre creterea copiilor., p. 172)
FECIORIA (lupta si nevointele celor ce voiesc a tri n
Ieciorie)
,- Pentru care pricin, Pavele, i ngdui acestui om s nu se ating de
Iemeie?
1264
Din cau:a des1ranrii, rspunse Pavel. Mi-e team, continu Pavel a
spune, ca nu cumva urcndu-te pe culmile Iecioriei, s nu cazi n prpastia
desIrnrii. Nu-ti sunt att de usoare aripile, ca s te nalti pn la acea
nltime.
Pentru ce te temi, pentru ce tremuri, Iericite Pavele? Doar ei au ales
aceste lupte, ei de buna lor voie s-au ndreptat cu deosebit rvn spre
Irumusetea Iecioriei.
Da, mi-ar rspunde Pavel, acestia au aceast rvn pentru c nu
cunosc cte greutti sunt pe calea Iecioriei. Dar eu, care cunosc aceste
greutti, care am adus aceast lupt, preget atunci cnd e vorba s sItuiesc
pe altii s mbrtiseze nevointele Iecioriei.
Cunosc ct e de grea Iecioria: cunosc tria acestor lupte; cunosc
greutatea rzboiului. Ca s poti da lupta, ai nevoie de un suIlet cruia i place
lupte, de un suIlet tare, de un suIlet care s se lupte pn la snge mpotriva
poItelor. Trebuie s mergi pe crbuni, si s nu te arzi; s calci pe sbii, si s
nu te tai. PoIta este tot att de cumplit si de primejdioas ca si Iocul si
sabia. Un suIlet care nu-i pregtit s tin piept chinurilor poItei, iute este
biruit. Trebuie s avem inim de otel, ochi neadormit, rbdare mare, ziduri
puternice, alte ziduri care s le mprejmuiasc pe acestea si zvoare
puternice; trebuie s avem paznici treji si viteji, dar mai presus de toate
trebuie s avem ajutor de sus, ajutorul lui Dumnezeu. De n-ar p:i Domnul
cetatea, in :adar ar pri;eghea cel ce o p:ete (Ps., 126, 1).
- Cum vom atrage asupra noastr acest ajutor ceresc?
Dac vom pune n slujba nevointelor Iecioriei tot ce st n puterea
noastr: gndurile sntoase, posturi si privegheri ndelungate, pzirea
poruncilor, dar mai presus de toate dac nu ne ncredem niciodat n
propriile noastre puteri. Chiar dac am svrsit cele mai mari Iapte de
virtute, e de neaprat trebuint s ne opunem necontenit: De n-ar :idi
Domnul casa, in :adar s-ar osteni cei ce o :idesc (Ps., 126, 1). !entru c nu
a;em de luptat impotri;a trupului i a sangelui, ci impotri;a inceptorilor,
impotri;a stpanilor, impotri;a stpanitorilor intunericului ;eacului
acestuia, impotri;a duhurilor ruttii din ;:duhuri (EIes., 6, 12). Gndurile
noastre trebuie s stea ziua si noaptea gata de lupt, s Iie nIricostoare
poItelor celor nerusinate. Putin dac ar slbi paza, diavolul e gata, e lng
noi, cu Iocul n mn, ca s-l azvrle asupra noastr si s aprind templul lui
Dumnezeu. Prin urmare, trebuie s ne ntrim prin toate mijloacele. Lupta
noastr este mpotriva strigtelor nepotolite ale trupului. Zelul nostru este
dup o vietuire cereasc. Drumul nostru este drumul puterilor celor Ir de
trupuri. Pmntul si cenusa rvnesc s egaleze pe cei ce locuiesc n ceruri,
stricciunea se ia la ntrecere cu nestricciunea. (Despre Feciorie, 26-27, n
1265
vol. Despre Feciorie, pologia ;ietii monahale, Despre creterea copiilor.,
pp. 41-43)
,Fecioria nu s-a speriat de asalturile poItei trupesti, nici n-a Iugit
dinaintea luptei care pare att de grea pentru marea multime; dimpotriv,
Iecioria se mpotriveste cu curaj si d lupt cu pornirile trupului. Nu merit,
oare, Iecioara s Iie admirat, atunci cnd ceilalti oameni au nevoie s se
cstoreasc a doua oar ca s nu ard, iar ea, care nu si-a pus pe cap nici
prima cununie, este necontenit sInt si nentinat? Pentru aceste pricini si,
nainte de aceste pricini, pentru rspltile pregtite n ceruri celor care triesc
n vduvie, Pavel, care avea pe Hristos grind n el, spunea: Bine este pentru
ei dac ;or rmane ca i mine (I Cor., 7, 8). (Despre Feciorie, 37, n vol.
Despre Feciorie, pologia ;ietii monahale, Despre creterea copiilor., p.
63)
,Negresit si viata aceasta a Iecioriei are necazuri; dar cnd punem Iat
n Iat necazurile Iecioriei cu necazurile cstoriei, nici n-ar trebui s mai
numim necazurile Iecioriei necazuri. (Despre Feciorie, 64, n vol. Despre
Feciorie, pologia ;ietii monahale, Despre creterea copiilor., p. 113)
,Fecioria ns este nevoit s cltoreasc toat viata pe marea
ispitelor, s cltoreasc pe o mare Ir porturi. Nici dac s-ar ridica cea mai
cumplit Iurtun, Iecioarei nu-i este ngduit s ancoreze corabia si s se
odihneasc. Piratii nu atac pe corbieri cnd corabia lor se aIl n
apropierea unui oras, sau a unui loc bun de ancorat, sau a unui port, c s-ar
primejdui zadarnic; dar dac prind corabia n mijlocul mrii, li se mreste
ndrzneala, pentru c nu-i nimeni n apropiere s sar n ajutorul
corbierilor; pun totul n miscare, Iac tot ce pot si nu se opresc pn ce nu
omoar pe toti cltorii de pe corabie sau pn ce nu sunt ei omorti. Tot
astIel si diavolul, acest groaznic pirat, porneste asupra Iecioarei Iurtun
mare, tulburare cumplit si vijelii cu neputint de ndurat; o zguduie din
temelii pentru pa prin sil si Iort, s-i distrug corabia. Diavolul stie c
Iecioara nu poate s triasc cu un brbat (I Cor., 7, 5), stie c trebuie s
lupte necontenit, c trebuie s se rzboiasc cu duhurile ruttii (EIes., 6, 12)
tot timpul, pn ce va debarca n portul cel nenvlurat al vietii vesnice.
Pavel a lsat pe Iecioar, ca pe un ostas viteaz, n aIara zidurilor cettii; nu
ngduie s i se deschid portile chiar dac vrjmasul o atac slbatic, chiar
dac, prin nsusi acest Iapt, diavolul ajunge mai nversunat, deoarece n-are
nici o putere s ncheie pace. Dar nu numai diavolul supr mai cumplit pe
cei necstoriti, ci si tunul poItei. Aceasta o stie toat lumea. PoItele pe
1266
care ni le satisIacem nu ne mai stpnesc; libertatea de a ne satisIace poItele
potoleste Iurtunile suIletului. Adevrul acesta este mrturisit si de un
proverb; un proverb popular, e drept, dar adevrat. Iat ce spine proverbul:
Nu poItim ce putem dobndi cu usurint. Dac ns suntem mpiedicati
vreodat s svrsim Iaptele pe care alt dat le svrseam n toat voia,
atunci se ntmpl contrariul: cele dispretuite din pricina stpnirii pe care o
avem asupra lor, ne att si mai mult poIta cnd nu mai avem nici o putere
asupra lor. Prin urmare, astIel judecate lucrurile, cei cstoriti se bucur, n
primul rnd de o mai mare liniste; n al doilea rnd, chiar dac Ilacra poItei
tinde vreodat s se urce la nltime, traiul mpreun dintre brbat si Iemeie
potoleste iute aceast Ilacr. Fecioara ns nu are cum s-si sting Iocul; se
uit cum se ridic, cum se urc la nltime; de stins nu-l poate stinge.
ncearc un singur lucru: s nu se ard n timpul Iocului. Este, oare, o
situatie mai groaznic dect aceasta de a purta nuntrul suIletului tu toat
vlvtaia, si a te Ieri s nu te ard? De a ngrmdi Iocul n vistieriile
suIletului, si a pstra mintea neatins? Nimeni nu-i ngduie Iecioarei s
arunce aIar acesti crbuni. Fecioara se sileste s suIere cu suIletul acele
ncercri pe care, dup spusele lui Solomon, trupul nu le poate suIeri. Dar ce
spune Solomon? Ja clca, oare, cine;a pe crbuni aprini, i nu-i ;a arde
picioarele? (Pilde 6, 20). Dar, iat, Iecioara calc si ndur chinul. Ja bga,
oare, cine;a, 1oc in san i nu-i ;a arde hainele? (Pilde 6, 27). Fecioara ns
si bag Ioc nuntrul suIletului su, nu n sn; si-i Ioc slbatic, Ioc vestit; si
totusi suport, si acoper Ilacra, ca s n-o vad lumea.
Spune-mi acum, te rog, va mai ndrzni cineva s mai compare
cstoria cu Iecioria? Sau, ca s spun ntr-un cuvnt, va mai ndrzni cineva
s o priveasc n Iat? Fericitul Pavel nu ngduie aceasta. Pentru el, este o
mare deosebire ntre o Iemeie mritat si o Iecioar. Fecioara, spune Pavel,
se ngrijeste de cele ale Domnului, pe cnd Iemeia mritat, de cele ale lumii
(I Cor., 7, 34). (Despre Feciorie, 34, n vol. Despre Feciorie, pologia
;ietii monahale, Despre creterea copiilor., pp. 53-54)
,Fat de cei cstoriti Pavel se poart cu mult ngduint, sItuindu-i
s nu se lipseasc unul de altul, chiar dac unul din ei ar voi s o Iac, si nici
s prelungeasc mult vreme aceast lipsire, chiar atunci cnd se Iace prin
bun ntelegere. Mai mult nc, le ngduie, cnd moare unul dintre soti, s
se cstoreasc a doua oar, dac vor, ca s nu ard. Fat de Iecioare ns nu
arat o astIel de ngduint. Pe cei cstoriti i pune din cnd n cnd s se
nIrneze, dup ce-i las s-si potoleasc simturile vreme ndelungat n
limanul vietii conjugale; pe Iecioar ns nu o las ns nici s rsuIle nici o
clip; o pune s stea necontenit pe cmpul de btlie, s Iie asaltat
1267
necontenit de poItele trupului, si nu-i ngduie s lase armele din mini nici
o clip. Pentru ce n-a spus Pavel si Iecioarei, ca vduvelor: Dac nu se poate
in1rana, s se cstoreasc (I Cor., 7, 9)? Pentru ce? Pentru c nimeni nu
spune unui atlet, dup ce a aruncat dup el hainele, dup ce si-a Icut toate
pregtirile pentru lupt, dup ce a intrat n aren, nimeni nu-i mai spune:
Pleac din aren, Iugi din Iata celui cu care ai s te lupti, Iugi din Iata
dusmanului! Nu! Trebuie s se ntmple una din dou: sau s plece din aren
cu laurii victoriei, sau s Iie nvins si rusinat. Atta vreme ct se exercit si
se antreneaz n locuri de exercitiu cu cunoscutii si se lupt cu prietenii ca si
cum ar Ii niste potrivnici, este liber s lupte sau s nu lupte, s se osteneasc,
sau s nu; dar cnd s-a nscris la concurs, cnd stadionul este plin de lume,
cnd a venit arbitrul, cnd spectatorii si-au ocupat locurile lor, cnd a venit
n aren si potrivnicul su si s-au asezat unul n Iata celuilalt, atunci nu mai
este timp s se Iac ce vrea, ci trebuie s se supun legilor luptei. Tot asa si
cu Iecioara; atta vreme ct chibzuieste dac s se cstoreasc sau nu,
cstoria nu reprezint pentru ea o primejdie; dar o dat ce a Icut alegerea
si s-a nscris n ceata Iecioarelor, a intrat n aren. Cine, deci, va ndrzni s
intre n aren atunci cnd spectacolul a nceput, cnd ngerii privesc de sus,
cnd Hristos nsusi este arbitrul luptelor, iar diavolul nIuriat scoate strigte
suiertoare, nclestat n lupt si prins de mijloc, cine, deci, va ndrzni s
intre n aren si s spun Iecioarei: Iugi de dusman, nu te mai supune cu
atta oboseli! Fereste-ti partea slab! Nu trnti, nici nu pune piedici
dusmanului! Las-l s biruie! (Despre Feciorie, 38, n vol. Despre
Feciorie, pologia ;ietii monahale, Despre creterea copiilor., pp. 64-65)
FECIORIA (mucenicia Iecioriei)
,Fecioria este mucenicie nainte de mucenicie. Da, pentru c
plcerile sunt niste cli cumpliti ai trupului, dar, mai bine spus,
plcerile sunt chiar mai cumplite dect clii; ne strng cu lanturi de
mini, ne rnesc suIletul cu privirile, duc, prin auz, vointei satanice
Ilacra dorului dup plceri, biciuiesc cu bici usturtor suIletul, ne
tulbur cu atacuri pornite valuri, valuri asupra noastr. Dac poruncim
ochilor s rmn orbi n Iata Irumusetilor trupurilor, atunci plcerile
ntredeschid ce a Iost nchis si Iac loc n suIlet, prin urechi, cntecelor
desIrnate; dac se ntmpl ca urechile s Iie nchise cntecelor
desIrnate, atunci plcerile mpodobite desIrnat ne atac gndurile; si,
ca s spun pe scurt, dac biruim prin toate mijloacele plcerile cnd
suntem treji, apoi plcerile pornesc lupt cu noi prin umbrele visurilor,
cnd adormim. Aceast ncercuire a luptei duse mpotriva noastr de
1268
plceri continui nu se ridic o dat cu soarele si nu se linisteste o dat
cu noaptea. Dac plcerile mai au n ajutor si tineretea, atunci lupta este
ntre Ioc si Ioc; se ia la lupt cuptorul cu paiele. Tineretea se aprinde
usor de plceri; dup cum tineretea se aprinde mai usor dect
untdelemnul, tot asa cumintenia este mai tare n Iata ostenelilor. Toate
acestea au Icut din Iecioria Iericitei Iecioare o lung mucenicie. A
luptat cu plcerile ca un mucenic cu Iiarele; s-a rzboit cu gndurile, ca
un mucenic cu chinurile; s-a luat la trnt cu gndurile doritoare de
plceri, ca un mucenic cu rutatea clilor; dar a biruit n lupta care se
ddea n suIletul si n trupul ei. n ea Iocul vointei a Iost mai nIlcrat
dect Iocul Iirii, a Iost sInt. Firea a Iost biruit de aceast copil; n
altii Iirea e tiranic si-i nIierbnt spre mpreunare; n Tecla ns, Iirea
practica Iecioria. (Cu;ant de laud la intaia Mucenit i intocmai cu
postolii, Tecla, n vol. !redici la srbtori imprteti i cu;antri de
laud la s1inti, pp. 570-571)
FECIORIA (Iolosul Iecioriei)
,De pe acum Iecioara se bucur de bunttile cele viitoare, de pe
acum trieste sIintenia nvierii. C spune Domnul: La in;iere nici nu se
insoar, nici nu se mrit. De asta pierderea unui asemenea bun este
Ioarte mare, pentru c si bunul este mare; de asta desIrnarea celei ce s-
a hotrt s triasc n Ieciorie este mai spurcat dect desIrnarea
desIrnatei. (Cu;ant de laud la intaia Mucenit i intocmai cu
postolii, Tecla, n vol. !redici la srbtori imprteti i cu;antri de
laud la s1inti, p. 572)
FECIORIA (rsplata primit de cei Ieciorelnici de la Hristos)
,Pavel si ddea perIect de bine seama c pe oamenii care nu se pot
ridica cu mintea la cele de sus, pe oamenii care se trsc pe pmnt, pe
oamenii care si au privire atintite spre pmnt, nu-i poti atrage spre Ieciorie,
nu-i poti ndemna s triasc n Ieciorie dect numai cu ajutorul celor
pmntesti. Spune-mi, te rog, pentru care pricin multi oameni necugetati si
Ir cap se jur, si se jur chiar strmb, Ir nici o team, pe dumnezeu, si
pentru lucruri mici, si pentru lucruri mari, dar nu vor deloc s se jure pe
capul copiilor lor. Se ngrijesc mai mult de al doilea jurmnt dect de
primul. Tot astIel, atunci cnd e vorba de ajutorarea sracilor, nu-i misc pe
oameni spre milostenie att de mult nvtturile despre dobndirea
1269
mprtiei cerurilor, desi le izbesc necontenit auzul, ct ndejdea c de pe
urma milosteniilor lor vor dobndi vreun bine pe lumea aceasta Iie pentru ei,
Iie pentru copiii lor. (Despre Feciorie, 49, n vol. Despre Feciorie,
pologia ;ietii monahale, Despre creterea copiilor., pp. 90-91)
,Fecioara are altIel de bucurii dect Iemeia mritat; pleac de pe
lumea asta cu mare cstig. (Despre Feciorie, 58, n vol. Despre Feciorie,
pologia ;ietii monahale, Despre creterea copiilor., p. 108)
,Fecioara nu-i silit s se intereseze de mirele cu care se va cstori;
nu se teme c va Ii nselat. Dumnezeu nu-i om; e Stpn, nu rob ca unul
dintre noi. Att de mare este deosebirea ntre Mirele Iecioarei si mirii celor
care se mrit! Iat acum si darurile de nunt potrivite unei Iecioare
Darurile acestei mirese sunt cerurile si bunttile ceresti; nu un sclav, nici
hectare de pmnt, nici attia si attia galbeni de aur. Mai mult! Cea mritat
tremur de Irica mortii pentru o multime de motive; dar si pentru aceea c
moartea o desparte de sotul ei; Iecioara ns chiar si doreste sIrsitul, este
stul de viat; se grbeste s vad Mirele Iat ctre Iat si s se desIteze de
slava cereasc. (Despre Feciorie, 59, n vol. Despre Feciorie, pologia
;ietii monahale, Despre creterea copiilor., pp. 108-109)
FECIORIA (sIaturi pentru Iecioare)
,,Aud deci Iecioarele, c nu n aceasta st Iecioria, cci cea care se
ngrijeste de cele ale lumii nici nu mai este Iecioar, si nici nu mai este cu
bun cuviint. Cci zicnd: Se deosebete 1emeia i 1ecioara (1 Cor. 7, 34), a
pus aceast deosebire ntre ele, cum si prin ce anume se deprteaz una de
alta. Si dnd o deIinitie amnuntit Iecioarei, cum si Iemeii mritate, el nu a
spus de nunt, nici de nIrnare, ci de liniste si de prea mult ndeletnicire.
(Comentariile sau Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni, omilia XIX, p.
197)
FECIORIA (nclcarea Igduintei Iecioriei gravitatea)
,... Iecioara care si-a clcat Igduinta Iecioriei a svrsit un pcat mai
mare dect adulterul... (Despre cstoria a doua a ;du;elor, 3, n vol.
Despre Feciorie, pologia ;ietii monahale, Despre creterea copiilor., p.
171)
1270
FECIORIA (si cstoria)
,... sunt convins c Iecioria este o treapt superioar a cstoriei.
Spunnd aceasta nu osndesc cstoria, n-o pun ntre Iaptele rele,
dimpotriv, o pretuiesc nespus de mult. (Despre Feciorie, 9, n vol. Despre
Feciorie, pologia ;ietii monahale, Despre creterea copiilor., p. 16)
,Tu (ereticule n.n.) ns hulesti cstoria, spui c este rea; iei rolul de
legiuitor, si nu de sItuitor, si, ca atare, ursti pe cei pe care nu-i convingi.
Eu nu-i ursc; admir pe cei care se nscriu la aceast lupt a Iecioriei, dar nu
osndesc pe cei care rmn n aIara luptei. Atunci as avea dreptul s
osndesc pe cineva, cnd alunec spre un ru recunoscut de toti ca ru. Dar
n-am nici un drept s osndesc pe un om care se multumeste cu un bine mai
mic pentru c nu poate atinge un bine mai mare; el singur se lipseste de
lauda si de admiratia cuvenit celui care a mbrtisat binele cel mare,
Iecioria! Cum poti s-mi spui c opresc cstoria, cnd nu osndesc pe cei
cstoriti? Opresc desIrnarea, adulterul, dar nu cstoria. Osndesc pe
desIrnati, pe adulteri si-i alung din snul Bisericii; dar nu ncetez de a luda
pe cei cstoriti, dac triesc cu ntelepciune.
Prin urmare, din conceptia noastr asupra cstoriei rezult dou
cstiguri: unul, c nu hulim creatia lui Dumnezeu; al doilea, c nu njosim
Iecioria, ci, dimpotriv, o Iacem cu mult mai sInt.
Cel care huleste cstoria rpeste si slava Iecioriei. Cel care laud
cstoria pune n lumin si mai mult minuntia Iecioriei si o Iace mai
strlucit. (Despre Feciorie, 9-10, n vol. Despre Feciorie, pologia ;ietii
monahale, Despre creterea copiilor., p. 17)
,Cstoria este bun; si tocmai pentru aceasta este minunat Iecioria,
pentru c e mai bun dect ce este bun si este cu att mai bun cu ct este
mai bun cpitanul unei corbii dect corbierii, generalul dect soldatii.
(Despre Feciorie, 10, n vol. Despre Feciorie, pologia ;ietii monahale,
Despre creterea copiilor., p. 18)
,Bun lucru este Iecioria; sunt de acord si eu. E mai bun dect
cstoria; mrturisesc si asta. Dac vrei, pot aduga c este cu att mai bun
dect cstoria pe ct este mai bun cerul dect pmntul, ngerii, dect
oamenii. Pot merge nc si mai departe si s spun ceva mai mult, anume c
Iecioria este superioar strii ngeresti. ngerii ntr-adevr nu se nsoar, nici
nu se mrit (Matei 22, 30), dar nu sunt alctuiti din trup si snge, nu
locuiesc pe pmnt, nu tin piept unei multimi de patimi, n-au nevoie de
1271
mncare si butur; nu-i pot ncnta si molesi cntecele plcute, nu-i poate
atrage Irumusetea oamenilor, nu-i poate vrji nimic. Cum este cerul de curat
ntr-o amiaz linistit, netulburat de nici un nor, tot asa sunt si ngerii; nu-i
tulbur nici o dorint; de aceea e si Iiresc s rmn necontenit luminati si
strlucitori.
Oamenii, desi inIeriori prin Iirea lor Iericitilor ngeri, si dau toate
silintele si struie dup puterea rvnei lor s-i egaleze pe ngeri.
- Cum i pot egala?
- ngerii nu se nsoar, nici nu se mrit (Matei 22, 30). Fecioara Iace
la Iel. ngerii stau necontenit naintea lui Dumnezeu si slujesc lui Dumnezeu
(Evr., 1, 14). Fecioara Iace la Iel. Din pricina aceasta Pavel a scutit pe
Iecioare de orice grij lumeasc (I Cor., 7, 34), pentru a Ii srguitoare si cu
mintea totdeauna la Dumnezeu. E drept, nu pot nc s se nalte ca ngerii la
ceruri, Iiind legate prin trup de pmnt; au ns o mare mngiere, cci
primesc pe nsusi Stpnul cerurilor, dac sunt sIinte si cu trupul, si cu
duhul.
Ai vzut vrednicia si Irumusetea Iecioriei? Ai vzut c Iace pe cei
tritori pe pmnt s duc aceeasi viat ca si locuitorii cerului? Sunt
mbrcati cu trup, dar nu rmn mai prejos de puterile cele Ir de trup. Sunt
oameni, dar au aceeasi rvn ca si ngerii. (Despre Feciorie, 10-11, n vol.
Despre Feciorie, pologia ;ietii monahale, Despre creterea copiilor., pp.
18-19)
,Ai vzut de unde-si are nceput cstoria? Ai vzut din ce pricin a
ajuns necesar? Din pricina nclcrii poruncii, din pricina blestemului, din
pricina mortii. Unde e moarte, acolo e si cstorie; dac nu exist moarte, nu
urmeaz nici cstorie. Fecioria nu are ceste urmri; e totdeauna Iolositoare,
totdeauna bun, totdeauna Iericit; si nainte de moarte, si dup moarte; si
nainte de a exista pe lume cstorie, si dup ce a venit pe lume cstorie.
(Despre Feciorie, 14, n vol. Despre Feciorie, pologia ;ietii monahale,
Despre creterea copiilor., p. 27)
,Nu preIera deci n locul Iecioriei cstoria, ngduit de Dumnezeu
din pricina slbiciunii tale, nici nu le pune pe picior de egalitate! Dac ai
judeca asa, ar trebui s speri c e mai bine s ai dou Iemei dect s te
multumesti cu una, deoarece legea lui Moise ngduie s tii dou Iemei
(Deut., 21, 15). Mai mult, urmnd acestui chip de gndire, ar trebui s
preIeri bogtia n locul srciei de bunvoie, cheIurile si mesele bogate, n
locul unei mese cumptate, rzbunarea n locul rbdrii cu curaj a
nedrepttii.
1272
-Dar, atunci, le osndesti pe toate acestea?
-Nu le osndesc deloc! Dumnezeu le-a ngduit si au Iost de Iolos la
timpul lor. AIirm ns c sunt locuri de putin nsemntate, mai degrab
Iapte de copii dect de oameni mari. Hristos, voind s ne Iac desvrsiti, a
poruncit s le lepdm pe toate acestea, ca pe niste haine de copil care nu
sunt n stare s mbrace pe un om desvrsit si nici s mpodobeasc vrsta
omului duhovnicesc dorit de Hristos. (Despre Feciorie, 15-16, n vol.
Despre Feciorie, pologia ;ietii monahale, Despre creterea copiilor., pp.
28-29)
,Dumnezeu s-a purtat cu omenirea cum se poart psrile cu puii lor.
Cnd mama le aduce de mncare i Iace s ias din cuib; dac vede c puii ei
sunt plpnzi c nu se pot tine pe picioare si mai au nc nevoie s stea n
cuib, i las nluntru mai multe zile; nu Iace asta de cu gndul de a-i lsa pe
vecie n cuib, ci ca s li se ntreasc bine aripile, s se nzdrveneasc, spre
a-si putea lua zborul Ir primejdie. Asa a Icut si Dumnezeu cu noi. Dintru
nceput ne-a atras spre cer si ne-a artat calea care duce acolo; Dumnezeu
stia, stia Ioarte bine c nu vom averea destul putere s ne lum zborul spre
cer; a vrut ns s ne arate c prbusirea noastr se datoreste doar propriei
noastre slbiciuni, si nu vointei Lui. Dup ce ne-a Icut aceast dovad, ne-a
lsat mult vreme, ca ntr-un cuib, n lumea aceasta, ca s ne cstorim. Dar
dup ce ne-au crescut aripile virtutii n aceast mare scurgere de vreme, a
venit Domnul, ne-a scos cu binisorul si ncetul cu ncetul din locuinta
aceasta de aici si ne-a nvtat s zburm spre nltime.
Oamenii care sunt si acum mai trndavi, oamenii care dorm adnc,
stau nc cu plcere n cuib, lipiti de lucrurile din lumea aceasta; dar cei cu
adevrat viteji, ndrgostiti de lumin, prsesc cuibul cu usurint, zboar
spre nltime, ajung n ceruri, prsind toate cele de pe pmnt: nunta,
averile, grijile, ntr-un cuvnt toate cele cte de obicei ne atrag spre pmnt.
S nu socotim, deci, ngduinta dat la nceput omenirii de a se
cstori drept o necesitate si pentru vremurile de mai trziu, necesitate care
ne mpiedic de a tri necstoriti. Hristos doreste ndeprtarea noastr de
cstorie. Ascult ce spune: Cel care poate s o primeasc, s o primeasc
(Matei 19, 12). (Despre Feciorie, 17, n vol. Despre Feciorie, pologia
;ietii monahale, Despre creterea copiilor., pp. 29-30)
,Despre cele ce mi-ati scris, spune el, bine este pentru om s nu se
ating de 1emeie (I Cor., 7, 1).
1273
S se rusineze de cuvintele lui Pavel si cei ce osndesc cstoria, dar
si cei care o nalt mai mult dect merit. Pavel nchide gura si unora, si
altora, si prin aceste cuvinte, si prin cele ce urmeaz:
Bun este cstoria, pentru c-l Iace pe om s pzeasc curtia si nu-l
las s cad n desIrnare si s moar. Nu deIima, deci, cstoria! Este de
mare Iolos. Nu lsa ca mdularele lui Hristos s ajung mdularele unei
desIrnate si nici nu ngduie ca templul cel sInt s ajung pngrit si
necurat (I Cor., 6, 19). Pentru aceasta e bun cstoria, pentru c sprijin si
ndreapt pe cel care e pe cale s cad.
Te ntreb acum: Este cstoria de vreun Iolos omului care poate s se
tin pe picioarele lui, omul care n-are nevoie de ajutorul ei? Pentru un astIel
de om, cstoria nu-i nici Iolositoare, nici necesar; este mai degrab o
piedic n Iata virtutii. Nu numai c pune virtutii o multime de piedici, dar o
lipseste de cea mai mare parte de laude.
Omul care ncarc cu arme pe cel care poate s biruie luptnd Ir
arme, nu-i d nici un ajutor, ba, dimpotriv, i Iace o mare nedreptate acestui
om; l lipseste de admiratia lumii si de strlucirea cununii. Nu-l las s-si
arate toat tria lui, nici nu-i ngduie s aib o biruint rsuntoare.
Cstorind un om care poate s se tin singur pe picioarele lui, i pricinuiesti
o pagub si mai mare. l lipsesti nu numai de slava dat de oameni, dar si de
rspltile pregtite celor ce triesc n Ieciorie. Pentru aceast pricin este
bine pentru om s nu se ating de 1emeie. (Despre Feciorie, 24-26, n vol.
Despre Feciorie, pologia ;ietii monahale, Despre creterea copiilor., pp.
40-41)
,Spune-mi acum, te rog, mai poti acum s compari cstoria si
plcerile cstoriei cu Iecioria, un lucru att de mare? N-ai Iace, oare, cea
mai mare prostie?
La toate aceste lucruri s-a gndit Pavel cnd spunea: Fiecare s-i
aib 1emeia lui (I Cor., 7, 2). Din pricina aceasta pregeta, din pricina aceasta
nu ndrznea Pavel s le vorbeasc de la nceput corintenilor despre Ieciorie;
le vorbeste mai nti de cstorie. Avnd intentia de a-i desprinde ncetul cu
ncetul de cstorie, le mai strecoar, ici si colo, si cte un cuvnt despre
nIrnare, pentru c nu vrea s le supere auzul dndu-le de la nceput niste
sIaturi prea aspre. Cel care-si alctuieste cuvntul su cu cuvinte grele la auz
este mpovrtor pentru asculttori si sileste de cele mai multe ori suIletele
lor, s nu-i primeasc cu drag inim spusele, neputnd suporta greutatea
lor. Pe cnd omul care-si Iace variat cuvntul su, omul care Iace ca n
cuvntul su ideile usoare s Iie mai multe dect cele grele, omul acesta Iace
s dispar greutatea cuvntului su, odihneste suIletele asculttorilor,
1274
convinge si Iamiliarizeaz cu tema cuvntrii sale. Asa a Icut si Iericitul
Pavel. Cnd a spus: Bine este omului s nu se ating de 1emeie, a adugat
ndat: Dar 1iecare s-i aib 1emeia sa. D sIaturi si porunci cu privire la
cstorie. Adaug si pricina pentru care recomand cstoria: Din cau:a
des1ranrii (I Cor., 7, 2). Prin aceste cuvinte Pavel justiIic n aparent
ngduinta cstoriei, dar n realitate si pe ascuns, cu prilejul sIaturilor date
celor cstoriti, aduce laude nIrnrii; n-o descoper cu totul prin cuvnt,
dar o las la ntelegerea constiintei asculttorilor. (Despre Feciorie, 27, n
vol. Despre Feciorie, pologia ;ietii monahale, Despre creterea copiilor.,
p. 43)
,Pavel declar: ceasta o spun ca ingduint, iar nu ca porunc (I
Cor., 7, 6); iar acolo unde este ngduint, nu mai poate avea loc laud. Dar
cnd vorbeste despre cstorie, spune !orunc a Domnului nu am (I Cor., 7,
25). Nu cumva, oare, Pavel cu aceste cuvinte a pus pe aceeasi treapt
cstoria cu Iecioria? Fereasc Dumnezeu! Fecioarelor le d sIat (I Cor., 7,
25), iar pe cnd celor cstoriti ngduint (I Cor., 7, 6). Nu porunceste nici
unora, nici altora. Dar nu din aceeasi pricin; celor cstoriti nu le
porunceste s triasc tot timpul cu Iemeile lor, pentru ca nu cumva cel care
vrea s triasc ceva timp n nIrnare s Iie mpiedicat, deoarece este legat
de necesitatea poruncii; de asemeni, nu porunceste nici celor necstoriti s
nu se cstoreasc, pentru ca nu cumva cel care nu poate s triasc n
Ieciorie s se osndeasc pe sine ca un clctor de porunc. (Despre
Feciorie, 34, n vol. Despre Feciorie, pologia ;ietii monahale, Despre
creterea copiilor., p. 55)
,Dac te-ai insurat, n-ai pctuit, dac 1ecioara s-a mritat, n-a
pctuit (I Cor., 7, 28). Iat ce isprav mare Iaci dac te cstoresti! N-
ajungi un pctos, dar n-ajungi nici s Iii admirat si pretuit! Admiratia,
pretuirea si cununile se cuvin celui ce trieste n Ieciorie; cel cstorit s se
multumeasc c aude c nu pctuieste! (Despre Feciorie, 48, n vol.
Despre Feciorie, pologia ;ietii monahale, Despre creterea copiilor., pp.
87-88)
,Tu ns, dac vrei s aIli superioritatea Iecioriei, ascult pe Hristos,
care spune. Nici nu se insoar, nici nu se mrit, ci sunt ca ingerii in ceruri
(Matei 22, 30). Iat deosebirea ntre o Iecioar si o Iemeie mritat! Fecioria,
cnd este ntr-adevr Ieciorie, Iace s dispar dintr-o dat tot ce este muritor
n om! (Despre Feciorie, 78, n vol. Despre Feciorie, pologia ;ietii
monahale, Despre creterea copiilor., p. 135)
1275
FECIORIA (si milostenia)
,... Pavel, deIinind Iecioria, n-a numit-o Iecioar pe cea care n-a Icut
experienta cstoriei si e liber de convietuirea cu un brbat, ci pe cea care
se ngrijeste de cele ale Domnului (1 Cor., 7, 34). Si nsusi Hristos, artnd
ct de superioar e Iecioriei milostenia (Mt., 25, 1-11), al crei sceptru l tii
si a crei cunun ti-ai mpletit-o de mult, El nsusi a scos aIar o jumtate
din acel cor (Mt., 15, 12-13), Iiindc au intrat la el Ir aceast (milostenie),
sau mai bine zis Iiindc nu si-a agonisit-o din belsug, Iiindc avea
untdelemn, dar nu destul. Dar pe cei care au intrat Ir Ieciorie, Iiindc erau
mbrcati n aceasta (milostenie), i-a primit cu mult cinste numindu-i
binecu;antatii !rintelui Su (Mt., 25, 34), chemndu-i la El, druindu-le
mostenire mprtiei si proclamndu-i astIel n mijlocul ntregii lumi; si n-a
reIuzat s spun n Iata ngerilor si a ntregii creatii c sunt hrnitorii si
gzduitorii Lui (Mt., 25, 35). (Scrisori din exil, 17 scrisori ctre
Olimpiada, scrisoarea VIII, 4a, n vol. Scrisori din exil. Ctre Olimpiada i
cei rmai credincioi. Despre deprimare, su1erint i !ro;ident., pp.
156-157)
FEMEILE (,brbatul tu te va stpni
238
)
,S-a ntmplat la nceput si cu Iemeia. Era de aceeasi cinste cu
brbatul; dar pentru c nu s-a Iolosit bine de cinstea dat, de aceea i s-a luat
puterea si a auzit: Ctre brbatul tu intoarcerea ta i el te ;a stpani (Fac.,
3, 16). !entru c n-ai tiut s te 1oloseti bine de conducerea ce ti-am dat-o,
ii spune Dumne:eu, in;at s 1ii condus bine decat s conduci ru. (Omilii
la Facere, omilia XXIX, VII, n col. PSB, vol. 21, p. 376)
FEMEILE (,, Iemeia n biseric s tac
239
)
,,Zicnd c : Femeile ;oastre in biseric s tac si c nu li s-a dat ;oie
lor s griasc, ci s 1ie plecate, a adogat: precum i legea :ice. Si unde
anume zice legea? Si ctre brbatul tu ;a 1i intoarcerea ta, i el te ;a
stpani (Fac. 3, 16).
Ai vzut ntelepciunea lui Pavel, de unde aduce el mrturie, si nu
numai c le porunceste a tcea, ci a tcea cu Iric, ba nc cu atta Iric cu
ct trebuie a se linisti sluga? Pentru aceea si el zicnd c nu li s-a dat voie
238
Fac., 3, 16.
239
I Cor., 14, 34.
1276
s vorbeasc, nu a zis s tac, ci n loc de tcere el a pus ceva mai mult,
zicnd: S 1ie plecate. Dar dac aceasta trebuie s Iie purtarea Iemeilor Iat
de brbatii lor, apoi cu att mai mult Iat de dascli si printi, si de adunarea
obsteasc a Bisericii. Dar, :ici tu, dac ele nu griesc nimic i nici nu
intreab, apoi pentru ce mai stau de 1at? Ca s asculte cele ce trebuie, iar
de cele ndoielnice s aIle de la brbatii lor. Pentru aceea a si adogat: Iar de
;oiesc s se in;ete ce;a, acas s intrebe pre brbatii lor (1 Cor. 14, 35). Nu
numai c nu li se ngduie a vorbi, dar nici a ntreba ceva n biseric. Si dac
nu li se ngduie a ntreba, cu att mai mult a gri nu le este slobod. Dar oare
pentru ce le-a pus apostolul ntr-o astIel de supunere? Pentru c Iemeia este
mai slab, ea usor alunec si este usoar de minte. Pentru aceea apostolul le-
a pus ca dascli pe brbatii lor, Iolosind prin aceasta pe amndou prtile,
cci si pe acelea le-a Icut mai cumptate, si pe acestia mai bgtori de
seam de cele ce se petrec n biseric, ca unii cari vor ncredinta Iemeilor lor
cu toat amnuntimea ceea ce au auzit.
Mai departe apoi, Iiindc Iemeile socoteau ca o mndrie si podoab a
lor a vorbi n biseric, iat c apostolul aduce vorba cu totul dimpotriv,
zicnd: C ruine este 1emeilor s griasc in biseric. Mai nti el a
dovedit aceasta cu legea lui Dumnezeu, iar dup aceea cu gndul obstesc si
cu obiceiul, dup cum le vorbea si mai nainte despre pr, zicndu-le: Dar nu
insi 1irea ; in;at pre ;oi? si, n sIrsit, pretutindeni vei gsi aceast
uneltire la dnsul, cci nu ndeamn pe asculttori numai cu pilde din
sIintele Scripturi, ci si cu de-acelea din obiceiul de obste. (Comentariile sau
Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni, omilia XXXVII, pp. 396-397)
FEMEILE (purtarea lor)
,Femeile priveau cele ce se petreceau (ptimirile si rstignirea
Domnului n.n.); Iemeile care suIeriser alturi de El, care plnseser
pentru El. Uit-te ct de mare e struinta lor! I-au urmat slujindu-L si au Iost
de Iat si n mijlocul primejdiilor. De aceea au si vzut totul: cum a strigat,
cum Si-a dat suIletul, cum s-au despicat pietrele si pe toate celelalte. Si ele
au Iost cele dinti care L-au vzut pe Iisus nviat; si neamul acesta Iemeiesc
osndit, neamul acesta, el s-a bucurat cel dinti de vederea bunttilor;
neamul acesta Iemeiesc a artat brbtie; ucenicii au Iugit, dar Iemeile au
rmas. (Omilii la Matei, omilia LXXXVIII, II, n col. PSB, vol. 23, p. 985)
1277
,Ai vzut curajul Iemeilor? Ai vzut dragostea lor? Ai vzut mretia
suIletului lor si n Iata banilor si n Iata mortii?
S imitm, dar, brbatilor, pe Iemei! S nu lsm pe Iisus n necazuri
si nevoi! Femeile acelea au cheltuit attia bani si si-au pus viata n primejdie
chiar cnd Iisus era mort; noi ns iarsi v voi gri de aceleasi lucruri ,
noi nu-L hrnim cnd l vedem Ilmnd, nici nu-L mbrcm cnd l vedem
gol, ci trecem pe lng El cnd vedem c ne ntinde mna. (Omilii la Matei,
omilia LXXXVIII, III, n col. PSB, vol. 23, p. 986)
,,Femeile pe de-o parte se rugau n biseric si proroceau cu capul
descoperit cci pe atunci Iemeile proroceau iar pe de alt parte brbatii
purtau prul lung, ca unii ce petreceau n IilosoIie, si cnd se rugau prin
biserici sau proroceau si acopereau capul, iar amndou aceste abateri erau
din legile elinilor. Deci Iiindc pentru toate acestea el i sItuise si Iiind de
Iat, si poate c unii au ascultat, iar altii nu au crezut, pentru aceea apostolul,
ca un adevrat doItor, vine si prin epistola aceasta si ndreapt pcatul.
(Comentariile sau Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni, omilia XXVI, p.
267)
,S Iie, zice, n mbrcminte cuviincioas, Icndu-si lor podoab
din sIial, nu din pr mpletit si din aur, sau din mrgritare, sau din
vesminte de mult pret, ci din Iapte bune (2, 9 10). Si ce vrea s zic: s se
mpodobeasc pe sine cu ntelepciune? Adic hainele s Iie bine potrivite pe
trup, din toate prtile, cu rnduial, iar nu cu mestesuguri spre a atrage
curiozitatea. Aceea este podoaba adevrat, pe cnd aceasta este podoab
Ials. (Tlcuiri la Epistola nti ctre Timotei, omilia a VIII-a, p. 87)
,,Plin de vigoare si de druire este Iemeia: dac nclin ctre rutate,
lucreaz mari rele, iar dac se apuc de virtute, mai degrab si-ar da suIletul
dect s renunte la rvna si druirea luntric |aoo0coi|. (Cinci cu;antri
despre na i Samuel, cuvntul IV, n vol. Omilii i cu;antri despre
educatia copiilor., p. 63)
FEMEILE (purtarea acopermnt ului capilar)
,Poate ar Ii cineva aici n nedumerire si s-ar ntreba n sine: Ce pcat
poate Ii a se ruga Iemeile cu capul descoperit, iar brbatii cu capul acoperit?
1278
Care anume pcat este, aIl de aici. Multe semne au Iost date, att brbatului
ct si Iemeii, deosebite unele de altele, unuia semne de stpnire, celeilalte
semne de supunere; pe lng acestea, Iemeia s-si acopere Iata si capul, iar
brbatul s aib capul descoperit. Deci dac acestea sunt semne sau
simvoluri de stpnire si de supunere, apoi amndoi pctuiesc dac
amestec rolurile si buna rnduial, trecnd pe deasupra poruncii lui
Dumnezeu si clcndu-si rnduiala lor, brbatul lsndu-se n micimea
Iemeii, iar Iemeia rsculndu-se asupra brbatului prin Ielul de a se nItisa.
C dac nu este slobod a schimba hainele, nici Iemeia de a mbrca hlamid,
si nici brbatul de a pune pe Iat Iarosul sau voalul, dup cum zice: S nu se
imbrace 1emeia cu haine brbteti, nici brbatul s se imbrace cu haine
1emeieti (Deut. 22, 5), cu att mai vrtos nu trebuie a le schimba. Toate
acestea s-au Iost legiuite de oameni, desi mai pe urm le-a ntrit si
Dumnezeu, celelalte ns vorbesc adic de a se acoperi si a nu se acoperi
sunt de la Iire. Si cnd zic Iire, nteleg pe Dumnezeu, Iiindc cel ce a Iurit
Iirea el este. Deci cnd rstorni hotarele acestea, priveste ct vtmare se
Iace. Si s nu-mi spui c pcatul acesta este mic, cci este mare si prin sine
nsusi, Iiindc este nesupunere si neascultare. Dac poate a Iost mic, dar iat
c acum s-a Icut mare, Iiindc este simvol a mari Iapte. Cum c este mare,
se vede din cele ce aduc atta bun-rnduial n neamul nostru omenesc,
poruncind n lume si stpnului si celui stpnit. AstIel c cel ce calc aceste
rnduieli toate le amestec, si darul lui Dumnezeu l trdeaz, n acelasi timp
si cinstea dat lui de sus o arunc jos la pmnt, nu numai brbatul, ci si
Iemeia. Cci si pentru Iemeie este mare cinste a-si tine rnduiala n care se
gseste, dup cum este si rusine ca ea s se rzvrteasc.
Pentru aceea apostolul a spus acest lucru pentru amndoi, zicnd: Tot
brbatul, rugandu-se, sau prorocind cu capul acoperit, ruinea: capul lui,
i toat 1emeia, rugandu-se sau prorocind cu capul de:;elit, ruinea: capul
ei, c totuna este ca i cum ar 1i ras (1 Cor. 11, 4-5). Erau pe atunci, dup
cum am mai spus, si brbati care proroceau, si Iemei care aveau acest har, ca
de pild Ietele lui Filip, ca si altele mai nainte ca acestea, despre care si
Prorocul zicea de la nceput: Si ;or proroci, :ice, 1iii ;otri, i 1iicele ;oastre
;edenii ;or ;edea (Ioil 2, 28). Deci pe brbat nu-l sileste a Ii ntotdeauna cu
capul descoperit, ci numai cnd se roag. Tot brbatul, :ice, rugandu-se sau
prorocind cu capul acoperit, ruinea: capul su pe cnd Iemeii i
porunceste a Ii cu capul acoperit ntotdeauna. Pentru aceea, spunnd: i toat
1emeia, rugandu-se sau prorocind cu capul de:;elit, ruinea: capul su
nu a stat numai aici, ci nc a si deslusit pricina, zicnd: c totuna este ca i
1279
cum ar 1i ras. Dar dac a se rade este ntotdeauna rusinos lucru, apoi se
vdeste c si a sta cu capul descoperit este rusinos totdeauna.
Si nu s-a multmit numai cu aceasta, ci nc a mai adogat, zicnd:
!entru aceea datoare este 1emeia s aib in;litoare pe cap, pentru ingeri,
artnd prin aceasta c ea nu numai n timpul rugciunii trebuie a Ii
acoperit, ci mereu. Pentru brbat el nu Iace vorb de nvelitoare sau
acopermnt, ci numai de prul cel lung. A Ii acoperit l opreste numai
atunci cnd se roag, iar a-si lsa prul lung l opreste pentru totdeauna.
(Comentariile sau Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni, omilia XXVI,
pp. 271-272)
,,C de nu se in;elete 1emeia, s se i tund, iar de este lucru de
ruine 1emeii a se tunde sau a se rade, in;eleasc-se (1 Cor. 11, 6). n
nceputul cuvntului cere ca Iemeia s nu aib capul gol, iar mai departe el
d a ntelege c aceasta s-o Iac ntr-una, zicnd: c totuna este ca i cum ar
1i ras, si nc o cere aceasta cu toat ngrijirea si cu toat srguinta. Si nici
nu a ntrebuintat mcar zicerea obisnuit kuuatco0ui a se acoperi, ci
kutukuuatco0ui a se nveli peste tot, a se ascunde de tot, nct s nu se
mai vad pe niciri. Apoi atingndu-se cu putere de acea Iemeie care nu
ascult, zice: C de nu se in;elete 1emeia, s se i tund, adic: Dac arunci
acopermantul cel ae:at de legea lui Dumne:eu, apoi atunci, :ice, arunc
i pe cel de la 1ire. (Comentariile sau Talcuirea Epistolei intai ctre
Corinteni, omilia XXVI, p. 272)
,,Asadar, a se acoperi este semn al supunerii si al stpnirii. Deci
apostolul pregteste pe Iemeie de a cuta n jos, de a se sIii si de a-si tine
nsusirea sa Iemeiasc. nsusirea si cinstea celui stpnit este de a rmne n
supunere. Brbatul nu este silit a Iace aceasta, Iiindc el este icoana
Stpnului, pe cnd Iemeia cu drept cuvnt trebuie a Iace asa.
(Comentariile sau Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni, omilia XXVI, p.
274)
,,Dar, zici tu, dac prul ii este dat spre acopermant, pentru ce
atunci trebuie a-i mai aduga i alt in;elitoare? Pentru aceea c ea trebuie
a-si mrturisi supunerea nu numai prin simvol de la Iire, ci si prin simvol de
la voie, adic de la voia slobod. Cum c trebuie a le acoperi, :ice, chiar
1irea, apucand inainte, a legiuit aa. Deci adaog i cele de la tine, ca s nu
1280
se par c tu rstorni legile 1irii, ceea ce este do;ad de mare obr:nicie,
1iindc ne luptm nu numai cu noi inine, ci i cu 1irea. (Comentariile sau
Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni, omilia XXVI, p. 275)
,,. a se mpotrivi cineva acestora, adic a gri mpotriv, este a Ii
iubitor de ceart si nicidecum om cu cugetare sntoas. (Comentariile sau
Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni, omilia XXVI, p. 275)
,,Dar m tem ca nu cumva unele dintre Iemei, primind acopermntul
sau vlul poruncit de apostol, s se gseasc n Iapte c sunt necinstite si
dezvelite n alt Iel. Pentru aceea si lui Timotei scriindu-i, nu s-a multmit
numai cu acestea Pavel, ci a mai adogat si altele, zicnd: Intru podoab de
cinste, cu s1ial i cu intreag cugetare s se impodobeasc pre sine (1 Tim.
2, 9), c dac nu este slobod a avea capul descoperit, ci s poarte cu sine
pretutindeni simvolul supunerii, apoi cu att mai mult trebuie a arta aceast
supunere prin Iapte. AstIel, de pild, cele dinti Iemei numeau domni pe
brbatii lor, si le ddeau ntietate. (Comentariile sau Talcuirea Epistolei
intai ctre Corinteni, omilia XXVI, pp. 275-276)
FEMEILE (sIaturile Iemeilor deczute)
,,. multi si Ir s ndure nenorociri s-au prbusit numai prin
sIaturile Iemeilor. (Comentariile sau Talcuirea Epistolei intai ctre
Corinteni, omilia XXVIII, p. 298)
FERICIREA (deIinit ia)
,,Oamenii care caut s deIineasc Iericirea prin desItare, bogtie,
slav si prin bunuri din lumea aceasta, nu sunt oameni care cuget la virtutea
lor, ci oameni care au ajuns cai si asini. (Despre soart i !ro;ident,
cuvntul I, n vol. Omilii la sracul La:r. Despre soart i !ro;ident., p.
169)
FERICIREA (Iericiti sunt cei. )
,Care om poate Ii mai Iericit dect acela care trieste n asa Iel c
oamenii se minuneaz de el si spun: Sla; ]ie, Dumne:eule' (Omilii la
Facere, omilia VII, VII, n col. PSB, vol. 21, p. 96)
1281
,Eu socotesc Iericit nu pe acela care este ncrcat de bogtii, ci pe
acela care este ncoronat cu virtute desi suIer nenumrate nenorociri.
(!rimele patru omilii despre statui, omilia I, p. 24)
,Dac vezi un om gras, cruia i merge tare bine cu sntatea, nalt si
ntrecndu-i pe ceilalti cu statura, s nu l lauzi pn ce mai nti n-ai aIlat ce
Iel de suIlet are. S Iericim pe oameni, nu (numai) dup Irumusetea din
aIar, ci si dup Irumusetea cugetului lor. (!redicile despre statui, Partea a
II-a, predica a XVII-a, p. 135)
,Chiar dac se mhneste cineva dup voia lui Dumnezeu, se alege cu
mare Iolos din aceasta. Deoarece, asadar, cei biciuiti sunt mai Iericiti dect
cei ce biciuesc, si cei care la noi se mhnesc sunt mai Iericiti dect cei care
la cei de aIar (la pgni) huzuresc, si cei ce-s ndurerati, dect cei ce se
bucur; ce prilej vom mai avea de suprare? De aceea nu trebuie s socotim
Iericit dect pe cel ce trieste dup voia lui Dumnezeu. Si Scriptura numai
pe acestia i socoate Iericiti, cci zice: Fericit brbatul care nu umbl in
s1atul celor necredincioi (Psalm 1, 1). Ferice de cel pe care-l indrepti i il
in;eti legea Ta (Psalm 93, 12). Fericiti cei neprihniti in cale (Psalm 118,
1). Fericiti toti cei ce se incred in El (Psalm 2, 11). Ferice de poporul al
crui Dumne:eu e Domnul (Psalm 143, 15). Si iarsi asa spune Hristos:
Ferice de cei ce plang, 1ericiti cei umiliti, 1ericiti cei blan:i, 1ericiti cei
impciuitori, 1ericiti cei ce su1r prigoan din pricina drepttii (Matei 5, 3-
10). Vezi cum Scripturile dumnezeiesti nu Iericesc nicieri pe vreun bogat,
pe vreunul de neam mare, sau pe cel ce a avut parte de slav, ci numai pe cel
ce a dobndit virtutea? (!redicile despre statui, Partea a II-a, predica a
XVIII-a, pp. 149-150)
,Numai acela e Iericit care se teme de Dumnezeu. (!redicile despre
statui, Partea a II-a, predica a XVIII-a, p. 151)
,Atunci cnd vedeti n viata aceasta pe unul c o duce n petreceri
si are o viat tihnit, dar are s Iie osndit dincolo, s nu-l Iericiti pe
acesta pentru viata de petreceri de aici, ci plngeti-l pentru viata de
chin de dincolo. Si iarsi, cnd vedeti pe unul din cei care au s se
bucure de mult cinste dincolo c este n viata aceasta trectoare
necjit, strmtorat si nconjurat de mii si mii de rele, nu-l plngeti din
pricina necazurilor de aici, ci Iericiti-l si socotiti-l pild de urmat
pentru cununile gtite lui n acele veacuri Ir de sIrsit. (Cu;ant de
1282
laud la S1antul Mucenic Iulian, II, n vol. !redici la srbtori
imprteti i cu;antri de laud la s1inti, p. 478)
,,. s nu Iericim pe cei bogati, ci pe cei virtuosi, s nu plngem pe
cei sraci, ci pe cei pctosi. (Omilii la sracul La:r, cuvntul I, n vol.
Omilii la sracul La:r. Despre soart i !ro;ident., p. 50)
FERICIREA (dobndirea Iericirii)
,Hristos nu d aceste nvtturi ca sIaturi si porunci, ci ca Iericiri,
pentru a Iace plcut la auz cuvntul Su si pentru a deschide tuturor
oamenilor usa nvtturii Sale. N-a spus: Cutare i cutare este 1ericit, ci: Toti
cei ce 1aceti acestea sunteti 1ericiti. Deci, Iie c esti rob, Iie c esti srac; Iie
c esti nevoias Iie c esti strin, Iie c esti om de rnd nimic nu te mpiedic
s Iii Iericit. (Omilii la Matei, omilia XV, II, n col. PSB, vol. 23, p. 176)
,Asadar, dac voiesti s Iii Iericit, s triesti linistit si n bucurie, nu
cuta nici linistea, nici bucuria, ci narmeaz suIletul tu cu rbdare si curaj;
Ir acestea, nu numai c vei cdea n Iata ispitei, dar linistea te va pierde si
te va dobor mai mult. (!rimele patru omilii despre statui, omilia a IV-a, p.
72)
,Pe noi nimeni nu ne poate Iace nenorociti, dect noi nsine, dup cum
nici Iericiti nu ne poate Iace altul dect noi nsine, dup harul lui
Dumnezeu. (!redicile despre statui, Partea a II-a, predica a XVIII-a, p.
151)
FERICIREA (n ce const Iericirea?)
,... Iericirea, slava desvrsit const n a contempla pe Fiul lui
Dumnezeu, si aceea Iace strlucit si Iericit... (Comentar la E;anghelia de la
Ioan, omilia LXXXII, 3, p. 429)
FERICIREA (aparenta Iericire a celor bogati)
,,Si grieste-i asa celui ce-a spus cele de mai nainte: !entru ce-i
1ericit acesta? !entru c are un cal minunat i 1rau de aur? !entru c are
multe slugi i-i imbrcat cu haine 1rumoase? !entru c se tine de betii i
benchetuiete in 1iecare :i? Dar tocmai pentru asta-i un ticlos i un
1283
nenorocit, ;rednic de mii i mii de lacrimi' Jd prea bine c nu puteti s-l
ludati pe el, ci toate cele din a1ara lui. calul, 1raul, hainele, care nu 1ac
parte din el. Spune-mi, rogu-te, poate 1i o mai mare nenorocire decat s
aud c i se laud calul, 1raul calului, 1rumusetea hainelor, ;igoarea
trupeasc a slugilor, dar c despre el nu se spune nici un cu;ant de laud?
!oate 1i un om mai srac decat acesta, care n-are nici un ban al su i nici
un lucru pe care s-l poat lua cu sine de aici (din lumea aceasta, ci se
impodobete numai cu bunuri strine? !odoaba i bogtia noastr nu sunt
slugile, hainele i caii, ci ;irtutea su1letului, bogtia 1aptelor bune i
indr:nirea ctre Dumne:eu.
De asemenea, dac vezi c cei ce stau alturi de tine neIericesc pe un
om srman, neluat n seam, dispretuit, srac, dar virtuos, laud-l pe acesta
din urm si, astIel, a si ajuns lauda celui ce a trecut pe dinaintea prvliei
sIat si ndemn de bun vietuire. Dac ei spun c e un necjit si un amrt, la
rndul tu spune-le c sracul acesta este cel mai Iericit dintre toti oamenii,
pentru c are pe Dumnezeu prieten, pentru c este virtuos, pentru c are o
bogtie ce nu se mputineaz niciodat, pentru c are cugetul curat. Ce
pagub are el de pe urma lipsei de avere, cnd are s mosteneasc cerul si
bunttile din cer?
Deci, dac vei cugeta si tu asa si vei nvta si pe altii s cugete astIel,
vei primi mare rsplat si pentru mustrare si pentru laud, pentru c si una si
alta ai Icut-o spre slava lui Dumnezeu. (Cu;ant la calende, n vol. Omilii
la sracul La:r. Despre soart i !ro;ident., p. 15)
,,Nu mustra pe cel pe care Dumnezeu l laud! C Dumnezeu laud pe
cel ce vietuieste drept, chiar de este srac. Nu luda pe cel de care e scrbit
Dumnezeu! C Dumnezeu e scrbit de cel ce trieste n pcate, chiar de-ar Ii
nconjurat de mult bogtie. (Cu;ant la calende, n vol. Omilii la sracul
La:r. Despre soart i !ro;ident., p. 15)
,,Te Irmnti, te necjesti esti plin tot de tulburare pentru c un
oarecare se mbogteste pe nedrept si-l linguseste multimea? Dar nu auzi pe
psalmist c spune: S nu te temi cand se imbogtete omul, c la moarte el
nu ;a lua nimic, nici nu se ;a cobori cu dansul sla;a lui? (Ps., 48, 17-18).
Nu auzi pe proorocul care strig cu glas mare: Tot trupul e iarb, i toat
sla;a omului, ca 1loarea ierbii? (Isaia 40, 6). Nu vezi c nsusi adevrul
lucrurilor d dreptate celor spuse de prooroci? Nu vezi c viata si sIrsitul
lucrurilor ntresc cele spuse, c omul la moarte el nu ;a lua nimic? Ascult-
l pe Iov grind acelasi lucru: Gol am ieit din pantecele maicii mele, gol m
;oi intoarce (Iov 1, 21), pentru c omul la moarte nu ;a lua nimic (Psalmi
1284
48, 18). Ascut-l pe Pavel cugetnd la Iel: Nimic n-am adus pe lume,
in;ederat e c nici nu putem lua (1 Timotei 6, 7). Si tu Iericesti pe omul care
nu poate lua de aici nimic ca s-l poat apra dincolo n ziua judectii!
Spune-mi, poate Ii oare o mai mare ticlosie si neIericire dect s pleci de
aici mai necinstit ca toti, dup ce ai trit pe pmnt n mult desItare? Dac
ai vedea pe unul dintre oamenii bogati si ngmIati din oras, care se bucur
de mult cinste ntr-o tar strin, nconjurat de paraziti si lingusitori, deci,
dac ai vedea pe unul dintre acestia c trebuie s se ntoarc n patria lui, dar
c nu i se ngduie s ia ceva cu el, ci c trebuie s plece gol, lipsit de cinste,
la nItisare mai srac si mai srman ca cersetorii, spune-mi, l-ai socoti pe
acesta de invidiat?; oare nu tocmai pentru aceasta l-ai neIerici si ti-ar Ii mil
de el? Gndeste astIel si despre cei bogati. (Despre soart i !ro;ident,
cuvntul IV, n vol. Omilii la sracul La:r. Despre soart i !ro;ident.,
pp. 184-185)
FILOSOFIA (deIinit ia)
,C aceasta este deIinitia IilozoIiei. s Iii cu pricepere curat la suIlet.
(Omilii la Matei, omilia LI, VI, n col. PSB, vol. 23, p. 597)
FILOSOFIA
,Omului i apartine n mod natural puterea de a se ridica s
IilosoIeze. (Comentar la E;anghelia de la Ioan, omilia II, 2, p. 12)
,n adevr, iubitilor, ceea ce este nsemnat pentru noi este virtutea si
IilosoIia. Dar Iiindc virtutea este departe de noi, si att ea, ct si IilosoIia se
gsesc cu totul strine nou, apoi pentru aceea este tulburare mare n
cugetele noastre, pentru aceea cele mai multe valuri nvlesc asupr-ne,
pentru aceea ameteala ce ne cuprinde. (Comentariile sau Talcuirea
Epistolei intai ctre Corinteni, omilia XXIX, p. 310)
,Care este caracteristica IilosoIului adevrat? Nu oare de a dispretui
averile si slava, si n deIinitiv de a Ii mai presus de orice invidie si patim?
(Comentariile sau Explicarea Epistolei ctre E1eseni, omilia XXI, p. 219)
FILOSOFIA (philosophia ant igua si philosophia christiana)
1285
,Evanghelistii si-au scris Evangheliile lor nu ca Platon
240
, care a scris
acea lucrare numit Republica sau ca Zenon
241
sau ca altcineva care a dat
reguli de purtare n viat si a alctuit legi. Toti acestia au artat prin scrierile
lor c au Iost inspirati de un duh ru, un demon slbatic, care duce rzboi
oamenilor, un dusman al crestinttii, un vrjmas al bunei rnduieli, un
demon care rstoarn totul. Poti spune altceva, cnd ei, n scrierile lor, cer ca
Iemeile s Iie comune brbatilor, cnd aduc pe Iecioare goale n arene n
vzul brbatilor, cnd ngduie concubinajul, cnd amestec si rstoarn
totul si calc n picioare legile Iirii? Toate cele spuse de ei sunt nscociri ale
demonilor si mpotriva Iirii. Despre acestea nssi Iirea ne poate da mrturie,
c ea nssi nu ngduie astIel de lucruri. Si acesti IilosoIi au scris crtile lor
Ir s Iie prigoniti, Ir s Iie n primejdie, Ir s li se duc rzboi, ci n
toat linistea si n toat libertatea, ntr-o limb Irumoas si aleas; pescarii,
ns, au scris Evangheliile Iiind prigoniti, biciuiti si mereu n primejdie de
moarte; cu toate acestea, scrierile lor au Iost primite cu toat dragostea de
nenvtati si de nvtati, de robi si de liberi, de mprati si de ostasi, de
barbari si de eleni.
Nu poti spune c Evangheliile au Iost primite de toti pentru c sunt
scurte si simple. Nu, pentru c sunt cu mult superioare scrierilor amintite
mai sus. Nici prin vis nu s-au gndit IilosoIii aceia la Ieciorie, si nici la
numele ei, la srcia de bun voie, la post sau la ceva asemntor tot att de
nalt. Pescarii nostri, ns, n-au izgonit numai poIta, nici n-au pedepsit numai
Iapta, ci si privirea desIrnat, insultele, rsul dezmtat, mbrcmintea
nepotrivit, mersul necuviincios, strigtul, mergnd cu purtarea de grij pn
la cele mai mici Iapte din viata omului. Au umplut toat lumea cu sadul
Iecioriei. Au convins pe oameni s IilosoIeze despre Dumnezeu si despre
cele din ceruri asa cum nimeni dintre IilosoIi n-a IilosoIat vreodat. Cum ar
Ii putut IilosoIa asa, cnd ei au ndumnezeit chipurile animalelor slbatice,
ale Iiarelor, ale trtoarelor si ale altor animale mult mai nevrednice? Si iat,
nvtturile nalte ale pescarilor sunt primite si crezute, nIloresc si se
rspndesc n Iiecare zi, pe cnd nvtturile IilosoIilor se duc, pier, dispar
mai iute ca pnza de pianjen. Si pe bun dreptate, pentru c demonii le-au
propovduit. Din pricina aceasta sunt pline de desIrnare, pline de mult
240
Tlcuirea Pr. ProI. D. Fecioru: Platon, IilosoI grec (428-348 .d.Hr.), discipolul lui
Socrate si dasclul lui Aristotel. Autorul a numeroase lucrri IilosoIice, scrise n Iorm de
dialog: Criton, Fedon, Gorgias, Banchetul, Republica si altele. FilosoIia sa are ca metod
dialectica si ca ncoronare teoria ideilor. (n.s. 8, p. 21).
241
Tlcuirea Pr. ProI. D. Fecioru: Zenon din Cilium, IilosoI grec (336-264 .d.Hr.),
ntemeietorul stoicismului. (n.s. 9, p. 21).
1286
ntunecime si de mai mult nerozie. (Omilii la Matei, omilia I, IV-V, n col.
PSB, vol. 23, pp. 21-22)
,Poate Ii, oare, ceva mai de rs dect o lucrare ca Republica lui
Platon, n care IilosoIul, n aIar de cele spuse mai sus, ca s poat arta ce
este dreptatea, a scris pagini ntregi pline de neclaritate? Chiar dac spusele
sale ar avea vreun Iolos, totusi sunt cu totul netrebuincioase pentru viata
oamenilor. Dac un plugar, un Iierar, un zidar, un corbier, ntr-un cuvnt un
meserias, care se hrneste din lucrul minilor sale, si-ar prsi meseria si
munca sa cinstit si si-ar cheltui attia si attia ani ca s nvete din scrierile
unui IilosoI ce este dreptatea, ar ajunge s moar de Ioame nainte de a o
nvta si ar pleca de pe lumea aceasta sIrsindu-si viata n chip silnic, Ir s
ajung s nvete ceva practic. nvtturile noastre crestine nu sunt asa.
Hristos ne-a nvtat dreptatea, cuviinta, Iolosul, ntr-un cuvnt virtutea, n
cuvinte putine si lmurite. Uneori spune: In aceste dou porunci se cuprind
toat legea i pro1etii (Matei 22, 39), adic n dragostea de Dumnezeu si
dragostea de aproapele; iar alte ori: Toate cate ;oiti s ; 1ac ;ou oamenii
1aceti i ;oi lor, c aceasta este legea i pro1etii (Matei 7, 12). Toate aceste
nvtturi sunt usor de nteles si le poate nvta cu usurint si plugarul si
sluga si vduva si copilul si chiar omul care pare redus cu totul la minte. Asa
este natura adevrului. Si o mrturiseste sIrsitul lucrurilor. Toti oamenii au
aIlat ce trebuie s Iac; si nu numai c au aIlat, dar s-au si strduit s triasc
aceste nvtturi. Si este trit nvttura crestin nu numai n orase, ci si pe
vrIurile muntilor. Da, acolo, pe vrIurile muntilor vei vedea cete de ngeri
strlucind n chip de trup omenesc, vei ntlni pe pmnt vietuire cereasc.
C reguli de vietuire ne-au dat nou pescarii! Nu ne-au dat porunci, asa cum
Iac IilosoIii, s studiem din copilrie, nici n-au legiuit c, pentru a pune n
practic virtutea, trebuie s avem attia si attia ani. Nu, pescarii s-au adresat
oricrei vrste Ir deosebire. nvtturile IilosoIilor, jocuri de copii; ale
evanghelistilor, adevrul lucrurilor. Acestei vietuiri i-au dat ca loc cerul;
mesterul ei este Dumnezeu si tot Dumnezeu este legiuitorul legilor de acolo.
Asa si trebuia. Rspltile unei astIel de vietuiri nu sunt Irunze de daIin, nici
de mslin, nici ntretinere pe seama statului, nici statui de aram, lucruri
lipsite de cldur si valoare, ci viat Ir de sIrsit; ajungem copii ai lui
Dumnezeu, dntuim mpreun cu ngerii, stm alturi de tronul mprtesc,
suntem necontenit cu Hristos. (Omilii la Matei, omilia I, V, n col. PSB,
vol. 23, p. 22)
,Cine cunoaste vechiul Egipt, Egiptul cel nnebunit, cel ce lupta
mpotriva lui Dumnezeu, Egiptul care se nchina pisicilor si se temea si
1287
tremura n Iata unei cepe, acela si d seama bine de puterea lui Hristos; dar
mai bine spus, nici n-avem nevoie de aceste vechi istorii, c se vd si acum
rmsitele rtcirii de odinioar, dovada nebuniei lor de mai nainte. Si totusi
locuitorii Egiptului, care ajunseser n vechime la o att de mare nebunie,
astzi toti IilosoIeaz despre cer si despre lucrurile cele mai presus de cer,
rd de obiceiurile strmosesti, i cain pe strbuni si nu pun nici un pret pe
IilosoIi. nssi viata i-a nvtat c ntelepciunea vechilor IilozoIi nu era
altceva dect o nscocire de babe betive si c adevrata IilosoIie, vrednic de
ceruri, este IilosoIia propovduit de pescari. De aceea locuitorii Egiptului,
pe lng curtia dogmelor, arat mare rvn si pentru viata crestin. (Omilii
la Matei, omilia VIII, V, n col. PSB, vol. 23, p. 107)
,Unde-mi sunt acum IilosoIii greci, care n zadar si Ir de rost imitau
nerusinata IilosoIie cinic
242
- cci ce Iolos aveau c sedeau ntr-un butoi
243
si se apucau apoi de Iel de Iel de blestemtii care se mpodobeau cu inele,
pietre pretioase si aveau n casele lor slugi si slujnice si alte multe lucruri
netrebnice, cznd dintr-o extrem n alta? Ioan Boteztorul n-a Iost ca unul
ca acestia, ci locuia n pustie ca n cer, artnd prin viata lui mare IilosoIie.
Cnd s-a pogort din pustie n orase era ca un nger din cer: lupttor al bunei
credinte, ncununat al lumii, IilosoI al unei IilosoIii vrednice de ceruri. Si era
asa cnd nc nu se pusese capt pcatului, cnd nc nu ncetase legea, cnd
nc nu Iuseser sIrmate portile cele de aram, ci cnd stpnea nc
vechea vietuire. Asa-i un suIlet curajos si treaz! Merge nainte mereu si
depseste piedicile puse, ca si Pavel pe timpul noii vietuiri! (Omilii la
Matei, omilia X, IV, n col. PSB, vol. 23, pp. 125-126)
,Unde-i acum Platon? Unde-i Pitagora?
244
Unde-i multimea de
IilosoIi stoici?
245
Platon s-a bucurat de mult cinste; dar a Iost demascat si
vndut ca sclav; n-a reusit s nIptuiasc nici una din ideile sale, nici chiar
242
Tlcuirea Pr. ProI. D. Fecioru: ntemeietorul IilosoIiei cinice este Antistene (444-365
.Hr.), discipolul lui Socrate. Antistene sustinea c stiinta este inutil, c sntatea,
bogtiile, dregtoriile nu sunt adevratul bine, de aceea trebuie dispretuite; omul are
datoria s se sileasc s ajung liber, nIrngndu-si poItele; virtutea este binele suveran.
(n.s. 24, p. 125)
243
Tlcuirea Pr. ProI. D. Fecioru: Cum Icea IilosoIul cinic Diogene (413-327 .Hr.),
ucenicul lui Antistene. (n.s. 25, p. 125)
244
Tlcuirea Pr. ProI. D. Fecioru: Pitagora s-a nscut n insula Samos pe la 585 .d.Hr. si
a murit pe la 500 .d.Hr., n Italia de Sud, unde si-a desIsurat activitatea sa de om politic,
IilosoI si matematician. Este ntemeietorul IilosoIiei ce-i poart numele. (n.s. 20, p. 412)
245
Tlcuirea Pr. ProI. D. Fecioru: Adeptii IilosoIului Zenon din Citium (c. 336 c. 264
.d.Hr.), ntemeietorul IilosoIiei stoice. (n.s. 21, p. 412)
1288
cu ajutorul unui tiran; mai mult, si-a trdat ucenicii si si-a sIrsit ticlos
viata; iar gunoaiele IilosoIiei cinice, toate, ca umbra si visul, au pierit! Si n-
au avut de luptat IilosoIii greci cu greuttile cu care au luptat ucenicii
Domnului! Preau strluciti pentru IilosoIia lor atenienii au aIisat chiar
scrisorile lui Platon, pe care Dion
246
le trimisese lor , au trit n belsug si
tihn toat viata si aveau nu putine bogtii. AstIel Aristip
247
si cumpra
metrese scumpe; altul las prin testament mari mosteniri; iar altul psea pe
spatele ucenicilor si, care Iceau pod din spatele lor; despre Diogene din
Sinope se spune c se schimonosea n piata public. Acestea sunt Iaptele
cele mari ale IilosoIilor! Nimic asemntor nu gsim n viata ucenicilor
Domnului, ci mare curtenie suIleteasc si trupeasc, desvrsit bun-
cuviint, rzboi cu toat lumea pentru adevr si credint, junghieri n Iiecare
zi, iar dup acestea, troIeele cele strlucite. (Omilii la Matei, omilia
XXXIII, IV, n col. PSB, vol. 23, p. 412)
,FilosoIia este un bun destul de mare. Eu vorbesc despre a noastr
cci, n ce priveste nvttura neamurilor, aceasta nu este dect cuvinte si
povesti si nc povesti care n-au nimic IilosoIic n ele. n sIrsit, printre ei
totul se Iace din mndrie si din vanitate. FilosoIia este deci un bine destul de
mare, pentru c, chiar n aceast viat ea ne rsplteste. Spre exemplu, cel ce
dispretuieste bogtiile, simte deja, de acum, tot Iolosul acestui dispret, el este
lipsit de orice grij n plus si Ir de Iolos. Cel ce calc n picioare slava,
primeste de aici jos rsplata sa, pentru c el nu este rob nimnui, Iiindc se
bucur de adevrata libertate. Cel ce doreste bunurile cerului, primeste n
aceast viat rsplata sa, pentru c el nu Iace nici un caz de lucrurile
prezente si trece cu usurint peste toate greuttile si necazurile acestei vieti.
(Comentar la E;anghelia de la Ioan, omilia LXIII, 1, pp. 320-321)
,Spuneti-mi, v rog, pentru ce n-au putut ntelege neamurile deloc?
Nu erau ele pline de toat ntelepciunea omeneasc si de cunoastere? Pentru
ce n-au putut ele s-i depseasc pe pescari, pe Ictorii de corturi, pe
oamenii Ir inteligent? Nu-i asa c Iiindc ele se ntemeiau pe propriile lor
iluminri, Iiindc ei voiau s-i scoat pe toti din mintea lor cea slab si c
dimpotriv acestia lsau totul pe seama credintei si nu voiau s Iie luminati
246
Tlcuirea Pr. ProI. D. Fecioru: Dion de Siracuza, om de stat siracuzian, nscut n 409,
mort n 354 .d.Hr., prieten cu IilosoIul Platon. (n.s. 23, p. 412)
247
Tlcuirea Pr. ProI. D. Fecioru: Aristip de Cirena, nscut pe la 430 .d.Hr., IilosoI grec,
ntemeietorul scolii IilosoIice hedoniste. (n.s. 24, p. 412)
1289
dect de ea? Iat pentru ce apostolii i-au ntrecut cu mult pe Platon, pe
Pitagora si pe multi alti vistori; iat pentru ce i-au ntrecut pe astronomi, pe
matematicieni, pe geometri, pe aritmeticieni si pe toti ceilalti savanti, ori cu
ce stiint ar Ii Iost mpodobiti? (.) Remarcati, n sIrsit, c apostolii au
nvtat c suIletul este nemuritor si nu numai c au Icut cunoscut
nemurirea, ci nc au si dovedit-o. Dar IilosoIii n-au cunoscut mai nti ceea
ce este suIletul si dup ce i-au Icut descoperit diIerenta si l-au deosebit de
trup, ei s-au dezbinat ntre ei; unii zicnd c este netrupesc, altii c este
trupesc si c el se risipeste si piere odat cu trupul; IilosoIii au spus si c
cerul este nsuIletit si c el este un Dumnezeu; dar pescarii au nvtat c
Dumnezeu a creat cerul si i-a convins pe oameni. (Comentar la E;anghelia
de la Ioan, omilia LXIII, 3, p. 324)
,S le Iie deci rusine pgnilor cu IilosoIii lor si cu ntelepciunea lor
mai pctoas dect orice nebunie; s se dea la o parte si s se ascund. La
ei, IilosoIii, n tot timpul vietii lor, abia ctorva ucenici au putut s le m-
prtseasc ideile lor si la cea mai mic primejdie i-au pierdut si pe acestia;
dar ucenicii lui Hristos, pescari, vamesi si lucrtori de corturi, n putini ani
au adus toat lumea la credinta lor, si, cu toate c se iveau primejdii
nenumrate, propovduirea lor nu numai c nu s-a stins, dar nIloreste si
sporeste mereu, si ei au nvtat ntelepciunea pe niste oameni simpli, plugari
sau ciobani. (!redicile despre statui, Partea a II-a, predica a XIX-a, p. 161)
,Elinismul, pgnismul, se ntinsese pe tot pmntul si pusese
stpnire pe suIletele tuturor oamenilor; cu toate acestea dup ce
ajunsese la o att de mare putere si rspndire, a Iost dobort de puterea
lui Hristos. (Cu;ant la Fericitul Ja;ila, i impotri;a lui Iulian, i
ctre elini, III, n vol. !redici la srbtori imprteti i cu;antri de
laud la s1inti, p. 305)
,Dup cum oamenii sugubeti ar rde, iar cei cu judecat ar plnge
cu lacrimi de unul care s-ar apuca s sgeteze cerul ca s-l despice, sau
ar ncerca s sece oceanul cu pumnii, tot astIel e bine ca si noi s rdem
de elini si s-i plngem cnd vorbesc mpotriva noastr, ncearc
lucruri cu mult mai grele dect cel care ndjduieste s gureasc cerul
si s goleasc oceanul. Nici lumina nu va Ii vreodat ntuneric atta
vreme ct e lumin, nici adevrul minunilor si nvtturilor noastre nu
va Ii rsturnat. (Cu;ant la Fericitul Ja;ila, i impotri;a lui Iulian, i
ctre elini, IV, n vol. !redici la srbtori imprteti i cu;antri de
laud la s1inti, pp. 307-308)
1290
FILOSOFII (pgni)
,Cci dac acesti ntelepti Ialsi caut s-si arate n aIar ntelepciunea
lor si gravitatea, n-ar trebui s v mirati, ci ar trebui s rdeti vzndu-i
urmnd nvttori Ialsi si Ir de minte; cci nvttorii lor n-au stiut s
gndeasc nimic mare, adevrat, nici cu privire la Dumnezeu, nici cu privire
la creatur; ceea ce la noi stie cea mai mic dintre Iemei, pe care Pitagora n-
a cunoscut-o, c suIletul este duhovnicesc si nemuritor. Cci acesti IilozoIi
zic n mod Iastuos c suIletul este schimbat n musc, n peste, n tntar. Nu
v aplecati urechea la ei, v rog (.) Ei sunt aici personaje destul de mari, ei
las s le creasc prul, l taie, l ajusteaz si se mbrac cu o manta; iat n
ce const toat IilozoIia lor. Dac i priviti mai de aproape, ei nu sunt dect
cenus si trn, nu este nimic sntos la ei, ci gatleful lor este mormant
deschis (Ps., 5, 11); n ei totul este murdrie si stricciune, si nvtturile lor
asa ca un leu putrezit, mncat de viermi.
Primul dintre IilozoIii lor a nvtat c Dumnezeu este ap, cel care a
venit dup el a zis c era Iocul, un altul c era aerul, si toti n-au avut despre
Dumnezeu dect idei stricate si trupesti. Nu admirati dar, v rog pe acesti
nvttori care n-au stiut s se ridice la cunoasterea unui Dumnezeu
netrupesc. Cci dac au avut ceva cunoastere, ei o datoreaz vorbirilor pe
care le-au avut n Egipt cu ai nostri. Dar, pentru a nu produce aici prea mult
dezordine, s terminm vorbirea noastr. Dac ne-am ostenit s v expunem
nvttura lor, ceea ce au zis ei despre Dumnezeu, despre materie, despre
suIlet si despre trup, nu ati putea apoi s nu izbucniti n rs. De altminteri nu
merit nici mcar s Iie respinsi, cci ei se distrug n mod reciproc pe ei
nsisi.
FilozoIul care a scris mpotriva noastr cartea despre materie, se
deIaim pe sinesi. AstIel deci, pentru a nu v ocupa Ir Iolos timpul vostru,
si pentru a nu ne pune s vorbim Ir sIrsit, s le lsm toate lucrurile
acestea, si s spunem c trebuie s ne aplecm la lectura SIintei Scripturi, n
loc s ne punem la vorbiri Ir sens din care nu scoatem nici un Iolos. Acest
aviz i-l d SIntul Pavel lui Timotei, acestui ucenic iubit care este plin de
ntelepciune, si care a primit darul Duhului SInt si al minunilor. S urmm
deci sIatul marelui apostol, s Iugim s respingem aceste povesti si copilrii
(I Tim., 4, 7; 6, 20; 2 Tim., 2, 3); s punem mna la lucru; vreau s spun, s
ne obisnuim cu Iaptele iubirii spre Iratii nostri, cu primirea de strini, si s
ne lipim cu toat puterea noastr de milostenie, ca s putem dobndi
bunurile pe care ni le-a Igduit Dumnezeu. (Comentar la E;anghelia de la
Ioan, omilia LXVI, 3, pp. 341-342)
1291
,FilosoIii pgni nu se arat ntru nimic mai buni ca mimii
248
sau ca
acei ce se ndeletnicesc cu jocul de teatru, care nu pot s se laude dect cu
mantia, barba si cu toiagul lor. (!redicile despre statui, Partea a II-a,
predica a XIX-a, p. 158)
,ntr-adevr unii din IilosoIi spun c nu e nici o Pronie pe lume, c
lumea nu e Icut de Dumnezeu, c virtutea nu si este siesi de ajuns, ci c
(pentru ntregirea virtutii) avem nevoie de bani, de neam mare si de
strlucirea din aIar si de altele nc mai de rs dect acestea! (!redicile
despre statui, Partea a II-a, predica a XIX-a, p. 159)
,Si cu ce Iolos se aleg pgnii de pe urma studiului vorbirii Irumoase,
dac cugetul le este gol de gnduri? Asta e ca si cum cineva ar purta o sabie
cu mnerul de aur, ns cu o lam mai proast dect orice plumb. Tot astIel
si limba acestor (vorbitori cu mestesug) e mpodobit cu vorbe si cu nume,
mintea ns le e plin de mult slbiciune si la nimic trebuincioas.
(!redicile despre statui, Partea a II-a, predica a XIX-a, p. 160)
,As vrea s v vorbesc si de minciunile, desertciunea si
nerusinarea celorlalti IilosoIi elini. Spune-mi, te rog, la ce este de Iolos
s mnnci smnt omeneasc asa cum Icea Stagiritul (Aristotel)? Ce
Iolos este s triesti cu mamele si surorile, asa cum legiuia IilosoIul
Stoiei (Zenon)? As putea arta c ntemeietorul Academiei si dasclul
lui si altii mai minunati nc dect acestia sunt mai nerusinati dect cei
numiti mai sus, c au legiuit sodomia, despre care spuneau c este o
parte sInt a IilosoIiei; as putea dezvlui toat alegoria lor, dac nu s-
ar lungi prea mult cuvntul meu, si dac n-ar Ii ndeajuns ca prin unul
singur s vdesc caraghioslcul tuturor IilosoIilor.
Cnd IilosoIul lor cel mai mare, cel care pare a avea o IilosoIie
mai nalt si, din pricina ndrznirii gndirii sale si din pricina
nIrnrii, se arat att de nerusinat, att de prost si att de Ir rost -
cci spunea c nu e nimic de mnnci carne de om -, ce vom mai spune
despre ceilalti IilosoIi, dac cel ce strluceste mai mult dect altii, prin
nltimea ndeletnicirii sale, este att de caraghios, att de copilros si
att de prost? (Cu;ant la Fericitul Ja;ila, i impotri;a lui Iulian, i
248
Tlcuirea D-lui ProI. SteIan Bezdechi: Actori care joac numai cu gestul, Ir cuvinte,
ca la cinematograIul mut. (n.s. 2, p. 158)
1292
ctre elini, IX, n vol. !redici la srbtori imprteti i cu;antri de
laud la s1inti, p. 318)
FRATI (crestinii ortodocsi sunt Irati n Hristos - Fratele lor)
,Botezul si mprtsirea cu sIintele Taine ne Iac Irati. (Omilii la
Matei, omilia LXXIX, I, n col. PSB, vol. 23, p. 897)
,Nu toti de aici ne sunt rude, ci numai cei ce sunt deopotriv cu noi n
modul vietuirii, si nici nu numim Irati pe toti care au ndurat aceleasi scrbe
ca si noi, ci numai pe aceia care au artat acelasi zel ca si noi. AstIel, pe unii
ca acestia Hristos i numeste Iiii lui Dumnezeu, iar pe cei ce nu Iac acestea
Iiii diavolului, Iiii necredintei, Iiii gheenei si ai pierzrii. Tot astIel si
Timotei, pentru virtutea lui, era numit de Pavel Iiu, pe cnd pe Iiul surorii
sale nici dup nume nu-l stim. Cci desi acesta i era rud de snge, totusi
nici un Iolos nu-i aducea, pe cnd cel ce si de la natur si prin locul nasterii
era strin (cci Timotei era cettean al Listrei), pe acela, zic, l consider ca
Iiind cel mai aproape de el. (Omilii la Epistola ctre Romani a S1antului
postol !a;el, omilia XIX, pp. 390-391)
,Cci ce anume Iace Irtia? Baia renasterii, care si poate Iace pe
cineva de a numi tat pe Dumnezeu. (Comentariile sau Explicarea
Epistolei ctre E;rei, omilia XXV, p. 300)
,Dup cum oamenii nenruditi ntre ei, pe cei ce nu se stiu unul pe
altul de unde sunt, i uneste o legtur de cstorie, si cnd se cstoreste o
Iat cu un biat, cele dou neamuri ajung un neam si dau nastere la nepoti si
la unchi, tot asa cnd Hristos a luat Trup, prin acest trup, toat Biserica a
ajuns rud a lui Hristos: Pavel rud cu Hristos, Petru rud cu Hristos, orice
credincios, noi toti, orice dreptcredincios. Pentru asta spune Pavel: Fiind,
dar, neamul lui Dumne:eu (Fapte 17, 29). (Cu;ant la Inltarea Domnului
nostru Iisus Hristos, XVI, n vol. !redici la srbtori imprteti i
cu;antri de laud la s1inti, pp. 195-196)
,,Dar o, preadoritii mei Irati de as putea s v numesc pe voi Irati!
Cci am avut parte de aceleasi dureri ale nasterii ca si voi, dar prin delsarea
1293
de dup aceea am pierdut nrudirea
249
cea adevrat si nobil. Dar lsati-m
s v numesc Irati din pricina marii dragoste. (Omilia a III-a a aceluiai
rostit ctre neo1iti, n vol. Catehe:e baptismale, pp. 59-60)
FRICA (cea bun si mnt uitoare)
,Celor de dup el, SIntul Mucenic Iulian dndu-le prin cele ce a
ptimit ndemnul s struiasc n credint, s nu se team de nimic
altceva dect de pcat si de lepdarea de Hristos. (Cu;ant de laud la
S1antul Mucenic Lucian, II, n vol. !redici la srbtori imprteti i
cu;antri de laud la s1inti, p. 292)
FRICA (de Dumnezeu)
Ce nseamn: Si spre cel care tremur de cu;intele Mele?
nseamn a te supune cu Iapta poruncilor lui Dumnezeu, asa cum
spune si n alt parte: Fericit este acela care se teme de toate pentru e;la;ie
(Prov., 28, 14). Dac noi ne purtm cu mult dragoste si bunvoint cu sluga
noastr cnd o vedem c mplineste cu multa srguint si team poruncile
noastre, apoi cu mult mai mult va Iace asa bunul Stpn cu noi. De aceea,
deci, a spus: Joi cuta spre cel bland, spre cel linitit spre cel care tremur
de cu;intele Mele.
S tremurm, dar, v rog, si cu mult Iric s mplinim cuvintele Lui.
Poruncile date de El nou sunt cuvintele Lui! Cnd stim ce-I place si ce
doreste, s-I mplinim dorinta si s ne silim s Iim asa cum vrea. (Omilii la
Facere, omilia LV V, n col. PSB, vol. 22, p. 220)
,S avem totdeauna naintea ochilor nostri Irica de Dumnezeu. Nimic
249
Tlcuirea Pr. Marcel Hanches: Singurul lucru care ne desparte pe noi crestinii unii de
altii este pcatul. n cazul nrudirii omenesti, legtura este mentinut de constiinta c
suntem dintr-un singur snge. Actele grave provoac renegarea, excluderea din Iamilie.
Asemntoare este si rudenia duhovniceasc. Legtura este cu att mai strns cu ct
avem constiinta (pentru care trebuie s ne ostenim ca s o experimentm cu adevrat n
Liturghie si s o transpunem si n aIara ei) c suntem cu totii din sngele lui Hristos.
Pcatul este cel care ne desparte de mprtsirea cu simtire din sngele lui Hristos (chiar
dac Iormal ne mprtsim cu SIintele Taine, poate adesea din convenient). De aceea
spunea SIntul c a pierdut nrudirea cea adevrat (q ukpq ouvcvvciu, literal,
inrudirea pro1und, simtit n cele mai luntrice cute ale inimii), Iiindc pcatul nepocit
a reusit s perverteasc acea legtur tainic ntre mdularele Bisericii, transIormnd-o
ntr-una adesea Iormal. (n.s. 4, pp. 59-60)
1294
nu-l pierde att de mult pe om ca atunci cnd cade de pe aceast ancor,
dup cum nimic nu-l poate salva mai mult dect aceasta, dac el si are ochii
necontenit atintiti spre ea. Dac noi, avnd naintea ochilor pe un om, ne
sIiim totusi a Iace pcate, si de multe ori ne rusinm pn si de slugile cele
mai linistite, neIcnd nimic absurd prin aceasta, de aici poti ntelege ct
sigurant am avea dac vesnic ne-am gndi, cu Iric, la Dumnezeu. Cnd ne
vom gsi astIel, atunci diavolul nu se va putea arunca asupra noastr, de
vreme ce s-ar trudi n zadar... (Omilii la Epistola ctre Romani a S1antului
postol !a;el, omilia IV, pp. 63-64)
,Deci iubitilor, nu de gheen s ne temem att de mult, pe ct a nu
dispretui pe Dumnezeu, cci aceasta este cu mult mai grozav dect aceea. Cnd
El, Iiind ntrtat, si ntoarce Iata de la tine, aceasta este mai ru dect orice,
este mai greoi dect orice. (Talcuiri la Epistola a doua ctre Corinteni,
omilia XI, p. 116)
,Aceasta este avere mare, acesta este nepretuitul tezaur! Dac avem
Iric de Dumnezeu, nimic nu ne mai trebuie, dar dac nu, atunci chiar de am
avea si mprtie, vom Ii mai sraci dect toti oamenii. Nimic nu este
asemenea cu cel care se teme de Domnul. Frica Domnului toate le
co;arete. (Sir., 25, 14). Aceasta s o cstigm, iar pentru a o cstiga s
Iacem orice. Chiar de ni s-ar cere s ne dm si suIletul, chiar de trupul ni s-
ar cere pentru a Ii supus la chinuri, nimic s nu lsm, ci totul s Iacem
pentru a dobndi Irica de Dumnezeu. Cci numai asa vom Ii mai bogati
dect toti si ne vom nvrednici de bunurile viitoare (...) (Omilii la Epistola
ctre Filipeni, omilia a IV-a, pp. 73-74)
,Dac n cele pmntesti reusita nu este posibil Ir de Iric, atunci
cu ct mai mult nu va Ii aceasta n cele duhovnicesti? Pentru c, spunem:
cine a nvtat vreodat carte Ir de Iric? Cine a ajuns mester desvrsit
Ir de Iric? Deci, dac acolo unde nu pndeste diavolul, ci numai lenea, e
nevoie de Iric pentru a o birui, atunci aici, unde e nevoie de atta lupt,
unde sunt attea piedici, cum s Iie cu putint a ne mntui lipsiti Iiind de
Iric?
Cum si n cel Iel este aceast Iric? Dac vom avea n minte c
Dumnezeu este de Iat, c pe toate le aude, pe toate le vede, nu doar pe cele
svrsite sau vorbite, ci si pe cele din inim si din adncul cugetului nostru
Iiindc destoinic este Dumne:eu s fudece simturile i cugetrile inimii
(Evr., 4, 12), atunci nimic ru nu vom Iace, nimic ru nu vom vorbi, si chiar
nimic ru nu vom cugeta. Spune-mi, te rog, dac ai Ii vesnic lng rege, oare
1295
nu ai sta cu Iric? Atunci cum de sezi lungit n Iata lui Dumnezeu si rzi si
nu te rusinezi si nici nu tremuri? Nu dispretui rbdarea Lui, pentru c El
rabd ndelung pentru a te aduce la pocint. (Omilii la Epistola ctre
Filipeni, omilia a IX-a, pp. 150-151)
,Aceasta nseamn a se teme cineva de Dumnezeu, cnd chiar de nu
vede nimeni, el totusi Iace ceea ce este bine, iar nu ceea ce este ru. Dac noi
Iacem bine numai de ochii oamenilor, atunci nseamn c ne temem de
oameni si nu de Dumnezeu. (Comentariile sau Explicarea Epistolei ctre
Coloseni, omilia X, p. 118)
,nIricostor si grozav este cuvntul, dar este nevoie a-l gri, pentru ca
cugetul vostru s se miste si s se zguduie, artnd c noi ne temem mai
mult de oameni, dect de Dumnezeu, si c-i cinstim mai mult pe oameni
dect pe Dumnezeu. Gndeste-te bine: cel ce preacurveste stie c Dumnezeu
l vede, si totusi, l dispretuieste pe Dumnezeu, iar dac l vede un om, si
stpneste poIta. Prin aceasta oare nu-i preIer pe oameni lui Dumnezeu?
Oare nu-L batjocoreste pe Dumnezeu? Dar nc ce este cu mult mai grozav e
c de oameni se teme, iar pe Dumnezeu l dispretuieste. Cnd i vede pe
oameni, si stpneste Iocul poItei sau mai bine zis care Ioc? Nu este Ioc, ci
batjocur, cci, dac nu este slobod de a se Iolosi de acea Iemeie, desigur c
Iaptul este un Ioc, acum ns este batjocur si cuteztoare necinstire; cnd i
vede pe oameni, zic, se opreste din nebunia lui, iar de ndelunga-rbdare a
lui Dumnezeu prea putin se ngrijeste. (Comentariile sau explicarea
Epistolei ctre Filimon, omilia I, n vol. Comentariile sau explicarea
Epistolei a doua ctre Timotei., p. 202)
,Nimic nu este mai puternic dect Irica de Dumnezeu. (Cu;ant
de laud la S1antul Mucenic Lucian, II, n vol. !redici la srbtori
imprteti i cu;antri de laud la s1inti, p. 289)
,Nu este, nu este nimic mai puternic dect omul care are
nrdcinat n suIletul lui cu mult rvn Irica de Dumnezeu. De l-ar
ameninta Iocul, sabia, Iiarele sau altceva, le dispretuieste pe toate cu
mult usurint. (Cu;ant de laud la S1anta mare Mucenit Drosida i
despre aducerea aminte de moarte, IV, n vol. !redici la srbtori
imprteti i cu;antri de laud la s1inti, p. 503)
,,Ne-a artat (Pavel n.n.) c cei ce au Irica de Dumnezeu sunt mai
strluciti dect toti, chiar dac sunt cuprinsi de cea mai neagr srcie. Pe
1296
Priscilla si pe Aquila, Ictori de corturi si mestesugari Iiind, si vietuind n
srcie, i-a Iericit acum mai mult dect pe mprati. Cei aIlati n vrednicii si
la conducere n lumea aceasta au Iost dati uitrii, iar Ictorul de corturi,
mpreun cu sotia lui, sunt ludati pretutindeni n lume. Iar dac aici se
bucur de atta slav, ia gndeste-te de ct rsplat si cununi vor Ii
nvredniciti n Ziua aceea a judectii. Si chiar nainte de acea zi, nu mici le-
au Iost desItarea si Iolosul, si slava n vremea de acum, cci au vietuit
mpreun cu Pavel atta timp. (Despre quila i !riscilla, i c nu se
cu;ine s grim de ru pe preotii lui Dumne:eu. Cu;antul 2, n vol.
Catehe:e maritale, pp. 159-160)
................................................................................................................
,Nu este alt rutate mai rea ce duce pe om la iad ca si cnd nu se teme
cineva de Dumnezeu, pentru c zice: nceputul ntelepciunii este Irica
Domnului. Dac n-are omul Iric de Dumnezeu, orice rutate i este n
voint Iace. (Din vol. Mrgritarele S1antului Ioan Gur de ur, p. 48)
FRICA (de pcat)
,Nu mi-e Iric de nici un viclesug, numai de un lucru mi-e Iric, de pcat si s nu m mus
FRICA (remedii)
,Ce este nspimnttor? Moartea? Nu este ea nIricostoare! Cci cu
repejune ne duce la limanul nenviIorat. Dar oprirea bunurilor? Gol am ieit
din pantecele mamei mele i gol m ;oi intoarce. Dar exilurile? l Domnului
este pmantul i plinirea Lui. Dar cuvintele de batjocur? Bucurati-; i ;
;eseliti, cand ;or spune tot cu;antul ru impotri;a ;oastr, mintind pentru
Mine, cci plata ;oastr mult este in ceruri. (Din vol. Despre Rai i
Scriptur. Despre iubirea lui Dumne:eu pentru noi. Despre Se:ut-a
Imprteasa de-a dreapta Ta~~, pp. 27-28)
FRUMUSETEA (trupeasc si Irumusetea suIleteasc)
,Pe Iemeie o Iace plcut si dorit nu Irumusetea trupului, ci virtutea
suIletului, nu sulimanurile si Iardurile, nici aurul si hainele cele scumpe, ci
cumintenia, buntatea si Irica tainic de Dumnezeu. Iar Irumusetea cea
nematerial nu o poti deprinde cum trebuie n alt parte, ci numai n acest
loc minunat si dumnezeiesc (n biseric n.n.), unde Apostolii si ProIetii ne
sterg, ne rzuiesc btrnetea pcatului, ne mpodobesc, ne aduc din nou
1297
vigoarea tineretii, scot din suIletul nostru toat murdria, toat zbrcitura,
toat pata. S ne srguim dar, si brbati, si Iemei, ca s slsluiasc n noi
aceast Irumusete. Frumusetea trupului, si boala o vestejeste, si trecerea
timpului o stric, si btrnetea o stinge, si moartea, cnd vine, o pierde de
tot; dar Irumusetea suIletului n-o poate poci nici vremea, nici boala, nici
btrnetea, nici moartea, nici altceva din unele ca acestea, ci continu s Iie
vesnic n Iloare. Frumusetea trupului adeseori cheam la desIrnare pe cei ce
o privesc, pecnd Irumusetea suIletului atrage chiar pe Dumnezeu spre
dragostea cea potrivit Lui, precum si Proorocul spune, grind ctre
Biseric: scult, 1iic, i ;e:i i pleac urechea ta i uit poporul tu i
casa printelui tu, c a po1tit Impratul 1rumusetea ta (Ps., 44, 12-13).
Asadar, iubitilor, ca s ajungem prieteni cu Dumnezeu, s cutm s
deprindem n Iiecare zi aceast Irumusete, stergndu-ne toat murdria cu
citirea Scripturilor, cu rugciunile, cu milosteniile, cu buna ntelegere a
unuia cu altul, pentru ca mpratul, ndrgostindu-Se de Irumusetea
suIletului nostru, s ne nvredniceasc de mprtia cerurilor. (Cu;antri
impotri;a anomeilor, cuv. XII, n vol. Cu;antri impotri;a anomeilor. Ctre
iudei, p. 194)
FRUMUSETEA (trupului)
,,C asa e Irumusetea trupului! Floare cu putin dinuire. Se iveste
putin n primvara tineretii, si dup putin vreme o stric btrnetea. Iar dac
ai vrea s cercetezi si alctuirea trupului, atunci cu att mai mult l-ai
dispretui. Trupul nu-i altceva dect Ilegm, snge, scurgeri si sucuri
provenite din hrana mistuit. Cu acestea sunt udati ochii, obrajii, nasul,
sprncenele, buzele si tot trupul. Dac piere seva aceasta, piere o dat cu ea
si Irumusetea obrazului. (Cu;ant despre ;ietuirea dup Dumne:eu, n vol.
Omilii la sracul La:r. Despre soart i !ro;ident., pp. 263-264)
,Ce devine ea? Un accident o zdrobeste, cel mai mic ru o
altereaz, ctiva ani sunt suIicienti ca s-o Iac s se vestejeasc. Apoi
n sIrsit, cum sIrseste ea? Cum sIrseste cea mai rpitoare
Irumusete? Deschideti acest mormnt, ntrebati acest sicriu: aceasta eu
n-o stiu, ce urt si Ir Iorm, iat Irumusetea care v Iascineaz att
de putine zile! (Din vol. Bogtiile oratorice, p. 359)
1298
,Primvara nu este mai rapid, Irumusetile naturii care cel putin
se renasc, nu sunt att de curnd vestejite, pe ct sunt de alterate si de
pierdute Irumusetile Ietelor celor mai rpitoare.
Ce este oare Irumusetea trupului dac nu pulbere si lut? Cnd se
va lua masca de pe Iata aceasta atunci te vei arta ceea ce esti. Aceasta
ns cu adevrat nainte de moarte. Cnd nvleste peste btrn boala,
atunci vei vedea ce este. (Din vol. Bogtiile oratorice, p. 629)
,Cnd mai sus am stiut deprima Irumusetea, cauz obisnuit a
iubirii dezordonate si nelegitim, artndu-i Iragilitatea si rapiditatea
decadentei, noi nu vom ntelege nicidecum s-i lum acestei opere a lui
Dumnezeu ceea ce are ea ca suav, mret, puternic. Niciodat
Dumnezeu nu s-a artat att de Dumnezeu ca Icnd s se nasc dintr-o
materie josnic si Iraged aceste minuni de har si de Irumusete.
n Iata unei Irumuseti pmntesti noi suntem deci n Iata unei
opere mai minunate a lui Dumnezeu. ns, ce Iace iubirea respins de
Dumnezeu dac nu s necinsteasc si s ntine opera sa, s abuzeze
mpotriva lui nsusi pentru darul lui eminent? Ce pedeaps suport si
merit cel care ntin n mod nedemn portretul regelui? Dumnezeu d
Irumusetea pentru a aprinde n unirea brbatului cu Iemeia Iocul curat
si sInt al iubirii conjugale. Este o violare sacrileg de a o Iace s
slujeasc la iubirile adultere. (Din vol. Bogtiile oratorice, pp. 630-
631)
FRUMUSETEA (suIlet ului)
,Frumusetea suIletului, niciodat nu se vestejeste, si chiar la btrnete
are multi ndrgitori si ntruna nIloreste.
Deci ca si noi s cstigm aceast Irumusete, s rvnim pe cei ce o au si
s ne Iacem ndrgostiti de dnsii. Cci numai asa vom putea si noi ca, lund
aceast Irumusete, s ne bucurm de bunttile vesnice. (Talcuiri la Epistola
a doua ctre Corinteni, omilia VII, p. 85)
,Frumusetea suIletului? ntelepciune, ngduint, milostenie, iubire,
dragoste de Irati, dorint de iubire, ascultare de Dumnezeu, plinirea legii,
dreptate, cuget smerit. Acestea sunt Irumusetile suIletului. Prin urmare,
acestea nu sunt de la Iire, ci din vointa liber. Si cel ce nu le are, poate s le
primeasc, iar cel care le are, dar se trndveste, le-a si pierdut. C
Irumusetea suIletului vine din ascultarea de Dumnezeu si c dac urmezi
Acestuia, suIletul urt leapd urtenia si devine Irumos. (Din vol. Despre
1299
Rai i Scriptur. Despre iubirea lui Dumne:eu pentru noi. Despre Se:ut-
a Imprteasa de-a dreapta Ta~~, p. 55)
,Dumnezeu a nchis Irumusetea trupului n luntrul hotarelor Iirii, pe
cnd Irumusetea suIletului a lsat-o slobod de constrngerea si sclavia unor
asemenea hotare, pentru c si e cu mult mai de pret. n puterea noastr si n
ajutorul lui Dumnezeu st putinta nIrumusetrii suIletului nostru. Stpnul
nostru, iubitor de oameni Iiind, mai cu seam prin aceasta a cinstit neamul
omenesc, c a lsat ca cele de putin valoare, cele care nu ne sunt de mare
Iolos, cele ale cror pierdere ne las reci s Iie supuse legilor
constrngtoare ale Iirii, dar ne-a Icut stpni peste cele cu adevrat bune.
Cci, dac Dumnezeu ar Ii lsat s Iim stpni peste Irumusetea trupului, s-
l putem Iace mai Irumos, atunci am Ii avut griji zadarnice, ne-am Ii cheltuit
toat vremea cu ndeletniciri neIolositoare, si nu ne-am Ii ngrijit deloc de
suIlet. Ne-am mai Ii ocupat oare de suIlet si de lucruri de seam dac am Ii
putut schimba cu adevrat nItisarea trupului nostru? Dac acum, cnd nu
ne st asta n putere, cnd nu ne putem schimba Iata, ne dm toat silinta,
silim natura ca s ne dm o Irumusete Ials, cu ajutorul culorilor si
vopselelor, cu ajutorul pieptnturi si a mpletiturii prului, cu ajutorul
hainelor, cu ajutorul ncondeierii ochilor si cu alte mestesuguri de
nIrumusetare; deci, dac ar Ii stat n puterea noastr schimbarea nItisrii
trupului nostru, poate c nu ne-am Ii ocupat cu altceva, ci tot timpul l-am Ii
cheltuit cu asta. Am Ii nIrumusetat cu mii de podoabe sluga, adic trupul,
iar pe stpnul lui, adic suIletul, l-am Ii lsat s zac necontenit, lipsit de
Irumusete si prsit mai ru dect un rob. Pentru acest motiv Dumnezeu ne-a
slobozit de aceast rea ndeletnicire si ne-a dat o ocupatie mai bun. AstIel
omul, care nu poate s-si nIrumuseteze urtenia trupului, va putea s-si
nalte suIletul la suprema Irumusete, chiar dac ar Ii Iost cobort n cea mai
groaznic urtenie, poate s-si Iac suIletul att de iubit si de dorit, nct s-l
doreasc nu numai oamenii buni, dar nsusi Dumnezeu si mpratul tuturor,
asa cum zice si Psalmistul, vorbind de aceast Irumusete: Si ;a dori
Impratul 1rumusetea ta (Ps., 44, 13). (Cu;ant de s1tuire ctre Teodor cel
c:ut, 13, n vol. Despre Feciorie, pologia ;ietii monahale, Despre
creterea copiilor., pp. 352-353)
,Exist o Irumusete, o strlucire adevrat, cea a suIletului, cea
pe care o d harul si care pregteste cerul. (Din vol. Bogtiile
oratorice, pp. 347-348)
1300
FRUMUSETEA (de aici, de pe pmnt si cea din viata
viitoare)
,Cci Irumusetea de aici se vatm de toate si n toate mprejurrile, si
chiar dac nu ar atinge-o nici o boal sau grij, ceea ce este peste putint, nu
rmne ntreag nici douzeci de ani, pe cnd Irumusetea cea de acolo
pururea nIloreste, pururea strluceste. Nu ai a te terne de schimbare sau
preIacere acolo, si nici c venind btrnetea ti va aduce vreo zbrcitur, sau
c ar vesteji-o vreo boal, sau vreo tristete ar vtma-o, ci va Ii mai presus
de toate acestea. Frumusetea de aici chiar nainte de a se arta, a disprut, si
disprut nu are multi admiratori. C oamenii lumesti nu admir, iar cei ce
admir, cu desIrnare admir.
Deci, nu Irumusetea aceasta s o cutm, ci pe cea de acolo, dup aceea
s umblm, ca astIel cu Iclii strlucitoare s intrm n cmara de nunt.
(Comentariile sau Explicarea Epistolei ctre E;rei, omilia XXVIII, p. 339)
FUNCTIILE (nalte)
,Functiile nalte mping de multe ori la Iapte care nu-s pe placul lui
Dumnezeu. Trebuie s ai suIlet tare, ca s mplinesti o Iunctie nalt asa cum
trebuie. Cel care nu are o astIel de Iunctie IilosoIeaz vrnd-nevrnd; cel
care are o Iunctie nalt ns pteste ceea ce ar pti un brbat care ar tri la
un loc cu o Iat plcut la chip si Irumoas, dar care ar Ii primit porunc s
nu se uite la ea, Ir a Ii pedepsit. Asa e si puterea. (Omilii la Matei, omilia
XL, IV, n col. PSB, vol. 23, p. 489)
,Cum bogtiile au obiceiul de a-i pierde pe oameni Ir ca ei s se
gndeasc, demnittile la Iel compromit mntuirea lor; acelea i Iac lacomi,
acestea nerusinati. (Comentar la E;anghelia de la Ioan, omilia LXVI, 1, p.
336)
,... iubitilor, s rmnem n harul lui Dumnezeu, artnd o purtare
vrednic de acest har si ducnd necontenit n noi si ntre noi pacea si
sIintenia. Acestea sunt adevratele demnitti, pe cnd toate celelalte sunt
trectoare, momentane, se sIrsesc o dat cu viata din lumea aceasta, si de
cele mai multe ori se cumpr cu bani, pentru care nici nu ar putea Ii
considerate demnitti, ci mai mult nume seci, avnd puterea si tria lor n
mbrcmintea hainelor si n lingusirea celor ce-i nconjoar, ns demnitatea
dat de Dumnezeu, acel dar al sIinteniei si al nIierii, nu nceteaz nici dup
1301
moarte; i Iace strluciti si aici pe cei ce-l au, si-i nsoteste si dincolo, n viata
viitoare (Omilii la Epistola ctre Romani a S1antului postol !a;el, omilia
I, pp. 26-27)
,Cel ce pstreaz n sine darul nIierii si pzeste cu strsnicie sIintenia
se va arta cu mult mai strlucit chiar dect cel ce poart pe cap coroan si
este mbrcat n porIir mprteasc; ba chiar n viata prezent se va bucura
de liniste si veselie suIleteasc, cci cel ce se hrneste cu bune ndejdi nu are
motive de tulburare si e nsotit pretutindeni si pururea de multumirea
suIleteasc. Multumirea si bucuria suIleteasc nu stau n mrimea ntiettii,
nici n multimea banilor, nici n importanta Iunctiei, nici n puterea Iizic,
nici n luxul mesei, nici n podoaba hainelor si nici n altele de acest Iel,
care, toate la un loc, sunt lucruri omenesti, ci numai n succesele
duhovnicesti si n constiinta bun si curat. (Omilii la Epistola ctre
Romani a S1antului postol !a;el, omilia I, p. 27)
,Cci n sIrsit, ce sunt aceste onoruri, aceast soart, aceast
strlucire? Ce sunt ele dac nu o vanitate, pentru c ele dispar att de
rapid? Un pericol grozav, pentru c ele sting orice viat natural si
aprind jocul tuturor patimilor. Un sclavaj, pentru c ne nlntuie n
continuu, suprancrcndu-ne de datorii, ne nalt n noi nsine, ne Iac
tributarii lumii si greselilor ei. (Din vol. Bogtiile oratorice, p. 190)
,Ce s Iacem cnd demnittile vin la noi? S mprtim ca si
cnd n-am mprti. S comandm ca Iiind niste slujitori ai Iratilor
nostri. (Din vol. Bogtiile oratorice, pp. 365-366)
FUNCTIILE (iubirea de onoruri si Iunct ii lumesti)
,Dorinta dup posturi de cinste - dintre toate patimile dorinta aceasta
duce cel mai mult la pieirea suIletului omenesc. (Tratatul despre preotie,
cartea a treia, cap. 9, n vol. Despre preotie, p. 71)
1302
GNDURILE (curate)
,V rog, dar, s ne strduim totdeauna s Iim nsuIletiti de gnduri
curate. Gndul curat este pricina tuturor bunttilor. Bunul Stpn nu se uit
att la ceea ce Iacem ct la ceea ce avem nuntru, n mintea noastr, de
acolo de unde pornesc Iaptele noastre; si, uitndu-se la gndurile noastre
luntrice, primeste Iaptele noastre sau si ntoarce spatele. Fie de ne rugm,
Iie de postim, Iie de Iacem milostenie c acestea sunt jertIele noastre cele
duhovnicesti , Iie de Iacem o alt Iapt duhovniceasc, s o Iacem mnati
de gnduri curate, ca s primim cunun vrednic de osteneli. N-am Iace,
oare, cea mai mare prostie s ndurm ostenelile, dar s Iim lipsiti de
rsplat, din pricin c n-am Icut Iaptele de virtute dup cum cer legile date
de Dumnezeu? Da, este cu putint, este cu putint datorit nespusei iubiri de
oameni a lui Dumnezeu, s primim cunun chiar pentru o Iapt nesvrsit,
numai pe temeiul gndului. (Omilii la Facere, omilia XXVII, III, n col.
PSB, vol. 21, p. 337)
GNDURILE (pctoase eliberarea de ele)
,Dup cum Iiarele Iug la iesirea soarelui si se nIund n vizuina
lor, tot asa se aIund si gndurile noastre cele cu pcat la ivirea luminii
mucenicilor n suIletele noastre si se aprinde n noi Ilacra cea
strlucitoare a IilosoIiei. (Omilie la Mucenici, n vol. !redici la
srbtori imprteti i cu;antri de laud la s1inti, p. 473)
GNDURILE (paza gndurilor)
,Dar cum poti supune un gnd slbatic? m-ar ntreba cineva.
Ce spui, omule? Supunem leii, le mblnzim suIletele lor si te
ndoiesti dac putem mblnzi slbticia unui gnd? (Omilii la Facere,
omilia IX, III, n col. PSB, vol. 21, p. 110)
,S ne aducem aminte pururea de cuvintele lui IosiI, care a spus: Cum
;oi 1ace cu;antul acesta ru, ca s pctuiesc inaintea lui Dumne:eu? (Fac.,
39, 9). Cnd ne tulbur un gnd, s ne aducem aminte de cuvintele acestea
ale lui IosiI si ndat va Iugi orice poIt rusinoas. (Omilii la Facere, omilia
LXII, V, n col. PSB, vol. 22, p. 289)
1303
,Dar cum poate birui cine;a slbticia gandului? Zic unii. Ce spui tu,
omule? i biruim pe lei si suIletele lor le mblnzim, si te mai ndoiesti c
slbticia gndului poate Ii preschimbat n blndete? Si asta cu toate c leul
are n Iire slbticia, iar blndetea e mpotriva Iirii lui; n vreme ce cu tine e
dimpotriv, buntatea Iiindu-ti n Iire, iar slbticia - mpotriva Iirii. Deci,
cel ce scoate ceea ce este dup Iire din suIletul Iiarei si pune acolo ceea ce
este mpotriva Iirii ei, oare nu va putea pstra n suIletul su ceea ce-i este
dup Iire? Oare ct nepsare n-ar dovedi neIcnd aceasta? De altIel, cu
suIletul leilor mai e si alt greutate: Iiindc suIletul Iiarei este lipsit de
cugetare. Ci totusi, ati vzut adesea dusi prin piat lei mai blnzi ca oile, si
multi din cei aIlati n prvlii deseori aruncau bani stpnului, ca plat
pentru mestesugul si ntelepciunea cu care a mblnzit Iiara. Iar n suIletul
tu este si cugetare, si Iric de Dumnezeu, si mult ajutor din toate prtile.
Deci, nu mi veni mie cu dezvinovtiri si ndrepttiri ... (Cele dintai omilii
la Facere, cuvntul al treilea, pp. 37-38)
,Nicieri n-a spus (Dumnezeu) c trupul este de vin pentru svrsirea
pcatelor, ci necontenit a spus c de vin este gndul nostru cel ru. Nu este
de vin ochiul care vede, ci mintea si cugetul. Adeseori cnd mintea ne e
ndreptat n alt parte, ochiul nu vede pe cei din Iat. Prin urmare, vederea
nu se datoreste n ntregime ochiului. (Omilii la Matei, omilia XVII, III, n
col. PSB, vol. 23, pp. 221-222)
GELOZIA
,Nu este nimic mai ru dect invidia si gelozia. (Comentar la
E;anghelia de la Ioan, omilia XXXV, 1, p. 166)
,Spune-mi, te rog, care om este mai vrednic de mil dect omul gelos
sau omul cuprins de gelozie Ir temei? Imaginea exact a unei astIel de
csnicii o putem avea dac o comparm cu rzboiul sau cu Iurtuna: numai
jale, numai bnuieli, numai dihonie, numai certuri si discutii. Gelosul nu-i
mai Iericit dect ndrcitul sau nebunul; necontenit se Irmnt, sare, se
ceart cu toat lumea, se mnie pe oricine, vinovat sau nevinovat, pe slug,
pe copil, pe oricine i iese n cale. Toat plcerea cstoriei s-a dus; toat
viata i este plin de amrciune, de jale si de scrb. Chinul geloziei i
urmreste pretutindeni, Iie de rmne n cas, Iie de iese n oras, Iie de
pleac n cltorie; i chinuie mai groaznic dect boldul; i ntrt suIletul si
nu-i las nici o clip de tihn, cci boala aceasta nu d nastere numai la
tristete, ci si la mnie cumplit. Tristetea singur, sau numai mnia, l poate
1304
pierde pe om dac pune stpnire pe suIletul lui. Dac ns l asalteaz si
tristetea si mnia, strivindu-i necontenit, Ir s-l lase s-si trag putin
suIletul, starea lui suIleteasc este mai groaznic dect moartea. Nu poti
compara gelozia nici cu srcia lucie, nici cu bolile de nevindecat, nici cu
Iocul, nici cu sabia. Numai cei care au suIerit pe propria lor piele chinurile
geloziei i cunosc amarul. Cuvntul nu poate zugrvi grozvia bolii. Nimeni
si nimic nu poate mngia suIletul unui sot rvsit de gelozie, al unui sot silit
s bnuiasc necontenit cinstea aceleia pe care o iubeste ca pe ochii din cap,
pentru care si-ar da cu plcere viata. Chin groaznic l cuprinde si cnd se
ndreapt spre pat, si cnd se aseaz la mas s mnnce si s bea; masa i
pare plin mai degrab cu otrvuri dect cu mncruri, iar patul, de
nesuIerit; nu poate sta n el nici cteva clipe; se Irmnt si se rsuceste ca si
cum ar sta pe jratec. Nu-l poti smulge din cumplita rvsire a suIletului su
nici ntlnirile cu prietenii, nici grija de aIaceri, nici teama de primejdii, nici
cele mai puternice plceri, nimica. Furtuna aceasta pune stpnire pe suIletul
lui mai tiranic dect orice alt bucurie, dect orice alt suprare. La acest
chin suIletesc se gndea Solomon cnd a spus: Nemiloas ca iadul este
gelo:ia (Cnt. Cnt., 8, 6); iar, n alt parte: Din pricina gelo:iei brbatul ei
este plin de manie, este 1r mil in :iua r:bunrii, nici un pret de
rscumprare nu ;a putea s-i potoleasc ura, nici dac-i ;ei 1ace
nenumrate daruri (Pilde 34, 35). Att de mare este Iuria geloziei, nct nici
pedepsirea celui care i-a stricat casa nu potoleste durerea gelosului. Adesea
multi i-au omort pe oamenii care le-au necinstit casa, dar n-au putut s-si
omoare mnia si tristetea. Altii au rmas la Iel de mistuiti de Iocul geloziei,
dac nu mai mult, chiar dup ce si-au njunghiat sotiile. Sotul gelos trieste
toate chinurile geloziei chiar dac gelozia sa nu-i deloc ntemeiat, iar
nenorocita si neIericita lui sotie suIer mai cumplit dect brbatul ei. Unde
s-si ndrepte privirea, la cine s Iug, cnd vede c brbatul ei o urste mai
mult dect pe vrjmasii ei, cnd vede c s-a preIcut n Iiar slbatic cel
care trebuia s-i Iie mngiere n necazuri, acela de la care trebuia s astepte
aprare? n ce parte a lumii s scape de chinurile ei o dat ce portul vietii ei,
csnicia, e nchis si plin de nenumrate stnci? Slugile si slujnicele i rd n
obraz, sunt mai obraznice cu ea dect sotul ei. De Ielul lor servitorii sunt
bnuitori si nerecunosctori; cnd ns li se mai d si libertatea s se mai
poarte cum le este Ielul, cnd vd c a intrat dihonia ntre stpnii lor, atunci
cearta dintre soti e cel mai nimerit prilej ca s-si dea pe Iata toat purtarea
lor urt. Atunci pot s nscoceasc si s plsmuiasc tot ce vor, n toat
voia si s ntreasc si mai mult bnuiala sotului. Gelosul crede totul cu
usurint; pleac urechea la tot ce se spune; nu poate Iace diIerenta ntre
calomniatori si oamenii vrednici de crezare. Si sunt mai crezuti cei care
1305
mresc bnuiala sotului dect cei care vor s o spulbere. Pentru aceasta, sotia
bnuit pe nedrept este silit s se team si s tremure de Irica slugilor
brIitoare si a nevestelor lor tot att de mult ca si de Irica brbatului; este
silit s cedeze slugilor locul cuvenit ei n cas, si s ia ea locul lor. Poate
tri o clip Ir s verse lacrimi? Ce noapte, ce zi, ce srbtoare este lipsit
de gemete, de vaiete, de lacrimi? Necontenit amenintri si ocri; unele de la
brbatul ei, rnit Ir temei n suIlet, altele, de la slugile cele ticloase. Se
pzeste, si controleaz vorbele si Iaptele; toat viata i e plin de tem si de
cutremur. E iscodit nu numai cnd iese din cas si cnd vine acas, ci i
sunt cercetate cu de-amnuntul si vorbele, si privirile, si suspinele; este silit
s stea mai nemiscat ca o stnc, s suIere totul n tcere, s stea nchis
necontenit n camera ei, mai ru dect un ntemnitat; dac vrea s spun
ceva, s se tnguie, s ias din cas, trebuie s dea socoteal si explicatii
acelor judectori ticlosi, adic slujnicelor si multimii servitorilor. Dac vrei,
nchipuie-ti c toate aceste chinuri suIletesti le are o Iamilie nespus de
bogat, care ntinde mese mbelsugate si luxoase, care are o multime de
slugi; o Iamilie de neam strlucit, Iamilia unui nalt demnitar, nconjurat de
slav mult si de Iaima strmosilor. S nu lasi nimic dintre cele care parc
Iac de invidiat viata acelei Iamilii. Strnge totul cu grij, si compar totul cu
tristetea si chinul geloziei ce stpnesc acea Iamilie. Vei vedea c, n snul
acelei Iamilii att de bogate si de slvite, plcerea nu o gsesti nicieri. A
disprut, s-a stins asa cum se stinge o mic scnteie ce cade pe ntinsul
nesIrsit al oceanului.
Acestea se ntmpl cnd e gelos brbatul. (Despre Feciorie, 52, n
vol. Despre Feciorie, pologia ;ietii monahale, Despre creterea copiilor.,
pp. 95-98)
,Dar dac Iemeia e geloas (lucru destul de des), atunci brbatul
suIer mai putin dect Iemeia, si cea mai mare parte a durerii cade tot pe
acea nenorocit, cci nu va putea s se Ioloseasc de aceleasi arme, ca un
brbat, Iat de sotul ei bnuit de adulter. Care brbat va suIeri s stea
necontenit acas, la porunca sotiei lui? Care slug va ndrzni s-l spioneze
pe stpnul su, Ir s nu Iie n dat pedepsit? Femeia geloas nu poate s-
si mngie durerea cu mijloacele de care se Ioloseste un brbat gelos si nici
nu-si poate exprima prin cuvinte mnia ei. Brbatul va suIeri poate o dat, de
dou ori plnsetele si vaietele ei; dac ns continu s-l nvinovteasc, o
nvat iute c e mai bine s suIere si s se mistuie n tcere.
Toate acestea se ntmpl si pentru sot, si pentru sotie, cnd gelozia se
ntemeiaz pe simple bnuieli. Dac se ntmpl ca gelozia s Iie ntemeiat,
atunci tot Iemeia este cea care suIer cel mai cumplit. (Despre Feciorie, 52,
1306
n vol. Despre Feciorie, pologia ;ietii monahale, Despre creterea
copiilor., p. 98)
,Se poate ntmpla, ntr-adevr ca o Iemeie cstorit s nu Iie
nselat de sotul ei si s nu ajung geloas, dar totdeauna este cu Irica n sn
c i se poate ntmpla asta. Este cu neputint ca Iemeia care vrea s se mrite
cu un brbat s nu se gndeasc la toate acestea, s nu se team de toate
aceste chinuri dup ce s-a cstorit.
- ti repet, iarsi, c nu se ntmpl asta n toate csniciile!
- Nici eu nu sustin. Dar dac vine peste o csnicie Iurtuna geloziei, vin
si alte Iurtuni. Dac poti scpa de unele, apoi nu poti scpa de toate. Sunt
multe cazuri cnd Iemeile care stric casele altora nici n-au mai avut nevoie
de Iarmece sau de otrvuri, cci rivalele lor au Iost rpite mai nainte din
viat, datorit marii lor suprri. (Despre Feciorie, 52, n vol. Despre
Feciorie, pologia ;ietii monahale, Despre creterea copiilor., p. 99)
GENEALOGIA
,Iar dac vrem s Iacem genealogia cuiva, apoi s n-o Iacem vorbind
de printii, de bunicii si de strbunicii aceluia, ci s dm la iveal virtutea
lui. Acesta-i cel mai minunat chip de genealogie! Ce Iolos de-i sunt printii
strluciti si virtuosi, dac el n-are viat plin de Iapte bune? Si iarsi, ce
pagub are de-i sunt printii si strmosii de neam prost si Ir vaz, dac el e
ncrcat cu mii de virtuti? Dreptul Noe nu se trgea din printi cu vaz, dar a
ajuns om virtuos si a atras asupra lui dragostea lui Dumnezeu.
Dumnezeiasca Scriptur nu ne spune de printii lui Noe c au Iost virtuosi si
totusi Noe a putut s se urce pe culmile virtutii, desi au Iost attea piedici si
era mpiedicat de attia. Ca s aIli c nimic nu-l poate mpiedica pe cel care
privegheaz, pe cel care e cu mintea treaz, pe cel care are mult grij de
mntuirea lui. (Omilii la Facere, omilia XXIII, V, n col. PSB, vol. 21, p.
282)
,Dac avem strmosi virtuosi, s le imitm virtutea; dac dimpotriv
avem strmosi pctosi, s nu socotim c rutatea lor ne vatm cu ceva, ci
s ne pregtim de ostenelile cele pentru virtute. S Iim ncredintati c nu ne
poate vtma deloc rutatea lor. Fiecare este ncununat sau osndit dup cele
ce-a Icut; asa precum spune Iericitul Pavel: Ca s ia 1iecare dup cele ce a
1cut prin trup, 1ie bine, 1ie ru (II Cor., 5, 10) si iarsi: Care ;a da 1iecruia
dup 1aptele lui (Rom., 2,6). (Omilii la Facere, omilia XLIII, II, n col.
1307
PSB, vol. 22, p. 107)
GHICIREA VIITORULUI
,,Noapte adnc nu este numai printre eretici si printre elini, ci si
printre multi de-ai nostri, din pricina vietii si a credintei lor. Fiindc sunt
multi cari nu cred n nviere, multi cari tin zilele, multi cari se Iolosesc de
descntece, de vrji, de semne si de ghiciri n zborul psrilor, multi cari
cred n puterea hrtiutelor atrnate la gtul bolnavilor si n alte nimicuri de
Ielul acestora. (Comentariile sau Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni,
omilia IV, p. 41)
,,Ascult deci pe Platon cnd spune astIel: Dup cum hrismodii
(ghicitorii sau prorocii cari dau hrismoasele sau rspunsurile oracolului i
theomantii ;orbesc multe i bune, i nu tiu nimic din cele ce ;orbesc (.)
Toate acestea ne dovedesc sila cu care slujesc dracii Iiind stpniti,
cum si sila pe care o rabd cei ce s-au predat o dat lor si care si ies din
minti. Dar si Pithia sunt silit a biciui acum si o alt slutenie a lor, pe care ar
Ii Iost bine a o trece cu vederea, spre a nu v vorbi de aceste lucruri
netrebnice ns pentru ca mai lmurit s cunoasteti acea necinste, este
trebuitor a spune acestea, pentru ca si de aici s aIlati nebunia si dispretul cel
mare la care se expuneau cei ce ntrebuintau ghicitori sau theomanti de
acestia. Se spune deci c aceast Pithie, Iiind Iemeie, sedea pe tripodul lui
Apollon cu picioarele rschirate, si c stnd asa, deodat i intra pe dedesubt,
prin organele genitale, duhul cel necurat, umplnd pe Iemeie de Iurie, care
dup ce si despletea prul cdea n extaz, iesindu-i spume pe gur, si astIel
Icndu-se ntr-un Iel de nebunie, gria cuvinte Ir rost.
Stiu c vi s-a nrosit obrazul de rusine auzind acestea, ns aceia nc
cuget lucruri mari si pentru slutenia ca si pentru nebunia aceasta.
(Comentariile sau Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni, omilia XXIX, p.
302)
,De ce te duci la acel mag sau vrjitor? De ce-l ntrebi? De ndat ce
te-ai dus, de ndat ce l-ai ntrebat, te-ai pus sub robia lui, cci l ntrebi ca
unul ce crezi. Nu, zici tu, nu-l intreb ca i cum a crede c tot ce ;a spune se
;a ade;eri, ci ispitindu-l. Dar chiar de s-ar adeveri, nu este Iapta unui om
care este ncredintat c acela spune minciuni, ci a unuia care se ndoieste.
1308
Deci, de ce ntrebi ce va Ii? Cci dac el ar zice: aceasta ;a 1i, 1 aceasta i
;ei scpa, chiar nici asa n-ar trebui s slujesti idolilor; dar totusi nu att de
mare este nebunia. Cnd ns prevestesc cele viitoare, apoi cel ce vrea s
stie, nimic altceva nu-i procur, dect o tristete zadarnic. Faptul nu se
ntmpl, pe cnd tristetea rmne si-l topeste. Dac aceasta ar Ii Iost n
interesul nostru, nu s-ar Ii Ierit Dumnezeu de a ni le mprtsi, nu ne-ar Ii
pizmuit si nu ne-ar Ii ascuns aceasta, El care a zis: Cate am au:it de la Tatl,
am artat ;ou, si: de acum nu ; mai :ic slugi, ci prieteni, ;oi sunteti
prietenii Mei (Ioan 15, 14-15). De ce, dar, nu ni le-a artat si pe acestea?
Pentru c voieste ca noi s nu Iacem nici o vorb de ele. Acestea le spunea
celor din legea veche, le spunea despre asin si despre altele de acest Iel,
Iiindc erau prunci; pe cnd nou, Iiindc voieste a nu Iace nici o vorb de
ele, n-a pus nici o grij de a ni le Iace cunoscute.
ns, ce anume aIlm? Ceea ce n-au aIlat aceia, c toate ale lor erau
mici, pe cnd cele ce am aIlat noi sunt acestea: c vom nvia, c vom Ii
nemuritori, c vom deveni nestricciosi, c viata aceea nu va avea sIrsit, c
toate vor trece, c vom Ii rpiti n nori, c toti cei ri vor Ii pedepsiti si multe
altele pe lng acestea, si nici o minciun. (Comentariile sau explicarea
Epistolei a doua ctre Timotei, omilia VIII, p. 98)
GLOSOLALIA
,,Cnd cineva se boteza, de ndat vorbea n limbi strine, si nu numai
c vorbea limbi strine, ci multi si proroceau, iar unii artau si alte multe
semne si minuni. Fiindc aceia se apropiau de la idoli, si nu stiau nimic
lmurit, ba nici nu erau crescuti n vechile Scripturi, cnd se botezau, ndat
luau Duhul SInt; dar Iiindc pe acest Duh nu-l vedeau Iiindc este
nevzut apoi harul le ddea un semn vzut de lucrarea sa, si unul, de pild,
vorbea ndat limba Persilor, altul a Romanilor, iar altul pe cea a Indienilor,
iar un altul vreo alt limb, si prin aceasta se nvedera n ochii pgnilor c
Duhul este cel ce gria prin acela. Pentru aceea si zice mai jos (1 Cor. 12, 7):
c 1iecruia se d artarea Duhului spre 1olos, numind harurile, artarea
Duhului. Fiindc si apostolii acest semn l luau la nceput, si cei ce credeau
luau semnul gririi n limbi strine, si nu numai acest semn, ci si multe
altele, Iiindc multi dintr-nsii si mortii nviau, si dracii alungau, si multe de-
aceste minuni svrseau, si cu un cuvnt, aveau darurile cu dnsii, unii mai
putin, iar altii mai mult. Dar mai mult dintre toate printre dnsii era harul
vorbirii n limbi, iar aceasta a si Iost pricina schismei dintre dnsii, nu doar
prin Iirea sa, ci din pricina nerecunostintei celor ce primiser acest har. Cei
1309
ce aveau mai mari haruri se mndreau ctre cei ce aveau mai mici, iar acestia
la rndul lor se suprau si pizmuiau pe cei ce aveau mai mari. Harul cel mai
nsemnat dup cum am zis era printre dnsii acela al limbilor. Aceasta
chiar nsusi Pavel o arat cu trecerea timpului. (Comentariile sau Talcuirea
Epistolei intai ctre Corinteni, omilia XXIX, pp. 300-301)
,,C cel ce griete in limb nu oamenilor griete, ci lui Dumne:eu,
c nimenea il aude, ci cu Duhul griete taine. Dar cela ce prorocete,
oamenilor griete :idire i indemnare, i mangaiere (1 Cor. 14, 2-3). Deci
aici el Iace o asemuire ntre haruri, si doboar harul limbilor, artndu-l nici
cu totul netrebuitor, nici iarsi Ioarte Iolositor prin sine; si aceasta Iiindc
dnsii Ioarte mult se truIeau cu acest har si Iiindc harul limbilor se credea
de dnsii a Ii unul din harurile cele mai mari. Si se credea a Ii mare pentru c
acest har l-au primit apostolii mai nti, si nc cu atta pomp, ns nu
pentru aceasta era mai preIerat ca celelalte. Dar de ce au luat apostolii acest
har mai nainte de toate celelalte? Fiindc urmau a se duce prin toate trile
din lume, si dup cum n timpul zidirii turnului din Vavilon o singur limb
a Iost mprtit n multe, asemenea si atunci multe limbi se ddeau unui
singur om, si acelasi gria n mai multe limbi strine, n limba Persilor, de
pild, si a Romanilor, si a Indienilor, cci duhul l nvta pe dnsul toate
acele limbi. Acest har se numea harul limbilor, Iiindc unul singur putea s
vorbeasc Ir de veste mai multe limbi. Dar tu priveste cum el si doboar
harul limbilor, si l nalt, cci cnd zice: Cci cel ce griete in limb nu
oamenilor griete, ci lui Dumne:eu, c nimenea il aude, el a dobort acest
har, artndu-l ca neIiind mult trebuitor, iar cnd adaog c: cu Duhul
griete taine, iarsi l-a nltat, ca s nu se par c este de prisos si
neIolositor, si c este dat n zadar.
Iar cel ce proorocete, oamenilor griete :idire i indemnare i
mangaiere. Ai vzut de unde a artat el nsemntatea acestui har adic de
la Iolosul obstesc si cum pretutindeni el preIer acest har ca Iiind dat spre
Iolosinta celor multi? Dar oare cei ce griesc limbi nu oamenilor griesc,
spune-mi? ns nu au ca road o astIel de zidire si ndemnare si mngiere.
AstIel c a Ii stpniti de Duhul amndurora era de obste, ns cel ce
prorocea era mai presus de cellalt si, prin urmare, mai trebuitor celor ce-l
ascultau, pe cnd pe cel ce gria limbi nu-l ascultau cei ce nu aveau har.
Deci ce? Oare pe nimeni nu zideau aceia? Da, ce, se :ideau pe ei inii.
Pentru aceea a si adogat: Cela ce griete in limb pre sine singur :idete.
(1 Cor. 14, 4). Si cum, dac nu stie cele ce grieste? Dar pn acum
apostolul vorbeste de cei ce stiau cele ce griau, adic stiau numai pentru
1310
dnsii, ns nu puteau s tlcuiasc altora. Iar cel ce prorocete, :ice,
Biserica :idete. Ct deosebire este ntre acela si Biseric, pe atta
deosebire este ntre cel ce grieste limbi si cel ce proroceste.
Ai vzut ntelepciunea lui, cum nu a micsorat harul limbilor le cave de
nimic, ci l arat ca avnd oarecare Iolos, mic Iireste, ns pe ct trebuie celui
ce-l are! Apoi ca nu cumva s cread c el pizmuindu-i doboar harul
limbilor cci cei mai multi din corintenii acestia aveau harul limbilor
oarecum ndreptnd bnuiala aceasta a lor, zice: Si ;oiesc ca ;oi toti s griti
in limbi, iar mai ;artos s prorociti. C mai mare este cel ce prorocete,
decat cel ce griete in limbi, 1r numai de ;a tlmci, ca Biserica :idire s
ia (1 Cor. 14, 5). ns mare si mic de aici nu st n potrivnicia acestor haruri,
ci n ntietatea unuia din ele. Asadar si de aici se nvedereaz c el nu
deIima harul, ci i duce pe dnsii spre cele mai bune si mai mari, artnd
prin aceasta ngrijirea lui de dnsii, n acelasi timp si mretia suIletului lui
aprat de orice pizm. Nu a zis doar doi sau trei, ci ;oi toti ;oiesc s griti in
limbi si nu numai aceasta, ci ,mai ;artos s proorociti, adic mai mult
aceasta dect aceea, Iiindc mai mare este cel ce prorocete (Comentariile
sau Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni, omilia XXXV, pp. 371-373)
,,. cci un singur lucru, adic un singur rol l au limbile, acela adic
de a uimi pe asculttor, de a-l nIricosa numai. (Comentariile sau Talcuirea
Epistolei intai ctre Corinteni, omilia XXXVI, p. 386)
,,. limbile, dac le aud cei necredinciosi si prosti, nu numai c nu se
Iolosesc cu nimic, dar nc si rd de cei ce le vorbesc, ca de niste nebuni.
Cci acestea sunt numai spre semn, adic spre a uimi, spre a nIricosa. Cei ce
au minte se si Iolosesc cci spre aceasta a si Iost dat acest semn Iiindc
atunci cnd s-au pogort limbile asupra apostolilor nu au Iost numai aceia
cari i nvinovteau de betie, ci multi se si minunau si-i admirau, ca pe unii
ce povesteau minunile lui Dumnezeu. Asa c cei ce rdeau erau cei prosti.
Pentru aceea nu a zis simplu: au nu ar :ice c sunteti nebuni, ci a adogat
nc cei nein;tati (proti i necredincioi. (Comentariile sau Talcuirea
Epistolei intai ctre Corinteni, omilia XXXVI, p. 386)
,Pe multi i aud punnd des si mereu aceast ntrebare: Pentru ce,
atunci, toti cei botezati vorbeau n limbi, iar acum, nu?
S vedem mai nti ce era vorbirea n limbi, si dup asta voi
spune de ce acum nu mai vorbesc n limbi cei botezati.
1311
- Ce era, dar, vorbirea n limbi?
- Cel botezat gria ndat n limba indian, n limba egiptean, n
limba persan, n limba scit, n limba trac, si un om primea harul
gririi n multe limbi. Pe acestia de acum, dac s-ar Ii botezat atunci, i-
ar Ii auzit si pe ei grind n Ielurite limbi. Scriptura spune c Pavel a
gsit pe unii botezati cu botezul lui Ioan si i-a ntrebat: ti primit
Duhul S1ant dup ce ati cre:ut? Ei i-au rspuns. Dar nici n-am au:it
c este Duh S1ant (Fapte, 19, 2). Si a poruncit ndat s se boteze. Si
punandu-i !a;el mainile peste ei, a ;enit peste ei Duhul cel S1ant i
griau toti in limbi (Fapte, 19, 6).
- Pentru care pricin, dar, a Iost retras si luat dintre oameni harul
acesta acum?
- N-a Iost luat pentru c Dumnezeu nu ne mai cinsteste acum,
dimpotriv, pentru c ne cinsteste Ioarte mult.
- Cum?
- Am s-ti spun. Pe vremea aceea oamenii erau mai nepriceputi.
Abia Iuseser izbviti de nchinarea la idoli. Mintea lor era mai
greoaie, nu asa de sprinten. Erau ncntati si atrasi de cele
trupesti. Nu aveau nc idee de darurile cele netrupesti, nici nu
stiau ce este un har spiritual, privit numai cu credinta. Pentru
asta se Iceau minuni. Unele haruri duhovnicesti sunt nevzute
si se nteleg numai cu credinta, altele se arat prin semne vzute,
pentru ncredintarea celor necredinciosi. De pild, iertarea
pcatelor este o Iapt spiritual, un har nevzut. Nu vedem cu
ochii trupului cum se curt pcatele noastre.
- Pentru ce?
- Pentru c cel ce se curt este suIletul, iar suIletul nu se vede cu
ochii trupului.
Asadar, curtirea pcatelor este un dar spiritual, care nu poate Ii
vzut cu ochii trupului. Vorbirea n limbi este si ea o lucrare spiritual
a Duhului, dar are un semn vzut, usor de priceput chiar de cei
necredinciosi. Cci limba care se aude este o vdire si o dovad a
lucrrii petrecute nluntru, n suIlet, adic a lucrrii nevzute. De asta
si Pavel spune: Iar 1iecruia i se d artarea Duhului spre 1olos (I
Cor., 12, 7). Eu, acum, n-am nevoie de semne, de minuni.
- Pentru ce?
- Pentru c am Iost nvtat s cred n Stpnul si Ir s-mi
dea semn. Cel care nu crede are nevoie de o garantie, dar eu,
care cred, n-am nevoie nici de garantie, nici de semn. Stiu c am
1312
Iost curtit de pcate, chiar dac nu griesc n limbi. Cei de pe
vremea Apostolilor n-ar Ii crezut dac n-ar Ii primit semn. De asta
li se ddeau lor semne, ca o garantie a credintei n care credeau.
Prin urmare nu ca unor credinciosi, ci ca unor necredinciosi li se
ddeau semne, se Iceau minuni, ca s ajung credinciosi. Asa spune si
Pavel: Semnele nu sunt pentru cei credincioi, ci pentru cei
necredincioi (I Cor., 14, 22). (Omilia I la Rusalii, IV, n vol. !redici
la srbtori imprteti i cu;antri de laud la s1inti, pp. 208-210)
,,n vremea de demult, cel ce se boteza si credea gria ndat n
diIerite limbi pentru vdirea Duhului primit la botez. Pentru c cei din
vremea aceea mai erau nc slabi si nu puteau vedea cu ochii trupului
harismele cele duhovnicesti, li se ddea o harism material, care s Iac
vdit harisma cea duhovniceasc; astIel, cel botezat gria ndat si n limba
noastr, si n limba persilor, si n limba indienilor, si n limba scitilor, ca s
aIle si necredinciosii c au Iost nvredniciti de harul Duhului SInt. Semnul,
adic glasul, era material si l auzeau cu urechile trupului; iar acest semn
material Icea cunoscut tuturora harul duhovnicesc si nevzut al Duhului.
Acest semn se chema glosolalie. Omul care cunostea prin nastere o singur
limb, acela gria prin har Ielurite si deosebite limbi. Puteai vedea un singur
om la numr, dar mai multi prin harismele lui; puteai vedea de parc are
diIerite guri si Ielurite limbi. (Cu;ant despre 1olosul citirii Scripturii, (La
inceputul Faptelor apostolilor III, n vol. Omilii la sracul La:r. Despre
soart i !ro;ident., pp. 337-338)
GLUMELE (ce nu se cuvin)
,Timpul prezent nu ne este dat pentru petreceri, ci e timp de jale, de
necazuri si de dureri, si tu nc vorbesti glume proaste? Dar care lupttor
intrnd n stadiu (locul luptelor olimpice) si prseste lupta nceput cu
antagonistul lui, si se ded la glume? Diavolul st n Iat, el se nverteste
rcnind prim-mprejurul tu ca s te rpeasc, toate le misc si toate le
ntoarce asupra capului tu, ntrebuinteaz toate mijlocele ca s te scoat din
templu, scrsneste cu dintii, mugeste, scoate din nrile lui Ioc si par contra
mntuirii tale, si tu nc mai stai pe loc vorbind glume, si vorbe nebunesti si
cu un cuvnt vorbe de acele ce nu se cuvine a le vorbi? Dar atunci el te va
putea lua n stpnire cu mult usurint. Ne jucm, iubitilor. (Comentariile
sau Explicarea Epistolei ctre E1eseni, omilia XVII, p. 165)
1313
,Te joci si te desItezi, vorbesti caraghiozlcuri, cu care provoci rsul
altora, si crezi c lucrul acesta e o nimica? Cte jurminte Ialse nu vin de la
glume, cte pagube, cte vorbe murdare nu ies de acolo? (Comentariile sau
Explicarea Epistolei ctre E1eseni, omilia XVII, p. 166)
,Cel ce vorbeste glume, nu poate Ii cuvios, nu poate Ii sInt; chiar
elen de ar Ii, unul ca acesta este ridicol, cci numai celor de pe scena
teatrului li se ngduie aceasta. Unde este gluma, acolo este si
mscrciunea, unde este rs Ir timp, acolo este si vorba murdar. Ascult
pe proIetul de zice: Slufiti Domnului cu 1ric, i ; bucurati Lui cu cutremur
(Ps., 2, 11). Vorba murdar Iace suIletul usurel si trndav; ea de multe ori a
nscut insultele, si tot din cauza ei se ntmpl lupte ntre indivizi si chiar
rzboaie ntre popoare. Dar ce? nc nu ai ajuns cu totul n vrsta
brbteasc? Dac ai ajuns, apoi leapd-te de cele ale copiilor. Tu nu voesti
ca servitorul tu s vorbeasc n piat cuvinte Ir vreun Iolos, si cu toate
acestea tu, care spui c esti servitorul lui Dumnezeu, vorbesti glume si
caraghioslcuri n piat? E plcut lucru a nu se nsela un spirit privighetor;
pe cnd pe un spirit usurel si neprevztor cine nu-l va putea vna si prinde
n curs? El nsusi se va slbi cu totul, si nu va mai Ii nevoie de cursa si de
siluirea diavolului. Pentru ca s cunosti, apoi priveste si chiar numele ce se
d unui astIel de om. Glumet nseamn un om nestatornic, un om lesne
schimbcios, usurel, si care se Iace de toate; ns o astIel de purtare departe
Iie de cei ce se numesc crestini. Un astIel de om iute se schimb n ideile lui,
iute sare din una n alta. El trebuie ca s-si schimbe necontenit si schimele
(gesturile), si vorbele, si rsul, si umbletul si n Iine totul imit, si gndul su
e preocupat vesnic cum ar putea s inventeze mai multe comicrii, cci de
ele are nevoie. Prin Iorta lucrurilor, el si atrage multe dusmnii din partea
celor luati n rs de dnsul, Iie c au Iost Iat si au vzut, Iie c dac nu au
Iost de Iat, au auzit de la altii. Deci, departe de crestin de a-si bate joc de
cineva. Dac lucrul acesta e bun, de ce simtiti un Iel de repulsie ctr
mimici? Te Iaci mimic (imitator al altora) si nu te rusinezi? Pentru ce nu
permiteti Iemeilor voastre de a Iace aceasta? Oare nu e aceasta un obicei
nedemn, si un Iapt nepotrivit unui om cuminte? ntr-un spirit glumet multe si
mari rele locuiesc, mare usurint si un pustiu complet de idei sntose. ntr-
un astIel de spirit s-a slbit armonia general, a devenit subred ntreaga
cldire, Irica de Dumnezeu a Iost alungat, evlavia a Iost deprtat. Limba o
ai nu ca s te momitresti si s batjocoresti pe altul ci ca s multumesti lui
Dumnezeu. Nu vezi pe buIoni si pe sarlatani, sau scamatori? Acestia sunt
asa-zisii glumeti. Alungati, v rog, din suIletele voastre o astIel de patim
respingtoare, pentru c este Iapt de paraziti, Iapt al mimicilor, al paiatilor si
1314
al Iemeilor desIrnate. Departe Iie de spiritele Iemeilor mritate, departe de
spiritele nobile, sau si ale sclavilor. (Comentariile sau Explicarea Epistolei
ctre E1eseni, omilia XVII, pp. 166-167)
,Dup cum poIta treptat si cte putin duce la curvie, tot asa si cu
glumele. La nceput se par a Ii plcute, dar mai apoi nimic nu e mai urcios
ca ele. (Comentariile sau Explicarea Epistolei ctre E1eseni, omilia XVII,
p. 167)
,Omul glumet iute devine si ocrtor al altora, dar ca batjocoritor si
brIitor al altora el ti ngrmdeste asupra capului mii de rele.
(Comentariile sau Explicarea Epistolei ctre E1eseni, omilia XVII, p. 169)
GRIJA (de cele duhovnicesti)
,Pe ct de mare este deosebirea dintre Dumnezeu si lume pe att mai
mare si mai bun este grija de cele duhovnicesti dect grija de cele lumesti.
(Despre Feciorie, 74, n vol. Despre Feciorie, pologia ;ietii monahale,
Despre creterea copiilor., p. 125)
GRIJILE LUMESTI NROBITOARE (deIinitia)
,Sub numele de betie eu nu nteleg numai betia de vin, ci si acea
mbtare venit din bunurile lumesti. (Omilii la Epistola ctre Romani a
S1antului postol !a;el, omilia XXIV, p. 453)
GRIJILE LUMESTI NROBITOARE (gravitatea)
,Cel ce are nevoie de multe lucruri este rob a multe lucruri, cu toate
c el se pare c este mai presus de ele... (Comentar la E;anghelia de la
Ioan, omilia LXXX, 3, p. 419)
,Spuneti-mi, v rog, ce-i deosebeste pe ngeri de noi, dac nu c ei nu
sunt constrnsi de nevoi comune ca si noi? Asa, cu ct avem mai putin
apropiere de starea lor, cu att suntem mai deprtati de ei si adnciti n
aceast viat nenorocit. Si pentru a sti dac eu spun adevrul, ntreabati-i pe
btrni, ntrebati-i care perioad din viata lor o cinstesc mai mult, sau pe
aceea n care au Iost robi nebuni ai tuturor nevoilor acestora sau pe aceea n
care ei s-au desprins de ele? ntrebati-i pe cei care suIer de Iebr, ntrebati-i
1315
cnd se simt Iericiti, dac aceasta este cnd se simt ru si beau mult, atunci
cnd au nevoie de multe lucruri, sau atunci cnd reprimindu-si sntatea, ei
nu mai au aceste nevoi constrngtoare? Nu vedeti c n orice stare ar Ii,
nseamn s Iii ru avnd nevoie de multe si c robia nenorocit si poIta
nestioas ne deprteaz Ioarte mult de adevrata IilosoIie a virtutii?
(Comentar la E;anghelia de la Ioan, omilia LXXX, 3, p. 419)
,,Hristos a mai poruncit: Nu ; ingrifiti de :iua de maine (Matei 6,
34). Stiu precis c nici un om nu vrea s asculte aceast porunc, nici s se
lase convins de adevrul ei, din pricina putinttii credintei noastre n
Hristos. De aceea, acoperindu-mi Iata din pricina rusinii, voi lsa la o parte
aceast porunc. Ar trebui s credem pe Hristos numai pe cuvnt; noi ns
nu-L credem nici cnd ne dovedeste adevrul spuselor Sale cu dovezi de
nezdruncinat, nici cnd ne d exemple despre temeinicia spuselor Lui, cum
sunt cele cu psrile cerului (Matei 6, 26) si cu iarba cmpului (Matei 6, 30);
ba, dimpotriv, ne Irmnt grija zilei de mine ca si pe pgni, ba poate si
mai mult, si, cu toate c ni s-a poruncit c nici nu trebuie s ne rugm pentru
cele de mine, noi ne cheltuim toat rvna noastr cu astIel de rugciuni.
(Despre cint (I, 5, n vol. Despre mrginita putere a dia;olului. Despre
cint., pp. 69-70)
GRIJILE LUMESTI NROBITOARE (urmrile pgubitoare)
,Dar dac vrem s ne ocupm de averile noastre, dac vrem s trim
n lux si cheI, dac vrem s avem grija Iemeilor si a tuturor lucrurilor din
lume, vom mai avea, oare, timp s ne purtm ca niste brbati, vom mai avea
timp s trim n Duhul (Rom., 8, 4), vom mai avea timp s ne ngrijim de
cele ale Domnului (I Cor., 7, 32)? Vom avea timp cnd vom pleca de pe
lumea aceasta. Dar atunci nu mai este timpul ostenelilor si al luptelor, ci al
cununilor si al pedepselor. (Despre Feciorie, 84, n vol. Despre Feciorie,
pologia ;ietii monahale, Despre creterea copiilor., p. 144)
,Nimic nu-l ndeprteaz pe om mai mult de sine nsusi dect
grijile de zi cu zi. Si nimic nu-l Iace mai prins de grijile de zi cu zi
dect neglijarea suIletului su. (Din vol. !roblemele ;ietii, p. 362)
GRIJILE LUMESTI NROBITOARE (remedii)
,Dac ne ngrijim de cele ale lui Dumnezeu, atunci si Dumnezeu se va
1316
ngriji de cele ale noastre si vom strbate n toat linistea oceanul vietii
acesteia. (Omilii la Facere, omilia XIV, V, n col. PSB, vol. 21, p. 165)
,Nu ; ingrifiti pentru su1letul ;ostru ce ;eti manca. Nu c suIletul ar
avea nevoie de mncare - c este imaterial - ci pentru c asa obisnuim s
vorbim. Dar chiar dac suIletul n-are nevoie de hran, totusi nu poate
rmne n trup, dac trupul nu-i hrnit.
Si dup ce a spus aceasta, nu s-a mrginit numai la att, ci si ntreste
spusele Sale, Iie prin pilde luate din alctuirea Iiintei noastre, Iie prin pilde
luate din aIar de noi. Prin pilde luate din alctuirea Iiintei noastre grind
asa: Nu este oare su1letul mai mare decat hrana i trupul decat haina? Cel
ce a dat ceea ce este mai mult, nu va da oare ceea ce este mai putin? Cel ce a
plsmuit trupul, care trebuie s Iie hrnit, nu va da, oare, hran? De aceea n-
a spus att: Nu ; ingrifiti ce ;eti manca i cu ce ; ;eti imbrca, ci: pentru
trupul ;ostru si: pentru su1letul ;ostru. (Omilii la Matei, omilia XXI, II, n
col. PSB, vol. 23, p. 275)
,Uitati-; la pasrile cerului (Matei 6, 26).
Ca s nu spui c trebuie s ne ngrijim de hran, Domnul ne ndeamn
si cu pilde mai puternice si cu pilde mai slabe. Pilde mai puternice: suIletul
si trupul; pilde mai slabe: psrile cerului. Cum nu ; ;a da ;ou Dumne:eu
hran, spune Domnul, cand El Se ingrifete atat de mult de 1iinte cu mult
in1erioare ;ou? (.)
De aceea se cuvine s admirm mai ales ntelepciunea Legiuitorului
nostru, c desi putea da exemple de oameni, putea s numeasc pe Ilie,
Moise, pe Ioan Boteztorul sau pe altii ca acestia, care nu s-au ngrijit de
hran, totusi d ca pild psrile ca s conving si mai mult pe asculttorii
Si. Dac Hristos ar Ii dat ca pild pe acesti drepti, asculttorii Si ar Ii putut
spune: N-am afuns inc la ;irtutea acelora' Asa, ns, Domnul i trece pe
acestia sub tcere si d ca pild psrile cerului, tindu-le orice scuz.
Domnul, prin aceast pild, imit legea veche. Ca si Vechiul Testament ne
trimite la albin (Prov., 6, 8), la Iurnic (Prov., 6, 6), la turturic si la
rndunic (Ier., 8, 7). Nu mic semn de cinste este si acesta, c putem svrsi,
prin vointa noastr liber, ceea ce animalele Iac prin Iire. Deci dac
Dumnezeu are att de mare grij de cele ce au Iost Icute pentru noi, cu att
mai mult de noi; dac are grij de cei ce ne slujesc, cu att mai mult de noi,
stpnii acelora. De aceea spune: Uitati-; Ia psrile cerului', n-a spus: Nu
precupetesc, nici nu 1ac negot, ci:
Nici nu seamn, nici nu secer (Matei 6, 26).
- Ce? Nu trebuie s semnm?
1317
- Hristos n-a spus c nu trebuie s semnm, ci c nu trebuie s ne
ngrijim; n-a spus nici c nu trebuie s muncim, ci c nu trebuie s Iim
Iricosi, s Iim chinuiti de griji. Ne-a poruncit s ne hrnim, dar s nu ne
ngrijim de hran. Acelasi lucru l-a spus mai nainte David, n chip ascuns,
grind asa: Deschi:i Tu mana Ta i saturi pe tot cel ;iu de buna ;oint si
iarsi: Cel ce d dobitoacelor hran i puilor de corb, care il cheam pe El.
(Omilii la Matei, omilia XXI, II, n col. PSB, vol. 23, pp. 275-276)
,Nu rvna noastr, ci purtarea de grij a lui Dumnezeu svrseste
totul, chiar n acelea n care ni se pare c noi lucrm. C dac Dumnezeu ne
prseste, nu ne-ar Ii de nici un Iolos nici grija, nici munca, nici altceva din
altele ca acestea, ci toate s-ar pierde. (Omilii la Matei, omilia XXI, III, n
col. PSB, vol. 23, p. 277)
,Dup cum betivul nu poate crede usor c exist om care s nu bea
nici ap, desi sunt printre noi multi monahi care au Icut aceasta, iar
desIrnatul, care a trit cu nenumrate Iemei, nu poate crede c este usor s
triesti n Ieciorie, si nici cel care rpeste averile strine nu poate crede c
altul si d cu usurint si averile lui, tot asa nici cei mcinati, n Iiecare zi, de
nenumrate griji nu vor admite cu usurint c pot exista oameni care triesc
Ir s se ngrijeasc de hran si de mbrcminte. C sunt multi oameni care
triesc asa, ne-o pot arta, chiar n zilele noastre, cei ce IilozoIeaz
250
.
(Omilii la Matei, omilia XXI, IV, n col. PSB, vol. 23, p. 278)
,Nu ; ingrifiti de :iua de maine, c :iua de maine ;a ingrifi de ale
sale. funge :ilei rutatea ei.
Adic chinul si zbuciumul de Iiecare zi. Nu-ti ajunge c-ti mnnci
pinea n sudoarea Ietei ? (Omilii la Matei, omilia XXI, III, n col. PSB,
vol. 23, p. 286)
,J dau aceast porunc, spune Domnul, nu cu alt scop decat ca s
; scap de grifile cele de prisos. Dac a:i te ingrifeti de :iua de maine i
apoi maine te ;ei ingrifi tot de :iua de maine, nu inseamn c 1aci o munc
de prisos? !entru ce sileti :iua de a:i s aib mai mult neca: decat neca:ul
sortit ei, adugand la propriile ei osteneli i po;ara :ilei de maine? Nu
uure:i cu nimic :iua de maine cu adaosul grifilor :ilei de a:i, ci o incarci
cu oboseli i 1rmantri :adarnice. (Omilii la Matei, omilia XXI, IV, n
col. PSB, vol. 23, p. 287)
250
Tlcuirea Pr. ProI. D. Fecioru: Adic monahii. (n. s. 25, p. 278).
1318
,Noi ne ngrijim de cele de pe pmnt, iar de cele din ceruri deloc.
Am rsturnat rnduiala. Luptm pe dou ci mpotriva poruncilor lui
Hristos. Si iat cum! Hristos ne spune: Nu cutati deloc cele de aici', dar noi
pe acestea le cutm nencetat. Hristos spune: Cutati pe cele cereti, dar noi
nu le cutm nici o clip, ci pe ct de mare ne e grija pentru cele lumesti, tot
pe att de mare ne e nepsarea pentru cele duhovnicesti, dar, mai bine spus,
chiar cu mult mai mare. (Omilii la Matei, omilia XXI, IV, n col. PSB, vol.
23, p. 287)
,Si cum s nu ne druiasc Dumnezeu toate bunttile, cnd El S-a
grbit atta ca s-Si dea Fiul Su spre junghiere? - C jertIa nu se mplinise
nc, dar o spune Pavel, grind asa: El, Care n-a crutat pe Fiul Su, cum s
nu ne i druiasc toate impreun cu El? (Rom. 8, 32). (Omilii la Matei,
omilia XXIII, V, n col. PSB, vol. 23, p. 300)
,Hristos a spus: Cutati imprtia lui Dumne:eu i toate acestea se
;or aduga ;ou (Matei 6, 33). Dac suntem Ir de grij cnd vedem c
altii si neglijeaz treburile lor si se ocup de ale noastre, cu mult mai Ir de
grij vom Ii cnd Dumnezeu Se ngrijeste de treburile noastre si poart grij
de ele. Nu te ngriji, dar, de treburile tale, ci las-le n grija lui Dumnezeu!
Dac te ngrijesti tu de ele, te ngrijesti ca om; dar dac Dumnezeu poart
grij de ele, poart grij de ele ca Dumnezeu. Nu te ngriji de ele, neglijnd
treburile de mai mare nsemntate, pentru c atunci nici Dumnezeu nu va
purta mult grij de treburile tale. Ca s aib mult grij de ele las-I-le pe
toate n seama Lui! Dac neglijezi ns pe cele duhovnicesti si te
ndeletnicesti cu treburile tale, Dumnezeu nu va purta mult grij de
treburile tale. Deci, dac vrei s-ti mearg bine treburile tale si s scapi de
orice grij, ndeletniceste-te cu cele duhovnicesti, dispretuieste pe cele
lumesti!
Fcnd asa, vei avea si pmntul odat cu cerurile si vei dobndi si
bunttile cele viitoare, cu harul si cu iubirea de oameni a Domnului nostru
Iisus Hristos. (Omilii la Matei, omilia XLVIII, V, n col. PSB, vol. 23, p.
790)
,Cine pune, oare, ntr-o tabr de lupt temelii? Cine zideste, oare,
casa pe care are s-o prseasc putin mai trziu? Nimeni! Dimpotriv, dac
ar ncerca cineva s Iac asa ceva ar Ii ucis ca trdtor. Cine cumpr ntr-o
tabr de lupt hectare de pmnt? Cine ncheie aIaceri? Nimeni! Si pe bun
dreptate. Ai venit ca s lupti, i se poate spune, nu s Iaci negot! Pentru ce te
1319
ostenesti ntr-un loc pe care-l vei prsi peste ctva vreme? F aceasta cnd
ne vom ntoarce n tar! Aceste cuvinte ti le spun si eu acum: F aceasta
cnd ne vom duce n cetatea cea de sus. Dar, mai bine spus, acolo nu trebuie
s te ostenesti; mpratul cel ceresc va Iace totul pentru tine. (.) Asa ar
trebui s triasc crestinii. S triasc ntocmai ca niste cltori pe pmnt,
rzboindu-se cu diavolul, dezlegnd pe cei tinuti robi de el; s se scape de
toate grijile lumesti. (Omilii la Matei, omilia LXIX, III, n col. PSB, vol.
23, pp. 797-798)
,Avem noi de umplut mai mult dect un pntece? Trebuie s
ntretinem noi mai mult dect un trup? Pentru ce atta grij si atta tumult?
Acest suIlet, pe care ni l-a dat Domnul, pentru ce-l mprtim noi asa, pentru
ce l risipim ntre attea slujiri si oIicii, crendu-ne nou nsine slujiri
crude? (Comentar la E;anghelia de la Ioan, omilia LXXX, 3, p. 419)
,A nu avea nevoie dect de putine lucruri, aceea este libertatea de care
se bucur ngerii si cei ce i imit pe ei. Gnditi-v ct este de ludabil a-si
dobndi aceast libertate ntr-un trup muritor. (Comentar la E;anghelia de
la Ioan, omilia LXXX, 3, p. 420)
,,. nu vedeti poate ce deprtare este de la cer pn la pmnt, si ce
Iel de rzboi avem a purta, cum omul este aplecat spre pcat, cum pcatul
lesne ne mpresoar, si cte curse sunt la mijloc? Deci pentru ce s tragem
dup noi attea griji, aIar de cele Iiresti, si s ne aducem prin aceasta mai
multe osteneli si necazuri, si mai mare s ne Iacem sarcina? Nu ajunge oare
a ne ngriji numai de pntece, de haine si de case? Nu ajunge grija celor
trebuitoare? Desi chiar si de aceasta ne-a oprit Hristos, zicnd: Nu ;
ingrifiti cu su1letul ;ostru ce ;eti manca, i ce ;eti bea, nici cu trupul ;ostru
cu ce ; ;eti imbrca (Mt. 6, 25). Deci dac nu trebuie a ne ngriji nici chiar
de hrana trebuitoare si de haine, nici de ziua de mine, apoi cei ce pun n
trebuintele lor zilnice attea mncruri, prin care singuri se ngroap n
pmnt, cum vor putea s se ridice la ceruri? (Comentariile sau Talcuirea
Epistolei intai ctre Corinteni, omilia XLII, p. 457)
,AstIel este Dumnezeu: cnd vede c noi nu suntem pironiti asa zicnd
de cele pmntesti, atunci ne d si acestea. Cnd ne vede c preIerm cele
duhovnicesti, atunci ne d si cele trupesti; mai nainte nu ni le d, ca nu
cumva s smulgem pe cele duhovnicesti. Crutndu-ne pe noi, nu ne d cele
1320
trupesti, ca si Ir de voia noastr s ne deprteze de ele. (Comentariile sau
Explicarea Epistolei ctre E;rei, omilia XX, p. 255)
,La ce este bun a ne atasa bunurilor pmntesti, cnd Dumnezeu,
acest Dumnezeu care imbrac crinii campului si pregteste mancarea
psrilor, acest Dumnezeu se oIer s poarte grij de toate bunurile
noastre? (Din vol. Bogtiile oratorice, p. 132)
1321
HRANA (consumul crnii)
,Tot ce se mic i ;ia: s ; 1ie hran. Ca pe iarba ;erde pe toate ;i
le-am dat. Prin aceste cuvinte Dumnezeu pune nceput mncrii de carne; nu
Iace asta ca s-i mping pe oameni la lcomie, ci ca oamenii s-I aduc
Stpnului jertIe si multumiri din crnuri si ca oamenii s nu se gndeasc c
sunt opriti de a mnca carne jertIit, Dumnezeu le druieste puterea de a
mnca din carnea jertIelor, dndu-le mult libertate: Ca pe iarba ;erde pe
toate ;i le-am dat. Apoi, dup cum lui Adam i-a dat voie s mnnce din toti
pomii, dar i-a poruncit s nu mnnce dintr-un singur pom, tot asa si acum
lui Noe, dup ce-i d voie s mnnce Ir team orice Iel de carne, i zice:
Numai carne in sangele su1letului s nu mancati.
Ce vor s spun aceste cuvinte? Ce nseamn carne in sangele
su1letului?
nseamn carne de animale suIocate. C sngele este suIletul
animalului.
Pentru c oamenii aveau s aduc animale ca jertI, Dumnezeu, prin
aceast porunc, aproape c le spune asa: Sangele dati-Mi-l Mie, iar carnea
;ou. A Icut asta, ca s nbuse dinainte pornirea oamenilor spre uciderea
de oameni. (Omilii la Facere, omilia XXVII, IV, n col. PSB, vol. 21, pp.
340-341)
,Unii spun c nu trebuie s mncm snge de animale, pentru c
sngele lor e greu, asemntor pmntului si aductor de boli. Dar noi
trebuie s ne pzim de a mnca snge de animale nu pentru aceast pricin
iscodit cu miestrie de mintea omeneasc, ci pentru porunca Stpnului.
(Omilii la Facere, omilia XXVII, V, n col. PSB, vol. 21, p. 342)
HRANA (cumptarea n mncri)
,Nu mncarea e un ru, Doamne Iereste! vtmtoare e
mbuibarea si mncatul peste trebuint de-ti plesneste pntecele. mbuibarea
te Iace s pierzi si plcerea mncrii, dup cum nu e un ru s bei cu
cumptare vin, ci s te mbeti, si prin lipsa de msur s-ti strici mintile.
(Omilii la Facere, omilia X, I, n col. PSB, vol. 21, p. 116)
,Dac mncm cu msur s nu ne rusinm niciodat; c Stpnul ne-
a Icut cu un astIel de trup c nu-l putem mentine altIel dect dac mncm;
numai s ne deprtm de lipsa de msur; mncarea cumptat ajut nespus
1322
de mult si la sntatea noastr si la buna noastr stare. (Omilii la Facere,
omilia X, II, n col. PSB, vol. 21, p. 117)
,Si n aceasta mrginim noi multumirea cu cele de trebuint sau
multumirea cu putin. Cel ce poate a se multumi cu stridii si a Ii sntos, nimic
mai mult s nu caute; iar cel mai slab si mai neputincios, si care are trebuint pe
deasupra de ndulcirea lui cu verdeturi, s nu Iie mpiedicat. Iar dac cineva ar Ii
mai neputincios si dect acesta si ar avea trebuint poate de un ajutor cumptat
din crnuri, nici de la acestea nu-l mpiedicm. Cci nu pentru a ucide sau a
vtma pe oameni sItuim noi prin acestea, ci ca pe cele prisoselnice s le
tiem. Iar prisoselnic este tot ceea ce este mai mult dect trebuinta. Cci cnd
noi si Ir acestea am putea tri cu sntate si plcut, tot ceea ce este adaos este
cu desvrsire prisoselnic.
Acestea le spunem noi si de haine, si de mas, si de cas, si de toate
celelalte, si pretutindeni cutm trebuinta numai, cci prisosul este si
neIolositor. (Talcuiri la Epistola a doua ctre Corinteni, omilia XIX, pp.
179-180)
,Un pahar mic de vin si o pine e de ajuns spre a umple pntecele
omului. Dumnezeu a Icut pe om mai cumptat dect toate celelalte vietti
pe care el le stpneste. (Comentariile sau Explicarea Epistolei ctre
E1eseni, omilia XIX, p. 181)
HRANA (,,mncm ca s trim, nu trim ca s mncm)
,,S ne obisnuim a mnca att ct s trim, nu ct s nu putem duce si
s ne ngreunm. C nu ne-am nscut si nu trim ca s mncm si s bem, ci
mncm ca s trim. Nu s-a Icut la nceput viata pentru mncare, ci
mncarea pentru viat. Noi ns asa ne cheltuim toat viata, ca si cum pentru
asta am Ii venit n lume. (Omilii la sracul La:r, cuvntul I, n vol. Omilii
la sracul La:r. Despre soart i !ro;ident., p.41)
HULA (mpotriva Duhului SInt)
,Orice pcat i de1imare se ;a ierta oamenilor, dar de1imarea
Duhului nu se ;a ierta lor. Si celui care ;a :ice cu;ant impotri;a Fiului
Omului i se ;a ierta lui, dar celui care ;a :ice cu;ant impotri;a Duhului
S1ant nu i se ;a ierta lui nici in ;eacul acesta, nici in cel ce ;a s 1ie (Matei
12, 31-32).
- Ce vrea s spun Domnul prin aceste cuvinte?
1323
- Multe ati spus mpotriva Mea! zice El. C sunt un nseltor, c sunt
mpotriva lui Dumnezeu. V iert acestea, dac v pociti, si nu v pedepsesc.
Dar deIimarea Duhului nu se va ierta nici acelora care se pociesc.
- Cum e cu putint asta? C a Iost iertat si acest pcat celor ce s-au
pocit. Multi din cei care au deIimat au crezut mai trziu si toate pcatele li
s-au iertat. Ce nteles au, dar, cele spuse? C dintre toate pcatele acesta
singur nu se poate ierta? Pentru ce oare?
- Pentru c despre Hristos iudeii nu stiau cine este, dar despre Duhul
aIlaser de mult vreme. Tot ce-au grit proIetii au grit prin Duhul SInt;
toti cei din Vechiul Testament aveau o idee Ioarte clar despre Duhul SInt.
ntelesul cuvintelor lui Hristos este deci acesta: Fie' spune El. !uteti
pctui 1at de Mine, din pricina trupului cu care sunt imbrcat, dar nu
puteti spune i de Duhul S1ant. Nu-L cunoatem'. De aceea de1imarea
;oastr nu ; ;a 1i iertat i ;eti 1i pedepsiti i aici i dincolo. - Multi au Iost
pedepsiti numai aici; de pild, desIrnatul din Corint (I Cor., 2, 6) si
corintenii care s-au mprtsit cu nevrednicie cu dumnezeiestile taine (I Cor.,
11, 18-32) - Dar ;oi, continu Hristos, ;eti 1i pedepsiti i pe lumea aceasta
i pe cealalt. J iert toat de1imarea adus Mie inainte de rstignire' J
iert chiar rstignirea' Numai pentru necredinta ;oastr nu ;eti 1i pedepsiti' -
C nici cei care au crezut nainte de rstignire nu aveau o credint totdeauna
deplin. nainte de patimi Hristos poruncea s nu-L Iac nimnui cunoscut;
iar n timpul rstignirii a spus c le-a iertat lor pcatul acesta - Dar cele ce
ati spus despre Duhul S1ant, acelea nu ;or a;ea iertare'
C Domnul S-a gndit la deIimrile aduse Lui nainte de rstignire se
vede din cuvintele pe care le-a adugat: Celui care ;a :ice cu;ant impotri;a
Fiului Omului, se ;a ierta lui, dar celui care ;a :ice cu;ant impotri;a
S1antului Duh, nu i se ;a ierta lui.
- Pentru ce?
- !entru c Duhul S1ant ; este cunoscut, spune Hristos, pentru c ati
pctuit 1at de 1apte e;idente. Chiar dac spuneti c pe Mine nu M
cunoateti, dar nu puteti spune c nu cunoateti pe S1antul Duh, c
scoaterea demonilor i tmduirile sunt lucrarea S1antului Duh. Deci nu M-
ati ocrat numai pe Mine, ci i pe Duhul cel S1ant. De aceea osanda ;oastr
este de neinlturat i aici i dincolo. (Omilii la Matei, omilia XLI, III, n
col. PSB, vol. 23, p. 496-497)
HULA (mpotriva lui Dumnezeu)
,... cei ce triesc ru sunt pricin de hul mpotriva Lui. (Comentar
la E;anghelia de la Ioan, omilia LVII, 2, p. 284)
1324
,SIntul nume al lui Dumnezeu nu este atta hulit prin stricciunea
neamurilor pe ct este prin stricciunea crestinilor. Pentru aceasta v
ndemn, dragii mei Irati, s Iacem tot posibilul ca Dumnezeu s Iie slvit n
mod inIinit. Cci zice: Vai slujitorului prin care se huleste numele lui
Dumnezeu! Ori, zicnd Dumnezeu: Jai, El arat c cel mpotriva cruia
pronunt acest cuvnt, va Ii condamnat la chinuri si la pedepsele cele mai
aspre. (Comentar la E;anghelia de la Ioan, omilia LXVII, 3, p. 346)
,Cci dac omul nsusi, IilosoInd n Iel si chip, nu suIer nimic din
cauza deIimtorilor, cu att mai mult Dumnezeu, prin natura Sa
neschimbat si nestriccioas, sau prin slava Sa cea nemputinat si
neschimbat. (Omilii la Epistola ctre Romani a S1antului postol !a;el,
omilia III, p. 53)
,Dac noi, batjocorind pe mpratul a toate, n loc s Iim pedepsiti,
am Iost cinstiti prin marea Lui iubire de oameni, ti poti nchipui ct
nerecunostint am avea Iat de El, batjocorindu-L si dup aceasta! Atunci
desigur c vom Ii pedepsiti cu cea mai mare pedeaps pentru asemenea
nerecunostint, ba nc mai aspr dect cea dinti. Batjocora dinainte nu ne-
ar arta att de nerecunosctori pe ct ne arat cea de dup cinstea si marea
Lui purtare de grij Iat de noi. (Omilii la Epistola ctre Romani a
S1antului postol !a;el, omilia XVIII, p. 363)
,Fiindc toti cei ce triesc deIimnd pe Dumnezeu, nevrednici sunt
de a privi soarele. Nevrednici sunt cei ce-L deIaim de a se bucura de
Ipturile care-L slvesc, precum si Iiul care deIaim pe tatl su este
nevrednic de a se bucura de slujba servitorilor merituosi. (Omilii la
Epistola ctre Romani a S1antului postol !a;el, omilia XVIII, p. 365)
,,Nu este, nu este pcat mai mare ca acesta, dar nici deopotriv; ci este
adaos de pcate. Pcatul acesta amestec totul; i se cuvine pedeaps de
neiertat, osnd nendurat. (Despre soart i !ro;ident, cuvntul II, n
vol. Omilii la sracul La:r. Despre soart i !ro;ident., pp. 170-171)
,,Cci pentru cel ce are minte este mai nIricosat dect orice iad s-L
jigneasc pe Dumnezeu. (Cinci cu;antri despre na i Samuel, cuvntul
V, n vol. Omilii i cu;antri despre educatia copiilor., p. 77)
1325
,,Hulitorii de Dumnezeu sunt aceia despre care cineva a spus: Cel care
arunc o piatr in sus, in capul lui a aruncat-o (Sir. 27, 25). Cel ce arunc o
piatr n sus nu va putea s despice bolta cereasc, nici mcar s o ating,
dimpotriv, piatra rmas n aer l va izbi n crestetul capului pe nsusi
arunctorul ei. La Iel se ntmpl si cu cel care huleste acea Fiint
preaIericit, aceea pe care nimic nu ar putea-o pgubi, Iiind cu mult prea
mare si prea nalt, nct s mai poat primi vreo lovitur: el ascute sabia
care i va ptrunde n suIlet, ca urmare a nerecunostintei artate Iat de
bineIctorul su. (Despre necunoaterea lui Dumne:eu, cuvntarea III, pp.
62-63)
,La urma urmei, cel care suIer, chiar dac mai rosteste cte-o
vorb rea n durerea lui, este vrednic de iertare, ns cel care, Ir s
suIere, l huleste pe Dumnezeu si-si pierde suIletul, ce iertare mai
asteapt? (Din vol. !roblemele ;ietii, p. 152)
HULA (mpotriva lui Dumnezeu; pedepsirea hulitorului)
,Si pentru c noi vorbim acum de blasIemii, singura recunostint, singura multumire ce v
aspre mustrri, si chiar, dac trebuie, dispretuieste-l lovindu-l peste Iat; tu
nu poti ntrebuinta mna la un lucru mai sInt ca acesta. Dac te va trage
naintea judectii, nItisndu-te cu curaj, spune drept toat aprarea c tu ai
rzbunat pe regele ngerilor, al crui sInt nume era blasIemiat. Cci dac se
pedepsesc acei care blasIemiaz numele regelui pmntesc, cu att mai mult
trebuie a pedepsi pe acel care merge pn la acelasi abuz Iat de Dumnezeu.
Aceasta e o crim public, este o nedreptate comun contra creia noi trebuie s ne ridic
Dumnezeu: pentru c dac voiesc s pronunte blasIemii, s Iie mai atenti si
mai timizi, s se team ca un crestin s nu-i aud si s nu pedepseasc pe loc
nelegiuirea lor. Nu v aduceti aminte de curajul sIntului Ioan? El vzu un
om tiran care clca legile cstoriei si cu ndrzneal el spune n public: Nu
ti se cu;ine tie s ai pe 1emeia 1ratelui tu (Mc., 4, 18).
Eu te sItuiesc a dojeni nu un rege, nici un judector; eu nsuIletesc zelul tu nu pentru a
(!rimele patru omilii despre statui, omilia I, pp. 30-31)
................................................................................................................
,Cel putin ndreapt pe egalul tu si dac va trebui s pieri, s nu te
retragi: alearg cu bucurie la acest Iel de martir: pentru c sIntul Ioan a Iost
martir. Nu se cerea de la el ca s sacriIice, nici s adore idolii; dar neputnd
pzi tcerea cnd vedea legile sIinte insultate, el sacriIic capul su; asadar,
1326
si tu poti lupta ca si el pentru dreptate pn la moarte si Domnul ti va ajuta.
(!rimele patru omilii despre statui, omilia I, p. 31)
HULA (mpotriva lui Dumnezeu lepdarea ei)
,Hula nu-I pricinuieste nici o vtmare lui Dumnezeu; ci, dimpotriv,
cel ce-L huleste, acela se rneste. Nu te mnia pe hulitor! Suspin pentru el,
plnge-l! Fapta lui e vrednic de plns. Pe un om rnit nimic nu-l poate
vindeca asa de bine ca blndetea. Blndetea e mai puternic dect Iorta. Iat
ce grieste Dumnezeu, Cel hulit de noi, att Vechiul ct si n Noul
Testament; n Vechiul Testament: !oporul Meu, ce ti-am 1cut? (Mih., 6, 3);
iar n Noul Testament: Saule, Saule, pentru ce M prigoneti? (Fapte 9, 4).
Pavel ne porunceste s povtuim cu blndete pe cei ce ne stau mpotriv (II
Tim., 2, 25); iar Domnul a certat cu asprime pe ucenici cnd s-au apropiat de
El si I-au cerut s pogoare Ioc din cer, spunndu-le: Nu titi ai crui Duh
sunteti (Luca 9, 54-55). Si acum, cnd crturarii L-au hulit, Domnul nu le-a
spus: O, spurcatilor i ineltorilor' O, pi:mailor i dumanii mantuirii
oamenilor', ci: !entru ce cugetati cele rele in inimile ;oastre? (Matei 9, 4).
Trebuie, dar, s strpim cu blndetea boala. Omul care se ndreapt
datorit Iricii se ntoarce iute iarsi la rutatea lui. De aceea a poruncit
Domnul s se lase si neghina (Matei 13, 30), ca s se dea vreme de pocint.
Multi din acestia s-au pocit si au ajuns oameni vrednici, desi mai nainte
erau pctosi si ri. (Omilii la Matei, omilia XXIX, III, n col. PSB, vol. 23,
p. 367)
HULA (hulirea aproapelui)
,,Dac cel care spune Iratelui su: Nebunule este vrednic de cea mai
grea pedeaps, ct de mult Ioc al gheenei va aduna pe capul lui cel care
huleste pe Iratele su numindu-l ruIctor, pizmret, om Ir constiint,
rvnitor de slav desart si mai stiu eu cum? (Despre cint (I, 2, n vol.
Despre mrginita putere a dia;olului. Despre cint., p. 58)
,,Dar pentru ce l numeste el, dup locul nasterii sale, Iuda, cel :is
Iscarioteanul si pentru ce nu zice Iuda ;an:torul? El Iace aceasta pentru ca
s ne ndemne a ne tine limba curat de vorbe de ocar si de aceea se
stpneste a-l numi ;an:torul. S ne nvtm, deci, a nu vorbi ru despre
nici unul dintre vrjmasii nostri. Dac Evanghelistul chiar mpotriva
vnztorului Domnului nu ntrebuinteaz nici un cuvnt aspru, cum am
putea noi s aIlm iertare cnd hulim pe cei de aproape ai nostri? Ba nc noi
1327
batjocorim nu numai pe vrjmasii nostri, ci si pe cei ce sunt ctre noi cu
bune plecri. V conjur, s nu mai Iie una ca aceasta ! Ascultati numai ce
zice Apostolul Pavel: Nici un cu;ant putred s nu ias din gura ;oastr
(EIes. 4, 29). (Cu;ant la S1anta i Marea Joi, n vol. Omilii la !ostul
Mare., p. 166)
1328
IADUL
,Iadul nu trebuie s ne nIricoseze si s ne sperie din pricina Iocului
nestins, din pricina cumplitelor pedepse si din pricina chinurilor Ir de
sIrsit, ci din pricin c L-am suprat pe Stpnul cel asa de bun si din
pricin c ne aIlm n aIara bunei Lui vointe. (Omilii la Facere, omilia
XXIII, V, n col. PSB, vol. 21, p. 281)
,Dac nu ne apucm acum, ct mai suntem nc n aren, de ostenelile
virtutii, dac nu Iugim acum de mrejele pcatului, mai trziu degeaba ne
nvinuim, cnd pocinta nu mai este de Iolos. Ct vreme mai suntem n
viata de aici, este cu putint s avem cstig de pe urma pocintei, s ne
curtim pcatele de mai nainte si s ne nvrednicim de iubirea de oameni a
Stpnului; dar dac lsm s treac timpul acesta si suntem smulsi dintr-o
dat de aici, nici un Iolos nu vom avea de ne vom ci atunci. Si ca s vezi c
asa este, ascult pe proIetul care spune: In iad cine se ;a mrturisi ]ie? (Ps.,
6, 5); si iarsi: Fratele nu i:b;ete, i:b;i-;a, oare, omul? (Ps., 48 , 7). Nu
este nimeni acolo, spune proIetul, nici Irate, nici tat, nici mam, care s
scoat din munci pe cel pe care trndvia lui l-a aruncat acolo. Dar pentru ce
vorbesc eu de Irate, de tat sau de mam? Nici chiar dreptii, care au mult
ndrznire naintea lui Dumnezeu, nu ne vor putea ajuta cu ceva atunci, dac
ne trndvim acum. Chiar dac ;or ;eni Noe, Io; i Daniil, nu ;or mantui pe
1iii i 1iicele lor (Iez., 14, 20). Uit-te ct de grozav e amenintarea si de ce
drepti vorbeste proIetul! Acestia, pe vremea lor, au mai mntuit pe altii. Noe
a mntuit pe Iemeia si pe Iii lui, cnd potopul acela nIricostor a venit pe
lume, Iov la Iel a Iost si el pricina mntuirii altora, iar Daniil a smuls pe
multi de la moarte, cnd barbarul acela, dorind lucruri mai presus de Iirea
omeneasc, a ncercat s ucid pe caldei, pe magi si pe gazarieni. Ca s nu
socotim cumva c n veacul ce va s Iie vor mai Ii unele ca acestea, c cei
virtuosi adic si cei care au ndrznire naintea lui Dumnezeu vor putea
scpa de pedepsele de acolo pe cei dragi lor care au dus aici pe pmnt o
viat pctoas. (Omilii la Facere, omilia XLIII, I, n col. PSB, vol. 22, pp.
106-107)
,Dumnezeu ne-a amenintat cu iadul, nu ca s ne arunce n el, ci ca s ne
nduplece s Iugim de aceast cumplit tiranie. Noi, ns, Iacem cu totul
dimpotriv si alergm n Iiecare zi pe drumul ce duce spre iad. (Omilii la Matei,
omilia I, VII, n col. PSB, vol. 23, p. 25)
1329
,Si prin aceasta ti arat dragostea Lui si-ti descoper dorul ce-l are de
tine. C nu spune: Duceti-; in 1ocul cel pregtit ;ou', ci: In 1ocul cel
pregtit dia;olului' Iar mai nainte de a pronunta aceast sentint, le spune
celor trimisi n Ioc pcatele svrsite; si nu le spune pe toate, ci cteva. Iar
nainte de pctosi i cheam pe cei ce au Icut Iapte bune, ca s le arate
pctosilor, si prin aceasta, c pe bun dreptate i nvinuieste. Nu sunt, oare,
cuvintele spuse de Hristos pctosilor mai chinuitoare chiar dect chinul
iadului? Nimeni n-ar lsa pe bineIctorul su s plece cu mna goal dac l-
ar vedea Ilmnd; iar dac-l las, atunci de rusine ar dori mai degrab s se
ascund n pmnt dect s aud doi sau trei prieteni de purtarea lui. Ce va
Ii, oare, n suIletul nostru, cnd vom auzi spunndu-ni-se, naintea ntregii
lumi, nemilostivirea noastr Iat de BineIctorul nostru? N-ar Ii vorbit
Domnul nicicnd de lucrul acesta, dac n-ar Ii urmrit s arate pentru ce ne
pedepseste asa. Din nespusele Sale Iaceri de bine se vede c nu pentru a
ocr, ci pentru a Se apra si a arta c nu n zadar, nici Ir temei, a spus
pctosilor: Duceti-; de la Mine' Dac ar Ii vrut s-i ocrasc, le-ar Ii pus
n Iat toate pcatele lor; dar asa, le spune numai ce a suIerit de pe urma
nemilosteniei lor. (Omilii la Matei, omilia XXIII, VIII, n col. PSB, vol. 23,
pp. 306-307)
,Cunosc multi oameni care se tem numai de iad; eu, ns, spun c
mult mai amar dect chinul iadului este pierderea slavei din mprtia
cerurilor. Nu e deloc de mirare c nu se poate nItisa asta cu cuvntul. C
nici nu stim Iericirea acelor buntti, ca s ne dm seama bine de
nenorocirea pricinuit de pierderea lor. Pavel a cunoscut bine Iericirea
,
bunttilor ceresti (II Cor., 12, 2-4); el stia c cea mai mare nenorocire este
s pierzi slava lui Hristos. Si aceasta o vom sti atunci cnd noi nsine o vom
pierde.
Dar s nu suIerim asta, o Unule-Nscut, Fiule al lui Dumnezeu, nici s
ncercm groaznicele chinuri ale iadului!
Ct de mare ru este pierderea acelor buntti nu se poate spune
lmurit; dar, pe ct voi putea, m voi sili s v-o Iac ct de putin cunoscut.
S presupunem c este un copil minunat, care este si virtuos si are si
stpnirea ntregii lumi; c este att de virtuos, nct toti supusii lui l iubesc,
ca si cum ar Ii propriul lor copil. Gnditi-v acum ce n-ar ndura tatl acestui
copil numai si numai s nu piard prilejul de a sta necontenit alturi de el?
Ce necaz, mare sau mic, n-ar accepta, numai s-l poat vedea si s se poat
bucura de chipul lui? Aceasta s o gndim si despre slava din ceruri. Nu este
att de dorit si de iubit de tatl lui acest copil, chiar de ar Ii de nenumrate
1330
ori virtuos, ct de iubit si de dorit este dobndirea bunttilor ceresti, adic
desIacerea de legturile trupului si trirea cu Hristos (Filip., 1, 23). NesuIerit
este iadul si chinul de acolo; dar chiar de-ai spune c sunt mii si mii de
iaduri, nici atunci nu vei putea spune c chinul celui czut n attea iaduri
este la Iel cu chinul celui care pierde slava aceea Iericit, a cerurilor, de a Ii
adic urt de Hristos si de a auzi: Nu ; tiu pe ;oi (Matei 25, 12), de a Ii
nvinuit c ai vzut pe cel Ilmnd si nu l-ai hrnit (Matei 25, 42). Am suIeri
mai degrab mii de trsnete, dect s vedem c Hristos si ntoarce de la noi
blnda Sa Iat, c nu vrea s Se uite la noi cu dulcii Si ochi. Dac atunci
cnd i eram dusmani, cnd l uram, cnd i ntorceam spatele, Hristos ne-a
iubit att de mult, nct nu S-a crutat nici pe Sinesi, ci S-a dat spre moarte,
cu ce ochi, dar, ne vom mai uita la El, cnd dup toate aceste bineIaceri, nu
L-am nvrednicit nici de o bucat de pine cnd era Ilmnd. (Omilii la
Matei, omilia XXIII, VII, n col. PSB, vol. 23, pp. 305-306)
,Unde sunt, deci, cei care nu cred n existenta iadului? Dac cei care
au trit nainte de venirea lui Hristos, care n-au auzit nici din nume de iad si
nici de nviere, vor Ii pedepsiti pe lumea cealalt, dup ce au Iost pedepsiti si
aici, apoi cu mult mai mult noi, care am Iost nscuti si crescuti cu cuvintele
IilozoIiei! As putea Ii, ns, ntrebat:
- Dar e drept s Iie aruncati n iad cei care nici n-au auzit de iad? Vor
spune: Dac ne amenintai cu iadul, ne-am Ii temut si ne-am Ii nteleptit!
- Nu cred! C si noi, cei de astzi, auzim n Iiecare zi vorbindu-ni-se
de iad si totusi nu ne sinchisim deloc. n aIar de asta, trebuie s mai spun si
aceea c acela care nu se teme de pedepsele care i stau n Iat, cu mult mai
mult nu se va teme de pedepsele de pe lumea cealalt. C pe oamenii mai
putin ascutiti la minte si mai legati de pmnt i cumintesc de obicei mai
repede pedepsele imediate dect cele de mai trziu.
- Deasupra noastr, ns, st o Iric mai mare, iadul, mi se poate
spune. Cei dinainte de venirea lui Hristos n-o aveau, asa c li se Iace
nedreptate cnd sunt pedepsiti.
- Deloc! Mai nti, n Iata lor nu stteau aceleasi lupte ca n Iata
noastr. Ale noastre sunt cu mult mai mari. Iar cei ce se ostenesc mai mult
au nevoie si de ajutor mai mare. Si nu mic ajutor ne este nou cresterea
Iricii. Dac noi avem avantajul Iat de cei de dinainte de venirea Domnului,
s stim pedepsele de pe lumea cealalt, ei au Iat de noi avantajul c erau
pedepsiti cumplit ndat. Dar multi mai Iac nc o obiectie:
- Unde mai este dreptatea lui Dumnezeu, spun acestia, dac pctuind
esti pedepsit si pe lumea aceasta si pe lumea cealalt?
1331
- Vreti s v aduc aminte chiar de cuvintele voastre, ca s nu-mi Iaceti
greutti, ci ca voi nsiv s dati rspuns ntrebrii voastre? Am auzit pe multi
oameni de-ai nostri revoltndu-se si grind asa cnd aIl c unui ucigas i s-a
tiat capul n temnit: Ticlosul i blestematul acela a ucis trei:eci de
oameni i chiar cu mult mai multi i indur numai o singur moarte' Unde
este dreptatea? Deci voi nsiv mrturisiti c nu-i de ajuns o singur moarte
pentru pedepsirea lui. Cum se Iace, ns, c atunci cnd e vorba de pedepsele
de pe lumea cealalt sunteti de alt prere? Sunteti de alt prere pentru c
nu judecati pe altii, ci pe voi nsiv. Att de mare piedic e dragostea de sine
pentru vederea drepttii!. (Omilii la Matei, omilia XXXVI, IV, n col. PSB,
vol. 23, pp. 449-450)
,S nu suprm pe Hristos. Lucrul acesta e mai cumplit si mai
groaznic dect orice. Chiar dac multora li se pare iadul nIricostor, eu nu
voi nceta de a striga mereu, c a supra pe Hristos este mai cumplit si mai
nIricostor dect gheena. Si v rog ca si voi s gnditi la Iel. Asa vom scpa
si de iad si ne vom bucura de slava lui Hristos. (Omilii la Matei, omilia
XXXVI, IV, n col. PSB, vol. 23, p. 450)
,Dac Iocul acesta material de pe pmnt s-a npustit ca o Iiar din
cuptorul Babilonului si i-a ars pe cei ce sedeau aIar, ce nu va Iace Iocul
cellalt, nematerial, celor peste care se va npusti? Ascult ce spun proIetii
despre ziua aceea: Ziua Domnului este nelipsit de manie i plin de urgie
(Isaia 13, 9). Nu va Ii nimeni care s ne apere; nimeni care s ne scape;
nicieri chipul cel blnd si linistit al lui Hristos. Ci, dup cum cei osnditi n
mine, la munc silnic, sunt dati pe mna unor oameni Ir de inim si nu
vd pe nici unul din cunoscutii lor, ci numai pe cei care-i pzesc, tot asa va Ii
si atunci; dar, mai bine spus, nu asa, ci chiar cu mult mai cumplit. Aici pe
pmnt mai poti s Iaci o cerere de gratiere mpratului, l mai poti ruga s-ti
ridice osnda; dar acolo nu. Cei ce au intrat acolo nu mai scap, ci rmn
acolo, se prjolesc si simt atta durere ct nu se poate spune cu cuvntul.
Dac nimeni nu poate s nItiseze prin cuvinte durerile cumplite ale celor
arsi n Ioc, cu mult mai mult suIerintele pricinuite de Iocul de acolo. Aici pe
pmnt se termin totul ntr-o scurt scurgere de timp; dincolo ns Iocul
arde mereu si nu se mistuie ce se arde. (Omilii la Matei, omilia XLIII, IV,
n col. PSB, vol. 23, pp. 515-516)
,Dar pentru ce trebuie s vorbesc de chinurile din iad? Gndeste-te la
cei care suIer de podagr. Cnd i chinuie cutitele durerii, poti s le arti
1332
mii de bolnavi cu suIerinte mai mari dect ale lor, nici nu te bag n seam!
Durerea lor e att de puternic nct nu ngduie mintii s aib o clip de
rgaz s se mai gndeasc si la altii si s se mngie. S nu ne hrnim, dar,
cu aceste ndejdi zadarnice! Te poti mngia cu nenorocirile altora cnd e
vorba de suIerintele mici; dar cnd durerea e covrsitoare, cnd toate cele
dinuntrul tu sunt pline de tulburare, cnd suIletul nu mai poate s-si dea
seama nici de el nsusi, de unde mai poti culege mngiere?
Deci sunt de rs si de batjocur toate aceste cuvinte; sunt basme de
adormit copiii. Mngierea de care-mi vorbesti poti s-o capeti cnd ai o
suprare, o suprare mic, atunci cnd auzim c si cutare a ptit la Iel. Dar
sunt cazuri cnd nici suprarea nu ne-o mngie. Dac deci suIerintele altora
n-au nici n aceste mici suprri vreo putere, cu mult mai mult nu vor avea
vreo putere cnd e vorba de dureri si chinuri nespuse, care atrag dup ele
scrsnetul dintilor. Stiu c v supr si v ntristez cu aceste cuvinte. Dar ce
s Iac? N-as vrea s griesc asa! As vrea ca si eu si voi toti s ndrgiti
virtutea. Dar pentru c cei mai multi dintre noi trim n pcate, as vrea s-mi
dea cineva atta putere ca s v ntristez cu adevrat si s ating suIletul
asculttorilor mei. (.) Dac o slug dispretuieste amenintarea stpnului
su, negresit sluga nu rmne nepedepsit, pentru c dispretul artat
stpnului este o pricin de si mai mare pedeaps.
De aceea v rog s ne zdrobim inimile cnd auzim vorbindu-se de iad.
ntr-adevr, nimic nu este mai plcut dect de a vorbi de iad, pentru c nimic
nu-i mai amar dect chinurile din iad.
- Dar cum poate 1i plcut s aud ;orbindu-mi-se de iad? m-ar putea
ntreba cineva.
- !entru c este neplcut s afungi in iad! Pentru c aceste cuvinte,
suprtoare n aparent, ndeprteaz iadul de la noi si n locul lui ne dau o
alt plcere: ne schimb suIletele, ne Iac mai evlaviosi, ne nalt mintea, ne
naripeaz gndul, alung atacul cel ru al poItelor, sunt doctorie. De aceea
ngduiti-mi ca, vorbindu-v de iad, s v vorbesc si de rusinea din iad. C
dup cum ninivitenii vor osndi atunci pe iudei, tot asa si pe noi ne vor
osndi multi din cei care par acum cu mult mai prejos de noi. S ne gndim,
dar, ct de mare va Ii batjocura, ct de mare osnda. S ne gndim, cel putin
acum, s punem nceput si us de pocint. (Omilii la Matei, omilia XLIII,
IV, n col. PSB, vol. 23, pp. 516-517)
,Pentru noi, spun monahii, a supra pe Stpn e mai groaznic dect a
Ii aruncati n iad. (Omilii la Matei, omilia LV, I, n col. PSB, vol. 23, p.
634)
1333
,Hristos, vrnd s ne descrie chinul din iad, ni l-a zugrvit sub chipul
unui om care nu-si poate satisIace dorinta; ne-a dat ca pild pe bogatul care
se prjolea de sete; dorea o pictur de ap si n-o putea avea; asa se chinuia
(Luca 16, 24). (Omilii la Matei, omilia LXIII, III, n col. PSB, vol. 23, p.
731)
,Cnd a vorbit despre mprtie, dup ce a spus: Jeniti de moteniti
imprtia, a adugat: cea pregtit ;ou de la intemeierea lumii, dar cnd a
vorbit de Ioc, n-a mai grit asa, ci: cel pregtit dia;olului. Eu, le spune
Hristos pctosilor, v-am pregtit mprtia; Iocul nu-i pregtit vou, ci
dia;olului i ingerilor lui, dar pentru c voi nsiv v-ati aruncat n el, vina e
a voastr~~.
Hristos si ndreptteste hotrrea Lui nu numai prin cele spuse mai
nainte, ci si prin cele ce le mai spune, artnd pricinile osndirii lor: m
1lman:it i nu Mi-ati dat s mnanc. De-ar Ii Iost chiar un dusman cel ce
ntindea mna, oare, suIerintele lui, Ioamea lui, Irigul lui, lanturile lui,
goliciunea lui, boala lui, umbletul lui de ici-colo sub cerul liber n-ar Ii Iost n
stare s nmoaie si s nduplece chiar pe cel mai nemilos om? Aceste
suIerinte sunt n stare s pun capt si dusmniei. Dar voi n-ati Icut aceasta
nici prietenului vostru, care v e prieten si bineIctor si stpn. De vedem
un cine Ilmnd, ni se Iace mil de el; o slbticiune de-o vedem
nIlmnzit, ni se moaie inima; dar tie nu ti se nmoaie inima cnd vezi pe
Stpn Ilmnd? Poti s mai aperi o astIel de purtare?. (Omilii la Matei,
omilia LXXIX, II, n col. PSB, vol. 23, pp. 898-899)
,- Ar trebui ns, mi s-ar mai putea spune, s vin pe lume numai cei
buni, atunci n-ar mai Ii Iost nevoie de iad, nici de osnd, nici de pedeaps si
n-ar mai Ii Iost nici urm de rutate; cei ri ar Ii trebuit sau s nu se nasc
sau s moar ndat ce s-au nscut.
- Se cuvine s-ti spun mai nti cuvintele apostolice: Dar tu, omule,
tu cine eti care rspun:i inaintea lui Dumne:eu? Oare 1ptura ;a :ice Celui
Ce a 1cut-o. !entru ce m-ai 1cut aa? (Rom., 9, 20). Iar dac vrei si
argumente, ti voi spune c sunt mai mult admirati cei buni cnd se gsesc
printre cei ri; atunci se vdeste mai ales buntatea si multa lor IilozoIie. Dar
tu, spunnd acestea, nimicesti temeiul luptelor si al strdaniilor.
- Dar ce? Ca s se arate acestia buni, trebuie s Ii pedepsiti altii?
- Doamne Iereste! Ei nu sunt pedepsiti ca s se arate ceilalti buni, ci
sunt pedepsiti pentru rutatea lor; nici n-au ajuns ri pentru c au Iost adusi
asa pe lume, ci pentru rutatea lor; nici n-au ajuns ri pentru c au Iost adusi
asa pe lume, ci pentru c sunt trndavi. De aceea si sunt pedepsiti. Si cum s
1334
nu Iie vrednici de pedeaps, cnd au avut attia dascli de virtute si n-au
cstigat nimic. Dup cum cei buni si virtuosi sunt vrednici de ndoit cinste
si pentru c au ajuns de Iolos si pentru c n-au Iost vtmati cu nimic de cei
ri, tot asa si cei ri sunt vrednici de ndoit pedeaps si pentru c au ajuns
ri, cnd puteau s ajung buni - dovad cei care au ajuns buni - si pentru c
n-au cstigat nimic de la cei buni. (Omilii la Matei, omilia LXXXI, II, n
col. PSB, vol. 23, p. 918)
,Dou lucruri a spus Ioan despre Hristos: unul, c va boteza cu Duh
SInt si altul, c va arde pe cei necredinciosi. Dac unul e vrednic de
credint, atunci negresit si cellalt. De aceea Ioan a Icut dou proorocii
despre Hristos, pentru ca pe temeiul celei care s-a mplinit s crezi si n
aceea care nu s-a mplinit nc. Hristos Iace la Iel; adeseori despre aceleasi
lucruri sau despre lucruri contrare, Iace dou proorocii, una care se
mplineste pe pmnt, alta pe care o Igduieste c se va mplini pe lumea
cealalt. Face asta pentru ca oamenii, crora le place s discute mult, s
cread pe temeiul proIetiei mplinite si proIetia care nu s-a mplinit nc.
Hristos a Igduit c va da n viata aceasta nsutit celor care au prsit tot ce-
au avut, iar n veacul viitor viat vesnic (Marcu 10, 30); si a Icut vrednice
de credint si darurile viitoare prin mplinirea darurilor date pe pmnt. Asa
si Ioan Boteztorul; a Icut dou proIetii: una c Hristos va boteza cu Duh
SInt, alta c va arde pe cei pctosi n Iocul cel nestins.
Deci dac Hristos n-ar Ii botezat cu Duhul SInt pe apostoli si n
Iiecare zi pe cei ce voiesc, ai putea pune la ndoial si pe celelalte, adic
pedeapsa vesnic si Iocul cel nestins; dar dac s-a svrsit si se svrseste n
Iiecare zi ceea ce este mai mare si mai greu, ceea ce depseste orice cuvnt
botezul cu Duh SInt , cum poti spune c nu-i adevrat ceea ce-i usor, ceea
ce-i potrivit mintii omenesti, adic pedeapsa vesnic si Iocul nestins?
(Omilii la Matei, omilia XI, V-VI, n col. PSB, vol. 23, p. 139)
, ... pe cel care spune Iratelui su: nebunule, l pedepseste cu gheena
Iocului. Acum, pentru prima dat, Hristos pomeneste de gheen. Mai nainte,
vorbise mult de mprtia cerurilor; dar abia acum vorbeste de gheen,
artnd cu asta c mprtia cerurilor se datoreste iubirii Sale de oameni si
vointei Sale, pe cnd iadul se datoreste vietii noastre pctoase. (Omilii la
Matei, omilia XVI, VIII, n col. PSB, vol. 23, pp. 210-211)
,,. s nu nvinovteasc nimeni pe Dumnezeu. Nu din partea celui ce
cheam se ntmpl a nu crede, ci din partea celor ce Iug cnd sunt chemati.
Dar, :ici tu, trebuia ca i 1r ;oia lor s-i trag la sine. S nu Iie ! El nu
1335
sileste pe nimeni, cci cine oare, chemnd la cinste, la cununi, ospete si
serbri, trage la sine pe cei chemati, legati si Ir voia lor? Nici unul nu Iace
asa, cci un asemenea Iapt este al celui ce batjocoreste. Dumnezeu trimite
Ir voie n gheena, ns n mprtia Cerurilor cheam pe cei ce vor. n
Iocul cel vesnic el trimite pe pctosi legati si vicrindu-se, ns cnd este
vorba de miile de buntti, nu asa; Iiindc dac Iirea celor buni nu este asa
nct ei s alerge spre ele de bunvoie si s cunoasc harul cel mare, apoi
atunci sila ntrebuintat cu oamenii deIaim nsesi acele buntti, Dar pentru
ce, :ici tu, nu ;oiesc oamenii aceste buntti i nu alearg dup ele? Din
pricina neputintei sau, mai bine zis, din pricina slbiciunii lor. Si pentru ce
atunci nu ;indec slbiciunea lor? Dar cum si n ce Iel trebuia s vindece
aceast slbiciune? Oare n-a Icut el Iptura ntreag, care nvat pe om si-i
arat puterea si iubirea de oameni a lui Dumnezeu? Cerurile, :ice, spun
sla;a lui Dumne:eu (Ps. 18, 2). Oare nu a trimis si pe Proroci? Nu i-a
cinstit? Nu a Icut cu dnsii minuni? Nu le-a dat lege scris si lege Iireasc?
Nu a trimis si pe Fiul su? Nu le-a trimis si pe apostoli? Nu a Icut cu dnsii
semne? Nu i-a amenintat cu gheena? Nu le-a Igduit mprtia Cerurilor?
Nu n Iiecare zi rsare soarele su peste cei buni si peste cei ri? Oare cele ce
a poruncit nu sunt att de usoare si lesne de mplinit, nct multi covrsesc
poruncile lui prin prisosinta IilosoIiei lor? Ce trebuia s 1ac ;iei sale, i n-a
1cut? (Is. 5, 4). Dar, :ici tu, pentru ce nu ne-a insu1lat in chip 1iresc
cunoaterea i ;irtutea? Deci cine zice acestea, Elinul sau Crestinul?
Amndoi o zic, ns nu pentru aceleasi lucruri, ci unul se ceart pentru
cunoastere, iar cellalt pentru viat. Asadar, noi vom vorbi mai nti ctre
Crestin, cci nu att mi este vorba de mdularele dinaIar, pe ct de ale
noastre proprii.
Deci ce zice Crestinul? Trebuia, :ice, ca s ne insu1le insi
cunoaterea ;irtutii. Dar ne-a insuIlat aceast cunoastere, cci de nu ne-ar Ii
insuIlat-o, cum am putea cunoaste cele vrednice de Icut, cum si cele ce nu
trebuia a le Iace? De unde atunci si pentru ce sunt legile si judectile? Deci
el ne-a insuIlat aceast cunoastere, sau mai bine zicnd, nu att cunoasterea,
pe ct nssi Iapta. Dar pentru ce atunci ar trebui ca s primesti rsplata, dac
totul ar Ii al lui Dumnezeu? Cci, spune-mi, rogu-te, oare Dumnezeu te
pedepseste la Iel cu Elinul, pctuind? Nicidecum, cci tu ai cu tine
libertatea izvort din cunoastere. Dar ce? Dac ti-ar spune cineva acum c
si tu, si Elinul v veti nvrednici acelorasi buntti pentru cunoastere, oare
nu te-ai nelinisti? Eu cred c da, cci ai zice c Elinul, putnd aIla
cunoasterea prin sine, n-a voit totusi s o aIle. Si dac si el ar zice c
Dumnezeu trebuia s insuIle n noi cunoasterea n chip Iiresc, oare nu ai rde
si nu ai spune Dar pentru ce n-ai cutat-o? !entru ce nu te-ai silit ca s o
1336
a1li, precum am a1lat-o eu? - si ai sta cu mult ndrzneal mpotriva lui,
spunndu-i c este cea mai de pe urm prostie a nvinovti pe Dumnezeu c
nu ne-a insuIlat si cunoasterea odat cu Iirea. Acestea le-ai zice Iiindc tu
singur cercetnd, ai cptat cunoasterea, si tot asa ai putea izbuti s capeti o
viat curat, dac nu ai ispiti si nu ai cere totul; dar Iiindc te ngreuiezi spre
Iapta bun, pentru aceea si pui nainte astIel de vorbe prostesti. Cum ar Ii
putut s Iac ca binele s Iie silit, adic ndeplinit prin sil? Dar atunci ne-ar
Ii tgduit virtutea multe dintre dobitoacele necuvnttoare, Iiindc multe
dintre ele sunt mai cumptate n viat dect noi. Dar, :ici tu, a 1i ;oit mai
bine s 1iu bun din sil i s 1iu lipsit de orice plat, decat s 1iu ru prin
dorirea i ;oirea mea, i apoi s m osandesc i s m pedepsesc. ns
niciodat binele nu este silit, si nici c s-a auzit vreodat c sila este mama
binelui. Dac nu stii ce trebuie s Iaci, arat, si atunci vom spune ce trebuie;
dar dac cunosti singur c desIrnarea, de pild, este un lucru ru, pentru ce
atunci nu Iugi de ru? Nu pot, zici tu. ns te vor nvinui si-ti vor nchide
gura altii cari au izbutit a Iace cele mai mari Iapte. Tu poate avnd si Iemeie
nu te nIrnezi, pe cnd un altul si Ir Iemeie si pstreaz ntreaga-
cugetare. Deci ce cuvnt de ndrepttire vei avea, nepzind msura
cumptrii, pe cnd acela sare peste primejdie? Nu sunt aa, :ici tu, din
pricina 1irii trupului, i nu din pricina ;oirii. Nu esti asa Iiindc nu voiesti,
si nu c n-ai putea. (Comentariile sau Talcuirea Epistolei intai ctre
Corinteni, omilia II, pp. 18-19)
,,Fiindc ai auzit de Ioc, s nu-ti nchipui c cei arsi acolo vor Ii adusi
la neIiint, sau c vor pieri cu totul. (Comentariile sau Talcuirea Epistolei
intai ctre Corinteni, omilia IX, p. 93)
,,C de ar rmne suIletul de mii de ori nemuritor, zice dup cum
chiar si este totusi Ir de trup nu se va putea nvrednici de acele buntti
negrite, dup cum nici nu va putea Ii pedepsit. (Comentariile sau
Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni, omilia XXXIX, p. 420)
,Cci este cea mai de pe urm ticlosie, si mai grozav dect nssi
gheena, ca dup ce Dnsul ne-a artat atta dragoste, s se gseasc unii care
nu au lucrat nimic chiar dup o astIel de ngrijire din parte-I. (Talcuiri la
Epistola a doua ctre Corinteni, omilia XI, p. 110)
,mprtia a gtit-o oamenilor, dar gheena, spune Domnul, n-a gtit-o
oamenilor, ci a pregtit-o diavolului si ngerilor lui. Dac voi duceti o astIel
de viat nct sunteti vrednici de osnd si de pedeaps, n sarcina voastr e
1337
drept s cad vina. (Cu;antri impotri;a anomeilor, cuv. VIII, n vol.
Cu;antri impotri;a anomeilor. Ctre iudei, p. 129)
,,S ne gndim apoi, Ir a mai tine seam de chinurile iadului, ct de
mare ru este pierderea mprtiei cerurilor. Cci chiar dac nu ne-ar
ameninta Iocul iadului, nici nu ne-ar astepta chinuri vesnice, numai gndul
de a Ii nstrinati de Hristos cel blnd si iubitor de oameni, Care S-a dat pe
Sine la moarte pentru noi, Care a suIerit toate ca s ne scoat din chinurile
iadului si s ne mpace cu Tatl pe noi, cei care i eram dusmani din pricina
pcatelor noastre, prin urmare, numai gndul acesta, de a putea pierde acele
buntti negrite si nemuritoare care ne asteapt, ar trebui s Iie mai puternic
dect chinul iadului si ndestultor ca s ne destepte suIletele si s ne
nduplece s Iim totdeauna treji. (Despre cint (I, n vol. Despre
mrginita putere a dia;olului. Despre cint., p. 86)
,Chiar iubirea Iace iadul! Este iubirea respins, dispretuit,
mniat, care sIrseste prin a prsi pentru totdeauna pe mizerabilul
care s-a jucat cu ea n mod ostentativ. (Din vol. Bogtiile oratorice,
p. 303)
,Cci n sIrsit, dac noi ne plngem de o disproportie ntre
crimele noastre si pedepsirea noastr, aceast disproportie era cu mult
mai mare nc ntre inIinitul rspltilor noastre si putinul pe care
Dumnezeu l cerea de la noi pentru dobndirea lor. Nu! Dac iadul este
grozav, el este pe att de drept, pe ct de grozav. (Din vol. Bogtiile
oratorice, p. 303)
IADUL (Dumnezeu ne amenint cu iadul pentru a ne scpa de iad)
,Precum deci pedepsele i atrag pe oameni mai mult la datoria lor
dect bineIacerile, Iisus Hristos ne-a Icut amenintri grozave, ca teama s
ne aduc s-L cinstim. (Comentar la E;anghelia de la Ioan, omilia
XXXVIX, 1, p. 187)
,Si cum atunci, zici tu, el care ne iubete ne-a amenintat cu gheena,
cu osanda i pedeapsa? Tocmai de aceea, Iiindc te iubeste. Cci scotndu-ti
din rdcin rutatea ta, si stpnindu-te cu Iric, ca si cu un Iru, totul Iace
si toate le lucreaz ca s nu psesti pe calea rului, si att prin cele plcute,
ct si prin cele neplcute, te mpiedic de a da nval la cele de jos; voieste,
1338
cu un cuvnt, a te ridica la El, izbvindu-te de rutate, care este mai grozav
dect gheena. (Omilii la Epistola ctre Romani a S1antului postol !a;el,
omilia IX, pp. 158-159)
,A Iugi de osnd are cea mai mare putere asupra cuiva; c dac paguba
s-ar mrgini la a nu cstiga cele bune, negresit c cei mai multi ar suIeri
aceasta, ns cnd ajunge pn si la a suIeri rele, apoi atunci nu ar mai putea
rbda. Trebuia ca pierderea mprtiei cerurilor s Iie socotit de dnsii ceva
de nesuIerit, ns pentru neputinta celor multi aceasta pare cu mult mai
grozav; nu att druirea celor bune misc pe asculttorul cel ncptnat, pe
ct amenintarea cu pedepsele. (Talcuiri la Epistola a doua ctre Corinteni,
omilia X, p. 105)
,De aceea auzim vorbindu-se de gheen, ca astIel mult Iolos s
tragem din amenintarea si din Irica ei. Dac ar Ii urmat ca s-i arunce ntr-
nsa pe cei ce pctuiesc, Ir ca dinainte s vesteasc amenintarea de ea,
desigur c multi ar cdea ntr-nsa. Dac si acum, cnd ni se cutremur
suIletul de Iric, si nc sunt unii care pctuiesc cu usurint, ca si cum nici
nu ar Ii gheen, dar dac nici nu s-ar Ii spus mai dinainte si nici nu ne-ar Ii
amenintat, ce rele n-ar Iace? AstIel c cum am spus deseori gheena ne
arat nou ngrijirea printeasc a lui Dumnezeu nu mai putin dect
mprtia cerurilor. Cci gheena conlucrnd mpreun cu mprtia cerurilor
pe multi oameni prin Iric i mpinge n mprtia cerurilor. Asadar, s nu
lum Iaptul acesta ca o asprime sau cruzime din parte-I, ci ca o mil si
Iilantropie mare, ca o ngrijire printeasc si dragoste ctre noi. Dac n-ar Ii
amenintat pe niniviteni pe timpul lui Iona, desigur c n-ar mai Ii rmas
cetatea lor. Dac n-ar Ii amenintat cu gheena, cu totii ar Ii czut n gheen.
Dac n-ar Ii amenintat cu Ioc, nimeni n-ar Ii scpat de Ioc. El voieste a Iace
cu totul contrare celor ce grieste, ca tu s Iaci ceea ce voieste. Nu voieste
moartea pctosului, ca nu cumva s cazi n acea moarte. N-a spus numai
prin cuvinte, ci a artat si Iaptul ca astIel s Iugim. (Talcuiri la Epistola
intai ctre Timotei, omilia a XV-a, p. 171)
,Bune sunt, Stpne, Igduintele Tale, bun este si mprtia Ta, pe
care o asteptm, dar si gheena, cu care ne ameninti! Una ne ndeamn,
cealalt ne nIricoseaz: mprtia ne ndeamn spre bine, gheena ne
nIricoseaz cu Iolos.
Dumnezeu ne amenint cu iadul, nu ca s ne arunce n iad, ci ca s ne
scape de iad. Dac ar Ii vrut s ne pedepseasc, nu ne-ar Ii amenintat mai
nainte, pentru ca, ntriti, s Iugim de cele ce ne amenint. Ne amenint cu
1339
pedeapsa, ca s scpm de pedeaps. Ne nIricoseaz cu cuvntul, ca s nu
ne pedepseasc cu Iapta. (Omiliile despre pocint, omilia a saptea, pp.
152-153)
,Te nIricoseaz spunndu-ti dinainte ce te asteapt, ca s te
Iereasc de a da ochii cu primejdia. (Cu;ant la S1antul Mucenic Jasu,
II, n vol. !redici la srbtori imprteti i cu;antri de laud la
s1inti, p. 544)
,,Chiar amenintarea cu Iocul gheenei ne nItiseaz tot att de bine
iubirea Lui de oameni, ca si Igduinta mprtiei cerurilor. Dac nu ne-ar
ameninta cu iadul, n-am dobndi att de iute bunttile ceresti. Dac Irica de
pedepse n-ar mpinge pe cei mai trndavi, Igduinta bunttilor ar Ii
nendestultoare spre a ndemna la virtute. (Despre neca:uri i biruirea
tristetii (I. Ctre Staghirie, ascetul care era chinuit de demon. Cu;ant de
s1tuire, n vol. Despre mrginita putere a dia;olului. Despre cint., p.
121)
,,Pentru aceea Dumnezeu ne-a amenintat si cu iadul, pentru ca s nu
ne arunce n iad. El zice ctre noi cam asa: Teme-te de cu;intele Mele, i nu
;ei tremura de 1aptele mele. (Cu;ant la Duminica Lsatului sec de bran:,
n vol. Omilii la !ostul Mare., p. 29)
,Dar chiar si Iocul gheenei l-a Icut Dumnezeu pentru
mntuirea noastr, ca s ne dea motiv de lupt si pricin de
ncununare, ca s ne at rag n mprtia cerurilor prin Irica
chinurilor vesnice si prin strduinta evitrii lor. (Din vol.
!roblemele ;ietii, p. 178)
,Pentru aceasta, Dumnezeu adesea ne aduce aminte de nIricostoarea
munc, ca s ne Iolosim din Irica muncii, pentru c de nu le-ar Ii spus mai
dinainte de nIricostoarea munc, multi ar Ii czut n ea, pentru c acum de
ni se cutremur suIletele de Iric si nc tot sunt unii Ir de omenie si Iac
pcate ca si cum n-ar Ii munc, c de nu ne-ar nvta si nIricostoarea
munc, ce ru n-am Iace noi? (Din vol. Mrgritarele S1antului Ioan Gur
de ur, p. 39)
,. spune Dumnezeu mai nainte cele ce va Iace, pentru ca s nu
Iacem noi lucrurile rele de la care ne opreste, pentru aceea ne nIricoseaz cu
matca Iocului, ca s nu intrm n ea si ne sperie cu cuvntul, iar nu ne
1340
scrbeste cu Iapta, bune-ti sunt o, Stpne, Igduintele, bun-ti este si
mprtia pe care o asteptm s ne-o dai si nIricosarea gheenei, c mprtia
cerului ndeamn pe oameni, iar iadul nIricoseaz pe pctosi ca s-i Iac
buni, pentru c Dumnezeu nIricoseaz pe pctosi nu ca s-i pun n matca
Iocului, ci ca s-i izbveasc din matc, i nIricoseaz cu cuvntul, ca s nu-
i munceasc cu Iapta, pentru c cel ce nu asteapt nici nviere, nici munc
pentru pcatele lui, i pare c numai aici va s vietuiasc, iar nu si n cealalt
lume, pentru aceea nici bine nu Iace, nici de pcat nu se las, dar nici munca
lui sIrsit nu are. Iar cel ce se teme de munc si nIricostoarea judecat, si
de rspunsul cel groaznic, Iace n tot Ielul ca s poat scpa de curvie, de
malahie, de viclenie si de tot Ielul de pcate, si se Iace blnd si ntreg la
minte, smerit, milostiv si iubit de toti si de singur Dumnezeu, pentru c
cuvntul nu poate s Iac pn ntru atta ct Iace Irica. (Din vol.
Mrgritarele S1antului Ioan Gur de ur, pp. 41-42)
,nIricosarea muncii ne-a gtit nou attea buntti si odihn, pentru
ca s ne ajute si Irica si ndejdea din dou prti, Irica s ne mpiedice de la
lucrurile cele rele, iar ndejdea s ne ndemne s Iacem cele bune. (Din vol.
Mrgritarele S1antului Ioan Gur de ur, p. 90)
IADUL (iadul nu a Iost Icut pentru oameni, ci pentru diavoli)
,Cnd a vorbit despre mprtie, dup ce a spus: Jeniti de moteniti
imprtia, a adugat: cea pregtit ;ou de la intemeierea lumii, dar cnd a
vorbit de Ioc, n-a mai grit asa, ci: cel pregtit dia;olului. Eu, le spune
Hristos pctosilor, v-am pregtit mprtia; Iocul nu-i pregtit vou, ci
diavolului si ngerilor lui, dar pentru c voi nsiv v-ati aruncat n el, vina e a
voastr~~. (Omilii la Matei, omilia LXXIX, II, n col. PSB, vol. 23, pp.
898-899)
,mprtia a gtit-o oamenilor, dar gheena, spune Domnul, n-a gtit-o
oamenilor, ci a pregtit-o diavolului si ngerilor lui. Dac voi duceti o astIel
de viat nct sunteti vrednici de osnd si de pedeaps, n sarcina voastr e
drept s cad vina. (Cu;antri impotri;a anomeilor, cuv. VIII, n vol.
Cu;antri impotri;a anomeilor. Ctre iudei, p. 129)
,C pentru asta ne-a zidit Dumnezeu si ne-a adus la viat, ca s ne
Iac prtasi vesnicelor buntti, ca s ne dea mprtia cerurilor, nu ca s ne
arunce n iad si s ne dea Iocului! Iadul n-a Iost Icut pentru noi, ci pentru
1341
diavol. (Cu;ant de s1tuire ctre Teodor cel c:ut, 9, n vol. Despre
Feciorie, pologia ;ietii monahale, Despre creterea copiilor., p. 337)
IADUL (deasa cugetare la chinurile din iad)
,... nu las a cdea n gheen pe cel ce si aduce aminte des de
gheen. (Omilii la Epistola ctre Romani a S1antului postol !a;el, omilia
XXXI, p. 547)
,Dac ne-am gndi ntr-una la gheen, nu am cdea iute n ea.
De aceea Dumnezeu ne-a amenintat cu osnda. Dac nu am avea nici
un Iolos gndindu-ne la ea, nu ne-ar Ii amenintat Dumnezeu, ns Iiindc
amintirea ei ne poate Iace mult bine, de aceea, ca pe o doctorie mntuitoare a
asezat-o n noi, adic n suIletele noastre. Asadar, s nu dispretuim Iolosul
ce-l putem cstiga de aici, si ideea gheenei s o avem n continuu cu noi, Iie
n ospete, Iie la cin. (Comentariile sau Explicarea Epistolei II ctre
Tesaloniceni, omilia II, n vol. Comentariile sau Explicarea Epistolei ctre
Coloseni, I i II Tesaloniceni, p. 301)
,Nimeni din cei ce au naintea ochilor gheena nu va cdea n gheen,
nu va scpa de gheen. Precum se ntmpl chiar printre noi, c cei ce se tem
de tribunale, nu vor Ii pedepsiti de tribunale, pe cnd cei ce dispretuiesc
tribunalele, tocmai aceia sunt care suIer pedeapsa tribunalelor, ntocmai asa
este si n cazul de Iat. Dac ninivitenii nu ar Iu avut team de nimicirea lor,
s-ar Ii nimicit, dar Iiindc s-au temut, de aceea nu s-au nimicit. Dac cei de
pe timpul lui Noe s-ar Ii temut de potop, nu s-ar Ii prpdit de potop. Tot asa
si sodomitenii dac s-ar Ii temut de pedeaps, nu ar Ii pierit prin Ioc.
(Comentariile sau Explicarea Epistolei II ctre Tesaloniceni, omilia II, n
vol. Comentariile sau Explicarea Epistolei ctre Coloseni, I i II
Tesaloniceni, pp. 302-303)
IADUL (existenta iadului)
,S ne aducem aminte necontenit de judecata cea nIricosat, de rul
cel de Ioc, de legturile cele nedezlegate, de ntunericul cel mai dinaIar, de
scrsnirea dintilor, de viermele cel neadormit.
Dar :ici tu Dumne:eu este iubitor de oameni. ns acestea sunt
vorbe, iar dac ar Ii dup prerea ta, atunci nici bogatul acela care a trecut cu
vederea pe Lazr nu este pedepsit; nici Iecioarele cele nebune nu sunt scoase
1342
din cmara de nunt; nici cei ce nu hrnesc pe Hristos nu se duc n Iocul cel
pregtit diavolului; nici cel mbrcat n haine necuviincioase nu se pierde,
legat de mni si de picioare; nici cel ce a pretins de la datornicul su o sut
de dinari nu va Ii predat muncilor; atunci nu este adevrat nici ceea ce zice
pentru preacurvari: Unde ;iermele lor nu moare i 1ocul nu se stinge (Marcu
9, 44), ci toate acestea sunt numai simple amenintri. Da' Zici tu. Si cum de
ndrznesti de a pronunta astIel de vorb, si de la sine ti dai o asa hotrre?
Eu, att din cele spuse de Hristos, ct si din cele ce a Icut, voi putea s-ti
dovedesc c este cu totul din contr. Dac tu nu crezi n cele viitoare, cel
putin crede din cele petrecute, cci cele petrecute deja si ndeplinite nu mai
sunt vorbe si amenintri. Cine a trimis peste ntreaga lume potopul si a Icut
necarea aceea nIricosat? Cine a adus prpdirea aceea grozav a ntregului
neam omenesc? Cine dup aceasta a slobozit din cer Iulgerele si trsnetele
acelea asupra pmntului Sodomei? Cine a cuIundat n mare ntreaga armat
egiptean? Cine a nimicit n pustiu cele sase sute de mii? Cine a ars de tot
adunarea lui Abiram? Cine a poruncit pmntului s-si deschid gura si s
nghit de vii pe cei ai lui Core si Datan? Cine, pe timpul lui David, a nimicit
ct ai clipi din ochi saptezeci de mii de oameni? S mai spun oare si de cei
pedepsiti n parte? Ce veti zice de Cain, care a Iost predat unei pedepse
nencetate? Dar de Harmi (Iiul lui) cel lapidat cu tot neamul lui? Dar de cel
ce a ptimit tot aceasta, pentru c adunase lemne n ziua Smbetei? S mai
spun si de cei patruzeci de copii sIsiati de Iiarele slbatice, si care nu s-au
bucurat de iertare, desi erau prunci Ir de minte? (Omilii la Epistola ctre
Romani a S1antului postol !a;el, omilia XXV, pp. 468-469)
,Dar nc nenorocirile zilnice nu le vezi? Nu vezi pe cei ce se topesc
si acum de Ioame? Nu vezi pe cei ce sunt cuceriti de lepr si de
schimonosirea trupului? Pe cei ce ncontinuu triesc n srcie, si pe cei ce
ptimesc mii de rele? Si cum s-ar putea, sau mai bine zis, ce ratiune ar Ii ca
unii s Iie pedepsiti, iar altii s nu Iie? Dac Dumnezeu nu este nedrept
dup cum nu este , apoi nu mai ncape vorb c si tu vei da seam de
pcatele tale; iar dac El nu pedepseste Iiindc este iubitor de oameni dup
cum zici tu , apoi atunci nici pe acestia nu trebuia s-i pedepseasc. Acum
ns, tocmai pentru niste astIel de cuvinte pe care voi le rostiti, Dumnezeu
pedepseste chiar si aici pe multi, pentru ca atunci cnd voi nu veti crede
cuvintele ameninttoare, cel putin prin pedepsirea Iaptelor imediat s credeti.
Si Iiindc nu credeti si nici nu v nspimnt att de mult cele petrecute n
Legea veche, cel putin cele petrecute cu generatiile ce se succed n timp vor
putea ndrepta pe cei trndavi. (Omilii la Epistola ctre Romani a S1antului
postol !a;el, omilia XXV, p. 470)
1343
,Dar cum ;om 1i pedepsiti acolo pentru ;ecie, zici tu, cand noi aici pe
pmant am pctuit pe un timp scurt? Cum se poate ca un om care a
s;arit un omor cat ai clipi din ochi, s 1ie pedepsit la osand ;enic? Dar
Dumne:eu nu 1ace aceasta' Zici tu. ns pe paraliticul acela cum de l-a tinut
treizeci si opt de ani ntr-o asa osnd grea? Cum c l-a pedepsit pentru
pcatele lui, ascult ce-i zice Hristos: Iat te-ai 1cut sntos, dar de acum
s nu mai greeti (Ioan 5, 14). Dar :ici tu a luat de:legare. Da, ns
acolo nu se vor petrece tot asa lucrurile; si cum acolo pedeapsa nu va avea
sIrsit niciodat, ascult-L ce zice: Unde ;iermele lor nu moare i 1ocul nu
se stinge (Marcu 9, 44), si iarsi: Si ;or merge acetia la osand ;enic, iar
dreptii la ;iat ;enic (Matei 25, 46). Deci, dac este viat vesnic, este n
acelasi timp si osnd vesnic. Nu vezi cu cte a amenintat pe iudei? Si oare
s-au ndeplinit toate acele amenintri, sau au rmas numai vorbe goale? Nu
;a rmane, :ice El, piatr pe piatr, si oare a rmas ceva? Cci ;a 1i atunci
stramtorare mare, cum nu a 1ost de la inceputul lumii (Matei 24, 21), si oare
n-a Iost acel necaz? Citeste istoria lui IosiI, si atunci nu vei putea nici s mai
rsuIli auzind cte nenorociri au ndurat iudeii!
Acestea le spun nu ca s v ntristez, ci ca s v pun n sigurant; le
spun ca nu cumva amgindu-v cu cele zadarnice, s v Iac de a suIeri
pedepsele cele mai grele. De ce nu crezi tu c e drept de a Ii pedepsit dup
ce ai pctuit? Nu ti-a spus el mai nainte toate? Nu te-a amenintat? Nu te-a
ajutat? Nu a Icut pentru mntuirea ta mii de Iapte? Nu ti-a druit baia
renasterii, si toate cele mai dinainte ti le-a iertat? Dar si dup botez oare nu
ti-a dat ajutor de a te ntoarce la El iarsi prin pocint? (Omilii la Epistola
ctre Romani a S1antului postol !a;el, omilia XXV, pp. 471-472)
,Dac si dup toate acestea, poate c nu voiesti a te convinge c este
pedeaps si osnd, apoi atunci nici diavolul nu va Ii pedepsit. Duceti-; de
la Mine, blestematilor, in 1ocul cel ;enic, care este gtit dia;olului i
ingerilor lui' (Matei 25, 41). Dac nu este gheena, apoi nici diavolul nu va Ii
pedepsit, iar dac el este pedepsit, apoi este artat Iaptul c si noi vom Ii
pedepsiti, Iiindc si noi am clcat poruncile lui Dumnezeu, desi nu la Iel ca
diavolul. Si cum nu te sIiesti grind cu atta ndrzneal? Cci tu zici c El
nu pedepseste pentru c este iubitor de oameni, lasi a se ntelege, c dac
pedepseste nu mai este iubitor de oameni. Vedeti ce Iel de cuvinte v pune n
gur diavolul? Dar ce? Oare monahii, care vietuiesc prin munti si dau
dovad de o nevoint grea, se vor duce acolo nencununati? Dac cei ri nu
vor Ii pedepsiti, si nici nu va Ii vreo rsplat, ar putea s zic cineva cu drept
cuvnt, c nici cei buni nu vor Ii ncununati. Da' :ici tu, aceasta este demn
1344
de Dumne:eu, ca s 1ie numai imprtia cerurilor, i nicidecum gheena.
Asadar, dup prerea ta, si cel ce curveste, si cel preacurvar, si cel ce a Icut
mii de rele, se vor bucura tot de aceleasi bunuri ca si cei ce au artat o viat
neprihnit si sInt; atunci Pavel si cu Nero vor sta alturi, sau mai bine zis,
si diavolul va sta alturi cu Pavel. Dac nu este gheena, iar nviere este, apoi
atunci si cei ri se vor bucur de aceleasi bunuri ca si cei buni. Dar cine ar
putea s spun grozviile acestea, Iie chiar dintre cei mai smintiti oameni?
Mai mult nc: cine chiar dintre demoni ar putea s spun asa? Cci si
demonii mrturisesc c este gheen, pentru care si strigau zicnd: i ;enit
aici mai inainte de ;reme ca s ne chinuieti (Matei 8, 29). Apoi, dac si
demonii mrturisesc acest lucru, cum de tu nu te temi si nu tremuri
tgduind? Cum de nu vezi aici pe dasclul tuturor acestor rele credinte?
Cci diavolul, care a nselat pe om dintru nceput si cu speranta de bunuri
mai mari i-a luat bunurile pe care deja le avea n mn, tot el este care
ndeamn pe om si acum de a gri si a cugeta de-acestea, si astIel i att pe
unii s se arate dispretuitori si s spun c nu este gheena, ca tocmai asa s-i
bage n gheen. Dar Dumnezeu Iace cu totul din contr; El a pregtit gheena,
si ne-a amenintat cu ea, ca astIel s ne Iereasc de a cdea n ea. Dac Iiind
gheena si diavolul te amgeste, apoi neIiind, cum ar Ii mrturisit de existenta
ei demonii, al cror interes este tocmai de a lucra ca noi nici s nu bnuim
asa ceva, ca astIel s devenim mai lenesi n Iapta bun si s cdem cu ei n
Iocul cel nestins? Dar cum de au mrturisit atunci existenta gheenei? Zici
tu. Pentru c silirea la care erau supusi atunci era pentru ei Ioarte grea.
(Omilii la Epistola ctre Romani a S1antului postol !a;el, omilia XXV, pp.
472-474)
,Deci nu v mai amgiti pe voi nsiv, ncrezndu-v diavolului, cci
toate cugetrile acestea ale lui sunt. Gndeste-te tu, care te vrei iscoditor,
dac si judectorii, si stpnii, si dasclii, si barbarii, deopotriv si
dintotdeauna, cinstesc pe cei buni si pedepsesc pe cei ri, atunci cum s-ar
putea cu Dumnezeu s se petreac tocmai dimpotriv si dinaintea Lui s se
nvredniceasc acelorasi bunuri si cei ri ca si cei buni?!
Dar atunci cei ri cnd oare se vor izbvi de rele? Astzi, cnd dnsii
asteapt pedeaps, cnd se gsesc printre attea primejdii, ca de pild Irica
de judectori si de legi, si cu toate acestea nc nu se deprteaz de rele, dar
nc ducndu-se de aici Ir de aceast Iric, si cu credint c nu numai nu
vor cdea n gheena, ci chiar se vor nvrednici de mprtia cerurilor
deopotriv cu cei buni? Asadar, cnd oare vor conteni acestia de a Iace rele?
Aceasta, spune-mi, este iubire de oameni, s struie cineva n rele, s pun
premiu pe svrsirea rului, s pretind ca si cel ce se ngrijeste de o viat
1345
curat s se bucure de aceleasi bunuri ca si cel ce trieste n desIrnare, iar
cel credincios s stea pe-o treapt cu cel necredincios, Pavel la Iel cu
diavolul?!
Dar oare pn cnd vom tot vorbi de acestea? De aceea v rog,
iubitilor, ca izbvindu-v voi de aceast nebunie si venindu-v deplin n
simtiri, s nduplecati suIletul vostru de a se sIii si a se cutremura, pentru ca
astIel s v izbviti si de gheena viitoare, vietuind aici cu toat grij, iar n
acelasi timp s v nvredniciti si de ndjduitele bunuri Igduite nou din
belsugul iubirii dumnezeiesti. (Omilii la Epistola ctre Romani a S1antului
postol !a;el, omilia XXV, pp. 474-475)
,Unde sunt acum, deci, aceia care nici dup o asa de mare exactitate
din partea lui Dumnezeu nu vor s cread c exist iadul? C dac toti
dreptii nu se vor bucura de aceleasi bunuri, chiar de ar ntrece ct de putin pe
ceilalti Stea de stea se deosebete, :ice, in sla; , apoi atunci cum cei
pctosi vor Ii n aceleasi bunuri cu cei drepti? O astIel de nedreptate nu ar
Iace nici omul, cu att mai putin Dumnezeu. (Omilii la Epistola ctre
Romani a S1antului postol !a;el, omilia XXXI, p. 544)
,De ce te joci cu ceea ce nu trebuie s te joci? De ce te amgesti
singur si delirezi? De ce te lupti cu iubirea de oameni a lui Dumnezeu?
Tocmai de aceea a pregtit iadul si ne-a amenintat cu el, pentru ca s nu
cdem n el, pentru ca de Irica lui s ne Iacem mai buni. AstIel dar, cel ce
rstoarn ideea de pedepse ale iadului, nimic alta nu Iace dect c se
mpinge singur n el prin asemenea amgire. Nu molesi minile celor ce se
ostenesc pentru Iapta bun, nici nu ntinde mai departe lenea celor ce dorm.
Dac ar crede cei multi c nu este iad, apoi cum s-ar mai deprta de la rele?
Unde apoi se va mai arta si dreptatea? (Omilii la Epistola ctre Romani a
S1antului postol !a;el, omilia XXXI, p. 548)
,ntr-adevr, orice ar Ii ei, elini, iudei, eretici sau crestini, cu totii
mrturisesc acest lucru: c Dumne:eu este drept. Dar n aceast lume sunt
multi pctosi care pleac dincolo nepedepsiti, la Iel cum si multi virtuosi
pleac dup ce au ptimit aici multe rele. Deci, dac Dumnezeu este drept,
atunci unde-i va recompensa cu bune pe cei buni si cu rele pe cei ri, dac
gheen nu exist si nu va Ii nici nvierea mortilor? Acest cuvnt repetat Ir
ncetare si acelora, si nou, nu ne va lsa s ne ndoim despre nviere.
(Omilii la Epistola ctre Filipeni, omilia a VII-a, p. 126)
1346
,Nu am s-mi torture: eu spiritul, zici, cu ateptarea gheenei, chiar
de-ar 1i gheen, eu il ;oi con;inge c nu este, zici, m ;oi ocupa aici cu
plcerile i de:mierdrile. Apoi, de ce adaugi pcate peste pcate? Daca ai
pctuit si crezi c este gheen, vei da seama numai de acestea, dar dac vei
mai adauga si o asemenea impietate, vei da seama si de aceste rationamente
gresite, asa c mngierea ce o ai avut de timp scurt, va Ii cauz de o
pedeaps continu. Dar Iie; ai pctuit. Atunci de ce ndemni si pe altii s
pctuiasc, spunnd c nu este gheen? De ce nseli pe cei mai simpli? (...)
n partea ta, totul s-a rasturnat pe dos, nici cei nsemnati nu vor deveni mai
nsemnati, ci lenesi, si nici cei ri nu se vor deprta de rele, ci nc mai ri
vor Ii. Nu cumva de vom corupe pe altii, vom avea iertarea pcatelor? Nu ai
vzut pe diavolul cum a ncercat s-l prbuseasc pe Adam? O astIel de
purtare este motiv de o mai mare pedeaps, cci un astIel de om va Ii
pedepsit nu numai pentru propriile sale pcate, ci si pentru pcatele strine.
(Comentariile sau Explicarea Epistolei ctre Coloseni, omilia II, p. 29)
,Cel ce adun lemne n ziua Smbetei este btut cu pietre, desi
porunca aceasta este cu mult mai mic si mai nebgat n seam dect
tierea mprejur, - si cum zic acela este btut cu pietre, dar cei ce svrsesc
de multe ori Iapte cu mult mai nelegiuite, oare vor trece nepedepsiti? Dac
nu este gheena, apoi unde este dreptatea lui Dumnezeu? (Comentariile sau
Explicarea Epistolei I ctre Tesaloniceni, omilia VIII, n vol. Comentariile
sau Explicarea Epistolei ctre Coloseni, I i II Tesaloniceni, p. 246)
,Numr pe toti cei pedepsiti dinaintea ta, gndeste-te c Dumnezeu
nu este prtinitor, si mai gndeste-te c si tu care ai Icut multe rele, nu ai
ptimit nimic din cele artate, si atunci vei avea ideea gheenei complet. De
altIel, chiar Dumnezeu a mplntat n noi ideea de gheen, ca astIel s nu Iim
n necunostint de ea. Si poetii, si IilosoIii, si mitologii, si, cu un cuvnt, toti
oamenii au IilosoIat n privinta rspltii de acolo. (Comentariile sau
Explicarea Epistolei I ctre Tesaloniceni, omilia VIII, n vol. Comentariile
sau Explicarea Epistolei ctre Coloseni, I i II Tesaloniceni, p. 248)
,Ca s nu cread cineva c Iaptul gheenei este o amenintare, ci c
gheena exist cu adevrat, aceasta, zice, este nvederat din Iaptele
ntmplate aici. Sau nu ti se pare c potopul este simbol al gheenei, potopul,
zic, care a nimicit totul prin ap ? (Talcuiri la Epistola intai ctre Timotei,
omilia a XV-a, p. 171)
1347
,,Asa, nsusi Domnul ne ngrozeste cu iadul. De aceea s nu ne ndoim
de existenta iadului, ca s nu ajungem ntr-nsul. Cci cine nu crede c este
iad, pururea va Ii usuratic la minte si lenes, iar cel ce va Ii asa, desigur va
ajunge n iad. De aceea s nu ne ndoim de iad, ci Ioarte mult s vorbim
despre dnsul, ca astIel cu att mai putin s pctuim. (Cu;ant la Duminica
Lsatului sec de carne, n vol. Omilii la !ostul Mare., p. 27)
,Unii, ns, spun: Dumne:eu este iubitor de oameni, nu ;a 1ace asta.
Si i ntrebm: !rin urmare acestea s-au scris in :adar? Nu, rspund ei, ci
pentru ca s ne inspimantm i s 1im buni. dic dac nu de;enim buni,
dac rmanem ri pan la s1arit, nu ne ;a trimite in iad? Si nu-i ;a rsplti
pe oamenii ;irtuoi? Da, ii ;a rsplti. Dumne:eu ne rspltete chiar mai
mult decat o meritm. Bine, dar cum cele re1eritoare la o rsplat sunt
ade;rate i se ;or reali:a negreit iar cele pri;itoare la iad nu?
Ct de uneltitor este diavolul! Ct de lipsit de iubire de oameni este!
Acesta ne bag n minte astIel de cugete, care ne conduc la nesrguint si
trndvie. Stie, vicleanul, c Irica de iad este ca un cpstru care ne strnge
suIletul si-l nIrneaz de la rele. Se strduieste deci n toate Ielurile s ni-l
scoat, ca s ne arunce lesne la rp.
Orice cuvinte pe care le lum din Scriptur despre iad, spun c sunt
doar amenintri si c nu se vor nIptui. Bine, s acceptm chiar dac asta
dovedeste necuviint c asa ar Ii cu privire la cele viitoare. ns cu privire
la cele ce s-au ntmplt, pentru cele ce s-au Iptuit deja, ce ne vor spune?
i ntrebm: Ati auzit de marea nenorocire, de acea distrugere a lumii
care s-a petrecut n vremea lui Noe? Nu cumva si aceea a Iost spus doar ca
o amenintare? Nu s-a ntmplat, nu s-a nIptuit? N-o mrturisesc chiar si
muntii Armeniei, unde s-a oprit corabia pentru a aduce aminte de
ntmplare?Si atunci multi ziceau c nu se va ntmpla nimic ru. O sut de
ani a cosntruit corabia bietul Noe, o sut de ani a strigat, dar nimeni nu l-a
crezut. Si pe cnd nu credeau n cuvintele ameninttoare, i-a aIlat pedeapsa
adevrat. Asadar Cel Care i-a pedepsit att de aspru, nu ne va pedepsi mult
mai aspru pe noi? Cci Irdelegile timpurilor noastre nu sunt deloc mai
mici ca cele din vremea aceea. (Din vol. !roblemele ;ietii, pp. 48-49)
,n Sodoma exista atunci un pcat trupesc nIricostor. Doar unul. Si
pentru acesta au Iost pedepsiti. n tara noastr astzi se svrsesc nenumrate
pcate, si ca acela al sodomitilor si chiar mai rele dect acela. V ntreb deci:
Dumnezeu, Care a lsat atunci mnia Lui s izbucneasc si n-a tinut seam
nici de implorrile lui Avraam, nici de jertIa de sine a lui Lot, care chiar si
pe Iiicele sale era gata s le oIere sodomitilor desInati ca s salveze cinstea
1348
trimisilor Lui, cum va ndura acum attea pcate ale noastre? Glume,
ndelung vorbire, rtcire si amgire a diavolului sunt toate cuvintele despre
inexistenta iadului.
Vrei s-ti aduc si alt exemplu? Aminteste-ti cum l-a pedepsit
Dumnezeu pe Faraon al Egiptului, care i-a Iugrit armata lui pe israeliti,
necndu-i n Marea Rosie si pe el si oastea lui, si toate carele lor. Poate mi
vei spune c acela Iusese Ioarte necredincios. Si ntr-avedr asa a Iost. Dar
ti voi arta cum au Iost pedepsiti altii, care credeau si se aIlau aproape de
Dumnezeu.
Auzi ce spune Pavel: S nu ne des1ranm, cum s-au des1ranat unii
israeliti i intr-o singur :i au c:ut dou:eci i trei de mii, nici s-L ispitim
pe Domnul, aa cum L-au ispitit unii din ei i au pierit de erpi, nici s
cartiti, aa cum au cartit unii din ei, i au 1ost nimiciti de ctre pier:torul (I
Corinteni 10, 8-10). Asadar dac desIrnarea si crtirea au o asemenea
urmare nimicitoare, ce urmare vor avea pcatele noastre?
Si s nu te amgesti, vznd c acum Dumnezeu nu pedepseste
imediat. Aceia au Iost pedepsiti atunci n acelasi ceas pentru c nu stiau
nimic despre iad. Tu ns vei plti acolo pcatele pe care le Iaci aici. Apoi
gndeste-te si la urmtorul lucru: Dac pe israeliti, care se aIlau ntr-o stare
duhovniceasc de prunc, i-a pedepsit Dumnezeu att de aspru, cum se va
milostivi de noi? Asa ceva ar Ii lipsit de judecat. Noi, chiar si pentru
aceleasi pcate ca ale lor, avem o vin mai mare. De ce? Fiindc ne-am
nvrednicit s primim har mai mare, harul lui Hristos, harul SIntului Duh.
(Din vol. !roblemele ;ietii, pp. 50-51)
,Nu vezi ce se ntmpl n societatea noastr? Unii s-au necat n
suIerinte pe cnd altii triesc n besug. Unii ucigasi sunt osnditi, iar altii
scap de pedeaps. Unii ruIctori sunt ntemnitati, iar altii rmn liberi.
Cti tlhari, cti hoti,cti nseltori nu umbl printre noi nepedepsiti? Asadar
cnd vezi oameni care au Icut pcate asemntoare sau poate si mai mari,
rmnnd nepedepsiti, vrnd-nevrnd esti nevoit s admiti c exist iad,
pentru c Iireste, Dumnezeu nu este nedrept si nu Iace deosebiri. Ar Ii
nedrept dac i-ar lsa pe attia pctosi nepedepsiti si pe attia virtuosi n
suIerint, dac n-ar Ii pregtit si pentru unii si pentru altii o alt stare,
viitoare.
Chiar si IilosoIii idolatri, scriitori sau poeti, dar n general si toto
oamenii care au trit nainte de Hristos, si-au pus probleme n legtur cu
rsplata viitoare si au vorbit despre pedepsele care vor Ii date n iad. N-au
putut, desigur, s descrie cu precizie cte se ntmpl n viata de dup
moarte, cci nu aveau dect idei conIuze si 1ranturi ale dogmelor noastre
1349
adevrate. Cu toate acestea ns alctuiser o oarecare imagine a judectii si
a osndirii pctosilor. AstIel, vorbesc despre ruri de Ioc, despre tartar, care
se aIl la o deprtare egal cu cea a pmntului de cer, si de alte Ieluri de
iaduri. (Din vol. !roblemele ;ietii, pp. 55-56)
,S credem asadar n iad, ca s nu-l cunoastem. Cel ce nu crede nu se
nevoieste duhovniceste; si cel ce nu se nevoieste, va ajunge negresit n iad.
(Din vol. !roblemele ;ietii, p. 62)
,Dar de nu va pedepsi pe unii ca acestia, precum zici, nu este iubitor
de oameni. (.) Nu ti le-a spus mai nainte toate? Nu te-au nIricosat? Nu ti-
a ajutat la nevoile tale si n scrbele tale? N-a Icut mii de chivernisiri pentru
tine? Nu S-a rstignit pentru mntuirea ta? Dar de nu se vor munci oamenii
cei ri, Iurii si tlharii, nici oamenii cei buni si sIinti nu se vor ncununa! Dar
unde este iubirea de oameni si judecata cea dreapt a lui Dumnezeu? Pentru
aceea, o oamenilor, nu v rtciti ascultnd pe diavolul, pentru c acestea
toate sunt mestesugirile lui si vicleniile lui. C de vreme ce judectorii pe
oamenii cei buni i iubesc chiar si legiuitorii i cinstesc, iar pe cei ri i
muncesc si-i omoar, dar Dumnezeu cum este s nu Iac unele ca acestea?
(Din vol. Mrgritarele S1antului Ioan Gur de ur, pp. 36-37)
,Nu numai noi le zicem acestea, ci si multi IilosoIi si poeti ai elinilor
mult au IilosoIat pentru munca ce va s Iie si au zis c n iad se muncesc
oamenii cei ri si vicleni, c de n-au si putut ei s zic si s vdeasc
adevrul ca si noi, dar tot au cunoscut c este judecat si rspltire si cum au
Iost ei de au auzit plnsete si ruri de Ioc si tnguiri si rceal si gheat si
tartar si alte multe locuri de munc, au zis c sunt sub pmnt. Si iar au zis
c sunt niste locuri bune si ostroave a celor blnzi si grdini cu Ilori nIlorite
si cu multe mirosuri si cete de sIinti se aIl acolo n vesminte luminate
mbrcati si cnt cntece minunate. Pentru aceasta, s nu ne artm
necredinciosi zicnd c nu este munc, ca s nu cdem ntr-nsa. (Din vol.
Mrgritarele S1antului Ioan Gur de ur, p. 37)
,Nu crezi, omule, n pedepsele cele ce vor Ii pentru c nu se vd,
pentru c n-au venit, pentru c nu stau sub ochii nostri? Dar poti, oare, s nu
crezi n cele ce au Iost si au luat sIrsit? Gndeste-mi-te la Sodoma si
Gomora! Orasele acelea n-au Iost pedepsite pentru un alt pcat dect pentru
c locuitorii lor au adus ntre ei mpreunri nelegiuite, dragoste nengduit,
pentru c au rsturnat din temelii legile Iirii. Ar putea Ii cu cale, oare, ca
Dumnezeu, Care e Acelasi si atunci si acum, pe pctosii de atunci s-i
1350
pedepseasc Ir de crutare, iar pe tine - care ai pctuit n urma lor si care
esti vrednic de mult mai mare pedeaps si osnd, pentru c ai avut parte de
mai mare har, dar nu te-au cumintit pedepsele lor - s nu te pedepseasc?
(La cu;antul apostolic. Nu ;reau s nu titi, 1ratilor, c printii notri
toti au 1ost sub nor i toti prin mare au trecut~~, 2, n vol. Despre
schimbarea numelor. Despre rbdare. Despre milostenie., p. 221)
,Iar dac sunt unii care nu cred n pedepsele viitoare, s-i Iacem prin
cele trecute s se ngrijeasc de virtute, povestindu-le de sodomiti, vorbindu-
le de potop, amintindu-le de pedepsele date egiptenilor, pentru ca,
nteleptindu-se cu pedepsirea altora si ducnd viat curat, s primeasc si
nvttura despre iad si nviere. Pentru c si acum toti cti nu cred n
judecata viitoare nu au alt pricin de a nu crede dect aceea c au o viat
stricat si o constiint rea. Prin urmare, dac ne curtim de pcate si dac ne
nvat minte Irica pricinuit de pedepsele trecute, vom Ii nduplecati s
primim si nvttura despre pedepsele cele viitoare. (La cu;antul apostolic.
Nu ;reau s nu titi, 1ratilor, c printii notri toti au 1ost sub nor i toti
prin mare au trecut~~, 6, n vol. Despre schimbarea numelor. Despre
rbdare. Despre milostenie., p. 233)
IADUL (s nu cutm unde este iadul, ci s ne pzim pentru a nu ajunge n
el)
,Dac ar voi s se ndeletniceasc cu Iapte bune, apoi repede s-ar
convinge si de existenta iadului, si nu s-ar mai ndoi. Si unde :ici tu , in
care anume loc ;a 1i iadul? Dar ce-ti pas tie? Problema care se pune este de
a sti c iadul exist, iar nu a sti n care anume loc se gseste. Sunt unii care,
vorbind basme bbesti, spun c este n valea lui IosaIat. Ceea ce se spune
despre un rzboi trecut, ei l raporteaz la iad, sau, mai bine zis, trsc iadul
n acel loc. Dar Scriptura nu spune aceasta. Dar in ce loc ;a 1i? Zici tu.
Undeva aIar dup cum cred si eu de lumea ntreag. Dup cum
nchisorile mprtesti si minele de metale stau departe de palatul imperial,
tot asa si iadul va Ii departe si n aIar de aceast lume. Deci s nu cutm
unde este, ci s ne pzim de-a nu ajunge n el! Dac Dumnezeu nu
pedepseste aici pe toti dup Iaptele lor, noi s credem n pedepsele viitoare,
chiar dac Dumnezeu este iubitor de oameni si ndelung-rbdtor. (Omilii
la Epistola ctre Romani a S1antului postol !a;el, omilia XXXI, pp. 546-
547)
1351
IADUL (Irica de chinurile iadului)
,Dar astzi noi stm asa de ru nct, dac nu am avea Iric de
gheen, nici nu ne-am sinchisi s Iacem binele. De aceea dac nu de altceva,
adic cel putin de teama gheenei, s ne Iie Iric mai mult de ea, dac nu de
Hristos. Nu asa ns cu Pavel, ci dimpotriv, cci el iubea pe Hristos. Fiindc
noi Iacem altIel, de aceea suntem si pedepsiti cu gheena. Dac am iubi pe
Hristos, precum ar trebui s-L iubim, am sti c este mai ru dect gheena de
a supra pe Cel iubit, si Iiindc nu-L iubim, de aceea nici nu stim mrimea
pedepsei. (Omilii la Epistola ctre Romani a S1antului postol !a;el,
omilia V, pp. 81-82)
,Ce-i mai grozav ca gheena? Dar nimic nu e mai Iolositor dect Irica
de ea; cci teama de gheena ne aduce cununa domniei. (!redicile despre
statui, Partea a II-a, predica a XV-a, pp. 81-82)
,O, dac nu ne-am aduce noi nsine asupra noastr chinurile!
Dumnezeu vrea s Iie gol iadul, vrea s nchid temnita ntunericului,
vrea s pstreze mnia Lui numai pentru diavol, vrea s stea Judector
nu ca s pedepseasc pe unii, ci ca s-i ncununeze pe toti. (Cu;ant la
S1antul Mucenic Jasu, II, n vol. !redici la srbtori imprteti i
cu;antri de laud la s1inti, p. 544)
,Cele pe care vi le-am spus despre iad, nu le-am spus pentru a v
obosi si a v nIricosa suIletele, ci pentru a ni le odihni si cuminti. (Din vol.
!roblemele ;ietii, p. 62)
,Dac v veti aduce aminte de cele pe care vi le-am spus despre iad,
va Ii ca si cnd ati Iolosi un leac amar, Ioarte amar dar si Ioarte lucrtor, care
v va aduna suIletul, va izgoni dorintele viclene si v va curti de toat
rutatea.
S Iolosim, asadar, acest leac, aducerea aminte de iad, pentru curtirea
inimii noastre, pentru mntuirea suIletului nostru, pentru desItarea cu
bunttile pe care ochiul nu le-a ;:ut i urechea nu le-a au:it i la inima
omului nu s-au suit (I Corinteni 2, 9). (Din vol. !roblemele ;ietii, pp. 62-
63)
IADUL (chinurile diIerite ale pctosilor din Iad)
1352
,Dac sunt doi oameni la Iel de ri, care aici pe pmnt nu au aceeasi
stare material, unul e bogat si altul e srac, apoi dincolo pe lumea cealalt
nu vor Ii pedepsiti la Iel, ci bogatul mai cumplit.
Vezi, dar, c bogatul este pedepsit mai cumplit, pentru c a primit pe
lumea asta averi! (Omilii la Matei, omilia LXXV, IV, n col. PSB, vol. 23,
p. 856)
,Nu primesc aceleasi pedepse toti pctosii, ci pedepsele sunt multe si
Ielurite; se tine seam si de timpul cnd au Iost svrsite si de persoane si de
Iunctii si de priceperea Iiecruia si de altele multe. (Omilii la Matei, omilia
LXXV, V, n col. PSB, vol. 23, p. 857)
,Cei ce Iac pcate vor cdea n iad, ntr-un ru de Ioc, ntr-o groap
plin de jratec si vor pierde mprtia cerurilor, ceea ce este mai mare si
mai grozav dect toate relele. (Comentar la E;anghelia de la Ioan, omilia
LX, 4, p. 300)
,Dar atunci cnd se va deschide iadul sub picioarele noastre, cum vom
putea suIeri acest vierme care nu moare niciodat? Acest Ioc care nu se
stinge, aceast scrsnire a dintilor? (Comentar la E;anghelia de la Ioan,
omilia LXXX, 3, p. 418)
,Dreptul Judector, seznd pe tronul cel nIricosat, va porunci ca unii
s Iie aruncati n cuptorul cel arztor, altii n ntunericul cel mai din aIar si
n pedepsele cele mai cumplite si mai insuportabile. (Omilii la Epistola
ctre Romani a S1antului postol !a;el, omilia III, p. 47)
,Cauzele acelor viermi sunt viermii de aici (viermii pcatelor n.n.),
ba nc nu numai cauze, ci sunt chiar printii si nscocitorii acelor viermi
care niciodat nu mai mor, dup cum si zice: unde ;iermele lor nu moare i
1ocul nu se stinge (Marcu 9, 44). Acestia singuri aprind gheena, care
niciodat nu se stinge. (Omilii la Epistola ctre Romani a S1antului postol
!a;el, omilia XI, p. 194)
,... cele ce-l asteapt n lumea cealalt: cderea din mprtia
cerurilor, durerea pricinuit de gheen, legturile cele nentrerupte,
ntunericul cel mai din aIar, viermele cel neadormit, scrsnirea dintilor,
scrba si ncazul, rurile cele de Ioc, cuptoarele cele ce niciodat nu se
sting. (Omilii la Epistola ctre Romani a S1antului postol !a;el, omilia
XIII, p. 256)
1353
,Gndeste-te bine: a pctuit Adam, a pctuit si Eva; amndoi au
clcat porunca dat, ns nu tot deopotriv au pctuit; asadar nici tot
deopotriv au Iost pedepsiti. Atta deosebire a Iost, nct chiar si Pavel a zis:
Si nu dam a 1ost amgit, ci 1emeia, amgit 1iind, s-a 1cut clctoare de
porunc (I Timotei 2, 14). Desi amgirea a Iost una si aceeasi, cu toate
acestea examinarea cea precis a lui Dumnezeu a artat o asa de mare
deosebire. (Omilii la Epistola ctre Romani a S1antului postol !a;el,
omilia XXXI, p. 545)
,,Cum c trupurile nviaz, a artat-o cu grul, dar cum c nu n
aceeasi slav se vor gsi toate, o dovedeste de aici. Dup cum a nu crede n
nviere i Iace trndavi si ngmIati, tot asa si a crede c toti se vor nvrednici
de aceleasi buntti i Iace lenesi si nepstori. Pentru aceea amndou
aceste rele sunt ndreptate; unele sunt amnuntite si ndreptate n stihurile de
dinainte, iar pe celelalte ncepe acum a le ndrepta. Deci Icnd dou cete
din cei nviati drepti si pctosi si la urm chiar acestea dou mprtindu-
le n multe alte cete, arat c nici dreptii, si nici pctosii nu se vor
nvrednici de aceleasi, c nici dreptii nu vor Ii deopotriv cu toti dreptii, si
nici pctosii la Iel cu totii. Asadar, el Iace mai nti o singur mprtire a
dreptilor si a pctosilor, zicnd: Trupuri cereti, i trupuri pmanteti, prin
trupuri pmntesti lsnd a se ntelege acestia din urm, iar prin trupuri
ceresti cei dinti. Dup aceea apoi aseaz deosebirea dintre pctosi Iat de
alti pctosi, zicnd: Nu tot trupul este acelai trup, ci altul este trupul
petilor, altul al psrilor, altul al dobitoacelor. Desi toate sunt trupuri, ns
unele sunt n mai mare njosire, altele n mai mic. Tot asa si n viata lor, si
chiar n alctuirea lor.
Si dup ce spune acestea, se ridic iarsi la cer, zicnd: Si alta este
sla;a soarelui, i alta a lunii. Dup cum ntre trupurile pmntesti este
deosebire, tot asa si ntre cele ceresti, si nc deosebire nu cum s-ar brodi, ci
pn la cele mai de pe urm. Cci deosebirea nu este numai ntre soare si
lun, sau numai ntre lun si stele, ci nc si ntre stele Iat de alte stele, cci
desi sunt toate n cer, totusi unele se mprtsesc de o mai mare, altele de o
mai mic slav. Deci ce nvtm noi de aici? C desi toti dreptii vor Ii n
mprtia lui Dumnezeu, nu toti ns se vor bucura de aceleasi buntti,
precum si dac toti pctosii se vor gsi n gheen, nu ns cu totii vor suIeri
aceleasi pedepse. (Comentariile sau Talcuirea Epistolei intai ctre
Corinteni, omilia XLI, pp. 447-448)
1354
,A adeverit (Apostolul Pavel n.n.) si cuvntul despre nvierea tru-
purilor. Nu se poate, zice, ca acela ce a slufit i unuia i altuia s rman
a1ar de toat rsplata, ci impreun cu su1letul cele rele ;or 1i pedepsite, iar
cele bune ;or 1i incununate.
Dar unii dintre eretici zic c alt trup va nvia. Cum, spune-mi? Adic
altul a pctuit si altul se pedepseste? Altul a avut virtuti, si altul se
ncununeaz? (Talcuiri la Epistola a doua ctre Corinteni, omilia X, p.
105)
,Cci chiar de nu ar Ii gheena, totusi a Ii lepdat de la acea strlucire si
a se deprta necinstit, ct osnd nu este? C dac chiar acum, trecnd
mpratul si cei mpreun cu dnsul, si Iiecare stiindu-si lipsa lui, nu atta
simtim plcere din privirea strlucirii, pe ct neplcere dac nu ne mprtsim
cu nimic din pohIala ce se desIsoar primprejurul lui - apoi ce va Ii atunci?
Sau poate crezi c este mic pedeapsa de a nu Iace parte n rndurile acelei
cete, de a nu se nvrednici de slava cea negrit, de a Ii aruncat departe de
Irumusetea aceea si de bunttile cele nepovestite? Cnd apoi si ntuneric va
Ii, si scrsnirea dintilor, si legturi nedezlegate, si viermele cel neadormit, si
Ioc nestins, si scrb, si amrciune, si limbi Iripte din pricina acelui Ioc,
precum, de pild, a acelui bogat din Evanghelie; cnd ne vom tngui si nimeni
nu ne va auzi, cnd vom suspina si vom rcni din pricina rnilor, si nimeni nu
ne va avea n bgare de seam, si peste tot locul vedem c nimeni nu este care
s ne mngie - apoi cum vom socoti pe cei ce se gsesc astIel? Dar ce ar
putea Ii mai ticlos ca acele suIlete? Ce ar putea Ii mai de jelit?
C dac, intrnd ntr-o temnit si vznd pe unii nesplati, pe altii legati
si topiti de Ioame, pe unii nchisi la ntuneric, ne cutremurm si ni se
mputineaz inima de Iric si apoi Iacem toate spre a nu cdea si noi acolo;
dar cnd vom Ii trasi si bgati n temnitele gheenei, n acele locuri de munci, ce
ne vom Iace oare? Cci legturile acelea nu sunt de Iier, ci de Ioc care nu se
stinge niciodat. Si nici cei ce vor Ii atunci de Iat nu vor Ii de o cinste cu noi -
pe care trebuia a-i mblnzi de multe ori - ci ngeri, la care nu ne-ar Ii slobod
nici mcar a ne uita, Iiind grozav de nIuriati pentru cele cu care noi am
batjocorit pe Stpnul. Acolo nu este ca aici, unde vedem pe unii punnd vorbe
de rugminte, pe altii dnd bani, pe altii altele, si astIel aducnd o mngiere
oarecare celor osnditi. (Talcuiri la Epistola a doua ctre Corinteni, omilia
X, pp. 106-107)
,Dar, zici tu, dac 1ac chiar numai un pcat, in loc de miile de
pcate, pe care le 1ace un altul, i totui pentru acel pcat sunt scos a1ar i
cad din imprtie, de ce atunci s nu 1ac incaltea toate pcatele? Cuvnt
1355
iesit din gura servului nerecunosctor! Totusi noi vom dezlega si acest
cuvnt. (.) Din mprtie cu totii vom cdea poate, dar n gheen nu vom
suIeri aceeasi osnd, ci unul mai mare, altul mai usor. De exemplu: si tu si
acela ati dispretuit, Iie pe aproapele, Iie vreo porunc a Bisericii; n
asemenea caz si unul si altul veti cdea din mprtia cerurilor. Dar dac nu
ati dispretuit deopotriv, ci unul mai mult, iar altul mai putin, apoi n gheen
veti simti deosebirea. (Comentariile sau Explicarea Epistolei ctre E1eseni,
omilia IV, pp. 41-42)
,Pentru c n adevr, a se arde si a nu se consuma, si a Ii vesnic ros de
vierme, Ir s Iie nimicit, este o stricciune nestriccioas, precum s-a
ntmplat cu Iericitul Iov, care se strica, se deteriora corporalmente n
trecerea unui timp ndelungat, si el totusi nu se prpdea, ci ntr-una muia
bulgrii pmntului rezemndu-se pe puroi (Iov, 7, 5). Asa ceva va suIeri si
suIletul atunci cnd viermii vor sta pe lng el si-l vor roade, nu n timp de
doi ani, nici trei, nici zece, nici o sut si nici mii de ani, ci Ir de sIrsit.
Unde ;iermele lor nu moare, i 1ocul nu se stinge, zice (Mc., 9, 44).
(Comentariile sau Explicarea Epistolei ctre E1eseni, omilia XXIV, p. 252)
,... cei pierduti auzind acestea se bucur, cci nu sunt numai ei
pierduti, ci suIer mpreun cu cei multi. Si ce Iel de bucurie este aceasta?
Cci chiar si pentru aceast bucurie vor da seam. S nu-ti nchipui c
precum aici a avea tovarsi la nenorociri ti aduce oarecare mngiere, tot
asa va Ii si acolo. Si de unde se vede aceasta? Eu voi arta. Cci, spune-mi,
te rog: dac cineva ar Ii condamnat a Ii ars de viu, si ar vedea si pe Iiul su
arznd mpreun cu el, si iesindu-i Ium din crnuri, oare atunci n-ar muri?
Dac cei sntosi, vznd acestea petrecndu-se, li se ncreteste pielea de pe
ei si se molesesc cu totul, cu att mai mult vor ptimi acestea cei ce sunt n
suIerinte. S nu te minunezi auzind acestea, cci ascult ce spune un
ntelept: i tu eti slab ca noi i te asemeni nou (Isaia 14, 10), c este
oarecum simpatie si comptimire printre noi oamenii, Iiindc ne miscm si
avem mil de nenorocirile altora. Oare tatl, cnd vede pe Iiul su stnd n
aceeasi osnd, va simti el mngiere, sau un adaos la durerile sale? Dar
brbatul cnd vede pe Iemeia sa? Dar oamenii cnd vd pe un om? Oare
atunci nu ne vom misca nc mai mult? Da, desigur, ns acolo nu vor Ii
suIerinte ca acestea, ci cu totul altele: plngere va Ii si scrsnirea dintilor,
vzndu-ne unii pe altii, vitndu-ne cu totii. Cei ce sunt n srcie, oare vor
simti ei vreo mngiere n relele lor, din mprtsirea altora la srcia aceea?
Si ce va Ii atunci, cnd si Iiul, si tatl, si Iemeia, si nepotii vor lua
aceeasi osnd? Dar cnd noi vom vedea prieteni, vom mai simti oare vreo
1356
mngiere? Nu vom mai avea, iubitilor, nici una, ci nc mai mult ni se vor
mri relele ce le vom suIeri. Pe lng acestea, sunt si rele care nu pot avea
nici o mngiere din mprtsirea si a altora din ele, prin mrimea lor. De
pild, cineva se gseste n Ioc, si tot n acelasi Ioc se gseste si un altul, ei
bine cum se vor mngia ei unul pe altul? Spune-mi, te rog: dac vreodat
am czut n Iriguri grozave, oare nu ne-a lipsit nou orice mngiere
atunci? (Talcuiri la Epistola intai ctre Timotei, omilia a X-a, pp. 108-109)
,Rul de Ioc curge n clocote, para l att ntr-una. (Talcuiri la
Epistola intai ctre Timotei, omilia a XV-a, p. 172)
,Relele de care se spune pe Iat, artndu-ni-se numele lor: ,Ioc, zice,
este acolo, si ntuneric, si legturi, si viermele cel neadormit ; dar nu numai
acestea ce ni s-a spus stau de Iat, ci nc si altele mai grozave. Si ca s aIli,
gndeste-te mai nti bine. C spune-mi: dac este Ioc, cum de este si
ntuneric? Ai vzut c aceasta este mai grozav dect aceea? C nu mai este
nici lumin. Si dac este Ioc, cum de mai arde ntr-una? Ai vzut c aceasta
este mai grozav dect aceea?
C nu se mai stinge niciodat, pentru care se si numeste nestins. S ne
gndim deci ct de mare ru este de a arde ntr-una si de a Ii n ntuneric, de
a se vicri si a scrsni din dinti, si de a nu Ii auzit de nimeni. Dac cineva
dintre cei de bun neam Iiind pus n temnit, numai ct c se gseste n
putoare, n ntuneric si legat mpreun cu omortorii de oameni, si o crede
mai grozav dect moartea, apoi gndeste-te ce va Ii cnd vom Ii arsi la un
loc cu omortorii lumii, nici vznd si nici Iiind vzuti, ci ntr-o asa multime
crezndu-ne singuri. Acolo ntunericul si bezna aceea grozav nu ne las de
a vedea nici pe cei de lng noi, ci Iiecare se va gsi asa, ca si cum ar Ii
singur. Deci dac ntunericul singur prin sine-si ne tulbur si nIricoseaz
suIletul, apoi ce va Ii dac pe lng ntuneric vor mai Ii si arderi si dureri
nIricosate? (Comentariile sau Explicarea Epistolei ctre E;rei, omilia I,
pp. 55-56)
,Cci cu ce ai voi s comparm relele cele de acolo? Ce am putea
pune Iat de acel Ioc nestins, de acel vierme Ir sIrsit? Ce am putea gsi
aici egal cu scrsnirea dintilor de acolo, cu legturile, cu ntunericul cel mai
dinaIar, cu urgia, cu scrba si cu strmtorarea de acolo? Ce am putea spune
Iat de timpul de acolo? Ce sunt miile de ani Iat de secolele cele nesIrsite?
Nu oare ca o pictur de ap Iat de noianul cel Ir Iund? (Comentariile
sau Explicarea Epistolei ctre E;rei, omilia XXVIII, p. 332)
1357
,. de a vietui n acel Ioc si a Ii ars ntr-una. (Comentariile sau
Explicarea Epistolei ctre E;rei, omilia XXVIII, p. 332)
,Focul acela este nestins, el are nevoie de trupuri care nu sunt mistuite
de Ioc niciodat. Pentru asta spune si Pavel: Numai de ;om 1i gsiti
imbrcati, nu goi. Important nu este numai s nviem, si s ne mbrcm cu
nemurirea, ci s nu Iim gsiti goi de slav ti de ndrznirea cea ctre
Dumnezeu, ca s nu Iim dati Iocului. De aceea spune: Numai de ;om 1i gsiti
imbrcati, nu goi. (Cu;ant despre in;ierea mortilor, VIII, n vol. !redici la
srbtori imprteti i cu;antri de laud la s1inti, p. 133)
,Nu ; inelati. Nici des1ranatii, nici inchintorii la idolii, nici
preacur;arii, nici malahitii, nici sodomitii, nici hotii, nici lacomii, nici
beti;ii, nici bar1itorii, nici rpitorii nu ;or moteni imprtia lui Dumne:eu
(I Cor., 6, 9-10). Ai auzit n ce ceat l-a pus? Cu stricatii, cu desIrnatii, cu
nchintorii la idoli, cu preacurvarii, cu brIitorii, cu lacomii, cu rpitorii.
- Dar pentru ce? E tot una betivul cu desIrnatul? E tot una betivul cu
nchintorii la idoli?
- Nu gri asa, omule! Nu m ntreba: de ce?, cnd ti citesc legile lui
Dumnezeu. ntreab-l pe Pavel, si-ti va rspunde. Eu nu pot s-ti spun dac
este sau nu rnduit cu ei la aceeasi persoan pedeapsa. Dar c si betivul cade
din mprtia cerurilor, ca si nchintorul la idoli, de asta sunt pe deplin
ncredintat. Cnd este stiut asta, pentru ce m mai ntrebi de mrimea
pcatului? Cnd rmne aIar, n Iata usilor, cnd cade din mprtia
cerurilor, cnd pierde mntuirea, cnd este trimis n munca vesnic, pentru
ce mai vorbesti de msurarea pcatelor, de cntar si de balant? (Cu;ant la
In;iere, II, n vol. !redici la srbtori imprteti i cu;antri de laud la
s1inti, p. 139)
,,Chiar dac n-ar Ii iad, totusi ar Ii o pedeaps grozav de a Ii scos
aIar din mrirea aceea negrit. Sau credeti voi c ar Ii un chin mic acesta
de a nu Ii cineva n partea acelor Iericiti si a nu se nvrednici de acea mrire
negrit, a Ii scos din acea ceat mrit si din acele bucurii nesIrsite? Dar
dac la acestea se mai adaug nc ntunericul, nc scrsnirea dintilor, nc
lanturile cele nedezlegate, viermele care nu moare niciodat, Iocul cel
nestins, spaima si chinurile de tot Ielul; dac limba arde ca la mbuibatul cel
bogat, de pild; dac noi tipm Ir a Ii auziti de cineva si suspinm de
durere Ir a Ii bgati n seam, neIiind nimeni care s ne mngie nu
suntem noi oare atunci cei mai nenorociti si mai nevrednici de plns dintre
toate Ipturile?
1358
Cnd noi vizitm o temnit si vedem pe cei nenorociti, pe unii legati
cu lanturi de Iier, pe altii zcnd n camere ntunecoase, ne nIiorm si ne
strduim s Iacem totul ca s nu ajungem si noi ntr-o asemenea ticlosie.
Dac la o astIel de privire noi ne cutremurm, ce se va ntmpla oare cu noi
atunci cnd, nctusati, ne vom arunca n prpastia iadului? Lanturile de
acolo nu sunt de Iier, ci de Ioc, care niciodat nu se stinge, iar cpeteniile
temnitei nu sunt din neamul nostru, c poate li s-ar insuIla comptimire si
mil de noi, ci sunt duhurile cele rele, nIricosate si nemilostive, care ne
muncesc si ne chinuiesc pentru pcatele noastre. La ele nu Iolosesc cu nimic
banii si darurile si toate mituirile; nc sunt zadarnice toate rugmintile si
vorbele cele prietenesti, neputnd aduce nici o usurare. Aici nu este iertare,
nici pogormnt. (Cu;ant la Duminica Lsatului sec de carne, n vol.
Omilii la !ostul Mare., pp. 21-22)
,Noi, care trim acum n legea Evangheliei, dac vom svrsi aceleasi
pcate ca si cei care nu cunosc Evanghelia, nu vom primi aceleasi pedepse
ca ei, ci cu mult mai cumplite, pentru c ne-am bucurat de un dar mai mare,
pentru c participm la o nvttur mai desvrsit, pentru c am Iost
cinstiti cu o cinste mai mare. Prin urmare, dac pcatul acesta este asa de
mare si prin natura sa, si prin trup, gndeste-te ce mare vlvtaie va aduce pe
capul celor care ndrznesc s-l svrseasc! (pologia ;ietii monahale, 3,
n vol. Despre Feciorie, pologia ;ietii monahale, Despre creterea
copiilor., p. 247)
,Pentru c ai auzit de Ioc, s nu socoti c Iocul cel din iad este la Iel
ca cel de pe pmnt! Focul de aici arde si nimiceste tot ce apuc, apoi se
potoleste. Dar Iocul de dincolo nu are sIrsit si arde nencetat pe cei odat
prinsi. De asta se si numeste Ioc nestins (Marcu 9, 43, 44, 45, 46, 48). ntr-
adevr, si pctosii trebuie s se mbrace n nestricciune. Dar nu spre cinste,
ci pentru c nestricciunea s le Iie agonisit Ir de sIrsit pentru pedeapsa
cea din iad. Ct este de cumplit Iocul acela, prin cuvnt nu-l poti nItisa
nicicnd. Din experienta lucrurilor mici putem s ne Iacem o mic idee
despre lucrurile mari. Dar ai intrat vreodat ntr-o baie nclzit mai mult
dect trebuie, atunci I-ti o idee de Iocul din gheen, si iarsi, dac ai Iost
vreodat cuprins de Iriguri mari de tot, du-te cu mintea la Ilacra aceea, si
atunci vei putea Iace bine deosebirea ntre Iocul de aici si Iocul din gheen.
Dac baia si Irigurile ne chinuiesc att si ne pricinuiesc att de mari dureri,
cum ne vom simti cnd vom cdea n rul cel de Ioc, n rul care curge prin
Iata nIricosatului judet? Din pricina acelor chinuri de nesuIerit, vom scrsni
din dinti, dar nimeni nu ne va ntinde o mn de ajutor. Vom plnge cu glas
1359
tare cnd se va npusti spre noi mai puternic para de Ioc, dar nu vom vedea
pe nimeni n aIar de cei munciti cu noi si de pustietate mare. Cine ar putea
descrie Irica ce ne-o va bga n suIlet ntunericul de acolo? Dup cum Iocul
din iad nu se va stinge niciodat, tot asa nici nu lumineaz. AstIel n-ar Ii
ntuneric! Numai acel timp va Ii n stare s ne nItiseze tulburarea, Irica,
descurajarea si cumplita groaz ce ne vor cuprinde atunci. Multe si Ielurite
sunt muncile din iad: de pretutindeni valuri de pedepse se vor npusti asupra
suIletului nostru. Iar dac cineva ar spune: Cum va putea suIletul s tin
piept la o multime att de mare de pedepse, cum va putea dinui, Iiind
chinuit veacuri nesIrsite?, acela s se gndeasc la cele ce se petrec aici pe
pmnt, cum multi oameni tin adesea piept unei boli cumplite si ndelungate.
Iar dac si mor de pe urma bolii, apoi nu mor din pricin c li s-a stins
suIletul, ci pentru c trupul si-a luat rmas bun de la viat; c, dac n-ar Ii
pierit trupul, suIletul ar Ii Iost chinuit de boal mai departe. Cnd ns trupul
se va mbrca n nestricciune, cnd nu se va mai putea desIace, atunci nu va
mai Ii nici o piedic pentru ca suIletul s se chinuie Ir de sIrsit. Aici, pe
pmnt, nu e cu putint s mearg mn n mn tria chinurilor cu vesnicia
lor, ci amndou se lupt ntre ele, pentru c trupul, Iiind pieritor, cade biruit
de chinuri. Dar cnd va ajunge trupul nepieritor, atunci nu va mai Ii lupt
ntre chin si vesnicie, cci chinurile vor Ii vesnice, ca si vesnicia. S nu ne
nchipuim apoi c grozvia si mrimea chinurilor vor nimici suIletul! Nici
trupul nu va Ii nimicit atunci, ci va rmne s Iie chinuit cu suIletul n veci; a
doua oar nu va mai muri. (Cu;ant de s1tuire ctre Teodor cel c:ut, 10,
n vol. Despre Feciorie, pologia ;ietii monahale, Despre creterea
copiilor., pp. 341-343)
,Multi oameni dintre cei cu putin judecat doresc s scape numai de
iad. Eu ns spun c pedeaps mult mai cumplit dect iadul este s nu iei
parte la slava vietii vesnice. Socotesc c cel care n-a dobndit slava aceea nu
trebuie s se plng att din pricina chinurilor din iad, ct din pricina cderii
din mprtia cerurilor. C acesta ntr-adevr este chinul cel mai mare.
(Cu;ant de s1tuire ctre Teodor cel c:ut, 12, n vol. Despre Feciorie,
pologia ;ietii monahale, Despre creterea copiilor., p. 347)
,Dar si chinurile trectoare, orict de nIricostoare ar Ii Iie cu Ioc,
sau cu vergele ori cu Iiare slbatice sau cu orice altceva sunt ca niste
umbre n Iata chinurilor viitoare. De primele scpm usor, cci trupul nu
poate rezista mult vreme unor suIerinte Ioarte mari. De ultimele, ns, nu
putem scpa, cci nu sunt doar Ioarte mari, ci si vesnice. n iad ;iermele lor
nu moare i 1ocul nu se stinge (Marcu 9, 44). Si auzind despre Ioc, s nu
1360
crezi c e vorba de un Ioc asemntor celui material. Cci Iocul material l
arde si-l nimiceste pe om, care, dup aceea, murind, nceteaz s mai simt
arsurile. Focul iadului, ns, pe cei care-i cuprinde, i va arde nencetat,
vesnic. De aceea se si numeste 1ocul cel nestins (Marcu 9, 43).
n viata viitoare si pctosii vor Ii nestricciosi, ns nu pentru a Ii
slviti mpreun cu Hristos, ci spre a Ii chinuiti pururea mpreun cu diavolul
(.) Cuvntul nu are putere de a arta ct de nIricstoare este aceast stare,
cu toate acestea ns putem culege o mic idee din cteva exemple.
Dac vreodat ai intrat ntr-o baie si ti s-a ntmplat s te dogoare mai
mult dect trebuie, gandeste-te cum va Ii Iocul iadului. Si dac vreodat te-ai
mbolnvit si ai avut Iebr Ioarte mare, nchipuie-ti cum va Ii Ilacra care nu
se sting eniciodat. Bile Iierbinti te chinuiesc? Febra mare te Iace s suIeri?
Ce vei Iace cnd te vei aIla n rul de Ioc, ru care va curge n ziua
nIricostoarei judecti a lui Hristos?
Auzi cum vorbesc proorocii despre ziua judectii: Ziua Domnului ;ine
1r putint de scpare, :i de manie i de urgie (Isaia 13, 9). Niciunde nu vei
vedea Iata blnd si linistit a lui Hristos. Nu va Ii nimeni care s te ajute.
Dar, asa cum cei care sunt osnditi s munceasc n min sunt suputi
poruncilor aspre si nu le mai vd pe nici una din rudele lor, ci doar pe acei
oameni duri, la Iel se va ntmpla atunci si cu noi sau poate c se va
ntmpla ceva mult mai ru. Cci aici e posibil ca mpratul, dac-l rugm,
s se ndure de osndit si s-l scape de pedeaps, acolo ns nu exist o
asemenea posibilitate. Acolo nu exist iertare. Fiecare osndit arde veacuri
nesIrsite si are dureri a cror ptrunzime nu poate Ii exprimat n cuvinte,
dureri care nu pot Ii comparate cu cele trupesti. n cele din urm, aici omul
suIer pentru putin si dup aceea moare, acolo ns arde Ir s se strice si
Ir s se topeas. (Din vol. !roblemele ;ietii, pp. 58-59)
,Mare amgire este ca cineva s se mngie cu gndul c ceilalti vor
merge mpreun cu el, spunnd: M duc i eu acolo, ca toti ceilalti. ns de
ce s m reIer la iadul viitor? Gnditi-v la cei care suIer aici de dureri
puternice si se vait de ne strnesc mila. Dac le veti arta pe altii, car
esuIer mai mult ca ei, nu vor da nici o atentie. Durerea lor nesIrsit nu-i
las s cugete la cei care se gsesc ntr-o stare si mai rea si nu-si gsesc
mngierea n asta.
Asadar s nu ne Iacem ndejdi nseltoare. Cineva se poate mngia
vznd neIericirea semenului su, atunci cnd suIerinta lui nu este serioas.
ns cnd l aIl o nenorocire mai mare, cnd durerea sa este negrit, cnd
mintea lui este ntristat si suIletul plin de ntristare, atunci nimic nu-l poate
mngia.
1361
Groaza iadului nu poate Ii descris. Acolo este ntuneric adnc,
scrsnetul dintilor, viermele neadormit, lanturi nctusate, Ioc nestins,
suIerint, ntristare si Ilcri care provoac durere crncen, dup cum citim
n parabola bogatului si a sracului Lazr. Vom plnge, dar nimnui nu-i va
Ii mil de noi. Vom jeli, dar nimeni nu va cuta s ne mpace. Vom suspina,
dar nimeni nu ne va da atentie. Vom privi n jur cu neliniste, dar de nicieri
nu vom aIl amngiere. n ce stare mai mizerabil si mai vrednic de mil ar
putea s se aIle suIletele noastre?
Dac vizitm vreodat o temnit si-i vedem acolo pe osnditii palizi si
neputinciosi, nchisi n celule ntunecate sau nctusati n lanturi de Iier
cum se ntmpl cu cei mai periculosi criminali -, nu numai c ne
emotionm si simtim durere n suIlete, dar Iacem totul pentru a nu ncerca si
noi o asemenea suIerint si chin.
Ce vom Iace ns cnd vom Ii condusi legati spre suIerintele iadului?
Legturile acelea nu vor Ii Icute din Iier, ci din Ioc, Ioc nestins. Iar
temnicerii nu vor Ii oameni ca noi, care uneori se mbuneaz si arat
comptimire, ci ngeri severi si nIricostori, pe care nimeni nu-i poate nici
mcar privi, ngeri plini de urgie pentru nenorocirea pe care a artat-o
Domnului si sIintelor Lui porunci. Si nici un om bun nu vine acolo, cum se
ntmpl aici, ca s oIere bano sau s aduc hran sau s spune dou vorbe
de mngiere celor osnditi. Acolo nu exist mngiere, nu exist ndurare.
(Din vol. !roblemele ;ietii, pp. 60-61)
,... cuptoarele cu neputint de suportat... (Scrisori din exil, 17
scrisori ctre Olimpiada, scrisoarea VIII, 10a, n vol. Scrisori din exil. Ctre
Olimpiada i cei rmai credincioi. Despre deprimare, su1erint i
!ro;ident., p. 166)
,Dar ce zic eu Ioc si munc si alte pedepse, cnd numai desprtirea lui
Dumnezeu este cea mai rea din toate pedepsele, cnd nu ne vor lsa s
vedem pe Hristos, mai rea munc dect aceasta care este? Nu este alta mai
rea dect desprtirea de lumina dumnezeiasc. Dar de ce iubim s trim si s
Iim n lume? C de intr vreun om mare la nchisoare si zace n putoarea
temnitei si la ntuneric si s Iie legat ntr-un loc cu tlharii si cu ucigasii de
oameni, i pare c este mai rea aceasta dect toate mortile, dar dac ne vor
duce acolo n temnita iadului s ardem ntr-un loc cu ucigasii lumii si nici s
vedem pe nimeni, nici s ne vad nimeni nu poate, ci n atta multime de
oameni muncindu-se iarsi ne aIlm singuri si pustii Ir de mngierea
nimnui, pentru c cei ce se aIl acolo de ntuneric mult ce este nu pot s
vad nici pe cei ce sunt lng dnsii sau s-i recunoasc, ci numai singur
1362
Iiecare se munceste si desi se cheam Ioc si par, dar este ntunecoas si
numai ce arde, dar nu lumineaz, nici se vede, nici se stinge. Si nu numai
atta, dar sunt si dureri multe care pedepsesc suIletele noastre. C Iocul
acela care-i cuprinde i arde pururea, pentru aceea se cheam Ioc nestins. Si
se mbrac pctosii nu cu cinste, ci cu pedepse s Iie pururea n iad si s
suIere muncile amare de acolo, c scparea bunttilor are atta durere si
atta plngere si atta nevoie si greutate, nct nici o pedeaps, nici o munc
nu este n toat lumea precum au n iad pctosii care nu se pociesc aici, n
lume, pn sunt vii, si n ce chip intr cineva n temnit si vede pe unii
mrsavi, pe altii galbeni ca si cum ar Ii morti si pe altii cu lanturi si cu Iiare
n grumajii lor si pe altii cu butuci n picioare si pe altii nchisi n temnita
mputicioas si ntunecat, oare nu ne cutremurm si nu ne ngrozim si
Iacem n tot Ielul s nu cdem n scrb si n nevoie ca aceasta? Dar cnd
vom merge noi legati n legturile iadului, ce vom Iace atunci, amar si vai de
noi! C legturile acelea nu sunt de Iier, ci sunt de Ioc care nu se stinge
niciodat, iar si cei ce ne muncesc pe noi nu sunt oameni, s le Iie mil unul
de altul, precum ne este nou, ci sunt ngeri nIricostori si nemilostivi,
asupra crora nu poate nici s caute nimeni, mare si rea mnie au asupra
noastr, cci am hulit pe Stpnul lor cu Iaptele noastre cele rele si temnitele
acelea nu sunt ca ale noastre, s le duc la cei din temnit haine si bani.
(Din vol. Mrgritarele S1antului Ioan Gur de ur, p. 38)
,De ti se va Ii ntmplat s mergi ntr-o baie nIierbntat sau de te-au
prins vreodat Irigurile cu cldur mare, atunci s-ti aduci aminte de para
muncii si de atunci te vei scula si vei Iugi de pcat; cel ce are lucruri si bune
si rele tot are oarecare mngiere putin de munc, pentru c iat c ti zic
pctosule s nu te lasi s cazi n dezndjduire si s zici, las s Iac toate
pcatele de vreme ce am s merg n iad. Esti curvar, nu te Iace si sodomit;
esti Iur, nu te Iace si ucigas, si tot vei avea mai putin munc, iar cel ce este
pustiu de tot Ielul de buntti nu poate s zic cte rele va petrece dac se va
duce n munca cea Ir de moarte, pentru c acolo va Ii mare cercetare
lucrurilor celor rele. (Din vol. Mrgritarele S1antului Ioan Gur de ur,
pp. 39-40)
,Multi Ir de minte griesc cuvinte proaste, c de se vor munci si
altii s m muncesc si eu, ia socoteste tu care zici acestea cu mintea ta cti
oameni zac de podagr si au multe dureri si iuti si de le-ai arta lor mii de
alti bolnavi s aib dureri si mai rele, ei nimic nu cunosc de-i doare si mai
ru, pentru c de durerea lor prea mult nu se pot mngia cu durerea altuia.
Pentru aceea nu se cade s dm ndejdi reci ca s ne mngiem unul pe altul,
1363
cci cnd este durere nici singur suIletul nu are mngiere de la nimeni.
(Din vol. Mrgritarele S1antului Ioan Gur de ur, p. 42)
,Atunci limbile clevetitorilor se vor arde nencetat si nu va Ii cine s
le rcoreasc. Atunci dintii gritorilor de ru, de ngeri vor Ii zdrobiti. Atunci
gurile mincinosilor cu Ioc se vor astupa, atunci minile iubitorilor de argint
spnzurate vor tremura si zgriindu-se se vor chinui, atunci ochii cei ce Iac
semne se vor scoate. (Din vol. Mrgritarele S1antului Ioan Gur de ur,
p. 126)
,Revelatia divin ne vorbeste despre chinul Iocului. Chin grozav,
grozav cauz de dureri. S ne Iacem ceva idee despre el, dac este
posibil, reprezentndu-ne Iocul de crbuni aprinsi sau nIierbntrile
noastre mari ale Iebrei. Si ce sunt acestea n comparatie cu arderile
vesnice?
Cci Iocul iadului este vesnic. n opozitie cu Iocul nostru
pmntesc, care se consum la un moment si distruge victimele sale,
Iocul iadului Iace chinul nemuritor.
ns chinul Iocului nu este nici singurul, nici cel mai grozav. n
singurtatea sa inIinit, n prsirea deIinitiv, n apstoarele si
neptrunsele ntunecimi, condamnatul este dat la tristeti nesIrsite, la
dezndejdi ngrozitoare, la chinuri si nspimntri pe care rceala
noastr pmnteasc nu si le va putea nchipui niciodat. S zicem mai
bine. SuIletul osnditului este locul de plimbare al tuturor durerilor;
toate l inund deodat si aici rmn, Ir moarte, cu o intensitate
absolut.
Se va ntreba cum va Ii posibil atta suIerint? Fr ndoial
asemenea dureri, n starea noastr prezent ne-ar Ii lipsit repede de
orice sentiment si de orice viat. ns, dincolo de aceast lume, nu este
asa. Nemurirea trupului adugat la cea a suIletului Iace nemuritoare
pedeapsa ca si rsplata, durerile ca si bucuriile.
Ce s Iaci, ce s conchizi n Iata unei asemenea revelatii? Cum
s ne purtm n Iata unui asemenea viitor? Mai nti este ntelept, de a
pune n paralel pentru un moment, bucuriile vinovate cu o vesnicie de
chinuri? Vom consimti noi la un somn plcut de o noapte prin care
trebuie s pierdem Iarmecul printr-o viat ntreag de suIerint? Ce s
concludem nc? C trebuie cu orice pret s ne mpcm cu Dumnezeu
n timpul vremii de mil si de har care ne este acum acordat. (Din vol.
Bogtiile oratorice, pp. 262-263)
1364
,Ce chinuri se suIer n iad? Chinul este ndoit: este pedeapsa
simturilor, este pedeapsa lipsei, a pagubei.
Pedeapsa simturilor. Ct de grozav! Ct de netolerat! Este
Iocul, agentul cel mai activ, cel mai ptrunztor al durerii. S ne
gndim, dac vrem, la oarecare idee ndeprtat despre Iocul iadului,
s ne gndim la Iocurile noastre de aici de jos, s ne aruncm prin
gndire ntr-un oarecare jar. Ce suIerinte grozave! Ele nu sunt nimic
totusi nici n intensitate, nici n durat Iat de pretul celor din iad. n
iad Iocul chinuie victima Ir ca ea, nici s slbeasc, nici s-si piard
vreodat prima ei senzatie de durere.
Dac aceste dureri grozave nc si-ar primi oarecare ndulcire din
oarecare mngiere. ns osnditul suIer ntr-o singurtate si o
prsire complet, si nimeni n mod vesnic nu se va mai ocupa de
suIerintele sale. Dac altii se apropie de el, acestia sunt diavolii care
nu vin la el dect pentru a-l chinui mai mult.
ntunecimile adnci, neptrunse, unde este adncit osnditul,
adaug la chinul lui nspimntrile si grozviile. Cine nu stie eIectele
grozave ale Iricii? n iad Irica ia toate Iormele si ajunge la niste stri
de nedescris,
Chinul Iocului nu este unicul chin. Iadul este mai curnd
reunirea tuturor durerilor. Fiecare simt le are pe ale lui, si nici o parte
din Iiinta sa nu este n osndit Ir chinul ei propriu.
Si aceast ispsire e vesnic! Nici o perspectiv de eliberare, nici
o iesire, nici o ndejde. Totdeauna! Totdeauna! Totdeauna!
Este pedeapsa lipsirii, a prsirii. Este pierderea lui Dumnezeu, a
lui Iisus Hristos, a slavei vesnice, a plcerilor cerului. Regret de
nepovestit, viermele care roade, schimonosirile de durere pe care
celelalte chinuri le ruineaz. (Din vol. Bogtiile oratorice, pp. 282-
283)
,Si ce este el acest iad? Dumnezeu ne-a Icut n linii mari,
descrierea lui Iormidabil. Chinul trupului n nestinsele Ilcri; chinul
suIletului n plngerile si scrsnirile dintilor, n inexprimabilele dureri,
n urile grozave, n remuscrile si regretele care rod inima ca si un
;ierme,care-l sIsie ca si cele mai veninoase dintre trtoare, serpii;
dezndejdi Ir sIrsit, dureri Ir usurare, chinuri pentru Iiecare din
simtiri, ntunecimi oribile, cli nenumrati, nchisoare vesnic,
blestem Ir sIrsit. (Din vol. Bogtiile oratorice, p. 303)
1365
IADUL (starea pctosilor din Iad)
,Noi cutm s dovedim c pctosii se ciesc n iad de pcatele
lor, se schimb si ajung mai buni din pricina iadului, dar nu cstig
nimic ca s li se usureze vpaia. !rinte, i spune bogatul lui Avraam,
trimite pe La:r in casa mea ca s dea mrturie rudelor mele, i s nu
;in in locul acesta), nereusind s dobndeasc pentru el o bineIacere,
se ngrijeste acum s mntuiasc pe altii. Ai vzut ct de crud era mai
nainte si ct de bun a ajuns mai trziu? Atunci cnd era n viat nu-l
vedea pe Lazr, desi-l avea naintea ochilor; acum se ngrijeste de
rudele sale, chiar neIiind de Iat! Atunci cnd era bogat, nu-l pleca spre
mil vederea sracului, dar acum, cnd suIer si e n niste nevoi de
nenlturat, se ngrijeste de rude si cere s Iie trimis Lazr ca s le
vesteasc suIerintele lui. Ai vzut ct de iubitor de oameni, ct de bun
si ct de milos a ajuns? Si ce Iolos i-a adus? (E primefdios lucru i
pentru predicator, i pentru asculttori ca predicatorul s predice pe
placul asculttorilor. Folositor lucru i semn de 1oarte mare dreptate e
osandirea propriilor pcate, I, n vol. !redici la srbtori imprteti
i cu;antri de laud la s1inti, p. 465)
,,De vreme ce noi, ori aici, ori n viata cea viitoare, neaprat trebuie s
ne ntristm pentru pcatele noastre, apoi este mai bine ca noi s Iacem
aceasta aici dect n acea lume. De unde reiese aceasta? Din cuvintele
Psalmistului, precum si din Evanghelie. Adic Psalmistul zice: Cine in iad se
;a mrturisi tie? (Ps. 6, 6). El cu aceasta voieste s spun c cineva nu se va
putea mrturisi Domnului n iad, ci c aceast mrturisire acolo nu va putea
ajuta la nimic. Acelasi lucru ne-a nvtat Hristos ntr-o pild (Lc. 16, 19 si
urm.). (Cu;ant la Duminica a doua a S1antului i Marelui !ost, n vol.
Omilii la !ostul Mare., p. 53)
IADUL (vesnicia chinurilor iadului)
, ... Iocul acela este Ioc nestins.
- Dar cum poate s Iie Ioc nestins? as putea Ii ntrebat.
- Nu vezi c soarele acesta arde necontenit si niciodat nu se stinge?
N-ai auzit de rugul ce ardea si nu se mistuia de Ilcri? (Ies. 3, 2) Deci si tu,
dac vrei s scapi de Ilacr, I milostenie si nu vei Iace cunostint cu Iocul
acela. Dac aici pe pmnt vei crede celor spuse, nu vei vedea cuptorul
acela, cnd vei pleca acolo; dar dac nu crezi n cuptor aici pe pmnt,
1366
dincolo l vei cunoaste bine pe propria-ti ta piele, cnd nici nu-i cu putint s
te scapi de el. (Omilii la Matei, omilia XI, VII, n col. PSB, vol. 23, p. 141)
,S se arate aici deci cei ce zic: n timp de o or eu am omort, ntr-o
clip eu am Icut adulter. Ce, pentru un pcat asa de scurt, eu voi suIeri o
vesnicie de chinuri? Dar iat un om al crui pcat n-a tinut asa de mult pe ct
pedeapsa (Ioan V) si care a petrecut o viat ntreag n pedeaps pentru
pcatul su. n sIrsit, pcatele nu sunt msurate de timp, ci prin natura
nssi a pcatului. (Comentar la E;anghelia de la Ioan, omilia XXXVIII, 1,
p. 179)
,,Lucrul ce ne st de Iat nu este mic si nebgat n seam, ba nc chiar
este dintre cele mai nsemnate, si pentru care toti oamenii vorbesc, adic
dac Iocul gheenii are sIrsit. Cum c nu are, a spus-o lmurit Hristos,
zicnd: C 1ocul lor nu se ;a stinge, i ;iermele lor nu se ;a s1ari (nu ;a
muri (cI. Mc. 9, 44). Si stiu bine c, auzind acestea, cdeti ntr-un Iel de
piroteal, sau mai bine zis, v las nesimtitori, ns ce s Iac? Dumnezeu
porunceste a spune acestea necontenit, zicnd: Spune lmurit norodului
acestuia (Ies. 19, 10) (Comentariile sau Talcuirea Epistolei intai ctre
Corinteni, omilia IX, p. 89)
,,Cum c Iocul gheenei nu va avea sIrsit, aceasta a artat-o si Hristos,
dup cum am zis; ns si Pavel, artnd vesnicia osndei, spune c pctosii
vor lua munc pieirea vesnic de la Iata Domnului (2 Tes. 1, 9); si iarsi:
Nu ; amgiti. nici cur;arii, nici preacur;arii, nici malahii, nici sodomnenii
imprtia lui Dumne:eu nu ;or moteni (1 Cor.6, 9-10). Dar si Evreilor
zicea: !acea s urmati cu totii, i s1intenia, 1r de cari nimenea ;a ;edea
pe Domnul (Evr. 12, 14). nc si Hristos, rspunznd celor ce vor zice lui n
ziua aceea: u nu in numele tu am prorocit, i cu numele tu multe puteri
am 1cut?, le va zice: Duceti-; de la mine, nu ; cunosc pre ;oi (Mt. 7, 22-
23). Si Iecioarele rmase aIar n-au mai intrat n cmara de nunt, si pentru
cei ce nu-l hrnesc pe el zice c se vor duce n Iocul cel vesnic. Si nu-mi
spune: poi dac osanda nu are s1arit, unde este ratiunea de dreptate? C
Dumnezeu cnd Iace ceva, supune-te hotrrii sale si nu mai bga la mijloc
gndiri omenesti. De altminteri, cum nu ar Ii drept ca cel ce de la nceput
primind mii de buntti, iar n schimb Icnd mii de rutti vrednice de
osnd, s nu Iie pedepsit, dac el nici cu bineIacerile cptate si nici dup
1367
amenintri nu s-a Icut mai bun? Dac tu ai cerceta dreptatea, apoi chiar de
la nceput trebuia s ne pierdem, dup logica de drept si dreptate, sau mai
bine zis, nici chiar atunci numai dup logica de drept, cci el a avut si iubire
de oameni Iat de noi, desi am svrsit rele. Cnd cineva batjocoreste pe cel
ce nu l-a ndrepttit cu nimic, dup principiul de drept este pedepsit, dar
cnd cineva batjocoreste pe bineIctorul su, pe cel ce nu i-a Icut nici un
ru mai nainte, ci dimpotriv, i-a druit mii de buntti, pe cel ce singur a
Iost pricina Iiintrii lui, si care este Dumnezeu, pe cel ce i-a insuIlat duh de
viat, pe cel ce voieste a-l ridica la ceruri, pe acela, zic, care nu numai c-l
batjocoreste, ci nc n Iiece zi l amrste prin cte Iace, cum nu-l va
pedepsi? De care iertare ar Ii vrednic oare? Nu vezi cum pe Adam l-a
pedepsit numai pentru un singur pcat? Da, :ici tu, 1iindc aceluia i-a dat
Raiul i se bucura de multe buntti - desi nu este acelasi lucru: a se bucura
n liniste si a pctui, cu a pctui gsindu-te n mare scrb. Rul cel mare
tocmai acesta este, c tu pctuiesti nu gsindu-te n Rai, ci n miile de
greutti de aici, si nu te nteleptesti nici mcar cnd te gndesti n ticlosie,
dup cum ar Iace un om legat, care s-ar deda la rutti.
Dar tie ti-a Igduit ceva mai mult dect Raiul, si pn acum nc nu
ti-a dat, ca nu cumva s te molesesti n vremea luptelor, dar nici nu a tcut,
ca nu cumva s te apese cu ostenelile si necazurile. Adam un singur pcat a
Icut si si-a atras o moarte deplin, pe cnd noi Iacem mii de pcate n
Iiecare zi. Deci dac Adam, pentru un singur pcat, si si-a atras un ru att
de mare si a bgat moartea n lume, dar noi cari vietuind ne gsim vesnic n
pcate, ce nu vom ptimi, noi cari n locul Raiului asteptm cerul? Greoaie
este vorba aceasta si ntristeaz pe asculttori, si dintre toti nsumi eu suIr, o
stiu bine, cci inima mea se tulbur si se zbate, si cu ct as vedea apropiindu-
se vorba de gheena, cu att mai mult tremur si m prpdesc de Iric! Dar
este nevoie a spune acestea, spre a nu cdea n gheena.
Nu ai luat tu Raiul, nici pomii si verdeata de acolo, ci cerul si
bunttile din ceruri. Dar dac cel ce a luat mai putin si a Iost pedepsit, si
nici un cuvnt nu l-a putut scpa, apoi cu att mai mult noi, cari am luat mai
mult si suntem chemati la mai mari buntti, si cari pctuim n Iiece zi, cu
att mai mult noi, zic, vom suIeri cele mai grozave pedepse. Gndeste-te
bine, ct timp este de cnd neamul omenesc st n osnd si moarte pentru
un singur pcat. Au trecut cinci mii si mai bine de ani, si totusi pentru un
singur pcat moartea nicidecum nu s-a dezlegat. Si nu avem a zice c Adam
a auzit pe Proroci, nici c a vzut mai nainte de dnsul pe altii pedepsiti
pentru pcate, c aceasta ar Ii putut s-l nIricoseze de a pctui, si c o
asemenea pild l-ar Ii putut cuminti, cci el a Iost cel dinti om si cu toate
1368
acestea a Iost pedepsit. Tu ns nimic din acestea nu ai a pune nainte, tu,
care dup attea pilde nc mai ru te-ai Icut, tu, care te-ai nvrednicit de
Duhul SInt, si cu toate acestea nu un pcat numai, sau dou si trei, ci mii de
pcate tragi dup tine; tu, zic, cum nu te vei pedepsi? S nu cugeti c dac
pcatul se Iace n clipeala ochiului, apoi si osnda va Ii tot n clipeala
ochiului. Nu vezi pe unii oameni c pentru o singur tlhrie, sau pentru o
singur curvie Icut n clipeala ochiului, si pierd toat viata n temnite si n
ocne, luptndu-se cu Ioamea si cu miile de morti? Si nimeni dintre dnsii nu
a scpat, si nici nu a zis c dac pcatul l-a Icut n clipeala ochiului, apoi
trebuie ca si osnda s si-o Iac tot atta ct a Icut si pcatul.
Dar, :ici tu, cei ce 1ac aa sunt oameni, pe cand Dumne:eu este
iubitor de oameni. Dar nici oamenii nu Iac de acestea poate din cruzime, si
Dumnezeu care este iubitor de oameni astIel si lucreaz cu pctosii, dup
cum si zice Scriptura: C dup mila lui, mare este i certarea lui (Sirah 16,
12). Cnd tu spui c Dumnezeu este iubitor de oameni, atunci mi spui
pricina unei mari osnde, c noi pctuim Iat de dnsul care este iubitor de
oameni. Pentru aceea si Pavel zicea: In1ricoat lucru este a cdea in mainile
Dumne:eului celui ;iu (Evr. 10, 31). SuIeriti, rogu-v, vorbele noastre
despre gheena si Iocul cel nestins, c poate veti cpta vreo mngiere de
aici. Cine dintre oameni poate s pedepseasc astIel precum a pedepsit
Dumnezeu, carele a dat potopul si a pricinuit nimicirea de obste a neamului
nostru omenesc, si dup putin vreme iarsi a plouat de sus Ioc, si pe toti cei
de acolo i-a nimicit? Ce pedeaps dat de oameni poate s Iie att de
grozav? Nu vezi cum osnda aceea este aproape nemuritoare? Au trecut
patru mii de ani, si totusi pedeapsa Sodomitenilor st nc n Iiint. Deci
dup cum iubirea de oameni a lui este mare, tot asa si pedeapsa ce o d
pctosilor este mare. Si dac ar Ii poruncit lucruri mari si cu neputint a Ii
mplinite, poate c ai avea cuvnt de aprare greutatea celor poruncite dar
cnd nc sunt Ioarte usoare si lesnicioase de mplinit, apoi ce am putea
spune? (Comentariile sau Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni, omilia
IX, pp. 89-91)
,,Cci pedepsele de acolo nu vor Ii ca cele de aici, care se si sIrsesc
tot aici, ci vor Ii vesnice. Precum pedepsele de aici se sIrsesc n viata de
acum, tot asa si cele de acolo vor rmnea pentru vecie. (Comentariile sau
Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni, omilia XXIII, p. 242)
1369
,,Muncile de aici sunt de acest Iel, dar cele de acolo care cuvnt le
poate nItisa? Acele cuptoare nestinse, acele ruri de Ioc, dintii care
scrsnesc, legturile cele nedezlegate, viermele cel neadormit, ntunericul cel
mai din aIar, relele ce niciodat nu vor avea sIrsit? (Comentariile sau
Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni, omilia XXIII, p. 246)
,Lucrul dureros pentru om este vesnicia osndei si neiertarea
pcatelor. (Talcuiri la Epistola a doua ctre Corinteni, omilia IX, p. 96)
,Gndeste-te la bogatul acela din Evanghelie si la Lazr, cum unul s-a
bucurat de cele de acum, iar altul de cele viitoare. Apoi oare ti se pare c este
unul si acelasi lucru, a Ii pedepsit n toat vremea, si a Ii srac o vreme scurt?
Este tot una a Ii bolnav cu trupul cel striccios, si a Ii prjolit vesnic ntr-un
suIlet nemuritor? A se ncununa si a se dezmierda ntruna dup acea boal
scurt, si a Ii muncit vesnic dup scurta multumire a acelor de acum? Si cine
ar putea spune aceasta? (Talcuiri la Epistola a doua ctre Corinteni, omilia
IX, p. 98)
,Pune nainte, de voiesti, Ioc, si Iier, si Iiare slbatice, ba chiar si mai
grozave, si totusi, Iat de muncile acelea nu sunt nici mcar cao umbr. Cci
cnd acestea nvlesc cu putere asupra omului, se Iac chiar usoare, Iiindc
Iac mai grabnic scparea din munci, trupul neIiind n stare a se lupta si cu
mrimea si cu ndelungarea muncilor - pe cnd nu tot asa se petrece si cu cele
viitoare, ci amndou acestea, adic ndelungarea si covrsirea merg
mpreun, att n cele bune, ct si n cele mhnicioase.
Deci pe ct mai este vreme, s intampinm 1ata Lui intru mrturisire
(Ps., 104, 2), ca astIel s-L vedem atunci pe Dnsul blnd si linistit si ca s
scpm de acele puteri ameninttoare. Nu vezi pe ostasii care slujesc aici pe cei
ce stpnesc, cum trsc, cum leag, cum bat, cum sparg coastele, cum pe
lng celelalte munci mai adaug si lumnri aprinse, cum taie mdularele?
Dar toate acestea sunt jucrii si de rs Iat de acele pedepse. Fiindc aceste
pedepse sunt vremelnice, iar acolo nici viermele nu se sIrseste, nici Iocul nu
se stinge, cci atunci si trupul va Ii nestriccios.
Dar s nu Iie, iubitilor, ca noi s cunoastem acestea din cercare, ci
acele grozvii s ne Iie de-ajuns numai a le gri, si nici s Iim dati
muncitorilor acelora, ci aici s ne cumintim. (Talcuiri la Epistola a doua
ctre Corinteni, omilia IX, p. 100)
1370
,Cele de Iat oricum ar Ii, se pot rbda si au un sIrsit; ns caznele de
dincolo sunt vesnice si nu poti scpa de ele. (!redicile despre statui, Partea
a II-a, predica a XVII-a, p. 137)
,Muncile cele Ir de moarte nsotite de groaznice scrsniri de
dinti. (Cu;ant de laud la S1anta mare Mucenit Drosida i despre
aducerea aminte de moarte, V, n vol. !redici la srbtori imprteti
i cu;antri de laud la s1inti, p. 508)
,Nici pedeapsa, nici cinstea nu vor avea sIrsit. Hristos a dat aceast
hotrre, spunnd c, dup cum este viat vesnic, tot astIel este si pedeaps
vesnic. Cnd a ludat pe cei de-a dreapta si a osndit pe cei de-a stnga, a
adugat: Jor merge acetia la osand ;enic, iar dreptii la ;iat ;enic
(Matei 25, 46). (Despre Feciorie, 84, n vol. Despre Feciorie, pologia
;ietii monahale, Despre creterea copiilor., p. 145)
,Trupurile lor, nsuIletite, vor Ii supuse la chinuri si dureri, cu
neputint de spus prin cuvinte, nu o mie de ani, nici zece mii, nici de dou
ori sau de trei ori pe atta, ci vesnic. (pologia ;ietii monahale, 1, n vol.
Despre Feciorie, pologia ;ietii monahale, Despre creterea copiilor., p.
185)
,Nu-i nici o ndejde c se va sIrsi chinul celui dat Iocului de
Hristos. (Ctre acelai Teodor, 3, n vol. Despre Feciorie, pologia ;ietii
monahale, Despre creterea copiilor., pp. 382-383)
IADUL (de dup Judecata Universal)
,S priveghem deopotriv, s Iim sobri, s ostenim, s Iacem tot
eIortul nostru pentru a dobndi aceste bunuri si a scpa de acest ru de Ioc,
care curge cu mare zgomot naintea grozavului si minunatului tribunal. Cel
ce va cdea odat aici, va rmne acolo vesnic, nimeni nu va putea s-l
scoat din chin, nici tatl su, nici mama sa, nici Iratele su. (Comentar la
E;anghelia de la Ioan, omilia XII, 3, p. 60),
IADUL (dup judecata universal sIintii nu-i vor putea s-i mngie sau s-i
ajute pe cei din iad, chiar rude de-ar Ii)
..............................................................................................................
,Chiar si sIintii dreptul Noe, mult-ncercatul Iov, proorocul Daniel
si altii- dac au rude printre cei din iad, nu vor putea s-i mngie ori s-i
1371
ajute. Cci atunci nu va mai exista comptimirea Iireasc, care
caracterizeaz legturile pmntesti dintre oameni. Se va ntmpla ca printii
virtuosi care se vor mntui s aib copii pctosi, care vor intra n iad, si
invers. Rul,vedeti nu se datoareaz naturii sau rudeniei, ci intentiei
Iiecruia. Asadar pentru ca cei virtuosi s se desIete nempiedicat cu
bunttile raiului si s nu Iie tulburati de comptimirea Iat de cei din iad,
Dumnezeu i va lipsi de simtmntul comptimirii. AstIel se va pierde chiar
si cel mai proIund sentiment printesc. Dac chiar si n viata aceasta unii
printi, vznd cum copii lor aleg calea pcatului si a crimei i alung si se
ndeprteaz de ei, cu mult mai mult se va ntmpla asa n viata de dincolo.
(Din vol. !roblemele ;ietii, p. 61)
IADUL (Dumnezeu, celor din Rai care au rude ce se chinuie n Iad, le va
stinge mila Iat de acestia din urm)
,Mcar si Noe de s-ar ruga sau Iacob sau Avraam sau Daniel pentru oamenii lor vznd
oamenii cei drepti atunci au copii pctosi si iarsi copiii cei sIinti au printi
pctosi si nu le este mil de dnsii, pentru c sIintilor asa se cade, s nu
aib nici o scrb, de vreme ce se nvrednicesc de iau bunttile cele ceresti.
Deci pentru aceasta zic c se stinge mila, de vreme ce si ei mpreun cu
Domnul nostru Iisus Hristos sunt scrbiti asupra pctosilor. Pentru acest
lucru, nimeni s nu ndjduiasc c va aIla bine neIcnd lucruri bune,
mcar de ar si ar avea printii drepti, cci vremea care ni s-a dat am petrecut-
o cu lucruri rele. (Din vol. Mrgritarele S1antului Ioan Gur de ur, pp.
38-39)
ICOANELE (cinstirea sIintelor icoane)
,Dar nu numai Iat de numele lui ati simtit o att de mare
dragoste, ci si Iat de chipul trupului lui. Ceea ce ati Icut cu numele
lui, aceea ati Icut cu icoana chipului lui. C multi au spat icoana
aceea sInt n montura inelelor, pe peceti, pe sticle, pe peretii caselor,
pretutindeni, pentru ca nu numai s aud numele acela, ci ca s si vad
pretutindeni chipul trupului lui si s aib ndoit mngiere a plecrii
lui
251
. (Cu;ant de laud la cel intru S1inti !rintele nostru Meletie,
arhiepiscopul ntiohiei celei Mari, i despre ra;na celor ce s-au
251
Tlcuirea Pr. ProI. Dumitru Fecioru: Textul acesta, de la ... de la inceput si pn la:
mangaiere a plecrii lui, a Iost citat de SI. loan Damaschin ca text din Printi pentru
primirea cinstirii sIintelor icoane; cI. SI. Ioan Damaschin, Cultul s1intelor icoane,
traducere de Dumitru Fecioru, Bucuresti, 1937, p. 94. (n.s. 21, p. 281)
1372
adunat la aceast pr:nuire, n vol. !redici la srbtori imprteti i
cu;antri de laud la s1inti, p. 280)
,Noi dobndim vederea sIintilor, citind vietile
si lucrurile lor cele bune, nu doar avnd noi icoanele trupurilor lor,
ci ale suIletului lor, c ceea ce au nvtat ei sunt icoanele suIletelor lor.
(Din vol. Mrgritarele S1antului Ioan Gur de ur, p. 108)
IDOLATRIA (Ielurile actuale de idolatrie)
,... multe si variate sunt Ielurile de idolatrie; de exemplu, unul l tine
de stpn pe Mamona, altul si ia pntecele drept Dumnezeu, iar altul e
stpnit de cine stie ce alt poIt pctoas.
C tu nu jertIesti acestora vitei, ca elinii? ns Iaci cu mult mai ru
dect aceia, cci ti jertIesti propriul tu suIlet. Poate c, ntr-adevr, nu pleci
genunchii si nu te nchini lor. ns cu mai mult supunere Iaci tot ceea ce-ti
porunceste Iie pntecele, Iie aurul, Iie tirania altor Ielurite poIte. Or, elinii
tocmai prin aceasta sunt dezgusttori, c au ridicat la rang divin patimile
noastre omenesti, poIta personiIicnd-o n AIrodita, mnia n Marte, betia n
Dionysos. Dar dac poate nu cioplesti idoli n piatr, ca aceia, totusi tu cu si
mai mult rvnire te pleci patimilor pierztoare, cci membrele lui Hristos le
Iaci membre ale desIrnrii, si te tvlesti si n alte Ielurite nelegiuiri.
De aceea v rog ca, ntelegnd mrirea nebuniei, s Iugim de o
asemenea idolatrie cci asa numeste Pavel lcomia. S Iugim deci nu
numai de lcomia dup bani, ci si de poIta cea rea, Iie ea n privinta hainelor,
Iie ea n privinta meselor, Iie n privinta oricror pcate de Ielul acestora;
cci pedeapsa pe care o vom lua dac nu vom asculta de legile lui Dumnezeu
este cu mult mai aspr dect a elinilor, dup cum zice: Iar sluga ceea care a
tiut ;oia stpanului i nu s-a pregtit, nici n-a 1cut dup ;oia lui, ;a 1i
btut mult (Luca 12, 47). (Omilii la Epistola ctre Romani a S1antului
postol !a;el, omilia VI, p. 101)
,!antecele este dumne:eul lor (Flp., 3, 19), zice el. Si tocmai de aceea
spune altundeva: S bem i s mancm (1 Cor., 15, 32). Ai vzut ct rutate
are n sine plcerea ? Dumnezeul unora este banul, iar al altora pntecele.
Oare nu sunt si acestia idolatri, ba nc si mai ri dect idolatri? (Omilii la
Epistola ctre Filipeni, omilia a XIV-a, p. 240)
,Nici un cuvnt nu poate Ii mai sIichiuitor si mai rusinos dect
vorbele acestea ale Apostolului: !antecele este dumne:eul lor, iar mrimea
1373
lor intru ruinea lor (Flp., 3, 19). Si cine sunt acestia? Aceia, spune el, care
au in gand cele pmanteti (Flp., 3,19). Cldim case, ns unde? Pe pmnt.
Cumprm mosii, unde ns? Tot pe pmnt. Dobndim vreo stpnire, vreo
Iunctie de conducere, ns unde? Pe pmnt. Ne bucurm de slav tot pe
pmnt. Ne mbogtim tot aici. Ei bine, acestia sunt cei al cror Dumnezeu
este pntecele. Aceia care nimic duhovnicesc nu cuget, ci si agonisesc totul
pentru aceast viat, doar la acestea gndindu-se, pe drept cuvnt c au
pntecele ca Dumnezeu si de aceea spun: S mancm i s bem, cci maine
;om muri. (Omilii la Epistola ctre Filipeni, omilia a XIV-a, p. 241)
IERTAREA APROAPELUI
,S imitm pe Stpnul nostru! S nu lum n seam cnd gresesc altii
Iat de noi, s iertm pe cei ce ne gresesc! Dar cnd pcatul se ntinde la
Dumnezeu, atunci s pedepsim! Dar nu stiu cum se Iace c noi Iacem cu
totul dimpotriv! Nu ne strduim de loc s pedepsim pcatele svrsite
mpotriva lui Dumnezeu, dar dac se ntmpl s pctuiasc cineva Iat de
noi, l mustrm si-l osndim cu asprime; nu ne dm seama c pornim cu asta
si mai mult cu mnie asupra noastr pe Iubitorul de oameni Dumnezeu. C
Dumnezeu obisnuieste adeseori s nu tin seama de pcatele ce le svrsim
Iat de El, dar pedepseste cu mult asprime pcatele ce le svrsim Iat de
semenii nostri.. (Omilii la Facere, omilia XXVI, II, n col. PSB, vol. 21,
p. 321)
,Pilda aceasta (Matei 18) n-a spus-o Domnul despre talanti si despre
dinari, ci de multimea pcatelor si greselilor noastre, ca s aIlm c noi, desi
suntem datori Stpnului cu zeci de mii de pcate, totusi, pentru nespusa Lui
iubire de oameni, primim iertare de la El. Dar dac suntem cruzi si nemilosi
Iat de semenii nostri, Iat de cei de aceeasi Iire cu noi, dac nu le iertm
greselile ce ni le gresesc nou, ci le purtm ur si dusmnie pentru aceste
pcate nensemnate cci ct deosebire este ntre o sut de dinari si zece
mii de talanti tot att de mare deosebire este ntre pcatele ce le Iacem noi lui
Dumnezeu si pcatele ce ni le Iac nou semenii nostri atunci, vom atrage
asupra noastr mnia Stpnului si stpnul va porunci s Iim trasi la
rspundere si pedepsiti si pentru pcatele pentru care primisem iertare mai
nainte.(Omilii la Facere, omilia XXVII, VII, n col. PSB, vol. 21, p. 346)
,a i Tatl ;ostru Cel ceresc ; 1ace ;ou, dac nu iertati 1iecare
1ratelui su din inimile ;oastre pcatele lor (Matei, 18, 35). Mare este
1374
cstigul pildei, numai dac voim s Iim cu luare aminte. Ce? Putem ierta noi,
oare, atta ct ne iart Stpnul? Nu! Si chiar dac am voi s Iacem lucrul
acesta, apoi noi iertm unor robi ca si noi, pe cnd noi primim iertarea de la
Stpn! Si uit-te ct de precise sunt cuvintele Stpnului! N-a spus att:
Dac nu iertati oamenilor greelile.
Dar ce?
Dac nu iertati 1iecare 1ratelui su din inimile ;oastre pcatele lor.
Uit-te, c vrea ca inima noastr s ajung linistit si potolit, cugetul nostru
netulburat si slobod de orice patin; vrea s artm mult buntate semenilor
nostri. Si n alt parte l putem auzi pe Hristos spunnd iarsi: Dac ;eti
ierta oamenilor greelile lor, ; ;a ierta i ;ou Tatl ;ostru Cel ceresc
(Matei, 6, 14). S nu socotim c Iacem bine altuia, atunci cnd iertm cuiva
pcatele sau c-i Iacem aceluia mare har! Nu! Noi suntem cei care ne
bucurm de bineIacere si mult Iolos ne pricinuieste nou Iapta aceasta; si
iarsi, dup cum dac nu-i iertm pe cei ce ne gresesc, pe aceia cu nimic nu-i
putem pgubi, dar nou nsine ne pregtim mai dinainte osnda de nesuIerit
a gheenei. De aceea, rogu-v, socotind toate acestea, s nu cutm nicicnd
s ne rzbunm pe cei care ne supr sau care ne Iac n alt chip vreun ru sau
care se poart cu dusmnie Iat de noi; dimpotriv, gndindu-ne de ct
bineIacere ne suntem nou nsine pricinuitori dac iubim pe dusmanii nostri
si ct ndrznire dobndim naintea Stpnului, dar mai nainte de toate
gndindu-ne c mpcarea cu cei care suntem certati sterge pcatele noastre,
s ne srguim si s ne silim s iubim pe dusmanii nostri. Gndindu-ne, dar,
la cstigul ce-l avem din aceast purtare, s artm celor ce ne ursc tot att
de mare dragoste ca si cum ne-ar Ii cu adevrat prieteni. Dac ne gndim
bine, nu ne pot Ii de att Iolos prietenii si cei care caut s ne ajute n orice
chip, ct ne poate Ii de Iolos dragostea pe care o artm celor ce ne
dusmnesc si ne Iac ru! Dragostea aceasta ne Iace vrednici de bunvointa
cea de sus si ne usureaz povara pcatelor. (Omilii la Facere, omilia
XXVII, VII, n col. PSB, vol. 21, pp. 346-347)
,De ;a i cdea ;reun om. Iarsi arat dezvinovtire pentru pctos
ntr-un alt temei de iertare: neputinta Iirii, pe care o d de nteles prin numele
de om; Iiindc precum marele Iov, vrnd s-si atrag iertarea lui Dumnezeu,
gria: Ce este omul c-l socoteti pe el i ai 1cut cercetarea pcatelor lui?
(v. Iov 7, 17-l8), asa Iacem si noi atunci cnd cerem iertare pentru cineva
care a gresit, spunnd ntr-una: Om este, si amintind de Iire, si prin aceasta
trgnd spre mil pe cel mniat. De asta si Pavel arat dezvinovtire n Iire si
nimicnicia ei, zicnd: De ;a i cdea ;reun om in ;reo greal. (Cele dintai
omilii la Facere, cuvntul al noulea, p. 121)
1375
,Nu ;oieti, zice, s-l miluieti pe 1ratele? Nu ;rei s-i dai iertare, c
este om i el? Nu ;rei, ca om duho;nicesc ce eti, s-i intin:i mana? Ia
seama la lucrurile tale i nu ;ei a;ea ne;oie s 1ii s1tuit pentru a-l afuta pe
cel ce :ace, ci singur indeamn-te. Cum si n ce chip? Pzindu-te pe tine, ca
s nu Iii si tu ispitit. N-a zis: c negreit ai s pctuieti i tu, ca s nu Iac
prea apstor cuvntul. Dar cum? Ca s nu ca:i i tu in ispit. Poate c vei
pctui, poate nu. Deci, viitorul neIiind cunoscut, nvistiereste-ti dinainte
taina iubirii de oameni prin Iacerile de bine ctre aproapele: de vei cdea
vreodat, vei aIla comoar mare de mil pus deoparte (Cele dintai omilii
la Facere, cuvntul al noulea, pp. 122-123)
,Dac iti aduci darul tu la altar i acolo iti aduci aminte c 1ratele
tu are ce;a impotri;a ta, las darul tu inaintea altarului i du-te de te
impac cu 1ratele tu i apoi ;ino i adu-ti darul tu (Matei 5, 93-94).
Ce buntate! Ce iubire de oameni covrsitoare! Pentru dragostea
noastr de aproapele Dumnezeu renunt la cinstea si slujirea ce trebuie s I-o
aducem. (.)
Ce cuvinte ar putea Ii mai blnde dect acestea? S 1ie intrerupt
inchinciunea ce Mi-o aduci, ne spune Hristos, ca s rman dragostea ta'
!entru c i impcarea cu 1ratele tu este tot o fert1' De aceea n-a spus:
Dup ce imi ;ei aduce darul sau: inainte de a-l aduce, ci l trimite s se
mpace cu Iratele su dup ce darul este dus la altar si jertIa ncepuse. i
porunceste, deci, s alerge, chiar n mijlocul slujbei; nici dup ce s-a sIrsit
slujba, nici nainte de a ncepe.
- Pentru ce ne porunceste s Iacem asa? Care e pricina?
- Dup prerea mea, prin o astIel de porunc, Domnul vrea s ne arate
si s ne dovedeasc dou lucruri. Unul, de care am vorbit mai sus, pentru a
ne arta c pretuieste mult dragostea, c o socoteste a Ii cea mai mare jertI
si c Ir dragoste nu este primit nici slujba si nici nchinciunea adus lui
Dumnezeu; al doilea, pentru a ne constrnge s ne mpcm cu Iratele
nostru. Cel care a primit porunca de a nu aduce nchinciune lui Dumnezeu
nainte de a se mpca cu cel certat, se va grbi s alerge la cel suprat, ca s
pun capt vrajbei, dac nu din dragostea de aproapele, cel putin s nu-i
rmn jertIa nesvrsit. Domnul a Iolosit aceste cuvinte tari, tocmai pentru
a nIricosa si a destepta. Dup ce a spus: Las darul tu, nu s-a oprit la atta,
ci a adugat: inaintea altarului - iarsi ca s nIricoseze si cu locul i
pleac. Si n-a spus numai: pleac, ci a adugat: Mai intai i apoi ;enind adu
darul tu. Prin toate aceste cuvinte a artat c aceast sInt mas a altarului
nu primeste pe cei care triesc n dusmnie unii cu altii.
1376
S aud aceste cuvinte cei initiati
252
, toti cti se apropie de sInta mas
cu dusmnie n suIlet! S le aud si cei neinitiati
253
, c si ctre ei sunt
adresate cuvintele acestea! Aduc si ei jertI si dar, adic rugciune si
milostenie. Si rugciunea e jertI. Ascult ce spune proIetul: Jert1a de laud
M ;a sl;i (Ps., 29, 24), si iarsi: Jert1ete lui Dumne:eu fert1 de laud'
(Ps., 49, 15); si: Ridicarea mainilor mele, fert1 de sear (Ps., 140, 2). Deci
dac-ti Iaci rugciunea Ir s Iii mpcat cu Iratele tu, e mai bine s lasi
rugciunea, s te duci s te mpaci cu Iratele tu si apoi s te rogi.
Toate s-au Icut pentru a Ii pace ntre oameni. Pentru asta chiar
Dumnezeu S-a Icut om, a Icut toate acele lucruri mari, ca s ne aduc
pace. Prin porunca aceasta Hristos trimite pe cel ce a Icut rul la cel cruia
i-a Icut ru; n Rugciunea Domneasc trimite pentru mpcare pe cel
npstuit la Iptas. n Rugciunea Domneasc spune: Iertati oameni lor
grealele lor (Matei 6, 14); aici zice: Dac are ce;a impotri;a ta, du-te la el.
Dar, mai bine spus, mi se pare c si aici trimite Domnul tot pe cel npstuit
la Iptas, c n-a spus: mpac pe Iratele tu, ci: impac-te', spusa pare a Ii
pentru cel ce a svrsit rul, dar toate cuvintele sunt zise pentru cel npstuit.
Dac te impaci cu el, i spune Hristos, prin dragostea artat aceluia M ;ei
a;ea i pe Mine milosti; i ;ei putea aduce fert1a cu mult indr:nire. Dac
mai urti inc, gandete-te c i Eu renunt cu plcere la cele ce Mi se
cu;in, numai ca ;oi s 1iti prieteni. S-ti 1ie aceasta mangaiere maniei tale'
Hristos n-a spus Cnd ti-a Icut un mare ru, atunci mpac-te, ci: Dac are
ce;a cat de mic impotri;a ta. Si n-a adugat: Dac pe drept sau pe nedrept,
ci a spus numai att: Dac are ce;a impotri;a ta. Chiar dac te-ar ur pe
bun dreptate, nici asa nu trebuie s ntinzi mai departe ura. C si Hristos
avea toat dreptatea s Iie suprat pe noi, si totusi S-a dat pe Sine nsusi spre
junghiere, Ir s tin seam de acele greseli ale noastre.
De aceea si Pavel, n alt chip, ne sileste s ne mpcm, spunn-du-ne:
Soarele s nu apun peste mania ;oastr (EIes., 4, 26). Dup cum a luat ca
pricin a mpcrii jertIa, tot asa si Pavel, n acelasi scop, a luat ziua. Se
temea ca nu cumva noaptea, cel mnios rmnnd singur, s nu i se
mreasc si mai mult mnia. Ziua ntlneste o multime de oameni, acestia i
pot risipi mnia si-i pot abate gndurile; dar noaptea, cnd omul este singur
si st si se socoteste n el nsusi, valurile mniei cresc si Iuria ajunge mai
mare. De aceea, dar, Pavel o ia nainte; vrea s-l predea noptii mpcat,
pentru ca diavolul s nu mai aib vreun prilej, datorit singurttii, s
aprind cuptorul mniei si s-o Iac mai cumplit. Tot asa si Hristos nu
252
Tlcuirea Pr. ProI. D. Fecioru: Cei ce au primit SIntul Botez. (n.s. 98, 213)
253
Tlcuirea Pr. ProI. D. Fecioru: Cei nc nebotezati. (n.s. 99, 213)
1377
ngduie nici cea mai mic amnare, pentru ca nu cumva, odat jertIa
mplinit, cel cu mnia n suIlet s se trndveasc, s amne mpcarea de
pe o zi pe alta. Hristos stie c dusmnia trebuie scoas iute din suIlet; si, ca
un doctor iscusit, nu d numai doctorii ce ne pot Ieri de boli, ci si doctorii
care tmduiesc bolile. (Omilii la Matei, omilia XVI, IX, n col. PSB, vol.
23, pp. 212-214)
,. porunca de a ne mpca cu dusmanii nostri este o porunc ce
distruge toate pcatele zmislite de dusmnie. (Omilii la Matei, omilia XVI,
X, n col. PSB, vol. 23, p. 214)
,Ce nseamn a se impca? nseamn sau: Primeste mai bine s ti se
Iac nedreptate, sau: Asa judec pricina ta, ca si cum ar judeca-o cellalt, ca
nu cumva, din pricina egoismului tu, s strici dreptatea; si, dimpotriv, cnd
judeci pricina altuia, judec-o ca si cum ar Ii vorba de pricina ta si asa
pronunt sentinta. Dac e greu, nu trebuie s te minunezi; c pentru asta a
dat Hristos mai nainte toate acele Iericiri, ca, prin sleIuirea si pregtirea mai
dinainte a suIletului asculttorului, s-l Iac mai destoinic pentru primirea
ntregii Sale legiuiri. (Omilii la Matei, omilia XVI, X, n col. PSB, vol. 23,
p. 215)
,Dup ce Domnul a rostit toate cuvintele Legii Vechi, a artat iarsi
c nu Iratele nostru este cel ce ne Iace ru, ci diavolul. De aceea a si adugat:
Dar Eu :ic ;ou. Nu ; impotri;iti celui ru. N-a spus: Nu te impotri;i
1ratelui, ci: Celui ru, artnd c se ndrznesc acestea la ndemnul
diavolului. Iar pentru c vina a Iost pus n sarcina diavolului, Domnul
slbeste si taie mult din mnia ce o purtm Iratelui, care ne-a Icut rul.
- Ce? Nu trebuie s ne mpotrivim celui ru? as putea Ii ntrebat.
- Trebuie, dar nu asa, ci cum a poruncit Hristos: S suIerim de bun
voie rul. Numai asa vei birui rul. Nu stingi Iocul cu Ioc, ci cu ap. Dar ca
s aIli c si n Legea Veche cel ce suIer rul biruie si c el este cel
ncununat, cerceteaz istoria Vechiului Testament si vei vedea c acela
ajunge n Iruntea celorlalti. Cel care a nceput rul este socotit c a scos doi
ochi: si ochiul aproapelui lui si pe al lui. De aceea pe bun dreptate este urt
si nvinuit de toti. Dimpotriv cel cruia pe nedrept i s-a scos ochiul este
socotit nevinovat, chiar dac plteste cu aceeasi msur. De aceea multi l
comptimesc, pentru c l socotesc nevinovat chiar dup svrsirea acestei
Iapte rele. Nenorocirea este aceeasi si pentru unul si pentru altul; dar slava
1378
nu mai e aceeasi nici la Dumnezeu, nici la oameni. De aceea nici
nenorocirile lor nu sunt la Iel.
Mai nainte Domnul spusese: Cel care se manie pe 1ratele lui in :adar
i-l 1ace nebun, ;ino;at ;a 1i gheenei 1ocului (Matei 5, 22). Acum Hristos
cere mai mult IilozoIie; nu porunceste numai ca cel nedrepttit s stea
linistit, ci s-i dea celuilalt prilejul s Iac si mai mare ru, ntinzndu-i si
cellalt obraz. Hristos spune aceasta, nu pentru a legiui c trebuie s
ntoarcem obrazul cnd suntem loviti peste obraz, ci pentru a ne nvta c
trebuie s suIerim rul n toate celelalte mprejurri din viat.
Dup cum atunci cnd Domnul a spus: Cel ce spune 1ratelui su
nebun, ;a 1i ;ino;at gheenei, n-a vorbit numai de aceast insult, ci de orice
Iel de insult, tot astIel si aici n-a legiuit s suIerim cu curaj numai
plmuirile, ci s nu ne tulburm orice ru am suIeri. Pentru aceasta dincolo a
dat ca pild cea mai grea insult, iar aici lovirea peste obraz, care pare cea
mai insulttoare lovire. Prin porunca aceasta Hristos Se adreseaz si celui
care loveste si celui lovit. Cel lovit nu se socoteste lovit, dac e pregtit s
IilozoIeze asa - c nici nu va simti lovitura, pentru c se vede mai mult un
lupttor dect un om lovit -, iar cel care loveste, rusinat de purtarea celui
lovit, nu mai d a doua lovitur chiar dac ar Ii mai slbatic ca o Iiar, ci se
va osndi si pentru lovitura de mai nainte. C nimic nu opreste de la ru pe
cel ce Iace rul att de mult ct l opreste cel care suIer n tcere rul ce i se
Iace; nu-l Iace numai s nu-si prelungeasc mai mult rul, ci-l Iace s se si
ciasc de Iaptele sale si s se deprteze, admirndu-i buntatea. l Iace
prieten; n loc de dusman si vrjmas l Iace rob nu numai prieten. Dac, ns,
rzbun rul ce i s-a Icut, se ntmpl tocmai contrariul; amndoi se Iac de
rusine, se Iac mai ri, aprind mai mult mnia; adeseori se ajunge chiar la
crim, dac rul merge mai departe. De aceea Hristos a poruncit nu numai s
nu te mnii de te plmuieste cineva, ci chiar s-i dai prilejul s-si sature
poIta de a te lovi, ca s nu-l Iaci s cread c ai suIerit prima lovitur, pentru
c n-ai putut altIel. Asa mai degrab vei putea da nerusinatului aceluia o
lovitur de moarte dect dac l-ai lovi cu palma; si vei Iace, dintr-un om
pornit pe ceart si btaie, un om blnd si potolit. (Omilii la Matei, omilia
XVIII, I, n col. PSB, vol. 23, pp. 233-234)
,Celui care ;rea s se fudece cu tine i s-ti ia haina, las-i lui i
cmaa. Hristos vrea s ai aceeasi rbdare nu numai cnd e vorba de lovituri,
ci si cnd e vorba de bani si de averi. De aceea d o pild tot att de
convingtoare ca si cea de mai nainte. Dup cum atunci ne poruncise s
nvingem prin suIerirea rului, tot asa si acum ne porunceste s nvingem pe
lacom si hrpret prin a-i da mai mult dect se astepta s ia. Poruncii
1379
acesteia i d Hristos si un adaos; c n-a spus: D-i haina ce ti-o cere', ci:
Celui care ;rea s se fudece cu tine, adic dac vrea s te dea n judecat si
s-ti ia bunurile tale. (.)
- Ce? S umblu gol?
- Nu vom umbla goi, dac vom ndeplini cu scumptate poruncile lui
Hristos, ci vom Ii mbrcati mai mult dect toti oamenii! Mai nti nimeni nu
va tbr asupra noastr dac avem astIel de gnduri; n al doilea rnd, chiar
dac ar Ii cineva att de slbatic si de neomenos nct s mearg pn acolo
s ne ia ceea ce-i dm de bun voie, se vor gsi cu mult mai multi oameni
care ne vor mbrca pe noi, care IilozoIm asa, nu numai cu haine, dar, de-ar
Ii cu putint, chiar cu propriul lor trup. (Omilii la Matei, omilia XVIII, II, n
col. PSB, vol. 23, p. 234)
,Si mai cu seam acesta-i lucru minunat, c Hristos, convingndu-ne
s suIerim rul, i nvat s IilozoIeze si pe cei ce Iac rul. Cnd hrpretul
socoteste mare lucru c ia lucrurile tale, dar tu i arti c-ti este usor s-i dai
si ce nu-ti cere, cnd i pui Iat n Iat srcia lui cu drnicia ta, IilozoIia ta
cu lcomia lui, gndeste-te ce mare dascl i esti, nvtndu-l nu cu cuvntul,
ci cu Iapta, s dispretuiasc viciul si s ndrgeasc virtutea. Dumnezeu vrea
s nu ne Iim de Iolos numai nou, ci tuturor semenilor nostri. Dac dai
numai ca s nu mai ajungi n Iata judectii, ai urmrit doar interesul tu; dar
dac dai mai mult dect vrea s-ti ia, urmresti si interesul lui, c te desparti
de el dup ce l-ai Icut bun.
Putere ca aceasta are sarea (Matei 5, 13) - iar Hristos vrea ca aceia ce-
L urmeaz s Iie ca sarea - c sarea se pstreaz si pe ea, dar pstreaz si
alimentele peste care se presar. Aceeasi putere o are si lumina: se
lumineaz si pe ea si lumineaz si pe altii. Deci, pentru c Hristos te-a pus
printre oameni sare si lumin, Iii de Iolos si celui ce sade n ntuneric;
nvat-l c nici mai nainte, cnd a luat de la tine, n-a luat cu Iorta; convinge-
l c nu ti-a Icut ru! Dac i arti c i-ai druit si nu te-a jeIuit, vei Ii mai
respectat, mai pretuit. PreI, dar, cu blndetea ta, pcatul lui n drnicia ta.
(Omilii la Matei, omilia XVIII, III, n col. PSB, vol. 23, p. 235)
,- M mai ntrebi nc si te mai ndoiesti cum e cu putint s ierti pe
dusmanii ti cnd vezi c pentru tine Dumnezeu S-a Icut om, S-a njosit
att de mult si a ptimit attea? Nu-L auzi spunnd pe cruce: Iart-le lor, c
nu tiu ce 1ac' (Luca 23, 34). Nu-l auzi pe Pavel spunnd: Cel Care S-a suit
i ade in dreapta lui Dumne:eu i Se roag pentru noi? (Rom., 8, 34). Nu
vezi c, dup o rstignire si nltare, a trimis pe apostolii Si la iudeii care L-
au omort, spre a le aduce mii de buntti, desi apostolii aveau s suIere
1380
nenumrate rele de la ei? Ti-a Icut dusmanul tu un mare ru? Ce suIerint
e aceasta Iat de suIerinta Stpnului tu, Care a Iost legat, biciuit, plmuit,
scuipat de slugi, dat mortii, si mortii celei mai rusinoase din toate mortile,
dup ce Icuse iudeilor nenumrate bineIaceri? Atunci mai cu seam I bine
dusmanului tu cnd ti-a Icut mai mare ru, ca s-ti mpletesti mai
strlucitoare cunun, scpndu-l pe Iratele tu de cea mai cumplit boal!
Doctorii cnd sunt loviti si insultati de bolnavii de nervi, atunci le e mai mil
de ei si se pregtesc s-i ngrijeasc, pentru c stiu c insultele sunt urmri
ale cumplitei lor boli! Si tu, dar, gndeste la Iel la cel ce te urste, poart-te
la Iel cu cel ce-ti Iace ru! El este cel bolnav, el suIer toat silnicia! Scap-l,
deci, de aceast asuprire, d-i prilejul s-si lase mnia, libereaz-l de
demonul cel cumplit, mnia! Cnd vedem pe ndrciti, plngem si nu ne
silim s ne ndrcim si noi! Asa s Iacem si cu cei mniosi! Mniosii se
aseamn cu ndrcitii; dar mai bine spus, mniosii sunt mai de plns dect
ndrcitii pentru c sunt constienti de nebunia lor. De aceea le este si de
neiertat.
Nu tbr, dar, asupra celui czut la pmnt, ci ai mil de el! Dac
vedem pe cineva bolnav de Iiere, cuprins de ameteli, silindu-se s verse
sucul acela ru, i ntindem mna, l sprijinim pe cel zguduit de boal; chiar
dac ne murdrim hainele, nu ne ngretosm, ci urmrim un singur lucru, s-
l scpm pe bolnav de acest chin cumplit. Asa s Iacem si noi cu dusmanul
nostru. S-l sprijinim, desi debordeaz si se Irmnt; s nu-l prsim pn
ce nu-si vars toat amrciunea. Atunci acela va sti s-ti aduc mari
multumiri; cnd se va potoli si va da seama bine de ce grozav tulburare l-ai
scpat. Dar pentru ce vorbesc de multumirea lui? Dumnezeu te va ncununa
ndat si te va rsplti cu nenumrate buntti pentru c ai scpat pe Iratele
tu de o boal cumplit; iar cel mntuit de boal te va cinsti ca pe stpnul
lui, respectndu-te necontenit pentru buntatea ta. (Omilii la Matei, omilia
XVIII, IV, n col. PSB, vol. 23, pp. 238-239)
,Apoi, vrnd (.) s arate c-Si ntoarce spatele si urste mai mult
dect orice dusmnia dintre oameni si c iubeste mai mult dect orice
virtutea potrivnic acestui pcat, ndat, dup Rugciunea Domneasc,
(Domnul) aminteste iarsi de aceast virtute, ndemnndu-ne s ne supunem
acestei porunci, Iie de Irica pedepsei ce ne asteapt, Iie pentru cinstea ce ni-i
hotrt.
C de ;eti ierta oamenilor greelile lor, ;i le ;a ierta i ;ou Tatl
;ostru Cel ceresc, dar dac nu ;eti ierta, nici El nu ;i le ;a ierta (Matei 6,
14-15).
1381
Aminteste iarsi de ceruri si de Tatl, pentru ca s ne Iac s ne
rusinm, dac, Iiind copiii unui astIel de Tat, ne purtm ca Iiarele si dac,
Iiind chemati s Iim locuitori ai cerului, avem gnduri pmntesti si lumesti.
C trebuie s Iim copiii Lui nu numai prin har, ci si prin Iapte! Nimic nu ne
Iace att asemenea cu Dumnezeu ct iertarea celor ce ne-au Icut ru si ne-
au nedrepttit, asa precum ne-a nvtat mai nainte, cnd a spus c Tatl
rsare soarele si peste ri si peste buni (Matei 5, 45). Tot n acest scop,
Domnul, n Iiecare din cererile Rugciunii Domnesti, ne porunceste s
Iacem n comun rugciunile, spunnd: Tatl nostru, si: 1ac-se ;oia Ta,
precum in cer i pe pmant, i. D-ne nou painea, i. Iart-ne nou
greelile noastre, si: Si nu ne duce pe noi in ispit, si: Si ne i:b;ete. Peste
tot, poruncind acestea, Domnul Ioloseste pluralul pentru ca rugndu-ne s nu
avem nici o urm de ur mpotriva Iratelui nostru.
De ce pedeaps n-am Ii vrednici dac, dup toate aceste ndemnuri, nu
numai c nu iertm pe dusmanii nostri, ci mai si rugm pe Dumnezeu s-i
pedepseasc? Si clcm aceast porunc ca si cum am vrea s Iacem n ciuda
lui Dumnezeu, desi Dumnezeu Iace totul si nu precupeteste nimic numai si
numai s nu ne dusmnim unii cu altii. Si pentru c rdcina tuturor
bunttilor este dragostea, Domnul strpeste tot ce o vatm, ca s ne
apropie si s ne uneasc pe unii cu altii. (Omilii la Matei, omilia XIX, VII,
n col. PSB, vol. 23, p. 256)
,Nu este, nu este nimeni, Iie tat, Iie mam, Iie prieten, oricine ar Ii,
care s ne iubeasc att ca Dumnezeu, Cel ce ne-a Icut! Si asta se vede si
din bineIacerile pe care ni le Iace zilnic si din poruncile pe care ni le d.
(Omilii la Matei, omilia XIX, VII, n col. PSB, vol. 23, p. 256)
,ntr-adevr, ce oboseal este s ierti pe cel ce te-a suprat? Oboseal
este s nu ierti, ci s tii mai departe ura si dusmnia! Alung din suIletul tu
mnia ce o ai mpotriva dusmanului tu si vei vedea ct liniste ti se pogoar
n suIlet! Este Ioarte usor; de ajuns numai s vrei. (Omilii la Matei, omilia
XIX, VII, n col. PSB, vol. 23, p. 257)
,Orict de mare ru ne-ar Iace nou oamenii, noi s ne gndim la cele
ale noastre si la rsplata mplinirii acestei porunci; s punem capt mniei, s
potolim valurile, ca s strbatem netulburati viata aceasta, pentru ca,
ajungnd dincolo, s dm de un Stpn Care s se poarte cu noi asa cum ne-
am purtat si noi cu semenii nostri. Dac drumul spre mprtia cerurilor este
greu si nIricostor, s-l Iacem usor si de dorit, deschiznd usile cele
strlucitoare ale ndrznirii ctre Dumnezeu. Si ceea ce n-am putut reusi din
1382
pricin c pcatele noastre ne tineau departe, s o reusim prin blndetea ce o
artm celor ce ne-au gresit, c nu-i nici greu, nici mpovrtor! Dac Iacem
bine dusmanilor nostri vom atrage asupra noastr mult mil! Asa si n viata
aceasta ne vor iubi toti, dar, nainte de toti ceilalti, Dumnezeul universului ne
va si iubi si ne va si ncununa si ne va nvrednici de toate bunttile cele
viitoare. (Omilii la Matei, omilia XIX, IX, n col. PSB, vol. 23, p. 260)
,Cine iart pe aproapele su se izbveste mai nti pe el, Ir oboseal,
de pcatele lui; cine cerceteaz cu mil si cu duh de iertare pcatele altora,
atrage, prin hotrrea sa, asupra lui mult iertare. (Omilii la Matei, omilia
XXIII, II, n col. PSB, vol. 23, p. 294)
,Aceeasi porunc a dat-o si n cuvntarea de pe Munte. Atunci a dus
pe cel care a suprat la cel pe care 1-a suprat, spunnd: Dac iti ;ei aduce
darul tu la altar i acolo iti ;ei aduce aminte c 1ratele tu are ce;a
impotri;a ta, du-te i impac-te cu 1ratele tu (Matei 5, 23); a mai poruncit
ca acela care a suIerit o nedreptate s ierte pe semenul su, zicnd: Si ne
iart nou greelile noastre, precum i noi iertm greitilor notri (Matei 6,
12). Acum ne mai arat si o alt cale. Nu mai porunceste ca acela care a
suprat s se duc la cel pe care 1-a suprat, ci cel care a Iost suprat s se
duc la cel care l-a suprat. l pune pe acesta s se duc la cellalt, pentru c
aceluia care a Icut greseala i e mai greu s se duc s-si cear iertare, i e
rusine, roseste. Si nu-i porunceste s se duc asa de ochii lumii, ci ca s
ndrepte ce s-a Icut. Nu spune: In;inuiete-l!, nici: Ceart-l cu asprime!,
nici: Cere-i socoteal, pedepsete-l, ci: Mustr-l. Acela e cuprins de mnie
si de rusine cum e cuprins de un somn adnc un om care s-a mbtat; trebuie
ca tu, care esti sntos, s te duci la cel bolnav, s te judeci cu el Ir
martori, pentru ca leacul s Iie primit cu usurint. Cnd Domnul spune:
Mustr-l, nu spune altceva dect: Adu-i aminte de greseala lui; spune-i ce ai
ptimit din pricina lui. Cuvintele acestea, dac sunt spuse cum trebuie,
alctuiesc o parte a aprrii lui si-l duc Ioarte repede la mpcare.
- Ce s Iac dac nu m ascult si este ncptnat?
- Ia cu tine inc unul sau doi, ca prin gura a doi martori s stea tot
cu;antul (Matei 18, 16).
Cu ct este el mai obraznic si mai ncptnat, cu att trebuie s ne
dm mai mult silint s-l vindecm, nu s-l mniem si s-l nIuriem. Si
doctorul nu se opreste, nici nu se necjeste, cnd vede c o boal se vindec
greu, ci atunci mai cu seam si d toat silinta. Acelasi lucru ne porunceste
si Hristos s Iacem: !entru c ai 1ost slab singur, mai ia inc doi, ca s 1ii
mai puternic, sunt de afuns cei doi ca s-l indrepte pe cel ce a greit.
1383
Vezi, dar, c Domnul nu caut numai Iolosul celui care a Iost suprat,
ci si al celui care a suprat? La drept vorbind, cel stpnit de mnie este cel
ce suIer. El boleste, el este neputincios. De aceea de multe ori Hristos
porunceste s se duc cel care a Iost suprat la cel care 1-a suprat, cnd
singur, cnd mpreun cu altii. Dac struie n greseala sa, s ia cu el si
Biserica:
Spune-l Bisericii' (Matei 18, 17).
Dac Hristos ar Ii urmrit numai Iolosul celui care a Iost suprat, n-ar
Ii poruncit s iertm de saptezeci de ori cte sapte pe cel ce se pocieste
(Matei 18, 22), n-ar Ii poruncit s cutm s ndreptm de attea ori greseala
Iratelui nostru, ci ar Ii poruncit s-l lsm, dac de la prima vorbire cu el
rmne nendreptat; asa ns ne porunceste s ncercm o dat, de dou ori si
de trei ori, ca s-l vindecm: ntia oar singuri; a doua oar cu doi martori,
iar a treia oar cu mai multi. (Omilii la Matei, omilia LX, I, n col. PSB,
vol. 23, pp. 697-698)
,Dar pentru ce porunceste Hristos ca acela care a Iost suprat s
mustre pe cel care l-a suprat, si nu altul?
- Pentru c cel vinovat l suIer mai usor pe cel nedrepttit, pe cel
suprat, pe cel amrt. N-ar suIeri cu aceeasi inim mustrarea altuia cum
suIer mustrarea aceluia, mai cu seam c l mustr ntre patru ochi. Nu-l va
pleca, oare, mai usor spre mpcare dect oricare alt om, cnd cel care
trebuia s-l pedepseasc pentru ocara adus tocmai el i arat c se ngrijeste
de mntuirea lui? Vezi, dar, c Hristos a dat porunca aceasta nu ca s
pedepsim pe cel care ne ocrste si ne greseste, ci ca s-l ndreptm?.
(Omilii la Matei, omilia LX, II, n col. PSB, vol. 23, p. 699)
,tunci apropiindu-se de El !etru a :is. Doamne, de cate ori imi ;a
grei 1ratele meu i-l ;oi ierta? !an la apte ori? Zisu-i-a lui Iisus. Nu-ti
:ic de apte ori, ci de apte:eci de ori cate apte (Matei 18, 21-22).
Petru a socotit c-I spune lui Hristos mare lucru; de aceea a adugat cu
ncredere: !an la apte ori? Cu alte cuvinte Petru l ntreab pe Iisus: De
cte ori s Iac ceea ce ai poruncit s Iac? Dac Iratele meu mi greseste
mereu, dar se cieste cnd l mustru, de cte ori poruncesti s-l tot iert? Cu
cel ce nu se cieste de greseala Icut si nici nu se recunoaste vinovat, mi-ai
spus s-o curm cu el, zicnd: S-ti 1ie tie ca un pgan i ;ame (Matei 18, 17).
Cu acesta ns nu mi-ai dat o astIel de porunc, ci mi-ai poruncit s mi-l
apropii. De cte ori, dar, trebuie s-l iert dac se pocieste, dup ce l
mustru? E destul de sapte ori?
1384
- Ce-i rspunde lui Petru, Hristos, bunul si iubitorul de oameni
Dumnezeu?
- Nu-ti spun de apte ori, ci de apte:eci de ori cate apte' Aceste
cuvinte ale lui Hristos nu arat un numr precis, ci un numr nesIrsit; e
vorba s iertm pururea si necontenit. (Omilii la Matei, omilia LXI, I, n
col. PSB, vol. 23, p. 704)
,Punnd Iat n Iat iubirea ta de oameni cu iubirea Lui, s cunosti c
chiar dac ai ierta de saptezeci de ori cte sapte, chiar dac ai ierta
necontenit pe toti cei ce-ti gresesc, iubirea ta de oameni Iat de buntatea lui
Dumnezeu cea nemrginit - de care ai s ai atta nevoie cnd ai s Iii
judecat si ai s dai seam de Iaptele tale - e ca o pictur de ap Iat de un
ocean nemrginit; dar, mai bine spus, chiar cu mult mai mult. De aceea a si
adugat zicnd:
semnatu-s-a imprtia cerurilor cu un imprat care a ;rut s se
socoteasc cu slugile sale. Si incepand s se socoteasc cu ele, i s-a adus un
datornic cu :ece mii de talanti. Nea;and el cu ce s plteasc, a poruncit s-
l ;and pe el, pe 1emeia lui, pe copiii lui i toate cate a;ea (Matei 18, 23-
25).
Acest datornic ns, dup ce s-a bucurat de iubirea de oameni a
stpnului su, s-a dus si a sugrumat pe tovarsul lui care-i datora o sut de
dinari. Stpnul mniat a poruncit s-l bage iarsi la nchisoare pn ce va
plti tot.
Ai vzut ct de mare este deosebirea dintre pcatele ce le Iacem Iat
de oameni si cele pe care le Iacem Iat de Dumnezeu? Este atta deosebire
ct este ntre zece mii de talanti si o sut de dinari; dar, mai bine spus, chiar
cu mult mai mult. (Omilii la Matei, omilia LXI, I, n col. PSB, vol. 23, pp.
704-705)
,C toat datoria ce o avem noi Iat de Dumnezeu n-o putem plti
orict ne-am strdui. De aceea Dumnezeu ne-a dat o cale usoar si
lesnicioas pentru plata datoriei, n stare s stearg toate datoriile noastre, iar
aceast cale este aceea a iertrii greselilor celor ce ne gresesc, a netinerii de
minte a rului ce ni l-au Icut altii. (Omilii la Matei, omilia LXI, III, n col.
PSB, vol. 23, p. 709)
,Dac-ti este att de greu s Iii prieten cu cel ce te-a suprat, apoi cu
mult mai greu este s caz n iad; iar dac ai pune Iat n Iat una cu alta, ai
vedea c e mult mai usor s te mpaci cu cel ce te-a suprat dect s cazi n
iad. (Omilii la Matei, omilia LXI, IV, n col. PSB, vol. 23, p. 711)
1385
,S nu iertm numai cu gura, ci din inim, ca nu cumva, rzbunndu-
ne pe cei ce ne-au gresit, s mplntm sabia n noi nsine. Te-a suprat,
oare, att de mult cel ce ti-a gresit ct suprare ti pricinuiesti tie nsuti cnd
tii mereu viu n minte rul ce ti 1-a Icut acela si mai atragi asupra ta si
pedeapsa lui Dumnezeu? Dar dac esti treaz si IilozoIezi, rul se va ntoarce
pe capul aceluia si el va suIeri. Dac te superi si te necjesti, atunci tu te
vatmi singur, nu cellalt. Nu spune dar: M-a ocrt, m-a calomniat, mi-a
Icut numai ru! Cu ct vei spune c ti-a Icut mai mult ru, cu att arti mai
mult c el este bineIctorul tu. ti d prilejul s-ti speli pcatele. Deci cu
ct ti Iace mai mult ru, cu att acela ajunge mai mare pricin de iertare a
pcatelor tale. Dac vrem, nimeni nu ne poate Iace vreun ru, ci chiar
dusmanii ne pot Ii de Ioarte mare Iolos. Dar pentru ce vorbesc eu de oameni?
Este, oare, cineva mai ru dect diavolul? Ei bine si diavolul poate s ne Iie
mare pricin de laude si de cununi. O arat Iov. Deci pentru ce te mai temi
de omul care te dusmneste, cnd chiar diavolul ti este pricin de
ncununare? Vrei s-ti spun cte cstigi de nduri cu Iat senin relele ce ti le
Iac dusmanii? Cel dinti si cel mai mare cstig este scparea de pcate. Al
doilea cstig, tria suIleteasc si rbdarea. Al treilea cstig, blndetea si
iubirea de oameni. Da, omul care stie s nu se mnie pe cei care-l supr va
Ii cu mult mai blnd cu prietenii. Al patrulea cstig, c nu se mnie
niciodat; iar aceasta nu are egal. C omul care nu se mnie scap si de
tristetea pricinuit de mnie si nici nu-si cheltuieste viata n suprri si dureri
zadarnice; omul care nu stie ce-i ura nu stie nici ce-i suprarea, ci se bucur
de multumire suIleteasc si nenumrate buntti.
Deci, dac urm pe altii ne pedepsim pe noi nsine, dup cum dac
iubim pe altii ne Iacem nou nsine bine. n aIar de aceasta esti respectat de
toti, chiar de dusmani, Iie ei chiar demoni; dar, mai bine spus, dac nu ursti,
nici nu vei avea dusmani. Iar cel mai mare si cel dinti bine este c
dobndesti iubirea de oameni a lui Dumnezeu. Dac ai Icut pcate, vei
dobndi iertare; dac ai Icut Iapte bune, vei cpta mai mult ndrznire
naintea lui Dumnezeu.
S cutm, dar, s nu urm pe nimeni, ca si Dumnezeu s ne iubeasc
pe noi, s Se milostiveasc si s ne miluiasc, chiar dac pcatele noastre ar
Ii de zece mii de talanti.
mi spui c cineva ti-a Icut ru? Miluieste-l, nu-l ur! Plngi si
jeleste-l, nu-i ntoarce spatele! C n-ai suprat tu pe Dumnezeu, ci el! Pe tine
Dumnezeu te laud dac suIeri Ir gnd de rzbunare rul ce ti s-a Icut.
Gndeste-te c Hristos, cnd avea s Iie rstignit pe cruce, Se bucura pentru
El, dar plngea pentru rstignitorii Si. Tot asa trebuie s Iacem si noi. Cu
1386
ct ni se Iace mai mult ru, cu att mai mult trebuie s plngem pe cei care
ne Iac ru. De aici, pentru noi mari buntti, pentru aceia, chinuri si
pedepse. (Omilii la Matei, omilia LXI, V, n col. PSB, vol. 23, pp. 712-713)
,Ti s-au rspltit cu ru bineIacerile? Plngi si jeleste mai ales pe cel
ce ti-a Icut ru, iar de tine bucur-te c ai ajuns asemenea lui Dumnezeu,
Care rsare soarele peste ri si peste buni (Matei 5, 45). Dar dac imitarea
lui Dumnezeu te depseste - desi nu-i greu pentru mintea treaz -, dac totusi
ti se pare asta peste puterile tale, haide s te duc la niste oameni ca si tine, la
IosiI, care a suIerit o multime de rele de la Iratii lui si totusi le-a Icut bine
(Fac., 45, 1-15), la Moise, care s-a rugat pentru cei care uneltiser de attea
ori mpotriva lui (Ies., 32, 32), la Pavel, care se ruga s Iie anatema pentru
iudei (Rom., 9, 3), desi nu putea s numere suIerintele ndurate de la ei, la
SteIan, care Iiind btut cu pietre, s-a rugat s li se ierte lor pcatul acela
(Fapte 7, 60).
Gndindu-ne la toate acestea, s scoatem din suIletul nostru toat
mnia, ca si Dumnezeu s ne ierte si nou toate pcatele. (Omilii la Matei,
omilia LXI, V, n col. PSB, vol. 23, pp. 713-714)
,Gndeste-te de ct de multe pcate esti vinovat! De te gndesti la ele,
atunci nu numai c nu vei amna s ierti pe cei ce ti-au Icut ru, ci chiar vei
alerga la cei ce te-au suprat, ca s ai prilej de a ti se ierta pcatele. Pgnii
nu asteptau rsplat si cu toate acestea de multe ori triau aceast IilozoIie,
adic iertau pe cei ce le Iceau ru; iar tu, care ai ndejdi att de mari, tu
amni de pe o zi pe alta, pregeti s ierti pe cei ce ti-au Icut ru? Pentru ce
nu vrei s Iaci nainte de timp, de dragul legii lui Dumnezeu, ceea ce va Iace
timpul de la sine? Vrei s ti se sting dusmnia, Ir de rsplat n loc s ai
rsplat? Nu vei avea nici o rsplat dac timpul ti potoleste dusmnia, ci,
dimpotriv, mare pedeaps, pentru c legea lui Dumnezeu nu te-a nduplecat
s Iaci ceea ce timpul a Icut. Iar dac spui c te apuc Iuriile cnd ti aduci
aminte de ce ti-a Icut dusmanul tu, adu-ti aminte si de binele ce ti l-a Icut
cndva, ca si de relele pe care tu le-ai Icut altora. Te-a vorbit de ru si te-a
batjocorit? Gndeste-te c si tu ai vorbit de ru pe altii. Cum vrei s Iii iertat
cnd tu nu ierti pe altii? mi spui c n-ai vorbit pe nimeni de ru? Dar ai
auzit pe cei ce vorbeau de ru pe altii si ai ncuviintat. Nici Iapta asta nu-i
Ir de pcat.
Vrei s vezi ce mare bine este s nu te rzbuni pe cel ce ti-a Icut ru
si c asta mai cu seam bucur pe Dumnezeu? Iat ce-ti spun! Dumnezeu
pedepseste pe cei care se bucur cnd unii sunt pedepsiti pe bun dreptate.
Da, sunt pedepsiti pe bun dreptate, dar tu nu trebuia s te bucuri. ProIetul i-
1387
a tinut de ru pe acestia si-a adugat zicnd: N-au su1erit deloc din pricina
durerii adanci a lui Iosi1 (Amos 6, 6), si iarsi: N-a ieit cel ce locuiete in
Enan s plang casa care este lipit de ea (Mih., 1, 11). Cu toate c si IosiI,
adic semintiile iesite din el, si vecinii lor au Iost pedepsiti cu voia lui
Dumnezeu, totusi Dumnezeu vrea ca noi s lum parte la suIerintele si
durerile acelora. Dac noi, ri Iiind, ne mniem mai mult cnd vedem c o
slug rde atunci cnd pedepsim pe o alt slug, si o pedepsim si pe aceea,
cu mult mai mult Dumnezeu va pedepsi pe cel ce se bucur de pedeapsa
altora. (Omilii la Matei, omilia LXXIX, IV, n col. PSB, vol. 23, p. 902)
,Dup cum n haina mprteasc cele mai de pret dintre Ilori si culori
sunt cele care slujesc la Iacerea hlamidei, tot asa si aici cele mai de pret Iapte
bune sunt cele care ntresc si tin dragostea. Nimic nu pstreaz dragostea ca
uitarea greselilor celor ce ne-au gresit.
- Cum? Dumnezeu nu zice nimic de cel care ne greseste nou si ne
Iace ru?
- Cum s nu spun? Nu duce, oare, Dumnezeu pe cel ce Iace ru la
cel cruia i-a Icut ru? Nu-l trimite la el chiar n Iata altarului si-l cheam la
sInta mas abia dup ce s-a mpcat cu el (Matei 5, 23-24)? Dar pentru c
Dumnezeu i-a dat o astIel de porunc, nu nseamn ca tu s astepti s vin el
la tine, pentru c atunci ai pierdut totul. De aceea mai cu seam Dumnezeu
ti hotrste rsplata nespus, ca s o iei tu naintea aceluia; c dac te
mpaci la rugmintea lui, mpcarea nu s-a Icut de dragul poruncii lui
Dumnezeu, ci datorit struintei celuilalt. De aceea si pleci Ir cunun;
cununa o ia el. (Omilii la Matei, omilia LXXIX, V, n col. PSB, vol. 23, pp.
902-903)
,Precum vom Ii noi Iat de Iratii nostri, asa va Ii Domnul Iat de noi.
(Comentar la E;anghelia de la Ioan, omilia LX, 4, p. 301)
,S-i iertm aproapelui nostru greselile si jignirile lui, sau mai bine s
rspundem la aceste oIense prin bineIaceri, ca s dobndim mila lui
Dumnezeu. (Comentar la E;anghelia de la Ioan, omilia LXXI, 3, p. 364)
,Rusinati-v, rogu-v, si sIiiti-v de aceast sInt mas, din care cu
totii ne mprtsim; sIiiti-v, zic, de Hristos cel jertIit pentru noi, de jertIa ce
st aici n Iata noastr. Chiar tlharii, cnd se mprtsesc din aceeasi pine
si din aceeasi sare, nu mai sunt tlhari Iat de cei ce se mprtsesc cu ei,
cci acea mas schimb nclinatiile lor, si pe cei ce sunt mai slbatici dect
1388
Iiarele i Iace mai blnzi. (Omilii la Epistola ctre Romani a S1antului
postol !a;el, omilia VIII, p. 146)
,Tocmai de aceea drept este ca tu s dai la o parte mnia, Iiindc el a
primit o ran adnc, cci diavolul l-a rnit. Deci nu-l mai lovi si tu, ca s nu
cazi mpreun cu el. Pe ct timp tu te stpnesti, este cu putint nc a se
mntui si acela; ns dac te arunci asupra lui ocrndu-l la Iel, apoi cine v
va mai ridica de jos? El este cel rnit? ns atunci nu va putea s stea, si tu
esti care cazi o dat cu el. Cum? Nu-ti ajunge tie c ai ocazia de a ntinde
mna n ajutor altuia? Deci stai brbteste, si tu cel dinti azvrle arcul la o
parte, si trage de pe cmpul de lupt pe Iratele tu, cel mort deja, prin
ndelunga ta rbdare ce ai avut-o Iat de el. L-a rnit pe el mnia? Nu-l mai
rni si tu, ci scoate-i tu cel dinti sgeata. Dac noi ne purtm astIel unii cu
altii, de ndat vom Ii cu totii sntosi, iar dac ne narmm unii mpotriva
altora, atunci nu mai este nevoie nici de prezenta diavolului, cci pierderea
noastr este desvrsit. (Omilii la Epistola ctre Romani a S1antului
postol !a;el, omilia VIII, pp. 147-148)
,Pe Dumnezeu mai cu seam aceasta l slveste, ca noi s ne ngrdim
unii pe altii cu dragoste. AstIel, deci, cnd tu esti nvrjbit cu Iratele tu,
chiar dac te-a mhnit cu ceva, si dac n sine-ti cugeti c alungnd mnia,
tu prin aceasta slvesti pe Stpnul nostru, apoi atunci te vei mpca blnd
cu El; si dac nu o Iaci aceasta pentru Iratele tu, I-o cel putin pentru
Dumnezeu, sau, mai bine zis, pentru El s o Iaci mai nti, cci si Hristos a
Icut totul pentru unirea si buna ntelegere dintre noi. (Omilii la Epistola
ctre Romani a S1antului postol !a;el, omilia XXVII, p. 494)
,Soarele s nu apun intru mania ;oastr. Voiesti a te lsa s Iii
stpnit de mnie? F-o, ns-ti ajunge un ceas, dou sau trei; soarele s nu
v prseasc pe voi n dusmnie. A rsrit din buntate, s nu plece de la
voi strlucind si luminnd pe cei nevrednici. Cci dac stpnul l-a trimis pe
dnsul din buntatea cea mare, si ti-a iertat gresalele tale, iar tu nu ierti pe
ale aproapelui, gndeste-te singur ct de mare este rul. Dar pe lng aceasta
mai este si altceva. Fericitul Pavel s-a temut, ca nu cumva noaptea s
gseasc pe cel nedrepttit nc cuprins de mnie, si de aici s se reaprind
Iocul. ntruct timp multe se petrec la lumin si n timpul zilei, ti este ore-
cum scuzabil de a te lsa sub stpnirea mniei; dar cnd vine seara mpac-
te cu dusmanul, si stinge rul din capul locului, cci de te va apuca noaptea
asa, nu va Ii suIicient ziua urmtore de a stinge rul mrit deja n cursul
noptii, ci chiar de ai putea s tai o parte din el, totusi nu vei putea s-l tai cu
1389
totul, iar n noaptea urmtoare, Iiind nc cuprins de mnie, vei aprinde Iocul
mai mare. Cci dup cum se ntmpl cu soarele cteodat, cnd el neputnd
a dovedi c cerul cel des si ncrcat cu nori n timpul noptii s-l subtieze si
s poat mprstia n timpul zilei cldura, iar n noaptea urmtoare aerul se
mai ndeseste nc prin alte neguri si evaporatiuni, ceea ce ne arat n mod
cert stricarea timpului, - tot asa se ntmpl si cu mnia. (Comentariile sau
Explicarea Epistolei ctre E1eseni, omilia XIV, pp. 138-139)
,Cel ce iart datornicului datoria bneasc ce o are la dnsul, Iace
desigur un lucru Irumos si admirabil, ns darul acesta se mrgineste numai
n corp desi el si atribuie o rsplat n cele duhovnicesti si n acordarea
darurilor spirituale; ns cel ce iart gresalele altuia, Ioloseste si suIletul su,
cum si suIletului celui ce a primit iertarea. Cu modul acesta, el a Icut mai
blnd si mai ngduitor nu numai suIletul su, ci si al aceluia. Nu aruncndu-
ne cu Iurie asupra celor ce ne-au nedrepttit, noi vom putea vreodat a-i
mblnzi si a-i umili atta, pe ct le atingem suIletele lor iertndu-i.
(Comentariile sau Explicarea Epistolei ctre E1eseni, omilia XVI, p. 158)
,Cnd tu ierti Iratelui tu, prin aceasta imiti pe Dumnezeu si te
asemeni Lui. Trebuie a ierta Iratelui tu gresalele, mai mult dect i-ai ierta
datoria bneasc, pentru c dac i-ai iertat datoria bneasc nu ai urmat pe
Dumnezeu, pe cnd dac i-ai iertat gresalele, pe Dnsul L-ai imitat.
(Comentariile sau Explicarea Epistolei ctre E1eseni, omilia XVII, p. 163)
,... s iertm tuturor, cci nou ne iertm. Cnd noi i iertm pe altii si
Dumnezeu va ierta pcatele noastre si astIel ne vom nvrednici de bunurile
viitoare. (Omilii la Epistola ctre Filipeni, omilia a V-a, p. 91)
,Este posibil a ierta, Ir ns a si iubi, trebuie a si iubi.
(Comentariile sau Explicarea Epistolei ctre Coloseni, omilia VIII, p. 93)
,Chiar dac poate n-ai Ii vinovat de multe pcate, dar dac Dumnezeu
ti-ar porunci s ierti, oare nu ar trebui s ierti? Acum ns Iiind si att de
vinovat, tu nu-l ierti pe cel ce ti-a gresit?
Si acestea ti le cere el, din acelea pe care tu le ai. Dac noi ne-am duce
la un datornic al nostru, iar acela, aIlnd, ne primeste, ne cinsteste si ne
ospteaz, ba nc ne arat toat dragostea cu prisosint Ir a se crede prin
aceasta dezlegat de plata datoriei ce o are apoi prin toate acestea el
ncearc a ne Iace ngduitori n privinta cererii acelei datorii; iar tu,
datornd attea lui Dumnezeu si poruncindu-ti-se a ierta, pentru ca iarsi s
1390
iei, nu ierti? Si ct de usoar este virtutea! Aici nu este nevoie nici de
puterea trupului, nici de avere, nici de bani, nici de stpnire, nici de
prietenie, nici de altceva de acest Iel, ci este de ajuns numai a voi, si totul se
Iace, lucru ce are mare Iolosint.
Te-a suprat poate cutare, te-a brIit si batjocorit? Gndeste-te c si tu
multe de acestea Iaci altora, ba nsusi Stpnului, si deci iart si treci cu
vederea. Gndeste-te c zici: Si ne iart nou greelile noastre, precum i
noi iertm greitilor notri (Matei 6, 12), gndeste-te c, dac nu ierti, nu vei
putea zice aceste cuvinte cu curaj, iar dac ierti, apoi tu ceri un lucru ce ti se
datoreste, nu prin natura lucrului, ci prin Iilantropia celui ce d. Si ce
egalitate poate Ii ntre cele ce ierti tu celor deopotriv cu tine, si cel ce ai
pctuit ctre Stpnul si pentru care ceri iertare? Si cu toate acestea ne
nvrednicim de o astIel de Iilantropie, Iiindc bogat este El n mil si
ndurri! Si ca s-ti art c si Ir de acestea, si Ir de iertare, de la a ierta
numai tu singur te Iolosesti, gndeste-te cti prieteni ai tu, cte laude de
pretutindeni ti se aduc, zicnd toti: Bun om, lesne de impcat, nu tie a se
r:buna, de indat ce a 1ost rnit, s-a i ;indecat. Pe un astIel de om czut n
vreo mprejurare nenorocit, cine nu l-ar milui? Cine nu l-ar ierta gresind?
Cine nu i-ar ndeplini cererea ce ar Iace-o pentru altii? Cine n-ar voi s Iie
prieten si rob unui astIel de suIlet bun? (Comentariile sau explicarea
Epistolei ctre Filimon, omilia I, n vol. Comentariile sau explicarea
Epistolei a doua ctre Timotei., pp. 204-205)
,Nu-ti va Iace dusmanul atta ru ct ti Iaci tie nsuti de nu te mpaci
cu el, clcnd n picioare legile lui Dumnezeu! Te-a ocrt acela? De aceea
dar l ocrsti si tu pe Dumnezeu? Spune-mi! S nu te mpaci cu cel care te-a
ocrt nu nseamn att a te rzbuna pe el, ct a ocr pe Dumnezeu, Care a
legiuit s te mpaci cu dusmanul tu. Nu te uita dar la cel care-i rob ca si
tine, nici la mrimea nedrepttilor pe care ti le-a Icut! Uit-te la Dumnezeu,
vrndu-ti n minte Irica de Dumnezeu! Gndeste-te la aceea c, cu ct vei
suIeri mai mare silnicie suIleteasc atunci cnd te silesti s te mpaci
dusmanul tu, dup ce ti-a Icut mii si mii de rele cu att te vei bucura de
mai mare cinste de la Dumnezeu Care ti-a poruncit s te mpaci! Dup cum
tu l primesti pe dusman cu mult cinste aici, tot asa si Dumnezeu te va primi
cu mult slav dincolo, dndu-ti n schimbul acestei ascultri nmiite
rsplti. (Cu;antri impotri;a anomeilor, cuv. VI, n vol. Cu;antri
impotri;a anomeilor. Ctre iudei, p. 104)
,Nici unul s nu-i aduc aminte in inima lui de rutatea 1ratelui su
(Zah., 7, 10) si Nimeni s nu tie socoteal de rutatea aproapelui su (Zah.,
1391
8, 17). Nu a zis numai: Iart-l, ci: Nici s n-o ai in cuget, nici s tii seama de
ea (de greeala aproapelui, inltur-ti cu totul mania, nimicete aceast
ran. Vrnd s-l pedepsesti pe acela, te chinuesti pe tine nsuti, de parc ti-ai
pune mnia ca gde si ti-ai sIsia singur mruntaiele. (!redicile despre
statui, Partea a II-a, predica a XX-a, p. 182)
,Nu-mi spune: Mi-a 1cut cutare i cutare neafuns. Chiar dac s-ar Ii
dovedit Iat de tine vinovat de toate ruttile omenesti, si asa Dumnezeu ti-
ar Ii poruncit s-i ierti totul. (!redicile despre statui, Partea a II-a, predica a
XX-a, pp. 189-190)
,Si nu eu spun acestea, ci mai de grab Stpnul Care S-a rstignit
pentru noi. Pentru a te mpca cu Tatl tu, El n-a sovit de a Se lsa ucis,
vrsndu-si sngele. Si tu, ca s te mpaci cu tovarsul tu de robie, nu vrei
s scoti mcar o vorb si nici s alergi cel dinti. Ascult ce spune
Evanghelia despre astIel de oameni: Dac, aducand darul tu la altar, iti
aduci aminte c 1ratele tu are ce;a impotri;a ta (Mt., 5, 23); nu a zis:
teapt ca acela s ;in la tine, si nici: Jorbete-i printr-un miflocitor!
Nici: Cheam pe altcine;a! Ci: Tu insuti du-te la acela: Du-te, zice, i
impac-te mai intai cu 1ratele tu (Mt., 5, 24). O, Iapt de necrezut! El nu
socoate c e o rusine, ca s lasi darul acolo, si tu socoti c e o rusine s alergi
mai nti si s te mpaci?! Si cum poate Ii o asemenea purtare vrednic de
iertare? Dac vezi un mdular de-al tu tiat, nu Iaci totul ca s-1 lipesti iar
de trup? F asa si cu Iratii ti: cnd i vezi tiati de la prietenia cu tine,
alearg n grab de-i mbrtiseaz, neasteptnd s vin aceia mai nti, ci tu
zoreste-te s iei mai nti premiul. (!redicile despre statui, Partea a II-a,
predica a XX-a, p. 190)
,Prentmpin-l pe Iratele tu si tine-l, ca s nu dea napoi, chiar de ar
Ii nevoie n ziua aceea s colinzi tot orasul, chiar dac ar trebui s iesi aIar
din oras, chiar de ar trebui s Iaci un drum Ioarte lung; las toate la o parte si
ngrijeste-te de un singur lucru: s te mpaci cu Iratele tu. Dac e un lucru
greu, gndeste-te c rabzi toate acestea pentru Dumnezeu si vei avea o
mngiere deplin; att suIletul care caut s dea napoi, care se teme, care
roseste si descnt-l mereu asa: Ce :bo;eti? Ce te codeti i te dai
indrt? Nu e ;orba de alte lucruri trectoare, nici de bani, ci de mantuirea
noastr. Dumne:eu ne s1tuete s 1acem aa,
prin urmare in 1ata poruncilor
Lui s lsm totul la o parte. (!redicile despre statui, Partea a II-a, predica
a XX-a, p. 192)
1392
,Chiar dac ne-ar batjocori din nou, chiar de ne-ar bate sau ne-ar Iace
ceva si mai ru, s rbdm totul brbteste, ntruct Iacem aceasta, nu att de
hatrul lui, ci de al nostru; mai nainte de toate celelalte virtuti, de aceasta ni
se va tine nou socoteal n ziua aceea (a judectii). n multe am gresit, cu
multe am pctuit si am ntrtat pe Stpnul nostru Care, din ndurarea Sa,
ne-a dat acest drum de mpcare; s nu prsim, asadar, aceast scump
comoar. Crezi c n-a Iost n puterea Lui ca doar s ne porunceasc a ne
mpca, Ir s ne dea nici o rsplat? Nu e nimeni s-I stea mpotriv cu
vorba sau s-I ndrepte poruncile Lui. Totusi, din marea Lui buntate, ne-a
Igduit rsplat mare si nespus, si pe care mai mult dorim a o dobndi:
iertarea pcatelor, dndu-ne totodat putinta ca s I ne supunem Ioarte usor
ntru aceasta. (!redicile despre statui, Partea a II-a, predica a XX-a, pp.
192-193)
,Atunci de ce iertare vom avea parte, dac, Iiind vorba s cptm asa
mare simbrie, nici chiar n acest Iel nu ascultm de Legiuitor, ci struim n
dispretul nostru? Si c aceasta nseamn dispret, se vede de aici: dac mp-
ratul ar Ii Icut o lege, ca toti dusmanii s se mpace, cci altIel li se va tia
capul, nu s-ar grbi toti s se mpace ntre ei? Eu asa cred. Atunci cum vom
avea parte de iertare, cnd nici att respect n-avem Iat de Dumnezeu ct
avem Iat de tovarsii nostri de robie? De aceea ni s-a poruncit s spunem:
Iart-ne nou grealele noastre precum i noi iertm greitilor notri (Mt.,
6, 12).
Ce poate Ii mai blnd, mai blajin ca aceast nvttur? Te-a Icut pe
tine judector, cnd e vorba de iertarea pcatelor tale; dac ierti putine,
putine ti se iart; dac ierti multe, multe ti se iart; dac ierti din inim si cu
suIlet curat, n acelasi Iel ti iart si Dumnezeu tie; dac pe lng iertarea
dat, l mai ai (pe vechiul dusman) si ca prieten, asa se va purta si Dumnezeu
cu tine: asa c, cu ct va gresi cineva mai mult Iat de tine, cu att trebuie s
te grbesti mai mult s te mpaci cu el, de vreme ce el e pricina care Iace s
ni se ierte greseli mai mari. (!redicile despre statui, Partea a II-a, predica a
XX-a, pp. 193-194)
,Dac iertati oamenilor greelile lor i Tatl ;ostru Cel ceresc ; ;a
ierta ;ou greelile ;oastre (Mt., 6, 14). Ct deprtare e ntre o sut de
dinari (lei) si zece mii de talanti (dousprezece milioane lei aur), atta este si
ntre datoriile acelora si ale noastre Iat de Dumnezeu). De ce pedeaps n-
ai Ii vrednic, tu care, Iiind vorba s primesti zece mii de talanti n loc de o
sut de dinari, nici asa nu vrei s ierti aceast mic datorie si ntorci
mpotriva ta aceast rugciune? Cci cnd spui: Iart-ne nou, precum i
1393
noi iertm, ns tu nu ierti, tu nu te rogi pentru altceva lui Dumnezeu, dect
s te lipseasc de orice aprare si iertare. O s-mi spui: eu nu cute: s :ic:
Iart-mi mie, precum i eu iert, ci numai: Iart-mi' - Si ce e cu asta? Chiar
dac nu zici tu, Dumnezeu asa Iace. Si lucrul acesta ni l-a deslusit prin
cuvintele ce urmeaz dup aceea (dup Tatl nostru) - cci dac - zice
Evanghelistul - nu ;eti ierta oamenilor, nici Tatl ;ostru Cel ceresc nu ; ;a
ierta ;ou. S nu socoti deci a Ii o prevedere c nu spui toat rugciunea, si
s nu Iaci rugciunea pe jumtate, ci s te rogi asa cum te-a nvtat El,
pentru ca si nevoia de a spune zilnic aceast rugciune umplndu-te de
team, s te sileasc a ierta pe aproapele tu. Nu-mi spune: L-am imbiat
adesea, l-am rugat, am struit i tot nu s-a impcat. S nu te lasi, pn nu se
va mpca. Cci Domnul n-a spus: Las darul tu i du-te de te roag de
1ratele tu, ci: Du-te, impac-te! Asa c, chiar dac l rogi mult, nu te lsa,
pn nu-1 ndupleci. (!redicile despre statui, Partea a II-a, predica a XX-a,
pp. 195-196)
,L-ai rugat adesea si adesea ai Iost respins? Dar vei primi cu att mai
mare rsplat. Cci cu ct acela se ndrtniceste si tu strui n ndemnul tu,
cu att ti va creste simbria. Cu ct isprava aceasta ntmpin mai multe
greutti, iar mpcarea mai mult trud, cu atta si pcatul aceluia e mai
mare si mai strlucite cununile rbdrii tale. O astIel de putere nu numai s-o
ludm, ci s-o artm si n Iapte, si s nu dm napoi pn nu ne vom
ntoarce iar la vechea prietenie. Cci nu e de ajuns s nu vtmm, s nu
asuprim si s nu purtm n cuget ur dusmanului, ci trebuie s-l Iacem s Iie
cu bunvoint pentru noi.
Aud pe multi spunnd: eu nu-l ursc, nu sunt suprat, n-am nimic a
mprti cu dnsul. Dar Dumnezeu n-a poruncit ca s n-ai nimic a mprti cu
el, ci s ai multe laolalt cu el. De aceea ti e Irate, de aceea nu a zis: Iart
1ratelui tu ce ai impotri;a lui, ci: Du-te, mai intai impac-te cu el, chiar
dac are ceva mpotriva ta, si s nu te lasi pn nu unesti acel mdular (cu
restul trupului) spre bun ntelegere. (!redicile despre statui, Partea a II-a,
predica a XX-a, pp. 196-197)
,Nici Hristos nu ne-a sItuit s Iacem aceasta numai pentru binele
dusmanilor, ci pentru binele nostru, al celor ce le iertm lor pcatele. Cnd l
ierti pe dusmanul care s-a mniat pe tine, primesti mai mult dect dai.
- Cum se poate s primesc mai mult?
- Da, dac ierti dusmanului tu greselile, ti se iart si tie greselile
Icute Iat de Stpn. Acestea sunt mari, de nevindecat si de neiertat, acelea,
usoare, lesne de potolit si de iertat. Ascult ce spune Eli, preotul, Iiilor lui:
1394
De pctuiete un om 1at de alt om, s se roage pentru el. Dar de ;a
pctui omul 1at de Dumne:eu, cine se ;a ruga pentru el? (I Regi 2, 25).
Prin urmare, pcatul acesta nu se sterge usor prin rugciune. Prin rugciune
nu se sterge, dar se sterge prin iertarea pcatelor aproapelui. Din pricina
aceasta, Hristos a numit pcatele svrsite Iat de Dumnezeu zece mii de
talanti, iar pe cele Icute Iat de aproapele nostru, o sut de dinari (Matei 18,
23-35). Iart, dar, o sut de dinari, ca s ti se ierte zece mii de talanti.
(Omilia I la Jan:area lui Iuda, I, n vol. !redici la srbtori imprteti i
cu;antri de laud la s1inti, pp. 46-47)
,Hristos Si-a dat suIletul Lui pentru cei care l urau, iar tu continui s
dusmnesti pe vecinul tu? Cum poti psi spre Masa pcii? Hristos nu S-a
dat n lturi ca s moar pentru tine, iar tu, pentru ambitia ta, nu vrei s pui
capt urii? Merit oare iertare o astIel de purtare?
- M-a suprat, mi spui, m-a pgubit mult!
- Ei, si ce-i cu asta? Te-a pgubit negresit cu bani, dar nu te-a omort
cum a omort Iuda pe Hristos. Si Hristos, chiar acest Snge pe care l-a
vrsat, l-a dat pentru mntuirea celor ce I-au vrsat Sngele. Poti s-mi spui
ceva la Iel cu aceasta? Dac nu ierti pe dusman, nu-i Iaci ru lui, ci tie.
Dusmanului i-ai Icut de multe ori ru, dar numai n viata aceasta; pe tine
ns te-ai Icut prin asta de neiertat n ziua Judectii. (Omilia I la Jan:area
lui Iuda, VI, n vol. !redici la srbtori imprteti i cu;antri de laud la
s1inti, p. 57)
,- Mi-a Icut ru mare, mi spui, m-a nedrepttit de mii de ori, a
atrnat primejdie deasupra vietii mele.
- Ei, si ce-i cu asta? Dar nu te-a rstignit cum au rstignit iudeii pe
Domnul. Dac nu ierti aproapelui tu relele pe care ti le-a Icut, nici Tatl
tu nu-ti va ierta pcatele tale. Cu ce cuget spui: Tatl nostru Care eti in
ceruri, s1inteasc-se numele Tu si celelalte? Hristos Si-a dat Sngele, pe
care Acela l-a vrsat, spre mntuirea celor ce I l-au vrsat. Poti s Iaci ceva
la Iel cu acesta? Dac nu-i ierti pe dusman, nu-i Iaci ru lui, ci tie.
Dusmanului i-a Icut de multe ori ru, dar numai n viata aceasta; tie ns ti-
ai Icut prin asta de neiertat pedeapsa n viata ce va s Iie. (Omilia a II-a la
Jan:area lui Iuda (Cu;ant in S1anta i Marea Joi, VI, n vol. !redici la
srbtori imprteti i cu;antri de laud la s1inti, p. 72)
,,Dumnezeu a spus: Dac iti aduci darul tu la altar i acolo iti aduci
aminte c 1ratele tu are ce;a impotri;a ta, las acolo darul tu, inaintea
1395
altarului, i mergi mai intai i impac-te cu 1ratele tu i apoi ;ino i adu-ti
darul tu (Matei 5, 23-24). Noi ns ne apropiem de altare dusmnindu-ne
cu altii, purtnd n suIletul nostru ur mpotriva Iratilor nostri. Dumnezeu
att de mult Se ngrijeste ca noi s trim n pace unii cu altii, nct rabd s
rmn nesvrsit jertIa ce I-o aducem, s ntrerupem slujba ctre
Dumnezeu numai din dorinta ce o are de-a pune capt dusmniei si urii ce o
avem unii Iat de altii. Iar noi tinem socoteal att de putin de aceast
dorint a Lui, nct pstrm zile ntregi dusmnia, spre propria noastr
pagub. (Despre cint (I, 3, n vol. Despre mrginita putere a dia;olului.
Despre cint., pp. 61-62)
,,Hristos a poruncit ca acela ce Iace ru s se duc si s se mpace cu
cel cruia i-a Icut ru, pentru c acela care a Icut rul poate Ii mai cuprins
de dorinta de rzbunare, pe cnd cel ce a suIerit rul poart necontenit n
suIletul lui dorinta de rzbunare. (Despre cint (I, 3, n vol. Despre
mrginita putere a dia;olului. Despre cint., p. 62)
,,Hristos ne porunceste s lsm darul la altar si, mai nti, s ne
mpcm cu Iratele nostru, ca s cunoastem c nu trebuie s amnm
mpcarea noastr nici atunci cnd i aducem nchinciune, cu att mai mult
trebuie s Iacem asta n alte timpuri, cnd ne ocupm de lucruri pmntesti.
Pe Iat purtm masca mpcrii, dar n luntrul suIletului nostru tinem cea
mai nempcat ur. Ne dm bun ziua unii altora atunci cnd ne ducem la
biseric, dar de obicei bun ziua o spunem numai cu buzele. Acest lucru ns
nu l vrea Domnul. Domnul vrea s iubim din suIlet pe Iratele nostru, s-i
dm, din inim, bun ziua. Aceasta este ntr-adevr salutare, cealalt, masc
si Itrie; cel care d n acest chip bun ziua si nu iubeste, mai mult l supr
pe Dumnezeu dect l potoleste. Dumnezeu cere de la noi dragoste sincer,
dragoste nrdcinat adnc n suIletul nostru, nu dragostea aceasta pocit pe
care adeseori o artm oamenilor. Purtm pe buze numele dragostei, dar am
stins puterea ei, iar aceasta este nc o dovad c Irdelegile noastre au pus
stpnire pe noi, cci spune Hristos: Din pricina inmultirii 1rdelegii, se ;a
rci dragostea multora (Matei 24, 12). Si acestea le Iacem noi crestinii,
crora ni s-a poruncit s nu ne mniem, s nu avem dusmani, iar dac avem
dusmani, dusmnia noastr s tin numai o zi, cci s-a spus: Soarele s nu
apun peste mania noastr (EIeseni 4, 26). (Despre cint (I, 3, n vol.
Despre mrginita putere a dia;olului. Despre cint., p. 63)
,,Hristos ns nu vrea ca noi s mrginim la atta iertarea gresitilor
nostri, ci s ajungem s-i numrm printre cei mai buni prieteni. Din aceast
1396
pricin, dup cum am spus mai sus, ne-a poruncit s ne rugm pentru ei.
Chiar dac nu te rzbuni pe cel ce ti-a gresit, dar dac ti ntorci Iata de la el,
dac te uiti urt la el, dac tii deschis n suIlet rana, n-ai ndeplinit porunca
ce ti-a poruncit-o Hristos. (Despre cint (I, 5, n vol. Despre mrginita
putere a dia;olului. Despre cint., p. 68)
,Pentru ce nu voiesti tu s ierti? M-a mahnit 1oarte adanc, zici tu, mi-
a 1cut o nedreptate inmiit, m-a adus chiar la primefdie de ;iat. Dar ce
sunt toate acestea? El, totusi, nu te-a rstignit, ca jidovii pe Domnul ! Dac
tu nu ierti mhnirea pricinuit tie de aproapele tu, nici Tatl cel ceresc nu-ti
va ierta tie pcatele tale; si cu ce constiint vei putea tu s te rogi si s zici:
Tatl nostru, care eti in ceruri, s1inteasc-se numele Tu, si celelalte mai
departe?
Hristos tocmai pentru mntuirea oamenilor a dat nsusi sngele Su,
pe care acestia l-au vrsat. Ce poti tu s Iaci, care s se asemene cu aceasta?
Cnd tu nu ierti pe vrjmasul tu, strici nu att lui, ct tie nsuti, gtindu-ti
pentru ziua cea viitoare a Judectii o osnd vesnic. Cci Dumnezeu de
nimenea nu se ngretoseaz asa de tare si pe nimenea nu osndeste asa de
mult ca pe cel ce rmne nempcat, a crui inim este umIlat de mnie si
aprins de izbndire. (Cu;ant la S1anta i Marea Joi, n vol. Omilii la
!ostul Mare., pp. 139-140)
,,. dac ne lipseste mpcarea, atunci, de am avea mii de Iapte bune,
toate acelea vor Ii desarte si zadarnice. (Cu;ant la S1anta i Marea Joi, n
vol. Omilii la !ostul Mare., p. 142)
,,Ascult cu luare aminte: cnd tu ierti vrjmasului gresalele pe care
le-a Icut el mpotriva ta, ti se vor ierta si tie pcatele pe care le-ai svrsit
mpotriva lui Dumnezeu. Acestea din urm sunt multe si abia de iertat, iar
cele dinti sunt chiar usor de iertat. Pcatele tale mpotriva lui Dumnezeu
sunt cei zece mii de talanti din Evanghelie; iar pcatele aproapelui
mpotriva ta numai cei o sut de dinari. Dac tu ierti aproapelui tu cei o sut
de dinari, se vor ierta si tie cei zece mii de talanti. (Cu;ant la S1anta i
Marea Joi, n vol. Omilii la !ostul Mare., p. 163)
,,Petru deci s-a apropiat de Dasclul su, n vreme ce toti ceilalti
ucenici tceau, si a zis: De cate ori ;a grei 1ratele meu i eu il ;oi ierta?
oare pan de apte ori? (Matei 18, 21). ntreab si d totodat si rspunsul.
nainte de a aIla, o Iace pe darnicul. Petru stia bine prerea Dasclului su,
stia c e aplecat spre iubirea de oameni si c are s-I Iac plcere mai mult
1397
dect toti dac iart pcatele semenilor si nu le cerceteaz cu asprime; si, de
aceea, voind s Iie pe placul Legiuitorului, a zis: oare pan de apte ori?
Dar ca s aIli ce este omul si ce este Dumnezeu, ca s aIli c drnicia
omului, orict de mare ar Ii ea, n comparatie cu drnicia lui Dumnezeu este
mai srac dect orice srcie, si c ceea ce este o pictur Iat de oceanul
nesIrsit aceea este buntatea noastr Iat de nespusa iubire de oameni a lui
Dumnezeu, dup ce Petru a spus: oare pan de apte ori?, dup ce a socotit
c a Iost tare, dar nu si generos, ascult ce rspunde Domnul: Nu-ti :ic tie
pan de apte ori, ci pan de apte:eci de ori cate apte! (Matei 18, 22).
Unii socot c Domnul a zis s iertm de saptezeci de ori, dar nu-i asa, ci
aproape de cinci sute de ori, cci de saptezeci de ori cte sapte Iac patru sute
nouzeci. S nu socotesti c e grea porunca, iubite! De vei ierta o dat, de
dou ori sau de trei ori pe zi pe cel care-ti greseste, de-ar Ii cel ce te supr
tare ca piatra, de-ar Ii mai slbatic chiar dect dracii, nu va Ii att de
nesimtitor ca s cad din nou n aceleasi pcate, ci, nteleptit de deasa
iertare, va ajunge mai bun si mai blnd; iar tu, la rndul tu, dac esti
pregtit s nu tii seam de attea ori greselile ce-ti Iac altii, deprins de prima,
de a doua si de a treia iertare, nici n-ai s mai simti apsarea unui astIel de
lucru greu, iar odat ndeletnicit cu deasa iertare, nici n-ai s mai Iii rnit de
greselile semenilor ti. (Cu;ant la pilda celui ce datora :ece mii de talanti,
n vol. Omilii la sracul La:r. Despre soart i !ro;ident., p.227)
,,. de-ai ierta pe Iiece zi de saptezeci de ori cte sapte Iratelui tu
pcatele lui, nici asa n-ai Icut un lucru mare, ci esti departe cu mult, nespus
de mult, de buntatea lui Dumnezeu; nu ierti atta ct ti se iart. (Cu;ant la
pilda celui ce datora :ece mii de talanti, n vol. Omilii la sracul La:r.
Despre soart i !ro;ident., p. 229)
,,Dac aduci darul tu la altar, spune El, i acolo iti aduci aminte c
1ratele tu are ce;a impotri;a ta, du-te i impac-te mai intai cu 1ratele tu,
i apoi ;ino i adu-ti darul (Matei 5, 23-24). Vezi c pretutindeni pune
nainte pe cele ale noastre, c nu pune nimic mai presus de dragostea si
pacea cu aproapele? (Cu;ant la pilda celui ce datora :ece mii de talanti, n
vol. Omilii la sracul La:r. Despre soart i !ro;ident., p. 240)
,,. cnd ne gndim la cele ce am suIerit de la semenii nostri, s ne
gndim si la cele pe care le-am Icut Stpnului, si atunci, de Irica propriilor
noastre pcate, vom putea alunga iute din suIlet mnia ce-o avem mpotriva
celor ce ne-au gresit. Dac trebuie s ne aducem aminte de greseli, apoi
trebuie s ne aducem aminte numai de greselile noastre; iar dac ne aducem
1398
aminte de greselile noastre, niciodat nu ne vom mai gndi la greselile pe
care ni le-au Icut altii; dup cum, iarsi, dac le uitm pe ale noastre, si Iac
iute culcus n gndurile noastre greselile altora Iat de noi. (Cu;ant la pilda
celui ce datora :ece mii de talanti, n vol. Omilii la sracul La:r. Despre
soart i !ro;ident., p. 242)
,Dac nu l nedrepttesti pe vrjmasul tu, dar tii n inima ta
dusmnie si ur Iat de el, nc nu ai mplinit porunca Domnului. Si cum
vrei ca Dumnezeu s Se milostiveasc asupra ta, dac tu nu arti prin Iapte
c i iubesti pe cei care ti-au gresit?
Poate mi vei spune: Jrfmaul meu este atat de ru, incat dac ii
art dragoste i buntate, nu numai c nu se indreapt, dar se um1l i
mai mult in pene. Tu tine porunca Domnului, iar dac dusmanul tu se
va nri si mai mult ca urmare a bunttii tale, Dumnezeu, n
ntelepciunea Sa, nu l va ierta. (Din vol. !roblemele ;ietii, p.248)
,Dac tu ierti pcatele aproapelui tu, si pcatele tale vor Ii iertate
nc din aceast viat si nu le vei mai purta cu tine spre vesnicie.
Dumnezeu nu ti le va mai socoti atunci cnd te va judeca.
Asa cum poate ai nteles, cnd l ierti pe vrjmasul tu, primesti
mult mai mult dect dai. De multe ori svrsesti pcate departe de ochii
celorlalti. Dar gndeste-te c n ziua Judectii, toate acestea vor iesi la
lumin dinaintea ntregii omeniri si atunci, suIerinta ta va Ii Ir margini,
cci constiinta te va arde. Dar dac l ierti pe aproapele tu, poti scpa de
aceast durere si rusine Ir sIrsit. Ne ncredinteaz de aceasta nsusi
Dumnezeu: C de ;eti ierta oamenilor grealele lor, ierta-;a i ;ou Tatl
;ostru Cel ceresc. Iar de nu ;eti ierta oamenilor grealele lor, nici Tatl
;ostru nu ; ;a ierta grealele ;oastre (Matei 6, 14-15). (Din vol.
!roblemele ;ietii, p. 249)
,S ne mpcm cu cei care au ceva mpotriva noastr, pentru c
nici rugciunea, nici postul, nici milostenia, nici virtutile nu ne vor putea
izbvi de iad n ziua Judectii, dac suIletul nostru este ptat de aceast
patim. (Din vol. !roblemele ;ietii, p. 263)
,Dar ca s stii, din cele ce vom spune acum, c este cu putint s
mpcm pe orice om care se poart cu vrjmsie cu noi, te ntreb: ce este
mai slbatec dect leul? Dar ns si pe acesta l mblnzesc oamenii,
mestesugul lor silindu-i Iirea si cel mai slbatec dintre Iiare devine mai
blnd dect oaia, umblnd prin trg si nevtmnd pe nimeni. Deci ce
1399
ndreptare vom avea si ce iertare cnd pe Iiare le mblnzim, iar pe oameni
zicem c nu putem s-i potolim niciodat, nici s-i Iacem s se ntoarc cu
dragoste spre noi? Mai ales c la Iiare blndetea nu este Iireasc, precum nu
este slbticia la om. Ce rspuns vom avea cnd biruim Iirea si zicem c nu
putem ndrepta vointa cea liber? (Cu;ant cum c este primefdios a merge
la teatre imorale care pro;oac la des1ranri, cum c Da;id, in cele ce a
1cut lui Saul, a co;arit intru totul ;irtutea iertrii, i cum c a su1erit cu
blandete nedreptatea este la 1el cu a da milostenie, n vol. Din osptul
stpanului, p. 125)
,Dac tu mai nti vei ierta si Dumnezeu te va luda si vei lua toat
plata. Iar de vei astepta ca tu mai nti s Iii cinstit si apoi s cinstesti pe
aproapele, nici un lucru mare n-ai Icut. Cci cel ce a Icut nceptur
cinstei, acela va lua toat plata. Deci s nu asteptm ca noi s Iim cinstiti mai
nti dect altii, ci noi s alergm cinstind pe aproapele si totdeauna s
Iacem nceputul iertrii. S nu socotim c acest lucru este deIimtor si
njositor, deoarece iertarea a nchegat multe prietenii, a tiat multe certuri si
a potolit multe rutti.
Deci s nu te lenevesti, o iubitule, de lucrarea aceasta, ci de va Ii cu
putint pe toti cei ce-i ntlnesti, oricare ar Ii ei, s le dai tu mai nti cinstea
iertndu-i. Iar dac aproapele va apuca mai nainte dect tine, arat-i si mai
mare cinste. (Cu;ant cum c este primefdios a merge la teatre imorale care
pro;oac la des1ranri, cum c Da;id, in cele ce a 1cut lui Saul, a co;arit
intru totul ;irtutea iertrii, i cum c a su1erit cu blandete nedreptatea este
la 1el cu a da milostenie, n vol. Din osptul stpanului, pp. 134-135)
,Cnd vei vedea pe vrjmasul tu, sau ti va veni n minte chipul lui,
uit toate cele de mhnire pe care le-ai auzit. Iar de nu vei putea s le uiti,
pune-le pe seama diavolului si adun-ti numai pe cele bune pe care ti le-a
grit sau Icut cndva acela. Cci de vei nceta s pomenesti acestea, degrab
vei nceta vrajba. (Cu;ant cum c este primefdios a merge la teatre imorale
care pro;oac la des1ranri, cum c Da;id, in cele ce a 1cut lui Saul, a
co;arit intru totul ;irtutea iertrii, i cum c a su1erit cu blandete
nedreptatea este la 1el cu a da milostenie, n vol. Din osptul stpanului, p.
137)
,S nu avem n suIlet dor de rzbunare, ca nu cumva rugndu-ne cnd
spunem: Iart-ne nou, precum i noi iertm greitilor notri (Matei VI, 12),
s ne rugm mpotriva noastr. nIricostoare sunt cuvintele acestea! Cel ce
1400
le rosteste, aproape c strig asa lui Dumnezeu: m iertat, Stpane, iart-
m' m de:legat, de:leag-m' Le-am lsat, las-mi-le' Dac le-am tinut,
tine-mi-le' Dac n-am iertat ;ecinului pcatele lui, nu mi le ierta nici Tu pe
ale mele. Cu msura cu care am msurat, msoar-mi i Tu mie' (Omilie
despre pocint i despre cei ce pleac de la S1anta Liturghie..., n vol. Din
osptul stpanului, p. 188)
,,Chiar dac cineva are vreun dusman, s se mpace cu el, punnd n
mintea sa de ce Iel de daruri va avea parte de la Stpn el, cel cuIundat n
attea pcate, si s-i ierte aproapelui pornirile contra sa. Cci zice: 1iecare
dintre ;oi s nu gandeasc ru 1at de aproapele in inima sa (Zah., 8, 17)
(!rima catehe: ctre cei ce urmea: a 1i luminati, n vol. Catehe:e
baptismale, p. 40)
,De va merge cineva la un vrjmas al lui ca s se mpace cu el si a
czut la picioarele lui de l-a mbrtisat, l-a srutat, a lcrimat, l-a rugat, acela
de ar Ii Iost si Iiar slbatic, pentru osrdia aceluia, adevrat se va mblnzi.
Deci Icnd asa, pe tine te mntuiesti de greseli, iar pe acela l ntorci spre
prietenie, si atunci l-ai dobndit si pe el si pe tine. (Din vol. Mrgritarele
S1antului Ioan Gur de ur, p. 54)
,Ce Iiar este mai slbatic dect leul? Dar oamenii l domesticesc si
se Iace domestic ca si oaia si umbl prin trg si nimeni nu se teme de el. Ce
dar, Iiarele le domesticim si pe oameni zicem c nu putem? (Din vol.
Mrgritarele S1antului Ioan Gur de ur, p. 54)
................................................................................................................
,Deci si tu, cnd vei vedea pe vrjmasul tu sau ti vei aduce aminte de
dnsul, nu zice c attea si attea a Icut si te aprinde de mnie, ci le uit pe
toate si zi: diavolul le stric toate, iar nu el, si-ti adu aminte de-ti va Ii zis
vreodat vreun cuvnt bun si curnd vei potoli vrajba. (Din vol.
Mrgritarele S1antului Ioan Gur de ur, p. 55)
................................................................................................................
,C de vom si ierta noi pe cei ce ne-au Icut strmbtate si ne-au
ocrt, dar Dumnezeu nu las pe drept s piar, si ascult s-ti spun o istorie.
Odinioar Mariam, sora proorocului Moise, a mustrat si a hulit pe Moise
pentru c si-a luat sotie pe Iata preotului Iotor, care Iusese mai nainte elin.
Dar Dumnezeu ce a Icut? I-a dat stricciune pe tot trupul ei si a Icut-o
necurat pentru hula aceea adus Iratelui ei, iar Iericitul Moise se ruga s
goneasc acea boal Dumnezeu de pe trupul ei. Dar Dumnezeu nu-l ascult,
ci-i zice: Blandetele i nerutatea o primesc, iar ea las s se pedepseasc
1401
pan la s1aritul ;ietii ei, dar nu i in ;iata de sus. Pentru aceea, si tu adu-ti
aminte de nIricostoarea zi a lui Dumnezeu si socoteste cu gndul tu c
acolo sunt toate goale si descoperite si nici o tain nu se ascunde. Drept
aceea, de vei ierta pcatele Iratelui tu care se vor vedea, acolo mergi la
judecat slobod. Iat deci c mai multe iei dect dai. (Din vol.
Mrgritarele S1antului Ioan Gur de ur, p. 56)
,Pentru c ascult ce zice Petru ctre Hristos: De cate ori s-mi
greeasc 1ratele meu i s-l iert? Oare afunge de apte ori? Si prndu-i c
va avea cinste mare pentru aceasta, Iisus Hristos i-a zis: Nu-ti :ic tie de apte
ori, ci pan de apte:eci de ori cate apte, care se Iace numrul de 490 de
ori. Adic aceasta arat s iertm totdeauna pe cei ce ne gresesc, c nu se
bucur de altceva Dumnezeu ca atunci cnd nu rsplteste cineva ru pentru
ru. (Din vol. Mrgritarele S1antului Ioan Gur de ur, p. 59)
,Si de Iapt, cum ne vom ridica noi la acest grad de perIectiune
mai presus de morala nteleptilor lumii acesteia, mai presus de morala
evreilor? Vrem s Iim noi pentru Dumnezeu copii supusi si evlaviosi?
S iertm. (Din vol. Bogtiile oratorice, p. 577)
,Cuvintele: Dac 1lman:ete dumanul tu, d-i s mnance i dac
insetea:, d-i s bea, nu le-a rostit Pavel ntia oar, ci Solomon (Prov., 25,
21). Pavel a Iolosit cuvintele lui Solomon ca s arate asculttorilor si c
este cea mai mare rusine s socoteasc grea si mpovrtoare, acum, cnd s-a
dat o porunc att de mare, o lege veche, pe care adeseori au mplinit-o cei
vechi. (Ctre cei ce n-au ;enit la biseric, i la cu;antul apostolic care
:ice. Dac 1lman:ete dumanul tu, d-i paine.~~, 6, n vol. Despre
schimbarea numelor. Despre rbdare. Despre milostenie., p. 118)
,S nu vorbim de ru pe dusmani si nici s le Iacem ru. Dimpotriv,
s le Iacem bine dup putere. C nou ne Iacem bine mai mult dect lor.
Dac ;eti ierta grealele dumanilor ;otri, spune Hristos, ;i se ;or ierta i
;ou grealele ;oastre (Matei 6, 14). Iart gresalele Icute de robi, ca s
capeti de la Stpn iertarea gresalelor tale. Spui c dusmanul ti-a Icut ru
mare? S stii: cu ct vei ierta mai mult, cu att mai mult vei Ii iertat! Pentru
aceasta am Iost nvtati s spunem: Ne iart nou ... precum i noi iertm, -
ca s cunoastem c noi hotrm msura iertrii noastre. Prin urmare, cu ct
mai mult ru ne Iace dusmanul, cu att mai mult bine ne Iace. S ne grbim,
dar, s ne zorim ca s ne mpcm cu cei pe care suntem suprati, Iie c s-au
suprat pe noi pe drept, Iie pe nedrept. C dac te-ai mpcat aici jos, ai
1402
scpat de judecata de dincolo. (Ctre cei ce n-au ;enit la biseric, i la
cu;antul apostolic care :ice. Dac 1lman:ete dumanul tu, d-i
paine.~~, 7, n vol. Despre schimbarea numelor. Despre rbdare. Despre
milostenie., pp. 122-123)
,Chiar dac ni s-a Icut ru pe nedrept, noi suntem datori s iertm pe
cei ce ne-au Icut ru. Si uit-te cum i mpinge si-i zoreste Domnul pe cei
crora li s-a Icut ru pe nedrept, s se mpace cu dusmanii lor: Dac-ti
aduci darul tu la altar, spune Domnul, i acolo iti aduci aminte c 1ratele
tu are ce;a impotri;a ta ..., impac-te mai intai cu 1ratele tu (Matei 5, 23-
24). N-a spus: Du-te la biseric, adu fert1, ci: impac-te, i apoi adu fert1!
Las fert1a fos, spune Hristos, pentru ca ne;oia aducerii de fert1 s te
sileasc, i, 1r s ;rei, s te impaci cu cel cu care pe drept eti suprat.
Iat c si n alt parte l ndeamn iarsi s se duc la cel ce i-a Icut ru,
spunnd: Iertati celor ce ;-au greit ca i Tatl ;ostru s ; ierte grealele
;oastre. Nu-i mic rsplata ce-o d, ci Ioarte mare, si depseste mrimea
Iaptei noastre bune.
Gndindu-ne dar la toate acestea, gndindu-ne si la rsplata ce-o avem
dac iertm, gndindu-ne c nu cu mult munc si osteneal ne putem sterge
pcatele, s iertm pe cei ce ne-au Icut ru. Ceea ce abia reusesc altii cu
post, cu plnsete, cu rugciuni, cu sac si cu cenus si mrturisire deas,
aceea putem s-o Iacem noi usor, Ir sac, Ir cenus si Ir post! S
stergem numai din suIlet mnia! S iertm din toat inima pe cei ce ne-au
Icut ru! Iar Dumnezeul pcii si al dragostei, izgonind din suIletul nostru
toat mnia, amrciunea si urgia, s ne nvredniceasc s trim n unire unii
cu altii, la Iel de desvrsit ca si mdularele trupului nostru, si ntr-un suIlet,
cu o gur si cu o inim s-I nltm necontenit cntrile de multumire ce I le
datorm. (Ctre cei ce n-au ;enit la biseric, i la cu;antul apostolic care
:ice. Dac 1lman:ete dumanul tu, d-i paine.~~, 7, n vol. Despre
schimbarea numelor. Despre rbdare. Despre milostenie., pp. 123-124)
INIMA (curat)
,Fericiti cei curati cu inima, c aceia ;or ;edea pe Dumne:eu (Matei
5, 8).
Iat si aici tot o rsplat duhovniceasc. Prin cei curati cu inima
Domnul ntelege sau pe cei care svrsesc toat virtutea si nu au n cugetul
lor nici un pic de rutate trupeasc si suIleteasc. (Omilii la Matei, omilia
XV, IV, n col. PSB, vol. 23, p. 180)
1403
INIMA (nIrnt si smerit)
,,Fariseul, adic, a numrat naintea lui Dumnezeu dreptatea sa, postul
su si plata zeciuielilor, cellalt ns a grit cuvintele smereniei, si pcatele
sale i s-au iertat. Cu toate acestea, Dumnezeu n-a ascultat numai cuvintele
acelea, ci s-a uitat n inima din care ieseau, si aIlnd-o smerit si nIrnt, s-a
ndurat de dnsul, n a Sa iubire de oameni. (Cu;ant la Duminica
Jameului i a Fariseului, n vol. Omilii la !ostul Mare., pp. 6-7)
,Iat semnul unei inimi zdrobite: a nu te mnia si a nu te supra
pe cei care te nedrepttesc sau te jignesc, ci a rspunde cu blndete si
demnitate. (Din vol. !roblemele ;ietii, p. 194)
INIMA (Lumina din inimi)
,,Noi ns s le artm prin Iapte izbndele vietii noastre si s
aprindem cu mbelsugare Iocul virtutii. S strluciti, :ice, in miflocul lumii
ca nite lumintor (Flp. 2, 15), cci Dumnezeu a ncredintat Iiecruia dintre
noi o Iolosint mai mare si dect a soarelui, mai mare dect a cerului, dect a
pmntului si a mrii, si cu att mai mare nc, cu ct mai mari sunt cele
duhovnicesti dect cele trupesti. Cnd noi privim cercul soarelui si admirm
corpul, Irumusetea si strlucirea astrului, s ne gndim iarsi c mai mare si
mai Irumoas este lumina din noi, dup cum si ntunericul este mai mare
dac nu suntem cu bgare de seam; Iiindc o noapte adnc stpneste
lumea ntreag. (Comentariile sau Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni,
omilia IV, p. 41)
INIMA (Dumnezeu mngie inimile celor ce se ncred n El)
,Cel ce a plsmuit inimile noastre deosebi si cunoaste toate lucrurile
noastre (Ps., 32, 15), numai Acela poate vindeca inima; El poate s intre n
constiinta noastr, s ne ating inima si s ne mngie suIletul. Dac nu ne
mngie El inimile, mngierile omenesti sunt zadarnice si Ir de Iolos;
dup cum, iarsi, cnd ne mngie Dumnezeu nu ne poate vtma nimeni, de
ne-ar necji mii si mii de oameni. Cnd Dumnezeu ntreste inima, nimeni
n-o poate cltina. (Omiliile despre pocint, omilia a patra, p. 72)
INSULTELE (aduse aproapelui)
,Tu numesti pe Dumnezeu Tat, si cu toate acestea insulti pe Iratele
tu? Judec singur, din ce cauz si de unde tu numesti Tat pe Dumnezeu?
1404
Poate c de la natur? Dar nu o poti zice aceasta ; poate c prin virtutea ta?
Dar nici aceasta nu o poti sustine. Asadar, de unde? De nicieri dect numai
din Iilantropia Lui, din iubirea Lui cea printeasc, din mila Lui cea mare.
Deci cnd tu numesti Tat pe Dumnezeu, nu numai aceasta s o ai n vedere,
c insultnd tu comiti Iapte nedemne de acea nrudire nobil, ci nc si aceea
c nrudirea acea nobil tu ai cptat prin Iilantropia Lui. Deci dac tu ai
primit nrudirea din Iilantropia Lui, nu necinsti acea Iilantropie, purtndu-te
ctre Iratii ti cu cruzime. Chemi pe Dumnezeu Tat, si tu insulti? Dar
aceast purtare nu este demn de Iiii lui Dumnezeu, ci departe de dnsii
astIel de necuviinti grave. Care e anume lucrul Fiului lui Dumnezeu? Acela
de a ierta pcatele dusmanilor Lui, de a se ruga pentru cei ce L-au rstignit,
a-si vrsa sngele Lui pentru cei ce-L urau. (Comentariile sau Explicarea
Epistolei ctre E1eseni, omilia XIV, p. 144)
,Pe noi nsine ne-am lovit, iar nu pe acela, pe noi ne-am rnit, iar nu
pe el. (Comentariile sau Explicarea Epistolei ctre E1eseni, omilia XIV, p.
145)
INSULTELE (nu este nimic mai greu de suIerit ca insulta)
,Da, nu este nimic, nu este nimic mai greu de suIerit ca insulta; ea,
mai cu seam, poate sIsia suIletul omului. Iar cnd cuvintele insultei sunt
mai insulttoare, atunci Ilacra mniei este de dou ori mai mare. S nu
socotesti c spui o vorb ntmpltoare cnd numesti nebun pe Iratele tu!
Rpind Iratelui tu ceea ce ne deosebeste de animale, ceea ce mai ales ne
arat c suntem oameni - mintea si judecata -, l lipsesti de orice noblete. S
nu ne uitm numai la cuvinte, ci si la Iaptele si patimile la care ele dau
nastere! S ne gndim ce ran mare Iace cuvntul si la ce ru duce! Din
pricina aceasta Pavel n-a scos din mprtia cerurilor numai pe desIrnati, pe
destrblati, ci si pe cei ce insult. Si pe bun dreptate! Cel care insult
pngreste virtutea dragostei, aduce aproapelui mii de nenorociri, Iace ca
dusmniile s dinuiasc vesnic, desparte mdularele lui Hristos, alung n
Iiecare zi pacea att de dorit de Dumnezeu, dnd, cu insultele, loc larg
diavolului n lume si Icndu-l mai puternic. (Omilii la Matei, omilia XVI,
VIII, n col. PSB, vol. 23, p. 211)
INSULTELE (despre cel ce-L insult pe Dumnezeu)
,Dar dac cel ce insult pe tatl lui nu mai este Iiu al aceluia, apoi cel
ce insult pe Tatl nostru Cel ceresc cum va mai putea Ii Iiu? Singur s-a
1405
pogort, singur a iesit din noblete, pentru c a insultat pe Dumnezeu.
(Comentariile sau Explicarea Epistolei ctre E1eseni, omilia XXII, p. 224)
INTERESUL (urmrirea interesului comun, nu doar numai a celui personal)
,,!recum i eu intru toate tuturor plac, necutand 1olosul meu, ci al
celor multi, ca s se mantuiasc (1 Cor. 10, 33). Fiti mie urmtori, precum
i eu lui Hristos (1 Cor. 11, 1). Acesta este dreptarul Crestinului celui
desvrsit, aceasta este hotrnicirea cea cu amnuntime, aceasta este culmea
cea mai nalt de desvrsire: a nu cuta Iolosul de obste, ceea ce si el
artnd, a zis: precum i eu lui Hristos. (Comentariile sau Talcuirea
Epistolei intai ctre Corinteni, omilia XXV, p. 261)
,,Cnd tu nu mparti Iolosul cu altii, nici o izbnd mare nu vei putea
avea. Aceasta o dovedeste cel ce a adus napoi talantul ntreg si a Iost tiat n
dou Iiindc nu l-a nmultit. Deci si tu, Irate, chiar de ai sta nemncat, chiar
de ai dormi pe pmnt, chiar de ai mnca cenus si ai plnge ntruna, ns cu
nimic nu vei Iolosi pe altul, nimic mare nu ai Icut. Fiindc chiar si pe
brbatii aceia mari si puternici din vechime aceasta mai cu seam i-a Icut
nsemnati. Cerceteaz cu amnuntime viata lor si vei vedea lmurit c
nimeni pe atunci nu se gndea la ale sale, ci Iiecare la ale aproapelui, pentru
care au si strlucit att de mult. Cci si pe vremea lui Moisi multe si mari
minuni si semne s-au Icut, ns nimic din acestea nu l-a Icut att de mare
si slvit ca acel Iericit glas pe care l-a rostit ctre Dumnezeu, zicnd: De ;ei
ierta lor pcatul, iart-i, iar de nu, apoi terge-m i pre mine din cartea
;ietii (Ies. 22, 32). Tot astIel a Iost si David, pentru care si zicea: Eu,
pstorul, am greit, i eu am 1cut ru, dar acetia ce au 1cut? Fie mana ta
asupra mea i asupra casei tatlui meu (2 mp. 24, 17). Tot asa si Avraam
nu cuta Iolosul su, ci al celor multi. Pentru aceea se si primejduia si ruga
pe Dumnezeu nu pentru ceea ce i se cuvenea lui. Acestia au strlucit n acest
chip, dar tu gndeste-te si cum s-au vtmat cei ce au cutat numai ale lor.
ntr-adevr, nepotul acestuia, Iiindc a auzit: De ;ei merge tu spre dreapta,
eu m ;oi duce spre stanga (Fac. 13, 9), apoi alegndu-si partea, si-a cutat
numai Iolosul su, dar nu l-a gsit, Iiindc tara lui a Iost ars cu Ioc din cer,
iar cea a lui Avraam a rmas neatins. Iona de asemenea, Iiindc nu cuta
Iolosul celor multi, ci numai al su, s-a primejduit chiar a se pierde; cetatea
ninivitenilor a rmas pe loc, iar el se zbtea, se zbuciuma si se aIunda n
valurile mrii, si numai cnd a cutat Iolosul celor multi, a gsit si pe al su.
Tot asa si Iacov, necutnd n turmele de oi Iolosul su, s-a bucurat pentru
1406
aceasta de mare belsug. De asemenea si IosiI, cutnd Iolosul Iratilor si a
aIlat pe al su. Cci Iiind trimis de tatl su, el nu a zis: De ce s m duc?
Nu ai au:it c din pricina ;edeniei i a ;isurilor, ei (1ratii au uneltit a m
in;ino;ti i a m pierde, i m gsesc ;ino;at pentru c tu m iubeti? Ce
nu ;or 1ace cu mine a;andu-m in miflocul lor? Nimic din acestea nu a spus
si nici nu a gndit, ci a ales nainte de toate slujirea Iratilor si. Pentru aceea
s-a si bucurat apoi de toate bunttile, care l-au si Icut Ioarte slvit si
strlucit. Tot asa si Moisi cci nimic nu ne opreste a vorbi de el si a doua
oar, si a vedea cum el trecea cu vederea pe cele ale sale si cuta numai pe
ale altora. Acesta Iiind crescut n palatele mprtesti, Iiindc a socotit ca o
bogtie mai mare dect toate bogtiile egiptenilor batjocora lui Hristos, apoi
aruncnd din minile sale totul, s-a Icut prtas relelor ce le ndurau Iudeii,
si nu numai c el nu s-a robit, ci si pe aceia i-a scpat din robie. Mari cu
adevrat sunt aceste Iapte si vrednice de o purtare ngereasc, ns Iaptele lui
Pavel au ntrecut pe toate celelalte. (Comentariile sau Talcuirea Epistolei
intai ctre Corinteni, omilia XXV, pp. 262-263)
,,n adevr, iubitilor, c toti ceilalti de pe atunci prsindu-si
bunttile lor, voiau mai bine a se mprtsi cu relele aproapelui, dar Pavel a
Icut nc si mai mari dect acestea. El nu a voit numai a se mprtsi din
nenorocirile altora, ci voia chiar a Ii n cele mai de jos rele, numai altii s se
gseasc n cele mai mari buntti. Nu este totuna a Ii n dezmierdri, si
lepdnd dezmierdrile, s Iii n suIerint, cu a te gsi tu nsuti n suIerinte si
a-i Iace pe altii s se bucure de liniste si cinste. Aici, desi este mare lucru a
schimba cele bune cu cele rele pentru binele Iratelui, totusi Iaptul are n sine
si oarecare mngiere, Iiindc ai prtasi n nenorociri dar a voi numai tu s
te gsesti n suIerinte, pentru ca altii s se bucure de cele bune, aceasta
Iireste c nu a putut iesi dect dintr-un suIlet ntinerit si din cugetul
Iericitului Pavel. Si nu numai prin aceasta, ci si prin alt mretie cu mult mai
nalt ntrece Pavel pe toti cei pomeniti mai sus. De pild Avraam si ceilalti
toti se aruncau n primejdii n viata aceasta, si apoi toti ndeobste cereau
moartea, pe cnd Pavel cerea s cad chiar si din slava vietii viitoare pentru
mntuirea altora. Am a mai spune si a treia mretie a lui Pavel. Si care este
aceasta? C unii dintre Iudei, desi poate stteau n Iruntea celor ce
mestesugeau multe neajunsuri, dar le era ncredintat povtuirea lor, rbdau
cu toate acestea, cci se petrecea cu dnsii ceea ce s-ar petrece bunoar cu
un printe al unui Iiu ru, ns Iiu. Dar iat c Pavel voia s Iie anatema
pentru dnsii, desi nu-i era ncredintat lui privegherea si ngrijirea de dnsii,
Iiindc el a Iost trimis apostol al neamurilor.
1407
Ai vzut mretie de suIlet si nltime de cugetare, ntrecnd chiar
nltimea cerurilor? Pe acesta dar rvneste-l, iar de nu poti, apoi mcar pe cei
ce au strlucit n legea veche. C astIel vei gsi Iolosul tu, dac vei cuta pe
al aproapelui. AstIel c, dac te lenevesti a te ngriji de Iratele tu, cel putin
ntelegnd c altIel nu te vei putea mntui, lipeste-te de dnsul si de
Ioloasele lui. Sunt de ajuns chiar si cele spuse pentru a ne ncredinta c
altminteri nu este cu putint a gsi Iolosul nostru. (Comentariile sau
Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni, omilia XXV, pp. 263-264)
,,. gndeste-te c dac, de pild, ti s-ar aprinde casa, iar cei ce
locuiesc n apropiere, gndindu-se numai la Iolosul lor, nu ar sri n ajutor,
ci ncuindu-se n case ar sta ascunsi de team ca nu cumva intrnd cineva s
doseasc ceva din cas gndeste-te, zic, ct pedeaps nu vor suIeri?
Fiindc chiar Iocul aruncndu-se asupra caselor lor, le va arde totul, si
Iiindc nu au nteles Iolosul lor, au prpdit, pe lng cele ale aproapelui, si
pe cel ale lor. Cci Dumnezeu voind a lega pe oameni unii de altii, a pus o
astIel de nevoie n mprejurrile ce ne leag, nct de Iolosul aproapelui se
leag si Iolosul nostru, si ntreaga lume astIel este alctuit. Pentru aceea si
n corabie, dac cpitanul, lsnd n timp de Iurtun Iolosul celor multi, si-ar
cuta numai de ale sale, apoi degrab se va scuIunda si el mpreun cu cei
dinluntru. De asemenea, si mestesugurile, dac si-ar cuta Iiecare Iolosul
su, apoi viata nu ar putea sta, si nici mestesugul care caut aceasta. Pentru
aceea si lucrtorul de pmnt nu seamn numai atta gru pe ct i-ar ajunge
lui, Iiindc degrab s-ar pierde pe sine, si pe altii, ci caut Iolosul celor multi.
Tot asa si ostasul nu nIrunt primejdiile ca s scape numai el, ci ca s pun
n sigurant si cettile, si cettenii din ele. nc si neguttorul nu aduce atta
marI ct i trebuie lui, ci ct trebuie si altora. Dar dac ar zice cineva c
1iecare 1ace de acestea nu gandindu-se la 1olosul meu, ci la al su, cci i
banii sunt ai lui, i catigand sigurant i sla;, el toate acestea le 1ace
incat cutand de 1olosul meu, caut de al su apoi aceasta tocmai o zic si
eu, si as Ii dorit s-o aud mai demult; pentru aceasta am Icut si atta vorb,
ca s art c atunci si caut aproapele de Iolosul su, cnd se gndeste la
Iolosul tu. Fiindc altminteri oamenii nu ar Ii suIerit ca s caute si s
ngrijeasc de ale aproapelui, dac nu s-ar aIla n aceast nevoie, apoi pentru
aceea Dumnezeu a legat si mperecheat attea nevoi, nct nu a lsat ca
cineva s-si caute mai nti Iolosul su, dac nu se cluzeste dup Ioloase
strine. Aceasta Iireste c nu este lucru omenesc, adic a alerga n Iolosul
aproapelui, iar de aceasta trebuie a ne ncredinta dac nu de aici, cel putin
1408
din cele rnduite de Dumnezeu. (Comentariile sau Talcuirea Epistolei intai
ctre Corinteni, omilia XXV, p. 264)
,,. zicea Pavel: Nimeni s nu caute al su, ci 1iecare al altuia (1 Cor.
10, 24), Iiindc Iolosul su propriu zace n Iolosul aproapelui, si al acestuia
n al celuilalt. Dup cum cineva avnd ascuns sub casa megiesului aurul su,
s-ar lepda de a se duce si a-l cuta si dezgropa si, prin urmare, nu ar mai
vedea niciodat acel aur, tot asa si aici, cci cel ce nu voieste a cuta n
Iolosinta aproapelui Iolosinta sa, nu se va nvrednici de cununile date pentru
aceasta. Cci Dumnezeu pentru aceea a pus Iolosul nostru n asa Iel nct s
Iim legati unii de altii. Dup cum cineva desteptnd pe un copil somnoros, l-
ar Iace a urma pe Iratele su cnd nu ar voi de la sine, prin aceasta
ncredinteaz Iratelui ceea ce i este plcut si iubit, ca astIel dorinta acestuia
de a-l avea sub stpnirea sa s nu se mputineze, ceea ce se si ntmpl, tot
asa si aicea Dumnezeu a dat Iolosul Iiecruia aproapelui su, ca astIel s
alergm unii n ajutorul altora si s nu Iim dezbinati. Si dac voiesti s stii,
apoi aceasta ar putea-o vedea cineva petrecndu-se chiar si cu noi cari v
vorbim acum, cci Iolosul meu n tine st, si Iolosinta ta n mine. Pentru c
ti este trebuitor a nvta cele ce sunt plcute lui Dumnezeu, ns aceasta mi
s-a ncredintat mie, ca astIel prin mine s o capeti, si pentru aceea te gsesti
silit a alerga la mine. Dar si mie mi este Iolositor ca tu s te Iaci mai bun,
Iiindc pentru aceasta eu voi lua o plat mare. Dar aceasta iarsi st n tine,
si din aceast pricin m vd silit a te urmri pas cu pas, ca astIel tu s te
Iac mai bun, n acelasi timp si Iolosinta mea s o iau de la tine, sau mai bine
zis prin tine. (Comentariile sau Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni,
omilia XXXIII, pp. 350-351)
INVIDIA (deIinitia)
,Cci invidia este un animal veninos, un animal necurat, o rutate
voit, care nu merit iertare, o rutate care nu se poate scuza, rdcina si
maica tuturor relelor. (Comentar la E;anghelia de la Ioan, omilia LV, 3, p.
273)
INVIDIA (nasterea invidiei)
,Cci de nicieri nu vine invidia, dect din Iaptul de a te lipi cu trupul
si suIletul de cele de aici, sau mai bine zis, de toate relele. Pentru c dac ai
1409
crede cu adevrat c averea, ca si slava lumii acesteia nu-nseamn nimic, nu
i-ai invidia pe cei care au. Dar, Iiindc privesti acestea cu lcomie, le admiri
si-ti tremur inima gndindu-te la ele, de aceea te si munceste gndul de
slav desart, iar toate acestea vin din Iaptul c tu le admiri pe cele din viata
de aici. Privesti cu ochi ri c cineva s-a mbogtit? Totusi un astIel de om e
vrednic mai mult de mil si de lacrimi dect de invidiat. Tu ns rspunzi
rznd: Eu sunt ;rednic de plans, iar nu el. Desigur c si tu esti vrednic de
plns, dar nu pentru c esti srac, ci pentru c te crezi pe tine nsuti vrednic
de jale. Noi i plngem pe aceia care, desi nu ptimesc nici un ru, sunt
totusi vesnic nemultumiti, si i plngem nu pentru c nu ptimesc nimic ci
pentru c desi nu suIer, ei cred totusi c suIer. (Omilii la Epistola ctre
Filipeni, omilia a III-a, pp. 51-52)
,Acest viciu este diabolic. Acest viciu este mai urt dect toate,
acest viciu nu este de ajuns ca s ne scoat din mprtia cerurilor. Si
din ce cauz se naste el n noi? Ce! Fiindc noi vedem pe Iratii nostri
ridicndu-se la cinste, nltndu-se n soarta lor, mbrcnd strlucirea
celor mai nalte pozitii? Ce aberatie, ce lips, nu numai de sens crestin,
ci chiar de bun simt! Cci n sIrsit ce sunt aceste onoruri, aceast
soart, aceast strlucire? Ce sunt ele dac nu o vanitate, pentru c ele
dispar att de rapid? Un pericol grozav, pentru c ele sting orice viat
natural si aprind jocul tuturor patimilor. Un sclavaj, pentru c ne
nlntuie n continuu, suprancrcndu-ne de datorii, ne nalt n noi
nsine, ne Iac tributarii lumii si greselilor ei. (Din vol. Bogtiile
oratorice, p. 190)
INVIDIA (maniIestarea)
,Asa e invidia! Invidiosul nu poate suIeri n liniste Iericirea altora;
socoteste Iericirea altora propria-i nenorocire; l macin binele vecinului.
(Omilii la Facere, omilia LII, I, n col. PSB, vol. 22, p. 186)
,Ochiul invidiosului seac de necaz, viata lui nu este dect o comoar
continu; el i priveste pe toti oamenii ca pe dusmanii si si chiar pe aceia
care nu i-au Icut nici un ru. El se ntristeaz c Dumnezeu este cinstit; de
ceea ce se bucur diavolul, el se bucur la Iel. (Comentar la E;anghelia de
la Ioan, omilia LV, 3, p. 273)
,Si ce ar Ii mai ru dect aceasta? Un astIel de om nu se lupt numai
contra Iratelui su, ci chiar contra vointei lui Dumnezeu. ntelegnd, scap
1410
de aceast boal (.) scap de miile de rele. De ce introduci un rzboi n
cugetul tu? De ce umpli suIletul tu de tulburare? De ce ti Iaci singur ru?
De ce rstorni totul pe dos? Si cum vei putea cere iertarea pcatelor tale,
dac te comporti asa? Dac Dumnezeu nu iart pcatele celor ce nu le iart
pe ale altora, apoi cum va da iertare celor ce nedrepttesc pe altii, care cu
nimic i-au nedrepttit? Faptul acesta este dovada celei mai josnice rutti.
Unii ca acestia lupt mpotriva Bisericii mpreun cu diavolul, si poate chiar
mai ru dect diavolul, Iiindc de diavol se poate pzi cineva, pe cnd de
acestia, care sub masca prieteniei aprind pe Iuris Iocul, n care singuri ei mai
nti se bag, si ptimesc de o boal ce nu numai c nu merit mila si
comptimirea altora, ci are n sine chiar mult ridicol.
De ce esti galben? Spune-mi, de ce tremuri de necaz si stai ca si
cuprins de Iric? Ce ru ti s-a ntmplat? C Iratele tu este strlucit, renumit
si binevzut? Tocmai de aceea tu ar trebui s te ncununezi, s te bucuri si s
slvesti pe Dumnezeu, Iiindc aproapele tu a devenit strlucit si renumit.
Deci te revolti c Dumnezeu se slveste? Acum vezi spre ce latur se
ndreapt lupta mea? Dar zici tu eu nu m re;olt c Dumne:eu se
sl;ete, ci 1iindc 1ratele meu este sl;it.
ns prin el se ridic slava lui Dumnezeu, si tot atunci si rzboiul pe
care-l duci mpotriva lui. Dar nu aceasta m intristea: zici tu -, ci 1aptul
c ai ;rea ca i prin tine s se sl;easc Dumne:eu. Tocmai de aceea
bucur-te c Iratele tu progreseaz, si Dumnezeu atunci se va slvi si prin
tine, si toti vor zice: binecu;antat este Dumne:eu care are ast1el de slugi ce
nu cunosc in;idia, i care se bucur de 1aptele cele bune ce se s;aresc
prin ei.
Ce zic eu despre Irate? Chiar de ti-ar Ii dusman sau te-ai rzboi cu el,
ns Dumnezeu prin el se slveste, iar trebuie pentru aceasta a-l Iace prieten,
pe cnd tu pe prieten l Iaci dusman pentru c Dumnezeu se slveste prin
progresele lui. (Omilii la Epistola ctre Romani a S1antului postol !a;el,
omilia VII, pp. 114-115)
,,. cel stpnit de aceast patim, de ale sale pcate nu se grijeste
deIel, iar pentru binele strinilor el se topeste de ciud. (Comentariile sau
Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni, omilia XXXI, p. 329)
,,Cu ce oare am putea asemui aceast patim? Deopotriv mi se pare a
Ii cu un mgar lenes si ngreuiat de grsimea trupului, care ar Ii nhmat cu
un cal ager si zburtor, si care nici el nu ar voi s se miste, n acelasi timp si
pe tovarsul lui l-ar trage n jos prin greutatea trupului su. ntocmai asa si
1411
zavistnicul, ca s se izbveasc de acest vierme primejdios si adnc, nimic
gndeste si nici ncearc a Iace, ci toate le Iace ca si pe cel ce zboar ctre
cer s-l mpiedice si s-l doboare, Icndu-se prin aceasta un rvnitor
nentrecut al diavolului. C si acela vznd pe om n Rai, nu numai c nici el
nu a ncercat a se schimba din apucturile sale, ci nc a Icut toate chipurile
ca si pe acela s-l scoat din Rai. Si iarsi vznd pe om seznd n cer si pe
altii grbindu-se a ajunge acolo, el ntrebuinteaz aceleasi uneltiri,
mpiedicnd pe cei ce se grbesc a ajunge la cer, ngrmdindu-si prin
aceasta o mai mare vpaie asupra capului su. (Comentariile sau Talcuirea
Epistolei intai ctre Corinteni, omilia XXXI, p. 329)
,Ieri si alaltieri ti era prieten, si vorbeai cu el, si stteai la mas cu el;
apoi Iiindc deodat l-ai vzut sporind, ai aruncat masca prieteniei si ti-ai pus-
o pe cea a dusmniei, sau mai bine zis, a nebuniei, Iiindc este o adevrat
nebunie a te atinge de bunttile aproapelui tu. Acest Iapt este Iapt de nebuni
si de cini turbati. Cci si privirile lor sunt ndreptate cu Iurie asupra
aproapelui, Iiind asmutiti, asa zicnd, de pizm.
Este mai bine a avea cineva nluntrul su un sarpe nvrtindu-se dect
a avea pizm, Iiindc pe sarpe cel putin l poate vrsa dinluntru prin doctorii,
sau c l poate linisti prin mncare, n vreme ce pizma nu se rostogoleste
numai nluntrul pntecelui, ci se cuibreste si nluntrul suIletului, si astIel
patima este greu de scos de acolo. Sarpele Iiind nluntru nu s-ar atinge ct de
putin de trupul omului dac are mncare - n vreme ce pizma, chiar de i-ai
ntinde mii de mese, roade chiar suIletul, muscndu-l din toate prtile, rnindu-
l, sIsiindu-l. Si nici o mngiere alta nu aIl, prin care s se poat opri de la
aceast nebunie, Ir numai una singur: neizbnda celui pizmuit. Numai asa
se linisteste, sau mai drept vorbind nici asa, Iiindc dac vede pe acesta
mergndu-i ru, vede n acelasi timp si pe un altul mergndu-i bine, si atunci
aceleasi dureri le simte din nou, si astIel pretutindeni rane, pretutindeni
dureri, cci pentru unul ca acesta nu este nimeni pe pmnt pe care s nu-l vad
c-i merge bine.
Dar covrsirea bolii acesteia merge att de departe, c cel cuprins de
ea chiar n cas de s-ar ncuia pe sine, si acolo ar pizmui pe brbatii cei
cevhi, ncetati din viat. (Talcuiri la Epistola a doua ctre Corinteni,
omilia XXVII, pp. 242-243)
,,Cel ce are invidie lupt mpotriva propriului lui bine si vrea mai
degrab s suIere nenumrate necazuri dect s-l vad pe vecinul su Iericit,
chiar si atunci cnd slava aceluia s-ar rsIrnge si asupra lui. Poate Ii o
1412
ticlosie mai mare ca asta? (Omilii la sracul La:r, cuvntul IV, n vol.
Omilii la sracul La:r. Despre soart i !ro;ident., p. 104)
,S-au schimbat cuvintele apostolului! n loc s spunem: Si dac
ptimete un mdular, ptimesc toate mdularele impreun cu el, iar dac
este sl;it un mdular, se bucur toate mdularele impreun cu el (1 Cor.,
12, 26), ar trebui s spunem: Dac ptimete un mdular, se bucur toate
celelalte mdulare, iar dac este sl;it un mdular, su1er toate celelalte
mdulare. (Tratatul despre preotie, cartea a treia, cap. 10, n vol. Despre
preotie, p. 80)
,Cel care invidiaz nu se multumeste dect atunci cnd semenul
su nu dobndeste nimic. Fericirea sa este neIericirea celuilalt. Exist
o nebunie mai mare ca aceasta? Omul invidios se topeste ca o lumnare
vznd c vecinului su i merge bine. AstIel, el nu numai c se lipseste de
bunttile ceresti, dar nici n aceast viat nu are liniste. Molia nu roade
lna si nici viermele carnea asa cum invidia roade si distruge inima si
mruntaiele omului invidios.
Nu este nici o greseal dac i numi m pe invidiosi Iiare si
demoni. Asa sunt invidiosii sau chiar mai ri, pentru c Iiarele se
npustesc asupra noastr numai cnd sunt Ilmnde sau cnd noi le
strnim, ns invidiosii, de multe ori chiar si atunci cnd le Iacem
bine, se poart ca si cum i-am Ii nedrepttit. Demonii simt dusmnie
Iat de noi, dar nu si Iat de ceilalti demoni, n vreme ce oamenii
invidiosi nu tin cont de nimic. Acestia nu se ngrijesc de mntuire si si
dau suIlet ul la iad, umplndu-si inimile cu tristete si tulburare Ir
nici un motiv. (Din vol. !roblemele ;ietii, p. 233)
,Asa cum porcul este multumit cnd se tvleste prin noroi, si
diavolul, cnd ne Iace ru, la Iel se bucur omul invidios de rul
semenului su. Se simte Ioarte bine cnd cineva din jurul su pteste
o nenorocire. NeIericirea celuilalt este Iericirea sa si Iericirea celuilalt
este neIericirea sa. Asa cum scarabeul se hrneste cu murdrie, la Iel
se hrneste si omul invidios cu suIerintele altora.
Oamenii vd cum este njunghiat un animal si le pare ru de el.
ns cel invidios vede c semenul su are parte de bineIaceri, si suIer,
se Iace Iiar slbatic si se nglbeneste de ciud. (Din vol.
!roblemele ;ietii, p. 234)
1413
,Iar zavistnicul, cnd altul pgubeste si-si pierde munca lui, atunci se
bucur si Iacere de bine socoteste nenorocirile si pagubele altora. Dar ce este
alta mai rea dect aceasta? C ruttile lui nu le cerceteaz iar de binele
altora se topeste si se lipseste pe sine de a merge n Rai si nici n lumea
aceasta n-are nici un bine. (Din vol. Mrgritarele S1antului Ioan Gur de
ur, p. 51)
,n ce chip diavolul se bucur de pierzarea si stricciunea noastr, asa
si cel ce zavistuieste pe altii, cnd li se ntmpl vecinilor cte o pagub sau
alt ru, atunci se veseleste si se odihneste pentru primejdiile altora si binele
altora l are ca rul su, si n ce chip rmele se hrnesc cu gunoaie, asa si
zavistnicii acestia, cu primejdiile altor oameni se ngras si sunt mpreun si
vrjmasi si lupttori Iirii omenesti, pentru c ceilalti oameni, cnd vd o vit
necuvnttoare ntristndu-se cnd e jughiat, le pare ru, iar zavistnicii,
cnd vd pe cineva c li se Iace bine, ei se Iac Iiare slbatice si de rutatea
zavistiei lor, le piere Iirea si li se nglbenesc obrajii si tremur ca si Cain.
(Din vol. Mrgritarele S1antului Ioan Gur de ur, pp. 51-52)
,Acest Iel de rutate este zavistia, c de multe ori Iace si ucidere, nu
poIteste s vad cu blndete binele si sporul sau sntatea vecinilor lui, c se
arde de zavistie, vznd binele pe care-l au ceilalti Irati. (Din vol.
Mrgritarele S1antului Ioan Gur de ur, p. 53)
,Una dintre cele mai dezastruoase patimi ale noastre este n mod
sigur invidia. Invidiosul nu poate suIeri mprtire; nimeni alturi de el
nu are dreptul de a poseda, de a triumIa, de a se bucura; nimeni nu
poate dup el nici s apar, nici s ndeplineasc un rol. Nu este pe
pmnt loc dect pentru el. (Din vol. Bogtiile oratorice, p. 29)
INVIDIA (nu este pcat mai ru dect invidia)
,Nu este pcat mai ru dect invidia. DesIrnatul chiar dac simte
oarecare plcere, svrseste pcatul n scurt vreme; invidiosul ns se
chinuie si se pedepseste pe sine nsusi naintea celui invidiat, iar pcatul lui
nu nceteaz niciodat, ci lucreaz necontenit.
Dup cum porcul se bucur de mocirl, iar diavolul de vtmarea
noastr, tot asa si invidiosul se bucur de rul semenului su. Atunci se
linisteste si rsuIl usurat, cnd peste semenul su a venit un necaz sau o
rusine; socoteste nenorocirile altora propriile sale bucurii, iar Iericirea si
bunstarea altora, propria sa nenorocire. Nu urmreste s aib el bucurie, ci
1414
semenul su s aib necazuri si scrbe. Nu merit, oare, s lovesti cu pietre
si s stlcesti n bti pe acesti oameni ca pe cinii turbati, ca pe diavolii
aIurisiti si ca pe iele?
254
Dup cum unii gndaci se hrnesc cu murdrie
omeneasc, tot asa si invidiosii se hrnesc cu nenorocirile altora: sunt
dusmanii si vrjmasii oamenilor. Celorlalti oameni le e mil cnd se junghie
un animal; dar tu, invidiosule, devii Iiar, tremuri, te nglbenesti la Iat
cnd vezi c unui om i merge bine. (Omilii la Matei, omilia XL, III, n col.
PSB, vol. 23, pp. 486-487)
,C invidia Iace din om diavol; Iace din om demon slbatic. Invidia a
svrsit cel dinti omor; invidia n-a mai cunoscut glasul sngelui (Fac., 4, 2-
8); invidia a pngrit pmntul; mai trziu invidia, deschiznd gura
pmntului, a nghitit si a omort pe Datan, Core si Abiron si pe tot poporul
acela (Num., 16, 1-35). (Omilii la Matei, omilia XL, III, n col. PSB, vol.
23, p. 487)
INVIDIA (gravitatea)
,Omul invidios ajunge, ca s spun asa, rob si lucreaz totul mpotriva
mntuirii lui. (Omilii la Facere, omilia LXI, II ,PSB, vol. 22, p. 274)
,Nu este nimic mai ru dect invidia si gelozia. (Comentar la
E;anghelia de la Ioan, omilia XXXV, 1, p. 166)
,Dac cineva ar vindeca trupul tu cel bolnav, chiar de ti-ar Ii
dusman, totusi dup aceea l vei considera ntiul ntre prietenii ti; dar pe
cel ce mpodobeste trupul lui Hristos, adic Biserica, si care ti e prieten, tu l
consideri ca dusman?! Cum ai putea s dovedesti n alt mod rzboiul
mpotriva lui Hristos?
De aceea, chiar de ar Iace cineva minuni, chiar de ar tri n Ieciorie,
chiar de ar posti, chiar de s-ar culca jos pe pmnt, si prin aceste virtuti ar
ajunge la nltimea ngerilor, totusi pentru o asemenea Iapt va Ii mai
pngrit dect curvarii si preacurvarii, si mai nelegiuit dect tlharii si
proIanatorii de morminte. (Omilii la Epistola ctre Romani a S1antului
postol !a;el, omilia VII, p. 115)
254
Ielele erau considerate acele zne rele, n numr de trei, care paralizeaz pe oameni;
ele sunt stpnele vnturilor si joac noaptea n vrtejul vzduhului, unde rpesc pe
muritori; luat din iele, paralizat; cI. Lazr Sineanu, Dictionar uni;ersal al limbei
romane, editia a VI-a, Editura Scrisul romanesc, Craiova, 1929, p. 302 n.n.
1415
,Cu ce ar putea compara cineva un astIel de suIlet (ptruns de invidie
n.n.)? Cu care viper? Cu ce sarpe? Cu ce vierme? Cu ce vietate? Nimic nu
este mai spurcat, nimic mai ru ca un astIel de suIlet. Aceasta a rsturnat
bisericile, aceasta a zmislit ereziile, aceasta a narmat mna Irteasc si a
Icut ca s se mnjeasc dreapta lui n sngele dreptului, aceasta a pngrit
legile naturii, acesta a deschis portile mortii si a preIcut blestemul acela n
Iapt vzut de toti, nu l-a lsat pe acel ticlos (Cain) ca s-si aminteasc nici
de durerile printilor si nici de altceva, ci att de mult l-a nIuriat si l-a
mpins la o asa mnie, nct chiar Dumnezeu ndemnndu-l si zicndu-i: la
tine se ;a intoarce, i tu-l ;ei stpani pe acela (Facere 4, 7), totusi nici asa
nu s-a muiat. Desi Dumnezeu trecuse cu vederea pcatul lui, ba nc i-a
supus si pe Iratele su, cu toate acestea boala lui era Ir leac, chiar dac s-ar
Ii ntrebuintat mii de doctorii, ea totusi si-ar Ii dat pe Iat putreziciunea si
puroiul din ea. De ce te scrbesti tu, o, nenorocitule si mai ticlos dect toti
ticlosii? Pentru c Dumnezeu a Iost cinstit? Dar aceasta este cugetare
satanic. Pentru c Iratele tu a izbutit? Dar si tu erai liber a izbuti n Iapta
bun, ba chiar a-l ntrece; asa c de voiesti a-l birui, nu-l sIsia si nici da
pierzrii, ci las-l n viat, ca s se pstreze pentru generatiile viitoare ideea
de lupt dreapt; biruieste-l ct timp este n viata aceasta, cci numai asa si
cununa ti va Ii mai strlucit, pe cnd ucigndu-l, singur ti-ai luat hotrrea
de a Ii un nvins!
Dar vai, ura si invidia nu vor s stie de nimic! (Omilii la Epistola
ctre Romani a S1antului postol !a;el, omilia VII, pp. 116-117)
,,Nimic nu mparte si nu nvrjbeste att de mult ca pizma si zavistia,
aceast boal cumplit, care este lipsit de orice iertare si mai pustiitoare
dect toate relele, Iiind ca nssi rdcina tuturor relelor. Iubitorul de argint
atunci este multmit, cnd dnsul ia sau rpeste de la altul, pe cnd
zavistnicul atunci este multumit cnd altul nu ia, iar cnd nu el ia.
Nenorocirea altora el o crede bineIacerea sa, si nicidecum Iericirea sa,
Icndu-se dusman de obste al Iirii oamenilor si vtmnd mdularele lui
Hristos; dect care ce ar putea Ii mai nebunesc lucru? Dracul Iireste c
zavistuieste, ns pe oameni, si nicidecum pe draci; iar tu om Iiind,
zavistuiesti pe oameni, si te rscoli asupra celui de acelasi neam cu tine, ceea
ce nici dracul nu Iace? Si de ce iertare te vei nvrednici, de ce ndrepttire,
cnd vznd pe Iratele tu sporind, tu, n loc s te bucuri si s te veselesti si
s te ncununezi de aceasta, tremuri de pizm si te nglbenesti?
(Comentariile sau Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni, omilia XXXI,
pp. 328-329)
1416
,,. pretutindeni se ntmpl acest Iapt: cel ce este zavistuit, dac
privegheaz si este treaz, se arat nc mai strlucit, iar cel ce zavistuieste si
adun singur mai mare rele. Asa, de pild, si IosiI s-a Icut strlucit; asa si
Aaron preotul, cci zavistia celor ce-l pizmuiau a Icut pe Dumnezeu de a-l
ncuviinta si o dat, si de dou ori, si a Icut a-i nverzi toiagul. AstIel si
Iacov s-a bucurat de o mare mbelsugare si de toate celelalte. AstIel si
zavistnicii si adaog mii de rele pe lng dnsii. (Comentariile sau
Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni, omilia XXXI, pp. 329-330)
,,Cerul este neajuns de cel ce are o astIel de patim, dar mai nainte de
cer chiar si viata de acum este de nesuIerit unui astIel de om. Nici un vierme
sau molie nu ar putea s road lemnul sau lna asa de grozav dup cum
Irigurile zavistiei rod chiar oasele zavistnicilor, pe lng c vatm si
ntelepciunea suIletului lor. Deci ca si pe noi, si pe altii s putem a izbvi de
mii de rele, s alungm din suIletul nostru acest pcat care este mai
vtmtor dect orice oItic, ca astIel mputernicindu-ne, s putem a sIrsi
cu bine si lupta de Iat, n acelasi timp si de cununile viitoare s ne
nvrednicim. (Comentariile sau Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni,
omilia XXXI, p. 330)
,Nu vezi pe grdinari, pe truditorii pmntului cum toti la aceeasi
alearg? C unul, de pild, sap, altul rsdeste, un altul acoper rdcinile,
un altul ud ceea ce a rsdit, un altul leag rsadul si un altul curt
pmntul de tot viermele strictor, si toti ctre una privesc: mntuirea
sadului.
Dar cu pizma nu se petrece asa; cci ceea ce eu sdesc, un altul clatin
si dezrdcineaz. Las cel putin ca aceea ce am sdit s se prind bine, ca
astIel s se Iac mai puternic dect vrjmsia. Nu lucrul meu l smulgi, ci
pe al tu; eu am sdit, iar tu trebuie a uda. Iar dac ai cltinat planta, ai scos-
o din rdcin si nu mai ai pentru ce s-o uzi. Dar poate c vezi pe grdinar
c-i merge bine? Nu te teme, cci nici eu nu sunt ceva, si nici tu. Nici cel ce
sdete i nici cel ce ud este ce;a (I Cor., 3, 7), cci al unuia singur este
lucrul acesta: al lui Dumnezeu. Asa c dac tu smulgi cele sdite, apoi te
lupti cu Dumnezeu. (Talcuiri la Epistola a doua ctre Corinteni, omilia
XXVII, p. 243)
1417
,Cine n-a invidiat vreodat pe semenul su? Si, totusi, si aceast Iapt
ne Iace mai ri dect pgnii si vamesii; si este stiut de toat lumea c cei
care sunt mai ri dect pgnii si vamesii nu pot scpa de gheen.
(pologia ;ietii monahale, 7, n vol. Despre Feciorie, pologia ;ietii
monahale, Despre creterea copiilor., p. 204)
,Nimic nu-i dezbin mai mult pe oameni dect invidia, care e o
boal nenchipuit de grea si mult mai primejdioas dect iubirea de
argint, cci ea este rdcina tuturor relelor. (Din vol. !roblemele
;ietii, p. 233)
,Ru mare este invidia. Exist ceva mai ru dect ea? Poate
preacurvia. Dar cel care svrseste preacurvie mcar, pe de o parte,
simte o anumit plcere, iar pe de alt parte, pctuieste doar cteva
minute, pe cnd cel care invidiaz nu se odihneste zi si noapte, cci
invidia este un vierme care i roade inima Ir ncetare. (Din vol.
!roblemele ;ietii, pp. 233-234)
,Iat de ce, chiar dac ai Iace minuni sau ai Ii curat cu trupul,
dac ai posti si te-ai nevoi si dac ai ajunge la virtutile ngerilor, nu
esti dect un pctos, pentru c a pus stpnire pe tine patima invidiei.
Nu te deosebesti cu nimic de nchintorii la idoli, dac i iubesti pe
cei care te iubesc. Gndeste-te atunci care este starea ta dac i ursti
pe cei care te iubesc. Este mai ru s invidiezi dect s dusmnesti,
pentru c cel care dusmneste se potoleste dac dispare pricina
dusmniei lui si chiar si-1 Iace prieten pe dusmanul su, pe cnd cu cel
care invidiaz asa ceva nu se ntmpl niciodat. Cel care
dusmneste si arat pe Iat pati ma, pe cnd invidiosul o tine
ascuns. Cel care dusmneste are un anumit motiv pentru care se
comport astIel, pe cnd invidiosul nu are nici un motiv, n aIar de
patima sa si de ndemnul satanei. (Din vol. !roblemele ;ietii, p. 235)
,De ce suIeri, omule, pentru Iericirea semenului tu? Dac
trebuie s suIeri pentru ceva, s suIeri pentru neIericirea ta, nu pentru
bunstarea celuilalt. Invidia ta este o nebunie, dup cum vezi si tu, de
aceea esti de neiertat. DesIrnatul poate aduce n aprarea sa Iaptul c 1-a
ndemnat dorinta crnii, criminalul aduce Iuria, hotul, srcia. Dar tu
ce motiv ai avut? Nici un alt motiv dect rutatea ta nemsurat. (Din
vol. !roblemele ;ietii, p. 237)
1418
,Nu este alt pcat mai ru care desparte pe om de Dumnezeu si de
oameni ca zavistia, adic pizma. (Din vol. Mrgritarele S1antului Ioan
Gur de ur, p. 51)
,Cci n ce chip mnnc cariul lemnul si molia lna, asa si zavistia
suIletul si oasele oamenilor celor zavistnici, care mai ri sunt dect Iiarele si
dracii, c Iiarele sau pentru treaba hranei sau de noi Iiind ntrtate se
pornesc cu mnie, iar oamenii zavistnici, cnd le Iace cineva bine, ca si cnd
le-ar Iace vreo strmbtate. Dracii spre noi oamenii sunt nemilostivi si amar
vrjmasi iar spre ceilalti draci, care sunt tovarsii lor, au dragoste, dar
oamenii zavistnici Iug de adunarea si de vorba cea Iireasc si nici mntuirea
lor nu o poItesc, pentru c se zice c zavistia nu stie a cinsti ceea ce este de
Iolos. Unii ca acestia pururea se aIl plini de tulburare si de mhnire si
suIletele lor merg la iad, c nu este pcat mai ru dect zavistia, adic dect
pizma, pentru c preacurvarul se alege cu ceva dulceat si apoi n scurt
vreme se curteste de pcat, c mbtrneste sau se mbolnveste si acelea-l
opresc si se pocieste si se mntuieste, iar zavistnicul, mai nainte de cel ce
se zavistuieste, el pe sine se munceste si se pedepseste si nu prseste
pcatul niciodat, ci se Iace ca porcul care se tvleste n gunoi si se
aseamn cu diavolul. (Din vol. Mrgritarele S1antului Ioan Gur de ur,
p. 51)
,C de ar Iace cineva mcar semne si minuni, sau curtia Iecioriei s-o
aib, sau postire sau minile s si le ntind spre milostenie, sau jos pe
pmnt s doarm, nct pentru aceste buntti s ajung s Iie ntocmai cu
ngerii si s aib patima zavistiei, unul ca acela este mai pctos si mai
pngrit dect toti pctosii. C de vreme ce a-i iubi pe cei ce ne iubesc n-
avem mai mult plat dect pgnii, dar cel ce-i urste pe cei ce-l iubesc pe
el si-i zavistuieste, unde va sta ticlosul? C si dect rzboiul este mai ru
zavistnicul. Pentru c cel ce d rzboi, dezlegndu-se pricina certei a ncetat
rzboiul, iar zavistnicul niciodat nu se Iace prieten nimnui si n ce chip cel
ce npstuieste nu npstuieste ci se npstuieste, asa si acela ce ponegreste
pe vecinul lui pe sine se d si se sinucide. (Din vol. Mrgritarele S1antului
Ioan Gur de ur, p. 52)
,Ce-ti pare ru, Irate, pentru binele Iratelui tu? S-ar cdea s ne par
ru de cei ce ptimesc ru, dar nu de cei ce sunt la bine, pentru c curvarul
are oarecare dulceat si de aceea pctuieste; la Iel si hotul, are ca motiv
srcia. Dar tu, cel ce zavistuiesti, ce rspuns ai s dai? Nici un rspuns,
1419
numai pagub si rutate mai rea, c de vreme ce Hristos porunceste s iubim
pe vrjmasii nostri si noi urm pe cei ce ne iubesc pe noi, ce seam vom da
lui Dumnezeu? Diavolul numai zavistuieste pe oameni, iar nu pe diavoli, iar
tu Iiind om, zavistuiesti pe oameni? Mare pcat este zavistia, Iratilor, si noi
vedem pe acela ce-l bntuieste un drac necurat ca acesta, c asa l Iace ca
nici un bine s nu aib la dnsul pentru c se zice c zavistia nu stie a cinsti
ceea ce este de Iolos. (Din vol. Mrgritarele S1antului Ioan Gur de ur,
p. 53)
,ns mai ales ctre Dumnezeu se ridic sacrilega invidie,
mpotriva Lui. Ea-l combate pe Dumnezeu cu o ndrzneal nedreapt.
Cci n sIrsit cui i revine cinstea binelui mplinit dac nu lui
Dumnezeu? Si Iiindc Dumnezeu este slvit, noi ne mniem? (Din
vol. Bogtiile oratorice, p. 189)
,Ce este mai criminal? Ce este mai de pedepsit la tribunalul lui
Dumnezeu? Ce s spui despre un mizerabil care a dat Ioc unei biserici?
ns s-o stim, mai devastatoare este invidia cci ea se leag chiar de
turma lui Iisus Hristos, si mai lung, mai nvrtosat, mai sngeros dect
toate rzboaiele, ea distruge dumnezeiescul staul. Si excesele invidiei
nu numai c sunt necredincioase si crude, ele sunt nc de rs. (Din
vol. Bogtiile oratorice, p. 190)
INVIDIA (este pierztoare pentru cel ce o ntretine si pricinuitoare de har si
strlucire pentru cei invidiati)
,Dup cum viermele nscut de lemn mnnc mai nti lemnul care l-
a nscut, tot asa si invidia stric mai nti suIletul celui care a nscut-o si
aduce peste cei invidiat cu totul altceva dect doreste. Nu mi te uita, iubite,
ce se ntmpl celor invidiati la nceput, ci priveste sIrsitul. Gndeste-te c
rutatea celor ce invidiaz aduce mai mare strlucire celor invidiati. Cei
invidiati atrag pe Dumnezeu n ajutor si se bucur de harul Cel de sus, iar
invidiosul, lipsit de acest har, cade usor n mna tuturora si, nainte de a Ii
biruit de dusmani, e biruit de propria lui patim, pentru c, mncat ca de
niste Ilci nevzute, ajunge, ca s spun asa, de se neac. Cunoscnd, dar,
acestea, s Iugim, v rog, de vtmarea acestei patimi, s o izgonim cu toat
puterea din suIletul nostru. Este mai pierztoare dect toate patimile; ne
vatm nssi mntuirea noastr. Diavolul este izvoditorul ei . (Omilii la
Facere, omilia XLVI, IV, n col. PSB, vol. 22, p. 144)
1420
,Cumplit patim este invidia! Cnd pune stpnire pe suIlet, nu-l
las pn ce nu-l nnebuneste desvrsit pe om. Invidia vatm chiar suIletul
n care s-a nscut pentru c invidiosul reuseste s Iac celui invidiat tocmai
contrariul dect ceea ce voieste: l Iace pe cel invidiat mai strlucit, mai
slvit, mai vestit; iar lucrul acesta este iarsi alt ran si mai adnc n
suIletul invidiosului. (Omilii la Facere, omilia LXI, I, n col. PSB, vol. 22,
p. 272)
,Gndeste-te si la aceea c tu, cu invidia ta, nu Iaci ru celui pe care-l
invidiezi, ci tie ti nIigi sabia n tine nsuti. (Omilii la Matei, omilia XL,
IV, n col. PSB, vol. 23, p. 488)
,Cu ct invidiezi mai mult, cu att i Iaci mai mare bine celui invidiat.
Dumnezeu rnduieste asa lucrurile. Cnd vede pe cel nevinovat nedrepttit,
l nalt si mai mult, l Iace si mai strlucitor, iar pe tine te pedepseste. Dac
Dumnezeu nu las nepedepsiti pe cei care se bucur de nenorocirile
dusmanilor - Nu te bucura de cderea dumanilor ti, zice Scriptura, ca nu
cum;a s te ;ad Dumne:eu i s nu-I placi Lui (Prov., 24, 17-18) -, cu att
mai mult pe cei care invidiaz pe cei care nu le-au Icut nici un ru. S tiem
deci Iiara cea cu multe capete. C invidia are multe chipuri. Dac cel care
iubeste pe cel care-l iubeste nu Iace nimic mai mult dect vamesul, unde se
va gsi cel care urste pe cel care nu i-a Icut nici un ru? Cum va scpa de
iad cnd este mai ru dect pgnii? De aceea m doare cumplit inima, c
noi, care am primit porunc s imitm pe ngeri, dar, mai bine spus, pe
Stpnul ngerilor, imitm pe diavol. (Omilii la Matei, omilia XL, IV, n
col. PSB, vol. 23, p. 488)
,Asa e invidia! Unelteste totdeauna mpotriva propriului ei bine; roade
pe cel invidios si-l arunc n nenumrate necazuri. (Omilii la Matei, omilia
LXII, V, n col. PSB, vol. 23, p. 724)
,Invidia, Iratilor, este un lucru grozav si urt; da, dar invidiosului si
nu celor ce li se poart invidie. Ea i ntunec pe primii, i inIecteaz,
introducnd n suIletul lor un pumnal ucigtor; c dac ea le Iace ru celor
pe care i atac, acest ru este usor si Ir de important, si cstigul care le
revine ntrece oIensa. Si nu numai c este asa cu invidia, ci si cu celelalte
patimi; si rul care-l produce recade, nu asupra celui ce suIer, ci asupra
celui ce a Icut rul. (Comentar la E;anghelia de la Ioan, omilia XVI, 1, p.
76)
1421
,Nimic nu este mai ru, n sIrsit, dect invidia; voind s-l piard pe
altul, invidiosul se pierde pe sine nsusi. (Comentar la E;anghelia de la
Ioan, omilia LV, 3, p. 273)
,Am mai mult grij de cei ce invidiaz dect de cei invidiati.
Nu! Pentru c cei ce invidiaz sunt mai ales cei mai pgubiti si ei se
pierd pe ei nsisi, pe cnd cei invidiati pot Ii chiar ncununati, dac vor.
S-ti dau o pild: Pavel cel drept este cntat si ludat n Iiecare zi, iar
uciderea lui a ajuns prilej de slav. (Omilia a II-a la Rusalii, n vol.
!redici la srbtori imprteti i cu;antri de laud la s1inti, p. 222)
,Si pentru c ti-am spus mai nainte c cel care invidiaz si
vorbeste de ru si Iace ru siesi, nu celui cruia i doreste rul, trebuie
s-ti explic acum ce am vrut s spun. ti voi da mai multe exemple.
Cu ce l-a vtmat Cain pe Abel atunci cnd l-a omort din invidie?
Fr s vrea, l-a trimis mai devreme n mprtia cerurilor. Pe cnd el,
dimpotriv, a Iost aspru pedepsit pentru pcatul su.
La Iel Isav: cu ce l-a vtmat el pe lacov? lacov s-a mbogtit,
dobndind nenumrate buntti materiale, pe cnd el a ajuns s rtceasc
prin locuri strine.
Preabunului losiI, ce ru au reusit s-i Iac Iratii si, care putin a
lipsit s nu-l omoare din pricina invidiei? Acestia au ajuns s suIere de
Ioame si s Iie n primejdie de a-si pierde vietile, pe cnd lacov a ajuns
stpnitorul Egiptului, al doilea dup Faraon.
Toate aceste exemple ne arat c atunci cnd invidiem pe cineva, i
Iacem acestuia, Ir voia noastr, un mare bine. Pentru c Dumnezeu exist
si le vede pe toate. Si dac este nedrepttit un om care nu nedreptteste
pe ni meni, cu att mai mult este acesta binecuvntat si slvit, n
acelasi timp, tu care invidiezi, esti pedepsit. Si cum s nu Iii pedepsit
cnd invidiezi un om care nu ti-a Icut nici un ru, dac esti pedepsit si
atunci cnd nu te bucuri pentru binele vrjmasului tu? Cum s Iie iertat
ura ta Iat de un om nevinovat, cnd Domnul ne spune n Evanghelie
c oamenii care i iubesc numai pe cei de care sunt iubiti nu Iac mai
mult dect ce Iac vamesii (Mat., 5, 46). (Din vol. !roblemele ;ietii, pp.
236-237)
,Cu ct zavistuiesti, cu att mai mari buntti i Iaci celui pe care l
zavistuiesti, iar pe tine te Iaci vrednic de attea munci mpreun cu dasclul
tu, diavolul, pentru c Dumnezeu este cunosctor de inimi si toate acestea
1422
le vede, ori de vor Ii bune, ori de vor Ii rele si cnd vede pe acela ce-i Iac
altii strmbtate c rabd cu multumire, atunci l Iace pe acela mai bun dect
ceilalti, iar pe cei ce Iac strmbtti i munceste, c de munceste pe cei
scumpi si nemilostivi, cu mult mai vrtos va munci pe cei zavistnici si
asupritori. (Din vol. Mrgritarele S1antului Ioan Gur de ur, p. 53)
INVIDIA (urmrile distrugtoare)
,Invidia e rdcina crimei. Asa s-a ntmplat la nceput cu Cain si cu
Abel. Cain nu putea aduce Iratelui su vreo vin, mare sau mic! Dar cnd a
vzut c Stpnul universului primeste cu plcere darurile aduse de Iratele
su ca jertI, iar pe ale sale nu le primeste din pricina trndviei sale, ndat i
s-a desteptat invidia n suIlet, iar n minte i-a ncoltit rdcina uciderii,
invidia a dat rodul acela aductor de moarte; si uciderea a Iost nIptuit.
(Omilii la Facere, omilia LIV, II, n col. PSB, vol. 22, p. 205)
,Mare ru e invidia. Te arunc n bratele nebuniei. (Omilii la
Facere, omilia LV, IV, n col. PSB, vol. 22, p. 227)
,Invidia l-a ucis pe Abel, ea a cutat viata lui David, i-a Icut s
suIere pe attia drepti; ea i-a ndemnat pe evrei s omoare pe Iisus Hristos.
(Comentar la E;anghelia de la Ioan, omilia XLVIII, 1, p. 232)
,... invidia, aceast patim ntunecat, care, dup ce a orbit odat
suIletul, nu-i mai permite s vad binele, nici s se ndrepte s mai Iac ceva
cinstit. (Comentar la E;anghelia de la Ioan, omilia LXIV, 3, p. 332)
,S lum din inimile noastre invidia ucigtoare. Nici un pumnal
nu este mai distrugtor, nici un vierme roztor nu ne va mai umple de
putreziciune! (Din vol. Bogtiile oratorice, p. 183)
,Ea mplineste dou Iapte de dispretuit ntre toate: ea trdeaz
iubirea, ea stric suIletul. (Din vol. Bogtiile oratorice, p. 183)
,Dup ce a ucis prietenia, ea distruge suIletul care o las s intre.
Ea produce n el dezastre de tot Ielul. Mai bun era o viper n
interiorul nostru dect invidia n inima noastr. Prin musctura ei, totul
se stric n interiorul nostru: gndurile, sentimentele, vointele,
limbajul, actiunile, purtarea, totul devine pumnal, totul se mbrac sub
aspectul diabolic. (Din vol. Bogtiile oratorice, p. 189)
1423
INVIDIA (eliberarea din robia ei)
,. s izgonim invidia din suIletul nostru, ca s atragem asupr-ne
bunvointa lui Dumnezeu. (Omilii la Facere, omilia XLVI, IV, n col. PSB,
vol. 22, p. 145)
,- Cum vom scpa, dar, de acest pcat? Dac ne vom gndi c, dup
cum desIrnatului nu-i este ngduit s intre n biseric, tot asa nici
invidiosului; ba cu mult mai mult acestuia dect aceluia. Acum ns noi nici
nu socotim invidia pcat. De aceea nici nu ne sinchisim. Dac ns am
ajunge s ne dm seama bine c invidia e un mare pcat, ne-am dezbrca
usor de el. Plngi deci si suspin! Boceste si roag pe Dumnezeu! Fii
ncredintat c esti stpnit de un greu pcat si pocieste-te! Dac gndesti
asa, scapi repede de boal.
- Dar cine nu stie c invidia este un pcat?
- Toat lumea o stie! Dar nu toti au despre invidie aceeasi prere
proast ca despre desIrnare si adulter. Pe cine l-a mustrat constiinta cnd a
invidiat? Cine a rugat pe Dumnezeu pentru acest pcat, ca Dumnezeu s-i Iie
milostiv? Nimeni, niciodat! Dar dac posteste si d sracului ctiva bnuti
si e invidios, orict de invidios ar Ii, nu socoteste c a Icut un mare pcat,
desi este stpnit de cea mai grozav patim. (Omilii la Matei, omilia XL,
III, n col. PSB, vol. 23, p. 487)
,Spune-mi, pentru ce invidiezi pe semenul tu? Pentru c-l vezi
ncrcat de onoruri si vorbit de bine? Dar nu te gndesti ct ru aduc
onorurile celor care nu sunt cu luare aminte asupra lor? i mping spre slava
desart, spre mndrie, spre ngmIare, spre dispret; i Iac mai trndavi; pe
lng toate acestea, onorurile se vestejesc repede. Si ceea, ce-i mai cumplit
e c pcatele pe care le nasc onorurile rmn vesnice, pe cnd plcerea apare
si dispare. Spune-mi: pentru acestea l invidiezi?. (Omilii la Matei, omilia
XL, IV, n col. PSB, vol. 23, p. 488)
,Cci dac trebuie s ne necjim cu cei ce se necjesc, cu att mai
mult nu trebuie s le purtm invidie celor ce sunt cinstiti. (Comentar la
E;anghelia de la Ioan, omilia LV, 3, p. 273)
,Care este leacul acestui ru? Cu totii s ne rugm n comun lui
Dumnezeu pentru ei (pentru cei cuprinsi de invidie n.n.), si un singur glas
s nltm pentru ei, ca pentru niste ndrciti (demonizati), cci acestia sunt
mai de plns dect aceia, Iiindc nebunia lor izvorste din intentie. Deci,
1424
aceast boal are nevoie de rugciuni si cereri multe. Dac cel ce nu iubeste
pe Iratele su, chiar de si-ar goli punga n Iolosul sracilor, si chiar dac ar
Iace lucruri strlucite n Biseric, totusi cu nimic nu se Ioloseste mai mult,
dar nc cel ce se lupt cu Iratele su, care nu l-a nedrepttit cu nimic, de
ct pedeaps oare nu se Iace vinovat? Un asemenea om este mult mai ru
dect pgnii. (Omilii la Epistola ctre Romani a S1antului postol !a;el,
omilia VII, p. 116)
,S Iugim, deci, de aceast boal urcioas, Iiindc n caz contrar nu
vom putea Iugi de Iocul acela care este gtit diavolului, dac nu vom scpa
de aceast boal, si vom scpa doar atunci, cnd ne vom gndi cum ne-a
iubit si pe noi Hristos, si cum tot El ne-a poruncit de a ne iubi unii pe altii.
Cum ne-a iubit pe noi Hristos? Prin aceea c si-a dat sngele Su
pentru noi care eram dusmani si-l nedrepttisem Ioarte mult. Aceasta I si tu
cu Iratele tu, Iiindc de aceea a zis: !orunc nou dau ;ou. S ; iubiti
unul pe altul. !recum Eu ;-am iubit pe ;oi, aa i ;oi s ; iubiti unul pe
altul (Ioan 13, 34).
Si nc mai mult, cci nu s-a mrginit aici, ci nsusi El a Icut asa Iat
de dusmanii Si. Poate c nu voiesti s-ti dai viata pentru Iratele tu? Atunci
de ce versi sngele lui, si Iaci cu totul contrar poruncii lui neascultnd? Desi
El ceea ce a Icut nu a Icut-o din datorie, pe cnd tu Icnd asa, ndeplinesti
o datorie moral impus de stpn. De altIel chiar cel ce a primit iertare de la
acel stpn pentru o mie de talanti, si la urm cerea de la datornicul su 100
de dinari, nu a Iost pedepsit pentru aceasta numai, ci pentru c cu toat
buntatea artat de stpn ctre el, nu a devenit mai bun, nici nu a urmat pe
stpnul su, care a pus nceputul bunttii si bineIacerii, si a ntors datoria,
cci aceasta era si obligatia lui. Tot ceea ce Iacem, Iacem ndeplinindu-ne
datoria. De aceea si zicea: a i ;oi, cand ;eti 1ace toate cele poruncite
;ou, s :iceti. Suntem slugi netrebnice, pentru c am 1cut ceea ce eram
datori s 1acem (Luca 17, 10). (Omilii la Epistola ctre Romani a S1antului
postol !a;el, omilia VII, p. 118)
,,ntre apostoli nu era nici o pizm, ci cu totii un singur lucru aveau n
vedere: ntemeierea Bisericii si de-ar Ii Iost lucrtorul ct de mic si nebgat
n seam, toti ceilalti l aplaudau cu cea mai mare grab. (Comentariile sau
Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni, omilia XIV, p. 141)
,,. s nu Iacem cu totul dimpotriv, adic s nu dispretuim relele si
nenorocirile aproapelui, nici s pizmuim bunttile lui, Iiindc unele ca
1425
acestea sunt Iapte de-ale nebunilor si ale smintitilor. Fiindc si cel ce si
scoate un ochi d dovad de cea mai mare nebunie, precum si cel ce-si taie
mna d strlucit dovad de smintire. Deci dac aceasta se petrece cu
mdularele trupului, apoi asemenea Iapt si cnd se petrece cu Iratii este semn
de mare nebunie, si nu putin vtmare pricinuieste. Deci ntruct strluceste
aproapele tu, si Irumusetea ta se vede, si ntregul trup este mpodobit, cci
Irumusetea si strlucirea lui nu-l nconjoar numai pe el, ci te Iace si pe tine
a te mndri de ea. Deci dac tu l vei umili pe dnsul, ntregul trup l vei Iace
ntunecat si njosit, si nenorocirea ai ntins-o atunci preste toate mdularele
lui, precum si dac l pstrezi n strlucire, pstrezi Irumusetea ntregului
trup. Nimeni de pild nu zice c este 1rumos ochiul, ci c cutare este
1rumoas sau ce 1rumoas este cutare, si dac poate este ludat si admirat si
ochiul, apoi este ludat dup lauda adresat de obste tuturor celorlalte.
Asa se ntmpl si n Biseric, c adic dac unii sunt ludati si
aplaudati, apoi de lauda aceasta se bucur obstea ntreag. C dusmanii nu
mpart niciodat laudele, ci nc le mpreuneaz si le unesc. Deci dac
cineva strluceste n darul cuvntului, apoi nu numai pe acela l laud, ci pe
ntreaga Biseric, cci nu zic ce minunat brbat este cutare, ci iat ce
minunat dascl au cretinii, asa c lauda aceasta ei o Iac de obste pentru cei
din Biseric. Apoi dac Elinii mpreuneaz totdeauna laudele, adic le unesc
si nu le adreseaz numai unuia, ci la toti ndeobste, tu le mparti si rzboiesti
trupul tu, si stai mpotriva propriilor mdulare? Nu stii c acest Iapt pe toate
le rstoarn pe dos? Cci toat imprtia ce se imperechea: intre sine. i
toat cetatea sau casa ce se imperechea: intre sine, nu ;a sta (Mt. 12, 25).
(Comentariile sau Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni, omilia XXXI, p.
328)
,,Dac tu voiesti poate a Ii rvnitor, eu nu te mpiedic, numai n scop
de a ajunge la aceeasi nltime cu el, iar nicidecum spre a-l pogor pe dnsul
de acolo; nu cu scop de a-l njosi, ci spre a te ridica si tu la aceeasi nltime
si s arti aceleasi virtuti ca el. Aceasta este pizm sau rvn Irumoas, a
urma, iar nu a rzboi; a nu te scrbi pentru binele altora, ci a te nelinisti
pentru relele tale ceea ce pizma Iace cu totul dimpotriv. (Comentariile
sau Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni, omilia XXXI, p. 329)
,,V rog ca, prsind aceast cale rea si primejdioas, s ne ntoarcem
spre aceast pizm nobil numit rvn, cci o asemenea pizm este mai
nIlcrat dect orice Ioc puternic si din ea izvorsc bunttile cele mai
1426
mari. AstIel si Pavel povtuia spre credint pe cei dintre Iudei, zicnd: C
doar a 1ace trupul meu s ra;neasc, i s mantuiesc pe ;reunul dintr-
inii (Rom. 11, 14). Cel ce rvneste sau pizmuieste dup cum voia Pavel, nu
se scrbeste cnd vede pe altul sporind, ci cnd se vede pe sine rmas n
urma aceluia. Nu asa ns Iace si zavistnicul, ci cnd vede pe altul Icnd
bine, atunci se nelinisteste si se scrbeste, si ntocmai ca un trntor, se
dezmiard la durerile si nenorocirile strine, iar el nu ncearc a ridica
niciodat pe aproapele, ci dimpotriv, cci plnge de ciud cnd vede pe
altul ridicat, ba nc Iace totul spre a-l dobor cu desvrsire. (Comentariile
sau Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni, omilia XXXI, p. 329)
,,Iubitilor, s Iugim de pizm sau zavistie. Pentru ce pizmuiesti,
spune-mi? c Iratele tu a primit vreun har? Dar de la cine l-a primit, spune-
mi, oare nu de la Dumnezeu? Asadar, tu prin aceasta ti ndrepti suprarea si
necazul mpotriva aceluia care a dat acel har. Ai vzut ce Iel de ru trage
dup sine pizma, la ce nltime de pcate duce pe cineva si ce prpastie sap
pizmasului? S Iugim deci de dnsa, iubitilor, si nici s nu mai zavistuim pe
nimenea, dar si pentru cei ce zavistuiesc s ne rugm lui Dumnezeu si s
Iacem totul spre a le stinge aceast patim, iar nu ca acei prosti cari, voind a-
i nvinovti, Iac totul ca nc mai mult s aprind Ilacra. Noi ns s nu
Iacem asa, ci s-i plngem si s-i jelim, cci ei singuri sunt cei nedrepttiti,
avnd cu dnsii acel vierme care ntruna le roade inima, si adugndu-si ntr-
nsii o otrav care este mult mai amar dect orice venin.
S rugm deci pe iubitorul de oameni Dumnezeu, ca si patima acelora
s o preIac, dar si pe noi s ne Iereasc a cdea n acea boal.
(Comentariile sau Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni, omilia XXXI, p.
330)
,Ce nebunie mai e si asta? Spune-mi: de ce Iaci astIel? Ce te-a
apucat? Te necjeste Iaptul c Iratele tu este Iericit, important si
Iaimos? Dimpotriv, pentru acestea ar trebui s te bucuri si s-I
multumesti lui Dumnezeu. Toti crestinii suntem un trup, iar capul
nostru este Hristos si Iiecare suntem mdulare unii altora (Rom., 12,
5). De aceea, atunci cnd se ntristeaz si suIer un mdular, si
celelalte suIer cu el, iar cnd unul dintre mdulare se bucur si este
Iericit, atunci si celelalte sunt bucuroase (1. Cor., 12, 26), cci printr-
un mdular se slveste ntreg trupul, dar si capul, adic Hristos. Cu
toate acestea, tu, n loc s te bucuri, suIeri. SuIeri pentru c este slvit
1427
Dumnezeu. Iat pn unde te duce patima ta! (Din vol. !roblemele
;ietii, p. 234)
,NeIericiti sunt si au Iost toti oamenii invidiosi din toate timpurile
si din toate locurile, pentru c se chinuiesc din pricina ruttii lor si, mai
mult dect att, sunt izgoniti de Dumnezeu pentru acest pcat
nIricostor. Nu le rmne altceva de Icut dect s se pociasc si s
dobndeasc smerenie si dragoste, ca s primeasc liniste suIleteasc si
bunvointa lui Dumnezeu. (Din vol. !roblemele ;ietii, p. 240)
,Ce alt ru va Ii mai mare ca aceast ameteal si nebunie? Spune-mi
Irate, ce tremuri asa si te nrosesti? Ce ru si s-a Icut tie, ticloase? C s-a
Icut Iratele slvit si strlucit ti s-ar cdea s te bucuri si s slvesti pe
Dumnezeu, cci vezi trupul cel asemenea tie, parte luminoas si strlucit.
Ce zici, c prin mine ar ;rea Dumne:eu s se sl;easc? Bucur-te dar
mbogtindu-se si sporind Iratele, c se slveste iarsi Dumnezeu prin tine
c, desi a Iost vrjmas si potrivnic, Dumnezeu printr-nsul S-a slvit. S-ar
cdea s Iaci pentru aceasta pe vrjmas prieten, iar tu Iaci pe prieten
vrjmas. De vreme ce Dumnezeu se slveste prin norocul aceluia, dar tu n
ce chip arti pe Dumnezeu ca mprat al aceluia pentru Iacerea de bine?
(Din vol. Mrgritarele S1antului Ioan Gur de ur, p. 52)
ISPITELE (atacul ispitelor)
,Vrjmasul nostru este pirat - iar piratul nu vesteste timpul cnd are s
nvleasc, ci de multe ori cade asupra noastr cnd dormim si nu avem nici
o grij. (Cele dintai omilii la Facere, cuvntul al noulea, p. 123)
,,Nu cei ce Iac Iapte mrsave, Iie ct de mici, nIurie acea Iiar
slbatic, ci cei ce Iac cele bune. Asa c atunci cnd vezi vreun brbat drept
Icnd Iapte mari si suIerind mii de rele, tu s nu te minunezi, ci dimpotriv,
atunci s te minunezi, cnd diavolul primind multe rni, ar sta linistit si ar
primi rnile cu nepsare. Fiindc nici atunci cnd sarpele ar Ii ntruna
ntepat, si s-ar nIuria si repezi mpotriva celui ce-l nteap, nc nu ar trebui
a ne mira. Cci si diavolul se repede mpotriva tuturor mai grozav dect
orice sarpe, si ntocmai ca o scorpie scotndu-si acul, se ridic n sus.
Dar nu aceasta s v nIricoseze pe voi, Iiindc pe cel ce se ntoarce
de la rzboi n urma biruintei, Iireste c-l vei vedea plin de snge, si de multe
ori rnit. Deci si tu cnd vezi pe cineva Icnd milostenie si celelalte mii de
1428
buntti, si prin aceasta tind puterea diavolului s nu te minunezi la urm
dac l vei vedea czut n ispite si primejdii, si nici s te sperii, Iiindc
tocmai pentru aceea a czut n ispite, pentru c a lovit cu putere pe diavolul.
Dar, :ici tu, cum de i-a ingduit Dumne:eu una ca aceasta? Ca mai mult
nc s se ncununeze, si diavolul s primeasc nc mai multe rni.
(Comentariile sau Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni, omilia XLIII, p.
464)
,,. unui slab chiar Pavel poate s-i aduc vtmare, pe cnd pe cel
tare nici Satana nu poate s-l vatme vreodat. (Cu;ant la Duminica intai a
S1antului i Marelui !ost, n vol. Omilii la !ostul Mare., pp. 44-45)
,Cci de ce preoti s-a bucurat Avraam?, spune-mi! De ce nvttori?
de ce catehez? de ce ndemn? de ce sIat? acolo unde nu era nici scris, nici
lege, nici prooroci, nici nimic altceva din unele ca acestea. Ci naviga pe o
mare nenavigat, mergea pe un drum neumblat, si aceasta desi provenea
dintr-o si un tat necredincios. Si totusi acestea nu l-au vtmat cu nimic, ci
a strlucit att de mult prin virtute nct a anticipat prin Iapte pe Cel care
dup mult timp, dup prooroci si Lege si dup o att de mare pedagogie,
avea s-i educe pe oameni prin semne si minuni, pe Hristos (...) (Scrisori
din exil, Ctre cei ce se scandali:ea: de 1rdelegile i persecutiile comise
i despre !ronia lui Dumne:eu, XIII, 1-2, n vol. Scrisori din exil. Ctre
Olimpiada i cei rmai credincioi. Despre deprimare, su1erint i
!ro;ident., p. 304)
,Vezi c aceia Ir minte si nepstori nu cstig nimic din cele ce le
sunt de Iolos, dar cei cu minte teaIr si treji scot cel mai mare Iolos din cele
pentru care altii se scandalizeaz? Acest lucru poate Ii vzut si n cazul lui
Iuda si al lui Iov. Fiindc Iuda n-a Iost mntuit nici de Hristos Care a
ndreptat lumea, dar Iov n-a Iost vtmat nici de diavolul care i-a pierdut pe
attia. Unul desi a ptimit mii de rele a Iost ncununat; dar acela care a vzut
si a Icut el nsusi semne, care a nviat morti si a izgonit demoni cci si el
primise aceast putere care a auzit zeci de mii de lucruri despre mprtie
si gheen, care a luat parte la acea Ioarte nIricostoare Cin si se bucurase si
se bucurase de tot atta Iavoare si purtare de grij ct si Petru, Iacob si Ioan,
sau mai bine zis de mult si mult cci pe lng cealalt purtare de grij si
pogormnt de care a avut parte, cci i se ncredintaser si banii pentru
sraci , acesta a Iost cuprins atunci de un delir att de mare si, primindu-l
pe satan prin iubirea de argint, a devenit n gndul su trdtor si a svrsit
1429
rul de cpetenie vnznd un asemenea snge pe treizeci de arginti si
trdnd pe Stpnul cu o srutare. Cti crezi c nu s-au lsati scandalizati
atunci de Iaptul c trdarea Iusese Icut de un ucenic? (Scrisori din exil,
Ctre cei ce se scandali:ea: de 1rdelegile i persecutiile comise i despre
!ronia lui Dumne:eu, XIV, 13-15, n vol. Scrisori din exil. Ctre Olimpiada
i cei rmai credincioi. Despre deprimare, su1erint i !ro;ident., p.
311)
ISPITELE (cauzele ispitelor)
,,Cine ns este usuratic la minte si nu are un ndemn tare spre bine,
acela cade n pcat si se arunc pe sine n pierzare, chiar de nu ar Ii
diavolul. (Cu;ant la Duminica intai a S1antului i Marelui !ost, n vol.
Omilii la !ostul Mare., p. 41)
,,Noi admitem c la Ioarte multe pcate Satana ne ademeneste; ns la
cele mai multe noi nsine ne dedm, prin trndvia si lenevirea noastr.
Nicieri nu zice SInta Scriptur c, la Iratricidul lui Cain Satana ar Ii Iost n
joc. Dar s presupunem c Satana a soptit lui Cain gndul cel ru, totusi
vinovtia pcatului rmne asupra aceluia care a primit soptirea, a urmat ei
si i-a dat cel dinti prilej de a se apropia de suIletul su.
De asemenea, nici amgirea Evei nu se poate n totul prescrie Satanei,
ci Iemeia a Iost nselat si de propria ei poIt. Aceasta o arat nssi SInta
Scriptur prin cuvintele: Si a ;:ut 1emeia c bun este pomul la mancare, i
a plcut ochilor la ;edere, i luand din rodul lui, a mancat (Fac. 3, 6).
ns zicnd eu acestea, nu voiesc s eliberez pe Satana de ocar, c el
pndeste pe Iiii omenesti, ci voiesc s zic numai c, dac noi n-am pctui
cu propria noastr voint, nimeni n-ar putea s ne arunce n pierzare. Iar cel
ce se las amgit asa lesne ca Eva, sau precum Cain, acela de dinainte
trebuie s Ii Iost usuratic la minte si nu cu destul paz asupra sa, cci
Satana n-ar Ii avut atta putere dac suIletul ar Ii Iost priveghetor si cu
ngrijire de mntuirea sa. (Cu;ant la Duminica intai a S1antului i Marelui
!ost, n vol. Omilii la !ostul Mare., pp. 45-46)
ISPITELE (Ierirea de ispite)
,S nu mergem n ntmpinarea ncercrilor, ci s Iugim de ele si s le
evitm. (Omilii la Matei, omilia XIV, I, n col. PSB, vol. 23, p. 165)
1430
,Nu suntem asa de usor biruiti cnd nu vedem cele ce ne ispitesc,
ca atunci cnd ele stau naintea ochilor. Mai usor poti nIrna poIta de
Iemei cnd nu vezi Iemeie Irumoas, dect cnd te uiti mereu la ea.
(Cu;ant de laud la S1antul Mucenic Lucian, II, n vol. !redici la
srbtori imprteti i cu;antri de laud la s1inti, p. 290)
ISPITELE (Ielurile ispitelor)
, - Dar care sunt sgetile diavolului?
- PoItele cele rele, gndurile cele necurate, patimile cele pierztoare, mnia,
invidia, gelozia, urgia, ura, poIta de bani, si la toate celelalte pcate.
(Omilii la Facere, omilia III, V, n col. PSB, vol. 21, p. 54)
,Attea si attea ci de pierzare a croit diavolul celor ce vor s-i
slujeasc!. (Omilii la Facere, omilia XIII, II, n col. PSB, vol. 21, p. 149)
,Pentru c primul om, prin ascultarea de diavol, a pctuit Iat de
Dumnezeu si a clcat legea, Hristos te nvat cu prisosint s nu asculti de
diavol nici cnd ti porunceste s Iaci o Iapt de porunc. Dar pentru ce
vorbesc de clcare de lege? Chiar dac ti-ar spune demonii s Iaci ceva
Iolositor, nu le da ascultare! De pild Hristos a nchis gura acelor demoni
care-L predicau Fiu al lui Dumnezeu (Luca 4, 41). Pavel, iarsi, la Iel a
certat pe demonii care strigau, desi spusele lor erau cuvinte de Iolos; ci,
mustrndu-i cumplit si oprind viclenia lor, i-a alungat, cu toate c predicau
nvtturi mntuitoare, nchizndu-le gurile si poruncindu-le s tac (Fapte
16, 16-18).
Pentru aceasta nici n pustie Hristos n-a dat ascultare spuselor
diavolului.
- Ce i-a spus?
- Nu numai cu paine ;a tri omul'
Cuvintele Sale au acest nteles: Dumnezeu poate si cu cuvntul hrni
pe cel Ilmnd. Prin aceste cuvinte Hristos i aduce mrturie din Vechiul
Testament (Deut., 8, 3),
iar pe noi ne nvat s nu ne deprtm niciodat de
Stpn, Iie de Ilmnzim, Iie de suIerim un alt necaz. (Omilii la Matei,
omilia XIII, II, n col. PSB, vol. 23, p. 156)
,C dusman de moarte ne este diavolul si, a pornit mpotriva noastr
rzboi nempcat. Nu ne srguim noi att pentru mntuirea noastr, ct se
srguieste el pentru pierderea noastr.
1431
S-l urm, deci, de moarte, nu numai cu cuvintele, ci si cu Iaptele; nu
numai cu mintea, ci si cu lucrurile si s nu Iacem nimic din cele ce ne
porunceste el, c asa vom Iace pe acelea ce ni le porunceste Dumnezeu.
Diavolul, da, Igduieste multe, nu ca s ne dea, ci ca s ne ia. Ne
Igduieste bunuri din Iurtisaguri si rpiri, ca s ne rpeasc mprtia si
dreptatea: pune naintea noastr comorile cele de pe pmnt ca niste curse si
laturi ca s ne lipseasc si de acestea si de comorile cele din ceruri; voieste
s ne mbogtim aici ca s nu ne mbogtim dincolo. Dac nu poate cu
bogtia s ne scoat din mostenirea cea cereasc, atunci apuc alt cale,
calea srciei. Cum a Icut cu Iov. Cnd a vzut c bogtia cu nimic nu l-a
vtmat, mpleteste cu srcia curse, ndjduind s-l biruie prin ea. Poate Ii,
oare, ceva mai Ir de judecat? Nu! C cel ce poate ndura cu cumintenie
bogtia, cu mult mai mult ndur cu brbtie srcia; cel ce nu doreste
averile cnd le are, nu le caut nici cnd i lipsesc, asa precum nici atunci
Iericitul acela, ci prin srcie a ajuns din nou mai strlucit. (Omilii la Matei,
omilia XIII, IV, n col. PSB, vol. 23, p. 160)
,Pe lng altele, diavolul a Icut-o si pe aceasta c nu ne mai dm
seama de rele, c alung rusinea cu multimea celor ce svrsesc rul.
(Omilii la Matei, omilia LXXXI, IV, n col. PSB, vol. 23, p. 921)
,Cumplit lucru, cumplit lucru este cnd Iaci loc n suIlet
patimilor rele. De aceea trebuie s le ndeprtm prin orice mijloc si s nu le
lsm intrare liber; cnd ajung de pun stpnire pe suIlet si-l biruie, dau
nastere la mare vlvtaie, ca si Iocul ce cade pe lucruri care se aprind usor.
V rog deci s Iaceti totul ca s le opriti intrarea. S nu bgati n suIletul
vostru orice pcat, mngindu-v cu acest gnd Ir de Iolos, spunnd: Ce
lucru mare e Iapta aceasta, ce mare lucru cealalt? De aici se nasc mii si mii
de rele. C diavolul, ticlos Iiind, pentru a pierde pe oameni se Ioloseste de
mult viclenie, de mult struint, de mult pogormnt. si ncepe atacul cu
lucruri mici. (Omilii la Matei, omilia LXXXVI, III, n col. PSB, vol. 23, p.
969)
,Ia ascult ce spune Solomon: D-ti seama c mergi prin miflocul
curselor. N-a spus c mergi pe lang curse, ci: prin miflocul curselor. Din
amndou prtile ne pndesc prpstiile, viclesugurile. S-a dus cineva n trg
si a vzut pe un dusman si s-a si aprins numai la vederea lui; a vzut un prie-
ten cruia i mergea bine si l-a pizmuit; a vzut un srac, l-a dispretuit si nu
s-a uitat la el; dac a vzut un bogat, l-a pizmuit; a vzut pe unul asuprit si s-
a mhnit; a vzut pe unul asuprind pe cineva si s-a necjit; a vzut o Iemeie
1432
Irumoas, si s-a prins (n lat). Vezi, iubitule, ce de curse? De aceea spune
Solomon: D-ti seama, c mergi prin miflocul curselor. Curse sunt si acas,
si la mas si la ntruniri. Adesea, unul cu nechibzuint, vorbind plin de
ncredere n mijlocul prietenilor, a rostit vreo vorb ce nu trebuia spus si a
dat de o primejdie asa de mare, nct si-a surpat toat casa.
Prin urmare, trebuie totdeauna s cercetm lucrurile cu luare aminte.
Adesea, pentru cei ce n-au luat seama, si sotia a ajuns o curs, adesea copiii,
prietenii, vecinii. (!redicile despre statui, Partea a II-a, predica a XV-a, p.
87)
,S tii, spune Scriptura, c prin miflocul laturilor treci (nt. Is.
Sir., 9, 13). Ispitele n valuri, grijile multe si mari, rzboiul demonilor
nentrerupt, iar rvsirile patimilor, continue. (Cu;ant de laud la cel
intru S1inti, !rintele nostru Eustatie, arhiepiscopul ntiohiei celei
Mari, I, n vol. !redici la srbtori imprteti i cu;antri de laud la
s1inti, p. 386)
,... acest duh ru, ca dintr-o cettuie, d de acolo de sus tuturor
oamenilor n Iiecare zi porunci nelegiuite si ticloase, nu numai pentru
desIacerea cstoriilor, nici numai pentru mprtirea si pentru conIiscarea
averilor, nici numai pentru uciderea pe nedrept a oamenilor, ci d porunci cu
mult mai cumplite dect acestea: porunceste s Iie smuls suIletul din
legtura lui cu Dumnezeu, lng care se simtea att de bine, s Iie dat
slugilor lui necurate si s Iie silit s triasc mpreun cu ele. Slugile, o dat
ce au pus mna pe suIlet, se poart cu el cu nerusinare si ocri, asa cum e si
Iiresc s Iac niste demoni ri, care cu Iurie si cu nversunare doresc
pierderea si rusinarea noastr. Dezbrac suIletul de toate hainele virtutii si-l
mbrac cu zdrentele viciului, zdrente murdare, sIsiate si pline de miros
urt; si ajunge suIletul mai urt la nItisare dect dac ar Ii gol. Iar dup ce
l-au umplut de toat necurtenia lor, slugile duhului celui ru nu nceteaz de
a se luda cu aceste umilinte cu care au coplesit suIletul. Nu cunosc satiu al
acestei mpreunri ticloase si nelegiuite, sunt ca betivii: cu ct beau mai
mult, cu att le arde mai mult gura dup butur. Tot astIel si slugile duhului
celui ru, mai cu seam atunci se nversuneaz mpotriva suIletului si se
npustesc cu mai mult Iurie si mai slbatic asupra lui, cnd l Iac s
pctuiasc mai mult, cnd l sgeteaz din toate prtile cu ideile lor
nelegiuite, cnd l musc, cnd vars n el otrava cugetrii lor; si nu las
suIletul din mini pn ce nu ajunge s gndeasc si s lucreze ca ei, sau
pn ce nu vd c suIletul a prsit trupul. (pologia ;ietii monahale, 7, n
1433
vol. Despre Feciorie, pologia ;ietii monahale, Despre creterea copiilor.,
pp. 201-202)
,,PoItele trupului apoi iau cu nval mai cumplit pe cei ce triesc n
lume; i subjug prin ochi si chipul Irumos si trupul bine ntocmit; iar un
cuvnt de rusine lsat auzului ne tulbur mintea; de multe ori, si un cntec de
desIru nmoaie tria suIletului nostru. Dar pentru ce vorbesc de aceste mari
ispite? Adeseori, un lucru ce pare a Ii cu totul nensemnat, de pild mirosul
de parIum pe care l las o curtezan n urma ei, robeste suIletul prin simpla
vedere. (Omilii la sracul La:r, cuvntul III, n vol. Omilii la sracul
La:r. Despre soart i !ro;ident., p. 70)
,Diavolul reia cele trei siretlicuri care i-au reusit att de bine la
primii nostri printi, si pe care le Ioloseste att de struitor cu Iiecare
din noi: ispita slavei desarte si a curiozittii, ispita mndriei, ispita
senzualittii; acela este izvorul ntreit de unde ies toate celelalte
seductii. (Din vol. Bogtiile oratorice, p. 289)
,Privitor la armele dusmanului, care sunt ele? Care sunt sgetile
aprinse, pe care le trage el asupra suIletului nostru? PoIta rea,
gndurile necurate, aIectiunile stricate; mniile nestvilite, invidia,
ura, cupiditatea, patimile rusinoase si tot ceea ce poate oIeri rul n
varietti diIerite (Din vol. Bogtiile oratorice, p. 455)
ISPITELE (Iolosul rbdrii ispitelor)
,Omul tare, cu grij de el si treaz, ajunge prin aceste ispite mai
puternic; si cu ct se prelungesc necazurile, pe att i creste si brbtia; pe
cnd omul trndav si nepstor se clatin si cade ndat, de-ar veni doar o
boare trectoare de ispit; cade, nu din pricina naturii ispitelor, ci din pricina
slbiciunii vointei. (Omilii la Facere, omilia II, V, n col. PSB, vol. 21, p.
45)
,Diavolul chiar cnd vede c n-o poate scoate la capt cu noi ne
prseste de teama ca nu cumva el nsusi s ne dea prilejul s dobndim mai
multe cununi. (Omilii la Matei, omilia XV, VIII, n col. PSB, vol. 23, p.
189)
,Acel demon viclean i-a putut rpi (lui Iov n.n.) averile, dar nu i-a
putut rpi dragostea cea ctre Dumnezeu, ci chiar mai puternic l-a Icut; si
1434
ncercndu-l cu tot Ielul de necazuri, l-a Icut s se mpodobeasc cu si mai
multe bunuri. De aceea diavolul era n ncurctur mare; cu ct i ddea mai
multe lovituri, cu att l vedea c ajunge mai puternic. (Omilii la Matei,
omilia XIII, IV, n col. PSB, vol. 23, p. 160)
,S nu ne mputinm n ispite, cci nimeni nu poate s Iie n tovrsia
lui Hristos dezmierdndu-se, dormitnd si lenevindu-se, nimeni, zic, din cei
ce vietuiesc o astIel de viat molesit, ci numai cei ce triesc n ispite si neca-
zuri, cei ce cltoresc pe crarea cea strmt, numai aceia vor sta aproape de
Dnsul. Cci si El pe aceeasi cale a cltorit, pentru care si zicea: Fiul Omului
nu are unde s-i plece capul (Mt., 8, 20). Deci nu te ntrista Iiind necjit,
gndindu-te cu cine te ntovrsesti, cum te cureti prin ispite si cte cstigi de
aici. (Talcuiri la Epistola a doua ctre Corinteni, omilia I, p. 11)
,Nu au Iost dnsii ispititi n zadar, ci prin acele ispite s-au Icut
ncercati prin rbdare; si nc ceva mai mult, cci nu zice simplu rbdare, ci
nc ceea ce era mai mult dect rbdarea: bucurie. Si chiar nici bucuria
aceasta nu o spune cum s-ar ntmpla, ci prisosinta bucuriei lor - Iiindc mult
si negrit bucurie le pricinuiser lor acele ispite. (Talcuiri la Epistola a
doua ctre Corinteni, omilia XVI, p. 155)
ISPITELE (ngduirea ispitelor de ctre Dumnezeu)
,Hristos a Icut si a suIerit totul pentru nvtarea noastr; a primit s
Iie dus n pustie si s se lupte cu diavolul, ca Iiecare om botezat s nu se
tulbure dac dup botez suIer ncercri si ispite mai mari la care nu se
astepta, ci s ndure totul cu curaj, stiind c tot ce i se ntmpl e Iiresc s i
se ntmple. De aceea ai luat arme, nu s trndvesti, ci s lupti! De aceea
nici Dumnezeu nu opreste ncercrile care vin peste tine dup ce te-ai
botezat; n primul rnd, ca s cunosti c prin botez ai ajuns cu mult mai
puternic; n al doilea rnd, ca s rmi smerit si s nu te mndresti cu
mretia darurilor primite la botez, pentru c ncercrile pot s-ti nIrng
cerbicia; n al treilea rnd, ca vicleanul diavol, care pune nc la ndoial
ndeprtarea ta de el, s se ncredinteze, prin ncercrile la care te supune, c
l-ai prsit deprtndu-te deIinitiv de el; n al patrulea rnd, ca s ajungi,
prin ncercri, mai tare chiar dect Iierul; n al cincilea rnd, ca s capeti o
dovad evident a vistieriilor ncredintate tie. Nici nu s-ar npusti diavolul
asupra ta, dac nu te-ar vedea ntr-o mai mare cinste. De aceea si la nceput
s-a npustit asupra lui Adam, tocmai pentru c-l vzuse bucurndu-se de
1435
mare slav; De aceea a pornit rzboiul cu Iov, pentru c-l vzuse ncununat
si ludat de Dumnezeul universului.
- Atunci pentru ce Hristos spune: Rugati-; ca s nu intrati in ispit?
(Matei 26, 41) m-ar putea ntreba cineva.
- Tocmai pentru a ne arta c Iisus nu S-a dus n pustie c a vrut s Se
duc, ci c a Iost dus de Duhul potrivit unei rnduieli dumnezeiesti, lsndu-
ne s ntelegem s nu ne bgm singuri n ncercri, ci s le nIruntm cu
curaj atunci cnd suntem trti n ele. (Omilii la Matei, omilia XIII, I, n col.
PSB, vol. 23, pp. 153-154)
,Un organizator de jocuri atletice publice, dac ar avea un prieten
printre atleti, n-ar voi s-l ncununeze numai pentru c este prieten cu el, ci
si pentru ostenelile sale, pentru vrednicia lui; si aceasta mai cu seam pentru
c l iubeste. Tot asa si Hristos; pe aceia pe care-i iubeste, pe aceia mai ales
vrea s-i vad biruitori si prin propriile lor puteri, nu numai prin ajutorul
Lui. (Omilii la Matei, omilia LV, I, n col. PSB, vol. 23, p. 634)
,Spun (apostolii n.n.) c toate acestea (ispitele, ncercrile si
necazurile n.n.) au Iost ngduite de Dumnezeu si pentru smerita cugetare a
lor, si pentru ntrirea altora. Ca s nu m inalt, zice, datu-s-a mie imbolditor
ingerul satanei, si iarsi: ca s nu cugete cine;a de mine mai mult decat
;ede i aude ce;a de la mine (2 Cor., 12, 7 si 6); si iarsi: ca s nu 1im
ndfduind spre noi - dar aici mai mult ca s arate puterea lui Dumnezeu. Ai
vzut ct cstig este din ispite? Cci si puterea lui Dumnezeu a artat-o aici, n
acelasi timp si harul Lui l-a descoperit nc mai mult. (Talcuiri la Epistola a
doua ctre Corinteni, omilia IX, pp. 93-94)
,Ispitele, prin Iirea lor, sunt Icute s ne trezeasc atunci cnd
motim, s ne destepte si s ne Iac mai cu bgare de seam. Cnd vezi deci,
iubitule, o ispit care acum se stinge, apoi iar se aprinde, s nu te
descurajezi, nici s Iii abtut, ci ai bune ndejdi, socotind n tine nsuti c
Dumnezeu nu din ur, nici din scrb ne d pe minile dusmanilor, ci pentru
c vrea s ne Iac mai rvnitori si s ne apropie mai mult de Sine. Drept
aceea s nu ne descurajm, nici s nu dezndjduim de schimbarea spre mai
bine, ci s ne asteptm c Ioarte curnd va veni seninul, si, lsnd n seama
lui Dumnezeu sIrsitul tuturor larmelor ce ne mpresoar, iarsi s ne vedem
de ale noastre si s punem iar la mijloc nvttura obisnuit. (!redicile
despre statui, Partea a II-a, predica a XIV-a, pp. 59-60)
1436
,ns cine zice lupt, zice adversari, si cine zice adversari zice
ispit. Pentru ca noi s triumIm trebuie ca s se angajeze
lupt, si o lupt nu se poate angaja dect dac suntem atacati.
De acolo sunt multimea dusmanilor pe care ni-i prezint
Dumnezeu si peste care trebuie s triumIm. (Din vol. Bogtiile
oratorice, p. 287)
,Dumnezeu urmreste un ntreit scop n ispitirile noastre. Prin
ele noi ne dezvoltm energia noastr si noi nselm Iortele noastre.
Prin ele ni se oIer o ocazie strlucit de a arta cerului si pmntului
ruptura noastr cu diavolul si unirea noastr de neatins cu Dumnezeu.
Ele sunt n sIrsit cele care ne arat mrimea si pretul cuceririi vesnice
a crei conditie sunt ele. (Din vol. Bogtiile oratorice, p. 289)
ISPITELE (Dumnezeu nu ngduie s Iim ispititi mai presus de puterile
noastre)
,Dumnezeu ne-a dat lupte pe msura noastr si nu a lsat peste
puterile noastre nici o durere sau osteneal. (Omilii la Epistola ctre
Filipeni, omilia a III-a, p. 51)
,Dar iubirea lui Dumnezeu d msur intensittii suIerintelor, nu
numai duratei lor. Asa cum antrenorul nu-i antreneaz pe toti tinerii n
acelasi Iel pentru lupt, ci celor slabi le d adversari slabi iar celor mai
puternici adversari voinici. l aIel si Dumnezeu d Iiecruia dintre noi ispite
dup msura puterilor lui. Dup cum spun eApostolul, ispitele pe care le
nIruntm sunt pe msura noastr. Si Dumnezeu nu ngduie s Iin ncercati
mai presus de puteril enoastre, ci atunci cnd vine o ispit ne d si calea de
iesire din ea, ca s-o putem rbda (I Corinteni 10, 13). Prin asemenea metode
tmduieste si mntuieste Domnul suIletele nostre, si de aceea trebuie s-I
multumim si s-L slvim. (Din vol. !roblemele ;ietii, pp. 31-32)
ISPITELE (biruirea lor)
,Prin mult cugetare asupra dumnezeiestilor Scripturi, s oprim orice
atac al vicleanului demon. Cnd ne cede c studiem mult crtile
duhovnicesti, nu numai c nu ne atac, dar nici nu ndrzneste s cate la noi,
pentru c stie c ncercarea lui e zadarnic si c ndrzneala se ntoarce pe
capul lui. (Omilii la Facere, omilia XXXVII, I, n col. PSB, vol. 22, p. 41)
1437
,Cnd suntem tulburati de patimi sau de poIte rele sau de ur sau de
mnie sau de invidie, s ne gndim la Cel ce locuieste n noi si s alungm
departe de noi niste gnduri ca acestea. S ne rusinm de covrsitorul har dat
nou de Dumnezeu. (Omilii la Facere, omilia VIII, VI, n col. PSB, vol.
21, p. 106)
,Si uit-te unde L-a dus Duhul! Nu L-a dus n oras sau n piat, ci n
pustie, pentru c Duhul voia ca diavolul s-L ispiteasc pe Iisus nu numai
prin Ioame, ci voia ca si pustietatea locului s-i dea diavolului prilej de
ispit. C atunci mai cu seam ne atac diavolul cnd ne vede singuri, cu noi
nsine. Asa a ispitit-o pe Iemeie la nceput, cnd era singur si nu era cu ea
brbatul. Dimpotriv, cnd diavolul vede c suntem cu altii si adunati mai
multi la un loc nu are atta cutezant si nici nu ne atac. Mai cu seam
pentru aceasta trebuie s venim ct mai des la biseric, ca s nu Iim prinsi
usor de diavol. (Omilii la Matei, omilia XIII, I, n col. PSB, vol. 23, p. 154)
,. demonul nu gsete odihn, ca s arate c demonii cu uneltirile
lor pun negresit mna pe omul care nu se cuminteste. Si ar trebui s se
cuminteasc pentru dou pricini: prima, c a suIerit mai nainte; a doua,
pentru c a scpat. Dar, mai bine spus, mai este si o a treia pricin:
amenintarea c are s suIere ceva si mai ru. (Omilii la Matei, omilia
XLIII, IV, n col. PSB, vol. 23, p. 514)
,Cnd n munte a Iost ispitit de diavol Hristos l-a biruit si l-a dobort
la pmnt, desi nc nu stia c era Hristos. Cu aceste cuvinte ns l-a prins n
plas: prin blndete l-a dobort, prin buntate l-a biruit. F si tu la Iel! Dac
vezi c un om ajunge diavol si se apropie de tine, biruie-l si tu tot ca Hristos.
Ti-a dat Hristos putere s Iii ca El dup puterea ta. Nu te spimnta cnd
auzi aceste cuvinte. Atunci spimnteaz-te c nu esti ca El. (Omilii la
Matei, omilia LXXVIII, IV, n col. PSB, vol. 23, p. 893)
,,Sunt si ispite pe care cineva nu le poate suIeri. Si care sunt? Toate,
cum s-ar zice, Iiindc putinta de a le nvinge st n ajutorul lui Dumnezeu, pe
care l putem cstiga numai prin voia noastr. Pentru aceea, ca s aIli si s
vezi c nu numai pe acele ispite care covrsesc puterile noastre, dar nici
chiar pe cele omenesti nu este cu putint a le rbda cu usurint Ir de
ajutorul de sus, a adogat: Ci impreun cu ispita ;a 1ace i s1aritul, ca s o
puteti su1eri. (1 Cor. 10, 13) Nici chiar ispitele cele cumptate, :ice, nu le
1438
putem imprtia cu ale noastre puteri, ci i aici a;em trebuint de afutorul
lui, ca s putem scpa, i mai inainte de a scpa s putem rbda. Cci
numai el d omului i rbdare, in acelai timp adaog i o grabnic
scpare, aa c prin aceasta ispita se 1ace uoar de purtat. Aceasta o d a
se ntelege cnd zice: ;a 1ace i s1aritul, ca s o puteti su1eri, si la sIrsit
pune totul n seama lui Dumnezeu. (Comentariile sau Talcuirea Epistolei
intai ctre Corinteni, omilia XXIV, pp. 248-249)
,,Dup cum soarele si sloboade razele sale asupra multor spurcciuni
si apoi iarsi si le trage tot curate, tot asa si noi, ba nc chiar mai mult,
nvrtindu-ne n mijlocul lumii, vom rmnea curati dac vom voi.
(Comentariile sau Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni, omilia XXV, p.
260)
,Vznd cursele, s ne gndim cununa cereasc. (Din vol. Despre
Rai i Scriptur. Despre iubirea lui Dumne:eu pentru noi. Despre Se:ut-
a Imprteasa de-a dreapta Ta~~, p. 28)
,Cci si psrile, ct vreme despic vzduhul nalt, nu sunt prinse; tot
asa si tu, ct timp vei privi la cele de sus, nu vei Ii prins cu usurint, nici n
lat, nici n vreo curs. Diavolul e psrar; zboar deci mai presus de
trestiile
255
lui. Cine zboar n sus, nu se va mai minuna de nici unul din
lucrurile omenesti, ci, dup cum, cnd ne-am suit n vrIul unui munte nalt,
ni se par asa de mici si zidurile si orasul, iar oamenii n mersul lor pe pmnt
seamn cu niste Iurnici, tot astIel, cnd te-ai nltat cu mintea pe culmea
nalt a ntelepciunii, nu te mai poate misca nici unul din lucrurile omenesti,
ci toate ti se vor prea mici: bogtia, slava, puterea, acestea si altele de acest
Iel, cnd te uiti la cele ceresti. (!redicile despre statui, Partea a II-a, predica
a XV-a, pp. 87-88)
,Nici srcia, nici nevoia, ndeobste nimic din cele dinaIar nu poate
s ne mpiedice, de a birui pe Satana ndeobste. Este adevrat c Satana ne
ispiteste, dar nimeni s nu pseasc pragul casei sale pn ce nu va Ii rostit
cuvintele: M lepd de tine, Satano, i de toat des1tarea ta, i de toat
slufba ta, i m dau tie Hristoase' Nu iesi niciodat din cas Ir s Ii rostit
cuvintele acestea. Ele trebuie s Iie pentru tine toiag, o arm si o trie
255
Tlcuirea D-lui ProI. SteIan Bezdechi: Trestia din care a Icut latul. (n.s. 1, p. 87)
1439
nenvins. Pe lng aceste cuvinte mai I si semnul SIintei Cruci pe Iruntea
ta, si atunci nici un om, nici chiar Satana nu te va vtma, cnd totdeauna te
va vedea asa narmat. Atunci tu vei ridica semnul de biruint asupra Satanei,
si vei dobndi cununa drepttii (Cu;ant la 7 Ianuarie, :iua S1antului Ioan
Bote:torul, n vol. !redici la duminici i srbtori., p. 266)
,,Cel care vede pe dusman gata de atac alearg repede si se altur
celui care poate s-l ajute. Tot asa Iac si copiii: cnd vd ceva de care se
tem, si gsesc scparea la snul mamei; se agat de hainele ei, se tin cu trie
de ele si nu se desprind orict ar cuta cineva s-i smulg. (Despre neca:uri
i biruirea tristetii (I. Ctre Staghirie, ascetul care era chinuit de demon.
Cu;ant de s1tuire, n vol. Despre mrginita putere a dia;olului. Despre
cint., pp. 128-129)
,Si tu dar, cnd ti vine vreo bntuial sau de la oameni sau de la
diavoli, la Dumnezeu alearg, pe Stpnul tu l cheam, c Dumnezeu
pururea cu noi este, c zice n Scripturi: Inc grind tu, iti ;oi :ice iat-M,
ca si cum ti-ar zice Dumnezeu c tu nc nu sIrsesti cuvntul tu si iat-M
c sunt lng tine si aud ce-Mi zici. Tu nc nu sIrsesti rugciunea ta si El
ti d sntatea suIletului si a trupului tu. (Din vol. Mrgritarele S1antului
Ioan Gur de ur, p. 155)
IUBIREA DE ARGINTI (deIinitia)
,Da, rdcina tuturor relelor este iubirea de argint (I Tim., 6, 10)
(.) Culmea pcatelor, acropola pcatelor, ca s spun asa, este goana nebun
dup bani. (Omilii la Facere, omilia XX, V, n col. PSB, vol. 21, p. 242)
,Iubirea de argint nu se numeste doar Iaptul de a poIti multe, ci cu
deosebire de a Ii mptimit dup bani. A poIti mai mult dect e necesar,
aceasta este iubirea de argint cea mai grozav. (Omilii la Epistola ctre
Filipeni, omilia a VII-a, p. 122)
,Iubirea de argint este rdcina tuturor relelor. (Omilii la Epistola
ctre Filipeni, omilia a VII-a, p. 122)
,Iubirea de arginti nu este o poIt Iireasc, ca cele pe care le-a pus
Dumnezeu n om atunci cnd l-a plsmuit.Cum sunt, de pild, poItele
mncrii si somnului, n anumite limite, Iiresti si necesare, pentru c dac nu
1440
sunt satisIcute omul moare. PoIta trupeasc este natural, nu este ns si
necesar, ntru-ct multi au biruit-o si o biruiesc Ir s pteasc vreun ru.
PoIta banilor, dimpotriv, nu este nici natural, nici necesar. Este de prisos.
De aceea Iaptul de a ne lsa stpniti de ea depinde cu totul de vointa
noastr. (Din vol. !roblemele ;ietii, p. 45)
IUBIREA DE ARGINTI (- rdcina tuturor relelor)
,C iubirea de argint este rdcina tuturor relelor (I Timotei 6, 10).
De aici izvorsc dusmniile, certurile si rzboaiele, de aici intrigile,
batjocurile si bnuielile, de aici omorurile, tlhriile si proIanarea
mormintelor. Din cauza iubirii de argint, nu numai cettile si trile, ci si
drumurile, si locurile cele nelocuite, si muntii, si vile, si dealurile, si cu un
cuvnt Iiece palm de pmnt din lumea ntreag este plin de snge si de
omoruri. Si nici marea n-a scpat de acest ru, cci si pe ea s-a asezat cu cea
mai mare Iurie, cci si acolo se gsesc pirati care o hituiesc n toate prtile
si si bat capul de a gsi vreun mijloc nou de hotie. Din cauza iubirii de
argint s-au rsturnat si legile Iirii, s-au zguduit legturile Iamiliale si s-au
corupt nsesi legile dumnezeiesti. Tirania aceasta a iubirii de argint nu numai
contra celor vii si-a narmat minile, ci chiar si contra celor morti, si nu se d
n lturi nici naintea mortii, ci sprgnd sicriele si ntinde minile spurcate
asupra trupurilor celor morti, si cel scpat de viat nu poate scpa din
ghearele ei. Orisicte rele ai vedea n lume, Iie n cas, Iie n trg, Iie n
tribunale, Iie n palatele mprtesti, Iie oriunde, toate le vei vedea izvornd
de aici. Acest ru a umplut totul de snge si omoruri, a aprins Ilacra
gheenei, acesta a Icut ca cettile cu nimic s nu Iie mai bune dect pustiul,
ba nc cu mult mai ru. (Omilii la Epistola ctre Romani a S1antului
postol !a;el, omilia XI, pp. 194-195)
,Iubirea de arginti este rdcina relelor. ntunec suIletele noastre, ne
Iace s nesocotim chiar legile Iirii, ne scoate din minti, nu ne las s mai
tinem seam nici de prietenie, nici de nrudire, de nimic. O dat ce ne-a
betegit ochii mintii, ne Iace s mergem n ntuneric. Si ca s vezi bine c asa
este, uit-te ct de multe buntti a alungat din suIletul lui Iuda iubirea de
argint. Cnd iubirea de argint a intrat n suIletul lui, ea a nvluit cu vlul
uitrii totul: prtsia cu Hristos, prietenia, mprtirea aceluiasi trai,
nvttura aceea minunat. Bine a spus Pavel c rdcina tuturor relelor
este iubirea de argint (I Tim., 6, 10). (Omilia a II-a la Jan:area lui Iuda
(Cu;ant in S1anta i Marea Joi, III, n vol. !redici la srbtori imprteti
i cu;antri de laud la s1inti, p. 65)
1441
IUBIREA DE ARGINTI (nasterea ei)
,Nimic nu ne Iace s iubim att de mult banii ca dragostea de slav!
Pentru dragostea de slav oamenii au n jurul lor turme de robi, roiuri de
eunuci, cai mbrcati n aur, mese de argint si celelalte pe care le nscocesc
mai de batjocur dect acestea! C nu le nscocesc ca s mplineasc o lips,
nici ca s le Iac plcere, ci ca s le arate altora!. (Omilii la Matei, omilia
XX, II, n col. PSB, vol. 23, pp. 263-264)
,Dac nu poti dispretui averile, cum crezi c ai s poti birui alt
patim? Cum ai s poti birui poIta, dorinta de slav, mnia, Iuria? Nu te
crede nimeni de-ai spune asta! Se spune c poIta trupului, mnia si Iuria i
se
datoresc Ielului cum este alctuit trupul Iiecrui om; doctorii atribuie tot
alctuirii trupului patimile mari; ei sustin c oamenii mai Iocosi sunt mai
desIrnati, pe cnd cei cu temperament rece sunt nclinati spre mnie si
Iurie; dar nimeni n-a auzit vreodat pe cineva spunnd c este cineva zgrcit
din pricina alctuirii trupului lui. Deci iubirea de argint se datoreste numai
trndviei si este o boal a unui suIlet nesimtitor la durerea altuia. (Omilii
la Matei, omilia LXXXI, V, n col. PSB, vol. 23, p. 923)
,S nu considerm c iubirea bogtiilor este un tiran; s nu imputm
aceast tiranie dect lasittii noastre. Multi oameni zic c ei nu stiu ceea ce
este argintul. Aceast dorint nu ne este natural; dorintele naturale sunt
nscute cu noi de la nceput si mult vreme nu s-a stiut ce este aurul si
argintul. De unde s-au produs n noi aceste dorinte dup bogtii? Din slava
desart si din prerea noastr cea mare despre noi nsine. Printre dorintele
care se aIl n om, unele sunt necesare, altele sunt naturale si sunt care nu
sunt nici una nici alta. Spre exemplu: sunt dorinte care dac nu sunt
mplinite, Iac s moar trupul, si acelea sunt naturale si necesare, ca dorinta
de a mnca, de a bea, de a dormi. PoIta trupului este natural, dar nu este
necesar; cei mai multi au stpnit-o si nu au murit. Iubirea bogtiilor nu
este nici natural, nici necesar, ci n plus. Dac vrem, noi vom nltura
jugul acestei tiranii. (Comentar la E;anghelia de la Ioan, omilia LXXIV, 3,
p. 382)
,Strmosii nostri din vechime nici mcar nu stiau ce-i banul, nu
umblau dup aur si argint. Asadar cum de a aprut att de struitor iubirea de
arginti la oamenii care au venit dup ei? Din pricina slavei desarte si a
plcerilor trupesti, dar si din cauza trndvirii si a necredintei n pronia lui
Dumnezeu. (Din vol. !roblemele ;ietii, p. 45)
1442
IUBIREA DE ARGINTI (maniIestarea ei)
,Un iubitor de argint nu-i bun de nici o treab, Iie c e cpetenie de
osti, Iie c st n Iruntea popoarelor; dar, mai bine spus, nu-i bun de nici o
treab nu numai n treburile cele de obste, dar nici n treburile lui proprii. De
vrea s se nsoare, nu-si ia Iemeie virtuoas, ci pe cea mai rea din toate; de
vrea s-si cumpere cas, nu cumpr o cas pe msura unui om liber ci una
s-i aduc ct mai mult venit; de vrea s-si ia o slug, apoi o ia pe cea mai
rea. Dar pentru ce vorbesc eu de comanda unei osti, de conducerea unui
popor, de chivernisirea casei? De este mprat, este mai ticlos dect toti
ticlosii, este o cium a omenirii, este mai srac dect toti sracii
pmntului. Rpeste averile tuturora, dar socoate c are mai putin dect toti.
Msurnd pe cele ce are cu dorinta de a avea pe cele pe care nu le are nc,
le socoate pe cele ce le are o nimica Iat de cele pe care vrea s le aib.
De aceea si spune cineva: Nimic nu-i mai nelegiuit ca iubitorul de
argint. Iubitorul de argint este dusmanul lui nsusi si dusman de obste al
ntregii lumi. Se ndurereaz c pmntul nu Iace aur n loc de spice de gru,
c izvoarele nu izvorsc aur n loc de ap si c muntii nu sunt de aur n loc
de piatr. Se necjeste cnd anul e mbelsugat, e negru la Iat cnd lumea o
duce bine; ntoarce spatele oricrei trebi care nu poate s-i aduc bani;
ndur orice, chiar cnd e vorba s cstige numai doi bnuti. Urste pe toti;
si pe sraci si pe bogati; pe sraci, ca nu cumva s vin s-i cear; pe bogati,
c nu are averile lor. Socoteste c toti stpnesc avutiile lui si se uit urt la
toti, ca si cum ar Ii nedrepttit de toti. De ndestulare nu stie, sat nu cunoaste.
Este mai nenorocit dect toti oamenii. (Omilii la Matei, omilia LXXX, III,
n col. PSB, vol. 23, pp. 911-912)
,PoIta e asa Icut, c nu se stinge cnd i dai mai mult, ci,
dimpotriv, se prinde si mai tare cu ct i dai mai mult; ntocmai ca Iocul: cu
ct pui mai multe lemne pe el cu att ajunge mai puternic si mai slbatic; si
poIta de bani atunci mai cu seam creste, cnd i dai mai mult aur. Deci dac
dorinta de mai mult e semn de srcie, iar dac bogatul are aceast dorint,
atunci el este cel srac. Vezi c atunci srceste suIletul cnd omul este
bogat si c atunci se mbogteste cnd omul este srac? Iar dac vrei, s-ti
dau un exemplu. S ne nchipuim doi oameni: unul care are o mie de talanti,
iar altul zece; s lum si unuia si altuia talantii. Care din ei va suIeri mai
mult? Negresit cel care a pierdut o mie de talanti. Si n-ar Ii suIerit mai mult
dac nu i-ar Ii iubit mai mult; iar dac-i iubeste mai mult nseamn c-i
doreste mai mult, nseamn c el este mai srac. Dorim mai cu seam ceea
ce nu avem; c poIta se naste din lips; unde-i satiu nu-i poIt; c atunci mai
1443
cu seam nsetm, cnd nu avem ap. (Omilii la Matei, omilia LXXX, IV,
n col. PSB, vol. 23, p. 913)
,Dragostea de bani se aseaz n mintea bogatilor ca ntr-o cettuie si,
de acolo de sus, le d n Iiecare zi porunci pline de toat Irdelegea; si nici
un bogat nu i se mpotriveste! (Omilii la Matei, omilia XXI, I, n col. PSB,
vol. 23, pp. 273-274)
,S-l ntrebm pe iubitorul de avutii dac nu-i trec prin minte niste
gnduri ca acestea, dac nu omoar cu gndul pe toti, pe prieteni, pe rude si
chiar pe printi. Dar iarsi, nici nu-i nevoie s-l ntrebm pe el! C toti cei
stpniti de boala aceasta stiu c printii le sunt povar. Socoate mpovrtor
si greu ce e dulce si plcut tuturora, copiii. (Omilii la Matei, omilia
XXVIII, V, n col. PSB, vol. 23, p. 360)
,Dar, o, iubire de arginti! PreIaci totul n bani! Din pricina aceasta s-
au ntors toate pe dos. De Iericesti pe cineva, l Iericesti pentru c are bani;
de-l vaiti pe cineva, l vaiti pentru c n-are bani. Toti nu vorbesc de altceva
dect de bani: cum s-a mbogtit cutare, cum a srcit cutare. Dac pleac
cineva n armat, dac se nsoar, dac nvat vreo meserie, dac se apuc de
orice altceva, nu pune mna pe lucru pn nu aIl mai nti dac poate
ajunge usor bogat. (Omilii la Matei, omilia XC, III, n col. PSB, vol. 23, p.
1003)
,,Cnd cel ce se bolnveste de aceast poIt vede prin trg slugi care
alearg n toate prtile, cnd vede cai strlucind de aurul ce este pe hamurile
de pe dnsii, cnd vede oamenii mpodobiti cu hainele cele mai scumpe,
atunci ntunericul cel mai mare l cucereste. Si ce spun eu de case si de
turntoriile de aur? Eu cred c niste astIel de oameni, dac ar vedea numai
icoana bogtiei, si nc s-ar tulbura, s-ar slbtici si ar turba, asa c
ntunericul de pretutindeni i nconjoar. Cnd ei vd icoana mpratului, nu
admir Irumusetea pietrelor, nici aurul, nici haina cea de adevrat porIir,
ci chiar se si topesc. Dup cum acel nenorocit ndrgostit, chiar dac ar
vedea numai icoana Iemeii iubit de el, si se pironeste cu privirea la acel
lucru nensuIletit, tot asa si acesta, vznd icoana nensuIletit a bogtiei,
ptimeste de acelasi dor nebun, Iiindc este stpnit de cea mai tiranic
patim. El trebuie sau s stea n cas, sau dac se duce n trg, s se ntoarc
degrab acas, Iiindc mult i-au ntristat ochii, si a primit n suIlet mii de rni.
Si dup cum acela nimic alta nu vede naintea ochilor Ir numai pe Iemeia
1444
iubit de el, tot asemenea trece cu vederea pe cei sraci si toate celelalte
dinaintea lui ca nici mcar o mngiere ct de mic s nu gseasc si
privirile i sunt ntoarse numai la cei bogati, aducnd n suIletul lui Iocul cel
mai grozav prin privirea acelora. Foc este cu adevrat aceast patim
nenorocit; Ioc care mistuie pe cel czut n ea, si chiar de nu ne-ar Ii
amenintat cu gheena si cu osnda, totusi cele de aici nc sunt o mare
osnd; cci a Ii cineva vesnic muncit de aceast boal grozav si a nu-i mai
da de leac niciodat este o osnd din cele mai mari si deci numai aceasta
ar Ii de-ajuns ca s-l Iac a Iugi de aceast boal. (Comentariile sau
Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni, omilia XI, p. 111)
,,. strig pe Iiece zi neomenoasa, cruda si tirana iubire de argint,
celor robiti de dnsa? Pun-se, zice, cele ale noastre naintea tuturor
mincinosilor, tlharilor si sarlatanilor, spre mbuibare, iar nicidecum naintea
celor Ilmnzi si cari au trebuint de hran!. Apoi atunci nu voi sunteti cei
cari Iaceti pe oameni tlhari? Nu voi sunteti cari dati hran Iocului
pizmretilor? Oare nu voi nvtati pe altii a Ii vicleni si dositori, punndu-le
nainte bogtiile voastre ntocmai ca pe o momeal atrgtoare? Ce nebunie
este aceasta? Cci ntr-adevr, este un Iel de nebunie si smintire vzut, de a
pstra cuIerele pline de haine, iar pe Iratele tu, cel dup chipul si
asemnarea lui Dumnezeu, a-l trece cu vederea gol, tremurnd de Irig, si
poate de-abia tinndu-se drept n picioare. (Comentariile sau Talcuirea
Epistolei intai ctre Corinteni, omilia XXI, p. 219)
,,Dnsii nu zic c Joiam a a;ea a;erea lui cutare, ci ar dori ca si
muntii s se preIac n aur, si casele, si tot ce se vede, si astIel ei cu poItele
lor ajung ntr-o alt lume, Iiindc ptimesc la nesIrsit si nicieri nu se
sIrseste poIta lor.
Cine ar putea s nItiseze prin cuvnt Iurtuna cea mare din cugetele
acelora, valurile si ntunericul ce-i cuprind? Dar unde sunt valuri si Iurtun,
ce plcere ar mai Ii? Nu este nici una, ci vuiet si scrb, si nouri ntunecati n
loc de ape, cari aduc o mare tristete. (Comentariile sau Talcuirea Epistolei
intai ctre Corinteni, omilia XXXVII, p. 399)
,,Iubitorul de argint niciodat nu se va deprta de aceast poIt, nu
numai Iiindc nu poate s rpeasc avutul tuturor, ci si pentru c oricte ar
avea, socoteste c nimic nu are pe cnd cel ce dispretuieste averile, totul va
1445
crede si va socoti de prisos si nu-si va chinui n zadar suIletul cu poIte
nesIrsite. Nimic nu este att de chinuitor pentru un om, ca o dorint lipsit
de mplinire, ceea ce dovedeste mai cu seam prerea cea stricat. Cci te
gndeste: cel ce doreste averi si-si agoniseste multe, el totusi se gseste ca si
cum n-ar avea nimic. Dar oare ce ar putea Ii mai nesuIerit ca aceast boal?
Si nu numai acesta este rul cel mare, ci si aceea c, avnd averi, el crede
totusi c nu are nimic, si se zbucium ca si cum n-ar avea nimic. Chiar de ar
putea rpi avutul tuturor, el mai mult nc se mhneste. Chiar de ar cstiga o
sut de talanti, el totusi se tulbur c nu a cstigat o mie. De ar cstiga o mie,
este mhnit c nu a cstigat un milion si, n sIrsit, orice cstig, Iie ct de
mare, pentru dnsul este un adaos la srcie, cci cu ct ar cstiga mai mult,
cu att mai mult va dori. Asadar, cu ct cineva va cstiga mai mult, cu att se
Iace mai srac, Iiindc cel ce doreste mai mult este cel mai mare srac. Cnd
cineva are o sut de talanti, nu este tocmai att de srac, cnd ns are o mie
de talanti, atunci mai cu seam este srac, cci el nu se mai multumeste cu
mii ca la nceput, ci i se pare c are nevoie de milioane. Deci dac a dori si
nu a izbuti n dorint o numesti plcere, apoi atunci mi se pare c tu nu
cunosti Iirea plcerii adevrate. Cum c aceasta nu este plcere, ci chin, s o
cercetm si din alt parte. Cnd suntem nsetati, nu oare pentru aceea suntem
multumiti blnd, c adic contenim setea si, prin urmare, pentru aceea a bea
este o plcere, cci ne izbveste de niste chinuri grozave? Fireste c asa este.
Dar dac am voi s stm pururea n aceast poIt, apoi atunci nu vom avea
nici un cuvnt de aprare de pedeapsa bogatului aceluia din Evanghelie,
Iiindc si dorinta aceluia de a-si astmpra setea cu o pictur de ap era
osnd, ct vreme nu se gsea nimeni care s i-o mplineasc. Si tocmai
acest ru mi se pare c-l suIer vesnic si iubitorii de argint, cci si suIletul
lor arde dup averi, mai mult dect al celor nsetati. Bine a spus cineva c
iubitorii de argint sunt idropicosi, Iiindc precum cei idropicosi purtnd
mult ap n trupul lor, ard nc mai mult, tot asa si iubitorii de argint, cu ct
au averi mai multe, cu att doresc mai mult. Pricina este c nici idropicosii
nu au apa n locurile cuvenite, si nici iubitorii de argint nu au poIta lor n
marginile judectii sntoase. (Comentariile sau Talcuirea Epistolei intai
ctre Corinteni, omilia XIV, p. 147)
,,Deschide suIletul Iiecruia, si al celui ce dispretuieste averile, si al
celui ce nu le dispretuieste, si vei vedea c acesta din urm se aseamn cu
cei nebuni, cci el nu voieste nici a vedea, nici a auzi ceva, pe cnd cel dinti
se aseamn cu un liman slobod de orice valuri si el este prietenul tuturor, pe
cnd cellalt este dusmanul tuturor. Acesta, chiar de i-ar lua cineva ceva, ele
1446
totusi nu se supr, sau de i-ar da cineva ceva, el nu se mndreste, ci are cu
dnsul o slobozenie nsotit de toat siguranta. Acela este silit de mprejurri
a lingusi si a se Itrnici naintea tuturor, pe cnd acesta naintea nimnui.
(Comentariile sau Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni, omilia XIV, p.
148)
,,Cteodat odrsleste aceast boal grozav si n suIletele sracilor, si
atunci nc mai mult le zdrste srcia lor. De se gseste vreun srac
iubitor de argint, apoi atunci acela este iubitor de argint nu atta n bani, pe
ct n srcie si n Ioamete, Iiindc el nu caut a se bucura n liniste de cele
cu cumptare, ci si pntecele l are ndreptat spre Ioamete, si trupul si-l
pedepseste cu goltatea si cu Irigul, si pretutindeni se nItiseaz mai
nenorocit dect cei legati de prin temnite; pururea plnge si se vait, ca si
cum ar Ii mai ticlos dect toti oamenii, chiar de ar avea naintea ochilor lui
mii de sraci. Acesta dac se duce n piat capt mii de ghionturi, de se
duce la baie sau la teatru, de asemenea, si nu numai de la privitori, ci si de la
cei de pe scen, cnd mai ales vede multe din acele Iemei pierdute strlucind
de aurul de pe ele. Acesta, cnd cltoreste pe mare, gndindu-se la acele
corbii ncptoare de mii de oameni, la mrIurile din ele, cum si la cstigul
negustorilor, de suprare crede c nici nu trieste; de cltoreste pe pmnt,
apoi gndindu-se la tarinile dinaintea sa, la mahalalele trgurilor, la hanurile
de acolo, la bile ce se vd, cum si la veniturile acestora, se crede pe sine a Ii
mort; de-l vei privi cnd se gseste acas la dnsul, vei vedea cum singur el
si deschide rnile ce a Iost cptat n oras, care nc mai mult i vatm
suIletul, si o singur mngiere vede la toate relele ce-l muncesc, adic
moartea si scparea lui de aici. Aceasta nu o ptimeste numai cel srac, ci si
cel bogat care este tras de aceast boal, si nc cu ct mai mult dect cel
srac, cu ct aceast asuprire la el se vede nc mai aprins si betia nc mai
mare. Pentru aceea se si crede pe sine mai srac dect toti sracii, si chiar c
este mai srac, Iiindc srcia si bogtia nu se judec dup msura lor, ci
dup asezarea celui stpnit de ele. (Comentariile sau Talcuirea Epistolei
intai ctre Corinteni, omilia XXIII, p. 247)
,Nici un stpn chiar de ar Ii cel mai tiran nu porunceste astIel de
porunci crude si barbare, ca cele ce urmeaz: necinstete-ti, zice, su1letul
1r ;reun 1olos, bate-ti foc de Dumne:eu, dispretuiete insi natura, i
chiar tat de ti-ar 1i, sau mam, tu nu a;ea nici o s1ial, ridic-te asupra lor.
Acestea sunt poruncile arghiroIiliei, sau a iubirii de argint. (Talcuiri la
Epistola intai ctre Timotei, omilia a XVIII-a, p. 200)
1447
,Sau oare nu despre acestea legiuieste iubirea de argint? Fii obra:nic
i 1r de ruine, zice, 1ii indr:net 1r margini, spurcat i de nesu1erit,
1r mil, omorator de tat i de mam, mai mult 1iar slbatic decat om.
S intreci orice arpe cu ;eninul ce iese din tine, pe orice lup cu rpirea, i
chiar de ar 1i ne;oie ca s afungi la rutatea dia;olului, nu te da in lturi.
Ignor total pe bine1ctorul tu. Oare nu acestea le spune, si nu de acestea
se aud? (Talcuiri la Epistola intai ctre Timotei, omilia a XVIII-a, p. 201)
,Lacomii de averi sunt cu att mai nestiosi dect curvarii, cu ct sunt
suprati de o poIt mai mic sau, mai drept vorbind, aceasta nici nu mai este
poIt, ci trndvie. Cci aici poIta este att de natural, nct, chiar de nu s-
ar apropia cineva de Iemeie, totusi natura si Iace treaba, pe cnd acolo nimic
din acestea nu se ntmpl. (Comentariile sau explicarea Epistolei ctre
Tit, omilia V, n vol. Comentariile sau explicarea Epistolei a doua ctre
Timotei., p. 174)
,Sunt tare nedumerit si nu pot ntelege pentru ce tot neamul omenesc,
ca s ntrebuintez acest cuvnt pentru ce tot neamul omenesc nu gseste nici
o plcere acolo unde plcerea i se oIer cu usurint si Ir nici o piedic si,
dimpotriv, caut plcere tocmai n lucrurile nsotite de griji, de greutti si
de necazuri. Pentru ce nu le Iace oamenilor atta plcere argintul expus n
prvliile negustorilor ct plcere le Iace argintul pe care-l au n casa lor?
Pentru ce, desi argintul din prvlia negustorilor e mai strlucitor si nu aduce
asupra suIletului nici grij si nici tulburare?
- De ce? mi se rspunde; pentru c argintul din prvlia negustorilor
nu-i argintul meu, pe cnd cel din cas e al meu.
- Prin urmare nu argintul iti produce plcere, ci lcomia ta d nastere
plcerii! Dac n-ar Ii asa, ar trebui s simti aceeasi plcere cnd privesti
argintul din casa ta ca si atunci cnd l privesti n prvlia negustorilor.
(Despre Feciorie, 68, n vol. Despre Feciorie, pologia ;ietii monahale,
Despre creterea copiilor., p. 117)
,Negresit, poate Ii numit om cu griji omul care se ngrijeste de lucruri
pe care nu le va putea Iolosi multa vreme, iar de multe ori nu se Ioloseste de
ele nici chiar putin vreme .(Despre Feciorie, 74, n vol. Despre Feciorie,
pologia ;ietii monahale, Despre creterea copiilor., p. 124)
,Iubirea de arginti l arunc n nenumrate griji, nedreptti,
nselciuni, certuri si alte pcate, care-l Iac si pe el victim, si pentru lume
1448
vrjmas. De aceea spune Apostolul: Cei ce ;or s se imbogteasc, aceia
cad in ispit i in curs i in multe po1te nebuneti i ;tmtoare, care-i
cu1und pe oameni in ruin i-n pier:are (I Timotei 6, 9). (Din vol.
!roblemele ;ietii, p. 44)
,,Aceast stpn este mai slbatic dect orice barbar si mai cumplit
dect orice Iiar si mai necruttoare dect orice diavol, cci i prinde pe cei
robiti ei si i poart n ceasul de acum
256
prin piat si le d nsrcinri grele si
nu le ngduie nici mcar un pic s rsuIle din pricina chinuitoarei munci la
care i supune. (Omilia aceluiai, rostit in biserica S1intei Irina, despre
ra;na celor pre:enti la biseric i despre uurtatea celor care lipsesc i
despre cantare, i c 1irea nu este pricin s-o opreasc pe 1emeie de a apuca
pe calea ;irtutii, n vol. Catehe:e maritale, pp. 72-73)
,Din snul acestei nopti neIericitul nu stie s mai zreasc nimic,
nici mustrrile constiintei sale, nici crima vietii sale, nici pericolul
grozav pentru viitorul su, pretutindeni si n toate el nu vede dect
aurul. El are ochi numai pentru aur, si inim, si gnd si o voint
Iierbinte; pentru privirile lui toate sunt moarte, inteligenta lui este
nemiscat, inima lui este de gheat. Asemenea desIrnatului care n-are
priviri si gnduri dect pentru obiectul lui necurat al patimii sale si
rmne nesimtit la restul; tot asa omul bogtiei nu zreste nimic
altceva n lume dect ceea ce-i este lucrul si proIitul. (Din vol.
Bogtiile oratorice, p. 519)
IUBIREA DE ARGINTI (gravitatea)
,Dup cum betivii cu ct beau mai mult cu att ard mai mult de sete si
aprind si mai cumplit cuptorul, tot asa si cei robiti de tirania poItei dup bani
nu-si potolesc niciodat poIta, ci cu ct adun mai mult cu att li se mreste
mai mult vpaia si aprind si mai cumplit cuptorul. Nu-i vede, oare, pe cei
dinaintea noastr, c dup ce cuprinseser, ca s spun asa, ntreaga lume, au
plecat de aici goi si srmani, cstignd de pe urma ostenelilor lor atta numai
ct s dea socoteal si s Iie osnditi pentru toate cele Icute de ei? Averile
rmase de la ei le-au mprtit unii si altii, dar pcatele svrsite cu strngerea
averilor le-au luat cu ei, ca s suIere pedeapsa marii mniei dumnezeiesti,
negsind de nicieri nici o mngiere. (Omilii la Facere, omilia XXXI, VII,
256
Tlcuirea Pr. Marcel Hanches: ceasul rugciunii n Biseric (n.s. 157, p.73)
1449
n col. PSB, vol. 21, pp. 406-407)
,Nu vorbesc de aur, ci de poIta desart si nebun dup aur! PoIta
aceasta scoate pictur cu pictur sngele din oameni, ucide si-i mai
cumplit ca o Iiar, sIsiind pe cei ce-i cad n ghiare; si ceea ce-i mai ru e
c nu-i las pe cei sIsiati s simt sIsierea. Ar trebui ca aceia care ndur
niste suIerinte ca acestea s ntind mna la cei ce trec pe lng ei si s-i
cheme-n ajutor, dar ei dimpotriv se bucur de aceste sIsieri. Poate Ii, oare,
o ticlosie mai mare ca aceasta?. (Omilii la Matei, omilia IX, VI, n col.
PSB, vol. 23, p. 119)
,Dac un bolnav cu mare temperatur ar rpi de la cineva un vas cu
ap si si-ar potoli cu ea poIta lui vtmtoare, cui am putea spune c a Icut
ru? Celui cruia i s-a rpit vasul cu ap sau celui care l-a rpit? Negresit
celui care a rpit vasul, c si-a mrit Iebra si si-a nruttit boala. Tot asa
gndeste si de iubitorul de avutii si de iubitorul de argint. C acesta este
cuprins de niste Iriguri cu mult mai cumplite dect acela; jeIuind, si aprinde
si mai mult Ilacra. (Omilii la Matei, omilia LI, VI, n col. PSB, vol. 23, p.
597)
,Nu este, nu este o mai mare nebunie dect nebunia celui robit de
avutii. Pare c stpneste, dar e stpnit; pare c este domn, dar e rob; are
lanturi mprejurul lui si se bucur; Iace mai slbatic Iiara si se veseleste;
ajunge rob si se bucur si salt; vede cum cinele cel turbat se repede la
suIletul lui - si ar trebui s-l lege si s-l lase s piar de Ioame -, dar el i d
mncare din belsug, ca s se repead si mai mult la el si s ajung si mai
Iurios.
Gndindu-ne, dar, la toate acestea s dezlegm lanturile, s ucidem
Iiara, s alungm boala, s scoatem din suIletul nostru nebunia aceasta, ca s
ne bucurm de liniste, de sntate nIloritoare (.) (Omilii la Matei, omilia
LI, VI, n col. PSB, vol. 23, p. 598)
,Iubirea de arginti l-a Icut pe Iuda si vnztor si jeIuitor de cele
sIinte.
Ascultati toti iubitorii de argint, toti cti sunteti bolnavi de boala lui
Iuda! Ascultati si Ieriti-v de boala aceasta! Dac Iuda, care a Iost mpreun
cu Hristos, Care a svrsit attea minuni, care s-a bucurat de attea
nvtturi, s-a scuIundat ntr-o prpastie atta de mare, pentru c nu s-a
desprins de boala aceasta, cu mult mai mult voi, care nici nu ascultati
Scripturile si care sunteti si mereu prinsi de grijile lumii acesteia, cu mult
1450
mai mult voi veti Ii mai usor doborti de patima aceasta dac nu veti avea
grij necontenit de voi nsiv. n Iiecare zi era Iuda cu Acela Care nu avea
unde s-si plece capul (Matei 8, 20), n Iiecare zi l nvta, cu cuvntul si cu
Iapta s nu aib nici aur, nici argint, nici dou haine (Matei 10, 9-10), si
totusi nu s-a nteleptit. Si cum ndjduiesti tu s scapi de boala iubirii de
arginti, cnd nu te ngrijesti deloc si nici nu-ti dai mult silint? (Omilii la
Matei, omilia LXXX, III, n col. PSB, vol. 23, p. 910)
,Tirania banilor este mare; dovada, tnrul acesta. De-am svrsi
toate virtutile, dragostea de bani le prihneste pe toate. Pe bun dreptate a
spus Pavel c este rdcina tuturor relelor: Iubirea de argint este rdcina
tuturor relelor (I Tim. 6, 10) (Omilii la Matei, omilia LXIII, I, n col. PSB,
vol. 23, p. 726)
,Ce este un mormnt? O piatr sub care st un trup mort. Este, oare,
vreo deosebire ntre trupurile iubitorilor de arginti si pietrele mormintelor?
Nu! Dar, mai bine spus, sunt chiar mai de plns dect mormintele. C trupul
lor nu este o piatr, care are sub ea un trup mort, ci un trup mai nesimtitor
dect pietrele, un trup care poart de colo-colo un suIlet mort. (Omilii la
Matei, omilia LXXXI, IV, n col. PSB, vol. 23, p. 922)
,,Iubitorul de argint nici de averile ce le are nu se va bucura, cci ceea
ce are nu se ndur a cheltui, ci mai degrab ar voi s i se taie carnea de pe
trup, dect s cheltuiasc banii, pe cnd cel ce dispretuieste averile a si
cstigat un bun mare, acela de a se bucura cu mult slobozenie de ceea ce
are si a se Iolosi de avutul su. Deci ce este mai plcut? A se bucura cineva
n liniste de averile sale, sau ca, trind sub stpn att de aspru ca bogtia, s
nu ngduie nimnui a se atinge de ale sale? (Comentariile sau Talcuirea
Epistolei intai ctre Corinteni, omilia XIV, pp. 146-147)
,,S Iugim de aceast strin boal, s Iugim de rdcina tuturor
relelor, s Iugim de gheena de aici, Iiindc poIta de averi este o adevrat
gheen. (Comentariile sau Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni, omilia
XIV, pp. 147-148)
,,Nimic nu este asa de rzboinic ca iubirea de argint, nimic nu Iace pe
cineva mai srac ca iubirea de argint, Iie el bogat, Iie srac. (Comentariile
sau Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni, omilia XXIII, p. 247)
1451
,Cum de numeste Pavel pcatul acesta rdcina relelor? Apoi aceasta o
spun si eu; ns numai nou ni se pare c este rdcina relelor, iar nu c ar Ii de
la Iirea lucrului. Si dac voiti, s Iacem asemuire si s vedem care anume
poIt este mai tiranic: aceea a banilor sau a trupurilor? Si care se va gsi c
vatm pe oamenii mari, aceea negresit c este cea mai tiranic. Asadar, s
vedem pe care brbat mare a stpnit poIta de bani? Nici pe unul, ci numai pe
cei de jelit si de dispretuit, ca Ghiezi, Ahaav, Iuda si preotii iudeilor - pe cnd
poIta trupurilor a cuprins pe marele Prooroc David. Si aceasta o spun nu ca si
cum as da iertare celor cuprinsi de aceast poIt, ci pregtindu-i ca nc mai
mult s Iie cu trezvie. Cnd ti art c patima este mare, atunci mai cu seam
ti art c cei cuprinsi de acea patim sunt lipsiti de toat iertarea. C poate
dac nu stiai de acea Iiar slbatic, ai Ii putut s alergi la aceasta; iar acum
cnd stii, si totusi cazi n curs, ce rspuns vei avea? (Talcuiri la Epistola a
doua ctre Corinteni, omilia XXIII, p. 211)
,Cumplit este aceast tiranie a iubirii de argint si totodat este de
ajuns pentru a pierde suIletul. Nu se sminteste cineva att de tare din cauza
betiei, ct se sminteste din cauza iubirii de argint! Nu devine nimeni att de
netrebnic din cauza nebuniei, ct devine din cauza iubirii de argint. (Omilii
la Epistola ctre Filipeni, omilia a VII-a, p. 120)
,Ct de mare este tirania banilor, sau, mai bine zis, vai de ticlosia
celor robiti banilor de bunvoia lor! Nu au banii acea putere mare de a ne
robi, ci noi suntem Ioarte demoralizati si molesiti, njositi si pmntesti, noi,
cei trupesti, noi, cei tmpiti, si nicidecum c ar avea banii acea putere mare.
Cci ce poate Iace banul, spune-mi? Esti surd si nesimtitor. Dac diavolul nu
este nimic, demonul cel spurcat, el, cel att de viclean, si care pe toate le
ncurc, apoi banii, ce putere au? Dac vezi argint, nchipuieste-ti c este
cositor. Dar nu poti? Atunci ceea ce este adevrat s crezi: c el este pmnt
Iiindc ntr-adevr pmnt este. (Talcuiri la Epistola intai ctre Timotei,
omilia a VII-a, p. 81)
,,. cnd odat iubirea de arginti orbeste ochii duhului nostru, atunci
noi umblm cu totul n ntuneric. Ca s te convingi desvrsit despre aceasta,
socoteste numai ct de multe lucruri n suIletul lui Iuda iubirea de argint le-a
dat uitrii. ndat ce ea a intrat n acest suIlet, s-a uitat toat petrecerea cu
Domnul, toat acea sInt legtur si societate, nssi nvttura cea
admirabil a lui Hristos, toate acestea au Iost uitate. Pentru aceea, cu drept
zice Pavel: Rdcina tuturor ruttilor este iubirea de argint (I Tim., 6,
1452
10). (Cu;ant la S1anta i Marea Joi, n vol. Omilii la !ostul Mare., p.
167)
,... omul care-i preocupat de averi nu este numai robul banilor, ci si al
slavei si al cinstei si al vietii prezente; ntr-un cuvnt, este rob tuturor
lucrurilor trectoare din lumea aceasta. De aceea Pavel a numit banii si
averile rdcin a tuturor relelor (I Tim., 6, 10).(Despre Feciorie, 81, n
vol. Despre Feciorie, pologia ;ietii monahale, Despre creterea copiilor.,
p. 138)
,SuIletul care se va lipi de iubirea de argint nu va putea lesne s se
izbveasc, c precum pasrea se prinde n vergelile care se pun cu vsc nu
mai are scpare, asa pteste si iubitorul de arginti. (Din vol. Mrgritarele
S1antului Ioan Gur de ur, p. 123)
IUBIREA DE ARGINTI (urmrile pgubitoare)
,Totusi zidurile se drm ndat si cad; si chiar dac ar rmne n
picioare nu ne-ar Ii de vreun Iolos, dup cum nu ne sunt nici casele cele mari
si strlucitoare. Casele acestea nu pot primi pe cetteanul cerului; iar cel care
are patria cea de sus nu suIer s stea n ele. (Omilii la Matei, omilia XXIII,
IX, n col. PSB, vol. 23, p. 307)
,Si dup cum copiii sunt aspru btuti cnd nu-si Iac lectiile si se iau
cu joaca, tot asa si noi vom primi cea mai crunt pedeaps dac acum ne
cheltuim toata rvna cu cldiri de case si de acareturi, iar la nIricostoarea
judecat nu vom putea s artm, prin Iapte, lectiile cele duhovnicesti.
Nimeni nu va Ii exceptat: tat, Irate, oricine. Toate casele si acareturile
noastre vor pieri, dar osnda, strns de pe urma lor, rmne vesnic, e
nemuritoare. Asa se ntmpl si cu copiii: cnd tatl le stric jucriile, pentru
c sunt lenesi si nu-si caut de carte, copiii plng necontenit!. (Omilii la
Matei, omilia XXIII, IX, n col. PSB, vol. 23, pp. 307-308)
,mi vorbesti de attea si attea hectare de pmnt, de zece, de
douzeci sau chiar multe case, de tot attea bi, de mii de robi sau de dou
ori attia, de trsuri Ierecate n aur si argint! Eu ti spun numai att! Dac
Iiecare dintre voi, bogatilor, si-ar prsi srcia lui - c bogtia voastr e
srcie Iat de aceea de care vreau s v vorbesc - si ajunge proprietarul
ntregii lumi; dac Iiecare din voi ar avea n stpnirea lui attia oameni cti
sunt acum peste tot pe pmnt si mare; dac Iiecare din voi ar stpni toate:
1453
lumea, pmntul, marea, casele, orasele si neamurile; dac pretutindeni toate
izvoarele ar izvor aur n loc de ap, ei bine, eu voi spune c un om att de
bogat nu Iace trei parale dac pierde mprtia cerurilor! Dac se chinuiesc
cumplit cei care iubesc aceste bogtii trectoare, atunci cnd nu le
dobndesc, ce n-ar mngia, oare, dac si-ar da seama ct de mari sunt
bogtiile cele negrite de pe lumea cealalt? Nimic. Nu-mi vorbi mie de
bogtia averilor, ci gndeste-te la paguba mare ce o suIer ndrgostitii de
averi din pricina averilor lor! Pierd cerul de dragul bogtiei lor; ptesc la Iel
ca unul care pierznd onorurile cele mari din palatele mprtesti, are numai
o grmad de bligar si se Iuduleste cu ea. C ntru nimic nu se deosebeste
multimea bogtasilor de o grmad de bligar. Dar, mai bine spus, bligarul
e mai bun dect averile; e de Iolos si pentru ngrsarea pmntului si pentru
nclzitul bilor si pentru multe alte treburi de acest Iel; dar aurul ngropat la
nimic din acestea nu este de Iolos. Si de-ar Ii numai neIolositor! Dar asa,
dac nu este ntrebuintat cum trebuie, aurul aprinde multe cuptoare n
suIletul stpnului lui, d nastere la nenumrate rele. Din pricina asta
scriitorii pgni au numit iubirea de argint acropol a ruttilor, iar Iericitul
Pavel a numit-o, cu mult mai bine si mai nimerit, rdcin a tuturor relelor (I
Tim., 7, 10). (Omilii la Matei, omilia LXIII, IV, n col. PSB, vol. 23, pp.
733-734)
,Domnul le-a grit:
Ce ;i se pare? Un om a;ea doi 1eciori, i a :is celui dintai. Du-te
ast:i i lucrea: in ;ia mea' Iar el rspun:and a :is. Nu ;reau, dar mai pe
urm, cindu-se, s-a dus. Si mergand la al doilea i-a spus la 1el, iar acela
rspun:and, a :is. Eu, Doamne, ;oi merge i n-a mers. Care din aceti doi a
1cut ;oia tatlui? Iar ei au :is. Cel dintai (Matei 21, 28-31).
i mustr iarsi prin pilde! Arat n chip ascuns nerecunostinta iudeilor
si ascultarea neamurilor, Ioarte mult osndite de ei. Cei doi Ieciori sunt
aceste dou popoare: iudeii si neamurile; si asa s-a ntmplat si cu neamurile
si cu iudeii. Neamurile, desi n-au Igduit s asculte, desi n-au auzit legea,
au artat, cu Iapta, c ascult; iudeii, desi au spus: Toate cate ;a spune
Dumne:eu ;om 1ace i ;om asculta (Ies., 19, 8), cu Iapta n-au ascultat. Dar
ca nu cumva iudeii s cread c legea le va Ii de Iolos, Hristos le arat c
nssi legea i va osndi. Acelasi lucru l spune si Pavel: Nu au:itorii legii
sunt drepti inaintea lui Dumne:eu, ci 1ctorii legii se ;or indreptti (Rom.,
2, 13). Si pentru ca s-i Iac pe iudei s se osndeasc singuri, i pune pe ei
s rosteasc hotrrea de osndire, asa cum a Icut n pilda urmtoare, cu
lucrtorii cei ri trimisi s lucreze n vie (Matei 21, 33-41). (Omilii la
Matei, omilia LXVII, II, n col. PSB, vol. 23, pp. 773-774)
1454
,Din toate patimile, patima aceasta este cea mai cumplit. Din pricina
ei, jeIuirea mormintelor, din pricina ei, crimele, din
pricina ei, rzboaiele si luptele, din pricina ei, orice ru. Un iubitor de argint
nu-i bun de nici o treab, Iie c e cpetenie de osti, Iie c st n Iruntea
popoarelor; dar, mai bine spus, nu-i bun de nici o treab nu numai n
treburile cele de obste, dar nici n treburile lui proprii. De vrea s se nsoare,
nu-si ia Iemeie virtuoas, ci pe cea mai rea din toate; de vrea s-si cumpere
cas, nu cumpr o cas pe msura unui om liber ci una s-i aduc ct mai
mult venit; de vrea s-si ia o slug, apoi o ia pe cea mai rea. Dar pentru ce
vorbesc eu de comanda unei osti, de conducerea unui popor, de chivernisirea
casei? De este mprat, este mai ticlos dect toti ticlosii, este o cium a
omenirii, este mai srac dect toti sracii pmntului. Rpeste averile
tuturora, dar socoate c are mai putin dect toti. Msurnd pe cele ce are cu
dorinta de a avea pe cele pe care nu le are nc, le socoate pe cele ce le are o
nimica Iat de cele pe care vrea s le aib.
De aceea si spune cineva: Nimic nu-i mai nelegiuit ca iubitorul de
argint. Iubitorul de argint este dusmanul lui nsusi si dusman de obste al
ntregii lumi. (Omilii la Matei, omilia LXXX, III, n col. PSB, vol. 23, pp.
911-912)
,Lacomii se tem s nu ias pe drept din casa lor ceea ce a intrat pe
nedrept; tremur de Iric s nu vin peste ei cele mai cumplite necazuri; se
mnie, se nIurie si pe ai lor si pe strini. Vin peste ei unele peste altele: cnd
tristetea, cnd Irica si mnia; si, ca si cum ar trece din prpastie n prpastie,
ntind capul n Iiecare zi dup averile care n-au intrat nc n stpnirea lor.
De aceea nici nu se bucur de averile pe care le au; asta si pentru c se tem
s nu li se ia, dar si pentru c nu se gndesc la altceva dect la averile pe care
nc n-au pus mna. Si dup cum cel vesnic nsetat, chiar dac ar bea apa a
mii si mii de izvoare, tot nu simte bucurie, pentru c nu se satur, tot asa si
iubitorii de argint, nu c nu se bucur, dar se mai si chinuie - orict de multe
averi ar n jurul lor - pentru c nu cunosc sIrsitul unei astIel de poIte. Asa
ptimesc iubitorii de argint aici pe pmnt. Dar s vorbim si de ziua viitoare.
Chiar dac ei nu vor lua aminte la ce spun, totusi e de neaprat nevoie s o
spunem. n ziua cea viitoare i vei vedea pe unii ca acestia osnditi si
chinuiti. Pe ei i osndeste Domnul cnd spune: m 1lman:it i nu Mi-ati
dat s mnanc, am insetat i nu Mi-ati dat s beau (Matei 25, 42); iar cnd
spune: Duceti-; in 1ocul cel ;enic, care a 1ost gtit dia;olului (Matei 25,
41); i trimite acolo pe cei care s-au mbogtit n chip necinstit si ru. Din
ceata iubitorilor de argint Iace parte sluga cea rea, care n-a dat tovarsilor si
1455
averile stpnului su (Matei 24, 48-51); din ceata lor Iace parte si cel care a
ascuns talantul n pmnt (Matei 25, 24-30), ca si cele cinci Iecioare nebune
(Matei 25, 8-12). Oriunde te-ai duce, vei vedea pedepsiti pe iubitorii de
argint. Vor auzi cnd: !rpastie intre noi i ;oi (Luca 16, 26), cnd: Duceti-
; de la Mine in 1ocul care a 1ost gtit dia;olului (Matei 25, 41); cnd vor Ii
tiati n dou vor pleca acolo unde este scrsnirea dintilor (Matei 24, 51). i
vei vedea alungati de pretutindeni; nu-si vor gsi loc nicieri, ci numai n
iad. (Omilii la Matei, omilia LXXXI, IV, n col. PSB, vol. 23, pp. 922-923)
,S vedem acum si ct de ru si Iac lorusi iubitorii de argint. Merg
goi prin oras, c nu au pe ei haina virtutii. Iar dac nu li se pare rusinos
lucrul acesta, apoi si asta se datoreste cumplitei lor nebunii, c nici nu-si dau
seama de nerusinarea lor. Le este rusine cnd sunt cu trupul gol, dar se laud
cnd umbl cu suIletul gol. Iar dac vreti v voi spune si pricina nesimtirii
lor.
- Care-i pricina?
- Pentru c sunt goi ntre multi goi; de aceea nu se rusineaz, dup
cum nici noi, la baie nu ne rusinm unii de altii. Dac ar Ii multi oameni
mbrcati cu haina virtutii, atunci rusinea le-ar sri mai bine n ochi. Dar asa,
asta merit mai cu seam multe lacrimi c, Iiind multi ri, Iaptele rele nu mai
sunt o rusine. (Omilii la Matei, omilia LXXXI, IV, n col. PSB, vol. 23, p.
921)
,... cel ce iubeste argintul nu va putea s se hotrasc niciodat s se
Ioloseasc de el; el va Ii pzitorul si robul lui si nu stpnul. El se pune
pentru a aduna n Iiecare zi tot mai mult, si se teme s sacriIice cea mai mic
parte din sum; el si va reIuza cea mai mic risip si va Ii mai srac dect
toti sracii; cci nimic nu va sti opri lcomia lui. Dar argintul nu este Icut
pentru a Ii pzit ntr-un vas, el este Icut ca s te Iolosesti de el. Dac pentru
a-l ascunde de altii, noi l introducem n pmnt, este cineva mai nenorocit
ca si noi, care alergm dintr-o parte n alta ca s adunm acest argint, ca s-l
ascundem apoi si s-l sustragem de la Iolosul comun? (Comentar la
E;anghelia de la Ioan, omilia LXXXVII, 3, p. 468)
,,Iubitilor, s Iugim de iubirea de argint, care Iace pe om srac, care
stric suIletul, care este prietena gheenei, vrjmasa mprtiei Cerurilor,
mama tuturor relelor la un loc, si s dispretuim banii, ca astIel s ne bucurm
de bunttile vietii vesnice. (Comentariile sau Talcuirea Epistolei intai
ctre Corinteni, omilia XXIII, p. 247)
1456
,Nu e cu putint s vad vreodat Iata lui Hristos omul iubitor de
argint, acesta e un lucru cu neputint! (Omilii la Epistola ctre Filipeni,
omilia a VII-a, p. 122)
,Cel ce este rob al banului nu poate Ii n acelasi timp si rob adevrat
al lui Dumnezeu. nsusi Hristos a artat acest lucru cu neputint: nu puteti s
slufiti lui Dumne:eu i lui mamona (Mt., 6, 24) si nimeni nu poate s
slufeasc la doi domni (Mt., 6, 24), Iiindc dau porunci care se mpotrivesc
una alteia. Hristos, de exemplu, spune: 1ie-ti mil de cei care sunt 1lman:i,
pe cnd mamona spune: de:brac-l pe cel srac i ia-i ceea ce are; Hristos
spune: lipsete-te de ceea ce ai, n timp ce mamona spune: ia i ceea ce nu
ai. Ai vzut contrarietatea? Ai vzut rzboiul? Ai vzut cum nu poate cineva
asculta pe amndoi, ci pe unul trebuie s-l dispretuiasc? Dar despre acest
lucru mai c nu e nevoie de vorb. M ntrebati cum asa? Dar nu vedem oare
acest lucru petrecndu-se si n realitate, adic nu-L vedem pe Hristos
dispretuit si pe mamona cinstit? Vedeti c desi cuvintele sunt grele, Iaptele
sunt cu mult mai grele. Acum desigur c suIletul, dac ar Ii curat de patim
ctusi de putin, ar putea s judece cu dreptate, pentru c se aIl de partea
aceasta (n slujba lui Dumnezeu), ns trecnd el de cealalt parte (n slujba
lui mamona) si Iiind cuprins de poIta banilor ca de Iriguri, si gsindu-se el n
toiul plcerii, nu are judecat curat, nici limpede, iar tribunalul luntric nu-i
deloc impartial. Hristos spune, de pild: adar, oricine dintre ;oi care nu
se leapd de tot ce are nu poate s 1ie ucenicul Meu (Lc., 14, 33), iar
mamona zice: ia de la cel 1lmand pan i painea cea de toate :ilele. Hristos
zice: pe cei din sangele i din neamul tu s nu-i treci cu ;ederea (Isaia, 58,
7 n.tr.), iar mamona zice: s nu miluieti pe cei din sangele i din neamul
tu, ba dispretuiete chiar i pe mama i pe tatl tu. Dar ce spun eu de
mam si de tat cnd el se leapd pn si de suIletul su? Si toate acestea
sunt ascultate cu supunere! Vai! Cum cel care porunceste s Iie cineva
barbar, nemblnzit si crud Iat de aproapele su este ascultat mai mult dect
cel ce porunceste blndetea! De aceea suntem amenintati cu gheena, de
aceea cu Iocul cel nestins, cu viermele cel neadormit ... (Omilii la Epistola
ctre Filipeni, omilia a VII-a, pp. 123-124)
,Aceste pretinse bunuri nu pot nici s te scape de moarte, nici s te
izbveasc de boal si nici nu pot mpiedica btrnetea sau orice altceva din
cele necesare si cerute de legea naturii. Si cu toate acestea te mai lasi nc
stpnit de ele! Spune-mi, care-ti e cstigul? Betii, lcomie n mncruri,
dezmierdri absurde si de tot Ielul, toate acestea ne chinuiesc mai ru dect
1457
cei mai tirani stpni, doar att cstigm din bogtie si altceva nimic, Iiindc
nici noi nu vrem s cstigm altceva, pentru c dac am vrea, am putea
mosteni, cu aceast bogtie, chiar si cerul! (Omilii la Epistola ctre
Filipeni, omilia a XI-a, p. 201)
,Cci ce ru nu izvorste din bani, sau, mai bine zis, nu din bani, ci
din reaua intentie a ceor ce nu stiu s Iac uz precum trebuie de bani?
(Talcuiri la Epistola intai ctre Timotei, omilia a XVII-a, p. 191)
,Iubitorul de bani nu are nici un prieten. Si ce spun eu de prieten?
Cnd el nu cunostea nici chiar pe Dumnezeu, Iiind stpnit de acea poIt. Nu
vedeti pe titani psind cu sabia n mn? Desi n acel mit este mai mult o
reprezentare de nebunie; dar acestia cu adevrat sunt nebuni, ndrciti si
iesiti din minti. Dac le-ai putea descoperi suIletul lor, l-ai gsi astIel
alctuit, nct nu o sabie, nici dou, ci mii de sbii sunt ntr-nsul, pe nimeni
cunoscnd, ci mpotriva tuturor turbat, mpotriva tuturor aruncndu-se si
mpungnd pe toti, sIsiind nu cini, ci suIlete de oameni, aruncnd blesteme
grozave pn si asupra cerului. Toate sunt rsturnate si nimicite de astIel de
oameni, stpniti de mania banilor. Pe cine, deci s nvinovtesc mai mult?
Eu nu stiu; Iiindc molima aceasta pe toti stpneste, pe unii mai mult, pe
altii mai putin, dar n Iine pe toti. Precum un Ioc, cznd pe niste materii
arztoare, totul stric si pustieste, tot asa si nebunia aceasta a rsturnat pe
dos lumea ntreag. Regi, stpnitori, oameni de rnd, sraci, Iemei, brbati,
pn si copii, toti n Iine la Iel sunt stpniti de acest ru. La Iel ca atunci
cnd se abate asupra pmntului un ntuneric grozav nimeni nu se simte
linistit, asa se petrece si cu aceast boal pustiitoare. (Talcuiri la Epistola
intai ctre Timotei, omilia a XVII-a, p. 192)
,Avarul lipseste pe un altul de bani, dar se lipseste si pe dnsul de
iubirea altora, sau mai bine zis de toti este nvinovtit. (Comentariile sau
Explicarea Epistolei ctre E;rei, omilia I, pp. 54-55)
,Asa este rdcina acea rea a iubirii de argint. nnebuneste suIletele
cuprinse de ea mai grozav ca dracii, le Iace s nu mai cunoasc pe nimeni,
nici pe sine, nici pe vecini, nici legile Iirii, scoate pe om din minti, l Iace
nebun. Uit-te cte buntti a alungat din suIletul lui Iuda iubirea dea arginti.
Legturile cu nvttorul, prietenia, statul la mas, minunile, nvttura,
ndemnurile, sIaturile. Pe toate acestea iubirea de argint le-a dat uitrii. A
avut dreptate Pavel s spun: Rdcina tuturor relelor este iubirea de argint
1458
(I Tim., 6, 10). (Omilia I la Jan:area lui Iuda, III, n vol. !redici la
srbtori imprteti i cu;antri de laud la s1inti, p. 50)
,,Cine este pricina attor rele din lume? Iubirea de bani, poIta cea Ir
de minte a bogtiei, aceast boal nelecuit, acest Ioc ce nu se stinge
niciodat, acest despot care asupreste pe toat lumea. (Cu;ant la Ziua
S1intilor patru:eci de Mucenici, n vol. Omilii la !ostul Mare., p. 63)
,Nu exist om mai lipsit de omenie dect iubitorul de arginti. Pe toti i
urste, si pe cei sraci si pe cei bogati; pe sraci de Iric, nu cumva s-i cear
ajutor, pe cei bogati de invidie, pentru c nu are banii lor. Nu stie ce
nseamn milostenie, iubire de oameni, comptimire. Este mpotriva oricrei
ncercri de ajutor social. Orice lucrare, chiar si cea mai important, dac nu-
i aduce cstig l las indiIerent. Din contr poate Iace orice ca s-si
mreasc Iie si cu putin bogtia. Patima lui pentru bani nu-si gseste
saturare, nu cunoaste multimire. Iar aceast patim l cuIund din ce n ce
mai adnc n pcatul cel cu multe chipuri, n diverse rutti, n zdrnicia
lumii. De aceea diavolul nu se osteneste mult cu bogatii. i nctuseaz lesne
cu bogtii si-i duce la pierzanie. (Din vol. !roblemele ;ietii, p. 45)
,,C dac dobndim copil nu ne srguim s l Iacem bun, ci s-i lum
nevast bogat. Nu s-l Iacem cu bune deprinderi, ci s-l Iacem bogat. Dac
ne apucm de oarecare ndeletnicire, nu cutm una care s ne Iereasc de
pcate, ci ca s aduc mare cstig. Si toate se Iac pentru bani. Pentru aceea
se stric toate, c suntem robiti patimii |cpe| acesteia de navutire. (Omilia
despre cstorie. Din comentariul la E1eseni, n vol. Catehe:e maritale, p.
93)
IUBIREA DE ARGINTI (lupta mpotriva ei)
..............................................................................................................
,Hristos, vorbind despre Iecioare, a spus: Cine poate urma calea
aceasta, s-o urme:e. ns desre bani si averi a vorbit diIerit: Oricine dintre
;oi care nu se leapd de tot ce are nu poate 1i ucenic al meu (Luca 14, 33).
AstIel, Iecioria, pe care putini o pot pstra, a lsat-o n voia Iiecrui om, iar
lepdarea de averi a poruncit-o pentru toti.
S izgonim, asadar, departe de noi iubirea de arginti si lcomia. Cci
cel ce este biruit de o patim sever si greu de rzboit nu va Ii pedepsit ru,
dar cel ce este biruit de una usoar si lesne de stpnit nu va putea da
rspuns la nIricostoarea Judecat a Domnului. (Din vol. !roblemele ;ietii,
p. 46)
1459
IUBIREA DE ARGINTI (remedii)
,Dac am voi s o biruim, nimic nu ne mai mpiedic s scpm de
aceast nebunie si o dat cu ea s smulgem din suIlet si s tiem toate
patimile pierztoare. S nu socoti c este lucru greu si mpovrtor s
dispretuiti banii! Cnd m gndesc c multi oameni, pentru o ambitie goal
si Ir de Iolos, cheltuiesc multi talanti de aur pe ceea ce nu trebuie, ci ca s
culeag laude de la oameni, de la niste oameni care-si pierd vremea n piat,
de la oameni de trei parale, ca s culeag laude care se sIrsesc nainte de
lsatul serii, iar de cele mai multe ori nu tin nici pn nsereaz, ba, chiar
nainte de sIrsitul zilei, i cuprind mii de amrciuni de banii cheltuiti; cnd
m gndesc iarsi la altii, prinsi de rtcirea IilosoIiei grecesti, dar
ndrgostiti si ei de laudele oamenilor, pentru dobndirea crora se
strduiesc ct pot, se despart de toate averile lor, si pstreaz pentru ei
numai toiagul si mantaua de IilosoI si asa o duc toat viata, preIernd s
ndure orice oboseal si orice necaz numai ca s Iie ludati de oameni; deci,
cnd m gndesc la toti acestia, nu stiu de cuvnt de aprare sau ce iertare
mai putem noi avea cnd nu vrem s ne desprtim nici de cea mai mic parte
din averile noastre pentru porunca dat nou de Dumnezeu si pentru slava
cea nemuritoare si Ir de sIrsit, ci suntem mai ri dect aceia si nici nu ne
gndim ct de mare este deosebirea ntre noi si ei; nu ne gndim c aceia se
despart de attea averi pentru laudele neIolositoare ale oamenilor, ale celor
de aceeasi Iire cu ei, pe cnd noi de multe ori nu vrem s dm celor din
nevoi ct de putin pentru Stpnul nostru Care ne-a dat si averile noastre si
ne-a Igduit si acele nespuse daruri. (Omilii la Facere, omilia XX, V, n
col. PSB, vol. 21, p. 242)
,Nu cuta, dar, s Iaci totul dintr-o dat; ci, dac ti se pare greu s te
lepezi dintr-o dat de averi, pseste pe scara aceasta, care te duce la cer,
ncetul cu ncetul, treapt cu treapt. Dup cum celor bolnavi de Iriguri,
crora li se vars Iierea n ei, nu numai c nu li se stinge setea dac mnnc
si beau, ci li se aprinde si mai mult arsita, tot asa si cu iubitorii de averi;
acestia aprind si mai mult poIta aceasta rea mai amar chiar dect Iierea -
dac o hrnesc cu averi. Atunci o sting, cnd scot din suIletul lor poIta de
cstig, dup cum mncarea putin si golirea stomacului scap pe om de
boala de Iiere.
- Dar cum ajungi s-ti scoti din suIlet poIta de cstig?
- Dac te gndesti c nu-ti va nceta poIta de cstig atta vreme ct esti
bogat, atta vreme ct te topesti de dorinta de a avea mai mult. O dat scpat
de averi, vei pune capt si acestei boli. Nu umbla, dar, dup ct mai multe
1460
averi, ca s nu umbli dup lucruri ce nu le poti atinge, ca s nu te
mbolnvesti de o boal Ir leac, ca s nu ajungi un om vrednic de mil,
nnebunit dup averi. (Omilii la Matei, omilia LXIII, III, n col. PSB, vol.
23, p. 731)
,Asadar, ca s nu ne chinuim zadarnic suIletul, s prsim dragostea
de averi, care ne supr necontenit si niciodat nu poate s tac, si s ne
ndreptm spre o alt dragoste, care ne Iace Iericiti si are mult usurint. S
dorim comorile cele de sus! Nici oboseala nu-i att de mare, iar cstigul,
nespus. E cu neputint s nu izbutesti cnd priveghezi ct de ct, cnd esti cu
mintea treaz, cnd dispretuiesti averile, dup cum neaprat trebuie s pierzi
comorile cele de sus cnd esti robit de averi si nlntuit de ele. (Omilii la
Matei, omilia LXIII, III, n col. PSB, vol. 23, p. 732)
,- Cum se poate vindeca rana aceasta grea?
- Dac te gndesti ce Iac din suIletul tu bogtiile; dac te gndesti
ct l ntunec, ct l pustiesc, ct l Iac de nerusinat, ct l urtesc. Dac te
gndesti cte rele ai svrsit ca s aduni attea averi; dac te gndesti cu cte
oboseli si cu cte primejdii ti pstrezi bogtiile. Dar, mai bine spus, nici nu
le poti pstra pn la sIrsit, ci tocmai cnd ai nlturat toate primejdiile,
atunci vine moartea si de multe ori arunc toate bogtiile tale minile
dusmanilor ti, iar pe tine te duce cu minile goale, Ir poti lua ceva din
toate averile tale, ci numai rnile si buboaiele ce le-ai cptat din pricina lor.
Asa pleac suIletul tu de pe lumea aceasta!
Cnd vezi, dar, pe cineva strlucind pe dinaIar din pricina hainelor si
din pricina suitei lui numeroase, cerceteaz-i cu de-amnuntul constiinta lui
si vei gsi nuntru numai pnz de pinjen, vei vedea mult praI. (Omilii la
Matei, omilia LXIII, IV, n col. PSB, vol. 23, pp. 732-733)
,,Pentru aceea v rog a tia boala chiar de la nceput. Dup cum
Irigurile la nceput, cnd lovesc pe cineva, nu-l nIierbnt mult cu setea pe
bolnav, dar dup aceea, sporind Iierbinteala, l Iac a suIeri grozav de sete, si
chiar de i-ar da un altul orict de mult butur, tot nu i-ar stinge setea, ci
nc mai mult se aprinde cuptorul, tot asa se petrece si cu aceast patim.
Dac noi nu o vom mpiedeca de la nceput ca s intre n suIletul nostru, si
nici nu vom nchide usile, apoi odat intrat, va Iace mult stricciune celor
ce o vor primi.
Cci, iubitilor, si cele bune, precum si cele rele, cnd vor dinui n noi
mai mult timp, se Iac mai puternice. Acest Iapt l-ar putea vedea cineva
1461
petrecndu-se si n toate celelalte mprejurri din Iire. O plant de pild,
cnd este sdit de curnd, cu usurint se poate smulge, dar cu trecerea
timpului nrdcinndu-se tare, numai este asa de usor ca la nceput, ci este
nevoie de o mai mare osteneal. Si o cldire de curnd Icut se poate
rsturna usor de cei ce nu sunt multmiti cu ea, pe cnd dac va Ii bine
ntepenit, apoi multe greutti va aduce celor ce ar voi s o drme. Chiar si
Iiara slbatic dac s-a cuibrit undeva pe un timp mai ndelungat, cu greu
va Ii alungat de acolo. Deci pe cei ce n-au Iost cuceriti pn acum de
aceast patim eu i sItuiesc s nu se lase a Ii stpniti, cci este mai usor a
se pzi cineva ca s nu cad, dect ca dup ce a czut s se ridice; iar pe cei
ce au Iost de-acum cuceriti de aceast patim si sIsiati i vestesc c dac se
vor preda pe dnsii unui doItor cu cuvntul, le Igduiesc ndejde de
mntuire, cu harul lui Dumnezeu. Dac vei cugeta la cei ce au ptimit de
aceast boal, au czut n ea si s-au ridicat dup aceea, vei avea ndejdi
plcute pentru izbvirea de ea.
Si cine a czut n aceast boal, iar dup aceea s-a ridicat usor? Zaheu
acel pomenit de evanghelist. Cine ar putea Ii mai biruitor de bani ca
vamesul? Dar iat c Ir de veste el s-a Icut IilosoI si a stins toat vpaia
poItei. Matei apostolul de asemenea, cci si acesta a Iost vames, trind ntr-
una numai n rpire. Dar si el degrab s-a izbvit de aceast patim, a stins
setea de bani si s-a ndeletnicit cu nevointa duhovniceasc. Deci pe acestia si
pe altii ca dnsii avndu-i n vedere, nici tu s nu te dezndjduiesti, cci
dac voiesti, apoi degrab vei putea s te ridici. (Comentariile sau
Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni, omilia XI, pp. 111-112)
,,Si dac voiesti, apoi ti vom prescrie, dup rnduiala doItorilor, ce
anume trebuie s Iac cu cea mai mare amnuntime. Deci mai nainte de
orice trebuie a izbuti s nu dezndjduiesti si nici s te mputinezi pentru
mntuirea ta, iar dup aceea s nu ai n vedere numai pildele celor ce s-au
izbvit, ci si suIerintele celor ce au struit n pcat. Dup cum noi trebuie a
ne gndi la Zaheu si la Matei, tot asa trebuie a ne gndi si la Iuda vnztorul,
si la Ghiezi, si la Ahar, si la Ahav, si la Anania si SaIira, ca astIel prin cei
dinti s scoatem din suIletul nostru dezndjduirea, iar prin cei de-al doilea
s tiem lenevirea noastr, si suIletul nostru s nu cad jos Iat cu sItuirile
puse naintea lui. Si s ne dsclim pe noi nsine a spune ceea ce ziceau si
Iudeii acei cari se apropiaser de Petru si-l ntrebau: Ce trebuie s 1acem ca
s ne mantuim? (Fap. 2, 37) si vom auzi atunci ce trebuie s Iacem. Si ce
trebuie s Iacem? S cunoastem nimicnicia lucrurilor omenesti, si cum c
bogtia este ca o slug care Iuge si este nerecunosctoare, si c i scuIund n
1462
mii de rele pe cei ce o au. Acestea si altele de acestea s ni le spunem ntr-
una. Si dup cum doItorii mngie pe bolnavii cari cer ntr-una ap rece,
spunnd c le vor da, ns mai nti spun c izvorul este departe, c vasul
lipseste, sau c timpul nu ngduie acuma, sau si altele de acest Iel cci
dac s-ar nvoi ndat la cererea lor, prin aceasta le-ar atta mai mult poIta
tot asa s Iacem si noi Iat de iubitorii de argint. Cnd, de pild, ei spun:
Joim s ne imbogtim, noi nu de ndat s le spunem c bogtia este un ru
mare, ci s Iim de aceeasi prere cu dnsii, spunndu-le c si noi voim
aceasta, ns la timpul potrivit, si c noi voim adevrata bogtie, care poart
cu sine plcere nepieritoare pentru tine care ai strans-o, iar nu pentru altii,
ba inc de multe ori chiar pentru dumani. Apoi s aducem la mijloc si
cuvinte despre adevrata IilosoIie, spunnd c noi nu poruncim a nu se
mbogti cineva, ci numai a nu se mbogti ru, Iiindc este cu putint a se
mbogti cineva si Ir lcomie, si Ir rpire sau silnicirea aproapelui, si
Ir ca s aud blesteme din partea tuturor. Cu niste astIel de vorbe
mngindu-i mai dinainte, s nu le vorbim deIel despre gheena, cci cel ce
este mptimit de aceast boal nu ar suIeri deodat niste astIel de cuvinte.
Pentru aceea, toate vorbele s le aducem numai la mprejurrile din viata
aceasta, si s le zicem: !entru ce ;oieti a te imbogti prin lcomie? Joieti
s strangi aurul i argintul pentru altii, iar pentru tine mii de blesteme i de
in;inuiri? Cci cel de:brcat de tine se :bucium, 1iind lipsit de cele
trebuitoare, se ;icrete asupra ta i-ti atrage mii de cle;etiri, i ;enind
seara, el se perind prin piat in dreapta i in stanga, i rtcete pe toate
crrile, netiind unde-i ;a adposti trupul in ;remea noptii. Si cum se ;a
culca oare muncit i chinuit de stomac, impresurat de 1oame i de lips,
pri;eghind, de multe ori 1iind 1rig, sau ploaia c:and asupra lui? Tu, dup
ce te-ai imbiat, te reintorci acas, imbrcandu-te cu haine moi, ;esel i
incantat, i alergand cu grbire la cina cea aleas ce ti s-a pregtit, pe cand
acela rtcete prin targ, 1iind alungat intr-una de 1rig i de 1oame, merge
pe drum cu capul in pmant i cu mainile intinse inainte, i nici nu
indr:nete mcar a rosti cate;a cu;inte celui plin i imbuibat, pentru haina
ce-i trebuie, ba inc de multe ori 1iind batfocorit, el pleac mai inainte de a
deschide gura. Deci cand te duci acas i te culci pe patul tu, cand ai in
cas o lumin strlucitoare, cand masa iti este gata i incrcat cu de toate,
atunci adu-ti aminte de acel miel i nenorocit, care ca i cainii se perind
pe str:i, prin glod i intuneric, i care de multe ori nu se duce de acolo la
casa sa, nici la 1emeia sa, nici pe patul su, ci la un aternut de paie, ca i
cainii cei turbai pe care-i ;edem pribegind in timpul noptii. Tu, dac ai
;edea chiar o mic pictur de ap strbtand prin acopermantul casei,
1463
rscoleti toat casa, chemand slugile, i toate micandu-le, pe cand acela
stand in paie sau in glod, in1urat in :drente, rabd 1rigul cel mai aspru!
Dar oare care Iiar slbatic nu s-ar nduiosa n asemenea mprejurri?
Cine este att de crud si neomenos, nct s nu Iie blnd cu astIel de
nenorociti? Si cu toate acestea, sunt unii cari ajung la atta slbticie, nct
spun c acesti nenorociti ptimesc cele vrednice de dnsii. Ar trebui ca ei s
plng si s le Iie mil de acesti nenorociti, cutnd a le alina nenorocirile,
iar nu s-i mai nvinovteasc cu cruzime si neomenie. Pe acestia eu i-as
ntreba: Pentru ce oare ptimesc aceia cele vrednice de ptimit? C voiesc a
se hrni si a nu pieri de Ioame? Nu, :ic ei, ci pentru c sunt lenei i nu
muncesc. Si tu nu risipesti oare Ir s muncesti? Dar ce? Oare nu Iaci o
treab cu mult mai rea dect orice lenevire, rpind, siluind si obijduind pe
altii? Mai bine ar Ii Iost ca si tu s te Ii lenevit n acest chip, Iiindc este cu
mult mai bun lenevirea dect a rpi avutul altuia. Acum ns te vri si n
nenorociri strine, nu numai ca si cum nu ai Iace nimic, ci nc si nvinuind
pe acei nenorociti.
S le mai povestim apoi si de nenorocirile strine, de acei orIani
rmasi Ir nici un sprijin, de cei ce stau prin temnite, de cei ce se zbucium
prin tribunale, de cei ce sunt cu Iric n viat, de vduviile cele neasteptate
ale Iemeilor, de preIacerile si schimbrile cele Ir de veste ale celor bogati,
si cu Irica aceasta s le muiem cugetul. n povestirile despre altii s i Iacem
a se teme, ca nu cumva lucruri de acestea s se petreac si cu dnsii. Cci
cnd ei vor auzi c Iiul cutrui lacom si hrpitor, c Iemeia cutruia care a
Icut multe Iapte tiranice, dup moartea sotului ei a ptimit mii de rele, c
cei nedrepttiti s-au rsculat asupra Iemeii si asupra copiilor acelui hrpitor
si cu totii au pornit rzboi din toate prtile, chiar dac ar Ii dintre cei mai
nesimtitori, pn la urm se vor teme a nu ptimi si ei asa, si se vor Iace mai
ntelepti, temndu-se ca nu cumva si ai lor s ptimeasc astIel dup moartea
lor. Cnd noi spunem acestea, s nu le spunem ca si cum i-am sItui sau i-
am povtui, ca nu cumva cuvintele noastre s le par prea greoaie, ci s le ia
ca n Iorm de istorisire. Chiar si cnd vorbim altele, pururea s psim spre o
asemenea discutie, si necontenit s-i aducem la astIel de povestiri,
nengduind a vorbi de altceva, Ir numai de acestea: cum casa cea
strlucit a cutrui hrpitor a czut, cum a rmas pustie, cum toate cele
dinluntru au czut pe mini strine, cte judecti sunt n Iiecare zi asupra
averii aceluia, cte mprejurri nenorocite, cte dintre slugile aceluia au
ajuns acuma s cear de poman si cte au murit prin temnite. Si toate
acestea noi s le spunem cinnd pe rposat, n acelasi timp si dispretuind
cele de aici, ca astIel si cu mila, si cu Irica s muiem cugetul lor cel
1464
mpietrit. Dup ce, n sIrsit, i vom vedea c s-au nIricosat de acele
povestiri, atunci vom putea s aducem vorba si de gheena, ns nu ca si cum
i-am speria, ci ca Iiindu-ne mil si cinnd pe acei nenorociti cari au czut n
acest pcat. S le spunem deci atunci: Si ce trebuie a ;orbi de cele de aici?
Cci ale noastre nu rman numai aici, i nite ast1el de oameni ;or primi i
pedeapsa cea mai gro:a; cand se ;or duce in cealalt ;iat, unde ;or gsi
rauri de 1oc, ;iermele cel neadormit, intunericul cel nes1arit i pedepsele
cele ;enice.
Dac noi le soptim ntr-una astIel de povestiri, o dat cu dnsii ne vom
ndrepta si pe noi, izbvindu-ne de o astIel de boal, iar n ziua aceea vom
avea ludtor al nostru pe nsusi Dumnezeu, dup cum si Pavel zice: ,,Si
atunci lauda va Ii Iiecruia de la Dumnezeu. (Comentariile sau Talcuirea
Epistolei intai ctre Corinteni, omilia XI, pp. 112-115)
,Cum s stingem Iocul? Ei bine, se poate Iace aceasta, chiar dac para
lui s-ar ridica pn la cer, numai de vom vrea; atunci vom putea stinge acea
vpaie. Cci dup ce s-a ridicat prin voint se va stinge tot prin voint. Oare
nu vointa noastr a aprins acest Ioc? AstIel, tot vointa va putea s-l sting,
numai dac vom vrea. Si cum se va putea destepta n noi puterea de a vrea?
Dac vom cunoaste desertciunea si nimicnicia acestei poIte absurde: c
ducndu-ne de aici, averea nu ne va ntovrsi, si chiar aici deseori ne
prseste; c averea rmne tot aici, dar rnile ce am cptat dintr-nsa, ne
ntovrsesc si dincolo. Dac vom cunoaste c acolo este mult bogtie ; si
dac o vom compara cu acea bogtie, o vom gsi pe aceasta mai prejos de
tina cea din mlastin; dac vom cunoaste miile de primejdii ce le are cu sine,
si c plcerea izvort dintr-nsa este momentan, si totdeauna amestecat cu
mhnire. Dac ne vom gndi bine la acea bogtie a vietii de veci, desigur c
o vom putea cu usurint s o dispretuim pe aceasta. Dac vom sti c bogtia
aceasta cu nimic nu ne Ioloseste, nici spre cstigarea slavei, nici spre
sntate, si nici spre altceva, ci din contr, ne cuIundm n prpastie si
pierzare. Aici te mbogtesti si ai multi sub tine; acolo ns ducndu-te, te
vei vedea gol si lipsit de orice. Dac pe acestea le-am rumega necontenit n
mintea noastr, si le-am auzi si de la altii, poate c ar Ii ceva ndejde de
ndreptare, poate c ar Ii vreo izbvire de aceast osnd grozav. (Talcuiri
la Epistola intai ctre Timotei, omilia a XVII-a, p. 193)
,Cu ct este mai Irumos si mai strlucitor aurul dect cositorul si
plumbul, cu att este mai Irumos si mai strlucitor cerul dect aurul si
argintul si dect orice alt materie pretioas. Privirea cerului este lipsit de
1465
grij, pe cnd privirea aurului si argintului este ncrcat totdeauna de
nenumrate griji, care pun n umbr toat plcerea ce-o avem de pe urma
aurului si argintului, nu-ti place s privesti cerul, si-ti place s privesti
argintul? Priveste atunci argintul expus n prvliile negustorilor!
Spre ruinea ;oastr griesc aa (I Cor., 6, 5), ca s ntrebuintez
cuvintele Iericitului Pavel. Griesc spre rusinea voastr asa, pentru c v vd
att de nnebuniti de dragostea de bani. (Despre Feciorie, 64, n vol.
Despre Feciorie, pologia ;ietii monahale, Despre creterea copiilor., pp.
116-117)
,... Iecioria este n stare s usuce aceast rdcin si s dea nastere
altei rdcini, o rdcin Ioarte bun, care odrsleste toate bunttile:
libertatea, ndrznirea, curajul, zelul nIlcrat, dragostea Iierbinte de cele
ceresti, dispretul tuturor celor pmntesti. n acest chip se realizeaz buna
cuviint si alipirea struitoare de Domnul. (Despre Feciorie, 81, n vol.
Despre Feciorie, pologia ;ietii monahale, Despre creterea copiilor., p.
138)
IUBIREA DE STRINI
,,Srcia nu este deloc piedic pentru iubirea de strini si c nu este
nevoie de bogtii si bunuri pentru a primi pe sraci, ci trebuint este n tot
locul si vreme de virtute si de liber voie |apouipcoi|, care s aleag
evlavia. (Despre quila i !riscilla, i c nu se cu;ine s grim de ru pe
preotii lui Dumne:eu. Cu;antul 2, n vol. Catehe:e maritale, p. 159)
IUBIREA (- culme a virtutilor)
,Cea mai mare virtute este dragostea, buntatea, milostenia. Aceste
virtuti depsesc chiar virtutea Iecioriei. Deci, dac vrei s Iii egal cu
apostolii, nimic nu te mpiedic! E de ajuns numai s svrsesti virtutea
dragostei si nu esti ntru nimic mai mic dect apostolii. (Omilii la Matei,
omilia XLVI, IV, n col. PSB, vol. 23, p. 543)
,Dumnezeu pune dragostea mai presus de toate. (Omilii la Matei,
omilia LXXIX, IV, n col. PSB, vol. 23, p. 902)
IUBIREA (- calea mnt uiri i)
1466
,Iubirea este calea mnt uirii. Pe aceast cale s umblm,
ca s mostenim viata vesnic. (Din vol. !roblemele ;ietii, p.
146)
IUBIREA (- rdcina si izvorul oricrui bine)
,Iubirea este un bine mare; este oare un lucru mai nestpnit ca si
Iocul, care se ridic chiar pn la cer si a crui Iurie nimic nu poate s-o
opreasc? (Comentar la E;anghelia de la Ioan, omilia LXXIII, 1, p. 373)
,,. iubirea este rdcina, izvorul si maica oricrui bine si c Ir ea
nimic din celelalte nu ne este de vreun Iolos. (Despre necunoaterea lui
Dumne:eu, cuvntarea I, p. 16)
IUBIREA (datoria iubirii)
,Iubirea este o datorie care rmne mereu neachitat. Cu ct
lucrm pentru a o achita, cu att datoria creste. Cnd e vorba de Ioloase
bnesti, i admirm pe cei care nu au datorii, pe cnd, atunci cnd e vorba
de Ioloasele iubirii, i Iericim pe cei care sunt Ioarte ndatorati. De aceea
apostolul Pavel scrie: Nimnui cu nimic s nu-i 1iti datori, decat cu iubirea
unuia 1at de altul (Romani 13, 8). Prin aceste cuvinte vrea s ne arate c
datoria dragostei trebuie totdeauna s-o achitm si totodat s rmnem
ndatorati. Niciodat s nu ncetm s Iim ndatorati cu ea, ct vreme ne
aIlm n aceast viat. Cci pe ct de grav si suprtor este s datoreze
cineva bani, tot att de vrednic de osndire este s nu datoreze iubire.
Iubirea este o datorie care rmne, cum am spus, mereu neachitat. Fiindc
aceast datorie este cea care mai presus de orice ne alctuieste viata si
ne leag mai strns ntre noi. (Din vol. !roblemele ;ietii, p. 136)
IUBIREA (mret ia iubiri i)
,Cel ce are iubire este mai vrednic de admirat dect cel care chiar
si pe morti i nvie. Si acest lucru e Iiresc. Pentru c nvierea din morti,
ca minune, depinde cu totul de sIntul har, pe cnd iubirea depinde de
buna intentie si de rvna evlavioas a Iiecruia. (Din vol.
!roblemele ;ietii, p. 142)
IUBIREA (mi nunat a lucrare a iubirii)
1467
,Cci precum Iocul moaie ceara, tot astIel si cldura dragostei
mprstie orice ngmIare si usurtate mai iute chiar ca Iocul. (Comentariile
sau Explicarea Epistolei ctre Galateni, p. 108)
,Nimic nu poate convinge suIletul nostru de a persista n virtute, ca
puterea cea mare a iubirii. (Comentariile sau Explicarea Epistolei ctre
Galateni, p. 109)
IUBIREA (put erea iubiri i)
,Plini de iubire, plini de blndete, plini comptimire erau si sIintii.
Gnditi-v la Pavel care, desi era n primejdie s Iie dat Ilcrilor, desi
rmnea neclintit la ncercri, desi nu se temea dect de Dumnezeu,
desi nu-i psa de nimic, nici chiar de iad, cnd a vzut lacrimile
persoanelor iubite, s-a nmuiat. Acest puternic, s-a emotionat si a spus:
Ce 1aceti? !langeti i-mi s1aiati inima? (Fapte 21, 13). Si veti ntreba: Au
putut lacrimile s zdrobeasc suIletul acela de diamant? Sigur c da.
Pentru c, asa cum el nsusi a spus, pe toate le biruia cu puterea dragostei,
ns nu si dragoste care-l suIoca si biruia. Iat ce i-a plcut lui Dumnezeu!
Omul pe care nu 1-a putut zdrobi marea slbatic, au putut s-1 biruie
cteva lacrimi de iubire. Att de mare este puterea acesteia!
Vreti s-l vedeti si pe Pavel plngnd? Iat ce spune ntr-o alt
mprejurare: Timp de trei ani, noaptea i :iua n-am incetat s ;
s1tuiesc, cu lacrimi, pe 1iecare din ;oi (Fapte 20, 31). Marea lui
dragoste l-a Icut s-i Iie team ca nu cumva iubitii lui crestini s pteasc
vreun ru, si cu lacrimi i sItuia. (Din vol. !roblemele ;ietii, p.
140)
IUBIREA (nasterea iubirii)
,Virtutea izvorste din dragoste, si dragostea din virtute. Cum este, v
spun eu. Cel virtuos nu preIer banii naintea prieteniei, nici c este
rzbuntor, nici nu nedreptteste pe aproapele, nici nu-l brIeste, ci toate le
suIer cu curaj. Dragostea de acestea depinde; si iarsi, cel ce iubeste, toate
acestea le suIer. AstIel deci toate acestea la un loc sunt ntre dnsele legate,
si una pe alta se IortiIic. Cum c iubirea izvorste din virtute se dovedeste
si de aici; cci a zice: Cand se ;or inmulti 1rdelegile, se ;a rci dragostea
tocmai aceasta a invederat; iar cnd zice: Cel ce iubete pe aproapele, a
indeplinit legea (Rom., 13, 8), arat c virtutea purcede din dragoste. Asa c
1468
e absolut necesar a Ii una din dou: ori Ioarte iubitor, ori Ioarte virtuos.
Pentru c cel ce are una din dou, va avea si pe cealalt, si viceversa: cel ce
nu stie a iubi, svrseste si multe viclenii, iar cel viclean nu stie a iubi.
(Comentariile sau Explicarea Epistolei ctre E1eseni, omilia IX, p. 98)
IUBIREA (ma ni Iestarea iubiri i)
,Iubirea, de asemenea, nu stie ce nseamn interesul. De aceea
Pavel ne povtuieste: Nimeni s nu caute pe ale sale, ci 1iecare pe ale
celuilalt (I Corinteni 10, 24). Iubirea nu stie ce nseamn nici invidia, cci
cine iubeste cu adevrat consider binele aproapelui ca pe al su. AstIel
iubirea, ncet-ncet, l preschimb pe om n nger. Dup ce l scap de
mnie, de invidie si de oricare alt patim tiranic, l scoate din starea
natural omeneasc si-1 aseaz n starea ngerestii eliberri de patimi.
(Din vol. !roblemele ;ietii, pp. 132-133)
,Iubirea ti-l arat pe aproapele ca pe un alt sine al tu, te
nvat s te bucuri pentru Iericirea lui, ca si cum ar Ii Iericirea ta, si s
te ntristezi la necazurile lui, ca si cum ar Ii necazurile tale. Iubirea Iace
din multi un trup si din suIletele lor vase ale SIntului Duh. Cci Duhul
pcii nu odihneste acolo unde mprteste dezbinarea, ci acolo unde
stpneste unirea suIletelor. Iubirea, de asemenea, Iace ca toti s se
Ioloseasc de bunurile Iiecruia, dup cum vedem n Iaptele
Apostolilor: Iar inima i su1letul multimii celor ce au cre:ut erau una. i
nici unul nu :icea c este al su ce;a din a;erea, sa, ci toate le erau de
obte? (Fapte 4, 32).
n aIar de acestea, iubirea druieste oamenilor putere mare. Nu
exist Iortreat att de tare de greu de drmat si necucerit de dusmani,
cum este o multime de oameni care se iubesc si care sunt strns legati cu
rodul dragostei, buna. ntelegere. Chiar si atacurile diavolului pot Ii
respinse, pentru c, nIruntndu-! mpreun, devin nebiruiti, zdrnicesc
uneltirile lui si primesc cununile strlucitoare ale iubirii. Asa cum
coardele lirei, desi sunt multe, scot un sunet dulce dac conlucreaz toate
armonios mnuite de degetele muzicianului, la Iel si cei care au bun
ntelegere, ca o alt lir de iubire, scot o melodie minunat. De aceea
Pavel i povtuieste pe credinciosi s caute s Iie n orice mprejurare
n acelasi cuget, s-i considere pe ceilalti mai presus de ei. pentru ca
dragostea s nu Iie nimicit de slava desart, s Iie uniti, s se cinsteasc
unul pe altul, s se slujeasc unul pe altul.
1469
Iubirea ne Iace blnzi, pentru c mpiedic lcomia, desIrul,
invidia si alte patimi s ne stpneasc suIletele. n general nu exist
patim, nu exist pcat pe care s ne distrug iubirea. Mai lesne este s scape
de Ilcrile sobei o creang uscat, dect pcatul de Iocul iubirii. (Di n
vol. !roblemele ;ietii, pp. 138-139)
,Iubirea este nsusirea adevratului crestin si-l arat pe ucenicul
rstignit al lui Hristos, care nu are nimic n comun cu lucrurile
pmntesti. (Din vol. !roblemele ;ietii, p. 142)
,Cci dragostea are marele avantaj c nu are legtur, precum alte
virtuti, cu anumite rutti. Lepdarea de cele materiale, de pild, se leag
deseori de slava desart, usurinta de a nvta cu ambitia, Iacerea de minuni
cu mndria, milostenia cu desIrul, smerita cugetarea cu nltarea luntric
etc. Acestea nu exist n iubire, n iubirea adevrat. Omul care iubeste
trieste pe pmnt ca si cum ar tri n cer, cu liniste si Iericire neumbrite,
cu suIletul curtat de invidie, zavistie, mnie, mndrie, rea dorint. Asa
cum nimeni nu-si Iace ru siesi, la Iel nici el nu-i Iace ru aproapelui su,
pe care-l consider ca pe un alt sine. Iat omul iubirii- un nger
pmntesc! (Din vol. !roblemele ;ietii, p. 143)
IUBIREA (de Dumnezeu)
,Pavel nu s-a purtat asa de nerecunosctor ca noi! Pavel ardea att de
tare cu duhul, era att de nIlcrat de dragostea de Dumnezeu, nct a rostit,
a strigat si a grit acele cuvinte vrednice de suIletul lui: Cine ne ;a desprti?
Ce poate, oare s m despart, spune el, de dragostea lui Dumnezeu? Ceva
din cele ce se vd? Ceva din cele nevzute? Nu!
Apoi voind s enumere amnuntit pe toate si s ne arate tuturora
dragostea lui puternic pentru Stpnul su, a adugat: Neca:ul sau
stramtorarea, sau 1oametea, sau prigonirea, sau goliciunea, sau primefdia,
sau sabia? (Rom., 8, 35). O, suIlet nnebunit de o nebunie, care are maic
ntelepciunea! Care din necazurile ce vin asupra mea, spune Pavel, va putea
s m despart de dragostea de Dumnezeu? Necazurile cele din Iiecare zi?
Nicidecum! Strmtorrile? Nici astea! Poate prigoana? Deloc! Foametea?
Nici ea! Primejdiile? Dar pentru ce vorbesc eu de Ioamete, de goliciune si de
primejdii? Poate sabia? nssi moartea, strig Pavel nu va reusi s m
despart de dragostea lui Hristos! E cu neputint, cu totul cu neputint!
Nimeni altul n-a Iost nvrednicit s iubeasc atta pe Stpn ca acest
Iericit suIlet! Gria ca si cum ar Ii Iost Ir de trup, ca si cum ar Ii trit, ca s
1470
spun asa, n sIerele cele de sus, ca si cum ar Ii socotit c nici nu calc pe
pmnt. Dorul lui de Dumnezeu, dragostea lui nIlcrat i-a mutat mintea
de la cele materiale la cele spirituale, de la cele prezente la cele viitoare, de
la cele ce se vd la cele ce nu se vd. Asa e credinta, asa e dragostea de
Dumnezeu!
Si ca s nu cunosti suIletul mare a lui Pavel, iat c cel care iubea
atta pe Stpnul, c cel care ardea de dorul Lui este prigonit, urmrit si
biciuit, iat c ndur nenumrate rele, spunnd: In osteneli mai mult, in
bti peste msur, la moarte adeseori, de la iudei am primit de cinci ori
cate patru:eci 1r una, de trei ori am 1ost btut cu toiege, o dat am 1ost
btut cu pietre, o noapte i o :i am petrecut in adanc, in cltorii adeseori,
in primefdii pe rauri, in primefdii intre 1ratii cei mincinoi, in osteneal i in
trud (II Cor., 11, 2327). A suIerit attea si totusi se bucura si se veselea.
Stia si era ncredintat c ostenelile de aici i sunt pricin celor mai mari
rsplti, c primejdiile dau nastere cununilor. (Omilii la Facere, omilia LV,
IIII, n col. PSB, vol. 22, pp. 216-217)
,Dai, oare, Stpnului att ct primesti? Ct cheltuiesti tu pentru
Dumnezeu? Si totusi si pentru aceast srman cheltuial, care trece o dat
cu lumea aceasta, primesti rsplti nemuritoare si buntti nespuse! (Omilii
la Facere, omilia LXV, IV, n col. PSB, vol. 22, p. 321)
,C de asta dragostea noastr de Hristos este mai slab, pentru c ne
irosim toat puterea dragostei noastre n dragostea de cele lumesti;
rpim, ne lcomim, suntem robi slavei desarte. Poate Ii, oare, ceva mai
de plns?. (Omilii la Matei, omilia IV, IX, n col. PSB, vol. 23, p. 61)
,Si cine este att de nebun s nu-l iubeasc pe Stpnul su? Si ceea
ce zic, eu stiu c nici unul din voi nu-l va minti, nici cu inima, nici cu gura.
A spune c-l iubesti, si a nu Iace ceea ce Iac cei ce-si iubesc prietenii, este
un lucru ridicol si naintea lui Dumnezeu si naintea oamenilor. Apoi pentru
c este nu numai util, si Ioarte duntor, de a-l mrturisi pe Iisus Hristos
numai cu gura, si de a se lepda de El prin Iapte, eu v rog s-L mrturisiti n
mod egal prin Iaptele voastre, ca Iisus Hristos s ne recunoasc n acea zi,
unde El va duce naintea Tatlui pe aceia ce sunt vrednici de a 1i primiti de
El. (Comentar la E;anghelia de la Ioan, Omilia XX, 3, p. 99)
,Azi noi auzim spunndu-se de multi oameni, c ei se tem de Domnul
si-L iubesc si vedem c dezmint cuvintele prin Iaptele lor. Ori, Dumnezeu
vrea s Iie iubit prin Iapte. Pentru aceea le zicea El ucenicilor Si: Dac M
1471
iubiti p:iti poruncile Mele. (Comentar la E;anghelia de la Ioan, omilia
LXXV, 1, p. 383)
,Iisus Hristos ne-a mpcat cu Sine, atunci cnd noi eram dusmanii
Lui; acum noi suntem prietenii Lui, s rmnem n iubirea Lui. El a nceput
s ne iubeasc primul, s-L iubim si noi dup ce ne-a iubit El atta. El nu ne
iubeste pentru propriul Lui interes, El n-are nevoie de nimic, s-L iubim deci
noi pentru utilitatea si Iolosul nostru. Atunci cnd noi eram vrjmasii Lui, El
ne-a ntmpinat cu iubirea Sa, s-L iubim si noi pe acest prieten care ne d
atta mrturie despre iubirea Sa si despre Iinetea Sa. (Comentar la
E;anghelia de la Ioan, omilia LXXVI, 3, p. 394)
,Vai! Dac L-am iubi la Iel pe Iisus Hristos, totul ne va prea aici jos
o umbr, o nchipuire si un vis. Noi vom spune la Iel cu apostolul: Cine ne
;a desprti pe noi de dragostea lui Iisus Hristos? Oare neca:ul sau
stramtoarea? SIntul Pavel n-a zis: argintul, sau bogtiile, sau Irumusetea,
cci aceste lucruri sunt Ioarte rele si ridicole. Ci el propune ceea ce era mai
minunat: Ioamea, prigonirile, moartea (Rom., 8, 35). Si cu toate acestea
apostolul a dispretuit toate lucrurile acestea ca un nimic; dar noi, pentru
putin argint ne desprtim de Viata si de Lumina noastr. (Comentar la
E;anghelia de la Ioan, omilia LXXXVII, 3, p. 467)
,Iubitilor, s-L iubim dup cum se cuvine a-L iubi, cci aceasta este
plata cea mare, aceasta este mprtia si plcerea, aceasta multumirea, slava
si cinstea, aceasta lumina, aceasta Iericirea cea mare, pe care cuvntul nu o
poate exprima, pe care mintea nu o poate pricepe ndeajuns. (Omilii la
Epistola ctre Romani a S1antului postol !a;el, omilia V, p. 83)
,Ascult pe Petru cum se nIlcrase de dragostea Lui, si cum l punea
mai presus de suIlet, de viat, si mai presus de orice, iar cnd s-a lepdat de
El nu se jelea att de pedeaps, pe ct c s-a lepdat de Cel iubit, ceea ce era
pentru el mai amar ca orice pedeaps. Si toate acestea le arta mai nainte de
venirea SIntului Duh, si necontenit i sta n cale si i zicea: Unde Te duci
(Ioan 13, 36); si iarsi: Doamne, la cine ne ;om duce? (Ioan 6, 68), sau:
Doamne, cu Tine sunt gata s merg i in temnit, i la moarte (Luca 22, 33).
AstIel, pentru ei Hristos era totul, si naintea iubitului lor nu ar Ii preIerat ei
nici cerul, nici mprtia cerurilor. Zic ei: Tu imi eti indeafuns in locul
tuturor acelora. Si de ce te minunezi c Petru astIel se gsea Iat de Hristos?
Ascult si pe proIetul care spune: C pe cine am eu in cer a1ar de Tine? Si
a1ar de Tine, ce am dorit pe pmant? (Psalm 72, 24), adic nu doresc nimic
1472
din cele de sus, nici din cele de fos, decat numai pe Tine. Aceasta este
dragostea cea adevrat, aceasta iubire nIlcrat se numeste.
Dac noi am iubi n acest mod, apoi nu numai cele prezente, dar chiar
si cele viitoare nu le vom bga de seam Iat de aceast dragoste, si
dezmierdndu-ne cu ea, vom scoate de aici mprtia cerurilor. (Omilii la
Epistola ctre Romani a S1antului postol !a;el, omilia V, pp. 83-84)
,Nu este nimic pe care dragostea adevrat s nu-l poat birui; si cnd
mai ales e la mijloc dragostea de Dumnezeu, apoi cel ce are o asemenea
dragoste este mai presus de orice Nici Iocul, nici sabia, nici srcia, nici
boala, nici moartea, nici nimic altceva de acest Iel nu i se va prea greu unui
asemenea om, ci rznd de orice, el va zbura la cer, si nu va Ii cu nimic mai
prejos dect cei ce se gsesc acolo, si numai spre o unic Irumusete va avea
el privirea atintit: spre slava lui Dumnezeu. Deci nici cele dureroase ale
vietii acesteia nu vor putea njosi viata lui, dup cum nici cele bune si
plcute nu-l vor putea mndri si ngmIa.
Deci, iubitilor, s avem o asemenea dragoste. Nimic nu poate Ii
deopotriv cu aceast dragoste. S avem, zic, asemenea dragoste att n
interesul celor prezente, ct si al celor viitoare. Dac as putea zice astIel, o
asemenea dragoste, prin nssi Iirea ei, ar trebui s o avem cu ntietate Iat
de toate, Iiindc numai asa putem s scpm de torturile vietii prezente si ale
celei viitoare, si s ne bucurm de mprtia cerurilor. ns nici izbvirea de
gheen, nici cstigarea mprtiei cerurilor nu ar putea Ii ceva mai mult
dect o asemenea dragoste de care vorbesc eu, adic dect dragostea pentru
Hristos, Iiindc a iubi pe Hristos, si n acelasi timp a Ii iubit de El, este mai
presus de orice.
Dac chiar si ntre noi, oamenii, dragostea este resimtit ca Iiind mai
presus de orice alt plcere, dar cnd acestea amndou se petrec cu
Dumnezeu, cnd l iubim si cnd ne iubeste, care minte omeneasc ar putea
oare s ne reprezinte deplin si ntocmai Iericirea unui astIel de suIlet
binecuvntat? Desigur c nici o minte, ci singur experienta direct a acestei
supreme Iericiri.
Deci pentru ca prin experient s putem noi cunoaste aceast
multumire duhovniceasc, acea viat Iericit si tezaurul nenumratelor
buntti dumnezeiesti, s lsm totul la o parte si s cstigm o asemenea
dragoste, att pentru multumirea noastr suIleteasc, ct si pentru slava lui
Dumnezeu, Cel iubit de ctre noi...(Omilii la Epistola ctre Romani a
S1antului postol !a;el, omilia IX, pp. 162-163)
1473
,Cel ce iubete pe tat ori pe mam mai mult decat pe Mine nu este
;rednic de Mine (Matei 10, 37). De aceea si suIletului nostru, care este cel
mai apropiat Iiecruia dintre noi, porunceste a-L iubi pe El mai nainte dect
chiar pe sine, Iiindc voieste a Ii iubit de noi mai mult dect orice altceva.
Cci si noi, cnd nu simtim o iubire mare ctre cineva, nu avem nevoie de
iubire mare din partea aceluia, chiar de ar Ii el ct de mare, sau ct de
renumit, ns cnd iubim cu cldur pe cineva, atunci, ct de mic ar Ii acela
si de nebgat n seam, totusi punem mare pret pe iubirea lui. De aceea si El
consider ca slav a Sa nu numai a Ii iubit de noi, ci de a si suIeri pentru noi
ceea ce a suIerit. ns pe cele pe care le-a suIerit, si care constituiau slava
Lui, El le-a suIerit numai pentru dragoste, pe cnd ceea ce noi suIerim
pentru Dnsul nu suIerim numai pentru dragoste, ci si pentru mretia Celui
dorit si iubit de noi, ceea ce cu drept cuvnt s-ar putea numi slava noastr.
Cnd noi suIerim totul pentru Dnsul, atunci alergm chiar si n primejdiile
cele mai mari, ca si pentru o cunun nevestejit, si nici boala, nici srcia,
nici umilinta, nici clevetirea, ba nici chiar moartea nu o considerm att de
greoaie si de insuportabil. Dac vom Ii treji, prin toate acestea vom cstiga
Ioarte mult, pe cnd dac vom dormi, nici chiar de la cele contrare nu vom
avea vreun Iolos. (Omilii la Epistola ctre Romani a S1antului postol
!a;el, omilia X, pp. 177-178)
,De un singur lucru, ns, este nevoie, adic de a-L iubi cu adevrat, si
apoi toate celelalte ni se vor aduga. (Omilii la Epistola ctre Romani a
S1antului postol !a;el, omilia XV, p. 289)
,Si de ce am putea Ii noi oare vrednici, dac Pavel, pentru dragostea si
iubirea lui Hristos, nu admir nici chiar pe cele din ceruri, pe cnd noi
preIerm dragostei lui Hristos pe cele din noroi si din trn? De ce am
putea Ii vrednici, zic, cnd ei pentru dragostea lui Hristos ar Ii primit a cdea
si n gheen, si din mprtia cerurilor, dac ar Ii Iost vorba, pe cnd noi nu
dispretuim nici chiar viata prezent? Oare suntem noi vrednici mcar de
ncltmintea lui, dac suntem att de departe de mintea lui cea mare? Desi
Dumnezeu, Iiind iubitor de oameni si Ioarte blnd, a Icut cu noi ceea ce
Iace un tat iubitor de copii, care, vznd c Iiul su se ngreuiaz n vorbire,
nscoceste o altIel de pronuntie a cuvintelor, Iiindc noi nu avem ctre El
dragostea si dorul cuvenit, ne pune nainte multe altele, numai ca s ne poat
tine pe lng El; dar noi nici asa nu-I stm cu adevrat alturi, ci alergm
iar si iar la jocurile cele copilresti ale lipsei de ntelepciune.
Nu asa, ns, Icea Pavel, ci, ca un copil nobil, liber si iubitor de tat, caut
numai convietuirea cu tatl, iar de celelalte nici nu aducea vorba; sau, mai
1474
bine zis, el Icea mai mult chiar dect un asemenea copil. El nu pretuieste pe
Dumnezeu la Iel cu cele ale sale, ci, cnd se uit la El ca la tat, celelalte nu
le consider ntru nimic, si preIer de a Ii btut si pedepsit mpreun cu El
dect, desprtindu-se de El, s se dezmierde.
S ne cutremurm deci, noi, cti pentru dragostea lui Hristos nu
dispretuim nici mcar banii, sau mai bine zis, cti nu dispretuim banii pentru
noi nsine. Pavel ptimea totul pentru Hristos, nu pentru mprtia cerurilor,
nici pentru cinstea cea de la El, ci pentru dragostea cea ctre El, pe cnd pe
noi nici Hristos, nici cele ale Lui nu ne pot trage din lucrurile pmntesti, ci
ntocmai ca niste serpi, sau vipere, sau porci, sau ca toate acestea la un loc,
asa ne tvlim n trn. (Omilii la Epistola ctre Romani a S1antului
postol !a;el, omilia XV, pp. 300-301)
,... s iubim pe Dumnezeu dup cum se cuvine a-L iubi, ca astIel s
ne bucurm cu plcere de aceast cinste. Dac cineva avnd Iemeie iubit, si
nc nu simte nici unul din necazurile zilnice, dar nc cel ce are o astIel de
dragoste sInt si dumnezeiasc? Cuget singur, de ct plcere se va bucura
unul ca acesta. Aceasta este si mprtia cerurilor, aceasta este dobndirea
tuturor bunurilor, aceasta este adevrat multumire, adevrat bucurie si
Iericire, sau, mai bine zis, orisice as spune eu, niciodat nu voi putea s
reprezint dup cum se cuvine aceast virtute, ci numai experienta singur
poate s ne arate acest bun nepretuit. De aceea si proorocul zicea: Des1at-te
intru Domnul; si n alt loc: Gustati i ;edeti c bun este Domnul (Psalmi 36,
4; 33, 9).
Asadar, s ne convingem si s ne desItm cu dragostea Lui, cci
numai asa vom vedea mprtia cerurilor si vom tri viat ngereasc. Numai
asa vietuind aici, pe pmnt, ntru nimic nu vom Ii mai prejos de cei ce
vietuiesc n ceruri, iar dup mutarea noastr de aici ne vom prezenta naintea
tronului lui Hristos mai strluciti dect toti, si ne vom bucura de slava Lui
cea negrit. (Omilii la Epistola ctre Romani a S1antului postol !a;el,
omilia XXIII, pp. 445-446)
,,Si noi s iubim pe Hristos, cci ne este usor, dac vom voi; Iiindc si
Pavel de la Iire a Iost ca si noi. Pentru aceea s-au si scris toate cele ale lui
Pavel de mai nainte de ntoarcerea lui la Crestinism, cu totul potrivnice
celor petrecute dup aceasta, ca astIel noi s aIlm c aceasta este din voint
si c celor ce voiesc toate le sunt usoare. (Comentariile sau Talcuirea
Epistolei intai ctre Corinteni, omilia XXII, p. 231)
1475
,Si dac pentru dragostea aceasta ar trebui s dm banii, sau trupurile,
sau chiar suIletul nostru, s nu crutm nimic. C nu este de ajuns a spune
numai prin vorbe c-L iubim, ci trebuie a da dovad si prin Iapte - Iiindc nici
El nu si-a artat dragostea ctre noi numai prin vorbe, ci si prin Iapte. Arat
deci si tu aceast dragoste prin Iapte si I toate cele plcute Lui, cci numai asa
te vei Iolosi nsuti de roadele acestei dragoste. El nu are trebuint de nimic de
la noi, ceea ce mai cu seam si dovedeste adevrul dragostei Sale, cci desi nu
are trebuint, si nici c se gseste n vreo trebuint de dragostea noastr, El to-
tusi ntrebuinteaz toate mijloacele spre a Ii iubit de noi. Pentru aceea si Moise
zicea: C ce anume cere Domnul Dumne:eu de la tine, 1r numai a-1 iubi pe
El i a 1i gata s mergi dup Dansul? (A 2-a Lege 10, 12). Asa c atunci
cnd El porunceste de a-L iubi, tocmai atunci, zic, arat c te iubeste. C nimic
nu unelteste att mntuirea noastr ca a-L iubi pe DnsuL. (Talcuiri la
Epistola a doua ctre Corinteni, omilia XXX, p. 267)
,Dac tu bunoar ai Ii bolnav de Iriguri, si chiar aproape de moarte,
si te-ar lua cineva si ti-ar da vreun medicament Iolositor, oare nu ai preIera
pe bineIctorul tu naintea tuturor? Ba nc si numele medicamentului
bineIctor, nu l-ai avea vesnic n minte? Deci dac noi pstrm n suIletele
noastre pn si timpurile, locurile si mprejurrile prin care ne-am Iolosit,
apoi cu att mai mult trebuie a pstra n suIletul nostru Iaptele petrecute cu
mntuirea noastr. Fii asadar ca amorezat dup dragostea evanghelic. Prin
dragoste tu te-ai mntuit, si tot prin ea ai devenit Iiu al lui Dumnezeu.
(Comentariile sau Explicarea Epistolei ctre E1eseni, omilia XVII, p. 163)
,Si priveste c nu numai credinta este necesar, ci si dragostea.
Fiindc si acum sunt multi care cred c Hristos este Dumnezeu, ns nu-l
iubesc pe El, si nici nu Iac cele ale celor ce iubesc. Cci n ce Iel l iubesc,
dac pe toate celelalte le preIer naintea lui Hristos, ca de pild: averi,
nastere, noroc, observatiile semnelor, prezicere, ghicire n zborul psrilor?
Cnd noi vietuim spre ocara Lui, apoi spune-mi: ce Iel de dragoste avem
ctre El? Dac cineva are un prieten sincer si Iierbinte, mcar asa s
iubeasc pe Hristos; mcar asa s iubeasc pe Fiul lui Dumnezeu, Cel dat
pentru mntuirea noastr, a dusmanilor Lui, pentru Care nici un bine n-am
Icut. Si ce spun eu, c nici un bine n-am Icut? Cnd, din contr, am Icut
mari rele, am cutezat lucruri nepermise, dup miile de bineIaceri si ngrijiri
din partea Lui. (Talcuiri la Epistola intai ctre Timotei, omilia a III-a, p.
43)
1476
,S se cerceteze Iiecare pe sine si s vad toate cte Iace pentru
oameni. Am Ii Ioarte Iericiti, dac am Iace attea pentru Dumnezeu, pe cte
Iacem pentru oameni, pentru slava din partea oamenilor, pentru Irica sau
cinstea ce le dm lor. (Comentariile sau explicarea Epistolei ctre Filimon,
omilia I, n vol. Comentariile sau explicarea Epistolei a doua ctre
Timotei., pp. 203-204)
,S nu devenim att de trndavi pentru mntuirea suIletelor noastre, ci
s o iubim si s ne interesm dup putere pentru cstigarea ei. Toate s le
punem pentru iubirea Lui: si suIlet, si bani, si slav, si orice, s le punem,
zic, pentru mntuirea noastr, cu bucurie, cu bunvoint, cu veselie, nu ca si
cum i-am da Lui ceva, ci ca si cum ne-am da nou nsine. Aceasta este legea
celor ce iubesc: si nchipuie c ntmpin binele, cnd ei ntmpin numai
rele pentru cei iubiti. AstIel deci s ne gsim si noi Iat de Stpnul nostru
(Comentariile sau explicarea Epistolei ctre Filimon, omilia II, n vol.
Comentariile sau explicarea Epistolei a doua ctre Timotei., p. 217)
,m ;enit, spune El, s-l despart pe 1iu de tatl lui, pe nor de soacra
ei, pe 1iic de mama ei (Matei 10, 35).
Te ntreb: De unde a prezis acestea dac era simplu om, un om ca toti
oamenii?
Spusele lui Hristos au acest nteles. Avea s se ntmple ca ntr-o cas
unul s Iie credincios, iar altul necredincios. Hristos a prezis c tatl are s-l
trag la necredint pe Iiul lui, de aceea a spus: tat de mare ;a 1i puterea
predicii, incat 1iii ii ;or dispretui pe tati, 1iicele pe mame, copiii pe printi.
Jor ;oi nu numai s-i dispretuiasc pe cei ai lor, ci chiar s-i dea ;iata, s
su1ere i s ptimesc totul numai s nu se lepede de credint. De unde I-a
venit Lui gndul c are s Iie copiilor mai cinstit dect printii, printilor
mai dulce dect copiii, brbatilor mai de dorit dect Iemeile? Si asta nu
numai ntr-o cas, nici n dou sau trei sau zece, sau douzeci sau o sut, ci
pe ntinsul ntregii lumi, n toate orasele si trile, pe pmnt, pe mare, n
tinuturile locuite si nelocuite. Si iarsi, nu poti spune c a spus asa, si nu s-a
nIptuit. Multi, la nceput, dar mai bine spus nc si acum, sunt urti pentru
credint, sunt alungati din casele printesti, si pentru nimic nu se mai ntorc
n ele, cci le este ndestultoare mngiere s suIere acestea pentru
Hristos.(Ctre iudei, cuv. V, 3, n vol. Cu;antri impotri;a anomeilor. Ctre iudei, p. 315)
,,Dac dragostea trupeasc robeste att de mult suIletul, nct l Iace
pe ndrgostit s se ndeprteze de toate cele din viat si s stea tintuit numai
sub tirania iubitei, cte nu va Ii oare n stare s Iac dragostea lui Hristos si
1477
teama de a nu ne nstrina de El? (Despre cint (I, 7, n vol. Despre
mrginita putere a dia;olului. Despre cint., p. 75)
,,Si s nu te minunezi; dac dragostea pentru oameni a Icut adeseori
ca oamenii s nIrunte moartea, ce nu poate Iace dragostea pentru Hristos?
Ce greutate nu poate usura? AstIel, Pavel pe toate le rbda cu usurint,
deoarece se uita numai la Hristos pe care-L dorea; toate suIerintele ce le
ndura de dragul lui Hristos le socotea superioare oricrei plceri sau
desItri; si ntr-adevr, asa era. (Despre cint (I, 7, n vol. Despre
mrginita putere a dia;olului. Despre cint., p. 76)
,,!an in ceasul de acum i 1lman:im i insetm i suntem goi i
suntem plmuiti i pribegim i ne ostenim lucrand cu mainile noastre,
ocrati 1iind, binecu;antm, prigoniti 1iind, rbdm, huliti 1iind, mangaiem
(I Corinteni 4, 11-13). Si iarsi: ,m afuns ca un gunoi al lumii, lepdtura
tuturor pan acum (I Corinteni 4, 13). Cci odat ce si-a ntors privirile
suIletului ctre cer si a Iost uimit de Irumusetea de acolo, nu mai suIerea s-
si ntoarc din nou privirile spre pmnt. Era n aceeasi stare cu un om srac
si nevoias care st toat viata nchis ntr-o colib ntunecoas si srman, dar
care, dup ce va Ii vzut palatele mprtesti strlucind de bogtia aurului si
de scnteierile nestematelor, n-ar mai vrea nici cu mintea s se mai
gndeasc la srccioasa lui colib, ci va Iace totul spre a se muta, de i-ar Ii
cu putint, n locuinta cea mprteasc. Tot astIel si Fericitul Pavel: o dat
ce a privit Irumusetile ceresti, dispretuia srcia de aici; tria printre oameni,
silit de legturile trupului, dar nu-si ndrepta privirile spre nimic din cele de
pe pmnt, ci-si mutase ntreaga Iiint spre cetatea cereasc. (Despre cint
(I, 7, n vol. Despre mrginita putere a dia;olului. Despre cint., p. 77)
,,Dragostea de Hristos att de mult l stpnea pe Pavel, nct, dac ar
Ii Iost vorba s suIere pentru Hristos chinurile cele vesnice ale iadului, nu s-
ar Ii dat n lturi. Pavel nu slujea lui Hristos asa cum i slujim noi, nimitii,
care ne temem de iad si dorim mprtia cerurilor; dimpotriv, era cuprins de
o dragoste cu mult mai bun si mai Iericit dect aceasta: suIerea si Icea
totul nu pentru alt motiv, ci numai ca s-si potoleasc dragostea ce-o avea
pentru Hristos. Dragostea de Hristos a pus stpnire pe gndirea lui att de
puternic, nct chiar ce era mai de pret n ochii lui, adic a Ii mpreun cu
Hristos, pentru care dispretuia si iadul, si mprtia cerurilor, chiar si de
aceasta de bunvoie s-ar Ii nstrinat, preIernd de dragul lui Hristos s
mbrtiseze si s primeasc cu mult rvn cderea aceea nespus din
mprtia cerurilor ca pe unul dintre cele mai dorite lucruri. (Despre cint
1478
(I, 7, n vol. Despre mrginita putere a dia;olului. Despre cint., pp.
77-78)
,S iubim cci iubirea este usoar. Cci nu aceast Iraz: Cum
s iubeti pe Dumne:eu?, trebuie s se aIle pe buzele noastre. Ci
ceastlalt: Cum s nu iubeti pe Dumne:eu? (Din vol. Bogtiile
oratorice, p. 21)
,Dou obstacole vor opri ntotdeauna n noi dezvoltarea inimii
spre Dumnezeu: pcatul si iubirea bunurilor pmntesti. Cnd ne
atrage ispita, cnd patima ne Iascineaz, s-i zicem: Mergi' Retrage-te,
eu sunt al lui Dumne:eu pe care-L iubesc. Cnd lumea cu bunurile sale
cele Ialse ne cheam s-o iubim, s ne gndim ct sunt de trectoare,
schimbtoare, nevrednice de noi, aceste bunuri grosolane. !recum
dorete cerbul i:;oarele apelor, aa te dorete, insetea: dup Tine
inima mea. (Din vol. Bogtiile oratorice, p. 22)
,El pretinde totul: inteligent, voint, viat privat, personal,
inim, viat public, jertI de sine, eroismul si martiriul, El vrea s Iie
slujit pn la moarte. (Din vol. Bogtiile oratorice, p. 52)
,Cu ce iubire transcendent nu va trebui s iubim aceast iubire
ntrupat? Lund seam de tot ce a Icut El pentru noi, cum s-a devotat
El, s-a dat pentru noi, cu ct vehement, cu ct devotament, cu ct
eroism nu va trebui s rspund iubirea noastr pentru El? (Din vol.
Bogtiile oratorice, p. 58)
,S iubim pe Dumnezeu noi care nu suntem dect mizerie si
trn. S-l iubim pe Dumnezeu dispretuind pentru El toate lucrurile
de pe pmnt. S-l iubim pe El pentru a avea n El toate bunurile!
(Din vol. Bogtiile oratorice, p. 322)
,Noi, cnd ne iubeste Dumnezeu, Iacem din aceast iubire divin
hrana inimii noastre, tinta vietii noastre. S-L iubim pe Dumnezeu n
Sine nsusi, s-L iubim n aproapele, s-L ajutm n sracii Si. Iubirea
divin s ne Iie suprema noastr Iericire si suprema noastr mretie.
(Din vol. Bogtiile oratorice, p. 334)
IUBIREA (de Dumnezeu ce o mpiedic?)
1479
,Joi nu puteti s slufiti in acelai timp i lui Dumne:eu i argintului
(Lc., 16, 13); n mod necesar trebuie s-l iubesti pe unul si s-l ursti pe
cellalt. Iat ce ne strig experienta din nltime si destul de tare: cei ce n-au
nici o dorint de a se mbogti, care rd si o dispretuiesc, iat pe cei ce-l
iubesc pe Dumnezeu, cum trebuie s Iie iubit; cci un suIlet cuprins de
iubirea bogtiilor nu se va abtine usor de la Iapte si nici de la cuvintele care
trezesc mnia lui Dumnezeu, pentru c el slujeste un alt stpn care-i
porunceste lui s Iac ceea ce opreste legea Domnului.
Pentru aceasta ntoarceti-v la voi, iesiti din somnul vostru; si gndind
la Cel care-i suntem slujitori, s nu iubim dect mprtia Lui; s plngem si
s gemem asupra vremurilor trecute, n care vreme noi am Iost robii
pcatului si argintului; s ridicm cu o credint tare acest jug greu si s-l
purtm cu rbdare pe acela al lui Iisus Hristos care este dulce si usor.
(Comentar la E;anghelia de la Ioan, omilia VIII, 2, p. 43)
IUBIREA (de aproapele)
,V rog, s nu Iim Ir inim, ci s mblnzim cugetul nostru si mai
nti s ne nvtm s ntrecem n dragoste pe aproapele nostru; si, dup cum
spune Iericitul Pavel, s socotim pe ceilalti a Ii mai de cinste dect noi
(Filip., 2, 3); s nu suIerim a-i iubi mai putin dect ne iubesc ei, ci s-i
ntrecem n dragoste, s nu ne lsm ntrecuti, s le artm o dragoste mai
mare si mai Iierbinte. Dragostea mai cu seam tine si sustine viata noastr si
prin asta ne deosebim de animale si de Iiare; prin putinta noastr si asta
atrn de vointa noastr de a pstra rnduiala cuvenit nou si de a ne uni
strns cu semenii nostri. (Omilii la Facere, omilia IV, VIII, n col. PSB,
vol. 21, p. 66)
,Stpnul ne porunceste ca nu numai s ndurm cu curaj nedrepttile
ce ni le Iac altii, ci s-i si miluim pe cei ce ne Iac ru. Cel care ;rea s se
fudece cu tine, spune El, i s-ti ia haina, las-i i cmaa (Matei, 5, 40).
Noi, dimpotriv, adeseori chiar ncercm s Iacem ru aproapelui sau chiar
s ne rzbunm pe cel ce ne-a Icut ru, desi ni s-a poruncit s iubim nu
numai pe cei ce ne iubesc, c aceasta o 1ac i ;ameii (Matei, 5, 46) , ci
s iubim si pe cei ce ne ursc; noi, ns, nu iubim cu dragoste egal nici pe
cei ce ne iubesc. (Omilii la Facere, omilia XXIV, VIII, n col. PSB, vol. 21,
p. 299)
,Pcatul s-a ntins acum att de mult, c sunt rari chiar cei care iubesc
pe cei care i iubesc. De unde s mai avem ndejde de mntuire, cnd
1480
suntem mai ri ca vamesii, asa precum spune Hristos: Dac iubiti pe cei
care ; iubesc pe ;oi, ce lucru mare 1aceti? Nu i ;ameii 1ac la 1el? (Matei,
5, 46). Hristos, vrnd s ne ridice pe culmea virtutii, vrea s Iim mai buni
dect vamesii; noi, ns, ne silim s Iim mai prejos ca ei. Si pentru ce
vorbesc eu de vamesi? Suntem mai ri dect hotii, dect jeIuitorii de
morminte, dect ucigasii. Fiecare din acestia iubeste pe cel care l iubeste si
de multe ori si primejduieste si viata pentru prietenul lui. Pot Ii oare oameni
mai de plns ca noi, care, dup ce am Iost nvredniciti de iubirea cea mare a
lui Dumnezeu, suntem mai ri dect cei ce svrsesc nenumrate
Irdelegi?. (Omilii la Facere, omilia LII, V, n col. PSB, vol. 22, pp. 191-
192)
,C pentru Hristos dragostea valoreaz totul. Ea este mama tuturor
bunttilor, semnul de recunoastere al ucenicilor Lui (Ioan 13, 35), tine
strns legate pe toate cele ale noastre, este trebuincioas tuturor. Pe bun
dreptate, deci, Hristos taie cu mult trie rdcinile si izvoarele urii, c ele
vatm dragostea. Nu socoti, deci, o exagerare cuvintele lui Hristos, ci
gndeste-te la Iaptele mari svrsite prin ndeplinirea acestor porunci si
minuneaz-te de blndetea acestor legi! Nimic nu-I este att de drag lui
Hristos ca unirea si legtura n dragoste a unora cu altii. De aceea si El nsusi
si prin ucenicii Lui - si prin cei din Noul Testament si prin cei din Vechiul
Testament - vorbeste Ioarte mult de porunca dragostei, rzbunnd si
pedepsind aspru pe cei ce o dispretuiesc. DesIiinteaz dragostea si ai adus si
nrdcinat n lume pcatul. De aceea si spunea Hristos: Cand se ;a inmulti
1rdelegea, se ;a rci dragostea multora (Matei 24, 12). Asa a ajuns Cain
ucigas de Irate, asa Isav, asa Iratii lui IosiI! Asa au nvlit pe lume o
multime de nenorociri! Pentru c s-a rcit dragostea! De aceea si Hristos taie
din rdcin, cu Ioarte mult grij, tot ce o vatm. (Omilii la Matei, omilia
XVI, VIII, n col. PSB, vol. 23, pp. 211-212)
,Majoritatea oamenilor au cu totul alte temeiuri de dragoste si
prietenie. Unul iubeste pentru c e iubit; altul, pentru c este cinstit; altul,
pentru c cutare i-a Iost de Iolos la o nevoie sau la o aIacere oarecare; altul,
pentru alt pricin asemntoare. Cu greu vei gsi pe cineva care, pentru
dragostea de Hristos, s iubeasc pe aproapele su cu adevrat si asa cum
trebuie s-l iubeasc. Pe cei mai multi dintre oameni i leag unii de altii
aIacerile si treburile lumesti. Pavel n-a iubit asa, ci pentru Hristos. Din
pricina aceasta la Pavel, chiar cnd nu era iubit asa cum iubea el, dragostea
lui nu se stingea, pentru c-i pusese rdcin puternic dragostea de
Hristos. (Omilii la Matei, omilia LX, III, n col. PSB, vol. 23, p. 702)
1481
,Ce poti s spui? C te ocrste cel pe care l-ai cinstit? C a vrut s te
junghie cel cruia i-ai Icut bine? Dar dac-l iubesti de dragul lui Hristos,
atunci aceast dragoste te Iace s-l iubesti si mai mult. Pricinile care duc n
celelalte Ieluri de dragoste la rcirea dragostei tocmai acelea duc aici la
sporirea ei. Mai nti, c un om care-ti rspunde la dragoste cu ur este
pentru tine pricin de rsplat; n al doilea rnd, c omul acesta care-ti
rspunde la dragoste cu ur are nevoie de mai mult ajutor, de mai mare
ngrijire. De aceea pe omul care iubeste pe oameni de dragul lui Hristos nu-l
intereseaz din ce Iamilie e cutare, din ce tar, dac e bogat, dac i rspunde
la dragoste cu dragoste sau altceva asemntor, ci Iie c-l urste, Iie c-l
ocrste, Iie c-l ucide, el continu s-l iubeasc, pentru c are ndestultoare
pricin de iubire pe Hristos; de aceea si st neclintit, tare si nemiscat n
dragostea sa, c se uit la Hristos. C si Hristos tot asa a iubit pe dusmani, pe
cei nerecunosctori, pe ocrtori, pe hulitori, pe cei ce-L urau, pe cei ce nici
nu voiau s-L vad, pe cei care preIerau lemnele si pietrele n locul Lui. I-a
iubit cu cea mai nalt dragoste, Iat de care alta la Iel nu poti gsi. Mai
mare dragoste ca aceasta nu are nimeni, spune Hristos, ca s-i pun cine;a
su1letul lui pentru prietenul lui (Ioan 15, 13). Uit-te cum continu s-i
iubeasc pe cei care L-au rstignit, pe cei care L-au batjocorit! Vorbeste si
Tatlui despre ei, spunnd: Iart-le lor, c nu tiu ce 1ac' (Luca 23, 34), iar
dup nviere a trimis si pe ucenicii Lui la ei.
S cutm, dar, si noi aceast dragoste, s nzuim spre ea, ca s
ajungem imitatorii lui Hristos. (Omilii la Matei, omilia LX, III, n col. PSB,
vol. 23, pp. 702-703)
,Punnd Iat n Iat iubirea ta de oameni cu iubirea Lui, s cunosti c
chiar dac ai ierta de saptezeci de ori cte sapte, chiar dac ai ierta
necontenit pe toti cei ce-ti gresesc, iubirea ta de oameni Iat de buntatea lui
Dumnezeu cea nemrginit - de care ai s ai atta nevoie cnd ai s Iii
judecat si ai s dai seam de Iaptele tale - e ca o pictur de ap Iat de un
ocean nemrginit; dar, mai bine spus, chiar cu mult mai mult. De aceea a si
adugat zicnd:
semnatu-s-a imprtia cerurilor cu un imprat care a ;rut s se
socoteasc cu slugile sale. Si incepand s se socoteasc cu ele, i s-a adus un
datornic cu :ece mii de talanti. Nea;and el cu ce s plteasc, a poruncit s-
l ;and pe el, pe 1emeia lui, pe copiii lui i toate cate a;ea (Matei 18, 23-
25).
Acest datornic ns, dup ce s-a bucurat de iubirea de oameni a
stpnului su, s-a dus si a sugrumat pe tovarsul lui care-i datora o sut de
1482
dinari. Stpnul mniat a poruncit s-l bage iarsi la nchisoare pn ce va
plti tot.
Ai vzut ct de mare este deosebirea dintre pcatele ce le Iacem Iat
de oameni si cele pe care le Iacem Iat de Dumnezeu? Este atta deosebire
ct este ntre zece mii de talanti si o sut de dinari; dar, mai bine spus, chiar
cu mult mai mult. (Omilii la Matei, omilia LXI, I, n col. PSB, vol. 23, pp.
704-705)
,S iubeti pe Domnul Dumne:eul tu. ceasta este cea dintai i cea
mai mare porunc iar a doua, asemenea acesteia. S iubeti pe aproapele
tu ca pe tine insuti (Matei 29, 37-39).
- Pentru ce a spus: semenea acesteia?
- Pentru c porunca aceasta, a doua, deschide drum celei dinti si este
si ea la rndul ei ntrit de aceasta. (Omilii la Matei, omilia LXXI, I, n
col. PSB, vol. 23, p. 811)
,Noi nu trebuie s artm numai unii Iat de altii atasamentul care ne
leag cu prietenul, ci pe acela care leag pe un mdular cu alt mdular, voi
nu veti aIla mai tare legtur a prieteniei si a printilor, nici un nod asa de
puternic ca acesta. Precum un mdular din trup nu poate s spun despre un
alt mdular: de unde imi ;ine legtura strans pe care o am eu cu el?; la Iel
voi nu puteti spune despre Iratele vostru. Cci noi toti 1iind bote:ati in
acelai duh, pentru a nu 1i decat un singur trup (1 Cor., 12, 12) (.) si ca
prin aceast printime si aceast prietenie reciproc, s Iacem toti mpreun
Iunctiunile aceluiasi trup. S nu dispretuim dar pe aproapele nostru, dac nu
vrem s ne dispretuim pe noi nsine. Cci nimeni nu-i urte trupul su, ci
il hrnete i il spal (EIes., 5, 29). (Comentar la E;anghelia de la Ioan,
omilia XV, 3, p. 75)
,!orunc nou ; dau ;ou. S ; iubiti unul pe altul. !recum ;-am
iubit Eu pe ;oi, aa s ; iubiti i ;oi unul pe altul (34). Cum era adevrat c
ucenicii auzind aceste cuvinte si lucruri, vor Ii cuprinsi de team si de
groaz, asa ca niste oameni cu totul prsiti, nvttorul lor i mngie, si
pentru a-i Iace mai siguri si pentru a-i ntri, El planteaz n inima lor
rdcina tuturor Ielurilor de virtuti, adic iubirea; ca si cum ar zice: Iiindc
eu plec, voi sunteti tristi si abtuti; dar dac v iubiti unii pe altii veti Ii mai
tari si mai curajosi. Pentru ce nu le-a zis el cu aceste cuvinte? Fiindc Ielul
n care le-a zis era mult mai Iolositor si mult mai avantajos.
Intru aceasta ;or cunoate multi c sunteti ucenicii Mei, dac ;eti
a;ea dragoste unii de altii. (35). Prin aceste cuvinte, Iisus Hristos le arat c
1483
ntrindu-i n iubire si nsemnati cu acest semn, nimic nu-i va risipi pe cei ce
s-au unit n acest Iel. Apoi, Mntuitorul le-a Icut aceast prezicere dup ce
trdtorul a iesit si s-a desprtit de ei. Dar pentru ce numeste El nou o
porunc din legea veche? Aceasta Iiindc a Icut-o nou prin Ielul n care a
rspndit-o El; ntruct zicnd: Dac ;eti a;ea dragoste unii 1at de altii, a
adugat: !recum ;-am iubit Eu. Eu nu Mi-am achitat o datorie, Eu nu v-am
iubit ca rsplat pentru meritele voastre din trecut, ci am nceput Eu primul
s v iubesc, zice El, si s v Iac bine; astIel trebuie ca voi, la Iel, s Iaceti
bine prietenilor vostri, chiar Ir a avea Iat de ei o obligatie imediat. Si
Ir a vorbi de minuni a cror putere trebuie s le dea El s Iac, El i
deosebeste prin iubire. Pentru ce? Fiindc aceea Iace, aceea caracterizeaz
caracterul sIintilor; Iiindc iubirea este temelia oricrei virtuti. Fiindc mai
nti prin iubire ne cstigm noi mntuirea noastr. Asa, zice Iisus Hristos,
este ucenicul Meu, si toti v vor luda dac vor vedea c imitati iubirea
Mea. (Comentar la E;anghelia de la Ioan, omilia LXXII, 3, pp. 370-371)
,Cel ce are vointa si intentia ndreptate spre iubirea de oameni si
milostenie, chiar de ar avea averi, el totusi st n Iruntea celor nenorociti, si
de ar vedea pe cineva plngnd, va plnge si el cu dnsul; de ar vedea pe
cineva nedrepttit, iute i va lua aprarea; de ar vedea pe vreun om necjit, el
i va ntinde mna. Cci avnd cu sine tezaurul tuturor bunttilor, adic
suIlet milostiv si iubitor de oameni, de acolo vor izvor toate cele necesare
Iratilor lui, si se va bucura de toate recompensele acordate de Dumnezeu.
(Omilii la Epistola ctre Romani a S1antului postol !a;el, omilia XIX, p.
393)
,Arat (Apostolul Pavel n. n.) si cauzele pentru care noi suntem
datori a ne iubi unii pe altii: In iubire 1rteasc, unii pe altii iubiti-; (12,
10), Iiindc sunteti Irati, si din aceleasi nenorociri si dureri ati Iost dezrobiti;
deci si pentru aceasta este drept de a v iubi unul pe altul. (Omilii la
Epistola ctre Romani a S1antului postol !a;el, omilia XXI, pp. 411-412)
,Dragostea s 1ie ne1tarnic, cald, indoit, sporit in cel mai inalt
grad, cu alte cu;inte dragoste 1ierbinte. Ce 1olos dac tu iubeti 1r
;icleug, ins nu iubeti cu cldur? De aceea si zice: Cu dragoste 1rteasc
unul pe altul iubind, adic, iubete, ins cu cldur, s iubeti. Nu atepta
ca s 1ii iubit de altul, ci tu alearg spre acela, apuc tu mai inainte decat
el, cci ast1el ;ei culege tu mai intai rodul dragostei aceluia. (Omilii la
Epistola ctre Romani a S1antului postol !a;el, omilia XXI, p. 412)
1484
,C cel ce iubete pe aproapele, legea a implinit. S nu-ti nchipui,
deci, c a iubi este dintr-o Iavoare, cci aceasta nc este o datorie. Tu
datorezi dragoste Iratelui tu pentru nrudirea duhovniceasc ce o ai cu el; si
nu numai pentru aceasta, ci pentru c suntem mdulare unul altuia, si dac ea
lipseste, atunci totul s-a nimicit. Deci iubeste pe Iratele tu, Iiindc dac din
aceast iubire cstigi attea, c ai mplinit ntreaga lege, apoi ca unul ce vei
Ii recompensat pentru aceasta, tu ai datoria s-l iubesti.
!entru c (poruncile. S nu s;areti adulter, s nu uci:i, s nu
1uri, s nu mrturiseti stramb, s nu po1teti. i orice alt porunc ar mai
1i, se cuprind in acest cu;ant. S iubeti pe aproapele tu ca pe tine insuti
(13, 9).
El nu zice simplu s implineti, ci se cuprind, adic arat c n
dragoste se recapituleaz pe scurt toate Iaptele prevzute de lege. (Omilii la
Epistola ctre Romani a S1antului postol !a;el, omilia XXIII, p. 440)
,... punnd si msur egal ntre amndou Ielurile de dragoste, pentru
cea dinti (iubirea Iat de Dumnezeu n. n.), zice: din toat inima ta, i din
tot su1letul tu, iar pentru dragostea cea ctre aproapele: ca pe tine insuti.
Pavel ns vorbeste numai de dragostea cea de-a doua, dragostea ctre
aproapele, care dac lipseste, apoi cu nimic nu ne va Iolosi cea dinti. Dup
cum noi cnd iubim pe cineva zicem: Dac iubeti pe acela, pe mine m
iubeti, tot asa si Hristos, artnd aceasta, zice: la 1el ca aceasta este, si tot
de aceea zicea si lui Petru: De M iubeti, pate oile Mele (Ioan 21, 16).
(Omilii la Epistola ctre Romani a S1antului postol !a;el, omilia XXIII, p.
441)
,Iubirea nu 1ace ru aproapelui, iubirea este deci implinirea legii
(13, 10).
Ai vzut cum dragostea ctre aproapele are amndou nsusirile n
sine? Pe de o parte deprtarea de rele, cci zice: nu 1ace ru, iar pe de alt
parte lucreaz Iaptele bune, cci zice: iubirea este deci implinirea legii,
adic, nu ne inspir numai nvttura pe scurt a celor ce trebuie a Iace, ci si
ndeplinirea Iaptelor bune tot dragostea este care o Iace mai cu usurint. Cci
dragostea nu se ncearc numai ca s ne nvete a aIla cele ce ne sunt de Iolos,
ceea ce este de datoria legii, ci ne ajut chiar si n svrsirea acelora, si cu un
cuvnt ea ne pune n pozitie de a ndeplini Iapta bun n totalitatea ei, iar nu
numai n parte.
S ne iubim, deci, unii pe altii, cci prin aceasta dm dovad c iubim
pe Dumnezeu, Care ne iubeste pe noi. Printre oameni se ntmpl, c dac
iubesti pe cel iubit si de altul, se rscoal acesta, pe cnd aici, el ne cere ca
1485
s lum si noi parte la aceast dragoste, iar pe cel ce nu ia parte l urste.
Dragostea omeneasc este plin de invidie si zavistie, pe cnd cea
dumnezeiasc este scutit de orice patim, si de aceea caut tovarsi n
iubire, cci zice: Iubete i tu impreun cu Mine, i atunci te ;oi iubi i Eu
mai mult. Ai auzit cuvintele acestui nIlcrat iubitor? Dac ;ei iubi :ice
pe cei ce-i iubesc Eu, atunci ;oi crede c i Eu sunt iubit de tine cu
in1lcrare. (Omilii la Epistola ctre Romani a S1antului postol !a;el,
omilia XXIII, pp. 441-442)
,,Ci s ra;niti, :ice, darurile cele mai bune, i inc mai inalt cale
art ;ou, vorbind aici de dragostea cea ctre aproapele. Apoi urmnd a psi
cu vorba spre dragoste si spre lauda acestei virtuti, mai nti el toate acele
haruri le doboar, punndu-le de Iat cu dragostea, artnd cu mult
ntelepciune c Ir dnsa nimic nu este. Dac el deodat le-ar Ii vorbit de
dragoste, si spunndu-le: cale art ;ou, ar Ii adogat dup aceasta ndat
iar calea aceasta este dragoste si nu ar Ii adus vorba prin asemuire, apoi
chiar de ar Ii rs unii de cele vorbite, totusi cei mai multi nu ar Ii putut
pricepe lmurit puterea dragostei, ci ar Ii rmas n nedumerire. Pentru aceea
nici nu o descoper el de la nceput, ci mai nti ridicnd cugetul
asculttorilor prin vestea c mai nalt cale le va arta, si prin aceste cuvinte
insuIlndu-le asa zicnd dorinta de a cunoaste acea cale, ba nc sporindu-le
acea dorint, el mai nti prin asemuirile ce le Iace arat c Ir dragoste
toate acele haruri nu sunt nimic, attndu-i oarecum si mpingndu-i spre
trebuinta cea mai mare de a se iubi unul pe altul, precum si c lipsa dragostei
este pricina tuturor relelor. nct si pentru aceasta dragostea s-ar putea arta
mare, de vreme ce harurile singure nu numai c nu i-au unit, ci nc si Iiind
uniti i-au nvrjbit, pe cnd dragostea pe toti cei nvrjbiti din pricina
harurilor, prin sine nssi i va uni si-i va Iace un trup. ns nu spune aceasta
de-a dreptul, ci pune tocmai aceea ce doreau ei, adic si dragostea este har, si
nc cea mai nalt cale spre a ajunge la toate celelalte haruri. Incat dac nu
;oieti, :ice, a iubi pe 1ratele tu pentru c trebuie a-l iubi, cel putin arat-i
dragostea spre a-ti insui un har mai imbelugat. (Comentariile sau
Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni, omilia XXXII, p. 335)
,,. nimic nu arat mai bine pe ucenicul lui Hristos ca Iaptul de a iubi
pe altii. (Comentariile sau Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni, omilia
XXXII, p. 339)
1486
,,!recum i Fiul Omului nu a ;enit ca s i se slufeasc, ci ca s
slufeasc i s dea su1letul su rscumprare pentru multi (Mt. 20, 28),
artnd c astIel trebuie a iubi, nct a si muri pentru cei iubiti, cci aceasta
mai ales este al iubi pe dnsul. (Comentariile sau Talcuirea Epistolei intai
ctre Corinteni, omilia XXXII, p. 340)
,,Hristos a spus c semnul adevratei iubiri Iat de dnsul este numai
dragostea ctre aproapele. De m iubeti, !etre, zice, mai mult decat acetia,
pate oile mele. Ai vzut cum si aici a dat a ntelege c dragostea este mai
mare chiar si dect mucenicia? Dac cineva ar avea un copil iubit, pentru
care si-ar da si suIletul, si dac un altul ar iubi pe tat, ns Iat de Iiu nu ar
avea nici o grij, Iireste c aceasta Ioarte ar mnia pe tat si nu ar mai voi s
stie nimic de dragostea ce-i arat lui nsusi, din pricina dispretului artat
Iiului. Deci dac acest lucru se petrece cu tatl si cu Iiul su, apoi cu att mai
mult Iiind vorba de Dumnezeu si de oameni, Iiindc Dumnezeu este mai
iubitor dect toti printii. Pentru aceea deci zicnd: Intaia i cea mai mare
porunc este s iubeti pre Domnul Dumne:eul tu, a adogat ndat: iar a
doua i nu a tcut, ci a adogat. deopotri; acesteia, s iubeti pre
aproapele tu ca insuti pre tine (Mt. 22, 39). Si priveste cu ct strsnicie
cere si aceast iubire, cci dac pentru Dumnezeu cere ca dragostea s Iie
din toat inima i din tot su1letul, pentru aproapele zice ca s-l iubeasc ca
insui pre sine, ceea ce este egal cu din toat inima i din tot su1letul. Dac
aceasta s-ar pzi cu toat strsnicia, apoi nu ar mai Ii nici bogat, nici srac,
nici rob, nici slobod, nici mic, nici mare, nici diavolul nu ar mai Ii cunoscut,
si nu zic numai de diavol, ci si de altul ca dnsul, sau mai drept vorbind,
chiar de ar Ii sute si mii de acest Iel, totusi nu ar putea Iace nimic dac este
dragoste. (Comentariile sau Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni,
omilia XXXII, pp. 340-341)
,,Cnd ne st dinainte diadema dragostei, aceasta este de-ajuns spre a
ne arta pe adevratul ucenic al lui Hristos, si nu numai nou, ci si
necredinciosilor. Intru aceasta, :ice, ;a cunoate lumea c sunteti ucenici ai
mei, de ;eti a;ea dragoste intre ;oi (In. 13, 35). AstIel c acesta este semnul
cel mai mare dect toate semnele, dac prin el se cunoaste ucenicul lui
Hristos. De ar Iace cineva mii de semne si minuni, ns s-ar rscula
mpotriva altora, va Ii luat n rs de necredinciosi, precum si de nu ar Iace
nici un semn, ns se arat cu dragoste si iubeste pe altii, unul ca acela este si
cinstit, n acelasi timp si nenvins. Fiindc si pe Pavel pentru aceea l
1487
admirm, nu pentru c nvia pe cei morti, si nici pentru c vindeca pe cei
leprosi, ci pentru c zicea: Cine este neputincios, i eu s nu 1iu neputincios?
Cine se smintete, i eu s nu ard? (2 Cor. 11, 29). Mii de semne de ai pune
Iat cu acestea, totusi nimic nu vei mai adoga, Iiindc si pentru dnsul zicea
c l asteapt o cunun mare, nu pentru c Icea semne si minuni, ci pentru
c cu cei neputinciosi se Icuse neputincios. Care dar imi este plate? Ca
bine;estind, 1r plat s pun eu E;anghelia lui Hristos? (1 Cor. 9, 18),
zice. Si chiar cnd se asemuieste pe sine cu ceilalti apostoli, nu spune c mai
multe semne am 1cut decat danii, ci mai mult decat toti aceia m-am ostenit
(1 Cor. 15, 10). Dar si atunci cnd voia mai bine a muri, o cerea pentru
mntuirea ucenicilor. C mai bine imi este a muri, :ice, decat lauda mea s
o 1ac cine;a :adarnic (1 Cor. 9, 15), nu Iiindc se luda el, ci ca s nu se
par c-si bate joc de dnsii. Nicieri nu-l vedem ludndu-se de izbndele
sale, dac timpul si mprejurrile nu cereau, dar si cnd era silit a Iace
aceasta, atunci singur se numeste pe sine 1r de minte. Si dac vreodat se
si laud, apoi se laud ntru neputinte, ntru batjocuri, ntru suIerintele ce si
dnsul le avea mpreun cu cei bntuiti, ceea ce si aici zice: Cine este
neputincios, i eu s 1iu neputincios? Aceste cuvinte sunt mai mari si mai
nsemnate chiar si dect primejdiile, pentru care si pune acestea mai la urm,
nltnd vorba. (Comentariile sau Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni,
omilia XXXII, pp. 344-345)
,Mare pcat este, iubitilor, si de a nu iubi pe aproapele; dar nc si Iiind
iubit cineva, s nu iubeasc, desigur c este cu mult mai mare. C dac cel
ce iubeste pe cel ce l iubeste nu este Iapt mai mare ca al vamesilor, apoi cel
ce nici aceasta nu o are este mpreun cu Iiarele cele slbatice, sau mai bine
zis, chiar si mai jos dect acestea. Ce spui, omule? Nu iubesti pe cel ce te
iubeste? Si pentru ce triesti atunci? La ce esti tu Iolositor atunci? n ce anume
lucruri? n cele politice? n cele deosebi? n nimic, cci nimic n lumea
aceasta nu poate Ii mai netrebnic ca omul ce nu stie a iubi. Legea aceasta a
iubirii au cinstit-o de multe ori pn si tlharii, ucigtorii si sprgtorii de case;
ba pn si cei ce se mprtsesc numai din pine si din sare s-au schimbat,
preIcndu-se cu totul, iar tu care nu numai din pine si sare te mprtsesti
(.) nu iubesti? Cei ce iubesc ntr-un chip necinstit, iat c-si cheltuiesc
ntreaga lor avere cu muierile curve; iar tu, avnd o iubire curat si cinstit,
esti att de rece, att de netrebnic si neputincios, c chiar si Ir cheltuial nu
primesti a iubi?
Dar cine, zici tu, este atat de ticlos, cine este atat de slbatic incat s
lepede i s urasc pe cel ce il iubete? Bine Iaci c nu crezi c s-ar putea
1488
petrece un asemenea Iapt necuviincios; dar dac eu ti voi arta pe multi de
acest Iel, cum vom mai suIeri rusinea? Cnd tu, de pild, vorbesti de ru pe
cel iubit; cnd auzind pe un altul vorbindu-1 de ru, si nu-i iei aprarea; cnd
sporind, tu l pizmuiesti - apoi atunci ce Iel de dragoste ai ctre el? Desi nu
este de ajuns a arta dragoste ctre cineva numai prin Iaptul de a nu-1 pizmui,
sau a nu-1 dusmni sau rzboi, ci de a-1 tine strns si a-1 nlta cu laude pe cel
iubit: dar nc cnd tu totul Iaci si griesti spre a-l dobor, apoi atunci ce ar
putea Ii mai ticlos ca un astIel de suIlet? (Talcuiri la Epistola a doua ctre
Corinteni, omilia XXVII, pp. 241-242)
,Dumnezeu a nrdcinat n natura noastr dragostea de a ne iubi unii
pe altii. Toat ;ita, zice, iubete pe cea asemenea ei i omul pe aproapele lui
(Sirah 13, 18). Vezi, deci, c de la natur avem n noi germenele virtutii.
(Comentariile sau Explicarea Epistolei ctre E1eseni, omilia II, p. 19)
,Nimic nu vatm att de mult neamul omenesc, dect dispretuirea
prieteniei si a dragostei si necutarea lor cu mult rvn, spre a le stpni
precum iarsi nimic nu nalt pe cineva, dect urmarea lor cu toat puterea.
Aceasta nvedernd-o si Hristos, zice: c dac doi dintre ;oi se ;or in;oi pe
pmant in pri;inta unui lucru pe care il ;or cere, se ;a da lor de ctre Tatl
Meu, Care este in ceruri, si iarsi: iar din pricina inmultirii 1rdelegii,
iubirea multora se ;a rci (Matei 18, 19; 24, 12). Aceasta a nscut toate
eresurile si toate dezbinrile, cci din a nu iubi pe Irati vine invidia celor ce
propsesc, din invidie apoi vine poIta de a astpni, iar poIta de a stpni
naste dezbinrile. (Talcuiri la Epistola intai ctre Timotei, omilia a II-a, p.
25)
,Iubirea aceea care st n a iubi pentru Dumnezeu, nu are acest
principiu de dragoste ctre unul numai, ci ctre toti ca si ctre Irati. Unul ca
acesta se va gsi cu mil si nduiosare, ctre unii ca de aceeasi credint, ctre
altii ca si ctre Irati de snge, ctre altii Iie dnsii eretici sau elini, sau iudei,
ca ctre niste Irati dup natur, Iiind ns ri si netrebnici; pentru toti ns el
lcrimeaz si suIer. n aceasta vom Ii deopotriv cu Dumnezeu, dac pe toti
i iubim, pn si pe dusmani, iar nu dac Iacem minuni sau semne. Pentru c
si pe Dumnezeu l admirm desigur si cnd Iace minuni, ns cu att mai
mult nc, cnd si arat Iilantropia, cnd este ierttor si Ir rzbunare. Deci,
dac acest lucru este vrednic de mult admirare Iiind vorba de Dumnezeu,
apoi cu att mai mult Iiind vorba de oameni; cci e mai presus de orice
ndoial c aceasta ne Iace a Ii admirati. (Comentariile sau Explicarea
Epistolei ctre E;rei, omilia III, p. 84)
1489
,Nu avem nevoie nici de osteneli, nici de sudori, ca s ne iubim unul
pe altul. Dragostea este o cale automat, care duce la virtute. Dup cum se
petrece cu drumul cel mare, c dac cineva i aIl nceputul, se conduce
chiar de el, si nu are nevoie de conductor, tot asa si cu dragostea, cci de-
ndat ce ai Icut nceputul cu ea, de-ndat vei Ii condus de dnsa si povtuit.
Dragostea aproapelui ru nu lucrea: (Rom., 13, 10). Dac s-ar ntelege
cineva pe sine singur, cum se gseste Iat de dnsul, apoi asa se va gsi si
Iat de aproapele. Nimeni nu se invidiaz pe sine, toate cele bune si le
dovedeste singur, pe sine se preIer naintea tuturor, totul voieste a Iace
pentru sine. Deci, dac noi ne gsim asa si Iat de altii, toate relele sunt
ndeprtate, nu mai sunt dusmnii, nu mai este lcomie, cci cine ar preIera
s se lcomeasc contra sa? Nimeni, ci cu totul din contr, cci toate le vom
avea n comun, si nu vom nceta de a ne aduna la un loc mpreun. Dac noi
Iacem asa, rutatea nu mai poate avea loc; cci cine s-ar putea ur singur pe
sine? Cine s-ar mnia pe sine singur? Oare nu nc mai mult ne-am ierta unii
altora? Dac ne gsim astIel Iat de aproapele, niciodat nu va Ii rutate.
Dar, zici tu, cum este cu putint ca s iubeasc cine;a pe aproapele,
ca pe sine singur? Dac n-ar Ii Icut si altii asa, poate c bine ai crede acest
Iapt ca peste putint, iar dac au Icut asa, apoi prin aceasta, se nvedereaz
c noi nu Iacem asa din cauza trndviei noastre. De altIel nimic cu
neputint nu ne porunceste Hristos, de vreme ce multi chiar au covrsit
poruncile Sale, si cine oare a Icut asa? Pavel, Petru, si toat ceata sIintilor.
De voi spune ns c acestia au iubit pe aproapele lor, nimic mare n-am
grit; dnsii ns au iubit pe dusmanii lor. (Comentariile sau Explicarea
Epistolei ctre E;rei, omilia XIX, p. 246)
,Multe sunt n adevr care caracterizeaz crestinismul, dar mai mult
dect toate este dragostea si pacea ctre altii. (Comentariile sau Explicarea
Epistolei ctre E;rei, omilia XXXI, p. 357)
,Domnul a spus: C unde sunt doi sau trei adunati intru numele
Meu, acolo sunt i Eu in miflocul lor (Matei 18, 20). Se gsesc oare doi sau
trei adunati ntru numele Lui? Se gsesc, dar rareori. De altIel nu vorbeste
de o simpl adunare si unire local a oamenilor. Nu cere numai asta.
Vrea ca, mpreun cu unirea, s existe la cei adunati acolo si alte virtuti. Prin
aceste cuvinte, asadar, vrea s spun: Dac cine;a M ;a a;ea pe Mine
ca temelie a iubirii lui 1at de aproapele, i impreun cu aceast iubire
are i celelalte ;irtuti, atunci ;oi 1i impreun cu el. Acum ns, cei mai
multi oameni au alte scopuri. Nu ntemeiaz pe Hristos iubirea lor.
1490
Cineva iubeste pe altcineva, pentru c si acela i arat iubire; altul l iubeste
pe cel care 1-a cinstit; iar altul l iubeste pentru c i-a Iost de Iolos la vreo
treab de-a lui. E greu s gsesti pe cineva care-1 iubeste pe aproapele doar
din dragoste pentru Hristos, cci ceea ce-i leag pe oameni sunt de obicei
interesele materiale, ns o iubire cu attea lipsuri este batjocoritoare si
trectoare. La cea mai mic problem vreun cuvnt jignitor, daune bnesti,
invidie, ambitie sau ceva asemntor iubirea aceasta, care nu are temelie
duhovniceasc, se destram.
Dimpotriv, iubirea care-L are ca pricin si temelie pe Hristos,
este statornic si nepieritoare. Nimic n-o poate destrma, nici calomnii,
nici primejdii, nici chiar amenintrile cu moartea. (Din vol.
!roblemele ;ietii, p.131)
,Trebuie s stim c iubirea nu este ceva voluntar. Este obligatorie.
Esti dator s-l iubesti pe Iratele tu, att pentru c esti nrudit
duhovniceste cu el, ct si pentru c v sunteti mdulare unul altuia. Dac
lipseste dragostea, vine nimicirea.
Esti dator ns s-1 iubesti pe Iratele tu si dintr-un alt motiv: pentru
c ai cstig si Iolos, de vreme ce prin iubire plinesti toat legea lui
Dumnezeu. AstIel, Iratele pe care-l iubesti devine bineIctorul tu. (Di n
vol. !roblemele ;ietii, pp. 134-135)
,Necesitatea iubirii n-o nvtm numai din cuvintele lui
Dumnezeu, ci si din Iaptele Lui. O astIel de lectie este Ielul n care ne-a zidit
pe noi. Dumnezeu, crendu-l pe primul om, a stabilit ca din el s se nasc
toti ceilalti oameni, ca s Iim considerati toti ca un singur om si s ne
legm prin dragoste. Legtura de iubire a tuturor oamenilor a impus-o
cu ntelepciune prin schimburile pe care suntem nevoiti s le avem ntre noi.
Cci a dat multime de buntti n lume, ns nu pe toate pretutindeni, ci n
Iiecare tar anumite Ieluri. AstIel, suntem obligati s Iacem negot, dnd
cele care ne prisosesc si primind pe cele de care avem nevoie, iubindu-i
pe semenii nostri.
La Iel a Icut Dumnezeu si cu Iiecare om n parte. N-a ngduit
Iiecruia s aib toate cunostintele, ci unuia s aib cunostinte de
medicin, altuia de zidrie, altuia de vreo alt stiint sau mestesug etc., ca s
avem nevoie unul de altul si n Ielul acesta s ne iubim unul pe altul.
La Iel se ntmpl si cu harismele duhovnicesti, cum spune
Apostolul; Unuia i se d prin Duhul cu;ant de intelepciune, iar altuia,
cu;ant de cunoatere, unuia, 1aceri de minuni, iar altuia pro1etie, unuia,
deosebirea duhurilor, iar altuia, 1elurimea limbilor, iar altuia, tlmcirea
1491
limbilor (I Corinteni 12, 8, 10). (Din vol. !roblemele ;ietii, pp.
136-137)
,Domnul, nainte de a Ii predat n minile iudeilor si de Ii
rstignit, a dat o porunc pe care a numit-o nou, porunca iubirii: !orunc
nou dau ;ou. S ; iubiti unii pe altii (Ioan 13, 34). ns de ce a
numit-o nou, de vreme ce exista si n Vechiul Testament? Pentru c a
dat-o ntr-un Iel nou, mbunttit, superior. De aceea a adugat: a cum
;-am iubit Eu pe ;oi, aa i ;oi s ; iubiti unii pe altii. Iubirea Mea
pentru voi, voia s le spun, nu este ca rsplat la ceva pe care Mi l-ati
oIerit, cci eu v-am iubit primul. n acelasi Iel si voi trebuie s le Iaceti
bine semenilor vostri, nu ca rsplat, ci din iubire spontan. (Di n
vol. !roblemele ;ietii, p. 141)
,Hristos a asezat iubirea de aproapele ca dovad de iubire
desvrsit pentru El. Dac M iubeti, i-a spus apostolului Petru,
pstorete oile Mele (ParaIraz la Ioan 21, 16). Mare tain este si aceasta,
Iaptul c iubirea are mai mare valoare dect mucenicia. (Din vol.
!roblemele ;ietii, pp. 142-143)
,Celor ce sunt ntr-o unire cu dragostea se veseleste Dumnezeu n ei.
(Din vol. Mrgritarele S1antului Ioan Gur de ur, p. 61)
,Primul motiv care ne oblig s-i iubim pe Iratii nostri este c
Dumnezeu o vrea aceasta. n El este o voint absolut neschimbat.
Altdat Iisus Hristos ne avertizeaz c legea i pro1etii intregi sunt
cuprinsi n iubire, si c iubirea singur mplineste legea in deplintatea
ei.
La vointa lui Dumnezeu s adugm exemplul lui Dumnezeu.
Cum Dumnezeu ne-a iubit pe noi, noi trebuie s-i iubim pe Iratii
nostri, si iubirea Lui este deodat modelul si msura la a noastr. (Din
vol. Bogtiile oratorice, p. 100)
IUBIREA (de Dumnezeu si iubirea de aproapele)
,Aceasta-i capul virtutilor, aceasta-i temelia tuturor poruncilor lui
Dumnezeu. Dragostea de Dumnezeu merge mn-n n mn cu dragostea de
aproapele. Cel ce iubeste pe Dumnezeu nu va nesocoti pe aproapele su, nu
va pune banii si averile mai presus de semenii si; dimpotriv va Ii larg la
inim si la pung, aducndu-si aminte de Cel ce a spus: Cel ce a 1cut unuia
1492
din aceti 1rati mai mici ai Mei, Mie a 1cut (Matei, 25, 40). Gndindu-se c
prin ajutorul dat semenului su nsusi Stpnul universului este Cel Ce-si
mpropriaz ajutorul dat, va Iace pe toate cu mult tragere de inim si va da
milostenie cu bratele deschise. Nu se va uita la nevrednicia celui din Iata lui,
ci la mretia Celui Care i-a Igduit c-si mpropriaz cele date sracilor.
(Omilii la Facere, omilia LV, III, n col. PSB, vol. 22, p. 217)
,Voi vedeti, Iratii mei, c iubirea lui Dumnezeu este amestecat si
conIundat cu iubirea aproapelui; aceste dou iubiri sunt legate mpreun, ca
si o Iunie. Iat de ce Mntuitorul d deodat dou porunci si cteodat El nu
d dect una singur; cci aceste dou iubiri sunt de nedesprtit. Nu se poate
avea una Ir cealalt. (.) Mntuitorul nu ne d numai porunca iubirii, ci ne
prescrie si msura, zicnd: !recum ;-am iubit Eu. (.) Dar pentru ce
Mntuitorul nalt peste tot iubirea? Fiindc iubirea este semnul ucenicilor;
Iiindc iubirea Iormeaz si ntretine virtutea. Pentru acest motiv SIntul
Pavel care era un adevrat ucenic al lui Iisus Hristos, care a dovedit si a
simtit n el nsusi eIectele iubirii, zice asa de mari lucruri si o numeste
implinirea legii. (Comentar la E;anghelia de la Ioan, omilia LXXVII, 1, p.
397)
,nsusi Hristos ne-a ncredintat c toat legea si nvttura
proorocilor se cuprind n iubire (Matei 22, 40). Si iat ct de sus a asezat-
o: a stabilit dou porunci de iubire si hotarele Iiecreia. Prima, zice, este
s-L iubesti pe Domnul Dumnezeul tu; iar a doua, la Iel de important,
este s-1 iubeste pe aproapele tu ca pe tine nsuti (Matei 22, 37-39). Ct de
nalt este iubirea de oameni si buntatea lui Hristos! Dragostea Iat de
El, desi suntem cu mult inIeriori Lui, o aseaz pe o treapt cu dragostea
Iat de aproapele nostru. Tocmai de aceea hotarele acestor dou porunci de
iubire aproape c sunt identice. Despre prima, iubirea de Dumnezeu, a
spus: din toat inima ta i din tot su1letul tu (Matei 22, 37); iar pentru a
doua, iubirea de aproapele, a grit: a pe tine insuti (Matei 22, 39). Si e de
la sine nteles c Ir a doua, prima nu Ioloseste la nimic. (Din vol.
!roblemele ;ietii, p. 135)
,Cci n ce Iel trupul Ir de suIlet nu se cheam om, nici suIletul Ir
de trup, asa nici dragostea ctre Dumnezeu, dac nu avea dragostea celui de
aproape si de o credint cu el. (Din vol. Mrgritarele S1antului Ioan Gur
de ur, p. 61)
1493
,Este imposibil s-l iubim pe Dumnezeu dac nu-i iubim pe Iratii
nostri care sunt ca si noi Iii ai lui Dumnezeu. Este imposibil pe de alt
parte de a-i iubi pe Iratii nostri dac noi nu-L iubim pe Dumnezeu.
Pentru ce? Fiindc singurele motive de a-i iubi pe semenii nostri se
scot din Dumnezeu. Unde nu este Dumnezeu, iubirea nu poate Ii. Atta
timp ct Dumnezeu n-a Iost nici cunoscut, nici iubit, ura omului
mprtea pe pmnt, si printre caracterele pe care i le atribuie SIntul
Pavel societtii pgne, el semnaleaz pe acela de a 1i 1r
comptimire, Ir interior, Ir bunvoint. (Din vol. Bogtiile
oratorice, p. 100)
IUBIREA (reciproc dint re oa meni)
,Dragoste cere de la noi Pavel, nu ns cum s-ar ntmpla, ci acea
dragoste care ne uneste la un loc si ne Iace nedezlipiti unul de altul, si care
cu atta preciziune ne leag unul lng altul, asa cum sunt conlegate
membrele corpului ntre ele. (Comentariile sau Explicarea Epistolei ctre
E1eseni, omilia XI, p. 107)
IUBIREA (s iubi m pe pctos si s urm pcat ul)
,S nu avem mil de pcat, ci de nenorocirea pctosului. (Comentar
la E;anghelia de la Ioan, omilia LX, 6, p. 304)
IUBIREA (jert Ielnicia iubiri i)
,Si a slufit Iaco; pentru Rahila apte ani, i erau inaintea lui ca nite
:ile putine, pentru c o iubea (Fac., 29, 20). Cnd esti rnit de dragoste nu
mai tii seam de greutti; nduri totul cu usurint, orict de multe ar Ii
primejdiile, orict de mari ar Ii greuttile; un singur lucru urmresti: s-ti
mplinesti dorul. (Omilii la Facere, omilia LV, II, n col. PSB, vol. 22, p.
215)
IUBIREA (dovada iubirii)
,Dar care e dovada iubirii? Aceea de a iubi pe cel ce te urste. Voiesc
a v spune un exemplu, permiteti-mi, si nu-l pot gsi n cele duhovnicesti,
drept care v voi spune unul din cele lumesti. Nu vedeti pe cei amorezati? n
ce mod sunt batjocoriti de amantele lor, si cte ele Iuresc asupr-le, cti
1494
bani pgubesc, si cu toate acestea i ard de dorul lor si le iubesc mai mult
dect suIletele lor? Nu vedeti cum ei si petrec noptile perindndu-se pe la
usile lor? De acolo s lum exemplu, nu adic s iubim astIel de Iemei
stricate, ci n astIel de chip s iubim pe dusmani. Spune-mi deci, oare nu se
poart cu ei aceste Iemei mai batjocoritor dect cu toti ceilalti dusmani? Nu
cheltuiesc cu ele toat averea? Nu sunt insultati n Iat, si nu li se ordon
ntr-un mod mai njositor dect chiar servitoarelor lor? Si cu toate acestea ei
nu se ndeprteaz de ele. (Comentariile sau Explicarea Epistolei ctre
E1eseni, omilia VII, p. 68)
IUBIREA (statornic)
,ns cum va Ii iubirea statornic? Ne-o arat tot Apostolul,
spunnd: intreceti-; cu cinstirea (Romani 12, 10). n Ielul acesta se
si plsmuieste dragostea, si rmne statornic. Cci, adevrat, nu exist
mijloc mai bun pentru pstrarea iubirii, ct s-l cinstim pe cellalt. AstIel si
iubirea devine mai vie, si respectul reciproc mai adnc.
Dincolo de cinstire, trebuie nc s artm c ne pas de
problemele celuilalt, pentru c mbinarea cinstirii cu purtarea de grij
d nastere celei mai arztoare iubiri. Nu ajunge s iubim numai cu inima,
ci sunt necesare si acestea dou, cinstirea si interesul pentru cellalt,
care sunt maniIestrile dragostei, si totodat si conditiile ei. Ele se nasc
din iubire, dar si nasc iubire. (Din vol. !roblemele ;ietii, p. 134)
IUBIREA (trebuie s-i cuprind pe tot i oa menii n bratele ei)
,Iubirea noastr trebuie s-i cuprind pe toti oamenii. Dac pe unii i
iubim, iar pe altii nu, niciodat dragostea noastr nu va Ii mai presus
dect a oamenilor necredinciosi. Crestinii nu trebuie s iubeasc asa
cum iubesc necredinciosii. (Din vol. !roblemele ;ietii, p. 353)
IUBIREA (vrj masilor)
,S iubim pe dusmani si s le Iacem bine. Dar pentru ce spun: S le
Iacem bine? Trebuie s ne rugm pentru ei, s rugm pe Stpnul, s-I cerem
s poarte de grij de ei! Acest lucru, mai mult dect toate, ne va Ii de ajutor
n ziua cea nIricostoare si vom sterge cu totul pcatele noastre, dac ne
purtm asa cu dusmanii nostri.
1495
Da, porunca este mare si grea; dar dac te gndesti la rsplata ce se d
celor ce o ndeplinesc, nu ti se pare deloc grea, orict ar Ii de grea.
- Care e rsplata?
- Dac 1aceti aceasta, spune Domnul, ;eti 1i asemenea Tatlui
;ostru Celui din ceruri (Matei, 5, 45).
Si ca s se Iac mai lmurit cuvntul, a adugat: C rsare soarele Lui
peste ri i buni i plou peste drepti i nedrepti (Matei, 5, 45).` (Omilii la
Facere, omilia IV, VII, n col. PSB, vol. 21, p. 65)
,Imit, ti spune Domnul, pe Dumne:eu dup puterile tale omeneti'
Dup cum cela 1ace s rsar soarele nu numai peste cei drepti, ci i peste
cei ce 1ac rele, i dup cum El nu d ploi numai peste cei buni, ci i peste cei
ri, tot aa i tu, dac nu iubeti numai pe cei ce te iubesc, ci i pe cei ce te
dumnesc, imiti, dup puterea ta, pe Dumne:eu.
Ai vzut cum Hristos a urcat pe cea mai nalt culme pe cel ce poate
svrsi aceast virtute? Dar nu te gndi, iubite, numai la aceea c e grea
porunca! Ci mai nainte de asta, gndeste-te de ce mare cinste ai s Iii
nvrednicit. Cinstea aceasta s-ti Iac mai usoar greutatea si povara. N-ar
trebui, oare, s multumesti c, Icnd bine dusmanului, gsesti prilej s ti se
deschid usile ndrznirii ctre Dumnezeu si s ti se stearg pcatele?
Dar poate c doresti s te rzbuni pe dusmanul tu, s-i pltesti la Iel,
ba poate chiar mai mult celui ce ti-a Icut ru. Si ce Iolos ai de aici, cnd pe
lng c nu ai nici un cstig cu rzbunarea ta, mai ai s Iii si osndit pentru
Iapta asta naintea nIricostorului judet pentru c ai IalsiIicat legile date de
El? spune-mi, dac un mprat de pe pmnt ar da o lege ca supusii si sau
s iubeasc pe dusmani, sau s Iie osndit la moarte, spune-mi, n-ar alerga
toti de Irica mortii acesteia trupesti s mplineasc legea? De ct osnd nu
esti vrednic, dar, dac de Irica mortii trupesti, pe care si Ir asta o aduce
negresit asupra noastr legea Iirii, primesti s Iaci orice, iar de Irica mortii
celei vesnice nici nu-si pas, dispretuind legea dat de Stpnul tuturor?
Dac Ir s-mi dau seama spun aceste lucruri unor oameni care nu
iubesc la Iel nici pe cei care i iubesc pe ei. Cine ne va scpa, oare, de osnda
aceea, cnd nu numai c stm departe de porunca iubirii de vrjmasi, dar nici
nu Iacem ce Iac vamesii? Dac iubiti pe cei ce ; iubesc, spune Hristos, ce
lucru mare 1aceti? Nu i ;ameii 1ac aa? (Matei, 5, 46). Ce ndejde de
mntuire mai avem, cnd nici asta nu o Iacem?. (Omilii la Facere, omilia
IV, VII-VIII, n col. PSB, vol. 21, pp. 65-66)
,Gndeste-te, iubite, ct e de mare virtutea aceasta a iubirii de
dusmani din rspltile pe care le-a Igduit Dumnezeul universului celor
1496
care svrsesc aceast virtute. Dup ce a spus: Iubiti pe dumanii ;otri,
binecu;antati pe cei ce ; prigonesc, rugati-; pentru cei ce ; supr
(Matei, 5, 44), a adugat, pentru c poruncile atingeau chiar cea mai nalt
culme a virtutii: Ca s 1iti asemenea Tatlui ;ostru celui din ceruri, c
rsare soarele Lui peste ri i buni i plou peste drepti i nedrepti (Matei,
5, 45). Ai vzut cu cine se aseamn, dup puterile omenesti, cel care nu
numai c nu se rzbun pe dusmani, dar chiar se strduieste s se roage
pentru ei? S nu ne lipsim, dar, din pricina trndviei noastre, de niste daruri
ca acestea si niste rsplti care depsesc orice cuvnt, ci n tot chipul s
cutm s svrsim virtutea aceasta, silind si nvtnd cugetul nostru s se
plece poruncii lui Dumnezeu. De aceea si eu am Icut acest ndemn, am
vorbit de pilda aceasta, am artat ct de mare e aceast virtute si ct cstig
avem de pe urma ei, tocmai pentru ca, att ct mai este nc vreme, Iiecare
din noi s-si dea toat silinta, dac are vreun dusman, s se mpace cu el,
artndu-i mult dragoste. S nu-mi spui mie c l-ai rugat o dat si de dou
ori si n-a vrut s se mpace. Dac Iacem lucrul acesta din toat inima, apoi
nu vom nceta pn ce nu-l vom birui cu struinta noastr mare, pn nu-l
vom atrage si pn ce nu-i vom Iace s lase ura ce ne-o poart. Crezi c i
Iaci cu asta aceluia vreun bine? Nu! Nou ne Iacem bine! Cu Iapta aceasta
atragem bunvointa lui Dumnezeu asupra noastr, dobndim mai dinainte
iertare de pcate si dobndim mult ndrznire naintea lui Dumnezeu. Dac
ne vom mpca cu dusmanii nostri, vom putea s ne apropiem cu constiint
curat de aceast sInt si nIricostoare mas si s rostim cu ndrznire
cuvintele acelea cuprinse n rugciunea ce o spunem cnd ne mprtsim.
(Omilii la Facere, omilia XXVII, VIII, n col. PSB, vol. 21, pp. 347-348)
,Plecnd, dar, de aici, Iiecare s se mpace cu dusmanii si, s se
grbeasc tare ca spre o mare comoar, s nu zboveasc deloc. Dac trebuie
s se osteneasc, dac trebuie s-l caute pe dusmanul su, dac trebuie s
Iac cale ndeprtat, dac sunt greutti, s caute s ridice din cale toate
aceste obstacole. Un singur lucru s urmrim: cum putem mplini porunca
aceasta a Stpnului, ca s primim rsplata ascultrii. Credeti c nu stiu ce
greu si anevoios este s te duci la dusmanul tu, s-i stai n Iat si s-i
vorbesti? Dar dac te gndesti la vrednicia acestei porunci, la mretia
rspltii, dac te gndesti c tie-ti Iaci bine, nu dusmanului, atunci toate ti
vor prea lesnicioase si usoare. (Omilii la Facere, omilia XXVII, VIII, n
col. PSB, vol. 21, p. 349)
,S nu ne suprm pe cei care ne Iac ru, chiar dac acestia sunt din
cei crora le-am Icut noi bine aceasta este cea mai nalt IilosoIie nici s
1497
ne nIuriem pe cei care ne ocrsc, chiar dac sunt mai prejos de noi cei care
ne insult, ci cu buntate si blndete s le potolim mnia lor. C nu este
purtare mai Irumoas si cu rezultate mai bune ca aceasta! O astIel de purtare
aduce pace statornic n suIletul nostru, ne Iace s stm ca ntr-un port, este
temeiul linistei noastre. (Omilii la Facere, omilia XXXIV, I, n col. PSB,
vol. 22, p. 5)
,Gndindu-ne, dar, la pedeapsa grozav ce ne asteapt dincolo si la
rusinea cumplit de aici, s ne ducem odat, rogu-v, cu mintea la nobletea
Iirii omenesti, s ascultm de nvttura lui Hristos si s iubim din inim nu
numai pe cei ce ne iubesc, ci, smulgnd din suIletele noastre orice invidie si
ur, s ne strduim s iubim si pe cei care ne dusmnesc. Nu-i cu putint s
ne mntuim altIel dect mergnd pe aceast cale. S ne strduim s iubim
mai mult pe cei care ne ursc dect pe cei care ne iubesc, pentru c dragostea
de vrjmasi ne aduce mii si mii de buntti. Asa vom putea aIla iertarea
pcatelor noastre si ne vom putea ruga lui Dumnezeu cu inima nIrnt si
suIlet zdrobit. Cnd suIletul nu urste pe nimeni, are cugetul cu ntemeiere
linistit, atunci cheam cu mintea treaz pe Stpn si atrage asupra-i mare
ajutor de sus.. (Omilii la Facere, omilia LII, V, n col. PSB, vol. 22, p.
192)
,Dac ndurm cu blndete si cu liniste nedrepttile oricrui om,
atunci ne bucurm de mai mare si bogat ajutor de sus. S nu ne mpotrivim,
deci, celor ce vor s ne Iac ru, ci s ndurm rul cu curaj, stiind c
Stpnul universului nu ne va trece cu vederea. Numai, s ne purtm cu
inima curat. C spune Scriptura: Mea este r:bunarea, Eu ;oi rsplti,
:ice Domnul. (Omilii la Facere, omilia LVII, III, n col. PSB, vol. 22, p.
235)
,ntr-adevr, este cea mai mare virtute, nu cnd cutm s iubim si s
slujim cu orice chip pe cei ce se poart bine cu noi, ci cnd atragem spre noi
cu marea noastr blndete pe cei ce vor s ne Iac ru. (Omilii la Facere,
omilia LVIII, V, n col. PSB, vol. 22, p. 254)
,Hristos n-a poruncit numai s iubesti pe dusmani, ci s te si rogi
pentru ei. Ai vzut pe cte trepte ne-a urcat si c ne-a dus pe culmea virtutii?
Uit-te, numrnd treptele de jos n sus! Prima treapt: s nu ncepi s Iaci
ru; a doua: dup ce rul a Iost svrsit, s nu rspltesti rul cu ru; a treia:
s nu Iaci celui ce te-a suprat ceea ce ai suIerit tu, ci s Iii linistit; a patra:
las s ti se Iac ru; a cincea: las s ti se Iac mai mult ru dect vrea cel
1498
ce-ti Iace ru; a sasea: nu ur pe cel ce ti-a Icut asta; a saptea: iubeste-l; a
opta: I-i chiar bine; a noua: roag-te lui Dumnezeu pentru el.
Ai vzut ce nalt IilozoIie? De aceea are si rsplat strlucit! Pentru
c porunca aceasta este mare si are nevoie de un suIlet tnr si de mult
strduint, de aceea i pune si o att de strlucit rsplat, cum n-a pus nici
unei alte porunci de mai nainte. Aici nu mai pomeneste de pmnt, ca
acelora blnzi, nici de mngiere, nici de mil, ca acelora ce plng si celor
milostivi, nici de mprtia cerurilor, ci de ceva mai mret dect toate
acestea: de asemnarea cu Dumnezeu, att ct este cu putint omului, c
zice: Ca s 1iti asemenea Tatlui ;ostru Celui din ceruri. (Omilii la Matei,
omilia XVIII, IV, n col. PSB, vol. 23, p. 237)
,. Care rsare soarele Lui peste cei ri i peste cei buni i plou
peste cei drepti i peste cei nedrepti. C
i Dumne:eu, ne spune Hristos, nu
numai c nu urte, dar 1ace i bine celor care-L ocrsc. Te 1ace asemenea
cu Dumne:eu, dei nu este ;reo egalitate intre tine i El, nu numai din
pricina co;aritoarei Lui buntti, ci i din pricina nespusei Lui ;rednicii.
Tu eti dispretuit de un om ca i tine, Dumne:eu este dispretuit de un rob,
cruia i-a 1cut nenumrate bine1aceri, tu, cand te rogi pentru dumanul
tu, nu dai decat cu;inte, Dumne:eu d dumanilor Lui lucruri 1oarte mari
i minunate. le d tuturora soare i ploaie la ;reme, i totui te 1ace
asemenea cu El, atat cat este cu putint unui om.
Nu ur, deci, pe cel ce-ti Iace ru, cnd el e pricinuitorul unor buntti
ca acestea si te urc la o att de mare cinste! Nu blestema pe cel ce te
prigoneste! AltIel suIeri si prigoana si esti lipsit si de rod; suIeri si paguba si
pierzi si rsplata! Dar ar Ii cea mai mare prostie s rabzi ce-i mai greu si s
nu nduri ce-i mai usor! . (Omilii la Matei, omilia XVIII, IV, n col. PSB,
vol. 23, pp. 237-238)
,De socotesti grele poruncile acestea, atunci gndeste-te c pentru
aceasta a venit Hristos, ca s le sdeasc n suIletul nostru, ca s ne Iac
Iolositori si dusmanilor si prietenilor nostri; pentru aceasta a poruncit s
avem grij si de unii si de altii: de Irati, cnd spune: De-ti aduci darul tu
(Matei 5, 23); de dusmani, cnd legiuieste s-i iubim si s ne rugm pentru
ei. Hristos caut s ne conving s-i iubim si s ne rugm pentru dusmanii
nostri, nu numai dndu-ne ca pild pe Dumnezeu, ci dndu-ne ca pild chiar
pe pctosi. C spune:
Dac iubiti pe cei ce ; iubesc pe ;oi, ce plat a;eti? Nu i ;ameii
1ac acelai lucru? (Matei 5, 46).
1499
Aceasta o spune si Pavel: inc nu ;-ati impotri;it pan la sange
luptand cu pcatul (Evr., 12, 4).
Dac iubesti pe vrjmasi esti alturi de Dumnezeu; dac prsesti
aceast porunc esti alturi de vamesi. Ai vzut c nu este att de mare
deosebire ntre porunci ct de mare este deosebirea ntre persoane? S nu ne
gndim, dar, c este grea porunca, ci s ne gndim si la rsplat, s ne
gndim cu cine ne asemnm dac o ndeplinim si cu cine suntem egali dac
o clcm. Domnul ne porunceste s ne mpcm cu Iratele nostru si s nu
ncetm pn ce n-am strpit dusmnia; dar cnd vorbeste de toti nu ne
supune la aceast nevoie, ci ne cere numai att ct depinde de noi, Icndu-
ne si prin aceasta usoar legea. Pentru c Hristos spusese mai nainte
ucenicilor: u prigonit pe pro1etii cei mai dinainte de ;oi (Matei 5, 12), de
aceea, ca nu cumva din pricina acestor cuvinte s se poarte dusmnos cu
iudeii, le porunceste nu numai s ndure pe prigonitori, dar s-i si iubeasc.
(Omilii la Matei, omilia XVIII, V, n col. PSB, vol. 23, p. 239)
,n sIrsit aduce si cununa strlucitoare a acestor porunci, zicnd:
Rugati-; pentru dumanii ;otri (Matei 5, 44). Ne urc pe cea mai nalt
culme a IilozoIiei! C dup cum este mai mult s Iii plmuit dect s Iii
blnd, s-ti dai si cmasa odat cu haina dect s Iii milostiv, s Iii
nedrepttit dect s Iii drept, s urmezi pe cel ce te loveste si te sileste dect
s Iii Ictor de pace, tot asa este mai bine s binecuvntezi pe cei ce te
prigonesc dect s Iii prigonit. Vezi c Domnul ne urc ncetul cu ncetul
pn la boltile cerului?
De ce am Ii vrednici, oare, noi, care am primit porunca s Iim
asemenea lui Dumnezeu, cnd nu suntem egali nici vamesilor? C vamesii,
pctosii si pgnii iubesc pe cei ce-i iubesc; cnd nu Iacem nici aceasta - c
n-o Iacem odat ce pizmuim bunul nume al Iratilor nostri! - ce pedeaps nu
vom suIeri stnd mai jos dect pgnii, desi ni s-a poruncit s depsim pe
crturari? Spune-mi, cum vom vedea mprtia cerurilor, cum vom psi
pragurile acelea sIinte, cnd nu suntem mai buni nici dect vamesii? Aceasta
a vrut s spun Hristos prin cuvintele: Nu i ;ameii 1ac acelai lucru?.
(Omilii la Matei, omilia XVIII, VI, n col. PSB, vol. 23, pp. 240-241)
,C atunci veti primi si mai mare rsplat cnd veti arta o dragoste
att de mare chiar Iat de cei pe care-i socotiti nevrednici. Nu v spun
cuvintele mele; iar voi n-aveti alt nvttor pe pmnt; si eu v dau ceea ce
am primit; dndu-v nu cer nimic mai mult de la voi dect numai dragostea
voastr. Iar dac sunt nevrednic si de aceasta, voi Ii totusi ndat vrednic de
ea, pentru c v iubesc; c mi s-a poruncit s iubesc nu numai pe cei ce m
1500
iubesc, ci si pe dusmani. Cine ar Ii, dar, att de crud, cine att de slbatic,
nct, dup ce a primit o lege ca aceasta, chiar de-ar Ii plin de nenumrate
pcate, ar mai putea s ntoarc spatele si s urasc pe cei care-l iubesc? Ne-
am mprtsit din masa cea duhovniceasc, s ne mprtsim si din dragostea
cea duhovniceasc! Dac tlharii de drumul mare si uit slbticia cnd stau
la mas unii cu altii, ce cuvnt de aprare mai putem avea noi, care ne
mprtsim mereu cu trupul Domnului, dar nici blndetea acelora n-o
imitm? Pentru multi oameni ndestultoare pricin de iubire a Iost nu numai
masa, ci si orasul n care locuiau. Noi, ns, care trim desprtiti unii de altii,
de ce iertare mai suntem vrednici cnd avem si acelasi oras si aceeasi cas si
aceeasi mas si aceeasi cale si aceeasi us si aceeasi rdcin si aceeasi viat
si acelasi Pstor si acelasi mprat si acelasi nvttor si acelasi Judector si
acelasi Creator si acelasi Tat si cnd toate ne sunt comune?!. (Omilii la
Matei, omilia XXXII, VII, n col. PSB, vol. 23, pp. 403-404)
,Nu v spun s murim pentru dusmanii nostri, desi ar trebui s-o
Iacem; dar, pentru c suntem mai slabi, spun deocamdat numai att: cel
putin s nu dusmnim pe prietenii nostri, s nu invidiem pe cei ce ne Iac
bine. Nu spun deocamdat s Iacem bine celor ce ne Iac ru; doresc si asta;
dar pentru c sunteti legati mult de cele pmntesti, v spun att: cutati s
nu v rzbunati! Sunt, oare, credinta si nvttura noastr teatru, sunt Itrie?
Pentru ce atunci Iaceti lucruri cu totul potrivnice credintei si nvtturii
noastre? Nu s-au scris n zadar toate cte a Icut Domnul n timpul rstignirii
si care puteau s-i ntoarc pe iudei la credint. Nu s-au scris n zadar, ci ca
tu s imiti buntatea lui Hristos, s rvnesti iubirea Lui de oameni. Pe cei
care au venit la El s-L prind i-a Icut s se dea napoi si s cad la pmnt
(Ioan 18, 6), a vindecat urechea slugii arhiereului (Luca 22, 51), si celor ce
au venit s-L prind le-a vorbit cu blndete (Ioan 18, 1-8). Cnd era sus pe
cruce a Icut mari minuni: a ntunecat soarele, a despicat pietrele, a nviat
morti (Matei 27, 51-52), a nIricosat n vis Iemeia judectorului (Matei 27,
19). Chiar cnd era judecat, S-a purtat cu mult blndete; iar blndetea Lui,
nu mai putin ca minunile, putea s-i atrag pe iudei la credint; a Icut
nenumrate proIetii n timpul judectii; iar cnd era pe cruce a strigat:
!rinte, iart-le lor pcatul' (Luca 23, 34). Cnd era n mormnt, cte n-a
Icut pentru mntuirea iudeilor! Dar dup nviere nu i-a chemat, oare, ndat
pe iudei, nu le-a iertat pcatele, nu le-a pus nainte mii si mii de buntti?
Poate Ii, oare, ceva mai minunat ca aceasta? Cei care L-au rstignit si L-au
ucis au ajuns dup rstignire Iii ai lui Dumnezeu. Ce purtare de grij o poate
egala pe aceasta?
1501
Cnd auzim acestea s ne acoperim Ietele de rusine c stm att de
departe de Acela Care ne-a poruncit s-L imitm. S cutm s vedem ct de
departe stm de El, ca s ne osndim pe noi nsine, pentru c ducem rzboi
acelora pentru care Hristos Si-a dat suIletul Su, pentru c nu voim s ne
mpcm cu aceia pentru care, pentru ca s-i mpace cu Dumnezeu, Hristos
nu S-a dat napoi nici de la junghiere. (Omilii la Matei, omilia LXXIX, III,
n col. PSB, vol. 23, pp. 901-902)
,Oamenii pe care El i-a umplut de mii de buntti, crora le-a Icut
bine, nu o dat sau de dou ori, ci de mai multe ori, L-au numit demonizat si
nebun si nu numai c nu s-a rzbunat, ci n-a ncetat s le Iac bine. Si ce zic
eu, de a le Iace bine? El si d viata Sa pentru ei si l roag pe Tatl Su
pentru cei ce L-au rstignit. Aceste exemple, pe care ni le d dumnezeiescul
Mntuitor, s le urmm la Iel si noi nsine, cci aceasta nseamn a Ii
adevrat ucenicul lui Iisus Hristos, Iiind blnd si rbdtor. (Comentar la
E;anghelia de la Ioan, omilia LX, 4, p. 300)
,Nimic nu este mai potrivit ca s potoleasc mnia lui Dumnezeu ca
a-i iubi pe vrjmasii vostri si de a le Iace bine celor ce ne Iac ru. Atunci
cnd cineva v-a Icut vreun necaz, nu asupra lui trebuie s v atintiti voi
privirile voastre, ci asupra diavolului, care l-a mpins si l-a ndemnat.
Vrsati-v toat mnia voastr mpotriva diavolului si aveti mil de cel ce v-
a suprat si care este sub stpnirea lui. Dac minciuna vine de la diavol, cu
att mai mult prin inIluenta lui se mnie Ir motiv; atunci cnd cineva rde
de voi, gnditi-v c diavolul este cel ce-l nsuIleteste; aceste cuvinte nu pot
s ias din gura unui crestin. Unui crestin cruia i s-a poruncit s plng si
care a auzit aceste cuvinte: Jai ;ou celor ce radeti acum! (Lc., 6, 25), dac
rde, dac Iace necazuri, dac se mnie, sigur nu merit mustrrile noastre,
ci el este vrednic de lacrimile noastre. Iisus Hristos nsusi s-a tulburat
gndindu-se la Iuda. (Comentar la E;anghelia de la Ioan, omilia LXXXIV,
3, p. 445)
,Si cum este cu putint, :ici, de a 1i cine;a 1iu al lui Dumne:eu?
Dezbrcndu-te de toate patimile omenesti si artnd blndete ctre cei ce te
batjocoresc si te nedrepttesc, cci si Tatl tu cel ceresc astIel Se arat ctre
cei ce l deIaim. De aceea, de multe ori zicnd aceast vorb, El n-a
pronuntat-o simplu: ca s 1iti deopotri; Tatlui ;ostru, ci numai dup ce le-
a zis: Iubiti pe ;rfmaii ;otri, binecu;antati pe cei ce ; blestem, 1aceti
bine celor ce ; ursc i rugati-; pentru cei ce ; ;atm i ; prigonesc
(Matei 5, 44); numai dup aceasta, zic, a adugat si acest premiu. Nimic nu
1502
ne poate apropia att de mult de Dumnezeu, si nu ne Iace deopotriv cu El,
ca aceast virtute la care suntem chemati. De aceea si Pavel cnd zice: Fiti
urmtori ai lui Dumne:eu (EIeseni 5, 1), spune ca s ne Iacem imitatori ai
lui Dumnezeu si prin aceasta. (Omilii la Epistola ctre Romani a S1antului
postol !a;el, omilia XIX, p. 391)
,Chiar de ar voi cineva s te sIsie, totusi tu s nu-l sIsii, si nici s
rostesti acea vorb aspr: Dac m iubete, il iubesc i eu, iar dac nu m
iubete pe mine ochiul cel drept, atunci il scot pe el, cci asemenea vorbe
sunt ale lui Satan, vrednice de vamesi si de micimea de suIlet a celor ce
necredinciosi. Tu ns, care esti chemat spre o viat mai nalt, si care esti
nscris n ceruri, esti rspunztor si de legi mai nalte. Deci nu vorbi de
acestea, ci chiar cnd el n-ar voi s te iubeasc, tu s-i arti mai mare
dragoste, ca astIel s-l poti atrage spre tine. Cci si el este un mdular al
trupului tu, iar cnd un mdular al trupului nostru se rupe prin vreo
mprejurare oarecare, atunci noi Iacem tot ce ne st n putint de a-l uni
iarsi cu restul trupului, si atunci mai mult ngrijire avem de el. Chiar si
plata ne va Ii mai mare, dac nevoind el a ne iubi, noi l vom atrage spre noi,
Iiindc dac Hristos ne porunceste de a chema la ospt pe cei ce nu pot s ne
rsplteasc, ca astIel s se mreasc rsplata, apoi cu att mai mult trebuie a
Iace aceasta Iiind vorba de dragoste. Dac cel iubit de tine te iubeste si el,
atunci el singur ti-a ntors plata, pe cnd dac nu te iubeste, el a Icut prin
aceasta pe Dumnezeu datornic ctre tine. Si aIar de aceasta, cnd el te
iubeste, nici nu are nevoie de vreo mare grab sau de vreo mare Iavoare din
partea ta, pe cnd dac nu te iubeste, atunci tocmai are nevoie de ajutorul
tu. Deci cauza ajutorului nu o schimb n cauza trndviei tale, si nici nu
zice: Deoarece este intr-o stare rea, de aceea nu m interese: de el, Iiindc
starea lui cea rea nu este nimic altceva dect rcirea dragostei. Tu, ns,
nclzeste pe cel rcit!
Dar dac el nu se incl:ete? Zici tu. Ei bine, atunci tu struie n a-ti
Iace datoria ta. Dar dac el :ici se stric i mai mult? Iat c si atunci el
ti pricinuieste o mai mare rsplat, si tu dai o vie dovad ca esti adevrat
urmas al lui Hristos. Cci dac semnul de distinctie al ucenicilor Lui este de
a se iubi unii pe altii, dup cum zice: Intru aceasta ;or cunoate toti c
sunteti ucenici ai Mei, dac ;eti a;ea dragoste unii 1at de altii (Ioan 13,
35), apoi a iubi pn si pe cei ce ne ursc, poti ntelege ct de mare virtute
este. Si stpnul tu se ruga si iubea pe cei ce-l urau, si cu ct erau mai slabi
si neputinciosi, cu att si el se ngrijea de dnsii, si strig zicnd: Nu cei
sntoi au ne;oie de doctor, ci cei bolna;i (Matei 9, 12), si primea cu
multumire de a sta la ospt cu vamesii si cu pctosii, si pe ct de mare
1503
necinste i-a Icut adunarea iudeilor, tot pe att de mare cinste si ngrijire a
artat el ctre ei, sau mai drept vorbind, chiar mai mult.
Pe El, deci, imit-l si tu. A-L imita pe El nu este un lucru mic si
nebgat n seam, cci Ir de aceasta nu poate plcea lui Dumnezeu nici
chiar cel ce-L mrturiseste pe El, dup cum zice si Pavel. S nu zici c Sunt
urat, i de aceea nici eu nu iubesc, cci tocmai pentru aceasta esti ndatorat a
iubi. De altIel, nici nu este cu putint ca iubind pe cineva, s Iii urt
numaidect de acela, ci chiar de ar Ii cineva Iiar slbatic, tot iubeste pe cei
ce-l iubesc pe el. ceasta, :ice, o 1ac i pganii i ;ameii (Matei 5, 46).
Deci dac Iiecare iubeste pe cei ce-l iubesc, dar nc cel ce este iubit chiar si
dup ce el a urt pe altul, cum s nu iubeasc? Aceasta deci arat-o, si s nu
ncetezi niciodat de a zice aceste cuvinte: Cu cat tu m ;ei uri mai mult, cu
atata eu am s te iubesc mai mult' si atunci ai potolit orice ceart si ai
mprstiat orice rceal. Boala aceasta vine sau de la mndrie, sau de la
rceal; ns puterea dragostei pe amndou acestea le nclzeste si le
vindec. Nu vezi pe cei amorezati cum sunt plmuiti, scuipati, ocrti si mii
de alte rele ptimind de la acele Iemei de moravuri usoare? Dar ce? Oare
batjocorile acelea au slbit amorul lor? Nicidecum, ci nc mai mult l-au
aprins. Desi poate acele Iemei de moravuri usoare sunt dintr-un neam prost
si de dispretuit, pe cnd cei ce ptimesc batjocori din partea lor sunt poate
din printi buni, strluciti si cu mult cinste n lume, totusi nimic din acestea
nu-i poate slbi n dragostea lor, nici nu-i poate deprta de amantele lor.
Oare nu trebuie s ne Iie rusine, c noi nu putem arta nici mcar atta
dragoste aproapelui nostru, pe ct o arat cei amorezati ctre acele Iemei
pierdute? Dragostea cea dup Dumnezeu nu are la noi oare nici atta putere,
pe ct are amorul acela drcesc? Si nu ntelegi tu, c dragostea cea dup
Dumnezeu este cea mai puternic arm, contra diavolului? Nu vezi c
demonul acela a stat de Iat, c a atras spre sine pe cel urt de tine si c
voieste a-l dobndi de partea sa? Si tu treci pe lng el trdnd premiul
luptei? Cci Iratele tu st atunci n mijloc ca premiu, si dac tu sari n
ajutorul lui, atunci ai cstigat cununa, iar dac te-ai lenevit, atunci ai plecat
nencununat. (Omilii la Epistola ctre Romani a S1antului postol !a;el,
omilia XXVII, pp. 495-497)
,Asadar, nceteaz de a mai spune acea vorb satanic: Dac ochiul
m urte (adic, dac cel mai de aproape al meu m urte, nici eu nu pot
s-l ;d. Nimic nu este mai urcios ca aceast vorb, desi cei mai multi o tin
aceasta drept dovad a unui suIlet nobil; nimic nu este nai dobitocesc, nimic
mai prostesc, nimic mai nebunesc. De ceea tocmai eu jelesc, cci cele ale
ruttii se cred ca virtute; c a Ii nIumurat si a dispretui pe aproapele, se
1504
crede a Ii ceva strlucit si cinstit, ceea ce este cursa cea mai mare a
diavolului, cci, atunci rutatea este mbrcat n haine de srbtoare, si de
aceea cu greu dispare. Pe multi am auzit chiar eu ludndu-se si Ilindu-se
c ei nici nu se apropie mcar de cei ce i-au dispretuit odat, desi Stpnul
nostru se si mndreste pentru aceasta. De cte ori oamenii nu L-au
batjocorit? De cte ori nu L-au dispretuit? Si cu toate acestea, El n-a ncetat
de a alerga n ajutorul lor. Asadar nu spune c Nu pot ;edea in ochi pe cei ce
m ursc, ci zi mai bine: Nu pot s dispretuiesc pe cei ce m dispretuiesc.
Acest cuvnt este al ucenicului lui Hristos, iar cellalt este al diavolului.
Acest cuvnt Iace pe oameni strluciti si slviti, pe cnd acela i Iace
spurcati si nerusinati. De aceea admirm noi pe Moise, cci Dumnezeu i-a
zis: Las-M dar acum s se aprind mania Mea asupra lor, s-i pierd,
totusi el n-a putut s-i dispretuiasc, desi de multe ori l dispretuiser, ci a
rspuns lui Dumnezeu, zicnd: Rogu-m acum, de ;rei s le ierti pcatul
acesta, iart-i, iar de nu, terge-m i pe mine din cartea Ta, in care m-ai
scris (Iesirea 32, 10, 32), cci el era prieten al lui Dumnezeu si urmas
adic imitator al Su.
Deci s nu ne mndrim de cele de care trebuie tocmai s ne acoperim
obrazul de rusine, si nici s vorbim vorbe de-ale destrblatilor si oamenilor
josnici: Stiu eu cum s dispretuiesc mii ca el' Ci chiar de ar vorbi cineva asa,
noi s Iacem haz de el si s-i astupm gura, Iiindc el se mndreste de cele
de care ar trebui s se rusineze. (Omilii la Epistola ctre Romani a
S1antului postol !a;el, omilia XXVII, pp. 497-498)
,Si dup ce a Iost rstignit Hristos ce n-a Icut pentru ei? Nu le-a
trimis apostoli? Nu a Icut minuni? Nu a pus n miscare totul pentru dnsii?
AstIel deci trebuie a iubi pe dusmani, astIel trebuia a imita pe Hristos. AstIel
a Icut Pavel. Fiind btut cu pietre si suIerind de la ei mii de rele, el toate le
Icea pentru dnsii. (Comentariile sau Explicarea Epistolei ctre E1eseni,
omilia VII, p. 70)
,Poate c te vorbeste cineva de ru? Tu iubeste-l pe el. Dar cum este
cu putint? zici tu. Este cu putint numai dac tu ai voi. Dac tu l iubesti,
vorbindu-te de bine, nu ai nici un Iolos, Iiindc ai Icut aceasta nu pentru
Domnul, ci pentru laud.
Poate c te-a vtmat cineva? F-i bine, cci dac i Iaci bine n
schimbul binelui pe care si tu l-ai avut de la el, nu ai Icut vreun lucru mare.
Ai Iost poate nedrepttit si pgubit mult! Tu caut s rspltesti cu cele
contrare. Da, v rog; cci numai asa vom Ii n buna ornduial cu cele ale
noastre. S ncetm de a mai nedreptti si ur pe dusmani. Dumnezeu ne
1505
porunceste de a iubi pe vrjmasi, dar noi chiar si pe El, Care ne iubeste, l
alungm. (Talcuiri la Epistola intai ctre Timotei, omilia a III-a, p. 46)
,Dup cum se ntmpl cu pruncii, care purtati n brate lovesc cu
palma Iata tatlui lor, iar acestuia cu nimic nu-i scade dragostea de tat, tot
asa si noi, chiar de am Ii btuti de necredinciosi, totusi cu nimic nu trebuie s
ni se mputineze dragostea ctre ei. (Talcuiri la Epistola intai ctre Timotei,
omilia a VI-a, p. 68)
,Iubiti pe ;rfmaii ;otri. (Mt., 5, 44). Iubeste pe vrjmasii ti, cci cu
aceasta nu lor le Iaci bine, ci tie nsuti. Cum asa? Apoi te Iaci egal lui
Dumnezeu. Acela dac este iubit de tine, n-a cstigat nici un lucru mare, cci
este iubit de un egal al su, iar tu dac iubesti pe egalul tu, te Iaci deopo-
triv cu Dumnezeu. Ai vzut dar c nu lui i Iaci bine, ci tie singur? C
premiul nu aceluia se d, ci tie. Dar dac acela este ru?, zici tu. Apoi cu
att mai mare va Ii si rsplata, si n locul ruttii lui tu trebuie a Iace bine,
chiar de i-ai Iace ct de mult bine, iar el ar Ii ru. Dac acela n-ar Ii ru tare,
desigur c nici plata ta nu s-ar putea mri. Asa c cauza de a nu-l iubi sub
cuvnt c este ru, tocmai ea este cauza de a-l iubi. Deprteaz de la tine pe
antagonist, si vei ndeprta motivul cununilor. Nu vezi pe lupttori cum um-
plnd saci cu nisip, se exercit la lupt? Tu ns nu ai nevoie de a Iace asa,
cci viata este ncrcat de cele ce te pot exercita la lupt, si care te pot
ntri. Nu vezi c si copacii cu ct vor Ii mai mult legnati de vnt, cu att se
Iac mai puternici si mai desi? Si noi, dar, dac vom Ii ndelung rbdtori, ne
vom Iace mai puternici. (Comentariile sau Explicarea Epistolei ctre
E;rei, omilia XIX, p. 247)
,Celor de pe timpul legii vechi nu li se cerea altceva dect s-si
iubeasc prietenii, acum ns Iapta aceasta mare si minunat este att de
nedesvrsit, nct chiar dac o ndeplinesti nu esti ntru nimic mai presus
dect vamesii (Matei 5, 47). (Despre Feciorie, 83, n vol. Despre Feciorie,
pologia ;ietii monahale, Despre creterea copiilor., p. 142)
,Cel ce are dragoste crestin, oricte neplceri ar suIeri de la un
om, nu nceteaz s-1 iubeasc; cci nu este inIluentat de patimile sale,
ci este insuIlat de Iubire, de Hristos. Tocmai de aceea iubirea crestin,
cum spunea Pavel, nicicnd nu va pieri.
Si, adevrat, ce pricin ai putea aduce, pentru care s ncetezi s-1
mai iubesti pe aproapele tu? Faptul c, pe cnd tu l cinsteai, acela te
njura? Sau Iaptul c, pe cnd tu svrseai Iapte bune n Iolosul lui, acela
1506
voia s te vatme? Dar dac-1 iubesti ntru Hristos, aceste cauze te vor Iace
nu s-1 ursti, ci s-1 iubesti si mai mult. Cci toate cele care distrug iubirea
obisnuit, nscut din interes, ntresc iubirea crestin. Cum? n primul
rnd, ntruct cel care se poart n chip vrjmas cu tine, ti aduce rsplat
de la Dumnezeu; si n al doilea rnd, Iiindc acela, Iiind bolnav
duhovniceste, are nevoie de comptimirea si de sprijinul tu.
Prin urmare, cel care are iubire adevrat continu s-l iubeasc pe
aproapele, chiar dac acesta l urste sau l njur sau l amenint, cu
multumirea c iubeste pentru Hristos si deci l si urmeaz pe Hristos, Care,
asemenea iubire a artat vrjmasilor Si. Nu numai c S-a jertIit pentru cei
care L-au urt si L-au rstignit, dar L-a si rugat pe Tatl Lui s-i ierte:
!rinte, iart-le lor, c nu tiu ce 1ac' (Luca, 23, 34). (Din vol.
!roblemele ;ietii, pp. 131-132)
,Apostolul Pavel, dup ce ne spune s i binecuvntm pe vrjmasi,
ne mai ndeamn: Bucurati-; cu cei ce se bucur, plangeti cu cei ce plang
(Rom., 12, 15). Asadar, pentru c se poate ca s binecuvntm cu buzele, dar
n inima noastr s nu avem dragoste Iat de vrsmasii nostri, SIntul
Apostol ne ndeamn s Iim prtasi la bucuriile si tristetile lor. n Ielul
acesta, dovedim cu adevrat c-i iubim. (Din vol. !roblemele ;ietii, p.
320)
,Vrjmasii ti, care au primit de la tine Iaceri de bine, ti vor Ii mari
aprtori n ziua judecatii si tu te vei slobozi de multe pcate. Si desi ai Icut
nenumrate gresale, dar mplinind porunca care zice: Iertati ;rfmailor
;otri, ca i Tatl ;ostru s ; ierte grealele ;oastre, vei lua iertare de toate
pcatele tale. Iar aici ti vei petrece viata cu bun ndejde si pe toti i vei
avea prieteni. Cci cei ce vd c iubesti asa de mult pe vrjmasii ti si pe Iiii
acelora, cum nu vor dori s Iie prieteni ai ti, dorind s Iac si s ptimeasc
toate pentru tine? Iar cnd vei dobndi de la Dumnezeu atta dragoste, nct
pe toti i vei avea doritori tie de toate cele bune, ce ntristare vei mai simti?
Si cine va petrece viat mai Iericit dect tine? (Cu;ant cum c este
primefdios a merge la teatre imorale care pro;oac la des1ranri, cum c
Da;id, in cele ce a 1cut lui Saul, a co;arit intru totul ;irtutea iertrii, i
cum c a su1erit cu blandete nedreptatea este la 1el cu a da milostenie, n
vol. Din osptul stpanului, pp. 143-144)
,Cnd vezi c-ti cade vrjmasul n minile tale, nu crede c este
vremea muncii lui, ci este vremea mntuirii lui, pentru c atunci s-ti Iie mai
mil de vrjmasul tu, cnd poti s-i Iaci mai ru si nu-i Iaci. Deci de vom
1507
Iace asa vrjmasilor nostri si-i vom ierta de greselile lor, care lucru este mai
mare dect toate bunttile, ne vom nvrednici de vom dobndi binele cel
viitor si vesnic, ntru Iisus Hristos Domnul nostru. (Din vol. Mrgritarele
S1antului Ioan Gur de ur, p. 59)
,Iar de nu va vrea el nicidecum s te iubeasc, tu tot s arti spre
dnsul dragoste ca s-l ntorci ctre tine, c toti crestinii sunt ale tale
mdulare, c mdularul cnd se va desprti de la trupul omului pentru vreo
nevoie sau pentru vreo primejdie, Iacem mestesuguri n tot Ielul ca s-l
aducem la loc. Asa se cade s Iacem si pentru Iratele care nu are dragoste,
pentru c atunci ai mai mare laud de la Dumnezeu cnd l tragi la dragostea
ta, c ne porunceste Dumnezeu s chemm spre prietenie pe cei ce nu pot s
ne rscumpere, ca s se nmulteasc plata rscumprrii; cu mult mai mult se
cade s Iacem aceasta pentru prietenia si dragostea Iratelui nostru; de iubesti
pe cineva si te iubeste si el pe tine, iat c-ti rsplteste datoria prieteniei, iar
cela ce iubeste si nu este iubit l Iace pe Dumnezeu datornic n locul aceluia
(.) C rea neputint este dac se rceste dragostea, dar tu nclzeste
mdularul acela ce s-a rcit. (Din vol. Mrgritarele S1antului Ioan Gur
de ur, pp. 60-61)
IUBIREA (roadele iubiri i)
,... asa este iubirea: ni-i Iace prezenti n continuu pe prietenii nostri
care sunt absenti. (Comentar la E;anghelia de la Ioan, omilia LXXXVII,
3, p. 467)
,Dar deoarece nimic nu este mai presus de iubirea de
Dumnezeu, a asezat-o deasupra tuturor, spunnd: De-a gri in
limbile oamenilor i ale ingerilor, dar dac n-am iubire, 1cutu-m-am
aram suntoare i chim;al :ngnitor. Si de-a a;ea darul pro1etiei i
de-a cunoate toate tainele i toat tiinta i de-a a;ea credinta toat
s pot muta i muntii, dar dac n-am iubire, nimic nu sunt (I Corinteni
13, 1-2). Si nu s-a oprit aici, ci a adugat c, chiar moartea pentru
credint ar Ii neIolositoare, dac lipseste iubirea (I Corinteni 13, 3). De
ce a pus att de mult baz pe nsemntatea iubirii? ntruct cunostea, ca un
cultivator ntelept al suIletelor noastre, c, atunci cnd dragostea se
nrdcineaz bine nluntrul nostru, vor rsri din ea, toate virtutile.
(Din vol. !roblemele ;ietii, pp. 137-138)
1508
,Dac n societatea noastr ar stpni dragostea, n-ar exista
deosebiri, n-ar Ii sclavi si oameni liberi, stpniti si stpni, sraci si
bogati, mici si mari. De asemenea, diavolul si demonii si ar Ii cu totul
necunoscuti si lipsiti de putere. Cci dragostea este mai puternic dect toate
zidurile si mai tare dect toate metalele. Pe ea n-o cuceresc nici bogtia,
nici srcia; sau mai bine-zis, acolo unde stpneste ea, nu exist bogtie
si srcie, ci doar bunttile amndurora: de la bogtie srcia le ia pe cele
necesare ntretinerii sale, iar de la srcie bogtia ia lipsa de griji. n
Ielul acesta dispar si grijile bogtiei si temerile srciei. (Din vol.
!roblemele ;ietii, p. 144)
,ns de ce vorbesc doar de Ioloasele pe care iubirea le
provoac celorlalti? Iubirea n sine e att de Irumoas! Cu ct
bucurie si pace umple suIletul care o
detine! Acesta este unul din marile
ei privilegii. Celelalte virtuti, precum postul, privegherea, nIrnarea, sunt
nsotite de o anumit osteneal, si de multe ori provoac celorlalti invidie.
Iubirea ns, dincolo de alte Ioloase ale sale, provoac o dispozitie Ioarte
plcut si niciodat trud. Asa cum albina adun sucul de nectar din
diIerite Ilori si-l duce n stup, la Iel si iubirea adun de pretutindeni
bunttile si le aduce n suIlet, unde locuieste. Si rob dac este cel ce are
iubire n suIlet, robia lui i se pare mai plcut ca libertatea, pentru c se
bucur s i se dea porunci dect s dea porunci, s slujeasc dect s Iie
slujit, s ajute dect s Iie ajutat. Iubirea schimb natura lucrurilor si, avnd
minile pline de toate bunttile, se apropie de noi cu blndete mai mare
dect cea matern si cu drnicie mai presus de cea mprteasc. Lucrrile
ostenitoare si grele le Iace usoare si lesnicioase, descoperindu-ne
dulceata virtutii si amrciunea ruttii. V voi aduce cteva exemple:
S druiesti altora pare lucru greu, iubirea ns l Iace usor. S iei de
la ceilalti pare ceva plcut, iubirea ns l Iace respingtor. S-i vorbesti
de ru pe ceilalti pare mbucurtor, iubirea ns l Iace amar. Pentru iubire
cea mai mare bucurie este s-i vorbeasc de bine si s-i laude pe toti.
Mnia iarsi, oIer o multumire slbatic, ns nu omului iubirii,
Iiindc el nu cunoaste mnia. Dac semenul su l necjeste nu se nIurie,
ci izbucneste n lacrimi, rugminti si implorri. Dac-1 vede pe semenul lui
pctuind, jeleste si se ndurereaz suIleteste. Dar durerea aceasta este
dulce, cci lacrimile si ntristarea dragostei sunt mai presus de orice
rsete si orice bucurie. Pacea si odihna pe care le simt cei ce plng
pentru Iiintele iubite n-o simt cei care rd.
1509
Poate c m veti ntreba: Nu oricare iubire, Iie ea si abstract, aduce
bucurie? Nu. Doar iubirea adevrat aduce bucurie curat si sntoas. Si
iubirea adevrat nu este cea lumeasc, cea josnic, care are n ea rutate
si viciu, ci cea crestin, cea duhovniceasc, cea pe care ne-o cere Pavel, cea
care urmreste interesul aproapelui. Aceast iubire o avea Apostolul, care
spunea: Cine este slab i eu s nu 1iu slab? Cine se poticnete i eu s nu
ard? (II Corinteni 11, 29).
Nimic nu-1 mnie pe Dumnezeu ct nepsarea noastr Iat de
aproapele. De aceea a poruncit s Iie pedepsit sever robul care a artat
nendurare Iat de semenii lui. De aceea a spus c ucenicii Si trebuie s
aib ca nsusire iubirea. Pentru c iubirea, n mod normal, duce la
interesul pentru aproapele. (Din vol. !roblemele ;ietii, pp. 144-
146)
,Nimic nu umple mai mult suIletul de desItare dect Iaptul de a
iubi si de a Ii iubit. (Din vol. !roblemele ;ietii, p. 352)
,Din iubire ies toate darurile. - Din iubire se nasc toate virtutile.
- Din iubire curge nesecata milostenie. (Din vol. Bogtiile oratorice,
p. 174)
,La cel care iubeste nici o jertI nu-i este imposibil, nici un
eIort nu-l cost, nici un devotament nu-i este povar. Smerenie, iubire,
rbdare, iertarea generoas, milostenia larg, Iaptele multiple ale
milosteniei, rvna pentru suIlete, zidirea si exemplele sIinte: totul se
adun, totul se strnge n suIletul care posed iubirea. (Din vol.
Bogtiile oratorice, p. 177)
,Iubirea stie s schimbe n virtuti cele mai stricate nclinri ale
noastre. Acolo unde se iubeste nu poate Ii vorba de certuri, de
animozitti, de mnii; avaritia este necunoscut, rpirile si Iurturile nu
vor sti s existe, nedrepttile si tristele lor urmri nu se vor aclimatiza
niciodat acolo unde mprteste iubirea. (Din vol. Bogtiile
oratorice, p. 177)
IUDA ISCARIOTEANUL
,Pentru c, spune-mi, cum a Iost cu putint ca pe tine, cel neluat n
seam si necunoscut de nimeni, El te-a chemat si te-a Icut unul din cei
doisprezece apostoli, te-a Icut prtas nvtturii Lui, ti-a Igduit mii de
buntti, te-a nvrednicit s Iaci minuni, te-ai mprtsit la masa Lui ca toti
1510
ceilalti, din cuvintele, din cltoriile si din apropierea zilnic de El si toate
acestea nu au Iost de ajuns pentru a te mpiedica de la acea Iapt plin de
rusine? Din ce cauz L-ai vndut? Cu ce L-ai gsit vinovat, o, nenorocitule?
Ce bine nu ti-a Icut? Cunostea bine cugetul tu si n-a ncetat nicicnd de a-l
mboldi si de a-i insuIla cele cu privire la El. De multe ori a spus naintea ta:
de;rat griesc ;ou, c unul dintre ;oi M ;a ;inde (Mt., 26, 21). De
multe ori a mustrat Iapta pe care urma s-o svrsesti, ba chiar stiindu-te
stpnit de asemenea gnduri necurate, El te-a curtat si nu te-a scos din
ceata sInt a apostolilor; nc te mai suIerea, nc te mai socotea ce pe unul
dintre cei doisprezece apostoli, att de mult te cinstea, att de mult te iubea!
Iar la urm, o, de trei ori, nenorocitule, lund stergarul si ncingndu-se, a
splat cu minile Sale cele preacurate picioarele tale cele murdare si nici
prin aceasta n-a putut s te mpiedice? Furai din banii sracilor, dar a rbdat-
o si pe asta, din dorinta de a nu se ajunge la un ru si mai mare, ns nimic
nu te-a convins. Fiar slbatic s Ii Iost, piatr, oare n-ar Ii trebuit s te
schimbi n Iata bineIacerilor Lui, n Iata minunilor si a nvtturilor Lui?
ns El te chema chiar asa slbticit cum erai si prin Iaptele Sale minunate te
ndemna mereu pe tine, cel mai nesimtitor dect pietrele! ns tu cu nici un
chip nu te-ai Icut mai bun dect pietrele!
V mirati, poate, de atta sminteal din partea trdtorului? Temeti-v
mai degrab de nenorocirea lui! A devenit att de nesimtitor din cauza iubirii
de argint, din cauza dragostei dup bani (...) Pe cei stpniti de ea i Iace
necucernici si i aduce la atta nesimtire nct s nu cunoasc pe Dumnezeu,
chiar dac ar Ii primit din partea Lui mii de bineIaceri. (Omilii la Epistola
ctre Filipeni, omilia a VII-a, pp. 120-122)
,ntristeaz-te si plngi cu amar, dar nu pentru Iisus Cel vndut, ci
pentru vnztor. Cel vndut a mntuit lumea, vnztorul, ns, si-a pierdut
suIletul. Cel vndut st la dreapta Tatlui n ceruri, vnztorul, ns, este
acum n iad, suIerind chinul cel cumplit. Pe el plnge-l, pe el jeleste-l, pentru
el suspin, pentru c si Stpnul nostru pentru el a lcrimat. J:andu-l Iisus,
spune Scriptura, S-a tulburat i a :is. Unul din ;oi M ;a ;inde (Ioan 13,
21). Ct e de mare milostivirea Stpnului! C cel vndut plnge pentru
vnztor! J:andu-l, Iisus S-a tulburat i a :is. Unul din ;oi M ;a ;inde.
- Pentru ce S-a ntristat Domnul?
- Pentru ca s ne arate si dragostea Lui, dar totodat s ne si nvete c
totdeauna este drept s plngem nu pe cel ce suIer ru, ci pe cel ce Iace
ru. (Omilia I la Jan:area lui Iuda, I, n vol. !redici la srbtori
imprteti i cu;antri de laud la s1inti, pp. 45-46)
1511
,- Ca s cunosti c, peste tot, scriitorii SIintelor Scripturi le scriu pe
toate asa cum s-au ntmplat, cu adevr, c nu ascund nimic, nici chiar pe
acelea ce par de ocar. Tocmai acestea, ce par de ocar, acestea arat iubirea
de oameni a Stpnului. Pe vnztor, pe tlhar, pe hot l-a nvrednicit de att
de mari buntti si a continuat s-l tin lng El pn n cel din urm ceas; l
sItuia, l ndemna, purta grij de el n tot chipul. Nu e de vin Domnul dac
el n-a luat aminte. Dovada, Iemeia cea pctoas. Ea s-a mntuit c a luat
aminte de ea nssi. Ca s nu te dezndjduiesti, dar, uit-te la Iemeia cea
pctoas. Ca s nu te ncrezi n tine, uit-te la Iuda. Amndou sunt
pustiitoare: si ncrederea, si dezndejdea. ncrederea Iace s cad pe cel ce
st, iar dezndejdea nu-l las pe cel czut s se ridice. Pentru asta Pavel
ndemna, zicnd: celui ce i se pare c st, s ia aminte s nu cad (I Cor.,
10, 12). Ai si o pild, si alta. Ucenicului i s-a prut c st, si a czut, Iemeia
pctoas era la pmnt, si s-a ridicat. (Omilia I la Jan:area lui Iuda, II, n
vol. !redici la srbtori imprteti i cu;antri de laud la s1inti, p. 48)
,- Ce ;oiti s-mi dati, i eu ;i-L ;oi da ;ou?
- S
pune-mi, Iudo, pentru ce l vinzi? Ce vin mic sau mare ai avut s-I aduci
de ai vndut pe nvttorul? C ti-a dat putere peste draci? C ti-a dat putere
s vindeci bolile? C ti-a dat putere s cureti leprosi? C ti-a dat putere s
nvii morti? C te-a ntrit mpotriva tiraniei mortii? Aceast rsplat i dai
tu pentru aceste bineIaceri?
Ce ;oiti s-mi dati, i eu ;i-L ;oi da ;ou? Ce nebunie! Dar, mai bine
spus, ce iubire de argint! Iubirea de argint a nscut toate relele. Iuda a vndut
pe nvttorul pentru c a poItit argintul. (Omilia I la Jan:area lui Iuda,
III, n vol. !redici la srbtori imprteti i cu;antri de laud la s1inti, pp.
49-50)
,Asa este rdcina cea rea a iubirii de argint. nnebuneste suIletele
cuprinse de ea mai grozav ca dracii, le Iace s nu mai cunoasc pe nimeni,
nici pe sine, nici pe vecini, nici legile Iirii, scoate pe om din minti, l Iace
nebun. Uit-te cte buntti a alungat din suIletul lui Iuda iubirea dea arginti.
Legturile cu nvttorul, prietenia, statul la mas, minunile, nvttura,
ndemnurile, sIaturile. Pe toate acestea iubirea de argint le-a dat uitrii. A
avut dreptate Pavel s spun: Rdcina tuturor relelor este iubirea de argint
(I Tim., 6, 10). (Omilia I la Jan:area lui Iuda, III, n vol. !redici la
srbtori imprteti i cu;antri de laud la s1inti, p. 50)
1512
,Ce ;oiti s-mi dati, i eu ;i-L ;oi da ;ou? Ct nebunie cuprind
aceste cuvinte!
Spune-mi, Iudo, dai pe Cel ce tine toate, pe Cel ce are putere peste
demoni, pe Cel ce a poruncit mrii, pe Stpnul ntregii Iiri?
Domnul, ca s nIrng mndria lui Iuda si ca s arate c dac n-ar Ii
voit, n-ar Ii Iost vndut, ascult ce Iace: n timpul vnzrii, cnd au nvlit
asupra Lui, cu ciomege, Iclii si lumini, i-a ntrebat: !e cine cutati? (Ioan
18, 4). Si ei nu cunosteau pe Cel pe Care aveau s-L prind. Att era de
neputincios Iuda s-L vnd, c nici nu-L vedea n Iata lui pe Cel pe Care
trebuia s-l vnd, cu toate c erau Iclii si atta lumin. Asta a vrut
Evanghelistul s spun prin cuvintele: ;eau 1clii i lumini, dar nu-L
;edeau.
n Iiecare zi Domnul i aducea aminte lui Iuda, si prin Iapte si prin
cuvinte, artndu-i c vnzarea i era cunoscut. Nu-l mustra pe Iat naintea
tuturor, ca s nu-l Iac mai nerusinat, dar nici n-a trecut sub tcere vnzarea
Sa, ca s nu cread Iuda c nu o cunoaste si s ncerce Ir team vnzarea,
ci necontenit spunea: Unul dintre ;oi M ;a ;inde, dar nu-l ddea de Iat pe
vnztor. Si a grit Domnul multe cuvinte si despre iad, multe cuvinte si
despre mprtia cerurilor, a artat puterea ce-o are peste amndou: puterea
de a osndi pe pctosi si puterea de a cinsti pe cei de isprav. Iuda ns a
dispretuit toate aceste cuvinte. Dumnezeu nu l-a atras cu sila, pentru c
Dumnezeu ne-a Icut stpni s alegem si Iaptele rele si Iaptele bune, pentru
c vrea s Iim buni de buna noastr voie. De asta, dac nu vrem, nu ne
sileste, nici nu ne Iorteaz. C dac esti bun cu sila, pentru c Dumnezeu ne-
a Icut stpni s alegem si Iapte bune si Iapte rele, pentru c vrea s Iim
buni cu buna noastr voie. De asta, dac nu vrem, nu ne sileste, nici nu ne
Iorteaz. C dac esti bun nu cu sila, atunci nu esti bun. Asa si Iuda. Era
stpn pe voia lui, era n puterea lui s nu asculte si s nu se plece n Iata
iubirii de argint. Dar pentru c n-a vrut, i s-a ntunecat mintea, si-a vndut
mntuirea sa si a zis: Ce ;oiti s-mi dati, i eu ;i-L ;oi da ;ou?
Evanghelistul, ca s pun n lumin orbirea si nebunia lui Iuda, zice: In
timpul n;alei, Iuda, cel ce a :is. ce ;oiti s-mi dati i eu ;i-L ;oi da
;ou?~~, sttea alturi de ei (Ioan 18, 5). (Omilia I la Jan:area lui Iuda,
III, n vol. !redici la srbtori imprteti i cu;antri de laud la s1inti, pp.
50-51)
,Domnul nostru Iisus Hristos a Iost dat n minile arhiereilor de
ucenicul Lui. Dar tu, iubitule, cnd auzi asta, nu te ntrista, nici nu te mhni
c a Iost vndut Stpnul. Dar, mai bine spus, suspin chiar si plngi, dar nu
pentru Iisus Cel vndut, ci pentru cel ce L-a vndut, pentru Iuda. Iisus Cel
1513
vndut a mntuit lumea, iar Iuda, vnztorul, si-a pierdut suIletul. Iisus Cel
vndut st la dreapta Tatlui n ceruri, iar Iuda, vnztorul, este acum n iad,
suIerind chinul cel vesnic si cumplit. Pentru asta suspin, pentru asta
lcrimeaz, pentru c si Stpnul nostru Iisus Hristos, cnd l-a vzut pe Iuda,
S-a tulburat si a lcrimat. J:andu-l Iisus, spune Scriptura, S-a tulburat i a
:is. Unul dintre ;oi M ;a ;inde~~ (Ioan 13, 21).
- Si pentru ce S-a tulburat?
- Pentru c S-a gndit c Iuda, dup atta nvttur, dup attea
sIaturi n-a simtit n ce prpastie s-a aruncat.
Vznd, dar, Stpnul nebunia ucenicului, i S-a Icut mil de el si de
asta S-a tulburat si a lcrimat. Evanghelistii vorbesc mereu despre tulburrile
si lacrimile Domnului ca s ne ncredinteze de adevrul ntruprii Sale.
(Omilia a II-a la Jan:area lui Iuda (Cu;ant in S1anta i Marea Joi, I, n
vol. !redici la srbtori imprteti i cu;antri de laud la s1inti, pp. 59-
60)
,Ce ;oiti s-mi dati, i eu ;i-l ;oi da ;ou?
Spune-mi, Iudo, asta te-a nvtat nvttorul n atta vreme? Att de
repede ai uitat desele Lui ndemnuri? Oare nu spunea Domnul: S nu a;eti
aur, nici argint (Matei 10, 9), tocmai ca s pun capt de la nceput marii
tale nebunii dup bani? Nu te sItuia, zicnd: Dac te ;a lo;i cine;a peste
obra:ul cel drept, intoarce-i lui i pe cellalt (Matei 5, 39)? Spune-mi,
pentru ce ai vndut pe nvttorul? C ti-a dat putere peste demoni? C ti-a
dat putere s vindeci bolile? C ti-a dat putere s cureti leprosii? C ti-a dat
putere s Iaci alte minuni la Iel cu acestea? Aceast rsplat i dai pentru
aceste bineIaceri? (Omilia a II-a la Jan:area lui Iuda (Cu;ant in S1anta i
Marea Joi, III, n vol. !redici la srbtori imprteti i cu;antri de laud
la s1inti, p. 65)
,Ct este de mare iubirea de oameni a lui Hristos! Ct este de mare
nerecunostinta lui Iuda! Stpnul l hrnea, iar robul L-a vndut! Robul L-a
vndut, lund treizeci de arginti, iar Hristos si-a vrsat Sngele Lui pentru
noi. Si Si-ar Ii dat Sngele Lui chiar spre iertarea pcatelor vnztorului,
dac vnztorul ar Ii voit. (Omilia a II-a la Jan:area lui Iuda (Cu;ant in
S1anta i Marea Joi, V, n vol. !redici la srbtori imprteti i cu;antri
de laud la s1inti, p. 70)
,Ce a Icut atunci diavolul? L-a tulburat si i-a ntunecat mintea
cu tristete. S-a tinut de el pn ce l-a Icut s se spnzure si s plece astIel
din aceast lume nainte s apuce s se pociasc. Dac tria, putea si el
1514
s se mntuiasc, la Iel ca cei care L-au rstignit pe Hristos. Dac pe aceia
i-a mntuit, rugndu-Se pe Cruce Tatlui ceresc pentru ei, nu exist nici o
ndoial c si pe cel care l-a trdat, dac se pocia, avea s-l primeasc cu
dragoste. Dar, vai! Iuda s-a necat n marea tristetii si a dezndejdii.
(Din vol. !roblemele ;ietii, p. 343)
IUDA (Do mnul Hristos i-a oIerit lui Iuda mult e ci de
ndreptare)
,Cei ce au venit s-L prind s-au dat napoi si au czut la pmnt
atunci cnd Domnul a rostit cteva cuvinte. Dar pentru c nici asa ei n-au
prsit nerusinarea lor, Domnul S-a dat pe Sine, aproape ca si cum le-ar Ii
zis: Eu am 1cut tot ce a depins de Mine, Mi-am descoperit puterea Mea, ;-
am artat c incercati lucruri cu neputint de s;arit. m ;oit s curm
rutatea ;oastr. Dar pentru c ;oi n-ati ;oit, ci, dimpotri;, struiti in
nebunia ;oastr, iat M predau singur ;ou.
Am spus acestea ca s nu nvinuiti pe Hristos, zicnd:
- Pentru ce nu l-a schimbat pe Iuda? Pentru ce nu l-a Icut ntelept si
blnd?
- Cum trebuia s-l Iac blnd? Cu sila sau de bunvointa lui? Dac l-
ar Ii Icut bun cu sila, n-ar Ii ajuns bun, cci nimeni nu ajunge bun cu sila.
Dac Domnul trebuia s-l Iac bun de buna lui voie, cu libera alegere a lui
Iuda, atunci Hristos a Icut tot ceea ce putea s-i ndrepte vointa si suIletul.
Dac Iuda n-a voit s primeasc leacul, nu-i vina doctorului, ci a celui care
n-a vrut s Iie vindecat. Vezi dar cte a Icut Hristos ca s-l Iac mai bun si
s-l mntuie! L-a nvtat toat IilosoIia, cu Iapta, cu cuvntul; l-a Icut mai
puternic dect dracii; l-a Icut s svrseasc multe minuni; l-a nIricosat cu
chinurile iadului, l-a ndemnat cu Igduinta mprtiei; necontenit l-a
mustrat pentru gndurile lui ascunse; l-a mustrat, dar nu l-a dat de Iat; a
splat picioarele lui o dat cu ale celorlalti ucenici; a stat cu el la mas; n-a
lsat nimic la o parte, nici mare, nici mic. Dar el, de buna lui voie, a rmas
nendreptat. (Omilia I la Jan:area lui Iuda, III, n vol. !redici la srbtori
imprteti i cu;antri de laud la s1inti, pp. 51-52)
,Ct este de mare iubirea de oameni a lui Hristos! Ct este de mare
nebunia lui Iuda! Ce nebunie! Iuda L-a vndut cu treizeci de arginti; dar
Hristos nici dup asta n-a reIuzat s-Si dea nsusi sngele Lui cel vndut
spre iertarea pcatelor vnztorului, dac Iuda ar Ii vrut.
Si era si Iuda de Iat si a luat parte la SInta Mas. Dup cum a Iost
splat pe picioare de Domnul o dat cu ceilalti ucenici, tot asa a luat parte
1515
Iuda si la SInta Mas, ca s nu aib nici un cuvnt de aprare dac struie n
rutatea lui. Domnul i-a artat toat dragostea Sa, dar Iuda a continuat s-si
pstreze gndul su cel ru. (Omilia I la Jan:area lui Iuda, V, n vol.
!redici la srbtori imprteti i cu;antri de laud la s1inti, p. 55)
,Ce mare e mila Domnului, ce mare-i buntatea Lui! Cel vndut
suIer pentru vnztor! Cnd Domnul l-a vzut pe Iuda c struie n rutatea
lui, S-a tulburat i a spus. Unul dintre ;oi M ;a ;inde~~. Uit-te ct
ndelung rbdare, ct iubire de oameni! Crut pe nerecunosctor, nu vrea
s-l Iac de rusine! Dimpotriv, bag spaima n toti ucenicii, i nelinisteste,
numai ca s-i dea prilej acestuia s-si revin din nebunia lui. Dar cnd
suIletul ajunge nesimtitor si nu mai primeste smnta evlaviei, nu mai
primeste nici ndemn, nici sIat. Se ntunec de patim si se arunc n
prpastie. De asta nici Iuda n-a cstigat nimic de pe urma unei att de mari si
ndelungi rbdri. (Omilia a II-a la Jan:area lui Iuda (Cu;ant in S1anta i
Marea Joi, I, n vol. !redici la srbtori imprteti i cu;antri de laud
la s1inti, pp. 60-61)
,... s nu nvinuiti pe Hristos, zicnd:
- Pentru ce nu l-a schimbat pe Iuda? Pentru ce nu l-a Icut mai bun?
- Si cum trebuia s-l Iac ntelept si bun? Cu sila sau cu bunvointa
lui? Dac l-ar Ii Icut mai bun cu sila, n-ar Ii ajuns bun, cci nimeni nu
ajunge bun cu sila. Dac Domnul trebuia s-l Iac bun de buna lui voie, cu
libera alegere a lui Iuda, atunci Hristos a Icut pe toate cele ce puteau s-l
Iac bun pe Iuda. Dac Iuda n-a voit s primeasc leacurile, nu-i vina
doctorului, ci-i vina aceluia care a vrut s Iie vindecat.
Vrei s aIli cte a Icut Hristos ca s-l Iac mai bun? I-a druit putere
ca s Iac multe minuni, i-a spus mai nainte despre vnzare, n-a lsat nimic
la o parte din ceea ce trebuia s-i Iac s Iie ucenic. (Omilia a II-a la
Jan:area lui Iuda (Cu;ant in S1anta i Marea Joi, III, n vol. !redici la
srbtori imprteti i cu;antri de laud la s1inti, p. 66)
IUDEII
,Pe bun dreptate i-a numit Ioan si pui de viper! Se spune c puiul de
viper iese la lumin omornd pe aceea care i-a dat nastere, mncndu-i
pntecele. Asa au Icut si saducheii si Iariseii; si-au ucis printii, iar dasclii
1516
lor i-au sIsiat cu minile lor
257
. (Omilii la Matei, omilia XI, II, n col. PSB,
vol. 23, p. 133)
,Adevrat ras de vipere, adevrati serpi si ceva mai ri, dac este
posibil; neam ru, adulter, stricat ... (Comentar la E;anghelia de la Ioan,
omilia XVI, 1, p. 76)
,Si Iiindc ei n-au mers dup Dnsul, atunci El nsusi merge dup ei,
ndreptndu-i si mpiedicndu-i de a duce mai departe rutatea, purtndu-se
cu ei ntocmai ca si un printe iubitor Iat de copilul su cel ndrtnic ntru
totul, pretutindeni nsotindu-i si urmrindu-i. De aceea nu numai pe Ieremia
l trimitea n Egipt, ci si pe Iezechiel n Babilon, tot n acest scop. Iar proIetii
nu se mpotriveau, Iiindc vedeau pe Stpnul lor iubindu-i att de mult.
ProIetii se purtau Iat de ei dup cum s-ar purta un rob recunosctor, care ar
milui pe un copil deczut, n cinstea tatlui su care e amrt si ntristat de
purtarea copilului. Si ce nu au ptimit proorocii pentru ei? Erau tiati cu
Iierstrul, alungati, batjocoriti, ucisi cu pietre, si mii de rele suIereau, iar
dup toate acestea alergau iarsi n ajutorul lor. Nici Samuel n-a lipsit a
plnge pe Saul, desi Iusese batjocorit de acesta si suIerise rele nevindecate.
Cu toate acestea, nu-si mai amintea de acele rele, ci-l plngea ntruna.
Ieremia a compus pentru poporul iudeu si plngeri scrise, si cnd mai marele
persilor i-a dat voie, acordndu-i toat libertatea de a locui unde va voi, el a
preIerat s stea acolo si s mprtseasc cu poporul su toate relele si
ticlosiile n tar strin. Tot asa si Moise, prsind palatele mprtesti, a
alergat la nenorocirile lor. Daniel, timp de douzeci si mai bine de zile, a stat
nemncat, supunndu-se singur la un astIel de post greu, numai ca s-i
mpace cu Dumnezeu. Si cei trei tineri, pe cnd se aIlau n cuptorul cu Ioc si
ntr-o asa de mare vpaie, i adresau rugciuni pentru dnsii. Nu erau
mhniti pentru ei nsisi, scpati din acel cuptor n mod miraculos, ci Iiindc
atunci mai ales simteau a avea mai mult curaj, de aceea se rugau pentru ei.
De aceea si ziceau: Cu su1let :drobit i cu duh umilit s 1im primiti de Tine
(Cntarea celor trei tineri, 15). Pentru ei si Iisus al lui Navi si-a rupt hainele;
pentru ei si Iezechiel plngea si se vicrea, vzndu-i n nenorociri. Pentru
ei si Isaia zicea: Lsati-m s plang amar (Isaia 22, 4), iar mai nainte de
aceasta, Iiindc nu ndrznea a se ruga pentru izbvirea de toate relele, cerea
257
n cele din urm, L-au ucis pe Hristos, BineIctorul lor si al ntregii lumi. Nici dup
ce a nviat nu au crezut n El, ci au uneltit viclesuguri pentru a ascunde adevrul nvierii,
prigonindu-L pe El si pe urmasii Lui, izbind mai departe cu piciorul n tepus,
nentelegnd, n nebunia si nvrtosarea inimii lor, c nu te poti mpotrivi lui Dumnezeu
Ir s te rnesti. - n.n.
1517
un termen oarecare si zicea: !an cand, Doamne' (Isaia 6, 11). (Omilii la
Epistola ctre Romani a S1antului postol !a;el, omilia XIV, pp. 277-278)
,S nu v mirati c i-am Icut ticlosi pe iudei. Sunt ntr-adevr
ticlosi si nesbuiti. Le-au czut n brate din cer attea buntti, si ei cu mare
grab le-au zvrlit si le-au aruncat. Le-a rsrit de cu vreme Soarele
drepttii, dar au ntors spatele razei si stau n ntuneric. Noi am trit n
ntuneric, dar am Iost atrasi spre lumin si am scpat de ntunericul rtcirii.
Ei au Iost ramurile rdcinii celei sIinte, dar s-au rupt (CI. Rom., 11,17). Noi
n-am avut nici o prtsie cu rdcina, dar am dat rod de bun-credint. Ei i-
au citit pe proIeti de mici copii, dar L-au rstignit pe Cel proIetit. Noi n-am
auzit cuvintele cele dumnezeiesti, dar ne-am nchinat Celui proIetit. De
aceea sunt iudeii ticlosi, c arunc bunttile trimise lor, n timp ce altii le
rpesc si le atrag spre ei. Ei au Iost chemati la nIiere, dar au czut n rndul
cinilor. Noi am Iost cini, dar datorit harului lui Dumnezeu am Iost n
stare s ndeprtm de la noi starea de dobitocie de mai nainte si s ne
urcm la cinstea de Iii. (Ctre iudei, cuv. I, 2, n vol. Cu;antri impotri;a
anomeilor. Ctre iudei, pp. 243-244)
,Nu sunt oameni mai ticlosi dect iudeii! Totdeauna alearg
mpotriva mntuirii lor! Cnd trebuiau s pzeasc legea, o clcau n
picioare, acum ns, cnd a ncetat legea, se ambitioneaz s o pzeasc.
Poate Ii oare om mai de plns dect ei, care-L mnie pe Dumnezeu nu numai
prin clcarea legii, ci chiar prin pzirea ei? De aceea se spune n Scriptur:
Joi cei tari in cerbice i netiati imprefur la inim, ;oi pururea stati
impotri;a Duhului S1ant (Fapte 7, 51). Nu numai pentru c voi clcati legea,
ci si pentru c voiti s o pziti atunci cnd nu mai e timpul s-o pziti: tari in
cerbice. Bine le-a spus: tari in cerbice' C n-au luat asupra lor jugul lui
Hristos, desi era bun; cci jugul lui Hristos nu-i nici greu, nici povar!
(Ctre iudei, cuv. I, 2, n vol. Cu;antri impotri;a anomeilor. Ctre iudei, p.
244)
,Este timpul s art c si demonii locuiesc acolo, nu numai n
sinagog, ci chiar n suIletele iudeilor. Domnul spune: Cand duhul cel
necurat iese din om, umbl prin locuri 1r de ap, cutand odihn, dac nu
gsete, spune. M ;oi intoarce in casa mea~~. tunci merge i ia cu el
alte apte duhuri mai rele decat el i intr in el, i ;or 1i cele de pe urm ale
omului aceluia mai rele decat cele dintai. a ;a 1i i cu neamul acesta
;iclean. (Matei 12, 42-45, Luca 11, 24-26). Ai vzut c locuiesc draci n
suIletele lor? Ai vzut c iudeii de acum sunt mai ri dect cei de mai
1518
nainte? Si pe bun dreptate! Atunci i cinsteau pe proIeti, dar acum insult
pe nsusi Stpnul proIetilor. (Ctre iudei, cuv. I, 6, n vol. Cu;antri
impotri;a anomeilor. Ctre iudei, p. 256)
,Trebuie oare s le dm bun ziua, s le adresm cuvnt? Nu trebuie
oare s Iugim de ei ca de cium si ca de o boal a ntregii lumi? N-au
svrsit ei tot Ielul de rutti? N-au cheltuit toti proIetii multe si lungi
cuvinte pentru nvinuirea lor? Ce grozvie, ce chip de nelegiuire nu este
ntunecat de crimele lor? I-au jertIit pe Iii si pe Iiicele lor demonilor; n-au
vrut s stie de odraslele lor, au uitat durerile nasterii, au clcat n picioare
cresterea de copii, au rsturnat din temelii legile nrudirii, au ajuns mai ri
dect Iiarele. Fiarele de multe ori si dau viata si dispretuiesc propria lor
mntuire ca s-si apere puii; iudeii, Ir s-i sileasc cineva, i-au njunghiat
pe cei nscuti din ei, ca s slujeasc dusmanilor vietii noastre, blestematilor
draci. De ce s ne cutremurm mai nti: de necredinta lor sau de cruzimea si
de neomenia lor? C si-au jetIit Iiii sau c au jertIit demonilor? Dar prin
destrblarea lor n-au lsat oare n umbr cele mai desIrnate animale?
Ascult ce spune ProIetul despre desIrnarea lor: u afuns nite cai
innebuniti dup iepe' Fiecare nechea: dup 1emeia aproapelui su (Ier., 5,
8). N-a spus: Iiecare o dorea pe Iemeia apropelui, ci a artat Ioarte bine
nebuneasca lor desIrnare Iolosindu-se de cuvntul a neche:a, care exprim
desIrnarea la cai.
Despre ce altceva voiti s v mai vorbesc? Despre jaIurile lor, despre
lcomia lor, despre trdarea srcilor, despre hotiile lor, despre neguttoriile
lor? Dar o zi ntreag nu mi-ar ajunge ca s vorbesc despre toate! (Ctre
iudei, cuv. I, 6-7, n vol. Cu;antri impotri;a anomeilor. Ctre iudei, pp.
256-257)
,Pcatul acesta al uciderii lui Hristos este mai mare dect toate
pcatele. Prin urmare, este de prisos cuvntul vostru c robia voastr de
acum se datoreaz pcatelor voastre de Iiecare zi. Nu din pricina vietii
voastre deci, ci din pricina acelei ndrzneli sunteti n robia de azi. Pentru c
dac n-ar Ii aceasta, Dumnezeu nu Si-ar Ii ntors Iata de la voi atta vreme,
chiar de ati Ii svrsit mii de pcate. (Ctre iudei, cuv. VI, 3, n vol.
Cu;antri impotri;a anomeilor. Ctre iudei, p. 348)
,De aceea si eu i ursc pe iudei, pentru c au Legea, dar ocrsc
Legea si ncearc s-i amgeasc pe cei simpli. Vina nu le-ar Ii att de mare
dac ar lupta mpotriva lui Hristos Ir s cread n proIeti. Asa ns, sunt
lipsiti de orice iertare, pentru c spun c ei cred n proIetie, dar ocrsc pe
1519
Cel proIetit de ei. (Ctre iudei, cuv. VI, 6, n vol. Cu;antri impotri;a
anomeilor. Ctre iudei, p. 358)
,Nimeni s nu osndeasc ndrzneala cuvintelor mele! Cea mai mare
ndrzneal si nelegiure este a nu gndi asa despre iudei. Nu trebuie oare s-i
judec astIel cnd se iau la hart cu Dumnezeu, cnd se mpotrivesc Duhului
SInt? (Ctre iudei, cuv. VII, 1, n vol. Cu;antri impotri;a anomeilor.
Ctre iudei, p. 362)
,Nu mai este nici preotia Vechiului Testament si nici nu va mai Ii!
(Ctre iudei, cuv. VII, 4, n vol. Cu;antri impotri;a anomeilor. Ctre iudei,
p. 372)
,,O, ct nerecunostint! O, ct nesimtire! Acesta era pururea
obiceiul lor: cnd se las n delsare, se abat si uit de BineIctor; iar cnd
sunt strmtorati ct de putin atunci se pleac si se smeresc. Pentru aceea si
Iericitul David, artnd aceasta, a zis: Cand ii ucidea pe ei, atunci Il cutau
(Ps., 77, 34). (Indemnul aceluiai ca s ne deprtm de des1tri, de lux i
de betie mai mult decat orice, buna msur. Cu;ant ctre neo1iti, n vol.
Catehe:e baptismale, p. 88)
IUDEII (at it udinea unora dint re iudei Iat de Mnt uit orul)
,Iar dup ce a nceput minunile, cte calomnii? Unii l numeau
samaritean si demonizat zicnd: Eti samaritean i ai demon (In., 8, 48), altii
l numeau nseltor zicnd: cesta nu e de la Dumne:eu, ci ineal multimea
(In., 7, 12); altii l numeau vrjitor zicnd: Cu stpanul demonilor scoate pe
demoni (Mt., 9, 34), si repetau necontenit acestea si-L numeau potrivnic al
lui Dumnezeu, mincinos si betiv si prieten al celor ticlosi si stricati. Cci
zice El: ;enit Fiul Omului mancand i band, i ei :ic. Iat om manccios
i butor de ;in, prieten cu ;ameii i pctoii (Lc., 7, 21). iar cnd a vorbit
cu desIrnata L-au numit prooroc mincinos zicnd: Dac ar 1i prooroc, ar ti
cine este 1emeia aceasta care ;orbete cu el (Lc., 7, 39). Si n Iiecare zi si
ascuteau dintii mpotriva Lui. Si nu numai iudeii se rzboiau cu El, dar nici
chiar cei care preau a Ii Irati nu se purtau sntos Iat de El, ci rzboiul s-a
iscat chiar din casa Lui. Vezi, asadar, cum chiar si acestia erau stricati, din
cele pe care le-a adugat evanghelistul zicnd: Nici chiar 1ratii Lui nu
credeau in El (In., 7, 25).
Dar pentru c mi-ai amintit de multi oameni care s-au poticnit si au
rtcit, gndeste-te ct de multi s-au poticnit n vremea rstignirii? Unul L-a
1520
vndut, altii au Iugit, altii L-au tgduit si prsindu-L toti a Iost dus legat El
Singur. Gndeste-te cti L-au vzut mai nainte lucrnd semnele, nviind
morti, curtind leprosi, izgonind demoni, nmultind pini, lucrnd si celelalte
lucruri uriase, si n vremea aceea s-au poticnit vzndu-L dus si legat singur
escortati de soldatii de rnd, urmat de preoti iudei care Iceau glgie si
turbare, si pe toti vrjmasii avndu-L singur n mijlocul lor amenintat de ei,
iar pe vnztorul (Iuda) de Iat si vesel n acest timp? Dar cnd L-au
biciuit? Pe ct se pare era o multime nesIrsit. Fiindc era un strlucit
paznic care-i aduna pe toti si o metropol era cea care primea drama
nelegiuirii n miezul zilei.
Gndeste-te cti erau de Iat atunci si s-au poticnit vzndu-L legat,
biciuit, siroind de snge, anchetat de tribunalul guvernatorului si neIiind de
Iat nici un ucenic? Dar cnd au nceput s se Iac mpotriva Lui una dup
alta acele necontenite batjocuri si cnd l ncununau cu spini, cnd l
mbrcau n mantie, cnd i puneau n mn o trestie, cnd I se nchinau
czndu-I la picioare, cnd puneau n miscare tot Ielul de batjocuri si de rs?
Cti gndesti c s-au scandalizat, cti s-au tulburat, cti s-au mhnit cnd l
loveau peste obraz si-I spuneau: !roorocete-ne, Hristoase, cine-i cel ce te-a
lo;it (Mt., 26, 62), cnd L-au dus si L-au purtat de acolo pn acolo, si si-au
pierdut toat ziua n aceasta: n batjocuri, ocar si rs n mijlocul unui teatru
alctuit din spectatori iudei? Dar cnd L-a plmuit sluga arhiereului? Dar
cnd soldatii au mprtit hainele Lui? Dar cnd a Iost urcat pe cruce gol
purtnd pe spate semnele bicelor si L-au atrnat de ea? Fiindc nici atunci
Iiarele slbatice nu s-au nmuiat, ci s-au Icut si mai nnebunite, au ntins
nc mai mult tragedia si au sporit batjocura.
Cci unii spuneau: Tu Care drami templul i in trei :ile Il inalti, iar
altii ziceau: !e altii i-a mantuit, dar pe Sine insui nu poate s Se
mantuiasc (Mt., 26, 40). Dar cnd L-au batjocorit dndu-I s bea dintr-un
burete Iiere si otet? Dar cnd tlharii l ocrau? Dar cnd lucrul acela
nIricostor si preanelegiuit, de care vorbeam si mai sus au spus c tlharul
si sprgtorul acela, plin de mii de omoruri, e mai demn de a Ii eliberat dect
El si L-au preIerat mpotriva alegerii judectorului pe Baraba, vrnd nu
numai s-L rstigneasc, dar si s-L mbrace ntr-o reputatie proast? Cci
socoteau c din acestea pot Iace astIel nct El s apar mai ru dect
tlharul si att de nelegiuit nct n-a putut Ii scpat nici de iubirea de oameni,
nici de vrednicia srbtorii. Fiindc toate acestea le-au Icut ca s-I
calomnieze reputatia, cci de aceea au rstignit mpreun cu El doi tlhari.
Dar adevrul n-a Iost umbrit, ci a strlucit nc mai mult. (Scrisori din exil,
17 scrisori ctre Olimpiada, scrisoarea VII, 3e-4a,b,c, n vol. Scrisori din
1521
exil. Ctre Olimpiada i cei rmai credincioi. Despre deprimare, su1erint
i !ro;ident., pp. 147-149)
IUDEII (uni i dint re iudei l tgduiesc pe Mnt uit orul
Hrist os)
,Ce cuvnt de dezvinovtire ar mai putea gsi iudeii c n-au primit
pe Hristos dup ce au avut mrturiile attor proIeti, dup ce au vzut c
magii L-au primit numai prin artarea unei stele si c s-au nchinat
Celui nscut? Ceea ce au Icut cu ninivitenii, trimitnd pe Iona (Iona 1,
2), ceea ce au Icut cu samarineanca (Ioan 4, 7), cu cananeanca (Matei 15,
22), aceea au Icut si cu magii. De asta le si spunea Hristos: Brbtii
nini;iteni se ;or scula i-i ;or osandi' Imprteasa de la mia::i se ;a
scula i ;a osandi neamul acesta (Matei 12, 41, 42). i vor osndi, c aceia
au crezut n El pe temeiul unor mrturii Ioarte slabe, pe cnd iudeii n-au
crezut, desi au avut cele mai puternice mrturii. (Omilii la Matei, omilia
VI, III, n col. PSB, vol. 23, p. 80)
,Tu, ns, uit-mi-te ct de precisi sunt proIetii! ProIetul Isaia a vestit
mai dinainte nasterea, zicnd: Si ar 1i dorit s 1i 1ost arse cu 1oc, c !runc s-a
nscut nou, Fiul, i ni s-a dat nou (Isaia 9, 5-6). Dar iudeii tulburndu-se
n-au cutat s vad ce s-a ntmplat, nici s mearg dup magi, nici s-L
aIle. Asa au Iost iudeii! Mai certreti si mai nepstori dect toti oamenii.
Ar Ii trebuit ca chiar ei s se mndreasc c printre ei s-a nscut
mpratul, c au atras la ei pe persi, c au s aib pe toti oamenii supusi
lor, c lucrurile mergeau spre mai bine si c mprtia lor ajunsese chiar
de la nceput asa de strlucit. Dar ei nici asa nu s-au Icut mai buni; si
doar nu de mult scpaser de robie. Dar chiar dac iudeii n-ar Ii stiut
nimic de aceste lucruri nalte si nespuse, era Iiresc s se gndeasc, numai
pe temeiul celor petrecute sub ochii lor, c dac acum tremur atta de
mpratul nostru abia nscut, cu mult mai mult se vor teme si se vor
supune Lui mai trziu, cnd Pruncul va creste si cnd cele ale noastre vor
Ii mai strlucite dect cele ale barbarilor. Dar nimic din acestea nu i-a
trezit. Att de mare le era prostia si o dat cu asta si invidia. (Omilii
la Matei, omilia VI, IV, n col. PSB, vol. 23, p. 83)
,Dar uit-te la nespusa purtare de grij a lui Dumnezeu Iat de idei! A
sdit vie, a nzestrat-o cu tot ce-i trebuia, a desvrsit-o. Cnd i-au ucis
slugile, a trimis alte slugi; cnd le-au ucis si pe acelea, a trimis pe Fiul Su;
1522
dup ce si Fiul a Iost ucis, Tatl i cheam la nunt; dar n-au voit s vin;
apoi a trimis alte slugi; dar ei le-au ucis si pe acelea. Si numai atunci i ucide
si pe ei, cnd nu li se mai putea vindeca boala. C boala lor era de
nevindecat se vede de acolo c ei n-au crezut, n timp ce desIrnatele si
vamesii au crezut. Deci iudeii sunt osnditi nu numai pentru c au svrsit
acele nelegiuiri, ci si pentru c altii au putut svrsi Iapte bune. (Omilii la
Matei, omilia LXIX, I, n col. PSB, vol. 23, p. 794)
,Cci ce iertare mai pot avea cei care au vzut puterea Lui strlucind
pretutindeni si cuprinznd n scurt vreme ntreaga lume, dar ei struiesc
nc n ncptnarea lor? C a Iost propovduit atunci Evanghelia
pretutindeni, ascult ce zice Pavel: E;anghelia 1iind propo;duit la toat
1ptura cea de sub cer (Col. 1, 23). Aceasta este si cel mai mare semn al
puterii lui Hristos, c n douzeci sau treizeci de ani cuvntul Evangheliei a
ajuns pn la marginile lumii. (Omilii la Matei, omilia LXXV, II, n col.
PSB, vol. 23, p. 852)
,Luati, dar, un miel 1r cusur, de parte brbteasc, de un an,
i fert1iti-l. Ungeti cu sangele lui uorii uilor casei ;oastre (le spune
Moise n.n.) pentru ca, venind ngerul, s-i crute din pricina chipului
sngelui de pe usorii usilor, dac nu-i cruta de dragul lor. Acestea s-au
Icut nu din pricina ngerului, ci din pricina sngelui, care i-a mntuit
pe iudei. Nu putea, oare, ngerul s cunoasc deosebirea dintre egipteni
si iudei? Nu putea s-i cunoasc pe egipteni si evrei, el, care cunostea
pe cei nti nscuti? Deci, cnd te ocrste iudeul si-ti spune:
Ndfduieti in sange?, spune-i si tu lui: Nu iti este ruine,
neruinatule? Tu ai 1ost mantuit cu sange de oaie, i eu s nu m
mantuiesc cu Sangele Stpanului meu? (Cu;ant la Fericitul ;raam,
III, n vol. !redici la srbtori imprteti i cu;antri de laud la
s1inti, p. 568)
,Au auzit iudeii un glas din ceruri, nu glasul Fiului, ci glasul Tatlui,
grind despre Hristos la rul Iordanului: cesta este Fiul Meu cel iubit
(Matei 3, 17), si iudeii au spus: cesta este ineltorul (Matei 27, 63). Ai
vzut rzboi pe Iat? Ai vzut lupt vdit? Ai vzut c n orice mprejurare
este nevoie de simtminte nalte, de suIlet cinstit, care s nu Iie cuprins mai
nainte de patim? (Despre schimbarea numelor, cuv. III, n vol. Despre
schimbarea numelor. Despre rbdare. Despre milostenie., p. 53)
1523
,Dar pentru c nu era lmurit despre cine spune glasul cuvintele ce le
spunea, a venit si Duhul cel SInt n chip de porumbel, atrgnd glasul
asupra capului lui Hristos. Dar cu toate c L-a predicat pe Hristos si cu
glasul, cu toate c L-a artat si cu Duhul, iar mai trziu si Ioan striga: Nu
sunt ;rednic s-I de:leg cureaua incltmintelor (Luca 3, 16), cu toate c au
Iost si alte mii si mii de mrturii, si cu Iapta si cu cuvntul, iudeii au rmas
Iat de toate orbi; dar, mai bine spus, le-au vzut pe toate, dar n-au dat
ascultare nici celor spuse, nici celor svrsite, pentru c suIletul lor era
cuprins mai dinainte de nebunia de a dobndi slav de la oameni. Aceasta o
spune evanghelistul: c multi iudei au crezut n El, dar nu-L mrturiseau din
pricina cpeteniilor, ca s nu Iie scosi aIar din sinagog (Ioan 9, 22; 12, 42).
Chiar Hristos spunea: Cum puteti crede ;oi care primiti sla; unii de la altii,
i nu cutati sla;a cea de la singurul Dumne:eu? (Ioan 18, 4). (Despre
schimbarea numelor, cuv. III, n vol. Despre schimbarea numelor. Despre
rbdare. Despre milostenie., pp. 53-54)
IUDEII (uni i dint re iudei nu L-au mrt urisit pe Hristos si L-
au trdat)
,Aceia (evreii n.n.) l-au trdat din plcere Iat de oameni. Ei stiau c
Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu cel unic, dar nu l-au mrturisit din
team pentru mai marii lor, si pentru a nu Ii aruncati din sinagog.
(Comentar la E;anghelia de la Ioan, omilia VIII, 1, pp. 40-41)
IUDEII (despre iudeii ce se pret indeau a Ii crest ini si loveau
n credint a noast r)
,... se adreseaz apoi iudeilor de pretutindeni, care, pretinzndu-se crestini, lovesc n credint; d
IUDEII (,czut -au nea muri le n groapa pe care au Icut -
o
258
)
,C:ut-au neamurile in groapa pe care au 1cut-o, in cursa aceasta
pe care au ascuns-o, s-a prins piciorul lor (Ps., 9, 15). Iat Iratii mei, iat ce
li s-a ntmplat evreilor. Ei ziceau: trebuie s moar Iisus, de team ca
Romanii s ;in s drame oraul nostru i neamul nostru. Ei L-au omort
si imediat aceste necazuri au czut peste ei; si ceea ce au Icut ei pentru a le
258
Ps., 9, 15.
1524
evita, pe drept este ceea ce le-a atras. Dar acest Iisus pe care ei L-au jertIit
Iricii si Iuriei lor, trieste n cer si cei ce au urmat patima si ura lor, au Iost
aruncati n iad. (Comentar la E;anghelia de la Ioan, omilia LXV, 1, p. 333)
IUDEII (cu privire la sinagoga evreiasc)
,Dar, negresit, mi se va spune c si iudeii se nchin lui Dumnezeu.
Doamne Iereste! S nu se spun una ca asta! Nici un iudeu nu se nchin lui
Dumnezeu.
-Cine spune asta?
-Fiul lui Dumnezeu! Dac ati ti pe Tatl Meu, spune El, M-ti ti i pe
Mine, dar nici pe Mine nu m titi, nici pe Tatl Meu nu-L titi (Ioan 8, 19).
Ce mrturie mai vrednic de credint dect aceasta s-ti aduc?
Mai ndrzneste cineva dar s spun c sinagoga nu-i locas de
nchinare la idoli, odat ce iudeii nu-L cunosc pe Tatl, odat ce iudeii L-au
rstignit pe Fiul, odat ce iudeii au respins ajutorul Duhului? n sinagoga lor
nu I se slujeste lui Dumnezeu, Doamne Iereste! Sinagoga lor e locas de
slujire idoleasc.
Cu toate acestea, unii crestini privesc sinagogile ca pe niste locuri
vrednice de cinste. Si asta n-o spun de la mine, ci o stiu din experint. Acum
trei zile am vzut o Iemeie liber, o crestin, cu bun-cuviint n
mbrcminte si purtri, era silit de un ticlos si un nesimtitor, dup
nItisare crestin - n-as spune c un om care a ndrznit o astIel de Iapt pote
Ii crestin adevrat -, s intre n sinagoga evreilor si s jure acolo pentru o
pricin pus de la el la ndoial. Femeia, apropiindu-se de mine, m-a chemat
n ajutor si mi-a cerut s mpiedic silnicia cea nelegiuit, cci nu-i era
ngduit ei, care se mprtsise de Dumnezeiestile Taine, s intre n
sinagog. Aprins de mnie si nIlcrat, n-am ngduit s Iie trt s
svrseasc nelegiuirea aceea si am smuls-o din minile lui. L-am ntrebat
pe siluitor dac e crestin. Cnd mi-a mrturisit c e crestin, l-am mustrat cu
asprime; l-am Icut smintit si neghiob; i-am spus c nu-i cu nimic mai bun
dect un dobitoc, dac el, care spune c se nchin lui Hristos, trste pe un
altul n pesterile iudeilor, cei care L-au rstignit pe Hristos. I-am vorbit
mult. (Ctre iudei, cuv. I, 3, n vol. Cu;antri impotri;a anomeilor. Ctre
iudei, pp. 247-248)
,Dar, mai bine spus, sinagoga este mai necinstit chiar dect crsma!
Sinagoga nu este numai locuint de tlhari si de crsmari, ci locuint de
1525
demoni! (Ctre iudei, cuv. I, 4, n vol. Cu;antri impotri;a anomeilor.
Ctre iudei, p. 250)
,E drept, nu se aIl n ea idoli, dar locuiesc demoni. Si asta o spun nu
numai despre sinagoga de aici, din oras, ci si despre cea din DaIne. Prpdul
e mai mare acolo; de aceea i-au si dat sinagogii aceleia numele Matroana.
Am auzit c multi credinciosi se duc acolo si dorm n locul acela. Dar,
Doamne Iereste, n-am s-i numesc niciodat pe astIel de oameni credinciosi.
Pentru mine este tot att de spurcat si sinagoga Matroanei, si templul lui
Apolo. Iar dac cineva mi va osndi ndrzneala cuvintelor, ei bine eu pe
unul ca acesta l voi osndi ca pe cel mai mare nebun. Spune-mi, nu-i oare
loc de necredint, chiar dac nu-s idoli acolo, locul n care locuiesc demoni?
Nu-i oare mai mare vtmarea suIleteasc n locul acela unde se adun
ucigasii lui Hristos, unde este izgonit crucea, unde este hulit Dumnezeu,
unde nu se cunoaste Tatl, unde se ocrste Fiul, unde se leapd harul
SIntului Duh, dar, mai bine spus, unde sunt chiar demonii? n templul
idolilor necredinta e vdit si descoperit; nu poate momi cu usurint si nici
nu poate nsela pe un om cu minte si ntelept; n sinagog iudeii spun c se
slujeste lui Dumnezeu, c sunt urti idolii, c sunt cinstiti proIetii; prin
aceste cuvinte pregtesc momeala si i prind n laturile lor pe crestinii simpli
si nepriceputi. Prin urmare, sunt la Iel de necredinciosi si iudeii, si pgnii,
dar nselciunea svrsit de iudei e mai cumplit. n sinagoga lor se aIl un
jertIelnic, jertIelnic nevzut de nselciune! Pe el nu se jertIesc oi si tauri, ci
suIlete de oameni. (Ctre iudei, cuv. I, 6, n vol. Cu;antri impotri;a
anomeilor. Ctre iudei, p. 255)
,Mai mare nelegiuire este s te duci la sinagog dect la teatru. La
teatru svrsesti un pcat, la sinagog ti pierzi credinta! Nu spun asta ca s
v ndemn s v duceti la teatru! Si sta e un lucru ru! Ci ca s v Ieriti mai
mult de sinagog dect de teatru. (Ctre iudei, cuv. IV, 7, n vol. Cu;antri
impotri;a anomeilor. Ctre iudei, p. 304)
,Spune-mi, la sinagogile lor alergi? Nu ti este team c are s te
trsneasc Dumnezeu de sus? Nu stii c si dac nu Iuri, dar dac esti vzut n
pestera tlharilor primesti aceeasi osnd? Dar pentru ce vorbesc eu de
tlhari? Stiti bine cu totii si v aduceti aminte de acei oameni blestemati, de
sarlatanii aceia care au dat jos statuile mprtesti din orasul nostru.V
aduceti aminte c nu numai cei care au ndrznit s svrseasc aceast
Iapt, ci si cei care au Iost doar vzuti c erau de Iat la cele ntmplate au
1526
Iost dusi la tribunal, au Iost trti cu ceilalti si au primit cea mai grea
pedeaps?
Iar tu te silesti s alergi acolo unde-i ocrt Tatl, unde-i hulit Fiul,
unde-i lepdat Duhul cel SInt si de viat Ictor? Spune-mi, nu ti este
team, nu te cutremuri cnd intri n locurile acelea spurcate si necurate?
Spune-mi, ce aprare, ce iertare vei avea cnd te mpingi de bun voie spre
prpastie, cnd te arunci singur n adnc? (Ctre iudei, cuv. VI, 6, n vol.
Cu;antri impotri;a anomeilor. Ctre iudei, p. 357)
,Pe scurt, dac socotesti c sinagoga este sInt pentru c se aIl n ea
Legea si crtile proIetilor, ar Ii cu cale s socotesti sIinti si idolii, si templele
idolilor. Odinioar au avut iudeii rzboi si au biruit Iilistenii; au luat chivotul
si l-au dus n templul lor (CI. 1 Regi 5, 1-2). A Iost oare sInt templul acela
pentru c a avut chivotul? Deloc! Dimpotriv, si spurcat si necurat. (Ctre
iudei, cuv. VI, 7, n vol. Cu;antri impotri;a anomeilor. Ctre iudei, p. 359)
,Dac Hristos spunea despre templu, atunci cnd erau n el Heruvimi,
cnd era chivotul, cnd nIlorea nc harul Duhului, c l-ati 1cut peter de
talhari (Matei 21, 13) si cas de neguttorie (Ioan 2, 16), din pricina
Irdelegilor iudeilor si a crimelor lor, ce nume vrednic putem gsi
sinagogilor lor acum, cnd i-a prsit harul Duhului, cnd au pierit toate cele
sIinte, cnd ei svrsesc aceast slujb nelegiuit, lundu-se la hart cu
Dumnezeu? Dac atunci cnd religia iudaic era n Iloare, templul era
pester de tlhari, acum, de-ai numi sinagoga cas de desIru, loc de
nelegiuire, slas de draci, ntritur a diavolului, prpd de suIlete, prpastie
si adnc a toat pierzania, si tot ai numi-o mai putin dect merit! (Ctre
iudei, cuv. VI, 7, n vol. Cu;antri impotri;a anomeilor. Ctre iudei, p. 360)
1527
MBRCMINTEA
,Noi trebuie s mncm att ct ne este de-ajuns s trim, si s ne
mbrcm cu haine att ct s ne acopere trupul, adic s ne acoperim
goliciunea si nimic mai mult; iar o astIel e hain o poate avea oricine.
(Talcuiri la Epistola intai ctre Timotei, omilia a XVII-a, p. 188)
MBRCMINTEA (crestinul pstreaz modestia mbrcmintei)
,Vesmintele lui nu vor Ii aIectate de un lux scandalos. Ele nu vor
avea Iormele lipsite de modestie. Ei (crestinii n.n.) vor aduga o
elegant dreapt la o viat crestin serioas. Grijile prului, pretentiile
toaletei nu vor absorbi nici suIletul, nici timpul adevratului Iiu al
lui Dumnezeu. (Din vol. Bogtiile oratorice, pp. 331-332)
MBRCMINTEA (s ne Iie pricin de continu aducere aminte de
cderea din rai)
,Hainele, deci, s ne Iie continu aducere aminte de pierderea
bunttilor din rai, s ne Iie nvttur de pedeapsa pe care a primit-o
neamul omenesc din pricina neascultrii. S ne spun nou cei care se
mbrac cu haine luxoase, cei care nici nu vor s stie de haine din ln de
oaie, ci se mbrac n mtsuri si alunec la atta nebunie c tes chiar aur n
mbrcminte dar mai cu seam Iemeile au aceast slbiciune , s ne
spun nou, pentru ce si mpodobesc trupul cu aceste haine, pentru ce se
bucur de ele si nu se gndesc c mbrcmintea a Iost dat ca o pedeaps
Ioarte mare pentru clcarea de porunc. De ce nu ascult pe Pavel, care
spune: Dac a;em ce manca i cu ce ne imbrca, a;em de toate (I Tim., 6,
8)? Vedeti, dar, c de un singur lucru trebuie s ne ngrijim, s nu ne Iie
trupul gol, att; s ni-l acoperim si s nu ne ngrijim deloc de Ielul
mbrcmintei. (Omilii la Facere, omilia XVIII, II, n col. PSB, vol. 21, pp.
209-210)
MPRTIA CERURILOR (a Iost pregtit dintru nceput pentru noi)
,mprtia cerurilor a Iost pregtit pentru noi si dintru nceput gtit
nou. Aceste dou lucruri le-a nItisat Domnul cnd spunea celor din
1528
dreapta: Jeniti, binecu;antatii !rintelui Meu, de moteniti imprtia care
este gtit ;ou de la intemeierea lumii (Matei, 25, 34). (Cu;ant de s1tuire
ctre Teodor cel c:ut, 9, n vol. Despre Feciorie, pologia ;ietii monahale,
Despre creterea copiilor., pp. 337-338)
MPRTIA CERURILOR (,Cutati mai nti mprtia lui
Dumnezeu si dreptatea Lui si toate celelalte se vor aduga vou)
,,S ascultm de ndemnul acestui Iericit si minunat dascl al lumii, de
educatorul cel bun, de grdinarul suIletelor noastre, si s cugetm cele ce ne-
a sItuit. Cci astIel vom putea s ne bucurm si de cele de aici si de cele din
viata viitoare
259
. Dac le cutm pe acelea mai nti, si acestea ni se vor
aduga. Cci zice: Cutati Imprtia lui Dumne:eu i dreptatea Lui i toate
acestea se ;or aduga ;ou (Mt., 6, 33). Dumnezeu ne-a Igduit c ne d
cu spor cele de aici. Asadar, s nu le cutm pe acestea mai nti, ca nu
cumva Icnd mpotriva ndemnului Stpnului, s ne lipsim de amndou.
Cci Stpanul nu ateapt unde;a sus, ca noi s-I aducem aminte i doar
atunci s ne dea darurile Lui. Stie El de ce avem nevoie, mai nainte s-I
cerem noi. Deci, dac vede c srguim pentru acelea, ne druieste si bucuria
acelora si ne oIer cu mult prisosint si pe acestea de aici, pe care a
Igduit s ni le reverse cu adaos. S cutm dar, v rog, mai nti cele
duhovnicesti si s cugetm la cele de sus, iar nu cele de pe pmnt, ca s
avem parte si de acelea si s ne bucurm si de acestea. (Catehe:a aceluiai
despre 1aptul c moatele s1intilor mucenici sunt un prilef de mare 1olos
pentru noi, n vol. Catehe:e baptismale, p. 111)
MPRTIA CERURILOR (cugetarea la bunttile din mprtia
cerurilor)
,,Hristos a zis: Unde este comoara omului, acolo este i inima lui
(Mt., 6, 21). Cci suIletul, cnd primeste s cugete nluntrul mintii sale la
acele negrite buntti, ca de niste lanturi se dezleag de trup si se nalt, n
Iiecare zi zugrvindu-si
260
bucuria acelora. Si nu mai poate primi n gndul
259
Tlcuirea Pr. Marcel Hanches: Lumea de aici nu este rea, dar de ea ne putem mprtsi
cu Iolos doar prin harul lui Dumnezeu. (n.s. 17, p. 111)
260
Tlcuirea Pr. Marcel Hanches: Literal: inchipuindu-i. (n.s. 16, p. 111)
1529
lui cele de pe pmnt, ci pe toate ca pe vis si umbr le trece cu vederea si tot
gndul lui tinde nencetat ntr-acolo, numai pe acelea socotind s le vad
prin ochii credintei si n Iiecare clip arznd de nerbdare s se
mprtseasc de ele. (Catehe:a aceluiai despre 1aptul c moatele
s1intilor mucenici sunt un prilef de mare 1olos pentru noi, n vol. Catehe:e
baptismale, pp. 110-111)
MPRTIA CERURILOR (mprtia Cerului este Hristos Domnul)
,mprtia Cerului este Hristos singur. (Din vol. Mrgritarele S1antului Ioan Gur de
MPRTIA CERURILOR (dorirea ei)
,Binele si bunstarea ndjduit i ndeamn mai mult spre Iapte
bune, iar necazurile si suprrile ce le-ar avea de pe urma unei Iapte rele,
deoarece, att bunstarea, ct si necazul le simt pe propria lor piele. Pentru
aceste pricini le-a vorbit Pavel corintenilor asa cum le-a vorbit, iar pe romani
i nvat s suIere cu rbdare ruttile oamenilor punndu-le sub ochi
Ioloasele materiale pe care le vor avea de pe urma unei astIel de purtri. Un
suIlet slab, un suIlet nedrepttit nu nltur att de usor veninul mniei si al
dorintei de rzbunare cnd te aude c-i vorbesti de mprtia cerurilor si
cnd i oIeri ndejdi ndeprtate de rzbunare, ca atunci cnd i spui s
ndjduiasc c, chiar aici pe pmnt, dusmanul lui va Ii pedepsit. Cu
intentia de a se smulge din rdcini dorinta celui nedrepttit de a rsplti rul
cu ru si, n acelasi timp, de a scoate cu totul din suIletul lui mnia, Pavel i
pune n Iat cel mai convingtor argument spre a-i satisIace dorinta de
rzbunare; aceasta nu nseamn c l lipseste de cinstea pregtit lui n
mprtia cerurilor pentru o astIel de purtare, ci c-l sileste n acelasi timp s
intre oricum pe drumul vietuirii crestinesti, pe drumul IilosoIiei crestine, si
c-i deschide usile mpcrii cu dusmanul su. (Despre Feciorie, 49, n vol.
Despre Feciorie, pologia ;ietii monahale, Despre creterea copiilor., p.
91)
,Pe ucenici Si, Hristos ns i ndeamn s se poarte cu dragoste Iat
de dusmani, oIerindu-le argumente cu mult mai nalte. Care sunt aceste
argumente? Ca s 1iti, spune el, asemenea Tatlui ;ostru cel din ceruri
(Matei 5, 45). Vezi ce rsplat mare le d? Cuvintele acestea le auzea Petru,
Iacov si Ioan si ceata cealalt a apostolilor. Din pricina aceasta le pune
1530
nainte rspltile duhovnicesti cnd le d aceste sIaturi. Pavel ar Ii Icut tot
asa dac ar Ii vorbit si ei tot ctre niste oameni nduhovniciti; dar pentru c
le vorbeste corintenilor, niste oameni nedesvrsiti cu duhul, le arat c
rsplata ostenelilor lor aste chiar aici pe pmnt, pentru c, n acest chip, s
svrseasc virtutea cu mai mult tragere de inim. Asa a Icut si Dumnezeu
n Vechiul Testament; n-a Igduit iudeilor mprtia cerurilor, ci le-a
Igduit si le-a druit bunuri pmntesti; pentru Iaptele rele nu-i amenint cu
chinurile iadului, ci cu nenorociri si necazuri aici pe pmnt: cu cium, cu
Ioamete, cu boli, cu rzboaie, cu robie si cu altele asemenea acestora.
Oamenii legati de pmnt si de trup sunt determinati spre actiune mai cu
seam de rspltile de pe lumea aceasta si se tem mai ales de nenorocirile de
aici, de pe pmnt, iar de cele care nu se vd, de cele pe care nu le au
naintea ochilor, nici nu se sinchisesc. (Despre Feciorie, 49, n vol. Despre
Feciorie, pologia ;ietii monahale, Despre creterea copiilor., pp. 92-93)
MPRTIA CERURILOR (ndejdea dobndirii ei)
,Dar ce, zici tu, oare bunurile acelea stau in sperante? Desigur c n
sperante, ns nu n sperante omenesti, care de multe ori se spulber, si l
rusineaz pe cel ce sper, deoarece a murit deja cel ce Igduise, sau c Iiind
viu si-a schimbat prerea, ns ale noastre nu sunt asa, cci speranta noastr
este sigur si nemiscat. Cel ce a Igduit acele bunuri Iiinteaz n veci, si
noi, care ne vom bucura de acele bunuri, chiar de murim, vom nvia iarsi, si
nimic nu este care s ne rusineze n toate, ca si cum am Ii robii unor sperante
desarte. (Omilii la Epistola ctre hRomani a S1antului postol !a;el,
omilia IX, pp. 154-155)
,Nici un bine nu ntinereste suIletul si nu-l Iace asa de luminat ca
ndejdea cea bun a celor viitoare buntti. (Din vol. Mrgritarele
S1antului Ioan Gur de ur, p. 124)
MPRTIA CERURILOR (dobndirea ei)
,Pricina care s ne Iac s ne grbim spre mprtia cerurilor nu
trebuie s Iie alta dect dorul de Dumnezeu, ca s ne bucurm de ajutorul
Lui. C dup cum bunvointa lui Dumnezeu Iat de noi e mai de dorit dect
mprtia cerurilor, tot asa pierderea acestei bunvointe e mai cumplit dect
iadul. (Omilii la Facere, omilia XXIII, V, n col. PSB, vol. 21, p. 281)
1531
,Cele nevzute de dincolo sunt mai deslusite ca cele de aici, dac
avem ochii credintei: c desi nu le-am vzut, Cel ce le-a Igduit este
Dumnezeu. Cnd Dumnezeu Igduieste, nici o schimbare nu se atinge de
Igduinte, asa nct ele mai vrtos dinuie si stau neclintite n mna Lui: c
din mna Lui nimeni nu poate s rpeasc, precum spune Hristos: din mana
Tatlui Meu nimeni nu poate s rpeasc (In., 10, 29). Asadar, ntruct
nimeni nu poate rpi din mna lui Dumnezeu, ele rmn pururea acolo ca
ntr-o vistierie neIurat, ntreprinderile noastre de aici sunt supuse la tot Ielul
de schimbri si de ntorsturi - drept care deseori osteneala lor o suIerim, iar
de mplinirea lor rmnem lipsiti - iar n privinta ndejdilor pe care le-am
nvistierit la Dumnezeu nu este cu putint asta, ci cel care s-a ostenit are
parte, negresit, si de cununi: cci ndefdea nu ruinea: (Rom., 5, 5),
Iiindc este Igduint dumnezeiasc, si darurile sunt pe msura Celui Ce a
Igduit. (Cele dintai omilii la Facere, cuvntul al noulea, pp. 132-133)
,Chiar de-ar trebui s dm toat averea, chiar de-ar trebui s Iim
aruncati n Ioc, s Iim tiati de sabie, s nIruntm cutitele, chiar de-ar trebui
s ptim orice altceva, pe toate s le suIerim cu usurint, ca s avem parte de
haina mprtiei cerurilor si de slava aceea tainic, pe care Iac Dumnezeu
ca noi toti s o dobndim. (Omilii la Matei, omilia LIV, VI, n col. PSB,
vol. 23, p. 632)
,SuIletul copilului este lipsit de orice patim. Nu se rzbun pe cei
care l-au suprat, ci se duce ca la niste prieteni, ca si cum nu s-ar Ii ntmplat
nimic. Orict l-ar bate maic-sa, pe ea o caut, pe ea o preIer tuturora. De i-
ai arta o mprteas cu coroan pe cap, nu o va preIera mamei sale
mbrcat n zdrente, ci doreste s-o vad mai degrab pe maic-sa, asa
mbrcat cum e, dect pe mprteasa gtit cu podoabe. Copilul nu judec
ce-i al su si ce-i strin pe temeiul srciei si bogtiei, ci pe temeiul
prieteniei. Nu caut mai mult dect i este de neaprat trebuint; cnd s-a
sturat de supt, las la o parte snul mamei. Copilul nu se ntristeaz de cele
ce ne ntristm noi, de pild de paguba de bani si de altele ca acestea; si
iarsi, nu se bucur de cele ce ne bucurm noi, de aceste lucruri pieritoare,
nici nu-l uimeste Irumusetea trupurilor. De aceea spunea Hristos: C a
unora ca acetia este imprtia cerurilor, ca s svrsim cu vointa acelea pe
care copiii le Iac din Iire. (Omilii la Matei, omilia LXII, IV, n col. PSB,
vol. 23, pp. 722-723)
1532
,Pe pmnt te ostenesti, n ceruri e cununa; esti chinuit de oameni, dar
cinstit de Dumnezeu; alergi dou zile, dar rsplata e pentru veacuri
nesIrsite; lupta o dai n trup striccios, iar cinstirile, n trup nestriccios.
(Omilii la Matei, omilia LXXVI, IV, n col. PSB, vol. 23, pp. 867-868)
,S nu te ntristezi dac nu auzi druindu-se de Iiecare Iericire
mprtia cerurilor. Chiar dac rspltile sunt diIerite n mprtia cerurilor,
totusi toate duc n mprtia cerurilor. Cnd Domnul spune: se ;or mangaia
cei ce plang, se ;or milui cei milosti;i, ;or ;edea pe Dumne:eu cei curati cu
inima, ;or 1i numiti 1ii ai lui Dumne:eu 1ctorii de pace, prin toate acestea
nu arat altceva dect mprtia cerurilor. Cei care se bucur de aceste
rsplti vor dobndi negresit mprtia cerurilor. Nu socoti, dar, mprtia
cerurilor numai rsplata celor sraci cu duhul, ci si a celor ce Ilmnzesc
pentru dreptate, a celor blnzi si ntr-un cuvnt a tuturor celorlalti. Tocmai
de aceea Domnul a spus la Iiecare din acestia 1ericiti, ca s nu te astepti la o
rsplat material. C nici nu poate Ii Iericit cel rspltit cu cele care pier
odat cu viata aceasta, care trec mai iute dect umbra. (Omilii la Matei,
omilia XV, V, n col. PSB, vol. 23, p. 181)
,Vom culege de aici de pe pmnt bunttile cerurilor si cununile cele
de acolo dac vom tri ca ngerii printre oameni, dac vom umbla pe pmnt
ca puterile cele ceresti si dac vom rmne n aIar de orice poIt si
tulburare. Odat cu toate acestea, vom primi si bunttile cele nespuse, pe
care Iac Dumnezeu s le primim cu totii. (Omilii la Matei, omilia XVIII,
VI, n col. PSB, vol. 23, p. 243)
,Dar ne-a poruncit s nu cerem asa de mntuial, ci cu mult struint
si trie. Lucrul acesta a vrut s-l spun Hristos prin cuvintele Cutati (Matei
7, 7 n.n.). Cci cine caut si scoate totul din minte; se gndeste numai la
ceea ce caut; nu se uit la nimic din cele din jurul lui. Cei care-si caut
banii sau sclavii pierduti stiu ce vreau s spun. Asta nsemn: a cuta.
(Omilii la Matei, omilia XXIII, IV, n col. PSB, vol. 23, p. 298)
,- Si pentru ce au Iost nvredniciti de o att de mare cinste? Care e
pricina?
- Pentru c am 1lman:it i Mi-ati dat s mnanc, am insetat i Mi-
ati dat s beau si celelalte.
Ct cinste cuprind aceste cuvinte, ct Iericire! N-a spus: Luati',
ci: moteniti, ca si cum ar Ii ceva de la printi, ce;a al nostru, ce;a ce ;i se
1533
cu;enea de mult. Inainte ca ;oi s 1iti, le spune Hristos, ;i s-au pregtit i ;i
s-au hotrat acestea, pentru c tiam c a;eti s 1iti aa'
- Si n schimbul cror lucruri primesc buntti asa de mari?
- n schimbul unui adpost, al unei haine, al unei pini, al unui
pahar cu ap, al cercetrii bolnavilor, al ducerii la cei ntemnitati.
Pretutindeni, dar, ne cere s dm un ajutor de care un nevoias are
neaprat nevoie. Sunt ns cazuri cnd ajutorul pe care ne cere s-l dm nu
umple toat nevoia celui nevoias. De pild, dup cum am mai spus, cel
bolnav si cel nchis nu au nevoie numai de cercetare, ci unul are nevoie de
libertate, si cellalt de vindecare; Hristos ns, blnd Iiind, ne cere s Iacem
numai ct putem; dar, mai bine spus, ne cere chiar mai putin dect putem,
lsndu-ne nou libertatea s Iacem mai mult dect ne cere. (Omilii la
Matei, omilia LXXIX, II, n col. PSB, vol. 23, p. 898)
,Acum ns, n Iata ntregii omeniri, la artarea slavei aceleia nespuse,
Domnul te va proclama si te va ncununa, te va numi hrnitorul Lui si
gzduitorul Lui. Nu Se rusineaz s griasc asa. Vrea s-ti Iac mai
strlucitoare cununa. (Omilii la Matei, omilia LXXIX, II, n col. PSB, vol.
23, p. 899)
,Si cum se poate, vei zice voi, rpi aceast mprtie? Ceea ce aveti n
minile voastre, aruncati-l; cci atta vreme ct veti avea minile ocupate, nu
veti putea dobndi aceast comoar; nchipuiti-v un om care are minile
pline de argint: att ct va Ii n minile sale, va putea lua aurul? Nu trebuie
ca mai nti s arunce argintul si s aibe minile libere? n sIrsit, un hot
trebuie s Iie iute ca s nu Iie prins. La Iel, sunt pe lng noi puteri vrjmase
care ne asalteaz, totdeauna gata s se arunce asupra noastr pentru a ne rpi
comoara. Dar s ne Ierim de ei, s nu Iugim de ei s nu le lsm nici o putere
asupra noastr. S tiem, s rupem legturile care ne opresc, s ne
dezbrcm de bunurile acestei lumi. (Comentar la E;anghelia de la Ioan,
omilia LIV, 4, pp. 268-269)
,Poate v strigati vou nsiv: Fericiti cei ce erau atunci cu Domnul;
Iericiti nc cei ce vor Ii cu El la nvierea cea de obste general! S nu
crutm nimic pentru a vedea ntr-o zi aceast Iat minunat. Dac acum
singura descriere a acestor semne aprinde n noi un asa de mare Ioc, si
aceast dorint de a Ii Iost n lume, atunci cnd era El pe pmnt, de-a auzi
glasul Lui, de a vedea Iata Sa, de a ne apropia de El, de a-L atinge, de a-L
sluji; gnditi-v ce este aceea a-L vedea, nu ntr-un trup muritor si Icnd
lucruri omenesti, ci nconjurat de ngerii Si, ntr-un trup nemuritor,
1534
nemuritori Iiind noi nsine si de a ne bucura de aceast Iericire, de aceast
slav care ntrece toate cuvintele noastre si toat ntelegerea noastr. Pentru
aceasta, eu v ndemn, dragii mei Irati, s nu uitm, s nu omitem nimic
pentru aceast slav. Nu este nimic greu n aceea, dac binevoim; nu este
nimic ostenitor, dac suntem vigilenti si activi. Dac ;om su1eri noi
impreun cu El, zice apostolul, ;om imprti impreun cu El (I Tim., 2, 12).
Ce vrea s zic SIntul Pavel: dac su1erim? Este ca si cum ar zice: dac
suIerim necazurile si persecutiile, dac mergem pe calea cea strmt (.)
bunvointa, ndejdea bunurilor viitoare o vor Iace dulce si mai usoar. Cci
neca:ul nostru de acum, uor i trector, ne aduce nou, mai presus de orice
msur, sla;a ;enic co;aritoare, nepri;ind noi la cele ce se ;d, ci la
cele ce nu se ;d, 1iindc cele ce se ;d sunt trectoare, iar cele ce nu se ;d
sunt ;enice (II Cor., 4, 17-18). S ridicm deci ochii nostri de la pmnt la
cer, si s privim s contemplm n continuu lucrurile ceresti. (Comentar la
E;anghelia de la Ioan, omilia LXXXVII, 3, pp. 466-467)
,Pentru a cstiga mprtia cerurilor, noi trebuie s-i iubim chiar si pe
vrjmasii nostri. Dac deci pentru a intra n aceast mprtie, nu ne este de
ajuns s pzim poruncile legii vechi, dac dreptatea noastr trebuie s
prisoseasc de cea a evreilor (Mt., 5, 20); noi care clcm, si poruncile
noastre si pe cele vechi, ce scuz vom avea, prin ce ne vom apra noi?
(Comentar la E;anghelia de la Ioan, omilia LXXXVII, 3, pp. 467-468)
,,Dar poate va zice cineva c: Joiesc. ns iubitilor, nimeni nu este
att de tmpit nct s nu voiasc, ci nu este de ajuns numai a voi cineva. Ar
Ii de-ajuns dac tu ai voi precum trebuie si ai Iace cele ale celui ce voieste,
ns acum tu nu voiesti dup ct trebuie. Si dac credeti, apoi s cercetm
aceasta si n alte cazuri. Spune-mi, rogu-te: Oare cel ce voieste a-si lua
Iemeie, este de-ajuns numai a voi, ca s izbndeasc? Nicidecum; ci caut
mai nti o petitoare, caut prieteni cari s vegheze mpreun cu dnsul, apoi
strnge si parale. Negustorul de asemenea nu s-ar multmi numai s voiasc,
stnd acas, ci nimeste corabia, strnge corbieri si loptari, mprumut
bani, cutreier trile si caut s aIle preturile vnztorilor. Deci cum s nu Iie
necuviincios a arta atta grij pentru cele pmntesti, iar pentru cstigarea
cerului mrginindu-ne numai la a voi? Si chiar nc nici a voi precum se
cade nu o dovedim ndeajuns. Cci cel ce voieste precum trebuie, o dat cu
vointa el Iace si Iaptele care l duc la lucrul voit, si Iiindc Ioamea te sileste a
te hrni, apoi tu nu astepti ca de la sine s-ti vin mncrurile, ci Iaci totul
pentru a-ti strnge hrana trebuitoare. Tot asa Iaci si cnd esti nsetat, sau
1535
cnd tremuri de Irig, cum si n toate cele de acest Iel, unde singur esti
lucrtor si struitor n ngrijirea trupului tu.
Acest lucru I-l si cnd este vorba de mprtia lui Dumnezeu, si
numai dect te vei nvrednici de ea. (Comentariile sau Talcuirea Epistolei
intai ctre Corinteni, omilia XIV, pp. 143-144)
,,Dar poate c iarsi veti ntreba: De ce calea virtutii este strmt? n
palatele mprtesti cele de pe pmnt nu ceri ca s intre cineva dintre
curvari, sau betivi, sau nenIrnati iar n ceruri ceri ca s intre toti oamenii,
Iie c sunt ncrcati de dezmierdri, de betii, de lcomii si de toat rutatea?
Si cum vor Ii acestea vrednice de iertare? (Comentariile sau Talcuirea
Epistolei intai ctre Corinteni, omilia XIV, p. 145)
,Fie ca toti s ne nvrednicim de odihn! S ne rugm, ns si s
cutm a Ii vrednici de acea odihn. S ne luptm, v rog, pentru c dac
vom cuta aceasta, si ne vom ruga, vom cstiga. Dac ne rugm ndelung,
Dumnezeu ne va da biruinta. (Omilii la Epistola ctre Filipeni, omilia a
XIV-a, p. 250)
,Dac voieste cineva a Ii slvit, primeasc a Ii necinstit. Dac voieste
cineva a se bucura de liniste, primeasc a Ii nelinistit si tulburat. Dac
voieste cineva a se desIta vesnic si a Ii ludat, dispretuiasc-le pe cele
trectoare. (Comentariile sau explicarea Epistolei a doua ctre Timotei,
omilia IV, p. 47)
,Dac ne lipim de El cugetul nostru, dac nsetm de dorul Lui, totul
ne va Ii dup voint si ne vom nvrednici de bunurile viitoare.
(Comentariile sau explicarea Epistolei a doua ctre Timotei, omilia IX, p.
110)
,Nu-i oare absurd ca n toate treburile din lume s punem
ostenelile naintea plcerii si primejdiile naintea tihnei - cu toate c
nensemnat si mic ndejde ne rmne n urma acelor osteneli -, dar
cnd e vorba de cer, de cinstea de la ngeri, viata cea Ir de sIrsit, de
petrecerea mpreun cu ngerii si de buntti pe care nici cu putint nu-i
s ni le nchipuim si s le descriem, s ndjduim c le vom dobndi
cu lene, cu tihn si viat stricat si c nu cer aceeasi rvn ca si cele
1536
lumesti. (Cu;ant de laud la Mucenicii Egipteni, II, n vol. !redici la
srbtori imprteti i cu;antri de laud la s1inti, p. 514)
,Hristos rnduieste oile de-a dreapta (Matei 25, 33), le binecuvnteaz
se le primeste n mprtia cerurilor, nu pentru c n-au rpit bunurile altora,
ci pentru c au mprtit bunurile lor altora (Matei 25, 35-36). Hristos
primeste n mprtia Sa pe cel cruia i-a dat cinci talanti; l primeste nu
pentru c n-a mputinat talantii dati, ci pentru c i-a nmultit, pentru c a
adus de dou ori mai mult dect i s-a dat (Matei 25, 15-16, 21-22). (Despre
Feciorie, 1, n vol. Despre Feciorie, pologia ;ietii monahale, Despre
creterea copiilor., p. 7)
,Hristos a rnduit mare rscoal si pentru Iaptele mrunte de virtute.
Ce este mai usor dect cercetarea celor bolnavi? Si totusi, aceast Iapt
primeste mare rsplat! (Matei 25, 36). (Cu;ant de s1tuire ctre Teodor
cel c:ut, 18, n vol. Despre Feciorie, pologia ;ietii monahale, Despre
creterea copiilor., p. 374)
,Locurile de odihn ale cerurilor nu se mostenesc prin nrudire de
snge, ci prin asemnare de viat. Sracul Lazr nu era nrudit cu Avraam,
nu-i era nici cunoscut si totusi a mostenit aceleasi snuri ca si el.
Asemnarea de trai, deci, Iace ca multi de la rsrit si de la apus s se
odihneasc mpreun cu Avraam. (Ctre o 1emeie rmas ;du; de
tanr, 3, n vol. Despre Feciorie, pologia ;ietii monahale, Despre
creterea copiilor., p. 153)
,Vom putea Ii n cer dac vom svrsi o virtute asemntoare
strlucirii stelelor. Chiar dac nu putem s ajungem aur sau pietre pretioase,
totusi, dac vom Ii ca argintul, vom ajunge s Iim pusi la temelie (I Cor., 3,
11-15); cu o singur conditie, s nu ne ntoarcem iarsi la materialul acela pe
care l arde usor Iocul, si nici s nu oprim de a svrsi nici Iapte de virtute,
cnd nu putem svrsi mari virtuti. Asta ar Ii cea mai mare nesocotint, pe
care s dea Dumnezeu s nu o svrsim. (Cu;ant de s1tuire ctre Teodor
cel c:ut, 18, n vol. Despre Feciorie, pologia ;ietii monahale, Despre
creterea copiilor., p. 374)
,Cine o va mosteni, cine se va desIta n toate acestea? Doar aceia
care au nesocotit si s-au lepdat de bogtia srccioas, de desItrile
trectoare si de plcerile vtmtoare de suIlet ale lumii acesteia. Doar aceia
care se nevoiesc zilnic pentru virtute, dragoste, iubire de Irati, de strini si
1537
sraci. Doar aceia care iart din toat inima lor pe cei care i-au nedrepttit.
(Din vol. !roblemele ;ietii, p. 66)
,Asadar, atunci cnd vezi vreun orn c trieste Ir griji, n lux si
n desItri, nu l invidia. Dimpotriv, s-ti par ru de el, pentru c este pe
drumul care duce spre pierzanie. Si ce cstig dac, urmnd un drum usor,
ajunge pn la urm la moarte si la ntristare? Ce pierzi tu, care urmezi
cellalt drum, care orict de greu ar Ii, te duce spre viat si bucurie? Spune-
mi, dac ai vedea un om care merge pe crri strmte si greu de strbtut,
ndreptndu-se spre palat, ca s Iie cinstit de ctre rege, si un altul care
merge pe drumul principal al orasului, ndreptndu-se spre locul unde va
Ii ucis de ctre oamenii regelui, pe cine ai Ierici? Fr ndoial c pe
primul. De cel de-al doilea ti-ar prea ru, chiar dac merge pe drum usor
de strbtut. La Iel si acum, s nu-i Iericim pe cei care se bucur de plceri
materiale, ci pe cei care se Ieresc de ele. Acestia se ndreapt spre rai, pe
cnd ceilalti, merg spre iad. (Din vol. !roblemele ;ietii, p. 337)
,Dup ce a spus: In credint au murit toti acetia, neprimind
1gduintele, a adugat: Dumne:eu randuise ce;a mai bun pentru noi ca ei
s nu afung 1r noi la des;arire (Evr., 11, 40). Obsteasc este
prznuirea, spune Pavel. Pentru c e mai mare bucuria cnd suntem cu totii,
si noi si ei, ncununati! Asa se ntmpl si la jocurile olimpice. Cei care lupt
Iie cu pumnii, Iie corp la corp, lupt n momente diIerite, dar toti sunt
ncununati n acelasi timp. Tot asa se petrec lucrurile si la ospete. Unii
oaspeti vin mai devreme, altii mai ntrzie. Gazdele, din respect pentru cei
ntrziati, i poItesc pe cei sositi nainte s-i astepte si pe acestia. Asa Iace si
Dumnezeu. Cheam la un ospt duhovnicesc si de obste pe toti oamenii
virtuosi, care au trit n toat lumea n diIerite timpuri; pe cei care au venit
mai nainte, plecnd din lume mai devreme, i poIteste s astepte si pe cei ce
au s plece mai trziu din lume, pentru ca, Iiind toti de Iat, cinstea si bucuria
s le Iie tuturor una.
Gndeste-te ct de mare este cinstea ca Pavel si toti cei ca el, ca
Avraam si toti cei asemenea lui, ca, iarsi, toti cei din vechime, care au luptat
si au biruit nainte cu attia ani, s stea si s ne astepte ncununarea! C Pavel
nc n-a primit cununa, nici altul dintre cei bineplcuti din veac, si nici n-o
vor primi pn ce nu vor sosi toti cei de la sIrsitul veacului, care au s Iie
ncununati, o spune nsusi Pavel! Ascult: Lupta cea bun m-am luptat,
cltoria am s;arit, credinta am p:it, de acum mi s-a gtit cununa
drepttii pe care mi-o ;a da Dreptul Judector (II Tim., 4, 7-8).
- Cnd?
1538
- ... in :iua aceea, dar nu numai mie, ci i tuturor celor ce au iubit
artarea Lui (II Tim., 4, 8).
Si iarsi, n alt loc, vrnd s arate c desItarea bunttilor se d odat
tuturor, spune n Epistola ctre Tesaloniceni: De ;reme ce este drept la
Dumne:eu s rsplteasc celor ce ; necfesc pe ;oi, cu neca:, iar ;ou,
celor necfiti, cu odihn impreun cu noi (II Tes., 1, 6-7). Si iarsi: C noi,
cei ;ii, cei rmai pan la ;enirea Domnului, nu ;om lua inainte celor
adormiti (I Tes., 4, 15). n toate aceste locuri arat c cinstirile cele ceresti ni
se vor da tuturor n acelasi timp. Aceasta e pricin de mare bucurie si pentru
cei care vor Ii ajuns mai nainte, pentru c se desIteaz de bunttile cele
nespuse, mpreun cu cei care le-au urmat credinta si viata. Un tat, care ia
parte la o mas Irumoas si bogat, atunci simte mai mare bucurie, cnd la
ospt si veselie i vede lng el si pe copiii lui. Tot asa si Pavel, si toti cei ca
el simt mai mare bucurie cnd se bucur mpreun cu urmtorii lor. Nu arat
printii atta dragoste copiilor lor, ct grij au ei Iat de cei care svrsesc
aceleasi Iapte ca si ei. Deci, ca s avem atunci aceeasi cinste cu ei, s ne
strduim s mergem pe urmele lor. (Iari, la aceleai cu;inte. Dar
a;and acelai duh al credintei, precum este scris~~, i pentru ce primim toti
indeobte cele bune ., 9-10, n vol. Despre schimbarea numelor. Despre
rbdare. Despre milostenie., pp. 310-312)
MPRTIA CERURILOR (este a celor ce se silesc si numai acestia o
rpesc)
,ntr-adevr c este nevoie de siluire; si de ce oare? Cci multe sunt
cele ce mpiedic: Iemei, copii, griji, lucruri lumesti, pe lng acestea apoi
demoni, ba chiar nsusi povtuitorul demonilor, diavolul. Este nevoie deci de
siluire, este nevoie de struint. Cel ce siluieste este ntr-o munc mare, cci
cte nu suIer? La cte nu se mpotriveste? Si cte nu ncearc el, chiar si
peste putint? Deci, dac toti cei ce se siluiesc, cei ce rpesc acestea de aici
sunt astIel, apoi noi, care nu le ncercm nici pe cele dorite? Cei ce se silesc,
zice, pun mana pe ea.
Este nevoie deci de siluire si de rpire, cci nu ne st de Iat
ntmpltor si nici n-o avem de-a gata. Cel ce rpeste, ntruna este treaz,
ntruna privegheaz, se ngrijeste si este cu mintea atintit ca la timpul
potrivit s rpeasc. (Comentariile sau explicarea Epistolei a doua ctre
Timotei, omilia X, p. 121)
1539
,S nu rpesti pmntul, ci cerul. Imprtia Cerurilor este a celor
care se silesc, i silitorii o rpesc. De ce s-l rpesti pe sracul care strig
dup tine? Rpeste-L pe Hristos care te si laud. Ai vzut nerecunostint si
nebunie, s rpesti de la sracul care are asa putin?! Hristos ti spune: !e
Mine rpete-M, Care M bucur de rpire, imprtia Mea rpete-o i
silete-te pentru aceasta!
Dac vrei s rpesti mprtia de jos, mai ales dac vrei s-o stpnesti, vei
Ii pedepsit. Ins, dac nu rpesti mprtia de sus, atunci vei primi pedeapsa!
(Din vol. Despre Rai i Scriptur. Despre iubirea lui Dumne:eu pentru noi.
Despre Se:ut-a Imprteasa de-a dreapta Ta~~, pp. 34-35)
MPRTIA CERURILOR (,Veniti . de mosteniti mprtia cea
gtit vou de la ntemeierea lumii
261
)
,Hristos n dumnezeiestile Evanghelii, grind ctre cei din stnga:
Duceti-; de la Mine, blestematilor, in 1ocul cel ;enic, care este gtit
dia;olului i ingerilor lui (Matei, 25, 41). De mult i-a Iost pregtit
diavolului pedeapsa aceasta! Iar Iocul cel nestins pe el l asteapt! Poate Ii,
oare, o nenorocire mai mare dect aceea de a Ii pedepsit cu o pedeaps gtit
diavolului, din pricin c nu te-ai ngrijit de mntuirea ta? C nou ne este
pregtit mprtia cerurilor, dac voim s Iacem Iapte de virtute si s
urmm legile puse de Hristos, o spune tot Hristos. Ascult! Jeniti,
binecu;antati !rintelui Meu de moteniti imprtia gtit ;ou de la
intemeierea lumii (Matei, 25, 34). Ai vzut c diavolului i este gtit Iocul
cel nestins, iar nou mprtia, dac nu ne trndvim?. (Omilii la Facere,
omilia XVII, VI, n col. PSB, vol. 21, p. 198)
................................................................................................................
,Odihniti-; in locaurile cele luminate i strlucite i ; odihniti de
osteneli i de suprri i de batfocurile ;oastre pe care le-ati rbdat pentru
Mine, Stpanul ;ostru. Odihniti-; cu S1intii Ingeri i cu postolii i cu
proorocii i cu toti s1intii cei bineplcuti din ;eac. Intrati in curtea Mea,
unde nu este durere, nici scarb, nici suspinare, ci ;iat 1r de s1arit, nici
lacrimi, nici moarte, ci bucurie ;enic i ;iat 1r de moarte. ceste
daruri le druiesc Eu acelora ce p:esc cu;antul Meu, aa ii cinstesc Eu pe
cei ce M cinstesc pe Mine, aa ii sl;esc Eu pe cei ce M sl;esc pe Mine,
aa ii odihnesc Eu pe cei ce odihnesc mdularele Mele, adic pe sraci i pe
neputincioi, aa 1ericesc Eu pe cei ce se ne;oiesc in bisericile Mele, aa
261
Matei, 25, 41.
1540
pltesc Eu cu bogtie i insutit in ;iata cea ;enic, Mi-ati dat putin paine
i uscat, luati Imprtia Cerurilor, datu-Mi-ati hain ;eche, iat, ;
imbrac pe ;oi cu haina luminii cele nespuse. Mi-ati dat un pahar de ap,
primiti apa cea ;ie a odihnei, M-ati dus in casele ;oastre, iat ; druiesc
;ou s 1iti cu s1intii ingeri, Mi-ati dat cele putrede, luati cele neputrede,
Mi-ati dat cele trectoare, luati cele ;enice, pusu-M-ati la masa ;oastr,
luati des1tare ;enic, M-ati scos din legturi i din inchisoare, M-ati
cercetat 1iind bolna; i Mi-ati potolit 1oamea i Mi-ati astamprat setea,
picioarele Mi-ati splat i M-ati incl:it cand Mi-a 1ost 1rig, iat c ;
druiesc i Eu ;ou sanul lui ;raam, Mi-ati dat lut i, iat, Eu ; dau ;ou
mrgritare, Mi-ati dat iarb, iat, ; dau ;ou aur, c toate ale Mele sunt
cereti i neputrede, iar ale ;oastre toate sunt lut i iarb ;etefit, iar ale
Mele sunt lumin, ;iat, bucurie i odihn, cunosc Eu toate cate Mi-ati
1cut, tiu Eu cate ati scos din gura ;oastr i ati sturat su1letul Meu, tiu i
nu uit Eu cat M-ati slluit i pentru acestea toate, cate buntti sunt in cer
i cate pe pmant, ;ou, prietenilor Mei, ;i le druiesc in ;ecii ;ecilor.
(Din vol. Mrgritarele S1antului Ioan Gur de ur, pp. 162-163)
MPRTIA CERURILOR (,n casa Tatlui Meu multe locasuri
sunt)
,Cci dac nu vei avea ntietate printre oile ce vor sta de-a dreapta
Lui, totusi nu e putin lucru si acela de a te gsi printre dnsele si a nu Ii la un
loc cu caprele cele de-a stnga. (Omilii la Epistola ctre Romani a
S1antului postol !a;el, omilia XVIII, p. 368)
,Chiar de ai covrsi ct de putin pe aproapele, chiar de l-ai ntrece cu
o cirt nebgat n seam, sau cu orice, nici pe aceea nu o va trece cu
vederea Dumnezeu. Faptul acesta l-ar putea vedea cineva strlucind nc de
la nceput. Si Lot, de pild, era drept, ns nu asa ca Avraam; si Ezechia a
Iost mprat, dar nu asa ca David; si proorocii au Iost mari si nsemnati, ns
nu asa ca Ioan. (Omilii la Epistola ctre Romani a S1antului postol !a;el,
omilia XXXI, p. 544)
,Dar oare cine se va ruga lui Dumnezeu si pentru noi, de vreme ce
Pavel s-a dus de aici? Toti cei ce imit pe Pavel, numai dac ne vom arta
vrednici de aceast mijlocire, pentru ca astIel nu numai aici s auzim glasul
lui Pavel, ci si acolo ducndu-ne, s ne nvrednicim de a vedea pe acest atlet
al lui Hristos. Sau, mai bine zis, dac noi l vom asculta aici, atunci si acolo
1541
l vom vedea negresit; desi nu vom sta aproape de el, pentru mai mica
noastr vrednicie, l vom vedea ns aproape de tronul mprtesc, strlucind
acolo unde heruvimii l slvesc pe Dumnezeu, iar seraIimii zboar roat
mprejurul Lui. Acolo l vom vedea pe Pavel mpreun cu Petru, ca Iruntasi
ai cetei sIintilor, si ne vom bucura de dragostea lui cea adevrat. Cci dac
el, aici Iiind, iubea att de mult pe oameni, apoi cu att mai mult acolo va
arta dragostea lui cea Iierbinte. (Omilii la Epistola ctre Romani a
S1antului postol !a;el, omilia XXXII, pp. 553-554)
,,Cum c trupurile nviaz, a artat-o cu grul, dar cum c nu n
aceeasi slav se vor gsi toate, o dovedeste de aici. Dup cum a nu crede n
nviere i Iace trndavi si ngmIati, tot asa si a crede c toti se vor nvrednici
de aceleasi buntti i Iace lenesi si nepstori. Pentru aceea amndou
aceste rele sunt ndreptate; unele sunt amnuntite si ndreptate n stihurile de
dinainte, iar pe celelalte ncepe acum a le ndrepta. Deci Icnd dou cete
din cei nviati drepti si pctosi si la urm chiar acestea dou mprtindu-
le n multe alte cete, arat c nici dreptii, si nici pctosii nu se vor
nvrednici de aceleasi, c nici dreptii nu vor Ii deopotriv cu toti dreptii, si
nici pctosii la Iel cu totii. Asadar, el Iace mai nti o singur mprtire a
dreptilor si a pctosilor, zicnd: Trupuri cereti, i trupuri pmanteti, prin
trupuri pmntesti lsnd a se ntelege acestia din urm, iar prin trupuri
ceresti cei dinti. Dup aceea apoi aseaz deosebirea dintre pctosi Iat de
alti pctosi, zicnd: Nu tot trupul este acelai trup, ci altul este trupul
petilor, altul al psrilor, altul al dobitoacelor. Desi toate sunt trupuri, ns
unele sunt n mai mare njosire, altele n mai mic. Tot asa si n viata lor, si
chiar n alctuirea lor.
Si dup ce spune acestea, se ridic iarsi la cer, zicnd: Si alta este
sla;a soarelui, i alta a lunii. Dup cum ntre trupurile pmntesti este
deosebire, tot asa si ntre cele ceresti, si nc deosebire nu cum s-ar brodi, ci
pn la cele mai de pe urm. Cci deosebirea nu este numai ntre soare si
lun, sau numai ntre lun si stele, ci nc si ntre stele Iat de alte stele, cci
desi sunt toate n cer, totusi unele se mprtsesc de o mai mare, altele de o
mai mic slav. Deci ce nvtm noi de aici? C desi toti dreptii vor Ii n
mprtia lui Dumnezeu, nu toti ns se vor bucura de aceleasi buntti,
precum si dac toti pctosii se vor gsi n gheena, nu ns cu totii vor suIeri
aceleasi pedepse. (Comentariile sau Talcuirea Epistolei intai ctre
Corinteni, omilia XLI, pp. 447-448)
1542
,Aici desigur c cu totii ne bucurm de o mare asemnare; acolo ns
mare va Ii deosebirea, n acelasi timp si covrsirea unora va Ii mai mare, cci
dreptii vor strluci mai mult dect soarele. (Talcuiri la Epistola a doua
ctre Corinteni, omilia XVII, p. 163)
,Fericitul Pavel va sta cu mult ndrznire chiar lng tronul
mpratului ceresc, strlucind n lumin, mbrcat cu o slav att de mare,
nct nu este ntru nimic mai mic dect slava ngerilor si a arhanghelilor.
(pologia ;ietii monahale, 4, n vol. Despre Feciorie, pologia ;ietii
monahale, Despre creterea copiilor., p. 191)
,Si nu numai n iad, ci si n mprtia cerurilor sunt multe locuri: In
casa Tatlui Meu multe locauri sunt (Ioan 14, 2); iar apostolul Pavel spune:
lta este strlucirea soarelui, i alta este strlucirea lunii (I Cor., 15, 41). Si
ce e de mirare cnd vedem c a mers cu precizarea pn acolo, nct a spus
c este deosebire ntre stea si stea? (Cu;ant de s1tuire ctre Teodor cel
c:ut, 18, n vol. Despre Feciorie, pologia ;ietii monahale, Despre
creterea copiilor., pp. 373-374)
MPRTIA CERURILOR (Raiul si mprtia Cerurilor)
,Nu l auzi pe Pavel ce zice despre bunttile acelea? Cele ce ochiul
n-a ;:ut, nici urechea n-a au:it, nici la inima omului nu s-au suit (l Cor., 2,
9) - iar ochiul lui Adam a vzut raiul, si urechea l-a auzit, si inima omului l-a
primit, c despre asta vorbim de attea zile. Si atunci, cum a primit tlharul
bunttile viitoare? C Dumnezeu nu n rai ne-a Igduit c ne va aduce, ci
chiar n cer, nici nu a propovduit mprtia raiului, ci mprtia Cerurilor,
dup spusa Scripturii: inceput a propo;dui si a zice: !ociti-;, c s-a
apropiat - cine? mprtia raiului? Nu, ci imprtia Cerurilor (Mt., 4,17).
Ai pierdut raiul? Ti-a dat Dumnezeu cerul, ca si iubirea Sa de oameni
s-o vdeasc, si pe diavol s l rneasc, artnd c orict ar unelti mpotriva
neamului omenesc, nici un spor nu va avea, Dumnezeu nltndu-ne spre tot
mai mare cinstire. Asadar, ai pierdut raiul, si Dumnezeu ti-a deschis cerul; la
chin vremelnic ai Iost osndit, si cu viat vesnic ai Iost cinstit.
Stpnul a poruncit pmntului s rsar spini si plmid, si suIletul
ti-a odrslit tie road Duhului. Vezi cu ct este mai mare sporirea, cu ct este
mai mare bogtia dect paguba? Eu zic asa: Dumnezeu l-a Icut pe om din
pmnt si ap, si l-a pus n rai. Cel Icut nu a rmas de bun treab, ci s-a
stricat; ca atare, Dumnezeu nu l reIace din pmnt si ap, ci din ap si din
1543
Duh, si nu i mai Igduieste raiul, ci i Igduieste mprtia Cerurilor.
(Cele dintai omilii la Facere, cuvntul al saptelea, pp. 100-101)
,Cznd n greseal Nicodim, boier al iudeilor, gndind la nasterea de
aici si zicnd c nu e cu putint pentru btrn s se nasc de sus, Hristos i
descoper mai limpede - si ia aminte - Ielul acestei nasteri: De nu se ;a nate
omul din ap i din duh, nu ;a putea s intre intru imprtia lui Dumne:eu
(In., 3, 5). Asadar, dac a Igduit mprtia Cerurilor, iar pe tlhar l-a dus
n rai, nseamn c nc nu i-a dat lui rsplata bunttilor Igduite. (Cele
dintai omilii la Facere, cuvntul al saptelea, p. 101)
MPRTIA CERURILOR (starea celor Iericiti n mprtia
Cerurilor)
,. zice: Si dreptii ;or strluci ca soarele in imprtia Tatlui lor
(Matei, 13, 43). Asta nu nseamn c numai att strlucire vor avea dreptii,
ci cu mult mai mult; dar a spus atta, pentru c ntre cele vzute nu putem
gsi o comparatie mai bun ca aceasta. Prin urmare, cnd auzim n Scriptur
astIel de comparatii, s nu rmnem la cele spuse, ci de la cele materiale si
vzute s ne ducem cu mintea la superioritatea celor duhovnicesti. (Omilii
la Facere, omilia XIV, I, n col. PSB, vol. 21, p. 156)
,Nici un cuvnt nu poate nItisa nici binele, nici rul de atunci.
(Omilii la Facere, omilia XIX, VI, n col. PSB, vol. 21, p. 231)
,Ascult, deci, pe Iericitul Pavel, care dup attea si attea necazuri,
dup anchetri, ntemnitri si zilnice primejdii de moarte, spunea: !timirile
din ;remea de acum nu sunt ;rednice de sla;a ce ni se ;a descoperi (Rom.,
8, 18). Da, spune Pavel, in 1iecare :i suntem in primefdie de moarte, 1irea se
impotri;ete, dar ;ointa, in;ingand cu buntatea lui Dumne:eu 1irea, se
incununea:, nu indurm nite su1erinte ;rednice de bunttile ce le ;om
moteni i de sla;a ce ni se ;a descoperi. Vezi ct de mare e slava de care se
bucur oamenii virtuosi? C ntrece toate Iaptele pe care le poate Iace un
om! Chiar dac ar ajunge un om pe culmile virtutii, virtutea lui tot pleste n
Iata slavei de care se va bucura. ntr-adevr, care om poate svrsi Iapte att
de mari nct Iaptele lui s se poat lua la ntrecere cu drnicia lui
Dumnezeu?. (Omilii la Facere, omilia XXV, VII, n col. PSB, vol. 21, p.
316)
,Cum va putea, oare, limba omeneasc s enumere bineIacerile pe
1544
care ni le-a Icut nou Dumnezeu? Dac bineIacerile acestea sunt att de
multe si asa de mari, apoi cu mult mai mari si cu mult mai cu neputint de
rostit prin cuvnt sunt bunttile Igduite celor ce au mers pe calea virtutii,
dup mutarea lor de aici n veacul viitor! Fericitul Pavel, ca s ne nItiseze
n cteva cuvinte mretia lor covrsitoare, spune: celea pe care ochiul nu
le-a ;:ut i urechea nu le-a au:it i la inima omului nu s-au suit, pe acelea
le-a gtit Dumne:eu celor ce-L iubesc pe El (I Cor., 2, 9). Ai vzut ce daruri
covrsitoare? Ai vzut c bineIacerile Lui depsesc orice ntelegere? C
spune Pavel: La inima omului nu s-au suit. (Omilii la Facere, omilia
XXVII, II, n col. PSB, vol. 21, p. 334)
,n asta st mprtia cerurilor, n asta st desItarea bunttilor, n
asta stau mii si mii de buntti, n a ajunge vrednici ca s-L iubim pe
Dumnezeu n chipul n care trebuie iubit. (Omilii la Facere, omilia LV, III,
n col. PSB, vol. 22, p. 217)
,tunci dreptii ;or strluci ca soarele in imprtia Tatlui lor. Prin
aceste cuvinte Hristos nu vrea s spun c dreptii vor strluci numai atta, ci
s-a Iolosit de aceast pild cunoscut nou pentru c nu stim altceva mai
strlucitor dect soarele. (Omilii la Matei, omilia XLVII, I, n col. PSB, vol.
23, pp. 546-547)
,tunci dreptii ;or strluci la soare (Matei 13, 43), dar, mai bine
spus, mai mult dect soarele. A spus atta, nu pentru c atta va Ii lumina
lor, ci pentru c nu cunoastem o lumin mai strlucitoare dect a acestui
astru; a vrut s nItiseze strlucirea viitoare a sIintilor cu ajutorul unei
strluciri cunoscute nou. Pentru c si pe munte, cnd evanghelistul a spus
c a strlucit ca soarele, pentru aceeasi pricin a grit asa. C lumina de pe
Tabor era mai mare dect lumina soarelui, au artat-o ucenicii care au czut
cu Ietele la pmnt. Dac n-ar Ii Iost o lumin neamestecat, ci una la Iel cu
a soarelui, n-ar Ii czut la pmnt, ci ar Ii putut-o suIeri cu usurint.
Dreptii, dar, vor strluci atunci ca soarele; si mai mult dect soarele.
(Omilii la Matei, omilia LVI, IV, n col. PSB, vol. 23, p. 654)
,Priveste pe Apostol cnd vorbeste de cele viitoare, cum el nu poate
s spun deslusit bunurile de acolo, ci spune numai despre slav si cinste.
Fiindc toate acele bunuri le covrsesc pe cele omenesti, de aceea nu poate a
arta lmurit, neavnd o icoan Iidel a acelor bunuri, ci din cele ce se cred
de noi a Ii strlucite, ca slava, cinstea si viata, s ncerce s ne prezinte pe
1545
acelea, pe ct posibil, deoarece sunt Ioarte dorite de noi oamenii. (Omilii la
Epistola ctre Romani a S1antului postol !a;el, omilia V, p. 72)
,,C de ar rmne suIletul de mii de ori nemuritor, zice dup cum
chiar si este totusi Ir de trup nu se va putea nvrednici de acele buntti
negrite, dup cum nici nu va putea Ii pedepsit. (Comentariile sau
Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni, omilia XXXIX, p. 420)
,Oricte osteneli ai spune, si oricte pedepse ai pune nainte, toate
acestea sunt nimic Iat cu bunttile viitoare. (Talcuiri la Epistola a doua
ctre Corinteni, omilia IX, p. 100)
,Cci n adevr, care cuvnt ar putea reprezenta acea slav, de care
atunci se vor mprtsi sIintii? Care cuvnt? Nici unul, ci cu adevrat c spre
a pricepe cugetul nostru, e nevoie de harul Su, ca astIel s primim mcar o
mic raz de pricepere. (Comentariile sau Explicarea Epistolei ctre
E1eseni, omilia III, p. 26)
,Unde este desteptciunea, unde este adevrul, unde toate sunt sigure
si statornice, unde toate sunt zidite pe piatr, unde btrnete nu este, unde nu
este nici trector, unde totul nIloreste, unde totul creste si sporeste, unde
nimic nu este nvechit, nimic mbtrnit, si nici aproape de sIrsit. S dorim,
v rog, pe Dumnezeu cu adevrat, iar nu de teama gheenei ci cu dorinta de
mprtia Lui. Cci ce poate Ii egal, spune-mi, cu a vedea pe Hristos? Nimic.
Ce poate Ii egal cu a ne bucura de acele bunuri? Nimic. Cele ce ochiul n-a
;:ut, :ice, i urechea n-a au:it, i la inima omului nu s-a suit, pe acestea le-
a gtit Dumne:eu celor ce-L iubesc pe El. (I Corinteni 2, 9). (Talcuiri la
Epistola intai ctre Timotei, omilia a XV-a, p. 174)
,Cu adevrat c nimic nu poate Ii mai Iericit, nimic mai rvnit, si nici
nu se poate a Ii reprezentat prin acest cuvnt, cci bunurile de atunci
covrsesc mintea omeneasc. (Comentariile sau explicarea Epistolei ctre
Tit, omilia V, n vol. Comentariile sau explicarea Epistolei a doua ctre
Timotei., p. 174)
,Totul e n pace, bucurie, plcere, multumire, buntate si blndete. Nu
este acolo pizm nici viclenie, nu este boal, nu este moarte, nici aceea a
trupului, nici aceea a suIletului, nu este ntuneric, nu este noapte, ci toate
1546
sunt ziu, toate lumin, toate strlucite. Nu este acolo osteneal, nici
oboseal, ci pururea vom petrece n plcerea celor bune si plcute. Voiti
poate v dau si icoana strii de acolo? Nu este cu putint; cu toate acestea
ns, pe ct mi este cu putint voi ncerca s v dau oarecare imagine, s ne
uitm la ceruri, cnd nici un nor nu este n Iata sa, si cnd se vede coroana
sa; apoi dup ce vom observa pe un timp ndelungat Iata sa, s ne gndim c
si teren vom avea acolo, nu ca cel pe care-l avem aici, ci Iiind cu att mai
Irumos, cu ct mai Irumos este tavanul de aur, dect cel de lut.
Gndeste-te apoi si la un alt tavan de deasupra acestuia; gndeste-te
nc la cei de acolo, la ngeri, arhangheli, la acele nemrginite cete ale
netrupestilor puteri, la nssi mprtia lui Dumnezeu, la tronul printesc.
Dar, precum am zis, nu poate cuvntul s reprezinte totul; este nevoie de
experient, si prin experient de cunostint. Cum crezi, spune-mi, c era
Adam n paradis? Apoi petrecerea de aici este cu att mai bun dect cea de
acolo, pe ct mai bun este cerul dect pmntul.
Dar s ne nchipuim si o alt icoan. De s-ar ntmpla ca mpratul de
acum s stpneasc ntreaga lume, si s nu Iie suprat nici de rzboaie, si
nici de griji, ci s Iie cinstit numai, si s petreac n plceri, avnd multe
venituri, si aurul curgndu-i de pretutindeni, si Iiind bine vzut si admirat,
apoi ce Iel de suIlet credeti c ar avea el, cnd ar vedea rzboaiele ncetate
pe toat Iata pmntului? Cam asa Iel va Ii atunci, sau mai bine zis nici prin
aceast imagine n-am reprezentat bine pn acum, si de aceea trebuie a cuta
alta. Gndeste-te deci; dup cum copilul mprtesc nu simte nimic, pe ct
timp se gseste n mitra mamei sale, dar dac s-ar ntmpla ca de deodat s
ias de acolo, si s se urce pe tronul mprtesc, nu cu ncetul, ci Ir de
veste ar pune stpnire pe toate; tot asa este si starea aceasta, si aceea; sau
dac un ncarcerat oarecare, dup ce a ptimit mii de rele, Ir de veste ar Ii
rpit si pus pe tronul mprtesc. Dar nici asa nc n-am reprezentat bine
imaginea. Cci aici, ori si cte bunuri ar avea cineva, Iie chiar si mprtia,
ntia zi simte plcere mare, poate si a doua si a treia, dar cu trecerea
timpului desi simte plcere, totusi nu att de mare, cci se mputineaz prin
obisnuinta de toate zilele, oricare ar Ii ea, pe cnd acolo nu numai c nu se
mputineaz, ci nc si sporeste. Cci gndeste-te ct de Iericit va Ii suIletul
ce se duce acolo, care nu se va lipsi niciodat de acele buntti, si nici c se
va Iace vreo preIacere, ci viat ce nu va avea sIrsit, viat lipsit de orice
primejdie, de orice grij si nemultumire, plin de plceri si de mii de bunuri.
C dac noi cnd iesim la cmp, si vedem corturile ostasilor ntinse, cnd
vedem sulitele, coiIurile, scuturile cele rotunde strlucind, deodat rmnem
ca uimiti de acea priveliste; ba dac am vedea si pe mpratul trecnd prin
mijloc, clrind pe un cal si tinnd n mini arme aurite, ne nchipuim c
1547
avem totul naintea ochilor nostri, apoi ce crezi c va Ii cnd vom vedea
corturile cele vesnice ntinse n ceruri? Ca s ; primeasc pe ;oi, zice, intru
corturile cele de ;eci? (Luca 16, 9); cnd vei vedea pe Iiecare din acestea
strlucind mai mult dect razele soarelui, nu doar ca Iiind de Iier sau aram,
ci din cauza slavei aceleia, ale crei sclipiri nu poate a le vedea ochiul
omenesc. Dar dac acestea sunt zise eu privire la oameni, apoi ce ar putea
spune cineva de acele miliarde de ngeri, si de arhangheli, de heruvimi, de
seraIimi, de tronuri, de domnii, de stpnii, de puteri, a cror Irumusete
ntrece orice minte omeneasc? Dar oare pn unde vom merge alungnd
ceea ce nu se poate pricepe ? C nici ochiul n-a ;:ut, zice, nici urechea n-a
au:it i la inima omului nu s-a suit. (I Cor., 2, 9). Deci, nimic nu poate Ii mai
grozav pentru cei ce nu se vor nvrednici de acele bunuri, si mai Iericit n
acelasi timp pentru cei ce se vor nvrednici de ele. (Comentariile sau
Explicarea Epistolei ctre E;rei, omilia VI, pp. 120-121)
,Cele ce ochiul nu a ;:ut, i urechea nu a au:it, i la inima omului
nu s-a suit (I Cor., 2, 9)? N-a spus n mod simplu c covrseste mintea
omului, dar nc nici n-a cugetat vreodat cineva la acelea pe care le-a
pregtit Dumnezeu celor ce-L iubesc pe Dnsul. Fiind deci Dumnezeu
pregtitorul acelor bunuri, oare ce Iel vor Ii? C dac cel ce ne-a Icut de la
nceput, nimic necontribuind noi cu ceva bun, si nc ne-a hrzit attea
bunuri, ca de pild raiul, convorbirea cu Dnsul, nemurirea ne-a Igduit,
viat Iericit si lipsit de griji, - apoi celor ce au Icut attea isprvi, celor ce
s-au luptat atta si au suIerit attea necazuri pentru Dnsul, ce nu le va hrzi
oare?
Pe Fiul Su Cel Unul nscut nu L-a crutat pentru noi; pe Fiul Su Cel
adevrat L-a dat mortii pentru noi, care i eram dusmani. Dar dac Iiindu-i
dusmani, si totusi ne-a nvrednicit devenind prietenii Si, ce nu ne va da,
dup ce ne-am mpcat cu Dnsul? (Comentariile sau Explicarea Epistolei
ctre E;rei, omilia XXIII, p. 280)
,Eu zic: aici mbtrnesc, acolo nu mbtrnesc, aici mor, acolo nu m
sIrsesc, aici m ntristez, acolo nu m mhnesc, aici srcie si boal si curse,
acolo nimic din toate acestea; aici ntuneric si lumin, acolo doar lumin. Aici
nselciune, acolo libertate, aici boal, acolo sntate, aici viata are sIrsit,
acolo este nesIrsit. Aici pcatul, acolo dreptatea, iar Irdelegea nicieri.
Aici invidia, acolo nimic din toate acestea. (Din vol. Despre Rai i
Scriptur. Despre iubirea lui Dumne:eu pentru noi. Despre Se:ut-a
Imprteasa de-a dreapta Ta~~, p. 48)
1548
,C sus este cetate si Biseric si adunare srbtoreasc, ascult-l pe
Pavel, care spune: J-ati apropiat de cetatea Dumne:eului celui ;iu,
Ierusalimul cel ceresc, i de Biserica celor mai intii-nscuti, inscrii in
ceruri, i de :eci de mii de ingeri in adunare srbtoreasc (Evr., 12, 22-
23). Pavel le numeste pe toate cele de sus adunare srbtoreasc nu numai
din pricina multimii puterilor celor de sus, ci si din pricina belsugului de
buntti si din pricina bucuriei si veseliei necontenite. De obicei, nimic
altceva nu d numele de adunare srbtoreasc, de iarmaroc, dect multimea
celor adunati si belsugul de mrIuri, cnd se aduc gru, orz si tot Ielul de
roade ale pmntului, turme de oi, cirezi de vite, haine si altele ca acestea,
cnd unii vnd si altii cumpr.
......................................... - Cum, m-ar ntreba cineva, sunt acestea n ceruri?
- Nu, niciuna din acestea, ci altele cu mult mai de cinste. N-ai s vezi acolo roade de-ale pm
ci duhurile dreptilor celor ce s-au svrsit, virtuti ale suIletelor; pretutindeni
n ceruri , numai Ielurite Iapte mari si bune. N-ai s vezi haine si asternuturi,
ci cununi mai de pret dect aurul, premii si rspltiti si mii si mii de buntti
gtite celor ce-au svrsit Iapte bune.
Apoi, multimea celor adunati acolo este cu mult mai de cinste si cu
mult mai mare; nu-i alctuit din trgoveti si din trani, ci aici zeci de mii de
ngeri, colo, mii de arhangheli, dincolo, ceata proIetilor, n alt parte, coruri
de mucenici, cete de apostoli, adunare de drepti, Iel de Iel de popoare ale
tuturor celor plcuti lui Dumnezeu. Cu adevrat este minunat adunare
srbtoreasc si un minunat iarmaroc, mai mare dect toate, pentru c n
mijlocul acestei adunri srbtoresti, n mijlocul acestui iarmaroc, se plimb
mpratul tuturor. (Cu;antri impotri;a anomeilor, cuv. VI, n vol.
Cu;antri impotri;a anomeilor. Ctre iudei, pp. 93-94)
,Toate bunttile nu au sIrsit, nu cunosc capt, nu pot mbtrni, nici
se vesteji, sunt Ir de btrnete si Ir de moarte. Acolo nu-i nici o
tulburare, ca aici, nici un zgomot, ci mult este ordinea tuturor, cu cuvenit
bun-rnduial; cu totii nalt Stpnului zidirii vzute si nevzute, ca dintr-
o titer, cu ritm, o cntare, prea bine ntocmit, mai plcut dect toat
cntarea, iar suIletul svrseste acolo Dumnezeiasca Liturghie ca n niste
altare sIinte si n niste taine dumnezeiesti. (Cu;antri impotri;a anomeilor,
cuv. VI, n vol. Cu;antri impotri;a anomeilor. Ctre iudei, p. 95)
,. locul cel lipsit de tulburare, de unde au Iugit durerea,
ntristarea si suspinarea. Acolo nu-i nici schimbare, nici umbr de
mutare. Acolo toate sunt statornice si nemiscate; toate trainice si
1549
ntemeiate; toate nestriccioase si nemuritoare; toate nepieritoare si
vesnice. (Cu;ant de laud la cel intru S1inti, !rintele nostru Eustatie,
arhiepiscopul ntiohiei celei Mari, I, n vol. !redici la srbtori
imprteti i cu;antri de laud la s1inti, p. 386)
,... bunttile care depsesc puterea de ntelegere a mintii. (Despre
Feciorie, 84, n vol. Despre Feciorie, pologia ;ietii monahale, Despre
creterea copiilor., p. 143)
,nchipuie-ti, te rog, starea vietii vesnice att ct este cu putint s ti-o
nchipui! C mintea noastr nu-i n stare s si-o nchipuie asa cum e, ci ne
Iacem n legtur cu ea o idee slab, din cele ce auzim c se spun despre ea
n cuvinte ntunecate. ProIetul spune: 1ugit durerea, intristarea i
suspinarea (Is., 35, 10). Care viat e mai Iericit dect aceea n care nu-i nici
o durere, nici ntristare, nici suspin? Acolo nu mai este om aprins de poIte
rusinoase, nu mai este om nelinistit de grija agonisirii celor trebuincioase
vietii, nu mai este om prigonit de ocrmuitori si stpnitori. Acolo s-a stins
toat Iurtuna patimilor ce ne Irmnt suIletul. Acolo toate sunt pasnice,
voioase si vesele, toate senine si linistite; peste tot, zi, strlucire si lumin.
Nu o lumin ca aceasta de acum, ci alta, cu tot mai strlucitoare cu ct mai
strlucitor este soarele Iat de opait. Acolo nu e noapte; lumina nu se
ascunde de adunarea norilor; nu arde si nici nu aprinde corpurile. Acolo nu-i
noapte, nici sear. Nu-i Irig, nici arsit si nici alt schimbare de vreme.
Acolo este o alt stare, pe care o vor cunoaste numai cei ce vor Ii vrednici de
ea. Acolo nu este btrnete, nici relele btrnetii; acolo s-a dus toat
nestricciunea si stpneste peste tot slava nestriccioas.
Dar mai mare dect toate aceste este bucuria c stai necontenit n
preajma lui Hristos, Care st cu ngerii, cu arhanghelii si cu puterile de sus.
Uit-te acum la cer si urc-te cu mintea la cele mai presus de cer! Gndeste-
te la schimbarea ntregii creatii! C n-are s rmn creatia asa, ci va Ii mult
mai Irumoas, mult mai strlucitoare. Cu att este mai strlucitor aurul Iat
de argint, cu att mai strlucitoare va Ii nItisarea de-atunci a creatiei Iat
de cea de acum, dup cum spune si Iericitul Pavel: C insi creatia ;a 1i
i:b;it de robia stricciunii (Rom., 8, 21). Acum, cnd sunt supuse
stricciunii, suIer ce e Iiresc s suIere niste trupuri ca acestea; dar atunci,
cnd creatia va Ii dezbrcat de toat aceast stricciune, ne va arta
Irumusetea ei nestriccioas; se va schimba si ea ntr-o stare mai bun, cnd
trupurile noastre vor ajunge nestriccioase. Atunci nu va Ii nerzvrtire si
lupt; ntelegere mare va Ii n ceata ngerilor; toti vor avea ntre ei mereu
aceeasi prere. Acolo nu mai este team de diavol si de ispitele drcesti, nu
1550
mai este Iric de iad, nici Iric de moarte, nici de aceasta de acum si nici de
alta mai cumplit dect ea orice Iric de acest Iel a disprut. Atunci se va
petrece cu toti sIintii ce se petrece cu un Iiu de mprat. Ct vreme e copil,
este crescut Ir de slav; e supus Iricii si amenintrilor, ca nu cumva, printr-
o viat tihnit si lipsit de griji, s ajung ru si vrednic de a se urca pe tron
mprtesc. Cnd ns vine vremea s se urce pe tronul mprtesc, le
schimb deodat pe toate acelea cu mantia de purpur, cu coroana, cu
multimea de scutasi si st cu mult ndrznire n Iata tuturor. Atunci arunc
din suIletul lui tristetea si umilinta si ia n locul lor altele. Tot asa se va
ntmpla atunci si cu toti sIintii. Si, ca s nu socotesti c vorbele mele sunt
vorbe n vnt, s mergem cu mintea la Muntele unde Hristos s-a schimbat la
Iat. S-L vedem pe El strlucitor, asa cu strlucea, cu toate c nu ne-a artat
atunci toat strlucirea veacului viitor. Se observ doar din cuvintele
Evanghelistului c ceea ce s-a vzut atunci a Iost un pogormnt; nu o
nItisare aidoma a strlucirii vietii celei vesnice. Ce spune Evanghelistul?
strlucit ca soarele (Matei 17, 2). Da, slava corpurilor nestriccioase nu
sloboade acest corp ceresc, nici nu poate Ii cuprins slava lor cu ochii
muritori. Atunci, pe Muntele Taborului, atta slav s-a descoperit ucenicilor
ct puteau s vad, asa ca s nu se vatme vederile celor care priveau. Dar
nici atta n-au putut ndura, ci au czut cu Iata la pmnt. Spune-mi, dac te-
ar ucide cineva ntr-un loc strlucitor, unde toti cei de acolo ar Ii mbrcati n
haine de aur, iar n mijlocul multimii de acolo ar Ii un alt om cu coroan pe
cap, iar hainele si coroana, btute numai n pietre pretioase, si apoi ti-ar
Igdui s te asezi alturi de acei oameni, spune-mi, n-ai Iace totul s ti se
ndeplineasc vointa asta? nalt-ti ochii cu mintea si uit-te la acea adunare
strlucit a vietii vesnice, alctuit nu din oameni precum cei zugrviti mai
sus, ci din oameni mai de pret dect aurul, dect pietrele scumpe, dect
razele de soare si dect toat strlucirea pmnteasc. Dar adunarea aceea
nu-i alctuit numai din oameni, ci si din Iiinte mult mai de pret, din ngeri,
din arhangheli, din tronuri, din domnii, din nceptorii, din stpnii. Despre
mprat nici nu putem spune cum e! Att depsesc si graiul si mintea,
Irumusetea, strlucirea, slava, majestatea si mretia Lui. Spune-mi, ne vom
lipsi de buntti att de mari, pentru c nu vrem s ne Ierim putin vreme?
Chiar de-ar trebui s ndurm n Iiecare zi nenumrate primejdii de moarte,
chiar de-ar trebui s suIerim nssi gheena, n-ar trebui oare s suIerim totul
ca s vedem pe Hristos venind n slava lui, ca s Iim rnduiti n ceata celor
sIinti? Ascult ce spune Iericitul Petru: Bine este ca noi s 1im aici (Matei
17, 4). Dac Petru, care a vzut o icoan palid a celor viitoare, a aruncat
dintr-o dat totul din suIlet ca s pun n suIletul lui plcerea pricinuit de
acea vedere , ce vei spune ns cnd va veni adevrul lucrurilor, cnd se va
1551
deschide palatul mprtesc si vei putea s vezi chir pe mprat, nu in
ghicitur, nici in oglind, ci 1at ctre 1at (I Cor., 13, 12), nu prin credint
ci de-a dreptul? (Cu;ant de s1tuire ctre Teodor cel c:ut, 11, n vol.
Despre Feciorie, pologia ;ietii monahale, Despre creterea copiilor., pp.
344-347)
,... ce cuvnt putea-va nItisa pe cele de dup aceea: plcerea,
Iolosul, bucuria mpreunei vietuiri cu Hristos? Da! Nu-i cu putint s spui
ct e de mare plcerea, ct e de mare cstigul ce-l are un suIlet ntors la
nobletea lui, care poate vedea cu ndrznire pe Stpnul. Nu se bucur numai
de bunttile ce-i stau n Iat, ci si de ncredintarea c de acum, aceste
buntti nu mai au sIrsit. Toat bucuria aceea prin cuvnt nu o poti zugrvi
si nici cu mintea nu o poti cuprinde. Dar voi ncerca s ti-o art destul de
slab, att ct prin lucrurile mici pot Ii artate lucruri mari. S ne uitm la cei
care n viata de aici se bucur de bunurile acestei lumi, de bogtie, de putere
si de slav. Atta sunt de mndri de buna lor stare, nct socotesc c nici nu
calc pe pmnt, cu toate c bunurile de care se bucur nu sunt bunuri
recunoscute de toti drept bunuri, nici nu rmn mereu la ei, ci zboar mai
iute ca vntul. Iar de se ntmpl (ca aceste bunuri) s rmn putin, apoi
numai n viata aceasta si arat dragostea; n-au putere s ne nsoteasc mai
departe. Dac aceste bunuri pmntesti pricinuiesc atta bucurie celor ce le
au, ce bucurii socoti c vor simti acele suIlete chemate la miile de buntti
din ceruri! Nu numai att! Ci ele sunt att de bune Iat de cele de aici, ci ca
multime, ci ca nsusiri, nct inima omului nu le poate bnui. (Cu;ant de
s1tuire ctre Teodor cel c:ut, 13, n vol. Despre Feciorie, pologia ;ietii
monahale, Despre creterea copiilor., pp. 351-352)
,Acolo toate sunt linistite si netulburate, neclintite si continue,
netrectoare si nedescrise, vesnice si nestriccioase. (Din vol. !roblemele
;ietii, p. 66)
,Starea viitoare a Iericirii nu are sIrsit. (Din vol. !roblemele ;ietii,
p. 67)
,Apostolul Pavel, scriind ctre noi, cei care ne aIlm nc pe pmnt,
zice: Bucurati-; intotdeauna (I Tesalonicieni, 5, 16). Dac aici, unde exist
boli, rni, morti timpurii, calomnii, invidie, tristete, ur, dorinte viclene,
atacuri nenumrate, griji nencetate si rutti repetate, care ne provoac mii
de necazuri, Apostolul a spus c putem s ne bucurm ntotdeauna, gnditi-
v, care va Ii bucuria celui ce a plecat pregtit, cum vrea Dumnezeu, spre
1552
viata de dincolo, acolo unde toate relele au Iost desIiintate, la Iel ca si bolile,
patimile, pcatele, ntristrile, al meu, al tu, pricinile attor nenorociri si
attor rzboaie. (Din vol. !roblemele ;ietii, p. 67)
,Cnd este srbtoare aici pe pmnt, se adun multime de oameni,
care aduc nenumrate mrIuri - gru, orz si tot Ielul de roade, turme de oi si
cirezi de vite, haine, vesminte si altele asemenea. Unii vnd si altii cumpr.
Exist asemenea lucruri n ceruri? Nu, exist ns unele mai importante.
Nu gsim acolo gru, orz sau alte roade ale pmntului prisosesc ns
roadele Duhului, iubirea, bucuria, pacea, Iericirea, buntatea, blndetea. Nu
se gsesc acolo turme de oi si cirezi de vite, ci duhurile dreptilor, care au
ajuns la desvrsire si suIletele mpodobite cu virtuti. Nu se aIl acolo haine
Irumoase si bijuterii strlucitoare, ci cununi mai pretioase ca aurul si
decoratii si daruri nenumrate, care sunt hrzite biruitorilor luptelor
duhovnicesti.
Dar si multimea celor care particip la praznic este mai
important si mai vrednic. Nu este alctuit din oa me ni s i mp l i
ai oraselor si sat elor, ci di n nger i, prooroci, mucenici,
apostoli, drepti, toti cei care s-au Icut plcuti lui Dumnezeu.
Iar ntre ei se va aIla Acela, mpratul tuturor.l vor vedea si se
vor lumina si se vor nIrumuseta de strlucirea Lui.
Srbtorile pmnt ul ui uneori nu dureaz nici mcar o
zi. La a miaz se destra m. ns srbtoarea aceea va I i
di Ieri t . Nu se va s Irs i nic iodat . Iar buntt ile ei nu vor
seca, nu se vor nvechi, nu se vor o Ii l i , c i se vo r ps t ra
p ur ur e a ne s t r i c c i oas e s i nepieritoare.
La srbtorile pmntului exist glgie, zgomote,
t ul b ur a re, dezord i ne. La acea srb t oare ns , va mprati
buna-cuviint, ordinea si cumintenia. ngeri si oameni Ii aduc
nencetat Domnului cntri de slav si imnuri minunate, care
ntrec orice muzic si parc ies dintr-un instrument plin de
armonie.
David psalmodiaz: In ;eac nu se ;a clinti cel ce locuiete in
Ierusalim (Psalmi 124, 1). Tlcuind alegoric aceast Iraz, s privim spre
Ierusalimul ceresc, acolo unde vor ajunge pentru a tri vesnic crestinii
evlaviosi. Acestia nu vor cunoaste stricciune n vecii vecilor. Nu vor
ntmpina greutti si probleme, scandaluri si primejdii. Nu vor simti regrete
si nelinisti, ispite pctoase si poIte viclene. Toate acestea vor disprea
acolo. SuIletele, ca n niste sanctuare sIinte, n cereasca sInt, a sIintelor,
1553
vor participa la taine negrite si la dumnezeiasca jertI. (Din vol.
!roblemele ;ietii, pp. 68-69)
,Cet at ea cereasc, unde l umi na nu est e st i ns nic iodat
de nt uneric, unde zi ua nu est e sugrumat nicicnd de noapte,
unde lumina izvorste pentru totdeauna si ziua mprteste
pururea. (Din vol. !roblemele ;ietii, p. 71)
,Cele ce ochiul n-a ;:ut i urechea, n-a, au:it, i la inima omului
nu s-au suit, pe acestea le-a gtit Dumne:eu celor ce-L iubesc pe El (I
Cor., 2, 9). Cercetati cu atentie ce spune Apostolul. El nu aIirm simplu c
bunttile ceresti sunt mai mari dect cele pmntesti, ci c mintea
omeneasc nu le poate cuprinde n ntelegerea ei. Si cu adevrat: cum ar
putea ncpea n creierul mic al omului tainele nesIrsite ale lui
Dumnezeu?
Dumnezeu ne-a creat din nimic, ne-a asezat n Paradis, ne-a
nvrednicit s comunicm cu El si ne-a Igduit o viat Iericit, cu toate
c noi nu I-am dat nimic n schimb. Asadar, ce nu va drui celor care cu
bun stiint se nevoiesc si se jertIesc la tot pasul pentru numele Su? L-a
dat la moarte pe singurul Su Fiu pentru mntuirea noastr, chiar dac
noi eram vrsmasii Si. Atunci ce nu va Iace pentru noi dac i vom Ii
prieteni? Dar n mod straniu, n vreme ce El caut n orice chip s ne
cstige prietenia, noi nu ne ngrijim cu rvn s o dobndim, n vreme ce
El ne cheam s mostenim bunttile Sale, noi suntem lenesi si
indiIerenti.
S rspundem, Iratii mei, la chemarea lui Dumnezeu, ca s ne
bucurm de roadele iubirii Sale. (Din vol. !roblemele ;ietii, pp. 322-
323)
,,Chiar dac Stpnul Hristos S-a Iolosit de aceast icoan ca s arate
strlucirea dreptilor n veacul ce va s Iie, zicnd: tunci dreptii ;or strluci
precum soarele (Mt., 13, 43), totusi a spus-o nu Iiindc vor strluci numai
att, ci Iiindc nu a gsit alt pild sensibil mai gritoare dect aceasta. Si
de aceea a asemnat cu aceast icoan mostenirea dreptilor. (Catehe:a
aceluiai ctre neo1iti i talcuire la cu;antul postolului c ,,dac cine;a e
in Hristos este :idire nou. Cele ;echi au trecut, iat, toate sunt noi` (I
Cor., 5, 17, n vol. Catehe:e baptismale, p. 69)
,Ia spune-mi: de te-ar vedea cineva srac si Ilmnd si btrn si de ar putea s te Iac tn
Igduieste ci si mai mult dect acestea, pe care le are gtite pentru cei ce-L
1554
iubesc si Iac voia Lui. Iar de vreme ce nu este cu putint s vad cineva cu
ochii simtitori acele buntti ceresti, nalt numai mintea ta si stai deasupra
cerului si caut n sus si vezi cerul cel mai nalt pe care l-a vzut marele
Isaia, n lumina cea Ir de margine si necuprins n cetele arhanghelilor si
ale ngerilor; si iar coboar mintea din cer si caut de vezi pe mpratii
pmntului cu darurile lor, oameni mbrcati cu haine poleite, cai mpodobiti
cu Irie de aur si care cu acoperminte Irumoase si pe mbrcmintile lor
zugrviti balauri si aspide. (Din vol. Mrgritarele S1antului Ioan Gur de
ur, p. 42)
,n Iericitul locas al cerului s nu cutm nimic din ceea ce
ntristeaz pmntul nostru si linguseste existenta noastr. Nu mai este
ntuneric, nu mai este noapte, nu mai este suIerint, nu mai sunt
imperIectiuni, nici greutti: totul este Irumusete, ncntare, bucurie si
Iericire. La noi adesea nsotirea cu semenii nostri ne devine prea
adesea cauza suIerintei, n cer petrecerea celor alesi si a ngerilor nu va
cuprinde pentru noi dect nespuse delicii, ns ce vom zice despre
intimitatea plcut de care ne va Iace s ne bucurm Iisus Hristos?
Consoarta cu Hristos este bucuria cu ngerii, cu Arhanghelii, cu
Puterile de sus. (Din vol. Bogtiile oratorice, pp. 146-147)
,Nici o grij, nici o greutate, nici o diIicultate, nici o
mpovrare, Dumnezeu se nsrcineaz cu totul; Dumnezeu ne
deschide plcerile si Irumusetile. Acolo sunt reunite toate mretiile,
acolo strlucesc toate strlucirile, acolo se adun toate plcerile. Si pe
cnd pmnturile voastre de aici de jos v expun la greutti Ir sIrsit,
domeniul vostru ceresc nu v va aduce dect slav, pace si Iericire.
Societatea acolo va Ii plcut si strlucitoare: colo o s-i a;eti ca
;ecini pe S1inti, pe !a;el, pe !etru, pe toti pro1etii, cetele ingerilor i
ale rhanghelilor; bucuriile nespuse, siguranta proIund, pacea Ir
neliniste, odihna Ir de sIrsit. (Din vol. Bogtiile oratorice, p. 313)
,Dumnezeul care pentru pmntul nostru plin de pcate si de exil
a reunit attea mretii, ce nu va Iace El pentru patria deIinitiv si
vesnic a celor alesi! S ne gndim la Ielul de viat, care se duce n
cer. Totul este aici Iermector, bucurie, Iericire, armonie, bucurii
reciproce. Oh, nobila, oh, Iermectoarea si delicioasa societate pe care
Dumnezeu o reuneste n locuinta Sa! ns minunea acestei societti,
suavitatea inIinit, Irumusetea nespus, este Omul-Dumnezeu. Dac El
era nc din viata Sa muritoare o atractie irezistibil, dac El era asa de
1555
Irumos pe Tabor, ce este El acum n cer? Si noi nsine, suIletul nostru,
trupul nostru, Iiinta noastr ntreag, vor strluci cu aceeasi strlucire,
vor Ii transIigurate dup modelul chiar al lui Iisus Hristos n slav.
(Din vol. Bogtiile oratorice, p. 373)
MPRTIA CERURILOR (pierderea mprtiei cerurilor)
,Nu este El cel Care ne alung, ci noi nsine ne excludem de la
aceast nsotire minunat. (Comentar la E;anghelia de la Ioan, omilia X, 3,
p. 52)
,... zice SIntul Pavel: !timim impreun cu Hristos, ca impreun cu
El s ne i preamrim (Rom., 8, 17). Deci ei sunt vrednici de toate lacrimile
noastre, cei care, avnd n vedere o asa de mare slav, si ntind lor nsisi
curse prin lasitatea si prin nepsarea lor. Si, dac n-ar Ii deloc iad, ei tot vor
Ii cei mai nenorociti dintre toti oamenii, pentru c putnd s mprteasc cu
Fiul lui Dumnezeu si s se bucure de slava Lui, ei se lipsesc pe ei nsisi de
un bine asa de mare si att de strlucit. (Comentar la E;anghelia de la
Ioan, omilia LXXX, 3, p. 418)
,. ar Ii trebuit s cdem sub mii de morti, s dm mii de trupuri si
mii de vieti n Iiecare zi, - nu ar trebui s suIerim noi toate lucrurile acestea
pentru a dobndi o slav att de strlucit si asa de imens? (Comentar la
E;anghelia de la Ioan, omilia LXXX, 3, p. 418)
,Fiindc ar Ii absurd de a pretinde s ne ducem ntru mprtia
cerurilor si s mprtim mpreun cu Hristos, n timp ce noi avem pcatul
drept stpn, si preIerm s Iim robiti de el. Aceasta ar Ii ca si cum cineva
si-ar arunca diadema mprteasc de pe cap si ar voi s slujeasc mai bine
unei Iemei ndrcite, cersetoare si mbrcate n zdrente. (Omilii la Epistola
ctre Romani a S1antului postol !a;el, omilia XI, p. 185)
,S nu-mi vorbeasc cineva de gheena de aici, Iiindc a cdea din
acea slav este cu mult mai grozav dect toate pedepsele, si e cu mult mai
nIricosat dect toate gheenele a Ii alungat cineva de la acea soart Iericit.
(Omilii la Epistola ctre Romani a S1antului postol !a;el, omilia XIV, p.
283)
1556
,Este de nesuportat gheena si poate chiar Ioarte mult, dar mai de
nesuportat este cderea din mprtia cerurilor. (Omilii la Epistola ctre
Filipeni, omilia a XIV-a, pp. 247-248)
,Stiu c multi se gndesc la iad cu spaim si groaz. Eu ns consider
c lipsirea de la slava raiului este mult mai amar dect iadul. N-are
important c starea de acolo n poate Ii exprimat n cuvinte. Nu cunoastem,
de altIel, ce Iericire sruiesc acele buntti, nct s ntelegem si ce tristete
provoac lipsa lor. Apostolul Pavel, ns, care s-a nvrednicit s cunoasc
toate, ne ncredinteaz c cea mai mare nenorocire pentru un om este
cderea din slava lui Hristos. O vom pricepe si noi, dar numai dac o vom
ncerrca n Iapt. S nu ptim ns niciodat asemenea necaz, Doamne! S
nu gustm nicicnd nIricostorul iad! (Din vol. !roblemele ;ietii, p. 54)
,Gheena est e nesuIerit. Iadul este nIricostor. Si totusi, mii de
iaduri luate mpreun nu sunt egale cu pierderea acelei slave dumnezeiesti,
cu desprtirea de Hristos, cu auzirea cumplitului Su cuvnt: Nu ; cunosc
(Matei 25, 12). Mai bine ar Ii s cad peste noi nenumrate trsnete, dect s
vedem Iata Celui preasInt alungndu-ne si ochii Lui linistiti privindu-ne.
(Din vol. !roblemele ;ietii, p. 55)
,Fratii mei, nu exist oameni mai Iericiti dect cei care mostenesc
mprtia cerurilor. Si nu exist oameni mai neIericiti dect cei care o
pierd. Dac cel care este surghiunit de pe pmntul trii sale are parte de
compasiunea tuturor, iar cel care pierde mostenirea pmnteasc este
considerat vrednic de mil de toti. Cu ct mai amar ar trebui s plngem
pentru cel care este alungat din tara cereasc, pentru cel care pierde
bunttile nestriccioase ale Raiului, pentru cel care se duce n gheena Ir
de sIrsit. Cu adevrat, nu exist om mai vrednic de plns dect acesta. Nn
numai din cauz c va Ii dat iadului pentru totdeauna, dar mai ales pentru
c va Ii dat iadului Iiindc asa a voit el. Omul pctos merge de bunvoie
pe drumul pcat ului, iar necredinciosul se desparte de bunvoie de
Dumnezeu si l urmeaz pe diavol Ir s Iie silit de nimeni. Vai de cei
care au soarta unui asemenea om! Este sau nu este acesta vrednic de
plns? Si Domnul nostru lisus Hristos a plns pentru Ierusalimul care
era acoperit de necredint (Luca 13, 31-35). (Din vol. !roblemele
;ietii, p. 322)
,Cunosc bine c multi dintre noi se tem de munca Iocului, iar eu m
tem s nu pierd mprtia Cerului, care (aceast pierdere a mprtiei n.n.)
1557
este mai amar dect para Iocului, pentru c nu stim Iericirea bunttii celei
vesnice, nici n-am vzut lipsirea bunttilor, numai Iericitul Pavel le-a vzut
acestea aievea, cnd a mers n Rai si a auzit graiuri nespuse. (Din vol.
Mrgritarele S1antului Ioan Gur de ur, p. 42)
,Mai bine este s rbdm mii de ntunerece si Iulgere, dect s nu
vedem Iata cea preasInt a lui Hristos, c de vreme ce noi Lui vrjmasi
Iiind, El pentru noi s-a rstignit. (Din vol. Mrgritarele S1antului Ioan
Gur de ur, p. 42)
,Iar multi din oamenii cei Ir de minte zic c altceva nu ne trebuie,
numai s nu mergem n munc, iar mie mi este mai rea dect munca, dac
nu m voi aIla la a doua venire a lui Hristos; si cela ce nu se va nvrednici
slavei Domnului, (aceasta n.n.) este mai groaznic dect toat munca cea
amar, adic zic desprtire de Hristos. Pentru aceea plng si m tnguiesc, c
de ar Ii om acela ce ne iubeste, n-ar Ii nimic, dar el este mprat mare (.) El
n-a cinstit alta nimic mai mult dect pe noi, c numai un Fiu, Unul Nscut a
avut si nu i-a Iost mil de Dnsul de-L ddu de-L omorr, pentru dragostea
ce-o are pentru noi, iar noi nu numai ct nu-L iubim si nu-I multumim, ci
nc l si ocrm, Icnd lucrurile diavolului, iar nu voia lui Dumnezeu; deci,
dar oare nu ne vom munci pe dreptate? (Din vol. Mrgritarele S1antului
Ioan Gur de ur, p. 43)
,Pentru aceasta, dar, ctre toti pctosii zic: Duce-ti-; de la Mine,
blestematilor, in 1ocul cel ;enic', c n curtea Mea om nemilostiv nu intr,
nici nu se nvredniceste de Raiul Meu, nici n lcasurile cele ceresti;
nemilostivul sau vicleanul sau hulitorul nu intr n cmara Mea, curvarul sau
preacurvarul nu se va nvrednici s sad la masa Mea. Scumpul si
nenduratul nu se va slslui n locasurile cele vesnice, rpitorul si lacomul
nu va umbla n mprtia Mea, Iurul sau ocrtorul nu se va apropia de
jertIelnicul cel de sus, mincinosul sau clevetitorul sau betivul nu va intra n
Casa Mea, iubitorul de argint sau prdtorul nu se va odihni n catapeteasma
cea cereasc, necuratul si curvarul, pngritul si spurcatul nu va veni n
odihna Mea cea vesnic, trndavul si lenesul si somnorosul sau ucigasul nu
va veni la Cina Mea, mniosul sau rpitorul sau pizmasul nu se va apropia
de Cmara Mea, brIitorul sau mscriciul nicicum nu va sta n locasurile
cele vesnice, cel Ir rusine sau zavistnicul si altii cti gndesc ca acestia, n-
au mostenire cu Mine. (Din vol. Mrgritarele S1antului Ioan Gur de ur,
p. 164)
1558
MPRTIA CERURILOR (atitudinea dreptilor mntuiti Iat de cei
din iad, dup Judecata universal)
,Toate vor Ii acolo neiertate; cci chiar Noe de ar Ii, sau Iov, sau
Daniil, si nu ar ndrzni a spune ceva vznd pedepsiti pe ai lor. Fiindc chiar
milostivirea cea de la Iire atunci va Ii cu totul nimicit, de vreme ce se va
ntmpla a vedea oameni buni si drepti ca printi ai unor copii stricati si ri,
precum si pe niste copii buni ca Iii ai unor printi ri si stricati. Asa c
plcerea si multumirea suIleteasc va Ii curat atunci si cei ce se vor bucura
de bunttile cele nepieritoare nu vor Ii ntru nimic miscati prin milostivire, ba
nc zic c aceast milostivire va Ii cu totul stins, si mpreun cu Stpnul
vor Ii si dnsii ngretosati si smintiti de Iaptele celor mai de aproape ai lor. C
dac niste oameni cum s-ar ntmpla, si nc dispretuiesc pe copiii lor cnd i
vd ri, si chiar se leapd de nrudirea cu dnsii, apoi cu att mai mult dreptii
atunci.
Prin urmare, nimeni s nu ndjduiasc cele bune dac nu a Icut ceva
bine, mcar de ar avea mii de strmosi drepti si buni. (Talcuiri la Epistola a
doua ctre Corinteni, omilia X, p. 107)
MPREUNAREA TRUPEASC (imboldul Iiresc pentru mpreunarea
trupeasc)
,... poIta trupeasc a Iost pus n noi pentru pstrarea speciei noastre,
Iiindc Dumnezeu a statornicit nmultirea Ir a ne mpiedica s urmm o
cale mai nalt si mai minunat, aceea a nIrnrii... (Comentar la
E;anghelia de la Ioan, omilia LXXXV, 2, p. 450)
,PoIta spre viata conjugal si Iacerea de copii ni s-a dat nu spre
desIrnare si curvie; s-a dat ca tu s devii tat, si nu curvar. (Comentariile
sau Explicarea Epistolei ctre Galateni, p. 106)
,Nu acuz poIta n sine; ns ea a Iost dat pentru csnicie, a Iost
acordat pentru Iacerea de copii, iar nu pentru preacurvie. (Comentariile
sau Explicarea Epistolei ctre E1eseni, omilia II, pp. 19-20)
,Si ambitia ca si poIta este bun, una cnd are tendinta de a imita
binele, iar cealalt cnd e ntrebuintat n Iacerea copiilor. (Comentariile
sau Explicarea Epistolei ctre E;rei, omilia II, p. 67)
1559
MPRUMUTUL (s iertm pe datornicii nostri Ir s le aducem
nvinuiri)
,S ne smerim si s iertm pe datornicii nostri; c ne vor Ii nou, dac
IilozoIm, prilej de mare iertare. Dm putin si vom primi mult. Pentru ce,
dar, ceri datoria, ntrebuintnd silnicia? Ar trebui, chiar dac acela ar vrea s
ti-o plteasc, s-l ierti, ca s primesti totul de la Dumnezeu. Dar asa, tu Iaci
cu totul altceva; l silesti, te certi cu el, ca nu cumva s rmn vreun bnut
de-al tu la el. Crezi c ataci pe datornic, dar ti nIigi sabia n tine nsuti,
sporindu-ti osnda cea din iad! Dac ai IilozoIa putin, aici pe pmnt, ti-ai
ndulci mult osnda. C si Dumnezeu tocmai de aceea vrea; s punem noi
nceput unei drnicii ca aceasta, ca s aib El prilej s ne dea n schimb mai
mult. (Omilii la Matei, omilia XV, XI, n col. PSB, vol. 23, p. 194)
,Dac ar trece pe lng tine un om si te-ar vedea c ai pune mna pe
un datornic, apoi ti-ar porunci s-i dai drumul, pentru c ti plteste el datoria
lui, omul acela, lund asupra lui datoria, ti-ar Ii recunosctor c la porunca
lui ai iertat pe datornic, cum s nu dea Dumnezeu nsutit si nmiit, cnd vede
c de dragul poruncii Lui, iertm pe toti datornicii nostri, Ir s le aducem
nici cea mai mic vin? (Omilii la Matei, omilia XV, XI, n col. PSB, vol.
23, p. 194)
NCERCRILE (- urmare Iireasc a ndeletnicirilor duhovnicesti)
,. ai curaj, stiind bine c urmarea Iireasc a ndeletnicirilor duhovnicesti
este a ntlni la tot pasul numai ncercri. (Omilii la Matei, omilia VIII, II, n col.
PSB, vol. 23, p. 103)
NCERCRILE (ngduirea ncercrilor de ctre Dumnezeu)
,Dar pricina tuturor bunttilor avute de Noe a Iost credinta lui n
Dumnezeu. Ea l-a ntrit ca s ndure cu brbtie totul. Hrnit de ndejde, nu
simtea necazurile. Noe a Icut tot ce a depins de el: a Iost rbdtor, a avut
credint mare si a ndurat totul. Si uit-te acum la marea iubire de oameni,
pe care i-o arat Dumnezeu! Si i-a adus aminte Dumne:eu de Noe.
Scriptura n-a spus att: Si i-a adus aminte, ci, pentru c mai nainte
Dumnezeiasca Scriptur ne Icuse cunoscut mrturia lui Dumnezeu despre
dreptul Noe, spunnd: Intr in corabie, c te-am ;:ut drept in neamul
acesta (Fac., 7, 1), de aceea acum spune: Si i-a adus aminte Dumne:eu de
Noe, adic Dumnezeu si-a adus aminte de mrturia pe care o dduse despre
1560
el; nu l-a trecut cu vederea mult vreme pe drept, ci l-a tinut n corabie att
ct Noe a putut rbda si atunci i-a druit harul Su. Dumnezeu, cunoscnd
slbiciunea Iirii noastre, ne las s ndurm att ct putem rbda, atunci cnd
ngduie s vin vreo ncercare peste noi, ca si nou s ne dea rsplat pe
msura rbdrii, iar El s-si arate iubirea Sa de oameni, precum zice si
Pavel: Credincios este Dumne:eu, Care nu ; ;a lsa s 1iti incercati peste
puterile ;oastre, ci odat cu incercarea ;a aduce i scpare din ea, ca s-o
puteti rbda (I Cor., 10, 13). Asadar, pentru c si dreptul acesta a Iost
struitor si rbdtor, pentru a ndura cu credint n Dumnezeu traiul n
corabie, Dumne:eu, spune Scriptura, i-a adus aminte de el. Apoi ca s
cunosti ct de adnc e iubirea de oameni a lui Dumnezeu, Dumnezeiasca
Scriptur adaug: Si de toate 1iarele i de toate dobitoacele i de toate
psrile i de toate taratoarele cate erau cu el in corabie. Vezi c tot ce Iace
Dumnezeu o Iace n cinstea omului? (Omilii la Facere, omilia XXVI, III, n
col. PSB, vol. 21, p. 323)
,Ai vzut brbtie suIleteasc? Ai vzut suIlet deprins s IilozoIeze?
Ai vzut c Stpnul amn si ntrzie, tocmai pentru c vrea s-l Iac mai
strlucit pe Avram? Dumnezeu, pentru c poart grij de slugile Sale, nu
vrea att s le Iac bineIaceri, ci vrea s-i arate si strluciti, vrea s Iac s
Iie stiut de toti credinta lor. Dac ndat dup Igduint, Dumnezeu ar Ii
dat semintiei lui Avram pmntul, dac ar Ii deschis pntecele Sarei si i-ar Ii
druit urmasi, nici minunea n-ar Ii Iost att de mare si nici credinta dreptului
n-ar Ii Iost vdit tuturor. Negresit puterea lui Dumnezeu s-ar Ii artat si
atunci, pentru c la porunca Lui ar Ii dat viat unui pntece amortit,
neputincios pentru nasterea de copii, dar dreptul Avram n-ar mai Ii mpletit
pe capul lui cunun, ca acum cnd atta vreme i-a Iost pus virtutea la
ncercare, cnd virtutea lui ajungea pe Iiecare zi mai strlucit. (Omilii la
Facere, omilia XXXVIII, V, n col. PSB, vol. 22, p. 53)
,Bunul Dumnezeu rnduieste asa viata lui (Avram n.n.), c de
Iiecare dat pune la ncercare pe slujitorul Su, ca s-i descopere suIletul lui
iubitor de Dumnezeu. Dumnezeu stia mai dinainte recunostinta slugii Sale,
stia Irumusetea suIletului su, cunostea bine mrgritarul; dar voia s-l Iac
cunoscut tuturor celor de pe vremea lui, pentru ca si cei de mai trziu s
rvneasc si s imite virtutea dreptului Avram. (Omilii la Facere, omilia
XXXIX, I, n col. PSB, vol. 22, p. 62)
,Dumnezeu, ca un printe iubitor, uneori ne iart, alteori ne
pedepseste, ca oricum s gseasc un mijloc pentru nsntosirea suIletului
1561
nostru. Si un doctor, cnd ngrijeste pe un bolnav, nu-l tine nici mereu
nemncat, nici nu-l las s mnnce ct vrea ca nu cumva mncarea prea
mult s dea nastere la Iebr si s-i mreasc boala, iar nemncarea s-l
slbeasc si mai mult, ci Iace tot ce trebuie gndindu-se la puterea
bolnavului si-i d cu grij doctoriile. Tot asa si iubitorul de oameni
Dumnezeu, cunoscnd Iolosul Iiecruia dintre noi, uneori ne las s ne
mearg bine, alteori ca s ne ncerce aduce peste noi ncercri. De suntem
virtuosi, prin nvala ncercrilor ajungem mai strluciti si atragem asupra
noastr mai mult bunvoint; de suntem pctosi si primim cu multumire
nvala ncercrilor, aruncm de pe noi sarcina cea grea a pcatelor si
dobndim mult iertare. (Omilii la Facere, omilia XL, III, n col. PSB, vol.
22, p. 76)
,Iar cnd vede c nu putem avea nici un cstig de pe urma unei vieti
pline de multumire si Iericire, ca un doctor bun care-l pune de posteste c s-
i redea sntatea, pe cel care-l vede c se ngras de prea mult mncare, tot
asa si minunatul Doctor al suIletelor noastre d drumul la ncercri asupra
noastr ca s ne dm seama de vtmarea ce-am avut de pe urma traiului
nostru bun si Iericit; iar cnd vede c ne-am nsntosit deplin, atunci, cu
ajutorul su ne scap si de necazuri si-si art cu mult mbelsugare si
purtarea sa de grij. (Omilii la Facere, omilia XL, III, n col. PSB, vol. 22,
p. 76)
,Fr probleme, Ir necazuri, Ir boli, Ir ntristri, ce s-ar Iace
omul? S-ar deda desIrului si betiei, s-ar tr prin mocirl ca porcul, ar uita
cu desvrsire de Dumnezeu si de poruncile Lui Asa ns, nevointele si
temerile, necazurile si ncercrile l mentin ntr-o oarecare stare de veghe, i
devin scoli de IilosoIie, exercitii ale suIletului. (Din vol. !roblemele ;ietii,
p. 30)
,Nici un sportiv adevrat, atunci cnd se aIl pe stadion, nu cere
odihn, liniste, mncruri sau buturi. AltIel, ar Ii nu numai un sportiv
prost, dar si nebun. Atunci cnd concureaz, si adun Iortele, ndur
praIul, cldura, transpiratia, chinul si, cteodat, chiar si durerea.
Apostolul Pavel se compar pe sine, ca si pe orice crestin care duce n
mod constient lupta pentru mntuire, cu un boxer. a m lupt, nu ca
lo;ind in aer, ci imi chinuiesc trupul meu i il supun robiei, ca nu cum;a,
altora propo;duind, eu insumi s m 1ac netrebnic (l Cor., 9, 6-27).
Dac vrem s ntelegem odat c n viata noastr vom avea de
ntmpinat probleme si greutti, boli si inIirmitti, lipsuri si nedreptti,
1562
suIerinte si chinuri, atunci niciodat nu vom Ii luati prin surprindere sl nu
ne vom mhni, asa cum nu se supr nici boxerul atunci cnd se aIl n
ring.
Va veni si vremea odihnei. Acum este, ns, vremea ncercrilor, a
ispitelor, a suprrilor, ca prin ele s dobndim ndejdea mntuirii, asa cum
ne spun SIintii Apostoli lacov si Pavel: Mare bucurie s socotiti, 1ratii mei,
cand cdeti in 1elurite ispite, tiind c incercarea credintei ;oastre lucrea:
rbdarea, iar rbdarea s-i aib lucrul ei des;arit, ca s 1iii des;ariti
i intregi, nelipsiti 1iind de nimic (Iac., l, 2-4). Si nu numai att, ci ne
ludm si n suIerinte, bine stiind c suIerinta aduce rbdare, si rbdarea
ncercare, si ncercarea ndejde (Rom., 5, 3-4). Exist, desigur, ncercri
mari si ncercri abia simtite, suprri grele si suprri usoare, ispite mari si
ispite mici. S stim, ns, c Dumnezeu nu ngduie niciodat s Iim
ispititi peste puterile noastre. (Din vol. !roblemele ;ietii, pp. 333-334)
NCERCRILE (cauza si scopul lor)
,Iar dac ai spune: De ce atat in Jechiul, cat i in Noul Testament
sunt atatea primefdii, atatea incercri, atatea uneltiri?, aIl care e pricina.
Deci care e cauza? Viata de Iat e un teren de antrenament, o ntrecere, o
lupt, o topitoare si o vopsitorie a virtutii. Deci asa cum tbcarii lund
pieile mai nti le ntind, le bat si atrn pe ziduri si pietre, si le aplic alte
mii de tratamente ca s le Iac n stare s primeasc vopseaua, si astIel le
aplic pretioasa culoare; asa cum aurarii aruncnd aurul n Ioc l predau
chinului Iocului ca s-l Iac mai curat; asa cum pe terenurile de sport
antrenorii i supun pe atleti la multe exercitii obositoare si-i lovesc mai tare
dect adversarii lor, pentru ca n ntreceri s Iie gata pentru nclestarea cu
adversarii si s se smulg cu usurint din ea, tot asa Iace si Dumnezeu n
viata de Iat; vrnd s Iac suIletul destoinic prin virtute, l strnge, l
topeste, l pred chinului ncercrilor ca pe cei czuti si descurajati s-i Iac
s zvcneasc, pe cei ncercati s-i Iac mai ncercati si neatinsi de uneltirile
demonilor si de cursele diavolului, si pe toti Ioarte destoinici spre primirea
bunttilor viitoare. Cci brbatul neispitit, se spune, este nencercat, iar
Pavel zice: Neca:ul nate rbdare, iar rbdarea nate incercare (Rm., 5, 3-
4). Vrnd deci s-i Iac rezistenti si rbdtori, Dumnezeu las banul s Iie
btut n tot Ielul.
Din aceast pricin l-a lsat si pe Iov s ptimeasc cte a ptimit, ca
s se arate mai ncercat si s astupe gura diavolului; de aceea i-a lsat si pe
apostoli ca si ei s ajung mai ncercati si s-si arate prin aceasta puterea lor.
Si nu mic este aceast pricin. De aceea si lui Pavel, care-I cerea usurare si
1563
eliberare de relele care-l tineau, i-a zis: Iti e de afuns harul Meu, cci
puterea Mea se des;arete in slbiciune (2 Cor., 12, 9). (Scrisori din exil,
Ctre cei ce se scandali:ea: de 1rdelegile i persecutiile comise i despre
!ronia lui Dumne:eu, XXI, 1-5, n vol. Scrisori din exil. Ctre Olimpiada i
cei rmai credincioi. Despre deprimare, su1erint i !ro;ident., p. 323)
,Ci asa cum n viata aceasta, piratii, tlharii si sprgtorii se
ngrmdesc si uneltesc necontenit nu acolo unde sunt paie si iarb sau nisip,
ci acolo unde este aur si mrgritare, tot asa si diavolul si ridic si aduce
masinile de rzboi acolo unde vede bogtie adunat n suIlet si belsug de
evlavie n el. Dar dac victimele acestor uneltiri sunt treze, nu numai c nu
vor pierde de aici nimic, ci vor aduna o bogtie nc mai mare a virtutii,
lucru care se Iace acum. (Scrisori din exil, Ctre cei ce se scandali:ea: de
1rdelegile i persecutiile comise i despre !ronia lui Dumne:eu, XXII, 17,
n vol. Scrisori din exil. Ctre Olimpiada i cei rmai credincioi. Despre
deprimare, su1erint i !ro;ident., p. 327)
NCERCRILE (Dumnezeu - ndejdea noastr n ncercri)
,... nimic din ce se ntmpl s nu te tulbure, ci ncetnd de a mai
chema n ajutor pe cutare si cutare, si de a mai alerga dup umbre cci
acesta este ajutorul omenesc cheam nencetat pe Dumnezeu Cruia i
slujesti, s Iac doar un semn si toate se vor rezolva ntr-o clipit. Iar dac L-
ai chemat si nu s-au rezolvat, e pentru c acesta e obiceiul lui Dumnezeu: nu
desIiinteaz de la nceput cele cumplite ca s repet cuvntul spus mai sus
, ci atunci cnd ele s-au ridicat si au crescut si celor ce se rzboiesc cu noi nu
le-a rmas aproape nici o rutate de svrsit, atunci preIace dintr-o dat toate
n senin si dulce lucrurile la stri neasteptate. Fiindc El ne poate Iace nu
numai cte lucruri bune asteptm si ndjduim, ci mult mai multe si nesIrsit
de mari. De aceea si Pavel vorbea despre El ca despre Cel care poate s 1ac
mult mai mult decat cele pe care le cerem sau gandim (EIes., 3, 20).
N-ar Ii putut oare s mpiedice de la nceput ca acei trei copii s cad
n aceea ncercare (Dn., 3)? Dar aceea a lsat s Iie predati n minile
barbarilor, a lsat cuptorul s Iie aprins si Iocul s urce la o nltime de
nespus, iar Iuria mpratului s se aprind mai grozav dect cuptorul, a lsat
ca minile si picioarele lor s Iie legate cu mult strsnicie si s Iie azvrliti
n Ioc. Si cnd toti care-i priveau au dezndjduit de mntuirea lor, atunci
dintr-o dat si mai presus de orice ndejde s-a artat Iacerea de minuni a
marelui Artist Dumnezeu si a strlucit cu mult covrsire. Cci Iocul a Iost
legat, iar cei legati au Iost dezlegati; cuptorul s-a Icut loc de rugciune,
1564
izvor, rou si mai de cinste dect palatele mprtesti, iar Iirea prului
capetelor lor a biruit acea stihie (Iocul) care mistuie totul, si Iierul si piatra si
e mai tare dect orice materie. Si acolo sttea n picioare corul preaarmonios
al celor sIinti chemnd toat creatura la acea minunat melodie; cci cntau
nltnd imne de multumire pentru c au Iost legati, pentru c au Iost arsi,
pentru c si-au pierdut patria, pentru c au Iost Icuti captivi, pentru c li s-a
luat libertatea, pentru c au ajuns Ir patrie, Ir cas, niste surghiuniti,
pentru c petreceau ntr-un pmnt strin si barbar; cci acest lucru e propriu
suIletului recunosctor.
Si dup ce rutatea celor ce se rzboiau cu ei a mers pn la capt
cci ce le mai puteau Iace dup moarte? , dup ce atletii si-au mplinit
lupta, dup ce le-a Iost mpletit cununa si le-au Iost date premiile si n-a mai
lipsit nimic pentru gloria lor, atunci i-au sIrsit si lucrurile cumplite, si cel
care a aprins cuptorul si i-a predat unei pedepse att de mari, el nsusi devine
ludtor si admirator al acelor sIinti atleti si crainic al lucrurilor uimitoare
Icute de Dumnezeu si trimite n toat lumea scrisori pline de multe elogii,
povestind cele ntmplate si Icndu-se crainic al minunilor uimitoare ale lui
Dumnezeu. Cci cele scrise nu puteau Ii suspectate nici de dusmani pentru
c el Iusese dusman si vrjmas al lor.
Ai vzut iscusinta lui Dumnezeu? ai vzut ntelepciunea Lui? Ai vzut
lucrurile Lui paradoxale? Ai vzut iubirea de oameni si purtarea Lui de
grij? Asadar, s nu te mai tulburi, nici s nu te mai Irmnti, c rmi
multumindu-I necontenit pentru toate, slvindu-L, chemndu-L, rugndu-L,
implorndu-L, chiar dac nvlesc asupra ta zeci de mii de obligatii, zeci de
mii de tulburri, chiar dac-ti vin n Iat Iurtuni si toate, nimic din ele s nu
te tulbure. Cci Stpnul nu se las ntrecut de diIicultatea lucrurilor, chiar
dac toate s-ar prbusi n distrugerea ultim. Fiindc poate s scoat pe cei
czuti, s ntoarc pe cei rtciti si s ndrepte pe cei smintiti, poate s
elibereze pe cei plini de zeci de mii de pcate si s-i Iac drepti, poate s
Iac vii pe cei morti si strlucitoare cele surpate si s nnoiasc cele
nvechite. Cci dac Iace s existe cele ce nu sunt si druie existenta celor ce
nu se vd nicicnd si nicicum, cu att mai mult va ndrepta cele ce sunt si
devin. (Scrisori din exil, 17 scrisori ctre Olimpiada, scrisoarea VII,
2b,c,d-3a, n vol. Scrisori din exil. Ctre Olimpiada i cei rmai
credincioi. Despre deprimare, su1erint i !ro;ident., pp. 144-146)
NCERCRILE (ajutorul lui Dumnezeu n ncercri)
,,De-am Ii de mii de ori ntelepti, de-am Ii mai puternici si mai tari
dect toti, n-am putea rezista nici celei mai mici ncercri dac ne-ar lipsi
1565
ajutorul lui Dumnezeu. Dar pentru ce vorbesc eu de noi, niste oameni de
rnd, nevrednici de luat n seam? De-ai Ii Pavel sau Petru, de-ai Ii Iacov sau
Ioan, Ir ajutorul de sus esti biruit usor, te mpiedici, cazi! (Omilie la
;indecarea slbnogului coborat prin acoperi, n vol. Omilii la sracul
La:r. Despre soart i !ro;ident., p. 276)
,,Dumnezeu nu numai c nu ne las s cdem n ncercri mai mari
dect puterile noastre, dar chiar n ncercrile care vin peste noi pe msura
puterilor noastre, chiar n acelea El este lng noi ca s ne ajute si s ne
ntreasc, dac noi mai nti Iacem tot ce st n puterea noastr, de pild,
dac suntem rvnitori, dac ne punem ndejdea n El, dac-I multumim,
dac primim totul cu ngduint, dac rbdm. Nu numai n primejdiile mai
mari dect puterile noastre, dar chiar n cele pe msura puterilor noastre
avem nevoie de ajutorul de sus dac vrem s le nIruntm curajos. (Omilie
la ;indecarea slbnogului coborat prin acoperi, n vol. Omilii la sracul
La:r. Despre soart i !ro;ident., pp. 276-277)
NCERCRILE (rbdarea ncercrilor)
,Cci, spune-mi: ce poate oare tulbura un suIlet cucernic? Moartea?
Dar asta e nceputul unei vieti cu mult mai bune. Poate srcia? Dar aceasta
l ajut n Iapta cea bun. Poate boala? Dar nici c o consider ca existnd, si
nu numai boala, ci chiar de ar zace la pat, sau de ar Ii scrbit, el pe toate,
prentmpinndu-le, le nltur. Poate c necinstea? Dar n el e rstignit
lumea ntreag. Poate pierderea copiilor? Dar el nu se nspimnt, mai ales
cnd este initiat n dogma nvierii celei de obste. Asadar, ce ar putea s
clatine un astIel de suIlet? Nimic din toate acestea. Poate c bogtia l
ngmI? Nicidecum, cci el stie c averile sunt nimic naintea sa. Poate l
ngmI slava? Dar a nvtat si stie c Toat sla;a omului este ca 1loarea
campului (Is., 40, 6). Poate c desItarea? Dar el a auzit deja pe Pavel, care
zice: cea care triete-n des1tri, dei triete, e moart (1 Tim., 5, 6).
Asadar, cnd un astIel de suIlet nici nu se ngmI, nici nu se mputineaz,
ce ar putea egala o astIel de sntate? (Omilii la Epistola ctre Filipeni,
omilia a XIII-a, p. 235)
,A rbda si a-I multumi lui Dumnezeu la vreme de ncercare
sunt cele mai minunate izbnzi ale crestinului. (Din vol.
!roblemele ;ietii, p. 370)
1566
,... aceasta e bogtia mea, aceasta e cheltuiala pcatelor mele: s
cltoresc necontenit prin asemenea ncercri si ele s-mi vin de la cei de
la care m asteptam mai putin. (Scrisori din exil, 17 scrisori ctre
Olimpiada, scrisoarea IX, 1a, n vol. Scrisori din exil. Ctre Olimpiada i cei
rmai credincioi. Despre deprimare, su1erint i !ro;ident., pp. 174-
175)
NCERCRILE (Iolosul dobndit din ncercri)
,S nu ne ntristm niciodat si s socotim venirea ncercrilor drept
dovad c Dumnezeu ne-a prsit sau c ne-a trecut cu vederea! Dimpotriv,
tocmai aceasta s Iie dovada cea mai puternic pentru noi c Dumnezeu ne
poart de grij. De avem poveri de pcate n spatele nostru, vom putea s le
usurm, dac artm rbdare n ncercri si dac-I multumim lui Dumnezeu;
iar dac nu avem multe pcate, iarsi si asa ne vom bucura de si mai mare
bunvoint din partea lui Dumnezeu, dac ndurm ncercrile, multumind
lui Dumnezeu. Darnic Iiind Stpnul nostru si cu grij mare de mntuirea
noastr, pune adeseori naintea noastr, ca o scoal, valuri de ncercri si de
lupte, pentru ca, Icnd si noi tot ce depinde de noi, s ne bucurm din
belsug de purtarea Sa de grij.
Stiind acestea, s nu pierdem ndejdea cnd suntem ncercati, nici s
ne ntristm cnd vin necazuri peste noi; dimpotriv, chiar s ne bucurm,
asa cum spune Iericitul Pavel: cum m bucur in su1erintele mele (Col., 1,
24). Ai vzut suIlet plin de recunostint? Dac se bucura cnd suIerea, cnd
mai putea Ii trist? Dac pentru el era pricin de bucurie ceea ce ntrista pe
altii, gndeste-te cum era suIletul su? (Omilii la Facere, omilia XXXII,
IX, n col. PSB, vol. 21, p. 425)
,,Cunosti si-ti amintesti cum triai mai nainte, nainte de ncercarea
aceasta. Cerceteaz bine Ielul tu de vietuire din vremea aceia si compar-l
cu acesta, pe care-l duci dup ce-a venit ncercarea peste tine, si vei vedea
Iolosul pe care l ai de pe urma acestei nclestri cu demonul. Acum postul
tu e mai aspru, privegherile tale mai ndelungi, dragostea ta de citi mai
mare si rugciunea mai struitoare; seriozitatea si smerenia ta, cu totul
deosebite. (Despre neca:uri i biruirea tristetii (I. Ctre Staghirie, ascetul
care era chinuit de demon. Cu;ant de s1tuire, n vol. Despre mrginita
putere a dia;olului. Despre cint., p. 155)
1567
,Deoarece si nainte de desItarea raiului, nc din aceast viat, prin
ncercri cstigm ceva Ioarte important: suIletul nostru devine mai
ndjduitor si cugetul mai viteaz.
Fiecare ispit, Iiecare necaz, Iiecare atac al diavolului, dac suntem
atenti si rbdtori, ne poate aduce mare Iolos.Vrjmasul cel nchipuit l-a
atacat cu atta Iurie pe Iov. Dar cu ce l-a vtmat n cele din urm? Cu
nimic. Din contr, i-a adus o mai mare sIintenie si o mai strlucitoare slav.
(Din vol. !roblemele ;ietii, p. 30)
,Cu ct se ntind peste mine ncercrile, cu att ne sporeste
mngierea si avem mai bune ndejdi despre cele viitoare (...) (Scrisori din
exil, 17 scrisori ctre Olimpiada, scrisoarea I, 1a, n vol. Scrisori din exil.
Ctre Olimpiada i cei rmai credincioi. Despre deprimare, su1erint i
!ro;ident., p. 135)
,Si asa s-au tesut lucrurile prin ncercri, nu relaxri, si cei care se
poticniser mai nti, s-au ndreptat dup acestea, si cei care rtciser s-au
ntors napoi iar cele drmate s-au zidit mai mret. De aceea cnd Pavel a
cerut ca predica lui s umble numai n tihn, Dumnezeu Cel Atotntelept si
Preaiscusit nu i-a ngduit acest lucru ucenicului Su, ci desi l-a rugat de
multe ori, nu s-a lsat nduplecat, ci i-a spus: Iti este de afuns harul Meu,
cci puterea Mea se des;arete in slbiciune (2 Cor., 12, 9).
Deci dac vrei s socotesti si acum cele bune mpreun cu cele rele,
vei vedea Icndu-se multe, chiar dac nu semne si minuni, dar lucruri
asemntoare unor minuni, semne negrite ale marii purtri de grij si
marelui ajutor al lui Dumnezeu. Dar ca s nu auzi toate de la noi cu usurint,
ti las tie aceast parte, ca s le strngi cu exactitate pe toate si s le compari
cu cele care-ti produc ntristare, si ndeletnicindu-te cu aceast Irumoas
zbav, s te scoti pe tine nsti din deprimare; cci mult mngiere vei
scoate de aici. (Scrisori din exil, 17 scrisori ctre Olimpiada, scrisoarea
VII, 5c-d, n vol. Scrisori din exil. Ctre Olimpiada i cei rmai
credincioi. Despre deprimare, su1erint i !ro;ident., pp. 150-151)
,Cci nimic nu ne Iace att de strluciti si invidiati si nu ne umple de
zeci de mii de lucruri bune ca multimea ncercrilor, primejdiile, ostenelile si
deprimrile si Iaptul de a suporta cu blndete toate uneltirile venite
necontenit de la cei de la care n-ar Ii trebuit nicidecum. (Scrisori din exil,
17 scrisori ctre Olimpiada, scrisoarea X, 10b, n vol. Scrisori din exil.
Ctre Olimpiada i cei rmai credincioi. Despre deprimare, su1erint i
!ro;ident., p. 197)
1568
,Fiindc asa cum un scorpion sau un sarpe, cnd primeste o lovitur
mai adnc, se scoal ridicndu-si mai mult acul mpotriva celui ce l-a lovit,
oIerindu-i drept dovad a marii lui dureri violenta atacului mpotriva celui ce
l-a lovit, asa si acea Iiar nerusinat, diavolul, dup ce a primit rni adnci
de la minunatul si naltul tu suIlet, a srit nc mai tare si a adus asupra ta
mai multe ncercri. Fiindc el le-a adus, nu Dumnezeu; dar Dumnezeu le-a
ngduit ca s Iac mai mare neguttoria ta, s-ti dea o rsplat mai mare si o
recompens mai mbelsugat. Nu te tulbura, deci nu te Irmnta! (Scrisori
din exil, 17 scrisori ctre Olimpiada, scrisoarea XIII, 1b, n vol. Scrisori din
exil. Ctre Olimpiada i cei rmai credincioi. Despre deprimare, su1erint
i !ro;ident., pp. 214-215)
NCHISOAREA (pedepsirea cu nchisoarea a celor ce se Iac vinovati
de Iapte rele)
,,S-ar mai putea oare tri din pricina nebuniei si Iuriei criminalilor
dac n-ar Ii siliti s triasc n nchisori? Ar svrsi grozvii tot att de mari
ca si cei stpniti de demoni. Si nu m gndesc la Iaptele svrsite de
ndrciti n timpul cnd sunt stpniti de demon, ci la Iaptele svrsite de ei
dup ce Iuria drceasc nceteaz. Si n acele clipe mnnc cu mare
lcomie, Iur, se mbat si Iac si alte Iapte cu mult mai rusinoase dect
acestea. (Despre neca:uri i biruirea tristetii (I. Ctre Staghirie, ascetul
care era chinuit de demon. Cu;ant de s1tuire, n vol. Despre mrginita
putere a dia;olului. Despre cint., pp. 150-151)
NDEMNURILE (duhovnicesti)
,,Si stiu c acestea le vorbesc n zadar, ns nu voi nceta a v vorbi, c
dac poate nu veti asculta cu totii, apoi Iireste c nici cu totii nu v veti
mpotrivi, sau mai bine zis, chiar dac si cu totii v veti mpotrivi si nu veti
asculta, apoi atunci si plata mea va Ii mai mare, n acelasi timp si osnda
voastr va Ii mai mare. Deci ca acestea s nu se ntmple, eu nu voi nceta a
v vorbi, c poate prin nsiruirea acelorasi vorbe v voi mboldi cumva.
(Comentariile sau Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni, omilia XXVII,
p. 290)
,Ct vreme e cald nc predica mea n suIletul vostru, cnd iesiti
aIar, ndemnati-v unii pe altii si, precum v desprtiti unul de altul cu un
1569
rmas bun, tot asa Iiecare s mearg acas cu un sIat (pe buze) si s zic
aproapelui: Je:i i adu-ti aminte ca s p:eti porunca i - oricum - ;om
birui. (!redicile despre statui, Partea a II-a, predica a XII-a, pp. 41-42)
NDRGOSTITII
,Cei ndrgostiti poart cu ei, oriunde s-ar duce, chipul cel dorit.
(Omiliile despre pocint, omilia nti, p. 7)
,E legea suIleteasc a celor ce iubesc, e obiceiul lor s strng n
brate chiar numai numele celor pe care-i iubesc, s se nIlcreze chiar
numai la auzul numelui lor. (Cu;ant de laud la cel intru S1inti
!rintele nostru Meletie, arhiepiscopul ntiohiei celei Mari, i despre
ra;na celor ce s-au adunat la aceast pr:nuire, I, n vol. !redici la
srbtori imprteti i cu;antri de laud la s1inti, p. 281)
,,Asa este starea suIleteasc a ndrgostitilor: nu rabd s tin ascuns
dragostea lor, ci vorbesc tuturor cunoscutilor despre Iocul lor, cu gndul c
si ostoiesc suIletul povestind altora despre puternica lor dragoste. (Despre
cint (I, n vol. Despre mrginita putere a dia;olului. Despre cint., p.
79)
NDUMNEZEIREA
,Cci pe cei pe care i-a cunoscut mai inainte, mai inainte i-a i
hotrat s 1ie asemenea chipului Fiului Su, ca El s 1ie intai nscut intre
multi 1rati (8, 29).
Ai vzut ct cinste? Ceea ce era Unul-Nscut Fiu al lui Dumnezeu
prin Iire, aceea am devenit si noi dup har. (Omilii la Epistola ctre
Romani a S1antului postol !a;el, omilia XV, p. 290)
NFRNAREA (de la alimente)
,Noi trebuie s pzim regul n ntrebuintarea buturilor si mncrilor, netrecnd niciodat
,Nimic nu provoac atta multumire si atta sntate, ca atunci
cnd cineva mnnc si bea dup msura adevratei nevoi a trupului su,
astIel nct s nu aib o greutate mai mare dect cea normal. Si pentru a
te convinge, observ-i mai nti pe cei care mnnc cu msur si apoi pe
cei care mnnc exagerat. Trupurile primilor sunt de obicei puternice,
1570
sntoase, cu organe care Iunctioneaz armonios, pe cnd ale celorlalti sunt
moli, greoaie, anevoioase si bolnvicioase. (Din vol. !roblemele
;ietii, p. 147)
,Nu spun s v dedati nevointelor aspre, dac nu vreti. Dar s ne
Ierim de cele de prisos, s ndeprtm ceea ce nu este absolut necesar.
Adevrat, ce iertare vom primi, cnd altii nu le au nici pe cele necesare,
desi sunt ndrepttiti s le aib, iar noi ne bucurm de mai mult dect ne
este necesar? Dar ne-am putea ntreba si cine se bucur mai mult, cel ce se
hrneste cu ierburi si este sntos sau cel care mnnc din belsug si suIer
de diIerite patimi? Fireste c primul se bucur mai mult, pentru c-si
pstreaz sntatea.
S nu cerem, asadar, nimic mai mult dect necesarul, ti este de
ajuns Iasolea pentru ca s triesti sntos? Mnnc Iasole. Esti
bolnvicios si ai nevoie nimeni s le mnnci. Esti chiar si mai
neputincios si ai nevoie de carne? Nu te vom lipsi de ea. Scopul nostru nu
este vtmarea oamenilor, ci tierea celor prisositoare; si prisositor este
ceea ce depseste necesarul, ceea ce este mai mult dect ne trebuie ca s
trim n sntate si cumptare. (Din vol. !roblemele ;ietii, pp.
148-149)
,S mncm si s bem att ct s ne mult umi m, dar si ct
s ne ment inem trupul ntr-o asemenea stare natural, nct s
nu vatme suIletul. (Din vol. !roblemele ;ietii, p. 149)
,Domnul ne-a dat trup material, care nu se poate ntretine altIel,
dect cu hran. Dar cnd ne hrnim, trebuie s-o Iacem cu msur, ca
s rmnem sntosi si ageri.
Prin urmare, s avem grij s mncm si s bem doar att ct
si plcere adevrat s simtim, si trupul s ni-1 hrnim, nct s Iie n
stare s mplineasc poruncile lui Hristos. (Din vol. !roblemele
;ietii, p. 152)
,Ct este de puternic, ct este de viu, ct este de zburtor si de
eteric suIletul pe care nu-1 ngreuiaz excesele mncrii si ale
buturii! El are aripi pentru a zbura nencetat spre Dumnezeu, el este
mai puternic dect Ilcrile, mai nalt dect pmntul, el este apt
pentru studiile serioase, el are zboruri mrete spre nltimile gndirii,
spre eroismele sentimentului. (Din vol. Bogtiile oratorice, pp. 632-
633)
1571
NFRNAREA (de la pcate)
..............................................................................................................
,nIrnarea nu este grea, e de-ajuns s o doresti si s te tii departe de
cauzele pcatului. Ia spune-mi, exist un lucru mai usor dect mersul? Si
totusi, si acesta devine greu, obositor si dureros pentru unii oameni grasi,
neantrenati si comozi. Nimic nu este greu atunci cnd l vrem. Nimic nu este
usor atunci cnd nu-l dorim. Toate depind de noi. De Iaptul dac vrem sau
nu s reusim ceva. (Din vol. !roblemele ;ietii, p. 40)
NFRNAREA (desvrsit)
,S aib legi si ndreptar si ochi, ca s nu se uite Ir socoteal la tot
ce vd. Si limba s aib ngrdire, pentru ca s nu o ia naintea mintii. De
asta au Iost Icuti dintii si buzele, spre paza limbii, ca s nu se deschid Ir
rost usile si s ias, ci s ias cu toat buna-cuviinta, atunci cnd totul este
bine rnduit; s rosteasc astIel de cuvinte nct s multumeasc pe cei ce le
aud, s griasc acele graiuri care duc la zidirea asculttorilor. Trebuie
ndeprtat si rsul nelalocul lui. Mersul s Iie linistit si potolit, haina
cuviincioas. Pe scurt, trebuie ca acela care a intrat n stadionul virtutii s-si
pun, prin orice mijloc, n bun rnduial purtrile, cci buna rnduial a
mdularelor este icoana strii noastre suIletesti.
Dac, deci, chiar de la nceput, vom cuta s ne Iacem o astIel de
obisnuint, ne vom urma drumul cu usurint, vom svrsi orice virtute, nu
vom avea nevoie s ne ostenim mult si vom aduce asupr-ne si mult ajutor
de sus. Asa vom putea strbate Ir primejdii si valurile vietii acesteia, cci
vom Ii mai presus de cursele diavolului si vom dobndi bunttile cele
vesnice. (Cu;ant la S1intele !ati, V, n vol. !redici la srbtori
imprteti i cu;antri de laud la s1inti, p. 156)
NFRNAREA (Iolosul)
,S iubim nIrnarea. Oare nu-i auziti si pe doctori zicnd c lipsa
este maic a snttii? Iar eu zic c lipsa este maic nu numai a snttii
trupului, ci si a suIletului. Acestea si Pavel doctorul adevrat strig, grind:
;and hran i imbrcminte, cu acestea indestulati ;om 1i. (Din Cu;antul
16 la Faptele postolilor, n vol. !utul i Imprtirea de grau, p. 241)
NGDUINTA (reciproc a oamenilor)
1572
,Dac tu nu vei ngdui pe aproapele tu, apoi cum te va ngdui si pe
tine Dumnezeu? Dac tu nu poti suIeri pe cel mpreun serv cu tine, apoi
cum te va suIeri oare si pe tine Stpnul a toate? Unde este iubire, acolo
toate sunt suportabile. (Comentariile sau Explicarea Epistolei ctre
E1eseni, omilia IX, p. 95)
NGDUINTA (- numai pn la pcat)
,Stai la mas. Bea vin cu cumptare. Dac vrei s mnnci carne,
nimeni nu te mpiedic. nIrupt-te din toate, numai deprteaz-te de pcat.
(Cu;ant la In;iere, I, n vol. !redici la srbtori imprteti i cu;antri de
laud la s1inti, p. 137)
NGERII (despre sIintii ngeri)
,,. aceste puteri sunt Iiintele cele mai ntelepte, care posed cea mai
mare cunoastere, si cele mai pure.
De unde reiese limpede c puterile au aceste atribute? Din nsesi
numele lor. Asa cum ngerului i se spune nger, ntruct vesteste oamenilor
cele ale lui Dumnezeu si se spune arhanghel, pentru c acesta le porunceste
ngerilor, la Iel si aceste puteri poart denumiri care ne arat ntelepciunea si
marea lor puritate. Cum aripile dezvluie nltimea naturii cci si Gabriel
apare zburnd, nu Iiindc ngerul se numr n rndul zburtoarelor, ci
pentru ca tu s pricepi c el se apropie de natura omeneasc venind din
tinuturile cele mai nalte si de la un mod de viat superior , urmeaz c
aripile nu amintesc de nimic altceva dect de nltimea naturii. Prin urmare,
dac aripile amintesc de nltimea naturii; dac tronul |nchipuieste| odihna
lui Dumnezeu |ntru puterile ceresti|; dac ochii dezvluie proIunzimea
vzului lor; iar dac apropierea lor de tron si intonarea nencetat de imnuri
ctre Dumnezeu arat vegherea lor necurmat vreodat de somn n acelasi
chip, numele unora amintesc de ntelepciunea, iar al altora de marea lor
puritate. Cci ce nseamn heru;im? Cunoastere mbelsugat. Dar sera1im?
Gur de Ioc. Vezi cum numele au dezvluit puritatea si ntelepciunea?
(Despre necunoaterea lui Dumne:eu, cuvntarea III, pp. 73-74)
NGERII (crearea ngerilor)
,,El le-a creat pe toate aceste puteri cu o asemenea usurint, astIel
nct nici un cuvnt nu ar Ii n stare s o nItiseze. I-a Iost ndeajuns s le
voiasc pe acestea toate si, dup cum vointa nu ne solicit nici un eIort, nici
1573
lui nu i-a solicitat vreun eIort crearea unor puteri att de mari si att de
numeroase. (Despre necunoaterea lui Dumne:eu, cuvntarea II, p. 48)
NGERII (Iirea ngerilor)
,,Ascult, de pild, ce spune proIetul despre ct de mic este
deosebirea dintre natura ngerilor si cea omeneasc. Dup ce a spus: Ce este
omul c-ti aminteti de el? Sau 1iul omului, c-l cercete:i pe el?, a adugat:
Micoratu-l-ai pe el cu putin 1at de ingeri (Ps. 8, 5-6). Dar, cu toate c
distanta este mic, ct vreme este pe deplin o oarecare distant, noi nu
cunoastem cu precizie esenta ngerilor si chiar dac am Iace mii de
speculatii, tot nu am putea-o aIla.
Dar ce vorbesc eu despre ngeri, cnd nici mcar esenta suIletului
nostru nu ne-o cunoastem bine, ori, mai degrab, nu o cunoastem n nici un
Iel? (Despre necunoaterea lui Dumne:eu, cuvntarea V, p. 116)
NGERII (ngerul pzitor)
,Hristos ne spune apoi si o alt pricin pentru care trebuie s-i
respectm pe acestia mici (Matei 18). C ingerii lor ;d pururea 1ata Tatlui
Meu, Care este in ceruri. Aceste cuvinte arat lmurit c sIintii au ngeri si
c Iiecare om are ngerul su. (Omilii la Matei, omilia LIX, IV, n col. PSB,
vol. 23, p. 689)
,La nceput ngerii erau dup numrul natiunilor (Deut., 32, 8), astzi
ns, nu sunt dup numrul natiunilor, ci dup numrul crestinilor. Si de
unde se nvedereaz aceasta? Ascult pe Hristos ce zice: Cutati s nu
de1imati pe unul dintre acetia mici, c :ic ;ou, c ingerii lor in ceruri
pururea ;d 1ata lui Tatlui Meu Care este in ceruri (Mat., 18, 10). Asadar,
Iiecare om are un nger al su, dup cum nc din nceput Iiecare brbat
dintre cei meritabili avea un nger al su, dup cum zice Iacob: ingerul care
m hrnete, i m apr din tineretile mele (Fac., 48, 16). Deci dac avem
ngeri pzitori, s Iim trezi, cci ei, ntocmai ca si un pedegog, sunt
necontenit lng noi. Este de Iat si diavolul, si de aceea tocmai ne rugm si
cerem nger de pace, si peste tot locul cerem pacea. (Comentariile sau
Explicarea Epistolei ctre Coloseni, omilia III, p. 39)
,Pe lng Iiecare din noi st ngerul pzitor. (Comentariile sau
Explicarea Epistolei ctre E;rei, omilia XIV, p. 207)
1574
NGERII (ierarhia cereasc)
,Heruvimii, precum si seraIimii, si toat puterea ngereasc,
stpniile, puterile, scaunele, domniile si nceptoriile. (Talcuiri la Epistola
intai ctre Timotei, omilia a XV-a, p. 177)
,,. n nalt sunt zeci si zeci de mii de ngeri, mii si mii de arhangheli,
tronuri, domnii, nceptorii si stpnii, popoare nesIrsite de puteri Ir de
trup si cete nenumrate. (Despre necunoaterea lui Dumne:eu, cuvntarea
II, p. 48)
,,. exist si alte puteri crora noi nu le stim nici mcar numele.
Stim c exist ngeri, arhangheli, tronuri, domnii, nceptorii si stpnii, dar
|acestea| nu reprezint singurele popoare care se aIl n ceruri, cci acolo
este o inIinitate de neamuri si cete crora nu li se poate tine socoteala si pe
care nici un cuvnt nu le poate indica. De unde stim c exist puteri mai
numeroase dect cele cunoscute, unele crora nu le stim nici mcar numele?
Pavel este cel care aminteste despre aceasta, cnd, vorbind despre Hristos,
rosteste urmtoarele cuvinte: L-a ae:at mai presus decat toat inceptoria
i stpania i puterea i domnia i decat tot numele ce se numete, nu numai
in ;eacul acesta, ci i in cel ;iitor (EI. 1, 21). Vezi cum exist acolo unele
nume care vor Ii cunoscute n viitor, dar care acum sunt nedezvluite? De
aceea a spus nu numai cele care sunt numite in ;eacul acesta, ci i cele care
;or 1i numite in ;iitor. (Despre necunoaterea lui Dumne:eu, cuvntarea
IV, pp. 86-87)
,Ierusalimul cel de sus, maica noastr a tuturor, care este liber, unde
sunt seraIimii, unde sunt heruvimii, unde sunt miile de arhangheli, unde sunt
milioanele de ngeri, unde este Scaunul cel mprtesc. (Cu;ant la Sera1im,
n vol. Din osptul stpanului, pp. 35-36)
,,ngeri, Arhangheli, Scaune, Domnii, nceptorii, Stpnii, de toate
acele Puteri nevzute, de Heruvimi si SeraIimi
262
. (Catehe:a aceluiai
despre 1aptul c moatele s1intilor mucenici sunt un prilef de mare 1olos
pentru noi, n vol. Catehe:e baptismale, p. 112)
262
Tlcuirea Pr. Marcel Hanches: Demn de remarcat este nota editorului Irancez, care
observ c cele nou cete ngeresti nu sunt o inventie a SIntului Dionisie Areopagitul, ci
sunt un loc comun n Biserica veche. (n.s. 20, p. 112)
1575
NGERII (SeraIimii)
,SeraIimii si deschid gura numai la o singur trebuint, la a nlta
doxologii lui Dumnezeu, la a-L gloriIica. (Comentariile sau Explicarea
Epistolei ctre E1eseni, omilia XIV, p. 144)
,Zice Proorocul: Sase aripi la unul i ase aripi la altul (Is. 6, 2). Ce
ne arat nou aceste sase aripi? nltarea, ridicarea, usurinta si repeziciunea
acelor Iiri. Pentru aceasta si Gavriil se pogoar naripat, nu c are aripi, ci ca
s arate c din locurile cele preanalte s-a cobort si lsnd petrecerea cea de
sus, a venit jos. Dar numrul aripilor ce nseamn? Aci nu este trebuint de
tlcuirea noastr, c nsusi cuvntul Scripturii s-a dezlegat pe sine,
explicndu-ne trebuinta lor. Si cu dou si acopereau Ietele. Si cu cuviint
este asa, cci cu ele ca cu o ndoit aprare si ntresc vederea, pentru c nu
pot suIeri raza aceea ce se revars din acea slav. Si cu dou ii acoper
picioarele, poate pentru nspimntare. C si noi obisnuim, cnd suntem
cuprinsi de vreo spaim sau sperietur, s ne strngem trupul din toate
prtile. Si ce zic trupul, c si suIletul la Iel ptimeste de Irica ce covrseste
msura, si strngndu-si lucrrile sale, alearg n adnc, acoperindu-se peste
tot cu trupul, ca printr-un vesmnt. Dar nimeni auzind de spaim, s nu
socoteasc c se Iace lor vreo nIiorare nedorit. Cci mpreun cu aceast
nspimntare este amestecat si o oarecare dulceat negrit: Si cu dou
:burau. Iar aceasta este dovada c iubesc nencetat cele nalte si niciodat nu
caut la cele de jos. Si striga unul ctre altul si zicea: S1ant, S1ant, S1ant. Si
strigarea aceasta mult ne minuneaz pe noi. C nu simplu laud, ci cu
strigare mare. Si nu numai cu strigare, ci si nencetat Iac aceasta. (Cu;ant la
Sera1im, n vol. Din osptul stpanului, pp. 39-40)
NGERII (misiunea, lucrarea si slujirea lor)
,Sunt slugile Fiului lui Dumnezeu, si de multe ori sunt trimisi pentru
noi si slujesc pentru mntuirea noastr; astIel sunt mpreun slujitori cu noi.
(Comentariile sau Explicarea Epistolei ctre E;rei, omilia III, p. 74)
,,Dar ce Iac (ngerii n.n.) atunci? Preamresc, se nchin, nalt
nencetat cnturi de laud si imnuri mistice cu o adnc nIricosare. Si unii
rostesc: Sla; intru cei de sus lui Dumne:eu (Lc. 2, 14); iar seraIimii: S1ant,
s1ant, s1ant (Is. 6, 3) si si pleac ochii, neavnd putere s ndure nici mcar
coborrea lui Dumnezeu spre a Ii laolalt cu ei, iar heruvimii: Binecu;antat
1ie sla;a Domnului in locul unde slluiete El (Iez. 3, 12), nu n sensul c
1576
ar exista un loc n care Dumnezeu ar slslui, nicidecum, ci n sensul n care
noi Iolosim n plan omenesc expresiile oriunde ar 1i sau oricum ar 1i, pe ct
este de chibzuit s vorbim n acest chip despre Dumnezeu. Totusi, Iacem
acest lucru doar Iiindc limba de care noi ne Iolosim este numai
omeneasc. (Despre necunoaterea lui Dumne:eu, cuvntarea I, pp. 28-29)
NGERII (desvrsirea ngerilor)
,,. si numai unul dintre ngeri egaleaz n demnitate ntreaga creatie
vzut, ba nc o si ntrece cu mult. Ct vreme lumea ntreag nu este
vrednic de omul drept, dup cum spune Pavel: ei, de care lumea aceasta nu
era ;rednic (Ev. 11, 38), cu att mai mult nu ar putea deveni vreodat
vrednic de un nger, Iiindc ngerii au o demnitate cu mult mai mare dect
cea a dreptilor. (Despre necunoaterea lui Dumne:eu, cuvntarea II, p. 48)
NJURTURILE
,M vei ntreba: Dar ce e ru s infur pe cine;a care mi-a 1cut ru?
Este ru tocmai pentru Iaptul c nu este socotit un ru att de mare.
Dispretuim cu usurint ceea ce ni se pare mic. Si cu ct dispretuim mai
mult un lucru mic, cu att el se Iace mai mare, pn cnd nu mai are leac.
(Din vol. !roblemele ;ietii, pp. 261-262)
NSELCIUNEA
,Totdeauna nselciunea se prinde n propriile ei lanturi si Ir s vrea
d mn de ajutor adevrului. (Omilii la Matei, omilia LXXXIX, I, n col.
PSB, vol. 23, p. 990)
NSELCIUNEA (despre nselciunea la timp potrivit si cu gnd bun)
,Se poate s Iie si nselciune bun, sau de bun credint, cu care s-au
nselat multi, si pe care nici nu trebuie a o numi nselciune, despre care
nselciune si zice Ieremia (cap 20, 7): mgitu-m-am Doamne, i m-ai
amgit. Eu ns nu o socot ca amgire, sau nselciune, cci aceasta nu
trebuie a se numi nselciune. De altIel si Iacob a nselat pe tatl su, ns nu
a Iost nselciune, ci iconomie. (Comentariile sau Explicarea Epistolei
ctre Coloseni, omilia VI, p. 67)
1577
,nselciunea nu este totdeauna pgubitoare, ci este bun sau rea,
dup gndul celor ce se Iolosesc de ea. (Tratatul despre preotie, cartea
nti, cap. 6, n vol. Despre preotie, pp. 39-40)
,nselciunea, Icut la timp potrivit si cu gnd bun, aduce att de
mare cstig, nct multi au Iost pedepsiti c n-au Iolosit-o. Cerceteaz, de
vrei, viata marilor generali de alt dat si vei vedea c cele mai multe victorii
ale lor sunt Iapte de nselciune. Vei vedea c generalii care au biruit prin
nselciune sunt mai ludati dect cei care au cstigat biruintele luptnd pe
Iat; acestia au cstigat btliile cu mai multe pierderi, si de bani si de
oameni, nct biruinta nu le-a adus vreun cstig. Pierderile lor sunt tot att de
mari ca si ale nvinsilor; si unora si altora le-au pierit trupe si li s-au golit
visteriile. n aIar de asta, nvinsii nu ngduie nvingtorilor s se bucure de
toat gloria biruintei; o parte din aceast glorie, si nu una mic o culeg si
nvinsii, c au Iost nvinsi numai cu trupurile, dar sunt biruitori cu suIletul.
Dac n-ar Ii czut, doborti la pmnt, dac moartea nu i-ar Ii Icut s
nceteze lupta, dorinta lor de lupt nu s-ar Ii oprit. Alta este ns situatia
generalului care poate birui prin nselciune! Arunc peste dusmani nu
numai nenorocire, ci si batjocor. ntr-o astIel de lupt nu mai dobndesc, ca
dincolo, laude pentru vitejie si nvingtorii si nvinsii, ci laudele se cuvin
numai celor care au biruit prin nselciune, prin istetime. Mai mult nc! O
victorie cstigat prin istetime Iace ca patria s se bucure nestirbit de
victorie. Istetimea suIletului nu-i ca bogtia de bani si multimea de ostiri.
Banii se cheltuiesc si prsesc pe stpnii lor, cnd sunt Iolositi des n
rzboaie; dar istetimea, cu ct o Iolosesti mai mult, cu att creste.
Dar nu numai n vreme de rzboi e bun si de neaprat trebuint
nselciunea, ci si n timp de pace. Nu numai n treburile publice, ci si n
casa Iiecruia, cnd e ntrebuintat cu gnd bun de brbat Iat de Iemeie, de
Iemeie Iat de brbat, de tat Iat de Iiu, de prieten Iat de prieten si chiar de
copil Iat de tat. Fiica lui Saul n-a putut scpa pe David, brbatul ei, din
minile lui Saul altIel dect nselndu-si tatl (I Regi 19, 9-17). La rndul
su Ionatan, Iratele ei, vrnd s mntuie pe cel salvat de sora lui, pe David,
ajuns iarsi n primejdie de moarte, s-a Iolosit de aceleasi arme ca si Iemeia.
(I Regi 20, 4-42). (Tratatul despre preotie, cartea nti, cap. 6, n vol.
Despre preotie, pp. 40-41)
,ntrebuintarea nselciunii e bun nu numai n vreme de rzboi, nici
numai Iat de dusmani, ci chiar n vreme de pace si Iat de cei mai dragi
prieteni. Ca s vezi c nselciunea este de Iolos att pentru cei ce nseal,
ct si pentru cei nselati, du-te si ntreab pe doctori cum scap de boli pe
1578
bolnavi! Vei auzi de la ei c nu le este ndestultoare numai stiinta medical
singur, ci au nevoie uneori si de nselciune; adaug stiintei medicale si
nselciunea si reusesc asa s Iac sntosi pe cei bolnavi. Cnd bolnavii
sunt ndrtnici, cnd boala este grea, iar sIaturile doctorilor nu mai au nici o
putere, atunci trebuie neaprat ca doctorii s ia masca nselciunii, ca s
poate ascunde, ca pe scen, adevrul Iaptelor. ti voi povesti, de vrei, una din
multele viclenii pe care am auzit c le ntrebuinteaz doctorii. Odat l-a
cuprins pe cineva o Iebr grozav de puternic. Temperatura s-a ridicat din ce
n ce. Bolnavul nu voia s ia nici una din doctorii care puteau s-i scad
temperatura. Dar dorea, struia si se ruga de toti cei ce veneau la patul lui s-
i dea vin mult, ca s-si potoleasc poIta aceea pierztoare. Dac i-ar Ii Icut
cineva gustul, nu numai c temperatura i-ar Ii crescut si mai mult, dar
nenorocitul ar Ii damblagit. n o mprejurare ca aceasta, stiinta medical este
neputincioas; nu avea nici un mijloc ca s vin n ajutorul bolnavului. A
Iost, deci, nlturat cu totul stiinta medical si i-a luat locul nselciunea. Ca
s vezi ct de mare este puterea ei, ascult! Doctorul a luat o oal nou de
lut, abia scoas din cuptor, a cuIundat-o n vin, apoi a scos-o goal si a
umplut-o cu ap. n urm a poruncit s se acopere Ierestrele camerei, n care
zcea bolnavul, cu perdele groase, ca nu cumva lumina s vdeasc viclenia.
I-a dat bolnavului s bea din oal, spunndu-i c este plin de vin. Bolnavul,
nselat ndat de mirosul puternic de vin, care-i izbea nrile chiar nainte de a
lua vasul n mini, nu s-a mai uitat s vad ce-i n oal, ci convins c-i vin,
nselat de ntuneric si mboldit de poIt, a smuls cu grab oala, si a but din
ea pn s-a sturat. Si asa i-a sczut temperatura si a ndeprtat primejdia ce-
l ameninta. Ai vzut ce Iolositoare poate Ii nselciunea? Dac as vrea s
nsir toate vicleniile Iolosite de doctori, ar trebui s-mi lungesc la nesIrsit
cuvntul.
Dar de acest leac, de nselciune, nu se Iolosesc numai cei ce ngrijesc
bolile trupului, ci se Iolosesc des si cei ce ngrijesc bolile suIletului. AstIel,
prin nselciune, Iericitul Pavel a adus la credint multe mii de iudei (Fapte
21, 20). Cu acest gnd a tiat mprejur pe Timotei (Fapte 16, 1-3), el care i
ameninta pe galateni c Hristos nu le va Iolosi la nimic dac se vor tia
mprejur (Gal., 5, 2). Tot cu acest gnd s-a supus legii (Fapte 21, 23-26), el,
care socotea c este o pagub s mai cauti s te ndrepti prin lege, odat ce ai
crezut n Hristos (Filip., 3,7).
Mai este puterea nselciunii! Cu o singur conditie: s nu Iie Icut
cu gnd viclean. Dar, mai bine spus, o astIel de nselciune nici nu trebuie
numit nselciune, ci bun rnduial, ntelepciune si mestesug n stare s te
ajute s gsesti multe iesiri acolo unde nu-i iesire si s ndrepti un suIlet cu
pcate. Eu n-as putea numi pe Finess ucigas, cu toate c a omort doi
1579
oameni cu o singur lovitur (Num., 25, 1-18); nici pe Ilie, cu toate c a ucis
o sut de ostasi cu cpitanii lor (4 Regi 1, 9-12), cu toate c a Icut s curg
ru de snge, junghiind pe preotii idolilor (3 Regi 18, 40). Dac am Iace
asta, dac am judeca Iaptele oamenilor n ele nsele, independent de intentia
cu care oamenii le-au svrsit, atunci am putea osndi pe Avraam ca ucigas
al propriului su copil (Fac., 22, 1-10), iar pe Iacov, nepotul lui Avraam, si
pe Moise, strnepotul lui Avraam, i-am putea nvinui de viclenie si siretenie.
C unul, Iacov, a pus mna pe dreptul de nti nscut (Fac., 27, 1-29), iar
altul, Moise, a adus n tabra israelitilor bogtiile egiptenilor (Ies., 12, 35-
36). Dar lucrurile nu stau asa, nu stau asa! Departe de noi aceast cutezant!
Nu numai c nu le aducem acestor brbati nici o vin, dar i mai si admirm
pentru Iaptele lor, pentru c si Dumnezeu i-a ludat. Da, e drept s Iie numit
nseltor acela care se Ioloseste cu gnd ru de nselciune, dar nu acela
care Iace aceasta cu gnd curat. De multe ori trebuie s nseli, ca, prin acest
mestesug, s poti Ii de mare Iolos; c dac lucrezi pe Iat, poti pricinui mare
ru celui pe care n-ai vrut s-l nseli. (Tratatul despre preotie, cartea nti,
cap. 7, n vol. Despre preotie, pp. 41-43)
,Un om poate s se Ioloseasc de nselciune ca s Iac bine; dar mai
bine spus, o Iapt ca aceasta nici n-ar trebui numit nselciune, ci minunat
rnduial. (Tratatul despre preotie, cartea a doua, cap. 1, n vol. Despre
preotie, p. 44)
NTMPLRILE
,Nimic nu se ntmpl dect prin porunca Providentei Sale divine.
(Comentar la E;anghelia de la Ioan, omilia XXXV, 3, p. 171)
,Spune-mi, te rog, cine a putut da nastere doctrinei att de mult
rspndite c oamenii sunt supusi destinului? Pentru care pricin multi
oameni atribuie miscrii oarbe a stelelor desIsurarea evenimentelor din
lume? Pentru care pricin unii oameni cred in soart, n ntmplare? Din
pricina cui unii oameni socotesc c totul n lume n-are nici un rost si nici un
scop? Oare din pricina celor care triesc n cumptare si cu msur sau din
pricina celorlalti care, dup sustinerea ta, mentin societatea, dar care, dup
cum ti-am demonstrate, sunt pricina pierderii obstesti a ntregii lumi?
Evident c din pricina acestora din urm. (pologia ;ietii monahale, 10, n
vol. Despre Feciorie, pologia ;ietii monahale, Despre creterea copiilor.,
p. 274)
1580
,... las-te peste tot n seama necuprinsului Proniei lui Dumnezeu si
nu spune: Cum ;or primi indreptare atatea rele?, nici nu iscodi indiscret
modul n care Dumnezeu Iace lucruri uluitoare. (Scrisori din exil, Ctre cei
ce se scandali:ea: de 1rdelegile i persecutiile comise i despre !ronia
lui Dumne:eu, X, 44, n vol. Scrisori din exil. Ctre Olimpiada i cei rmai
credincioi. Despre deprimare, su1erint i !ro;ident., p. 301)
NTMPLRILE (neprevzute si neIaste)
,,Nu ntmplrile neprevzute pricinuiesc Irmntare si tulburare, ci
noi n suIletul nostru. Cnd suIletul nostru e n bun rnduial, stm linistiti
ca ntr-un port, chiar de s-ar ridica de pretutindenea cu miile Iurtunile; dar
cnd (suIletul) nu-i n bun rnduial, de ne-ar bate de pretutindeni vnt
prielnic, nu stm mai bine dect n mijlocul Iurtunii. Ceea ce se poate vedea
si n privinta trupurilor. Un trup plin de vigoare nu suIer nici un ru de s-ar
lupta cu el de mii de ori asprimea vremii; dimpotriv, dobndeste spor de
putere prin deprinderea cu viIorul si prin statul n viIornit; dar dac trupu-i
slab si bolnav, de-ar avea parte de cea mai bun clim, nu va avea nici un
Iolos de pe urma acestei bune sorti, pentru c slbiciunea trupului este
vtmat tocmai de aceast bun mprtire a vremii. (Despre soart i
!ro;ident, cuvntul I, n vol. Omilii la sracul La:r. Despre soart i
!ro;ident., pp. 165-166)
NTELEPCIUNEA (,S-a Icut nou ntelepciune)
,,Si de ce nu a zis: ne-a 1cut intelepti, ci S-a 1cut nou intelepciune?
(1 Cor. 1, 30). A artat mbelsugarea darului, ca si cum ar Ii zis: pe Sine
Insui S-a dat nou. (Comentariile sau Talcuirea Epistolei intai ctre
Corinteni, omilia V, p. 47)
NTELEPCIUNEA (,Nu v socotiti voi nsiv ntelepti)
,Nu ; socotiti ;oi ini; intelepti. Adic, s nu v credeti a Ii ntru
totul destoinici, c nu ati mai avea nici o lips. De altIel, tot Scriptura zice n
alt parte: Jai de cei care sunt intelepti in ochii lor i priceputi dup
gandurile lor' (Isaia 5, 21). Deci, si prin aceste vorbe iarsi surp
nesocotinta lor, si le nIrneaz ngmIarea si mndria. ntr-adevr, nimic nu
nIumureaz si nimic nu desparte pe cineva de altii, ca ideea prosteasc de a
se crede c el este desvrsit si nu are nevoie de nimeni. ns Dumnezeu a
ordonat ca noi s avem nevoie unii de altii. Chiar de ai Ii ntelept, tu ai
1581
nevoie si de altul; iar de cumva crezi c nu ai nevoie, atunci singur te-ai
Icut mai nesbuit si mai nedestoinic dect toti oamenii. Un astIel de om
singur s-a izolat de ceilalti oameni; este lipsit de orice ajutor, si n toate
Iaptele lui pctuieste, Ir s se bucure de vreo ndreptare sau iertare din
partea cuiva. Prin necugetarea sa el a ntrtat si pe Dumnezeu mpotriva sa,
si de aceea multe greseli va Iace. Este cu putint, de multe ori, ca chiar cel
ntelept s nu prevad ceea ce trebuie, si, din contr, ca acela mai simplu si
mai naiv s prevad ceva din cele necesare, dup cum de pild s-a petrecut
cu Moise si cu socrul su, cu Saul si cu sluga sa, cu Isaac si cu Rebeca. S
nu crezi c te njosesti avnd nevoie de altul, ci, dimpotriv, Iaptul acesta te
nalt si te Iace mai puternic, te Iace mai strlucit si mai n sigurant.
(Omilii la Epistola ctre Romani a S1antului postol !a;el, omilia XXII, pp.
424-425)
NTELEPCIUNEA (dobndirea ntelepciunii)
,Ca s Iii ntelept, e de ajuns s te temi de Dumnezeu si s ai o
judecat conIorm cu adevrul asupra lucrurilor omenesti. (Despre
creterea copiilor, 87, n vol. Despre Feciorie, pologia ;ietii monahale,
Despre creterea copiilor., p. 427)
NTELEPCIUNEA (lumeasc)
,,Sub numele de boieri sau domni ai veacului acestuia el nu numeste
pe draci, dup cum si nchipuie unii, ci pe cei din dregtorii, pe cei din
stpnii, pe cei ce cred lucrul de disputat, pe IilosoIi, pe ritori, pe logograIi,
Iiindc acestia stpneau, si de multe ori ajungeau demagogi. I-a numit
domni ai ;eacului acestuia Iiindc stpnirea lor nu se ntinde mai departe
de veacul prezent. Pentru aceea a si adogat: care sunt pieritori, deIimnd
prin aceasta IilosoIia si ntelepciunea lumeasc chiar de la cei ce se
ndeletnicesc cu ea, adic de la nimicnicia lor, Iiindc dup ce este si
mincinoas, si nebun, si nu poate aIla nimic Iolositor, cci este slab, apoi
este si de o scurt durat. (Comentariile sau Talcuirea Epistolei intai ctre
Corinteni, omilia VII, p. 63)
NTELEPCIUNEA (lumeasc si cea duhovniceasc)
,,ntunericul pare a Ii mai prielnic dect lumina pentru cei bolnavi de
ochi, si pentru aceea acesti bolnavi se reIugiaz ntr-o camer ntunecoas.
Tocmai aceasta s-a petrecut si cu ntelepciunea cea duhovniceasc.
1582
ntelepciunea lui Dumnezeu li se prea asa-zisilor IilosoIi c este nebunie,
iar cea a lor care cu adevrat era nebunie se credea de dnsii ca
ntelepciune. Dar s-a ntmplat cu dnsii ceea ce s-ar ntmpla cu acela care,
creznd c are ntelepciune si cunostint de corbier, s-ar hotr ca s treac
pe marea cea nemrginit Ir corabie si Ir pnze, si nc ar ncerca s
dovedeasc prin silogisme si rationamente c este cu putint pe cnd un
altul, crezut mai prost dect toti oamenii, s-ar lsa n voia cpitanului, a
corbierilor si a corabiei, si astIel ar cltori n toat siguranta. Si iat cum
pruta prostie a acestuia s-a dovedit mai nteleapt dect ntelepciunea
aceluia. Bun este mestesugul de a crmui o corabie, ns cnd cpitanul
Igduieste mai mult dect poate, apoi atunci este o nebunie. La urma urmei,
orisice mestesug carele nu se mrgineste numai n hotarele sale, nebunie nu
s-ar putea numi. Tot asa si cu ntelepciunea lumeasc. Dac ea ar avea
prietenie cu duhul, ar Ii ntelepciune, dar Iiindc totul si pune n seama ei si
crede c nu are nici o nevoie de ajutorul celeilalte ntelepciuni, apoi s-a Icut
nebunie, desi se prea a Ii ntelepciune.
Pentru aceea apostolul, nIruntnd-o mai nti prin Iapte, la urm a
numit-o nebunie, precum si pe ntelepciunea lui Dumnezeu, numind-o mai
nti dup prerea acelora nebunie, la urm iarsi prin Iapte o arat a Ii
adevrata ntelepciune. Deci dup dovezile date, i era lui Ioarte lesne a pune
pe Iug pe potrivnici si a zice: intelepciune grim intre cei des;ariti. Cand
eu, :ice, cel cre:ut nebun, i cele nebune propo;duind, co;aresc pe cel
intelept, apoi nu l-am co;arit printr-o intelepciune nebun, ci printr-o
intelepciune mai des;arit, i inc cu atat mai mare i mai des;arit, cu
cat aceea se arat mai nebun. Pentru aceea mai nti numind-o asa, dup
cum o credeau atunci aceia, iar mai la urm din Iapte dovedind biruinta ei,
precum si pe aceia dndu-i pe Iat ca nebuni, la urm i-a dat adevratul su
nume, zicnd: Ci grim intelepciunea lui Dumne:eu intre cei des;ariti.
ntelepciune numeste propovduirea si chipul mntuirii prin cruce, iar
ntelepti numeste pe cei ce au crezut. Fiindc aceia sunt desvrsiti, cari stiu
c cele omenesti sunt slabe Ioarte si le trec cu vederea, ca cei ce sunt
ncredintati c nimic nu trebuie a se pune n seama lor, precum erau si
credinciosii. Ins intelepciune nu a ;eacului acestuia. La ce este bun
ntelepciunea lumii, dac ea se nimiceste aici, si mai departe nu merge, ba
chiar si ct st aici nu poate s Ioloseasc cu nimic pe cei ce o au?
(Comentariile sau Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni, omilia VII, pp.
62-63)
1583
NTELEPCIUNEA (omeneasc si cea dumnezeiasc)
,,C scris este. cel ce prinde pe cei intelepti intru priceperea
263
lor,
adic cel ce biruiete pe cei intelepti cu armele lor chiar. Fiindc ei au
Iolosit ntelepciunea spre a nu avea nevoie de Dumnezeu, apoi tocmai prin
aceasta i-a dovedit c nc mai mult au trebuint de Dumnezeu. Cum si n ce
Iel? Pentru c Icndu-se nebuni prin aceast ntelepciune, cu drept cuvnt
au Iost robiti de ea. Cei ce credeau c nu au trebuint de Dumnezeu au ajuns
la atta nevoie de ajutorul lui, nct la urm dovedindu-se c erau mai prejos
dect pescarii si necrturarii, au avut nevoie chiar si de ajutorul acestora.
Prin aceea a spus apostolul c Dumnezeu i-a dobort n viclesugul lor, cci
cnd spune: !ierde-;oi intelepciunea arat c ea nu este bun de nimic, iar
cnd zice: Cel ce prinde pe cei intelepti intru ;icleugul lor arat puterea lui
Dumnezeu.
Dup aceea spune si Ielul cum a dobort-o, adognd o alt mrturie:
Domnul cunoate, :ice, gandurile inteleptilor, c sunt dearte (1 Cor. 3, 20).
Cnd ntelepciunea cea nesIrsit si d o asemenea prere despre dnsii si-i
arat astIel, apoi care alt dovad mai cauti pentru marea lor prostie?
Judectile oamenilor de multe ori cad ca nedrepte, pe cnd judecata lui
Dumnezeu pretutindeni este Ir ponos si neprtinitoare. Deci dup ce le
pune nainte troIeul att de strlucit al judectii celei de sus, la urm
ntrebuinteaz cuvntul mai cu putere, ntorcndu-l de ast dat spre cei
stpniti si zicnd: Drept aceea, nimenea s se laude intru oameni, c toate
ale ;oastre sunt (1 Cor. 3, 21). Iarsi se ntoarce la ideea de dinainte, artnd
c nici n cele duhovnicesti nu trebuie a cugeta lucruri mari, ca unii ce nu au
nimic printr-nsii. Cand deci intelepciunea lumeasc este ;tmtoare, iar
cele duho;niceti nu sunt date de ;oi, :ice, ce cu;ant ai pentru a te luda?
Cnd este vorba de ntelepciunea lumeasc, el zice: Nimenea s nu se
amgeasc, Iiindc cugetau la lucruri vtmtoare, aici ns, Iiindc Iaptul
are n sine un mare Iolos, el ntrebuinteaz cuvntul mai cu blndete, zicnd:
nimenea s se laude. (Comentariile sau Talcuirea Epistolei intai ctre
Corinteni, omilia X, pp. 98-99)
263
Tlcuirea Arhim. Theodosie Athanasiu: Expresia auvoupiu, dup cum arat chiar
etimologia cuvntului (au`v cpov tot lucrul) nu este tradus exact, ci ar trebui s se
;icleug, iar perioada aceasta s Iie: cel ce prinde pre cei intelepti intru ;icleugul lor.
(n.s. 1, p. 98).
1584
NTELEPCIUNEA (se ntovrseste cu trirea duhovniceasc)
,,Iar de zici: Dar oare el n-are minte? apoi ascult de la noi, c nu
are, cci este beat de patim. Chiar de-ar Ii de o mie de ori ntelept, totusi nu
are minte desteapt. Cine era mai ntelept ca David, cnd gria: Cele
neartate i cele ascunse ale intelepciunii tale ai artat mie (Ps. 50, 8)? Dar
cnd a vzut cu ochi nedrepti pe Iemeia ostasului, atunci zicea ceea ce
ptimesc cei ce plutesc pe mare Iurtunoas: Toat intelepciunea lor s-a
cu1undat (Ps. 106, 27), cci avea nevoie de altii cari s-l ndrepte, si nc nici
nu simtea n mijlocul cror rele se gsea. Pentru aceea, plngndu-si pcatele
sale, zicea: Ca o sarcin grea s-a ingreuiat peste mine, imputitu-s-au i au
putre:it ranele mele de ctre 1ata nebuniei mele (Ps. 37, 5-6).
Deci cel ce pctuieste nu are minte, cci este beat si orbit.
(Comentariile sau Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni, omilia XLIV,
p. 472)
NTELEPCIUNEA (necesitatea dobndirii ntelepciunii)
,De vei zice c Ir de ntelepciune poate s petreac cineva, nu spui
adevrul, cci precum o corabie Ir de crm si Ir de corbier nu poate s
treac marea, asa si omul nentelept. Corabia este Ir de crm si Ir de
corbier n viata aceasta si nu stie ce va Iace. Pentru aceea zicea un ntelept:
cel neispitit de carte, vznd nu vede, adic nenvtatul, desi vede, este orb,
cci ntreab-l pe omul nentelept de este suIletul lui muritor sau nemuritor,
de se misc sau nu, de st cerul sau se mut, de este Dumnezeu n trei Fiinte,
ce este Liturghia, preotul, si dac nu stie acestea este orb. Cci suIletul si
mintea sunt care vd si cnd mintea nu pricepe, orb este de tot. (Din vol.
Mrgritarele S1antului Ioan Gur de ur, p. 6)
NTELEPCIUNEA (si evlavia)
,,Cci din vigoarea ntelepciunii se d vigoare evlaviei. (Despre
necunoaterea lui Dumne:eu, cuvntarea IV, p. 85)
NTELEPCIUNEA (si blndetea)
,Aceasta e pricina c Domnul nu ne-a poruncit s Iim numai blnzi,
dar nici numai ntelepti, ci le-a unit pe acestea amndou, ca ele s ajung
virtute, s ai ntelepciunea sarpelui, ca s te Ieresti s nu Iii lovit n ceea ce ai
1585
mai scump; dar s ai si blndetea porumbitei, ca s nu te rzbuni pe cei ce te
nedrepttesc si nici s pedepsesti pe cei ce uneltesc mpotriva ta. Pentru c
iarsi nu-i de nici un Iolos ntelepciunea, dac nu-i adaugi blndetea.
- Dar poate Ii o porunc mai grea ca aceasta? Nu-i de ajuns, oare c
suIerim rul ce ni se Iace?
- Nu, rspunde Domnul. Mai mult; nu-ti ngdui nici s te revolti! Asa
e porumbita!
- Dar o astIel de porunc este ca si cum ai porunci unei trestii
aruncate n cuptor s nu Iie ars de Ioc, ci s sting Iocul.
- S nu ne tulburm! Ucenicii Domnului au mplinit porunca, au dus-o
la bun sIrsit si au artat prin Iaptele lor c au Iost ntelepti ca serpii si blnzi
ca porumbeii. N-au avut alt Iire, ci aceeasi Iire ca si noi. S nu socoteasc,
dar, nimeni c sunt cu neputint de ndeplinit poruncile Domnului! Domnul
cunoaste mai bine dect toti Iirea lucrurilor; stie c slbticia se stinge nu cu
slbticie, ci cu blndetea. (Omilii la Matei, omilia XXXIII, II, n col. PSB,
vol. 23, pp. 408-409)
NTELEPCIUNEA (si simplitatea)
,,Dup cum ntelepciunea unit cu rutatea nu ar mai Ii ntelepciune,
tot asa si simplitatea unit cu prostia nu ar mai Ii simplitate, Iiindc unde
este simplitatea, prostia trebuie s Iug, cum si unde este ntelepciune trebuie
s Iug rutatea. Dup cum nici doItoriile cele amare, si nici cele dulci mai
mult dect trebuie nu Iolosesc, tot asa nici simplitatea prin sine singur, si
nici ntelepciunea nu Iolosesc. (Comentariile sau Talcuirea Epistolei intai
ctre Corinteni, omilia XXXVI, p. 384)
NVTTURA (adevrat si mntuitoare)
,S preIerm divina nvttur tuturor lucrurilor, si s privim orice Iel
de vreme ca proprie pentru nvttura noastr. (Comentar la E;anghelia de
la Ioan, omilia XVIII, 3, p. 91)
,Banii au chipul mpratului, si dac nu au acest chip, nu sunt
adevrati, ci se numesc mincinosi. Tot asa trebuie, ca Iiecare nvttur, pe
care noi se cuvine s o credem, trebuie s poarte ntru sine chipul lui Iisus
Hristos. (Cu;ant la Duminica a 16-a dup cinci:ecime, n vol. !redici la
duminici i srbtori., p. 134)
1586
NVTTURA (nvtturile rele)
,Dup cum nvtturile rele aduc dup ele viat stricat, tot asa si
viata stricat naste de multe ori nvtturi rele. (La cu;antul apostolic.
Nu ;reau s nu titi, 1ratilor, c printii notri toti au 1ost sub nor i toti
prin mare au trecut~~, 6, n vol. Despre schimbarea numelor. Despre
rbdare. Despre milostenie., p. 233)
NVIEREA (trupurilor)
,Scriptura spune: Si i-a pus numele Set, :icand. Mi-a ridicat mie
Dumne:eu alt smant in locul lui bel, pe care l-a omorat Cain (Fac., 4,
25). Uit-te ct de precis este cuvntul ei. N-a spus: Mi-a dat Dumne:eu, ci:
Mi-a ridicat mie. Iat c aici, prin aceste cuvinte, ni se arat n chip obscur
semnele care prevestesc nvierea. Cu alte cuvinte Eva a grit asa: In locul
celui mort, Dumne:eu mi l-a sculat pe acesta. Chiar dac bel a c:ut la
pmant de mana 1ratelui su i a murit, totui puterea lui Dumne:eu mi l-a
ridicat pe acesta in locul celui c:ut. Pentru c nu era nc timpul nvierii,
Dumnezeu n-a ridicat pe cel czut, ci pe altul n locul aceluia. De aceea si
Eva a spus: Mi-a ridicat mie Dumne:eu alt smant in locul lui bel, pe
care l-a omorat Cain. (Omilii la Facere, omilia XXI, III, n col. PSB, vol.
21, p. 248)
,S dispretuim, asadar, moartea, chiar dac nu ne-a sosit timpul moral,
c ne vom muta la o viat cu mult mai bun.
- Dar trupul se stric!
- Tocmai pentru aceasta, mai cu seam, trebuie s ne bucuram c
trupul mort se stric, pentru c ceea ce e muritor piere, dar nu piere Iiinta
trupului. Dac ai vedea c o statuie este dat la topit, n-ai spune ca statuia
piere, ci c se Iace din ea o statuie mai bun. Gndeste tot asa si despre trup
si nu boci!. (Omilii la Matei, omilia XXXIV, IV, n col. PSB, vol. 23, p.
427)
,Pentru aceasta suIletul nostru este nemuritor si trupurile noastre vor
Ii nemuritoare, ca noi s ne bucurm de bunurile vesnice. (Comentar la
E;anghelia de la Ioan, omilia XXXI, 2, p. 150)
,Ce scuz vor avea deci cei ce nu cred n nviere, pentru c noi o
putem vedea n toate zilele si o putem admira n seminte, n plante si chiar n
rspndirea neamului nostru? Trebuie ca mai nti smnta s se strice si s
1587
putrezeasc n pmnt, pentru ca apoi s se ridice si s aduc road. Dar, n
general, cnd Dumnezeu Iace vreun lucru, nu mai este nevoie de mintea
omeneasc, ea trebuie s tac; si n sIrsit, cum ne-a scos pe noi Domnul din
neIiint? Eu crestinilor le vorbesc acum, crestinilor care mrturisesc c ei
cred n Scripturi. Dar vreau s-i mprumut mintii omenesti alt dovad a
nvierii. Printre oameni sunt si buni si ri; cum oare cei ce sunt ri au trit n
bine pn la adnci btrnete si, dimpotriv, cti drepti si-au petrecut viata
lor n mizerie si n necazuri? Cnd deci si n ce vreme va primi Iiecare ceea
ce i se va cuvine dup meritul su, dup Iaptele sale? (.)
Pentru ce nu vreti s Iie o nviere a trupurilor? Oare Dumnezeu n-are
puterea s le nvieze? (.) Cei ce reIuz adevrul nvierii sunt cei ce nu vor
s dea seam de Iaptele lor. Trebuie ca nvierea noastr s Iie asemntoare
cu cea a lui Iisus Hristos (I Cor., 15, 20), cci El este prga si ntiul nscut
din morti (Col., 1, 18). (Comentar la E;anghelia de la Ioan, omilia LXVI,
3, p. 340)
,Toti vor nvia, desigur, ns nu toti spre viat, ci unii spre osnd, iar
altii spre viat. De aceea nici n-a zis Apostolul: ;a in;ia i trupurile ;oastre,
ci: ;a 1ace ;ii i trupurile ;oastre, ceea ce este mai mult dect nvierea, si
care se acord numai celor drepti. Deci spunnd si pricina unei asemenea
cinstiri, zice: prin Duhul Su, Care locuiete in ;oi. Asa c dac vei pleca de
aici Iiind lipsit de harul Duhului, si neavndu-L ntreg, te vei pierde, chiar
de-ai nvia. Cci dup cum El nu va suIeri a Ii predat osndei, vznd atunci
strlucind Duhul ntru tine, tot asa nu va primi ca tu s Iii introdus n cmara
cea de nunt vznd c Duhul este stins n tine, dup cum nu le-a lsat s
intre nici pe acele Iecioare nebune din parabol. (Omilii la Epistola ctre
Romani a S1antului postol !a;el, omilia XIII, pp. 248-249)
,,Dac trupul nostru este mdular al lui Hristos, si dac Hristos a
nviat, apoi negresit c si trupul va urma Capului. (Comentariile sau
Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni, omilia XVII, p. 174)
,,Deci nimeni s nu se ndoiasc de nviere, iar dac cineva se
ndoieste, apoi s se gndeasc la cte a Icut Dumnezeu din ceea ce nu
erau, si atunci va primi si dovada nvierii. Cci n adevr cele Icute deja
sunt cu mult mai preaslvite dect nvierea si purtnd cu ele minunea cea
negrit. n adevr, gndeste-te bine: lund pmnt, l-a Irmntat si a Icut
pe om, pmnt care nu exista mai nainte de aceasta. Deci cum de pmntul
s-a Icut om? Si cum pmntul care nu exista s-a Icut? Cum de au iesit din
1588
pmnt toate Ielurile cele nesIrsite de dobitoace, toate Ielurile de saduri,
Ir vreo durere, Ir ca norii s toarn ap din cer, Ir ca agricultura s se
Ii artat, Ir ca boii sau plugul sau, n sIrsit, orice altceva s Ii ajutat la
Iacerea lor? Pentru aceea chiar din nceput el a Icut ca toate neamurile de
dobitoace si de saduri s apartin pmntului celui nensuIletit si Ir
simtire, pentru ca din capul locului s te nvete pe tine despre nviere. ntr-
adevr, toate acestea sunt mai minunate si mai nepricepute dect nvierea,
Iiindc nu este acelasi lucru a aprinde lumnarea stins si a scoate la iveal
Ioc care nu s-a artat pn atunci; nu este acelasi lucru a ridica casa
drmat si a o scoate la lumin, neIiind pn atunci. Aici, dac nu altceva,
cel putin materia era la ndemn, pe cnd Iiind vorba de nviere, nici mcar
esenta sau Iiinta ei nu se vede. Deci ceea ce pare mai greu a Icut la nceput,
ca astIel tu s primesti de aici ceea ce este mai usor. Si cnd eu zic mai greu,
nu nteleg aceast greutate cu privire la Dumnezeu, ci cu privire la
rationamentele noastre omenesti. Lui Dumnezeu nimic nu-i este cu greu, ci
precum zugravul care a Icut o icoan, cu usurint va Iace mii de acest Iel,
tot asa si lui Dumnezeu i este cu usurint a Iace mii si nenumrate lumi. Si
mai bine zis, precum ti este usor a pricepe lumi nesIrsite, tot asa i este lui
Dumnezeu a le Iace, sau mai drept vorbind, cu mult mai usor. Pentru c tu ti
petreci un timp oarecare Iie chiar ct de scurt n priceperea unui lucru, pe
cnd Dumnezeu nici aceast greutate nu o simte, ci dup cum pietrele sunt
mai grele dect penele cele mai usoare ale psrilor, pe att mintea noastr
este n urm n ceea ce priveste graba cu care Dumnezeu plzmuieste
zidirile. Ai admirat puterea lui la Iacerea pmntului? Acum gndeste-te
iarsi cum a Icut si cerul din ceea ce nu era, cum a Icut stelele cele
nenumrate, cum a Icut soarele si luna, si toate acestea au Iost Icute din
ceea ce nu erau. Si iarsi spune-mi, rogu-te, cum de stau dup ce au Iost
Icute si pe ce anume stau? Ce temelie are cerul, si pmntul pe ce st? Si
dedesubtul pmntului ce este? Ai vzut n ct nedumerire ajunge ochiul
cugetului tu, dac nu vei alerga degrab la credint si la puterea cea
nepriceput a celui ce le-a Icut?
Dar dac voiesti a te gndi si la cele omenesti, ai putea ca s
ntraripezi cte putin cugetul tu. Nu vezi pe olari? Cum din lutul cel Ir
nici o Iorm ei Iac un vas Irumos? Nu vezi pe cei ce topesc pmntul
metalic, cum ti scot pe Iat aurul, Iierul si arama? Nu vezi iarsi pe altii care
Iabric sticla, cum transIorm nisipul ntr-un corp tare si transparent? S mai
spun de cei ce argsesc pieile, de cei ce vpsesc hainele n Iorma porIirei
mprtesti, cum n locul unei haine, prin vpsire si pun n Iat alt hain?
S mai spun de nasterea noastr? Oare mai nti nu se vars n mitra Iemeii
1589
putin smnt Ir Iorm? Deci de unde si cum se Iace acolo nluntru o
astIel de nchegare si alctuire deplin a omului? Dar cu grul ce se petrece?
Oare nu se arunc n pmnt gruntele gol? Oare nu putrezeste dup ce a
Iost aruncat n pmnt? Deci de unde spicul, paiul si celelalte toate? Oare nu
se vede de multe ori cum o mic smnt de smochin czut pe pmnt, n
scurt timp a Icut rdcin si ramuri si a dat si rod? Apoi dac toate acestea
le primesti cu cugetul tu si nu le mai cerni, cum de numai lui Dumnezeu i
ceri cuvnt si pare c te ndoiesti c el va preIace trupul nostru? Dar cum pot
Ii acestea vrednice de iertare? (Comentariile sau Talcuirea Epistolei intai
ctre Corinteni, omilia XVII, pp. 174-176)
,,S nu v ndoiti de nviere, Iiindc atunci veti Ii departe de ndejdea
viitoare. Si care este cuvntul cel ntelept al celor mpotriv-gritori, sau mai
drept vorbind, care este prostia lor? Si cum, :ic ei, ;a mai in;ia trupul, dup
ce s-a amestecat cu pmantul i s-a 1cut pmant, i dup ce su1letul s-a
desprtit de el i s-a strmutat in alt parte? Tie ti se pare acest lucru cu
neputint, nu ns si ochiului celui neadormit, cci aceluia toate sunt cu
putint. Tu nu vezi legtura care este ntre trup si suIlet, pe cnd Dumnezeu
toate le stie. Tu nu stii ce este n inima aproapelui tu, pe cnd Dumnezeu
toate le cunoaste. Deci dac nu crezi c Dumnezeu toate le nviaz, apoi nu
vei crede nici c el cunoaste cele din cugetul tu, cci acestea nu se vd
desi Iiind vorba de trup, apoi materia este vzut, cu toate c putrezeste, pe
cnd cele din cugetul omului nu se vd. Dar dac el cunoaste cele nevzute
cu toat amnuntimea, apoi nu va vedea pe cele vzute si nu va desprti cu
usurint trupul? Negresit c asa este.
Deci nu te ndoi de nviere, Iiindc credinta aceasta ndoielnic este
drceasc. Si diavolul ncearc nu numai ca tu s nu crezi n nviere, dar nc
ca s te nstrinezi de Iaptele cele bune si s te pierzi. Omul care nu crede n
nviere, care nu o asteapt si nici nu crede c are a da seam de Iaptele sale,
nu se va ndeletnici cu virtutea, si nendeletnicindu-se cu virtutea, nu va
crede n nviere. Amndou acestea se trag una din alta, rutatea din
necredint si necredinta din rutate. Cugetul necredinciosului Iiind ncrcat
cu multe rutti si temndu-se de rsplata viitoare, apoi el nu voieste a-si
cstiga mngierea spre ceva mai bine prin schimbarea lui, ci voieste mai
bine a se odihni n liniste prin necredint. Dac tu spui c nu este nviere,
nici judecat, apoi si acela va zice: !rin urmare, nici eu nu ;oi da seam de
cele ce am indr:nit a 1ace. Dar ce zice Hristos? J amgiti, netiind
Scripturile, nici puterea lui Dumne:eu (Mt. 22, 29). Nici n-ar Ii Icut
Dumnezeu attea, dac ar Ii Iost ca s nu mai nviem noi, ci s putrezim si s
1590
pierim cu totul; nu ar mai Ii Icut cerul acesta ce se ntinde deasupra noastr,
nu ar Ii asternut pmntul sub picioarele noastre, si nici celelalte toate nu le-
ar mai Ii Icut numai pentru viata aceasta att de scurt. Dar dac toate
acestea sunt pentru viata de acum, apoi ce nu va Iace pentru cea viitoare? Si
dac nu va Ii viata viitoare, apoi atunci noi suntem cu mult mai prejos si mai
necinstiti dect zidirile cele Icute pentru noi. Cci si cerul, si pmntul, si
marea, si rurile sunt mai statornice dect noi, ba chiar si unele din
necuvnttoare, ca de pild vulturul si eleIantul si altele multe, care se
bucur de un timp mai ndelungat n viata aceasta. Viata noastr ns este si
scurt si dureroas, nu ca a acelora, lung si lipsit de griji si de suprri.
Deci ce, spune-mi, oare pe robi i-a Icut mai buni dect pe stpni? Nu,
rogu-v, s nu gnditi de acestea. Nu-ti srci, omule, cugetul cu astIel de
gnduri, nici s Iii nebgtor de seam de bogtia lui Dumnezeu, avnd un
astIel de Stpn. (Comentariile sau Talcuirea Epistolei intai ctre
Corinteni, omilia XVII, pp. 176-177)
,,Murind (Hristos n.n.) pentru pcatele noastre, El s-a sculat din
morti, c este prg (nceptur) a celor adormiti etc. Cci prga (nceptura)
cui ar putea Ii prg, dac nu a celor sculati din morti? Deci cum nu se vor
scula din morti? Si dac nu se vor scula, pentru ce atunci s-a sculat Hristos?
Pentru ce a venit n lume? Pentru ce a mai luat trup omenesc dac nu urma a
nvia acel trup? Cci el nu avea nevoie de trup, ci l-a luat numai pentru
noi. (Comentariile sau Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni, omilia
XXXIX, p. 419)
,,Dac trupul nu nviaz, atunci suIletul rmne nencununat si aIar
de Iericirea cea din ceruri; iar dac este asa, apoi atunci nu ne vom bucura de
nimic, si dac nu ne vom bucura de nimic, atunci rsplata este n viata de
acum. (Comentariile sau Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni, omilia
XXXIX, p. 421)
,,. mai ticloi decat toti oamenii suntem. Adic dac dup attea
munci si necazuri, si mii de suIerinte, am ajunge s cdem din attea
buntti Igduite, si cele ale noastre au stat numai n cele de aici, apoi
suntem cei mai ticlosi dintre oameni, cci toate cele ale nvierii s-au
rsturnat. Asa c si de aici se vdeste c vorba lui nu este pentru pcate, ci
pentru nvierea trupurilor, pentru viata de acum si cea viitoare.
1591
Iar acum Hristos s-a sculat din morti, inceptur (parg celor
adormiti s-a 1cut (1 Cor. 15, 20). Artnd deci toate relele ce urmeaz din a
nu crede n nviere, la urm repet iarsi vorba, si zice: Iar acum Hristos s-
au sculat din morti, necontenit adognd cuvintele din morti, ca astIel s
astupe gurile ereticilor, inceptur (parg celor adormiti s-au 1cut. Deci
dac el este prg sau nceptur, apoi va trebui s nvieze si acestia. Dac el
ar Ii vorbit aici de nviere ca de izbvirea de pcate si Ir de pcat
nimenea este apoi atunci cum vor Ii unii dup voi cari vor nvia? Ai vzut
c vorba lui este de nvierea trupurilor? Si ca aceasta s o Iac vrednic de
credint, ntruna aduce pe Hristos la mijloc, ca pe cela ce a nviat cu trupul.
(Comentariile sau Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni, omilia XXXIX,
pp. 421-422)
,,Dar dac cineva ar Ii n nedumerire, c dac apostolul vorbeste de
nviere, apoi pentru ce oare nu a adus la mijloc trupurile cele nviate pe
timpul Domnului, am putea spune c acesta nu era o dovad pentru nviere.
Cci pe cei nviati a-i arta iarsi murind, aceasta nu ar Ii putut Ii dovad
celui ce vrea s dovedeasc c la urm se va surpa si moartea. Pentru aceea a
si spus c se va surpa la urm, ca nicidecum s bnuiesti c ea va mai nvia.
Cci rul Iiind dobort, apoi cu att mai mult moartea va nceta s mai
Iiinteze. De altminteri, nici nu mai poate Ii vorba ca, dac izvorul a secat,
apoi rul ce curgea dintr-nsul s mai Iiinteze, si ca, dac rdcina a Iost
smuls cu totul, rodul s rmn n Iiint. (Comentariile sau Talcuirea
Epistolei intai ctre Corinteni, omilia XXXIX, p. 429)
,,Apostolul ti arat c si nvierea trupurilor este vrednic de credint,
cci dac pcatul a adus moartea, apoi atunci cnd rdcina a Iost uscat, nu
mai trebuie a te ndoi deIel de pierderea Iructului. Pentru aceea spunnd mai
nti de iertarea pcatelor, la urm mrturisesti si de nvierea mortilor de la
aceea Iiind adus la aceasta. Apoi Iiindc numai numele nvierii nu ajunge
spre a arta totul cci multi nviind din morti, s-au dus iarsi (au murit
iarsi) ca si cei din legea veche, ca si Lazr, ca si cei din timpul cnd Hristos
se gsea pe cruce porunceste a spune c crezi n viata vesnic, ca astIel s
nu bnuiesti deIel c dup acea nviere va mai Ii moarte. (Comentariile sau
Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni, omilia XL, p. 437)
,,!entru ce dar ne primefduim i noi in tot ceasul? Chiar de ar ;oi
cine;a s 1ac aceasta pentru sla; deart, totui o dat, poate i de dou
1592
ori ar 1ace-o, ins nu in toat ;iata, ca noi, cci noi intreaga noastr ;iat
am petrecut-o spre aceasta.
In toate :ilele mor, m fur pre lauda ;oastr, care am intru Hristos
Iisus Domnul nostru, ntelegnd prin zicerea laud, procopseala lor, sporul
ce-l Icuser n credinta Crestineasc. Apoi Iiindc a artat c sunt multe
primejdii prin care dnsii trec, ca nu cumva s se cread c el spune aceasta
oItnd, de parc ar zice: Nu numai c nu m intriste: pentru aceasta, ci inc
m i bucur c ptimesc de acestea pentru ;oi. Deci indoit trebuie a m
mandri. i c pentru ;oi m primefduiesc, in acelai timp i pentru c ; ;d
sporind. Dup aceea el Iace ceea ce obisnuieste peste tot locul, adic dup ce
a vorbit lucruri mari, la urm pe toate le pune n seama lui Hristos.
Dar oare cum moare n Iiecare zi? Cu buna lui voire si Iiindc era
pregtit spre aceasta. Si pentru ce vorbeste asa? Urzind si prin asemenea
cuvinte ideea de nviere a mortilor. Cine ar pre1era, :ice, ca s indure atatea
primefdii, ne1iind in;iere i nici ;iata ;iitoare? Dac cei ce cred in in;iere,
i de-abia s-ar primefdui pentru dansa dac nu ar 1i destul de ;itefi, apoi cu
atat mai mult cel ce nu crede nu ar pre1era s su1ere atatea primefdii, i inc
atat de cumplite. Dar tu priveste cum cte putin el a Icut ntinderea si
sporirea ideii, cci dup ce a spus ne primefduim, a adogat ndat: in tot
ceasul, apoi in toate :ilele, apoi c nu numai ne primefduim, ci si mor.
Mai departe apoi el arat si ce Iel de primejdii a ndurat, zicnd astIel:
De m-am luptat ca un om cu 1iarele in E1es, ce 1olos imi este? (1 Cor. 15,
32). Dar oare ce va s zic: De m-am luptat ca un om? Adic cat mi s-a
cu;enit ca om, m-am luptat cu 1iarele, cci ce este dac Dumne:eu m-a rpit
din acele primefdii? Incat cel ce mai ales este dator a se ingrifi de danii
sunt eu, care am indurat atatea primefdii i nu am primit nici o rsplat.
Dar dac nu ;a 1i timp de plat, ci toate cele ale noastre sunt mrginite
numai pentru timpul de 1at, apoi atunci noi suntem in mare pagub. Cci
;oi a-ti cre:ut 1r nici o primefdie, in ;reme ce noi in 1iecare :i suntem
s1aiati. (Comentariile sau Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni, omilia
XL, pp. 438-439)
,,A nu crede n nviere este a nu cunoaste puterea cea nebiruit a lui
Dumnezeu si care este destoinic spre toate, Iiindc dac din cele ce nu sunt
a Icut cele ce sunt, apoi cu att mai mult pe cele putrezite va putea s le
readuc la viat. (Comentariile sau Talcuirea Epistolei intai ctre
Corinteni, omilia XL, p. 440)
1593
,,Aceia ziceau: Nu ;a in;ia, 1iindc a murit, iar el ntorcnd vorba pe
dos, zice: Si cu toate acestea, dac nu ar muri, nu ar in;ia, i deci pentru
aceea in;ia:, 1iindc moare. Dup cum Hristos a artat-o aceasta destul de
lmurit, zicnd: Gruntul de grau, c:and in pmant, dac nu ;a muri, el
singur rmane, iar de ;a muri, mult road aduce (In. 12, 24, tot asa si
Pavel lundu-si pilda tot de acolo (.), artnd c nu Iirea pmntului Iace
aceast nviere, ci c singur Dumnezeu Iace totul. (Comentariile sau
Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni, omilia XLI, p. 445)
,,Dac a pctui este pricina mortii, iar Hristos venind, a dezlegat
pcatul, si pe noi ne-a izbvit de dnsul prin botez, si c mpreun cu pcatul
a ncetat si legea pentru ce te mai ndoiesti la urm despre nviere? Cum si
de unde va mai avea putere moartea a stpni? De la lege? Dar aceasta a Iost
desIiintat. De la pcat? Dar si pcatul a Iost desIiintat. (Comentariile sau
Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni, omilia XLII, p. 456)
,Cum apoi, ceea ce este striccios, ceea ce este muritor, va Ii nghitit de
viat? El nu a zis doar: !entru ca s 1ie inghitit trupul cel muritor de trupul cel
nemuritor, ci pentru ca cel muritor (stricciunea s se inghit de ;iat. Dar
aceasta numai atunci se petrece, cnd va nvia acelasi trup; dac ns l lasi pe
acesta si-ti Iuresti un altul, apoi atunci nu mai este nghitit stricciunea, ci
rmne aceeasi. Pentru aceea nu se petrec lucrurile asa, ci trebuie ca
stricciosul acesta, adic trupul, s se mbrace ntru nestricciune. Trupul este
un mijloc, acum gsindu-se n aceasta, iar atunci n aceea; si pentru aceasta n
cel dinti, sau mai bine zis n Iorma lui cea dinti se va nItisa atunci, Iiindc
altminteri nestricciunea nu-l poate slobozi din stricciune. Nu poate
stricciunea pe nestricciune a moteni (1 Cor., 15, 50), zice, Iiindc atunci
cum ar putea Ii nestricciunea? Ci dimpotriv, stricciunea este nghitit de
viat si, prin urmare, viata biruieste pe stricciune, iar stricciunea pe viat
niciodat. C dup cum ceara se topeste de Ioc, iar dnsa niciodat nu poate
stpni sau nimici puterea Iocului, tot asa si stricciunea se topeste de
nestricciune si piere, iar aceasta nu poate niciodat a o stpni pe aceea.
(Talcuiri la Epistola a doua ctre Corinteni, omilia X, pp. 105-106)
,Cci cu acest trup va veni (Hristos n.n.) s judece lumea, avndu-l
ntreg si neptimitor. Ctre care si noi vom psi, Icndu-se trupurile noastre
asemenea cu trupul slavei Lui. (Talcuiri la Epistola a doua ctre Corinteni,
omilia XI, p. 111)
1594
,Iat c Iirul (bobul de gru n.n.) aruncat n snul pmntului
putrezeste, ns nviaz. Acum tu priveste minuni contrare si una pe alta
biruind: minunat lucru este de a nu putrezi bobul de gru, ns mai minunat
nc este de a putrezi, si din putred s nvieze. Unde sunt acum cei ce
brIesc, necreznd n nviere si zic: cum se ;a putea lipi osul acesta de
acela? Unde sunt cei ce iau aceste credinte drept mituri? Spune-mi, te rog:
Cum s-a ridicat Ilie la cer pe o crut de Ioc? Cci Iocul are obiceiul s ard,
nu s se ridice la cer. Cum de trieste de atta timp? n ce loc este el? De ce
oare s-a petrecut Iaptul acesta asa? Unde s-a mutat Enoh cu trupul? Si acolo
se bucur oare aceeasi hran ca si noi? Si ce-l mpiedic de a Ii aici pe
pmnt? Poate nu se bucur de hran? Si de ce s-a mutat? (Comentariile
sau Explicarea Epistolei ctre Coloseni, omilia V, p. 64)
,nvierea se va petrece ntr-o cirt si n clipeala ochiului.
(Comentariile sau Explicarea Epistolei I ctre Tesaloniceni, omilia VIII, n
vol. Comentariile sau Explicarea Epistolei ctre Coloseni, I i II
Tesaloniceni, p. 239)
,C nvierea va Ii pentru toti deopotriv, pctosi si drepti, si pentru
toti va sta Hristos de Iat judecnd. Cuget, deci, ce Iel vor Ii atunci cei
tristi, cei scrbiti, cei trasi n Ioc, cnd vor vedea pe ceilalti ncununati.
(Comentariile sau Explicarea Epistolei ctre E;rei, omilia XXXI, p. 363)
,Multi au nviat si din nou au murit precum Lazr, la Iel si trupurile
sIintilor. Dar acum nu este asa, ci n nviere gsesti neputrejune, dntuire
mpreun cu ngerii, ntmpinarea Fiului lui Dumnezeu pe nori i aa
totdeauna cu Domnul ;om 1i, izbvirea de moarte, libertatea Iat de pcat,
omorrea mortii. (Din vol. Despre Rai i Scriptur. Despre iubirea lui
Dumne:eu pentru noi. Despre Se:ut-a Imprteasa de-a dreapta Ta~~,
p. 47)
,nvierea va Ii obsteasc, a tuturor oamenilor, si a celor credinciosi si
a celor necredinciosi. De aceea, ca nu cumva, la auzul acestor cuvinte, s
socotesti c va Ii o judecat nedreapt si s nu spui n sineti: Ce inseamn
asta? Eu cel ;rednic, cel ce am indurat i m-am chinuit atat in;ie:, i in;ia:
la 1el i se bucur de aceeai cinste i elenul, i necredinciosul, i cel ce s-a
inchinat idolilor, i cel ce n-a cunoscut pe Hristos? Deci, ca s nu te tulburi
spunnd acestea, ascult ce spune Pavel: Numai de ;om 1i gsiti imbrcati,
nu goi (II Cor., 5, 3).
1595
- Dar cum poate Ii gsit gol cel mbrcat cu nestricciunea si cu
nemurirea?
- Cum? Dac va Ii lipsit de slav si de ndrznirea cea ctre
Dumnezeu. Si trupurile pctosilor vor nvia nestriccioase, ca s ard
vesnic. Si pentru c Iocul acela este nestins, el are nevoie de trupuri care nu
sunt mistuite de Ioc niciodat. (Cu;ant despre in;ierea mortilor, VIII, n
vol. !redici la srbtori imprteti i cu;antri de laud la s1inti, p. 133)
,,Domnul intru porunc, cu glasul arhanghelului, se ;a pogori din cer
(II Tes. 4, 15). Asadar la nviere, ngerii vor aduna pe cei drepti, si adunati
Iiind, vor Ii rpiti n nori, iar acest lucru se va Iace ntr-o clip.
Dar la ce slujesc trmbitele si sunetele? Spre desteptare, spre artare
de bucurie, dar si spre artarea durerii celor osnditi. Vai nou n acea zi
nIricosat ! (Cu;antare despre E;anghelia de la Matei, n vol. Omilii la
!ostul Mare., pp. 114-115)
,Soarele merge ntr-adevr la o mare nltime, dar este totusi pieritor,
pe cnd trupurile celor bineplcuti lui Dumnezeu se vor mbrca cu o slav
att de mare, c ochii acestia de carne nu pot cta la ea. Dumnezeu a avut
grij s ne dea si n Vechiul Testament si n Noul Testament unele semne
slabe, unele urme slabe ale strlucirii trupurilor dreptilor. AstIel, n Vechiul
Testament, Iata lui Moise, la coborrea de pe muntele Sinai, strlucea de o
slav att de mare, nct ochii israilitenilor nu-l puteau privi (Ies., 34, 29-
30); iar n Noul Testament, Iata lui Hristos strlucea pe Muntele Taborului
mai mult dect a lui Moise (Luca 9, 32). (Ctre o 1emeie rmas ;du; de
tanr, 3, n vol. Despre Feciorie, pologia ;ietii monahale, Despre
creterea copiilor., p. 153)
,Pentru aceasta mai vrtos s te bucuri si s nu-ti Iaci voie rea, c si
cel ce vrea s nnoiasc vreo cas veche, nti scoate pe cei ce sed n ea, si
atunci ncepe a strica casa si a o zidi a doua oar, Icnd-o mai Irumoas ca
nainte si celor ce sedeau n ea nici un ru nu le-a Icut, ci nc mai bine le
pare si se bucur. Asa Iace si Dumnezeu, scoate nti suIletul din trup ca
dintr-o cas veche, ca s-i zideac alta mai luminat suIletului si cu mai
mult cinste si laud l bag n cel mai luminat trup. (Din vol.
Mrgritarele S1antului Ioan Gur de ur, p. 115)
,Si Dumnezeu, n lucrurile zilnice, nu execut El precis chiar
acest lucru al nvierii? Cum se nasc, se rspndesc, se coloreaz
plantele? Aceast Iloare att de gratioas att de parIumat, de unde
1596
vine ea? Cum o produce Dumnezeu pe ea? Dintr-un germene de
neptruns. Un grunte Ir Iorm aruncat n pmnt; acolo se
elaboreaz nvierea lui n cursul Irigului iernii si la soarele primverii
acesta va Ii o plant nverzit si nIlorit. Asa Iace El cu cenusa
noastr, germene misterios, care la primele raze ale soarelui vesniciei
va aprea ntr-un trup splendid si nemuritor. (Din vol. Bogtiile
oratorice, p. 140)
,ntelegem noi ncoltirea unui grunte de gru? Apoi, ridicndu-
ne n ordinea supranatural, ntelegem noi nasterea Iecioreasc a
Cuvntului ntrupat?
Asa contemplnd Iaptele divine care sunt sub ochii nostri si care
ntr-un sens, sunt mai admirabile nc dect nvierea noastr, s
ncetm de a vorbi despre imposibilitate. Dac Dumnezeu a Icut mai
mult, nu este nebunie a pretinde c El nu poate putinul? (Din vol.
Bogtiile oratorice, p. 140)
,Obiectia zice: cum s scot dintr-un germene imperceptibil un
trup slvit? ns noi cum scoatem dintr-o cremene Ilacra care rmne
nevzut n ea? Noi atingem aceast piatr, o scnteie iese din ea si din
aceast scnteie Iacem s se nasc un incendiu vast. Aceste Ilcri
uriase nu vin dintr-o cremene obscur? Acest incendiu n-are el ca
punct de plecare un germene imperceptibil? Noi Iacem aceea si
Atotputernicul n-ar avea aceeasi putere? (Din vol. Bogtiile
oratorice, p. 141)
,Din legea veche a revelatiei, nvierea noastr viitoare este att
de explicit nct Iov, n snul greuttilor lui de nesuIerit, si pune n
nviere toat puterea de a le ndura si strig cu triumI: In :iua cea din
urm eu ;oi in;ia! David cnt slvile acestei rennoiri viitoare.
Ezechiel contempl slava mreat. Lumea veche trieste n aceast
ndejde sublim. Cnd aprea Iisus Hristos, vestea devine mai
luminoas, promisiunea mai explicit si mai solemn, nvierea Iace
Iondul, temelia tuturor nvtturilor lui Hristos, si de mai multe ori El
a descris-o n mod mret.
Aceast dogm mare este reculeas de apostolii Si care predic
lumii ntregi nvierea trupului. Biserica Iace din ea un articol n
Simbolul ei; martirii si sIrsesc n aceast ndejde curajul de a-si da
trupul lor la chinuri si la moarte. Si Ir aceast asigurare cum s
concepi n ceea ce pgnii numeau nebunia lor de nespus? Cine sunt de
1597
1apt s1intii martiri? Cei ce au a;ut ndefdea sigur a in;ierii. Cnd
aceast eroic mam a Macabeilor ndemna pe Iiecare din Iiii ei s
rmn tare n chinuri si-i vedea murind de bucurie sub ochii ei, ce o
sustinea dac nu dumnezeiasca promisiune a unei nvieri slvite? Si n
cursul veacurilor, ce i-a sustinut pe sIinti si pe eroii crestinismului, ce
i-a Icut nvingtori ai iadului, ai lumii si ai lor nsisi? Ce? Ndejdea
unic n nviere. (Din vol. Bogtiile oratorice, p. 142)
,Noi vom nvia n mod sigur Iiindc Iisus Hristos a nviat n mod
sigur; nvierea Lui o presupune pe a noastr, sau mai curnd a noastr
este cuprins n a Lui. (Din vol. Bogtiile oratorice, p. 143)
,Dac Dumnezeu ne-a creat, aceasta n-a Icut-o pentru a ne
distruge. Dac El ne-a dotat n mod mret, aceasta n-a Icut-o pentru
ca noi s sIrsim n mizeria vesnic si n neIiint. Dac Cuvntul Lui
S-a 1cut trup si a intrat n Iamilia omeneasc, slvind sngele nostru
n contact cu al Su, aceasta a Icut-o nu pentru a da unei stricciuni
Ir ndejde aceast umanitate al crei membru s-a socotit El demn s
devin.
ns s le dm acestor consideratii ultima lor Iorta. Acestea sunt
adevrate arvune ale nvierii, adevrate ancore ale slavei noastre
viitoare, pe care Dumnezeu ne-a repartizat-o de pe acum. Ei ce!
Dumnezeu va nimici aceast carne pe care harul si tainele nu nceteaz
acum s-o slveasc? Aceste trupuri peste care curge apa rensctoare a
botezului, pe care uleiul sInt le sIinteste si le ndumnezeieste; aceste
trupuri din care Euharistia mai ales si Iace sanctuar, pe care carnea
divin le umple cu ungerea ei, pe care-o ptrunde sngele divin, pe
care le locuieste Duhul SInt, pe care harul Lui le nnobileaz si le
transIorm, aceste trupuri pe care Dumnezeu le ia att de mret n
posesiune, El le va lsa apoi ca o prad a unei morti vesnice? El n-ar Ii
construit palate att de Irumoase dect pentru a le distruge apoi si a
Iace din ele ruine mizerabile si urte? Nu! S cunoastem mai bine
ntelepciunea divin, si mretiile prezente ale trupurilor noastre si din
ele s scoatem concluzia ndrzneat despre slava lor viitoare. (Din
vol. Bogtiile oratorice, p. 145)
,Si dac vrem n particular s ne Iacem o idee despre strlucirea
cu care va mbrca trupurile nvierea, s mergem pentru moment la
Tabor s contemplm aici transIigurarea trupului Omului-Dumnezeu.
nc aceast slav era acomodat la slbiciunea ochilor muritori; ns
1598
ce este ea n sine nssi, ce este ea n cer, unde o contempl ochi
nemuritori? Ori noi o stim, noi vom nvia dup modelul Omului-
Dumnezeu nviat; vom rembrca slava Lui si vom strluci din propria
lui Frumusete. (Din vol. Bogtiile oratorice, p. 147)
NVIEREA (trupurilor - credinta n nvierea trupurilor)
,Cel care crede ns n nviere, cu sigurant se va sili s triasc n
aceast viat cu bun luare-aminte, pentru a putea s se bucure de bunttile
cele vesnice. (Omilii la Epistola ctre Filipeni, omilia a VII-a, p. 126)
,Dar sunt unii care se ndoiesc de acest Iapt, Iiindc nu cunosc pe
Dumnezeu. ns, ce este mai usor? Spune-mi: a aduce la viat din ceea ce nu
este, sau a nvia iarsi ceea ce murise? (Comentariile sau Explicarea
Epistolei I ctre Tesaloniceni, omilia VII, n vol. Comentariile sau
Explicarea Epistolei ctre Coloseni, I i II Tesaloniceni, p. 232)
,Si dup cum atunci cnd nu credem n nviere ne irosim viata, ne-o
umplem cu mii si mii de rele si ne-o ntoarcem pe dos, tot astIel, cnd
credem n nviere, credinta aceasta ne d temeiuri puternice despre purtarea
de grij a lui Dumnezeu, ne Iace s ne ngrijim mult de virtute, s Iugim cu
toat graba de pcat si ne umplem toat viata de liniste si pace. (Cu;ant
despre in;ierea mortilor, I, n vol. !redici la srbtori imprteti i
cu;antri de laud la s1inti, p. 116)
,nrdcineaz n suIletul tu nvttura spre nviere, pentru ca, dac
esti bun, dar ncercat de necazuri si suIerinte, s ajungi mai bun, dobndind
mai mult rvn prin ndejdile cele viitoare; dac esti ru, s te lasi de
rutate, Icndu-te mai ntelept prin Irica pedepsei ce va s Iie. (Cu;ant
despre in;ierea mortilor, I, n vol. !redici la srbtori imprteti i
cu;antri de laud la s1inti, p. 118)
,S nu-mi spui: Cum poate s in;ie trupul i s afung nestriccios?
Cnd lucreaz puterea lui Dumnezeu, ntrebarea: cum s nu se pun. Dar
pentru ce vorbesc eu de Dumnezeu? S vorbesc cu tine. Chiar pe tine te-a
Icut Dumnezeu Ictor al nvierii. Faci si tu s nvie cele din jurul tu cu
ajutorul semintelor, al artelor si meseriilor, al materiilor ce au metale.
Semintele dac n-ar muri mai nti, dac n-ar putrezi, dac nu s-ar strica, n-
ar naste spicul. Deci, dup cum atunci cnd vezi bobul putrezit si
descompus, nu te ndoiesti de nvierea bobului, dimpotriv tocmai asta-ti d
1599
cea mai strlucit dovad c va nvia cci dac n-ar putrezi si nu s-ar
strica, nici n-ar nvia -, tot asa gndeste si despre trupul tu. Cnd vezi, dar,
stricciunea, atunci, mai cu seam, IilosoIeaz despre nviere. (Cu;ant
despre in;ierea mortilor, VII, n vol. !redici la srbtori imprteti i
cu;antri de laud la s1inti, pp. 131-132)
,Mesterii n lucratul aurului iau pmntul auriIer, l arunc n cuptorul
topit si scot aurul. La Iel, alti mesteri, dac amestec nisip cu alte materii,
Iac sticl. Te ntreb: Nu va putea Iace harul lui Dumnezeu ce Iace puterea
Iocului? Care om, din cei care au putin minte, ar spune asta? Gndeste-te
cum te-a Icut pe tine la nceput si n-o s te mai ndoiesti de nviere. N-a luat
oare pmnt si te-a plsmuit? Si ce-i mai greu: s Iaci din pmnt carne,
vine, oase, piele, Iibre, nervi, artere, mruntaie, mdularele cele gingase,
ochi, urechi, nas, mini, picioare, si Iiecruia din aceste mdulare s-i dai si
o lucrare proprie lui, si una comun cu celelalte mdulare, sau s Iaci
nemuritoare pe cele ajunse striccioase? Nu vezi c pmntul este de un
singur Iel, iar trupul este Ielurit si cu multe nItisri, si n ce priveste
culoarea, si n ce priveste nItisarea, si n ce priveste Iiinta, cu un cuvnt n
totul? Te ntreb: cum te mai ndoiesti de cele viitoare?
Dar pentru ce trebuie s vorbesc de trupuri? Te ntreb: Cum a Icut
Dumnezeu nenumrate puteri ceresti, popoare de ngeri, arhangheli, cetele
cele mai de sus de acestia? Eu nu pot spune cum le-a Icut, ci att, c I-a Iost
de ajuns s voiasc numai. Acum, dac a Icut att de multe ostiri de ngeri,
te ntreb: nu va putea nnoi trupul cel stricat, nu-l va putea ridica la o
vrednicie mai mare? Cine-i att de nesimtit s se ndoiasc de asta si s
tgduiasc nvierea? Dac nu nvie trupul, nu nvie omul, cci omul nu-i
numai suIlet, ci suIlet si trup. Asadar, dac nviaz numai suIletul, nviaz
numai jumtate din om, nu omul n ntregime. De astIel la suIlet nici nu se
poate vorbi propriu-zis de nviere, cci nviaz numai ceea ce a czut, si s-a
descompus, iar suIletul nu se descompune, ci trupul. (Cu;ant despre
in;ierea mortilor, VII, n vol. !redici la srbtori imprteti i cu;antri
de laud la s1inti, p. 132)
,Dar dac esti mai slab si vrei s ai si o alt dovad si o garantie
despre nvierea ce va s Iie, apoi si pe aceasta ne-a dat-o cu drnicie
Dumnezeu, trimitndu-ne din belsug harul Duhului. De aceea si Pavel,
pentru ca s Iac vrednic de credint nvttura despre nviere, dup ce a
dovedit-o cu nvierea lui Hristos si cu aceea c Dumnezeu este Creator, a
adugat si dovada aceasta, spunnd c Dumnezeu ne-a dat si arvun, nu de
bani, nici de aur si de argint, ci arvuna Duhului. Iar arvuna este o parte dintr-
1600
un ntreg si o ncredintare pentru ntreg. Dup cum n nvoieli cel ce a primit
arvuna are ncredere pentru ntreg, asa si tu, o dat ce ai luat arvuna Duhului,
adic darurile Duhului, nu te mai ndoi de bunttile gtite. Tu, care nviezi
mortii, care vindeci orbii, care cureti leprosii, care tmduiesti bolile, care
pui capt mortii, care poti Iace attea si attea Iapte mari n trupul acesta
pieritor si muritor, ce iertare vei avea de te ndoiesti de nviere? Dac n-a
venit nc timpul rspltirii, ci ne aIlm nc n vremea luptelor, si
Dumnezeu ne-a rspltit cu attea cununi, gndeste-te cte buntti ti va da
n vremea rspltirilor.
Iar dac-mi va spune cineva: Dar nu ;edem c se 1ac acum aceste
minuni i nici noi nu a;em o atat de mare putere, i voi rspunde:
Nu intereseaz dac aceste minuni s-au Icut acum sau s-au Icut
nainte. C aceste minuni s-au Icut de Apostoli, o mrturisesc Bisericile din
toat lumea, popoarele, orasele si neamurile care alearg la cei nenvtati, la
pescari. C n-ar Ii biruit lumea nenvtatii, sracii, srmanii, pescarii, dac
nu le-ar Ii stat n ajutor minunile.
Dar nici tu nu esti lipsit de harul Duhului, ci nc si acum rmn multe
semne ale darului aceluia, cu mult mai mari si mai minunate chiar dect
minunile nsirate mai sus. Nu-i acelasi lucru a nvia un trup mort si a izbvi
din moarte un suIlet omort de pcate. Si asta se Iace prin Botez. Nu-i
acelasi lucru a izgoni bolile din trup si a lepda povara pcatelor. Nu-i
acelasi lucru a da lumin unui ochi lipsit de lumin si a lumina cu lumin un
suIlet ntunecat. De n-ar Ii si acum arvuna Duhului, n-ar Ii Botezul, n-ar Ii
iertarea pcatelor, n-ar Ii dreptatea si sIintenia, n-am Ii primit nIierea, nu ne-
am bucura de Taine. (Cu;ant despre in;ierea mortilor, VIII, n vol. !redici
la srbtori imprteti i cu;antri de laud la s1inti, pp. 134-135)
,Fr credinta n nviere aceste lucruri nu au alt curs dect
zdrnicia, alt limit dect suIerinta, alt eIect asupra noastr dect
deziluzia dureroas. Ct se aseamn viata noastr cu cea a
lucrtorului si a marinarului! Dup ce tranul a Icut s rodeasc
pmntul cu sudorile slabe, dup ce a pus n el smnta sa, (.)
deodat totul este pierdut; Iurtuna se dezlntuie, grindina a zdrobit
sperantele lui, el nu mai are dect s verse lacrimi peste ruine. Si cnd
revine marinarul din cltoriile ndelungate, raportnd cstigul lui
mret, Iurtuna l asteapt chiar n port si nava lui se zdrobeste chiar n
momentul n care rada ospitalier i se deschide lui. Imagini prea Iidele
a peripetiilor unde ajunge soarta noastr si Iericirea noastr. In
neguttoriile ;eacului totul ;ine sub s1aritul calamittii. Pentru noi
care nu asteptm dect de la nviere soarta noastr deIinitiv si
1601
Iericirea noastr asigurat, trecerea timpului nu devine dect un episod
nensemnat. Siguranta noastr este mai sus si mostenirea noastr este
n alt parte. Ba mai mult, necazul adaug soarta noastr adugndu-i
meritul, si slvile noastre viitoare vor Ii n proportie cu umilirile
noastre prezente. (Din vol. Bogtiile oratorice, pp. 147-148)
NVIEREA (trupurilor; nvierea dreptilor si nvierea pctosilor)
,Dac nvierea le este comun tuturor, celui ru ca si celui bun,
celor pctosi ca si celor drepti, Iorma n care va nvia Iiecare nu va Ii
identic. Condamnatul care nvie nu mbrac slava pstrat pentru cel
ales. Numai dac, zice apostolul, ;om 1i gsiti imbrcati i nu goi.
Nuditate rusinoas a pctosului care nu nvie dect pentru a Iace
nemuritor chinul, pedeapsa. Trupul celui osndit este urt la vedere,
ntunecos si greu, palid si Ir miscare; la Iel de ntunecos ca acest
intuneric mai dina1ar unde este aruncat el (.) Ct de diIerit este
nvierea dreptilor! Ei sunt de o strlucire incomparabil si de-o
Irumusete suprem. Si cerul care este Icut pentru a-i primi mbrac el
nsusi toate strlucirile. (Din vol. Bogtiile oratorice, p. 146)
NVIEREA (trupurilor starea trupurilor dup nviere)
,,. ereticii sar n sus si zic c alt trup cade n pmnt, si alt trup
nviaz. Dar cum ar Ii atunci nviere? Cci nvierea este a trupului czut si
mort. Si dac alt trup cade si altul nviaz, apoi atunci unde este biruinta
aceea minunat si preaslvit mpotriva mortii? Cci deIel nu se va prea c
moartea a napoiat ceva din ceea ce luase n robie. Si cum s-ar potrivi pilda
cu cele vorbite? Cci nu alt esent se seamn, si alta nviaz, ci aceeasi
smnt mai bun. Dar si Hristos acelasi trup lund, s-a Icut prg
(nceptur) celor nviati; ns, dup prerea voastr, el a lepdat acel trup,
desi cu nimic nu a pctuit, si a luat altul. Deci de unde este cellalt trup?
Cci acesta este din Iecioara Maria, dar acela de unde? Ai vzut n ct
necuviint se nvrteste vorba aceasta a lor? Pentru ce oare el a artat
ucenicului necredincios si semnul cuielor? Nu oare voind ca s dovedeasc
prin aceasta c este acelasi trup rstignit, si c acelasi a si nviat? Pentru ce
voieste a se asemna cu semnul lui Iona Prorocul? Nu cumva altul a Iost
Iona care a Iost nghitit de chitul din mare, si altul Iona aruncat pe pmnt?
Si pentru ce oare zicea: Stricati Biserica aceasta, i in trei :ile o ;oi :idi pre
1602
ea (In. 2, 19)? Cci pe cea stricat, adic trupul su, aceea si nviaz. Pentru
aceea a si adogat evanghelistul: Iar el gria de Biserica trupului su. (In. 2,
21). Deci ce va s zic graiul: Nu trupul care ;a s se 1ac sameni? Adic nu
paiul de gru, cci acesta este si nu este; acesta, Iiindc este aceeasi esent,
si nu este acesta, Iiindc este mai bun rmnnd aceeasi esent, ns mai
mare Icndu-se n aIar, si din nou nviat din acelasi Iiindc dac nu ar Ii
asa, nici de nviere nu ar mai Ii nevoie, de nu ar urma s Iie mai bun dup
nviere, cci, n adevr, pentru ce si-ar drma cineva casa, dac nu ar urma
ca s cldeasc alta mai Irumoas si mai bun?
Acestea deci le-a spus apostolul ctre cei ce credeau c trupurile vor
avea aceeasi stricciune.
Apoi ca nu cumva s nu se bnuiasc c s-a vorbit aici de vreun alt
trup, desluseste ghicitoarea, si nsusi el tlcuieste cele vorbite, nengduind
asculttorilor a scoate alt nteles. Dar pentru ce adic mai este nevoie de
vorbele noastre? Ascult-l chiar pe dnsul vorbind si deslusind ce va s zic:
Nu trupul care ;a s se 1ac sameni, dup care ndat a adogat: ci numai
gruntul gol, de se intampl de grau, sau de altce;a din celelalte. Adic nu
trupul care ;a s se 1ac mbrcat asa precum se gseste n pai, si nici avnd
cotor sau spic, ci numai gruntul gol, de se intampl de grau, sau de altce;a
din celelalte seminte.
Iar Dumne:eu ii d lui trup, precum ;oiete (1 Cor. 15, 38). Da, :ici
tu, ins acolo este treaba 1irii. Care Iire, spune-mi, cci si acolo totul Iace
dumnezeu, nu Iirea, nici pmntul, nici ploaia. Pentru aceea si apostolul,
nvedernd aceste stihii, las la o parte si pmnt, si ploaie, si aer, si soare, si
minile lucrtorilor, si adaog ndat: Iar Dumne:eu ii d lui trup, precum
;oiete. Deci nu cerne lucrurile n zadar, nici nu te trudi a aIla cum si n ce
chip, cnd auzi de puterea si de voia lui Dumnezeu. Deci unde este trupul cel
strin? Cci el acelasi trup i d. Asa c atunci cnd zice: Nu trupul care ;a
s se 1ac sameni, nu spune doar c n locul esentei de acum va nvia alt
esent, ci numai c va nvia mai bun, mai Irumoas. (Comentariile sau
Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni, omilia XLI, pp. 446-447)
,,Samn-se trup su1letesc, scula-se-;a trup duho;nicesc (1 Cor. 15,
44). Ce spui? Acest trup dar nu este duhovnicesc? Duhovnicesc, Iireste, ns
acela va Ii nc mai mult. Acum de multe ori chiar cel mai nalt har al
SIntului Duh zboar de la cei ce pctuiesc mult, iar cel lipsit de har este
lipsit de totul pe cnd atunci nu va Ii asa, ci va rmne vesnic n trupurile
dreptilor, si a sa va Ii stpnirea, Iiind de Iat si suIletul. Deci prin zicerea
1603
duho;nicesc, sau aceasta a dat a se ntelege, sau c atunci trupul va Ii mai
sprinten si mai usor ca acum, nct s se poarte n vzduh. Dar dac nu crezi
aceast vorb, apoi priveste trupurile ceresti, cele att de strlucite, care
rmn ntruna n locul scris lor Ir s-si piard vreodat din Irumusete, si
crede c poate Dumnezeu a Iace nestriccioase si aceste trupuri striccioase,
ba nc chiar cu mult mai bune dect cele vzute. (Comentariile sau
Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni, omilia XLI, pp. 448-449)
,,. cele nviate din cele putrede vor Ii cu mult mai bune dect
nainte. (Comentariile sau Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni, omilia
XLII, p. 455)
,,. trupul este striccios si muritor, asa c rmne, cci el este care se
mbrac, pe cnd germenele mortii si stricciunea pier, iar nemurirea si
nestricciunea rmn cu el. Deci nu te ndoi c va vietui la nesIrsit, cnd
auzi c se Iace nestriccios. Iar cand se ;a imbrca stricciosul acesta intru
nestricciune, i muritorul acesta se ;a imbrca intru nemurire, atunci ;a 1i
cu;antul cel ce este scris. Inghititu-s-a moartea intru biruint (1 Cor. 15,
54). Fiindc a spus lucruri mari si negrite, el iarsi le adevereste cu prorocia
care spune: Inghititu-s-a moartea intru biruint, adic pn n sIrsit, asa c
nu a rmas nici urm de ea, nici ndejde de ntoarcere, deoarece
nestricciunea a mistuit cu totul pe stricciune.
Unde iti este, moarte, boldul? Unde iti este, iadule, biruinta? (1 Cor.
15, 55). Ai vzut suIlet viteaz? Cci prznuind biruinta mortii, si Icndu-se
bucuros de Iaptul petrecut, si vznd ca si ntmplate cele viitoare, salt n
sus de bucurie, si clcnd moartea cea czut la pmnt, i strig parc cu
glas mare la ureche, zicnd: Unde iti este, moarte, boldul? Unde iti este,
iadule, biruinta? Te-ai dus, :ice, te-ai prpdit, ai pierit cu totul, i degeaba
ai mai 1cut toate cele dinainte. Cci nu numai c nu i-a luat armele ce le
avea, nu numai c a biruit-o, ci nc a si nimicit-o, si a adus-o la aceea c nu
mai nseamn nimic. (Comentariile sau Talcuirea Epistolei intai ctre
Corinteni, omilia XLII, pp. 455-456)
,Ca s 1ie, zice, asemenea trupului sla;ei Sale (Flp., 3, 21). Vai!
Trupul nostru va deveni ntocmai, adic la Iel cu trupul Celui ce sade de-a
dreapta Tatlui, al Celui naintea Cruia stau puterile cele netrupesti! Va Ii la
Iel cu trupul Aceluia Care sade mai presus de toate stpniile si puterile!
1604
Ce spui, Pavele? Va deveni egal cu trupul Aceluia? Da, rspunde. Si
apoi, pentru ca nu cumva s cazi n ndoial si s nu crezi, aduce si un
argument puternic: lucrand cu puterea ce are de a-Si supune Siei toate
(Flp., 3, 21). Are putere, zice, de a-Si supune toate, prin urmare si
stricciunea si moartea. Deci, dac are aceast putere, e nendoielnic c
poate Iace aceasta, ca trupul nostru s devin la Iel cu al Lui. Spune-mi, ce
putere este mai mare? A supune demoni, ngeri, arhangheli, heruvimi si
seraIimi, sau a Iace trupul nestriccios si nemuritor? Negresit c aceasta din
urm e cu mult mai mare dect cea dinti. El a artat nc si mai mari Iapte
ale puterii Sale, pentru ca tu s crezi si acestora. Asa c, chiar dac-i veti
vedea n slav, voi stati neclintiti, Iiindc nu sunteti cu nimic vtmati de ei
si de nimic nu trebuie s v temeti. Sunt de ajuns asemenea sperante pentru a
destepta chiar si pe cel mai trndav si somnoros. (Omilii la Epistola ctre
Filipeni, omilia a XIV-a, pp. 243-244)
,Deci asa va Ii si cu trupurile noastre cele nviate, Iiindc noi avem
aceeasi Iire omeneasc cu Hristos. Aceasta o arat Pavel si mai lmurit n
cuvintele: El ;a schimba trupul smereniei noastre, ca s se 1ac in chipul
trupului sla;ei Lui (Filip., III, 21). Iar dac trupul nostru va Ii asemenea
trupului celui proslvit al lui Hristos, va Ii asemenea celui luat la cer si
nltat pe nori. Asadar toate acestea trebuie s le astepti tu la nvierea ta.
Si Iiindc nvttura despre mprtia cerului ndelung a Iost
ntunecat ucenicilor si, de aceea s-a suit El cu dnsii pe un munte, si S-a
proslvit naintea ochilor lor. Prin aceasta Le-a artat, ce Iel va Ii slava cea
viitoare, si Le-a artat n icoan chipul cel viitor al trupului nostru. (Cu;ant
la Duminica a 14-a dup cinci:ecime, n vol. !redici la duminici i
srbtori., p. 125)
,Acum avem nevoie si de trup, si de locuinte, din pricina slbiciunii
trupului, dar atunci, la nviere, acelasi trup ne va Ii si trup, si locuint; nu va
avea nevoie de acoperis, nici de vreo mbrcminte, n locul tuturor acestora
i e de ajuns trupului nestricciunea. (Cu;ant despre in;ierea mortilor, VI,
n vol. !redici la srbtori imprteti i cu;antri de laud la s1inti, p.
129)
,,. noi, la nviere, vom primi trupuri ce nu putrezesc si vom Ii soti ai
mprtiei si mririi lui Iisus Hristos. (Cu;ant la Duminica Lsatului sec de
carne, n vol. Omilii la !ostul Mare., p. 24)
1605
,,Dac strlucirea trupului celui nviat as asemna-o cu razele soarelui,
cu lumina Iulgerului, totusi as zice prea putin. (Cu;ant la Duminica
Lsatului sec de carne, n vol. Omilii la !ostul Mare., p. 25)
,ns cnd va Ii nvierea de obste, atunci suIlet ul se va
aIla nt r-un nou trup nesriccios, si nu n vechiul lui ves mnt de
lut. (Din vol. !roblemele ;ietii, p. 93)
1606
JERTFELE (n Vechiul Testament)
,Si dup :ile, Cain a adus Domnului fert1 din rodurile pmantului
(Fac., 4, 3).
Vezi cum Creatorul Iirii a pus n constiinta omului cunostinta de
Dumnezeu! Spune-mi, cine l-a dus pe Cain la aceast idee? Nimeni altul
dect cunostinta de Dumnezeu din constiinta lui. adus Domnului fert1 din
rodurile pmantului. Stia si cunostea c se cuvenea s-I aduc, ca unui
Stpn, ceva din cele ce avea. Nu pentru c Dumnezeu avea nevoie de ele, ci
ca s-si arate recunostinta sa pentru niste bineIaceri ca acelea de care se
bucurase. Da, Dumnezeu n-are nevoie de nimic si nu-I trebuie nici unul din
lucrurile noastre; dar pentru nespusa Lui iubire de oameni, coborndu-se
pn la noi, primeste pentru mntuirea noastr s-I aducem jertIe, pentru ca
s ne Iie cunoasterea lui Dumnezeu o scoal de virtute. (Omilii la Facere,
omilia XVIII, III, n col. PSB, vol. 21, pp. 214-215)
,Noe a zidit n grab un jertIelnic; a luat dobitoace curate si psri
curate si a adus ardere de tot; si, pe ct a putut, si-a artat recunostinta
suIletului su. Iubitorul de oameni Dumnezeu i-a primit jertIa, i-a ncununat
vointa si si-a artat din nou Iat de Noe drnicia Lui.
C zice Scriptura:
Si a mirosit Domnul mirosul cel cu bun mireasm (Fac., 8, 20).
S nu te izbeasc cuvntul acesta nepotrivit a mirosit Domnul! Ci,
pogornd aceste cuvinte la slbiciunea noastr de ntelegere, ntelege din ele
c Dumnezeu a primit jertIa dreptului Noe. Si Dumnezeu las s se miste
jertIa prin Ioc, pentru ca s putem sti, chiar din Iapte, c Dumnezeu n-are
nevoie de nimic si c a ngduit jertIele nu pentru altceva dect pentru a-i
Iace pe oameni recunosctori; si, n sIrsit, ca s aIle din Iapte si cei care
aduc jertIa, c pentru Iolosul lor aduc jertIele. C te ntreb: Pentru care
pricin ngduie Dumnezeu jertIele? Le ngduie tot pentru c are n vedere
slbiciunea Iirii omenesti. Dumnezeu stia c oamenii aveau s cad ncetul
cu ncetul n trndvie, c au s se pun sub ocrotirea zeilor si c au s le
aduc jertIe; de aceea, lund-o nainte, primeste s I se aduc Lui jertIe, ca
asa s-i ndeprteze de rtcirea aceea pierztoare pe cei ce aveau s Iie
trti de ea. C din pogormnt a ngduit Dumnezeu toate acestea..
(Omilii la Facere, omilia XXVII, II, n col. PSB, vol. 21, pp. 335-336)
,Stpnul cel iubitor de oameni a ngduit s I se aduc jertIe si pentru
c Iirea noastr era nc nedesvrsit si pentru ca oamenii s-si poat arta
1607
recunostinta, dar si ca s scape cu totul de vtmarea slujirii idolesti. Dac
multi oameni, cu tot acest pogormnt, n-au scpat de alunecare, cum ar mai
Ii putut scpa cineva de vtmarea slujirii idolesti Ir acest pogormnt?
(Omilii la Facere, omilia XXVII, III, n col. PSB, vol. 21, pp. 336-337)
,-Dar atunci, pentru ce iudeilor le-a Iost ngduit s jertIeasc?
-Pentru c a Icut un pogormnt Iat de slbiciunea voastr. Dup
cum un doctor care are de ngrijit un om bolnav, dar nervos si nelinistit, care
vrea s bea ap rece si amenint c dac nu i se d se spnzur sau se arunc
n prpastie, deci, dup cum doctorul acesta, voind s mpiedice un ru mai
mare, ngduie un ru mai mic n dorinta de a-l smulge (pe cel bolnav) de la
o moarte silnic, tot astIel a Icut si Dumnezeu. Le-a ngduit jertIele pentru
c i-a vzut pe iudei nnebuniti, nelinistiti si dornici de jertIe, pentru c i-a
vzut c erau gata s treac la idoli dac n-ar Ii primit porunc s jertIeasc,
dar, mai bine spus, nu numai c erau gata s treac, ci chiar trecuser.
nssi istoria Iace dovada c aceasta e pricina. Dumnezeu le-a ngduit
s aduc jertIe dup srbtoarea pe care o nchinaser demonilor. Aproape
c le-a spus: ti innebunit? Jreti s fert1iti? tunci bine, fet1iti-Mi cel putin
Mie' Dar cu toate c le-a ngduit s jertIeasc, totusi nu i-a lsat s
jertIeasc pn la sIrsit, ci printr-un mijloc Ioarte ntelept i-a ndeprtat din
nou de jertIe. Si dup cum doctorul acela - cci nimic nu m opreste s m
Iolosesc de aceeasi pild -, dup ce a Icut pe placul bolnavului, dup ce i-a
adus acas o sticl si a hotrt ca bolnavul s bea ap rece numai din ea,
nduplecndu-l astIel si pe bolnav, le-a poruncit celor ce-i ddeau s bea s
crape pe ascuns sticla, pentru ca pe nesimtite si pe nebgate de seam s-l
dezbare de poIta aceea; deci, dup cum a Icut doctorul acela, asa a Icut si
Dumnezeu. A ngduit iudeilor s jertIeasc, dar nu le-a ngduit s Iac
acest lucru n alt parte din lume dect numai n Ierusalim. Apoi, dup ce au
jertIit ctva vreme, Dumnezeu a drmat orasul, asa cum doctorul a spart
sticla, pentru ca, prin drmarea orasului, s-i dezbare de jertIe chiar Ir
voia lor. Dac le-ar Ii spus deschis: Incetati cu fert1ele', n-ar Ii vrut s le lase
cu usurint de dorul lor nebun dup jertIe; dar asa, pentru c nu mai exista
locul unde trebuiau s aduc jertIe, i-a deprtat pe nesimtite de nebunia
aceasta.
S ne nchipuim c Doctorul este Dumnezeu, sticla este Ierusalimul,
bolnavul cel nelinistit este poporul iudeu, iar apa rece este ngduinta si voia
de a jertIi. Dup cum doctorul a stins dorinta cea desart a bolnavului dup
ap sprgnd sticla, tot astIel si Dumnezeu a oprit jertIele drmnd
Ierusalimul si Icndu-l tuturor iudeilor de neclcat. Dac n-ar Ii voit s
opreasc jertIele, atunci pentru care pricin a mrginit numai la Ierusalim
1608
aceast aducere de jertIe, El, Care pretutindenea este si toate le mplineste?
Dac a redus slujirea lui Dumnezeu la jertIe, iar jertIele la loc, iar locul la
timp, iar timpul la un singur oras, atunci pentru ce a distrus acel oras? Si
lucru minunat si negrit este acela c ntreg pmntul le este liber iudeilor,
unde ns nu le este ngduit s jertIeasc, si numai n Ierusalim nu pot psi,
unde trebuie s aduc jertIe. Nu este oare limpede, chiar celor mai putin
nzestrati oameni, pricina drmrii Ierusalimului? Dup cum un arhitect,
dup ce a pus temeliile unei case, dup ce a nltat zidurile, dup ce a boltit
acoperisul si dup ce a ncheiat bolta cu ajutorul unei pietre, surp toat
cldirea dac scoate piatra aceea, tot asa si Dumnezeu. A Icut din Ierusalim
cheia de bolt a cultului iudaic; drmnd Ierusalimul, a drmat tot cultul
iudaic. (Ctre iudei, cuv. IV, 6, n vol. Cu;antri impotri;a anomeilor.
Ctre iudei, pp. 301-303)
JERTFELE (aduse de noi lui Dumnezeu)
,Iarsi o spun, si nu voi nceta de a o spune, c Dumnezeu primeste
jertIele nu pentru c are nevoie de ceva de la noi, ci pentru c vrea ca, si prin
acestea, s ne artm recunostinta Iat de El. Cel care aduce jertI lui
Dumnezeu ceva din cele ce are, cel care se gndeste ct deosebire este ntre
el si Dumnezeu si c, om Iiind, este nvrednicit de o asa de mare cinste,
trebuie s-i aduc lui Dumnezeu, pe ct i este cu putint, ceea ce are mai de
pret. (Omilii la Facere, omilia XVIII, V, n col. PSB, vol. 21, p. 216)
,Stpnul nu ne cere nici aducerea de animale, nici aducerea de roade
ale pmntului, ci numai dispozitia vointei si gndului nostru. Din pricina
asta si acum a primit aducerea lui Abel, desi a Iost dar, dar a respins-o pe a
lui Cain, desi a Iost jertI. Iar cuvintele: cutat la bel i la darurile lui,
iar la Cain i la fert1ele lui nu s-a uitat, trebuie ntelese ntr-un chip vrednic
de Dumnezeu. Cuvintele acestea vor s spun c Dumnezeu le-a Icut
cunoscut c a primit vointa unuia si c a respins nerecunostinta celuilalt.
(Omilii la Facere, omilia XVIII, V, n col. PSB, vol. 21, p. 217)
,Pavel porunceste aici a pune nainte trupurile ca jertI vie. Si cum s-
ar putea :ici tu s se 1ac trupurile noastre fert1 lui Dumne:eu?
Ascult: ochiul tu s nu vad nimic ru, si atunci s-a Icut jertI lui
Dumnezeu; limba ta s nu vorbeasc nimic necuviincios, si atunci a devenit
jertI; mna ta s nu Iac nimic nelegiuit, si atunci ea s-a Icut ardere de tot.
Dar, mai bine zis, nu sunt de ajuns nici acestea, ci toate mdularele trupului
nostru trebuie a conlucra spre svrsirea Iaptelor bune, ca de pild mna s
1609
Iac milostenii, gura s binecuvinteze pe cel ce ne blestem, auzul s se
ndeletniceasc necontenit cu ascultarea sIintelor lui Dumnezeu Scripturi.
JertIa adevrat nu are nimic necurat n ea; jertIa este prg a tuturor
celorlalte. Deci si noi s aducem jertIa lui Dumnezeu, si minile, si
picioarele, si gura, si toate celelalte mdulare ale trupului nostru. AstIel de
jertI este bineplcut lui Dumnezeu, pe cnd jertIa iudeilor nu era plcut,
Iiindc era necurat. Ca o paine de fale este painea lor (Osea 9, 4). Nu ns
la Iel este jertIa noastr. Aceea arat ca Iiind mort pe cel jertIit, pe cnd
aceasta l Iace viu. Numai cnd vom omor mdularele noastre, vom putea s
Iim vii. Legea jertIei este comun, si pentru aceasta ca si pentru aceea, ns
modul Iocului este paradoxal si minunat. Aici nu este nevoie nici de lemne si
nici de alte materii arztoare, ci numai Iocul nostru viaz si lucreaz prin
sine nsusi, si nici nu arde altarul de jertI, ci nc mai mult l ntreste si l
viviIic. O astIel de jertI cerea Dumnezeu nc de la nceput, pentru care si
zicea proorocul: Jert1a lui Dumne:eu. duhul umilit (Psalmul 50, 18).
(Omilii la Epistola ctre Romani a S1antului postol !a;el, omilia XX, p.
395)
,Deci, Iiindc urmeaz a Ii si puse naintea Lui, si totodat a I se
aduce si jertI, de aceea scoate dintru ele orice prihan, cci de vor avea n
ele ceva ntinat, nu vor putea deloc s Iie jertI. Cci nici ochiul nu poate a
se aduce jertI dac vede cele murdare, nici mna nu poate a sta n Iata Lui,
dac rpeste avut strin, nici picioarele, dac schiopteaz si cltoresc prin
teatre, nici pntecele ce slujeste mbuibrilor si aprinde poItele plcerilor,
nici inima care are n ea amorul desIrnat, sau iutime necumptat, nici
limba ce vorbeste lucruri urcioase. De aceea, trebuie a cerceta si a examina
din toate prtile trupul nostru. Fiindc dac celor din Legea veche, care
aduceau jertIe, li se poruncea de a cerceta bine animalul destinat jertIei, si nu
era permis a jertIi animal cu urechile tiate, sau cu coada ciunt, sau suIerind
de rie, sau avnd pecingine pe trup, apoi cu att mai mult nou, care nu
oIerim ca jertI oi sau alte animale necuvnttoare, ci ne oIerim jertI pe noi
nsine; cu att mai mult noi, zic, trebuie a arta o mai mare exactitate n
oIerirea ca jertI a trupului nostru, si din toate prtile s cutm a Ii curati, ca
s putem si noi gri ca Pavel: C eu de-acum m fert1esc i ;remea
desprtirii mele s-a apropiat (II Timotei 4, 6). El era mai curat dect orice
jertI, si de aceea se numea pe sine jertI. Aceasta va Ii atunci cnd vom
ucide pe omul cel vechi, cnd vom omor mdularele noastre cele
pmntesti, si cnd vom rstigni lumea nou nsine. (Omilii la Epistola
ctre Romani a S1antului postol !a;el, omilia XX, pp. 396-397)
1610
JOCURILE (de noroc)
,S nu se mai vad nimeni, v rog, n hipodrom si nici s v cheltuiti
vremea n adunri neIolositoare. S nu mai pierdeti vremea la jocul de
zaruri, n glgia ce se Iace acolo si la alte adunri vtmtoare. Spune-mi,
te rog, care ti-i norocul postului, de stai toat ziua nemncat, dar te asezi la
jocul de zaruri, stai la plvrgeli neIolositoare, iar adeseori ti mai irosesti
ziua ntreag si njurnd si brIind? (Omilii la Facere, omilia VI, VI, n col.
PSB, vol. 21, p. 86)
JUDECAREA APROAPELUI (maniIestarea)
,Cnd un om vede paiul din ochiul aproapelui su si-l osndeste,
sentinta lui nu porneste din purtarea de grij, ci din ur; ia masca iubirii de
oameni, dar Iapta geme de rutate; acoper pe semenii lui cu ocri si acuzatii
nentemeiate; o Iace pe dasclul, dar nici de ucenic nu-i vrednic. De aceea
Domnul l-a numit Itarnic. (Omilii la Matei, omilia XXIII, II, n col. PSB,
vol. 23, p. 295)
,Rutatea noastr nu o vedem si de aceea nu ne pocim pentru ea, nu
ne ndreptm si nu ne sIintim. Vedem numai rutatea celorlalti, pe care i
judecm si i vorbim de ru, netinnd cont de Iaptul c la Judecat nu vom
da socoteal pentru Iaptele semenilor nostri, ci pentru ale noastre. (Din
vol. !roblemele ;ietii, p. 306)
JUDECAREA APROAPELUI (gravitatea)
,Nu fudecati ca s nu 1iti fudecati (Matei, 7, 1). Pentru ce, ne ntreab
Hristos, rpesti nainte de vreme dregtoria Judectorului? Pentru ce o iei
naintea zilei celei nIricostoare? Vrei s Iii judector? Fii judectorul tu si
al pcatelor tale! Nu te opreste nimeni! Asa ti vei ndrepta pcatele tale si
nu vei avea nici o pagub. Dar dac te lasi pe tine si judeci pe altii, ti aduni
Ir s bagi de seam, mai mari sarcini de pcate. De aceea, v rog, s ne
Ierim ct putem de a osndi pe semenii nostri. Chiar dac n-ai puterea
judectoreasc, dar dac osndesti cu gndul, te-ai Icut vinovat de pcat,
pentru c n-ai Icut asta ntemeiat pe vreo dovad, ci de multe ori pe
bnuial si pe simpl clevetire. (Omilii la Facere, omilia XLII, III, n col.
PSB, vol. 22, p. 97)
1611
,Cnd judeci pe altul, Ir crutare, pentru pcatele lui, nu-l pedepsesti
pe el cu cea mai grea pedeaps, ci pe tine. (Omilii la Matei, omilia XXIII, I,
n col. PSB, vol. 23, p. 294)
,Iat c tu esti vrednic de o mai mare pedeaps, dect acela pe care l-
ai judecat si condamnat, Iiindc nu este acelasi lucru: a pctui simplu, cu a
pedepsi pe un altul pctos, si apoi a cdea si tu n aceleasi pcate pentru
care l-ai pedepsit. (Omilii la Epistola ctre Romani a S1antului postol
!a;el, omilia V, p. 70)
,,mpreun cu celelalte rele, eu nu stiu cum n Iirea oamenilor s-a
Iurisat boala curiozittii si a cercetrii Ir rost a Iaptelor strine, ceea ce si
Hristos a nIierat, zicnd: Nu fudecati, ca s nu 1iti fudecati (Mt. 7, 1), cci
acest pcat, ca si toate celelalte pcate, nu are cu sine nici o multmire, ci
numai pedeaps si osnd. Cci noi Iiind apsati de o multime de rele si
purtnd n ochii nostri brne mari, deodat ne Iacem cercettori aspri ai
pcatelor celor de aproape, care cu nimic nu se deosebesc poate de Iirele de
gunoi. (Comentariile sau Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni, omilia
XI, p. 105)
,. n timp ce pentru greselile altora sau mai bine zis, pentru paiul
din ochiul altuia suntem att de observatori, noi nsine purtm n ochii
nostri brnele si nici mcar nu ne dm seama! (Omilii la Epistola ctre
Filipeni, omilia a X-a, p. 180)
,S nu cercetm cele rele ale altora, ci s ne gndim la ale noastre. S
ne gndim mai degrab la succesele altora si s judecm greselile noastre,
Iiindc asa l vom multumi pe Dumnezeu. Cel ce ia aminte la greselile altuia
si totodat la succesele proprii, pe care-si nchipuie a le avea, ndoit se
vatm. Cci, privind la unele, el se ncurajeaz si privind la celelalte, cade
n trndvie. Cnd va ntelege c cineva a pctuit, cu usurint va pctui si
el, iar cnd va pricepe c el nsusi a Icut oarece Iapte bune, si va pierde cu
usurint mintea; dar mult va cstiga cel care d uitrii succesele sale proprii,
vede doar pcatele pe care le are, iar pe cele strine nu le iscodeste, ci se uit
numai la succesele aproapelui. Cum asa? Cnd el va vedea c cineva a Icut
Iapte bune se va ridica si el la aceeasi msur a rvnei, iar cnd va sti c el
nsusi a pctuit, se va umili si va deveni cumptat si msurat. (Omilii la
Epistola ctre Filipeni, omilia a X-a, pp. 187-188)
1612
,Trebuind a jeli pcatele noastre, noi judecm pe altii, si nici mcar c
suntem curati de pcate, pentru ca s Iim ndrepttiti de a Iace asa.
(Comentariile sau Explicarea Epistolei ctre E;rei, omilia XXIII, p. 283)
,,Nu fudecati, ca s nu 1iti fudecati (Matei 7, 1).
Socoteam c voi gsi oarecare mngiere. Chiar dac n-am pctui
Iat de nici o alt persoan, ci numai Iat de aceasta, clcarea acestei porunci
e de ajuns ca s ne arunce n Iundul iadului. (Despre cint (I, 5, n vol.
Despre mrginita putere a dia;olului. Despre cint., p. 70)
,,Cci diavolul pentru aceea ne-a mpins la acest obicei ru, pentru ca
noi s nu ne ngrijim de mntuirea suIletului nostru, iar ca rspunderea
noastr s o Iac mai mare. Si deIimarea nu numai pentru aceea este ceva
ru, pentru c noi avem s dm seam despre Iiecare cuvnt, ci si pentru
aceea c deIimarea ne rpeste orice dezvinovtire pentru pcatele noastre,
Icndu-le mai grele si mai de osndit. Cine critic cu amrciune pcatele
altora, acela nu are a astepta nici o iertare pentru pcatele sale. Cci
Dumnezeu ne va judeca nu numai dup mrimea pcatelor noastre, ci si
dup cum am judecat noi pe altii. De aceea Hristos a zis: Nu fudecati, ca s
nu 1iti fudecati (Mt. 7, 1). Asadar, pcatul nostru n acea lume se va arta nu
numai asa cum este el n sine, ci, prin judecata noastr cea aspr despre
aproapele, el se va Iace mai grozav si mai vrednic de osnd. Dimpotriv,
cel domol, cel iubitor de oameni, cel blnd micsoreaz mrimea pcatelor
sale. (Cu;ant la Duminica a patra a S1antului i Marelui !ost, n vol.
Omilii la !ostul Mare., p. 89)
,... dac osndim pe cei ce svrsesc o astIel de Iapt, ne lipsim pe noi
nsine de orice iertare, deoarece prin purtarea noastr Iat de semenii nostri
Iacem ca Judectorul s Iie si mai aspru Iat de noi. (Despre cstoria a
doua a ;du;elor, 1, n vol. Despre Feciorie, pologia ;ietii monahale,
Despre creterea copiilor., p. 166)
JUDECAREA APROAPELUI (urmrile pgubitoare)
,Mai vrtos v rog s nu judecati amarnic pcatele aproapelui: c
precum cel nendurtor, vznd rnile Iratelui, nu va gsi cine s se ndure
de el cnd va pctui la rndu-i, asa si cel ce judec gresalele aproapelui cu
mil, pe multi va vedea ntinzndu-i mna cnd se va poticni. (Cele dintai
omilii la Facere, cuvntul al noulea, p. 118)
1613
,S nu ne Iacem judectori aspri ai altora, ca nu cumva si nou s ni
se cear socoteal aspr pentru Iaptele noastre; cci avem pcate mai presus
de orice iertare. (Omilii la Epistola ctre Romani a S1antului postol !a;el,
omilia XIV, pp. 279-280)
,Nu fudecati, :ice, ca s nu ; fudecati (Mt. 8, 1), Iiindc si cel ce a
nvinovtit pe Vames (Fariseul) a Iost osndit, desi dup dreptate l-a
nvinovtit. Dar ce, zici tu, dac cineva este spurcat si obraznici, apoi nu ne
este ngduit a-l ndreptat sau a-l mustra? S se ndrepte si s se mustre, dup
cum am spus mai sus; iar dac Iaci aceasta lundu-i n btaie de joc, bag
bine seam, ca nu cumva urmnd pe acel Fariseu, s ptimesti cele ce a
ptimit el. nici un Iolos nu iese de aici, nici pentru tine care vorbesti, nici
pentru cel ce le ascult, si nici pentru cel nvinovtit de tine; ci unul se Iace
nc si mai nerusinat n Iaptele sale, Iiindc ntruct Icea pcatul pe ascuns,
el se mai sIia, iar cnd se Iace cunoscut si artat de toti, el a aruncat de la
sine si acest Iru; de asemenea si cel ce ascult va Ii vtmat mult, cci de
cumva va avea oarecare Iapte bune cu dnsul, el se va ngmIa auzind
nvinovtirile aduse aceluia, iar de va Ii si el pctos, se va Iace mai cu
bunvoint spre rutate. De asemenea si cel ce vorbeste si va atrage asupr-
si un gnd ru din partea celui ce-l ascult, si pe Dumnezeu nc mai mult l
va ntrta asupra sa.
Pentru aceea, rogu-v, ca alungnd de la noi orice cuvnt murdar, s
vorbim numai ceea ce este bun spre zidire. (Comentariile sau Talcuirea
Epistolei intai ctre Corinteni, omilia XLIV, pp. 475-476)
................................................................................................................
,S alungm dar departe de buzele noastre orice Iel de clevetire stiind
c chiar cenus de am mnca, la nimic nu va Iolosi s ducem aceast viat
aspr, dac nu ne abtinem de la clevetire, cci nu ceea ce intr n om l
spurc, ci, mai curnd, ceea ce iese din gura sa (Matei 15, 17). Dac trecnd,
vezi un om rscolind necurtenii, nu-l vei ncrca de batjocuri si blesteme?
Lucreaz tot astIel Iat de clevetitori! Aceste necurtenii rscolite Iac mai
putin ru prin mirosul lor urt Iibrelor creierului ca aceast cercetare a
pcatelor altuia, ca darea pe Iat a Iaptelor rele care ntristeaz si tulbur
suIletul acelora care ascult. (!rimele patru omilii despre statui, omilia a
III-a, pp. 64-65)
,Dup judecata cu care l-ai judecat pe altul, te va judeca si Dumnezeu
pe tine; cci doar nu esti tu drept si Dumnezeu nedrept. Dac tu nu ngdui
1614
s se Iac altuia nedreptate, cum crezi c Dumnezeu va ngdui? Dac tu
certi pe altii pentru greselile lor, cum nu te va certa si pe tine Dumnezeu
pentru ale tale? (!redicile despre statui, Partea a II-a, predica a XII-a, p.
39)
,,S zicem c cineva a pctuit. Iar apoi l osndeste Ioarte pe un altul,
care a pctuit n acelasi Iel. n Ziua Judectii nu-si va atrage pedeapsa pe
msura pcatului svrsit, ci dubl va Ii aceasta sau tripl. Cci Dumnezeu l
va pedepsi nu numai c a pctuit el, ci si pentru c a osndit greu pe cel
care a pctuit la Iel ca dnsul. (Despre quila i !riscilla, i c nu se
cu;ine s grim de ru pe preotii lui Dumne:eu. Cu;antul 2, n vol.
Catehe:e maritale, p. 175)
JUDECAREA APROAPELUI (,Ftarnice, scoate mai nti brna din ochiul
tu si atunci vei vedea s scoti paiul din ochiul Iratelui tu
264
)
,!entru ce ;e:i paiul din ochiul 1ratelui tu, iar barna din ochiul tu
n-o ;e:i? (Matei 7, 3).
Multi Iac astzi asa. Dac vd pe un monah c are o hain mai bun pe
el, ndat i pun nainte legea lui Hristos, desi ei rpesc bunurile altora si si
strng, n Iiecare zi, averi peste averi. Dac vd pe un altul c gust dintr-o
mncare mai aleas, ndat l critic cu asprime, desi ei, n toate zilele, o duc
numai n betii, n cheIuri si ospete, nedndu-si seama c, odat cu pcatele
lor, si adun cu asta si mai mult Ioc si se lipsesc de orice aprare. Cnd
judeci cu atta asprime greselile semenilor ti, ai pus tu cel dinti legea c
trebuie cercetate cu toat luarea aminte si pcatele tale. Nu socoti, dar, aspr
porunca lui Hristos, dac si tie ti se va cere tot asa socoteal!. (Omilii la
Matei, omilia XXIII, II, n col. PSB, vol. 23, p. 294)
,Vezi, dar, c Hristos nu ne opreste s judecm pe altii, ci ne
porunceste s scoatem mai nti brna din ochiul nostru si apoi s ndreptm
pcatele celorlalti? Fiecare cunoaste mai bine pcatele lui dect pe ale altora;
Iiecare vede mai bine pcatele cele mai mari dect pe cele mai mici; si
Iiecare se iubeste mai mult pe el dect pe altul. Deci, dac o Iaci pe grijuliul,
Iii grijuliu mai nti cu tine nsuti, unde pcatul este si mai vdit si mai mare.
Iar dac nu esti grijuliu cu tine nsuti, apoi lmurit lucru este c si pe Iratele
tu nu-l judeci pentru c te ngrijeste soarta lui, ci pentru c-l ursti si vrei
s-l Iaci de ocar. Dac aproapele tu trebuie judecat, apoi s-o Iac unul
264
Matei 7, 5.
1615
care nu are astIel de pcate, nu tu. (Omilii la Matei, omilia XXIII, II, n col.
PSB, vol. 23, p. 295)
,Hristos ne spune: Nu trebuie s fudeci pe altii atata ;reme cat i tu
eti ;ino;at de aceleai pcate.
Pentru ce te minunezi c Hristos a dat aceast lege, cnd chiar tlharul
a cunoscut-o pe cruce, spunnd celuilalt tlhar: Nu te temi de Dumne:eu, c
in aceeai osand suntem? (Luca 23, 40). A exprimat aceleasi idei ca si
Hristos. Tu, ns, nu numai c nu-ti scoti brna ta, dar nici nu o vezi; paiul
altuia, ns, nu numai c-l vezi, dar l si judeci si ncerci s-l scoti. Te
asemeni cu un bolnav de dropic sau mai bine zis cu un altul, bolnav de o
boal grea, care nu-si vindec boala, dar tine de ru pe altul c nu-si
ngrijeste o mic bub. Dac-i un pcat s nu-ti vezi pcatele, apoi e un
ndoit, un ntreit pcat, s le judeci pe ale altora, iar tu s te plimbi Ir s
simti c ochii ti sunt plini de brne. Si doar pcatul este mai greu dect
brna.
Asadar porunca dat de Hristos este aceasta: cel vinovat de
nenumrate pcate nu trebuie s Iie aspru judector al pcatelor altora, mai
ales cnd pcatele lor sunt mici. Hristos nu ne opreste s mustrm, nici s
ndreptm pe altii; dar ne interzice s trecem cu vederea pcatele noastre si
s tbrm pe pcatele altora. Aceasta Iace ca pcatul s se ntind si aduce
un ndoit ru. C acela care are obiceiul s-si treac cu vederea pcatele lui,
desi sunt mari, dar judec cu asprime pe ale altora, desi sunt mici si
nensemnate, pctuieste de doua ori: o dat, c nu-si vede propriile lui
pcate; a doua oar, c-si atrage ura si dusmnia tuturor, si, pe zi ce trece,
ajunge mai crud si mai Ir mil. (Omilii la Matei, omilia XXIII, II, n col.
PSB, vol. 23, p. 295-296)
JUDECAREA APROAPELUI (,Nu judecati, ca s nu Iiti judecati
265
)
,Nu fudecati, ca s nu 1iti fudecati (Matei 7, 1).
Ce? Nu trebuie s mustrm pe cei ce pctuiesc? Acelasi lucru l
spune si Pavel, dar mai bine spus, Hristos prin Pavel, zicnd: Tu de ce fudeci
pe 1ratele tu? Si tu de ce de1aimi pe 1ratele tu? (Rom., 14, 10) si: Cine eti
tu cel ce fudeci sluga strin? (Rom., 14, 4) si iarsi: a, ca s nu fudecati
ce;a inainte de timp, pan ce ;a ;eni Domnul (I Cor., 4, 5).
Dar pentru ce n alte locuri Pavel spune: Mustr, ceart, indeamn' (II
Tim., 4, 2), si: !e cei care pctuiesc, mustr-i inaintea tuturor (I Tim., 5,
265
Matei 7, 1.
1616
20); iar Hristos i spune lui Petru: Mergi i-l mustr intre tine i el singur, de
nu te ;a asculta, mai ia impreun cu tine i pe altul, dar dac nici aa nu te
;a asculta, spune-l Bisericii (Matei 18, 15-17). Dac Domnul a poruncit s
nu judecm, pentru ce a rnduit aici att de multi oameni s judece; si nu
numai s judece, ci s si pedepseasc? C a poruncit s Iie socotit pgn si
vames cel care nu ascult de nici unul din ei (Matei 18, 17). Pentru ce le-a
mai dat ucenicilor Lui si cheile? C dac apostolii nu vor judeca, nu vor avea
nici o autoritate; degeaba au primit puterea de a lega si dezlega. Si altIel
spus: dac in lume ar stpni aceast lege, de a nu Ii judecat nimeni, atunci
s-ar distruge toat ordinea si n biserici si n cetti si n case. Dac n-ar
judeca stpnul pe slug, stpna pe slujnic, tatl pe Iii, prietenul pe
prieten, atunci s-ar ntinde rutatea. Dar pentru ce spun prietenul pe prieten?
Dac n-am judeca pe dusmani, niciodat n-am putea pune capt dusmniei,
ci toate s-ar ntoarce pe dos.
Deci ce nteles au cuvintele: Nu fudecati, ca s nu 1iti fudecati?
(.) Dup prerea mea aici Hristos nu ne porunceste s nu judecm n
general nici un pcat, nici nu ne opreste s Iacem asa ceva, ci opreste pe cei
care, plini de nenumrate pcate, tbrsc pe altii pentru pcate
ntmpltoare. Cred c Hristos Iace aici aluzie si la iudei, care erau strasnici
acuzatori ai semenilor lor pentru greseli mici si nensemnate, desi ei
svrseau, Ir s se sinchiseasc, pcate mari. (Omilii la Matei, omilia
XXIII, I, n col. PSB, vol. 23, pp. 292-293)
,Prin porunca aceasta: Nu fudecati, ca s nu 1iti fudecati Domnul pune
o lege general. Pavel n-a poruncit corintenilor s nu judece pe nimeni, ci s
nu judece pe conductorii lor; s nu judece nici Iaptele lor, ale cror pricini
sunt cunoscute de toat lumea, dar nici celelalte Iapte, ale cror pricini nu le
cunosc si nu le stiu precis (I Cor., 4, 3-5). Totusi Pavel n-a poruncit s nu
ndreptm pe cei care pctuiesc, nici n-a tinut de ru pe toti, Ir deosebire,
ci a mustrat numai pe ucenicii care se purtau asa cu dasclii lor, care judecau
si huleau pe cei nevinovati, desi ei erau vinovati de Iel de Iel de pcate.
Aceasta a vrut si Hristos s arate cnd a spus: Nu fudecati, ca s nu 1iti
fudecati. Si nu numai c a artat, ci a si nIricosat si a amenintat cu
pedeapsa, zicnd:
Cci cu ce fudecat fudecati, ;eti 1i fudecati (Matei 7, 2).
Nu-l fudeci pe el, spune Hristos, ci pe tine insuti, iti inspreti
fudecata i-ti mreti ;ino;tia. (Omilii la Matei, omilia XXIII, I, n col.
PSB, vol. 23, pp. 292-293)
1617
JUDECAREA APROAPELUI (s urmrim mai nti timpul, pricina,
intentia, deosebirea de persoane si scopul unei Iapte)
,Crima, recunoscut de toti ca venind de la diavol, ei bine, chiar
crima, svrsit la timp potrivit, a Icut ca Finees, care a ucis, s Iie nltat la
treapta de preot (Num., 25, 6-18). C uciderea este o Iapt a diavolului,
ascult ce spune Hristos: Joi ;reti s 1aceti lucrurile tatlui ;ostru (Ioan 8,
41); acela a 1ost dintru inceput ucigtor de oameni (Ioan 8, 44). Finees a
Iost ucigas de om si totusi i s-a socotit lui intru dreptate (Ps., 105, 32) spune
Scriptura. Avraam apoi n-a Iost numai ucigas de om, ci si ucigasul
propriului su copil - cei cu mult mai ru - si totusi Iapta lui l-a ridicat si mai
mult n ochii lui Dumnezeu (Fac., 22, 10). Iar apostolul Petru a Icut un
ndoit omor (Fapte 5, 1-10); totusi Iapta lui a Iost o Iapt duhovniceasc.
Asadar s nu cercetm numai Iaptele, ci s cercetm, cu deosebit
luare-aminte, si timpul si pricina si intentia si deosebirea de persoane si tot
ceea ce poate da unei Iapte sensul adevrat. C nu poti ajunge n alt chip la
adevr. (Omilii la Matei, omilia XVIII, VI, n col. PSB, vol. 23, p. 228)
,. e primejdios s ndrznesti s te pronunti asupra unor lucruri pe
care nu le cunosti, mai cu seam atunci cnd ai de gnd s nvinuiesti.
(Omilii la Matei, omilia LXIII, I, n col. PSB, vol. 23, p. 726)
,Dac nu vom examina cauzele Iaptelor, atunci si pe elen l vom numi
ucigtor de oameni, si pe Avraam, si nc pe acesta nu numai ucigtor de
oameni, ci chiar ucigtor de prunci, si pe Finees (Judectorii 20, 28), si pe
Petru i vom considera astIel. Si nu numai despre sIintii lui Dumnezeu vom
bnui multe lucruri absurde dac nu vom pzi regula aceasta, ci chiar despre
nsusi Dumnezeu. Deci, ca nu cumva s se ntmple una ca aceasta, s
adunm la un loc mai nti tot ceea ce contribuie la justiIicarea Iaptelor
petrecute, ca de pild cauza, intentia, timpul, locul si toate celelalte, si numai
dup aceea s examinm Iaptul. (Omilii la Epistola ctre Romani a
S1antului postol !a;el, omilia XVI, p. 305)
,Numai s nu mai aud deloc deIimndu-se Cel iubit si dorit de mine,
si aceasta ar Ii pentru mine cea mai mare mngiere. (Omilii la Epistola
ctre Romani a S1antului postol !a;el, omilia XVI, p. 308)
,Si David s-a desIrnat si a ucis, ns, Iiindc n-a Icut aceast rutate
cu intentie, ci mai mult dintr-o mprejurare oarecare si Ir prealabil
1618
gndire, repede s-a curtit de pcat. (Omilii la Epistola ctre Romani a
S1antului postol !a;el, omilia XVI, p. 321)
JUDECAREA APROAPELUI (remedii)
,Uit-te la iubirea de oameni a Stpnului si la covrsitoarea Lui
rbdare! Ar Ii putut, doar, s nu-l nvredniceasc nici de ntrebare pe cel ce
pctuise att de mult, pe primii oameni, ci s-i dea ndat pedeapsa ce o
hotrse mai nainte. Dar nu! Dumnezeu ndelung rabd, ndur, ntreab,
primeste rspuns si iarsi ntreab, numai si numai ca s-l ndemne s se
apere, ca s aib prilej, ca, si dup o clcare att de mare de porunc, s-si
arate iubirea Sa de oameni. Cu asta ne nvat ca si noi cnd avem de judecat
pe cei vinovati s nu ne purtm Ir mil cu ei, s nu le artm cruzime de
Iiar, ci s Iim cu mil si cu ndelung rbdare, s judecm, doar, mdulare
de-ale noastre; si, gndindu-ne c si ei sunt oameni, s unim pedeapsa cu
mila. Nu Ir rost se Ioloseste dumnezeiasca Scriptur de att de mare
pogormnt, ci pentru ca prin aceste cuvinte grosolane, nepotrivite
Dumnezeirii, s ne nvete si iubirea de oameni a lui Dumnezeu si s ne Iac
si rvnitori, ca s imitm, dup puterea noastr, buntatea Stpnului.
(Omilii la Facere, omilia XVII, III, n col. PSB, vol. 21, pp. 192-193)
,Dac ai cerceta usurel cele ce s-au svrsit si-ai cuta s aIli scopul,
atunci ar trebui s numesti pe patriarhul Avraam ucigas de copil (Fac., 22,
10), iar pe Finees ucigas (Num., 25, 713). Dar nici Avraam nu-i ucigasul
copilului su, ci un tat Ioarte iubitor ca nimeni altul si nici Finees nu-i
ucigas, ci dimpotriv un om plin de rvn Dumnezeiasc. Fiecare dintre ei a
ndeplinit porunca lui Dumnezeu. Din pricina aceasta unul, pentru ascultarea
lui, a Iost nvrednicit de rsplata cea mult de sus, iar cellalt a Iost ludat
pentru rvna sa, c spune Scriptura: Si a stat Finees i L-a imblan:it (Ps.,
105, 31). Deci dac Dumnezeu a privit cu plcere la crima lui Finees si la
uciderea copilului, pentru c s-au svrsit dup voia Lui, dac, deci, n
aceste Iapte nu judecm Iaptele n sine, ci scopul si gndul cu care s-au
svrsit.. (Omilii la Facere, omilia LIII, II, n col. PSB, vol. 22, p. 196)
,Nu trebuie s ocrm, s tbrm cu gura, ci s sItuim. Nu trebuie
s vorbim de ru, ci s povtuim. Nu trebuie s criticm cu truIie, ci s
ndreptm cu dragoste. (Omilii la Matei, omilia XXIII, I, n col. PSB, vol.
23, p. 294)
1619
,- Ce? Dac este cineva desIrnat, s nu-i spun c desIrnarea este un
pcat, s nu-l ndrept pe cel ce trieste n desIru?
- ndreapt-l, dar nu ca dusman, nici nu-l pedepsi ca vrjmas; ci ca
doctor pregteste-i leacul! Hristos n-a spus: S nu opreti pe pctos, ci: S
nu fudeci', adic s nu-i Iii aspru judector. De altIel, dup cum am spus mai
nainte, porunca aceasta nu priveste pcatele mari, pcatele interzise cu
desvrsire, ci pcatele ce nici nu par a Ii pcate. (Omilii la Matei, omilia
XXIII, II, n col. PSB, vol. 23, p. 294)
,Pctosul are Judectorul su. Nu rpi, dar, dreptul de judecat al
Unuia-Nscut! Lui i este rezervat scaunul de judecat. Vrei s judeci si tu?
Ai si tu un scaun de judecat, care ti aduce mult cstig si nici o pagub. Ia-ti
constiinta ta judector! Adu naintea ei toate pcatele tale. Cerceteaz toate
pcatele suIletului tu, cere-i amnuntit socoteal si spune-i: !entru ce ai
indr:nit s 1aci cutare i cutare pcat? Iar dac nu vrea s-ti judece
pcatele tale si le judec pe ale altora, grieste-i asa: Nu te fudec pentru
pcatele altora' Nu pentru acelea te-am chemat s te de:;ino;teti' Ce te
pri;ete pe tine dac altul este pctos? Te intreb pe tine. !entru ce ai
s;arit cutare i cutare pcat? pr-te pe tine, nu acu:a pe altul' Uit-te
la pcatele tale, nu la ale altora' Chinuie-ti cu astIel de ntrebri necontenit
suIletul! Iar dac nu are nimic de spus, dac i este rusine s le spun,
snopeste-l n bti, ca pe o slujnic mndr si desIrnat. Asaz n Iiecare zi
naintea ta acest scaun de judecat! Zugrveste n Iata mintii tale rul cel de
Ioc, viermele cel neadormit si toate celelalte chinuri din iad. (Omilii la
Matei, omilia XLII, III, n col. PSB, vol. 23, pp. 504-505)
,Dac te vei uita la cei ce-au svrsit virtutea, vei strnge lng tine
nenumrate Iapte bune; vei ajunge smerit, silitor, cu inima zdrobit. Ia
aminte la ce a ptit Iariseul cnd a lsat Iaptele lui bune si s-a uitat la cel cu
pcate. Ascult si teme-te!. (Omilii la Matei, omilia LXIV, V, n col. PSB,
vol. 23, p. 745)
,Nu te Iace judectorul greselilor altora, nici cercettorul pcatelor
celorlalti! Nu ti s-a poruncit s judeci pe altii, ci pe tine. C dac ne-am
fudeca pe noi inine, spune Pavel, n-am mai 1i fudecati, dar 1iind fudecati de
Domnul suntem pedepsiti (I Cor., 11, 31-32). Tu ns ai rsturnat ordinea
aceasta. Nu-ti ceri socoteal de pcatele mari sau mici, dar iscodesti cu de-
amnuntul pcatele altora. S nu mai Iacem lucrul acesta. S lsm la o parte
neornduiala asta; s Iacem nuntrul constiintei noastre scaun de judecat
pentru toate pcatele svrsite de noi. S Iim noi nsine si acuzatorii si
1620
judectorii si clii pcatelor noastre. Iar dac vrei s iscodesti si Iaptele
altora, iscodeste Iaptele lor bune, nu pcatele lor. Pentru ca amintirea
pcatelor noastre, rvnirea Iaptelor bune ale altora, chipul acelui scaun
nIricostor de judecat piscndu-ne ca si cu un ac n Iiecare zi constiinta, s
ajungem smeriti si mai rvnitori ca s dobndim bunttile cele viitoare.
(Omilii la Matei, omilia LXIV, V, n col. PSB, vol. 23, pp. 745-746)
,Nu le Iaceti altora mustrri prea aspre si nu Iiti judectori prea aspri,
ci artati-v omenosi si blnzi. Noi nsine, cu toate c nu suntem adulteri,
din cei ce sparg mormintele cu mini necurate, nici hoti, suntem totusi
vinovati de alte pcate care sunt vrednice de mii de chinuri: sau l-am numit
nebun pe Iratele nostru, si prin aceia meritm pedeapsa gheenei (Mt., 5, 28),
sau am privit o Iemeie cu ochi necurati, cu poIt rea si acela este un adevrat
adulter, sau, ceea ce este mai grav dect toate pcatele, noi am luat parte cu
nevrednicie la SIintele Taine si ne-am Icut vinovati pentru trupul si pentru
sngele lui Iisus Hristos (I Cor., 11, 27). S nu judecm cu asprime ceea ce
Iac altii, ci s ne gndim la ceea ce am Icut noi nsine; si n acest Iel vom
alunga acest duh de neomenie si de cruzime... (Comentar la E;anghelia de
la Ioan, omilia LX, 5, pp. 302-303)
,... mrind Irica asculttorilor, el n-a zis cand ;a fudeca Dumne:eu
pcatele oamenilor, ci cele ascunse ale oamenilor, Iiindc, a zis mai sus: i
oare socoteti aceasta o omule' Tu, cel ce fudeci pe cei ce 1ac unele ca
acestea, i tu insuti aceleai 1aci, cre:i c ;ei scpa de fudecata lui
Dumne:eu? apoi ca nu cumva s ti nchipui o asemenea prere, pe care tu
o ai Iat de altii, ci s stii c judecata lui Dumnezeu este cu mult mai dreapt
dect a ta, a adugat cele ascunse ale oamenilor si dup E;anghelia mea
prin Iisus Hristos, Iiindc oamenii stau judectori numai ai Iaptelor svrsite
la vedere. (Omilii la Epistola ctre Romani a S1antului postol !a;el,
omilia V, pp. 79-80)
,Voiesti a judeca? Judec cele ale tale. Nimeni nu te va nvinovti,
dac te condamni singur. Te nvinovteste ns dac nu te condamni, dac nu
te nIrunti pe sine-ti, dac nu-ti condamni nesimtirea ta. Ai vzut pe cutare
mniat si nIuriat, sau si altceva Icnd? Gndeste-te ndat la cele ale tale, si
atunci nu-l vei condamna pe acela cu asprime, n acelasi timp si tu te vei
usura de greutatea pcatelor tale. Dac n Ielul acesta vom rndui viata
noastr, dac n Ielul acesta vom cuta a vietui, dac ne condamnm pe noi
nsine, desigur c nu vom pctui mult, ci nc vom Iace multe bunuri, Iiind
blajini si cumptati, si ne vom bucura de toate bunurile Igduite celor ce
1621
iubesc pe Dumnezeu. (Comentariile sau Explicarea Epistolei ctre E;rei,
omilia XXI, p. 264)
,mi aduc aminte adeseori de oameni stricati si de Iaptele lor; iar
amintirea lor Iace s mi se rzvrteasc inima; dar nu pn n sIrsit, c
ndat i potolesc aprinderea si o nduplec s se linisteasc, spunndu-i c nu
se cade, c-i cea mai mare ticlosie s lasi pcatele tale si s le iscodesti pe
ale altora. (Tratatul despre preotie, cartea a sasea, cap. 12, n vol. Despre
preotie, p. 149)
,Fr s ne Iie Iric de Dumnezeu, i judecm pe Iratii nostri,
desi avem porunc s ne rugm chiar si pentru v r j ma s i . (Di n
vol. !roblemele ;ietii, p. 200)
,Si chiar dac nu am Iace pcate si am avea toate virtutile si dac
am Ii mai presus de toti oamenii, tot nu am avea dreptul s judecm pe
nimeni. SIntul Apostol Pavel ntreab n prima Epistol a sa ctre
Corinteni: Cine te deosebete pe tine? Si ce ai, pe care s nu-l 1i primit?
Iar dac l-ai primit, de ce te 1leti, ca i cum nu l-ai 1i primit? (l Cor.,
4, 7). Cu att mai mult, de vreme ce svrsim pcate n Iiecare zi si n orice
chip, nu avem dreptul s scoatem din gura noastr nici un cuvnt ru la
adresa Iratelui nostru. (Din vol. !roblemele ;ietii, pp. 326-327)
,Cei mai multi oameni i judec pe ceilalti pentru c nu s-au
oprit asupra lor nsisi spre a-si vedea propriile pcate. Cu totii trecem
cu vederea pcatele noastre si ne ocupm de ale altora. Dac,
dimpotriv, ne-am cerceta propriile pcate, am Ii mai ngduitori cu
semenii nostri si i-am ierta mai lesne. (Din vol. !roblemele ;ietii, p.
363)
,Las judecata Aceluia Care stie cele ascunse ale mintii. Si desi
socotesti c stii cu de-amnuntul cele ale aproapelui, gresit este judecata ta,
cci cine dintre oameni tie cele ale omului, decat duhul omului, care este in
el? (I Cor., 2, 11). Cti din cei lepdati si prosti vor strluci mai luminat
dect soarele? Si cti din cei vestiti si mari se vor descoperi c sunt cenus si
morminte vruite? (Cu;ant la neluminarea scripturii celei ;echi, la iubirea
de oameni a lui Dumne:eu i cum c nu se cu;ine a ne in;inui unii pe altii,
n vol. Din osptul stpanului, pp. 99-100)
1622
,,Cci dup cum cei ce iscodesc relele altora nu le judec si pe ale lor,
asa si cei care se tem s trag cu ochiul la vietuirea altora vor avea mult
grij de greselile lor. Iar cei care vor cugeta mereu la ruttile lor si le vor
osndi n Iiecare zi, nendrepttindu-se pe ei nsisi, l vor avea blnd n Ziua
Judectii pe Judector. (Despre quila i !riscilla, i c nu se cu;ine s
grim de ru pe preotii lui Dumne:eu. Cu;antul 2, n vol. Catehe:e
maritale, p. 179)
,nvierea viitoare opreste pe toate buzele nvinuirea hulitoare, si
n orice suIlet dezndejdea si dezolarea. (Din vol. Bogtiile oratorice,
p. 145)
,S considerm mai nti c noi nu avem nici un drept s
judecm pe aproapele, departe chiar de a-l osndi. Apoi s ne gndim
la noi nsine. S ne ntoarcem ochii nostri de la deIectiunile Iratilor
nostri pentru a le pune Ir ncetare peste ale noastre. Oh! Dac noi ne
examinm loialitatea! Oh! Dac ne chemm pe noi nsine la tribunalul
strictei dreptti! S-o Iacem, s aducem constiinta noastr la judecat, s-
o Iortm s ne dea seama de Iaptele ei, s-o certm cu duritate. Acest
obicei de a ne judeca ne va Iace indulgenti pentru altii, si aceast
indulgent din partea ei ne va Iace mai posibil, mai usoar si blnd
porunca iubirii Irtesti. (Din vol. Bogtiile oratorice, p. 192)
JUDECATA (particular)
,n ziua cea nIricostoare, la tribunalul acela ce nu poate Ii cumprat
cu bani, Iiecare ne vom ci de pcatele svrsite, vznd naintea ochilor
chinurile acelea nIricostoare si pedepsele cele de nenlturat, dar nu vom
avea nici un Iolos, c a trecut timpul, pentru c numai pocinta Icut nainte
de venirea pedepsei are rost si putere nespus. (Omilii la Facere, omilia
XIX, III, n col. PSB, vol. 21, p. 227)
,Da, vom da socoteal de pcatele svrsite cu voie si Ir de voie. De
cel care se ;a lepda de Mine inainte oamenilor, spune Hristos, M ;oi
lepda i Eu de el inaintea Tatlui Meu (Matei 10, 33). Chiar dac lepdarea
de Hristos este Ir voia noastr, totusi nu scpm de pedeaps, ci vom da
socoteal si de ea. Vom da socoteal si de cele pe care le stim si de cele pe
care nu le stim. Nu m tiu ;ino;at cu nimic, spune Pavel, dar nu cu aceasta
m-am indrepttit (I Cor., 4, 4).
1623
Vom da socoteal de cele Icute cu stiint si de cele Icute cu
nestiint. Le mrturisesc lor, spune Pavel, c au ra;n pentru Dumne:eu,
dar nu cu tiint (Rom., 10, 2); totusi aceasta nu le e de ajuns pentru
aprarea lor. Scriindu-le corintenilor, le spune: Dar m tem ca nu cum;a,
precum arpele a amgit pe E;a cu ;icleugul su, tot aa s abat
gandurile ;oastre de la curtia cea intru Hristos (II Cor., 11, 3). (Omilii la
Matei, omilia VI, VI, n col. PSB, vol. 23, pp. 85-86)
,Vznd, dar, n lume o att de mare armonie, desi n-am spus nici a
mia parte, mai ndrznesti s spui c Dumnezeu, Care a Icut pentru tine
lucruri att de mari si de minunate, te va trece cu vederea n ce ai mai de pret
si te va lsa s zaci la un loc cu mgarii si cu porcii dup ce mori, mai
ndrznesti s spui c Dumnezeu, Care te-a cinstit cu un dar att de mare,
darul credintei, prin care te-a Icut egal cu ngerii chiar, te va trece, oare, cu
vederea si nu va tine seam de nenumratele tale sudori si osteneli? Poate,
oare, mintea s gndeasc asta? Att este de clar si de evident, mai evident
chiar dect razele soarelui. (Omilii la Matei, omilia XIII, V, n col. PSB,
vol. 23, p. 164)
,C spune Scriptura: Cei tari, cumplit se ;or certa (nt. Sol., 6, 6); si:
Cel care a tiut ;oia stpanului su i n-a 1cut-o se ;a bate mult (Luca 12,
47). Deci cu ct cunosti mai mult, cu att esti mai mult pedepsit. De aceea
preotul care Iace acelasi pcat ca si mireanul nu primeste pedeapsa
mireanului, ci o pedeaps mult mai grea. (Omilii la Matei, omilia XXVI,
VI, n col. PSB, vol. 23, p. 339)
,Atunci are s ne usture mai mult dect gheena Iaptul c am pierdut
cerul bunttile cele negrite din pricin c n-am vru asudm aici putin
vreme. (Omilii la Matei, omilia LXXVI, IV, n col. PSB, vol. 23, p. 867)
,Si doar ne vom nItisa naintea scaunului de judecat al lui Hristos
si vor Ii cercetate cu de-amnuntul toate Iaptele noastre! Iar dac cineva nu
crede n judecata viitoare, s se uite la cele ce se petrec pe pmnt, la cei din
nchisoare, la cei din ocne, la cei ce dorm pe bligar, la cei ndrciti, la cei
nebuni, la cei ce se lupt cu boli de nevindecat, la cei ce se zbat necontenit n
srcie, la cei ce triesc Ilmnzi, la cei zdrobiti de dureri Ir margini, la cei
robiti. N-ar suIeri acestia acestea acum, de nu i-ar astepta osnd si chin si
pe ei si pe toti ceilalti care ar svrsi aceleasi pcate. Iar dac unii n-au
suIerit aici pe pmnt nici o pedeaps, apoi aceasta s-ti Iie semn c trebuie
s Iie ceva dup plecare lor de aici. C Dumnezeu, Acelasi Dumnezeu
1624
pentru toti, n-ar putea pe unii s-i pedepseasc, iar pe altii, care au svrsit
aceleasi pcate sau chiar mai grele, s-i lase nepedepsiti, dac nu i-ar
pedepsi pe lumea cealalt. (Omilii la Matei, omilia LXXVI, V, n col. PSB,
vol. 23, p. 870)
,,Chiar de ai avea acolo tat, sau Iiu, sau prieten, sau pe oricine care ar
avea ndrzneal naintea lui Dumnezeu, totusi nimeni nu te va putea scpa
din acele chinuri, Iiind predat lor prin nsesi Iaptele tale. AstIel este acel
divan nIricosat; acolo se osndeste cineva numai prin Iaptele sale, si altIel a
scpa de acolo nu este cu putint. Si acestea le spun nu ca s v supr, nici
ca s v aduc n dezndjduire, ci ca nu cumva hrnindu-ne cu ndejdi
desarte, si ncurajndu-ne n cutare sau n cutare, s nu purtm grij de
Iaptele bune. Dac noi ne vom lenevi, nu dreptul, nici prorocul, nici
apostolul, nici nimeni nu ne va sta n ajutor iar dac ne vom osteni, avnd
n aprare nsesi Iaptele noastre, atunci cu ndrzneal ne vom nItisa
naintea Dreptului Judector si ne vom nvrednici de bunttile Igduite
celor ce iubesc pe Dumnezeu. (Comentariile sau Talcuirea Epistolei intai
ctre Corinteni, omilia XLII, p. 458)
,Si nu numai din pricina unei vieti stricate, ci, de multe ori, chiar
numai din pricina unui singur deIect ne vom duce n gheena, dac nu vom
avea cu noi celelalte bunuri care s contrabalanseze. (Comentariile sau
explicarea Epistolei a doua ctre Timotei, omilia VI, p. 69)
,Eu v voi dovedi din prisos, c, dac nu ne-ar cere nici o socoteal de
Iaptele noastre, nu ar Ii bun si Iiindc ne cere, de aceea este bun.
Spune-mi iubitule, dac nu ne-ar cere socoteal, oare ar putea sta viata
noastr omeneasc? Oare n-am cdea n starea Iiarelor slbatice? Dac
avnd Iric de osnd si judecat, si totusi noi i ntrecem pe pesti
mncndu-ne unii pe altii, i-am covrsit pe lei si pe lupi rpindu-ne unii
altora averile, dar nc dac nu ne-ar cere nici o socoteal, de ct
neornduial n-ar Ii plin viata noastr? Ce labirint Iabulos ar mai Ii aceast
viat, Iat de neornduiala din lume! Oare n-ai vedea mii de absurditti si de
nereguli? Cine s-ar mai sIii de tatl su? Cine ar mai cruta-o pe mama sa?
Cine ar deprta de la sine orice plcere, orice rutate? (Comentariile sau
explicarea Epistolei ctre Filimon, omilia III, pp. 224-225)
,Aib, de pild, cineva copii si ngduiasc-le lor de a cuteza toate, si
s nu-i pedepseasc; apoi, de care rele nu vor Ii capabili, spune-mi? Apoi,
1625
dac printre oameni a pedepsi este rezultatul bunttii, iar a nu pedepsi este
din cruzime, cnd e vorba de Dumnezeu oare nu este tot asa? (Comentariile
sau explicarea Epistolei ctre Filimon, omilia III, n vol. Comentariile sau
explicarea Epistolei a doua ctre Timotei., p. 225)
,Cei nedrepti, cei lacomi, cei rpitori, cei ce au Icut ru semenilor
lor, cnd vor pleca acolo si i vor vedea pe cei crora le-au Icut ru -
Scriptura spune c i vor vedea, si se vede din cele petrecute cu bogatul si
Lazr - nu vor putea s deschid nici gura, nici s spun ceva ca s se apere,
ci vor Ii coplesiti de rusine si de osnd, si vor Ii dusi din Iata acelora n
rurile cele de Ioc. (Ctre iudei, cuv. VII, 6, n vol. Cu;antri impotri;a
anomeilor. Ctre iudei, p. 379)
,,Asa ne va judeca si Stpnul nostru! Va pune la judecat pe oameni
n Iata oamenilor si nu va pronunta sentinta n urma unei judecti Icute de
El, ca s nu nceap unul s zic iarsi ca si sluga aceea creia i s-a
ncredintat talantul, si, n loc de talant, i-a adus nvinuiri: . c eti om aspru
(Matei 25, 24). Ar Ii trebuit s suspine c nu si-a nmultit talantul; dar nu, el
si-a Icut pcatul si mai greu, adugnd la trndvia sa si nvinuirea adus
mpotriva Stpnului. C ce spune? m tiut c eti un om aspru. Ticlosule,
nenorocitule, nerecunosctorule, trndavule! Ar Ii trebuit s te nvinuiesti de
trndvie, ca s-ti stergi pcatul svrsit! Dar tu ai aruncat vina pe stpn.
Prin aceasta, n loc s-ti nmultesti talantul, ti-ai nmultit pcatul.
De aceea Dumnezeu la judecat va pune pe oameni n Iata oamenilor,
ca unii s judece pe altii; si ca aceia, Iiind judecati de ceilalti, s nu mai
poat nvinui pe Stpn. (Despre mrginita putere a dia;olului, omilia a
III-a, 2-3, n vol. Despre mrginita putere a dia;olului. Despre cint., pp.
43-44)
,Dac cei care au s se nItiseze n Iata unui tribunal de pe pmnt
pentru a da socoteal de greselile lor, se ndeprteaz, cnd este aproape ziua
judectii, nu numai de Iemeie, ci si de mncruri, de buturi, de orice alt
treab si se ocup numai cu aprarea, cu att mai mult noi, care avem s ne
nItism, nu naintea unui tribunal pmntesc, ci naintea scaunului ceresc
de judecat spre a da socoteal de cuvintele, de Iaptele si de gndurile
noastre, trebuie s ne ndeprtm de toate, si de bucuria si de ntristarea ce le
simtim pentru lucrurile din lumea aceasta, si s ne ngrijim numai de ziua
aceea nIricosat. (Despre Feciorie, 73, n vol. Despre Feciorie, pologia
;ietii monahale, Despre creterea copiilor., p. 123)
1626
,Omul care pleac pe lumea cealalt cu Iapte multe, si bune, si rele,
va avea oarecare usurare n muncile de acolo; nu este ns cu putint s spun
cte chinuri va suIeri cel lipsit de Iapte bune, dar ncrcat numai cu Iapte
rele, atunci cnd va Ii trimis n chinul cel Ir de sIrsit. Acolo se vor pune
n balant Iaptele rele cu cele bune. Dac Iaptele bune vor nclina cumpna
balantei, Iaptele bune vor ajuta mult svrsitorului lor, si paguba de pe urma
svrsirii Iaptelor rele nu va avea atta putere ca el s-si piard locul
dobndit la nceput; dar dac Iaptele rele sunt mai grele ca cele bune, ele l
duc n Iocul gheenei, pentru c nu este att de grea multimea Iaptelor bune
nct s poat opri grabnica pogorre a cumpenei balantei n care sunt
asezate Iaptele cele rele. Si acest lucru nu-l spune numai gndirea mea, ci si
Iaptele dumnezeiesti. Scriptura grieste asa: Ja da 1iecruia dup 1aptele lui
(Rom., 2, 6). (Cu;ant de s1tuire ctre Teodor cel c:ut, 18, n vol. Despre
Feciorie, pologia ;ietii monahale, Despre creterea copiilor., p. 373)
,Dac abia ndrznim s ne uitm n ochii mpratului pmntesc, desi
am luat parte la multe lupte, desi am trecut prin multe primejdii, cum vom
putea s ne uitm la mpratul ceresc dac toat viata am trit-o n slujba
altuia si am luptat n oastea altuia? (Ctre acelai Teodor, 4, n vol. Despre
Feciorie, pologia ;ietii monahale, Despre creterea copiilor., p. 385)
,,S nu socotim dar c viata noastr se sIrseste o dat cu viata de aici,
ci s credem c va Ii negresit si judecat si rsplat a tuturor Iaptelor Icute
de noi aici.
ntr-att este de lmurit si de vdit lucrul acesta tuturora, c si iudeii,
si elinii, si ereticii, si orice om, oricare ar Ii el, gndesc la Iel n aceast
privint. Desi nu cuget toti cum trebuie despre nviere, totusi toti griesc la
Iel despre judecat, despre pedeaps si despre scaunele de judecat de
dincolo, toti spun c este o rsplat dincolo pentru Iaptele svrsite aici.
Dac n-ar Ii, atunci pentru ce Dumnezeu a ntins cerul acesta, pentru ce a
ntrit pmntul , pentru ce a ntins marea, pentru ce a rspndit aerul?
Pentru ce a artat Iat de noi atta purtare de grij dac nu ne-ar ajuta pn la
sIrsit?
Nu vezi cti oameni virtuosi au suIerit nenumrate nenorociri si au
plecat dincolo Ir s Ii primit vreun bine? Si altii, iarsi, au dus o viat plin
de rutate, au rpit averile altora, au dezbrcat orIani si vduve, au oropsit, s-
au bucurat de bogtie, de plceri si de mii si mii de buntti si au plecat
dincolo Ir s Ii suIerit nici cea mai mic nenorocire? Cnd, dar, vor primi
cei dinti rsplata virtutii lor, iar cei de pe urm pedeapsa ruttii lor, dac
viata noastr merge pn la mormnt? Dac este Dumnezeu, dup cum si
1627
este, atunci El este drept, nimeni nu va tgdui; iar dac este drept, va
rsplti dup merit si unora, si altora; si cu asta, iarsi, toti se nvoiesc. Iar
dac are s rsplteasc si acelora, si acestora dup merit, si dac n-a primit
aici pe pmnt nici unul din acestia nimic, nici acela pedeaps pentru
rutatea lui, nici acesta rsplat pentru virtutea lui, este limpede c va veni
un timp n care Iiecare din ei va primi cuvenita rsplat. (Omilii la sracul
La:r, cuvntul IV, n vol. Omilii la sracul La:r. Despre soart i
!ro;ident., pp. 100-101)
,Oare nu stii c precum noi ncredintnd niste bani slugilor noastre, le
cerem socoteala pn la un ban, asa si Dumnezeu pentru zilele vietii noastre,
ne va cere socoteal cum am cheltuit Iiecare zi? Ce vom zice dar? Si ce vom
rspunde cnd ni se va cere socoteal? (Cu;ant Ctre cei ce au lsat
biserica i s-au dus la alergrile de cai i la teatre, n vol. Din osptul
stpanului, pp. 109-110)
JUDECATA UNIVERSAL
,Fericitul Pavel, spune: Toti cati au pctuit 1r lege, ;or i pieri
1r lege, i toti cati au pctuit in lege, ;or 1i fudecati prin lege (Rom., 2,
12). ntelesul acestor cuvinte este acesta: Nu vor primi aceeasi pedeaps cei
dinainte de darea legii si cei de dup darea legii, ci vor suIeri mai grea
pedeaps cei care au pctuit dup ce a Iost dat legea. Toti cati au pctuit
1r lege, ;or i pieri 1r lege, adic mai usoar le va Ii pedeapsa acelora
care n-au avut nvttura si ajutorul legii. Si toti cati au pctuit in lege, ;or
1i fudecati prin lege, adic cei care au Icut aceleasi pcate, dar nu s-au
nteleptit, cu toate c au avut legea dascl, vor primi si mai mare pedeaps.
(Omilii la Facere, omilia XVIII, I, n col. PSB, vol. 21, pp. 207-208)
,Toti cati au pctuit 1r lege, 1r lege ;or i pieri, adic vor Ii
pedepsiti mai usor, pentru c n-au avut legea care s-i si ameninte, s-i si
ndrepte Si toti cati au pctuit in timpul legii, ;or 1i fudecati dup lege
(Rom., 2, 12); aceia, spune Pavel, care au svrsit aceleasi pcate dup ce au
primit ajutorul dat de lege, vor Ii pedepsiti mai greu si mai cumplit. Si pe
bun dreptate, pentru c nu i-a cumintit si nu i-a Icut mai buni, nici legea,
nici pedeapsa dat altor pctosi. (Omilii la Facere, omilia XIX, VI, n col.
PSB, vol. 21, pp. 231-232)
1628
,Dac nu-ti poti dovedi pe alt cale existenta judectii viitoare, atunci
gndeste-te la cele ce se petrec n casa ta si vei vedea ct de absurd este acest
gnd! De ai Ii neomenos si crud si mai slbatic dect Iiarele, n-ai vrea la
moartea ta s lasi nerspltit pe un rob credincios, ci i vei da si bani si
libertate. Si pentru c atunci cnd pleci din lume, nu mai poti s-i Iaci vreun
bine, l recomanzi mostenitorilor ti, i rogi, Iaci totul ca s nu rmn robul
nerspltit. Dac tu, un ru, esti att de bun si milostiv cu sluga ta, oare
Dumnezeu, buntatea nemrginit, iubirea nespus de oameni, blndetea cea
nemsurat, va lsa nencununati si nerspltiti pe slujitorii Si, pe Petru, pe
Pavel, pe Iacov si Ioan, pe cei care pentru El au Ilmnzit n Iiecare zi, au
Iost ntemnitati, biciuiti, necati, dati Iiarelor slbatice, omorti, pe cei ce au
suIerit attea necazuri, pe care nu-i cu putint s le numeri? Presedintele
jocurilor olimpice laud si ncununeaz pe lupttorii nvingtori, stpnul
sluga sa, mpratul pe ostasi si, ntr-un cuvnt, Iiecare rsplteste pe cel care-
l slujeste, cu darurile cu care poate; si, oare, numai Dumnezeu s nu
rsplteasc cu nici un bine, mare sau mic, pe cei care au ndurat pentru El
attea, sudori si osteneli? Oare dreptii si binecredinciosii, cei care au svrsit
toate virtutile vor sta la un loc cu desIrnatii, cu cei ce si-au ucis printii, cu
cei ce-au ucis oameni, cu jeIuitorii de morminte? Poate, oare, mintea s
gndeasc asa ceva? Dac nu-i nimic dup ce plecm de aici, ci totul se
mrgineste la cele din lumea aceasta, atunci aceeasi soart o au si unii si
altii; dar, mai bine spus, nu aceeasi; c dac, dup cuvntul tu, toti au
aceeasi soart dup ce mor, totusi aici pe pmnt unii triesc bine toat viata,
iar altii se chinuie. Care tiran ar Iace asa, care om ar Ii att de crud si
nemilos nct s nutreasc astIel de gnduri Iat de slugile si de supusii si?
Ai vzut ct de absurd este tgduirea existentei judectii viitoare?.
(Omilii la Matei, omilia XIII, V, n col. PSB, vol. 23, pp. 162-163)
,Atunci nu va mai Ii nevoie nici de documente, nici de dovezi, nici de
martori. Cel Care va judeca va Ii totul: si martor si dovad si judector. El le
stie bine pe toate, c toate sunt goale i descoperite inaintea ochilor Lui
(Evr., 4, 13). Nu se va vedea atunci nici bogat, nici srac, nici puternic, nici
slab, nici ntelept, nici nentelept, nici rob, nici liber, ci toate aceste msti vor
disprea si se vor cerceta numai Iaptele Iiecruia. Dac la tribunalele acestea
de pe pmnt, cnd este judecat cineva pentru mpilare sau crim, oricine ar
Ii, Iie el preIect, consul, orice, i se iau toate demnittile si vinovatul primeste
cea mai grea pedeaps, cu mult mai mult va Ii aceasta atunci. (Omilii la
Matei, omilia LVI, IV, n col. PSB, vol. 23, p. 654)
1629
,Mai nti i va desprti si-i va Iace cunoscuti dup locul n care stau:
la dreapta si la stnga; apoi si dup nume va arta Ielul de vietuire a
Iiecruia, c pe unii i numeste tapi, iar pe altii oi. i numeste pe unii tapi, ca
s arate c sunt Ir de rod; c tapii n-aduc nici un rod; pe altii i numeste oi,
din pricina cstigului mare adus de oi, c mult cstig aduc oile: si ln si
lapte si miei; tapul n-aduce acest cstig. Animalele necuvnttoare sunt
roditoare si neroditoare prin Iirea lor. Oamenii sunt roditori si neroditori prin
voint; de aceea sunt unii osnditi, iar altii ncununati. Dar nu-i osndeste
pn ce nu-i judec mai nti. De aceea i si asaz naintea Lui si le spune
pcatele. Ei vor gri cu blndete, dar nu le e de nici un Iolos acum blndetea.
Si pe bun dreptate, c au trecut cu vederea milostenia, Iapta aceea att de
mult iubit de Dumnezeu. ProIetii nencetat spuneau aceasta: Mil ;oiesc, i
nu fert1 (Osea 6, 6), iar Legiuitorul, prin toate, spre milostenie i-a ndemnat
si cu cuvntul si cu lucrul. nssi Iirea oamenilor tot asta i nvat.
Uit-te la ei! Nu sunt lipsiti de o Iapt bun sau dou, ci de toate
Iaptele bune. Nu numai c nu L-au hrnit pe Hristos, pe cnd era Ilmnd,
nici nu L-au mbrcat cnd era gol, dar n-au Icut nici ce era mai usor: nu L-
au cercetat cnd era bolnav. Si uit-te ce usoare porunci a dat! N-a spus: n
temnit eram si nu M-ati eliberat! Bolnav eram si nu M-ati vindecat! Nu! Ci
a spus: Nu M-ati cercetat si. N-ati ;enit la Mine. Nici cnd le-a poruncit sa-
L hrneasc pe cnd era Ilmnd, porunca Lui n-a Iost mpovrtoare. Nu le
cerea mas bogat si scump, ci att ct era de trebuint, hrana cea de
nevoie; si le-o cerea n hain de cersetor. Deci toate sunt n stare s-i
pedepseasc. Era putin ce le cerea. O pine. De plns era cel ce cerea. Un
srac. Spre mil i mpingea Iirea celui ce cerea. Era om. De dorit era
Igduinta. Fgduise mprtia cerurilor, nIricostoare era pedeapsa.
Amenintase cu gheena. Mare era vrednicia Celui Ce primea milostenia.
Dumnezeu o primea prin minile sracilor. Covrsitoare era cinstea. Primise
Dumnezeu s Se coboare att de mult. Drept era datul. Primea din averile
Sale. (Omilii la Matei, omilia LXXIX, I, n col. PSB, vol. 23, p. 896)
,Apoi, ca s vezi (.) ct e de dreapt judecata, Domnul i laud mai
nti pe cei care au Icut Iapte bune si spune: Jeniti, binecu;antatii
!rintelui Meu, de moteniti imprtia cea pregtit ;ou de la intemeierea
lumii, c am 1lman:it i Mi-ati dat s mnanc si toate celelalte. Dar ca s nu
spun cei osnditi: Nu aveam cu ce Iace milostenie, Hristos i osndeste,
punndu-le n Iat pe ceilalti oameni care au Iost n aceeasi stare ca si ei; asa
precum le osndeste pe Iecioarele cele nebune, punndu-le n Iat pe
Iecioarele cele ntelepte, cum osndeste pe sluga care se mbta si se
mbuiba, punndu-i n Iat sluga cea credincioas, cum osndeste pe cel ce a
1630
ascuns talantul n pmnt, punndu-i n Iat pe cel ce a adus nc doi talanti,
Hristos osndeste pe Iiecare om pctos punndu-i n Iat pe cei ce au Icut
Iapte bune. (Omilii la Matei, omilia LXXIX, II, n col. PSB, vol. 23, p. 897)
,Dac nu cutezm s ne uitm n ochii tatlui nostru, cnd stim c i-
am gresit, cum vom putea s ne uitm atunci n ochii lui Hristos, Care-i mai
presus de blnd dect un printe? (Omilii la Matei, omilia LXXVI, V, n
col. PSB, vol. 23, pp. 869-870)
,Cel care n-are grij dect s nu Iie dispretuit de oameni si care nu
roseste de a Iace rul naintea lui Dumnezeu, dac nu Iace pocint, va Ii
hulit n ziua judectii, nu naintea unui om, ci n Iata lumii ntregi. n sIrsit,
c acolo se va aIla o aduntur mare, pentru ca s vad Iaptele noastre bune
si rele, aceea v nvat pilda cu oile si cu caprele, (Mt., 25, 31). SIntul
Pavel v zice la Iel: !entru c noi toti trebuie s ne in1tim inaintea
fudectii lui Hristos, ca s ia 1iecare dup cele ce a 1cut prin trup, ori bine,
ori ru (I Cor., 5, 10). Si nc: El ;a descoperi ganduri ascunse ale inimii (I
Cor., 4, 5).
(.) Gnditi-v deci c n aceast zi, nu v va Ii posibil s v
ascundeti de oameni, si atunci totul va Ii n Iata ochilor vostri ca un tablou,
ca Iiecare s-si pronunte hotrrea mpotriva sa nsusi. Exemplul bogatului
nu ne ngduie s ne ndoim de aceea. El l vede cu ochii si pe sracul pe
care l-a dispretuit, vreau s spun pe Lazr, si pe cel ce l-a respins cu ur;
acum el l roag s-i rcoreasc putin limba cu degetul lui (Lc., 16, 19).
(Comentar la E;anghelia de la Ioan, omilia XXXIV, 1, pp. 164-165)
,Cel care acum ne iart pcatele noastre acum, va Ii Judectorul
nostru; Cel ce a murit aici pentru noi, va Ii s ne judece aici pe ntregul neam
omenesc. Iisus Hristos ;a aprea, zice SIntul Pavel, nu pentru a ierta
pcatele, ci pentru mantuirea celor ce-L ateapt (Evr., 9, 28). (Comentar
la E;anghelia de la Ioan, omilia XXXVIX, 1, p. 187)
,Cine ne va apra n cealalt lume? Va Ii aceasta prietenia, rudenia,
vor Ii acestea n Iavoarea noastr? Ce zic eu, Iavoare? Chiar cnd l-am avea
ca Noe ca tat, sau pe Iov, sau pe Daniel, toate acelea nu ne vor sluji la
nimic dac Iaptele noastre ne nvinuiesc; pentru tot ajutorul si asigurarea n-
avem nevoie dect de virtute. Ea singur ne va putea apra de orice pericol si
ne va scpa de Iocul vesnic; ea ne va Iace s intrm n mprtia cerurilor ...
(Comentar la E;anghelia de la Ioan, omilia XLIX, 2, p. 242)
1631
,Cel ce s-a bucurat de o mai mare nvttur, este vrednic a primi si o
mai mare pedeaps pentru nelegiuiri. Asadar cu ct vom Ii mai ntelepti si
mai puternici, cu att mai mult vom Ii pedepsiti pctuind. De esti bogat, ti
se cere mai mult ca celui srac; de esti ntelept, ti se cere mai mult
supunere; de esti investit cu vreo putere, ti se cer si succese mai strlucite, si,
n Iine, la toate trebuie s contribui n msur cu puterea pe care o ai.
(Omilii la Epistola ctre Romani a S1antului postol !a;el, omilia V, p. 73)
,Grozav este acel tribunal, nIricosat este tronul acela,
responsabilittile sunt ncrcate de cutremur, ru de Ioc curge atunci. Nimeni
ins nu poate s scape de la moarte, nici s plteasc lui Dumne:eu pret de
rscumprare (Psalmi 48, 7). Adu-ti aminte de cele spuse n Evanghelie, de
ngerii care trec n toate prtile, de cmara de nunt nchis, de candelele
cele stinse, de puterile care trsc n cuptorul cel cu Ioc. Mai gndeste-te
apoi si la aceea, c dac astzi s-ar aduce de Iat aici n Biseric vreo Iapt
ascuns a unuia dintre noi, ct de mult nu ar dori acela ca mai degrab s se
deschid pmntul si s-l nghit de viu, dect s aib attia martori ai
ruttii sale! Dar nc atunci ce nu vom suIeri, cnd cele ascunse ale noastre
vor Ii aduse n mijlocul ntregii lumi, ca ntr-un teatru strlucit si vestit, si
cnd cei ce ne cunosc si cei ce nu ne cunosc se vor uita curiosi la toate
Iaptele noastre? (Omilii la Epistola ctre Romani a S1antului postol !a;el,
omilia V, pp. 81-82)
,Noi nu vom da seam numai de propriile noastre rele, ci si de acelea
prin care i-am poticnit pe altii. (Omilii la Epistola ctre Romani a S1antului
postol !a;el, omilia XXV, pp. 467-468)
,Vom da seam pn si de cele mai mici dintre pcate, precum si
pentru meritele noastre, mari sau mici, va Ii cea mai exact cercetare. Vom
da seam si de privirile cele desIrnate, si de cuvintele cele zadarnice, si de
rsul cel prostesc, si de betia cea aiuritoare. Vom lua plat chiar si pentru un
pahar cu ap rece, ba si numai pentru o pictur. (Omilii la Epistola ctre
Romani a S1antului postol !a;el, omilia XXXI, p. 548)
,,. cei mpreun-robi cu noi, si cari au izbutit n Iaptele cele bune,
vor osndi atunci pe toti cei ce au rtcit calea: cel milostiv pe cel crud si
nemilostiv, cel bun pe cel viclean, cel blnd pe cel aspru, cel ce voieste
binele altuia pe pizmuitor, iubitorul de ntelepciune pe iubitorul de slav
desart, cel harnic pe cel trndav, cel ntreg-cugettor pe cel desIrnat. Asa
1632
va Iace Dumnezeu la judecata noastr si asa va orndui pentru Iiecare ceat,
pe unii ludndu-i si pe altii pedepsindu-i. ns s nu Iie ca vreunul din cei
de Iat s se gseasc printre cei pedepsiti si necinstiti, ci printre cei
ncununati si care se bucur de mprtia Cerurilor. (Comentariile sau
Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni, omilia II, p. 21)
,,Ce multumire ai tu, spune-mi, cnd, primind partea de mostenire de
la tatl tu, nu Iaci nimic si cheltuiesti totul n zadar? Nu stii c nu cu totii
vom avea aceeasi rspundere, ci cei ce s-au bucurat aici de o mare
slobozenie vor Ii judecati mai aspru, iar cei ce au trit n necazuri,
strmtorri, srcie, sau altceva de acest Iel vor Ii judecati mai cu blndete?
(Comentariile sau Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni, omilia V, p. 53)
,S ascultm glasul lui Pavel, care zice c noi toti trebuie s ne artm
inaintea di;anului lui Hristos si s zugrvim acel divan, si s ni-l nchipuim
c ne st de Iat acum si ni se cere rspuns. Eu v voi spune aceasta mai pe
larg, pe cnd Pavel, Iiindc vorba i era despre necazuri si nu voia ca iarsi s-i
mai ntristeze si cu aceasta, nu a mai struit cu vorba, ci spunnd pe scurt c
;a lua 1ietecare dupre cum a lucrat, iute a trecut mai departe. Deci s ne
nchipuim, zic, c acel divan ne st de Iat si Iiecare s-si ntrebe constiinta
lui, si chiar s-si nchipuie pe judector c este de Iat, si c totul se descoper
si se aduce la mijloc. Cci nu urmeaz ca noi s stm de Iat cum s-ar ntm-
pla, ci ni se vor si descoperi Iaptele. Asadar, nu v-a plit obrazul de rusine?
Asadar, nu v-ati spimntat? Deci dac acum, cnd nc Iaptul nu se desI-
soar naintea noastr, ci numai ni l-am nchipuit n cugetul nostru, si nc ne
prpdim din pricina constiintei noastre - apoi ce vom Iace atunci, cnd acel
divan va sta de Iat, cnd ntreaga lume va Ii de Iat, cnd vor sta acolo ngeri
si arhangheli, cnd si celelalte stpnii si puteri, cnd vor Ii rpirile acelea n
nouri, cnd drumul tuturor va Ii ncrcat de groaz si cutremur? Ce vom Iace
cnd vor suna trmbitele cele nentrerupte, glasurile acele nesIrsite ?
(Talcuiri la Epistola a doua ctre Corinteni, omilia X, p. 106)
,Cci in iad, zice, ce se ;a mrturisi ]ie? (Ps., 6, 6). Acolo este
tribunal, si nu este atunci timp de pocint. Ct nu s-a vicrit bogatul acela
ctr Avraam? Dar nimic n-a Iolosit. Cte nu ziceau cei ce nu au hrnit pe
Hristos? Si cu toate acestea au Iost aruncati n Iocul cel nestins si vesnic.
Cte nu au zis si acei ce au Icut Irdelegi: Doamne, Doamne, au nu cu
numele Tu am proorocit, i nu cu numele Tu draci am scos? (Mt., 7, 22).
Si cu toate acestea nu au Iost cunoscuti de El. Toate acestea se vor petrece
1633
atunci, si nici un Iolos nu vom avea, dac nu vom Iace acum binele. S ne
temem deci, ca nu cumva s zicem si noi atunci: Doamne, cand Te-am ;:ut
1lmand, i nu ]i-am dat s mnanci? (Ibid., 25, 37). Acum s-L hrnim, nu
o zi, nici dou, nici trei, cci zice Scriptura: Milostenia i credinta s nu-ti
lipseasc (Prov., 3, 3). Nu a zis: 1 milostenie o dat, sau de dou ori, pentru
c si Iecioarele acelea aveau untdelemn n candelele lor, ns nu de-ajuns.
AstIel c avem nevoie de mult untdelemn, si ca un mslin roditor trebuie a
sta noi n casa Domnului. Fiecare din noi s cugetm la sarcinile de pcate
pe care le avem, si s asezm ca cotra-balant bineIacerile noastre, si nc
mai multe chiar s punem n cumpn, pentru ca nu numai pcatele s se
sting, dar nc ca drepttile noastre s se aib n vedere la justiIicarea
noastr. Dac nu vor Ii tot pe attea Iapte bune, pe cte Iapte rele sunt n
sarcina noastr, ba nc chiar mai multe, ca astIel din cele prisoselnice s ni
se calculeze la justiIicarea noastr, nimeni nu ne va putea sustrage de la
pedeaps. (Comentariile sau Explicarea Epistolei ctre E1eseni, omilia
XXIV, pp. 252-253)
,... ntregul univers zguduindu-se, trmbitele rsunnd, cele dinti
cete ngeresti trecnd pe dinainte tuturor, apoi celelalte, cetele din al doilea
rang, din al treilea, n sIrsit, miile de cete trecnd pe dinaintea celor de pe
pmnt; trecnd Heruvimii si multe, ba chiar nenumrate sunt aceste cete
apoi SeraIimii; iar El, venind ntru slava cea negrit; n sIrsit, trecnd toate
acele cete spre a aduce pe cei vrednici naintea Celui ce st pe tronul slavei.
Vor trece apoi si cei de pe lng Pavel, toti care au Iost cinstiti si iubiti de el,
toti acestia, zic, ncununati, ludati, cinstiti de mpratul cerurilor si de toat
oastea cea cereasc. Iar atunci unii vor Ii cinstiti, iar altii necinstiti, si ce
poate Ii mai nIricostor? (Omilii la Epistola ctre Filipeni, omilia a XIV-a,
p. 247)
,Cnd pe unii i va primi pentru a-i duce la Printele Su cel ceresc,
iar pe altii i va prsi si ngerii i vor trage cu de-a sila n jos, cnd ei vor
plnge, cutnd cu privirea la Iocul gheenei, Iiind dati pild ntregii lumi,
credeti c putin durere vor suIeri? (Omilii la Epistola ctre Filipeni,
omilia a XIV-a, p. 249)
,Cci dac nu este nici judecat, nici recompense, nici tribunal, apoi
din ce cauz am Iost cinstiti cu un astIel de dar, cu darul cuvntului, sau al
ratiunii, si toate le avem spuse nou? De ce oare noi stpnim si animalele si
toate celelalte sunt stpnite? Priveste cum diavolul din toate prtile se
grbeste a ne ndupleca s ignorm darul lui Dumnezeu. Amestec la un loc
1634
pe sclavi cu stpnii lor, ntocmai ca si un neguttor de sclavi, sau slug
nerecunosctoare, care se sileste de a trage pe cel liber n aceeati njosire ca
si dnsul. Dar apoi, mi se pare c cel ce distruge ideea de judecat, distruge
totodat si ideea de Dumnezeu. Diavolul este ntodeauna acelasi, cci el ne
pune nainte, toate n mod metodic, si nu deodat, ca astIel s ne pzim de el.
Dac nu este judecat, apoi Dumnezeu nu este drept, acestea le vorbesc
ca om, dar dac Dumnezeu nu este drept, apoi nu este Dumnezeu, si dac
Dumnezeu nu exist, apoi totul din lume se poart la ntmplare, nu este prin
urmare nici virtute nici realitate. Dar el nu spune nimic pe Iat din acestea.
Ai vzut cum el voieste a aduce pe om n rndul necuvnttoarelor, sau mai
bine zis n rndul Iiarelor slbatice, n randul demonilor? Deci s nu-i
credem lui. Este judecat omule! (Comentariile sau Explicarea Epistolei
ctre Coloseni, omilia II, p. 29)
,Nu crede elinul n judecata cea mai de pe urm? Aceleasi suIer ca si
tine, Iiindc si el are pe multi din ai si, care au IilozoIat asupra acestui
punct, desi spuneau c va suIeri numai suIletul separat de corp, dar cu toate
acestea au stabilit si ei un tribunal oarecare. nsemntatea acestui principiu
este att de nvederat, nct nu este nimeni s o ignore, ci si poetii si cu totii
n Iine concord n aceea c va Ii un tribunal, va Ii judecat. AstIel c si el
mai inti nu credea celor spuse de ai si.
Nici iudeul nu se ndoieste despre aceasta, si nici chiar cel mai simplu
om. De ce dar s ne nselm pe noi nsine? Iat, asemenea vorbe le spui mie,
dar ce vei putea spune lui Dumnezeu Care a plsmuit inima noastr, a
Iiecruia n parte? Cei vei raspunde Lui, Care stie toate cele din cugetul tu?
Ce vei spune Celui ce exist si lucreaz, si este mai tios dect orice sabie
ascutit pe amndou prtile?
Cci spune-mi cu sinceritate: tu nu te scrbesti n suIletul tu cnd
pctuiesti? Dar, cum oare s-a putut inIiltra n tine o astIel de ntelepciune?
Tu singur te mhnesti si-ti pare ru de pcatul Icut, dar oare Cel ce ti-a dat
o astIel de pricepere, las ca totul din lumea aceasta s se poarte ncolo si
ncoace Ir nici o ratiune, Ir nici un scop Iinal? Regula general este si va
Ii: nici un muritor care vietuieste n Iapte bune nu se ndoieste despre
judecata cea mai de pe urm, Iie el elin, Iie eretic, si nimeni din cei ce triesc
n Iapte rele aIar poate de putini nu accept credinta despre nviere.
(Comentariile sau Explicarea Epistolei ctre Coloseni, omilia II, p. 31)
,Singur prezenta Lui (a lui Hristos n.n.) va Ii pentru unii lumin,
iar pentru altii pedeaps. (Comentariile sau Explicarea Epistolei II ctre
1635
Tesaloniceni, omilia III, n vol. Comentariile sau Explicarea Epistolei ctre
Coloseni, I i II Tesaloniceni, p. 307)
,Jeniti, zice, binecu;antatii !rintelui Meu, de moteniti Imprtia
cea gtit ;ou de la intemeierea lumii, si iarsi: Duceti-; de la mine
blestematilor in 1ocul cel ;enic, care este gtit dia;olului i ingerilor lui. S
nu ascultm aceste vorbe cum s-ar ntmpla, ci s le scriem asa zicnd pe
Iruntea noastr, si s ne nchipuim c El este de Iat acum, c ne grieste
acestea, si c ne trimite n Iocul acela. Ce Iel de suIlet vom avea atunci? Ce
mngiere? Ce vom suIeri, cnd vom Ii tiati n dou? Ce vom Iace, cnd
vom Ii acuzati pentru rpiri si Iurtisaguri? Ce ndreptare vom avea atunci?
Ce cuvnt blajin vom auzi atunci? Nici unul, ci legati cu privirile n jos, vom
Ii trasi spre gura cuptorului celui de Ioc, spre acea mare de Ioc, spre
ntunericul cel mai dinaIar, spre vesnicele munci, si nemaiputnd Iace
nimic pentru scparea noastr. Si peste toate acestea, zice, intre noi i intre
;oi prpastie mare s-a intrit ca cei ce ar ;rea s treac de aici la ;oi s nu
poat, nici de acolo la noi s treac (Luca 16, 26), asa c de nevoie c vom
Ii arsi de-a pururea, nimeni ajutndu-ne, nici tat, nici mam, si nimeni, n
Iine, orict de mare curaj ar avea ctre Dumnezeu. (Comentariile sau
Explicarea Epistolei ctre E;rei, omilia XXXI, pp. 363-364)
,nc putin si se va Iace cercetarea Iiecruia dintre noi, cnd toti ne
vom nItisa naintea nIricostorului scaun de judecat al lui Hristos, nsotiti
de Iaptele noastre, cnd cu ochii nostri vom vedea aici, lacrimile orIanului,
acolo desIrnrile noastre nerusinate, cu care ne-am nnebunit suIletele; ici
suspinele vduvelor, acolo purtarea nemiloas Iat de sraci, jeIuirea
srmanilor; si nu numai acestea si cele asemenea acestora, ci si Iaptele
noastre netrebnice, pe care le-am svrsit cu mintea. C Hristos a spus c
este Judectorul al gndurilor, Judector al cugetelor; si iarsi c cerceteaz
inimile i rrunchii si c rsplteste 1iecruia dup 1aptele lui. (Omiliile
despre pocint, omilia a patra, pp. 69-70)
,Si dup cum celor din dreapta le-a druit mprtia pentru milostenia
lor, tot asa si pe cei din stnga i-a amenintat cu pedeapsa, pentru asprimea
lor. Duceti-; de la Mine, blestematilor, in intunericul cel mai din a1ar,
care este gtit dia;olului i ingerilor lui (Matei 25, 41).
- Pentru ce? Pentru care pricin?
!entru c am 1lman:it, i nu Mi-ati dat s mnanc (Matei 25, 42).
1636
N-a spus: c ati 1cut des1ranare, c ati 1cut adulter, c ati 1urat, c
ati dat mrturie mincinoas, c ati furat 1als. Toat lumea stie c si acestea
sunt pcate, dar vin n urma neomeniei si a nemilosteniei.
- Pentru ce, Doamne, nu pomenesti si de celelalte ci de pcat?
- Nu judec pcatul, rspunde Domnul, ci neomenia! Nu judec pe
pctosi, ci pe cei ce nu s-au pocit. Pentru neomenie v osndesc! Ati avut
un leac att de bun pentru mntuire, milostenia, cu care puteati sterge orice
pcat, si ati dispretuit o att de mare bineIacere. Ocrsc neomenia, ca
rdcin a pcatului si a toat necredinta; laud omenia, ca rdcin a tuturor
bunttilor. Pe unii i amenint cu Iocul cel vesnic, iar altora le Igduiesc
mprtia cerurilor. (Omiliile despre pocint, omilia a saptea, pp. 151-
152)
,Aici, n tribunalele acestea de jos, dreptii sunt osnditi, nedreptii
scap, vinovatii eliberati, iar nevinovatii pedepsiti. Judectorii, cu voie sau
Ir voie, de multe ori gresesc cnd judec, sau se nseal pentru c nu stiu
de partea cui e dreptatea, sau dau hotrri nedrepte, cu bun stiint, pentru c
sunt cumprati cu bani. La tribunalul de sus nu se ntmpl asa, cci
Dumnezeu este judector drept, iar judecata Lui ca lumina iese si nu-i
umbrit nici de ntuneric, nici de nestiint. (Omilia I la Cruce i la talhar,
III, n vol. !redici la srbtori imprteti i cu;antri de laud la s1inti, p.
92)
,tunci se ;or cltina puterile cerurilor (Matei 24, 29), adic ngerii.
Cutremur i va cuprinde atunci si Iric mare.
- De ce? Spune-mi, te rog.
- Pentru c nIricostoare va Ii Judecata aceea. Toat Iirea omeneasc
va Ii judecat si va sta naintea nIricostorului Judector.
- Dar pentru ce se tem si se cutremur ngerii? C n-au s Iie ei
judecati.
- Nu! Dar cum atunci cnd judec un voievod se tem si se cutremur
de Irica judectorului nu numai cei vinovati, ci si cei din jurul lui, cu toate c
nu se stiu cu nimic pe cuget, tot asa si atunci, cnd va Ii judecat Iirea
noastr, se vor teme si ngerii din pricina marii lor Irici de judector, cu toate
c nu se stiu cu nimic pe constiint. (Omilia I la Cruce i la talhar, IV, n
vol. !redici la srbtori imprteti i cu;antri de laud la s1inti, p. 95)
,C Stpnul nostru obstesc va veni si nu va zbovi. Va veni
urmat de ostiri, de cete de ngeri, de multimi de arhangheli, de cete de
mucenici, de coruri de drepti, de cinuri de proIeti si de apostoli, si n
1637
mijlocul acelor ostiri netrupesti se va vedea mpratul ntr-o slav
nespus si negrit. (Omilia I la Rusalii, V, n vol. !redici la
srbtori imprteti i cu;antri de laud la s1inti, p. 212)
,Atunci se vor deschide crtile (Daniel 7, 10) si va ncepe o
judecat nIricostoare si cutremurtoare. Ca ntr-un tribunal se vor citi
toate Iaptele vietii noastre. (Omilia I la Rusalii, VI, n vol. !redici la
srbtori imprteti i cu;antri de laud la s1inti, p. 212)
,Numai n viata de aici se arat ndelunga Mea rbdare. Va veni
un timp cnd se va nchide usa acestei buntti. Va veni un timp cnd
nu vor Iolosi lacrimile picurate din ochii pctosilor. Va veni un timp
cnd trmbitele vor suna pretutindeni si vor vesti a doua Mea venire,
cnd ngerii vor strbate tot pmntul, aducnd la judecat numrul
nesIrsit de morti, cnd Mi se va aseza scaunul de judecat, cnd voi
merge pe puterile cele de sus, cnd nceptoriile si stpniile mi vor
nsoti venirea, cnd lumintorii mprtiei Mele vor lumina tot
pmntul, cnd se vor deschide crtile tuturor vietuitorilor de pe
pmnt, cnd legile vor Ii respectate cu nestrmutare, si demonii vor da
pentru toate socoteal, cnd cel judecat va sta n Iata judectii, avnd
lng el numai Iaptele sale, cnd gndurile l vor nvinui, cugetul l va
vdi, cnd duhurile cele rele vor Ii cu luare-aminte la cuvintele
Judectorului, cnd cuptorul asteapt sentinta Judectorului, cnd
cuvintele: Miluiete-m' sunt Ir de Iolos celui ce le strig. (Cu;ant
la S1antul Mucenic Jasu, III, n vol. !redici la srbtori imprteti i
cu;antri de laud la s1inti, p. 543)
,,Si ;a pune oile de-a dreapta, i ie:ii de-a stanga (Matei 25, 33). Si
unii si altii, oameni.
- Dar pentru ce unii sunt numiti oi, iar altii iezi?
- Pentru ca s aIli c-s numiti asa nu din pricina deosebirii de Iire, ci
din pricina deosebirii de voint.
- Dar pentru ce-s numiti iezi cei care n-au dat milostenie?
- Pentru c iedul este un animal care nu d nimic; nu d stpnilor lui
nici lapte, nici pui, nici pr. Nu poate da nimic din pricina vrstei lui crude.
De aceea Domnul a numit iezi pe cei care nu dau rod de milostenie, iar pe
cei din dreapta, oi. Drnicia oilor e mare. Ele dau ln, si pui, si lapte.
Ce le spune Domnul celor din dreapta? M-ati ;:ut 1lmand i M-ati
hrnit, gol i M-ati imbrcat, strin i M-ati primit (Matei 25, 35-36). Celor
din stnga ns le grieste cu totul dimpotriv. Si doar si unii si altii sunt
1638
oameni. Au primit aceleasi Igduinte si unii si altii, aceleasi rsplti le
stteau n Iat si unora si altora pentru Iaptele lor bune. Acelasi Hristos a
venit si la unii si la altii, cu aceeasi goliciune si la unii si la altii, cu aceeasi
Ioame, la Iel de strin. Toate au Iost egale si pentru unii si pentru altii.
- Dar atunci, pentru ce sIrsitul n-a Iost egal?
- Pentru c vointa le-a Iost deosebit. Ea singur a Icut deosebirea
dintre ei. De aceea unii se slsluiesc n iad, altii n mprtia cerurilor. Dac
diavolul ar Ii Iost de vin pentru pcatele lor, n-ar Ii Iost ei pedepsiti, cci
altul a pctuit si i-a mpins la pcat. (Despre mrginita putere a
dia;olului, omilia a III-a, 3, n vol. Despre mrginita putere a dia;olului.
Despre cint., pp. 44-45)
,,Atunci, la ziua judectii, nu vor osndi numai popoare pe popoare,
ci, n multe cazuri, un singur om va osndi un popor ntreg, cnd se va vedea
c au rmas nenselati cei care puteau Ii nselati si au Iost biruiti cei care
trebuia negresit s biruie. (Despre mrginita putere a dia;olului, omilia a
III-a, 3, n vol. Despre mrginita putere a dia;olului. Despre cint., p.
46)
,,S ne nItism, rogu-v, naintea scaunului Judectii lui Dumnezeu,
ca si cum El ar sta naintea noastr, ca si cum Judectorul ar Ii asezat pe
dnsul si ca si cum toate Iaptele noastre ar Ii descoperite. Asa, noi trebuie nu
numai s ne artm naintea acestui scaun de judecat, ci vom Ii naintea lui
cu totul dezveliti. Nu rositi oare? Adeseori am voit noi mai bucurosi s
murim dect unele Iapte de rusine ale noastre s Iie cunoscute prietenilor
nostri celor vrednici de cinste. Dar ce vom simti noi atunci cnd pcatele
noastre vor Ii descoperite ngerilor si oamenilor, si nou nsine ne vor Ii
tinute naintea ochilor?
Dumnezeu chiar zice, prin Psalmistul: Mustrate-;oi i ;oi pune
Inaintea 1etei tale pcatele tale (Ps. 49, 22). Deci noi chiar acum, cnd Ziua
Judectii este nc departe si numai se vesteste, murim de groaza constiintei,
ce va Ii cu noi atunci cnd toat lumea va Ii adunat, cnd toti ngerii si
ostirile ceresti vor Ii de Iat, cnd trmbitele vor suna, cnd dreptii se vor
rpi n nori si se va nlta un grozav tipt de tnguire al pctosilor? Ce
groaz ne va cuprinde atunci? Unul :ice Domnul se ;a lua, altul se ;a
lsa (Mt. 24, 40). Ce vor simti ei, cnd vor vedea c unii s-au luat cu cinste
mare, iar ei, dimpotriv, au Iost respinsi cu mult rusine? Aceast durere, eu
zic si m jur, c nu este cu putint a se descrie prin cuvinte. Vzut-ati pe
cineva care se duce la moarte? Ce socotiti voi c trebuie s simt un astIel de
1639
biet pctos cnd Iace aceast trist cale de pe urm? Ce n-ar Iace si n-ar
suIeri el bucuros, numai s scape de aceast nIricosat pedeaps de moarte?
Dar ce vorbesc eu despre cel osndit la moarte? La o executie se
adun multime de popor, dintre care aproape nici unul nu cunoaste bine pe
nenorocitul acela. ns dac ar putea cineva s se uite n inimile acelor mii,
ce stau mprejur, cu greu s-ar putea aIla unul care s Iie asa de vrtos la
inim sau asa de crud si nesimtitor, nct duhul lui s nu Iie cuprins de Iric,
mhnit si zdrobit. Iar dac noi ne tulburm si ne miscm atta cnd se duc
la moarte altii, care nu sunt aproape de noi, ce vom simti oare noi atunci
cnd ne va ajunge pe noi nsine o soart cu mult mai nIricosat, cnd noi
vom Ii ncuiati aIar de bucuria cea negrit si osnditi la munca cea
vesnic? (Cu;ant la Duminica Lsatului sec de carne, n vol. Omilii la
!ostul Mare., pp. 19-21)
,,O, nchipuie-ti n duhul tu cerul, aceast nltime nesIrsit, aceast
lumin strlucitoare, cetele ngerilor si ale arhanghelilor, si toate puterile
ceresti si stpnirile, si totodat gndeste la Ziua Judectii; atunci vei socoti
mic toat mrirea cea pmnteasc si vei vedea o priveliste care te va
umple de Iiori si de groaz! Tu vei vedea, cu duhul, cum cerul se deschide si
Unul Nscut Fiul lui Dumnezeu, ntru mrirea Sa pogoar la Judecat,
nconjurat nu de sute, ci de multe mii de ngeri. Toate se vor umple de
groaz si de Iric, pmntul se va despica si toti oamenii, de la Adam, vor
iesi si vor nvia. Iar Hristos nsusi se va arta cu o mrire care, prin
strlucirea sa, va ntuneca lumina soarelui si a lunii. Ah, ce nepricepere ar Ii,
cnd pe noi ne asteapt astIel de bucurii si mrire, s nu ne lipsim cu totul de
acestea de acum si s nu gndim la amgirea Satanei, care ne abate de la
niste lucruri asa de mari, dndu-ne pulbere si noroi pentru ca s ne rpeasc
cerul, artndu-ne chipuri de umbre pentru ca s ne smulg bunurile cele
adevrate ! Iar chipuri de umbr sunt bucuriile si bogtiile cele pmntesti.
Cnd va veni atunci lumina, se va arta c cei ce adeseori preau cei mai
bogati, sunt ntr-adevr cei mai sraci. Acum noi, iubitilor, stiind toate
acestea, s Iugim de nselciunea Satanei, ca s nu ne osndim mpreun cu
dnsul si s nu ne zic Judectorul: Duceti-; de la mine, blestematilor, in
1ocul cel ;enic, care este gtit dia;olului i ingerilor lui (Mt. 25, 41).
(Cu;ant la Duminica Lsatului sec de carne, n vol. Omilii la !ostul
Mare., pp. 26-27)
,Cnd va veni ziua cea mare a judectii, cnd se va pune scaunul de
judecat, cnd se va aseza pe scaun Judectorul, cnd rul de Ioc va curge pe
dinainte si se vor cerceta toate Iaptele noastre (Dan., 7, 9-10), atunci nu ni se
1640
mai ngduie s ne stergem si s ne splm pcatele; vrnd-nevrnd, vom
primi pedeapsa cuvenit Iaptelor noastre; nimeni nu va putea mijloci atunci
pentru noi, chiar dac ar Ii cineva care s aib naintea lui Dumnezeu aceeasi
ndrznire ca si brbatii mari si minunati n credint; chiar dac Noe, Iov si
Daniel s-ar ruga pentru Iiii si Iiicele lor, rugmintea lor nu va avea nici un
Iolos; atunci, neaprat, cei care au pctuit vor Ii pedepsiti vesnic, iar cei
care au Icut Iapte bune vor Ii cinstiti vesnic. (Despre Feciorie, 84, n vol.
Despre Feciorie, pologia ;ietii monahale, Despre creterea copiilor., pp.
144-145)
,Chiar dac esti necredincios si pgn, totusi vei primi argumentul
meu. Ai auzit negresit de rurile Cocit si PiriIlegeton, de apa Stixului si de
Tartar, care sunt tot att de departe de pmnt pe ct este departe pmntul
de cer, si ai auzit si de multele Ieluri de munci de acolo. Cu toate c pgnii
n-au putut s spun aceste lucruri asa cum sunt ele n realitate, pentru c au
Iormulat aceste idei prin propriile lor puteri de cugetare si prin ntelegerea
gresit a propriilor noastre nvtturi, totusi si-au Icut o oarecare idee
despre judecata viitoare. Vei gsi printre pgni, poeti, IilosoIi, oratori si alti
multi gnditori, care au cugetat si au scris despre aceast nvttur.
(pologia ;ietii monahale, 10, n vol. Despre Feciorie, pologia ;ietii
monahale, Despre creterea copiilor., p. 238)
,Oare, cei care-si ndreapt toat grija spre plcerile simturilor, chiar
dac viata aceasta ar trece pentru ei Ir s ncerce vreo durere, ba cu mult
plcere, oare, nu vor Ii alungati, ca de un bici, de glasul constiintei lor...
(pologia ;ietii monahale, 10, n vol. Despre Feciorie, pologia ;ietii
monahale, Despre creterea copiilor., p. 239)
,Neaprat cu totii ne vom nItisa naintea Judectorului (I Tes., 4, 1-
16) si vom vedea ziua aceea n care toate vor Ii goale si descoperite (Evr., 4,
13), nu numai Iaptele, nici numai cuvintele, dar chiar si gndurile.
Chiar dac acum unele dintre Iaptele noastre ni se par nensemnate,
atunci vom suIeri pentru ele nIricostoare pedepse. AstIel, Judectorul ne
va cerceta atunci cu cea mai mare scumptate dac ne-am ngrijit att de
mntuirea noastr, ct si de mntuirea aproapelui. (pologia ;ietii
monahale, 1-2, n vol. Despre Feciorie, pologia ;ietii monahale, Despre
creterea copiilor., pp. 243-244)
,.cei osnditi nu numai c sunt Icuti de rusine, c-si acoper Ietele
si caut n jos, dar sunt si porniti pe drumul ce duce la Ioc, sunt trti la
1641
chinuri si dati n stpnirea puterilor celor nendurtoare; si suIer toate
acestea n vreme ce toti cei ce-au Icut bine si au svrsit n viat Iapte
vrednice de viata cea de veci sunt ncununati, sunt strigati si stau n Iata
tronului mprtesc.
Acestea se vor ntmpla n ziua judectii. (Cu;ant de s1tuire ctre
Teodor cel c:ut, 12-13, n vol. Despre Feciorie, pologia ;ietii monahale,
Despre creterea copiilor., pp. 350-351)
,,Atunci nu va mai Ii nevoie de martori, nici de prsi, nici de dovezi,
nici de probe, ci nsesi Iaptele noastre, asa cum le-am svrsit, se vor nItisa
ochilor nostri. (Omilii la sracul La:r, cuvntul II, n vol. Omilii la
sracul La:r. Despre soart i !ro;ident., p. 61)
,,S ne gndim ce vom Iace n ziua cea nIricosat, cnd groaza nu va
tine o clip, ci veacuri nesIrsite, cnd vor Ii ruri de Ioc, urgii
ameninttoare, puteri care s ne trasc la judecat, scaunul cel nIricostor,
tribunalul cel care nu se las nselat, cnd ni se vor pune naintea ochilor
Iaptele Iiecruia si nu va Ii nimeni s sar-n ajutor, nici vecin, nici aprtor,
nici rud, nici Irate, nici tat, nici mam, nici strin, nimeni! Spune-mi, ce
vom Iace atunci? (Omilii la sracul La:r, cuvntul VI, n vol. Omilii la
sracul La:r. Despre soart i !ro;ident., p. 126)
,,Cnd va trece ziua si va veni noaptea cea nIricosat, dar, mai bine
spus, ziua aceea, c este noapte si pentru cei pctosi, dar si pentru cei
drepti; cnd va lua sIrsit spectacolul, cnd vor cdea mstile, cnd va Ii
cercetat Iiecare si Iaptele lui, nu Iiecare si bogtia lui, nu Iiecare si dregtoria
lui, nici Iiecare si onorurile lui, nu Iiecare si puterea lui, ci Iiecare si Iaptele
lui, si dregtorul, si mpratul, si Iemeia, si brbatul, cnd ni se va cere viata
noastr si Iaptele noastre bune, nu mretia Iunctiei, nici netrebnicia srciei,
si nici tirania dispretului, cnd ni se va spune: du 1aptele tale, de eti rob,
1apte mai bune decat ale celui liber, de eti 1emeie, 1apte mai pline de curaf
decat ale brbatului, deci cnd vor cdea mstile, atunci se va vedea cine
este bogat si cine este srac. (Omilii la sracul La:r, cuvntul VI, n vol.
Omilii la sracul La:r. Despre soart i !ro;ident., pp. 136-137)
,,semnatu-s-a Imprtia cerurilor cu un imprat care a ;oit s se
socoteasc cu slugile sale (Matei 18, 23). S nu treci n grab pe lng
cuvintele acestea, ci deschide-mi mie tribunalul acela propriu, intr
nluntrul constiintei tale si gndeste-te la cele ce-ai Icut n toat viata ta.
Iar cnd auzi c se socoteste cu slugile sale, gndeste-te c cere socoteal
1642
tuturor oamenilor, si mpratilor, si cpeteniilor, si dregtorilor, si bogatilor,
si sracilor, si robilor, si celor liberi, c toti trebuie s ne in1tim inaintea
scaunului de fudecat al lui Hristos (II Corinteni 5, 10). De esti bogat,
gndeste-te c vei da socoteal cti bani ai cheltuit cu desIrnatele si cti cu
sracii, cti ai cheltuit cu parazitii si lingusitorii si cti cu nevoiasii, cti ai
cheltuit n stricciuni si cti n iubirea de oameni, cti ai cheltuit n desItri,
n cele nesbuite, n betii si cti cu ajutorarea celor npstuiti. Vei da
socoteal nu numai de Ielul n care ti-ai cheltuit banii, ci si de Ielul n care ti
i-ai dobndit, dac ti-ai adunat averea din drepte osteneli sau din rpiri si
lcomii, dac ai dobndit-o din mostenire printeasc sau surpnd casele
orIanilor si jeIuind averile vduvelor. Si dup cum noi cerem socoteal
slugilor noastre nu numai de banii cheltuiti, ci si de banii cstigati, si-i
ntrebm de unde au banii, de la cine i-au primit, n ce chip si cti, tot asa si
Dumnezeu nu ne va cere socoteal numai de Ielul cum am cheltuit banii, ci
si de Ielul cum i-am dobndit. Nu va da socoteal numai bogatul de bogtia
lui, ci si sracul de srcia lui: dac a ndurat srcia cu curaj si multumind
lui Dumnezeu; dac nu s-a suprat, dac n-a dezndjduit, dac n-a nvinuit
purtarea de grij a lui Dumnezeu cnd vedea c altul cheltuieste si
cheIuieste, iar el trieste n neagr srcie. Dup cum va cere socoteal
bogatului de milostenie, tot asa va cere socoteal sracului de rbdare. Dar,
mai bine spus, nu numai de rbdare, ci chiar si de milostenie, c srcia nu-i
o piedic n calea milosteniei. Dovad, vduva care a pus doi bnuti n cutia
bisericii; cu acei doi bnuti ea a ntrecut pe cei care puseser mult (Marcu
12, 42-44). Nu se va cere socoteal ndeaproape numai bogatilor si sracilor,
ci si stpnitorilor lumii acesteia, si judectorilor, dac n-au stricat dreptatea,
dac n-au judecat cutnd la Iata omului, dac n-au dat sentint din ur Iat
de cei judecati, dac n-au pronuntat hotrrile lor pe nedrept plecndu-se
linguselilor, dac n-au npstuit, din dorint de rzbunare, pe oameni Ir
vin. Nu numai stpnitorii lumii vor da socoteal, ci si nti-stttorii
Bisericilor vor da socoteal de dregtoria lor; si mai cu seam acestora li se
va cere mai amnuntit si mai strasnic socoteal. n ziua judectii se va cere
ndeaproape socoteal si celui cruia i s-a ncredintat predicare cuvntului
lui Dumnezeu, dac nu cumva din lene sau din invidie a trecut cu vederea
ceva din cele ce se cuveneau spuse, dac prin Iaptele sale a artat c a
tlmcit bine toate si n-a ascuns nimic din cele de Iolos. (Cu;ant la pilda
celui ce datora :ece mii de talanti, n vol. Omilii la sracul La:r. Despre
soart i !ro;ident., pp. 229-231)
1643
,,Vom da seama atunci nu numai de Iapte, ci si de cuvinte. (Cu;ant
la pilda celui ce datora :ece mii de talanti, n vol. Omilii la sracul La:r.
Despre soart i !ro;ident., p. 231)
,,C pentru tot cu;antul deert pe care-l ;or gri oamenii ;or da
socoteal in :iua fudectii. C din cu;intele tale te ;ei indreptti i din
cu;intele tale ;ei 1i osandit (Matei 12, 36-37). Dar nu numai de cuvintele
noastre vom da seama, ci si de acelea pe care le auzim. De pild, dac ai
ascultat nvinuire mincinoas adus mpotriva cuiva. C spune Scriptura: S
nu-ti pleci urechea la :;on deert! (Iesire 23, 1). Dac cei ce ascult cuvinte
desarte nu capt iertare, ce aprare mai pot avea cei ce hulesc si nvinuiesc?
Dar pentru ce vorbesc eu de cuvintele rostite si de cele auzite, cnd
avem s dm socoteal chiar de gndurile noastre? (Cu;ant la pilda celui ce
datora :ece mii de talanti, n vol. Omilii la sracul La:r. Despre soart i
!ro;ident., pp. 231-232)
,,Cnd auzi dar c Impratul ;a cere socoteal slugilor Sale, s nu
treci cu nepsare pe lng aceste cuvinte, ci gndeste-te c va cere socoteal
tuturor dregtorilor, tuturor vrstelor, si brbatilor, si Iemeilor! Gndeste-te
cum va Ii tribunalul acela atunci! Gndeste-te la toate pcatele svrsite de
tine! Chiar dac tu ti vei uita pcatele tale, aIl c Dumnezeu nu le va uita,
ci le va pune pe toate naintea ochilor nostri, dac nu ni le vom sterge mai
nainte, acum, prin pocint si mrturisire si prin ndeprtarea urii si dorintei
de rzbunare din suIletul nostru. (Cu;ant la pilda celui ce datora :ece mii
de talanti, n vol. Omilii la sracul La:r. Despre soart i !ro;ident., p.
232)
,Si n alt loc spunnd proorocul Isaia despre Hristos, zice: Si ;a 1i
incins miflocul Lui cu dreptate i coastele Lui cu ade;r in;elite (11, 5). Si
asta nu c Dumnezeu are coaste si mijloc, cci El este Ir trup, ci ne arat
judecata cea nemitarnic si neamgit a Judectorului. Cci nu vor mai Ii
npstuitori, nvinuitori, sau cei ce dau mit, nici dreptul nu va Ii lipsit de
cunostinta acestora. La judectoriile acestea de cele mai multe ori cel
nevinovat se pedepseste, iar cel vinovat scap, pentru c se stric dreptatea.
Iar cnd va veni Judectorul cel drept si nemitarnic, Cel ce are mijlocul
ncins cu dreptate si coastele nIsurate cu adevr, toti vor dobndi cu
dreptate ale lor cu de-amnuntul. (Cu;ant la neluminarea scripturii celei
;echi, la iubirea de oameni a lui Dumne:eu i cum c nu se cu;ine a ne
in;inui unii pe altii, n vol. Din osptul stpanului, pp. 89-90)
1644
,... alearg la gndul acelei zile nIricostoare, si socoteste-te n Iata
tribunalului celui nIricostor, al Judectorului cel nemitarnic, la rurile de
Ioc care curg n Iata tribunalului Aceluia si clocotesc din pricina intensittii
Ilcrii, la sbiile ascutite, la pedepsele cumplite, la chinul care n-are sIrsit,
la ntunecimea Ir nici o lumin, la ntunericul cel din aIar, la viermele
neadormit, la legturile cele de nedezlegat, la scrsnirea dintilor, la
plngerea cea Ir de mngiere, la spectacolul lumii, sau mai bine zis la
spectacolul Iiecrei creatii, de sus si de jos; cci spune Domnul: Si puterile
de sus se ;or cltina (Mt., 24, 29). Cci desi nu se stiu vinovate cu nimic,
nici nu au s dea socoteal, dar vd tot neamul oamenilor si nesIrsitele
noroade judecate, nu vor sta Ir team acolo, att de mare va Ii atunci Irica.
Asadar, gndeste-te la acestea si la reprosurile inevitabile.
Cci Judectorul Acela n-are nevoie de acuzatori, nici de martori, nici
de dovezi, nici de probe, ci aduce n mijloc si naintea ochilor celor care au
gresit toate asa cum s-au Icut. Atunci nu va Ii nimeni care s scape de
pedeaps, nici tat, nici Iiu, nici Iiic, nici mam, nici vreo alt rud, nici
vecin, nici prieten, nici avocat, nici darea de bani, nici multimea bogtiei,
nici mrimea puterii, ci toate vor pieri ca praIul, iar cel judecat va Ii singur
asteptnd de la cele Icute de el Iie verdictul care-l elibereaz, Iie cel care-l
condamn. Atunci nimeni nu va Ii judecat pentru greselile pe care le-a Icut
altul, ci pentru pcatele pe care le-a Icut el nsusi. (Scrisori din exil, 17
scrisori ctre Olimpiada, scrisoarea VIII, 3b-c, n vol. Scrisori din exil.
Ctre Olimpiada i cei rmai credincioi. Despre deprimare, su1erint i
!ro;ident., p. 155)
,,Ce vor Iace, oare, n ziua cea nIricosat, la judecata cea nemitarnic,
n Iata neamgitului Judector, cnd cortinele cerurilor se vor strnge si
poporul ngerilor se va pogor cu Cel Drept, cnd toate vor Ii goale si n
vzul tuturor? Atunci nici vorbria mpestritat a ritorilor, nici multimea
averii, nimic altceva nu va putea s-L nduplece pe Cel Drept. Fiindc cel
Nemitarnic, Care vede cu limpezime toate, va pune naintea ochilor ti
266
toate pcatele, zugrvite ca ntr-o icoan. Atunci nu va mai Ii nici mprat,
nici om simplu, nici srac, nici bogat, nici ntelept, nici nenvtat, ci se vor
smulge toate aceste msti, si Iiecare si va arta nItisarea din cele Iptuite.
Nu se vor mai vedea atunci nici coroana, nici visonul. Atunci nu mai vezi pe
vreunul plimbndu-se n trsuri si nconjurat de mii de servitori,
266
Tlcuirea Pr. Marcel Hanches: Poate Ii tradus si inaintea ochilor tuturor, cci textul
original nu contine dect ochilor, Ir nici o reIerint pronominal. (n.s. 159, p. 73)
1645
preumblndu-se cu semetie prin piat. Ci, lepdnd toate acestea, Iiecare va
veni gol si si va avea din Iapte pricina, Iie de mntuire, Iie de pierzanie. Si
precum vor Ii Iiecare din cele Iptuite, asa va Ii si judecata. (Omilia
aceluiai, rostit in biserica S1intei Irina, despre ra;na celor pre:enti la
biseric i despre uurtatea celor care lipsesc i despre cantare, i c 1irea
nu este pricin s-o opreasc pe 1emeie de a apuca pe calea ;irtutii, n vol.
Catehe:e maritale, pp. 73-74)
,Cnd vom merge acolo vom da seam pentru vremea pe care am petrecut-o cu lene si Ir
n poItele cele rele, dar noi cei ce stricm darurile lui Dumnezeu ca Iiul cel
desIrnat, cu ct mai mult certare o s lum noi? Adic am spurcat SIntul
Botez si Iecioria o am stricat si am ntinat-o, c de nu ne-ar nvta si
nIricosa munca, ce ru n-am Iace noi? Asa cerceteaz Dumnezeu pe bogati
si pe sraci, de au strns bogtia din osteneal dreapt sau din lcomie si din
rpire, si, sau la mncri si la curvii am cheltuit banii nostri, sau la sraci si
la cei ce au avut strmbtate le-am ajutat. Pe cel srac l cerceteaz de suIer
vitejeste si nu multumeste lui Dumnezeu de srcie, vznd pe altii c sunt
n noroc si au tot Ielul de bogtie, si nu brIeste pronia lui Dumnezeu. Si s
nu-ti par c numai bogatii si sracii se cerceteaz, ci si judectorii si
mpratii cu de-amnuntul, adic de judec drept sau de Iac Itrnicie si nu
stric dreptatea sau din pizm Iac strmbtate cuiva sau de Iace sIat nedrept
pentru rugmintea cuiva si mai vrtos arhiereii si patriarhii, c cu ct este
omul mai mare n vrednicie si n cinstea biruintei si a stpnirii, cu atta se
va cerceta mai tare s dea rspuns lui Dumnezeu, c dregtoriile si
stpnirile acestea cu nimic nu se deosebesc de umbr si de vise, pentru c
mai nainte de a se Iace pcatul se stinge dulceata poItei, iar munca lor nu
are sIrsit si dulceata este trectoare iar amrciunea vesnic. (Din vol.
Mrgritarele S1antului Ioan Gur de ur, p. 39)
,nalt-ti gndul si adu-ti aminte de ziua cea nIricostoare n care va
s vie Hristos cu mult slav, nu cu mii sau sute de osteni cu sulite, ci cu mii
de ngeri si arhangheli si atta Iric va Ii n oameni care n-a Iost de cnd este
lumea, si, de strlucirea slavei Lui, lumina soarelui si a lunii se va ascunde si
atunci va da plata Iiecruia dup Iaptele lui. (Din vol. Mrgritarele
S1antului Ioan Gur de ur, p. 42)
,Cnd vedeti pe careva oameni ri ducndu-i s-i spnzure, cum le
este Iata lor pietrit si suIletul la Iel, c eu pe multi din aceia care scap de
moarte i-am auzit c n acel ceas nici pe oameni nu-i vedeau n chip de
oameni, Iiindu-le suIletul lor tulburat si aIar din minte. Deci de ngrozeste
1646
att de tare pe oameni moartea trupeasc, dar cnd va veni moartea cea
vesnic, ce vom Iace atunci? Cnd vom vedea pmntul cutremurndu-se si
cerul ca o coal de hrtie strngndu-se, cnd vom vedea pe Hristos venind
cu mare si nIricostoare slav, oare ce Iric va avea omul cel pctos
atuncea? (Din vol. Mrgritarele S1antului Ioan Gur de ur, p. 43)
,Toate lsndu-le, goi precum ne-am nscut, spre nIricostoarea
judecat mergem si toat avutia lsnd, goi, ticlosi, posomorti si
ntunecati, speriati, truditi, despuiati, nspimntati, mpilati, chinuiti, cu Iata
la pmnt si aceasta cu rusine acoperind-o, asa ne sculm si asa mergem si
asa vom sta la judecata aceea neItarnic si groaznic, unde ngerii se
cutremur, unde nIricostoarele scaune se pun, unde crtile Iaptelor noastre
se deschid, unde este rul Iocului celui nestins, unde este slbaticul vierme,
unde este tartarul cel nenclzit, unde este nencetata scrsnire si rnjire a
dintilor, unde este plngerea cea Ir mngiere, unde sunt lacrimile cele
nencetate, unde este suspinul cel necontenit, unde nu este rs ci tnguire,
unde nu este lumin ci ntuneric, unde nu este bucurie ci suspin, unde nu este
desItare ci judecat. Cu adevrat nIricostor este a auzi, iar mai
nIricostor este a vedea toat zidirea totodat, sculndu-se si stnd de Iat si
muncindu-se, dnd seama de lucrurile ce a Icut cu Iapta si cu cuvntul si
pentru cele ce a pctuit n zi si n noapte. Mare Iric va Ii atunci, Iratilor,
mare va Ii ceasul acelei nevoi. Cnd trmbitele vor trmbita, stelele vor
cdea, soarele se va ntuneca, cerurile se vor strnge, pmntul se va
cutremura, puterile ngerilor vor alerga nainte, SeraIimii vor striga,
Heruvimii vor grbi cele de sus si cele de jos, cele de pe pmnt si cele de
sub pmnt se vor tulbura. Mormintele se vor deschide, trupurile vor nvia,
judectile se vor grbi, mare Iric, nespus cutremur, si nepovestit e nevoia
care va Ii atunci, mare va Ii iarna aceea, mare Iurtun, rea primejdie,
nencetate tipete. (Din vol. Mrgritarele S1antului Ioan Gur de ur, p.
125)
,Unde-s atunci printii? Unde e tatl care a nscut? Unde e maica care
s-a chinuit? Unde-s Iratii cei iubiti? Unde-s prietenii? Unde-s vecinii? Unde
este puterea mpratilor celor pmntesti? Unde este truIia judectorilor?
Unde este slava cea desart a bogatilor? Unde-s atunci slugi si slujnice?
Unde e podoaba hainelor si a ncltmintelor celor lucii? Unde-s cele de
mtase, cele rosii, unde e strlucirea aurului? Unde e sunetul argintului?
Unde e podoaba inelelor? Unde-s casele cele vruite? Unde-s grdinile?
Unde-s livezile? Unde-s vistieriile cele pzite? Unde-s cei ce nu vd sracii?
Unde-s cei ce ursc dumnezeiasca credint? Unde-s cei ce nu cred c este
1647
iad si munc, ca si cum ar rmne Ir de moarte? (.) Unde-s cei ce cu
timpane beau vinul? Unde-s cei ce zic: s mancm i s bem c maine ;om
muri? Unde-s cei ce zic: s dobandim cele de aici i pentru cele de acolo
;om ;edea? Unde-s cei ce zic c iubitor de oameni este Dumne:eu i nu
muncete pe cei pctoi? Ct se vor ci atunci cei ce zic acestea! Ct se vor
ucide si nimnui nu-i va Ii mil de ei! Ct vor suspina si nimeni nu-i va
mngia! Atunci vor gri unii ctre altii zicnd: o, cum ne-am gresit si ne-
am pierdut pe noi nsine! Ne nvtau altii si nu ascultam, nici nu bgam de
seam. Ne nvtau si noi ne bteam joc. Se mrturisea nou si nu credeam si
auzeam Scripturile si tot ne rtceam. Dreapt e judecata lui Dumnezeu, cu
adevrat pe drept pentru cele ce am Icut ne lum plata. Vezi c pentru
trectoare si necurat dulceat ne muncim n veci, putin vreme ne-am
lenevit si vesnicului Ioc ne cuIundm. Pentru slav mic si de nimic ne-am
scpat din slava cea adevrat, pentru putin desItare ne-am lipsit de
desItarea Raiului, pentru bogtie pierdut ne-am scpat de bogtia cerului,
a mprtiei Ceresti. Noi am avut parte de veacul cel desert, iar cei ce n-au
avut parte acolo acum se bucur. Acum cei ce au crezut se aIl n desItare,
cei ce s-au pzit pe sine cu curtie, la cereasca veselie joac cei ce au plns,
acum se veselesc n veci cei ce au risipit bogtiile lor. Acum secer si strng
cu veselie cei ce au lepdat cele pmntesti, acum au dobndit cele ceresti.
Numai noi ticlosii cu dreptate ne-am dat muncii si acum strigm si nimnui
nu i se Iace mil, oItm si n-are cine ne mntui. (Din vol. Mrgritarele
S1antului Ioan Gur de ur, p. 126)
JUDECATA UNIVERSAL (gndul la Judecata Iinal)
,Nu se cuvine s ne pierdem vremea n zadar, ci n Iiecare zi si n
Iiecare ceas s avem naintea ochilor scaunul de judecat a lui Hristos; s ne
ntrebm care sunt acele Iapte care ne pot da ndrznire naintea lui
Dumnezeu si care sunt acelea care ne mresc osnda.
Frmntnd asa acestea n gndurile noastre, vom birui patimile, vom
potoli si vom omor zburdrile trupului nostru.. (Omilii la Facere, omilia
IV, VIII, n col. PSB, vol. 21, pp. 66-67)
,Trebuie, Iratii mei iubiti, trebuie s ne Iolosim n toate lucrurile de o
atentie Ioarte mare, cci noi vom da seam exact si de cuvintele noastre si
de Iaptele noastre. AIacerile noastre nu sunt limitate la limitele strnse ale
acestei vieti, ci ne asteapt o alt viat si vom aprea toti la o alt judecat a
Domnului. Zice SIntul Pavel: !entru c noi toti trebuie s ne in1tim
inaintea lui Hristos, ca s ia 1iecare dup cele ce a 1cut in trup, ori bine,
1648
ori ru (2 Cor., 5, 10). S ne gndim mereu la acest tribunal. Acesta este
adevratul mijloc de a ne apleca mereu la virtute. Precum cel ce nltur din
suIletul su amintirea acestei zile, asemenea unui cal care a prins Irul cu
dintii, se arunc n prpastie (Psalmistul zice Necurate sunt cile lui in toat
;remea, si arat motivul: Departe sunt fudectile Tale dinaintea lui - Ps., 9,
26); la Iel cel ce se teme de judecat, va merge cu modestie si va Ii retinut n
toate Iaptele sale: mintete-ti de cele mai de pe urm ale tale i nu ;ei
pctui in ;eac (Eccl., 7, 40). (Comentar la E;anghelia de la Ioan, omilia
XXXVIX, 1, pp. 186-187)
,,Trebuie ntotdeauna a avea naintea ochilor acea zi nIricosat, si
astIel de a ne ndeletnici cu virtutea, pentru ca, obosindu-ne putin, s putem
lua cununile cele nepieritoare. (Comentariile sau Talcuirea Epistolei intai
ctre Corinteni, omilia II, p. 20)
,Nimeni nu ne va putea scoate din primejdie n vremea aceea, nici
Iratele, m tatl, nici Iiul, nici prietenul, nici vecinul, nici altul, nimeni, ci de
vom Ii descoperiti din Iapte, ne vom pierde cu totul. Ct de mult, de pild,
plngea bogatul acela din Evanghelie si ruga pe Patriarh ca s trimit pe Lazr?
Ci ascult ce spunea Avraam: !rpastie s-a intrit intre ;oi i intre noi, ca cei
ce ;or ;oi s treac de aici ctre ;oi, s nu poat, nici cei de acolo la ;oi s
treac (Lc., 16, 26). Ct de mult Iecioarele acelea au rugat pe celelalte ca s le
mprumute putin untdelemn pentru candelele lor? ns ascult si pe acelea ce
spun: Nu cum;a s nu ; afung nici ;ou, nici nou (Mt. 25, 9), asa c
nimeni nu a putut s le bage n cmara de nunt. (Talcuiri la Epistola a
doua ctre Corinteni, omilia IX, p. 100)
,Cte nu vom gri atunci, nvinovtindu-ne pe noi nsine? Ct nu ne
vom boci? Ct nu ne vom scnci? Dar cu nimic nu ne vom Iolosi, Iiindc
nici corbierii nu se vor mai putea Iolosi cu ceva dup ce corabia s-a stricat si
s-a cuIundat, si nici doctorii dup ce bolnavul a nchis ochii, ci poate c de
multe ori vor spune c trebuia s 1acem cutare sau cutare, ns toate vor Ii
n zadar. Noi trebuie a gri toate si a Iace numai ct sunt ndejdi de
ndreptare, dar cnd nu mai suntem deloc stpni pe noi, totul Iiind stricat,
este de prisos a mai gri. Cci si iudeii vor zice atunci: Bine este cu;antat cel
ce ;ine intru numele Domnului (Mt. 23, 39), ns cu nimic nu se vor Iolosi si
nici nu vor scpa de osnd, Iiindc atunci cnd trebuia s griasc asa, nu au
grit.
1649
Deci ca nu cumva si noi s ptimim asa pentru petrecerea noastr, apoi
aici s ne schimbm, ca astIel naintea divanului lui Hristos cu ndrzneal s
stm. (Talcuiri la Epistola a doua ctre Corinteni, omilia IX, p. 100)
,Adu-ti aminte de rul de Ioc, de viermele veninos, de judetul cel
nIricosat, la care toate vor Ii goale si rsturnate: gndeste-te c ceea ce
acum e acoperit, atunci se va descoperi. (!redicile despre statui, Partea a
II-a, predica a XX-a, p. 181)
,Gndire mntuitoare ntre toate! De la ce rele, de la ce ispite, de
la ce cderi ne va salva ea, dac ne ngrijim s ne-o Iacem Iamiliar?
Ea este puternic mpotriva viciilor noastre.
Ea este puternic mpotriva Iascinatiilor bunurilor pmntesti.
Ea este puternic, ca s ne ridice spre cer si spre dorintele
cerului.
Ea este puternic s ne ncurajeze la virtute.
Este puternic mpotriva viciilor noastre. Meditarea la judecat
contine antidoturi potrivite pentru Iiecare din viciile noastre. Patima
necurat ne umple ea de arderile ei ucigtoare? S ne gndim la aceste
Ilcri, la aceste grozave brate ale iadului, la care ne d judecata Ir
de ndejde si Ir de ajutor. Dac limba noastr se gndeste la oarecare
ucidere de om mpotriva aproapelui, scranirea dintilor a celui
pedepsit s ni se prezinte n mintea noastr. Sunt uri ucigase, certuri
nestpnite care ne umplu si ne stric inima? S ne gndim la
Iecioarele nebune osndite de Tribunalul cel minunat. ntr-un cuvnt,
s ne gndim c pentru plceri de o zi, pentru bucurii Iugare, noi ne
pregtim rele de nereparat acolo unde totul este vesnic. (Din vol.
Bogtiile oratorice, p. 277)
JUDECATA UNIVERSAL (,oare nu stiti c vom judeca pe ngeri?)
,Cnd mucenicii, cu toate c au Iost n trup si supusi unor nevoi
Iiresti, cu toate c au Iost mpresurati de o multime de dureri si
suIerinte, cu toate c au dus o viat trectoare si au trit pe pmnt, au
artat c dispretuiesc viata aceasta din pricina dragostei de Dumnezeu,
Creatorul lor, iar dracii se arat att de batjocoritori si de nere-
cunosctori Iat de BineIctorul lor, cu toate c nu sunt n trup si sunt
scutiti de durerile si suIerintele trupului, ce cuvnt de aprare mai pot
avea, ce iertare? Nici una, de nicieri. Virtutea mucenicilor osndeste
cu prisosint rutatea lor. Oamenii nu-i osndesc numai pe oameni, nici
1650
numai cei vrednici, pe cei trndavi, ci srguinta mucenicilor osndeste
pe demoni. Pavel a artat asta prin cuvintele: Oare nu titi c ;om
fudeca pe ingeri? Cu atat mai mult pe cele lumeti' (I Cor., 6, 13). Prin
ngeri Pavel ntelege pe ngerii diavolului, pe ngerii apostati.
- Cum i vom judeca pe ei?, m poate ntreba cineva.
- Nu-i vom judeca stnd pe scaunul de judecat si cerndu-le
socoteal de Iaptele lor, ci prin srguinta noastr vom osndi trndvia
lor. Asa cum a artat tot Pavel, cnd spune: Dac i lumea se ;a fudeca
prin ;oi (I Cor., 6, 2). N-a spus: in 1ata ;oastr, ci prin ;oi. La Iel si
atunci cnd Domnul spune: Brbatii nini;iteni se ;or scula din neamul
acesta, nu nseamn c ninivitenii vor cere socoteal iudeilor
necredinciosi de atunci, ci c credinta ninivitenilor va osndi necredinta
iudeilor. (Cu;ant de laud la S1anta mare Mucenit Drosida i despre
aducerea aminte de moarte, III, n vol. !redici la srbtori imprteti
i cu;antri de laud la s1inti, pp. 501-502)
JUDECATA UNIVERSAL (criteriile judectii)
,Dac Iecioarele, dup atta munc si attea sudori, n-au gsit nici o
mngiere, o protejare, unde va Ii reIugiul nostru, atunci cnd Judectorul ne
va zice cu un glas ameninttor aceste cuvinte grozave: Mi-a 1ost 1oame i nu
Mi-ati dat s mnanc (Mt., 25, 45). Voi nu Mi-ati Icut aceste servicii, de
attea ori de cte ori nu Mi le-ati Icut dndu-le unuia din acestia prea mici.
Domnul nu zice aceea numai despre ucenicii Si sau despre clugri, ci chiar
despre toti credinciosii, oricine ar Ii ei. Cci tot credinciosul dac ar Ii el rob
sau cersetor, de atunci de cnd crede n Dumnezeu, are dreptul s ia parte la
toate bunurile noastre si la ntreag bunvointa noastr. Dac, atunci cnd
este gol sau cnd i este Ioame, noi l neglijm, auzim aceste cuvinte
ngrozitoare: Mergeti in 1oc. Si sigur aceasta va Ii dreptatea. n sIrsit, oare
ce cere de la noi Domnul greu si mpovrtor? Sau este ceva mai usor ca
ceea ce cere El de la noi? El n-a zis: Eu eram bolnav si nu M-ati vindecat, ci:
nu M-ati cercetat. El n-a zis: Eu eram n nchisoare si voi nu M-ati eliberat,
ci: n-ati venit s M vedeti. Cu ct sunt mai usoare aceste porunci, cu att
vor Ii mai mari chinurile celor care nu le-au pzit. n sIrsit eu v rog, este
ceva mai usor de a merge s vezi un prizonier? Ce este mai usor si mai
plcut? (Comentar la E;anghelia de la Ioan, omilia LX, 4, p. 301)
,Cei ce Iac binele se vor bucura de bunttile cele din ceruri, pe cnd
acei ce desi poate nu pot Ii acuzati pentru vreun ru, dar totusi Iiinc au
neglijat de a practica Iie chiar una din Iaptele bune, vor Ii trti n Iocul
1651
gheenei mpreun cu cei ce au Icut tot viata lor numai rele. (Comentariile
sau Explicarea Epistolei ctre E1eseni, omilia XVI, p. 156)
,E mai bine ca s nu ne mai punem niste astIel de ntrebri
necugetate, ca de exemplu: cel ce nu a Icut nici un ru n viata sa, dar n
acelasi timp nu a Icut si nici un bine, n care anume loc va sta? Pentru c
chestiunea e limpede. A nu Iace cineva binele, este acelasi lucru cu a Iace
rul. Cci spune-mi: de ar avea cineva un servitor, care nu ar Iura, nu ar
insulta, si nici nu ar rspunde stpnului, ns ar Ii betiv poate, si ar sta toat
ziua Ir s Iac vreo treab, si nu ar Iace nimic din cele ce ca servitor e
dator a Iace, ei bine, oare pe unul ca acesta nu l-ar biciui stpnul, nu l-ar
bate? Spune-mi! Si cu toate acestea el n-a Icut nici un ru. ns chiar Iaptul
c nu a Icut nimic, este n sine ru. Dar s ntindem vorba mai departe, s
ne raportm si la viata de toate zilele. Fie un agricultor, bunoar, care ntru
nimic nu ne vatm interesele nostre, nici nu ne huleste, nici nu Iur, ci
numai c si leag minele sale, sade acas tot ziua, nici nu ar, nici nu
seamn, nici nu njug boii, nici vie nu lucreaz, si n Iine nici nu se ded la
munca pmntului; ei bine, oare nu pedepsim noi pe unul ca acesta? Desi pe
nimeni nu a nedrepttit, totusi el nedreptteste, dup vorba comun, prin
Iaptul c cu nimic nu contribuie din parte-i la prosperitatea comunittii n
general. (Comentariile sau Explicarea Epistolei ctre E1eseni, omilia XVI,
p. 156)
,De ce n acest caz, Domnul nu vorbeste si despre alte modalitti de
mntuire, n aIar de milostenie? Pentru c El nu osndeste pcatul, ci
inima mpietrit; nu-i osndeste pe cei pctosi, ci pe cei care nu se
pociesc pentru pcatele lor. i va osndi pe cei cu inima mpietrit, pentru
c au un mijloc att de bun pentru mntuire vorbesc despre milostenie,
prin care se iart multe pcate , iar ei nu se Iolosesc de el. (Din vol.
!roblemele ;ietii, p. 285)
,Dar precum a druit celor de-a dreapta mprtia pentru iubirea de
oameni: Jeniti binecu;antatii !rintelui meu de moteniti imprtia ce ;
este gata ;ou de la intemeierea lumii, asa si celor din stnga, nerodirea si
nevoia si neomenia lor i nIricos cu munc: Duceti-; blestematilor in
intunericul cel mai dina1ar, care este gtit dia;olului i ingerilor lui.
Pentru ce? !entru c am 1ost 1lmand i nu Mi-ati dat s mnanc, nu zice c
ati curvit, c ati Icut preacurvie, c ati Iurat sau ati mrturisit strmb, si ati
jurat cu strmbul, desi sunt adevrate aceste rele si pierztoare, dar tot sunt
mai jos dect neomenia si nemilostivirea, dar pentru ce? O Doamne, nu-ti
1652
aduci aminte si altceva? Pentru c zici, nu judec pcatul cu nemilostivirea,
nu judec pe cei ce ce au pctuit, ci pe cei care nu s-au pocit, pentru
neomenia voastr v osndesc, pentru ca avnd voi milostenia atta doctorie
de mntuire, v-ati lepdat si ati lsat atta bine, deci neomenia voastr o cert,
care este un izvor a toat rutatea si a toat pgntatea. (Din vol.
Mrgritarele S1antului Ioan Gur de ur, p. 36)
JUDECATA UNIVERSAL (iubirea si dreptatea la judecata cea de pe
urm)
,S nu atribuie cineva lui Dumnezeu vreo cruzime, dac pe cei ce
gresesc chiar n cele mai mici, i scoate din mprtia cerurilor. Cci dac
printre noi oamenii cnd Iace cineva vreo Iapt contra legii si atrage urgie si
pedeaps din partea mpratului; chiar o singur lege de ar clca, chiar de ar
batjocori, chiar de ar preacurvi si s-ar dovedi de vinovat, s-a Icut nevrednic;
si chiar de ar Ii Icut mii de Iapte bune, e totusi condamnat, chiar de ar Ii
plnuit vreun omor si s-ar dovedi, e suIicient de a-l pierde. Deci dac legile
omenesti se bucur de atta bgare de seam, cu att mai mult cele
dumnezeiesti. Dar, zici poate, Dumne:eu este bun. Pn cnd oare vom
pronunta aceast vorb nebuneasc? Am zis nebuneasc nu c doar El nu
este bun, ci pentru c ne nchipuim c buntatea Lui ne este de Iolosint
cnd Iacem asemenea Iapte, cu toate c de mii de ori v-am vorbit despre
aceasta. Ascult ce zice Scriptura: S nu :ici. mila Lui este mare, i ;a curti
multimea pcatelor mele (Sirach. 5, 6). Nu ne mpiedic de a zice c
ndurarea lui este mare, nu ne ndeamn la aceasta, ci voieste mai ales ca
necontenit s o zicem aceasta si s o avem n mintea noastr. Pentru aceasta
si Pavel toate le pune n miscare spre atingerea unui scop, ns pentru
urmtoarele consideratiuni: S nu te minune:i, zice, de iubirea de omeni a
lui Dumne:eu, cand tu pctuieti i s :ici. Multimea pcatelor mele ;a
terge~~. !entru aceasta i noi spunem atatea despre buntatea Lui, nu
doar ca incurafandu-ne s 1acem tote relele, 1iindc in asemenea ca:
buntatea Lui ;a 1i spre ;tmarea mantuirii noastre, ci ca s nu ne
descurafm cand ne gsim in pcate, i ca s ne pocim. Buntatea lui
Dumnezeu te aduce la pocint. ~~ (Rom., 2, 4), iar nu la mai mare rutate.
Deci, dac devii netrebnic din cauza bunttii Lui, tu mai cu seam o
deIaimi naintea omenilor. Vd pe multi c acuz ndelunga rbdare a lui
Dumnezeu; ns vor da seam, dac nu o ntrebuinteaz la timp si cu
rnduial. Este Dumnezeu iubitor de omeni? n acelasi timp ns, este drept
si judector. Iart gresalele? n acelasi timp ns rsplteste Iiecruia dup
1653
Iaptele lui. Trece cu vederea nedreptatea, sterge Irdelegea? n acelasi timp
ns, Iace si cercetarea acestor Iapte. Deci, oare toate acestea nu sunt
contrare si nu se contrazic n persoana lui Dumnezeu? Nu sunt contrare
deloc dac noi le mprtim n timpuri. De exemplu: sterge Irdelegile nostre
aici, att prin baia renasterii, ct si prin pocint, ns instruirea celor
svrsite si examinarea lor o va Iace acolo prin Ioc si munci. (Comentariile
sau Explicarea Epistolei ctre E1eseni, omilia IV, pp. 40-41)
JUDECATA (la tribunal)
,Celui care ;rea s se fudece cu tine i s-ti ia haina, las-i lui i
cmaa. Hristos vrea s ai aceeasi rbdare nu numai cnd e vorba de lovituri,
ci si cnd e vorba de bani si de averi. De aceea d o pild tot att de
convingtoare ca si cea de mai nainte. Dup cum atunci ne poruncise s
nvingem prin suIerirea rului, tot asa si acum ne porunceste s nvingem pe
lacom si hrpret prin a-i da mai mult dect se astepta s ia. Poruncii
acesteia i d Hristos si un adaos; c n-a spus: D-i haina ce ti-o cere', ci:
Celui care ;rea s se fudece cu tine, adic dac vrea s te dea n judecat si
s-ti ia bunurile tale. (.)
- Ce? S umblu gol?
- Nu vom umbla goi, dac vom ndeplini cu scumptate poruncile lui
Hristos, ci vom Ii mbrcati mai mult dect toti oamenii! Mai nti nimeni nu
va tbr asupra noastr dac avem astIel de gnduri; n al doilea rnd, chiar
dac ar Ii cineva att de slbatic si de neomenos nct s mearg pn acolo
s ne ia ceea ce-i dm de bun voie, se vor gsi cu mult mai multi oameni
care ne vor mbrca pe noi, care IilozoIm asa, nu numai cu haine, dar, de-ar
Ii cu putint, chiar cu propriul lor trup. (Omilii la Matei, omilia XVIII, II, n
col. PSB, vol. 23, p. 234)
,Si mai cu seam acesta-i lucru minunat, c Hristos, convingndu-ne
s suIerim rul, i nvat s IilozoIeze si pe cei ce Iac rul. Cnd hrpretul
socoteste mare lucru c ia lucrurile tale, dar tu i arti c-ti este usor s-i dai
si ce nu-ti cere, cnd i pui Iat n Iat srcia lui cu drnicia ta, IilozoIia ta
cu lcomia lui, gndeste-te ce mare dascl i esti, nvtndu-l nu cu cuvntul,
ci cu Iapta, s dispretuiasc viciul si s ndrgeasc virtutea. Dumnezeu vrea
s nu ne Iim de Iolos numai nou, ci tuturor semenilor nostri. Dac dai
numai ca s nu mai ajungi n Iata judectii, ai urmrit doar interesul tu; dar
dac dai mai mult dect vrea s-ti ia, urmresti si interesul lui, c te desparti
de el dup ce l-ai Icut bun.
1654
Putere ca aceasta are sarea (Matei 5, 13) - iar Hristos vrea ca aceia ce-
L urmeaz s Iie ca sarea - c sarea se pstreaz si pe ea, dar pstreaz si
alimentele peste care se presar. Aceeasi putere o are si lumina: se
lumineaz si pe ea si lumineaz si pe altii. Deci, pentru c Hristos te-a pus
printre oameni sare si lumin, Iii de Iolos si celui ce sade n ntuneric;
nvat-l c nici mai nainte, cnd a luat de la tine, n-a luat cu Iorta; convinge-
l c nu ti-a Icut ru! Dac i arti c i-ai druit si nu te-a jeIuit, vei Ii mai
respectat, mai pretuit. PreI, dar, cu blndetea ta, pcatul lui n drnicia ta.
(Omilii la Matei, omilia XVIII, III, n col. PSB, vol. 23, p. 235)
,,Cum c cei care supr tribunalele lumesti sunt oameni care se
ndeletnicesc cu ale vietii pmntesti, aceasta nu este de mirare ns ca s
Iac tot asa si multi dintre cei ce s-au desprtit de cele lumesti, apoi aceasta
este lipsit de orice iertare. Si dac voiesti s vezi ct trebuint ai a sta
departe de acest ru vorbesc de rul tribunalelor si a judectilor lumesti
si s stii anume crora este pus lege, ascult ce zice Pavel: Dreptului lege
nu este pus, ci celor 1r de lege i nesupui (1 Tim. 1, 9). Deci dac zice
acestea pentru cei din legea iudaiceasc, cu att mai mult pentru
necredinciosi. Dac tu nedrepttesti, se vdeste c nu esti drept, iar dac esti
nedrepttit si suIeri cci aceasta mai cu seam este a celui drept apoi nici
nu ai nevoie de legile celor de aIar. Dar, :ici tu, cum ;oiu putea s su1r,
1iind nedrepttit? - desi, de altIel, Hristos a poruncit si mai mult dect
aceasta. ntr-adevr, el a poruncit nu numai a suIeri Iiind nedrepttit cineva,
ci nc a si covrsi dorinta celui ce-ti Iace ru cu bunvointa ce ai de a suIeri
totul de la dnsul. El nu a zis: Celui ce ;oiete s se fudece i s-ti ia haina,
las-i haina ca s scapi de el, ci mpreun cu haina las-i i cmaa.
Biruiete-l pe dansul, zice, prin a ptimi rele, iar nu prin a-i 1ace rele, cci
aceasta este biruinta cea mai curat i mai strlucit. Pentru aceea si Pavel
zice: cum dar, toat scdenia este ;ou, cci fudecti a;eti intre ;oi.
!entru ce mai bine nu su1eriti strambtatea? Cum c cel nedrepttit
biruieste mai mult dect cel ce nu poate suIeri a Ii nedrepttit, aceasta v voi
Iace-o nvederat. Cel ce nu poate suIeri a Ii nedrepttit, chiar de ar pune n
miscare tribunalul, chiar de ar cstiga, totusi atunci mai cu seam este biruit.
Ceea ce nu voia, aceea a ptimit, cci l-a silit mpotrivnicul su de a se
nelinisti. Si ce este dac tu ai biruit pe mpotrivnicul tu? Ce este dac ai luat
de la dnsul toti banii? Ceea ce nu voiai, acum ai suIerit, Iiind silit a te
judeca. Dac tu ns suIeri nedreptatea, atunci biruiesti, Iiind n adevr lipsit
de bani, nu ns si de biruinta cstigat prin aceast IilosoIie, cci
mpotrivnicul tu nu a putut s te sileasc a Iace ceea ce nu voiai. Si cum c
1655
aceasta este adevrat, apoi spune-mi cine a biruit seznd pe blegar, si cine a
Iost biruit? Oare Iov, care s-a lipsit de toate averile sale, sau diavolul, care l-
a lipsit? Se vdeste c diavolul care l lipsise si-l srcise. Deci pe cine
admirm noi de biruint? Pe diavol care a lovit, sau pe Iov cel lovit? Fireste
c pe Iov, desi nu a putut ca s mai stpneasc averile pierdute si nici s
scape pe Iiii si. Si ce spun eu de averi si de Iii? Cnd el nu a putut nici
mcar s ngrijeasc de mntuirea trupului su. Cu toate acestea, el este care
a biruit, el, care pierduse totul. Averile nu le-a mai putut stpni, ns buna-
cinstirea si Irica lui Dumnezeu le-a stpnit cu toat strsnicia. Dar, :ici tu,
nu a putut i ocroti pe 1iii si, cari au pierit. Si ce nseamn aceasta? Cci
acea ntmplare i-a Icut mai strluciti, iar el s-a aprat pe sine Iiind ispitit.
Dar dac el n-ar Ii ptimit rele si n-ar Ii Iost nedrepttit de diavol, Iireste c
nu ar Ii cstigat acea biruint strlucit. Dac este ru lucru a Ii nedrepttit si
a suIeri strmbtate, nu ne-ar Ii poruncit Dumnezeu aceasta, cci Dumnezeu
nu porunceste rele. Sau poate nu stiti c el este Dumnezeul slavei? Apoi
Iireste c nu ar voi el ca s ne mbrace cu rusine, dispret si pagub, ci
dimpotriv, cu cele bune si Iolositoare nou. Pentru aceea porunceste a
suIeri nedreptatea, si Iace totul ca s ne deprteze de cele pmntesti, si s
ne ncredinteze care anume este slava si care necinstea, care este paguba si
care cstigul. Dar zici c este greu lucru a suIeri strmbtatea si a Ii obijduit.
Nu este greu, omule, nu este greu. Si ct oare te vei mai nIricosa de cele de
aici? Dac ar Ii greu, nici nu ar Ii poruncit Dumnezeu. Gndeste-te bine: Cel
ce a nedrepttit a plecat avnd cu el banii rpiti, ns si o constiint rea pe
cnd cel nedrepttit, desi a Iost lipsit de bani, totusi a cstigat ndrznire la
Dumnezeu, avere care este mai de pret dect toate comorile lumii.
Acestea deci stiindu-le, s IilosoIm n noi nsine si s nu ptimim ca
cei prosti si usuratici, cari cred c sunt nedrepttiti cnd ptimesc ceva prin
judecti. Cu totul dimpotriv ns, este o mare pagub pentru noi cnd nu
IilosoIm asupra acestora de bunvoie, ci Iiind biruiti prin judecti. Nici un
cstig nu ai de a suIeri Iiind nvins de judecat, cci la urm Iaptul este silit.
Deci care este biruinta cea strlucit? Cnd tu dispretuiesti pe mpotrivnicul
tu, cnd nu te vei judeca cu el. Dar ce spui? Mi s-au rpit toate a;erile,
:ici, i tu porunceti ca s tac? m 1ost obifduit, i tu m indemni s su1r in
linite? Si cum ;oi putea 1ace aa dup cum spui? Ei bine, toate sunt usoare
de ndeplinit dac tu ai privirea ndreptat spre cer, dac privesti aceast
Irumusete, unde te vei primi precum ti-a Igduit Dumnezeu, dac vei rbda
nedreptatea cu brbtie. Deci I aceasta si, privind la cer, gndeste-te c
printr-o astIel de purtare te-ai Icut deopotriv cu cel ce sade pe Heruvimi.
Cci si el a Iost batjocorit si a rbdat, a Iost deIimat si nu s-a aprat, a Iost
1656
lovit, a Iost scuipat, si nu a cutat s se rzbune, ba nc bine Icea
mpotrivnicilor si, si ncrca cu mii de bineIaceri pe cei ce-i Iceau de-
acestea, iar nou ne-a poruncit a Ii urmtori ai lui. Gndeste-te c ai iesit gol
din pntecele maicii tale si tot gol te vei duce de aici, si tu, si cel ce te-a
nedrepttit, sau mai bine zis, acela purtnd pe sine mii de rni ncrcate cu
viermi. Gndeste-te c cele de aici sunt trectoare, gndeste-te la mormintele
strbunilor, aIl n chip lmurit toate cele ntmplate, si vei vedea c cel ce
te-a nedrepttit pe tine te-a Icut prin aceasta mai puternic. Patima lui
vorbesc de iubirea lui de argint a Icut-o mai grozav, pe cnd pe a ta a
Icut-o mai slab, lund hrana Iiarei celei slbatice. Pe lng acestea, apoi
te-a scpat de multe griji, suprri, uneltiri, brIeli, tulburri si Iric
necontenit, iar sarcina cea grea a relelor a grmdit-o asupra capului lui.
Dar ce, :i tu, dac eu m lupt cu 1oamea? Ei bine, ptimesti aceasta
mpreun cu Pavel, care zicea: !an in ceasul de acum 1lman:im, i
insetm, i suntem goli. Dar, zici tu, acela ptimea pentru Dumne:eu. Si tu
tot pentru Dumnezeu ptimesti, cci cnd nu-ti rzbuni, aceasta o Iaci pentru
Dumnezeu. Dar poate c cel ce te-a nedrepttit se dezmiard cu cei bogati,
sau mai bine zis, cu diavolul tu ns vei Ii ncununat mpreun cu Pavel.
(Comentariile sau Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni, omilia XVI, pp.
168-170)
,Nu l-a dat n judecat, ci 1-a dat n judecata unui alt tribunal, n
judecata cugetului lui. (Talcuiri la Epistola a doua ctre Corinteni, omilia
XXVIII, p. 249)
JURMNTUL (deIinitia)
,C acest lucru este jurmntul: chezsuire a nravurilor celor ce nu
au credint! (Din Cu;antul 1 la Faptele postolilor, n vol. !utul i
Imprtirea de grau, p. 268)
JURMNTUL (- chemarea lui Dumnezeu ca martor)
,Iat c iarsi Laban cheam pe Dumnezeu ca judector ntre ei doi:
Ja: Dumne:eu intre mine i tine, c ne ;om desprti unul de altul
(Fac., 31, 49). Acum ne vom desprti, a spus Laban. Tu te vei duce n
pmntul tu, iar eu m voi ntoarce la casa mea.
De ;ei smeri 1etele mele, de ;ei lua alte 1emei pe lang 1etele mele, nu-
i nimeni cu ;oi care s ; ;ad, dar Dumne:eu e martor (Fac., 31, 50).
1657
Vezi c l cheam de mai multe ori pe Dumnezeu ca martor. Grija pe
care Dumnezeu i-a purtat-o lui Iacov, l-a nvtat ct de mare e puterea
Stpnului si c nu-i cu putint s rmn ceva ascuns ochiului celui
neadormit. De aceea a spus: desi ne desprtim, desi nu-i nimeni altul care s
poat mrturisi, totusi s Iie martor Cel Care-i de Iat pretutindeni. (Omilii
la Facere, omilia LVII, VIII, n col. PSB, vol. 22, pp. 244-245)
JURMNTUL (pe numele lui Dumnezeu)
,Oare nu trebuia s ne cutremurm cnd se numeste Dumnezeu? Ci la
Iudei atta era de cinstit Numele Lui, ct se scria pe table si nimnui nu-i era
slobod s poarte slovele acelea, ci numai Arhiereului. Iar acum ca un lucru
simplu asa purtm Numele Lui. Dac simplu a numi pe Dumnezeu nu era
slobod tuturor, oare a-L chema pe El spre mrturie, de ct ndrzneal este,
spune-mi? De ct turbare? (Din Cu;antul 9 la Faptele postolilor, n vol.
!utul i Imprtirea de grau, p. 270)
,Ce! Pentru o bagatel, pentru un nimic, adesea chiar pentru o
explozie de mnie, o manevrare Ir considerare a cuvintelor pentru un
obol juri, pentru un lucru mic, pentru nedreptate, (.) l ntrebi pe
Dumnezeu, l desemnezi ca martor! Ce sclav va ndrzni s-1 trateze
pe stpnul su cu o asemenea dezinvoltur?
NeIericitule! Ignori tu ceea ce e Dumnezeu, ceea ce este numele
lui Dumnezeu? Nu iei tu n seam cum din cer pn la pmnt acest
nume este aclamat, venerat, nchinat? Ptrunde n cele mai nalte ceruri
si ascult concertele de laud ale curtii ceresti: S1ant, S1ant, S1ant,
Domnul Sa;aot, plin este cerul i pmantul de sla;a Ta. Si chiar
aceast mretie prea nalt si Ioarte de temut tu ndrznesti s-o insulti
prin somatiile tale sacrilege? O nerusinare! (Din vol. Bogtiile
oratorice, p. 602)
JURMNTUL (n Vechiul Testament)
,Ci s 1ie cu;antul ;ostru. da, da i nu, nu, iar ceea ce este mai mut
decat acestea, de la cel ru este (Matei 5, 37).
- Dar ce este mai mult dect da si dect nu?
- Jurmntul, nu jurmntul strmb. C toat lumea stie - si nimeni nu
mai are nevoie s o aIle - c jurmntul strmb este de la diavolul si c nu e
1658
numai de prisos, ci si potrivnic. A Ii de prisos nseamn a Ii mai mult, a Ii
din belsug, asa cum este jurmntul.
- Cum? Jurmntul este de la cel ru? Dac-i de la cel ru, atunci
pentru ce a Iost legiuit de legea veche? Tot asa cu lsarea Iemeii; pentru ce
este socotit acum adulter cnd era ngduit mai nainte?
- Ce putem rspunde acestor ntrebri? Legiuirile Vechiului Testament
erau legiuiri pe msura slbiciunilor celor ce primeau legile. Chiar cinstirea
lui Dumnezeu, cu arderea de carne si de grsime, era cu totul nevrednic de
Dumnezeu, dup cum gngvitul este nevrednic de un IilozoI. Dar acum,
cnd Hristos ne-a ridicat la o vietuire mai nalt, lsarea Iemeii este socotit
adulter, iar jurmntul, de la diavol.
Dac legile Vechiului Testament ar Ii Iost de la diavol, apoi n-ar Ii
Icut atta bine. C n-ar Ii Iost primite acum cu atta usurint legile Noului
Testament, dac n-ar Ii Iost mai nainte legile Vechiului Testament. Nu-mi
cere, dar, s-si arate tria lor acum, cnd a trecut Iolosul lor, ci atunci, cnd
timpul o cerea. (Omilii la Matei, omilia XVIII, V, n col. PSB, vol. 23, pp.
226-227)
,. jurmntul, de care e vorba, a Iost legiuit de legea veche, tocmai
pentru ca iudeii s nu se jure pe idoli, ci pe Dumnezeu. Jurati-;, spune
proIetul, pe Dumne:eul cel ade;rat (Ier., 4, 2)`. (Omilii la Matei, omilia
XVIII, VI, n col. PSB, vol. 23, pp. 227-228)
JURMNTUL (n general, jurmntul este oprit)
,. ascultnd de hotrrea lui Hristos, care zice: S-a :is celor de
demult. S nu furi stramb, iar Eu ; :ic ;ou. S nu te furi deloc'
(Matei, 5, 33-34). S nu-mi spui M fur pe drept' Nu ti-i ngduit s te juri,
nici pe drept, nici pe nedrept! S ne pzim, dar, gura curat de jurmnt!.
(Omilii la Facere, omilia XV, V, n col. PSB, vol. 21, p. 175)
,Iari ati au:it c s-a :is celor de demult. S nu furi stramb, ci s dai
Domnului furmintele tale, iar Eu ; spun ;ou. S nu te furi deloc (Matei
5, 33-34).
- Pentru ce Domnul n-a vorbit ndat de Iurt, ci de jurmntul strmb,
trecnd peste porunca aceea?
- Pentru c cel ce Iur, acela se si jur. Si dimpotriv cel care nu stie
nici s se jure, nici s mint, cu att mai putin va Iura. Prin urmare oprind
jurmntul, a oprit si cellalt pcat, Iurtul; iar prin Iurt, minciuna.
- Ce nteles au cuvintele: S dai Domnului furmintele tale?
1659
- nseamn s spui adevrul cnd juri. Dar Eu ; spun ;ou. S nu te
furi deloc. (Omilii la Matei, omilia XVIII, IV, n col. PSB, vol. 23, p. 225)
,Dumnezeu a zis: S nu furi. Nu m mai ntreba pe mine, de ce a zis
Dummnezeu asa. Este o porunc a Domnului; El, Care a dat-o, a stiut si
pricina, pentru care a dat-o. Dac ea n-ar Ii de Iolos, El n-ar Ii oprit
(jurmntul), ci l-ar Ii ngduit, desigur. mpratii dau legi, si adeseori
acestea nu sunt ntotdeauna de Iolos; cci ei sunt oameni si nu pot nimeri
ntotdeauna, ca Dumnezeu, asa cum trebue; cu toate acestea noi ne supunem
acestor legi. (!redicile despre statui, Partea a II-a, predica a XVI-a, p. 103)
,Ai auzit povestea cu Saul? Ai auzit de Ielul cum au Iost dusi n robie
iudeii? Pe lng acestea toate ai auzit cuvntul lui Hristos Care spune, c nu
numai a jura strmb, ci chiar singurul Iapt de a jura oricum este ceva
diavolesc si o uneltire pe de-a-ntregul a celui ru? Ai auzit c totdeauna dup
jurminte urmeaz clcarea jurmntului? Adunnd asadar, toate astea la un
loc, scrie-le n cugetul tu. (!redicile despre statui, Partea a II-a, predica a
XIX-a, p. 173)
,,Si mai nti de toate instruiti-v limba s se curte de jurminte. Nu
vorbesc doar de jurmintele Ialse, ci si de cele Iormale si usuratice care sunt
spre paguba celor ce le Iac. Cci zice: S-a spus s nu furi stramb. Eu ins ;
spun s nu ; furati deloc (Mt., 5, 33-34). Ai auzit: s nu furi deloc?
(!rima catehe: ctre cei ce urmea: a 1i luminati, n vol. Catehe:e
baptismale, pp. 40-41)
JURMNTUL (nu orice jurmnt este oprit)
,Nu orice jurmnt este oprit, ci ceea ce este oprit este
jurmntul Ials, jurmntul n desert, jurmntul emis cu usurint,
pentru nimicuri, asa cum Iac n orice moment persoanele care au
obiceiul deplorabil, Icnd s intervin n orice moment Dumnezeul
mretiei. (Din vol. Bogtiile oratorice, p. 601)
,Evanghelia nu opreste orice Iel de jurmnt: ns ea se ridic ca
o Iort de nenvins mpotriva jurmntului vinovat. (Din vol.
Bogtiile oratorice, p. 604)
JURMNTUL (Ierirea de jurmnt)
1660
,Spune-mi, te rog, ce oboseal este s Iugi de jurmnt? ti cere s
cheltuiesti bani? Trebuie s asuzi si s te nevoiesti? Nu! E de ajuns numai s
voiesti si totul s-a Icut! Dac-mi spui c te juri din obisnuint, ti voi
rspunde c tocmai obisnuinta te va usura s nu te mai juri. Reusesti totul
dac, n locul vechii obisnuinte, iei o alt obisnuint. Gndeste-te c multi
eleni, care se blbiau, si-au ndreptat limba lor greoaie prin ndelungat
struint; altii, care aveau umerii strmbi si-i miscau necontenit, i-au
ndreptat punnd deasupra lor sbii. Am Iost silit s v dau aceste exemple,
luate de la pgni, ca s v Iac cu ele de rusine, pentru c nu v conving
cuvintele Scripturilor`. (Omilii la Matei, omilia XVIII, VII, n col. PSB, vol.
23, p. 228)
,Iar dac si dup acestea spui ca obisnuinta poate s-i Iure chiar pe cei
ce-si dau toat silinta s se lase de jurat, o mrturisesc si eu; dar totodat ti
spun c, dup cum este cu putint s te Iure obisnuinta, tot asa de usor este
s te si ndrepti. Dac-ti pui n casa ta multi paznici, de pild: sluga, sotia,
prietenul, iute te vei dezbra de deprinderea cea rea, Iiind de toti ndemnat si
ncurajat. F asta zece zile numai: Nu-ti trebuie mai mult! Totul se va ntri,
iar deprinderea cea bun va prinde rdcin puternic. Cnd ncepi sa Iaci
asta, nu te dezndjdui de calci legea o dat, de dou ori, de trei ori, de
douzeci de ori chiar! Ai czut? Scoal-te din nou! Ia munca de la nceput,
cu aceeasi rvna, si vei birui negresit! Nici jurmntul strmb nu este un
pcat ntmpltor. Dac jurmntul este de la diavol, ce pedeaps merit
jurmntul strmb?. (Omilii la Matei, omilia XVIII, VII, n col. PSB, vol.
23, p. 230)
,Cci precum, cnd nu jurm deloc, i astupm diavolului toate
drumurile, tot asa, dac Iacem mcar un singur jurmnt, i dm putinta de a
pune la cale nenumrate clcri de acest Iel (de jurmnt n.n.). (!redicile
despre statui, Partea a II-a, predica a XIV-a, p. 64)
,E peste putint ca gura deprins s jure, s nu-si calce jurmntul.
(!redicile despre statui, Partea a II-a, predica a XIV-a, p. 78)
,Cci spune-mi: Ce ndjduiesti cnd l tragi pe brbat spre jurmnt?
C va jura strmb? Ci acest lucru este al nebuniei celei mai de pe urm.
Fiindc osnda se va ntoarce peste capul tu. Mai bine este s pierzi tu
banii, dect s piar acela. Ce, Iaci aceasta cu paguba ta si cu ocara lui
Dumnezeu? SuIletul acesta este de Iiar si de om pgn!
Dar ndjduiesc c nu va jura strmb.
1661
Crede-l dar si Ir jurmnt!
Dar sunt multi zice care Ir de jurmnt aleg s lipseasc pe altii,
iar cu jurmnt, nu.
- Omule, te amgesti pe tine! Omul care s-a nvtat s Iure si s
nedreptteasc pe aproapele, de multe ori va alege si jurmntul s calce. Iar
de se va sIii de a jura, cu mult mai vrtos de a nedreptti se va sIii. (Din
Cu;antul 9 la Faptele postolilor, n vol. !utul i Imprtirea de grau, p.
268)
................................................................................................................
,Sau doar pentru aceasta s-a Icut Biserica, ca s ne jurm? Nu! Ci
numai ca s ne rugm. Sau SIntul Altar pentru aceasta s-a pus, ca s ne
jurm pe el? Nu pentru aceasta, ci ca s dezlegm pcatele noastre, dar s nu
le legm. Drept aceea, cutremur-te si Iugi de jurmnt; deschide SInta
Evanghelie s vezi ce-ti zice Hristos: Eu ; :ic ca nicidecum s nu ;
furati', iar tu pe legea care te opreste s nu juri, pe aceea ti Iaci jurmntul,
o mare ocar, o mare nebunie s ucizi pe Ictorul de lege care opreste
jurmntul, s l iei de ajutor spre junghiere; nu plng, nici nu suspin atta
pentru cei pe care-i junghie tlharii, pe ct lcrimez si m cutremur dac vd
pe cineva c vine lng SIntul Altar si-si pune minile pe Evanghelie s
jure. Iar tu zici ctre cel ce vrea s jure, ce ;rei s-ti 1ac, c Dumne:eu
poruncete s ne furm; Acela m opreste acum s nu te las s Iaci jurmnt
si ajunge numai aceasta n cinstea lui Dumnezeu si spre paza ta si spre Irica
celui ce vrea s jure. (Din vol. Mrgritarele S1antului Ioan Gur de ur,
pp. 103-104)
JURMNTUL (gravitatea)
,Cci jurmntul n-are numai aceast parte rea n sine, c, Iie tinut, Iie
clcat, el atrage pedeaps pentru cei ce s-au legat prin el, (ceea ce nu se vede
la nici un alt pcat) dar el cuprinde n sine si alt ru. Care anume? C, chiar
dac vrem s ne dm osteneala, nu ne e cu putint s ne tinem adesea
jurmntul. Mai nti, Iiindc cel ce jur des, Iie de voie, Iie de nevoie, cu
bun stiint sau n nestire, Iie n glum sau n serios si adesea Iiind rtcit de
mnie sau de multe altele, oricum, si va clca jurmntul. La aceasta nimeni
nu poate ntmpina nimic; att e de recunoscut si de limpede c cel care jur
des trebuie s-si calce jurmntul. n al doilea rnd, pentru c cel care jur,
chiar dac nu e trt de vreo patim, si n-o Iace Ir voie, ori n nestire, va Ii
silit de nssi Iirea lucrului, si cu stiint si de bun voie, s-si calce oricum
jurmntul. Adesea, cnd cinm acas la cineva si s-a ntmplat ca o slug s
Iac vreo greseal, sotia a jurat c o s-o biciuiasc; brbatul a jurat
1662
numaidect tocmai dimpotriv si nu a ngduit s Iie biciuit. Acum, orice vor
Iace acestia doi, se va ivi neaprat o clcare de jurmnt; cci chiar dac ar
vrea ei si s-ar strdui, nu pot s pstreze jurmntul, ci orice s-ar ntmpla,
unul din ei se va Iace vinovat de clcare de jurmnt, si mai de grab
amndoi, n Ielul n care v voiu spune acum, cci tocmai aceasta e vrednic
de mirare. Cel care a jurat c va biciui pe slug sau pe slujnic si pe urm a
Iost mpiedicat, si el nsusi si-a clcat jurmntul neIcnd ce-a jurat, si celui
care l-a mpiedecat s-si tin vorba, i-a dat prilejul s pricinuiasc o clcare
de jurmnt. Cci nu numai cei ce-si calc jurmntul, dar si cei care mping
pe altii n aceast nevoie sunt rspunztori de acest pcat. (!redicile
despre statui, Partea a II-a, predica a XIV-a, pp. 61-62)
,Cei care Iac unul mpotriva altuia jurminte ce se bat cap n cap,
cnd jurmntul e rupt de sila mprejurrilor, amndoi cad n prpastia
clcrii de jurmnt, unii din pricina acestei Iapte, iar ceilalti pentru c au
dat prilej altora s Iac asa ceva. (!redicile despre statui, Partea a II-a,
predica a XIV-a, p. 63)
,Oh, de as putea dezbrca inimile celor care jur asa de usor, s le pun
sub ochi spre a vedea ct de pline-s de rnile si vntile pe care le capt n
Iiecare zi din pricina jurmintelor; atunci n-am avea nevoie de sIat si
ndrumare, cci vederea rnilor ar Ii mai potrivit dect orice cuvntare s
scoat din rtcire pe cei ce-s dedati acestui nrav. Dect, chiar dac n-ar Ii
cu putint s le pun naintea privirii lor, mcar de as putea s pun n Iata
judectii rusinea si ocara suIletului, ca s art ct e de putred si stricat.
(!redicile despre statui, Partea a II-a, predica a XIV-a, p. 78)
,Dintr-o pricin de bani, ia spune-mi, vrei s-ti ucizi suIletul? Ce
cstigi, cnd ti pgubesti si suIletul, si pe aproapele? Dac crezi c e iubitor
de adevr, nu-l sili s jure; dac stii c va minti, nu-l sili s jure strmb. Dar
trebuia, zice, s strui ca s-mi intresc increderea. Ba atunci ar Ii Iost
ncrederea ta ntemeiat cnd nu l-ai Ii silit s jure. Acum, cnd te ntorci
acas, esti mereu mustrat de cugetul tu, chibzuind cu tine nsuti: Oare nu l-
am pus :adarnic s fure? Nu cum;a a furat stramb? Nu cum;a eu am 1ost
pricina pcatului? Dac ns nu l-ai pus s jure, ntorcndu-te acas vei avea
mare mngiere, multumind lui Dumnezeu si zicnd: Binecu;antat s 1ie
Dumne:eu, c m-am stpanit i nu l-am pus s fure 1r rost i :adarnic.
Duc-se in treaba lor i aurul, i banii, aa c mai ales acest lucru s ne
intreasc increderea noastr, anume c n-am clcat legea i nici nu l-am
silit pe altul s 1ac acelai lucru. Gndeste-te la pricinile pentru care nu l-ai
1663
pus s jure si acestea ti vor Ii de ajuns ca alinare si mngiere. (!redicile
despre statui, Partea a II-a, predica a XV-a, pp. 95-96)
,Cci dac n Vechiul Testament, cnd evreii nu erau supusi la o
disciplin prea aspr, ci li se ngduiau muite, a Iost o mnie asa de mare
pentru un singur jurmnt, si atta prpd si robie, ce e Iiresc s pteasc
acei care jur, acum, dup ce s-a dat legea nou care opreste jurmntul si a
sporit numrul poruncilor? (!redicile despre statui, Partea a II-a, predica a
XIX-a, pp. 170-171)
JURMNTUL (nu au trebuint de jurmnt cei ce au nume bun si au
mbrtisat virtutile)
,- Dar ce s Iac dac cineva mi cere s jur, dac m sileste?
- Frica de Dumnezeu s Iie mai puternic dect silnicia. Dac ai de
gnd s-mi vii cu astIel de scuze, atunci nu vei pzi nici o porunc! Asa vei
spune si cu porunca de a nu-ti lsa Iemeia (Matei 5, 32): Ce? S n-o las,
cand e certreat i cheltuitoare? Asa vei spune si cu porunca de a-ti scoate
ochiul drept (Matei 5, 29): Ce? S rup orice legtur cu prietenul meu, cand
il iubesc i ard de dragul lui? Asa vei spune si cu porunca de a nu te uita cu
poIt (Matei 5, 28): Ce s 1ac dac nu pot s nu m uit? Asa vei spune si cu
porunca de a nu te mnia pe Iratele tu (Matei 5, 22-23): Ce s 1ac, dac nu
pot s-mi stpanesc limba? Si asa vei clca toate poruncile Domnului.
Totusi de legile omenesti nici nu ndrznesti s-mi vii cu astIel de scuze, nici
s spui: Ce s 1ac, dac sunt aa i aa?, ci, vrnd-nevrnd, te supui celor
scrise.
De altIel, nici nu vei ajunge vreodat sa Iii silit s juri. Cel ce a auzit
Iericirile si si-a Iormat suIletul, asa cum a poruncit Hristos, nu va Ii silit
niciodat de nimeni s se jure, Iiind respectat si pretuit de toat lumea.
(Omilii la Matei, omilia XVIII, V, n col. PSB, vol. 23, p. 226)
,Noi ar trebui s Iim crezuti mai cu seam din purtare, dect din
jurminte. Pentru ce, spune-mi, pe unii care jur nu-i credem, iar pe altii i
credem de Iideli si Ir jurmnt? Dac cutare, zice, ;a spune 1aptul, eu il
cred i 1r furmant, pe tine ins, chiar cu furmant nu te cred. Asadar
jurmntul este de prisos, ba nc chiar e o dovad mai mult de necredint,
dect de credint. Usurinta de a jura e o prob de nerespect ctr cele sIinte.
AltIel dar cel ce n continuu uzeaz de jurmnt nu are niciodat vreun Iolos
din el, pe cnd din contr, cel ce niciodat nu ntrebuinteaz jurmntul,
1664
acesta tocmai se Ioloseste. (Comentariile sau Explicarea Epistolei ctre
E1eseni, omilia II, p. 20)
JURMNTUL (strmb)
,Cel ce-a jurat strmb, dup ce moare, trebuie ngropat si dat ndrt
snului pmntului, de aceea pentru ca odat cu trupul s nu dispar si
rutatea svrsit, blestemul a Icut din casa lui o drmtur, pentru ca
trectorii toti, vznd-o si ntrebnd de pricina acestui lucru, s se Iereasc
de a Iace la Iel. (!redicile despre statui, Partea a II-a, predica a XIX-a, p.
162)
,,Dac jurmntul, chiar jurmnt adevrat, este un pcat si o clcare a
poruncii, ce vom spune despre jurmntul Ials? Dac ce este mai mult dect
da si nu este de la cel ru, de la diavolul, de la cine va Ii cel Ials? (Despre
cint (I, 4, n vol. Despre mrginita putere a dia;olului. Despre cint.,
p. 64)
,Fiindc nici nu este mic jurmntul cel strmb. C dac a jura este de
la cel ru, oare a jura strmb ct munc aduce?
Cei din vremea Apostolilor povesteste Luca la Fapte vindeau
tarini sau case si aduceau pretul si l puneau la picioarele lor. Dar Anania nu
asa, ci ascunde din pretul tarinii pe care o vnduse, stiind (aceasta n.n.) si
Iemeia lui. Pentru aceasta si se pedepseste cu moarte, Iiindc nu a iconomisit
lucrul bine si s-a prins Iurnd ale sale. Asemenea pentru aceasta se
cerceteaz si Iemeia lui Iiindc a stiut ceea ce s-a Icut.
Deci dac cei ce numai au mintit au ptimit unele ca acestea, oare cei
ce si se jur strmb, ce nu vor ptimi? Iar mai vrtos dac Iemeia Iiind
ntrebat de Apostolul, de ati vndut ntru atta tarina, iar ea numai zicnd,
cu adevrat ntru atta, a luat astIel de pedeaps si nu a scpat, puneti n
minte cei ce jurati strmb de care munc sunteti vrednici? (Din Cu;antul 12
la Faptele postolilor, n vol. !utul i Imprtirea de grau, pp. 272-273)
JURMNTUL (lepdarea obiceiului de a jura)
,Nu e greu a nvinge acest obicei de a jura numai dac punem pentru aceasta putin zel, av
,Cheam-l pe Ieciorul tu si sperie-l, amenintndu-1 cu o btaie
grozav dac nu pzeste aceast porunc, si vei vedea c de ndat se va lsa
1665
de acest obicei. Dar atunci nu e ciudat lucru, ca bietii cei mici, de teama
noastr, s pzeasc porunca, si noi s nu ne temem de Dumnezeu att ct se
tem copiii nostri de noi? (!redicile despre statui, Partea a II-a, predica a
XIX-a, p. 174)
,C precum sluga care adeseori se cerceteaz, multe bti ia, tot astIel
si cel ce jur.
Vezi priceperea acestui ntelept? Nu a zis: A jura nu ti nvta mintea
ta, ci gura ta, Iiindc stia c toat pricina este din gur, si pentru c lesne se
ndrepteaz. (Din Cu;antul 10 la Faptele postolilor, n vol. !utul i
Imprtirea de grau, pp. 270-271)
,Vrei s stii c este cu putint s biruiasc cineva aceast boal rea a
jurmntului? Eu s te nvt si nu poate Ii s nu biruiesti, cci cnd vei vedea
pe una din slugile tale sau pe tine sau pe unul dintre copiii ti sau pe cineva
din casa ta c se jur adesea, porunceste-i s nu mnnce n acea zi si nu
numai pe aceia ci si pe tine te canoneste cu acest canon de te vei jura si tu, c
limba pedepsindu-se n acest Iel, de acum nu va mai jura strmb si asa te va
ntelepti nevoia Ioamei, deci de vom Iace asa, alt nvttur nu ne va mai
trebui, c n ce Iel o slug este btut si certat adesea, nu se poate curti de
rni, asa si cel ce jur si numeste numele lui Dumnezeu, niciodat nu se mai
curteste de pcate. Pentru aceea, s Iugim de acest obicei al jurmntului si
s ne Iacem mai buni dup ntoarcere si ndreptare. (Din vol. Mrgritarele
S1antului Ioan Gur de ur, p. 102)
,Rogu-v, dati-mi rspuns voi cei ce ati mers si ati vzut obiceiul cel
bun ce au cei din cetatea Antiohiei, pe care obicei nu-l are alt cetate, c acei
oameni mai bine primesc s li se taie limba dect s ias jurmntul din gura
lor. (Din vol. Mrgritarele S1antului Ioan Gur de ur, p. 104)
,C nu stiu ce vom Iace pentru acest obicei ru pe care l-am nvtat si
zicem si Ir de voia noastr: !e Dumne:eul meu, dar tu cnd te pornesti a
zice acest cuvnt, musc-ti limba tare pn te va durea, sau si pn a nu zice,
c mai bine este s curg acum snge din ea, dect atunci, muncindu-se, s
poIteasc o pictur de ap si s nu poat aIla nici o mngiere. (Din vol.
Mrgritarele S1antului Ioan Gur de ur, p. 104)
1666
1667
LACRIMILE (de pocint)
,Da, nimic nu apropie si nu uneste att de mult pe om de Dumnezeu
ca astIel de lacrimi. Unul ca acesta nu se uit la cele din jurul lui Iie de
locuieste n mijlocul oraselor, Iie de trieste n pustie, n munti si n vlcele;
si nici nu se mai satur de lacrimi Iie c-si plnge pcatele lui, Iie c le
plnge pe ale altora. De aceea pe acestia, nainte de altii, i-a Iericit
Dumnezeu, zicnd: Fericiti cei ce plang (Matei 5, 4). Cum ar Ii putut Pavel
s spun: Bucurati-; pururea in Domnul (Filip., 4, 4), dac aceste lacrimi
n-ar naste plcere? Dup cum plcerea lumeasc este unit cu durerea, tot
asa lacrimile vrsate dup placul lui Dumnezeu odrslesc bucurie nencetat
si nevestejit. (Omilii la Matei, omilia VI, V, n col. PSB, vol. 23, p. 84)
,Dup cum vzduhul se curteste dup o ploaie bogat, tot asa, dup
lacrimi mbelsugate, se pogoar n suIlet liniste si alinare si dispare
ntunecimea pcatelor. Dup cum ne curtim de pcate prin ap si prin Duh,
tot asa ne curtim iarsi prin lacrimi si mrturisire; cu o singur conditie, s nu
lcrimm de ochii lumii si spre laud. Cel ce vars lacrimi de ochii lumii si
spre laud trebuie tinut de ru mai mult dect o Iemeie care se mpopotoneaz,
care si ncondeiaz sprncenele si se sulemeneste. Eu caut acele lacrimi care nu
se vars de ochii lumii, ci din zdrobirea inimii; lacrimile cele ascunse, vrsate
n cmara ta de rugciune, Ir s Iii vzut de cineva; lacrimile cele ce picur
linistit si Ir zgomot, cele izvorte din adncul inimii, cele pornite din
zdrobirea si durerea suIletului, cele vrsate numai de dragul lui Dumnezeu
(.)
De vei lcrima si tu asa, vei merge pe urmele Stpnului. Si El a
lcrimat; si pentru Lazr (Ioan, 11, 35), si pentru Ierusalim (Matei, 23, 57), si
pentru Iuda (Matei, 26, 50). (Omilii la Matei, omilia VI, V, n col. PSB, vol.
23, pp. 84-85)
,S stingem vlvtaia pcatelor, nu cu ap mult, ci cu putine lacrimi.
Multul Ioc al pcatului e stins si cu o pictur de lacrimi; c lacrimile sting
vlvtaia pcatelor si spal mirosul greu al pcatului. (Omiliile despre
pocint, omilia a saptea, p.141)
,Lacrimile sunt baie si mijloc de curtire de pcate. (Omiliile despre
pocint, omilia a saptea, p. 141)
1668
,Pot si lacrimile stinge Iocul cel aprins al pcatelor. (Cu;ant la
S1intii Mucenici, III, n vol. !redici la srbtori imprteti i
cu;antri de laud la s1inti, p. 453)
,S stergem murdria pcatelor noastre cu lacrimile noastre.
Mare este rodul acestor lacrimi! Mare mngiere si usurare ne dau! Pe
ct de mare este pedeapsa dat rsului si petrecerii, pe att de mare
usurare aduce plnsul necontenit. Fericiti cei ce plang, c aceia se ;or
mangaia (Matei 5, 4), spune Domnul. Si: Jai de cei ce rad, c aceia
;or plange (Luca 6, 25). De aceea si Pavel si petrecea tot timpul n
lacrimi si plnset, cu toate c nu se stia cu nici un pcat pe cuget.
- Cine spune asta?
- Chiar Iericitul acela! Trei ani, :iua i noaptea, spune el, n-am
incetat de a s1tui cu lacrimi pe 1iecare din ;oi (Fapte 20, 31). Pavel,
trei ani! Noi, nici o lun! Pavel, ziua si noaptea; Pavel, pentru pcatele
altora! Noi, nici pentru pcatele noastre! Pavel nu se stia cu nimic pe
cuget, noi, nici din pricina poverii cugetului nostru! (Cu;ant la S1intii
Mucenici, III, n vol. !redici la srbtori imprteti i cu;antri de
laud la s1inti, p. 454)
,Si, spune-mi, ce putea Ii mai Irumos dect ochii aceia care erau
mpodobiti de multimea lacrimilor ca de niste mrgritare? (Cu;ant la
cu;antul ce :ice. Si era tot pmantul o gur i o limb tuturor~~ (Fac
10, 1, n vol. Din osptul stpanului, p. 183)
,C sunt pretioase lacrimile pocintei! Ce bogtie cuprind ele!
Ce calitti mbrac ele! Ele sunt mijlocitoare. Ele sunt dulci. Ele
sunt roditoare. Ele sunt adevrate si sincere. Ele sunt sIinte.
Ele sunt dulci. Dulci, Iiindc nimic pe atta ct lacrimile nu ne
uneste cu Dumnezeu. Dulci, Iiindc Iisus Hristos aIirm c ele sunt
1ericite. Dulci, Iiindc lor SIntul Pavel le promite adevratele bucurii:
Bucurati-; pururea in Domnul!
Ele sunt roditoare. Ele lucreaz minuni ale harului. Priviti la
Magdalena n lacrimi, la picioarele lui Iisus. Lacrimile ei o curtesc, o
mpodobesc, o Iac plin de toate mretiile sIinteniei, Iac din ea mai
mult dect o Iecioar.
Ele sunt loiale si adevrate. Aceste lacrimi au groaz de orice
slav desart; ele curg cu tcere sub privirea singur a lui Dumnezeu.
1669
Ele sunt sIinte. Cum nu vor Ii ele? Ele au rosit pleoapele divine;
ele au primit sIintirea lor de la Iisus Hristos chiar, atunci cnd ele
curgeau din belsug si cu atta cldur. SIntul Pavel plngea; toti
sIintii au plns; lacrimile sunt apanajul celor alesi ai lui Dumnezeu.
(Din vol. Bogtiile oratorice, p. 304)
LACRIMILE (,Fericiti cei ce plng, c aceia se vor mngia
267
)
,- Dar ce Iolos am, as putea Ii ntrebat, dac (.) plng?
- Foarte mare Iolos! Att de mare, nct nici nu pot s ti-l nItisez
prin cuvinte. La tribunalele acestea din lume, orict ai lcrima, nu scapi de
osnd dup ce sentinta a Iost pronuntat. Dar la tribunalul cel duhovnicesc,
de suspini numai ai schimbat sentinta, ai cptat iertare. De aceea Hristos
spune multe despre plns, Iericeste pe cei ce plng si neIericeste pe cei ce
rd (Matei, 5, 4). (Omilii la Matei, omilia VI, VI, n col. PSB, vol. 23, p.
86)
LAUDA (constructiv)
,Si David, iarsi, s-a ludat, dar s-a ludat cu acele Iapte ce
puteau s ndrepte pe asculttorii si. (Cu;antul al J-lea la S1antul
postol !a;el, n vol. !redici la srbtori imprteti i cu;antri de
laud la s1inti, p. 263)
LAUDELE (aduse aproapelui)
,Ce Iolos aduce vesmntul din aIar, cnd suIletul e mbrcat mai prost
ca orice cersetor? Pe un om trebuie s-l lauzi si s-l admiri, nu dup haine,
nici chiar dup trup, ci dup suIletul lui. (!redicile despre statui, Partea a
II-a, predica a XIX-a, p. 161)
LAUDELE (respingerea laudelor ce ni se aduc)
,Noi trebuie a respinge laudele altora ca astIel s ne nvrednicim de mai
mari laude, si mai mult s Iim admirati. (Comentariile sau Explicarea
Epistolei ctre E;rei, omilia XXVII, p. 322)
267
Matei, 5, 4.
1670
LCOMIA (deIinitia)
,... lcomia care, Iiind prin ea nssi o mare nebunie si o boal grea,
devine nc mai periculoas n aceea c ea este rdcina si mama tuturor
relelor. (Comentar la E;anghelia de la Ioan, omilia LXIX, 1, p. 351)
LCOMIA (gravitatea)
,Dac este ucigas cel care nu d sracilor din averile sale, cu mult mai
mult cel care ia cele strine. Nu sunt, oare, lacomii si zgrcitii mai ri dect
multi tlhari de drumul mare? Nu sunt rpitorii mai ri dect multi ucigasi,
dect multi jeIuitori de morminte?. (Omilii la Matei, omilia XXXVI, IV, n
col. PSB, vol. 23, p. 450)
,De care nebun spuneam c e mai nebun ntre nebuni? De cel care se
taie numai pe el sau de cel care se taie si pe el, dar si pe toti pe care-i
ntlneste? Negresit c acesta din urm. Nebunii se despoaie numai pe ei
nsisi; lacomii, pe toti pe care-i ntlnesc. (Omilii la Matei, omilia LXXXI,
III, n col. PSB, vol. 23, p. 920)
,,Lcomia este un aluat vechi, si oriunde ar cdea, n orice cas ar
intra, o Iace necurat. (Comentariile sau Talcuirea Epistolei intai ctre
Corinteni, omilia XV, p. 156)
,,Nimic nu este mai putregios ca lcomia. Chiar de ai ncuia acest
aluat n cas, chiar de ai zvor usa sau ai Iace orice, totul vei Iace n zadar,
cci ai ncuiat nluntru lcomia, hotul cel primejdios, care poate a-ti scoate
de acolo totul. Dar ce, :ici tu, nu cum;a cei ce sunt lacomi su1er cu totii de
acestea? Fr ndoial c vor suIeri, dar poate nc nu suIer. Dac acum
scap de suIerint, apoi atunci mai mult nc s se team, cci sunt pstrati
pentru o pedeaps mai mare. (Comentariile sau Talcuirea Epistolei intai
ctre Corinteni, omilia XV, p. 156)
,,Lacomul chiar si dup ce a pierdut banii, a rmas plin de pcate, cci
n nchipuirea sa gndindu-se numai la bogtie, nu vede si relele ce izvorsc
din bogtie, ci le cunoaste mai pe urm n adevrul lucrurilor. Plcerea de
bogtie s-a preschimbat la el n visuri, pe cnd osnda din acea plcere nu se
mai preIace n vis, ci o va simti chiar n Iapt, ba nc chiar si mai nainte de
1671
acea osnd el primeste si aici cea mai mare osnd, prin miile de scrbe ce
le ntmpin adunnd acele bogtii, prin grijile, prin nvinuirile ce i se aduc,
prin uneltirile si tulburrile de tot Ielul. (Comentariile sau Talcuirea
Epistolei intai ctre Corinteni, omilia XXXVI, pp. 394-395)
,Lcomia este stricciune, ba nc o stricciune mai rea dect toate
celelalte, cci ea duce la idolatrie. S Iugim de stricciune, si s preIerm
nestricciunea. Te-ai lcomit la avutul altuia? Lucrul de care te-ai lcomit se
stric, pe cnd lcomia rmne, devenind obiect de stricciune Ir sIrsit.
Multumirea trece, pe cnd pcatul rmne intact. Este un ru mare de a nu se
lepda cineva de totul din aceast viat, si mare nenorocire este ca ducndu-
se acolo s purtm cu noi sarcini de pcate. (Comentariile sau Explicarea
Epistolei ctre E1eseni, omilia XXIV, p. 252)
,Dac mpratul ar scoate o lege prin care ne-ar obliga nu numai s
nu rpim ceea ce este al altora, dar si s dm sracilor o parte din averea
noastr, ne-am supune Ir s zicem nimic. Dar dac mpratul cerului si
al pmntului ne spune s nu rpim lucruri care nu sunt ale noastre, noi
nclcm cu nerusinare porunca Sa. Pe mpratul pmntesc, care este om,
l respectm, pe cnd pe mpratul Cel vesnic, Creatorul si Domnul a
toate, l dispretuim. Nu este nIricostor? Dac atunci cnd l cinstim pe
Dumnezeu ca pe un om, svrsim un pcat, ct de mare este pcatul nostru
dac l cinstim pe Dumnezeu mai putin dect pe un om. (Din vol.
!roblemele ;ietii, p. 227)
LCOMIA (maniIestarea ei)
,Adesea lacomul respinge si chiar dreptul naturii; printii, rudenia de
snge, el nu le mai cunoaste; vrsta el n-o mai respect; prieteni nu are
deloc, ci el este dusmanul ntregii lumi si mai ales siesi; nu numai Iiindc si
pierde suIletul su, ci Iiindc el este propriul su clu, el se d la mii de
nelinisti, la mii de osteneli, mii de necazuri. El va Iace cltorii lungi, se va
expune la pericole, la curse, la totul, pentru a-si nmulti rul lui, pentru a
avea si a numra mult aur si argint. Este ceva mai ru, este o boal mai
crud? El se lipseste s bea si s mnnce, el se lipseste de toate aceste
plceri si poIte pentru care oamenii au obiceiul s Iac attea excese si attea
pcate; el se lipseste nc de slav si cinste. n sIrsit, lacomul i consider
aproape pe toti oamenii suspecti, el este nconjurat de o multime de
1672
nvinuitori, de invidiosi, de calomniatori si de oameni care-i ntind curse. Cei
pe care-i maltrateaz el pe nedrept l ursc pentru rul si necazul ce le-a
Icut el lor; cei ce n-au s se plng de el, se tem s devin victimele lui; si
cuprins de mil pentru cei pe care i-a ruinat el, ei intr n plnsetele si n
nenorocirile lor. Cei mari, care-i sunt superiori lui n putere si Iiindc au
mil de cei mici si Iiindc ei i poart invidie, l ursc si se lupt cu el. Si
pentru ce s vorbim despre oameni? Ce ndejde, ce mngiere ce poate s-i
mai rmn celui ce-si atrage mnia lui Dumnezeu? (Comentar la
E;anghelia de la Ioan, omilia LXXXVII, 3, p. 468)
,,Pe cine voiti mai nti s zugrvim? Pe lacom si pe rpitor? Dar ce
poate Ii mai nerusinat ca ochii acestora? Ce poate Ii mai Ir rusine si mai
cinic ca acestia? Nu att de nerusinat este cinele ca unul din acestia, cnd
rpeste cele ale altora. Ce poate Ii mai spurcat ca minile acestora? Ce poate
Ii mai nestios ca gura lor, care toate le nghite si niciodat nu se mai satur?
Nu te uita la Iata si la ochii lor, c sunt de om, cci ochii omenesti nu vd
astIel de lucruri. Lacomul si rpitorul nu vede pe oameni ca oameni, nu vede
cerul ca cer, nu ridic capul n sus ctre stpnul a toate, ci totul crede c
este ban. Ochii omenesti obisnuiesc a vedea pe sraci doborti de srcie, si
se misc spre mil, pe cnd ochii acestora, cnd vd pe sraci, se nIurie ca
ai Iiarelor slbatece. Ochii omenesti nu vd cele strine ca ale lor, ci si pe ale
lor ca strine; nu poItesc pe cele ale altora, ci si pe ale lor le dau altora, pe
cnd ochii acestora nu pot suIeri, dac nu vor rpi si pe cele ale altora, cci
ei nu au ochi de om, ci de Iiar slbatic. Ochii omenesti nu pot suIeri s
vad trupul lor gol, cci este al lor, si nici chiar pe al altora pe cnd ochii
acestora dac nu vor vedea pe toti dezbrcati si dac nu vor vedea toate cele
strine strnse acas la dnsii, niciodat nu vor Ii multmiti, si mai bine zis,
nici atunci nu sunt multmiti. Pentru aceea, minile lor nici cu labele Iiarelor
slbatice nu le-ar putea asemna cineva, cci sunt mult mai rpitoare si mai
grozave ca ale acelora. Ursii si lupii dup ce s-au sturat, se dezgust pe
urm de prada lor si se deprteaz, pe cnd acestia niciodat au sat.
Dumnezeu ne-a Icut minile ca s ajutm pe altii, iar nu ca s-i dezbrcm,
si dac ar urma ca noi s le Iolosim la aceasta, apoi este mai bine a le tia si
a rmne Ir ele.
Tu, cnd o Iiar slbatic ti sIsie o oaie, te scrbesti; si cnd nsuti
Iaci asa cu Iratele tu, nu crezi c ai Icut ceva ru? Si cum te poti numi om?
Nu vezi c noi numim Iapt omenesc mila cea plin de iubire de oameni, si
cnd cineva Iace ceva crud si lipsit de mil, l numim cu totii neomenos?
Deci Ielul omului l osebim de al Iiarelor slbatice numai prin a milui,
1673
zicnd pururea: Oare el nu este om? Oare este 1iar slbatic sau caine?
Oamenii vindec srcia si nu o mai sporesc, pe cnd gurile acestora sunt
guri de Iiare slbatice, sau mai drept vorbind, chiar mai rele, chiar mai
slbatice dect ale acelora, Iiindc ies din ele cuvinte mai veninoase dect
dintii acelora, cuvinte care adeseori pricinuiesc si moartea aproapelui. Si
dac le-ar cerceta pe toate cineva, atunci ar putea vedea bine cum neomenia
si lipsa de mil Iac din oameni neoameni si Iiare slbatice. Dac nc ar
cerceta si cugetul unor astIel de oameni, nc i-ar numi nu numai Iiare
slbatice, ci chiar draci, cci sunt plini de rutate si de dusmnie asupra
aproapelui. Acolo nu vei vedea nici dragoste de mprtia Cerurilor, nici
Iric de gheena, nici rusine de oameni, nici mil, nici bunvoire, ci
nerusinare si obrznicie, si dispretul tuturor celor viitoare, iar cuvintele lui
Dumnezeu pentru osnd, ca si amenintarea cu gheena, lor li se par numai
un basm.
AstIel este cugetul lacomilor si al rpitorilor.
Deci cnd ei pe dinluntru sunt draci si pe dinaIar Iiare slbatice, ba
chiar mai ri dect acelea, apoi atunci cu cine vom asemna astIel de
oameni? Cum c sunt mai ri dect Iiarele slbatice este nvederat de acolo
c acelea sunt de la Iire asa, pe cnd ei, ca oameni, avnd de la Iire
blndetea, se silesc singuri a se pune n rndul Iiarelor slbatice. Dar si dracii
i au pe acestia mpreun-lucrtori cu dnsii mpotriva celor bntuiti, pe cnd
dac nu ar lucra cu dracii, apoi cele mai multe din mestesugurile lor
mpotriva noastr s-ar sparge n capul lor acestia ns ntrec si pe draci,
ncercnd s-i stpneasc pe cei bntuiti. Si iarsi, dracul rzboieste pe om,
iar nu pe ceilalti draci, pe cnd lacomul se grbeste a Iace ru n orice chip
celui de aproape si nu se sIieste nici din Iire.
Stiu bine c multi sunt nemultmiti de noi pentru aceste cuvinte, dar
eu nu sunt deIel suprat, ci mi-e mil si plng pe niste astIel de oameni, si
chiar de ar voi s m bat, cu plcere as suIeri dac s-ar deprta de aceast
slbticie. Cci nu numai eu singur, ci si Prorocul i scoate pe acestia din
rndul oamenilor, zicnd: Omul, in cinste 1iind, nu a priceput, ci s-a
asemnat dobitoacelor celor necu;anttoare (Ps. 48, 21). Deci s ne Iacem
odat oameni, s privim spre cer si s recstigm chipul si asemnarea lui
Dumnezeu, ca astIel s ne nvrednicim si de bunttile viitoare.
(Comentariile sau Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni, omilia IX, pp.
95-96)
1674
,,. se vede petrecndu-se pe drumuri, pe mare, n cetti, n tribunale;
Iiindc lcomia a umplut marea de snge, de multe ori a nrosit ntr-un chip
nelegiuit pn si sbiile judectorilor; tot se ntrarmeaz pe cei ce pndesc
noaptea si ziua pe trectori la drumul mare, ea a Icut ca s nu se mai
cunoasc Iirea, cci a adus uciderea de tat, de mam si, n sIrsit, toate
relele din viat ea le-a adus. Pentru aceea Pavel o numeste rdcina tuturor
relelor. Lcomia aduce pe ndrgitorii ei ntr-o stare cu mult mai proast
dect a ocnasilor din minele de metaluri. Dup cum aceia ntruna muncesc
din greu n ntuneric, nchisi si legati, tot asa si lacomii spnd n pesterile
iubirii de argint, si neavnd nici o sil de undeva, ei singuri si trag osnda,
cetluindu-se pe sinesi cu legturi nedezlegate. Cei osnditi la ocn, mcar
cnd vine seara se odihnesc de dureri si munci, pe cnd lacomii si ziua si
noaptea sap ntruna si scormonesc acele metaluri rele. Cei dinti au o
msur hotrt n acea lucrare din greu, pe cnd acestia din urm nu cunosc
nici o msur, ci nc cu ct sap mai mult, cu att mai mult li se deschide
poIta de a spa nainte. Dar dac aceia sunt siliti la munc grozav, apoi iat
c acestia din urm de bunvoia lor si nesiliti de nimeni, nici mcar nu pot a
se izbvi de aceast boal rea, ba chiar nici nu pot a o ur, ci dup cum
porcul se tvleste n mocirl, asa si acestia, tvlindu-se n putoarea iubirii
de argint, sunt multmiti si ncntati, ptimind mai grozave munci dect
osnditii aceia. Cum c ei sunt n rele, ascult cele ale acelora si vei sti si
cele ale acestora. Deci se spune c acel pmnt aurit are crpturi si guri n
acele pesteri ntunecoase, astIel c criminalul osndit acolo la munci ia cu
dnsul cazmaua, n acelasi timp si lampa, mpreun cu ulciorasul din care
picur n lamp untdelemn, din pricina ntunericului ce este acolo, si numai
asa intr nluntru, dup cum am spus. Dup aceea, Iiindc timpul l cheam
la mncare, iar el nu stie timpul din pricina ntunericului, apoi iat c
temnicerul bate de sus cu putere n peretii pesterii, si astIel, prin troncnitura
aceea si prin glasul lui, d de stire celor ce lucreaz n pester c s-a sIrsit
ziua. Poate c v cutremurati auzind acestea?
Ei bine, s vedem dac nu cumva Iilarghirii (iubitorii de argint)
ptimesc nc si mai grozave. Cci si acestia au un temnicer greoi, vreau s
zic iubirea de argint si cu att mai greoi, cu ct mpreun cu trupul este
legat si suIletul. Si ntunericul de aici este nc si mai nIricosat, Iiindc nu
este ntuneric simtit, ci se zmisleste nluntrul lor, si ori ncotro s-ar duce, ei
l poart pretutindeni cu dnsii. Asadar, ochiul lor cel suIletesc s-a stins cu
desvrsire. Pentru aceea si Hristos i jeleste mai mult dect pe toti, zicnd:
Deci dac lumina care este in tine este intuneric, dar intunericul cu atat mai
mult (Mt. 6, 23)? Aceia cel putin poart cu dnsii o lamp care lumineaz, pe
1675
cnd acestia sunt lipsiti pn si de aceast lumin, din care pricin si cad n
Iiecare zi n mii si mii de prpstii. Cei osnditi la muncile acelea, de ndat
ce soseste noaptea se odihnesc, intrnd si dnsii n linistea obisnuit a celor
nenorociti voiesc a spune noaptea n vreme ce lcomia aduce si aceast
nenorocire iubitorilor de argint, Iiindc ei noaptea se ngrijesc si se Irmnt
de muncile cele mai grozave, Ir ca cineva s-i nelinisteasc.
(Comentariile sau Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni, omilia XXIII,
pp. 245-246)
,Oamenii adevrati i vd pe cei sraci c se chinuiesc si li se
moaie inima. Cei lacomi i vd pe sraci si se nIurie. Oamenii adevrati
nu numai c nu rpesc nici mcar cu privirea lucrurile altora, dar dau
celor care au nevoie din ce au ei. Lacomii nu se nelinistesc pn nu rpesc
avutul celorlalti si l Iac al lor. Oamenii adevrati nu suport s-1 vad
despuiat pe semenul lor. Oamenii lacomi vor s-i despoaie pe toti, altIel
nu sunt multumiti; sau mai bine zis, nici asa nu sunt multumiti. De aceea
putem spune c acesti oameni transIorm de bunvoie Iirea din blnd, n
slbatic. Din gura lor scuip otrav, la Iel ca serpii, minile lor nu aIl
odihn pn cnd nu Iac ru celorlalti, ct despre gnd, dac ar Ii cu
putint s le cunoastem gndul, ne-am da seama c nu sunt ca Iiarele
slbatice, ci mai ri dect acestea. Ei sunt adevrati demoni, n inimile
lor ascund numai cruzime si rutate Iat de Iiecare dintre semenii lor.
Diavolii nu pot s-i loveasc pe oameni aproape niciodat Ir voia si
mpreun-lucrarea lor, pe cnd cei lacomi i lovesc chiar si atunci cnd ei
se mpotrivesc. Ei jertIesc totul, chiar si suIletul lor, pe altarul cstigului.
Nu se gndesc la nimic altceva si nu i intereseaz dect banul. Nu se tem
de iad, nu doresc mprtia cerurilor, nu le este rusine de oameni, nici
Iric de Dumnezeu. Legile le ncalc, cinstea o socotesc o prostie,
dispretuiesc Evanghelia, iar n viata de dup moarte nu cred. (Din vol.
!roblemele ;ietii, pp. 229-230)
LCOMIA (urmrile pierztoare)
,... aceasta ne Iace s Iim urti de ctre toti, toti sunt gata s ne blesteme, si chiar cei nedreptt
de acest Iel, care nu sunt dect rezultatul dusmniei. (Omilii la Epistola
ctre Filipeni, omilia a XV-a, p. 258)
,Cine este, dar, mai ru dect omul lacom, care si omoar suIletul
cu nedreptti, si pierde timpul vietii acesteia cu grij i desarte si se
1676
lipseste de orice multumire, iar pe toti oamenii i Iace dusmanii si?
Poate v veti mira de cuvintele !e toti oamenii i-i 1ace dumani. Da, pe
toti, pentru c nu l ursc numai cei care au Iost nedrepttiti de el, dar si
ceilalti, care comptimesc victimele si se tem ei nsisi s nu ajung
vreodat n situatia lor grea. Dar cel mai ru lucru nu este ca toti
oamenii s Iie dusmanii ti, ci ca dusmanul tu s Iie nsusi Dumnezeu.
Dac e asa, ce ndejde si ce mngiere ti mai rmne?
Spune-mi, ce bogtie este s nedrepttesti? Tu, cel care
nedrepttesti, esti bogat sau esti asemenea celor ntemnitati? Eu zic c esti
ntr-o stare mai jalnic dect a acelora. Si stii de ce? Pentru c ntemnitatii
si-au pierdut libertatea trupului, pe cnd tu ai pierdut-o pe cea
suIleteasc. Ei sunt nlntuiti Ir voia lor, pe cnd tu esti nlntuit n
lanturile pcatului cu voia ta. (Din vol. !roblemele ;ietii, pp. 226-
227)
LCOMIA (remedii si eliberarea din tirania ei)
,S ndeprtm din suIletul nostru toat lcomia; s ne lcomim dup
bunurile cele de sus rpind, cu toat rvna, mprtia cerurilor (Matei 11,
12). (Omilii la Matei, omilia LXIX, IV, n col. PSB, vol. 23, p. 800)
,n zadar se aplic medicamente la tumori si la Iistule dac nu se
opreste curgerea puroiului, care produce plaga si o mreste n toate zilele;
noi la Iel, dac nu ne oprim minile noastre de la lcomie, dac nu oprim
cursul acestei boli crude, chiar cnd vom Iace milostenie, toate eIorturile
noastre vor rmne zadarnice, Iiindc lcomia astup si suIoc orice bine pe
care-l produce milostenia si-i Iace suIletului o ran mai adnc si mai
periculoas dect prima. (Comentar la E;anghelia de la Ioan, omilia
LXXXVIII, 3, p. 474)
,Dar ce zic eu? Uzeaz si de bi, ngrijeste-ti corpul, du-te si n trg,
ai si cas si servitorii serveasc-te, I uz si de mncruri si de buturi, ns
de peste tot locul alung lcomia, cci aceea este care Iace pcatul.
(Comentariile sau Explicarea Epistolei ctre E1eseni, omilia XIII, p. 133)
LCOMIA PNTECELUI (maniIestarea ei)
1677
,Se consider a Ii cea mai grozav osnd numit de doctori Ioame
cineasc (bulimie) cnd cineva, ndopndu-se ntruna, nu se izbveste
totusi de a Ii nIometat. (Comentariile sau explicarea Epistolei a doua ctre
Timotei, omilia VII, p. 80)
,Cnd animalul este stul se opreste. Si asa este atunci Iorta
instinctului su nct n ciuda oricrei solicitri care-i este Icut n
Iata oricrei psuni care i se prezint, el se ntoarce de la ea si o
reIuz. Urtul lacom va merge pn la cea mai nerusinat deplintate,
pn la vomitarea nerusinat! Si coborrea va Ii constatat chiar de
oaspetii acestui nerusinat si neIericit. Va Ii Icut s mnnce si s bea
chiar atunci cnd Ioamea lui a Iost potolit de mult vreme si devenind
animal o va Iace aceasta ntr-un alt Iel. Cnd se vede un animal stul,
se Iereste de a-i arunca noi mncruri. Pentru ce? De team, se
rspunde, de a-l mbolnvi. Privitor la cel lacom nu se mai are grij si
este Icut s bea pn la mbtare, pn la mbolnvire, pn la
moarte! (Din vol. Bogtiile oratorice, p. 634)
LCOMIA PNTECELUI (gravitatea)
,Betia si mbuibarea (...) ngreunnd mintea si ngrsnd trupul,
robesc suIletul; l asediaz din toate prtile, nu-i las sntoas puterea de
judecat, l Iac s se arunce n prpstii si s lucreze totul mpotriva
mntuirii lui. (Omilii la Facere, omilia I, IV, n col. PSB, vol. 21, p. 36)
,Robia asta a pntecelui este mai rea dect orice osnd si-l
pedepseste destul pe cel robit, chiar nainte de osnda lui Dumnezeu.
(Omilii la Matei, omilia XXI, II, n col. PSB, vol. 23, p. 274)
,Nimic nu este att de plcut diavolului, ca desItarea si betia, pentru
c ele sunt izvorul si mama tuturor pcatelor. Cu betia si mbuibarea i-a
Icut odinioar diavolul pe iudei s se nchine la idoli (Ies., 32, 1-6). Cu ele a
aprins n sodomeni poIte nelegiuite (Fac., 19, 4-8), c spune proIetul:
ceasta este 1rdelegea sodomenilor, se rs1tau intru mandrie, in
imbuibare cu paine i in des1tri (Iez., 16, 49). Cu ele a pierdut diavolul pe
nenumrati altii si i-a aruncat n iad. Ce ru nu svrsesc betia si desItarea?
Face din oameni porci si mai ri dect porcii. Porcul se tvleste n noroi si
se hrneste cu murdrie, dar omul care bea si se mbuibeaz mnnc la o
mas mai dezgusttoare dect masa porcului; c la o astIel de mas pune la
1678
cale mpreunri nengduite si iubiri nelegiuite. (Omilii la Matei, omilia
LVII, IV, n col. PSB, vol. 23, pp. 667-668)
,. unde-i mbuibare, acolo dntuiesc demonii. (Omilii la Matei,
omilia LXX, IV, n col. PSB, vol. 23, pp. 808-809)
,,Stpn esti a mnca; deci rmi stpn, si gndeste-te a nu te Iace
rob acestei patimi. Cci cel ce ntrebuinteaz mncarea precum se cade,
acela este stpn de dnsa, pe cnd cel ce mnnc Ir cumptare, acela nu
mai este stpn, ci rob al mncrii care-l tiraniseste. (Comentariile sau
Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni, omilia XVII, p. 172)
,,Ai mncat si ai but Ir nici un Iru; ei, si care este sIrsitul? Nimic,
ci numai stricciune. (Comentariile sau Talcuirea Epistolei intai ctre
Corinteni, omilia XVII, p. 174)
,Dac, de pild, ar trebui s aprinzi Iocul n cuptor, si unul ar arunca n
cuptor haine de mtase, si ar ngrmdi acolo multe si nemrginite horbote
268
delicate, si apoi ar da Ioc cuptorului, iar un altul ar pune lemne de stejar si de
brad; ei bine, ce ar putea avea acela mai mult dect acesta? Nimic, ba chiar
mai putin. Si pentru ce oare? De altIel, nimic nu ne mpiedic a ntoarce
altminteri aceeasi pild. Dac, zic, unul ar pune pe Ioc lemne, iar cellalt ar
azvrli hoituri de dobitoace, apoi lng care cuptor ai sta tu cu plcere?
Lng cel cu lemne sau lng cel cu hoituri? Desigur c lng cel cu lemne,
Iiindc acesta arde dup Iire si este o plcut priveliste celor ce vd - pe cnd
cellalt, prin Iumul puturos, prin duhoarea mprstiat din arderea sngelui si a
oaselor, te-ar alunga si pe tine, si pe toti cei de pe lng tine.
Te-ai nIiorat auzind si te-ai ngretosat de acel cuptor? Ei bine, astIel
sunt pntecele celor bogati. Cci n asemenea pntece mai mult putregai ar gsi
cineva dect n cuptorul acela, si vnturi puturoase, si scurgeri necurate, si n Ii-
ecare prticic nemistuire mult, din pricina lcomiei. Cci neIiind de ajuns
cldura cea Iireasc spre a le mistui pe toate, toate mncrurile stau n pntece
si pricinuiesc mult great. Cu ce ar putea cineva asemn pntecele acelora?
Ins nu v ngreuiati Iat de aceste vorbe, ci dac poate nu griesc adevrul,
dovediti-mi.
Asadar, cu ce ar putea cineva asemui aceste pntece? Cci nici sunt de
ajuns cele spuse spre a arta ticlosia unor astIel de oameni. Am gsit deci si
268
Tlcuirea Arhim. Theodosie Athanasiu: Dantele. (n.s. 1, p. 126)
1679
o alt asemuire. Dup cum se ntmpl cu haznalele cnd, dac arunci ntr-una
gunoaie de blegar, de iarb, de trestie, bucti de pietre si de noroi, o nIunzi,
si la urm se scurge pe deasupra siroiul de murdrii, aceasta se petrece si cu
pntecele omului. C Iiind nchis el dedesubt, apoi cele mai multe din aceste
materii bloase si vtmtoare dau n clocot deasupra. Nu ns tot asa se pe-
trece cu cei sraci; ci precum praiele cele curate si cristaline, iesind din
matca lor, ud grdini si raiuri, tot asa si pntecele sracilor sunt curate de pri-
sosurile sau rmsitele din pntecele bogatilor.
Dar nu la Iel sunt cele ale bogatilor, sau bine zis ale celor ce se
dezmiard si se mbuib, ci sunt ncrcate de materii vntoase, de bale, de
venin, de snge stricat, de vnturi puturoase, si de altele de acest Iel. Pentru
aceea nimeni trind ntruna n desItri nu poate Ii sntos, ci vesnic va Ii
bntuit de boale.
Pentru care cu plcere i-as ntreba: Pentru ce oare ni s-au dat
mncrurile? Pentru ca noi s ne vtmm, sau s ne hrnim? Pentru ca s Iim
bolnavi, sau s Iim sntosi si n putere? Fireste c pentru ca s ne hrnim, s
Iim sntosi si puternici. Pentru ce dar ru le Iolositi, pricinuindu-v prin ele
boli n trupul vostru? (Talcuiri la Epistola a doua ctre Corinteni, omilia
XII, pp. 126-127)
,,S mancm i s bem, c maine ;om muri (Isaia 22, 13). Asa griau
multi iudei pe vremea proorocilor. Dar nu e deloc de mirare ca iudeii s
griasc asa, cci dumne:eul lor este pantecele, iar sla;a lor, intru ruinea
lor (Filipeni 3, 19). Dar, ca dup venirea harului, dup darea nvtturii care
porunceste dispretuirii celor din lumea aceasta, dup atta desvrsire si
atta luare-aminte n viat, s mai Iie nc si acum unii care s strige aceleasi
cuvinte, dac nu chiar n cuvintele lor, dar cu Iaptele, ei bine, o asemenea
purtare ct osnd nu merit? Da, sunt, sunt ntr-adevr unii care socotesc
c pentru asta au Iost adusi n lume, ca s se desIteze, ca s mnnce pn
plesnesc de prea stui, ca s se ngrase, pentru ca astIel la plecarea din lumea
aceasta s pregteasc mas mai mbelsugat viermilor cu trupurile lor.
(Despre soart i !ro;ident, cuvntul VI, n vol. Omilii la sracul La:r.
Despre soart i !ro;ident., p. 197)
,,Ce iertare mai avem cnd altii nu pot s aib nici hrana cea de
trebuint, iar noi mncm mai mult dect ne trebuia? (Despre soart i
pro;ident, cuvntul VI, n vol. Omilii la sracul La:r. Despre soart i
!ro;ident., p. 201)
1680
,Adevrat, nimic nu este mai ndrgit de diavol ca mbuibarea
pntecelui cu mult mncare si butur si, n general, ca desItrile
materiale, care-l preschimb pe om n porc sau n ceva si mai ru. Cci
porcul, mgarul, cinele si toate animalele necuvnttoare nu mnnc si
nu beau niciodat mai mult dect au nevoie, iar omul cuvnttor, cel
cinstit cu chipul lui Dumnezeu, devine necuvnttor, depsind msura.
Tot el, desigur, dac are animale, nu le sileste niciodat s mnnce ori
s bea mai mult dect vor. Si dac-1 ntrebi ele ce, ti va rspunde: Ca s
nu pteasc ;reun ru i s su1ere. Pentru sine nsusi, ns, nu ia
aceast msur. AstIel suIer mereu. Cci urmrile mbuibrii
pntecelui si betiei mai ales ale betiei - dureaz mult. (Din vol.
!roblemele ;ietii, pp. 149-150)
,La ce degradare si coborre ne Iac s coborm excesele mesei!
Noi coborm la nivelul animalului. Ea nu are alt preocupare dect s-
si caute psunea sa; ea nu are bucurie dect atunci cnd o devoreaz,
strigte scoate cnd este lipsit de ea, mnia si-o arat cnd se lupt
pentru ea. ntrebati-l pe omul rob al patimilor mesei si al vinului unde
merg gndurile spiritului su si aspiratiile inimii sale, unde-si pune el
bucuriile inimii sale, unde-si pune el si unde ncep necazurile sale;
totdeauna cuvntul dispretuitor al sIntului Pavel ne va veni:
dumne:eul lor este pantecele. (Din vol. Bogtiile oratorice, p. 633)
LCOMIA PNTECELUI (urmrile duntoare)
,Nu vedeti, oare, n Iiecare zi nenumratele boli pe care le aduc
mesele mbelsugate si lcomia cea Ir de msur? De unde durerile de
picioare? De unde durerile de cap? De unde cresterea sucurilor stomacale
vtmtoare? De unde celelalte nenumrate boli? Nu, oare, din pricina
necumptrii si din pricin c turnm n noi mai mult vin dect trebuie?
Dup cum o corabie n care intr ap se scuIund ndat si se neac, tot asa
si omul cnd se pune pe but si pe mbuibare se arunc n prpastie, i se
ntunec mintea, st ca un cadavru nsuIletit; rele poate Iace adeseori, dar
cnd e vorba de Icut bine nu se deosebeste ntru nimic de un mort. (Omilii
la Facere, omilia X, II, n col. PSB, vol. 21, pp. 117-118)
,. si tulburrile din trupurile noastre se datoresc lcomiei la
mncare; cnd organele trupului nostru sunt silite s depseasc
hotarele lor Iiresti si s lucreze peste msur, atunci se nasc n trupul
1681
nostru nenumrate boli si moarte chinuitoare. (Omilii la Matei, omilia X,
VII, n col. PSB, vol. 23, p. 129)
,Dup cum spinii sngereaz minile, ori din ce parte i-ai apuca, tot
asa si mbuibarea vatm si picioarele si minile si capul si ochii si, pe scurt,
toate mdularele. mbuibarea este stearp si Ir de rod, ca si spinul, dar
pricinuieste mai cumplite dureri dect spinul si vatm prtile cele mai de
seam ale trupului: l mbtrneste nainte de vreme, i slbeste simturile, i
ntunec, judecata, i betejeste mintea sprinten mai nainte, i vlguieste
trupul, Iace depozit plin de murdrie, adun n jurul lui roi de suIerinte,
ngreuiaz cu mult povara si Iace ncrctura mai mare dect puterile lui. De
aici cderile lui dese si nenumrate si nauIragiile lui repetate. Spune-mi,
pentru ce-ti ngrasi trupul? Crezi c vrem s te aducem jertI? Crezi c vrem
s te servim la mas? Psrile le ngrsm bine, dar mai bine spus nici pe
acelea nu le ngrsm prea mult, c dac sunt prea grase vatm sntatea.
Att de mare ru e mbuibarea, nct vatm si pe animale. ntr-adevr, dac
mbuibm prea mult animalele, le Iacem s nu ne mai Iie de Iolos nici nou,
nici lor. Din pricina grsimii o parte din mncruri rmn nemistuite si
stomacul le arunc aIar; si dimpotriv, animalele pe care nu le mbuibm,
dar pe care am putea spune c le tinem la post, crora le dm mncare cu
msur, pe care le punem la treab si le muncim, acele animale ne sunt de
mare Iolos si nou si lor si pentru hran si pentru alte treburi. Sunt mai
sntosi oamenii care se hrnesc cu animale slabe. Si dimpotriv, oamenii
care se hrnesc cu animale ngrsate se aseamn cu ele, ajung greoi,
predispusi la boli si-si Iac mai cumplit lantul care-i ncercuie. Nu este un
dusman mai mare pentru trup dect mbuibarea. Nimic altceva nu-l vatm
atta, nimic nu-l sIsie, nu-l doboar si nu-l stric mai mult. De aceea trebuie
s ne mirm mai ales de prostia acestor oameni, c n-au nici atta mil de
stomacurile lor ct mil au altii de burduIurile de vin. Negustorii de vin nu
pun prea mult vin n burduIuri de team s nu plesneasc; lacomii ns nu au
nici atta grij de nenorocitul lor stomac; ci dup ce-l ndoap pn s
plesneasc mai toarn n el si vin pn ce d aIar pe urechi, pe nas si pe gt.
ndoit vtmare si pricinuiesc cu asta: si vatm si duhul, dar si puterea
care rnduieste viata trupului. Nu ti-a Iost dat de asta gtlejul ca s ti-l umpli
pn la gur cu vin stricat si cu alte stricciuni! Nu pentru asta, omule, ci ca
s cnti mai cu seam lui Dumnezeu, s nalti sIinte rugciuni, s citesti
legile dumnezeiesti, s dai sIaturi Iolositoare semenilor ti. Dar tu, ca si cum
l-ai Ii primit pentru altceva, nu lasi gtului nici o clip de rgaz pentru o
astIel de slujb sInt, ci l supui toat viata acestei robii amare a pntecelui.
Te asemeni cu un om care a primit o chitar cu corzile de aur, bine acordate,
1682
dar omul acela, n loc s cnte cu ea melodii ncnttoare, o acoper cu
murdrie omeneasc si noroi. N-am numit mncarea murdrie omeneasc, ci
mbuibarea, nenIrnarea la mncare si butur. Nu mai este mncare
mncatul peste msur, ci numai vtmare. Numai stomacul a Iost dat s
primeasc mncrurile; gura, gtlejul, limba au un alt rost, cu mult mai
mare. Dar, mai bine spus, nici stomacul n-a Iost dat numai pentru primirea
mncrurilor, ci pentru primirea cu msur a mncrurilor. Stomacul nsusi
ne spune, strignd n Iel si Iel de chipuri cnd l ncrcm peste msur din
pricina lcomiei noastre. Dar nu numai c ne strig, ci se si rzbun pentru
nedreptatea ce-i Iacem, pedepsindu-ne cumplit. n primul rnd ne pedepseste
picioarele, pentru c ele ne poart si ne duc la acele ospete rele; apoi ne
leag minile, care i slujesc, pentru c ele bag n el att de multe si attea
Ieluri de mncruri. Multora din pricina mbuibrii li s-au strmbat gura,
ochii si capul. Si dup cum o slug, creia i s-a poruncit s Iac ceva peste
puterile sale, de dezndejde, ocrste pe cel care i-a dat porunca, tot asa si
stomacul, silit s primeasc mai mult dect poate tine, i ruineaz si
mbolnveste si creierul odat cu celelalte mdulare. Bine a rnduit
Dumnezeu ca s se nasc o boal att de grea din pricina necumptrii,
pentru ca atunci cnd nu vrei s IilozoIezi s te nveti s Iii cumptat Ir de
voie, de teama unei boli att de cumplite.
Stiind toate acestea s Iugim de mbuibare, s cutm s Iim cumptati
la mncare si la butur, ca s ne bucurm si de sntatea trupului si,
scpnd suIletul de orice boal, s avem parte si de bunttile ce vor s Iie.
(Omilii la Matei, omilia XLIV, IV, n col. PSB, vol. 23, pp. 527-528)
,Spintec, te rog, cu mintea, stomacul unui om care se mbuibeaz cu
attea mncruri si buturi! Vei vedea c e o lad de gunoi, o hazna
necurat, un mormnt vruit. mi este rusine s spun ce se ntmpl cu el mai
departe: ghioriturile cele dezgusttoare, vrsturile, iesirile pe jos si pe
sus. (Omilii la Matei, omilia LXX, IV, n col. PSB, vol. 23, pp. 808-809)
,De aceea a postit si Iisus, nu c avea nevoie de el, ci ca s ne nvete
pe noi. Pentru c pcatele svrsite nainte de botez au adus robia pntecelui,
Iisus - ca un doctor priceput, care porunceste unui bolnav pe care l-a Icut
sntos s nu mai svrseasc Iaptele din pricina crora s-a mbolnvit -
introduce dup botez postul. Pe Adam nenIrnarea pntecelui l-a izgonit din
rai; ea a adus potopul pe timpul lui Noe; ea a pogort trsnete peste
sodomeni. Cu toate c pcatul sodomenilor era desIrul, totusi n
nenIrnarea pntecelui si au originea si o pedeaps si alta. Acest lucru l-a
lsat pe Iezechiel s se nteleag, cnd a spus: ceasta era 1rdelegea
1683
sodomenilor. erau mandri, se imbuibau cu paine i triau numai in che1uri
i in des1tri (Iez., 16, 49). Asa au ajuns si iudeii s svrseasc cele mai
mari pcate; de la betie si de la trai bun au alunecat n Irdelegi. (Omilii la
Matei, omilia XIII, II, n col. PSB, vol. 23, p.154)
,,Cci Dumnezeu a pus n noi pntecele ca un Iel de rsnit, dndu-i o
putere potrivit si rnduindu-i o anumit msur pe care el s-o rsneasc n
Iiecare zi. Dar dac cineva i pune mai mult, apoi el atunci se Iace nelucrtor
si trndav si totul se vatm. De aici vin bolile si slbiciunile, si sluteniile
trupului, cci nu numai bolnvicios Iace pe trup desItarea, ci chiar pe cel
mai Irumos si mai drglas l preIace n slut si pocit atunci cnd cineva
sughit si rgie ntruna cu dezgust, cnd iese dintr-nsul putoare de vin
otetit, cnd se nroseste la Iat mai mult dect trebuie, cnd stric rnduiala
cea cuvenit Iemeii si-si pierde orice podoab si bun cuviint, cnd trupul
se Iace molesit si Ilescit din pricina multei buturi, genele ochilor i sunt
rosii ca sngele si umIlate, cnd duce cu sine o grsime mai mult dect
trebuie, cnd trupul este crnos peste msur, apoi poti pricepe ct
ngretosare vine de aici. Eu am auzit chiar pe doItori spunnd c desItrile
si mbuibrile trupului mpiedic pe cineva a se ridica la o nltime ct de
mic, suIlarea Iiindu-i greoaie si ntrerupt prin multimea crnurilor de pe
trup.
Ce ar putea spune cineva de durerile de picioare care izvorsc de aici,
de reumatismele ce se rspndesc n tot trupul si de celelalte boli ce se nasc
din ngrsarea trupului? Nimic nu este att de gretos ca un brbat, si mai cu
seam ca o Iemeie gras! Pentru aceea la Iemeile cele srace mai mult
Irumusete ar putea vedea cineva, cci ele mnnc mncruri simple si nu de
cele greoaie. Cci nevointa zilnic, oboselile, necazurile lor, mncarea lor
cea cumptat si hrana cea simpl le aduc lor bunstare si chiar Irumusetea
trupului. Dar dac vei spune de plcerea dezmierdrilor, apoi aceasta o vei
gsi la oamenii cumptati numai pn la gtlej, cci o dat cu limba care le
vorbeste va disprea acea plcere, lsnd n urm-i mult great. Nu te uita
la cei ce se dezmiard n mncruri si buturi numai cnd sunt culcati, ci mai
cu seam cnd sunt treji ia-te dup dnsii, si atunci vei vedea trupuri mai
mult de Iiare slbatice si de dobitoace dect de oameni. Vei vedea atunci pe
unii cu durere de cap, pe altii cscnd ntruna si ntinzndu-se, pe altii
tinndu-se de gt si avnd nevoie de paturi, de asternuturi si de liniste mare.
Gsindu-se tulburati ca si n timp de mare Iurtun, si avnd nevoie de
ajutorul altora, doresc a ajunge iarsi n starea n care erau mai nainte de a
se mbta, ntocmai ca si Iemeile cele ngreunate, tot asa si dnsii de-abia
1684
poart pntecele cel ncrcat, si de-abia se misc, de-abia zresc cte ceva,
de-abia bolborosesc cte ceva din gur si toate de-abia. De cumva s-ar
ntmpla s doarm, apoi prin somn vd o multime de visuri necuvioase si
ncrcate de mii de nluciri.
Dar cine ar putea nc spune de cealalt nebunie a acestora, adic de
nebunia curviei? Cci si aceasta si are izvoarele tot n desItare. Si dup
cum necheaz armsarii cei mbuibati, tot asa si acestia, attati de betie ca de
o streche, sar peste toti si zburd mai grozav dect aceia, Icnd multe alte
necuviinte, care nu este slobod nici a le gri, cci la urm nici nu mai stiu ce
Iac. Nu ns tot asa se ntmpl si cu cel ce nu se desIteaz, ci el sade ca
ntr-un liman privind nauIragiul altora si se bucur de o plcere curat si
necontenit, petrecndu-si viata n slobozenie.
Acestea dar stiindu-le, iubitilor, s Iugim de ospetele cele necurate ale
desItrii si s ne hrnim cu mncruri simple, ca astIel gsindu-ne bine si
trupeste, si suIleteste, s svrsim toat virtutea si s ne putem nvrednici de
bunttile viitoare. (Comentariile sau Talcuirea Epistolei intai ctre
Corinteni, omilia XXXIX, pp. 433-434)
,Nu poate marea pricinui attea rutti cnd iese din hotarele ei cte
poate pricinui suIletului nostru si chiar trupului un pntece nenIrnat. Marea
se revars peste tot pmntul, iar pntecele peste tot corpul. Pune ns hotar
pntecelui precum Dumnezeu a pus nisipul hotar mrii! (Omilii la Epistola
ctre Filipeni, omilia a XIV-a, pp. 241-242)
,Corpul nostru nu se vatm att prin Ioame, ct prin satiu peste
msur. Mai usor l voi molesi si slbnogi prin mbuibare, dect prin Ioame.
AstIel deci Ioamea este mai suportabil decat mbuibarea, cci de Ioame
poate rbda cineva si douzeci de zile, pe cnd dac este deprins cu
mbuibarea, nici chiar dou zile. Cu Ioamea luptndu-se n continuu cei de
pe cmp, sunt totdeauna sntosi si nu au nevoie de doctori, pe cnd cei
mbuibati nu ar putea tri dac nu ar chema n continuu pe doctori, ba nc
de multe ori nici nu tin seama de povetele lor. (Comentariile sau
Explicarea Epistolei ctre Coloseni, omilia I, p. 13)
,Oare dezmierdarea n mncri nu este mpiedicat? Ba nc Ioarte
tare. Si de ce a Iost mpiedicat dac a Iost Icut de Dumnezeu spre
mprtsire? Pentru c si pinea a Icut-o, ns necumptarea n mncarea ei
a mpiedicat-o; si vinul l-a Icut, ns necumptarea n butur a mpiedicat-
1685
o. Apostolul nu porunceste a se deprta de dezmierdare n bucate ca de ceva
necurat, ci pentru c prin necumptare moleseste suIletul. (Talcuiri la
Epistola intai ctre Timotei, omilia a XII-a, p. 123)
,De aici izvorsc curviile, de aici preacurviile, Iiindc pntecele
Ilmnd nu poate zmisli amoruri, si chiar nici cumptarea bine
ntrebuintat, n timp ce mbuibarea este aceea care naste poItele cele
absurde, aceea este care moleseste trupul cu dezmierdrile. (Comentariile
sau Explicarea Epistolei ctre E;rei, omilia XXIX, p. 349)
,De pe urma mbuibrii cu mncare si butur se nasc durerile de cap,
durerile de stomac, ntunecarea mintii, buimcelile, ametelile,
mpienjenirea ochilor si nc alte dureri mai grozave dect acestea. Si dac
rusinea si paguba aceasta s-ar mrgini numai la suprri de o zi! Dar n astIel
de mese si au, mai ales, cauza bolile cel mai greu de vindecat. Care plcere,
deci, ar putea Ii tot att de mare ct de mari sunt necazurile pricinuite de
cheIuri si mbuibri? N-ar preIera, oare, orice om o viat cumptat si
auster, numai ca s scape de aceste boli si necazuri? (Despre Feciorie, 69,
n vol. Despre Feciorie, pologia ;ietii monahale, Despre creterea
copiilor., p. 119)
,As putea arta si n alt chip ct pagub, ct neplcere si ct rusine
atrag dup sine mbuibarea si cheIurile dac as nsira toate bolile pe care le
ntipresc n suIlet cheIurile. Bolile suIletului sunt cu mult mal multe si cu
mult mal cumplite dect bolile trupesti. Din pricina mbuibrii si a cheIurilor
oamenii ajung moli, lasi, obraznici, ngmIati, desIrnati, insulttori,
destrblati, mniosi, cruzi mojici, lacomi, slugarnici si, ca s spun pe scurt,
nu sunt buni de nici o treab de Iolos si necesar. Cumptarea are
dimpotriv, cu totul alte urmri. (Despre Feciorie, 70, n vol. Despre
Feciorie, pologia ;ietii monahale, Despre creterea copiilor., p. 120)
,,Dup cum o corabie ncrcat cu mrIuri mai mult dect poate lua se
neac, mpovrat Iiind de greutatea ncrcturii, tot asa si suIletul, sau
trupul nostru, cnd primeste mncruri peste puterea lui, se ncarc prea mult
si, neputnd suporta greutatea celor pe care le are n el, neac n oceanul
pierzrii si cpitanul si corbierii si crmacii, si cltorii si pierde o dat cu
ei si ncrctura. Dup cum unor corbii ncrcate prea mult nu le este de
nici un Iolos nici linistea mrii, nici stiinta cpitanului, nici multimea
corbierilor, nici miestria constructiei, nici anotimpul prielnic al anului ,
neIiindu-i nimic de Iolos unei corbii att de primejduite , tot asa, si cu cei
1686
crora le place s se desIteze cu mncruri si buturi; nimic nu poate scpa
un suIlet att de primejduit, nici multimea gndurilor, nici nvttura, nici
sIatul, nici ndemnurile, nici mustrrile; nimic, nici nlesnirea celor viitoare,
nici rusinea, nici nvinuirea celor prezente; ci necumptarea le biruie pe toate
si-l neac, aducnd peste lacom, cu voia sau Ir voia lui, noian cumplit de
ape; c nu i-a Iost usor s Iug. (Despre soart i pro;ident, cuvntul VI,
n vol. Omilii la sracul La:r. Despre soart i !ro;ident., p. 198)
,,Da, mbuibarea este o Iiar slbatic si nemblnzit; nu ne sIsie
scorpia sau sarpele ntr-atta snul, dac le-am bga n sn, ct ne duce la
pieire si la distrugere poIta de mbuibare si desItare. Fiarele acelea Iac ru
numai trupului; poIta de mbuibare, cnd pune stpnire pe om, ne pierde si
suIletul o dat cu trupul. De aceea, s Iugim de poIta aceasta! Ca unor
ntelepti v griesc. Dac mbuibarea aduce vreun Iolos, s nu m ascultati,
s nu v lsati nduplecati de cuvintele mele! Dar dac spusele mele sunt
adevrate, dac mbuibarea vatm totul, dac-i cea mai mare rusine, crutati-
v atunci vigoarea trupului vostru si sntatea suIletului. (Despre soart i
pro;ident, cuvntul VI, n vol. Omilii la sracul La:r. Despre soart i
!ro;ident., pp. 200-201)
,Si putem spune c cel ce-si mbuibeaz pntecele simte plcere
adevrat, ngurgitnd mncruri multe si variate? Dar cnd exist plcere
adevrat? Cnd mai nti exist dorinta si apoi urmeaz satisIacerea ei.
Dac, ns, este urmrit, o desItare Ir s existe dorint sau dincolo de
hotarele dorintei, atunci multumirea pricinuit de plcere dispare.
Asa cum o corabie, cnd este ncrcat cu mai multe mrIuri dect
poate rezista, se scuIund, la Iel si trupul nostru, atunci cnd primeste
mai mult hran dect are nevoie, se scuIund n nenorocire. Corabia
mpovrat nu este ajutat nici de buna constructie, nici de vremea
Iavorabil, nici de ndemnarea cpitanului, nici de multimea marinarilor.
Si celor ce se dedau desItrilor materiale si sunt lacomi la mncare si
butur, nu le sunt de Iolos sIaturile si povetele, nici prevestirile si
amenintrile, nici Irica de moarte si de iad. Ai zice c nu mnnc
pentru a tri, ci triesc pentru a mnca. Asadar, dup ce-si
mbuibeaz pntecele si si ngras trupul, pleac din viata aceasta,
nereusind altceva dect s-si pregteasc trupul pentru un ospt mai
bogat al viermilor. Cci ngrsarea, de vreme ce provoac multe boli, duce
deseori la o moarte timpurie. Am putea spune c mesele bogate sunt mai
rele dect otrvurile. Deoarece otrvurile i omoar iute si Ir dureri pe
cei care le iau, pe cnd mesele bogate dau nastere unei vieti mai rele
1687
dect o mie ele morti, pentru c ele l omoar lent pe om. Si cei care suIer
de alte boli sunt comptimiti de multi, pe cnd cei ce suIer de boli
provocate de multa mncare si butur nu pot Ii comptimiti de oameni,
chiar dac ei ar vrea, ntruct ei singuri si provoac bolile, se ndreapt cu
voia lor spre prpastia relelor.
O Iiar slbatic nu ne poate vtma att de mult precum dorinta
desItrilor materiale. Cci Iiara ne poate sIsia doar trupul, pe cnd
dorinta desItrilor materiale, cnd se slsluieste n inima noastr,
mpreun cu trupul ne nimiceste si suIletul. . (Din vol. !roblemele
;ietii, pp. 147-148)
,Ce se ntmpl cnd cineva se strduieste s cnte la o lir ale
crei corzi nu sunt bine ntinse? Orict iscusint ar avea el, nimic nu
izbuteste. Corzile slabe nu-i vor lsa degetele s-si arate ndemnarea.
La Iel se ntmpl si cu trupul. Cnd este slbit si molesit de desItrile
materiale, nu las suIletul s sporeasc duhovniceste. (Din vol.
!roblemele ;ietii, p. 149)
,Fiindc pretutindeni, ce este msurat este poItit, iar ce este peste
msur, nu. Cci vezi: peste o scnteie mic pune sarcin mare de lemne si
nu vei vedea Ioc care s strluceasc, ci Ium Ioarte urt. Peste un brbat
Ioarte tare si mare pune o sarcin care s covrseasc puterea lui si l vei
vedea mpreun cu sarcina zcnd jos si aruncat. Pune ncrctur mult
ntr-o corabie si cumplit ai Icut sIrmarea ei. (Din Cu;antul 35 la
Faptele postolilor, n vol. !utul i Imprtirea de grau, p. 240)
,,Ceea ce am spus adeseori spun si acum. Dup cum Iolosirea cu
msur a hranei aduce mult sporire si snttii trupului si bunei asezri a
suIletului, tot asa abuzul l vatm pe om din ambele prti. Cci mbuibarea
si betia molesesc vigoarea trupului si vatm sntatea suIletului. De aceea
s Iugim de lipsa de msur si s ni Iim usuratici Iat de mntuirea noastr.
Dar stiind c rdcin a tuturor relelor este lipsa de msur, s-o ucidem Ir
nduplecare. Ca dintr-un izvor, asa tsnesc din desItare si din betie toate
chipurile pcatului; si ceea ce este pentru Ioc materia inIlamabil, sunt
desItarea si betia pentru alunecarea n pcat. Si dup cum abundenta
lemnelor aprinde mai tare Iocul si ridic mai sus Ilacra, tot asa mbrtisarea
desItrii si betiei duce la sporirea Iocului pcatelor. (Indemnul aceluiai ca
s ne deprtm de des1tri, de lux i de betie mai mult decat orice, buna
msur. Cu;ant ctre neo1iti, n vol. Catehe:e baptismale, p. 83)
1688
,,Dac mncatul, ct e de trebuint, este sntate, e clar c mbuibarea-
i maica bolii si a slbiciunilor si naste n noi patimi care ntrec chiar si
mestesugul doItoricesc. Fiindc si umIlrile de picioare, si durerile de cap, si
slbirea vederii, si durerile de mini, si tremurturile, si slbiciunile ori
lesinurile, si glbenarea, si Irigurile ndelungate, si Iierbintelile, ntr-un
cuvnt, toate celelalte nenumrate c nu este timp a le nsirui pe toate nu
se ivesc din vietuirea cumptat si nteleapt, ci din plcerea gtlejului si
lcomia pntecelui
269
. Iar dac vrei s vezi c si bolile suIletului se nasc de
aici, ti vei da seama c lcomiile, dezmierdrile, tristetea, moliciunea,
desIrul si toat nestiinta aici si au nceputul. Cci cu nimic nu sunt mai
bune dect mgarii suIletele care se desIat din astIel de mese, de vreme ce
sunt hrtuite de asemenea Iiare. Ca s nu mai spun cte ntristri si neplceri
au cei ce struie n desItri. Dar pe toate nu este cu putint s le spun.
Totusi voi dezvlui una si, din aceasta, care este de cpetenie, v voi arta
totul. Niciodat nu au plcere si nu se bucur de mesele cele ncrcate si
scumpe pe care le nIulec. Fiindc dup cum Iolosirea doar a hranei de
trebuint este maica snttii, tot asa este si a plcerii. Pe cnd lcomia, dup
cum e maica bolilor, la Iel este si izvorul si rdcina lipsei de plcere. Dac
esti stul, nu mai poate Ii nici o poIt. Iar dac nu mai ai nici o poIt, cum ar
mai putea Ii plcere? Pentru aceea, s-i socotim pe sraci nu doar mai
ntelepti si mai sntosi dect pe bogati, ci si plini de mai mult veselie. (Ce
este Mie i tie 1emeie? Nu a ;enit inc ceasul Meu, n vol. Catehe:e
maritale, pp. 137-139)
,Asa este din experienta zilnic, masa bogat ucide spiritul, si
niciodat omul plin de hran nu se va ridica la strlucirea gndirii.
(Din vol. Bogtiile oratorice, p. 501)
LCOMIA PNTECELUI (remedii)
269
Tlcuirea Pr. Marcel Hanches: Nu trebuie s mncm mult ca s Iim molesiti luntric,
ci este de ajuns, spre a ne pierde trezvia, si numai s mncm alimente ce ne plac si ne
ndulcesc: Iineturi si Iantezii culinare de care, azi mai mult dect oricnd, dm la tot
pasul. Acelasi principiu al dorintei de calitate (n cazul hranei, ndulcirea gtlejului), ct
si de cantitate (n cazul hranei, lcomia pntecelui) guverneaz si celelalte compartimente
ale vietuirii noastre. Azi nu mai cutm stricta necesitate, ci calitatea mrIii, Ir a
observa si modiIicrile inconstiente ce se produc n mentalul nostru din pricina acceptrii
modului lumesc de a Ii si a valorilor seculare. De aici ni se nasc toate bolile suIletesti si
trupesti. (n.s. 315, p. 138)
1689
,C n-am Iost adusi pe lumea aceasta numai ca s bem si s mncm.
Nu trim ca s bem si s mncm, ci mncm si bem ca s trim. S nu
rsturnm ordinea, nici s slujim stomacului si plcerilor trupesti, ca si cum
pentru asta am Ii Iost Icuti, ci, gndindu-ne la vtmarea ce-o avem de aici,
s potolim miscrile trupului, s nu ne trndvim si s nu ngduim trupului
s se ridice mpotriva suIletului. (Omilii la Facere, omilia XXII, VII, n col.
PSB, vol. 21, p. 271)
,- Cum trebuie, dar, s-l biruim pe diavol?
- Asa cum ne-a nvtat Hristos, alergnd la Dumnezeu. Nici n vreme
de Ioamete s nu ne simtim zdrobiti, avnd ncredere n Cel Ce ne poate
hrni si cu cuvntul; nici cnd primim buntti s nu ispitim pe Cel Ce ni le-
a dat, ci s ne multumim cu slava cea de sus, nepunnd pret pe slava
omeneasc; n sIrsit, n toate mprejurrile, s dispretuim tot ce depseste
trebuinta. C nimic nu ne Iace s ne supunem att diavolului ca dorinta de a
avea mai mult, ca lcomia. (Omilii la Matei, omilia XIII, IV, n col. PSB,
vol. 23, p. 159)
,Cumptarea la mncare si butur nu are aceste urmri; alung
departe aceste neajunsuri; este pricinuitoare de sntate si de bunstare
trupeasc. Iar dac urmresti plcerea, vei gsi mai mult plcere n
cumptare dect n cheIuri si mbuibri. n primul rnd, ne nzdrveneste
trupul si nu ngduie s vin peste trup nici una dintre, care prin ele nsele, si
chiar numai una dintre ele, sunt n stare s sting si s taie din rdcin orice
plcere. n al doilea rnd, cumptarea produce mai mult plcere dect
cheIurile si mbuibrile chiar cu ajutorul mncrurilor de care se Ioloseste.
- n ce chip?
Iat cum. PoIta este aceea care d nastere plcerii, iar poIta nu ne vine
nici cnd suntem ghiItuiti, nici cnd suntem stui, ci cnd ne este Ioame si
cnd mncm putin. La ospetele bogatilor poIta nu-si Iace aparitia; dar
ntotdeauna e de Iat la mesele sracilor; Ia mesele sracilor, poIta picur
att de mult miere n mncruri ct nu pot s toarne buctarii si oamenii
care stiu s pregteasc si s ntind mesele bogatilor. Bogatii mnnc Ir
s le Iie Ioame beau Ir s le Iie sete si se bag n asternuturi nainte de a
simti nevoia somnului. Oamenii cumptati si sracii mnnc, beau si se
culc dup ce mai nti simt nevoia de a mnca, de a bea si de a dormi.
Aceast nevoie le mreste mal mult dect orice plcerea.(Despre Feciorie,
70, n vol. Despre Feciorie, pologia ;ietii monahale, Despre creterea
copiilor., pp. 119-120)
1690
,,. s suprimm mncrurile cele de prisos, s le tiem pe acelea care
sunt n aIara trebuintei. (Despre soart i pro;ident, cuvntul VI, n vol.
Omilii la sracul La:r. Despre soart i !ro;ident., p. 201)
,,Hotar al desItrii noastre la mncare s ne Iie mncarea care nu
vatm, mncarea care ne poate potoli Ioamea Ir s ne Iac ru! Mai mult
s nu cutm! Iar dac trebuie s spun un lucru minunat, mpotriva prerii
oamenilor, totusi si adevrat, dac urmrim plcerea, apoi aceasta o gsim
mai degrab n cumptare dect n mbuibare. Ascult c-am s-ti spun cum
c plcerea pricinuit de cumptare e mai mare si mai usor de dobndit dect
cealalt plcere. Plcerea pricinuit de mbuibare nu poate dura mult, si nici
nu gseste totdeauna mncruri potrivite ei; plcerea pricinuit de cumptare
poate dura prin starea potrivnic mbuibrii.
- Cine a spus asta?
- Unul care s-a desItat cel mai mult cu de toate! Su1letul stul
dispretuiete 1agurii, iar su1letului 1lmand chiar i lucrurile amare i se par
dulci (Proverbe 27, 7). Vezi cum plcerea aceea se poate satisIace usor cu
putine si cu de toate, pe cnd aceasta deloc? Dac nici Iagurii nu ne
multumesc, atunci ce mncare poate Ii mai dulce? Dac cea mai dulce dintre
mncruri nu ne poate Iace plcere, atunci care mncare ne mai poate Iace
plcere? Deci, dac urmrim plcerea, s stiti c o gsim mai degrab n
cumptare. (Despre soart i pro;ident, cuvntul VI, n vol. Omilii la
sracul La:r. Despre soart i !ro;ident., pp. 201-202)
,Ce dai viermelui masa strlucit?
De ce nmultesti puroaiele?
De ce asezi izvoare de sudori si de putoare?
Ce te Iaci pe tine netrebnic spre toate? (Din Cu;antul 27 la Faptele
postolilor, n vol. !utul i Imprtirea de grau, p. 228)
LEGEA (civil)
,,Avem (.) nevoie de legi care pe cettenii ri s-i surghiuneasc, iar
pe cei buni s-i disting si s nu-i lase pe cei ri s se ridice mpotriva celor
buni. Dac cineva ar pune ntr-o cetate legi care dau mult ngduint
hotilor, totul s-ar rsturna, dac soldatii nu s-ar Iolosi de irascibilitatea spre
ceea ce se cuvine, totul s-ar vtma; si dac Iiecare lsndu-si rangul su l-ar
urmri pe al altuia prin lcomie s-ar strica buna rnduial. (Cu;ant despre
cum se cade s-i creasc printii copiii, n vol. S1aturi pentru o educatie
ortodox a copiilor de a:i., pp. 109-110)
1691
LEPDAREA DE SINE
,S te lepe:i de tine insuti!, adic: S n-ai nimic comun cu tine nsuti,
ci s te dai primejdiilor, muncilor; asa suIlet s ai, ca si cum n-ai suIeri tu
acestea, ci altul! Si n-a spus: S se tgduiasc, ci: S se lepede. Iar a te
lepda e mai mult dect a te tgdui.
Si s-i ia crucea lui. Luarea crucii este o urmare a lepdrii de sine.
Si ca s nu socotesti c a te lepda de tine nseamn numai a suIeri cuvintele
rele, ocrile si insultele, Hristos spune pn unde trebuie s mearg
lepdarea de sine; adic pn la moarte, chiar moartea rusinoas. De aceea
n-a spus: S se lepede de sine pn la moarte, ci: S-i ia crucea lui artnd
moartea cea rusinoas - si c nu trebuie Icut aceasta o dat, nici de dou
ori, ci toat viata. (Omilii la Matei, omilia LV, I, n col. PSB, vol. 23, p.
635)
,S se lepede de sine. nseamn a se pune n al doilea rnd, cum
se potriveste; nseamn a Iace s treac Dumnezeu naintea sa;
nseamn a-i da la tot ceea ce este supranatural si dumnezeiesc
ntietate Iat de tot ce este numai pmntesc si trector. (Din vol.
Bogtiile oratorice, p. 68)
LIBERTATEA (- dar divin)
,,. s nu nvinovteasc nimeni pe Dumnezeu. Nu din partea celui ce
cheam se ntmpl a nu crede, ci din partea celor ce Iug cnd sunt chemati.
Dar, :ici tu, trebuia ca i 1r ;oia lor s-i trag la sine. S nu Iie ! El nu
sileste pe nimeni, cci cine oare, chemnd la cinste, la cununi, ospete si
serbri, trage la sine pe cei chemati, legati si Ir voia lor? Nici unul nu Iace
asa, cci un asemenea Iapt este al celui ce batjocoreste. Dumnezeu trimite
Ir voie n gheena, ns n mprtia Cerurilor cheam pe cei ce vor. n
Iocul cel vesnic el trimite pe pctosi legati si vicrindu-se, ns cnd este
vorba de miile de buntti, nu asa; Iiindc dac Iirea celor buni nu este asa
nct ei s alerge spre ele de bunvoie si s cunoasc harul cel mare, apoi
atunci sila ntrebuintat cu oamenii deIaim nsesi acele buntti, Dar pentru
ce, :ici tu, nu ;oiesc oamenii aceste buntti i nu alearg dup ele? Din
pricina neputintei sau, mai bine zis, din pricina slbiciunii lor. Si pentru ce
atunci nu ;indec slbiciunea lor? Dar cum si n ce Iel trebuia s vindece
aceast slbiciune? Oare n-a Icut el Iptura ntreag, care nvat pe om si-i
arat puterea si iubirea de oameni a lui Dumnezeu? Cerurile, :ice, spun
sla;a lui Dumne:eu (Ps. 18, 2). Oare nu a trimis si pe Proroci? Nu i-a
1692
cinstit? Nu a Icut cu dnsii minuni? Nu le-a dat lege scris si lege Iireasc?
Nu a trimis si pe Fiul su? Nu le-a trimis si pe apostoli? Nu a Icut cu dnsii
semne? Nu i-a amenintat cu gheena? Nu le-a Igduit mprtia Cerurilor?
Nu n Iiecare zi rsare soarele su peste cei buni si peste cei ri? Oare cele ce
a poruncit nu sunt att de usoare si lesne de mplinit, nct multi covrsesc
poruncile lui prin prisosinta IilosoIiei lor? Ce trebuia s 1ac ;iei sale, i n-a
1cut? (Is. 5, 4). Dar, :ici tu, pentru ce nu ne-a insu1lat in chip 1iresc
cunoaterea i ;irtutea? Deci cine zice acestea, Elinul sau Crestinul?
Amndoi o zic, ns nu pentru aceleasi lucruri, ci unul se ceart pentru
cunoastere, iar cellalt pentru viat. Asadar, noi vom vorbi mai nti ctre
Crestin, cci nu att mi este vorba de mdularele dinaIar, pe ct de ale
noastre proprii.
Deci ce zice crestinul? Trebuia, :ice, ca s ne insu1le insi
cunoaterea ;irtutii. Dar ne-a insuIlat aceast cunoastere, cci de nu ne-ar Ii
insuIlat-o, cum am putea cunoaste cele vrednice de Icut, cum si cele ce nu
trebuia a le Iace? De unde atunci si pentru ce sunt legile si judectile? Deci
el ne-a insuIlat aceast cunoastere, sau mai bine zicnd, nu att cunoasterea,
pe ct nssi Iapta. Dar pentru ce atunci ar trebui ca s primesti rsplata, dac
totul ar Ii al lui Dumnezeu? Cci, spune-mi, rogu-te, oare Dumnezeu te
pedepseste la Iel cu Elinul, pctuind? Nicidecum, cci tu ai cu tine
libertatea izvort din cunoastere. Dar ce? Dac ti-ar spune cineva acum c
si tu, si Elinul v veti nvrednici acelorasi buntti pentru cunoastere, oare
nu te-ai nelinisti? Eu cred c da, cci ai zice c Elinul, putnd aIla
cunoasterea prin sine, n-a voit totusi s o aIle. Si dac si el ar zice c
Dumnezeu trebuia s insuIle n noi cunoasterea n chip Iiresc, oare nu ai rde
si nu ai spune Dar pentru ce n-ai cutat-o? !entru ce nu te-ai silit ca s o
a1li, precum am a1lat-o eu? - si ai sta cu mult ndrzneal mpotriva lui,
spunndu-i c este cea mai de pe urm prostie a nvinovti pe Dumnezeu c
nu ne-a insuIlat si cunoasterea odat cu Iirea. Acestea le-ai zice Iiindc tu
singur cercetnd, ai cptat cunoasterea, si tot asa ai putea izbuti s capeti o
viat curat, dac nu ai ispiti si nu ai cere totul; dar Iiindc te ngreuiezi spre
Iapta bun, pentru aceea si pui nainte astIel de vorbe prostesti. Cum ar Ii
putut s Iac ca binele s Iie silit, adic ndeplinit prin sil? Dar atunci ne-ar
Ii tgduit virtutea multe dintre dobitoacele necuvnttoare, Iiindc multe
dintre ele sunt mai cumptate n viat dect noi. Dar, :ici tu, a 1i ;oit mai
bine s 1iu bun din sil i s 1iu lipsit de orice plat, decat s 1iu ru prin
dorirea i ;oirea mea, i apoi s m osandesc i s m pedepsesc. ns
niciodat binele nu este silit, si nici c s-a auzit vreodat c sila este mama
binelui. Dac nu stii ce trebuie s Iaci, arat, si atunci vom spune ce trebuie;
dar dac cunosti singur c desIrnarea, de pild, este un lucru ru, pentru ce
1693
atunci nu Iugi de ru? Nu pot, zici tu. ns te vor nvinui si-ti vor nchide
gura altii cari au izbutit a Iace cele mai mari Iapte. Tu poate avnd si Iemeie
nu te nIrnezi, pe cnd un altul si Ir Iemeie si pstreaz ntreaga-
cugetare. Deci ce cuvnt de ndrepttire vei avea, nepzind msura
cumptrii, pe cnd acela sare peste primejdie? Nu sunt aa, :ici tu, din
pricina 1irii trupului, i nu din pricina ;oirii. Nu esti asa Iiindc nu voiesti,
si nu c n-ai putea. (Comentariile sau Talcuirea Epistolei intai ctre
Corinteni, omilia II, pp. 18-19)
LIBERTATEA (Dumnezeu nu constrnge pe nimeni n urmarea binelui)
,Dumnezeu n-are obiceiul s constrng si s Iorteze pe nimeni ca s
devin om bun. Alegerea si chemarea Sa nu constrng deloc, ci El lucreaz
prin convingere. (Comentar la E;anghelia de la Ioan, omilia XLVII, 4, p.
231)
LIBERTATEA (Dumnezeu doreste s-L slujim n mod liber si voit)
,Dumnezeu, Care este milostiv, liber si mret n darurile Sale,
Dumnezeu, Iratii mei, nu uit si nu omite nimic din ceea ce trebuie pentru ca
noi s strlucim prin lumina virtutilor noastre, Iiindc El vrea s ne Iacem
vrednici de aprobarea Sa; si aceasta nu prin Iort sau prin constrngere vrea
s ne legm cu El; ci El invit, atrage prin bineIaceri pe toti cei ce vor s se
lase convinsi. Iat pentru ce, la venirea Sa, unii L-au primit, altii L-au
respins; cci El nu vrea slujitori care s-I slujeasc n ciuda lor, ca Iiind
Iortati; ci vrea ca toti s vin la El n mod liber si voit, si ca ei s-I
multumeasc pentru acest Iel de slujire.
Oamenii au nevoie de ajutorul slujitorilor, iat, pentru ce ei i supun n
ciuda lor la legea ascultrii; dar Dumnezeu neavnd nevoie de nimeni (Fap.,
17, 25), neIiind nicidecum supus nevoii care apas peste noi, si neIcnd
nimic dect pentru mntuirea noastr, las totul la vointa noastr liber;
pentru aceasta El nu Iorteaz si nu constrnge pe nimeni, si din tot ceea ce
Iace n-are n vedere dect mntuirea noastr si Iolosul nostru. n sIrsit, a
sluji pe Dumnezeu n ciuda sa si Iortat, aceasta ar Ii a nu-I sluji deloc.
(Comentar la E;anghelia de la Ioan, omilia X, 1, p. 48)
LIBERTATEA (dusmanul liberttii)
1694
,Nimic nu distruge asa de mult libertatea ca amestecul n aIacerile
lumesti si ca dorinta de a Ii nconjurat de lucruri ce par strlucitoare.
(Omilii la Matei, omilia LVIII, IV, n col. PSB, vol. 23, p. 678)
LIBERTATEA (adevrata libertate)
,... liber este cel ce are libertatea desvrsit asupra patimilor si este
rob cel ce cade sub stpnirea patimilor dobitocesti. (Talcuiri la Epistola
intai ctre Timotei, omilia a XVIII-a, p. 200)
,Omul nu este liber dect dac trieste n Hristos. Atunci e mai presus
de dureri si de necazuri. (Ctre acelai Teodor, 5, n vol. Despre Feciorie,
pologia ;ietii monahale, Despre creterea copiilor., p. 386)
,Cei care se nevoiesc pentru dobndirea virtutilor si pentru
mplinirea voii lui Dumnezeu, chiar dac ar Ii sraci si lipsiti de
important, se bucur de libertatea Duhului SInt, adic de adevrata
libertate pe care le-o druieste Hristos, acesti oameni Iiind chipuri ale
PreasIntului Dumnezeu.
V voi dovedi dendat, printr-un exemplu, cine este om liber si cine
este sclav: un rege ru i cere unui supus de-al su, care este om bun, s
Iac o Irdelege. Cum va proceda omul acela? Nu numai c nu va svrsi
Iapta aceea murdar, dar si va ncerca s-1 ndemne pe rege s si schimbe
gndul pctos, chiar clac n Ielul acesta si va primejdui viata. Cine este,
asadar, liber din acestia doi? Cel care nu se teme nici de rege sau cel care
este dispretuit de supusii si? Omul stpnit de patimi, si legat de pcat,
care alege pcatul n loc de virtute, chiar si coroan regeasc de ar purta,
este n realitate un rob. Nu rob al omului, ci al diavolului. Iar pe cel pe care
l slujeste n aceast viat, l va sluji si n cealalt, mpreun cu
diavolul va Ii dat pedepsei vesnice, pentru c desi a avut toate conditiile
s se Iac om bun, el a vrut s mearg pe drumul ruttii. (Din vol.
!roblemele ;ietii, pp. 302-303)
,Nimeni nu este cu adevrat liber, dect acela care trieste
pentru Hristos. Unul ca acesta s-a ridicat deasupra tuturor relelor
si nu se mai teme de nimic. (Din vol. !roblemele ;ietii, p. 370)
LIBERUL ARBITRU
,Dumnezeul universului a nzestrat Iirea noastr cu voint liber si-si
1695
arat Iat de noi toat buntatea Sa; cunoscnd tainele noastre si gndurile
din adncul suIletului nostru, ne ndeamn, ne sItuieste si nbus pornirile
noastre spre ru; nu ne constrnge; ne d leacuri potrivite, dar las ca vointa
noastr s svrseasc totul. (Omilii la Facere, omilia XIX, I, n col. PSB,
vol. 21, p. 221)
,Dac n-ar sta asta n libertatea voii noastre, nici n puterea gndului
nostru, dac iubitorul de oameni Dumnezeu n-ar Ii creat pe oameni cu voint
liber, ar Ii trebuit sau ca toti oamenii s Iie ri si supusi acelorasi patimi, ca
avnd aceeasi Iire, sau ca toti s Iie virtuosi. Dar cnd vedem c semeni de-
ai nostri, supusi ca si noi acelorasi nevoi suIletesti si trupesti, nu Iac cele ce
Iacem noi, ci si crmuiesc Iirea cu dreapta judecat, cnd i vedem c biruie
sltrile Ir rnduial ale trupului, c pun Iru poItei, c si stpnesc
mnia, c Iug de dusmnie, c alung invidia, c dispretuiesc goana nebun
dup bani, c nesocotesc slava, c si bat joc de toat Iericirea din lumea
aceasta si c sunt ndrgostiti de slava cea adevrat, preIernd n locul
tuturor celor vzute lauda lui Dumnezeu, nu-i oare evident c ei pot svrsi
acestea prin propria lor rvn pe lng ajutorul cel de sus, iar noi, prin
trndvia noastr, ne pierdem mntuirea si ajungem lipsiti de bunvointa cea
de sus?. (Omilii la Facere, omilia XXIII, V, n col. PSB, vol. 21, pp. 282-
283)
,,. tine de noi a Iace ceva sau a nu Iace. Si atunci pentru ce s ne
amgim singuri cu pricini si nvinovtiri seci, care nu numai c nu ne aduc
nici o iertare, ci chiar cea mai grozav pedeaps? (Comentariile sau
Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni, omilia II, p. 20)
,,C pentru aceea Dumnezeu a pus n om voia slobod, ca nu cumva la
urm omul s-l nvinovteasc pe Dumnezeu c l-a legat cu sila si c silit
Iace Iaptele pe care le Iace. Dar tu n loc s Iii multmit pentru cele cu care
ai Iost cinstit, Iaci dimpotriv, cci te rzvrtesti si crtesti ntruna asupra lui
Dumnezeu Iiindc pe multi am auzit spunnd: !entru ce oare Dumne:eu
m-a 1cut stpan pe ;irtute? Sau mai drept ;orbind, pentru ce m-a lsat de
capul meu ca s aleg binele sau rul? Dar ce trebuia s Iac? Trebuia poate
ca dormind tu, sau mbuibndu-te si tvlindu-te n rele, s te ridice n
mprtia Cerurilor? Dar atunci nu te-ai mai Ii deprtat de ru. Dac astzi,
cnd ti st de Iat amenintarea, si nc nici asa nu te deprtezi de ru, desi
chiar cerul ti l-a pus ca rsplat, atunci cnd vei nceta a mai Ii lenes si cu
mult mai ru nc dect pn acum? Si nu vei avea nici mcar aceea s spui,
1696
c mi-a artat 1irete cele bune, ins nu m-a afutat, cci mult ajutor ti-a
Igduit. (Comentariile sau Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni,
omilia XIV, p. 144)
,n noi este nrdcinat cunoasterea a ceea ce trebuie s
Iacem si ce nu. Dumnezeu ne-a lsat cu libertatea de a alege ntre
virtute si rutate. De aceea, de Iiecare dat, Iie suntem recompensati de
Dumnezeu, Iie suntem pedepsiti, dup alegerea pe care am Icut-o.
(Din vol. !roblemele ;ietii, p. 362)
LIMBILE (amestecarea limbilor)
,,Si de aceea, pentru c oamenii nu Iolosiser spre binele lor unirea
limbilor, i mparte spre binele lor prin desprtirea limbilor. Uit-te acum la
iubirea de oameni a lui Dumnezeu. Iat, spune Domnul, toti au o singur
limb' Si iat ce au inceput s 1ac'
Dar as pune ntrebarea:
- Pentru ce Dumnezeu n-a venit ndat s mpart limbile, ci mai nti
caut s se dezvinovteasc, s-si cear oarecum iertare, ca si cum ar avea s
Iie judecat de un tribunal? C nimeni nu L-a ntrebat: Ce ai Icut? C El este
doar stpn s Iac orice vrea!
- Da, Dumnezeu si cere iertare ca si cum ar avea de dat socoteal,
pentru ca s ne nvete s Iim si noi blnzi si buni. Dac Stpnul nostru si
cere iertare de la noi, robii Lui, si doar noi am gresit naintea Lui, cu att mai
mult trebuie s ne cerem iertare noi de la semenii nostri, chiar dac ne-ar
Iace cele mai mari rele si nedreptti.
Si uit-te cum se dezvinovteste Dumnezeu! Iat, toti au o singur
limb' Si iat ce au inceput s 1ac' Ca si cum ar Ii spus: Nimeni s nu-mi
gseasc vin c am mprtit limbile! Nimeni s nu cread c dintru nceput
au Iost attea limbi ntre oameni! Iat, toti au o singur limb. Dar n-au
Iolosit oamenii spre binele lor acest dar!
Si ca s aIli c Dumnezeu n-a cutat s pedepseasc prin mprtirea
limbilor att pcatul lor de atunci, ct a cutat s poarte de grij de viitorul
oamenilor, ascult ce adaug Dumnezeu: Si acum nu ;a rmane nimic
ne1cut din cele ce i-au pus in gand s 1ac (Facerea 11, 6). Cu alte cuvinte,
spune asa: Dac nu-i pedepsesc acum, dac nu sunt opriti acum, cand
pcatele n-au incoltit inc, atunci nu ;or putea 1i opriti deloc din rutatea
lor. Aceasta nseamn cuvintele: Nu ;a rmane nimic ne1cut din cele ce i-
1697
au pus in gand s 1ac; de parc ar Ii spus: Jor 1ace pcate i mai mari' Asa
e pcatul! Dac nu-i oprit de la nceput, se ridic la mare nltime, ca si Iocul
pe care pui lemne. Vezi, dar, c si luarea darului unirii limbilor este semn al
marii buntti a lui Dumnezeu? A mprtit limbile oamenilor ca s nu
svrseasc pcate mai mari. (Despre mrginita putere a dia;olului, omilia
I, 4, n vol. Despre mrginita putere a dia;olului. Despre cint., pp. 14-
15)
LINGUSIREA (cea diabolic si vtmtoare)
,A diavolului este a lingusi pentru a vtma; a lui Dumnezeu, a nvta,
pentru a Ii de Iolos. (Omilii la Matei, omilia XIII, V, n col. PSB, vol. 23, p.
161)
,Ce Iolos de vorbe plcute, dac nu ajut la treburi, ba te mai si
vatm? Ce cstig s te bucur cu cuvntul, dar de Iapt s te supr? Ce cstig
ai s-ti ncnt auzul, dar s-ti chinuiesc suIletul ? (Omilii la Matei, omilia
LVI, V, n col. PSB, vol. 23, p. 655)
, . dac se spune despre el (despre omul ru n.n.) c e un om bun,
nu cstig nimic din asta, ci dimpotriv osnda i se mreste, iar trndvia i
creste si mai mult. (Omilii la Matei, omilia LXXXVII, IV, n col. PSB, vol.
23, pp. 979-980)
,Dar noi pe toti i lingusim, pe toti i slujim, si alergm s cumprm
cinstea si lauda lor printr-o astIel de ploconire josnic si umilitoare. De
aceea s-au si ntors toate pe dos, de aceea toate Iaptele crestinismului sunt
trdate si totul este neglijat si rstlmcit, din pricina slavei desarte a celor
mai multi. (Omilii la Epistola ctre Romani a S1antului postol !a;el,
omilia XVII, p. 349)
LINGUSIREA (maniIestarea ei)
,... lingusire si servilism este atunci cnd cineva i slugrniceste si-i
linguseste pe unii cu scopul de a dobndi vreun bun pmntesc. (Omilii la
Epistola ctre Filipeni, omilia a VI-a, p. 104)
,,. paraziti si lingusitori, aduntur rea a diavolului, lupi care duc n
robie pe multi din cei bogati, care, umplndu-si pntecele, lucreaz la
1698
pierderea bogatilor si-i stric cu onorurile si lingusirile lor. Nu gresesti de
numesti lupi pe astIel de oameni, care nconjoar pe bogat ca pe o oaie, l
ridic n slvi cu laudele lor, l Iac s se truIeasc prin urale si nu-l las s-si
vad buboaiele, i orbesc judecata si-i mresc putreziciunea. (Omilii la
sracul La:r, cuvntul VI, n vol. Omilii la sracul La:r. Despre soart i
!ro;ident., pp. 133-134)
,Asadar tu, bogatule, nu te amgi de lingusirile si zmbetele celorlalti.
Ei se poart asa Iie de team, Iie din interes personal. Dac ai putea s
cercetezi adncurile inimilor celor care te lingusesc, ai vedea c n
luntrul lor te osndesc, te njur, te ursc mai mult chiar si dect cei
mai ri dusmani ai ti. Si dac vreodat situatia se va schimba, dac-
ti vei pierde bogtia, atunci mstile vor cdea. Atunci se va ntmpla ca si
cu desIrnatele, cnd se demachiaz. Atunci vei vedea limpede Ietele
acelora care mai nainte te linguseau. Atunci vei ntelege c simteau
pentru tine nu pretuire ci nesocotire, nu admiratie ci invidie, nu iubire ci
ur. (Din vol. !roblemele ;ietii, p. 154)
LINGUSIREA (gravitatea acestei njositoare patimi)
,Dac noi vom lingusi ntr-una apoi cnd vom mai ndrepta abaterile?
Cnd vom putea Iolosi? (Comentariile sau Explicarea Epistolei ctre
Coloseni, omilia VI, p. 86)
,Cnd l-ai lingusi pe unul care are nevoie de asprime, l-ai corupe, si
nu l-ai lsa s se ridice. (Comentariile sau explicarea Epistolei ctre Tit,
omilia III, n vol. Comentariile sau explicarea Epistolei a doua ctre
Timotei., p. 154)
LINISTEA (suIleteasc)
,In;tati de la Mine c sunt bland i smerit cu inima i ;eti a1la
odihna su1letelor ;oastre (Matei, 11, 29). Nimic nu aduce atta odihn si
liniste suIletului nostru, ca buntatea si smerenia. O purtare ca aceasta este
mai de pret pentru cel ce o are dect o coroan de mprat; este mai de Iolos
dect strlucirea si slava. Poate Ii, oare, un om mai Iericit dect cel care se
vede scpat de rzboiul ce se naste nuntru suIletului su? Chiar de ne-am
bucura de mii si mii de ori de pacea din aIar si de slujirile celor din jurul
nostru, nu avem nici un Iolos de pe urma acestei pci, dac din zbuciumul
1699
gndurilor noastre se nasc nuntru nostru tulburri si Irmntri; la Iel nu
poate Ii cetate mai neIericit, chiar de ar avea nenumrate ziduri si arme de
aprare, dac nuntru ei locuitorii zmislesc trdarea! (Omilii la Facere,
omilia XXXIV, I, n col. PSB, vol. 22, p. 5)
,Viata noastr este plin de tulburare si neliniste. Cu totii suntem
ngrijorati, cu totii suntem nemultumiti, cu totii ne plngem, Iie c suntem
bogati sau sraci, stpnitori sau oameni simpli. Dar tulburarea si grija nu
se datoreaz att situatiilor exterioare si conditiilor de viat, ct
neornduirii si bolii noastre suIletesti. Asa cum ochiul bolnav vede
ntuneric si n cea mai puternica lumin, la Iel si suIletul bolnav este
tulburat chiar s cnd este liniste. S-I ncredintm toate problemele
noastre lui Dumnezeu si s credem c nimic nu este al nostru, s rmnem
indiIerenti la slava oamenilor si s dorim s-I plcem numai Domnului, si
astIel vom Ii linistiti chiar si cnd asupra noastr se va abate cea mai
ngrozitoare vijelie. (Din vol. !roblemele ;ietii, p. 356)
LINISTEA (dobndirea linistii luntrice)
,Dar linistea nu o dobndim nici de la bogtie, nici de la srcie, nici
de la slav, nici de la necinste, nici de la boal, nici de la sntate, ci numai
de la suIletul nostru. Cnd el este puternic, bine nvtat si pregtit n stiinta
virtutii, toate i se vor prea usoare. nc de aici va vedea odihna de acolo si
limanul cel Iericit (.) (Omilii la Epistola ctre Filipeni, omilia a XIII-a, p.
236)
LITURGHIA (- centrul cultului ortodox)
,De asemenea priviti Biserica. Actul su prin excelent, centrul
vietii sale, actiunii este SInta JertI a Liturghiei. ns studiati-i
organismul, urmriti-o n diversele prti, cercetati SInta Liturghie,
actiunea harului v va aprea pretutindeni. (Din vol. Bogtiile
oratorice, p. 19)
LITURGHIA (Duhul SInt svrseste toate n Liturghie mprumutnd
limba si mna preotului)
1700
,Dumnezeu le-a dat preotilor darul cel desvrsit s slujeasc
preacuratele Taine ale Domnului nostru Iisus Hristos, iar nu ngeri si
arhangheli s slujeasc, ci PreasIntul Duh le svrseste toate, numai ce se
mprumut cu minile si cu limba preotului. Pentru aceasta se cade s Iie
curat si cu suIletul si cu trupul preotul si s stea n scaunul cel ceresc al lui
Dumnezeu. (Din vol. Mrgritarele S1antului Ioan Gur de ur, p. 251)
LITURGHIA (aspecte din ritualul SIintei Liturghii)
,Cnd scoatem din biserici pe cei ce nc nu pot a se mprtsi din
masa cea sInt, atunci trebuie a se Iace o alt rugciune, si cu totii stm la Iel
jos pe acelasi loc, si cu totii la Iel ne ridicm n picioare. Cnd ar trebui iarsi
a ne mprtsi de pace, noi si atunci cu totii ne srutm mpreun. (Talcuiri
la Epistola a doua ctre Corinteni, omilia XVIII, p. 171)
LITURGHIA (cntrile din timpul SIintei Liturghii)
,Dar ce? Imnurile ce cntm nu sunt oare ceresti? Oare nu si noi cei de
jos cntm ceea ce cnt dumnezeiestile coruri ale netrupestilor puteri, si nu
grim aceleasi ca si aceia? (Comentariile sau Explicarea Epistolei ctre
E;rei, omilia XIV, p. 199)
LITURGHIA (ectenia mare)
,. ne rugm n comun pentru catehumeni, pentru bolnavi, pentru
rodirea trnii, pentru cei de pe uscat si de pe mare. (Comentar la
E;anghelia de la Ioan, omilia LXXVIII, 4, p. 410)
LITURGHIA (ecteniile)
,S rugm pe sIinti a multumi lui Dumnezeu pentru noi; si noi, de
asemenea, a-i multumi unii pentru altii. Aceasta este mai cu seam datoria
preotilor, Iiindc este cel mai mare bun. Asadar, apropiindu-ne, noi mai nti
ne rugm si multumim lui Dumnezeu pentru ntreaga lume si pentru bunttile
obstesti, Iiindc dac bineIacerile lui Dumnezeu sunt si obstesti, apoi si tu
te-ai mntuit Iiind n acea obste. Asa c datorezi multumire si pentru
bineIacerea cea ctre tine, si n acelasi timp este drept a-I nlta laud si pentru
bineIacerile cele obstesti. Cci si soarele l rsare nu numai pentru tine, ci si
1701
pentru obste, asa c tu ai n parte ntregul obstii. Este adevrat c soarele a Iost
Icut pentru obste, ns tu singur vezi pe atta pe ct vd toti oamenii de pe
pmnt, nct tu datorezi atta multumire ct datoreaz toti oamenii. Pentru
aceea este drept a-I multumi pentru obstea ntreag si pentru bunstarea
tuturor, Iiindc noi primim multe buntti si pentru altii. C dac n Sodoma
s-ar Ii aIlat mcar zece drepti, Iireste c acei sodomiteni n-ar Ii ptimit ceea ce
au ptimit. AstIel c noi trebuie a-I multumi si pentru bunstarea altora.
De altIel, este si o lege veche, nc de la nceput asezat n Biseric.
Tot asa si Pavel multumeste lui Dumnezeu pentru romani, pentru corintheni si
pentru ntreaga lume. S nu-mi spui c nu este doar treaba mea, cci chiar de
n-ar Ii a ta, totusi esti dator a-I multmi, de vreme ce mdularul, Iratele tu, este
astIel. De altIel, chiar si treaba ta este, cci prin lauda lui si tu te mprtsesti
acelorasi cununi si vei lua si tu harul de care si el se bucur.
Pentru aceea si poruncesc legile Bisericii ca rugciunile s se Iac asa,
adic nu numai pentru cei credinciosi, ci si pentru catehumeni. Cci legea
Bisericii ndeamn pe cei credinciosi spre rugciune pentru cei necredinciosi,
sau mai bine zis, pentru cei ce nu sunt initiati n tainele credintei. Cnd diaconul
zice: !entru cei chemati (catehumeni s ne rugm cu struint, nimic alta nu
Iace Ir numai c ndeamn ntreaga multime a credinciosilor la rugciuni
pentru acestia - desi pn atunci catehumenii sunt strini, Iiindc nc nu sunt
trupul lui Hristos, nc nu s-au mprtsit niciodat de tainele credintei si nc
sunt desprtiti de ceata cea duhovniceasc. Deci dac noi trebuie a ne ruga
pentru acestia, apoi cu att mai mult pentru mdularele noastre, adic pentru
Iratii nostri. Pentru aceea si zice diaconul s ne rugm cu struint, ca nu
cumva s se lepede de dnsii ca de niste strini, ca nu cumva s-i treac cu
vederea, ca pe unii de alt credint. Cci dnsii nc nu au binecuvntarea
legiuit si asezat de Hristos, nc nu au dobndit ndrznire, ci au trebuint de
altii care s-i initieze n tainele crestinismului. Pentru aceea si stau aIar de
curtile mprtesti, departe de mprejmuirile cele sIinte. Pentru aceea si sunt
scosi aIar cnd se svrsesc acele nIricosate rugciuni. Pentru aceea si tu esti
ndemnat a te ruga pentru dnsii, ca astIel s se Iac mdularele tale, ca s nu
mai Iie strini si nvrjbiti cu tine. Cci cuvintele s ne rugm, nu se zic numai
preotilor, ci si celor ce stau de Iat si alctuiesc adunarea credinciosilor. Cnd
deci zice: S stm bine, s ne rugm, pe toti i ndeamn la rugciune.
Dup aceea, ncepnd rugciunea, zice: Ca intrutot-milosti;ul i
Induratul Dumne:eu s asculte rugciunile lor. Si ca nu cumva s zici: De ce
s ne rugm? Cci iat c ei ne sunt ;rfmai i niciodat n-au 1ost uniti cu
noi. Deci cum ;om putea s imblan:im pe Dumne:eu? Cum ;om putea a-L
indupleca de a-i imprti milei i iertrii Lui? Ca nu cumva deci s te gsesti
n nedumerire, priveste cum ti dezleag acea nedumerire, zicnd: Ca intrutot-
1702
milosti;ul i induratul Dumne:eu. Ai auzit c Dumnezeu este ntrutot-mi-
lostiv? Nu te ndoi dar, Iiindc ntrutot-milostivul pe toti i miluieste; si pc-
tosi, si prieteni. Asadar, s nu zici: Cum s m apropii pentru danii? Cci El
va asculta rugciunile lor. Rugciunea catehumenilor, ce alta ar putea Ii, Ir
numai ca dnsii s nu rmn catehumeni?
Dup aceea apoi chiar si arat Ielul rugciunii. Si care este acesta? Ca
s deschid urechile inimilor lor, cci au Iost astupate si cu totul nIundate.
Cnd zice urechi, nu ntelege urechile acestea dinaIar, ci cele ale cugetului.
Ca s aud, :ice, cele ce ochiul nu a ;:ut, urechea nu a au:it, i la inima
omului nu s-a suit, Iiindc nu au auzit de tainele cele negrite, ci au stat de-
parte de acestea. Cci chiar de aud, totusi nu stiu cele ce se vorbesc, Iiindc
acelea au trebuint de ntelegere adnc, si nu numai de auzire. (Talcuiri la
Epistola a doua ctre Corinteni, omilia II, pp. 23-24)
,Zice diaconul: Si s-i in;ete pe danii cu;antul ade;rului, astIel c
dinluntru li se nsuIl, cci niciodat ei n-au stiut cuvntul adevrului dup
cum trebuie a-l sti. Ca s insu1le intru danii 1rica Lui, ns nu e de ajuns
aceasta, cci unele din seminte au c:ut lang drum, iar altele pe piatr. Noi
ns nu asa cerem, ci dup cum plugul deschide brazdele ntr-un pmnt
gras, tot asa ne rugm a se Iace si cu catehumenii, nct dnsii ca ntineriti vor
primi n adncul cugetului lor cele semnate, si toate cele ce au auzit cu
scumptate le vor pstra.
Pentru aceea si adaug, zicnd: Si s imputerniceasc credinta Sa in
cugetele lor, adic s nu Iie numai pe deasupra, numai pe dinaIar, ci s le
arunce rdcina credintei chiar n adncul cugetului lor.
Ca s descopere lor e;anghelia drepttii. Aici arat c acopermntul
le este ndoit; pe de-o parte, c ochii cugetului le sunt ntunecati, iar pe de alta,
c neIiind initiati n cele ale crestinismului, s le descopere Evanghelia. Pentru
aceea mai sus zicea: ca s deschid urechile cugetului lor, pe cnd aici zice:
ca s descopere lor e;anghelia drepttii, adic s-i Iac si pe dnsii ntelepti si
destoinici a o primi; ca s-i nvete, si s arunce n inimile lor semintele
adevrului. Cci mcar de ar Ii destoinici, totusi nici un Iolos nu vor avea dac
Dumnezeu nu le va descoperi; precum si dac le va descoperi, iar ei nu vor pri-
mi, iarsi aceeasi pagub. Pentru aceea noi amndou le cerem de la Dumne-
zeu: si ca s le deschid inimile, n acelasi timp si s le descopere evanghelia.
Cci nici podoaba mprteasc ce st acoperit pe deasupra nu va pretui nimic
naintea ochilor, dup cum si atunci cnd ar Ii descoperit, iar ochii n-ar Ii cu
bgare de seam. Dar acestea amndou se petrec dac ochii apuc mai
nainte. Si ce nseamn E;anghelia drepttii? Adic aceea care-i Iace drepti.
1703
Prin aceste cuvinte i atrage ctre dorinta de botez, artnd c Evanghelia este
pricinuitoare nu numai de iertarea pcatelor, ci si aductoare de dreptate.
Ca s dea lor minte dumne:eiasc, cuget curat i ;iat 1r prihan
270
.
Aud acestea credinciosii care sunt pironiti n lucrurile pmntesti; c dac ni
270
Tlcuirea Arhim. Theodosie Athanasiu :
Iat ectenia ce o zicea diaconul naintea catehumenilor:
Diaconul zice: !entru cei chemati, cu struint s ne rugm. Ca intrutot-milosti;ul i in-
duratul Dumne:eu s asculte rugciunile lor, ca s deschid urechile inimilor lor i s-i
in;ete pe danii cu;antul ade;rului, ca s insu1le intru danii 1rica Lui i s
imputerniceasc (intreasc credinta Sa in cugetele lor, ca s descopere lor E;anghelia
drepttii, ca s dea lor minte dumne:eiasc, cuget curat i ;iat 1r de prihan, ca
totdeauna s cugete la cele ale Sale, la ale Sale s gandeasc i cu ale Sale s se
indeletniceasc, i in legea Lui s umble :iua i noaptea, poruncile Lui amintindu-i i
drepttile Lui p:ind.
Inc mai cu struint s ne rugm pentru danii. Ca s-i i:b;easc pe danii de tot lu-
crul ru i necu;iincios, de tot pcatul dia;olesc i de toat impotri;irea celui proti;nic,
ca s-i in;redniceasc pe danii la ;reme potri;it bii naterii din nou, iertrii pcatelor,
imbrcmintei nestricciunii. Ca s binecu;inte:e intrrile i ieirile, intreaga lor ;iat,
casele lor, i slugile lor, pe copiii lor s-i binecu;inte:e, i intrindu-i in msura ;arstei lor
s-i intelepteasc, ca s indrepte:e toate cele ce le stau inainte spre 1olosul lor.
Ridicati-v! Ingerul pcii cereti-l catehumenilor. Toate cele ce ; stau inainte s 1ie
panice, panic (1ie :iua de ast:i, i toate :ilele ;ietii ;oastre cereti-le a 1i cu pace.
S1aritul ;ostru (s 1ie cretinesc. (Cele bune i de 1olos !e ;oi ini; s ; incredintati
(predati Dumne:eului Celui ;iu i lui Hristos.
Capetele ;oastre plecati-lel Toti rspund cu glas mare: Amin.
Iat si o alt ectenie, care dup ct se vede este o prescurtare a celei ce se gseste n e-
:mantul postolic, cartea a VIII-a, cap. 6, pag. 397 si urm., editia Coteler:
Rugciunea naintea Catehumenilor: Rugati-; Catehumenilor, i toti credincioii in cu-
getele lor s se roage pentru danii, :icand. Doamne miluiete.
Deci (Diaconul) s slujeasc pentru dnsii, zicnd: !entru cei chemati toti s rugm pre
Dumne:eu, ca Bunul i Iubitorul de oameni cu bun;oire s asculte rugciunile i
cererile lor, i primind rugmintea lor s le afute i s le dea cererile inimilor lor spre
1olos, s le descopere lor E;anghelia Hristosului Su, s-i lumine:e i intelepteasc, s-i
in;ete pe danii cunotinta de Dumne:eu, drepttile i poruncile Lui, s inrdcine:e intru
danii 1rica Lui cea curat i mantuitoare, s le deschid urechile inimilor lor, spre a
strui in legea Lui :iua i noaptea, s-i imputerniceasc in buna cinstire, s-i uneasc i
s-i prenumere pre danii cu s1anta Sa turm, in;rednicindu-i pe danii bii naterii din
nou, imbrcmintei nestricciunii, ;ietii celei ade;rate, s-i i:b;easc pe danii de
toat necinstirea, i s nu dea loc celui strin asupra lor, s-i curteasc pe danii de
toat necurtia trupului i a su1letului, i s locuiasc intru danii i s mearg impreun
cu danii prin Hristosul Su, s binecu;inte:e intrrile lor i ieirile, i s le indrepte:e
toate cele ce le stau inainte spre 1olos.
Inc mai cu struint s ne rugm pentru danii, ca in;rednicindu-se de iertarea
pcatelor prin intrarea in s1anta credint, s se in;redniceasc s1intelor taine i petrecerii
impreun cu s1intii.
1704
se porunceste a cere acestea pentru cei ce nc nu sunt initiati si intrati n
crestinism, apoi poti pricepe n ce stare trebuie a ne gsi noi, care cerem astIel
de lucruri pentru altii. Cci trebuie a avea viata deopotriv sau, mai bine zis,
asemenea cu cerintele evangheliei. Pentru aceea si Ielul rugciunii este astIel,
c de la dogme trece deodat la viat, cci zicnd: ca s descopere lor
E;anghelia drepttii, adaug ca s dea lor minte dumne:eiasc.
Dar ce nseamn oare: dumne:eiasc? Adic Dumnezeu s se
slsluiasc ntru dnsii, dup cum zice: C ;oi locui intru danii i ;oi umbla
(2 Cor., 6, 16). Cci cnd mintea se Iace dreapt, cnd se dezbrac de pcate,
atunci se Iace cas a lui Dumnezeu; si cnd Dumnezeu locuieste ntru dnsul,
nimic omenesc nu va mai Ii la urm. Si astIel mintea lui se Iace dumnezeiasc,
toate grindu-le de acolo, precum se Iace si cas a lui Dumnezeu care locuieste
n-tr-nsul. Cel ce grieste lucruri urcioase nu are deci ntr-nsul minte
dumnezeiasc, precum nici cel ce iubeste rsul si mascrile.
Cuget curat, zice. Si ce va s zic oare a avea cuget curat? A cpta
adic sntatea cea suIleteasc, dup cum cel ce este stpnit de poIte
urcioase si care este Iricos Iat de cele de acum nu poate Ii cu cuget curat, nu
poate Ii ntelept, nu poate Ii sntos. Si dup cum cel bolnav poIteste pn si
ce nu se cade, tot asemenea si acesta.
Si ;iat 1r de prihan, zice, cci dogmele au trebuint de o viat
curat. Auziti acestea, voi care alergati la botez tocmai ctre sIrsitul vietii.
Noi ne rugm ca dup botez s aveti si o viat Ir de prihan, pe cnd tu
alergi si totul Iaci ca s pleci de aici pustiu de viat curat. Si ce este dac te
Iaci drept? Cci aceasta o cstigi numai din credint. Noi ns ne rugm ca tu
s cstigi ndrzneal si din Iapte.
Ca totdeauna s cugete la cele ale Sale, la ale Sale s gandeasc i cu
ale Sale s se indeletniceasc. S aib, cu alte cuvinte, cuget curat si viat Ir
de prihan, nu o zi numai, sau dou, sau numai trei, ci noi cerem ca s le aib
n toat vremea vietii sale. De asemenea, cnd ne rugm ca acest catehumen s
gndeasc la cele ale lui Dumnezeu, prin aceasta spunem pentru toate bunt-
tile. C toti ale sale caut, zice, iar nu ale lui Hristos Iisus (Flp., 2, 21). Dar
cum s-ar putea Iace aceasta? Adic ca mpreun cu rugciunea, dnsii s
aduc si cele ale lor - dac, binenteles, n legea Lui vor umbla ziua si
noaptea. (Talcuiri la Epistola a doua ctre Corinteni, omilia II, pp. 24-26)
Ridicati-;, catehumenilor. !acea lui Dumne:eu prin Hristosul Su s o cereti, :i cu
pace i 1r de pcat, i toat ;remea ;ietii ;oastre, s1arit cretinesc ;ietii ;oastre, bland
i indurat (1ie ctre ;oi Dumne:eu, iertarea pcatelor (s ; druiasc, pre ;oi ini; s
; incredintati (predati Dumne:eului celui singur 1r de inceput, prin Hristosul Su.
!lecati-;, i s 1iti binecu;antati. (n.s. 1, pp. 25-26)
1705
,Ai vzut sirul acesta strlucit al virtutilor, si cum Iiecare din ele
tinteste pe aproapele cu mai mult sigurant dect orice lant de aur? Cci,
cernd minte dumnezeiasc, spune, si cum putea cineva s ajung asa. Si
cum ar putea? Ca totdeauna s cugete la Dnsul. Si aceasta cum s-ar putea
Iace? Dac este cu bgare de seam necon- tenit la legea Lui. Cum ns s-ar
ndupleca oamenii, la aceasta? Dac ar pzi poruncile Lui, sau mai bine zis,
dac ar Ii cu bgare de seam la lege; de aici ar veni si pzirea poruncilor
Lui, dup cum si atunci cnd cineva cuget totdeauna la ale lui, dac are
minte dumnezeiasc si dac se gndeste la cele ale lui. Fiecare din cele zise
mpreun-lucreaz la binele aproapelui si se mpreun-lucreaz de dnsul,
cuprinzndu-1 n sine si Iiind cuprins de dnsul.
Inc mai cu struint s ne rugm pentru danii. Fiindc n timpul
unei lungi cuvntri suIletul obisnuieste a cdea n piroteal, iarsi l
desteapt prin aceast cerere. n adevr, c mari lucruri si nalte voieste a
cere din nou, pen-tru care si zice: inc mai eu struint s ne rugm pentru
danii. Si pentru ce anume? Ca s-i i:b;easc pe danii de tot lucrul ru i
necu;iincios . Aici noi le cerem a nu cdea n ispit si de a-i scpa de toat
cursa, si trupeasc, si suIleteasc. Pentru aceea si adaug, zicnd: de tot
pcatul dia;olesc i de toat impotri;irea celui proti;nic, artnd prin acestea
ispitele si pcatele. Cci pcatul este la ndemn totdeauna, n tot locul se
gseste; nainte, n urm, si astIel ne stpneste. (Talcuiri la Epistola a
doua ctre Corinteni, omilia II, p. 27)
,Ca s-i in;redniceasc pe danii la ;reme potri;it bii naterii din
nou, iertrii pcatelor. Pe unele le cerem pentru acum, iar pe altele pentru
viitor; si IilosoIm pentru baia nasterii din nou, si n cererea noastr ne
nvtm pe noi nsine a cunoaste puterea lui. De aici apoi cuvntul ne
deprinde a cunoaste c botezul este nastere din nou, cci ne nastem iarsi din
ap, ca din mitras, ca s nu zic cineva cu Nicodim: Si cum poate cine;a s se
nasc, btran 1iind? u doar poate intra in pantecele maicii sale i s se
nasc de sus? (In., 3, 4). Dup aceea, Iiindc a spus de iertarea pcatelor,
apoi prin cele ce urmeaz adevereste aceasta, zicnd: imbrcmintei
nestricciunii, cci cel ce se mbrac cu haina Iiiasc este vdit c se Iace
nestriccios. Dar ce va s zic in ;reme potri;it? Adic cnd el va Ii bine
asezat, cnd se va apropia cu buna voire si credint, cci vremea potrivit
pentru credincios aceasta este.
Ca s binecu;inte:e intrrile i ieirile lor, intreaga lor ;iat. Aici li se
porunceste credinciosilor a cere pentru catehumeni si ceva trupesc, ca unii ce
nc sunt mai slabi. Casele lor, i slugile lor, adic mcar c ar avea slugi sau
1706
rudenii, sau pe altii din cei de aproape, cci acestea erau rspltirile ce le da
Legmntul cel Vechi, si nimic nu era crezut att de dureros ca vduvia, ca
lipsa de copii, ca jelania pentru o moarte Ir de vreme, ca a Ii n srcie, ca a
nu-i merge cuiva lucrurile dup dorint. Pentru aceea tocmai las ca credin-
ciosii s struiasc si n asemenea cereri trupesti, nltndu-i cte putin.
Aceasta o Iace si Hristos, aceasta si Pavel, amintindu-le de binecuvntri din
Vechiul Legmnt. Hristos o Iace atunci cnd zice: Fericiti cei blan:i, c
aceia ;or moteni pmantul (Mt., 5, 5), iar Pavel cnd zice: Cinstete pe tatl
tu i pe muma ta, ca s trieti ani multi pre pmant (EIes., 6, 2-3).
!e copiii lor s-i binecu;inte:e, i intrindu-i in msura ;arstei s-i
intelepteasc. Si aici iarsi le cere si ceva trupesc, dar si ceva duhovnicesc,
ca unii ce se gsesc nc n stare de copilrie. Dup aceea apoi le cere numai
lucruri duhovnicesti. Ca s le indrepte:e toate cele ce le stau inainte, zice,
spre 1olosul lor. Nu zice simplu toate cele ce le stau inainte, ci adaug, ca s
le Iie spre 1olosul lor. Cci de multe ori poate e vorba de o cltorie, dar nu
este spre Iolos, sau altceva a Iace, care nu este spre Iolos. De la acestea dnsii
sunt nvtati a multumi lui Dumnezeu ntru toate, ca unele ce se desIsoar
spre Iolosul lor.
Dup toate acestea, la urm diaconul le porunceste a se ridica n
picioare. Mai nainte poruncindu-le a se pune n genunchi spre a se ruga, si
dup ce a cerut diaconul pentru dnsii cele spuse, dup ce si-au cptat
ndrzneal, iat c la urm le porunceste a se ridica de jos si a lua si dnsii
parte la rugciuni. Pe unele le spunem noi, pe altele le ngduim lor a le
spune, deschizndu-le usile spre a se ruga. Mai nti i nvtm noi ca pe
copii, iar dup aceea le poruncim a gri si de la dnsii, zicnd: ingerul pcii
cereti, catehumenilor, Iiindc este si nger care are cu sine tulburarea, nger
vtmtor, ca atunci cnd zice: trimitere de ingeri ri (Ps., 77, 54). Pentru
aceea poruncim a cere ngerul pcii, nvtndu-se de aici ca s cear
totdeauna pacea, care este legtura tuturor bunttilor, ca astIel s scape de
toat lupta, de tot rzboiul, de toat cearta. Toate cele ce ; stau inainte s ;
1ie panice. Chiar de ar Ii ceva greoi, totusi, dac este pace, se pare usor.
Pentru aceea Hristos zicea: !acea Mea o dau ;ou (In., 14, 27). (Talcuiri la
Epistola a doua ctre Corinteni, omilia II, pp. 28-29)
,!anic (1ie :iua de ast:i, i toate :ilele ;ietii ;oastre cereti-le a 1i
panice. Ai vzut cum iarsi porunceste a Ii ntreaga viat pasnic?
S1aritul ;ostru s 1ie cretinesc, si la urm pune cel mai de cpetenie al
tuturor bunttilor: Cele bune i de 1olos, cci ce nu este bun, nu este nici de
Iolos. Pentru aceea, printre noi, crestinii, alta este Iirea celor ce Iolosesc, si nu
dup credinta celor multi.
1707
!e ;oi ini; s ; incredintati (predati Dumne:eului celui ;iu, i Hris-
tosului Lui. nc nu le ngduim lor a se ruga pentru altii, ci pentru binele lor
numai pot a se ruga.
Ai vzut rugciune deplin, si n privinta dogmelor, si n privinta
vietii? Cci cnd zicem evanghelie, mbrcminte nestriccioas, cnd zicem
baia nasterii din nou, prin acestea zicem toate dogmele; cnd zicem minte
dumnezeiasc, cuget curat, cnd zicem toate cele spuse mai sus, prin aceasta
ntelegem viata noastr.
Dup aceea poruncim de a-si pleca capetele, cu care prilej dm dovad
c Dumnezeu a auzit rugciunile noastre ale tuturor si c ne binecuvinteaz.
Cci nu om este cel ce binecuvinteaz, ci prin mna lui si prin limba lui noi
atragem de la nsusi mpratul binecuvntarea capetelor celor de Iat. Si toti
:ic cu glas puternic. min.
Dar pentru ce oare vi s-au spus toate acestea? Ca s v nvt ce trebuie
a cere n rugciuni si pentru altii, ca s nu cread credinciosii c atunci cnd se
spun acestea n-au nici o legtur cu dnsii. Cci doar diaconul cnd zice: S
ne rugm pentru catehumeni, nu spune aceste vorbe peretilor. ns unii sunt
att de prosti si tmpi, c nu numai n timpul rugciunilor catehumenilor stau
de vorb n biseric, ci chiar si n timpul rugciunilor credinciosilor. De aici
vine c totul s-a rsturnat pe dos, c totul s-a stricat, Iiindc n timpul cnd
mai ales trebuie a mpca pe Dumnezeu, n acel timp, zic, mniindu-L nc mai
mult, plecm la urm din biseric. Cci n timpul rugciunilor credinciosilor
noi suntem ndemnati a ne ruga Iubitorului de oameni Dumnezeu pentru
episcopi, pentru preoti, pentru mprati, pentru stpnitori, pentru pmnt si
mare, pentru vzduhuri si, n sIrsit, pentru ntreaga lume.
Deci cnd noi trebuie a avea o astIel de ndrzneal nct s ne rugm
si pentru cei strini, si totusi nu suntem cu trezvie spre a ne ruga nici chiar pen-
tru noi, apoi care va Ii rspunsul nostru? Ce iertare vom avea? (Talcuiri la
Epistola a doua ctre Corinteni, omilia II, pp. 29-30)
LITURGHIA (mbrtisarea si srutarea Irteasc)
,Chiar pentru aceea ne mbrtism noi unii pe altii la svrsirea
SIintelor Taine, ca s nu mai Iim toti dect un singur trup, cu toate c suntem
mai multi. (Comentar la E;anghelia de la Ioan, omilia LXXVIII, 4, p. 410)
,Dar Iiind vorba de srutarea aceea sInt, mai putem si altceva
spune. Si ce putem spune? Noi suntem biseric a lui Hristos, asa c,
srutndu-ne unii pe altii, noi srutm usile bisericii si intrarea n ea. Sau nu
vedeti cti srut usile bisericii acesteia, unii plecndu-se, iar altii
1708
atingndu-le cu mna, si apoi ducnd mna la gur? Prin aceste usi Hristos a
intrat si intr n noi, cnd ne mprtsim. Stiti voi, cei ce v mprtsiti din
SIintele Taine, ceea ce eu vorbesc acum. Cci nu cum s-ar ntmpla a Iost
cinstit gura noastr, primind trupul Stpnului. Pentru aceea mai cu seam
de aici iubim.
Aud cei ce griesc vorbe murdare, cei ce scot din gur batjocuri, si
nIricoseaz-se cnd aud ct de mult poate s-i necinsteasc gura lor. Aud
cei ce srut ntr-un chip necinstit. Auzi cte ti-a dat prin gura ta Dumnezeu,
si pzeste-o nespurcat. Prin gura ta s-a vorbit pentru viata viitoare, pentru
nviere, pentru nemurire, c moartea nu este moarte, si celelalte multe si
negrite. (Talcuiri la Epistola a doua ctre Corinteni, omilia XXX, p. 265)
,S ne aducem aminte totdeauna de aceste cuvinte, iubitilor! S ne
aducem aminte de srutrile sIinte si de preanIricostoarea mbrtisare ce
ne-am dat-o unul altuia. Aceasta mpleteste suIletele noastre si Iacem ca noi
toti s ajungem un trup, pentru c si ne mprtsim toti ntr-un singur Trup.
S ne topim la un loc ntr-un singur trup, nu amestecnd suIletele unele cu
altele, ci prin legtura dragostei. Numai asa vom putea s ne bucurm cu
ndrznire de masa ce ne st nainte. (Omilia I la Jan:area lui Iuda, VI, n
vol. !redici la srbtori imprteti i cu;antri de laud la s1inti, p. 58)
LITURGHIA (epicleza euharistic)
,Si chiar n vremea cnd se svrsesc nIricosatele Taine preotul se
roag cu norodul, dar si norodul se roag cu preotul, Iiindc cuvintele: i cu
duhul tu nimic alta nu este dect aceasta.
Cele ale euharistiei iarsi sunt de obste, cci nici preotul nu multumeste
singur, ci si ntregul norod. C mai nti primind rspunsul lor, apoi unindu-se
si dnsii cu preotul si zicnd c cu vrednicie si cu dreptate se Iace aceasta, la
urm ncepe si preotul sInta euharistie. Si pentru ce te minunezi c norodul
grieste mpreun cu preotul, cnd el nalt cntri de laud lui Dumnezeu
chiar si mpreun cu Heruvimii si cu Puterile cele de Sus? Acestea toate le-am
spus ca si Iiecare dintre voi s Iie cu bgare de seam; ca s cunoastem c cu
totii suntem un trup, avnd poate numai atta osebire ntre noi pe ct osebire
au mdularele ntre dnsele, si s nu aruncm totul pe preoti, ci si voi s v n-
grijiti, ca unii ce sunteti din trupul obstesc, din Biserica ntreag. C aceasta
ne pregteste si nou o mai mare sigurant, n acelasi timp si vou propsire
n Iapta bun. (Talcuiri la Epistola a doua ctre Corinteni, omilia XVIII,
pp. 171-172)
1709
,,Aici se aIl de Iat nsusi Hristos, spre a gti pentru noi aceast
mas, cci nu omul a putu s preIac pinea si vinul n trupul si n sngele
lui Hristos, ci preotul st acolo numai a nItisa pe Hristos si a svrsi
rugciunea; numai harul si puterea lui Dumnezeu lucreaz acea preIacere.
cesta este trupul Meu (Lc. 22, 19). Asa se rosteste cuvntul, care aduce
acea preIacere. Precum glasul acela, care a zis: Creteti i ; inmultiti, i
umpleti pmantul (Fac. 1, 28), desi era numai un cuvnt, dar a trecut n
Iapt, si a nmultit omenirea, asa si la Cina cea SInt glasul acesta al lui
Dumnezeu nmulteste harul la toti cei ce se mprtsesc din ea cu vrednicie.
(Cu;ant la S1anta i Marea Joi, n vol. Omilii la !ostul Mare., pp. 137-
138)
LITURGHIA (participarea la SInta Liturghie si atitudinea crestinilor
n timpul dumnezeiestii slujbe)
,Aceste cuvinte le spun celor ce pleac de la dumnezeiestile slujbe si
celor care se pun la sIat si plvrgesc n timpul nIricostoarei si SIintei
Liturghii.
Ce Iaci, omule? N-ai Igduit zicnd: ;em ctre Domnul, cnd
preotul a spus: Sus s a;em mintea i inimile? Nu ti-e team, nu te rusinezi
s Iii gsit mincinos n acel ceas nIricostor? Vai, ce minune! Masa cea de
tain este pregtit, Mielul lui Dumnezeu este junghiat pentru tine, preotul se
nevoieste pentru tine, Ioc duhovnicesc izvorste din preacurata Mas,
Heruvimii stau mprejur, SeraIimii, care cu sase aripi si acoper Ietele,
zboar pe deasupra, toate Puterile cele netrupesti mpreun cu preotul se
roag pentru tine, Iocul cel duhovnicesc se pogoar, Snge curge din
preacurata coast n potir spre curtirea ta, si tu nu te nIricosezi, nu rosesti
c esti gsit mincinos n acest nIricostor ceas? Ai o sut saizeci si opt de
ore pe sptmn, si din acestea Dumnezeu Si-a oprit pentru El numai o
singur or si cheltuiesti n aceast or n treburi lumesti, n glume, n
discutii! (Omiliile despre pocint, omilia a noua, pp. 177-178)
,Fratilor, s nu plecm din biseric n timpul SIintei Liturghii; si
iarsi, cnd suntem n biseric, s nu stm de vorb. S stm cu Iric si cu
cutremur, cu ochii plecati n jos, dar cu suIletul ridicat n sus. S suspinm,
Ir s ni se aud glasul, dar cu inima s ne bucurm. Oare, nu vedeti ct de
nemiscati stau cei ce sunt lng mpratul acesta pmntesc, trector si
muritor? Nu scot o vorb, nu se clintesc, nu arunc ochii ici si acolo, ci stau
nIricosati si plini de cutremur. Ia pild de la ei, omule, si te rog s te
nItisezi naintea lui Dumnezeu asa cum te-ai duce naintea mpratului
1710
celui pmntesc. Dar trebuie s te nItisezi cu mult mai mult Iric naintea
mpratului celui ceresc. Acestea vi le-am spus adeseori si nu voi nceta a vi
le spune, pn ce nu voi vedea c v-ati ndreptat. (Omiliile despre pocint,
omilia a noua, p. 179)
,Biserica, ea, care a dat nastere la attia Iii, nu poate s se bucure de ei
la Iiecare SInt Liturghie, ci numai n srbtori. Ct de mare ar Ii veselia
duhovniceasc, ct de mare bucuria, ct de mare slava lui Dumnezeu, ct de
mare Iolosul suIletelor, dac la Iiecare SInt Liturghie as vedea tot att de
pline snurile bisericii! (Cu;ant la Bote:ul Domnului, I, n vol. !redici la
srbtori imprteti i cu;antri de laud la s1inti, p. 33)
,Vreti s v spun de unde vin zgomotul si strigtul? C nu stau usile
bisericii ntotdeauna nchise, c v ngduim s v duceti acas nainte de
cea din urm rugciune de multumire dup SInta mprtsanie. Iar Iapta
este un mare dispret aruncat Domnului. Ce Iaci, omule? Pleci din biseric, te
duci cnd Hristos este de Iat, cnd ngerii stau alturi de El, cnd este pus
nainte aceast Mas nIricostoare, cnd Iratii ti nc se mprtsesc? De
esti poItit la un ospt, nu ndrznesti s te scoli de la mas si s pleci nainte
de prietenii ti, care stau nc la mas, chiar dac te-ai sturat, iar aici, unde
se svrsesc Tainele lui Hristos cele nIricostoare, cnd nc se svrseste
sInta slujb, tu prsesti slujba la jumtatea ei si pleci? Mai este vrednic
de iertare o astIel de Iapt? Mai are vreun cuvnt de aprare? Vreti s v
spun ce Iapt svrsesc cei ce pleac nainte de terminarea slujbei si nu cnt
la sIrsitul Cinei cntrile cele de multumire? Poate este greu de purtat ceea
ce am s v spun, totusi trebuie s o spun neaprat din pricina trndviei
multora. Iuda a luat parte la cea din urm Cin, aceea din cea din urm
noapte, dar s-a sculat si a plecat n timp ce ceilalti stteau nc la mas. Ei
bine, pe Iuda l imit aceia care pleac din biseric nainte de cea din urm
rugciune de multumire. Dac Iuda n-ar Ii iesit, n-ar Ii ajuns vnztor; dac
n-ar Ii prsit pe ceilalti ucenici, nu ar Ii pierit; dac nu s-ar Ii desprtit de
Pstor, nu l-ar Ii rpit Iiara slbatic. De asta Iuda era cu iudeii, iar ucenicii
au iesit cntnd mpreun cu Stpnul. Vezi dar c cea din urm rugciune
dup SInta JertI se Iace asa cum s-a Icut rugciune dup Cina cea de
Tain? (Cu;ant la Bote:ul Domnului, IV, n vol. !redici la srbtori
imprteti i cu;antri de laud la s1inti, pp. 43-44)
,Asadar, pentru c avem s vedem si noi n seara aceasta pe Cel
pironit pe Cruce, ca pe un miel junghiat si jertIit, v rog s ne apropiem cu
cutremur, cu mult sIial si evlavie. Stiti doar cum stteau ngerii n jurul
1711
mormntului, care nu mai avea Trupul Stpnului, n jurul mormntului gol.
Ddeau mult cinstire si locului aceluia tocmai pentru c a avut n el Trupul
Stpnului. ngerii, care depsesc Iirea noastr, stteau cu atta sIial si
evlavie la mormnt, iar noi, care n-aveam s stm lng un mormnt gol, ci
chiar lng Masa care are pe ea Mielul, ne apropiem cu zgomot si glgie?
Ce iertare mai putem avea?
Nu griesc aceste cuvinte la ntmplare. Le griesc pentru c vd n
seara asta pe multi c Iac glgie, strig, se mbrncesc, sar, se ocrsc,
pentru c vd c-si pricinuiesc osnd mai mult dect mntuire. Pentru asta
v sItuiesc. Ce Iaci, omule? Cnd preotul st naintea Mesei, cu minile
ntinse la cer, chemnd pe Duhul cel SInt ca s vin, si s Se ating de cele
puse nainte, e mult liniste; e mult tcere cnd Duhul d harul, cnd Se
pogoar, cnd Se atinge de cele puse nainte; dar cnd vezi Oaia jertIit si
desvrsit, atunci Iaci zgomot, atunci Iaci glgie, atunci te certi, atunci
ocrsti? Cum poti s te bucuri de aceast jertI cnd te apropii de aceast
Mas cu glgie? Nu ne este de ajuns c ne apropiem cu pcate, mai trebuie
s mai pctuim si n timpul cnd ne apropiem? Cum putem Ii Ir de pcat
cnd ne certm, cnd Iacem glgie, cnd ne muscm unul pe altul? Pentru
ce te mpingi cnd vezi c Oaia este jertIit? Dac ar Ii s te uiti toat
noaptea la jertIa aceasta, te ntreb, te-ai stura? Ai rbdat toat ziua, a trecut
cea mai mare parte din noapte, pentru ce vrei s pierzi dintr-o clipit de
vreme atta osteneal? (Cu;ant la Crucea Domnului, III, n vol. !redici la
srbtori imprteti i cu;antri de laud la s1inti, p. 85)
,,Ia aminte lng cine stai, mpreun cu cine l vei chema pe
Dumnezeu: mpreun cu heruvimii! Asemuieste-te cu cei care Iormeaz
corul mpreun cu tine si ti va Ii de ajuns spre a deveni vigilent s
constientizezi Iaptul c tu, nvesmntat ntr-un trup si legat de carne, ai Iost
socotit vrednic de a nlta mpreun cu puterile netrupesti imnuri ctre
Stpnul comun tuturora. Asadar, nimeni s ia parte la acele imnuri sIinte si
mistice cu o ardoare slbit. Nimeni s nu aib n acel moment gnduri
lumesti, ci s nlture din cuget pe toate cele pmntesti, s se strmute pe el
nsusi n ntregime la cer si, ca si cum s-ar gsi stnd n preajma tronului
slavei nsotit de seraIimi, s nalte imnul ntru totul sInt nchinat
Dumnezeului slavei si al mretiei. (Despre necunoaterea lui Dumne:eu,
cuvntarea IV, p. 99)
,Ai o sut saizeci si opt de ore pe sptmn; si din acestea
Dumnezeu si-a oprit pentru El numai o singur or; si cheltuiesti si aceast
or n treburi lumesti, n glume, n discutii. (Omilie despre pocint i
1712
despre cei ce pleac de la S1anta Liturghie..., n vol. Din osptul stpanului,
p. 187)
,N-ai venit pn acum la biseric? Vino de astzi. Ai venit si te-ai
nvrednicit s-L ntlnesti pe Hristos? Nu pleca pn nu se termin
slujba. Dac pleci nainte de a se termina, esti vinovat la Iel ca un Iugar.
Attea zile, atta timp cheltuiesti pentru satisIacerea dorintelor tale
pmntesti, si nu poti dedica un ceas-dou nevoilor tale duhovnicesti si lui
Dumnezeu? Te duci la teatru si, pn nu se termin piesa, nu pleci. Intri n
biseric, n casa Domnului, si ntorci spatele Preacuratelor Taine? Fie-ti
team mcar de cel care a spus: Cel ce-L nesocotete pe Dumne:eu, il ;a
nesocoti i cela pe el (ParaIraz la Proverbe 13, 13).
Dar si ct stai n biseric purtarea ta este necuviincioas. Dac te
prezinti n Iata unui stpn lumesc pentru vreo treab, nu cutezi nici s
zmbesti. Si cnd stai n Iata Stpnului universului, rzi Ir Iric si Ir
rusine? n Ielul acesta l mnii mai mult dect prin alte pcate ale tale.
Cci Dumnezeu nu se scrbeste att de cei care pctuiesc, ct de cei care
nu se rusineaz dup svrsirea pcatului.
Ce Iaci acolo, omule? Te aIli n biseric si te uiti la Irumusetile
Iemeiesti? Cum pngresti n asemenea Iel templul lui Dumnezeu? Crezi
c biserica este piat sau, ceva si mai ru, bordel? n piat, desigur, ti-e
rusine s privesti viclean o Iemeie; si n biseric, tocmai n ceasul n care
Domnul ti vorbeste, ndemnndu-te s te deprtezi de asemenea pcat -
cci oricine se uit la o 1emeie, zice, spre a o po1ti, a i des1ranat cu ea
in inima lui (Matei 5, 28) - t i nvrt i privirile pe organele
nelegiuirii si cu inima vizitezi atelierul desIrului? Mai bine s Ii Iost orb,
dect s-ti Iolosesti n Ielul acesta ochii. Gndeste-le, omule, n Iata cui stai
n ceasul slujbei si mpreun cu cine - cu heruvimii, seraIimii, cu toate
puterile ceresti. D-ti seama cu cine psalmodiezi si te rogi. Ca s-ti revii
e de-ajuns s-ti aduci aminte c, n vreme ce ai trup material, te-ai
nvrednicit s-I aduci cntri Domnului mpreun cu ngerii cei
nemateriali.
Asadar, s nu participi cu nepsare la acea cntare sInt. S nu ai
n minte alte gnduri ptimase. Alung orice cuget pmntesc si urc cu
mintea la cer, lng tronul lui Dumnezeu. Zboar acolo mpreun cu
seraIimii, d din aripi mpreun cu heruvimii, psalmodiaz imnuri
nchinare PreasIintei Treimi. (Din vol. !roblemele ;ietii, pp. 166-
168)
1713
,O omule, intrat-ai n biseric, nvrednicitu-te-ai de vorba Scripturii si
mai vrtos a lui Hristos, pzeste-te s nu iesi mai nainte de otpustul
(ncheierea) preotului pentru c, ca si un slujitor Iugar, te vei judeca de ctre
Dumnezeu. Toat ziua petreci n lucrurile cele trupesti si dou ceasuri la cele
duhovnicesti nu poti ngdui? La jocuri mergi si pn nu se termin, nu iesi,
si la biseric vii si mai nainte de terminarea SIintei Liturghii iesi. Fie-ti Iric
de cela ce zice: cel care necinsteste SIintele Taine, se va socoti si necinsti de
ctre Hristos! A sta naintea unui mprat nici nu zmbesti sau a rde nu
cutezi, iar naintea Domnului Hristos si mpratului tuturor stnd, si nu stai
cu Iric si cu cutremur, ci vorbesti si rzi Ir de tocmeal n casa lui
Dumnezeu. Cu aceasta l ndemni s te urgiseasc si nu iei iertarea pcatelor
tale. (Din vol. Mrgritarele S1antului Ioan Gur de ur, p. 10)
,Ce Iaci omule? Stai n biseric si la Irumusete strin privesti si nu te
cutremuri si nu te nspimntezi a batjocori n acest Iel pe Dumnezeu, si mai
cu necinste dect n trg, cci la trg ti-e rusine s te arti c privesti la
Irumusetea altcuiva, iar n casa lui Dumnezeu, unde te nvat si mai vrtos te
nspimnteaz pentru pcatele si nelegiuirile tale si mai mult auzind atunci
ca s nu le Iaci, si Iaci inima ta prvlia diavolului si cu ochii ti Iaci lucruri
diavolesti. Mai bine ar Ii Iost ca ochii acestia s Iie orbi dect s priveasc
Ir de rusine si Ir de lege. Socoteste omule cu gndul tu lng cine stai
aproape cnd te apropii la SInta si nIricostoarea Liturghie (.) te rogi,
mpreun cu heruvimii, cu seraIimii si cu celelalte ceresti puteri, cu ngerii si
cu arhanghelii, pe care i ai mpreun n hor si mpreun cntreti si aceasta
ti ajunge ntru priveghere si n pricepere. Cnd ti vei aduce aminte c porti
trup de pmnt si esti de-a valma mpreun cu sIintii ngeri, cu toate cerestile
puteri cele Ir de trupuri si te-ai nvrednicit mpreun cu aceia s cnti si s
lauzi pe Stpnul Hristos si Dumnezeul tuturor. Pentru aceea nu Ii ca un
slbnog, ci Iii gata cu poIt la cntarea SIintei Liturghii. Nu avea gnd
lumesc la vremea aceea, ci ctre ceruri pune tot gndul tu ca si cum ai sta
lng scaunul slavei si ca si cum ai zbura mpreun cu seraIimii, si asa lui
Dumnezeu lauda cea sInt adu-o, c pentru aceasta dm nvttur s stai
bine la vremea SIintei Liturghii, ca s ridicm gndurile cele ce zac jos, c la
vremea sIintei slujbe, Iratilor, nu numai oamenii strig acea nIricostoare
strigare, ci si dumnezeiestii ngeri cad la Domnul Hristos si arhanghelii se
roag avnd mpreun vreme de SIintele Taine. C precum oamenii tin si
misc ramurile de mslin naintea mpratilor si prin odrasla mslinului i-
aduc aminte s Iac mil si iubire de oameni Iat de poporul lui, asa si sIintii
ngeri, la jertIa SIintei Liturghii, n loc de stlprile mslinului, acel
PreasInt si Dumnezeiesc Trup l arat ctre Domnul nostru Iisus Hristos si
1714
se roag pentru Iirea omeneasc zicnd ctre Mntuitorul Hristos: nu numai
pentru neamul omenesc ne rugm si ne umilim Tie, Iubitorule de oameni si
Iubitorule de buntti, Stpne, pe care nsuti nu i-ai lsat, ci mult iubindu-i
pn la atta ai primit, ct si pe sIntul Tu suIlet l-ai dat pentru ei, pentru
acestia si noi vrsm rugciunile, pentru care tu nsuti ti-ai vrsat
Preascumpul Tu Snge. Pentru acestia ne rugm pentru care Ti-ai jertIit
cinstitul Tu Trup si Te-ai junghiat de evreii cei Irdelege. (Din vol.
Mrgritarele S1antului Ioan Gur de ur, pp. 10-11)
,Pentru c de va cerceta Dumnezeu greselile, vorbele care se Iac pe la
biserici, lenevirile, pregetrile de pe la slujbe, atunci ce vom Iace, cum i
vom rspunde? S stii c Dumnezeu nsusi, grind prin prooroci ctre noi
toti, iar noi grim multe si lungi cuvinte unul ctre altul, care nu ne sunt de
Iolos, ci numai brIim n zadar; de va lsa toate celelalte si numai pe acesta
s-l cerce si s Iac judecat la noi, care ndejde de mntuire ne va Ii nou?
Nici una! S nu te nsele gndul c este putin pcatul acesta, ci de vei vrea s
cunosti mrimea pcatului acestuia si necinstea ce i-o Iaci lui Dumnezeu, s
urcm la oamenii acestia pmntesti si atunci vei cunoaste mrimea lucrului.
Cuteaz tu la un boier mare sau si la un prieten cnd vorbeste ntelepciunea
cu tine si tu s lasi vorba lui si s te ntorci s vorbesti cu sluga ta, si atunci
vei cunoaste ct necinste i Iaci tu lui Dumnezeu prin aceasta. Pentru c de
i-ar Iace cineva aceast necinste la un domn mare, la mult pedeaps l-ar
aduce pentru batjocorirea aceea sau si capul si l-ar tia. Iar Dumnezeu cu
attea si attea necinstindu-se, nu numai de unul sau de doi si trei oameni, ci
de multi. (Din vol. Mrgritarele S1antului Ioan Gur de ur, p. 11)
,C neIiind nimenea s v tin usile si s v opreasc, Iugiti si v duceti unde v este voia
si Iratii ti cu mult smerenie zbovesc, iar tu cutezi si lasi toate acestea si te
duci; nu socotesti c Iiind tu chemat cndva la masa unui boier mare, mcar
de te-ai si stura mai nainte pn a nu se svrsi, dar nu poti s te duci de
acolo pn nu se ridic si toti ceilalti, iar aici, unde se svrsesc Prea
Curatele Taine ale lui Hristos, nc mai nainte pn a nu se svrsi aceast
Dumnezeiasc tinuire, cutezi tu de te lasi si te duci la grijile cele trupesti.
Dar oare ce iertare vei avea? Sau ce rspuns vei da? S v spun al cui lucru
Iac si cui se aseamn cei ce ies din sInta biseric mai nainte pn a nu se
sIrsi SInta Liturghie mpreun cu rugciunile cele de multumit? V voi
spune, mcar de este lucru cam greu, dar nevoie este s-l zicem, pentru lenea
multora. Cnd s-a mprtsit Iuda la Cina cea de Tain a Domnului n
vremea Patimii, ceilalti Apostoli sedeau acolo cu liniste, iar numai el singur,
srind, iesi mai nainte. Aceluia dar se aseamn cei ce Iug de aici mai
1715
nainte de sIrsitul Liturghiei, pentru c el, de nu s-ar Ii deprtat de Hristos,
nici vnztor nu s-ar Ii Icut de nu s-ar Ii desprtit de nsotirea celorlalti
ucenici; nu si-ar Ii pierdut nici suIletul si viata vrjmasul, de nu s-ar Ii
deprtat de acea turm sInt, nu l-ar Ii aIlat lupul cel mnctor de snge s-l
mnnce, de nu s-ar Ii desprtit de pstor nu ar Ii Iost mncat de Iiar. Vezi
dar c rugciunea cea mai de apoi ce se Iace dup SInta Liturghie n acel Iel
se Iace. Pentru aceea, ni se cade si nou acum s socotim, aceea s gndim,
temndu-ne de pcatul si de osnda aceluia, de vreme ce stpnul nostru,
Hristos, ti-a dat SIntul lui Trup, iar tu nici cu cuvintele nu vrei s-i dai plata
ce i se cade, nici nu-i multumesti pentru darul ce l-ai luat. (Din vol.
Mrgritarele S1antului Ioan Gur de ur, p. 86)
,Sau n-ai Igduit preotului cnd ai zis: Sus s a;em inimile i mintea
noastr!, si ai zis: ;em ctre Domnul!? Nu te temi, nu te cutremuri c si la
acest nIricostor ceas te aIli mincinos? O! Mare minune! Masa cea de tain
este gata, Mielul lui Dumnezeu pentru tine se junghie, Iocul duhovnicesc
radiaz din SIntul Altar, Heruvimii vorbesc si SeraIimii zboar, cei cu sase
aripi si acoper Ietele, toate puterile cele Ir de trup se roag pentru tine cu
preotul, Iocul cel suIletesc se pogoar, Sngele se desart n potir din
Preacurata Coast pentru curtirea ta, iar tu nu te temi, nici nu te cutremuri.
O sut saizeci si opt de ceasuri sunt ntr-o sptmn si Dumnezeu numai un
singur ceas si-a ales, iar tu si pe acesta l cheltuiesti n lucrurile lumesti si n
vorbe si n rsuri. Dar cu ce ndrznire te apropii de Dumnezeiestile Taine?
(.) de-ai tine n minile tale tin, oare ai cuteza s te atingi de haina
mpratului? (Din vol. Mrgritarele S1antului Ioan Gur de ur, p. 105)
,n aceea Iratilor, s nu lipsim de la rugciunile Bisericii, nici s
vorbim de Biseric cuvnt desert, ci s stm cu Iric si cu cutremur, plecnd
ochii jos iar suIletul ridicndu-l sus, s suspinm din inim si s strigm Ir
glas. Sau nu vedeti pe cei ce stau naintea mpratului pmntesc si putred,
cum stau si nici nu se cltesc, nici nu vorbesc, nici nu caut ncoace sau
ncolo, ci stau tristi, cu Iric si mhniti; de la acestia ia pild omule, n acest
Iel v rog s petreceti naintea lui Dumnezeu, ca si cnd ati sta naintea
mpratului celui pmntesc, nc cu si mai mult Iric se cade s stm
naintea mpratului celui Ceresc. Acestea le voi zice de multe ori, pn v
veti ndrepta. (Din vol. Mrgritarele S1antului Ioan Gur de ur, p. 106)
,Si mai nainte, Iratilor, am dojenit pe Iratii cei care si las
rugciunea si slujba si umbl pe dinaIar de Biserica lui Hristos si acum
iarsi vreau s le aduc vin celor ce sunt nuntru, n Biseric, si mintea lor
1716
este aIar, c acestia mai ri sunt dect cei ce nu vin la biseric, c acestia c
mcar sunt n biseric, la vremea nIricostoarei Liturghii, iar din
ndemnarea diavolului vorbesc unul cu altul de lucrurile cele lumesti si
putrede si altii din zavistia lor ocrsc pe cei ce citesc citania si pe cntreti
si cuvintele cele dumnezeiesti le hulesc. Ce Iaci omule? Preotul zice: Sus s
a;em inimile', iar tu vorbesti si rzi n biseric? Dar nu te temi c vorbind tu
si neavnd grij va sri vreun drac cu mare putere si va intra n suIletul tu
cel Ir de grij, aIlnd usa casei tale, adic nepzind mintea si suIletul tu?
(Din vol. Mrgritarele S1antului Ioan Gur de ur, p. 107)
,Multi dar vin la biseric s se roage si citesc multe stihuri, iar dac
ies din biseric, de i-ar ntreba cineva, nu stiu s rspund nici ce evanghelie
s-a citit, cci urechile lor nu ascult cele ce citesc; si de vreme ce tu, care te
rogi si nu cnti sau citesti si nu ntelegi ce zici, dar Dumnezeu cum te va
asculta? Plecat-am, zice, genunchii mei si am czut la Dumnezeu cu
rugciune, dar gndul ti-a Iost dat aIar, trupul era n Biseric iar dragostea
banilor socoteste dobnda, gura zice rugciunea iar gndul numr ospetele
prietenilor, c diavolul este o Iiar viclen si stie c la ceasul cel de
rugciune si mai mult la SInta Liturghie avem mare Iolos suIletesc si atunci
vine neiertatul si ne mpiedic rugciunea. (Din vol. Mrgritarele
S1antului Ioan Gur de ur, pp. 152-153)
LUCRURILE (Iirea lucrurilor omenesti)
,,Cumpneste de-a pururea Iirea lucrurilor omenesti, care sunt
schimbtoare si trectoare ca undele unui pru ce curge repede; sunt iuti ca
Iumul ce se pierde n aer, sunt nimicuri ca umbra ce piere degrab. (Cu;ant
la Ziua S1intilor patru:eci de Mucenici, n vol. Omilii la !ostul Mare., p.
68)
LUMEA (alipirea suIletului de lucrurile lumii)
,Nimic nu ne pierde, nu ne arunc asa de usor n prpastie si nu ne
Iace s pierdem asa de repede bunttile cele viitoare ca lipirea suIletului
nostru de lucrurile cele pieritoare; si nimic nu ne Iace s ne bucurm si de
unele si de altele ca alegerea bunttilor celor viitoare naintea tuturor celor
pmntesti. Hristos a spus: Cutati imprtia lui Dumne:eu i toate acestea
se ;or aduga ;ou (Matei 6, 33). Dar chiar dac nu ni s-ar aduga acestea,
n-ar trebui s dorim asa bunurile cele trectoare. Alegndu-le, dar, pe cele
nepieritoare, ni se adaug si cele pieritoare. Si nici asa unii nu se las
1717
convinsi, ci se aseamn cu niste pietre nesimtitoare; urmresc umbre de
plcere. (Omilii la Matei, omilia LXVIII, III, n col. PSB, vol. 23, p. 785)
,Un atlet, care lupt s Iie ncununat, nu vrea s stea degeaba si s
trndveasc; un negustor, care cstig de pe urma negotului pe mare, nu
doreste s stea Ir lucru. Asadar si noi, de vom gusta cum trebuie din
roadele cele duhovnicesti, nu vom mai socoti c sunt ceva lucrurile de pe
lumea aceasta, pentru c vom Ii stpniti, da, de o prea bun betie, de dorinta
bunttilor celor viitoare. S gustm, dar, din rodurile cele duhovnicesti, ca
s scpm si de zgomotul celor din lumea aceasta si s avem parte si de
bunttile cele viitoare ... (Omilii la Matei, omilia LXXIV, V, n col. PSB,
vol. 23, p. 847)
,Precum copiii mici n-au dorint dect dup jucrii, pentru animale,
maimute si nu sunt n stare s se gndeasc la nimic serios, la nimic mare;
cel ce se d adevratei IilosoIii nu va Iace nici un caz de lucruri prezente. El
nu va dori s le dobndeasc, sau s i le dea altii. (Comentar la E;anghelia
de la Ioan, omilia LXXI, 2, p. 362)
,Si cum spinii, ori din ce parte i-ai lua, nteap pe cel ce-i ia; la Iel,
lucrurile din aceast lume, n orice Iel le-ai lua, ntunec si Iac ru celui ce le
ia si le tine n minile sale. Dar nu este asa cu bunurile duhovnicesti:
asemenea unei pietre pretioase, n orice parte le-ai ntoarce si le-ai privi, ele
bucur privirea. (Comentar la E;anghelia de la Ioan, omilia LXXXVIII, 3,
p. 473)
,,Iar pricina tuturor acestor rele este alipirea celor de aici si gndirea
numai la viata aceasta, din care pricin si se Iac niste astIel de oameni plini
de nemultmiri si scrbe de tot Ielul. Chiar de le-ai spune ceva plcut, totusi
Irica ce o au este de ajuns spre a le rpi orice nceput de veselie, si nc Iiind
n viat ei au si murit. Dar dac necredinciosii ptimesc de acestea, nu este
nimic de mirare; cnd ns ptimesc cei ce s-au nvrednicit de attea taine, si
au IilosoIat attea n cugetul lor pentru viata cea viitoare, si nc totusi se
ncnt cu cele de aici, apoi de ce iertare mai pot Ii vrednici?
Deci de unde oare vine c se ncnt unii cu cele de aici? De la a se
dezmierda, a-si ngrsa trupul, de la a-si molesi suIletul si a Iace greoaie
povara, de unde apoi si ntunericul se Iace mare naintea ochilor lor, si
perdeaua groas. n dezmierdare tot ce este mai bun este robit si ce este mai
ru stpneste; cci suIletul este orbit si tras din toate prtile ca schilodit asa
1718
zicnd, iar rul duce si poart trupul omului n toate prtile, silindu-l a sta n
rndul dobitoacelor. (Comentariile sau Talcuirea Epistolei intai ctre
Corinteni, omilia XXXIX, p. 432)
,Cci, ntr-adevr, nimic nu este mai Iricos dect cel alipit de cele
pmntesti. Un astIel de om trieste viata lui Cain, tremurnd n Iiece clip. Si
ce spun eu de morti, si pagube, si piedici, si ciocoinicii, si mguliri? De
vreme ce el si Ir de acestea se teme de mii de preIaceri. Lada poate geme de
aurul din ea, dar suIletul nu s-a izbvit de Irica srciei. Si cu drept cuvnt,
cci ca de niste lucruri putrede si nestatornice si prinde ancora, si chiar dac
nu el nsusi suIer vreo preIacere, totusi vznd la altii acea preIacere, el s-a
si pierdut, de vreme ce mare este Irica ce-l stpneste, mare este si nebrbtia
lui.
Un asemenea om este lipsit de ndrzneal nu numai n Iata
primejdiilor, ci si Iat de toate celelalte. Cnd, de pild, va cdea n poIta
averilor, el nu leapd nvala aceasta ca un brbat slobod, ci ca si un rob
cumprat cu bani toate le Iace, robind poItei urcioase a iubirii de argint ca si
unei stpne. De ar vedea vreo Iat Irumoas, de ndat se pituleaz, Iiind
prins de dnsa, si ca un cine turbat umbl dup desIrnri, n vreme ce ar
trebui s Iac cu totul dimpotriv. (Talcuiri la Epistola a doua ctre
Corinteni, omilia VII, pp. 81-82)
,Dac esti crestin, cetatea ta nu e pe lumea aceasta. Mesterul si
clditorul cettii noastre e Dumnezeu: chiar de am cuprinde tot pmntul, nu
suntem dect oaspeti si colindtori ai ntregului (pmnt). n cer suntem
trecuti la carte; acolo suntem cetteni. S nu Iacem ca pruncii care
dispretuiesc cele mari si se minuneaz de cele mici. (!redicile despre
statui, Partea a II-a, predica a XVII-a, p. 132)
,,Pe nimeni dintre noi, iubite, nc nu ne-a cuprins dorinta bunttilor
ceresti, asa cum ar trebui s ne cuprind. Dac ne-ar Ii cuprins aceast
dorint, am socoti umbr si Ium toate cele ce par anevoioase. Cel care le
admir pe cele prezente, niciodat nu va Ii nvrednicit de contemplarea
bunttilor cele viitoare; dar cel care le dispretuieste si socoteste c toate nu
au mai mult valoare dect umbra si visul, va dobndi iute si bunttile cele
mari si duhovnicesti. Cnd binele acesta, adic dispretul celor prezente,
cuprinde cu adevrat suIletele oamenilor, atunci el are tot atta putere de
distrugere asupra ruttilor pe ct putere are Iocul asupra spinilor; chiar
dac suIletul unui om ar Ii nbusit de nenumrate rutti, chiar dac l-ar
1719
strnge pcatele cu multe legturi, chiar dac l-ar arde cumplit Ilacra
poItelor, chiar dac l-ar mpresura cumplit zgomotul celor trectoare, totusi,
ca printr-un bici usturtor, binele acesta va izgoni ndat si cu desvrsire
toate aceste rutti si le va ndeprta din suIlet. (Despre cint (I, 7, n vol.
Despre mrginita putere a dia;olului. Despre cint., p. 75)
,,Cel care admir lucrurile din lumea aceasta nu va Ii nvrednicit
niciodat de contemplarea celor viitoare; pe cnd cel care le dispretuieste pe
cele din lume si socoteste c nu sunt ntru nimic mai de pret dect umbra si
visul, va dobndi ndat bunurile cele mari si duhovnicesti. Noi nu art,
copiilor nostri bogtia care se potriveste brbatilor dect atunci cnd i
vedem c au ajuns brbati si dispretuiesc toate jocurile copilresti; atta
vreme ct mai pretuiesc jocurile copilresti, nu-i socotim vrednici de
bogtiile cuvenite brbatilor. Tot astIel si suIletul: atta vreme ct nu caut
s dispretuiasc lucrurile mrunte si vremelnice din viat, nu va putea s
admire pe cele din ceruri; si contrariul: atta vreme ct le admir pe acestea,
nu va putea s nu-si rd de cele de pe pmnt. Acest lucru l spunea si
Fericitul Pavel; desi cuvintele sale au Iost spuse despre nvtturile de
credint, totusi pot Ii privite ca Iiind spuse si despre nvtturile morale si
despre darurile Duhului SInt. Omul trupesc, spune Pavel, nu primete cele
ale Duhului lui Dumne:eu (I Corinteni 2, 14). (Despre cint (II, n vol.
Despre mrginita putere a dia;olului. Despre cint., p. 93)
LUMEA (,lumea ntreag zace sub puterea celui ru)
,Cea mai mare parte a lumii s-a dat pe sine sub stpnirea diavolului.
(Comentariile sau explicarea Epistolei a doua ctre Timotei, omilia VIII, p.
97)
LUMEA (,lumea s-a rstignit pentru mine si eu pentru lume)
,!rin care lumea s-a rstignit pentru mine i eu lumii. Prin cuvntul
lume el ntelege aici nu cerul, nici pmntul, ci lucrurile pmntesti, lauda de
la oameni, pompa, slava, bogtia si toate celelalte ce se cred strlucite.
Acestea toate, zice, sunt moarte pentru mine. AstIel trebuie s Iie crestinul si
o astIel de voce trebuie s pronunte ntotdeauna. Si nc nu se multumeste cu
modul de mortiIicare de mai nainte, ci adaug si un altul, zicnd: i eu
lumii, Icnd aluzie la o ndoit mortiIicare, ca si cum ar Ii zis: i acelea sunt
1720
pentru mine moarte i eu pentru dansele, i nici c pot a m birui sau a m
lua in stpanire, i ele sunt moarte, i nici eu nu le doresc. Nimic nu este
mai Iericit ca aceast mortiIicare, si numai ea este temelia vietii Iericite.
(Comentariile sau Explicarea Epistolei ctre Galateni, p. 125)
,,Fericitul Pavel; desi tria n mijlocul oraselor, era tot att de departe
de toate cele care-l nconjurau pe ct de departe st, noi de trupurile mortilor.
Prin cuvintele sale: !entru mine lumea este rstignit (Galateni 6, 14), arat
tocmai aceast ndeprtare Iat de toate cele din lume. Mai bine spus ns, nu
vdeste numai aceast negrij, ci si alta asemntoare, nct lipsa de grija
mai sus amintit este dubl. Pavel n-a spus numai: !entru mine lumea este
rstignit, si apoi a tcut, ci a continuat si a artat si o alt ndeprtare,
spunnd: Si eu pentru lume (Galateni 6, 14). Adnc este aceast IilosoIie de
a socoti moart lumea, dar mai adnc si cu mult mai adnc IilosoIie este
de a Ii tu nsuti mort Iat de lume! Ceea ce a artat Pavel prin aceste cuvinte
are acest nteles: Pavel spune c ndeprtarea dintre el si lucrurile
nconjurtoare din lumea aceasta nu este ct deprtarea dintre vii si morti, ci
este att de mare ct este deprtarea dintre morti si morti. ntr-adevr, omul
viu, chiar dac nu-l mai doreste pe cel mort, totusi simte ceva la vederea
mortului, Iie minunndu-se de Irumusetea si tineretea lui, Iie avnd mil de
el si lcrimnd. Un mort ns nu are nici aceast legtur si dispozitie
suIleteasc Iat de alt mort. (Despre cint (II, n vol. Despre mrginita
putere a dia;olului. Despre cint., p. 91)
LUMEA (este nvins de ucenicii lui Hristos din toate timpurile)
,n aparent lumea triumI totdeauna peste ucenicii lui Iisus
Hristos, n realitate ea este cea vesnic nvins. (Din vol. Bogtiile
oratorice, p. 105)
LUMEA (,chipul acestei lumi trece)
,Si s nu ; potri;iti cu acest ;eac, ci s ; schimbati prin innoirea
mintii, ca s deosebiti care este ;oia lui Dumne:eu, ce este bun i plcut i
des;arit (12, 2).
Fiindc, ntr-adevr, chipul veacului acestuia este pironit la cele
pmntesti, este njosit si trector, nu are nimic nalt, nu este drept si nici
continuu, ci toate le are rsturnate pe dos. Deci, dac voiesti a psi drept, nu-
1721
ti conIorma pasii ti dup chipul veacului acestuia, cci nimic din ale lui nu
rmn, nimic nu dureaz. Pentru aceea a si numit chip, dup cum zice si n
alt parte: Cci chipul acestei lumi trece (I Corinteni 7, 31), Iiindc nu are
nimic durabil, nimic statornic, ci toate trectoare si nestatornice. De aceea,
zicnd chipului acestui ;eac, prin aceasta arat nestatornicia, iar prin
expresia chipului nvedereaz ceva ce nu exist n realitate. Cci de ai vorbi
de avere, de slav, de Irumusetea trupului, de desItare, sau si de altele ca
acestea, ce sunt considerate a Ii mari, toate nu sunt dect chip si nicidecum
adevrul lucrului, aparent si masc ce nu rmne n Iiint. Tu ins nu te
asemna acestui chip zice , ci schimb-te prin innoirea mintii. Nu zice
re1ormea:-te, ci schimb-te, artnd prin aceasta ca Iiind vorba de lume;
aici este numai chip, pe cnd vorbind de virtute, nu mai este chip, ci Iorm
adevrat, ce are o Irumusete natural, care nu are nevoie de mestesugiri ce
sunt izvorte din Iaptele aprute si imediat disprute. Fiindc ntr-adevr,
toate cele ale lumii se nimicesc mai nainte chiar de a se arta; cci dac
arunci la o parte chipul, iute vei vedea Iorma real. (Omilii la Epistola ctre
Romani a S1antului postol !a;el, omilia XX, p. 398)
LUMEA (,lumea aceasta este umbr si vis)
,S cercetm, dac vreti, cele strlucitoare ale acestei vieti - bogtia,
slava, stpnirea, cinstirile cele de la oameni si vei vedea c nimic nu este
mai ndoielnic dect acestea - c ce e mai putin credincios dect bogtia,
care de multe ori nu rmne la noi nici mcar pn seara? (Cele dintai
omilii la Facere, cuvntul al noulea, p. 131)
,Deci, ce poate Ii mai ndoielnic dect acestea, care se schimb asa de
necurmat si si iau zborul mai nainte de a se arta, Iug mai nainte de a Ii de
Iat? De aceea si Prorocul, vorbind despre desItare si bogtie si cele
asemenea, si batjocorind pe cei ce le socot dinuitoare si sunt lesinati dup
ele, zice: Ca i cum ar sta au socotit acestea, i nu ca i cum ar 1ugi (Amos
6, 5). Nu a zis: ca i cum ar trece, ci - ceea ce este cu mult mai mult - ca i
cum ar 1ugi: c nici nu trec ncet, ci cu grbire mult. (Cele dintai omilii la
Facere, cuvntul al noulea, p. 132)
,C lucrurile din lumea aceasta, Iie vesele, Iie triste, nu-s cu nimic
mai bune dect visele. De aceea v ndemn s v desteptati si s priviti
Soarele drepttii. Nimeni nu poate vedea soarele dac doarme, si nici nu-si
poate bucura privirile cu Irumusetea razei sale, ci pe cele ce le vede, le vede
ca n vis. (Omilii la Matei, omilia X, VI, n col. PSB, vol. 23, p. 128)
1722
LUMEA (perisabilitatea lucrurilor din lume)
,S mergem n morminte! Arat-mi pe tatl tu! Arat-mi pe sotia ta!
Unde-i cel ce se mbrca cu haine de aur? Unde-i cel ce plimba cu trsura?
Unde-i cel ce era nconjurat de ostasi, cel ce purta centur, cel strigat de
crainici? Unde-i cel ce pe unii i ucidea, iar pe altii i arunca la nchisoare?
Unde-i cel ce ucidea pe cine voia si slobozea pe cine voia? Nu vd dect
oase, viermi, pianjeni. Toate acelea pmnt, toate acelea basm, toate umbr
si vis, o simpl povestire, o zugrveal; dar, mai bine spus, nici zugrveal.
De-ar Ii zugrveal, am vedea-o ntr-un tablou. Dar nici tablou nu-i. Si dac
nenorocirea s-ar mrgini la atta! Dar nu! Onorurile, desItarea, luxul,
strlucirea sunt umbr si cuvinte; odraslele lor ns nu mai sunt nici umbr,
nici cuvinte, ci rmn si trec cu noi dincolo si vor Ii cunoscute de toti;
rpirile, lcomiile, desIrnrile, adulterele, nenumratele lor pcate; nu sunt
zugrvite ntr-un tablou, nici pe cenus, ci scrise sus; si cuvintele si Iaptele!
Cu ce ochi ne vom uita la Hristos?. (Omilii la Matei, omilia LXXVI, V, n
col. PSB, vol. 23, p. 869)
LUMEA (eIemeritatea ei)
,Asa sunt toate cele omenesti, toate cele trupesti; nici n-au apucat s
vin, c si zboar. Asa e desItarea, asa e slava omeneasc, asa e puterea, asa
e bogtia, asa e Iericirea acestei vieti! Nu au nimic trainic, nimic statornic,
nimic nemiscat. Trec mai repede ca apa rurilor si las pustii si goi pe cei
ndrgostiti de ele. Cele duhovnicesti, ns, nu sunt asa; sunt trainice,
statornice, neschimbtoare, ntinse ct toat vesnicia. Nu este, oare, o mare
nebunie s schimbi pe cele statornice cu cele nestatornice, pe cele vesnice cu
cele vremelnice, pe cele ce rmn necontenit cu cele ce zboar, pe cele ce ne
aduc n veacul ce va s Iie mult desItare cu cele care ne pricinuiesc acolo
mare osnd? (Omilii la Facere, omilia I, IV, n col. PSB, vol. 21, pp. 36-
37)
,Suntem att de trndavi, nct preIerm ntotdeauna pe cele
vremelnice n locul celor vesnice, preIerm pmntul n locul cerului, pe
cele care zboar nainte de a se ivi n locul celor care nu pot avea sIrsit
niciodat. (Omilii la Facere, omilia XXXI, VII, n col. PSB, vol. 21, p.
406)
1723
,,Cnd este vorba de lucruri prisoselnice, apoi rmneti ca pironiti de
acestea si, lsnd adevrul, voi alergati dup umbre si dup visuri. Si poate
nu sunt umbre si visuri toate cele de aici, ba si mai rele dect umbra? Cci
mai nainte de a se arta, ele zboar, si mai nainte de a zbura, Iac mult vuiet,
ba nc mai mult vuiet dect plcere. Chiar dac ar aduna aici cineva mii de
averi, totusi trecnd noaptea de acum, se va duce gol de aici, si cu drept
cuvnt, Iiindc si cei ce se mbogtesc prin vis, sculndu-se din asternut,
nimic nu mai au din cele ce credeau c au pe cnd dormeau. (Comentariile
sau Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni, omilia XXXVI, p. 394)
,Cci ce sunt oare toate lucrurile omenesti? Trn si cenus, si ca
praIul ce-l spulber vntul, Ium si umbr Irunz purtat de vnt si Iloare, vis,
si poveste, si mit, vnt si aer usurel, pan ce zboar n vnt, zeIir ce trece
repede si poate ceva nc mai mic de ct toate acestea. (Comentariile sau
Explicarea Epistolei ctre E;rei, omilia IX, pp. 154-155)
,Spune-mi, te rog, ce lucru este statornic n lume? Bogtia adeseori nu
druieste nici pn la lsarea serii. Dar slava? Ascult ce spune un drept:
Jiata mea trece mai repede decat iuteala unui alergtor (Iov 9, 25). Dup
cum alergtorii o iau din nou la Iug nainte de a se opri, tot astIel si slava
zboar naite de a ajunge. (Ctre acelai Teodor, 3, n vol. Despre Feciorie,
pologia ;ietii monahale, Despre creterea copiilor., pp. 382-383)
,Umbr si mai putin dect o umbr sunt toate cele din viat; sunt pline
de multe temeri, de multe primejdii si de cea mai cumplit robie. S nu
pierzi cumva si viata aceasta, si pe cealalt, cnd poti, dac ai vrea, s le
cstigi pe amndou. Pavel ne nvat c aceia care triesc n Hristos cstig
si viata de aici. (Ctre acelai Teodor, 5, n vol. Despre Feciorie, pologia
;ietii monahale, Despre creterea copiilor., p. 387)
,,Ce ar putea Ii mai nimicnic dect acestea care, mai nainte de a se
arta, pier, care niciodat nu sunt statornice, ci trec att de repede pe lng
cei ce se agit pentru ele? Cci, dup cum niciodat roata carului nu rmne
nemiscat n jurul axului, ci n continuu se nvrte si se misc, acelasi punct
Iiind cnd sus, cnd jos, asa este si cu lucrurile. Usor de schimbat sunt
lucrurile omenesti si grabnic le este cderea si nu au nimic statornic si
nemiscat, ci toate sunt lesne de abtut si au mult tragere spre cele potrivnice
Iirii. Asadar, cine sunt mai de rs dect aceia care casc gura si se pironesc
1724
de cele trectoare si le socotesc pe acestea mai de cinste dect cele ce
Iiinteaz nencetat si rmn pururea?
De aceea si proorocul, osndindu-i Ioarte pe cei ce se agit pentru ele,
zice: Le-au socotit ca statornice i nu ca pe unele ce 1ug (Am., 6, 5). Vezi
cum printr-un singur cuvnt a vrut s le nItiseze nimicnicia lor? Nu a zis:
ca pe unele ce se duc, nici ca pe unele ce se schimb, nici ca pe unele ce
trec. Dar cum? Ca pe unele ce 1ug, vrnd s arate repeziciunea lor si multa si
grabnica lor schimbare si s ne nvete pe noi ca niciodat s nu tindem ctre
cele vzute, ci numai ctre cele pe care Dumnezeu le Igduieste s dorim si
s ndrznim. (Urrile de bun ;enit ale aceluiai i lauda celor care au
;enit din imprefurimile ntiohiei, n vol. Catehe:e baptismale, pp. 124-125)
LUMEA (sIrsitul lumii)
,Cea mai mare parte din semnele sIrsitului lumii s-au mplinit:
Evanghelia s-a propovduit n ntreaga lume, au Iost rzboaie, cutremure,
Ioamete; asa c nu mai este mult pn la sIrsit. Nu vezi semnele? Si acesta
este chiar cel mai mare semn. Nici cei de pe timpul lui Noe n-au vzut
semnele prevestitoare ale prpdului aceluia, ci continuau s joace, s
mnnce, s se nsoare si s-si Iac treburile lor obisnuite; si au Iost surprinsi
asa de pedeapsa aceea nIricostoare. La Iel si cei din Sodoma; se desItau si
nu se sinchiseau de cele ce se petreceau n jurul lor si au Iost Icuti scrum de
Iulgerele coborte atunci din cer.
Gndindu-ne, dar, la toate acestea, s ne pregtim pentru plecarea
noastr din lumea aceasta. Chiar dac nu va veni acum sIrsitul lumii, dar
sIrsitul Iiecruia, btrn sau tnr, bate la us. (Omilii la Matei, omilia
XX, VI, n col. PSB, vol. 23, pp. 270-271)
,Apoi iarsi, pentru ca ucenicii s nu-L mai ntrebe, a adugat:
!ri;egheati, deci, c nu titi in care ceas ;ine Domnul ;ostru. N-a spus: Nu
stiu, ci: Nu titi. Cnd era aproape s le spun ceasul venirii Sale, Hristos Se
opreste si iarsi i deprteaz de ntrebare, pentru c vrea s-i Iac s Iie
necontenit pregtiti. Le spune: !ri;egheati', artndu-le c nu le spune ziua
si ceasul venirii Sale, tocmai pentru a priveghea.
ceea s cunoateti, c dac ar ti stpanul casei la ce straf din
noapte ;ine 1arul ar pri;eghea i n-ar lsa s-i sparg casa. De aceea i ;oi
1iti gata c in ceasul in care nu ganditi Fiul Omului ;a ;eni (Matei 24, 43-
44).
De aceea le spune s privegheze, ca s Iie totdeauna gata; de aceea le
spune: tunci ;a ;eni, cand nu ; ateptati; voieste s Iie totdeauna gata de
1725
lupt, s Iie totdeauna virtuosi. Cu alte cuvinte spune asa: Dac cei mai
multi oameni ar ti cand mor, negreit c s-ar strdui in ceasul acela.
Dar pentru ca oamenii s nu se strduiasc numai pentru ziua aceea,
Domnul nu spune nici ziua cea de obste a sIrsitului lumii, nici ziua mortii
Iiecruia, pentru c vrea ca oamenii s o astepte totdeauna, pentru ca
totdeauna s se strduiasc. Aceasta e pricina c e necunoscut sIrsitul vietii
Iiecruia din noi. (Omilii la Matei, omilia LXXVII, II, n col. PSB, vol. 23,
pp. 875-876)
,,Nu ;a trece neamul acesta pan ce toate aceste se ;or intampla. Ce
ntelege El prin toate acestea? Att cele ce privesc Ierusalimul, rzboaiele,
Ioametea, ciuma, cutremurele de pmnt, hristosii cei amgitori, proIetii cei
mincinosi, rspndirea Evangheliei n toat lumea, ct si celelalte numrate
mai sus, care se vor svrsi pn la a doua venire a lui Hristos. Dar atunci,
cum putea El s zic: neamul acesta? El prin aceasta nu ntelege pe cei ce
triau atunci, ci neamul credinciosilor; cci SInta Scriptur ntrebuinteaz
zicerea neam nu numai spre a arta o stiut perioad de timp, ci spre a rosti
Ielul si chipul cucerniciei si al purtrii, ca Psalmistul cnd zice: cesta este
neamul celor ce-l caut pe Dumne:eu (Ps. 23, 6). Hristos voieste s spun,
c Ierusalimul va pieri si o mare parte din iudei se vor prpdi, dar neamul
celor credinciosi va rmne, nu se va birui de Ioamete si de cium, de
cutremure si de rzboaie, de proIetii cei mincinosi si de amgitori. n sIrsit,
spre a-i ntri si mai mult n credint, El adaug: Cerul i !mantul ;or
trece, iar cu;intele Mele nu ;or trece, adic mai degrab se va nimici cerul
si pmntul, cu toat tria lor cea mare, dect s nu se mplineasc ceva din
cuvintele Sale. El cu aceasta voieste s arate, totodat, c Biserica, pe care El
a ntemeiat-o, este mai nalt si mai trainic dect pmntul, iar El este
Plsmuitorul a toat lumea, Domnul si Stpnul cerului si al pmntului.
(Cu;antare despre E;anghelia de la Matei, n vol. Omilii la !ostul Mare.,
pp. 116-117)
,S presupunem c sIrsitul lumii va Ii dup douzeci de ani, dup
treizeci, dup o sut; ei, si ce ne Ioloseste? SIrsitul vietii Iiecruia din noi
nu este oare sIrsit? Si de ce mai ispitesti, de ce te mai trudesti n zadar,
pentru ca s stii despre sIrsitul obstesc? (Comentariile sau Explicarea
Epistolei I ctre Tesaloniceni, omilia IX, n vol. Comentariile sau
Explicarea Epistolei ctre Coloseni, I i II Tesaloniceni, p. 250)
,Multe lucruri vrem s le aIlm si s le ntelegem, dar mai
ales vremea cnd va veni sIrsitul lumii. Apostolul Pavel pentru a
1726
pot oli aceast nepotrivit preocupare a noastr, scrie ntr-o
epistol de-a lui: Iar despre ani i despre ;remi, 1ratilor, nu a;eti
ne;oie s ; scriem noi, cci ;oi ini; titi bine c precum, un
1ur noaptea, aa ;ine :iua Domnului (I Tesaloniceni 5, 1-2).
Adic ce vom cstiga dac stim cnd va Ii a doua venire a
Domnului? Spunet i-mi. S ne nchipui m c va veni dup
douzeci de ani, sau dup treizeci, sau dup o sut . Ce
nsemntate poate avea ast a pent ru noi? Nu cumva pent ru
Iiecare dint re noi sIrsit ul nu vine odat cu moartea lui? Asadar
de ce-t i Iaci dureri de cap si te chi nui s aIli despre sIrsit ul
lumii? Din pcat e, ns, asa cum se ntmpl si n multe alte
mprej urri, cnd suntem nepstori Iat de lucrurile care ne
privesc direct si ne ndelet nici m cu t rebur i le alt ora,
nesocot ind problemele noastre si ngrij indu-ne de cele strine,
la Iel si n cazul acesta; n loc ca Iiecare s se intereseze de
sIrsit ul lui, vre m s aIl m n de-amnunt cum si cnd va veni
sIrsit ul obstesc al t ut uror? (Din vol. !roblemele ;ietii, p. 89)
,Iar cnd ncep a vorbi, a gri despre sIrsitul lumii, mi vine Iric si
m cutremur, c toate minunile Domnului sunt mari si nIricostoare si
slvite, iar taina sIrsitului si a doua Lui venire ntrec cuvntul si mintea si
gndul si trece peste toat povestirea si nspimnteaz tot auzul. (Din vol.
Mrgritarele S1antului Ioan Gur de ur, p. 180)
,C ia spune-mi, ce cstig avem s stim cnd va Ii sIrsitul si
terminarea lumii acesteia? Oare Ii-va dup douzeci sau cincizeci sau cinci
sute de ani? Ce Iolos ne d nou aceasta? Nimic, c au doar nu este
terminarea si sIrsitul vietii la tot omul, moartea? (Din vol. Mrgritarele
S1antului Ioan Gur de ur, p. 114)
LUPTA DUHOVNICEASC
,Lupta noastr nu este impotri;a sangelui i trupului, ci, impotri;a
inceptoriilor, impotri;a stpaniilor, impotri;a stpanitorilor lumeti ai
intunericului ;eacului acestuia, impotri;a duhurilor ruttilor din ;:duhuri
(EIes., 6, 12). S nu socotiti, ne spune Pavel cu alte cuvinte, c ne st n Iat
o lupt usoar; nu avem de luptat cu semeni de-ai nostri si nici armele de
lupt nu ne sunt egale. Suntem mbrcati cu trup si ni s-a poruncit s luptm
cu puteri Ir de trup! Dar s nu v temeti! Da, e neegal lupta, dar puterea
1727
armelor noastre este mare! Aproape c a spus: Pentru c stiti cine sunt
vrjmasii, nu v pierdeti curajul, nici nu soviti n Iata luptei, ci luati armura
lui Dumne:eu pentru a putea sta impotri;a uneltirilor dia;olului (EIes., 6,
11). (Omilii la Facere, omilia III, V, n col. PSB, vol. 21, p. 53)
,Multe sunt uneltirile lui, multe cile lui, prin care ncearc s pun
piedic celor mai trndavi! De aceea trebuie s cunoastem bine uneltirile lui
ca s scpm de laturile lui si s nu-i lsm nici o portit de intrare. S ne
pzim bine limba, s punem straj ochilor, s ne curtim mintea si s Iim
totdeauna gata de lupt, ca si cum ar nvli asupra noastr o Iiar slbatic
ce ncearc s ne vatme. Pentru asta si Pavel, suIletul acela care a ajuns
pn la cer, dasclul neamurilor, limba ntregii lumi, cel care a Icut si a
gndit totul pentru mntuirea ucenicilor si, dup ce a spus luati armura lui
Dumne:eu, a adugat iarsi, pentru a ne ntri din toate prtile si a ne Iace
nebiruiti, grind asa: Stati, deci, tari, incingandu-; miflocul cu ade;rul i
imbrcandu-; cu platoa credintei i incltati-; picioarele intru gtirea
E;angheliei pcii, luand peste toate pa;:a credintei, cu care ;eti putea
stinge toate sgetile cele aprinse ale ;icleanului, luati i coi1ul mantuirii i
sabia Duhului, care este cu;antul lui Dumne:eu (EIes., 6, 14-17). Ai vzut
c ne-a narmat toate mdularele? Si ca si cum ar Ii avut de gnd s ne
trimit la lupt, asa, mai nti ne-a ncins cu cingtoarea, ca s ne Iie usor
drumul, apoi ne-a dat platosa, ca s nu Iim rniti de sgeti; apoi ne-a asigurat
picioarele si n sIrsit ne-a ntrit din toate prtile cu credinta. (Omilii la
Facere, omilia III, V, n col. PSB, vol. 21, pp. 53-54)
,Lupta aceasta nu este mpotriva sngelui si trupului, ci mpotriva
puterilor celor netrupesti, de aceea nici nu ne-a dat arme trupesti, ci toate
duhovnicesti si asa de strlucitoare, ca demonul acela viclean s nu poat
suIeri nici strlucirea lor.
narmati dar cu niste arme ca acestea, s nu ne temem de lupt, nici s
Iugim de ncierare, dar nici s trndvim! Dup cum dac suntem treji,
demonul acela viclean nu biruie nicicnd puterea armelor noastre si dac
voiam puteam s-i Iacem netrebnice armele lui tot asa dac ne trndvim,
armele nu ne sunt de nici un Iolos, pentru c dusmanul mntuirii noastre ne
privegheaz necontenit si Iace orice mpotriva mntuirii noastre. S ne
ntrarmm, dar, de pretutindeni! S Iim cu luare aminte la cuvintele pe care
le rostim; s ne Ierim de Iaptele care pot s ne vatme, si odat cu nIrnarea
de la bucate si cu celelalte Iapte bune, s Iim darnici si cu cei sraci,
cunoscnd ct rsplat ne st nainte dac ajutm pe cei nevoiasi. (Omilii
la Facere, omilia III, V, n col. PSB, vol. 21, p. 54)
1728
,Dar dac suntem cu mintea treaz, cu harul lui Dumnezeu, pe nimeni
nu poate birui (dusmanul mntuirii noastre n.n.) . (Omilii la Facere,
omilia IV, I, n col. PSB, vol. 21, p. 57)
,. dac ne ntrim necontenit cu ele (armele noastre cele
duhovnicesti n.n.) toate mdularele, nici una din sgetile slobozite de
vrjmas nu poate s ne-ating, ci se ntorc la el Ir s ne Ii Icut ceva; c
harul lui Dumnezeu ne Iace mai tari dect otelul; si, dac voim, ne Iace
desvrsit nebiruiti. Dup cum cel care izbeste n otel nu vatm otelul cu
nimic, ci el si iroseste propria-i putere, iar cel care loveste cu picioarele n
bolduri si umple de snge picioarele lui, tot asa va Ii si cu noi si cu
vrjmasul mntuirii noastre, dac ne ntrim necontenit cu armele date nou
de harul SIntului Duh. Att de mare e puterea lor, c vrjmasul nu poate
nIrunta nici strlucirea lor, ci i se orbesc privirile din pricina strlucirii
slobozit de ele. Cu aceste arme, v rog, s ne ntrim necontenit.. (Omilii
la Facere, omilia IV, II, n col. PSB, vol. 21, pp. 57-58)
,Stiind, dar, c trebuie s Iim gata de lupt toat viata noastr, s ne
narmm n asa Iel ca si cum am avea pe vrjmas necontenit n Iata noastr si
ne-ar pndi nencetat, c doar-doar, atipind putin, i-am da prilej s ne atace.
(Omilii la Facere, omilia V, I, n col. PSB, vol. 21, pp. 68-69)
,C si pe acesta (pe diavol n.n.) smerindu-l l-a pogort sub
picioarele noastre si a Icut s-i putem zdrobi capul. Oare nu o arat aceasta
Hristos prin cuvintele: Jeti clca peste erpi i peste scorpii (Luca, 10, 19),
a adugat: i peste toat puterea ;rfmaului (Luca, 10, 19). (Omilii la
Facere, omilia XVII, VII, n col. PSB, vol. 21, p. 200)
,nceteaz, oare, cndva lupta aceasta? Are, oare, vreme hotrt de
atac? Nu! Totdeauna trebuie s Iim treji, totdeauna cu luare aminte; rgaz n-
avem niciodat, c nici nu este o vreme hotrt, cnd dusmanul ne atac si
nvleste peste noi. (Omilii la Facere, omilia XXII, VII, n col. PSB, vol.
21, p. 271)
,Dup cum ne vatm si lucrurile de nimic, dac nu bgm de seam,
tot asa, dac voim s Iim cu luare aminte, nimic nu ne poate vtma rvna,
chiar de-ar Ii mii cei care ne trag spre pcat, asa precum nici pe dreptul
acesta nimic nu l-a putut ndeprta de Iacerea virtutii, desi erau attia
pctosi. Nimeni, dar, s nu dea vina pe altul, s nu spun c altii sunt de
1729
vin, ci toat vina s-o pun pe seama trndviei lui. Dar pentru ce spun eu s
nu dea vina pe altii? Nici pe diavol s nu-l cread nimeni c-i n stare s
mpiedice pe cineva a merge pe calea virtutii! Da, diavolul poate nsela,
poate pune piedici celor trndavi, dar nu poate opri, nu poate sili! Si lucrul
acesta nssi viata ni-l arat! Cnd vrem s Iim cu luare aminte asupra
noastr nsine, suntem att de tari, c, chiar de-ar Ii multi care s ne ndemne
pe calea pcatului, nu le lum n seam sIatul, ne astupm urechile cnd ne
nvat rele si ajungem mai tari dect diamantul; dar cnd suntem trndavi, ne
ndreptm spre ru noi singuri, Ir s ne sItuiasc cineva. (Omilii la
Facere, omilia XXIII, V, n col. PSB, vol. 21, p. 282)
,La luptele olimpice cel ce prezint luptele este numai spectator al
celor ce lupt; nu poate s-i ajute pe lupttori cu nimic, ci asteapt victoria.
Stpnul nostru nu-i asa, ci si lupt alturea de noi, ne ntinde mna, ne d
ajutor si aproape c d legat pe dusman n minile noastre; Iace totul ca s-l
putem birui, s cstigm victoria, pentru a pune pe capetele noastre cununa
cea nevestejit. Cununa darurilor, spune Scriptura, ;ei primi pe cretetul
capului tu (Prov., 1, 9). (Omilii la Facere, omilia XLII, I, n col. PSB, vol.
22, p. 93)
,Diavolul nu ne biruie prin sil si prin Iort, ci numai prin nselciune.
Noi suntem stpni s nu Iim nselati; numai s voim s Iim putin cu mintea
treaz si cu ochii deschisi. Asta, nu pentru c am avea prin noi nsine o
putere att de mare, ci pentru c atunci cnd suntem cu mintea treaz,
suntem nvredniciti si de ajutorul cel de sus. Dac Iacem tot ce st n puterea
noastr, atunci negresit urmeaz si ajutorul Stpnului.
S Iim, dar, v rog, cu mintea treaz. Stiind uneltirile celui viclean, s
Iim necontenit cu ochii deschisi si s rugm pe Dumnezeu s Iie alturi de
noi n rzboiul cu diavolul. Asa vom Ii noi nebiruiti, vom scpa si de
uneltirile aceluia, ne vom bucura si de ajutorul lui Dumnezeu si vom
dobndi si vesnicile buntti... (Omilii la Facere, omilia LX, IV, n col.
PSB, vol. 22, p. 270)
,Chiar dac n timpul exercitiului cazi o dat, de dou ori, sau de mai
multe ori, nu te descuraja, ci scoal-te si lupt mai departe! S nu ncetezi
pn ce nu-ti ncununezi Iruntea cu cunun strlucit mpotriva diavolului,
pn ce nu-ti pui averea cstigat n vistieria cea nejeIuit a virtutii. (Omilii
la Matei, omilia XI, VIII, n col. PSB, vol. 23, pp. 143-144)
1730
,Lupta nu este numai contra diavolului, ci si contra puterilor lui. Cum
ne vom putea lupta contra ntunericului? Cnd vom deveni lumin. Cum ne
vom putea lupta contra duhurilor celor rele, dect numai atunci cnd vom
deveni buni? Cci rutatea e totdeauna contra binelui, iar lumina alung
ntunericul, si dac noi suntem ntuneric, desigur c vom Ii cuceriti.
(Comentariile sau Explicarea Epistolei ctre E1eseni, omilia XXII, p. 229)
,Noi avem de aliat al nostru harul SIntului Duh. (Comentariile sau
Explicarea Epistolei ctre E1eseni, omilia XXII, p. 229)
,Te-a lovit cineva? Ei bine, rzbun-ti pe diavol, si niciodat s nu
contenesti dusmnia contra lui. Dar poate nu te-a lovit? Ei bine, si asa tu
rzbun-ti pe dusmanul nostru al tuturor, pentru c a insultat pe Stpnul a
toate si al tu, pentru c s-a nvrjbit cu El, pentru c vatm si rzboieste pe
Iratii ti. Vesnic s-i Iii dusman, vesnic posomort, vesnic nemblnzit Iat
de el, cci numai asa el va Ii umilit, dispretuit si usor de supus. Dac noi ne
artm ca slbatici ctr el, atunci el nu va Ii slbatic ctre noi; dac noi vom
Ii blnzi cu dnsul, el va Ii slbatec Iat de noi. El este dusman si rzboinic
al vietii si al mntuirii noastre, n acelasi timp dusman si al su chiar. Dac
el nu se iubeste pe sine, apoi cum va putea ca s ne iubeasc pe noi? Deci s
ne punem n rnd de btaie si s-l atcm, avnd aliat mare si puternic pe
Domnul nostru Iisus Hristos, Care va putea s ne Iac a nimici cu usurint
cursele lui, si s ne nvrednicim de bucuriile viitoare. (Comentariile sau
Explicarea Epistolei ctre E1eseni, omilia XXII, p. 233)
,Rzboiul contra diavolului aduce dup sine ncetarea rzboiului
contra lui Dumnezeu, pentru c rzboind pe diavolul noi ne mpcm cu
Dumnezeu. (Comentariile sau Explicarea Epistolei ctre E1eseni, omilia
XXIV, p. 242)
,Dar tu, chiar dac ai czut, ridic-te, pentru c si atunci e posibil a
birui. Nu te ocupa nicicnd cu lucruri nestatornice si nesigure si nu vei
cdea. Alearg si te ocup cu lucrurile sigure. Sus s-ti tii capul, sus ochii!
Acest lucru este poruncit de ctre nvttori celor ce alearg n stadion si
aceasta sustine puterea. Iar de vei cuta spre pmnt, te vei molesi, cznd
apoi jos, la pmnt. Tu priveste drept n sus, unde se aIl si premiul, pentru
c aceast vedere a premiului ti va incita si mai mult vointa! Ndejdea
cstigrii premiului nu te va lsa s simti vreo oboseal si distanta aceea
mare ti se va prea scurt.
1731
Si ce este premiul? Desigur, nu vreo ramur de Iinic, dar ce?
mprtia cerurilor, nencetata odihn, slava cu Hristos, mostenirea
bunurilor, Irtietatea si alte mii de bunuri, cu neputint de nsirat. Nu e cu
putint a descrie Irumusetea acelui premiu. Stie doar cel care-l are deja, iar
cel care-l va dobndi va sti si el la vremea lui. Nu este aur, nici vreun colier
cu pietre pretioase, si totusi cu mult mai mult dect acestea! Aurul n
comparatie cu acel premiu este noroi ru mirositor, iar pietrele pretioase, n
comparatie cu Irumusetea acelui premiu, sunt ca tina drumurilor (...)
Intru Hristos Iisus, zice. Priveste ct recunostint! n Hristos, aIirm
el, sau mai bine zis, prin Hristos Iisus 1ac aceasta. E cu neputint a parcurge
o asa de mare distant Ir ajutorul Lui, pentru c e nevoie de o legtur
strns cu El si de mult ajutor. El a vrut ca tu s lupti aici jos, iar ncununat
s Iii acolo sus; ca lupta si cununa s nu Iie laolalt aici, pe pmnt. Nu
vedeti chiar si aici c pe lupttorii distinsi cu premii sau pe clretii de la
hipodrom mpratul i ncununeaz nu jos n stadion, ci sus? La Iel si n
cazul nostru: premiul l vei primi n ceruri. (Omilii la Epistola ctre
Filipeni, omilia a XIII-a, pp. 226-228)
,Nimic nu este att de nepotrivit si de strin crestinului ca Iaptul de a
cuta mereu numai liniste si odihn. Nimic nu este att de strin de
Igduinta dat nou si de recrutarea noastr (ca soldati ai lui Hristos), ca a
ne lipi viata prezent. Stpnul tu a Iost rstignit si tu te dezmierzi?
Stpnul tu a Iost pironit pe cruce si tu umbli nc dup liniste si odihn?
Dar cum pot acestea s Iie demne de un soldat viteaz? (Omilii la Epistola
ctre Filipeni, omilia a XIV-a, p. 237)
,Toat viata noastr s o socotim ca timp de lupt, si niciodat s nu
cutm repaos, niciodat ptimind scrbe s nu ne suprm, Iiindc nici lup-
ttorul nu se supr cnd este n toiul luptei. Altul este timpul repaosului, noi
trebuie prin scrbe si necazuri a ne desvrsi. Desi poate nu este persecutie,
nici necazuri, dar sunt alte ncazuri, care ni vin pe Iiecare zi, si dac acestea
nu le suIerim, cu anevoie le-am suIeri pe acelea. (Comentariile sau
Explicarea Epistolei ctre E;rei, omilia V, pp. 106-107)
,Avem cea mai mare mngiere n lupte, ndejdea celor viitoare.
(Cu;ant despre in;ierea mortilor, III, n vol. !redici la srbtori imprteti
i cu;antri de laud la s1inti, p. 121)
,Dar chiar dac omul nostru cel din a1ar se stric, totui cel
dinluntru se innoiete din :i in :i (II Cor., 4, 16).
1732
- Spune-mi cum se nnoieste?
- Se nnoieste prin aceea c alung din suIlet lasitatea, stinge poItele
cele rusinoase, iubirea de avutii, slava desart, pe scurt, omoar toate
gndurile cele stricate. Dup cum suIletul care trieste n trndvie si tihn
este subjugat cu usurint de aceste patimi, tot astIel si suIletul care este
ocupat mereu cu luptele cele pentru dreapta credint, nici n-are timp s se
gndeasc la ele, pentru c grija ce-o are de lupte l ndeprteaz de toate
aceste patimi. (Cu;ant despre in;ierea mortilor, IV, n vol. !redici la
srbtori imprteti i cu;antri de laud la s1inti, p. 124)
,Acum diavolul se npusteste cu mai mult slbticie asupra noastr.
Cu ct e mai mare darul, cu att e mai mare si rzboiul. Diavolul n-a suIerit
s vad n rai un singur om. Te ntreb: Cum va suIeri s vad n cer attia
oameni? Ai nIuriat Iiara. Dar nu te teme. Ai luat mai mare putere, sabie
ascutit. Strpunge cu ea sarpele. Dumnezeu l-a lsat pe diavol s porneasc
cu slbticie mpotriva ta tocmai ca s cunosti cu Iapta puterea triei tale.
Hristos a Icut cu tine ceea ce ar Iace un instructor de atletism Ioarte
priceput, care ar lua pe un atlet murdar, slab, nengrijit, l-ar unge cu
undelemn, l-ar antrena, i-ar ntri muschii si nu l-ar lsa s trndveasc, ci
i-ar porunci s se coboare n aren, s se lupte, ca s aIle cu Iapta ct de
puternic l-a Icut. Tot asa si Hristos. Putea s alunge El pe dusman. Dar ca
s cunosti tu puterea harului, ca s cunosti tu mretia puterii duhovnicesti pe
care ai primit-o prin botez, a ngduit ca tu s te iei la lupt cu vrjmasul, ca
s-ti dea multe prilejuri de a te ncununa. (Cu;ant la In;iere, V, n vol.
!redici la srbtori imprteti i cu;antri de laud la s1inti, pp. 146-147)
,Cnd vd prga mea, c a biruit asa moartea, nu m mai tem de
rzboi, nu m mai nIricoseaz lupta. Nu m mai uit la slbiciunea mea, ci
caut la puterea nespus a Aceluia ce are s lupte mpreun cu mine. Oare Cel
ce a biruit tirania mortii si i-a luat toat tria, oare nu va lupta pentru cel de
acelasi neam, a crui chip a voit s-l ia (Filip., 2, 7), pentru marea Lui iubire
de oameni, si a voit s lupte cu diavolul? (Cu;ant la S1intele !ati, III, n
vol. !redici la srbtori imprteti i cu;antri de laud la s1inti, p. 151)
,Viata noastr de aici este o lupt, o btlie, iar cei ce o dat intrati n
stadionul virtutii trebuie s se nIrneze de la toate. Oricine ce lupt, se
in1ranea: de la toate (I Cor., 9, 25). Nu vezi c la luptele atletice au Ioarte
mult grij de ei cei ce vor s lupte cu oamenii, nu vezi c-si nIrneaz mult
trupul? Tot asa si aici. Pentru c lupta noastr nu e cu oamenii, ci cu duhurile
ruttii (EIes., 6, 12), duhovniceasc s ne Iie si nIrnarea noastr. Dar
1733
duhovnicesti sunt si armele noastre cu care ne-a narmat Stpnul. (Cu;ant
la S1intele !ati, V, n vol. !redici la srbtori imprteti i cu;antri de
laud la s1inti, pp. 155-156)
,S ne gndim la rzboi n timp de pace, ca, atunci cnd va
izbucni rzboiul, s avem si noi o biruint strlucitoare. (Cu;ant de
laud la S1antul Mucenic Lucian, II, n vol. !redici la srbtori
imprteti i cu;antri de laud la s1inti, p. 292)
,De ne vor ataca oamenii, demonii, chiar diavolul, nu vor putea
cstiga nimic de la noi acesti dusmani, dac ne dm toat silinta si dac
Iacem tot ce trebuie s Iacem. Asa vom atrage asupra noastr si ajutorul
lui Dumnezeu aici pe pmnt. (Cu;ant de laud la S1antul Mucenic
Roman, IV, n vol. !redici la srbtori imprteti i cu;antri de
laud la s1inti, p. 404)
,,Cnd te miri c acest demon spurcat nu s-a npustit asupra ta mai
nainte, cnd erai n lume, cnd triai n desItri si erai nconjurat de tot
luxul lumii, ci acum, cnd ai aruncat toate si te-ai aIierosit cu totul lui
Dumnezeu, deci, cnd te miri de aceasta, Iaci acelasi lucru ca si cum te-ai
mira c la un spectacol de lupte greco-romane, atletul nu ia la btaie pe
spectatori, ci, lsndu-i pe ei, se ndreapt s-l loveasc cu pumnii numai pe
cel nscris n concurs, pe cel antrenat, cobort n aren; numai pe acesta l
loveste peste cap si-i rneste Iata. Nu trebuie nici s te miri, nici s te
ntristezi dac diavolul ne munceste, ne supr si ne mpovreaz pe noi,
care de bunvoie am ales aceast lupt. Asa e legea luptei. Atunci este
ngrozitor, ns numai dac ne trnteste, dac ne doboar si dac ne rpeste
cununa. Atta vreme ct nu poate s Iac aceasta, nu numai c nu ne-a
vtmat cu nimic, ci, dimpotriv, lupta nclestat cu el ne este de un
nepretuit Iolos deoarece ne urc si mai mult spre desvrsire. Cel mai viteaz
soldat dintr-o armat este acela care poate s arate mai multe rni si care a
luptat corp la corp cu cei mai viteji dusmani. Dintre atleti, pe aceia i
admirm mai mult care se iau la lupt cu rivali mai greu de nvins. Vntorul
cel mai vestit este acela care a vnat Iiarele cele mai greu de vnat.
Este nerusinat si nenIricosat demonul care s-a npustit asupra ta?
Tocmai de aceea nu ncetez s m minunez si s te admir, c n-ai czut, nici
nu te-ai dat btut, desi ti s-a rnduit un astIel de rival, ba, dimpotriv, ai
rmas neclintit, Ir s Iii cumva istovit. (Despre neca:uri i biruirea
tristetii (I. Ctre Staghirie, ascetul care era chinuit de demon. Cu;ant de
s1tuire, pp. 154-155)
1734
,,Dac la concursurile atletice, unde lupttorii sunt oameni, nimeni nu
primeste cunun pe Irunte Ir oboseli si sudoare, cum este cu putint ca n
lupta pentru virtute, unde puterile cele rele se lupt cu noi, s biruim Iuria lor
Ir necazuri si Ir strmtorri? (Despre neca:uri i biruirea tristetii (II.
Ctre Staghirie. Tristetea este mai cumplit chiar decat demonul, n vol.
Despre mrginita putere a dia;olului. Despre cint., pp. 167-168)
,,ns dac vrei s stii, diavolul poate s ne Iie nou chiar Iolositor.
Dac noi vom sti s ne servim bine de dnsul, el ne Ioloseste si noi cstigm
printr-nsul nu putin.
Dar cum putem noi trage Iolos de la diavol?
a) El ne tine n priveghere si ne nspimnt de pcat. Diavolul ne
Ioloseste cnd noi ne temem de turbarea lui, de pndirile lui cele de-a
pururea si de ruttile lui, care totdeauna se repet, cnd nu lsm suIletul
nostru s dormiteze, ci suntem destepti si totdeauna gndim la Dumnezeu.
Dar ca s vedeti c aceast nvttur nu este numai a mea, ci si a
Apostolului Pavel, ascultati-l pe dnsul cum, aproape cu aceleasi cuvinte
desteapt pe credinciosii care dormiteaz. Asa, n Epistola sa ctre EIeseni,
el zice: Lupta noastr nu este impotri;a trupului i a sangelui, ci impotri;a
inceptoriilor i a domniilor i a stpanitorilor intunericului ;eacului
acestuia, impotri;a duhurilor ruttii (EIes. 6, 12). Zicnd el acestea, n-a
avut scopul de a descuraja duhurile asculttorilor si, ci a voit a le destepta.
nc si SIntul Petru zice: Fiti trefi, pri;egheati, pentru c potri;nicul ;ostru
dia;olul, ca un leu rcnind umbl, cutand pe cine s inghit, cruia stati-i
impotri;, intriti 1iind in credint (Pt. 5, 8). Aceasta a zis el, spre a ne
aduce mai aproape de Dumnezeu. Cci cel ce vede pe vrjmas venind,
alearg mai tare la acela care poate s-l ajute si se lipeste de dnsul. Asa Iac
si copiii. De vd ceva, de care se tem, alearg n bratele mamei, se apuc de
hainele ei, si cu aceasta se apr. Si adeseori se tin asa de tare, nct cineva
nu poate s-i desprind. Dimpotriv, dac ei nu se sperie de nimica, adeseori
nu se duc la mama lor, chiar cnd i strig si voieste ca ei s vin la dnsa.
Tocmai asa se ntmpl si cu noi. Cnd Satana ne nIricoseaz si ne
nspimnt, ne Iacem cuminti, nzuim la Dumnezeu cu mai mult rvn.
b) Dumnezeu n-a nimicit pe Satana pentru ca s te Iac pe tine mai
tare, pentru ca mai mult s preamreasc pe lupttor si s-i dea mai multe
prilejuri de a arta vitejia sa. Asadar, cnd cineva ntreab pentru ce n-a
strpit Dumnezeu pe diavolul, rspunde-i c celor priveghetori si pzitori de
sine, Satana nu numai c nu le Iace vtmare, dar le Ioloseste; nu pentru c
aceasta ar Ii propria lui voint, cci el este ru, ci Iolosul acesta decurge din
1735
vitejia celor priveghetori, care rutatea lui o ntorc n Iolosul lor. Asa s-a
luptat cu cucernicul Iov, desi nu pentru a-l Iace mai mrit, ci pentru a-l
rsturna. Acest scop si acest plan l-a avut el, pentru c este ru si voieste a
pierde pe oameni. Cu toate acestea el n-a putut s vateme pe cel drept; mai
vrtos acesta a tras Iolos din lupt. Diavolul a artat numai rutatea sa, iar
cel cucernic vitejia sa. Dar totusi Satana biruieste pe multi, vei zice tu.
Negresit, ns nu tria lui, ci slbiciunea acelora este vinovat de aceasta.
c) n sIrsit, Satana trebuie s ne chinuiasc pentru ca s ne Iacem mai
buni. Cum c Satana poate s Ioloseasc oamenilor, putem nc s nvtm
de la Apostolul Pavel, cnd el scrie asa despre amestectorul de snge de la
Corint: Dati-l pre unul ca acela Satanei, spre chinuirea trupului, pentru ca
duhul s se mantuiasc (I Cor. 5, 5). Iat, aici Satana este pricin de
mntuire, negresit nu dup voia lui, ci prin ntelepciunea Apostolului.
Precum adeseori doctorii Iac leacuri din lucrurile cele vtmtoare, din
plante otrvitoare, asa a Icut si Apostolul. El a luat de la Satana ceea ce este
la el Iolositor, adic ndemnarea lui de a pedepsi pe cineva. El adeseori s-a
slujit cu Satana ca un clu sau slug la schingiuire. ns clii schingiuiesc
pe Ictorii de rele nu cum voiesc ei, sau dup propria lor prere, ci dup
cum poruncesc judectorii. Cci clul la ndeplinirea pedepsei trebuie s se
conduc dup voia celui ce a rostit hotrrea. Vezi ct de mare este vrednicia
si nsemntatea Apostolului? El, o Iiint trupeasc, se slujea de alta Ir de
trup ca de un rob. Si precum Domnul Dumnezeu a poruncit diavolului pentru
Iov: tinge-te de trupul lui, iar de su1letul lui s te 1ereti (Iov 2, 6), ca s-i
pun margine si hotar, pe care Satana, aceast Iiar slbatic, s nu le poat
trece, asa urmeaz si Apostolul. Cnd a dat Satanei pe amestectorul de
snge, a zis: Spre pieirea trupului (I Cor. 5, 5), adic suIletul lui nu trebuie
s-l piard Satana. Vezi ct putere are robul lui Dumnezeu? Asadar, nu te
teme de Satana, cci el este czut si slab. Dimpotriv, nimeni nu este mai
tare dect omul care are o mbucurtoare ncredere n Dumnezeu. (Cu;ant
la Duminica intai a S1antului i Marelui !ost, n vol. Omilii la !ostul
Mare., pp. 46-49)
,,Dar cum de nu este nici unul, veti zice voi, care s se ndulceasc de
repaus att aici ct si dincolo? Aceasta, iubitilor, nu poate s Iie, numrndu-
se lucrurile cele cu neputint. Cci, desigur, nu se poate ca pe acea lume s
se ndulceasc de cinste cel ce trieste aici Ir grij, n sigurant si n
desItare, cu necumptare si cu usurtate de minte. Cine voieste a Ii acolo
prtas la cinste, acela nu poate tri aici Ir cercare si osteneal. Desi nu l-ar
apsa srcia, totusi el are a se lupta de-a pururea mpotriva poItelor, iar
aceasta nu este o mic munc si povar. Desi nu l-ar chinui vreo boal, totusi
1736
l rneste Iierbinteala mniei; si nIrnarea mniei pricinuieste dureri nu
mici. Desi n-ar veni asupra-i vreo nenorocire, totusi el are a se lupta de-a
pururea cu gndurile cele pctoase; iar spre a nIrna poItele cele
nestpnite, a birui ambitia, a smeri semetia, a se lepda de dezmierdri si a
tri cu o aspr nIrnare, se cere osteneal nu mic. Cine ns nu Iace aceste
si alte asemenea lucruri, acela nu se poate mntui. Prin urmare, cerul nu se
poate dobndi Ir osteneal, Ir lupt si ncercri. (Cu;ant la Duminica
Floriilor, n vol. Omilii la !ostul Mare., p. 104)
,... trebuie s luptm tot timpul vietii noastre, iar lupta aceasta ncepe
chiar din copilrie, de Ia vrsta de zece ani. (ntr-adevr, de la vrsta de zece
ani ncepem s dm socoteal pentru pcatele ce le svrsim, si asta o arat
lmurit copiii mncati de ursi, pedepsiti astIel pentru c si-au btut joc de
proIetul Elisei) (IV Regi 2, 24-24). (pologia ;ietii monahale, 17-18, n
vol. Despre Feciorie, pologia ;ietii monahale, Despre creterea copiilor.,
pp. 304-305)
,... este o Iapt a iubirii de oameni a lui Dumnezeu c luptele de aici
nu tin mult vreme, ci luptm o clip, putin timp, ct ai clipi din ochi c
ntr-adevr att e viata de aici Iat de cea de dincolo -, dar suntem ncununati
veacuri nesIrsite. (Cu;ant de s1tuire ctre Teodor cel c:ut, 10, n vol.
Despre Feciorie, pologia ;ietii monahale, Despre creterea copiilor., pp.
343-344)
,,Asa cum arcasul, dac vrea ca sgetile trimise s-si ating tinta, se
ngrijeste mai nti de pozitia sa si nu si lanseaz sgetile pn ce nu se
asaz cu precizie drept naintea obiectului vizat, tot astIel se ntmpl si cu
tine: dac vrei s-i sgetezi diavolului capul su cel ru, ngrijeste-te mai
nti de starea gndurilor tale, pentru ca, stabilindu-te ntr-o stare dreapt si
nestnjenit de nimic, sgetile lansate de tine s-si ating tinta ndreptat
mpotriva aceluia. (Despre necunoaterea lui Dumne:eu, cuvntarea IV, p.
100)
,Orice lucrare care are ca scop mntuirea suIletelor este supus de la
nceput atacurilor. ndat ce s-a nscut Hristos a izbucnit Iuria lui Irod. Si tu,
dac te vei nvrednici vreodat s-L slujesti n vreun Iel pe Dumnezeu, vei
suIeri mult, te vei ndurera tare, te vei aIla n mari primejdii. S nu te miri.
S nu te tulburi. S nu-ti spui: Eu implinesc ;oia lui Dumne:eu i ar trebui
s 1iu sl;it i incununat pentru asta. adar de ce s su1r? S-ti aduci
aminte de Hristos, Care a Iost prigonit pn la moarte si ne-a prevenit: Dac
1737
M-au prigonit pe Mine, i pe ;oi ; ;or prigoni (Ioan 15, 20). Ne-a Icut
ns si o Igduial: Cel ce ;a rbda pan la s1arit, acea se ;a mantui
(Matei 10, 22). Dac cineva se ngrijeste de mntuirea lui este imposibil s
piar. Dumnezeu nu l va prsi n greutti si primejdii. Ce i-a spus Domnul
lui Petru? Simone, Simone, iat c satana ;-a cerut s ; cearn ca pe grau,
dar Eu M-am rugat pentru tine ca s nu-ti piar credinta (Luca 22, 31-32).
Cnd Dumnezeu vede c povara ispitelor depseste puterile noastre,
si ntinde mna si ne usureaz de greutatea prisositoare. ns dac vede c
suntem nepstori pentru mntuirea noastr, ne pedepseste lsndu-ne
neajutorati. (Din vol. !roblemele ;ietii, pp. 21-22)
,S artm rvn n viata duhovniceasc. Pentru c toate eIorturile si
toate ptimirile de pe pmnt nu egaleaz bunttile cerului. (Din vol.
!roblemele ;ietii, p. 58)
,Si ce este mai dulce, spune-mi? Sau ce este mai minunat? A vedea
luptndu-se om cu om, sau rzboindu-se om cu diavolul si mpotrivindu-se
trup cu putere netrupeasc si biruind? La aceste lupte s privim, crora a le
urma este lucru cuvios si Iolositor, si cei ce le practic se pot ncununa, iar
nu la acelea, care aduc rusine. (Cu;ant c de 1olos este s 1ie neluminate
proorociile cele pentru Hristos, pentru neamuri i cderea iudeilor, n vol.
Din osptul stpanului, p. 71)
,Dar cu ct e mai mare lupta, cu att mai mare e si cununa si premiile
mai strlucitoare. (Scrisori din exil, 17 scrisori ctre Olimpiada, scrisoarea
VIII, 12a, n vol. Scrisori din exil. Ctre Olimpiada i cei rmai
credincioi. Despre deprimare, su1erint i !ro;ident., p. 170)
,Cci luptele virtutii nu stau n vrst, nici n trup, ci doar n suIlet si
n voint. AstIel Iemeile au Iost ncununate, si brbatii s-au mpiedicat si au
czut; astIel copiii au Iost proclamati nvingtori, iar btrnii au Iost Icuti
de rusine. (Scrisori din exil, 17 scrisori ctre Olimpiada, scrisoarea XII, 1d,
n vol. Scrisori din exil. Ctre Olimpiada i cei rmai credincioi. Despre
deprimare, su1erint i !ro;ident., p. 213)
,Cci valurile nu clintesc stnca, ci cu ct se npustesc asupra ei cu
mai mult vnt, cu att mai mult se Iac pe ele nsele s dispar. Lucru care n
aceste conditii a Iost si va Ii, ba chiar cu mult mai mult. Asa este rutatea,
1738
asa este si virtutea. Cnd duce rzboi prima se desIiinteaz, iar cnd este
rzboit cealalt strluceste nc mai mult. Aceasta din urm si are premiile
nu numai dup lupte, ci si n nsusi timpul lor si ntrecerea devine pentru ea
si premiul. Dar atunci cnd biruie prima, atunci e rusinat mai mult, atunci e
pedepsit, atunci se umple de necinste si, nainte de pedeapsa care-i este
rezervat dincolo, e pedepsit n nsusi momentul nIptuirii ei, nu numai
dup Iptuirea ei. (Scrisori din exil, 17 scrisori ctre Olimpiada, scrisoarea
XIII, 3a, n vol. Scrisori din exil. Ctre Olimpiada i cei rmai credincioi.
Despre deprimare, su1erint i !ro;ident., pp. 217-218)
,... nimeni nu va putea nedreptti pe cel care nu s-a nendrepttit pe
sine nsusi, chiar dac toat lumea ar dezlntui un rzboi cumplit mpotriva
lui. (Scrisori din exil, Ctre toti credincioii, c nimeni nu ;a putea ;tma
pe cel care nu se nedrepttete pe sine insui, 12, n vol. Scrisori din exil.
Ctre Olimpiada i cei rmai credincioi. Despre deprimare, su1erint i
!ro;ident., p. 253)
,... nici diIicultatea lucrurilor, nici schimbarea vremurilor, nici
insultele celor puternici, nici norii uneltirilor, nici multimea nenorocirilor,
nici amestecul tuturor relelor dintre oameni nu-l vor putea cltina ctusi de
putin pe omul nobil, treaz si veghetor, cum nici pe cel nepstor, care cade
din nou si se pred pe sine nsusi , nu l-ar putea Iace cu nimic mai bun, chiar
dac ar avea parte de mii de ngrijiri.
Acest lucru deci ni l-a artat mai dinainte si parabola despre brbatii
aceia dintre care unul si-a zidit casa sa pe stnc, iar altul pe nisip (Mt., 7,
24): nu pentru ca s ne gndim la niste nisip si la o piatr, nici la o
constructie de pietre si trestii, nici la niste ruri, la o ploaie si la niste vnturi
slbatice care cad peste niste constructii, ci pentru ca din acestea s
ntelegem virtutea si rutatea si s vedem si de aici c nimeni nu
nedreptteste pe cel care nu se nedreptteste pe sine nsusi. Prin urmare, nici
ploaia orict de nprasnic ar Ii, nici rurile care cad cu vuiet mare, nici
vnturile slbatice care izbesc cu o Iort intens, n-au clintit casa aceea, ci ea
a rmas neatins si neclintit, ca s nveti de aici c nici o ispit nu-l poate
cltina pe cel care nu s-a predat pe sine nsusi. Dar casa celuilalt s-a surpat
usor nu din pricina atacului ispitelor Iiindc atunci si cealalt ar Ii ptit
acelasi lucru -, ci din pricina nebuniei proprii. Cci n-a czut pentru c a
suIlat vntul, ci a ptit aceasta c era zidit pe nisip, adic pe nepsare si
rutate. Fiindc era slab si gata s cad si nainte de a se Ii npustit vijelia
aceea; Iiindc asemenea case se prbusesc de la sine, chiar si Ir s le
tulbure cineva, atunci cnd Iundatia lor alunec si curge. Si asa cum pnzele
1739
de pianjen se rup de la sine, si Ir s le tulbure cineva, iar diamantul
rmne nesIrmat atunci cnd este lovit, tot asa si cei care nu se
nedrepttesc pe sine nsusi, chiar dac sunt loviti de zece mii de ori, devin
mai tari; iar cei care s-au predat pe ei nsisi sunt dusi, curg si pier de la sine,
chiar daca nu-i deranjeaz nimeni, ca Iuda care nu numai c n-a Iost deranjat
de o astIel de ispit, dar s-a bucurat de mult grij. (Scrisori din exil, Ctre
toti credincioii, c nimeni nu ;a putea ;tma pe cel care nu se
nedrepttete pe sine insui, 12, n vol. Scrisori din exil. Ctre Olimpiada i
cei rmai credincioi. Despre deprimare, su1erint i !ro;ident., pp.
253-254)
,,La luptele olimpice arbitrul st n mijlocul celor ce lupt, nenclinnd
nici spre unul, nici spre altul, ci asteapt sIrsitul. De aceea si st n mijloc,
cci neutr i este si judecata. n cazul nostru si al diavolului, Hristos nu este
neutru, ci cu totul de partea noastr. Iar c nu este neutru, ci pe deplin cu noi
vezi din cele ce-ti spun. nainte de a intra noi n lupt ne-a uns
271
; pe diavol
l-a legat. Pe noi ne-a uns cu untdelemnul veseliei; pe acela l-a legat cu
lanturi de nedesIcut, ca s-l mpiedice n vremea ntrecerii. Mie, chiar dac
mi este pus piedic, mi ntinde mna; dac m prbusesc m scoal si
iarsi Iace s-l calc n picioare pe potrivnic. Cci ;eti clca zice peste
erpi i peste scorpii i peste toat puterea ;rfmaului (Lc., 10, 19).
Aceluia, chiar dac nvinge, i-a pregtit deja gheena. Eu, dac voi
nvinge, voi Ii ncununat. Acela, dac va nvinge, este osndit. Si, ca s stii
c atunci mai cu seam este pedepsit, cnd biruieste, hai s-ti art chiar din
Iapte. L-a biruit pe Adam si l-a trntit? Care a Iost premiul victoriei? !e
piept i pe pantece ;ei merge i pmant ;ei manca in toate :ilele ;ietii tale
(Fac., 3, 14). Dac pe sarpele vzut asa l-a pedepsit, de ct osnd nu are
parte sarpele cel ntelegtor? Dac asemenea pedeaps a dat unelte, e clar c
mult mai cumplit osnd st asupra mesterului. Cci precum un tat iubitor
care aIlnd pe cel ce i-a omort Iiul nu numai c l pedepseste pe ucigas, ci i
sIarm si sabia, asa si Hristos, gsindu-l pe diavolul cel ucigas de oameni, nu
doar pe diavol l-a osndit, ci si sabia i-a Irnt.
Asadar, lund ndrzneal, s ne dezbrcm
272
n vederea ntrecerii.
Cci ne-a ncins cu arme mai lucitoare dect orice aur, mai tari dect orice
diamant, mai Iierbinti ca orice Ioc, mai usoare dect orice aer. Felul acestor
arme nu ne ngreuiaz, ci ntraripeaz mdularele si ne salt; chiar dac ai
271
Tlcuirea Pr. Marcel Hanches: Cele dou ungeri de care se vorbeste n cateheza a II-a.
(n.s. 7, p. 60)
272
Tlcuirea Pr. Marcel Hanches: Lupttorii intrau dezbrcati n aren. (n.s. 8, p. 61)
1740
vrea s zbori la cer cu acestea, nimic nu te mpiedic. Acesta este un nou Iel
de arme, cci nou este si Ielul luptei. Om Iiind, trebuie s m bat cu
demonii! Trup avnd, m lupt cu puterile netrupesti! De aceea mi-a si Icut
Dumnezeu o platos nu de Iier, ci din dreptate. De aceea mi-a gtit un scut
nu de aram, ci al credintei. Am si sabie ascutit: cuvntul Duhului. Arunc
acela sgeti mpotriva mea? Eu am sabie. Acela e arcas? Eu sunt hoplit
273
.
nvat si de aici modul de gndire al aceluia, cci arcasul nu ndrzneste s
vin aproape, ci trage de departe.
Dar ce? Oare numai arme ti-a dat? Nu! Ci si mas ti-a pregtit, mai
puternic dect orice arm, ca s lupti cu vlag si Iiind bine hrnit s-l birui
pe cel ru. Cci numai ce te vede revenind de la Cina Stpnului Iuge mai
aprig dect vntul, asemeni unui om ce vede un leu scotnd Ioc din gur. Si
dac i arti limba nsngerat de scumpul snge nu poate s rabde. De-i
arti gura nrosit, ca un animal speriat, asa Iuge napoi. (Omilia a III-a a
aceluiai rostit ctre neo1iti, n vol. Catehe:e baptismale, pp. 60-62)
,,Si ca niste ostasi duhovnicesti, de bun calitate si neadormiti,
lustruiti-v n Iiecare zi armele cele duhovnicesti, ca privind potrivnicul
lucirea lor, s stea departe si s nu socoteasc c se poate apropia. Cci dac
vede nu numai armele Iulgernd, ci si pe voi ngrditi din toate prtile si
avutia mintii voastre pzit cu mult trezvie, precum un palat, se rusineaz si
pleac, stiind c nu va putea nimic mai mult, chiar de ar ncerca de mii de
ori. Cci si dac este temerar, si dac pare nIricostor, si dac este mai
slbatic dect orice Iiar, vznd armura voastr duhovniceasc si tria dat
de Duhul, si d seama mai limpede de propria slbiciune si se deprteaz cu
mult rusine, ocrndu-se Ioarte si stiind c unelteste n zadar. (Indemnul
aceluiai ca s ne deprtm de des1tri, de lux i de betie mai mult decat
orice, buna msur. Cu;ant ctre neo1iti, n vol. Catehe:e baptismale, pp.
92-93)
,Pentru c lupta aceasta, a trupului nostru, nu are repaos niciodat,
drept aceea suntem pururea datori s ne trudim si s veghem si niciodat s
nu Iim Ir de grij. (Din vol. Mrgritarele S1antului Ioan Gur de ur, p.
51)
273
Tlcuirea Pr. Marcel Hanches: Hoplitii erau lupttorii cu arme pentru distante scurte
(sabie, scut, cutit etc.). (n.s. 9, p. 61)
1741
,Pmntul este cmpul de btlie, viata prezent durata ei. (Din
vol. Bogtiile oratorice, p. 443)
..............................................................................................................
LUXUL SI MPODOBIRILE
,Nu umblm toat vremea dup haine scumpe si luxoase, nici nu
cutm s ne mpodobim trupul, ci toat grija pentru podoaba cea din aIar o
mutm pentru mpodobirea suIletului. (Omilii la Facere, omilia XXXVII,
IV, n col. PSB, vol. 22, p. 47)
,Ce iertare merit, oare, cei care umbl n haine luxoase si scumpe,
care tin s se mbrace n haine de mtase si grozvia mare e c se mai si
laud cu ele cnd ar trebui s-si acopere Ietele, s se team si s tremure,
c ei se mbrac cu astIel de haine nu pentru vreo nevoie sau trebuint
oarecare, ci numai pentru lux si slav desart si ca s Iie ludati cnd ies n
oras iar cei de aceeasi Iire cu ei umbl goi, nu au nici o hain proast cu
care s se mbrace; nu-i misc nici Iirea, c adic sunt si ei oameni, nici
cugetul nu-i mpinge s ajute pe semenii lor; nici gndul la ziua cea
nIricostoare, nici Irica de iad, nici mretia Igduintelor, nici gndul c
cele pe care le dau semenii lor sunt socotite de Stpnul nostru obstesc al
tuturora ca date Lui, ci, ca si cum ar avea inim de piatr si n-ar Ii oameni,
se socotesc din pricina hainelor niste supra-oameni; nu se gndesc ct
osnd adun pe capetele lor c administreaz ru cele ncredintate lor de
Stpnul si nu vor s dea semenilor lor o parte, ci cu plcere le las s le
mnnce viermii, pregtindu-si cu asta mai dinainte si mai grozav Iocul
gheenii. (Omilii la Facere, omilia XXXVII, V, n col. PSB, vol. 22, p. 48)
,Dup cum nu-i putint ca marea s Iie Ir valuri si nici nu-i cu
putint s socotesti numrul lor, c att sunt de dese, tot asa nu-i cu putint
s numeri s numeri si turburrile pe care le naste poIta de lux si bogtie.
(Omilii la Facere, omilia XXXVII, V, n col. PSB, vol. 22, p. 49)
,Nu cu impletituri de pr sau cu aur sau cu mrgritare sau cu haine
scumpe (I Tim., 2, 9). Uit-te c acest suIlet mare ct cerul n-a socotit un
lucru de rusine s mearg pn acolo cu cuvntul, nct s dea sIaturi si de
mpletiturile de pr! Si bine a Icut! C toat grija lui era pentru suIlet!
Pentru c stia c mai cu seam umbletul dup gteal si lux prpdeste
suIletul, de aceea n-a lsat nimic la o parte din cele cuvenite pentru
nvttura celor bolnavi de aceast boal ci spune: Dac vrei, Iemeie s te
1742
mpodobesti, mpodobeste-te cu adevrata podoab ce se potriveste Iemeilor
evlavioase, mpodobeste-te cu Iaptele cele bune! Aceasta-i podoaba
suIletului! Aceast podoab nu poate Ii osndit de cei ce te vd, aceast
podoab nu poate Ii de nimeni Iurat, aceast podoab rmne vesnic n
stpnirea ta! (Omilii la Facere, omilia XLI, V, n col. PSB, vol. 22, p. 87)
,Multe Iemei din pricina dragostei lor mari de lux se mpodobesc,
dispretuind porunca apostolic, prin care se spune: nu cu impletituri de pr
sau cu aur sau cu mrgritare sau cu ;eminte scumpe (I Tim., 2, 9). Si
cheltuiesc mult pe astIel de gteli! Si Iac lucrul acesta nu numai Iemeile, ci
si brbatii iubitori de lux si se coboar pn la josnicia suIleteasc a multor
Iemei; si pun n degete inele si se mpodobesc cu pietre pretioase, mari si
grele, de care ar trebui mai bine s roseasc si s se rusineze. Dac ar vrea s
asculte cuvintele mele, brbatii acestia si Iemeile acelea ar preIace n
podoab suIleteasc aurul acesta, care aduce, si brbatilor si Iemeilor, mare
vtmare. Cu podoabele acestea s-si mpodobeasc suIletul! Dup cum
trupul mpodobit cu podoabe se urteste chiar cnd e Irumos, tot asa si
suIletul ajunge nespus de Irumos, chiar de e urt, cnd e mpodobit cu ele.
As putea Ii ntrebat:
Dar cum mi pot mpodobi suIletul cu podoabe de aur?
Tot prin minile sracilor! Sracii, primind aurul, ne mpodobesc
suIletul. ncredinteaz-le lor aurul, vars-l n pntecele lor si-ti vor Iace
suIletul att de Irumos nct va atrage cu Irumusetea lui pe Mirele cel
adevrat, Care-ti va da mii de buntti. De vei atrage pe Stpnul prin
Irumusetea suIletului tu, ti se vor da toate bunttile si vei avea nespus
bogtie.
Asadar, dac vrem s ajungem plcuti lui Dumnezeu s ncetm a mai
umbla dup podoabe trupesti; s urmrim n Iiecare zi mpodobirea
suIletului, ca s atragem asupra noastr bunvointa iubitorului de oameni
Dumnezeu, ca s dobndim bunttile nespuse, cu harul si iubirea de oameni
a Domnului nostru Iisus Hristos.. (Omilii la Facere, omilia XXI, VI, n
col. PSB, vol. 21, p. 256)
,Da, de ct pedeaps nu sunt vrednici cei care tin cu orice chip s se
mbrace n mtsuri, s se grozveasc cu ele n oras, s aib pe ei haine
tesute cu Iire de aur, haine cu Iel de Iel de Ilori, iar pe Hristos nici s nu-l
vad c umbl gol, c n-are nici pinea cea de toate zilele? Cuvintele
acestea, ns sunt potrivite mai ales Iemeilor. Lor mai cu seam li-s dragi
podoabele si nebunia asta! Lor le place s se mbrace cu haine cusute cu Iire
de aur, s-si pun n jurul capului, a gtului si pe tot trupul aurrii si s se
1743
laude cu ele. Spune-mi te rog, cte pntece de sraci n-ar putea stura si cte
trupuri goale n-ar putea acoperi numai cerceii atrnati de urechi n zadar,
Ir rost si Ir nici un cstig, ci numai spre paguba si vtmarea suIletului?
(Omilii la Facere, omilia XXXVII, V, n col. PSB, vol. 22, p. 48)
,C rvna aceasta pentru mpodobirea trupului vdeste tocmai
urtenia suIletului; desItarea trupului vdeste tocmai Ioamea suIletului, iar
mbrcmintea luxoas, goliciunea lui. C nici nu-i cu putint ca cineva care
se ngrijeste de suIlet care se strduieste mult pentru mpodobirea si
nIrumusetarea lui, s se mai dea n vnt dup podoaba din aIar; dup cum
iarsi nu-i cu putint ca cineva ndrgostit de lux, de haine luxoase, de
podoabe de aur, s se ngrijeasc de suIlet. Cum va putea, oare, vedea un
astIel de om cele ce trebuie Icute sau cum va putea s se gndeasc la
lucrurile duhovnicesti, cnd este prins de cele lumesti, si, ca s spun asa,
cnd se trie pe jos si niciodat nu poate rsuIla, cnd e mpovrat cu
nenumrate sarcini de pcate? Nu pot nItisa acum cu cuvntul cte rele se
nasc de aici; e de ajuns, ns, s las pe seama cugetului celor ce se
ndeletnicesc cu ele s ne spun ei cte necazuri au n Iiecare zi de pe urma
lor! (Omilii la Facere, omilia XXXVII, V, n col. PSB, vol. 22, p. 49)
,Din podoaba cea din aIar se nasc mii si mii de rele, nu mai vorbesc
de vtmarea suIletului, de mndria, care odrsleste din ea, de dispretul
semenilor, de ngmIarea mintii, de distrugerea suIletului, de roiul de plceri
rusinoase, dar si de aceea c podoaba aceasta este usor de luat si de rutatea
slugilor si de atacul hotilor si uneltirile hulitorilor. Si poti gsi c se nasc de
aici mii si mii de rele si necontenite suprri. (Omilii la Facere, omilia
XLI, IV, n col. PSB, vol. 22, p. 87)
,Pentru c Iemeile celelalte, care se mpodobesc spre a atrage spre ele
ochii celor cu care se ntlnesc, chiar dac nu rnesc pe nimeni, si primesc
osnda cuvenit lor. A Icut Iarmece, a pregtit otrava, desi n-a dus paharul
la gura nimnui; mai bine spus, paharul l-a dus, dar nu s-a gsit nimeni ca
s-1 bea. (Omilii la Matei, omilia XVII, II, n col. PSB, vol. 23, p. 221)
,Dar dac vrei s auzi mustrri mpotriva Iemeilor, ascult pe Isaia
care le spune multe, btndu-si joc de mbrcmintea lor, de privirile lor, de
mersul lor, de hainele lor care se trsc pn jos, de picioarele lor jucuse si
de grumajii goi. Ascult-1 si pe Iericitul Pavel, care d multe legi Iemeilor si
le mustr aspru pentru mpletiturile prului, pentru podoabe si pentru multe
1744
alte asemenea lucruri (Isaia 3, 15). (Omilii la Matei, omilia XVII, III, n
col. PSB, vol. 23, p. 221)
,S ne nchipuim o Iemeie, (iubitoare de podoabe n.n.) iar brbatul
ei s se strduiasc s o ndrepte cu orice chip.
- Cum o va ndrepta?
- S nu-i interzic totul dintr-o dat, ci mai nti cele mai usoare, pe
cele la care nu tine prea mult. Dac, ns, o vei sili s svrseasc totul de la
nceput, ai pierdut totul. Nu-i lua, deci, de ndat bijuteriile de aur, ci las-i-
le s le aib si s se mpodobeasc cu ele; c acesta pare a Ii un ru mai mare
dect sulemenitul si ncondeiatul ochilor. Asadar dezbar-o mai nti de
sulemenitul si ncondeiatul ochilor, dar nu cu Irica si amenintarea, ci cu
convingerea si blndetea, cu criticile altora si cu prerea si socotinta ta.
Spune-i nencetat: Nu ti-i deloc 1rumoas 1ata cand ti-o ;opseti atata, ci-i
chiar tare urat' Si convinge-o, mai cu seam, c asta te mhneste. Dup ce
i-ai spus prerea ta, vorbeste-i si de prerea altora si spune-i c de obicei
sulimanurile urtesc, chiar pe Iemeile Irumoase, ca s-i strpesti patima. S
nu-i spui nc nimic de iad, nici de mprtia cerurilor; i-o spui de poman;
ci convinge-o c simti mai mult plcere s-ti arate neIalsiIicat opera lui
Dumnezeu. O Iemeie care-si chinuieste Iata, o ntinde, o pudreaz, nici
oamenilor nu pare Irumoas si plcut la vedere. Scoate-i boala din suIlet
mai nti cu argumente rationale si cu prerile celorlalti oameni; dup ce i-ai
muiat suIletul cu aceste cuvinte, adaug si pe cele despre iad si mprtia
cerurilor. Dac-i vorbesti o dat si nu o ndupleci, nu obosi a-i repeta a doua
oar, a treia oara si de mai multe ori aceleasi cuvinte; s n-o Iaci cu ur, ci cu
Iata vesel; uneori ntoarce-i spatele, alteori linguseste-o, mngi-o. Nu vezi
pe pictori, de cte ori dau cu pensula, de cte ori sterg pn ce Iac un portret
Irumos? S nu Iii, dar, mai ru dect ei! Dac cei care Iac portretul unui trup
si dau atta silint cu mult mai mult noi, care Iormm suIletul, trebuie s
Iolosim toat miestria. Dac vei modela bine chipul suIletului Iemeii tale,
nu vei mai vedea pocit chipul trupului ei, nici buzele nsngerate, nici gura la
Iel ca gura nrosit de snge a unui urs, nici sprncenele negre ca Iuninginea
de pe oale, nici obrajii vruiti ca peretii mormintelor. C toate acestea sunt
Iuningine, cenus, praI, semne ale celei mai mari urtenii.
(.) S suportm toate cusururile Iemeilor noastre, ca s svrsim ce
voim. Nu vezi c suportm plnsul copiilor cnd vrem s-i ntrcm si
suIerim orice numai ca s-i dezbrm de laptele mamei? Tot asa s Iacem si
cu Iemeile noastre. S ndurm toate celelalte cusururi, ca s reusim s le
dezbarm de obiceiul sulimenitului si a ncondeierii ochilor. Dup ce i-ai
ndreptat acest cusur ndreapt-te spre altul, spre podoabele de aur.
1745
Vorbeste-i tot asa, n acelasi chip, si despre acestea. Si astIel, ncetul cu
ncetul, Iormndu-ti sotia ta vei Ii un pictor minunat, un rob credincios, un
plugar priceput. Pe lng acestea, ad-i aminte si de Iemeile din vechime: de
Sarra, de Rebeca, de Iemeile Irumoase si de cele urte si arat-i c toate au
Iost la Iel de ntelepte. Lia, Iemeia patriarhului Iacov, nu era Irumoas, dar
nu s-a gndit s-si sulimeneasc chipul ci, chiar urt Iiind si nu destul de
iubit de brbatul ei, nu i-a trecut prin minte asa ceva, nu si-a stricat Iata; a
lsat-o asa cum era, pstrndu-si neschimbate trsturile Ietei; si doar Lia a
Iost crescut de pgni. Tu, ns, Iemeie credincioas, care ai cap pe Hristos,
tocmai tu strecori printre noi mestesuguri drcesti? Nu-ti aduci aminte oare
de apa sIntului botez care ti-a splat Iata, de jertIa care ti mpodobeste
buzele, de sngele care ti nroseste limba? Dac te-ai gndi la toate acestea,
orict de iubitoare de podoabe si de gteli ai Ii, n-ai ndrzni, nici n-ai suIeri
s-ti pui pe Iat, praIul si cenusa. AIl c esti unit cu Hristos si arunc
urtenia aceasta! Hristos nu Se bucur de vopselele acelea, ci caut o alt
Irumusete, de care este si tare ndrgostit, Irumusetea suIletului adic.
Aceast Irumusete ti-a poruncit si proIetul s-o ngrijesti, spunnd: Si ;a po1ti
impratul 1rumusetea ta (Ps., 44, 13). S nu ne pocim, deci Ir rost. Nici
una din operele lui Dumnezeu nu-i nedesvrsit si nici nu are nevoie de
ndreptarea ta. Nimeni n-ar ncerca s adauge ceva statuii unui mprat, dup
ce statuia a Iost nltat. ncercarea-i primejdioas si atrage cea, mai mare
pedeaps. Statuia e Icut de un om si nu-i adaugi nimic; Iata ti-i Icut de
Dumnezeu si ndrepti? Nu te gndesti la Iocul iadului? Nu te gndesti la
pustietatea suIletului? De dragul sulimenelilor ti neglijezi suIletul, c toata
grija ti-o cheltuiesti cu trupul! Dar pentru ce vorbesc de suIlet? Chiar
trupului i se ntmpl contrarul dect ceea ce te strduiesti. Uit-te numai!
Vrei s Iii Irumoas? Aceasta te Iace urt! Vrei s placi brbatului? Aceasta
mai mult l ntristeaz! Si nu numai pe el, ci i Iace si pe strini s te
brIeasc. Vrei s pari tnr? Aceasta te mbtrneste iute. Vrei s Iii
mpodobit? Aceasta te Iace de rusine! O Iemeie care umbl dup gteli si
sulimanuri Iace de rusine nu numai Iemeile de acelasi rang cu ea, ci si pe
servitoarele care o stiu cum este, si pe casnicii care o cunosc; dar mai nainte
de toti pe ea nssi. Dar pentru ce trebuie s vorbesc de toate acestea? Am
lsat la o parte tocmai pcatul cel mai grozav, c superi pe Dumnezeu, c-ti
ngropi cinstea, aprinzi Ilacra geloziei, te iei la ntrecere cu Iemeile care bat
strzile.
Gnditi-v la toate acestea, bateti-v joc de acest alai drcesc si de
aceast mestesugire diavoleasc! Deprtati de pe voi podoaba aceasta, dar
mai bine spus aceast lips de podoab! ngrijiti-v de cealalt Irumusete, de
Irumusetea din suIletele voastre, care este plcut si ngerilor, poItit de
1746
Dumnezeu si dulce sotilor vostri, ca s aveti parte si de slava aceasta
pmnteasc si de aceea ce va s Iie. (Omilii la Matei, omilia XXX, V, n
col. PSB, vol. 23, pp. 377-379)
,Jai de cei care beau ;in strecurat i se par1umea: cu cele mai de
1runte par1umuri' (Amos 6, 6). Vezi, dar, c si luxul este nvinuit? ProIetul
nvinuieste aici nu numai lcomia, ci si viata luxoas.
Tu mnnci peste msur, iar Hristos nu are nici cele de trebuint cu
care s-si ogoiasc Ioamea! Tu mnnci Ielurite dulciuri, iar El nici pine
uscat! Tu bei vin de Tasos, iar Lui, Care nseteaz, nu I-ai dat nici un pahar
cu ap rece! Tu te culci pe saltele moi si nIlorate, iar El ngheat de Irig.
(Omilii la Matei, omilia XLVIII, VI, n col. PSB, vol. 23, p. 562)
,Atta vreme ct ne mpodobim trupul e greu s ne mpodobim
suIletul. Nu e cu putint ca n acelasi timp s ne mpodobim si suIletul si
trupul. Nu e cu putint ca n acelasi timp s slujim si lui mamona si s
ascultm si de Hristos asa cum trebuie! S aruncm deci pe noi aceast
cumplit tiranie. N-ai ndura cu liniste s vezi pe unul c ti mpodobeste
casa atrnndu-i perdele de aur, dar pe tine te las s stai gol n zdrente. Si
iat, acum aceasta o Iaci tu cu tine nsuti. ti mpodobesti casa suIletului tu,
adic trupul, cu Iel de Iel de stoIe, iar suIletul l lasi s stea mbrcat n
zdrente. Nu stii c trebuie s mpodobesti mai mult pe mprat dect pe
ostas? Pentru mpodobirea ostasului se Iac stoIe de in; pentru mprat,
purpur si coroan. Tot asa si tu. mbrac-ti trupul cu o mbrcminte mai
proast, dar suIletul mbrac-ti-l cu purpur. Pune-i coroan si asaz-l n
trsur nalt si strlucitoare. Acum ns tu Iaci cu totul dimpotriv.
mpodobesti ostasul, trupul, cu Iel de Iel de podoabe, dar pe mprat,
suIletul, l lasi s se trie legat n urma patimilor celor pctoase. (Omilii
la Matei, omilia LXIX, II, n col. PSB, vol. 23, pp. 796-797)
,Spune-mi, ce Iolos ai de pe urma acestor pietre pretioase, de pe urma
hainelor tesute cu aur?
- Mi se bucur si mi se veseleste suIletul de ele!
- Eu te-am ntrebat de Iolos, iar tu mi-ai vorbit de pagub. Nimic nu
este mai pgubitor ca a te interesa de bijuterii de aur, a te bucura de ele si a-
ti lipi inima de ele. Robia aceasta cumplit ajunge si mai amar cnd ti Iace
plcut robia. De care Iapt duhovniceasc se va ngriji vreodat cum
trebuie, cnd va nesocoti grijile lumesti cum se cuvine, o Iemeie care
socoteste c merit s se bucure cnd e legat cu aur? Cel care se bucur c
st n nchisoare nu va voi niciodat s scape de nchisoare. Tot asa si Iemeia
1747
aceasta; ca un prizonier de rzboi, robit de aceast poIt rea, nu va suIeri s
aud cu dorul si rvna cuvenit vorbindu-i-se de cele duhovnicesti si nici nu
va Iace vreo Iapt bun. Care, dar, ti este Iolosul de pe urma podoabei
acesteia, de pe urma acestei moliciuni?
- mi Iac plcere bijuteriile!
- Iarsi mi-ai vorbit de pagub si de pierzare!
- Dar m cinstesc mult cei ce m vd.
- Si ce-i cu asta? O alt pricin de stricciune, care te Iace cnd
nIumurat, cnd obraznic. Haide dar, ngduie-mi s-ti art eu pagubele,
o dat ce tu nu mi-ai spus Iolosul.
Care sunt, dar, pagubele ce ti le aduc bijuteriile? Grija e mai mare
dect plcerea. Din pricina asta multi din cei ce te vd - negresit din cei
legati de pmnt - se bucur mai mult dect tine, care porti aurul si
bijuteriile. Tu te mpodobesti cu podoabe care-ti aduc griji; aceia si
desIteaz privirile Ir s aib vreo grij. O alt grij apoi. Esti umilit si
invidiat de toti. Vecinele si prietenele, piscate de invidie, se narmeaz
mpotriva brbatilor lor si dezlntuie mpotriva ta rzboaie cumplite. Pe
lng aceste pagube, altele: ti cheltuiesti tot timpul liber si toat grija cu
gtelile; nu te lipesti cu toat inima de Iaptele cele duhovnicesti; esti plin de
nIumurare, de obrznicie si slav desart; esti legat strns de pmnt, ti se
taie aripile si, n loc de vultur, ajungi cine si porc. ncetnd de a te mai uita
si a zbura la cer, cauti n jos ca porcii; si, cotrobind prin gurile pmntului
dup aur, suIletul tu si pierde brbtia si libertatea.
Spui c-si ntorc oamenii privirile spre tine cnd te arti n oras? Dar
tocmai pentru asta n-ar trebui s porti aur c s nu ajungi spectacol de teatru,
ca s nu deschizi gura tuturor brIitorilor. Nici unul din cei ce-si ntorc
privirile spre tine nu te admir, ci-si bat joc de tine c-ti plac podoabele, c
esti o nIumurat, c esti o Iemeie vanitoas. Dac te duci la biseric, nu
pleci de acolo Ir vreun Iolos suIletesc, ci cu mii si mii de cuvinte de
batjocur, de ocri si de blesteme, nu numai de la cei care te vd, ci si de la
proIet. Isaia, cel cu mare glas, ndat ce te vede strig: cestea :ice Domnul
ctre 1etele cele ingam1ate ale Sionului. !entru c au umblat cu grumafii
ridicati, pentru c au 1cut cu ochiul, pentru c-i tarsc hainele cu pitul
picioarelor, pentru c foac din picioare, Domnul ;a de:;eli podoaba lor i
in locul mirosului celui plcut ;a 1i pra1 i in loc de brau se ;or incinge cu
1unie (Isaia 3, 15, 23). De acestea vei avea parte si tu n loc de podoab. C
aceste cuvinte n-au Iost spuse numai pentru Ietele Sionului, ci oricrei Iemei
care Iace ca ele. mpreun cu proIetul Isaia st acuzator si Pavel, spunnd lui
Timotei s porunceasc Iemeilor s nu se impodobeasc cu impletituri de
pr sau cu aur sau cu mrgritare sau cu haine scumpe (I Tim., 2, 9). Deci,
1748
n orice mprejurare, ti este vtmtoare purtarea de bijuterii; dar mai cu
seam cnd te duci la biseric, cnd treci printre sraci. Dac ai cuta s te
nvinuiesti amarnic pe tine nsti, n-ai putea-o Iace mai bine dect
mbrcndu-te cu astIel de haine si podoabe, semn de cruzime si neomenie.
Gndeste-te cte stomacuri Ilmnde lasi cu podoabele acestea, cte
trupuri dezbrcate, cu luxul acesta drcesc! Cu mult mai bine ar Ii s
hrnesti suIletele celor Ilmnzi dect s-ti guresti loburile urechilor si s
atrni de urechi, degeaba si Ir rost, hrana a mii si mii de sraci. Este, oare,
o slav s Iii bogat? Este, oare, o laud s porti pe tine bijuterii de aur? Chiar
dac podoabele acestea ar Ii cstigate prin munc cinstit, totusi vina ta este
nespus de mare; gndeste-te ns ct de covrsitoare este atunci cnd sunt
cstigate cu necinste si nedreptate! Spui c-ti sunt dragi laudele si slava?
Dezbrac aceasta podoab plin de batjocur si toti te vor admira si te vei
bucura si de slav si de plcere curat; asa ns esti batjocorit si-ti pregtesti
cu ele multe prilejuri de suprri. Dac pierzi vreuna din ele gndeste-te cte
necazuri ti pricinuiesti! Cte slujnice nu-s btute, cti oameni nu sunt
necjiti, cti nu sunt arestati, cti nu sunt ntemnitati! Din pricina podoabelor
acestora, judecti, anchete, mii si mii de blesteme si nvinuiri; Iemeia este
blestemat si nvinuit de brbat, Brbatul, de prieteni, iar suIletul, de el
nsusi.
- Dar bijuteriile nu se pierd!
- Tocmai acest lucru nu este usor! Dar chiar dac le-ai Ieri totdeauna
de pierdere si asa pstrate dau mult btaie de cap, mult grija si scrb si nici
un cstig. Ce venit aduc ele n cas? Ce Iolos celei ce le poart? Nici un
Iolos, ci mult urtenie si nvinuiri din toate prtile. Cum vei putea sruta si
cuprinde picioarele lui Hristos cnd esti mpopotonat asa? Hristos si
ntoarce Iata de la aceast podoab. De aceea a primit s Se nasc n casa
teslarului; dar, mai bine spus, nici n casa aceea, ci ntr-o colib si ntr-o
iesle. Cum vei putea s-L vezi pe el, cnd nu ai Irumusetea cea poItit de El,
cnd nu porti podoaba plcut Lui, ci una urt de El? Cnd te apropii de El,
nu trebuie s Iii mpodobit cu astIel de haine ci mbrcat cu virtute.
Gndeste-te ce este n deIinitiv aurul? Nimic altceva dect pmnt si
cenus. (Omilii la Matei, omilia LXXXIX, III, n col. PSB, vol. 23, pp.
995-997)
,Din pricina aceasta miile si miile de pcate, din pricina aceasta
brbatii ajung niste desIrnati, pentru c voi, Iemeile, nu-i Iaceti s triasc
crestineste, nu-i Iaceti s IilozoIeze, ci-i nvtati s le plac podoabele cu
care se mpodobesc Iemeile stricate; din pricina aceasta si cad repede n
bratele desIrului. Dar dac i-ati nvata s dispretuiasc astIel de podoabe si
1749
s le Iac bucurie castitatea, evlavia si smerenia, n-ar Ii prinsi cu atta
usurint n ghearele desIrului. Poate s se mpodobeasc asa desIrnatele!
Ba, chiar mai mult dect atta, dar nu pentru brbatii vostri!
Obisnuiti, dar, pe brbatii vostri s le plac podoaba aceasta
duhovniceasc, pe care n-o pot vedea la desIrnate. M ntrebi cum l poti
Iace pe brbatul tu s capete acest obicei? ndeprteaz de la tine gtelile si
giuvaericalele si pune-ti podoaba cea duhovniceasc. Asa ti vei Ieri brbatul
de orice pericol, iar tu vei Ii pretuit. Dumnezeu te va milui, toti oamenii te
vor admira si vei avea parte si de bunttile cele viitoare. (Omilii la Matei,
omilia LXXXIX, IV, n col. PSB, vol. 23, p. 998)
,Doresc s v mpodobiti cu aceste vesminte adevrate pe care le
prescrie SIntul Pavel: Nu din pr impletit sau din aur sau din mrgritare
sau din ;eminte de mult pret, ci din 1apte bune precum se cu;ine unor 1emei
care se 1ac mrturie de e;la;ie (I Tim., 2, 9-10). (.) Nici un om simtit, nici
un om care stie s-si judece n mod sntos lucrurile, nu va iubi si nu va
luda o Iemeie ncrcat cu podoabe... (Comentar la E;anghelia de la Ioan,
omilia LXI, 4, p. 312)
,S mpodobiti interiorul vostru! Aceste coliere, Iaceti-le pentru mai
bun Iolos, ca ele s slujeasc la mpodobirea suIletului vostru. Podoabele pe
care le puneti pe trupul vostru nu-i Iolosesc la nimic, nici pentru sntate,
nici pentru Irumusete, dac el este negru, ele nu-l vor albi, dac este lenes,
ele nu-l vor Iace Irumos. Dar dac veti mbrca suIletul vostru, din negru
cum era, el va deveni imediat alb; din greu si urt, l veti Iace Irumos si
plcut. Nu sunt eu acesta care vi le spun acestea, ci Domnul: Cand pcatele
;oastre ;or 1i ca i purpura, le ;oi albi ca :pada (Is., 1, 18) si nc: dati
milostenie i toate lucrurile ; ;or 1i curate (Lc., 11,41)
Dac voi sunteti n aceste dispozitii bune, nu v veti Iace Irumosi
numai pe voi nsiv, ci l veti Iace Irumos si pe sotul vostru. Cnd veti prsi
luxul, el nu se va mai gndi s Iac cumprturi mari, atunci el va pierde
aceast invidie pe care o avea de a aduna si va Ii mai ndemnat s Iac
milostenie si l veti putea sItui s Iac ceea ce este plcut. Dar acum nu
aveti puterea. Veti avea rvna si graba s-i ndemnati pe sotii vostri s Iac
milostenie, voi care v consumati cea mai mare parte din bogtii ca s v
mpodobiti trupul vostru? Prsiti acest Iast, ncetati de a mai purta haine
mpodobite cu aur si atunci veti putea vorbi cu ndrzneal despre milostenie
ctre sotul vostru. Si chiar cnd nu veti cstiga nimic, veti avea mngiere c
ati Icut tot ceea ce trebuia s Iaceti din partea voastr.
1750
Dar, ce zic eu? Este imposibil ca s nu-l miscati, atunci cnd l veti
constrnge cu exemplul: Cci, ce tii tu 1emeie de-ti ;ei mantui brbatul
tu? (I Cor., 7, 16). Dac veti continua s triti n acest Iel veti avea de dat
seam lui Dumnezeu, si pentru voi si pentru el; la Iel, dac renuntati la
aceast mpodobire zadarnic, veti obtine o cunun dubl, veti Ii mpodobit
si umplut de slav cu sotul vostru, n veci nesIrsiti si v veti bucura de
bunurile vesnice. (Comentar la E;anghelia de la Ioan, omilia LXIX, 3, pp.
354-355)
,AIl acum care este adevrata podoab a unei Iemei: este acea
podoab care nu st pe trup, nu nIsoar trupul, ci mpodobeste suIletul;
acea podoab care nu se leapd niciodat, care nu se strnge n lad, ci este
hotrt mai dinainte s stea n cer. (Omilii la Epistola ctre Romani a
S1antului postol !a;el, omilia XXX, p. 530)
,Calc n picioare mndria de Iat, calc si podoabele hainelor, si
luxul aurriilor, si ungerea cu mirodenii, si dup ce pe toate acestea le vei
rupe si le vei Irma, vei lsa ca trupul s pseasc cu rnduial, si toat
ngrijirea ce o ai acum de trup vei ndrepta-o spre suIlet. Cu alte cuvinte,
aprinde-te de dorul cerului, si n acea parte ndreapt-ti cugetul! Dac vei
preIera o astIel de dragoste, apoi singur vei vedea mocirla si glodul n care
ai stat pn atunci, si vei rde de toate cele iubite si admirate acum de cei
mai multi. Nici c se poate ca o Iemeie mpodobit cu cele duhovnicesti s
umble dup astIel de lucruri de rs. Asadar, aruncnd de la tine toate acestea,
care sunt ale Iemeilor de rnd, ale acelor din orchestr, ale acelor ce cnt cu
naiul si cu Iluierul, mbrc-te cu ntelepciunea, cu ospitalitatea, cu protectia
sIintilor, cu evlavia si cu rugciunea cea nencetat. Acestea sunt cu mult
mai bune dect hainele aurite, sunt cu mult mai cinstite dect pietrele cele
pretioase si dect mrgelele de la gt; acestea te Iac de a Ii cinstit si de
oameni, iar de la Dumnezeu ti aduc o mare rsplat. Aceasta este podoaba
Bisericii, pe cnd aceea este a teatrelor. Aceast podoab este vrednic de
ceruri, iar aceea este vrednic de cai si catri. Aceea se pune si pe trupurile
moarte, pe cnd aceasta strluceste numai ntr-un suIlet bun, n care
locuieste Hristos. S ne agonisim deci aceast podoab, ca astIel s cntm
si noi si s multumim lui Hristos. (Omilii la Epistola ctre Romani a
S1antului postol !a;el, omilia XXX, pp. 532-533)
,,Pe muierile acelea ce se mpodobesc pentru a curvi, oare nu le vei
crede c se mpreun cu diavolul? Si cine va gri mpotriva acestui cuvnt?
1751
Iar dac cineva ar gri mpotriv, apoi atunci s dezveleasc suIletul unei
astIel de muieri, si va vedea numaidect pe acel viclean drac cum o
stpneste.
Greu este, iubitilor, greu de tot, dac nu cumva chiar cu neputint, ca
Iiind trupul mpodobit astIel, s Iie n acelasi timp si suIletul mpodobit, ci
trebuint este a Ii unul deIimat, ct vreme ce ne ngrijim de cellalt;
Iiindc a ne ngriji de amndou deodat si a le mpodobi, nu st n Iirea
acestora. (Comentariile sau Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni,
omilia XVIII, pp. 183-184)
,Sexul Iemeiesc este iubitor de podoabe, si tocmai aici este deIectul
cel mare al lor. (Comentariile sau Explicarea Epistolei ctre E1eseni,
omilia XIII, p. 136)
,Nu condamn atta pe Iemeia care se gndeste numai la colanul ei cel
aurit, pe ct condamn pe brbatul, care se gndeste cum s-si mbrace Iemeia
cu haine aurite. AstIel c si n aceast privint, voi brbatilor sunteti
vinovatii. Voi sunteti care puneti scnteia, si tot voi care aprindeti Iocul. De
altIel nici nu e att de mare pcat pentru Iemei, pe ct e pentru brbati. Tu ai
Iost ornduit de Dumnezeu ca s dirijezi si s administrezi pe Iemeie, peste
tot locul tu pretinzi a avea ntietatea; deci arat si n aceasta, c nici un
cuvnt nu-ti iese din gur cu privire la luxul dorit de ea. (Comentariile sau
Explicarea Epistolei ctre E1eseni, omilia XIII, p. 136)
,Spune-mi, cnd acele pietre pretioase cad jos si se pierd, oare nu-i
aceasta o pagub? Cnd ele atrag asupra stpnei invidia, din partea unora, si
curse din partea altora, oare nu-i aceasta o pagub? Cnd acele podoabe nu
Iolosesc cu nimic pe cea care le are, ci, dimpotriv, att privirile celor
invidiosi si le atrage atentia tlharilor, atunci, nu spre pagub i sunt acele
lucruri? Cnd brbatul ar putea ntreprinde ceva ce i-ar aduce Iolos cu banii
pe care i-a cheltuit pe acele bijuterii, dar cu toate acestea, nu poate, din
pricina luxului ce-o stpneste pe Iemeia sa, ci de mai multe ori este silit s
renunte chiar la cele necesare numai si numai pentru ca ea s se
mpodobeasc cu aur, oare acest Iapt nu-i este spre pagub? (Omilii la
Epistola ctre Filipeni, omilia a XI-a, p. 199)
,Spune-mi, pentru ce ntr-o cas, Iie ea si cea mai bun, s se gseasc
o multime de coloane, statuete Irumoase si aur mprstiat pe pereti Ir nici
1752
un rost. Aceasta nu e nimic altceva dect dovada prostiei si a unei mndrii
nejustiIicate. (.)
Ai vzut asadar c acest Iapt nu-i dect pagub? Ai vzut ct de prisos
este si Ir nici o justiIicare? Dac nu ndeplineste vreo necesitate si nici
vreo multumire deosebit, deoarece, o dat cu trecerea timpului, devine
Ioarte neplcut, atunci nu e nimic altceva dect pagub. Dar slava desart
care te stpneste nu te las s vezi toate aceste lucruri. (Omilii la Epistola
ctre Filipeni, omilia a XI-a, p. 200)
,Totdeauna cele naturale sunt mai plcute dect cele ce sunt
nenaturale. (Comentariile sau Explicarea Epistolei ctre Coloseni, omilia
VI, p. 86)
,Ei bine, cnd tu porti pe trup aurrii iar altul se prpdeste de srcie,
cnd tu te nIsori cu atta aur ca s te bucuri de o slav desart, iar un altul
nu are nici ce mnca, oare prin aceasta nu strngi lantul pcatelor? nIsoar-
te cu Hristos, nu cu aur! Unde este Hristos acolo nu este mamona, iar unde
este mamona, acolo Hristos nu are ce cuta. Nu voiesti a te nIsura cu
mpratul a toate? Dac ti-ar da cineva purpur si diadem mprteasc,
oare nu ai primi acestea naintea aurului? Eu ns nu-ti dau tie diademe
mprtesti, ci pe nsusi mpratul. Si cum este cu putint a se nIsura
cineva cu Hristos? Ascult pe Pavel ce spune: Cati in Hristos ;-ati bote:at,
in Hristos ;-ati imbrcat (Gal., 3, 27). Si ascult apoi sItuire apostolic:
Iar purtarea de grif a trupului s nu o 1aceti spre po1te (Rm., 13, 14).
AstIel se mbrac cineva cu Hristos, cnd el nu se ngrijeste de poItele
trupului. Dac tu te mbraci cu Hristos, si demonii se vor teme de tine, iar
dac te mbraci cu aur, si oamenii te vor ridiculiza, pe cnd, dac te mbraci
cu Hristos si oamenii te vor cinsti si se vor sIii de tine. Voiesti s te Iaci
plcut si Irumoas? Multumeste-te cu ceea ce ti-a dat Creatorul! De ce
introduci aurrii ca si cum ai ndrepta ceea ce a Icut Creatorul? Voiesti a
prea Irumoas? mbrac-te cu milostenia, mbrac-te cu Iilantropia,
mbrac-te cu ntelepciunea si cu netruIia. Acestea sunt mai pretuite si mai
cinstite dect aurul. Acestea Iac si pe cea plcut mai Irumoas, acestea Iac
si pe cea urt mai Irumoas si plcut. (Comentariile sau Explicarea
Epistolei ctre Coloseni, omilia X, pp. 125-126)
,Cnd tu Iemeie te mpodobesti mai mult, s stii c ai devenit mai
slut dect dac ai Ii goal, cci te-ai dezbrcat de podoaba cea mai de
seam, care este prudenta si ntelepciunea. Si Eva era goal, dar cnd s-a
mbrcat atunci era mai slut. Cnd ea era goal de haine, era mpodobit de
1753
slava lui Dumnezeu, iar cnd s-a mbrcat cu haina pcatului, atunci s-a
Icut slut. Si tu cnd mbraci hain scump, dovedind prin aceasta iubirea
ta de podoabe, te arti mult mai slut. (Comentariile sau Explicarea
Epistolei ctre Coloseni, omilia X, p. 126)
,Voiesti poate a-ti crlionta prul ca s pari Irumoas? Adu-ti aminte
de halul de necurtenie n care se gsea Pavel prin temnite, si te vei aprinde
de Irumusetea aceea, iar pe aceasta o vei considera de cea mai nesuIerit
putoare, si atunci vei oIta din adncul inimii tale dorind legturile lui Pavel.
Voiesti a-ti sulemeni Iata si a-ti vopsi sprncenele si altele de acest Iel?
Cuget la lacrimile lui Pavel, cum el n timp de trei ani, zi si noapte, n-a
ncetat de a plnge. Cu aceast podoab nIrumuseteaz-ti obrajii, cci aceste
lacrimi te vor Iace mai strlucit. Eu nu spun ca tu s versi lacrimi pentru
pcatele altora, ca Pavel desi as dori si aceasta -, cci poate e mai presus de
tine; dar te ndemn ca s Iaci aceasta mcar pentru propriile tale pcate.
(Comentariile sau Explicarea Epistolei ctre Coloseni, omilia XII, p. 145)
,Femeia nteleapt este cu mult mai respectat pentru prudenta si
demnitatea ei, dect pentru aurriile de pe trup. (Comentariile sau
Explicarea Epistolei I ctre Tesaloniceni, omilia VI, n vol. Comentariile
sau Explicarea Epistolei ctre Coloseni, I i II Tesaloniceni, p. 227)
,De ce mirosi a parIum, o, Iemeie, n timp ce trupul tu pe dinuntru
este plin de necurtii?! De ce cheltuiesti pentru un lucru mputit? E ca si cum
ar turna cineva mir n mlastin, sau balsam ntr-o crmid gurit. Dac
voiesti mir, sunt aromate cu care ai putea s-ti ungi suIletul, nu din Arabia,
nu din Etiopia, nici din Persia, ci chiar din cer coborte, cumprate nu cu
aur, ci cu intentie bun si credint sincer.
Pe acest mir cumpr-l, al crui miros poate umple lumea ntreag.
Acest mir l revrsau dintr-nsii apostolii, dup cum zice: pentru c suntem
lui Dumne:eu bun mireasm a lui Hristos intre cei care se mantuiesc i
intre cei ce pier, unora, adic, mireasm a mortii spre moarte, iar altora
mireasm a ;ietii spre ;iat (II Corinteni 2, 15 16) Si ce vrea s zic prin
aceasta? C si porcul, se zice, se suIoc de mirosul cel plcut al mirurilor. Si
nu numai trupul apostolilor, ci chiar si hainele lor, slobozeau din ele miros
duhovnicesc. Hainele lui Pavel, asa de plcut mir revrsau din ele, nct si pe
demoni i alunga. Mirosul acesta, cu ct era mai Iolositor dect acela al
Ilorilor, dect acela scos din coaja scortisoarei? Si oare, nu era mai plcut
acesta dect acela al smirnei? C dac alung pn si pe demoni, apoi ce n-ar
Ii Icut? (Talcuiri la Epistola intai ctre Timotei, omilia a II-a, pp. 32-33)
1754
,Cci, spune-mi: de ce introduci de la tine n Iptura lui Dumnezeu
cea desvrsit? Nu-ti este de ajuns ceea ce a Icut Dumnezeu; ci ca un mai
bun arhitect ncerci s ndrepti si s dregi lucrul Su, te mpopotonezi si
batjocoresti pe Creator, ca astIel s atragi la sine-ti multi admiratori. Dar ce
s 1ac, zici tu, cci nici eu nu ;oiesc ci sunt silit a 1ace acestea pentru
brbatul meu. Nu se poate s Iii iubit de altii, dac tu nu voiesti. Dumnezeu
te-a Icut Irumoas, ca si prin aceasta El s Iie admirat, iar nu batjocorit.
Deci nu-L rsplti cu astIel de daruri, ci cu ntelepciune si cumptare.
Dumnezeu te-a Icut Irumoas ca astIel s-ti nmultesti si sporesti
cumptarea. (Talcuiri la Epistola intai ctre Timotei, omilia a IV-a, p. 53)
,Dumnezeu te-a Icut Irumoas? Apoi de ce atunci te slutesti pe tine?
Dup cum o statuie de aur ar mnji-o cineva cu noroi din mocirl, tot asa Iac
si Iemeile care ntrebuinteaz sulimanuri pe Ietele lor. Presari singur pe tine
nsuti pmnt, Iemeie, uneori pmnt de culoarea rosie, alteori alb. Dar, zici
tu, cele slute, cu drept cu;ant c 1ac aa. Dar oare de ce, spune-mi! Dac
pentru a-si acoperi slutenia, atunci Iac ceva prostesc; cnd ceea ce este
natural a Iost biruit de ceea ce este artiIicial? Cu ce poate slutenia s
ntristeze pe cineva cnd, acela nu are alt deIect? S nu lau:i pe om pentru
1rumusetea lui i s nu te scarbeti de om pentru chipul (1ata lui
(ntelepciunea lui Isus Sirah 11, 2). Pe Dumnezeu s-L admiri si s-L lauzi
ca pe cel mai eminent mestesugar, iar pe acela deloc, cci Irumusetea ce o
are nu este proprietatea lui.
De altIel, ce cstig ai de la Irumusete? Nici unul, ci lupte mai multe,
brIe mai multe, bnuieli mai multe. Pe aceea care nu este Irumoas nici nu
ar bnui-o cineva, pe cnd pentru aceea care mai ntrebuinteaz si
sulimanuri, si podoabe multe pe ea, imediat lumea si Iace o idee rea de ea,
si brbatul ei convietuieste cu bnuial ce poate Ii mai grozav? El nu se
bucur de atta plcere din privirea Irumusetii ei pe ct ntristare are din
pricina bnuielilor. Aceea n curnd se oIileste din pricina sulimanurilor,
cptndu-si o nItisare de molesire, de desntare, de desIrnare, si chiar
suIletul ei devine grosolan, si plin de cea mai mare si mai total lips de
rusine, Iiindc Irumusetea de Ielul acesta preIer aceste Iemei. Pe cnd pe
cealalt nu o vom gsi niciodat n halul acesta, si nici nu va avea cine s se
repead asupra ei, ca niste cini, ci ntocmai ca si o mielusea, ea paste n
liniste, nesuprnd-o nici un lup si nerepezindu-se asupra ei, cci lng ea st
pstorul. Nu este nici un avantaj mai mult dac una este Irumoas, iar alta
nu; avantajul este c aceea chiar Irumoas Iiind s nu desIrneze, iar cealalt
1755
s nu Iie rea. (Talcuiri la Epistola intai ctre Timotei, omilia a IV-a, pp. 54-
55)
,S nu ne mpodobim trupul, Iiindc aceast grij este de prisos si
prosteasc. S nu nvtm pe brbati s iubeasc numai Iata; cci dac tu esti
mpodobit n asa Iel, uitndu-se la Iata ta, iute va Ii atras spre desIrnare;
iar dac tu l vei nvta s iubeasc purtarea Iemeii si podoaba suIletului ei,
el nu va desIrna cu usurint, cci nici nu va gsi unele ca acestea la o
deIrnat, ci din contr. S nu-l deprinzi a se lsa s Iie stpnit de rs sau de
mbrcmintea sumar, ca nu cumva otrava s se ndrepte contra ta. nvat-l
s se bucure totdeauna de cumptare, si vei putea Iace acest lucru, dac si
nItisarea ta va Ii la Iel, Iiindc dac tu esti ngmIat si mbrcat sumar,
cum vei putea scoate din gur vorbe demne si cuviincioase? Si cine oare nu
va rde de tine si nu te va lua n btaie de joc? (Talcuiri la Epistola intai
ctre Timotei, omilia a IV-a, pp. 56-57)
,Nu cstigm nimic de ne mpodobim trupul cu haine de aur, ba,
dimpotriv, atragem asupra noastr o multime de brIitori. (Omilie de
laud la S1anta Mucenit !elaghia cea din ntiohia, III, n vol. !redici
la srbtori imprteti i cu;antri de laud la s1inti, p. 367)
,Totusi, s presupunem c luxul acesta este ngduit si c nici Pavel,
nici vreun alt proIet n-au urt pe Iemeile luxoase. Spune-mi, ce Iolos aduce
multimea bijuteriilor? Nici unul! N-aduce dect invidie, grij si cumplit
Iric. Femeile care au bijuterii nu sunt Irmntate de griji numai cnd le
ascund n Iundul scrinului, nici numai cnd se nnopteaz, ci si cnd le
poart, cnd e zi, si atunci sunt cuprinse de aceleasi nelinisti, daca nu si mai
mari. n bi si n biserici vin Iemei cu gndul de a Iura astIel de podoabe.
Adeseori ns, chiar Ir aceste hoate, Iemeile mpodobite cu multe bijuterii,
mpinse si nghesuite de multime, nici nu simt cnd le cade una dintre ele. n
acest chip multe Iemei si-au pierdut bijuteriile lor; altele nc si-au pierdut
coliere btute n pietre scumpe, cu mult mai de pret dect simplele bijuterii,
desIcndu-li-se de la gt si cznd jos.
S presupunem ns c nu se tem c-si vor pierde sau c li se vor Iura
bijuteriile. S lsm Ia o parte si aceast grij. Te ntreb iarsi: Ce Iolos au
de pe urma lor?
- O vede lumea si o admir, mi s-ar putea rspunde.
- Da, e drept, lumea admir, dar n-o admir pe ea, ci podoabele de pe
ea: pe ea, dimpotriv, adeseori o brIeste lumea c se mpodobeste cu ele
Ir s le merite. Dac Iemeia e Irumoas, bijuteriile i pun n umbr
1756
Irumusetea ei Iireasc; prea mult podoab nu ngduie s i se vad
Irumusetea, deoarece i acoper cea mai mare parte a chipului. Dac e urt
si neplcut la chip, bijuteriile o Iac si mai urt. Urtenia lsat singur
apare asa cum este, dac ns pui lng un chip urt strlucirea pietrelor
scumpe si Irumusetea unui alt obiect, atunci urtenia se mreste si mai mult.
Culoarea neagr a trupului pare si mai neagr cnd este pus alturi de
strlucirea mrgritarului, care strluceste si n ntuneric, iar nIloriturile
hainelor Iac si mai vdit urtenia chipului; aceasta pentru motivul c un
chip urt nu mai este privit de cei din jur n el nsusi, ci prin comparatie cu
podoabele acelea nespus de Irumoase, Icute de mn omeneasc. Din
pricina aceasta si urtenia este mai mare. Aurul tesut n haine si multa
S-ar putea să vă placă și
- Sfantul Ioan Gura de Aur, Cuvântări Împotriva Anomeilor Către IudeiDocument215 paginiSfantul Ioan Gura de Aur, Cuvântări Împotriva Anomeilor Către Iudeichifuclaudiu100% (2)
- Ignatie Briancianinov - Predici La Triod Si Penticostar PDFDocument83 paginiIgnatie Briancianinov - Predici La Triod Si Penticostar PDFdevenireÎncă nu există evaluări
- Despre Soartă Şi Providenţă Şi Alte OmiliiDocument160 paginiDespre Soartă Şi Providenţă Şi Alte OmiliiApsinthos100% (12)
- Sfantul Ioan Gura de Aur, Despre Marginita Putere A Diavolului, Despre Cainta, Despre Necazuri Si Despre Biruirea TineretiiDocument124 paginiSfantul Ioan Gura de Aur, Despre Marginita Putere A Diavolului, Despre Cainta, Despre Necazuri Si Despre Biruirea Tineretiichifuclaudiu100% (3)
- (Pr. Dumitru Staniloae Chipul Nemuritor... Vol.1Document214 pagini(Pr. Dumitru Staniloae Chipul Nemuritor... Vol.1GabrielmmÎncă nu există evaluări
- 125 SF Cuv Maxim MărturisitorulDocument400 pagini125 SF Cuv Maxim Mărturisitorulaniela100% (2)
- Sfantul Vasile Cel Mare Omilii La PsalmiDocument558 paginiSfantul Vasile Cel Mare Omilii La PsalmiCVFM100% (6)
- Sf. Atanasie Cel Mare, Omilii DuhovnicestiDocument88 paginiSf. Atanasie Cel Mare, Omilii DuhovnicestiA T100% (3)
- Dumitru Staniloae - Sfanta Treime Sau La Inceput A Fost IubireaDocument116 paginiDumitru Staniloae - Sfanta Treime Sau La Inceput A Fost Iubireamykk100% (7)
- SF Teofilact Al Bulgariei - Talcuire Ev MateiDocument489 paginiSF Teofilact Al Bulgariei - Talcuire Ev Mateibobocel_oana88% (17)
- Ne Vorbeste Parintele Serafim Rose ScrisoriDocument150 paginiNe Vorbeste Parintele Serafim Rose ScrisoriLoredana Ionescu100% (4)
- Sf. Ioan Gura de Aur Predici La Duminici Si SărbătoriDocument199 paginiSf. Ioan Gura de Aur Predici La Duminici Si SărbătoriApsinthos100% (16)
- Taina Marturisirii PR GaleriuDocument9 paginiTaina Marturisirii PR Galeriusaulbarbascurta100% (1)
- (Serafim Rose) Scrisori MisionareDocument367 pagini(Serafim Rose) Scrisori MisionareMihai1990100% (3)
- Alexander Schmemann Pentru Viata LumiiDocument97 paginiAlexander Schmemann Pentru Viata LumiiAdrian German100% (1)
- Sfântul Serafim de SarovDocument43 paginiSfântul Serafim de Sarovdanrotar100% (3)
- Coroana Staretului: Viata si minunile Sfantului Gavriil Georgianul, marturisitor si nebun pentru HristosDe la EverandCoroana Staretului: Viata si minunile Sfantului Gavriil Georgianul, marturisitor si nebun pentru HristosEvaluare: 5 din 5 stele5/5 (3)
- Rugaciuni pe malul laculuiDe la EverandRugaciuni pe malul laculuiEvaluare: 3.5 din 5 stele3.5/5 (2)
- Maxime și cugetări filocaliceDe la EverandMaxime și cugetări filocaliceEvaluare: 5 din 5 stele5/5 (2)
- Pace si bucurie in Duhul SfantDe la EverandPace si bucurie in Duhul SfantEvaluare: 4 din 5 stele4/5 (1)
- Toata viata noastra lui Hristos Dumnezeu sa o damDe la EverandToata viata noastra lui Hristos Dumnezeu sa o damEvaluare: 5 din 5 stele5/5 (1)
- Viata duhovniceasca a crestinului ortodoxDe la EverandViata duhovniceasca a crestinului ortodoxEvaluare: 5 din 5 stele5/5 (3)
- Kalist Monahul: Ucenic al Sfantului Nicolae VelimiroviciDe la EverandKalist Monahul: Ucenic al Sfantului Nicolae VelimiroviciEvaluare: 5 din 5 stele5/5 (7)
- Sfântul Nichifor Leprosul, Făcătorul de minuniDe la EverandSfântul Nichifor Leprosul, Făcătorul de minuniEvaluare: 4.5 din 5 stele4.5/5 (2)
- Sfârșitul omului cules din sfintele scripturiDe la EverandSfârșitul omului cules din sfintele scripturiEvaluare: 5 din 5 stele5/5 (1)
- Sfinți martiri și mărturisitori români din secolul XXDe la EverandSfinți martiri și mărturisitori români din secolul XXEvaluare: 5 din 5 stele5/5 (3)
- Povești Și Nuvele-1984 79 Balade Populare RomanestiDocument338 paginiPovești Și Nuvele-1984 79 Balade Populare RomanestiRaluca50% (4)
- Graiul Aromanilor Farseroti Din Dobrogea1582056384191Document228 paginiGraiul Aromanilor Farseroti Din Dobrogea1582056384191mcaracoteaÎncă nu există evaluări
- Ligia Barzu Istoria Orientului AnticDocument181 paginiLigia Barzu Istoria Orientului Anticale082667% (3)
- Pages From Doxologia - Veronica Olariu Biblia de La Sankt Petersburg 1819 PDFDocument13 paginiPages From Doxologia - Veronica Olariu Biblia de La Sankt Petersburg 1819 PDFSerban Sabin CiubotariuÎncă nu există evaluări
- Arta Supravietuirii PDFDocument212 paginiArta Supravietuirii PDFSava Cezar100% (4)
- Arta Supravietuirii PDFDocument212 paginiArta Supravietuirii PDFSava CezarÎncă nu există evaluări
- Daniel Vol1Document256 paginiDaniel Vol1loredanasim100% (1)
- Conventia Comentata R. ChiritaDocument84 paginiConventia Comentata R. ChiritaPetru MoldovanÎncă nu există evaluări
- Som Maire Enceinte Sis Tros 2018Document3 paginiSom Maire Enceinte Sis Tros 2018Enache IonelÎncă nu există evaluări
- Impaduriri IDocument66 paginiImpaduriri IDani CiorogariuÎncă nu există evaluări
- Resedintele Boieresti Din Tara Romaneasca Si Moldova in Secolele XIV-XVI - Cristian N. ApetreiDocument417 paginiResedintele Boieresti Din Tara Romaneasca Si Moldova in Secolele XIV-XVI - Cristian N. ApetreiMihaela RalucaÎncă nu există evaluări
- Prezentare Generala A MathCad-UluiDocument86 paginiPrezentare Generala A MathCad-UluiCașu Sergiu100% (1)
- Tarot CombinacionesDocument242 paginiTarot CombinacionesCarmen PopaÎncă nu există evaluări
- Drept Civil Persoanele Nicolae Rizoiu Ilie Bicu Cuprins PDFDocument15 paginiDrept Civil Persoanele Nicolae Rizoiu Ilie Bicu Cuprins PDFDiana TofanÎncă nu există evaluări
- Planul AstralDocument3 paginiPlanul AstralMicka Michutza100% (1)
- Lucrare de Disertatie Instalatii de Stingere Pentru Hale PDFDocument91 paginiLucrare de Disertatie Instalatii de Stingere Pentru Hale PDFvili00Încă nu există evaluări
- Gramatica Limbii EnglezeDocument143 paginiGramatica Limbii EnglezeGummbalinioÎncă nu există evaluări
- Puncte Drepte Si Cercuri Remarcabile 1Document422 paginiPuncte Drepte Si Cercuri Remarcabile 1Mihaela Simona CordosÎncă nu există evaluări
- Radioul ModernDocument45 paginiRadioul ModernEma EneÎncă nu există evaluări
- Cuprins Vol 4 Tratat de Terapii Energetice ComplementareDocument4 paginiCuprins Vol 4 Tratat de Terapii Energetice ComplementareFlorinaAlecsândrescuÎncă nu există evaluări
- Teza Doctorat PDFDocument273 paginiTeza Doctorat PDFPintilescu Carmen100% (1)
- Curs Electronica AnalogicaDocument180 paginiCurs Electronica AnalogicaMihai RusÎncă nu există evaluări
- Dermatologie Si Nurs - Specific, Formul - Studiu de CazDocument12 paginiDermatologie Si Nurs - Specific, Formul - Studiu de CazpulicaÎncă nu există evaluări
- Istoria Statului Si A Dreptului Romanesc. Note de Curs. 2021Document4 paginiIstoria Statului Si A Dreptului Romanesc. Note de Curs. 2021Iuri NicuÎncă nu există evaluări
- Andrew Louth Dionisie Areopagitul o IntroducereDocument3 paginiAndrew Louth Dionisie Areopagitul o IntroducereDaniel PanteaÎncă nu există evaluări
- SEBASTIAN KNEIPP Farmacia Verde Miracolul Vindecarii BolilorDocument174 paginiSEBASTIAN KNEIPP Farmacia Verde Miracolul Vindecarii BolilorAna-Maria Pavalache100% (3)
- Alvin Plantinga - Natura Necesitatii PDFDocument374 paginiAlvin Plantinga - Natura Necesitatii PDFMarius-Christian BurceaÎncă nu există evaluări
- Obiective Turistice Pe NistruDocument116 paginiObiective Turistice Pe NistruionizatorÎncă nu există evaluări
- 2 Fisa de Lucru SubstantivulDocument3 pagini2 Fisa de Lucru SubstantivulPetronelaDolhăscuÎncă nu există evaluări
- 1499686367-Studia 1-2001Document178 pagini1499686367-Studia 1-2001Mihai CeanÎncă nu există evaluări
- 3 Dfa 8 C 09Document5 pagini3 Dfa 8 C 09Dóra RakÎncă nu există evaluări
- Paul Ricoeur Memoria Istoria UitareaDocument264 paginiPaul Ricoeur Memoria Istoria Uitareajo s100% (5)
- Iannis XenakisDocument9 paginiIannis Xenakisjo s100% (1)
- Halbwachs Memoria Colectiva PDFDocument304 paginiHalbwachs Memoria Colectiva PDFjo s100% (1)
- Petre Vintilescu Preotul in Fata Chemarii SaleDocument219 paginiPetre Vintilescu Preotul in Fata Chemarii Salejo s100% (3)
- Sabin DragoiDocument2 paginiSabin Dragoijo sÎncă nu există evaluări
- George Irimias - Structuri Textuale Ale Discursului Politic TotalitarDocument103 paginiGeorge Irimias - Structuri Textuale Ale Discursului Politic Totalitarjo sÎncă nu există evaluări
- Petre Vintilescu Preotul in Fata Chemarii SaleDocument219 paginiPetre Vintilescu Preotul in Fata Chemarii Salejo s100% (3)
- Vlad Mitric Ciupe, Interviu Cu Emanoil Mihailescu, Revista ArhitecturaDocument8 paginiVlad Mitric Ciupe, Interviu Cu Emanoil Mihailescu, Revista Arhitecturajo sÎncă nu există evaluări
- Despre Compozitorul Hans Zimmer - Prezentare PowerpointDocument7 paginiDespre Compozitorul Hans Zimmer - Prezentare Powerpointjo sÎncă nu există evaluări
- Referat Marea Criza EconomicaDocument7 paginiReferat Marea Criza Economicajo s100% (1)
- Maurice Halbwachs Memoria ColectivaDocument304 paginiMaurice Halbwachs Memoria Colectivajo s80% (5)
- Istoria Predicii La Romani Grigorie ComsaDocument303 paginiIstoria Predicii La Romani Grigorie Comsajo sÎncă nu există evaluări
- Viața Sfintei Maicii Noastre Maria EgipteancaDocument11 paginiViața Sfintei Maicii Noastre Maria Egipteancajo sÎncă nu există evaluări
- Traditionalism Si Modernitate in Deceniul Al TreileaDocument13 paginiTraditionalism Si Modernitate in Deceniul Al Treileajo s50% (2)
- Canoanele Bor Floca PDFDocument626 paginiCanoanele Bor Floca PDFjo sÎncă nu există evaluări
- Notiunea Dogmei de Dumitru StaniloaeDocument20 paginiNotiunea Dogmei de Dumitru Staniloaejo sÎncă nu există evaluări
