1

PreIat P.F : Daniel ................................................................................................. 51

Cuvntul autorului Antologiei ................................................................................... 52
Lista crtilor utilizate la alctuirea Antologiei ........................................................ 54
I.Viata SInt ului Ioan Gur de Aur .................................................................... 58
II. Opera ........................................................................................................................ 68
III. Personalitatea SIntului Ioan Gur de Aur ............................................................... 71
ACTIVITATEA ............................................................................................................ 88
ADAM (starea primordial) .......................................................................................... 88
ADAM (grdina Edenului) ............................................................................................ 92
ADAM (lucrarea lui Adam n Eden) .............................................................................. 93
ADAM (primii oameni triau n bun pace cu animalele) .............................................. 93
ADAM (numele ,Adam) ............................................................................................. 93
ADAM (pune nume animalelor, el Iiind stpnul lor) .................................................... 94
ADAM (pomul cunostintei binelui si rului din Eden) ................................................... 95
ADAM (pomul vietii din raiul desItrii) ...................................................................... 98
ADAM (porunca dat de Dumnezeu primilor oameni ) ................................................. 98
ADAM (diavolul invidia Iericirea primilor oameni) .................................................... 100
ADAM (ispitirea primilor oameni de ctre diavol) ...................................................... 101
ADAM (cderea n pcat a primilor oameni) ............................................................... 103
ADAM (izgonirea protoprintilor din Raiul desItrii) ................................................ 110
ADAM (consecintele cderii primilor oameni n pcat) ............................................... 114
ADAM (consecintele cderii primilor oameni n pcat si eliberarea de ele) ................. 124
ADAM (pedepsele primite de protoprintii nostri pentru pcatul lor) .......................... 125
ADAM (pedepsirea Evei de ctre Dumnezeu) ............................................................. 126
ADAM (pedeapsa primit de Adam pentru pcatul comis) .......................................... 127
ADAM (pedeapsa primit de sarpe) ............................................................................ 129
ADAM (urmasii primei perechi de oameni)................................................................. 130
ADEVRUL .............................................................................................................. 130
ADEVRUL (si minciuna) ......................................................................................... 132
AFACERILE (necinstite) ............................................................................................ 132
AGHEASMA (mare) .................................................................................................. 132
AJUTORUL (dat de Bunul Dumnezeu oamenilor) ...................................................... 132
AJUTORAREA (aproapelui) ...................................................................................... 136
AJUTORAREA (reciproc a oamenilor) ..................................................................... 140
AMNAREA (Iaptelor bune si Iolositoare) ................................................................ 141
ANATEMA ................................................................................................................ 141
ANIMALELE (suIletul animalelor)............................................................................. 144
APOSTOLII (- oameni simpli si necrturari) ............................................................... 144
APOSTOLII (au Iost mputerniciti de Hristos s propovduiasc si s Iac minuni) .... 145
APOSTOLII (au Iost nvtati de Duhul SInt n tot adevrul) ...................................... 148
APOSTOLII (,a lui Hristos bun mireasm suntem) ................................................. 149
APOSTOLII (propovduirea lor) ................................................................................. 149
APOSTOLII (propovduirea lor - greuttile ntmpinate) ............................................ 161
2
APOSTOLII (viata dumnezeiasc a apostolilor) .......................................................... 167
APOSTOLII (despre SIntul Apostol si Evanghelist Ioan) .......................................... 167
APOSTOLII (despre SIntul Apostol Pavel) ............................................................... 168
APOSTOLII (despre SIntul Apostol Petru) ................................................................ 188
APOSTOLII (dup moartea lor au Iost mai cinstiti dect mpratii) ............................. 189
ASCEZA ..................................................................................................................... 189
ASCEZA (Iolosul)....................................................................................................... 190
ATEISMUL ................................................................................................................ 190
ATEISMUL (atitudinea noastr Iat de cei necredinciosi) ............................................ 195
AVORTUL (gravitatea) ............................................................................................... 195
BATJOCURA (batjocorirea altuia - gravitatea) ........................................................... 196
BATJOCURA (batjocoritorul este vrednic de dispret) ................................................. 197
BATJOCURA (rbdarea batjocurii) ............................................................................ 197
BATJOCURA (suportarea n tcere si neosndire a acuzelor batjocoritoare ce ni se aduc)
................................................................................................................................... 201
BATJOCURA (adevrata batjocur) ........................................................................... 202
BATJOCURA (Iericiti sunt cei ce suIer batjocur pentru adevr si pentru mrturisirea
numelui lui Hristos) .................................................................................................... 202
BILE PUBLICE COMUNE (vtmarea suIleteasc de care sunt cuprinsi cei ce merg la
bile comune).............................................................................................................. 202
BNUIALA (Ierirea de bnuiala cea rea).................................................................... 203
BRBATII (purtarea lor) ............................................................................................ 203
BRBATII (se cuvine ca brbatii s se roage cu capul descoperit) .............................. 204
BRBTIA (adevrata brbtie) ................................................................................ 206
BTAIA (prin btaie l rnesti pe cel creat dup chipul lui Dumnezeu) ......................... 207
BTAIA (ncercarea de a-i opri pe cei ce-si produc reciproc vtmri corporale) ....... 207
BTAIA (nving cu adevrat doar cei ce evit lupta) .................................................. 208
BTAIA (e o Iapt de om ntelept a o rbda) .............................................................. 209
BTAIA (remedii) ...................................................................................................... 210
BTAIA (,Eu ns v spun vou: Nu v mptriviti celui ru; iar cui te loveste peste obrazul
drept, ntoarce-i si pe cellalt) ..................................................................................... 210
BTRNETEA (venerabil) ....................................................................................... 212
BETIA (deIinitia) ........................................................................................................ 212
BETIA (nasterea betiei) ............................................................................................... 213
BETIA (maniIestarea acestei patimi) ............................................................................ 213
BETIA (gravitatea) ...................................................................................................... 214
BETIA (urmrile distrugtoare ale betiei) ..................................................................... 218
BETIA (remedii) ......................................................................................................... 221
BETIA (nu vinul este ru, betia) ................................................................................... 224
BINECUVNTAREA (,Binecuvntati pe cei ce v prigonesc!) ................................. 225
BINELE (svrsirea binelui de dragul lui Dumnezeu) ................................................... 225
BINELE (svrsirea binelui Iolosul) .......................................................................... 226
BINELE (ntreaga viat trebuie s svrsim binele) ...................................................... 226
BINELE (rspltirea binelui)........................................................................................ 226
BINELE SI RUL (cunoasterea binelui si a rului este sdit n Iirea noastr) .............. 226
BISERICA (deIinitia) .................................................................................................. 228
3
BISERICA (- asezmnt dumnezeiesc si larg comuniune n Hristos) ........................... 230
BISERICA (- trupul lui Hristos) ................................................................................... 230
BISERICA (- comuniunea credinciosilor) .................................................................... 231
BISERICA (- spital al suIletelor) .................................................................................. 232
BISERICA (- mama noastr spiritual) ......................................................................... 233
BISERICA (Hristos e capul Bisericii iar noi trup si mdulare) ...................................... 234
BISERICA (originea divin a Bisericii) ........................................................................ 235
BISERICA (nasterea Bisericii) ..................................................................................... 235
BISERICA (,plmdirea Bisericii din coasta lui Hristos) ............................................ 235
BISERICA (,Tu esti Petru si pe aceast piatr voi zidi Biserica Mea) .......................... 236
BISERICA (temelia Bisericii) ...................................................................................... 237
BISERICA (numele si numirile Bisericii) ..................................................................... 238
BISERICA (n Biseric se cade s existe legtura dragostei) ......................................... 238
BISERICA (nu cunoaste deosebirea dintre stpn si slug) ........................................... 239
BISERICA (aici ,paste mpreun lupul cu mieii) ........................................................ 239
BISERICA (unitatea Bisericii) ..................................................................................... 240
BISERICA (mucenicii ntresc Biserica si sIarm uneltirile si ereziile) ......................... 240
BISERICA (nimic nu este mai puternic dect Biserica) ................................................. 240
BISERICA (,portile iadului nu o vor birui) ................................................................. 241
BISERICA (ierarhia bisericeasc) ................................................................................ 247
BISERICA (mntuirea omului n Biseric) ................................................................... 247
BISERICA (altarul) ..................................................................................................... 248
BISERICA (catapeteasma) ........................................................................................... 249
BISERICA (Irecventarea bisericii) ............................................................................... 249
BISERICA (Irecventarea bisericii - Iolosul).................................................................. 255
BISERICA (despre rugciunea de acas si cea svrsit n biseric, cu preotii, ngerii si
credinciosii) ................................................................................................................. 267
BISERICA (s-i ndemnm pe cei ce nu Irecventeaz biserica, s participe la slujbele ei)
................................................................................................................................... 269
BISERICA (pregtirea pentru a merge la biseric) ........................................................ 276
BISERICA (despre darurile ce trebuie aduse la biseric) ............................................... 278
BISERICA (atitudinea n biseric) ............................................................................... 279
BISERICA (neIrecventarea bisericii - pretexte) ............................................................ 284
BISERICA (neIrecventarea bisericii - gravitatea) .......................................................... 289
BISERICA (neornduiala din unele biserici) ................................................................ 293
BISERICA (si statul) ................................................................................................... 294
BLNDETEA (deIinitia) ............................................................................................. 294
BLNDETEA (- mama tuturor bunttilor) ................................................................. 295
BLNDETEA (nasterea ei) ......................................................................................... 295
BLNDETEA (Iolosul) ............................................................................................... 295
BLNDETEA (nu ntotdeauna este bun, ci cnd mprejurarea o cere) ......................... 295
BLNDETEA (si ntelepciunea) .................................................................................. 296
BLNDETEA (si mila) ............................................................................................... 296
BLNDETEA (si smerenia) ........................................................................................ 296
BLESTEMUL (blestemarea cuiva - gravitatea) ................................................ 297
BLESTEMUL (cei ce blestem si Iac lorusi ru) ........................................................ 298
4
BLESTEMUL (cauzele blestemului) ........................................................................... 298
BLESTEMUL (atitudinea bunului crestin Iat de blestem) .......................................... 298
BLESTEMUL (nu le este permis crestinilor a blestema) ............................................... 299
BLESTEMUL (remedii) .............................................................................................. 300
BOGTIA (deIinitia) ................................................................................................... 300
BOGTIA (- ntreruperea circuitului iubirii dumnezeiesti) ............................................ 301
BOGTIA (adevrat) ................................................................................................. 303
BOGTIA (cu adevrat bogat nu este cel care stpneste multe, ci cel care miluieste pe
multi) .......................................................................................................................... 303
BOGTIA (cei mai bogati dintre oameni sunt cei ce se multumesc cu ceea ce posed) ... 304
BOGTIA (merge dup cel ce o alung si Iuge de cel ce o urmreste) ........................... 304
BOGTIA (Iirea bogtiei) ........................................................................................... 305
BOGTIA (duhovniceasc) ......................................................................................... 305
BOGTIA (material si bogtia duhovniceasc) ........................................................... 306
BOGTIA (pmnteasc si bogtia cereasc) ............................................................... 308
BOGTIA (buna ei chivernisire) .................................................................................. 309
BOGTIA (reaua ei chivernisire) ................................................................................. 321
BOGTIA (rvnirea bogtiei) ...................................................................................... 323
BOGTIA (poIta bogatului dup bogtie creste nencetat)............................................ 324
BOGTIA (goana dup bogtii) ................................................................................... 325
BOGTIA (gravitatea agonisirii cu nesat a bogtiei) ..................................................... 329
BOGTIA (poIta de avutii nu se poate nsoti cu dreptatea) ............................................ 331
BOGTIA (nu bogtia n sine este rea, ci lcomia si avaritia) ........................................ 331
BOGTIA (mbogtirea n chip nedrept si lacom)......................................................... 332
BOGTIA (despre mostenirea bogtiei dobndit prin nedreptate) ................................ 334
BOGTIA (- sclav sau stpn ?) ................................................................................. 335
BOGTIA (punerea ei n pstrare de stpan spre paguba si nenorocirea lui) ............... 337
BOGTIA (atrage neplceri si primejdii numeroase) .................................................... 338
BOGTIA (neIericirea celor bogati) ............................................................................ 344
BOGTIA (urmrile pgubitoare ale posesiunii egoiste) .............................................. 344
BOGTIA (sIaturi pentru cei bogati) ........................................................................... 351
BOGTIA (si srcia) ................................................................................................. 353
BOLILE (cauze ale bolilor) .......................................................................................... 362
BOLILE (motivele ngduirii lor de ctre Dumnezeu) ................................................... 363
BOLILE (mintale) ....................................................................................................... 363
BOLILE (mngierea noastr n boli si suIerint) ......................................................... 363
BOLILE (rbdarea n boal) ......................................................................................... 364
BOLILE (suportarea lor cu ndelung rbdare, rugciune si iubire) ............................... 365
BOLILE (rbdarea lor cu multumire ctre Dumnezeu) .................................................. 368
BOLILE (Iolosul rbdrii lor) ...................................................................................... 368
BOLILE (sIaturi pentru cei bolnavi) ............................................................................. 370
BOTEZUL (- nasterea spiritual a noastr) ................................................................... 370
BOTEZUL (- moarte si nviere cu Hristos) ................................................................... 372
BOTEZUL (diIerite numiri date Botezului) .................................................................. 375
BOTEZUL (prenchipuirea Botezului n Vechiul Testament) ........................................ 375
BOTEZUL (iudaic)...................................................................................................... 378
5
BOTEZUL (Tierea mprejur)...................................................................................... 378
BOTEZUL (Tierea mprejur si Botezul) ..................................................................... 380
BOTEZUL (lui Ioan) ................................................................................................... 383
BOTEZUL (lui Ioan si botezul lui Hristos) ................................................................... 384
BOTEZUL (Mntuitorului n apa Iordanului) ............................................................... 385
BOTEZUL (din ap si Duh) ......................................................................................... 392
BOTEZUL (apa Botezului) .......................................................................................... 394
BOTEZUL (ndemn la primirea Botezului) .................................................................. 395
BOTEZUL (copiilor) ................................................................................................... 395
BOTEZUL (pregtirea pentru primirea Botezului) ........................................................ 395
BOTEZUL (nasii de la Botez) ...................................................................................... 396
BOTEZUL (ritualul Botezului si semniIicatiile lui)....................................................... 397
BOTEZUL (n numele SIintei Treimi) .......................................................................... 399
BOTEZUL (svrsirea lui prin ntreit aIundare) .......................................................... 399
BOTEZUL (Duhul SInt Se pogoar peste Iiecare din cei ce se boteaz) ....................... 400
BOTEZUL (nu te boteaz preotul, ci Dumnezeu e Cel Ce-ti tine capul cu putere nevzut)
................................................................................................................................... 400
BOTEZUL (Hristos e Cel ce te boteaz; El numai mprumut gura si mna preotului,
pentru a sonoriza si a Iace vzut prezenta Lui) ............................................................ 400
BOTEZUL (atitudinea catehumenului n timpul Botezului)........................................... 401
BOTEZUL (legmintele si lepdrile de la Botez) ........................................................ 401
BOTEZUL (exorcismele de la botez) ........................................................................... 405
BOTEZUL (eIectele bineIctoare ale Botezului) ......................................................... 406
BOTEZUL (recomandri pentru neoIiti)....................................................................... 414
BOTEZUL (Ierirea de pcatele de dup botez) ............................................................. 417
BOTEZUL (pcatele svrsite dup Botez sunt pedepsite mai aspru) ............................ 417
BOTEZUL (despre al doilea botez sau despre repetarea botezului) ................................ 417
BOTEZUL (sngelui - martiriul) .................................................................................. 418
BUCURIA (nencetat a celor virtuosi) ........................................................................ 418
BUCURIA (adevrata bucurie) .................................................................................... 419
BUCURIA (,Bucurati-v cu cei ce se bucur!) ........................................................... 419
BUCURIA (n Domnul) ............................................................................................... 421
BUCURIA (,Bucurati-v pururea ntru Domnul !) ...................................................... 422
BUCURIA (de aici, de pe pmnt, si cea din viata viitoare) .......................................... 424
BUCURIA (ci spre agonisirea bucuriei) ...................................................................... 424
BUCURIA (duhovniceasc dobndirea ei) ................................................................. 424
BUCURIA (nelegiuitilor)............................................................................................. 424
BUNTATEA (exortatie la buntate) .......................................................................... 425
BUNTATEA (roadele bunttii) ................................................................................ 425
BUNURILE (comuniunea bunurilor n epoca primar a crestinismului) ...................... 425
CAMTA (- legtura nedrepttii) ............................................................................... 427
CAMTA (gravitatea) ................................................................................................ 427
CAMTA (remedii).................................................................................................... 428
CAMTA (sIaturi pentru cmtari) ............................................................................ 429
CATEHUMENII (nu est e per mis cat ehumenilor s se roage mpreun cu
credinc iosii n biser ic) ....................................................................................... 430
6
CRTILE (scr ierea de crti) .............................................................................. 430
CSTORI A (deIinit ia) ..................................................................................... 430
CSTORI A (,va lsa omul pe t atl su si pe ma ma sa si se va lipi cu
Ie meia sa si vor Ii a mndoi un trup) .............................................................. 430
CSTORI A (,Taina aceast a mare est e) .................................................... 433
CSTORI A (est e inst it uit de Dumnezeu si binecuvnt at de El) ...... 433
CSTORI A (Ia milia Biser ica de acas) .................................................. 434
CSTORI A ( n vechime ) ............................................................................... 434
CSTORI A ( la vrst tnr) ........................................................................ 434
CSTORI A (pregt irea pent ru cstorie) ................................................... 436
CSTORI A (alegerea miresei/ mirelui crit erii) ...................................... 437
CSTORI A (zestrea Iet elor) .......................................................................... 450
CSTORI A ( ncheierea cstoriei - condit ii) ............................................ 451
CSTORI A ( nt re rudenii est e neper mis)................................................. 451
CSTORI A (pst rarea cast it t ii pn la cstor ie) .................................. 452
CSTORI A (asezarea cununiile pe capet ele mir ilor) .............................. 453
CSTORI A (cununia religioas) .................................................................. 453
CSTORI A (pr int re cei invit at i la nunt s se numere ma i ales sracii,
cci odat cu ei vine si Hr ist os la nunt ) ........................................................ 453
CSTORI A (pet recerea de nunt ) ................................................................ 453
CSTORI A (csnicia Ier icit ) ....................................................................... 464
CSTORI A (viata duhovniceasc a Iamilie i) ............................................ 464
CSTORI A (ar monia si buna nte legere n Ia milie) ................................ 466
CSTORI A (greut t ile csniciei) ................................................................. 467
CSTORI A (comple ment arit at ea si ajutorul reciproc al celor doi sot i)
................................................................................................................................... 474
CSTORI A (dragost ea dint re sot i) .............................................................. 476
CSTORI A ( ngduinta sotilor unul Iat de cellalt ) ............................. 480
CSTORI A ( ndatorir ile si sarcinile sotilor) ............................................. 481
CSTORI A ( ndatorir ile sotului) .................................................................. 486
CSTORI A ( ndatorir ile sot iei) .................................................................... 487
CSTORI A (Ie meia s ascult e de brbat) .................................................. 489
CSTORI A (,iar Ieme ia s se t eam de br bat ) .................................... 494
CSTORI A (Ie meile s se supun br batilor lor) .................................... 497
CSTORI A (cst igul cst or iei) ................................................................... 501
CSTORI A (scopur ile cstoriei) ................................................................ 502
CSTORI A (Iidelit at ea conjugal) .............................................................. 505
CSTORI A ( mpreunarea trupeasc) .......................................................... 506
CSTORI A ( mpreunarea trupeasc a sotilor - nIrnarea la bun
vre me) ...................................................................................................................... 507
CSTORI A ( nIrnarea sotilor de la poIt ele trupest i) ............................. 510
CSTORI A (alb) ............................................................................................. 511
CSTORI A (sIat uri pent ru o bun convietuire a sot ilor) ....................... 511
CSTORI A (sIat uri pent ru sot) ..................................................................... 521
CSTORI A (sIat uri pent ru sotie) ................................................................. 523
CSTORI A (,ce a unit Dumnezeu, omul s nu despart ) ................... 527
7
CSTORI A (nentelegerea dint re soti) ....................................................... 527
CSTORI A (violenta maniIest at de sot asupra sotiei) .......................... 527
CSTORI A (bnuielile de inIidelit at e) ....................................................... 529
CSTORI A (cart ea de desprtire din Vechiul Test ament ) .................... 529
CSTORI A (divortul) ...................................................................................... 530
CSTORI A (a doua) ........................................................................................ 538
CSTORI A (si monahismul) ......................................................................... 549
CNTAREA (psalmilor) .................................................................................... 549
CNTAREA (religioas) .................................................................................... 550
CNTECELE (ascult area si nvtarea cnt ecelor desIrnat e) .................. 551
CRTIREA ............................................................................................................ 552
CEARTA (gravit at ea) .......................................................................................... 553
CERSETORI A (despre ,t raIicant ii de Hr istos) .......................................... 553
CERTAREA (Domnului) .................................................................................... 554
CHEFURI LE .......................................................................................................... 554
CI MITIRUL (- loc de odihn) ........................................................................... 555
CI MITIRUL (- scoala ntelepc iunii) ................................................................ 556
CINSTEA (cinst est e-te pe t ine nsut i!) ........................................................... 557
CINSTEA (dorinta de a Ii cinst it i de oameni) ............................................... 557
CINSTIREA ( lui Dumnezeu)............................................................................. 558
CINSTIREA (aproapelui) ................................................................................... 559
CI RCUMCI ZIUNEA ........................................................................................... 559
CITIREA (crtilor sIint e).................................................................................... 559
CITIREA (crtilor sIint e - Iolosul) .................................................................. 560
CLEVETI REA ( ndrept at asupra celor virt uosi) ........................................ 563
CLEVETI REA ( maniIest area ei) ...................................................................... 563
CLEVETI REA (gravit at ea) ................................................................................ 564
CLEVETI REA (paguba suIlet easc a celui ce zmislest e clevet irea) .... 567
CLEVETI REA (ascult area cuvint elor clevet itoare gravit at ea) ............. 567
CLEVETI REA (at it udinea noastr la auzul clevet ir ilor ce ni se aduc) .. 568
CLEVETI REA (s nu ne nt r ist m cnd sunt em clevet it i) ........................ 570
CLEVETI REA (ur mr ile pierztoare ale clevet ir ii) .................................... 572
CLEVETI REA (remedii) .................................................................................... 573
COMPTIMI REA ................................................................................................ 580
COMPORTAMENTUL ...................................................................................... 581
COMUNIUNEA .................................................................................................... 582
COMUNIUNEA (comunicarea si comuniunea) ........................................... 582
CONSTIINTA (- tribunalul lui Dumnezeu n om) ....................................... 582
CONSTIINTA (ne ndea mn la bine si ne avert izeaz despre ru) ......... 586
CONSTIINTA ( legea const iintei) ..................................................................... 586
CONSTIINTA (cercet area const iinte i) ........................................................... 587
CONSTIINTA (curtirea const iintei) .............................................................. 591
CONSTIINTA (curat ) ........................................................................................ 592
CONSTIINTA ( must rarea const iintei) ............................................................ 594
CONSTIINTA ( nt unecarea ei) ......................................................................... 598
CONSTIINTA (chinul const iintei) ................................................................... 599
8
CONSTIINTA (ador mirea const iintei) ............................................................ 600
CONTRACEPTI A ................................................................................................ 601
CONVERTI REA (deIinit ia) ............................................................................... 602
CONVORBI RILE (duhovnicest i) ..................................................................... 602
COPIII (crest erea copiilor) ................................................................................. 603
COPIII (neamul dinuie pr in copii) ................................................................. 603
COPIII (iubirea pr int ilor Iat de copiii lor) ................................................. 603
COPIII (,copii ascult ati de pr int ii vostr i nt ru Domnul) ........................ 604
COPIII (sunt datori s-si ascult e si s- si iubeasc pr int ii) ....................... 605
COPIII (neascult area pr int ilor t rupest i, cnd acest ia sunt piedic pent ru
virt ut e) ...................................................................................................................... 605
COPIII (,t u l bat i pe Ieciorul t u cu toiagul, dar scapi suIlet ul lui de
mprt ia mort ii) ................................................................................................. 605
COPIII (pedepsirea copiilor pent ru pcatele pr int ilor) ............................. 605
COPIII (,De nu v vet i nt oarce si nu vet i Ii precum pruncii, nu vet i int ra
n mprt ia cerur ilor) ........................................................................................ 607
COPIII (purtarea de grij pent ru mnt uirea pr int ilor ri) ......................... 608
COPIII (pot pract ica virt ut ea, chiar dac pr int ii lor t rupest i nu o cult iv)
................................................................................................................................... 608
COPIII (responsabilit at ea copiilor ct privest e cele Ipt uit e de ei) ......... 608
CORECTITUDINEA ........................................................................................... 609
CREAREA LUMII ............................................................................................... 609
CREAREA LUMII (cauza si mot ivul creatie i) ............................................. 616
CREAREA OMULUI .......................................................................................... 617
CREAREA OMULUI (Dumnezeu a suIlat n Iata lui suIlare de viat).. 629
CREATI A ............................................................................................................... 629
CREATI A (,Toat e sunt de la El, pr in El si n El) ...................................... 633
CREATI A (cont emplarea creatie i) ................................................................... 633
CREATI A (cont emplnd creat ia cunoast em pe Creator) ........................... 634
CREATI A ( n creat ie vedem mest esugul lui Dumnezeu, dar si
slbiciunea Iir ii ei) ................................................................................................ 635
CREATI A (rationalit at ea creatiei) ................................................................... 635
CREATI A (,Ipt ura a Iost supus desert ciunii) ....................................... 636
CREATI A (,Ipt ura mpreun suspin si mpreun suIer pn acum)
................................................................................................................................... 636
CREATI A (transIigurarea creatiei) .................................................................. 637
CREDINTA (deIinit ia) ....................................................................................... 637
CREDINTA (- Iapt de virt ut e, dar si un dar al Duhului) .......................... 638
CREDINTA (- vederea cu ochii mint ii a celor ce nu se vd) .................... 639
CREDINTA (- dar adresat de Dumnezeu libert tii suIlet ului) ................. 639
CREDINTA (desvrsit ) ................................................................................... 640
CREDINTA (put erea credintei) ........................................................................ 640
CREDINTA ( ndoiala n credint) ................................................................... 640
CREDINTA ( mrt urisire de credint) ............................................................. 640
CREDINTA (s o pst rm si s o pzim) ....................................................... 641
CREDINTA (apologia credintei) ...................................................................... 641
9
CREDINTA (dreapt ) .......................................................................................... 642
CREDINTA (dreapt si vietuirea nent inat) ................................................ 642
CREDINTA (dreapt - mrt urisirea dreptei credinte) ................................. 643
CREDINTA (dreapt pr igonirea ei) ............................................................. 643
CREDINTA (se arat prin Iapt e) ...................................................................... 643
CREDINTA (ce o ajut ?) .................................................................................... 644
CREDINTA (necesit at ea credintei) ................................................................. 644
CREDINTA (Iolosul credintei) ......................................................................... 645
CREDINTA (roadele credintei) ........................................................................ 648
CREDINTA (si rat iona ment ele omenest i) ..................................................... 648
CREDINTA (si cunoast erea) ............................................................................. 650
CREDINTA (si Iapt a) .......................................................................................... 652
CREDINTA (si Iapt ele rele) .............................................................................. 653
CRESTINISMUL (despre religia crest in) .................................................... 653
CRESTINISMUL (dinuie pr in propr ia- i put ere) ........................................ 653
CRESTINISMUL ( ndeosebi iubirea si pacea caracterizeaz crest inismul)
................................................................................................................................... 654
CRESTINISMUL (numele de ,crest in) ........................................................ 654
CRESTINISMUL (cine sunt crest inii?) .......................................................... 655
CRESTINISMUL (crest inii lumintorii lumii) ......................................... 656
CRESTINISMUL (crest inii ost asi al lui Hr ist os) ..................................... 656
CRESTINISMUL (crest inii locuit ori ai cerului) ....................................... 656
CRESTINISMUL (crestinilor Dumnezeu le-a ncredintat taine mari) ........ 657
CRESTINISMUL (viata virtuoas a crestinilor) .............................................. 657
CRESTINISMUL (purt area crest inilor) .......................................................... 657
CRESTINISMUL (pilda viet ii crest ine) ......................................................... 659
CRESTINISMUL ( mpotr ivit orii nvtt ur ii crest ine) ................................ 659
CRESTINISMUL (dezbinarea dint re crest ini) .............................................. 660
CRESTINISMUL (pngr irea religie i noastre) ............................................ 661
CRESTINISMUL (sIat ur i pent ru crest ini) ..................................................... 661
CRUCEA (deIinit ii ale Crucii) .......................................................................... 661
CRUCEA (- capul t ut uror bunt tilor) ............................................................ 662
CRUCEA (- aprtoarea si spr ijinit oarea noast r si ar m asupra
diavolului) ............................................................................................................... 666
CRUCEA (- semn al mprt iei) ....................................................................... 666
CRUCEA (- semn mnt uit or) ............................................................................ 666
CRUCEA (- le mnul cel de viat Ict or) ........................................................ 666
CRUCEA (- dovada mar ii iubir i a lui Dumnezeu pent ru noi) .................. 667
CRUCEA (Hr ist os, n cer, est e nedesprtit de Cruce) ................................ 668
CRUCEA (prenchipuirea SIint ei Cruci n Vechiul Test ament ) .............. 668
CRUCEA (cinst irea le mnului crucii pe care a Iost rst ignit Domnul) ... 669
CRUCEA ( mnt uirea ne-a venit pr in cruce) .................................................. 669
CRUCEA ( nse mnarea cu SInt a Cruce) ........................................................ 672
CRUCEA (cinst irea SIint ei Cruci) ................................................................... 676
CRUCEA (crest inii t rebuie s poart e cu ei sInt a cruce) ........................... 676
CRUCEA (se mnul SIint ei Cruci) ...................................................................... 677
10
CRUCEA (,,cuvnt ul crucii, celor pier it or i nebunie est e.)................... 677
CRUCEA (st rjuiest e la cpt iul celor ador mit i) ....................................... 679
CRUCEA (,mie s nu- mi Iie a m luda dect n crucea Domnului
Hr istos) .................................................................................................................. 679
CRUCEA (,a-t i lua crucea).............................................................................. 680
CRUCEA (est e slav si cinst e) .......................................................................... 680
CRUCEA (ubicuit at ea SIint ei Cruci n lume) ............................................... 680
CUMPTAREA ( Iolosul cumpt rii) ............................................................. 682
CUNOASTEREA (de sine) ................................................................................ 682
CURAJUL (deIinit ia) ........................................................................................... 682
CURTI A (deIinit ia) ........................................................................................... 682
CURTI A (necurtia) ......................................................................................... 682
CURTI A (suIlet easc si t rupeasc) ............................................................... 683
CURCUBEUL (- leg mnt ul lui Dumnezeu cu oamenii) .......................... 683
CUVNTUL (pentru orice cuvnt desert vom da seam n ziua judect ii)
................................................................................................................................... 684
CUVNTUL (si Iapt a) ........................................................................................ 684
CUVNTUL (si viata) ........................................................................................ 685
DANSURILE (consecintele neIaste ale dansurilor rusinoase) ...................................... 687
DARURILE (primite de noi de la Dumnezeu) ............................................................. 688
DEFIMAREA (deIinitia) .......................................................................................... 690
DEFIMAREA (aproapelui gravitatea) ................................................................... 690
DEFIMAREA (consecintele duntoare ce se resIrng att asupra celui
deIimat, ct si a deIimtorului) ............................................................................ 691
DEFIMAREA (lepdarea deIimrii) .................................................................. 691
DEPRIMAREA (deIinitia) ....................................................................................... 692
DEPRIMAREA (remedii) ........................................................................................ 693
DEPRIMAREA (suportarea ei cu noblete Iolosul) ............................................. 694
DEPRINDEREA (puterea deprinderii) ................................................................... 694
DESVRSIREA (deIinitia) .................................................................................. 695
DESVRSIREA (atingerea desvrsirii)............................................................. 695
DESCNTECELE .................................................................................................... 695
DESFTAREA (cea mntuitoare si desItarea cea vtmtoare) ........................ 701
DESFTAREA (cea vtmtoare din lumea aceasta) ........................................... 701
DESFTAREA (despre petrecerea ntru desItarea lumii) ................................... 702
DESFRNAREA (deIinitia) .................................................................................... 703
DESFRNAREA (cu privirea) ................................................................................ 703
DESFRNAREA (cu gndul).................................................................................. 707
DESFRNAREA (n inim) .................................................................................... 707
DESFRNAREA (adulterul) ................................................................................... 707
DESFRNAREA (homosexualitatea) ..................................................................... 714
DESFRNAREA (pedoIilia) ................................................................................... 718
DESFRNAREA (nasterea ei) ................................................................................ 721
DESFRNAREA (maniIestarea acestei patimi) .................................................... 722
DESFRNAREA (gravitatea) ................................................................................. 723
DESFRNAREA (urmrile pierztoare) ................................................................ 725
11
DESFRNAREA (lupta mpotriva ei) .................................................................... 727
DESFRNAREA (remediile si eliberarea de desIrnare) ..................................... 727
DESFRNAREA (si nIrnarea) ............................................................................. 735
DESTINUL................................................................................................................ 736
DEZNDEJDEA (- bucuria diavolilor) .................................................................. 741
DEZNDEJDEA (nasterea ei) ................................................................................ 742
DEZNDEJDEA (gravitatea) .................................................................................. 742
DEZNDEJDEA (urmrile pierztoare ale dezndejdii) ...................................... 742
DEZNDEJDEA (de pe urma pcatelor remedii) .............................................. 743
DEZNDEJDEA (s nu dezndjduim de mntuirea noastr) ............................. 745
DEZNDEJDEA (vindecarea de dezndejde) ....................................................... 748
DEZNDEJDEA (si nepsarea) .............................................................................. 754
DIAVOLUL (- rul dus la extrem) .......................................................................... 754
DIAVOLUL (- biruit de Domnul Hristos) .............................................................. 755
DIAVOLUL (numele ,diavol) ............................................................................... 755
DIAVOLUL (diIerite numiri ale diavolului) .......................................................... 756
DIAVOLUL (cderea dintru nceput a diavolului) ................................................ 757
DIAVOLUL (- ,stpnitorul lumii acesteia) ........................................................ 757
DIAVOLUL (este josnic si spurcat) ........................................................................ 758
DIAVOLUL (motivele pentru care a ngduit Hristos diavolilor s intre n porci)
................................................................................................................................... 758
DIAVOLUL (puterea limitat a diavolului) ........................................................... 759
DIAVOLUL (se mpotriveste lucrurilor lui Dumnezeu) ....................................... 762
DIAVOLUL (lucrarea diavolilor) ........................................................................... 762
DIAVOLUL (ngduinta lui Dumnezeu pentru existenta si lucrarea demonilor) 763
DIAVOLUL (maniIest ur Iat de Dumnezeu, Iat de noi si Iat de ntreaga
creatie) ....................................................................................................................... 768
DIAVOLUL (perverteste, schimb si rstoarn totul) ........................................... 768
DIAVOLUL (patria lui Satan) ................................................................................. 768
DIAVOLUL (spatiul unde bntuie si ispiteste diavolul) ....................................... 769
DIAVOLUL (uneltirile diavolului) ......................................................................... 769
DIAVOLUL (Ir vrjmas nu exist lupt, Ir lupt nu exist cunun) ............ 774
DIAVOLUL (rzboiul purtat de el mpotriva noastr) .......................................... 775
DIAVOLUL (lanseaz ispite si tentatii, ns multe din ele au drept cauz
nepsarea noastr) .................................................................................................... 778
DIAVOLUL (,desItarea diavolului) .................................................................... 779
DIAVOLUL (despre cum se poate apra omul de diavoli) ................................... 779
DIAVOLUL (dusmanii diavolului: lucrrile luminii si virtutea) ......................... 780
DIAVOLUL (cnd se las biruit diavolul?) ........................................................... 780
DIAVOLUL (Ioloasele pe care ni le aduce lupta cu diavolul) ............................. 780
DIAVOLUL (Pronia divin ntoarce n contra diavolului mestesugurile acestuia
pregtite spre cderea noastr) ................................................................................ 781
DIAVOLUL (atitudinea noastr Iat de diavol)..................................................... 781
DIAVOLUL (nu avem nimic n comun cu diavolul) ............................................. 781
DIAVOLUL (Satana) ............................................................................................... 781
DISCERNMNTUL .............................................................................................. 782
12
DISCERNMNTUL (avem n Iirea noastr un criteriu natural prin care
deosebim binele de ru) ........................................................................................... 783
DISPRETUIREA (aproapelui - gravitatea)............................................................. 784
DISPRETUIREA (aproapelui - gravitatea si remediile) ........................................ 785
DISPRETUIREA (ndemn la pretuirea aproapelui) ............................................... 786
DISPRETUIREA (mngiere pentru cei dispretuiti) ............................................. 787
DISTRACTIILE ........................................................................................................ 787
DOGMELE (pstrarea dogmelor stabilite de SIintii Printi) ................................ 788
DOGMELE (cunoasterea dogmelor Bisericii)........................................................ 789
DOGMELE (nalte ptrunderea lor cu mintea) ................................................... 789
DOGMELE (explicarea dogmelor prin diIerite rationamente) ............................. 789
DOGMELE (s nu ne tulbure nimeni dogmele drepte cu inventiile propriilor
gnduri) ..................................................................................................................... 789
DOGMELE (nimic nu este mai puternic dect adevrul dogmelor) ..................... 790
DOGMELE (si viata duhovniceasc) ...................................................................... 790
DOGMELE (rele) ..................................................................................................... 791
DORUL (de Dumnezeu) ........................................................................................... 791
DRAGOSTEA (- rdcina tuturor bunttilor) ...................................................... 792
DRAGOSTEA (- dascl desvrsit) ........................................................................ 792
DRAGOSTEA (- calea care le ntrece pe toate) ..................................................... 792
DRAGOSTEA (- temelia si culmea virtutilor) ....................................................... 795
DRAGOSTEA ( - plinir ea t ut uror por unc ilor lui Du mne zeu) ............... 795
DRAGOSTEA (- semnul de recunoastere a ucenicilor lui Hristos) ...................... 796
DRAGOSTEA (elogiu dragostei) ................................................................................ 797
DRAGOSTEA (Imnul dragostei) ................................................................................ 800
DRAGOSTEA (unde dragoste nu e, nimic nu e).......................................................... 803
DRAGOSTEA (,tinta poruncii este dragostea) .......................................................... 803
DRAGOSTEA (,,toate cu dragoste s Iie) .................................................................. 804
DRAGOSTEA ( nast erea ei n suIlet ul omului) ............................................ 804
DRAGOSTEA (trezirea dragostei n aproapele nostru) ................................................ 804
DRAGOSTEA (maniIestarea ei) ................................................................................. 804
DRAGOSTEA (Ielurile ei) .......................................................................................... 806
DRAGOSTEA (adevrat) .......................................................................................... 807
DRAGOSTEA (ptimas) ........................................................................................... 810
DRAGOSTEA (duhovniceasc) .................................................................................. 811
DRAGOSTEA (minunile dragostei) ............................................................................ 812
DRAGOSTEA (unde este dragoste, toate relele sunt alungate) .................................... 812
DRAGOSTEA (adun la un loc pe cei ce sunt la mari deprtri) ................................. 813
DRAGOSTEA (puterea dragostei) .............................................................................. 813
DRAGOSTEA (epectaza dragostei) ............................................................................ 816
DRAGOSTEA (Iolosul) .............................................................................................. 816
DRAGOSTEA (roadele ei) .......................................................................................... 816
DRAGOSTEA (si credinta) ......................................................................................... 816
DREAPTA SOCOTEAL .......................................................................................... 817
DREPTATEA (,Fericiti cei ce Ilmnzesc si nseteaz de dreptate) .......................... 817
DREPTATEA (nedreptatea gravele urmri ale svrsirii ei) ..................................... 817
13
DREPTATEA (nedreptatea suIerirea nedrepttii) ..................................................... 817
DREPTATEA (nedreptatea Iolosul cstigat prin suIerirea ei) ................................... 819
DREPTATEA (nedrepttile Icute lui Dumnezeu rzbunarea lor) ..................... 822
DUMINICA (pzirea smbetei de ctre iudei) ............................................................. 822
DUMINICA (nlocuirea sabatului cu Duminica) ......................................................... 823
DUMINICA (serbarea Duminicii) ............................................................................... 823
DUMNEZEU (despre Dumnezeu) ............................................................................... 824
DUMNEZEU (Irumusetea lui Dumnezeu) .............................................................. 825
DUMNEZEU (cnd vrea s spun ceva despre El, Se Ioloseste de imagini omenesti, pe
msura slbiciunii asculttorilor) .................................................................................. 826
DUMNEZEU (,Desteapt-Te, pentru ce dormi, Doamne?)........................................ 828
DUMNEZEU (aducerea aminte de Dumnezeu) ........................................................... 828
DUMNEZEU (existenta lui Dumnezeu) ....................................................................... 828
DUMNEZEU (existenta lui Dumnezeu argumentul cosmologic) ............................... 829
DUMNEZEU (existenta lui Dumnezeu - argumentul teleologic) ......................... 829
DUMNEZEU (atribute divine) .................................................................................... 830
DUMNEZEU (atribute - aseitatea) .............................................................................. 830
DUMNEZEU (atribute - atotprezenta) ......................................................................... 831
DUMNEZEU (atribute - prestiinta) ............................................................................. 831
DUMNEZEU (atribute - neschimbabilitatea) ............................................................... 831
DUMNEZEU (atribute - vesnicia) ............................................................................... 831
DUMNEZEU (atribute - unitatea) ........................................................................... 832
DUMNEZEU (lucrarea lui Dumnezeu n lume) ........................................................... 832
DUMNEZEU (bineIacerile Lui revrsate asupra noastr) ............................................ 833
DUMNEZEU (contemplarea lui Dumnezeu) ............................................................... 839
DUMNEZEU (cunoasterea lui Dumnezeu).................................................................. 840
DUMNEZEU (cunoasterea lui Dumnezeu n viata viitoare)......................................... 848
DUMNEZEU (vederea lui Dumnezeu) ........................................................................ 849
DUMNEZEU (lumina dumnezeiasc) .......................................................................... 855
DUMNEZEU (,Dumnezeu este iubire) ...................................................................... 856
DUMNEZEU (iubirea lui Dumnezeu pentru noi) .......................................................... 856
DUMNEZEU (e propriu lui Dumnezeu a Iace bine)...................................................... 881
DUMNEZEU (mila lui Dumnezeu) .............................................................................. 881
DUMNEZEU (pedagogia divin) ................................................................................. 882
DUMNEZEU (judectile lui Dumnezeu - nentelegerea lor de ctre noi) ....................... 883
DUMNEZEU (iconomia lui Dumnezeu) ...................................................................... 889
DUMNEZEU (amenintrile venite din partea lui Dumnezeu ctre noi) .......................... 890
DUMNEZEU (Igduintele lui Dumnezeu) .................................................................. 890
DUMNEZEU (jurmntul lui Dumnezeu) ................................................................... 891
DUMNEZEU (slsluirea lui Dumnezeu n noi) .......................................................... 892
DUMNEZEU (vorbirea despre Dumnezeu) ................................................................. 894
DUMNEZEU. VIATA SFINTEI TREIMI (Treimea cea de o Iiint si n trei Ipostasuri)
................................................................................................................................... 895
DUMNEZEU. VIATA SFINTEI TREIMI (expunere de credint n SInta Treime) .... 896
DUMNEZEU. VIATA SFINTEI TREIMI (Fiinta si energiile divine).......................... 897
DUMNEZEU. VIATA SFINTEI TREIMI (aproprierea) ............................................. 899
14
DUMNEZEU. VIATA SFINTEI TREIMI (una si aceeasi este vointa Tatlui si a Fiului)
................................................................................................................................... 899
DUMNEZEU. VIATA SFINTEI TREIMI (egalitatea Fiului cu Tatl) ......................... 899
DUMNEZEU. VIATA SFINTEI TREIMI (egalitatea Persoanelor SIintei Treimi)....... 906
DUMNEZEU. VIATA SFINTEI TREIMI (dumnezeirea Persoanelor SIintei Treimi) .. 910
DUMNEZEU. VIATA SFINTEI TREIMI (deoIiintimea Persoanelor SIintei Treimi) .. 911
DUMNEZEU. VIATA SFINTEI TREIMI (din Tatl Se naste Fiul si purcede
Duhul SInt) .............................................................................................................. 915
DUMNEZEU. VIATA SFINTEI TREIMI (nasterea Fiului din Tatl).......................... 915
DUMNEZEU. VIATA SFINTEI TREIMI (nasterea Fiului din Tatl din vesnicie) ...... 916
DUMNEZEU. VIATA SFINTEI TREIMI (trimiterea Duhului SInt n lume de ctre
Fiul) ............................................................................................................................ 917
DUMNEZEU. VIATA SFINTEI TREIMI (mpreuna lucrare a Persoanelor SIintei
Treimi) ........................................................................................................................ 919
DUMNEZEU. VIATA SFINTEI TREIMI (nsusirile, calittile si propriettile
Persoanelor) ................................................................................................................ 920
DUMNEZEU. VIATA SFINTEI TREIMI (slsluirea SIintei Treimi n noi) .............. 920
DUMNEZEU FIUL (numele ,Iisus) ......................................................................... 921
DUMNEZEU FIUL (numele ,Hristos) ..................................................................... 921
DUMNEZEU FIUL (puterea numelui ,Hristos)........................................................ 922
DUMNEZEU FIUL (numirile atribuite Domnului Hristos) ........................................ 922
DUMNEZEU FIUL (Hristos - Dumnezeu adevrat si om adevrat)............................ 923
DUMNEZEU FIUL (lucrarea dumnezeiasc si cea omeneasc n Hristos).................. 927
DUMNEZEU FIUL (,Fiul lui Dumnezeu este si Ir tat si Ir mam) ................... 927
DUMNEZEU FIUL (Hristos - nasterea din Fecioar) ................................................. 928
DUMNEZEU FIUL (nasterea dup trup a Domnului Hristos) .................................... 931
DUMNEZEU FIUL (Nasterea dup trup a Domnului Hristos despre bucuria de la
Nasterea Domnului) .................................................................................................... 933
DUMNEZEU FIUL (nasterea din Fecioar despre cele ce s-au petrecut la nasterea
Domnului) ................................................................................................................... 934
DUMNEZEU FIUL (nasterea din Fecioar despre steaua care s-a artat la nastere) . 934
DUMNEZEU FIUL (Nasterea de sus din Tatl si nasterea de fos din Fecioar) .......... 936
DUMNEZEU FIUL (ntruparea Taina ntruprii) .................................................... 937
DUMNEZEU FIUL (ntruparea Domnului Hristos) ................................................... 938
DUMNEZEU FIUL (ntruparea ,la plinirea vremii) .............................................. 943
DUMNEZEU FIUL (ntruparea - cauzele si scopul ntruprii).................................... 943
DUMNEZEU FIUL (ntruparea Domnului Hristos - eveniment uimitor si neasemuit
pentru umanitate) ........................................................................................................ 946
DUMNEZEU FIUL (ntruparea eIectele ntruprii asupra omului si a creatiei)
................................................................................................................................... 947
DUMNEZEU FIUL (unirea celor dou Iiri n Hristos)................................................ 947
DUMNEZEU FIUL (ntruparea roadele ntruprii Domnului Hristos) ..................... 948
DUMNEZEU FIUL (chipul strlucitor si Irumos al Domnului Hristos) ...................... 950
DUMNEZEU FIUL (despre Cuvntul lui Dumnezeu) ................................................ 951
DUMNEZEU FIUL (puterea si stpnirea Domnului Hristos) ............................ 951
DUMNEZEU FIUL (,Hristos ieri si azi si n veci e Acelasi) .................................... 952
15
DUMNEZEU FIUL (,Eu sunt Calea, Adevrul si Viata) .......................................... 953
DUMNEZEU FIUL (Hristos - Viata noastr) ............................................................. 953
DUMNEZEU FIUL (,Eu sunt vita si voi sunteti mlditele) ...................................... 954
DUMNEZEU FIUL (Hristos BineIctorul nostru) ................................................. 954
DUMNEZEU FIUL (,Nu v mai numesc robi, ci prieteni)................................ 955
DUMNEZEU FIUL (Hristos - Pedagogul nostru) ....................................................... 955
DUMNEZEU FIUL (Hristos - nvttorul nostru suprem) .................................. 956
DUMNEZEU FIUL (,Tatl nu judec pe nimeni, ci toat judecata a dat-o Fiului) .... 957
DUMNEZEU FIUL (n cuvntri si, n general, n vorbire, Mntuitorul S-a cobort la
puterea de ntelegere a asculttorilor Si) .................................................................... 958
DUMNEZEU FIUL (despre viata pmnteasc a Fiului Omului) ............................... 958
DUMNEZEU FIUL (despre rugciunea Domnului Hristos) ....................................... 959
DUMNEZEU FIUL (mbrcmintea Mntuitorului) ................................................... 959
DUMNEZEU FIUL (slava Domnului Hristos) ........................................................... 959
DUMNEZEU FIUL (,Lumea nu L-a cunoscut) ........................................................ 959
DUMNEZEU FIUL (Hristos si vestitii ntelepti, eroi si mprati ai lumii) .................. 961
DUMNEZEU FIUL (dumnezeirea lui Hristos) ........................................................... 964
DUMNEZEU FIUL (Hristos nu e simpl creatur) ..................................................... 969
DUMNEZEU FIUL (,Iratii Domnului) .................................................................... 972
DUMNEZEU FIUL (minunile Domnului Hristos)....................................................... 972
DUMNEZEU FIUL (minunile care I se atribuie Mntuitorului n timpul copilriei Sale)
................................................................................................................................... 976
DUMNEZEU FIUL (proorociile Mntuitorului) ......................................................... 978
DUMNEZEU FIUL (proorociile si minunile Mntuitorului)....................................... 978
DUMNEZEU FIUL (suIerintele provocate BineIctorului nostru de Iuria iudeilor) .. 979
DUMNEZEU FIUL (ptimirile si rstignirea lui Hristos pe cruce) ............................. 980
DUMNEZEU FIUL (prenchipuirea JertIei lui Hristos pe cruce) ................................ 984
DUMNEZEU FIUL (ptimirile Domnului meditarea noastr la acestea).................. 984
DUMNEZEU FIUL (,Printe, de este cu putint, s treac de la Mine acest pahar, dar nu
precum Eu voiesc, ci precum voiesti Tu) ................................................................... 985
DUMNEZEU FIUL (moartea lui Hristos pe Cruce) .................................................... 989
DUMNEZEU FIUL (motivele acceptrii mortii Sale pe Cruce) .......................... 992
DUMNEZEU FIUL (minunile ce s-au ntmplat la moartea Domnului Hristos pe
Cruce) ........................................................................................................................ 993
DUMNEZEU FIUL (Hristos - Biruitorul mortii) .................................................. 993
DUMNEZEU FIUL (Hristos - Stpnitor asupra vietii si a mortii) .................... 997
DUMNEZEU FIUL (Hristos - Rscumprtorul nostru) ...................................... 997
DUMNEZEU FIUL (,n El trim, ne miscm si suntem) ................................ 1016
DUMNEZEU FIUL (nvierea lui Hristos din morti) .......................................... 1017
DUMNEZEU FIUL (nvierea lui Hristos din morti; artrile dup nviere) .... 1017
DUMNEZEU FIUL (nvierea Domnului Hristos din morti; ndoiala lui Toma)
................................................................................................................................. 1019
DUMNEZEU FIUL (nvierea lui Hristos din morti argumente si mrturii) .. 1020
DUMNEZEU FIUL (pogorrea Domnului Hristos la Iad) ................................. 1043
DUMNEZEU FIUL (trupul lui Hristos dup nviere) ........................................ 1043
DUMNEZEU FIUL (nvierea si nltarea la cer) ............................................... 1043
16
DUMNEZEU FIUL (nltarea Domnului Hristos la cer) ................................... 1044
DUMNEZEU FIUL (,Veniti, nvtati de la Mine, c sunt blnd si smerit cu
inima) ..................................................................................................................... 1048
DUMNEZEU FIUL (a doua venire a Domnului Hristos) ................................... 1050
DUMNEZEU FIUL (,Iar despre ziua si ceasul acela nimeni nu stie ... nici Fiul, ci
numai Tatl) .......................................................................................................... 1056
DUMNEZEU FIUL (eternitatea lui Dumnezeu Cuvntul) .............................. 1056
DUMNEZEU FIUL (,Eu voi Ii cu voi pn la sIrsitul veacurilor) ............... 1058
DUMNEZEU FIUL (slsluirea Domnului Hristos n noi) ................................ 1058
DUMNEZEU DUHUL SFNT (I se cuvine aceeasi cinstire adus Tatlui si
Fiului) ...................................................................................................................... 1059
DUMNEZEU DUHUL SFNT (dumnezeirea Duhului SInt) ............................ 1059
DUMNEZEU DUHUL SFNT (nu e creatur) .................................................... 1060
DUMNEZEU DUHUL SFNT (,Luati Duh SInt .) ..................................... 1061
DUMNEZEU DUHUL SFNT (,harul Domnului nostru Iisus Hristos cu voi cu
toti!) ....................................................................................................................... 1062
DUMNEZEU DUHUL SFNT (dobndirea harului Duhului SInt) ................. 1062
DUMNEZEU DUHUL SFNT (harul Duhului SInt nu se micsoreaz din cauza
multimii celor ce-l primesc) ................................................................................... 1066
DUMNEZEU DUHUL SFNT (harul se mparte si nu se desparte, nici nu se
sIrseste) .................................................................................................................. 1066
DUMNEZEU DUHUL SFNT (harul Dumnezeu opreste harul Duhului cnd
este suprat pe noi) ................................................................................................. 1066
DUMNEZEU DUHUL SFNT (Dumnezeu nu este cu noi dac lipseste harul
Duhului SInt) ......................................................................................................... 1067
DUMNEZEU DUHUL SFNT (unde este harul, acolo este bucuria) ............... 1067
DUMNEZEU DUHUL SFNT (lucrarea harului Duhului SInt) ...................... 1067
DUMNEZEU DUHUL SFNT (,Duhul s nu-l stingeti!) ................................. 1069
DUMNEZEU DUHUL SFNT (retragerea temporar si pedagogic a harului
Duhului SInt druit nou) ..................................................................................... 1070
DUMNEZEU DUHUL SFNT (Duhul SInt Izvorul bunttilor ce duc la
mntuire) ................................................................................................................. 1070
DUMNEZEU DUHUL SFNT (Duhul SInt S-a pogort peste Apostoli n limbi
ca de Ioc) ................................................................................................................. 1071
DUMNEZEU DUHUL SFNT (darurile Duhului SInt) ................................... 1072
DUMNEZEU DUHUL SFNT (harismele Duhului SInt) ................................. 1080
DUMNEZEU DUHUL SFNT (dac n-ar Ii Duhul, n-ar Ii Biserica) ................ 1081
DUMNEZEU DUHUL SFNT (Pronia dumnezeiasc) ...................................... 1081
DUMNEZEU DUHUL SFNT (slsluirea Duhului SInt n noi) .................... 1095
DUPLICITATEA (Ierirea de aceast patim execrabil si demascarea ei) ........ 1096
DUSMNIA (- bucuria diavolului) ....................................................................... 1097
DUSMNIA (maniIestarea ei)............................................................................... 1097
DUSMNIA (pricinuieste ru mai ales celui ce o mbrtiseaz) ........................ 1097
DUSMNIA (gravitatea) ....................................................................................... 1097
DUSMNIA (consecintele nimicitoare de suIlet ale acesteia) ............................ 1098
DUSMNIA (remedii) ........................................................................................... 1099
17
EDUCATIA (copiilor) .............................................................................................. 1106
EDUCATIA (lipsirea copiilor de o educatie aleas - gravitatea) ................................ 1131
EDUCATIA (religioas a copiilor) ............................................................................ 1135
EDUCATIA (lipsa educatiei religioase a copiilor - gravitatea) .................................. 1150
EREDITATEA.......................................................................................................... 1159
ERETICII (cine sunt ei?) ........................................................................................... 1160
ERETICII (diIerite numiri date ereticilor) ................................................................. 1160
ERETICII (maniIestarea lor) ..................................................................................... 1161
ERETICII (rstlmcesc Scriptura si caut mereu argumente mpotriva mntuirii
lor) ........................................................................................................................... 1161
ERETICII (Ierirea de comuniunea lor) .................................................................. 1162
ERETICII (atitudinea noastr Iat de eretici) ....................................................... 1165
ERETICII (gravitatea ereziilor acestora) .............................................................. 1169
ERETICII (gravitatea si urmrile pierztoare ale ereziilor acestora) .................. 1171
ERETICII (n ereziile lor, nu au parte de iertare de la Dumnezeu) ..................... 1171
ERETICII (condamnarea ereziilor acestora) ......................................................... 1172
ERETICII (combaterea ereziilor acestora) ............................................................ 1172
ERETICII (ntoarcerea de la erezie la nvttura cea dreapt) ............................ 1179
EREZIILE (deIinitia) .............................................................................................. 1179
EREZIILE (nasterea lor) ........................................................................................ 1180
EREZIILE (aderarea la diverse erezii a celor slabi n credint) .......................... 1182
EREZIILE (Ierirea de nvtturile eretice, ucigtoare de suIlet)......................... 1182
EREZIILE (urmrile distrugtoare ale ereziilor) .................................................. 1182
EREZIILE (slbiciunea lor ntemeiat pe minciun le Iace s dispar) .............. 1182
ETERODOCSII ....................................................................................................... 1183
EUHARISTIA (- Trupul si Sngele lui Hristos) ................................................... 1184
EUHARISTIA (- masa cea dumnezeiasc)............................................................ 1185
EUHARISTIA (- pinea cea spre Iiint) ............................................................... 1186
EUHARISTIA (- leac mntuitor) ........................................................................... 1186
EUHARISTIA (- doctoria nemuririi)..................................................................... 1186
EUHARISTIA (- SInta Multumire) ..................................................................... 1187
EUHARISTIA (- unirea cu Hristos) ...................................................................... 1188
EUHARISTIA (- inhabitarea reciproc a lui Hristos n noi si a noastr n El) .. 1190
EUHARISTIA (cnd svrsim SInta Euharistie, vestim moartea si nvierea Lui)
................................................................................................................................. 1190
EUHARISTIA (,,Cel ce aduci si Cel ce Te aduci, Hristoase.) ........................ 1190
EUHARISTIA (anamneza) ..................................................................................... 1190
EUHARISTIA (caracterul sobornicesc al Euharistiei) ......................................... 1191
EUHARISTIA (,Acesta este trupul Meu) ........................................................... 1192
EUHARISTIA (aducerea JertIei nesngeroase) .................................................... 1192
EUHARISTIA (preIacerea darurilor) .................................................................... 1192
EUHARISTIA (Hristos Se aduce jertI si Se mparte credinciosilor)................. 1193
EUHARISTIA (Hristos Se mparte, nu Se desparte si niciodat nu Se sIrseste)
................................................................................................................................. 1194
EUHARISTIA (primirea ei) ................................................................................... 1194
18
EUHARISTIA (primirea SIintei Euharistii numai dup ce ne-am spovedit pcatele)
................................................................................................................................. 1194
EUHARISTIA (este necesar a se tine post nainte de primirea SIintei mprtsanii)
................................................................................................................................. 1195
EUHARISTIA (primirea ei ,,spre iertarea pcatelor si spre viata de veci) ....... 1195
EUHARISTIA (primirea ei naintea mortii) ......................................................... 1196
EUHARISTIA (deasa ori rara mprtsire?) ......................................................... 1196
EUHARISTIA (primirea ei - conditii) ................................................................... 1197
EUHARISTIA (cum s ne apropiem de SInta si nIricosata Mas) ................... 1212
EUHARISTIA (necesitatea primirii SIintei Euharistii)........................................ 1215
EUHARISTIA (primirea ei - Iolosul) .................................................................... 1216
EUHARISTIA (atitudinea bunului crestin dup primirea SIintei Euharistii) ..... 1221
EUHARISTIA (primirea ei cu nevrednicie - gravitatea) ...................................... 1222
EUHARISTIA (s-i oprim pe cei ce vor s se mprtseasc, nevrednici Iiind) 1228
EUHARISTIA (cuvnt mpotriva celor ce se apropie Ioarte rar de SIintele Taine)
................................................................................................................................. 1228
FAPTELE (,Iar cel ce va Iace si va nvta, acest a mare se va che ma n
mprt ia cerur ilor) ........................................................................................... 1230
FAPTELE (svrsirea lor dup voia lui Dumnezeu) ................................. 1230
FAPTELE (spre slava lui Dumnezeu si spre mnt uirea noast r s le
svrsim) ............................................................................................................... 1230
FAPTELE (svrsirea une i Iapt e bune ne mboldest e la alt e Iapt e bune)
................................................................................................................................. 1232
FAPTELE (scopul svrsir ii lor) .................................................................... 1232
FAPTELE (s const ient iz m c Dumnezeu st ie si vede toate si at unci nu
vom gresi) ............................................................................................................. 1232
FAPTELE (st area suIlet easc, int ent ia si gndul cu care se svr sesc
Iapt ele) ................................................................................................................... 1232
FAPTELE (eIort ul omului si ajut orul lui Dumnezeu n svrsirea Iapt elor
bune) ....................................................................................................................... 1233
FAPTELE (svrsirea Iapt elor bune) ............................................................ 1234
FAPTELE ( nde mn la svr sirea Iapt elor bune) ......................................... 1235
FAPTELE (bune - svrsirea lor cu ost eneal) ........................................... 1236
FAPTELE (bune - svrsirea lor cu smer enie si n ascuns) .................... 1237
FAPTELE (scopul svrsir ii Iapt elor bune)................................................. 1238
FAPTELE (bune - svrsirea lor spre slava lui Dumnezeu) .................... 1238
FAPTELE (pilda Iapt elor bune) ...................................................................... 1238
FAPTELE (despre dest inuirea Iapt elor noast re bune) ............................ 1239
FAPTELE (s nu socot im Iapt ele noast re ca Iiind mrete si s nu cerem
Domnului rsplat pentru ele) ......................................................................... 1241
FAPTELE ( mpotr ivit orii svrsir ii Iapt elor bune) ................................... 1241
FAPTELE (,ca vznd Iapt ele voast re bune, s slveasc pe Dumnezeu
din cerur i) ............................................................................................................ 1243
FAPTELE (bune - Iolosul svrsir ii lor) ...................................................... 1243
FAPTELE (rsplt irea Iapt elor bune) ............................................................ 1244
FAPTELE (t rupului si Iapt ele suIlet ului) ..................................................... 1244
19
FAPTELE ( Iapt ele rele - remedii) .................................................................. 1245
FAPTELE ( Iapt ele rele chinuie const iinta omului) ................................... 1245
FAPTELE (dup Iapt si rsplat ) ................................................................. 1245
FAPTELE ( Iapt a si cuvnt ul) .......................................................................... 1245
FTRNICI A ..................................................................................................... 1246
FECIORI A (deIinit ia) ........................................................................................ 1247
FECIORI A (elogiu Iecior iei) ........................................................................... 1247
FECIORI A ( mret ia Iecior iei) ......................................................................... 1251
FECIORI A (valoarea ei) ................................................................................... 1252
FECIORI A ( n Vechiul Test ament ) ............................................................... 1252
FECIORI A ( n crest inism si n alt e religii) .................................................. 1252
FECIORI A (eret icilor) ....................................................................................... 1253
FECIORI A ( nde mn la t rirea n Iec ior ie) ................................................... 1255
FECIORI A ( mbrt isarea Iecior ie i) ................................................................ 1259
FECIORI A ( mbrt isarea ei pr in sil si const rngere - gravit at ea) ....... 1260
FECIORI A ( mbrt isarea Iecior ie i - mpotrivit or ii) .................................. 1260
FECIORI A (ar disprea neamul o menesc dac ar tri toti n Iecior ie?)
................................................................................................................................. 1261
FECIORI A (despre Iecioarele cuviincioase) ............................................... 1262
FECIORI A (vietuirea virt uoas a Ieciorelnicilor) ...................................... 1262
FECIORI A (purt area Iecioarelor) ................................................................... 1263
FECIORI A ( lupt a si nevointele celor ce voiesc a tri n Iecior ie) ......... 1263
FECIORI A ( mucenicia Iec ior iei) .................................................................... 1267
FECIORI A (Iolosul Iec ior iei) .......................................................................... 1268
FECIORI A (rsplat a primit de cei Ieciorelnici de la Hr ist os) .............. 1268
FECIORI A (sIat uri pent ru Iecioare) .............................................................. 1269
FECIORI A ( nclcarea Igduintei Iecior iei gravit at ea) ...................... 1269
FECIORI A (si cstoria) ................................................................................... 1270
FECIORI A (si milost enia) ................................................................................ 1275
FEMEILE (,br bat ul t u t e va st pni) ...................................................... 1275
FEMEILE (,,Iemeia n biser ic s t ac) ...................................................... 1275
FEMEILE (purt area lor) .................................................................................... 1276
FEMEILE (purt area acopermnt ului capilar) ............................................ 1277
FEMEILE (sIat urile Iemeilor deczut e) ....................................................... 1280
FERICI REA (deIinit ia) ..................................................................................... 1280
FERICI REA ( Ier ic it i sunt cei.) .................................................................... 1280
FERICI REA (dobndirea Ier icir ii) ................................................................. 1282
FERICI REA ( n ce const Ier icirea?) ............................................................ 1282
FERICI REA (aparent a Ier ic ire a celor bogat i) ............................................ 1282
FILOSOFI A (deIinit ia) ...................................................................................... 1284
FILOSOFI A .......................................................................................................... 1284
FILOSOFI A (philosophia ant igua si philosophia chr ist iana) .................. 1284
FILOSOFII (pgni) ........................................................................................... 1290
FRATI (crest inii ortodocsi sunt Irat i n Hr ist os - Frat ele lor) ................. 1292
FRICA (cea bun si mnt uit oare) ................................................................... 1293
FRICA (de Dumnezeu) ...................................................................................... 1293
20
FRICA (de pcat ) ................................................................................................ 1296
FRICA (remedii) ................................................................................................. 1296
FRUMUSETEA (trupeasc si Irumusetea suIlet easc) ............................ 1296
FRUMUSETEA (trupului) ............................................................................... 1297
FRUMUSETEA (suIlet ului) ............................................................................ 1298
FRUMUSETEA (de aici, de pe p mnt si cea din viata viit oare) .......... 1300
FUNCTIILE ( nalt e) ........................................................................................... 1300
FUNCTIILE ( iubirea de onorur i si Iunct ii lumest i) ................................... 1301
GNDURILE (curate) .............................................................................................. 1302
GNDURILE (pctoase eliberarea de ele) ...................................................... 1302
GNDURILE (paza gndurilor) ........................................................................... 1302
GELOZIA ................................................................................................................ 1303
GENEALOGIA ....................................................................................................... 1306
GHICIREA VIITORULUI ..................................................................................... 1307
GLOSOLALIA ........................................................................................................ 1308
GLUMELE (ce nu se cuvin) ................................................................................... 1312
GRIJA (de cele duhovnicesti) ................................................................................ 1314
GRIJILE LUMESTI NROBITOARE (deIinitia) ................................................. 1314
GRIJILE LUMESTI NROBITOARE (gravitatea) ............................................... 1314
GRIJILE LUMESTI NROBITOARE (urmrile pgubitoare) ............................. 1315
GRIJILE LUMESTI NROBITOARE (remedii) ................................................... 1315
HRANA (consumul crnii) ........................................................................................ 1321
HRANA (cumptarea n mncri) ............................................................................. 1321
HRANA (,,mncm ca s trim, nu trim ca s mncm) ......................................... 1322
HULA (mpotriva Duhului SInt) .............................................................................. 1322
HULA (mpotriva lui Dumnezeu) .............................................................................. 1323
HULA (mpotriva lui Dumnezeu; pedepsirea hulitorului) .......................................... 1325
HULA (mpotriva lui Dumnezeu lepdarea ei) ....................................................... 1326
HULA (hulirea aproapelui) ....................................................................................... 1326
IADUL...................................................................................................................... 1328
IADUL (Dumnezeu ne amenint cu iadul pentru a ne scpa de iad) ........................... 1337
IADUL (iadul nu a Iost Icut pentru oameni, ci pentru diavoli) ................................. 1340
IADUL (deasa cugetare la chinurile din iad).............................................................. 1341
IADUL (existenta iadului) ......................................................................................... 1341
IADUL (s nu cutm unde este iadul, ci s ne pzim pentru a nu ajunge n el) ......... 1350
IADUL (Irica de chinurile iadului) ............................................................................ 1351
IADUL (chinurile diIerite ale pctosilor din Iad) ..................................................... 1351
IADUL (starea pctosilor din Iad) ....................................................................... 1365
IADUL (vesnicia chinurilor iadului) .......................................................................... 1365
IADUL (de dup Judecata Universal) ...................................................................... 1370
IADUL (dup judecata universal sIintii nu-i vor putea s-i mngie sau s-i ajute pe cei
din iad, chiar rude de-ar Ii) ........................................................................................ 1370
IADUL (Dumnezeu, celor din Rai care au rude ce se chinuie n Iad, le va stinge mila Iat
de acestia din urm) .................................................................................................. 1371
ICOANELE (cinstirea sIintelor icoane) ................................................................ 1371
IDOLATRIA (Ielurile actuale de idolatrie) ................................................................ 1372
21
IERTAREA APROAPELUI...................................................................................... 1373
INIMA (curat) ......................................................................................................... 1402
INIMA (nIrnt si smerit) ....................................................................................... 1403
INIMA (Lumina din inimi) ....................................................................................... 1403
INIMA (Dumnezeu mngie inimile celor ce se ncred n El) .................................... 1403
INSULTELE (aduse aproapelui) ............................................................................... 1403
INSULTELE (nu este nimic mai greu de suIerit ca insulta) ....................................... 1404
INSULTELE (despre cel ce-L insult pe Dumnezeu) ................................................ 1404
INTERESUL (urmrirea interesului comun, nu doar numai a celui personal) ............ 1405
INVIDIA (deIinitia) .................................................................................................. 1408
INVIDIA (nasterea invidiei) ...................................................................................... 1408
INVIDIA (maniIestarea) ........................................................................................... 1409
INVIDIA (nu este pcat mai ru dect invidia) .......................................................... 1413
INVIDIA (gravitatea) ................................................................................................ 1414
INVIDIA (este pierztoare pentru cel ce o ntretine si pricinuitoare de har si strlucire
pentru cei invidiati) ................................................................................................... 1419
INVIDIA (urmrile distrugtoare) ............................................................................. 1422
INVIDIA (eliberarea din robia ei) ............................................................................. 1423
ISPITELE (atacul ispitelor) ....................................................................................... 1427
ISPITELE (cauzele ispitelor) ..................................................................................... 1429
ISPITELE (Ierirea de ispite) ...................................................................................... 1429
ISPITELE (Ielurile ispitelor) ..................................................................................... 1430
ISPITELE (Iolosul rbdrii ispitelor)......................................................................... 1433
ISPITELE (ngduirea ispitelor de ctre Dumnezeu) ................................................. 1434
ISPITELE (Dumnezeu nu ngduie s Iim ispititi mai presus de puterile noastre)
................................................................................................................................. 1436
ISPITELE (biruirea lor).......................................................................................... 1436
IUBIREA DE ARGINTI (deIinitia) ....................................................................... 1439
IUBIREA DE ARGINTI (- rdcina tuturor relelor) ............................................ 1440
IUBIREA DE ARGINTI (nasterea ei) ................................................................... 1441
IUBIREA DE ARGINTI (maniIestarea ei) ........................................................... 1442
IUBIREA DE ARGINTI (gravitatea) .................................................................... 1448
IUBIREA DE ARGINTI (urmrile pgubitoare) .................................................. 1452
IUBIREA DE ARGINTI (lupta mpotriva ei) ....................................................... 1458
IUBIREA DE ARGINTI (remedii) ........................................................................ 1459
IUBIREA DE STRINI ......................................................................................... 1465
IUBIREA (- culme a virtutilor).............................................................................. 1465
I UBI REA ( - calea m nt uir ii) .......................................................................... 1465
I UBI REA ( - rdcina si iz vor ul or icr ui bine) ......................................... 1466
I UBI REA ( dat or ia iubir ii) ............................................................................... 1466
I UBI REA ( mr et ia iubir ii) .............................................................................. 1466
I UBI REA ( minunat a lucr ar e a iubir ii) ........................................................ 1466
I UBI REA ( put er ea iubir ii) .............................................................................. 1467
I UBI REA ( nast er ea iubir ii) ............................................................................. 1467
I UBI REA ( ma niIe st ar ea iubir ii) .................................................................... 1468
I UBI REA ( de Dumnezeu) ............................................................................... 1469
22
I UBI REA ( de Dumnezeu ce o mpiedic?) ............................................ 1478
I UBI REA ( de aproapele) ................................................................................. 1479
I UBI REA ( de Dumnezeu si iubir ea de apr oapele) .................................. 1491
I UBI REA ( r ec ipr oc dint r e oa me ni) ............................................................ 1493
I UBI REA ( s iubim pe pct os si s ur m pcat ul) ............................... 1493
I UBI REA ( jert Ie lnic ia iubir ii) ....................................................................... 1493
I UBI REA ( dovada iubir ii) ............................................................................... 1493
I UBI REA ( st at or nic) ....................................................................................... 1494
I UBI REA (t r ebuie s- i cupr ind pe t ot i oa me nii n br at ele e i) ........... 1494
I UBI REA ( vr jma silor ) .................................................................................... 1494
I UBI REA ( roadele iubir ii) .............................................................................. 1507
I UDA I SCARI OTEANUL .............................................................................. 1509
I UDA ( Do mnul Hr ist os i- a oIer it lui I uda mult e ci de ndr ept are) .. 1514
I UDEII ................................................................................................................... 1515
I UDEII ( at it udinea unor a dint r e iude i Ia t de Mnt uit or ul) ................. 1519
I UDEII ( unii dint r e iude i l t gduie sc pe Mnt uit or ul Hr ist os) ........ 1521
I UDEII ( unii dint r e iude i nu L- au mrt ur isit pe Hr ist os si L- au t r dat )
................................................................................................................................. 1523
I UDEII ( despr e iude ii ce se pr et indeau a Ii cr est ini si lo veau n
cr edint a noast r ) ................................................................................................. 1523
I UDEII ( ,czut - au nea mur ile n gr oapa pe car e au Icut -o) .............. 1523
I UDEII ( cu pr ivir e la sina goga evr eia sc ) ................................................. 1524
MBRCMINTEA................................................................................................. 1527
MBRCMINTEA (crestinul pstreaz modestia mbrcmintei) .................. 1527
MBRCMINTEA (s ne Iie pricin de continu aducere aminte de cderea din
rai)............................................................................................................................ 1527
MPRTIA CERURILOR (a Iost pregtit dintru nceput pentru noi) ........... 1527
MPRTIA CERURILOR (,Cutati mai nti mprtia lui Dumnezeu si
dreptatea Lui si toate celelalte se vor aduga vou) .......................................... 1528
MPRTIA CERURILOR (cugetarea la bunttile din mprtia cerurilor) . 1528
MPRTIA CERURILOR (mprtia Cerului este Hristos Domnul).............. 1529
MPRTIA CERURILOR (dorirea ei) ............................................................... 1529
MPRTIA CERURILOR (ndejdea dobndirii ei) ......................................... 1530
MPRTIA CERURILOR (dobndirea ei) ........................................................ 1530
MPRTIA CERURILOR (este a celor ce se silesc si numai acestia o rpesc)
................................................................................................................................. 1538
MPRTIA CERURILOR (,Veniti . de mosteniti mprtia cea gtit vou de
la ntemeierea lumii)............................................................................................. 1539
MPRTIA CERURILOR (,n casa Tatlui Meu multe locasuri sunt) ........ 1540
MPRTIA CERURILOR (Raiul si mprtia Cerurilor) ................................ 1542
MPRTIA CERURILOR (starea celor Iericiti n mprtia Cerurilor) ......... 1543
MPRTIA CERURILOR (pierderea mprtiei cerurilor) ............................. 1555
MPRTIA CERURILOR (atitudinea dreptilor mntuiti Iat de cei din iad, dup
Judecata universal) ............................................................................................... 1558
MPREUNAREA TRUPEASC (imboldul Iiresc pentru mpreunarea trupeasc)
................................................................................................................................. 1558
23
MPRUMUTUL (s iertm pe datornicii nostri Ir s le aducem nvinuiri) .... 1559
NCERCRILE (- urmare Iireasc a ndeletnicirilor duhovnicesti) .................. 1559
NCERCRILE (ngduirea ncercrilor de ctre Dumnezeu) ........................... 1559
NCERCRILE (cauza si scopul lor) ................................................................... 1562
NCERCRILE (Dumnezeu - ndejdea noastr n ncercri) ............................ 1563
NCERCRILE (ajutorul lui Dumnezeu n ncercri) ......................................... 1564
NCERCRILE (rbdarea ncercrilor)................................................................ 1565
NCERCRILE (Iolosul dobndit din ncercri) ................................................. 1566
NCHISOAREA (pedepsirea cu nchisoarea a celor ce se Iac vinovati de Iapte
rele) .......................................................................................................................... 1568
NDEMNURILE (duhovnicesti) ............................................................................ 1568
NDRGOSTITII ................................................................................................... 1569
NDUMNEZEIREA ................................................................................................ 1569
NFRNAREA (de la alimente) ............................................................................ 1569
NFRNAREA (de la pcate) ............................................................................... 1571
NFRNAREA (desvrsit) ................................................................................. 1571
NFRNAREA (Iolosul) ........................................................................................ 1571
NGDUINTA (reciproc a oamenilor) ............................................................... 1571
NGDUINTA (- numai pn la pcat) ................................................................ 1572
NGERII (despre sIintii ngeri) ............................................................................. 1572
NGERII (crearea ngerilor) .................................................................................. 1572
NGERII (Iirea ngerilor) ....................................................................................... 1573
NGERII (ngerul pzitor) ..................................................................................... 1573
NGERII (ierarhia cereasc) .................................................................................. 1574
NGERII (SeraIimii) ............................................................................................... 1575
NGERII (misiunea, lucrarea si slujirea lor) ........................................................ 1575
NGERII (desvrsirea ngerilor) .......................................................................... 1576
NJURTURILE .................................................................................................... 1576
NSELCIUNEA.................................................................................................... 1576
NSELCIUNEA (despre nselciunea la timp potrivit si cu gnd bun) ........... 1576
NTMPLRILE ................................................................................................... 1579
NTMPLRILE (neprevzute si neIaste) .......................................................... 1580
NTELEPCIUNEA (,S-a Icut nou ntelepciune) ............................................ 1580
NTELEPCIUNEA (,Nu v socotiti voi nsiv ntelepti) .................................. 1580
NTELEPCIUNEA (dobndirea ntelepciunii) ..................................................... 1581
NTELEPCIUNEA (lumeasc) .............................................................................. 1581
NTELEPCIUNEA (lumeasc si cea duhovniceasc) .......................................... 1581
NTELEPCIUNEA (omeneasc si cea dumnezeiasc) ........................................ 1583
NTELEPCIUNEA (se ntovrseste cu trirea duhovniceasc) ........................ 1584
NTELEPCIUNEA (necesitatea dobndirii ntelepciunii)................................... 1584
NTELEPCIUNEA (si evlavia) ............................................................................. 1584
NTELEPCIUNEA (si blndetea).......................................................................... 1584
NTELEPCIUNEA (si simplitatea) ....................................................................... 1585
NVTTURA (adevrat si mntuitoare) .......................................................... 1585
NVTTURA (nvtturile rele) ........................................................................ 1586
NVIEREA (trupurilor) .......................................................................................... 1586
24
NVIEREA (trupurilor - credinta n nvierea trupurilor) .................................... 1598
NVIEREA (trupurilor; nvierea dreptilor si nvierea pctosilor) .................... 1601
NVIEREA (trupurilor starea trupurilor dup nviere) .................................... 1601
JERTFELE (n Vechiul Testament) ........................................................................... 1606
JERTFELE (aduse de noi lui Dumnezeu) .................................................................. 1608
JOCURILE (de noroc) .............................................................................................. 1610
JUDECAREA APROAPELUI (maniIestarea) ........................................................... 1610
JUDECAREA APROAPELUI (gravitatea) ............................................................... 1610
JUDECAREA APROAPELUI (urmrile pgubitoare)............................................... 1612
JUDECAREA APROAPELUI (,Ftarnice, scoate mai nti brna din ochiul tu si atunci
vei vedea s scoti paiul din ochiul Iratelui tu) ......................................................... 1614
JUDECAREA APROAPELUI (,Nu judecati, ca s nu Iiti judecati) ........................ 1615
JUDECAREA APROAPELUI (s urmrim mai nti timpul, pricina, intentia, deosebirea
de persoane si scopul unei Iapte) ............................................................................... 1617
JUDECAREA APROAPELUI (remedii) ................................................................... 1618
JUDECATA (particular) .......................................................................................... 1622
JUDECATA UNIVERSAL .................................................................................... 1627
JUDECATA UNIVERSAL (gndul la Judecata Iinal) .......................................... 1647
JUDECATA UNIVERSAL (,oare nu stiti c vom judeca pe ngeri?) ............ 1649
JUDECATA UNIVERSAL (criteriile judectii) ................................................ 1650
JUDECATA UNIVERSAL (iubirea si dreptatea la judecata cea de pe urm) . 1652
JUDECATA (la tribunal)........................................................................................ 1653
JURMNTUL (deIinitia) .................................................................................... 1656
JURMNTUL (- chemarea lui Dumnezeu ca martor) ....................................... 1656
JURMNTUL (pe numele lui Dumnezeu) ......................................................... 1657
JURMNTUL (n Vechiul Testament)............................................................... 1657
JURMNTUL (n general, jurmntul este oprit) ............................................. 1658
JURMNTUL (nu orice jurmnt este oprit) .................................................... 1659
JURMNTUL (Ierirea de jurmnt)................................................................... 1659
JURMNTUL (gravitatea) .................................................................................. 1661
JURMNTUL (nu au trebuint de jurmnt cei ce au nume bun si au mbrtisat
virtutile) ................................................................................................................... 1663
JURMNTUL (strmb) ....................................................................................... 1664
JURMNTUL (lepdarea obiceiului de a jura) ................................................. 1664
LACRIMILE (de pocint) ....................................................................................... 1667
LACRIMILE (,Fericiti cei ce plng, c aceia se vor mngia) ................................. 1669
LAUDA (constructiv) ........................................................................................... 1669
LAUDELE (aduse aproapelui) .................................................................................. 1669
LAUDELE (respingerea laudelor ce ni se aduc) ........................................................ 1669
LCOMIA (deIinitia) ............................................................................................... 1670
LCOMIA (gravitatea) ............................................................................................. 1670
LCOMIA (maniIestarea ei) ..................................................................................... 1671
LCOMIA (urmrile pierztoare) ............................................................................. 1675
LCOMIA (remedii si eliberarea din tirania ei) ........................................................ 1676
LCOMIA PNTECELUI (maniIestarea ei) ............................................................ 1676
LCOMIA PNTECELUI (gravitatea) .................................................................... 1677
25
LCOMIA PNTECELUI (urmrile duntoare) .................................................... 1680
LCOMIA PNTECELUI (remedii)........................................................................ 1688
LEGEA (civil) ......................................................................................................... 1690
LEPDAREA DE SINE ........................................................................................... 1691
LIBERTATEA (- dar divin) ...................................................................................... 1691
LIBERTATEA (Dumnezeu nu constrnge pe nimeni n urmarea binelui) .................. 1693
LIBERTATEA (Dumnezeu doreste s-L slujim n mod liber si voit) ......................... 1693
LIBERTATEA (dusmanul liberttii) ......................................................................... 1693
LIBERTATEA (adevrata libertate) .......................................................................... 1694
LIBERUL ARBITRU ............................................................................................... 1694
LIMBILE (amestecarea limbilor) .............................................................................. 1696
LINGUSIREA (cea diabolic si vtmtoare) ........................................................... 1697
LINGUSIREA (maniIestarea ei) ............................................................................... 1697
LINGUSIREA (gravitatea acestei njositoare patimi) ................................................ 1698
LINISTEA (suIleteasc) ............................................................................................ 1698
LINISTEA (dobndirea linistii luntrice) .................................................................. 1699
LITURGHIA (- centrul cultului ortodox) ............................................................. 1699
LITURGHIA (Duhul SInt svrseste toate n Liturghie mprumutnd limba si
mna preotului) ....................................................................................................... 1699
LITURGHIA (aspecte din ritualul SIintei Liturghii) ........................................... 1700
LITURGHIA (cntrile din timpul SIintei Liturghii) .......................................... 1700
LITURGHIA (ectenia mare) .................................................................................. 1700
LITURGHIA (ecteniile) ......................................................................................... 1700
LITURGHIA (mbrtisarea si srutarea Irteasc) .............................................. 1707
LITURGHIA (epicleza euharistic) ...................................................................... 1708
LITURGHIA (participarea la SInta Liturghie si atitudinea crestinilor n timpul
dumnezeiestii slujbe) .............................................................................................. 1709
LUCRURILE (Iirea lucrurilor omenesti) .............................................................. 1716
LUMEA (alipirea suIletului de lucrurile lumii) ................................................... 1716
LUMEA (,lumea ntreag zace sub puterea celui ru) ...................................... 1719
LUMEA (,lumea s-a rstignit pentru mine si eu pentru lume) ......................... 1719
LUMEA (este nvins de ucenicii lui Hristos din toate timpurile) ..................... 1720
LUMEA (,chipul acestei lumi trece) .................................................................. 1720
LUMEA (,lumea aceasta este umbr si vis) ....................................................... 1721
LUMEA (perisabilitatea lucrurilor din lume) ...................................................... 1722
LUMEA (eIemeritatea ei) ...................................................................................... 1722
LUMEA (sIrsitul lumii) ....................................................................................... 1724
LUPTA DUHOVNICEASC ................................................................................... 1726
LUXUL SI MPODOBIRILE.................................................................................... 1741
MAICA DOMNULUI (Buna Vestire) ....................................................................... 1761
MAICA DOMNULUI (Iecioar a nscut pe Hristos) ................................................. 1761
MAICA DOMNULUI (pururea Iecioria Maicii Domnului) ....................................... 1763
MAMA (dragostea de mam) ................................................................................. 1764
MANA CEREASC ................................................................................................. 1764
MARTIRIUL (- poart a mortii si nceputul vietii celei adevrate) .................... 1764
MARTIRIUL (- dovada iubirii de Dumnezeu)...................................................... 1765
26
MARTIRIUL (cine sunt martirii?) ......................................................................... 1765
MARTIRIUL (martirii - exemplu de statornicie n credint) .............................. 1765
MARTIRIUL (martirii - ,buni, biruitori mucenici) ............................................ 1766
MARTIRIUL (chinurile la care au Iost supusi crestinii) ..................................... 1767
MARTIRIUL (persecutorii) ................................................................................... 1770
MARTIRIUL (Hristos tria martirilor Si) ........................................................ 1770
MARTIRIUL (atitudinea martirilor n Iata mortii) ..................................................... 1771
MARTIRIUL (ostenelile martirilor sunt usurate de ndejdea bunttilor viitoare)
................................................................................................................................. 1773
MARTIRIUL (martiriul pentru Hristos este desItare, odihn si arvun a comorilor
ceresti) ..................................................................................................................... 1774
MARTIRIUL (prigoana mpotriva crestinilor a vdit cete ntregi de mucenici).......... 1774
MARTIRIUL (,sngele martirilor smnta crestinilor) .................................. 1775
MARTIRIUL (nu numai moartea muceniceasc Iace pe mucenic, ci si gndul si
vointa) ...................................................................................................................... 1775
MARTIRIUL (mretia martiriului) ............................................................................ 1776
MARTIRIUL (exortatie la martiriu) .......................................................................... 1776
MARTIRIUL (rsplata martirilor de la Hristos Domnul) ........................................... 1777
MARTIRIUL (cinstirea martirilor) ........................................................................ 1780
MARTIRIUL (despre lauda adus sIintilor mucenici) ......................................... 1782
MARTIRIUL (tabra mucenicilor nu e cu nimic mai prejos dect tabra de ngeri)
................................................................................................................................. 1782
MARTIRIUL (martirii ne predic Evanghelia prin viata si Iaptele lor) ............. 1783
MARTIRIUL (amintirea chinurilor, luptelor si biruintelor mucenicilor este pentru
noi izvor de virtute) ................................................................................................ 1783
MARTIRIUL (gravarea pe lespedea inimilor noastre amintirea chinurilor rbdate
de mucenici Iolosul) ............................................................................................ 1785
MARTIRIUL (astzi) ................................................................................................ 1787
MASA (agapele Irtesti) ........................................................................................... 1789
MASA (cumptarea la mas)..................................................................................... 1790
MNSTIRILE (pelerinajul la mnstiri) ................................................................ 1791
MRTURISIREA PCATELOR (ndemn la mrturisirea pcatelor) ........................ 1793
MRTURISIREA PCATELOR (s nu ne Iie rusine s ne mrturisim pcatele) ..... 1796
MRTURISIREA PCATELOR (cum s ne apropiem de scaunul de judecat a
Domnului Hristos pentru a ne mrturisi pcatele) ...................................................... 1798
MRTURISIREA PCATELOR (si cele mai mici pcate trebuie spovedite, cci altIel,
acestea duc la pcatele cele mari) .............................................................................. 1799
MRTURISIREA PCATELOR (necesitatea mrturisirii pcatelor) ....................... 1799
MRTURISIREA PCATELOR (n Iata preotilor).................................................. 1799
MRTURISIREA PCATELOR (mai ales n timpul postului)................................ 1800
MRTURISIREA PCATELOR (primirea iertrii pcatelor) .................................. 1800
MRTURISIREA PCATELOR (canonul) ............................................................. 1802
MRTURISIREA PCATELOR (Iolosul dobndit prin mrturisirea pcatelor) ....... 1807
MRTURISIREA PCATELOR (cderea n aceleasi pcate pe care le-am mrturisit)
................................................................................................................................. 1811
MNDRIA (deIinitia) ............................................................................................... 1812
27
MNDRIA (- rdcina si maica oricrui pcat) ......................................................... 1812
MNDRIA (nasterea mndriei) ................................................................................. 1812
MNDRIA (Ielurile mndriei) .................................................................................. 1813
MNDRIA (cea bun si de dorit) .............................................................................. 1813
MNDRIA (maniIestarea ei) ..................................................................................... 1813
MNDRIA (gravitatea) ............................................................................................. 1815
MNDRIA (urmrile pierztoare ale mndriei) ......................................................... 1819
MNDRIA (remedii pentru eliberarea de patima mndriei) ....................................... 1822
MNIA (deIinitia) .................................................................................................... 1834
MNIA (cea Iireasc si bun) ................................................................................... 1834
MNIA (despre mnia cea Iolositoare si cea vtmtoare) ................................. 1835
MNIA (cea vtmtoare) ........................................................................................ 1836
MNIA (maniIestarea acestei patimi) ....................................................................... 1836
MNIA (gravitatea) .................................................................................................. 1838
MNIA (urmrile duntoare ale mniei) ................................................................. 1839
MNIA (remedii) ..................................................................................................... 1842
MNTUIREA (- unirea cu Hristos) .......................................................................... 1844
MNTUIREA (- Iericirea vesnic cu Dumnezeu) ............................................... 1844
MNTUIREA (- rezultatul conlucrrii omului cu harul lui Dumnezeu) ........... 1845
MNTUIREA (,a Domnului este mntuirea) .................................................... 1845
MNTUIREA (nu ne dorim noi att de mult mntuirea, pe ct Se sileste
Dumnezeu s ne-o druiasc) ................................................................................ 1846
MNTUIREA (multe ci de mntuire a lsat Dumnezeu oamenilor) ................ 1848
MNTUIREA (ngrijirea de mntuirea noastr).................................................. 1849
MNTUIREA (ajutorul lui Dumnezeu pentru mntuirea noastr) ..................... 1851
MNTUIREA (dobndirea mntuirii) .................................................................. 1852
MNTUIREA (ajutorarea altora la mntuire)...................................................... 1860
MNTUIREA (Dumnezeu ne respect libertatea si nu sileste pe nimeni la
mntuire) ................................................................................................................. 1879
MNTUIREA (pctosii singuri sunt pricina pieirii lor) ................................... 1879
MILA (Iat de aproapele) ...................................................................................... 1880
MILOSTENIA (deIinitia) ...................................................................................... 1880
MILOSTENIA (,Adevrat zic vou, ntruct ati Icut unuia dintr-acesti Irati ai
mei, prea mici, Mie Mi-ati Icut) ........................................................................ 1881
MILOSTENIA (,sracul ntinde mna si Hristos primeste) ..................................... 1882
MILOSTENIA (,cine pe srac ajut, pe Dumnezeu mprumut) .............................. 1883
MILOSTENIA (mretia si importanta acestei virtuti) ......................................... 1888
MILOSTENIA (a Iost legiuit de Dumnezeu)...................................................... 1889
MILOSTENIA (n mare cinste este naintea lui Dumnezeu milostenia) ...................... 1890
MILOSTENIA (cui s Iacem milostenie ?) ................................................................ 1890
MILOSTENIA (mprtirea ei mai nti celor de aceeasi credint) ............................... 1899
MILOSTENIA (s nu cercetm cu minutiozitate viata si Iaptele celor ce ne cer milostenie)
................................................................................................................................. 1899
MILOSTENIA (s nu judecm pe cei crora le oIerim milostenie) ............................. 1900
MILOSTENIA (s nu ne Iie rusine a milui pe cei sraci) ............................................ 1909
MILOSTENIA (,Faceti-v prieteni cu bogtia nedreapt!) ....................................... 1910
28
MILOSTENIA (exortatie la milostenie) ..................................................................... 1911
MILOSTENIA (nclinatia spre milostenie este ontologic n noi) ............................... 1929
MILOSTENIA (nu conteaz att milostenia bogat, ct intentia curat) ..................... 1929
MILOSTENIA (,cel care va da un pahar cu ap rece nu va pierde plata) .................. 1931
MILOSTENIA (s oIerim milostenie nu numai din cele prisositoare, ci si din cele
necesare) ................................................................................................................... 1932
MILOSTENIA (oIerirea milosteniei n raport cu ct posed Iiecare) .......................... 1932
MILOSTENIA (nu se judec dup msura celor date, ci dup puterea averii celor care se
ndur si dau)............................................................................................................. 1933
MILOSTENIA (si cei sraci sunt datori a oIeri milostenie) ........................................ 1933
MILOSTENIA (suIleteasc) ...................................................................................... 1936
MILOSTENIA (din Iurt) ........................................................................................... 1938
MILOSTENIA (din veniturile adunate n mod nedrept) ............................................. 1942
MILOSTENIA (svrsit de dragul slavei desarte remedii) ..................................... 1942
MILOSTENIA (svrsirea ei din dragoste de semeni, necutnd slava lumeasc)....... 1946
MILOSTENIA (svrsirea milosteniei cu gndul nu la cheltuiala banilor, ci la rsplata lui
Hristos) ..................................................................................................................... 1946
MILOSTENIA (modul svrsirii milosteniei) ............................................................ 1947
MILOSTENIA (nu se mputineaz, ci se nmulteste avutia noastr cnd dm milostenie)
................................................................................................................................. 1959
MILOSTENIA (nevointele noastre sunt primite doar cnd sunt nsotite de milostenie) 1960
MILOSTENIA (sracii miluiti ne dau ndrzneal naintea Judectii lui Dumnezeu) .. 1960
MILOSTENIA (Iolosul) ............................................................................................ 1961
MILOSTENIA (rsplata celor milostivi) .................................................................... 1971
MILOSTENIA (lipsa milosteniei - gravitatea) ........................................................... 1979
MINCIUNA (nimic nu este mai slab ca minciuna) ..................................................... 1989
MINCIUNA (are picioare scurte) ............................................................................... 1989
MINTEA (ochii mintii) ............................................................................................. 1989
MINTEA (curat) ...................................................................................................... 1990
MINTEA (vtmarea mintii) ..................................................................................... 1990
MINTEA (ntunecarea mintii).................................................................................... 1990
MINTEA (usurtatea mintii) ...................................................................................... 1991
MINTEA (curtirea ei) .............................................................................................. 1991
MINUNILE (despre minuni) ..................................................................................... 1991
MINUNILE (nu minunile, ci iubirea i arat pe ucenicii lui Iisus) ............................... 1993
MINUNILE (svrsirea de minuni) ............................................................................ 1993
MINUNILE (scopul svrsirii de minuni) .................................................................. 1994
MINUNILE (cerute din dorinta de a experimenta si de a uimi) ................................... 1994
MINUNILE (darul svrsirii de minuni) .................................................................... 1995
MINUNILE (mai de Iolos ne este viata virtuoas dect darul svrsirii de minuni) ..... 1995
MINUNILE (credinta noastr tine loc de minuni) ...................................................... 2001
MINUNILE (minunea singur nu naste credinta) ....................................................... 2001
MINUNILE (puterea de a Iace minuni a Iost dat cteodat si pgnilor si crestinilor
nevrednici pentru propovduirea Evangheliei si pentru binele altora) ......................... 2002
MINUNILE (nu trebuie s devin obiectul curiozittii, ci se cuvine s Iie primite cu
credint) .................................................................................................................... 2004
29
MINUNILE (svrsirea de minuni n zilele noastre) ................................................... 2004
MIRUIREA............................................................................................................... 2008
MIRUNGEREA ........................................................................................................ 2008
MISIUNEA (astzi) ................................................................................................... 2009
MOARTEA (ce este moartea?) .................................................................................. 2010
MOARTEA (- lege neschimbat a lui Dumnezeu, dat dup pcatul primilor oameni) 2011
MOARTEA (ratiunea pentru care Dumnezeu a ngduit moartea) .............................. 2011
MOARTEA (- pieirea stricciunii trupului) ................................................................ 2012
MOARTEA (- iesirea suIletului din trup) ................................................................... 2012
MOARTEA (- desIacerea trupului ntru cele din care a Iost alctuit) .......................... 2013
MOARTEA (- odihn si bucurie pentru cei drepti) ..................................................... 2017
MOARTEA (- trecere spre o viat nou) .................................................................... 2017
MOARTEA (- eliberare de chinurile pmntesti si mutarea la rspltile ceresti) ......... 2018
MOARTEA (cugetarea la moarte) ............................................................................. 2018
MOARTEA (aducerea aminte de moarte) .................................................................. 2018
MOARTEA (Irica de moarte) .................................................................................... 2018
MOARTEA (moartea n sine nu este un lucru ru) ..................................................... 2021
MOARTEA (bineIacerile mortii) ............................................................................... 2021
MOARTEA (pentru crestini moartea este somn si odihn) ......................................... 2023
MOARTEA (dreptului si moartea pctosului) .......................................................... 2026
MOARTEA (vmile vzduhului) .................................................................... 2028
MOARTEA (sIint ii n Iata mortii) .................................................................. 2029
MOARTEA (groaznicul sIrsit pmnt esc al persecutorilor) .................. 2029
MOARTEA (Ielur ile mortii) ............................................................................ 2030
MOARTEA (suIlet easc) .................................................................................. 2030
MOARTEA (prin nIomet are) .......................................................................... 2031
MOARTEA (necunoast erea ceasului mortii) ............................................... 2031
MOARTEA (t estament ul) ................................................................................. 2034
MOARTEA (slujba nmor mnt rii) ................................................................ 2034
MOARTEA (necrologul la nmor mnt are) ................................................... 2035
MOARTEA ( nmor mnt area n pmnt ul nat al) ......................................... 2035
MOARTEA ( jelirea celor chemat i la Domnul) ............................................ 2035
MOARTEA (s nu- l numim ,mur it or pe cel ce nu este mort dect pent ru
putin vreme)........................................................................................................ 2052
MOARTEA ( mngiere la moart ea unui prunc) ......................................... 2052
MOARTEA ( mngiere la moart ea unui tnr) ........................................... 2055
MOARTEA ( mngiere la moart ea unuia dint re soti) ............................... 2058
MOARTEA ( mngiere pent ru cei nt rist ati de moart ea cuiva drag) .... 2058
MOARTEA (rugciunile si milost eniile pentru cei chemat i la Domnul)
................................................................................................................................. 2060
MOASTELE (Dumnezeu ne-a lsat spre mngiere si Iolos, moast ele
sIint ilor) ................................................................................................................. 2066
MOASTELE (- comoar de mii de buntti) ............................................... 2067
MOASTELE ( n sIint ele moast e slsluiest e harul lui Dumnezeu) ....... 2069
MOASTELE (sIint e - spaima demonilor) ..................................................... 2070
MOASTELE (cinst irea sIint elor moast e) ...................................................... 2070
30
MOASTELE ( nchinarea naint ea moast elor sIint e - Iolosul) ................. 2072
MOASTELE (puterea vindectoare a sIint elor moaste) ............................ 2076
MOASTELE ( moast ele sIint e sunt pentru noi si vesnic aducere amint e
de virt ute) .............................................................................................................. 2079
MOASTELE (cnd sunt mprt it e la mai mult i si arat si mai mult
bogtia) .................................................................................................................. 2079
MONAHISMUL (deIinit ia) .............................................................................. 2080
MONAHISMUL (cine sunt monahii?) .......................................................... 2080
MONAHISMUL ( monahii nger i n t rup ) ................................................ 2081
MONAHISMUL ( monahii - Iarur i cluzitoare spre viata vesnic) ...... 2082
MONAHISMUL ( mretia monahismului) .................................................... 2083
MONAHISMUL (vietuirea duhovniceasc a monahilor) ......................... 2084
MONAHISMUL ( intrarea n monahism) ...................................................... 2086
MONAHISMUL ( intrarea n monahism - mpotrivit orii) ......................... 2087
MONAHISMUL ( lucrarea monahilor) .......................................................... 2112
MONAHISMUL (convorbir ile monahilor) ................................................... 2116
MONAHISMUL (purtarea monahilor) .......................................................... 2117
MONAHISMUL ( ndatorir ile monahilor)..................................................... 2118
MONAHISMUL (nevointele monahilor) ...................................................... 2118
MONAHISMUL ( lupt a duhovniceasc a monahilor) ................................ 2120
MONAHISMUL (biruinte ale monahilor) .................................................... 2120
MONAHISMUL (hrana monahilor) ............................................................... 2120
MONAHISMUL ( mbrcmint ea monahilor) .............................................. 2120
MONAHISMUL (chilia monahului) .............................................................. 2121
MONAHISMUL (nealipirea monahului de cele pmnt est i) ................... 2121
MONAHISMUL ( locatia potrivit pentru vietuirea monahilor nevoitori)
................................................................................................................................. 2122
MONAHISMUL (pust ia) .................................................................................. 2122
MONAHISMUL (pust nicii) .............................................................................. 2122
MONAHISMUL ( monahii au ales s triasc n Iecior ie) ........................ 2123
MONAHISMUL (srcia de bunvoie a monahilor) ................................. 2125
MONAHISMUL (prsirea mnst ir ii si lepdarea voturilor monahale)
................................................................................................................................. 2125
MONAHISMUL (sIat uri pentru monahi) ...................................................... 2127
MONAHISMUL ( moartea i elibereaz pe monahi din aceast lume si i
int roduce n ceruri) ............................................................................................. 2127
MULTUMIREA (adus lui Dumnezeu) ........................................................ 2128
MULTUMIREA (suIlet easc cea dup Dumnezeu) ................................... 2131
MUNCA (Dumnezeu a dat omului munca nu pent ru a-l osndi, ci pent ru
a-l ndrept a si a-l nlta) .................................................................................... 2131
MUNCA (- ant idot ul pcat elor)....................................................................... 2132
MUNCA (gravit atea sederii n nelucrare) ..................................................... 2132
MUSTRAREA (exortatie la mustrarea cea bun si Iolosit oare) ............. 2132
MUSTRAREA (cum trebuie Icut mustrarea) ........................................... 2135
MUSTRAREA (primirea mustrrii) ............................................................... 2141
31
MUSTRAREA (s nu ne suprm, nici s ne mniem cnd sunt em
mustrati, ci, dimpotr iv, s multumim pentru aceast a) .............................. 2141
MUSTRAREA (Iolosul mustrrii) .................................................................. 2142
NASTEREA (de prunci) ........................................................................................... 2146
NASTEREA (obiceiuri pgnesti la nasterea copilului) ............................................. 2146
NASTEREA (neputinta nasterii de prunci) ................................................................ 2147
NDEJDEA (deIinitia) .......................................................................................... 2148
NDEJDEA (n Dumnezeu) ..................................................................................... 2148
NDEJDEA (adevrata ndejde) ..................................................................... 2152
NDEJDEA (Iolosul ndejdii) .......................................................................... 2152
NEBUNIA (ntru Hristos) ......................................................................................... 2152
NECAZURILE (- cea mai mare dovad a iubirii lui Dumnezeu Iat de noi) .............. 2152
NECAZURILE (- Iloarea roadelor celor asteptate) .................................................... 2153
NECAZURILE (ngduirea lor de ctre Dumnezeu) .................................................. 2153
NECAZURILE (Domnul l ceart pe cel care l iubeste) ............................................ 2160
NECAZURILE (rbdarea necazurilor) ...................................................................... 2161
NECAZURILE (rbdarea lor - Iolosul) ..................................................................... 2165
NECAZURILE (ndemn la mngierea celor n necazuri) ......................................... 2179
NECAZURILE (ndejdea dobndirii bunurilor viitoare usureaz si ndulceste necazurile
prezente) ................................................................................................................... 2179
NECAZURILE (Domnul Hristos ajutor si mngiere n necazuri) .......................... 2179
NECAZURILE (suIerite de dragul lui Hristos) .......................................................... 2181
NECAZURILE (mngierea si usurarea noastr n necazuri)..................................... 2181
NECAZURILE (s multumim lui Dumnezeu n necazuri) ......................................... 2184
NECAZURILE (noi ne ludm n necazuri) .............................................................. 2185
NENOROCIRILE (ngduirea lor de ctre Dumnezeu) ............................................. 2186
NENOROCIRILE (rbdarea lor) ............................................................................... 2187
NENOROCIRILE (bunul crestin ndur cu mult curaj nenorocirile, sustinut de ajutorul
lui Dumnezeu si ndejdea bunurilor viitoare) ............................................................ 2189
NENOROCIRILE (s nu privim la nenorocirea prezent ci la Iolosul ce-l aduce rbdarea
ei) ............................................................................................................................. 2189
NENOROCIRILE (n nenorociri s multumim lui Dumnezeu pentru c ne-a gsit
vrednici de ncercare) ................................................................................................ 2191
NENOROCIRILE (adevrata nenorocire) ................................................................. 2191
NEVOINTELE (exagerat de aspre) ........................................................................... 2191
NEVOINTELE (rsplata nevointelor) ....................................................................... 2192
NOBLETEA ............................................................................................................. 2192
NOROCUL ............................................................................................................... 2192
NUMELE (punerea numelui pruncilor) ..................................................................... 2192
OBICEIUL (puterea obiceiului) ................................................................................ 2198
OBRZNICIA (deIinitia) ......................................................................................... 2198
OCARA (gravitatea) ................................................................................................. 2199
OCARA (urmrile ocrilor aduse cuiva).................................................................... 2199
OCARA (rbdarea ocrilor si deIimrilor pentru Dumnezeu) .................................. 2199
OCARA (rbdarea ocrilor) ...................................................................................... 2201
OCARA (rbdarea ei - Iolosul) .................................................................................. 2203
32
OMUL (deIinitia) ...................................................................................................... 2204
OMUL (- Iiint bipolar, alctuit din trup si suIlet) .................................................. 2205
OMUL (- prticic dumnezeiasc) ............................................................................. 2206
OMUL (- coroana si regele creatiei) .......................................................................... 2206
OMUL (valoarea omului) .......................................................................................... 2206
OMUL (vocatia omului) ............................................................................................ 2209
OMUL (mretia lui ntre creaturi) ............................................................................. 2210
OMUL (- chip al lui Dumnezeu) ............................................................................... 2213
OMUL (dobndirea asemnrii cu Dumnezeu) .......................................................... 2214
OMUL (micimea omului Iat de Iirea dumnezeiasc) ................................................ 2215
OMUL (despre om) ................................................................................................... 2215
OMUL (duhul omului) .............................................................................................. 2216
OMUL (simturile; crestinul si sIinteste Iiecare din simturile sale) ................... 2216
OMUL (,omul lui Dumnezeu) ................................................................................. 2216
OMUL (a Ii OM) ...................................................................................................... 2216
OMUL (deosebirea dintre oameni) ............................................................................ 2218
OMUL (starea exterioar a omului descoper starea interioar a lui si o nrureste pe
aceasta) ..................................................................................................................... 2218
OMUL (Dumnezeu ne-a nzestrat cu multe daruri pe care trebuie s le Iolosim spre slava
Lui si mntuirea noastr) ........................................................................................... 2218
OMUL (psihic) ......................................................................................................... 2219
OMUL (credincios) ................................................................................................... 2220
OMUL (duhovnicesc) ............................................................................................... 2220
OMUL (trupesc)........................................................................................................ 2224
OMUL (duhovnicesc si omul trupesc) ....................................................................... 2225
OMUL (pctos) ....................................................................................................... 2225
OMUL (deprtarea omului pctos de Dumnezeu) .................................................... 2227
OMUL (ptimas) ....................................................................................................... 2227
OMUL (oamenii nriti) ............................................................................................ 2230
OMUL (decderea moral a omului) ......................................................................... 2230
OMUL (despre omul nesbuit ce lupt mpotriva lui Dumnezeu) .............................. 2231
OMUL (posedat de diavol) ........................................................................................ 2231
OMUL (virtuos) ........................................................................................................ 2231
OMUL (virtuos si omul pctos) ............................................................................... 2234
OMUL (Dumnezeu ngduie s existe n lume att oameni buni ct si oameni ri) .... 2234
OMUL (apropierea omului de Dumnezeu) ........................................................... 2235
OMUL (unirea omului cu Dumnezeu) ....................................................................... 2235
ORACOLELE ........................................................................................................... 2236
OSPITALITATEA .................................................................................................... 2236
PACEA (- bun inest imabil) .............................................................................. 2239
PACEA (cu Dumnezeu) .................................................................................... 2239
PACEA (,Nu socot it i c am venit s aduc pace pe pmnt ) ................. 2239
PACEA (slsluiest e doar n ce l ce pract ic virt utea) .............................. 2240
PACEA (luntric) .................................................................................................... 2240
PACEA (,Pacea Mea o dau vou) ........................................................................... 2240
PACEA (,,Pace tuturor !) .................................................................................. 2243
33
PACEA (Iolosul pcii) ........................................................................................ 2243
PAGUBELE (despre pierderea bunur ilor proprii) ..................................... 2244
PAGUBELE (suport area cu usur int a rpir ii bunur ilor proprii) ........... 2245
PARFUMURILE SI MIRESMELE ............................................................... 2248
PATI MILE (deIinit ia) ........................................................................................ 2249
PATI MILE (- bet ii a le suIlet ului) ................................................................... 2249
PATI MILE ( maniIest area lor) ......................................................................... 2250
PATI MILE (gravit at ea pat imilor)................................................................... 2250
PATI MILE (Iiecare pat im are hrana sa) ..................................................... 2252
PATI MILE ( lupt a cu pat imile) ....................................................................... 2252
PATI MILE (ur mr ile pierztoare ale pat imilor) ........................................ 2252
PATI MILE ( lupt a mpot riva pat imilor) ........................................................ 2254
PATI MILE (remediile si despt imirea) ........................................................ 2255
PATI MILE (eliberarea de pat imi adevrat a libert ate) ........................... 2258
PCATELE (ce sunt pcatele?) ...................................................................... 2259
PCATELE (- zid put ernic nt re noi si Dumnezeu) .................................. 2259
PCATELE (cauzele lor) ................................................................................. 2259
PCATELE (nast erea pcat elor) .................................................................... 2261
PCATELE (Ie lur ile lor) ................................................................................. 2264
PCATELE (suIlet est i) .................................................................................... 2266
PCATELE (despre cei ce se laud cu pcat ele lor) ................................ 2266
PCATELE ( maniIest area lor) ....................................................................... 2266
PCATELE (poart masca virt utii) ............................................................... 2267
PCATELE (,,dulceata pcat ului) ............................................................... 2268
PCATELE (nerecunoast erea pcatelor gravit at ea) .............................. 2268
PCATELE (cel ce svr sest e pcat ul este rob pcat ului) ..................... 2268
PCATELE (gravit at ea pcat elor)................................................................. 2268
PCATELE (gravit at ea pcat elor, chiar si a celor mici) ......................... 2276
PCATELE (gravit at ea lor n Iunct ie de dregt oria Iiecruia) .............. 2279
PCATELE (gravit at ea pcat elor depinde de valoarea persoanelor
mpotriva crora le svrsim) .......................................................................... 2280
PCATELE (st ruinta n pcat e - gravit atea) ............................................. 2280
PCATELE (obisnuinta cu pcat ul).............................................................. 2281
PCATELE (ur mr ile pierzt oare ale pcat elor) ...................................... 2282
PCATELE (pcat ele sunt pr icina t ut uror relelor) ................................... 2289
PCATELE (nimic nu e at t de greu si mpovrt or ca pcat ul) .......... 2290
PCATELE (nu i mai rusineaz pe cei care le svrsesc) ..................... 2290
PCATELE (Ier irea de pcat e) ...................................................................... 2290
PCATELE (Ier irea de t ot ceea ce ne poat e mpinge spre pcat e) ....... 2291
PCATELE (dac voim, nu put em Ii silit i de nimeni si de nimic s
pct uim) ............................................................................................................... 2292
PCATELE ( lupt a cu pcatul) ........................................................................ 2292
PCATELE (nimeni nu se poat e luda c est e Ir de pcat ) ................ 2292
PCATELE (amint irea lor) ............................................................................. 2293
PCATELE (pomenirea necont enit a pcat elor proprii) ....................... 2296
PCATELE (remedii si eliberarea de ele) ................................................... 2297
34
PRINTII SFINTI .............................................................................................. 2309
PRINTII SFINTI (- aprtori ai drept ei credinte) ................................... 2309
PRINTII SFINTI (urmarea nvtt urii si sIat urilor acestora) .............. 2310
PRINTII TRUPESTI (nu Iirea, ci virt utea i Iace pe oameni pr int i) 2310
PRINTII TRUPESTI (rugciunea pr int ilor pent ru copiii lor) ............ 2314
PRINTII TRUPESTI ( iubirea datorat si art at print ilor trupest i) . 2314
PRINTII TRUPESTI (recunost inta artat de copii pr int ilor lor) .... 2314
PRINTII TRUPESTI (cinst irea lor) ............................................................ 2315
PRINTII TRUPESTI ( ngr ijirea lor) ........................................................... 2315
PRUL (aranjarea prului) .............................................................................. 2315
PRUL (pent ru brbat , dac si las prul lung est e ocar) .................... 2315
PTI MIRI LE (rbdat e pent ru Hrist os) ......................................................... 2316
PEDEPSELE (- mar i bineIacer i ale lui Dumnezeu si dovezi ale proniei
Lui) ......................................................................................................................... 2317
PEDEPSELE (Dumnezeu, n bunt atea Lui, prezice si a mn pedepsele)
................................................................................................................................. 2318
PEDEPSELE (blest emarea smochinului nerodit or de ctre Mnt uit orul)
................................................................................................................................. 2321
PEDEPSELE (trimise de Dumnezeu oamenilor) ........................................ 2321
PEDEPSELE (trimise de Dumnezeu poporului iudeu) ............................. 2332
PEDEPSELE (pedepsirea pctosilor) .......................................................... 2333
PEDEPSELE (sunt trimise de Dumnezeu n scopul povtuir ii si
ndrept r ii noastre si a se menilor nost ri) ...................................................... 2335
PEDEPSELE (mot ivele pent ru care nu toti cei ri sunt pedepsit i aici si nu
toti cei buni sunt cinst it i) .................................................................................. 2341
PEDEPSELE (de aici de pe pmnt si cele din viata viit oare) ............... 2342
PETRECERI LE (pct oase) ............................................................................ 2348
PETRECERI LE (desntat e de Reve lion) ...................................................... 2348
PETRECERI LE (consecintele pet recerilor necuviincioase) .................... 2349
PILDELE (,Si Ir pilde nu le gria nimic) .............................................. 2350
PIZMA (gravit at ea) ............................................................................................ 2351
PLATA ( lucrt orilor) ......................................................................................... 2351
PLCERILE (deIinit ia plcer ii) ..................................................................... 2352
PLCERILE (at acul plcer ilor) ...................................................................... 2352
PLCERILE (despre simt irea plcer ii) ........................................................ 2353
PLCERILE (eIemer it at ea nse ltoarelor plcer i) .................................... 2353
PLCERILE (gust area din cupa mbiet oare a plcer ii ur mr ile
pierzt oare) ........................................................................................................... 2355
PLCERILE (robia plcer ilor t rupest i) ........................................................ 2355
PLCERILE (pctoase pregt esc hrana Iocului vesnic) .................... 2355
PLCERILE ( Iuga de plcerea care nast e mhnire, vt mare si chin) 2356
PLCERILE (deprt area de vecint at ea plcer ii t rupest i vt mt oare)
................................................................................................................................. 2356
PLCERILE (eliberarea de t irania plcerilor)............................................ 2356
PLNSUL (pent ru pcat e) ............................................................................... 2357
PLICTISEALA (remedii) ................................................................................. 2359
35
POCINTA (deIinit ia) ...................................................................................... 2360
POCINTA (- ,al doilea bot ez) ................................................................... 2360
POCINTA (- izgonit oare si bir uit oare de demoni) ................................. 2360
POCINTA (Dumnezeu ast eapt pocint a noast r) ................................. 2361
POCINTA (Dumnezeu ne arat bogtia bunt t ii Sale ca s scp m de
pcat e, nu s adug m alt ele) .......................................................................... 2361
POCINTA (,, mult bucur ie se Iace n cer pentru un pctos care se
pociest e) ............................................................................................................ 2361
POCINTA ( necesit at ea pocintei) ............................................................... 2361
POCINTA ( ,Facet i roade vrednice de pocint!) ................................ 2362
POCINTA (exort at ie la pocint) ................................................................ 2362
POCINTA ( nu exist pcat care s poat birui generozit at ea
St pnului) ............................................................................................................ 2378
POCINTA ( nu import t impul c i int ensitatea pocintei) ...................... 2378
POCINTA (ce o ajut ?) ................................................................................ 2380
POCINTA (ce o mpiedic ?) ....................................................................... 2380
POCINTA (cile pocintei) .......................................................................... 2381
POCINTA ( modul svr sir ii pocintei) ..................................................... 2383
POCINTA (e per iculoas nt r ist area peste msur pent ru pcate) ..... 2391
POCINTA (cu nde jde n mila lui Dumnezeu) ........................................ 2391
POCINTA (t lharul de pe cruce pild de pocint) ............................ 2392
POCINTA ( sIint ii modele de pocint).................................................. 2393
POCINTA (deasa pomenire a pcat elor, nsot it de durerea pent ru
svrsirea lor) ....................................................................................................... 2393
POCINTA (amnarea pocintei) ................................................................. 2394
POCINTA ( numai t impul de acum est e t imp de pocint) ................... 2396
POCINTA ( n Iata mort ii) ............................................................................. 2396
POCINTA (pocinta cu ndejde n mila lui Dumnezeu)....................... 2396
POCINTA (recunoast erea pcat elor).......................................................... 2397
POCINTA (despre hot rrea de a nu mai pct ui si de a-si ndrept a
viata) ....................................................................................................................... 2397
POCINTA ( Iolosul dobndit pr in pocint) ............................................. 2398
POCINTA (pr imirea iert rii pcat elor) ...................................................... 2399
POCINTA ( bucur ia iert r ii) .......................................................................... 2400
POCINTA (roadele pocintei) ..................................................................... 2402
POCINTA ( lipsa pocintei gravit at ea) ................................................... 2402
POFTELE (poIt a trupeasc est e nnscut n noi pent ru nast erea de
prunc i) .................................................................................................................... 2403
POFTELE (pctoase nast erea lor)............................................................. 2404
POFTELE (sat isIacerea poIt elor pctoase) ................................................ 2404
POFTELE ( nIrnarea poIt elor) ...................................................................... 2404
POFTELE (s nu poIt im ce le desart e si t rect oare, ci s ne ndrept m
dorinta spre mplinirea binelui) ....................................................................... 2404
POFTELE (rele remedii) ............................................................................... 2405
PORUNCILE DIVINE (sublimit at ea lor)..................................................... 2405
36
PORUNCILE DIVINE (,Cut ati ma i nt i mprt ia lui Dumnezeu . si
toate celelalt e se vor aduga vou!) ............................................................. 2405
PORUNCILE DIVINE (,Luat i jugul Meu asupra voast r.)............... 2406
PORUNCILE DIVINE ( mplinirea lor) ........................................................ 2406
PORUNCILE DIVINE (put inta mplinir ii lor) ........................................... 2421
PORUNCILE DIVINE (ajut orul lui Dumnezeu pent ru mplinirea lor) 2422
PORUNCILE DIVINE ( mplinirea lor - Iolosul) ....................................... 2422
PORUNCILE DIVINE ( mplinirea poruncilor semnul iubir ii de
Dumnezeu) ............................................................................................................ 2424
PORUNCILE DIVINE ( mplinirea lor de dragul lui Hr ist os) ................ 2424
PORUNCILE DIVINE ( nc lcarea une i singure porunci gravit at ea) 2425
PORUNCILE DIVINE (pr in nc lcarea lor l jignim si oIens m pe
Dumnezeu) ............................................................................................................ 2425
PORUNCILE DIVINE (ascult area prerilor lumii n det riment ul
poruncilor lui Dumnezeu) ................................................................................. 2426
PORUNCILE DIVINE (nemplinirea lor - gravit at ea) ............................. 2426
POSTUL (ce est e post ul ?) ............................................................................... 2428
POSTUL (- unealt a desvr sir ii) ................................................................. 2429
POSTUL (- terapie a lcomie i pnt ecelui) ................................................... 2429
POSTUL (vechimea post ului) ......................................................................... 2429
POSTUL (necesit at ea post ir ii) ........................................................................ 2430
POSTUL ( nse mnt at ea post ului) ................................................................... 2430
POSTUL ( ndemn la post ire) ........................................................................... 2430
POSTUL (emulat ia dint re crest ini n post ire) ............................................. 2431
POSTUL (de ce post im vinerea?) ................................................................... 2431
POSTUL (Past elui) ............................................................................................. 2431
POSTUL (Spt mna mare) ............................................................................. 2432
POSTUL (rost ul post ului) ................................................................................. 2435
POSTUL (put erea post ului) ............................................................................. 2435
POSTUL ( modul post ir ii) ................................................................................. 2435
POSTUL ( nsot it de rugciune si de milost enie) ........................................ 2440
POSTUL (trupesc si post ul suIlet esc) ........................................................... 2440
POSTUL (suIlet esc) ........................................................................................... 2441
POSTUL ( mot ivele pent ru care poate Ii nt rerupt post ul) ....................... 2444
POSTUL (omului ce est e bolnav) ................................................................... 2444
POSTUL (cnd post im, s nu pr ivim la ost enelile post ului, ci la Iolosul
dobndit pr in el) .................................................................................................. 2446
POSTUL (Iolosul post ului) .............................................................................. 2446
POSTUL (roadele post ului) ............................................................................. 2452
POSTUL (nepost irea - gravit at ea) .................................................................. 2453
POTOPUL (din t impul lui Noe) ...................................................................... 2453
PRAZNI CUL (pe cine se cuvine s nvit m la praznic) ........................... 2458
PREDESTINAREA ............................................................................................ 2458
PREDI CA (deIinit ia) .......................................................................................... 2459
PREDI CA (necesit at ea predicii) ..................................................................... 2459
PREDI CA (scopul predicii) ............................................................................. 2460
37
PREDI CA ( Iolosul predicr ii Cuvnt ului) ................................................... 2464
PREDI CA (condit ii ale unei predici bune) .................................................. 2466
PREDI CA (preot ul predicator este dator s-si pregt easc cu srguint
cuvnt ul) ................................................................................................................ 2468
PREDI CA ( inspirat ia predicatorului) ............................................................ 2469
PREDI CA (cont inut ul predic ii) ....................................................................... 2470
PREDI CA (,,lumina rugciunii s deschid calea cuvnt ului) ............. 2471
PREDI CA (greut tile si pover ile predicii) ................................................... 2471
PREDI CA (convingerea audit orilor) ............................................................. 2472
PREDI CA (predic ile SInt ului Ioan Gur de Aur trezeau n ascult tori o
ne ncet at dorint de a le audia) ...................................................................... 2473
PREDI CA ( lungimea predicii) ........................................................................ 2473
PREDI CA (cuvnt rile prea lungi) ................................................................ 2474
PREDI CA ( Iranchetea n predic) .................................................................. 2476
PREDI CA (aspr imea predicii) ......................................................................... 2476
PREDI CA (audit oriul s nu se nelinist easc de greut atea cuvint elor
predic ii) .................................................................................................................. 2477
PREDI CA (biciuirea pcat elor n predic) ................................................... 2477
PREDI CA (e pr ime jdios lucru si pent ru predicat or si pent ru ascult tor ca
predicat orul s predice pe placul ascult torilor) ......................................... 2478
PREDI CA (sIat ur i pent ru preotul predicator) ............................................. 2479
PREDI CA (cel ce predic est e dator s dispretuiasc laudele si s nu
ast ept e slav de la oameni) ............................................................................... 2482
PREDI CA (,De t e-or ascult a, de nu t e-or ascult a, t u vorbest e-le!) ..... 2483
PREDI CA (adresant ii ei) .................................................................................. 2488
PREDI CA (ascult area predicii) ....................................................................... 2489
PREDI CA (ascult area predicii - Iolosul) ...................................................... 2492
PREDI CA (ascult area predicii si expunerea ideilor ei de ctre credinciosi
si alt ora) ................................................................................................................. 2492
PREDI CA (ascult area cu at ent ie a cuvint elor predicii si mplinirea lor)
................................................................................................................................. 2497
PREDI CA (cuget area ndelungat la cuvint ele auzit e din predic) ....... 2499
PREOTI A (- mare semn al dragost ei de Hr ist os) ....................................... 2500
PREOTI A (preotii iconomi ai t ainelor lui Dumnezeu) ......................... 2501
PREOTI A (preotii sunt slujit orii celor mai mar i darur i ale lui Dumnezeu)
................................................................................................................................. 2502
PREOTI A (preotii - mijlocit ori la Dumnezeu pentru popor) .................. 2503
PREOTI A (preotii ,sarea pmnt ului si lumina lumii ....................... 2503
PREOTI A (preotul - print e duhovnicesc) ................................................... 2505
PREOTI A (preotul- doctor al suIlet elor) ...................................................... 2506
PREOTI A ( mretia preot iei) ............................................................................ 2506
PREOTI A ( mar i sunt put erea si cinst ea preotilor) ..................................... 2508
PREOTI A (,Luat i Duh SInt ; crora vet i iert a pcat ele, le vor Ii iert ate si
crora le vet i t ine, vor Ii t inut e) .................................................................... 2509
PREOTI A (harul dumneze iesc lucrt or prin preot i) .................................. 2510
PREOTI A (harul lucreaz si pr in preotii nevrednici) ............................... 2511
38
PREOTI A (preotul elibereaz suIlet ele din pcat si le deschide poart a
cerului) ................................................................................................................... 2513
PREOTI A (despre st pnirea cea duhovniceasc a preot ului) ............... 2513
PREOTI A (duhovnicul si ucenicul) ............................................................... 2516
PREOTI A ( iscusinta duhovniceasc a preot ului) ....................................... 2516
PREOTI A (preotul ca lit urghisit or) ............................................................... 2517
PREOTI A (despre alegerea si virt utile pstorului duhovnicesc) ........... 2518
PREOTI A (cercet area candidat ilor la hirotonie de ctre episcop) ......... 2527
PREOTI A (vocat ia pent ru preotie) ................................................................. 2530
PREOTI A (hirot onia) ......................................................................................... 2530
PREOTI A ( int rarea n preotie) ........................................................................ 2530
PREOTI A ( impediment e la int rarea n preotie) .......................................... 2537
PREOTI A (simonia) ........................................................................................... 2537
PREOTI A ( mult e pcat e svrsest e un om care se Iace preot , dac nu- i
Ioart e dest oinic) ................................................................................................... 2537
PREOTI A (pr imirea preotie i) .......................................................................... 2538
PREOTI A (responsabilit at ea preotului) ........................................................ 2539
PREOTI A (Iuga de mar ile responsabilit ti ale preotiei) .......................... 2544
PREOTI A (greut atea slujbei preotiei) ........................................................... 2545
PREOTI A ( ndatorir ile preot ului) .................................................................. 2547
PREOTI A (preotul est e dator s predice cuvnt ul lui Dumnezeu spre
slava Lui si mnt uirea oamenilor) .................................................................. 2549
PREOTI A ( misiunea preot ului) ...................................................................... 2551
PREOTI A (s nu ngduie preot ul s se mprt seasc cineva st pnit de
vreun pcat ) .......................................................................................................... 2555
PREOTI A (trirea duhovniceasc a preotului) ........................................... 2557
PREOTI A (sIintenia preot ului) ....................................................................... 2558
PREOTI A (viata preot ului t rebuie s Iie mode l pent ru credinciosi) ..... 2559
PREOTI A (purt area preotilor) ......................................................................... 2560
PREOTI A (purt area nede mn si necuviincioas a unor preoti) ............. 2560
PREOTI A (preotul s nu caut e Ioloase mat eriale sug st eagul lui Hr ist os)
................................................................................................................................. 2561
PREOTI A (nu se cade ca preotii s-si agoniseasc aver i) ....................... 2562
PREOTI A (preotii s nu ia asupra lor purtri de gr iji lumest i) .............. 2562
PREOTI A (preotii s transmit cele duhovnicest i credinciosilor, iar
acest ia s- i ajut e pe preot i n ce le necesar e trupului) ................................ 2563
PREOTI A (,cel ce slujest e la alt ar, de la alt ar s se hrneasc) .......... 2565
PREOTI A ( ispit ele ce- l at ac pe preot) ........................................................ 2566
PREOTI A (nencet ata lupt duhovniceasc a preot ului) .......................... 2568
PREOTI A (chiar si cele ma i mici pcat e ale preot ului ies repede la ivea l
si vat m pe mult i) ............................................................................................. 2568
PREOTI A (cder ile preot ului) ......................................................................... 2569
PREOTI A (cderea unor preoti n pcat e grele) ......................................... 2572
PREOTII (slujit or ii lui Hr ist os dist rug cele ale Lui mai Iunest dect
vrjmasii Si declarat i) ...................................................................................... 2572
PREOTI A ( iubirea preot ului pent ru pst or it ii si) ..................................... 2572
39
PREOTI A (gr ija preot ului pent ru pstoritii si) ......................................... 2574
PREOTI A (,voi sunt eti lauda apostoliei me le) ......................................... 2589
PREOTI A (ascult area Iat de cei din clerul biser icesc) ........................... 2590
PREOTI A (cinst ea datorat celor din cler ) .................................................. 2590
PREOTI A (credinciosii sunt datori s-si iubeasc pst orul duhovnicesc)
................................................................................................................................. 2594
PREOTI A (clevet irea si judecarea preotilor de ctre mireni gravit at ea)
................................................................................................................................. 2595
PREOTI A (despre vesmint ele preotest i) ...................................................... 2601
PREOTI A ( mnt uirea preotilor) ..................................................................... 2601
PREOTI A (sIat uri pent ru preot i) .................................................................... 2602
PREOTI A (sIat uri pent ru duhovnici) ............................................................ 2604
PREOTI A (episcopul est e mai cinst it dect mprat ul) ............................ 2604
PREOTI A (,de poIt est e cineva episcopie, bun lucru dorest e).............. 2605
PREOTI A (episcopii - purt area lor) ............................................................... 2605
PREOTI A (episcopul; - ,M inile degrab pe nimeni s nu-t i pui, nici nu
te Iace prt as la pcat e st rine) ..................................................................... 2606
PREOTI A (episcopul greut atea misiunii sale)......................................... 2606
PREOTI A (episcopul ,nt ist t torul Biser ic ii nu trebuie s poart e grij
numa i de Biser ica ncredintat lui de Duhul, ci si de Biser ica din nt reaga
lume) .................................................................................................................... 2607
PREOTI A (ascult area de episcop) .................................................................. 2607
PREOTI A (episcopul - responsabilit at ea acest uia) .................................... 2607
PREOTI A (sIat uri pent ru episcopi) ............................................................... 2609
PRIETENIA (nast erea pr iet eniei) ................................................................... 2609
PRIETENIA (necesit at ea priet enilor) ............................................................ 2609
PRIETENIA (cu Dumnezeu) ........................................................................... 2610
PRIETENIA (cr it eriul aleger ii pr iet enilor ) .................................................. 2610
PRIETENIA (cu br bat ii pasnici, Irat ii duhovnicest i si cu pr int ii sIint i)
................................................................................................................................. 2611
PRIETENIA (duhovniceasc) .......................................................................... 2611
PRIETENIA ( ndat orir ile unui bun pr iet en) ................................................ 2612
PRIETENIA (,Cnd m laud vreun vrjmas al meu, nici nu pr imesc, iar
pe pr iet en cnd m ceart , l iubesc) ............................................................ 2612
PRIETENIA (,De dorit sunt rnile pr iet enului, iar de la dusmani sunt
rele si srut ur ile) ............................................................................................... 2613
PRIETENIA ( nt r irea pr iet enie i) .................................................................. 2614
PRIETENIA (dovada pr iet eniei) ..................................................................... 2614
PRIETENIA ( Iolosul adevrat ei pr iet enii) ................................................... 2615
PRIETENIA ( lipsa pr iet enilor) ....................................................................... 2617
PRIETENIA (,Dac ochiul t u cel drept te smint est e pe t ine, scoat e-l si
arunc- l de la t ine . dac mna t a cea dreapt te smint est e, tai-o si
arunc-o de la t ine) ............................................................................................. 2618
PRIETENIA (pr iet eniile rele) .......................................................................... 2621
PRIETENIA ( nt reruperea unei pr iet enii) .................................................... 2621
PRI MEJDIILE (aruncarea cu bun st iint n diIer it e primejdii) ............ 2621
40
PROFETII ............................................................................................................. 2623
PROFETII ( lucrarea Duhului SInt n proIet i) ........................................... 2623
PROFETII (crtile proIet ilor) .......................................................................... 2623
PROFETIILE (Ialsele proIet ii) ........................................................................ 2624
PROOROCIILE ................................................................................................... 2624
PROOROCIILE (Dumnezeu a proorocit chiar si pr in int er mediul unor
pgni) ................................................................................................................... 2625
PROOROCIILE (proorocia si glosolalia) ..................................................... 2625
PROPOVDUIREA .......................................................................................... 2626
PROPOVDUIREA ( mret ia propovduir ii) ............................................. 2628
RAIUL (Hristos Raiul nostru) ................................................................................ 2629
RAIUL (tlharul pocit a 1urat Raiul) ........................................................................ 2629
RAIUL (starea Iericitilor drepti din Rai) .................................................................... 2630
RBDAREA (deIinitia) ............................................................................................ 2631
RBDAREA (dobndirea ei) .................................................................................... 2631
RBDAREA (ce o ajut?) ........................................................................................ 2632
RBDAREA (nsotit de multumirea ctre Dumnezeu) ............................................ 2632
RBDAREA (rbdarea dreptului Iov) ....................................................................... 2632
RBDAREA (ndelunga rbdare) ............................................................................. 2633
RBDAREA (Iolosul rbdrii) ................................................................................. 2633
RPIREA (bunurilor celor sraci de ctre cei bogati) ................................................ 2634
RPIREA (cea bun) ................................................................................................ 2634
RUL (deIinitia) .................................................................................................... 2635
RUL (existenta rului)......................................................................................... 2635
RUL (ngduinta lui Dumnezeu pentru existenta si lucrarea rului) ............... 2635
RUL (complicii lui) ............................................................................................. 2636
RUL (originea rului) .......................................................................................... 2636
RUL (maniIestarea rului) .................................................................................. 2637
RUL (svrsirea lui - gravitatea) ........................................................................ 2638
RUL (svrsirea rului si suIerirea rului) ........................................................ 2639
RUL (suIerirea rului) ......................................................................................... 2640
RUL (tinerea de minte a rului) ......................................................................... 2647
RUL (,progresul n ru) .................................................................................... 2647
RUL (rspltirea rului cu ru) .......................................................................... 2647
RUL (cel ce doreste a pricinui ru aproapelui se vatm doar pe sine, iar pe
acela l ncununeaz) .............................................................................................. 2647
RUL (nimeni nu poate Ii vtmat de cineva dac nu se vatm mai nti el nsusi
pe sine) .................................................................................................................... 2648
RUL (lupta mpotriva rului) .............................................................................. 2648
RUL (Ierirea de ru si svrsirea binelui) ......................................................... 2649
RUL (biruirea lui) ................................................................................................ 2649
RUTATEA (deIinitia).......................................................................................... 2649
RUTATEA (- boal grav a suIletului) .............................................................. 2650
RUTATEA (maniIestarea ei) .............................................................................. 2650
RUTATEA (nu este ontologic) ......................................................................... 2651
RUTATEA (este pricin de pieire pentru cei cuprinsi de ea) .......................... 2651
41
RUTATEA (lepdarea ruttii) .......................................................................... 2652
RZBOIUL SI PACEA .......................................................................................... 2652
RZBUNAREA (cauzele rzbunrii) ................................................................... 2652
RZBUNAREA (gravitatea) ................................................................................. 2652
RZBUNAREA (nu este permis crestinilor) ..................................................... 2653
RZBUNAREA (remedii) ..................................................................................... 2653
RNDUIALA (buna rnduial) ............................................................................. 2661
RSUL (rsul n sine nu este ru) ........................................................................ 2661
RSUL (rsul n sine nu este pcat dar poate da nastere la un roi de pcate) .. 2661
RSUL (batjocoritor si Ir Iru) ......................................................................... 2662
RSUL (sacrileg) ................................................................................................... 2662
RSUL (luarea n rs)............................................................................................ 2663
RSUL (curmarea rsului dezmtat) .................................................................... 2663
RSUL (permis si bineIctor) ............................................................................. 2664
RSUL (nevinovat si cel desntat) ....................................................................... 2665
RVNA (n cele bune) ........................................................................................... 2665
RECUNOSTINTA (noastr ctre Dumnezeu) ...................................................... 2665
RELELE (cauza lor) ............................................................................................... 2666
RELELE (Iolosul rezultat din suIerirea relelor) .................................................. 2666
ROBII (cine sunt acei ,robi ai lui Hristos Iisus?) .............................................. 2666
RUGCIUNEA (deIinitia)..................................................................................... 2667
RUGCIUNEA (- nervii suIletului) ..................................................................... 2670
RUGCIUNEA (- arm asupra diavolului) .......................................................... 2670
RUGCIUNEA (- maic a virtutilor) ................................................................... 2671
RUGCIUNEA (mretia si importanta rugciunii) ............................................. 2672
RUGCIUNEA (necesitatea rugciunii) .............................................................. 2673
RUGCIUNEA (ce ajut rugciunea?) ................................................................ 2673
RUGCIUNEA (,nsusi Duhul Se roag pentru noi cu suspine negrite) ...... 2676
RUGCIUNEA (ce mpiedic rugciunea?) ........................................................ 2676
RUGCIUNEA (cum trebuie s ne rugm?) ........................................................ 2677
RUGCIUNEA (nsotit de lacrimi) ................................................................... 2689
RUGCIUNEA (,n numele Tatlui si al Fiului si al SIntului Duh) ............. 2689
RUGCIUNEA (,Tatl Nostru) .......................................................................... 2689
RUGCIUNEA (ridicarea minilor ctre cer n timpul rugciunii) ................. 2698
RUGCIUNEA (l supr pe Dumnezeu cei ce se roag pentru a Ii pedepsiti
vrjmasii lor) ........................................................................................................... 2699
RUGCIUNEA (pentru iertarea si bunstarea vrjmasilor) ............................... 2703
RUGCIUNEA (de mijlocire pentru aproapele) ................................................. 2706
RUGCIUNEA (pentru conductorii trii) .......................................................... 2707
RUGCIUNEA (de laud)..................................................................................... 2708
RUGCIUNEA (de multumire) ............................................................................ 2708
RUGCIUNEA (de cerere) ................................................................................... 2715
RUGCIUNEA (de dimineat) ............................................................................. 2731
RUGCIUNEA (la vremea mesei) ....................................................................... 2731
RUGCIUNEA (de sear) ..................................................................................... 2734
RUGCIUNEA (din timpul noptii) ...................................................................... 2734
42
RUGCIUNEA (privegherea) ............................................................................... 2735
RUGCIUNEA (Iolosul rugciunii) ..................................................................... 2737
RUGCIUNEA (puterea rugciunii) .................................................................... 2747
RUGCIUNEA (roadele rugciunii) .................................................................... 2753
RUGCIUNEA (struinta n rugciune) .............................................................. 2756
RUGCIUNEA (,Totdeauna lucrul tu s-l ncepi cu Dumnezeu) .................. 2759
RUGCIUNEA (nencetat) .................................................................................. 2759
RUGCIUNEA (orice loc poate Ii loc de rugciune) ......................................... 2763
RUGCIUNEA (si citirea crtilor sIinte) ............................................................ 2764
RUGCIUNEA (lipsa ei - gravitatea) .................................................................. 2764
SADUCHEII ............................................................................................................. 2767
SALUTUL ................................................................................................................ 2767
SRCIA (deIinitia) ................................................................................................ 2767
SRCIA (cauza pentru care Dumnezeu a ngduit s existe sraci) ........................ 2768
SRCIA (teama de srcie) .................................................................................... 2768
SRCIA (s nu ne temem de srcia material ci de cea spiritual) ........................ 2771
SRCIA (adevrata srcie) ................................................................................... 2771
SRCIA (rbdarea ei cu noblete si cu multumire) .................................................. 2772
SRCIA (elogiu srciei) ....................................................................................... 2772
SRCIA (care mbogteste) ................................................................................... 2773
SRCIA (,a mostenit ntelepciune) ...................................................................... 2774
SRCIA (- urzitoarea, ajuttoarea si sprijinitoarea virtutilor) ................................. 2775
SRCIA (urgisirea sracilor) ................................................................................. 2775
SRCIA (mngiere pentru sraci) ........................................................................ 2776
SRCIA (suportarea ei cu noblete si cu multumire) ............................................... 2778
SRCIA (de bun voie) ......................................................................................... 2785
SRBTORILE (deIinitia) ....................................................................................... 2785
SRBTORILE (adevrata srbtoare) .................................................................... 2785
SRBTORILE (srbtoresc cu adevrat doar cei ce au cugetul curat) .................... 2786
SRBTORILE (n Vechiul Testament) .................................................................. 2787
SRBTORILE (Crciunul) .................................................................................... 2787
SRBTORILE (Pastele)......................................................................................... 2788
SRBTORILE (Pastele iudaic si Pastele crestin) .................................................... 2791
SRBTORILE (Pastele - data serbrii Pastelui) ..................................................... 2793
SRBTORILE (nltarea Domnului) ..................................................................... 2794
SRBTORILE (Cincizecimea) ........................................................................... 2795
SRBTORILE (pomenirea sIintilor) .................................................................. 2795
SRBTORILE (pomenirea sIintilor mucenici) .................................................. 2796
SRBTORILE (prznuirea crestineasc a srbtorilor) .................................... 2797
SRBTORILE (viata crestinilor este o primvar vesnic) ............................. 2798
SCHISMA ............................................................................................................... 2799
SCRIERILE (sIintilor) ............................................................................................ 2800
SCRIPTURA (- scrisoare a Atotputernicului Dumnezeu ctre noi) .................... 2800
SCRIPTURA (cuvintele SIintei Scripturi) ............................................................ 2800
SCRIPTURA (credinta n cuvintele revelate ale SIintei Scripturi) ..................... 2801
SCRIPTURA (ascultarea cuvintelor dumnezeiestii Scripturi si mplinirea lor) . 2802
43
SCRIPTURA (inspiratia SIintei Scripturi) ............................................................ 2802
SCRIPTURA (importanta scrierilor SIintei Scripturi) ......................................... 2803
SCRIPTURA (continutul SIintei Scripturi) .......................................................... 2803
SCRIPTURA (Dumnezeu a vorbit oamenilor ,Iat ctre Iat, apoi prin Ipturi si
prin Scripturi) .......................................................................................................... 2805
SCRIPTURA (scopul si rostul ei) .......................................................................... 2806
SCRIPTURA (Legea Veche) .................................................................................. 2807
SCRIPTURA (Legea veche si Legea Nou).......................................................... 2809
SCRIPTURA (cnd si unde a Iost dat Legea Veche?) ........................................ 2818
SCRIPTURA (Vechiul Testament) ........................................................................ 2818
SCRIPTURA (Vechiul Testament si Noul Testament) ........................................ 2819
SCRIPTURA (Noul Testament) ............................................................................. 2823
SCRIPTURA (textul Septuagintei) ........................................................................ 2823
SCRIPTURA (mrturii mpotriva celor care ,dau alt Dumnezeu Noului Testament
si alt Dumnezeu Vechiului Testament) ................................................................ 2824
SCRIPTURA (combaterea celor ce sustin c Dumnezeul Vechiului Testament este
crud si aspru iar Dumnezeul Noului Testament este bun, pasnic si blnd) ......... 2826
SCRIPTURA (pregtirea pentru citirea SIintei Scripturi) ................................... 2827
SCRIPTURA (citirea SIintei Scripturi) ................................................................. 2827
SCRIPTURA (citirea ei - Iolosul) ......................................................................... 2833
SCRIPTURA (ntelegerea si interpretarea ei) ....................................................... 2843
SCRIPTURA (chiar cel mai nensemnat cuvnt, silab sau semn ascund n ele o
comoar) .................................................................................................................. 2855
SCRIPTURA (necunoasterea Scripturii gravitatea si urmrile) ....................... 2857
SCRIPTURA (Psaltirea) ......................................................................................... 2857
SCRIPTURA (Evanghelia deIinitia) .................................................................. 2859
SCRIPTURA (Evanghelia - vestea cea bun) ....................................................... 2859
SCRIPTURA (Evanghelia - cuvntul lui Hristos) ................................................ 2860
SCRIPTURA (Evanghelia - a Iost scris de brbati sIinti, inspirati de Duhul SInt)
................................................................................................................................. 2860
SCRIPTURA (Evanghelia este mai veche dect scrierile IilosoIilor elini) ........ 2862
SCRIPTURA (Evanghelia continutul Evangheliei) ........................................... 2863
SCRIPTURA (Evanghelia - valoarea si importanta ei ntre crtile SIintei Scripturi)
................................................................................................................................. 2865
SCRIPTURA (Evanghelia - despre consonanta si complementaritatea celor patru
evanghelisti) ............................................................................................................ 2865
SCRIPTURA (Evanghelia propovduirea ei) .................................................... 2868
SCRIPTURA (Evanghelia lumineaz suIletele tuturor, pn la marginile lumii)
................................................................................................................................. 2869
SCRIPTURA (Evanghelia; puterea Evangheliei se nvedereaz nu numai din
mntuirea celor buni, ci chiar si din pierderea celor ri) ..................................... 2870
SCRIPTURA (Fericirile) ........................................................................................ 2871
SCRIPTURA (epistolele pauline) .......................................................................... 2871
SCRIPTURA (rspndirea nvtturii ei n toat lumea) ..................................... 2872
SECRETELE (cnd s-a rcit dragostea dintre oameni au aprut secretele) ........ 2872
SFATURILE (acceptarea si urmarea sIaturilor bune) .......................................... 2872
44
SFTUIREA (aproapelui) ...................................................................................... 2875
SFTUIREA (duhovniceasc) ............................................................................... 2878
SFINTENIA (deIinitia)........................................................................................... 2878
SFINTENIA (caracteristicile sIinteniei) ............................................................... 2879
SFINTENIA (sIintii - mari iubitori de Dumnezeu) .............................................. 2879
SFINTENIA (sIintii lumina lumii) ..................................................................... 2879
SFINTENIA (sIintii - biruinta lui Dumnezeu si triumIul harului Su) ............... 2879
SFINTENIA (sIintii - mijlocitorii nostri ctre Dumnezeu) .................................. 2879
SFINTENIA (Hristos grieste prin sIinti) ............................................................. 2880
SFINTENIA (despre sIinti) .................................................................................... 2881
SFINTENIA (puterea sIintilor) .............................................................................. 2881
SFINTENIA (nItisarea sIintilor aduce mult Iolos duhovnicesc) ...................... 2882
SFI NTENI A ( nu nu ma i t r upur ile, c i si mbr c mint ea sIint ilor est e
c inst it si s vr sest e minuni) ......................................................................... 2882
SFI NTENI A ( chiar si ce i r i t r ag Io loase de pe ur ma vir t ut ii dr ept ilor
si a sIint ilor ) ........................................................................................................ 2882
SFI NTENI A ( st r luce st e pe chipur ile sIint ilor ) ....................................... 2883
SFI NTENI A ( st r luc ir ea lunt r ic a sIint ilor ) .......................................... 2883
SFI NTENI A ( sla va sIint ilor ) .......................................................................... 2883
SFI NTENI A ( Iapt e le minunat e ale sIint ilor ) ............................................ 2884
SFI NTENI A ( sIint ii au t r it n bun pace cu anima le le) ...................... 2885
SFI NTENI A ( sIint ii si pct osii) .................................................................. 2886
SFI NTENI A ( unii dint r e sIint ii Lui au dus o viat dezor donat si
pct oas na int e de a- L cunoast e) ............................................................... 2886
SFI NTENI A ( despr e cel ce se socot est e dr ept na int ea lu i Du mnezeu)
................................................................................................................................. 2887
SFI NTENI A ( cuvint e le si nvt t ur ile sI int ilor ) ...................................... 2887
SFI NTENI A ( a mint ir ea sIint ilor est e vie n cr est ini) ............................. 2888
SFI NTENI A ( ajut or ul sIint ilor la m nt uir ea noast r) ............................ 2888
SFI NTENI A ( r ugciunile sIint ilor pent ru m nt uir ea noast r ) ............ 2888
SFI NTENI A ( sIint ii se bucur de iz b nz ile ce lor de pe pm nt ) ....... 2891
SFI NTENI A ( viat a si pet r ecer ea sIint ilo r ) ................................................ 2891
SFI NTENI A ( cunoast er ea a m nunt it a viet ilor sIint ilor Io losul) . 2892
SFI NTENI A ( ur mar ea viet uir ii sI int ilor ) ................................................... 2893
SFI NTENI A ( dobndir ea sIint e nie i) ........................................................... 2898
SLAVA ( de la oa me ni nepr imir ea e i) ...................................................... 2899
SLAVA DESART ( deIinit ia) ...................................................................... 2899
SLAVA DESART ( - ma ma t ut uror r ele lor ) ........................................... 2900
SLAVA DESART ( nast er ea ei) ................................................................. 2900
SLAVA DESART ( est e zadar nic si desart ) ....................................... 2901
SLAVA DESART ( ma niIe st ar ea ei) ......................................................... 2901
SLAVA DESART ( Iuge de cel ce- o urmr est e si- l ur mr est e pe cel
ce Iuge de ea) ...................................................................................................... 2906
SLAVA DESART ( si dor int a de a plc ea oa me nilor ) ........................ 2906
SLAVA DESART ( gr avit at ea) ................................................................... 2906
SLAVA DESART ( ur mr ile pier zt oar e) ............................................... 2912
45
SLAVA DESART ( despr e pat imile n scut e de aceast a).................... 2913
SLAVA DESART ( r emedii) ....................................................................... 2914
SLAVA DESART ( despr e omul e liber at de sla va desart ) .............. 2924
SLVI REA ( lui Dumnezeu) .......................................................................... 2924
SLUGI LE .............................................................................................................. 2929
SLUJBELE ( sIint e le slujbe) ........................................................................... 2930
SMERENI A ( deIinit ia) .................................................................................... 2930
SMERENI A ( - nceput ul si culmea vir t ut ilor cr est ine) ......................... 2931
SMERENI A ( - cauza t ut uror bunt t ilor ) .................................................. 2933
SMERENI A ( mr et ia si impor t ant a acest ei vir t ut i) ................................ 2933
SMERENI A ( Hr ist os mode l de smer enie) ............................................. 2935
SMERENI A ( sIint ii pild de smer enie ) .................................................. 2936
SMERENI A ( est e Ioart e plcut Domnului) ............................................. 2936
SMERENI A ( necesit at ea smer enie i) ........................................................... 2937
SMERENI A ( nast er ea smer e nie i) ................................................................. 2937
SMERENI A ( dobndir ea s mer e nie i) ........................................................... 2938
SMERENIA (Ielurile ei) ......................................................................................... 2939
SMERENIA (adevrata smerenie) ......................................................................... 2939
SMERENIA (ndemn la smerenie) ........................................................................ 2940
SMERENIA (maniIestarea ei)................................................................................ 2941
SMERENIA (capcanele smereniei) ....................................................................... 2942
SMERENIA (recunoasterea adevratei smerenii)................................................. 2943
SMERENIA (Iolosul) ............................................................................................. 2945
SMERENIA (este o mare slav cnd cineva se umileste mult) ........................... 2949
SMERENIA (cu ct ajungem mai virtuosi, cu att s ne smerim mai mult) ....... 2950
SMERENIA (rsplata celor smeriti) ...................................................................... 2951
SMERENIA (roadele smereniei) ........................................................................... 2951
SMERENI A ( lipsa e i - gr avit at ea) ............................................................... 2952
SMERENIA (si pocinta) ....................................................................................... 2952
SMERITA CUGETARE ( deIinit ia) .............................................................. 2952
SMINTEALA .......................................................................................................... 2953
SMINTEALA (,Nu Iiti piatr de poticnire nici iudeilor, nici elinilor, nici Bisericii
lui Dumnezeu) ....................................................................................................... 2954
SMINTEALA (smintirea altora gravitatea) ....................................................... 2954
SOMNUL ................................................................................................................ 2957
SOMNUL (,dulce este somnul lucrtorului) ....................................................... 2957
SPECTACOLELE (luptele de gladiatori si luptele cu Iiarele slbatice) ............. 2958
STATUL (despre autorittile statului)................................................................... 2958
STATUL (,Tot suIletul s se supun naltelor stpniri) ................................... 2959
STATUL (nu este stpnire dect de la Dumnezeu)............................................. 2963
STATUL (sIaturi pentru conductorul statului).................................................... 2963
STRUINTA........................................................................................................... 2964
SUFERINTA (pentru Dumnezeu) .......................................................................... 2964
SUFERINTA (sIintii pilde de rbdare a suIerintei)........................................... 2969
SUFERINTA (dreptilor) ......................................................................................... 2972
SUFERINTA (celor drepti si ,norocirea pctosilor) ........................................ 2973
46
SUFERINTA (motivele suIerintei sIintilor) ......................................................... 2979
SUFERINTA (sensul suIerintei) ............................................................................ 2980
SUFERINTA (Dumnezeu ngduie suIerinta omului) .......................................... 2980
SUFERINTA (ndurat pe nedrept) ....................................................................... 2981
SUFERINTA (suIerinta si ocara poart n sine rsplat pentru cei ce suIer si sunt
ocrti) ..................................................................................................................... 2982
SUFERINTA (rbdarea ei) ..................................................................................... 2982
SUFERINTA (rbdarea ei - Iolosul) ...................................................................... 2983
SUFERINTA (ndulcirea relelor prezente prin speranta bunurilor viitoare) ...... 2987
SUFERINTA (nsotit de pocint este mntuitoare) .......................................... 2988
SUFLETUL (denumirea de ,suIlet) ..................................................................... 2988
SUFLETUL (geneza suIletului) ............................................................................. 2988
SUFLETUL (nsusirile suIletului, asa cum a Iost creat de Dumnezeu) .............. 2988
SUFLETUL (nemurirea suIletului) ........................................................................ 2989
SUFLETUL (valoarea suIletului) .......................................................................... 2989
SUFLETUL (,Ce va da omul n schimb pentru suIletul su?) ........................... 2990
SUFLETUL (grija pentru suIlet)............................................................................ 2991
SUFLETUL (paza suIletului) ................................................................................. 2994
SUFLETUL (mpodobirea suIletului cu virtuti) ................................................... 2995
SUFLETUL (tineretea suIletului) .......................................................................... 2995
SUFLETUL (viata suIletului) ................................................................................ 2995
SUFLETUL (dup moartea trupului) ..................................................................... 2996
SUFLETUL (moartea suIletului) ........................................................................... 2996
SUFLETUL SI TRUPUL ........................................................................................ 2997
SUFLETUL SI TRUPUL (obrsia lor) .................................................................. 3000
SUFLETUL SI TRUPUL (unirea deplin si tainic dintre suIlet si trup) ........... 3000
SUFLETUL SI TRUPUL (,,se mpotrivesc unul altuia ca s nu Iaceti cele ce ati
voi) ......................................................................................................................... 3000
SUPERSTITIILE .................................................................................................... 3002
STIINTA................................................................................................................... 3004
TAINELE (deIinitia) ................................................................................................. 3005
TAINELE SFINTE ................................................................................................... 3006
TAINELE SFINTE (toate n Taine le svrseste Dumnezeu mprumutnd limba si mna
preotului pentru a sonoriza si a Iace vzut prezenta Lui) .......................................... 3006
TAINELE SFINTE (primirea lor) ............................................................................. 3007
TALISMANELE....................................................................................................... 3007
TCEREA (spre slava lui Dumnezeu) ...................................................................... 3008
TEATRUL (despre participarea la spectacolele de teatru pgne si orgiastice) .......... 3008
TIMPUL (anii de la Iacerea lumii) ............................................................................ 3014
TIMPUL (anii de la izgonirea lui Adam din Rai) ....................................................... 3014
TIMPUL (pretuirea timpului si valoriIicarea lui) ....................................................... 3015
TIMPUL (orice lucru trebuie Icut la timpul su) ...................................................... 3015
TIMPUL (timpul acordat ndeletnicirilor duhovnicesti) ............................................. 3015
TIMPUL (la sIrsitul Iiecrui an se cuvine s Iacem bilantul si s multumim lui
Dumnezeu pentru toate) ............................................................................................ 3016
TINERETEA (ispitele tineretii) ................................................................................. 3016
47
TINERETEA (cheltuirea tineretii n pcate - gravitatea) ............................................ 3017
TINERETEA (cumintenia tinerilor) .......................................................................... 3017
TINERETEA (sIaturi pentru tineri) ........................................................................... 3017
TOACA (btutul n toac) ......................................................................................... 3018
TRADITIA (SInta Traditie) ...................................................................................... 3018
TRNDVIA (nasterea ei) ....................................................................................... 3018
TRNDVIA (urmrile patimii trndviei) .............................................................. 3018
TRNDVIA (remedii) ........................................................................................... 3019
TREZVIA (ndemn la trezvie) ................................................................................... 3020
TRISTETEA (deIinitia) ............................................................................................. 3020
TRISTETEA (cea bun si Iolositoare) ....................................................................... 3020
TRISTETEA (despre ,,ntristarea cea dup Dumnezeu) ........................................... 3023
TRISTETEA (cea pierztoare) ................................................................................... 3023
TRISTETEA (cea mntuitoare si cea pierztoare) ....................................................... 3024
TRISTETEA (adevratele pricini de ntristare) ........................................................... 3025
TRISTETEA (maniIestarea ei) ................................................................................... 3025
TRISTETEA (gravitatea) ........................................................................................... 3025
TRISTETEA (urmrile tristetii).................................................................................. 3026
TRISTETEA (vindecarea de patima tristetii) .............................................................. 3026
TRUPUL (mdularele trupului Iunctionalitatea si Irumusetea lor) ............................ 3029
TRUPUL (este striccios sau nestriccios?) ................................................................ 3029
TRUPUL (este o bun slug, dar un ru stpn) .......................................................... 3030
TRUPUL (ngrsarea si ngreunarea trupului pgubirea snttii duhovnicesti) ........ 3031
TRUPUL (nIrnarea si strunirea lui) .......................................................................... 3031
TRUPUL (,cei ai lui Hristos si-au rstignit trupul dimpreun cu patimile si cu poItele)
................................................................................................................................. 3032
TRUPUL (batjocorirea si necinstirea lui gravitatea) ................................................. 3033
TRUPUL (ngrijirea lui) ............................................................................................. 3034
TRUPUL (rsItarea trupului) .................................................................................... 3035
TRUPUL (perisabilitatea lui) ..................................................................................... 3035
TRUPUL (mortiIicarea trupului) ................................................................................ 3035
TRUPUL (valoarea trupului) ...................................................................................... 3036
TULBURAREA (adevrata tulburare)........................................................................ 3037
UCIDEREA (sinuciderea) ......................................................................................... 3038
UMILINTA (deIinitia) .............................................................................................. 3038
UMILINTA (- mama tuturor bunttilor) .................................................................. 3038
UMILINTA (si relevarea virtutilor proprii) .................................................................. 3038
UNELTI RILE (urzit e de alt ii asupra noastr) ............................................. 3039
UNELTI RILE (cine sap gropi alt ora, cade singur n ele) ...................... 3039
URA (est e urciune na int ea lui Dumnezeu) ............................................... 3039
URA (gravit at ea) ................................................................................................. 3040
URA (,vet i Ii urt i de toti pent ru nume le Meu) ....................................... 3041
URA (remedii) ..................................................................................................... 3041
URA (s urm pcat ul, nu pct osul) ............................................................ 3042
URCUSUL DUHOVNI CESC ......................................................................... 3042
URMAREA LUI HRISTOS ............................................................................. 3042
48
VANITATEA (maniIestarea acestei patimi) .............................................................. 3047
VANITATEA (gravitatea)......................................................................................... 3047
VANITATEA (consecintele) ..................................................................................... 3049
VANITATEA (remedii) ............................................................................................ 3049
VDUVIA (deIinitia) ............................................................................................... 3051
VDUVIA (adevrata vduvie) ................................................................................ 3051
VDUVIA (elogiu vduviei) .................................................................................... 3052
VDUVIA (crucea vduviei) .................................................................................... 3053
VDUVIA (mngiere pentru o tnr vduv) ........................................................ 3054
VDUVIA (ajutorarea vduvelor) ............................................................................ 3059
VDUVIA (purtarea vduvelor) ............................................................................... 3059
VDUVIA (meritul vduvelor)................................................................................. 3060
VDUVIA (vrednicia vduvei)................................................................................. 3061
VDUVIA (ndemn la purtarea jugului vduviei) ..................................................... 3061
VDUVIA (nclcarea Igduintei vduviei) ............................................................ 3062
VDUVIA (si Iecioria) ............................................................................................. 3062
VEDENIILE ............................................................................................................. 3063
VIATA (crestin) ...................................................................................................... 3063
VIATA (n Hristos) ................................................................................................... 3064
VIATA (,,Intrati pe usa cea strmt) ........................................................................ 3066
VIATA (,Hristos trieste n mine) ........................................................................... 3067
VIATA (- ,chip si nselciune) ................................................................................ 3067
VIATA (,viata aceasta este umbr si vis) ................................................................ 3067
VIATA (lupta vietii) ................................................................................................. 3068
VIATA (eIemeritatea acestei vieti) ............................................................................ 3068
VIATA (petrecerea pe pmnt a vietii) ...................................................................... 3069
VIATA (Iolosirea vietii prezente pentru a o dobndi pe cea viitoare) ......................... 3071
VIATA (viata rea naste dogme rele) .......................................................................... 3072
VIATA (virtuoas) .................................................................................................... 3072
VIATA (de acum si viata viitoare) ............................................................................ 3073
VIATA (viitoare) ...................................................................................................... 3076
VICLENIA (gravitatea) ............................................................................................. 3079
VICLENIA (maniIestarea) ........................................................................................ 3079
VICLENIA (vicleanul cade n cursele pe care el nsusi le ntinde).................... 3080
VINUL (nu vinul n sine este ru, ci consumul lui peste msur) ............................... 3080
VINUL (vinul este al Domnului iar betia este lucrul diavolului) ................................ 3081
VINUL (consumul lui cu mult cumptare) ............................................................... 3081
VINUL (consumul vinului Ir cumptare - urmri) .................................................. 3082
VINUL (,veseleste inima omului) ........................................................................... 3082
VINUL (eIectele consumului de vin) ......................................................................... 3082
VINUL (puterea vindectoare a vinului).................................................................... 3082
VIRTUTILE (deIinitia) ............................................................................................. 3082
VIRTUTILE (- rezultatul conlucrrii omului cu harul divin) ..................................... 3083
VIRTUTILE (Iirea virtutii) .................................................................................... 3085
VIRTUTILE (bogtia virtutii) ................................................................................... 3085
VIRTUTILE (mretia virtutii) ............................................................................... 3085
49
VIRTUTILE (elogiu virtutii) ..................................................................................... 3086
VIRTUTILE (puterea virtutii) ................................................................................... 3086
VIRTUTILE (virtutea biruie si pe cei care o Iac s suIere) ........................................ 3087
VIRTUTILE (virtutea este admirat si de cei ce nu o cultiv) .................................... 3087
VIRTUTILE (virtutea uimeste si pe mpotrivitorii ei) ................................................. 3088
VIRTUTILE (cunoasterea virtutii este sdit n Iirea noastr) ................................... 3088
VIRTUTILE (intentia virtutii) ................................................................................... 3088
VIRTUTILE (scopul cultivrii virtutilor) .................................................................. 3088
VIRTUTILE (ndemn la virtute) ................................................................................ 3089
VIRTUTILE (cultivarea virtutilor) ............................................................................ 3091
VIRTUTILE (cultivarea virtutilor din iubire Iat de Dumnezeu) ............................... 3093
VIRTUTILE (cultivarea virtutilor atrage uneori ura celor ri) ................................... 3093
VIRTUTILE (cultivarea unei virtuti n mod desprtit de celelalte) ............................ 3094
VIRTUTILE (virtutea izvorste din dragoste) ........................................................... 3096
VIRTUTILE (Ielurile virtutilor) ................................................................................ 3096
VIRTUTILE (,calea cea strmt a virtutii) .............................................................. 3097
VIRTUTILE (ostenelile depuse pentru dobndirea virtutilor) .................................... 3097
VIRTUTILE (s ne ndreptm privirile la rsplata virtutii, nu la ostenelile ei) ........... 3098
VIRTUTILE (mpotrivitorii virtutilor)....................................................................... 3102
VIRTUTILE (nimic nu ne poate mpiedica de la mplinirea virtutilor) ....................... 3102
VIRTUTILE (dobndirea lor).................................................................................... 3103
VIRTUTILE (dobndirea lor - Iolosul) ...................................................................... 3108
VIRTUTILE (semnul de recunoastere desvrsit a virtutilor) .................................. 3110
VIRTUTILE (paza virtutilor) .................................................................................... 3110
VIRTUTILE (rspltirea virtutilor de ctre Hristos Domnul)..................................... 3111
VIRTUTILE (si pcatele) .......................................................................................... 3112
VISELE .................................................................................................................... 3117
VOINTA ................................................................................................................... 3117
VOINTA (si putinta) ................................................................................................. 3117
VOINTA (unit cu Iapta) .......................................................................................... 3118
VOIOSIA .................................................................................................................. 3118
VORBIREA (vorbele - cile pe care cltoresc Iaptele)............................................. 3119
VORBIREA (desart) ............................................................................................... 3119
VORBIREA (cuvintelor de rusine) ............................................................................ 3119
VORBIREA (evitarea cuvintelor nesocotite si deIimtoare) .................................... 3121
VORBIREA (s punem straj si Iru gurii si limbii) .................................................. 3123
VORBIREA (ndemn la discutii ziditoare de suIlet) .................................................. 3124
VORBIREA (convorbirile duhovnicesti) ................................................................... 3124
VORBIREA (orice vorbim, orice svrsim si orice gndim s Iie Dumnezeu) ........... 3125
VRJITORIA (eIectul vrjilor)................................................................................. 3126
VRJITORIA (cum s nIruntm si s golim de putere vrjile) ................................. 3126
ZAVISTIA (consecintele) ......................................................................................... 3127
ZAVISTIA (remedii) ................................................................................................ 3127
ZEII (- simple nscociri ale oamenilor cuIundati n poIte si n nluciri trupesti)
................................................................................................................................. 3127
ZEII (absurditatea nchinrii la zei) ........................................................................... 3127
50
ZEII (jertIele aduse zeilor) ........................................................................................ 3128
ZELUL ..................................................................................................................... 3128
ZGRCENIA (maniIestarea) .................................................................................... 3128
ZGRCENIA (gravitatea)......................................................................................... 3130
ZGRCENIA (zgrcitul posed Ir a poseda si munceste Ir a se bucura) ... 3131
ZGRCENIA (alimenteaz celelalte patimi) ....................................................... 3131
ZIUA (a saptea) ........................................................................................................ 3131
ZIUA (a opta) ........................................................................................................... 3132
ZODIILE .................................................................................................................. 3133
INDEX TEMATIC .................................................................................................... 3134


51
PreIat P.F : Daniel






































52
Cuvntul autorului Antologiei


Prezenta antologie se doreste a Ii un instrument de lucru util att
studentilor, doctoranzilor, proIesorilor de Religie, preotilor, dar si tuturor
credinciosilor rvnitori pe calea desvrsirii spirituale, cci cuprinde
nvtturi de credint, explicatii, ndemnuri si sIaturi deosebit de utile si de
actuale ale unuia dintre cei mai mari Printi ai Bisericii, si anume, SIntul
Ioan Gur de Aur. Se pare c si n vremea SIntului Ioan existau unele
probleme si nedumeriri pe care le ntlnim si astzi, prin urmare, cuvntul
lui este si acum, la Iel de potrivit ca si atunci. Scopul nostru este de a pune
pe SIntul Ioan s ;orbeasc asupra unor probleme nsemnate, care
preocup si pe omul contemporan.
Pentru alctuirea buchetului de texte alese pe care mi-am propus s-l
prezint n aceast crestomatie hrisostomic, am citit crtile SIntului Ioan
Gur de Aur, traduse n limba romn, apoi le-am cules computerizat, le-am
selectat si mprtit n capitole si subcapitole si le-am asezat mai nti n
ordinea crtilor SIintei Scripturi ce au Iost comentate de SIntul Ioan, iar
restul textelor din celelalte scrieri, n ordinea pe care am considerat-o mai
potrivit.
Antologia oIer avantajul de a avea grupate citate din scrierile
SIntului Ioan Gur de Aur pe ansambluri de probleme si puncte de credint.
Pentru cititor, oboseala studiului nu va Ii mic, mai ales c scrierile
SIntului Ioan Hrisostom nu sunt concise si expeditive, ci explicative,
lmuritoare, Iulminante, ns si cstigul duhovnicesc e vrednic de jertIa
depus.
Unii dintre traductorii operei SIntului Ioan Gur de Aur n limba
romn sporesc valoarea versiunii romnesti prin binevenitele note
explicative. De aceea, acolo unde ele exist, am socotit util mentionarea
acestora n subsolul paginilor. Unde am considerat necesar, am adugat alte
note lmuritoare. Indexul tematic de la sIrsitul crtii vine si el n sprijinul
cititorului.
Cartea reprezint un ndemn si un prilej de a cunoaste cuvintele
SIntului Ioan Hrisostom, cci aceste cuvinte au Iost nscute de una din cele
mai nalte minti si trite de una dintre cele mai arztoare inimi pentru iubirea
de Dumnezeu si de aproapele, pe care le-a dat Biserica Ortodox.
Initiativa alctuirii acestei antologii apartine Prea Fericitului Daniel,
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romne si loctiitorul scaunului de Mitropolit
al Moldovei si Bucovinei, care mi-a propus elaborarea acesteia, m-a sprijinit
pe parcurs si mi-a oIerit nalta binecuvntare arhiereasc n vederea
53
publicrii ei. i aduc Prea Fericitului Printe Patriarh Daniel multumiri si pe
aceast cale.
Fie ca paginile volumului ce apare acum s contribuie la stimularea
interesului pentru lectura operei SIntului Ioan Gur de Aur si, n general, a
tuturor SIintilor Printi si scriitorilor din perioada patristic si postpatristic,
spre Iolosul duhovnicesc al tuturor crestinilor cuttori de lumin si bucurie
spiritual!


54
Lista crtilor utilizate la alctuirea Antologiei

1. ,Omilii la Facere (I), traducere, introducere, indici si note de Pr. D.
Fecioru, n col. ,Printi si Scriitori Bisericesti (PSB), vol. 21, Editura
Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romne, Bucuresti,
1987, 436 pp.
2. ,Omilii la Facere (II), traducere, introducere, indici si note de Pr. D.
Fecioru, n col. ,Printi si Scriitori Bisericesti (PSB), vol. 22, Editura
Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romne, Bucuresti,
1989, 341 pp.
3. ,Cele dinti omilii la Facere, Traducere din limba greac veche si
note de Adrian Tnsescu-Vlas, Editura Biserica Ortodox, Bucuresti, 2004,
141 pp.
4. ,Omilii la Matei, traducere, introducere, indici si note de Pr. D.
Fecioru, n col. ,Printi si Scriitori Bisericesti (PSB), vol. 23, Editura
Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romne, Bucuresti,
1994, 1006 pp.
5. ,Comentar la Evanghelia de la Ioan, Traducere din limba Irancez de
Diacon Gheorghe Bbut, Editura Pelerinul Romn, Satu Mare, 1997, 474 pp.
6. ,Omilii la Epistola ctre Romani a SIntului Apostol Pavel,
Traducere de P.S. Teodosie Atanasiu, revizuit si ngrijit de Cezar
Pvlascu si Cristina Untea, Editura Christiana, Bucuresti, 2005, 559 pp.
7. ,Comentariile sau Tlcuirea Epistolei nti ctre Corintheni,
Traducere din limba elin, dup editia Oxonia, 1847 de Arhim. Theodosie
Athanasiu, Egumenul Mnstirii Precista Mare din Roman, editie revizuit
de Constantin Fgetean, Editura Sophia, Bucuresti, 2005, 479 pp.
8. ,Comentariile sau tlcuirea Epistolei a doua ctre Corintheni,
traducere din limba elin, dup editia Oxonia, 1847, de Arhim. Theodosie
Athanasiu, Bucuresti, 1908, Editie revizuit de Constantin Fgetean, Editura
SoIia, Bucuresti, 2007, 268 pp.
9. ,Comentariile sau Explicarea Epistolei ctre Galateni, Traducere din
limba elin, editia de Oxonia, 1852, de Arhim. Theodosie Athanasiu,
TipograIia Editoare ,Dacia, Iasi, 1901, 128 pp.
10. ,Comentariile sau Explicarea Epistolei ctre EIeseni, Traducere din
limba elin, editia de Oxonia, 1852, de Arhim. Theodosie Athanasiu,
TipograIia ,Dacia, Iasi, 1902, 253 pp.
11. ,Comentariile sau explicarea Epistolei ctre Filipeni a SIntului
Apostol Pavel, Edit. Icos, 1998, 285 pp.
55
12. ,Comentariile sau explicarea Epistolei ctre Coloseni, I si II
Tesaloniceni a SIntului Apostol Pavel, traducere din limba elin, editia de
Oxonia, 1855, de Arhim. Theodosie Athanasiu, Bucuresti, 1905, 343 pp.
13. ,Tlcuiri la Epistola nti ctre Timotei a SIntului Apostol Pavel,
Editura Nemira, Bucuresti, 2005, 201 pp.
14. ,Comentariile sau explicarea Epistolei a doua ctre Timotei,
Comentariile sau explicarea Epistolei ctre Tit, Comentariile sau explicarea
Epistolei ctre Filimon, Editura Nemira, 2005, 226 pp.
15. ,Comentariile sau explicarea Epistolei ctre Evrei, Traducere din
limba elen, editia de Oxonia, 1862, de Theodosie Athanasiu, Episcopul
Romanului, TipograIia Crtilor bisericesti, Bucuresti, 1923, 395 pp.
16. ,Despre Rai si Scriptur. Despre iubirea lui Dumnezeu pentru noi.
Despre Sezut-a mprteasa de-a dreapta Ta~~, Introducere si traducere
Preot Victor Manolache, Editura Bizantin, Bucuresti, 59 pp.
17. ,Cuvntri mpotriva anomeilor. Ctre iudei, Traducere din limba
greac veche si note de Preotul ProIesor Dumitru Fecioru, Editura
Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romne, Bucuresti,
2007, 405 pp.
18. ,Primele patru omilii despre statui ale SIntului Ioan Chrisostom,
Traducere din original de Stoenescu Apostol, Noua TipograIie
,ProIesional, Dimitrie C. Ionescu, Bucuresti, 1908, 85 pp.
19. ,Predicile despre statui, Partea a II-a, Traducere din original de St.
Bezdechi, Editura SIintei Episcopii a Rmnicului-Noului Severin, 1938, 227
pp.
20. ,SI. Ioan Gur de Aur - Predici la duminici si srbtori, traduse si
ornduite dup Duminicile si srbtorile anuale ale Bisericii Ortodoxe de
Episcopul de Roman Melchisedek, Editia a II-a, Editura Bunavestire,
Bacu, 1997, 304 pp.
21. ,Omiliile despre pocint, Traducere din limba greac de Preotul
proIesor Dumitru Fecioru, Editura Institutului Biblic si de Misiune al
Bisericii Ortodoxe Romne, Bucuresti, 1998, 185 pp.
22. ,Predici la srbtori mprtesti si cuvntri de laud la sIinti,
Traducere din limba greac si note de Preotul proIesor Dumitru Fecioru,
Editura Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romne,
Bucuresti, 2002, 573 pp.
23. ,Despre mrginita putere a diavolului. Despre cint. Despre
necazuri si biruirea tristetii, Traducere de Pr.ProI. Dumitru Fecioru, Editura
Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romne, Bucuresti,
2002, 255 p.
56
24. ,Omilii la Postul Mare, Versiune romneasc mbunttit, pornind
de la editia tradus si ngrijit de Episcopul Roman Melchisedec (1893), n
colectia ,Comorile Pustiei, vol. 19, Editura Anastasia, 1997, 181 pp.
25. ,Despre Ieciorie. Apologia vietii monahale. Despre cresterea
copiilor, Traducere din limba greac si note de Preotul proIesor Dumitru
Fecioru, Editura Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe
Romne, Bucuresti, 2001, 427 pp.
26. ,Omilii la sracul Lazr. Despre soart si Provident. Despre
rugciune. Despre vietuirea dup Dumnezeu, Traducere din limba greac
veche si note de Preotul ProIesor Dumitru Fecioru, Editura Institutului
Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romne, Bucuresti, 2005, 377 pp.
27. ,Omilii si cuvntri despre educatia copiilor, Traducere din limba
greac de Pr. Marcel Hanches, Editura Marineasa, Timisoara, 2005, 187 pp.
28. ,Despre necunoasterea lui Dumnezeu, Traducere din limba greac,
cuvnt nainte si comentarii: Walther Alexander Prager, Editura Herald,
Bucuresti, 2004, 141 pp.
29. ,Cuvnt despre cum se cade s-si creasc printii copiii, n vol.
,SIaturi pentru o educatie ortodox a copiilor de azi, Editura Deisis, Sibiu,
2000, 139 pp.
30. ,Diavolul si magia, Traducerea din limba greac de Zenaida
Anamaria Luca, Editura Panaghia, 2002, 132 pp.
31. ,Despre preotie, Traducere, introducere si note de Pr. Dumitru
Fecioru, Editura Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe
Romne, Bucuresti, 1998, 169 pp.
32. ,Problemele vietii, traducere de Cristian Sptrelu si Daniela
Filioreanu, Editura Egumenita, 379 pp.
33. ,Putul si mprtirea de gru 57 de predici de SIntul Ioan Gur de
Aur, Editura Buna Vestire, Bacu, 1995, 530 pp.
34. ,Din osptul Stpnului, Introducere, traducere, note si comentarii
de f Irineu Sltineanu, Editura Adonai, Bucuresti, 1995, 190 pp.
35. ,Scrisori din exil. Ctre Olimpiada si cei rmasi credinciosi. Despre
deprimare, suIerint si Provident, volum realizat de diac. Ioan I. Ic jr.,
Editura Deisis, Sibiu, 2003, 361 pp.
36. ,Cateheze baptismale, Traducere din limba greac veche de Pr.
Marcel Hanches, Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2003, 130 pp.
37. ,Cateheze maritale, Traducere din limba greac veche de Pr. Marcel
Hanches, Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2004, 180 pp.
38. ,Mrgritarele SIntului Ioan Gur de Aur, Traducere de diacon
Gheorghe Bbut, Editura Pelerinul Romn, Oradea, 1994, 255 pp.
57
39. ,Bogtiile oratorice ale SIntului Ioan Gur de Aur, n limba
Irancez de Jean Doublet, traduse n limba romn de diacon Gheorghe
Bbut, Vol. si II, Editura Pelerinul Romn, Oradea, 2002, 645 pp.
40. ,Despre schimbarea numelor. Despre rbdare. Despre milostenie.
Despre tria credintei. Despre propovduirea Evangheliei si alte omilii,
Traducere din limba greac veche si note de Preotul ProIesor Dumitru
Fecioru, Editura Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe
Romne, Bucuresti, 2006, 373 pp.

58
I. Viata SIntului Ioan Gur de Aur
1



SIntul Ioan Gur de Aur s-a nscut la Antiohia ntr-o Iamilie nobil
crestin. Nu s-a putut stabili cu exactitate anul nasterii, ns majoritatea
specialistilor l asaz n intervalul 344 si 354, n ciuda Iaptului c nici un
alt autor patristic nu a avut mai multi biograIi, ncepnd de la Palladius,
pn la sIrsitul Imperiului bizantin. ConIorm celei mai recente biograIii,
ntocmit de J. N. D. Kelly, pe baza cronologiei vietii SIntului Episcop
Meletie, SIntul Ioan Gur de Aur s-a nscut n anul 349
2
, n Antiohia
Siriei.

1
Pe lng sursele Iolosite si citate deja la note, n alctuirea biograIiei SIntului Ioan
Gur de Aur am mai consultat si urmtoarele volume: Pr. ProI. Dr. Ioan G. Coman,
!atrologie, SInta Mnstire Dervent, 2000; Arhid. ProI. Univ. Dr. Constantin Voicu si
Preot ConI. Univ. Dr. Nicu Dumitrascu, !atrologie - Manual pentru Seminariile
teologice, Edit. I.B.M.B.O.R., Bucuresti, 2004; Pr. Cicerone Iordchescu, Istoria ;echii
literaturi cretine, vol. II, Edit. Moldova, Iasi, 1996; Theodosie Athanasiu, Episcopul
Romanului, !recu;antare la Comentariile sau Explicarea Epistolei ctre E;rei,
TipograIia Crtilor Bisericesti, Bucuresti, 1923; J. Tixeront, !recis de !atrologie,
neuvieme edition, Paris, librairie Victor LecoIIre, J. Gabalaa, Editeur, Rue Bonaparte
90, 1927; F. Cayre, A. A., !recis de !atrologie, Histoire et doctrine des !Gres et
Docteurs de lEglise, Tome Premier, Livres I et II, Societe de S. Jean L`Evangeliste,
Desclee et cie, Editeurs PontiIicaux Paris Tournai-Rome, 1927; G. Bardy, Litterature
Grecque Chretienne, Bibliotheque Catholique des sciences religieuses; Bruno H.
Vanderberghe, Saint Jean Chrysostome et la !arole de Dieu, Les Editions de CerI, 29,
Paris, 1961; Anne-Marie Malingrey, Jean Chrysostome. Lettre d'exil a Olympias et a
tous les 1idGles, n col. Sources Chretienne, N 103, Les Editions de CerI, 29, Paris,
1964; Berthold Altaner, !atrologia, traduzione italiana di A. Babolin S.I., ed. Marietti,
Torino, 1977; Hubertus R. Drobner, !atrologia, Istituto Patristico Augustinianum;
Johannes Quasten, !atrologia, vol. II, I padri greci (secoli IV-V), (dal Concilio di
Nicea a quello di Calcedonia), Traduzione italiana del Dr. Nello Beghin, Edizione
1980, Marieti; Monsig. Ubaldo Mannucci, ISTITUZIONI DI !TROLOGI ad uso
DELLE SCUOLE TEOLOGICHE, parte II, Epoca Post-Nicena, Roma, 1922; BoniIacio
Borghini, Introdu:ione, n vol. S. Gio;anni Crisostomo. In;ito a peniten:a, Edizioni
Paoline, 1975; John Heston Willey, Chrysostom. The Orator (Men o1 Kingdom,
Unknown Rinding, New York, 1906; J. N. D. Kelly, Golden Mouth The story o1 John
Chrysostom scetic, !reacher, Bishop, Cornell University Press, Ithaca, New York,
1995; Wendy Mayer and Pauline Allen, John Chrysostom, London, 2000.
2
Golden Mouth - the story o1 John Chrysostom ascetic, preacher, bishop, Cornell
University Press, Ithaca, New York, 1995, p. 4; si Wendy Meyer si Pauline Allen
(autorii monograIiei John Chrysostom, Edited by Carol Harrison, University oI
59
Era Iiul unor oameni care au strlucit prin noblete
3
. Tatl su,
Secundus, era mare dregtor militar (magister militum Orientis). Numele
acestuia, ca si cel al surorii sale, Sabiniana, ne arat originea roman a
Iamiliei dinspre tat. Secundus a murit curnd dup nasterea copilului.
Mama sa, Antusa, rmas vduv la 20 de ani, nu s-a mai recstorit
niciodat. Ea s-a dedicat cu rvn si perseverent educatiei Iiului ei, care i
va purta o vesnic recunostint, Iapt evidentiat si n scrierile sale: Mi-
amintesc, scrie SIntul Ioan, c intr-o :i, pe cand eram tanr, dasclul meu
a ludat-o pe mama mea inaintea unei asistente numeroase. intrebat
dup cum ii era obiceiul pe cei de lang el, cine eram eu. I s-a rspuns
c eram 1iul unei ;du;e. M-a intrebat apoi pe mine, cati ani are mama
mea i de cati ani era ;du;. I-am rspuns c de patru:eci de ani i c a
pierdut pe tatl meu la dou:eci de ani. tunci Libaniu, surprins, a strigat,
uitandu-se la asistent. h, ce 1emei au cretinii'~~. tata admiratie i
un elogiu ca acesta pro;oac o ast1el de purtare, adic re1u:ul unei a doua
cstorii, nu numai la noi cretinii, ci i la pgani '
4
n ciuda
vicisitudinilor vietii, Antusa s-a dovedit o adevrat mam crestin. Despre
greuttile prin care a trecut, ea nssi spune Iiului: Graiul nu-i in stare s
:ugr;easc 1urtuna i ;i1orul su1erite de o 1at tanr, abia ieit din
casa printeasc, mistuit de treburile gospodriei, aruncat dintr-o dat
intr-o durere atat de mare i silit s 1ac 1at unor grifi mai presus de
;arsta i de 1irea ei.
5
Alesele nsusiri ale sotului ei avea s le poarte n
suIlet pentru tot restul vietii. Mult mngiere i va aduce chipul copilului,
icoana insu1letit a tatlui su. Privind la chipul acestuia, spunea Antusa, il
;ede pe cel al tatlui.
6

Prin conduita si viata sa si-a cstigat binemeritatul loc de cinste alturi
de celelalte mame crestine: Emilia mama SIntului Vasile cel Mare si
Grigorie al Nyssei; Nona mama SIntului Grigorie de Nazianz si Monica
mama Fericitului Augustin.
Primele elemente ale educatiei crestine, Ioan le primi de la mama sa.
Aceasta va Iace n asa Iel nct nici o piedic s poat sta n calea devenirii

Durham, London and New York, 2000, p. 3), cnd vorbesc de momentul nasterii
SIntului Ioan Gur de Aur, l asaz n anul 349.
3
Paladie, Dialogul istoric al lui !aladie, Episcopul de Helenopolis, cu diaconul Teodor
al Romei, cap. V, trad. de Pr. Constantin Cornitescu n vol. Jiata S1antului Ioan Gur
de ur in relatrile istoricilor., Edit. I.B.M.B.O.R, Bucuresti, 2001, p. 47.
4
Cu;ant ctre o ;du; tanr, cit., n P.S.B., vol. 21, Introducere, pp. 5-6.
5
n vol. S1antul Ioan Gur de ur, S1antul Grigorie de Na:ian:, S1antul E1rem Sirul,
Despre preotie, trad. de Pr. Dumitru Fecioru, Edit. I.B.M.B.O.R, Bucuresti, 1998, p. 30.
6
Ibidem, p. 30.
60
Iiului su. N-am crutat nici o cheltuial, ca s pot s-ti dau o cretere
aleas i s-ti 1ac un nume
7
. Educatia clasic o primi de la IilosoIul
Andragatiu si de la retorul Libaniu. Acesta din urm, att de mult l-a
ndrgit pe Ioan nct la moartea sa, atunci cnd a Iost ntrebat pe cine avea
s lase urmas, a rspuns Ir ezitare: !e Ioan, dac nu mi l-ar 1i 1urat
cretinii. Libaniu se mutase n capitala Siriei, Iiind unul dintre cei mai
vestiti promotori ai culturii pgne din secolul al IV-lea. Cursurile lui
Libaniu le urmaser si SIintii Grigorie de Nazianz si Vasile cel Mare la
Atena
8
. Se pare c a studiat si dreptul, ntruct ar Ii pledat ctva timp. Pe
atunci, avocatura era considerat principala ocupatie a unui tnr cult. Pe
Ioan, stiinta proIan nu l-a subjugat, ci l-a ajutat s slujeasc mai bine
Biserica.
Dup notiunile elementare crestine pe care le primi de la mama sa, intr
sub ndrumarea episcopului Meletie al Antiohiei, armean de origine, care l
si boteaz. Curnd dup aceasta, Iu Icut citet. ncepu s practice
ascetismul acas, pentru a nu lsa pe mama lui vduv a doua oar. n
acelasi timp, a Irecventat si asketerionul lui Diodor de Tars si al lui
Carterios n tovrsia prietenului su, Teodor, viitorul episcop de
Mopsuestia. Sigur, tnrul Ioan nu se va Ii mrginit doar la audierea celor
doi, ci se va Ii cuIundat n studierea lucrrilor marilor autori crestini de
pn la el, n special cei alexandrini.
n timpul studiilor, Ioan legase prietenie cu un camarad, Vasile,
probabil viitor episcop de RaIaneea, cu care se angajase s mearg pe
acelasi drum n viat. Dar, la un moment dat, SIntul Ioan si trd
prietenul pe care nu-l mpiedic s accepte episcopatul, n timp ce el, Ioan,
Iugi de aceast nalt cinste ascunzndu-se. n 374, dup moartea Antusei,
Ioan a putut s dea curs dorintei sale arztoare pentru ascez. A plecat n
muntii Antiohiei, unde timp de 4 ani a dus o viat aspr sub conducerea
unui btrn ascet. Apoi, s-a retras, singur, ntr-o pester, unde, se pare, si-a
subrezit sntatea, mbolnvindu-se de stomac si rinichi, din pricina
mncrii slabe si a Irigului. Doi ani a petrecut Ioan acolo n ascez si
rugciune, dormind putin si ncercnd s se apropie de Dumnezeu. n
timpul acesta a nvtat pe de rost Testamentul Domnului
9
.
n anul 380 s-a napoiat la Antiohia, iar, n 381, btrnul episcop
Meletie l-a hirotonit diacon. Lui Meletie, Ioan i va nchina Irumoase
cuvinte de laud: Nu numai cand in;ta, nici numai cand gria, ci chiar

7
Ibidem, p. 31.
8
Nicolae Corneanu, !atristica mirabilia, Edit. Polirom, Iasi, 2001, p. 109.
9
Paladie, op. cit., pp. 47-48.
61
numai cand se arta era in stare s insu1le celor ce-l ;edeau toat
in;ttura ;irtutii
10
.
Timp de 10 ani naintea diaconatului, el a Iost preocupat de problema
monahismului si a Iecioriei, crora le-a consacrat tratate mici. n cei sase
ani de diaconat, probleme de ordin pastoral si apologetic au nceput s-l
preocupe, desi nu primise nc Taina Preotiei. Din aceast vreme dateaz
tratatul su Despre preotie.
n anul 386 Ioan e hirotonit preot de episcopul Flavian si primeste
misiunea de predicator. Geniul si arta sa ortaoric i duc numele pn
departe. Timp de 12 ani, ntre 386 si 397, si-a mplinit ascultarea cu att de
mult zel, abilitate si succes. Vorbea nencetat: in 1iecare duminic i
srbtoare, precum i in 1iecare ;ineri, iar in timpul postului mare, in
1iecare :i, a predicat in toate bisericile oraului i in cele din furul
oraului. Temele predicii sale erau 1oarte ;ariate. 1cea teologie,
explicand i demonstrand cu inepui:abile do;e:i scripturistice taina de
rscruce a cretinismului, S1anta Treime, polemi:a cu ereticii de toate
nuantele ;remii sale. manihei, marcioniti, ;alentinieni, arieni, anomei i
altii, nici pe e;rei nu i-a uitat (. Cu predicile i cu;antrile lui, S1antul
Ioan Gur de ur a catigat su1letele asculttorilor si, su1letele tuturor
cettenilor 1rumoasei i mretei ntiohii
11
.
Faima talentului su de predicator si a valorii sale personale a strbtut
pn departe. Exist nenumrate mrturii care vorbesc despre marele
impact ce l-au avut predicile lui Ioan asupra asculttorilor acestora: In
1iecare :i multimile il ascultau cu plcere datorit 1olosului (duho;nicesc
pe care il a;eau i toti struiau in cele spuse de el
12
. (.) Multi care l-au
au:it (;orbind in biseric, i-au indreptat ;iata spre ;irtute i au inceput
s gandeasc la 1el ca el despre Dumne:eu
13
. Despre puterea sa
persuasiv, istoricul Sozomen ne relateaz: Nu-i con;ingea ca s 1ie de
acord cu el, cu ;reo tehnic sau putere special a cu;antului, ci prin 1aptul
c exprima cu sinceritate (sensul S1intelor Scripturi
14
.

10
SIntul Ioan Gur de Aur, !redici la srbtori imprteti i cu;antri de laud la
s1inti, Traducere din limba greac si note de Preotul proIesor Dumitru Fecioru, Edit.
I.B.MB.O.R, Bucuresti, 2002, p. 283.
11
Introducere, n P.S.B., vol. 21, p. 11.
12
Teodor, Episcopul Trimitundei, Despre ;iata, exilul i neca:urile Fericitului Ioan
Gur de ur, rhiepiscopul Constantinopolului, trad. Pr. C. Cornitescu, n vol. Jiata
S1antului Ioan Gur de ur in relatrile istoricilor., p. 162.
13
Sozomen, Istoria bisericeasc, trad. de Pr. C. Cornitescu, n op. cit., p. 208.
14
Ibidem, p. 208.
62
Drmarea statuilor mpratului Teodosie si ale membrilor Iamiliei sale,
n anul 387, din cauza cuantumului neobisnuit al obligatiilor Iiscale, a adus
locuitorilor Antiohiei amenintarea cu exterminarea total. Era atunci un
spectacol jalnic: pgnii Iugeau din oras, iar crestinii asteptau moartea
ngroziti. Din prima sptmn a Postului mare, episcopul Flavian a plecat
la Constantinopol spre a cere clement mpratului, iar SIntul Ioan a
rostit, de-a lungul ntregului post, 21 de omilii, numite Omiliile despre
statui, n care consoleaz si ncurajeaz pe credinciosii ngroziti, dar Iace si
oper moral, combtnd plcerile si artnd desertciunea lucrurilor de
aici. Omilia a 21-a, Iinal, anunt rezultatul Iericit al interventiei lui
Flavian care aducea amnistierea celor vinovati. Succesul pe lng Teodosie
era socotit si succesul SIntului Ioan. Numele lui era pe buzele tuturor.
Secolul VI i va da supranumele de Chrysostom gr. Xpuoo si otou -
Gur de Aur.
n timpul celor 12 ani de preotie la Antiohia, SIntul Ioan a desIsurat o
prodigioas activitate misionar si predicatorial. A combtut pe eretici,
ndeosebi pe anomei si pe iudeo-crestini, si s-a strduit pentru Iormarea
moral a credinciosilor si. Acum comenteaz, de pe amvon, Geneza,
Evangheliile dup Matei si Ioan si Scrisorile SIntului Pavel.
La moartea patriarhului Nectarie al Constantinopolului, n septembrie
397, Ioan a Iost ales patriarh al Capitalei. Nu era ns usor ca aceast
alegere s se si concretizeze. Cel ce avea s duc la ndeplinire aceasta
sarcin, puternicul ministru al mpratului Arcadiu, Eutropiu, stia c se va
conIrunta, pe de o parte, cu poporul antiohian, care n-ar Ii Iost de acord cu
plecarea pstorului lor iubit, iar pe de alt parte, cu un eventual reIuz chiar
al celui n cauz, care nu era dornic de mrire si, totodat, se simtea Ioarte
legat de orasul n care s-a nscut. n plus, pozitia de conductor al Bisericii
din Constantinopol era rvnit de multi, Iiecare avnd o protectie si un
sprijin n personalittile politice sau eclesiastice ale momentului. De aceea,
Eutropiu a apelat la o stratagem, si anume: l-a rugat pe mprat s-i trimit
o scrisoare guvernatorului provinciei Antiohia prin care, acesta din urm,
trebuia s-l aduc pe Ioan la Constantinopol Ir ca cineva s bnuiasc
ceva. Guvernatorul l-a invitat s Iac un tur al mnstirilor martirilor din
aIara cettii, dar, la un moment dat, l-a urcat ntr-o trsur care avea
porunc s-l duc pe Ioan n capital. Aici, unul dintre oponentii Itisi ai
lui, TeoIil al Alexandriei, este obligat s-l hirotoneasc n 26 Iebruarie 398.
Ajuns patriarh, SIntul Ioan a nceput prin a strpi neregulile si
abuzurile mediului clerical al Capitalei. luat msuri aspre impotri;a
clericilor care tineau in locuintele lor clugrite, impotri;a clericilor care
se imbogteau de pe urma preotiei, impotri;a clericilor care duceau o
63
;iat ne;rednic de preoti, care erau robi pantecelui, des1trii i
des1ranrii, care triau ca nite para:iti i linguitori (. a poruncit s 1ie
afutati sracii i ;du;ele (. :idit spitale pentru bolna;i, case de
adpost pentru btrani i sraci .
15

Nectarie, patriarhul anterior, Iusese un mare senior, si Iastul clerului
nalt ajunsese la concurent cu cel al aristocratiei civile. Ei au Iost Ioarte
nemultumiti de austeritatea si Irugalitatea noului patriarh, care cerea s Iie
vndute obiectele de lux din Patriarhie, care reIuza mesele copioase,
totdeauna mnca singur si ducea, dup spusa lui Paladie, o ;iat de ciclop.
n privinta cheltuielilor pentru episcop a considerat c se Iace risip si a
poruncit ca banii care erau de prisos s Iie transIerati la spital. Si pentru c
era nevoie, el a construit mai multe spitale pe care le-a pus sub conducerea
a doi preoti cucernici. Ioan a cercetat registrele iconomului si, gsind c
unele cheltuieli nu se Iceau n Iolosul Bisericii, a cerut ca acestea s Iie
sistate.
16

Lucrarea sa n plan social este dublat de una misionar la Iel de
puternic. n acest sens, amintim : convertirea gotilor la ortodoxie (le-a dat
o biseric si le-a hirotonit preoti dintre ei) si trimiterea unor clugri pentru
rspndirea crestinismului n Scitia, Persia si Fenicia. Deci pe scitii care
locuiau mprejurul Dunrii i-a luminat (adic populatiile care locuiau pe
teritoriul trii noastre, pe strmosii nostri). n timpul acesta a continuat s-
si scrie si predicile si comentariile sale.
Rvna sa de reIormator implacabil, tonul tios si neierttor al predicilor
sale, care critica aspru toate pcatele si pogormintele, de jos si pn sus, la
Eutropiu si Eudoxia, dragostea sa pentru cei sraci, pentru adevr si
dreptate, i-au Icut multi dusmani. Patriarhul Ioan n-a Iost pe placul
tuturor, si de aceea a desteptat uneori invidia, gelozia si poIta de rzbunare
ale unora, deoarece biciuia Ir nici o crutare rul, ori din ce parte ar Ii
venit. Eutropiu struise pentru aducerea SIntului Ioan la scaunul patriarhal
al Constantinopolului si-l ajutase n lucrrile sale de nceput. Dar Eutropiu
era lacom si vicios. SIntul Ioan l critica de pe amvon. Eutropiu voise s
suprime Bisericii dreptul de azil, Ioan ns i s-a opus. Cnd, n anul 399,
acesta czu n dizgratie si ceru azil Bisericii, SIntul Ioan l primi n
Biseric, l apr de politia imperial care venise s-l aresteze. n cele dou
cuvntri tinute cu acest prilej, patriarhul a artat ct e de trectoare slava
lumii acesteia si ct de bun si de ocrotitoare este Biserica. Pentru
nedreptti de Ielul celor comise de Eutropiu, SIntul Ioan mustr si pe

15
Introducere, n P.S.B., vol. 21, p. 13.
16
Paladie, op. cit., p. 51.
64
mprteasa Eudoxia, care dup cderea lui Eutropiu ajunsese suveran
absolut n imperiu. Eudoxia s-a dovedit a Ii cel mai nversunat dusman pe
care l-a avut SIntul Ioan. ConIlictul s-a declansat, se pare, n momentul n
care naltul ierarh intervenise n Iavoarea unei vduve creia, la moartea
sotului, mprteasa i conIiscase toat averea. Eudoxia a considerat gestul
SIntului Ioan drept o insult si nu-l va uita niciodat. Ea Ioloseste toate
ocaziile si mijloacele pentru a-l pedepsi, iar cel mai nimerit prilej a Iost dat
de venirea 1ratilor lungi, socotiti origenisti, la Constantinopol, pentru a
Iace plngere mpotriva episcopului Alexandriei, TeoIil, care i izgonise
din Egipt. SIntul Ioan i primi pe acestia, i asez undeva, dar nu intr n
comuniune cu ei si nu le primi o plngere contra lui TeoIil. Acestia se
adresar mpratului, care dispuse convocarea lui TeoIil n Iata episcopului
Capitalei. TeoIil si lu msuri, trimitnd nainte pe SIntul EpiIanie de
Salamina, spre a descaliIica pe SIntul Ioan ca origenist. Btrnul episcop
EpiIanie si ddu seama pn la urm, de cursa n care Iusese atras si Iugi
n tara lui. ntr-un pseudo-sinod tinut la Stejar, aproape de Calcedon si
condus de TeoIil, patriarhul Ioan este condamnat si depus. mpratul
Arcadie, un om slab, inIluentat de sotia sa, a aprobat hotrrea luat la
Stejar si a poruncit ca s Iie exilat. Dar Ioan n-a ajuns dect pn n Bitinia,
cnd, datorit unei rscoale a poporului, care si iubea si respecta
conductorul spiritual, mpratul este nevoit s-l recheme si Ioan este
primit n triumI.
mpcarea n-a durat dect dou luni. Cu prilejul inaugurrii unei statui a
mprtesei n Iata senatului si a Bisericii SInta SoIia, unde SIntul
Printe svrsea SInta Liturghie, s-au Icut serbri mari, cu muzic,
dansuri si spectacole teatrale. Cnd SIntul Ioan a protestat, de la amvon,
mpotriva zgomotului care deranja atmosIera de rugciune din catedral,
adversarii si au spus mprtesei c, naltul ierarh ar Ii Icut remarci
destul de acide, cu direct trimitere la casa regal. Fr s veriIice
autenticitatea acuzelor aduse, Eudoxia, la sIatul lui TeoIil, a convocat un
nou sinod n care a depus a doua oar pe Ioan, sub pretextul necanonicittii
revenirii lui n scaunul episcopal din Constantinopol, dup primul exil.
Ioan a Iost arestat n palat aproape de srbtoarea Pastelui si exilat dup
Rusalii la 20 iunie 404. De data aceasta este trimis n surghiun la Cucuz, n
Armenia. Mnia credinciosilor si prietenilor si au condus la incendierea
catedralei SInta SoIia si la devastarea palatului senatului. SIntul Ioan
pstra legtura cu cei apropiati prin scrisori. El arat suIerintele si
necazurile lui pe drumul lung si silnic al deportrii, dar e mereu preocupat
de scumpa sa Biseric si de rspndirea Evangheliei. Dup o oprire scurt
la Niceea, SIntul Ioan a ajuns, la sIrsitul a 77 de zile, la Cucuz sau
65
Arabissos, n Armenia Mic. Interventia partizanilor si la Constantinopol,
asa numitii ioaniti, si moartea Eudoxiei spre sIrsitul anului 404, nu i-au
schimbat situatia. Ioan scrise de la Cucuz si papei Inocentiu, dar acesta n-a
putut Iace nimic pentru el. Dusmanii si de la Constantinopol au reusit s-l
determine pe mprat s-l transIere ntr-un loc mai ndeprtat, n care
eventualitatea unei posibile reveniri s Iie imposibil. Locul ultimei
destinatii era Pityus, un orsel de pe trmul oriental al Mrii Negre.
Drumul era greu si puterile sale mputinate, Iiind mcinat de boal si Iortat
de soldati s parcurg pe jos calea ctre locul de exil. De aceea el nu mai
ajunge dect pn la Comana, n Pont. Peste noapte i s-a artat Iericitului
Ioan SIntul Mucenic Vasilisc, ce Iusese episcop al comanilor, ale crui
moaste se aIlau acolo. SIntul Vasilisc i-a zis SIntului Ioan : Curaf, 1rate
Ioane, cci maine ;om 1i impreun. Fericitul Ioan a svrsit SInta
Liturghie si s-a mprtsit cu Prea Curatele Taine ale Trupului si Sngelui
lui Hristos. n ziua de 14 septembrie, este chemat la Domnul, cu aceste
cuvinte pe buze : Sla; lui Dumne:eu pentru toate ' Numele su a Iost
trecut din nou n diptice. La 27 Ianuarie 438 rmsitele sale pmntesti au
Iost aduse la Constantinopol si asezate n biserica SIintilor Apostoli.
mpratul Teodosie al II-lea, Iiul lui Arcadie si al Eudoxiei, a iesit naintea
cosciugului, s-a aplecat pe el si s-a rugat pentru printii si, care din
netiint au pctuit.
Biserica Ortodox, pentru ca pomenirea SIntului Ioan s nu Iie umbrit
de marea srbtoare a Inltrii S1intei Cruci, a mutat-o pe 13 noiembrie.
SIntul Ioan Gur de Aur mai are si alte zile de pomenire : 27 ianuarie,
amintind de aducerea moastelor sale n capitala Imperiului, si pe 30
ianuarie, srbtoarea S1intilor Trei Ierarhi.
Cteva mrturisiri si n acelasi timp dezvluiri ale unor contemporani si
apropiati ai si ne-ar lmuri mai bine despre acest mare SInt si vorbitor de
Dumnezeu. Iat ce spunea SIntul Isidor Pelusiotul despre el: Noaptea
tar:iu, cand grifile scaunului arhieresc nu-l mai tulburau, S1antul Ioan se
inchidea in camera sa de lucru i talcuia epistolele S1antului postol
!a;el. Camera nu a;ea alt mobilier decat un pat modest, o mas i un
scaun, iar ca podoab s1intele icoane, intre care icoana S1antului !a;el, la
aceast icoan ii indrepta necontenit pri;irile cand :bo;ea asupra
intelesului dumne:eietilor cu;inte ale apostolului neamurilor. Dduse
dispo:itie s nu 1ie tulburat de nimeni in timpul lucrului su, nimeni s nu
intre la el i nici s treac pe dinaintea uii lui. Dup ce a talcuit o parte
din epistolele S1antului !a;el, S1antul Ioan a 1ost cuprins de oarecare
indoial. Oare ii ;a plcea lui Dumne:eu talcuirea sa? inteles el bine
66
cu;intele marelui apostol? Si s-a rugat struitor lui Dumne:eu s-i arate
intr-un chip oarecare de-i sunt plcute explicrile sale.
Intre timp un curtean a c:ut in di:gratia impratului. El a cerut,
printr-un cunoscut, S1antului Ioan ingduinta de a-l primi, ca s-i spun
neca:ul. rhiepiscopul a incu;iintat. Omul a hotrat s se duc noaptea la
casa arhiepiscopului, ca s nu 1ie ;:ut de dumanii si. Intr-o sear, a
;enit i l-a rugat pe ucenicul s1antului, pe !roclu, s-l anunte. !roclu,
inainte de a intra, s-a uitat printr-o crptur in camera in care lucra
s1antul i a ;:ut c arhiepiscopul nu era singur, ci in spatele lui sttea un
brbat aplecat spre el i cu gura la urechea lui. !roclu, intrigat c
dasclul su este cu cine;a in camer, a cutat s aud ce spune acel
brbat, dar n-a putut intelege nimic. J:and c nu poate intra, s-a intors i
a spus curteanului c nu-l poate anunta, pentru c altul se a1la cu
arhiepiscopul, s mai atepte pan ;a pleca acela. Dup cat;a timp,
!roclu s-a dus din nou, dar iari l-a ;:ut pe strin tot acolo, s-a dus i a
treia oar dar in :adar. Nu dup mult timp a tocat pentru slufba de noapte.
tunci !roclu a spus curteanului s se duc acas i s ;in in seara
urmtoare, c nu-l mai poate introduce, pentru c arhiepiscopul ii incepe
rugciunea, care durea: pan dimineata. Curteanul a ;enit i a doua
sear, dar n-a putut s intre pentru aceeai pricin ca i in seara trecut.
Mirarea lui !roclu era mare, cine putea 1i strinul acela care intra
neobser;at? Si s-a hotrat s nu mnance, s nu doarm i s nu se
de:lipeasc de u pan nu ;a a1la cine este acel brbat. Si a 1cut aa.
Seara, cand a ;enit curteanul, incredintat c nimeni n-a intrat la
arhiepiscop, i-a spus c ;a ;orbi negreit cu el, c n-a ;:ut pe nimeni
intrand. Totui, ca i mai inainte, s-a uitat inuntru i a ;:ut iari pe
acel brbat. !roclu a spus curteanului s se duc la casa sa i s se roage
singur lui Dumne:eu pentru mantuirea lui, c brbatul care ;ine la
arhiepiscop este trimis de Dumne:eu, c intr in camer 1r s 1ie ;:ut.
doua :i dimineata, S1antul Ioan i-a adus aminte de curteanul care
trebuia s ;in la el i l-a intrebat pe !roclu de nu l-a cutat cine;a.
!roclu i-a rspuns c da, dar i-a po;estit totodat i moti;ul pentru care
nu l-a putut introduce. Cand a terminat de ;orbit, !roclu i-a aruncat
ochii la icoana S1antului !a;el i, minunat peste msur, a spus
arhiepiscopului c brbatul care era in camer cu el semna cu cel
:ugr;it pe icoan. a a a1lat S1antul Ioan Gur de ur c Dumne:eu i-a
67
ascultat cererea, trimitand pe insui autorul epistolelor s-i dicte:e
talcuirea
17
.
Tot reIeritor la sIintenia vietii SIntului Ioan Gur de Aur, literatura
duhovniceasc ne transmite aceast mrturie: ;a tanasie ne spunea
despre Iania, sora episcopului del1ie, care relata. Cand Ioan Gur de
ur, episcopul Constantinopolului a 1ost surghiunit in Cucuson, a g:duit
in casa noastr. Cat a stat la noi am a;ut mare indr:nire i dragoste
ctre Dumne:eu. Fratele meu, episcopul del1ie, mi-a spus. Cand a murit
Fericitul Ioan in surghiun, m-a cuprins o durere de nesu1erit, c acest
brbat, dasclul intregii lumi, care a in;eselit cu cu;intele sale Biserica lui
Dumne:eu, n-a adormit intru Domnul pe scaunul su. Si eu m-am rugat lui
Dumne:eu, cu multe lacrimi, s-mi arate in ce stare se a1l el. Dup ce m-
am rugat mult ;reme, intr-o :i, am c:ut in exta: i am ;:ut un brbat
1rumos la chip, care m-a luat de mana dreapt i m-a dus intr-un loc
1rumos i sl;it. colo mi-a artat pe predicatorii credintei i pe dasclii
Bisericii. Eu m uitam de fur imprefur s ;d pe cel pe care il doream, pe
marele Ioan. Dup ce mi-a artat pe toti i mi-a spus numele 1iecruia, m-
a apucat iari de man i m-a scos a1ar. L-am urmat intristat c n-am
;:ut impreun cu printii pe cel intru s1inti, Ioan. La ieire, cel ce sttea
la poart, ;:andu-m trist, mi-a spus. Nici unul dintre cei care ;in aici nu
iese intristat' Eu i-am rspuns. ceasta imi este durerea, c n-am ;:ut cu
ceilalti dascli pe preaiubitul meu Ioan, episcopul Constantinopolei. cela
m-a intrebat iari. Jorbeti de Ioan, dasclul pocintei? Da', i-am
rspuns eu. !e el, mi-a spus acela, nu-l poate ;edea om in trup, pentru c
el st acolo unde este tronul Stpanului
18
.








17
CI. f Irineu Sltineanu, Introducere la vol. Din osptul Stpanului, Edit. Adonai,
1995, pp. 5-7.
18
Ioan Moshu, Limonariu, cap. CXXVIII.
68
II. Opera

Opera SIntului Ioan Gur de Aur este vast, ea ocupnd 18 volume
(47-64) n editia Migne.
O clasiIicare a operei o Iace Pr. ProI. Dr. Ioan G. Coman. Pe aceasta am
preluat-o n lucrarea de Iat
19
.
Opera SIntului Ioan se mparte n:
a) Omilii asupra SIintei Scripturi:
- asupra crtilor Vechiului Testament:
- Omilii la Genez;
- Omilii asupra Anei, mama lui Samuil;
- Omilii asupra lui David si Saul;
- Omilii asupra Psalmilor;
- Omilii asupra obscurittii proIetiilor;
- Omilii la Isaia.
- asupra crtilor Noului Testament:
- Omilii la Matei;
- Omilii la Ioan;
- Omilii despre sracul Lazr;
- Omilii la Faptele Apostolilor;
- Omilii asupra Epistolelor SIntului Apostol Pavel.
b) Opere dogmatico polemice:
- Contra anomeilor;
- Contra iudeilor;
- Despre nviere;
- Cuvntri sau predici la srbtorile mari al Mntuitorului;
- Cuvntri morale cu baz biblic;
- Cuvntri ocazionale.
c) Apologetice:
- Contra lui Iulian si a pgnilor;
- Despre SIntul Vavila;
- Micul Tratat: C Hristos este Dumnezeu.
d) Ascetice:
- Ctre Teodor cel czut;
- Despre pocint;
- Contra adversarilor vietii monahale;

19
Pr. ProI. Dr. Ioan G. Coman, !atrologie, SInta Mnstire Dervent, 2000, pp. 135-
136.
69
- Comparatia ntre un rege si un monah;
- Ctre Stagir;
- Despre Ieciorie.
e) Educativ morale:
- Despre slava desart si despre ducatia copiilor;
- Ctre o tnr vduv;
- Despre nerepetarea cstoriei;
- Nimeni nu e vtmat dect de sine nsusi;
- Ctre cei ce sunt scandalizati din cauza nenorocirilor;
- Contra celor care au Iecioare subintroduse;
- Femeile diaconite nu trebuie s locuiasc cu brbatii;
- Despre preotie.
I) Corespondenta:
- Cuprinde 236 scrisori, cele mai multe din timpul celui de-al
doilea exil (404-407); au caracter istoric, consolator, de recomandare si
Iamiliar.

70























71
III. Personalitatea SIntului Ioan Gur de Aur

Nici o carte nu poate cuprinde tot ce a Icut acest Printe al Bisericii.
Nici un Printe bisericesc nu a lsat o mostenire literar att de vast. A
descrie n amnunt activitatea pastoral si literar a SIntului Ioan
Hrisostom, a acestui gigant al Bisericii, este aproape imposibil. Aceast
greutate se vede c a simtit-o si Theodorit, de vreme ce n ntiul dialog,
cum si n cuvintele sale de laud adresate amintirii SIntului Ioan
Hrisostom, gsim ntre altele si aceste cuvinte: D-ne nou, !rinte, lira
ta, imprumut-mi plectrul (arcuul tu, spre lauda ta . lira ta rsun
armonios, cu darul harului, in toat lumea . D-ne nou puterea acelei
limbi nemuritoare. (La Fotie, Miriob., 273
20
.
SIntul Ioan Gur de Aur s-a nscut n Antiohia, Antiohia lui DaIne si a
lui Orente. Cincisprezece alte orase Iondate de Seleucus Nicator au Iost
numite dup tatl acestuia, Antiochus. Locul de nastere al marelui orator a
Iost numit, n orice caz, de Pliny, Regina Orientului si a Iost, n multe
privinte, demn de ilustrul ei Iiu. Acesta a Iost un oras glorios pe ale crui
strzi s-a preumblat adeseori tnrul Hrisostom
21
.
Ioan a venit ntr-o lume care era stabil dar si prins n inexorabilul
moment al schimbrii. Pn n momentul mortii sale din 14 septembrie
407, ntreaga lume a antichittii se schimbase irevocabil.
SIntul Ioan s-a nscut ntr-un oras al crui statut concura cu cel al
celorlalte mari centre urbane din lumea roman trzie Roma, Alexandria
si Constantinopol. Cetatea Antiohiei numra ca la dou sute de mii de
suIlete, Iiind ntre primele trei din partea de Rsrit a Imperiului Roman.
Situat n apropierea rutei de schimb dintre estul ndeprtat pn la malurile
estice ale Mediteranei si ruta terestr de la Egipt, prin Constantinopol pn
n vest, orasul s-a bucurat de bunuri si servicii ca si de disponibilitatea
vizitatorilor. ConIorm standardelor antice, Antiohia era un oras mare, mai
mic dect Roma, dar comparabil cu Constantinopol si Alexandria
22
.
n Despre statui, cuvntul 14, Ioan evidentiaz prosperitatea orasului,
ca si abundenta mrIurilor, multitudinea de constructii, Iacilitatea cu care

20
Theodosie Athanasiu, Episcopul Romanului, Jiata i acti;itatea Celui intre S1inti,
!rintelui nostru, Ioan Chrisostom, rhiepiscopul Constantinopolului, n vol.
Comentariile sau Explicarea Epistolei ctre E;rei, TipograIia Crtilor Bisericesti,
Bucuresti, 1923, p. 20.
21
John Heston Willey, Chrysostom. The Orator (Men o1 Kingdom, Unknown Rinding,
New York, 1906, p. 29.
22
J. N. D. Kelly, Golden Mouth The story o1 John Chrysostom scetic, !reacher,
Bishop, Cornell University Press, Ithaca, New York, 1995, p. 2.
72
locuitorii orasului circul pe strzi pn seara trziu, strzile cu coloane
23
.
SIntul Ioan a trit n zbucium Ir s-i Iie victim, pentru c a putut s ia
n orasul su natal lectii de la dascli renumiti. Antiohia nu avea renumele
Atenei, dar era totusi un bastion al naltei culturi elenice
24
.
De aproximativ un secol si jumtate nIlorea n Egipt viata monahal,
care s-a extins mai apoi si n Siria, astIel c pn si n mprejurimile
Antiohiei, n special n munti, se gseau sihastri si schimnici n numr
destul de mare, ei trind ntr-o extrem austeritate, rugndu-se, postind si
nevoindu-se n scopul cultivrii virtutilor. Era reactia constiintei
evanghelice mpotriva pcatelor lumesti invadatoare. SuIletele nobile
duceau o astIel de viat si ncercau eroic s respecte si s subscrie
idealurilor evanghelice; de observat este Iaptul c multi SIinti Printi au
Iost monahi att n Orient ct si n Occident.
Si SIntul Ioan s-a entuziasmat la gndul unei astIel de vieti si, dup
moartea mamei, a experimentat-o timp de patru ani ntr-o pester. ns, din
cauza austerittilor excesive si-a compromis sntatea; cu toate acestea, si-
a mbogtit comoara spiritual. Pe tot parcursul vietii a avut un respect si o
admiratie deosebite pentru monahi, pe care-i mentioneaz n repetate
rnduri n predicile sale. S-a observat, ns, o diIerent n aprecierile sale:
dac la nceput era entuziasmat, cnd a revenit n Antiohia si si-a dat seama
de nevoile spirituale ale poporului, Hrisostom a maniIestat apoi o
preIerint pentru preotii care se dedicau apostolatului
25
.
Ca diacon, preot si episcop, el nu doar c a rmas monah n suIletul su,
dar a continuat, att ct i permiteau noile circumstante, s-si pstreze
obiceiurile de austeritate monahal ca de exemplu, s triasc n
singurtate ct mai mult posibil. Cu toate acestea, nu a esuat niciodat n
ndatoririle sale de episcop. Si, desi ntelegea n mare msur misiunea
clugrilor, nu a Iost de acord cu ndeprtarea acestora de biseric si de
predicile acesteia. De aceea, a Icut tot posibilul ca si clugrii s aib
aceleasi idealuri ca si el. Acest lucru i-a transIormat pe multi dintre acestia
n dusmanii si
26
.
La 23 de ani, anumite inIluente ce-si Icuser simtit prezenta nc din
copilrie, au atins apogeul. Insistenta moderat a mamei, exemplara
integritate a lui Vasile, prietenul su din copilrie, ca si exemplul dat de

23
Wendy Mayer and Pauline Allen, John Chrysostom, London, 2000, p. 12.
24
Bruno H. Vanderberghe, Saint Jean Chrysostome et la !arole de Dieu, Les Editions
de CerI, 29, Paris, 1961, p. 12.
25
BoniIacio Borghini, Introdu:ione, n vol. S. Gio;anni Crisostomo. In;ito a peniten:a,
Edizioni Paoline, 1975, pp. 11-12.
26
J. N. D. Kelly, op. cit., pp. 35 si 126.
73
Meletie, episcopul Antiohiei toate acestea au contribuit la trezirea la viat
si la maturizarea spiritual a tnrului avocat. ntre aceste inIluente,
personalitatea episcopului nu a Iost mai putin important. Libaniu a Iost cel
care i-a le1uit gndirea, ratiunea, creierul, iar Meletie suIletul. Libanius
l-a in;tat s ;orbeasc, iar Meletie i-a insu1lat extraordinare idealuri i
aspiratii ;rednice de un orator des;arit. Se pare c Ioan a 1ost
norocos~~ in ceea ce pri;ete prieteniile i aliantele
27
. n Antiohia
tria acest cunoscut soIist Libaniu, acest oras Iiind si locul lui de nastere. A
studiat la Atena iar tineretea si-a petrecut-o la Constantinopol si n
Nicomidia. Ca student n retoric si n greaca veche nu avea rival. ntr-
adevr, popularitatea sa n Constantinopol ca proIesor privat de retoric i-a
determinat pe proIesorii publici s-i planiIice decderea si a Iost
exmatriculat pe motive de practicarea magiei
28
. Libaniu a Iost un student
credincios de-al lui Demostene, un bun analist al discursurilor marilor
oratori si un iubitor nIlcrat al stilului antic attic si e drept c uneori pare
mai preocupat de Iorm dect de substant n lucrrile sale.
Era primul retor si oratorul oIicial al orasului si reprezentantul su n
ocaziile speciale. Tinea mult la titulatura sa de so1ist. SIntul Vasile si
SIntul Grigorie de Nazianz l-au ntlnit pe Libaniu la Atena, si primul
dintre ei a studiat chiar sub ndrumarea sa
29
.
A Iost contemporan cu oameni inIluenti. O glorioas constelatie de
genii a Iost cea care lumina perioada acelor ani n care SIntul Ioan predica
la Constantinopol. n vest erau Ambrozie, Ieronim, Augustin. n est erau
cei trei Capadocieni: Vasile, Grigorie de Nazianz si Grigorie de Nyssa,
educati, magnetici si de-a dreptul Iascinanti. Acestia au Iost brbatii cu
care Ioan a mprtit atentia lumii
30
.
n privin(a aspectului fizic, Gur de Aur era mic de statur si plpnd,
avea Iata plcut, dar slbit de post si suIerind, obrajii trasi, Iruntea
nalt, liber si ridat, proeminent, capul plesuv, urechile putin mari, un
chip plat, cu barb, ochii adnci erau ca dou torte arznd si deosebit de
ageri si de ptrunztori. Stomacul i crea des probleme si adesea Iebr. Era
Ioarte sensibil la Irig. La Iizic nu avea nimic prin care s se impun
multimii. ntreaga sa viat era n ochii vii si strlucitori si n voce, relativ
slab dar de o rar putere de persuasiune
31
. Gusturile sale erau dintre cele

27
John Heston Willey, op. cit., p. 40.
28
Ibidem, p. 34.
29
Bruno H. Vanderberghe, op. cit., pp. 13-14.
30
John Heston Willey, op. cit., pp. 159-160.
31
CI. J. Tixeront, !recis de !atrologie, Paris, Librairie Victor LecoIIre, J. Gabalda,
Editeur, 1927, pp. 264-266, John Heston Willey, Chrysostom. The Orator (Men o1
74
mai simple, iar ;iata sa, de o austeritate continu. Era o natur delicat,
simtind cu putere lucrurile i traducandu-i impresiile intr-un mod
tranant. Gratios, bun, a1ectuos i ;esel cu cei apropiati, rmanea, in
relatiile sale exterioare, tot timpul re:er;at i putin rece. I-a cam lipsit
simtul diplomatic i spiritul practic de combati;itate. In situatia sa,
tanasie i Jasile s-ar 1i aprat i ar 1i trium1at asupra ad;ersarilor lor.
Hrisostom atacat, calomniat, a re1u:at lupta i i-a plcut mai mult s
cede:e decat s lupte. In 1ata dumanilor 1r contiint, el a a;ut scrupule
i nu i-a ;alori:at drepturile
32
.
n ce priveyte opera SIntului Ioan Hrisostom, putem spune c acesta
las posterittii o oper urias, inegalabil att ca dimensiuni, ct si prin
continut, cuprinznd 18 volume n editia Migne (vol. 47-64), comparabil
doar cu cea a lui Origen sau a Fericitului Augustin. Dintre anticii antioheni,
SIntul Ioan este singurul ale crui scrieri au dinuit, n timp, aproape n
ntregime. Acest privilegiu este datorat personalittii autorului, dar nu ntr-
o mai mic masur, valorii lor. Nici un scriitor oriental nu a obtinut n
asemenea msur admiratia si aprecierea posteriorittii.
ntreaga oper literar a SIntului Ioan a Iost inspirat de nevoile
practice legate de mntuirea suIletului. Date Iiind acestea, SIntul Ioan era
decis n ce directii urma s-si Ioloseasc energia:
- Iormarea n retoric, urma s-i Ioloseasc n predicile sale si s duc
la obtinerea binemeritat a supranumelui de Gur de ur;
- eIortul sustinut pentru urmarea lui Hristos si atingerea desvrsirii,
n conIormitate cu nvtturile SIintei Scripturi: propo;duiete cu;antul,
staruiete cu timp i 1r timp, mustr, ceart, indeamn, cu toat
indelunga rbdare i in;ttura (2 Tim., 4, 2), ceea ce va duce, n mod
inevitabil, la martiriul su;
- concretizarea unei vieti bazate pe credint, nu prin renuntarea de tip
monahic la cele lumesti, ci chiar prin nIruntarea problemelor cotidiene
ntmpinate n drumul ctre mntuirea suIletului.
33

Scrierile SIntului Ioan Gur de Aur, dintre cele mai bogate si alese ale
literaturii mondiale, s-au pstrat aproape n totalitate. Opera sa este Ioarte
vast, Ir comparatie printre printii crestini de limb greac, egal Iiindu-i
sub acest aspect numai Fericitul Augustin, scriitor de limb latin.

Kingdom, Unknown Rinding, New York, 1906, p. 169, Bruno H. Vanderberghe, Saint
Jean Chrysostome et la !arole de Dieu, Les Editions de CerI, 29, Paris, 1961, p. 63.
32
J. Tixeront, op. cit., pp. 264-266.
33
Hubertus R. Drobner, !atrologia, Istituto Patristico Augustinianum, Roma, 2003, p.
438.
75
Ea contine tratate, omilii, cateheze, comentarii biblice, cuvntri,
epistole, precum si crti de cult, dintre care cea mai celebr, rmne, Ir
ndoial, Slufba S1intei Liturghii, dup care se oIiciaz Liturghia n cea mai
mare parte a Bisericii Ortodoxe.
Majoritatea acestor scrieri sunt la origine predici sustinute de SIntul
Ioan n Antiohia si Constantinopol. Unele dintre acestea nu au Iost scrise
propriu-zis de Ioan, ci stenograIiate de tahigraIi n timp ce el le vorbea
credinciosilor, iar naintea editrii acestora, erau veriIicate si corectate de
SIntul Ioan.
Cum majoritatea scrierilor din epoc erau elaborate prin dictare si
lecturate cu voce tare, Iaptul c scrierile lui Ioan au la origine discursuri
sustinute n Biseric nu le situeaz mai prejos de tratatele religioase
redactate numai spre a Ii citite. AstIel, lecturarea scrierilor lui Ioan nu
las impresia unui dogmatism pur i steril, strin ;ietii de credint, pe
care o poate simti cititorul tratatelor teologice pure
34
. Frumusetea
scrierilor sale rezult nu numai din stilul liber dar si din concluziile morale
si exortatiile la svrsirea binelui, cu care ncheie Iiecare omilie.
Scrierile lui Ioan analizeaz cu limpezime si convingere probleme
morale, sociale, dogmatice si interpretative, comenteaz practicile vietii
cotidiene, interpreteaz crtile Vechiului si Noului Testament, elogiaz
personalitatea multor personaje biblice, a sIintilor, si a contemporanilor si
de seam, se opresc asupra nvtturilor Iundamentale ale Bisericii si apr
nvttura genuin-crestin de asaltul ereziilor destul de numeroase n acea
perioad.
Bogtia, proIunzimea si logica ideilor sale, cunostintele lui
enciclopedice, memoria sa Ienomenal si precizia n citarea si interpretarea
Scripturii, precum si descoperirea bogtiilor de sensuri ale scrierilor
acesteia, Irumusetea si atractia stilului, Iigurile retorice, jocul de cuvinte
Iolosit n unele locuri, desIat suIletul cititorului constituind un adevrat
Iestin duhovnicesc pentru acesta. Isidor Pelusiotul (Ep. 5, 2) laud eleganta
limbajului, iar unul dintre cei mai mari eruditi ai epocii moderne, U.V.
Wilamowitz-WallendorI, a declarat c limbajul sIntului este expresia
armonic a unui su1let elegant
35
.
Aproape Iiecare Iraz din omiliile sale este certiIicat cu un citat din
SInta Scriptur. Fiecare idee, este imediat lmurit prin diIerite exemple

34
Walther Alexander Prager, Cu;ant inainte la vol. Despre necunoaterea lui
Dumne:eu, Editura Herald, Bucuresti, 2004, p. 10.
35
CI. Johannes Quasten, !atrologia, vol. II, I padri greci (secoli IV-V), (dal Concilio di
Nicea a quello di Calcedonia), Traduzione italiana del Dr. Nello Beghin, Edizione
1980, Marietii, p. 433.
76
sau asemnri luate din Ienomenele naturii, din regnul plantelor, sau al
animalelor, din Iaptele omenesti, si cu deosebire din moravurile si
obiceiurile oamenilor de atunci.
Scrierile SIntului Ioan au un caracter particular ce ti revel imediat
dac scrierea apartine SIntului sau nu, chiar dac nu se cunoaste de la
nceput numele autorului, ci se voieste a se dovedi din lectura scrierii. Cci
ntr-adevr, toate scrierile SIntului Ioan, Iie ele dogmatice, Iie morale, Iie
comentarii de-ale Scripturii, poart ca tip particular urmtoarea
caracteristic: nici scrierile dogmatice nu sunt curat dogmatice, nici cele
morale nu sunt curat morale i lipsite de partea dogmatic, i nici
explicrile sau herminiile lui asupra S1intei Scripturi, nu pot 1i curat
hermeneutice, 1r partea dogmatic, ci toate se pre:int sub aceste trei
1ete. dogmatic, hermeneutic i moral
36
.
Scrierile SIntului Ioan atrag, uimesc, cuceresc ntr-att nct l
cuceresc cu totul pe cititor. Operele sale literare sunt un izvor nesecat nu
doar pentru teologi, ci si pentru arheologi si pentru istoricii culturii.
n teologie, Hrisostom este, nainte de toate, un moralist care extrage
din nvttura curent consecinte practice. El cunoaste, de altIel, Ioarte
bine doctrina crestin si, n anumite discursuri de controvers, a expus-o
ntr-un mod savant, dar nu a aproIundat-o pentru ea nssi, nici nu s-a
amestecat n discutii teologice
37
.
Putem spune c SIntul Ioan a Iost oarecum retinut n speculatii despre
tainele divine. Atributele lui Dumnezeu i sunt Iamiliare, dar el caut mai
putin s le analizeze, dorind mai mult s le triasc si s le Iac trite.
SIntul Ioan Gur de Aur nu a avut curiozitatea de a cerceta modul n care,
n Hristos, cele dou Iiri s-au unit, iar, pe de alt parte, ca un veritabil
antiohian, el a insistat cu precdere asupra umanittii sIinte, a vietii, a
operei si a mortii lui Hristos.
n toate discursurile lui, Iace apel la puterea si ntelepciunea lui
Dumnezeu, la mila, dragostea, dreptatea si voia Sa. Cele mai Irumoase
pagini oratorice au Iost inspirate de gndul la mretia lui Dumnezeu si la
Iragilitatea creaturilor, mrturie stnd omiliile despre cderea lui Eutropiu.
Sensul vanittii lucrurilor din lume, care i se reveleaz cu atta Iort, are ca
punct de sprijin necesar ntelepciunea dumnezeiasc: Dumnezeu este portul
care nu cunoaste Iurtun, adevrata cetate, pe cnd n lumea aceasta noi

36
Theodosie Athanasiu, Episcopul Romanului, art. cit., p. 20.
37
J. Tixeront, op. cit., pp. 264-266.
77
suntem doar ca niste cltori care poposesc pentru o zi ntr-o casa de
oaspeti si apoi pleac
38
.
Trebuie ns subliniat Iaptul c la acea vreme nu erau erezii
ngrijortoare de combtut, asa cum Iuseser nainte si dup el. n acest
domeniu, SIntul Ioan nu a avut mult de lucru si nici nu s-a vzut constrns
s aproIundeze grave probleme teologice, asa cum li s-a ntmplat
SIntului Atanasie, SIntului Vasile, lui Augustin
39
.
Este netgduit c SIntul Ioan ocup primul loc n literatura noastr
bisericeasc, mai ales ca hermeneut nentrecut al SIintei Scripturi.
n exegez, el caut mai nti sensul literal si nu se teme s Iac, atunci
cnd se impune, consideratii gramaticale si lingvistice pentru a explica un
pasaj diIicil, dar aceasta nu semniIic dect o pregtire pentru a desprinde
sensul tipic sau nvttura moral a textului. Utilitatea pentru auditorii si
este ntotdeauna unicul scop pe care si-l propune
40
. Domeniul su era cel
al moralei e;anghelice pe care ii dorea cu ardoare s-o insu1le
poporului
41
.
Fidel principiilor Scolii din Antiohia, al crei ilustru reprezentant si
este, el se ataseaz mai ales exegezei literare. Totusi, tempereaz
rigiditatea acestei metode Iie printr-un recurs prudent si moderat la un
oarecare alegorism, mereu Iondat pe liter, Iie prin insistenta asupra
nvtturii morale si a bogtiei aplicatiilor practice. Opera sa ni se prezint
ca un manual complet al vietii crestine
42
.
Hrisostom era omul unei singure Crti ; Biblia sa nu era niciodat
nchis. O stia pe de rost. O citeaz, o explic, o comenteaz si recomand
permanent citirea acesteia.
SInta Scriptur este, pentru SIntul Ioan, sursa principal si unic a
gndirii sale. El Iace din aceasta o lege pentru orice orator crestin. Biblia
este pentru SIntul Ioan Hrisostom cartea prin excelent, care reunete
lectiile cele mai ;ariate i cele mai practice pentru instruirea
credincioilor
43
. Din textele sIinte, SIntul Ioan Hrisostom si propune s
scoat ntreaga proIunzime. Cu imaginatia sa proliIic, el si nchipuie Ir
greutate personajele, intr Ir greutate n interiorul sIintilor, n

38
F. Cayre, !recis de !atrologie. Histoire et doctrine des !Gres de l'Eglise, tome
premier, Societe de S. Jean LEvangeliste, Desclee et Cie, Editeurs PontiIicaux, Paris-
Tournai-Rome, 1927, pp. 472-473.
39
BoniIacio Borghini, op. cit., p. 16.
40
J. Tixeront, op. cit, pp. 264-266.
41
BoniIacio Borghini, op. cit., p. 16.
42
F. Cayre, op. cit., pp. 473-474.
43
Bruno H. Vanderberghe, op. cit., p. 70.
78
sentimentele lor, pn a si le nsusi si le transmite cu o vitalitate a crei
emotie te molipseste
44
.
Marele patriarh al Constantinopolului comenteaz cea mai mare parte a
crtilor Vechiului si Noului Testament, de la Facere si pn la Epistola
ctre Evrei. SIntul Pavel este pentru dnsul obiectul unei predilectii
speciale. Fr ndoial, cele mai numeroase si cele mai vii cuvntri de
laud sunt cele consacrate SIntului Apostol Pavel. Aproape la Iiecare pas
pomeneste cu drag numele marelui Apostol. El nu nceteaz s revin la
epistolele SIntului Apostol pe care le explic n detaliu auditorilor si din
Antiohia si din Constantinopol si n care gseste sIaturi admirabile.
Nimeni nu stiut s Ioloseasc mai bine Scriptura inspirat pentru a
desvrsi Iormarea duhovniceasc a poporului crestin
45
.
a predicator, SIntul Ioan Gur de Aur a Iost considerat cel dinti.
De-a lungul secolelor, elocventa a produs genii: Demostene la greci,
Cicero la latini, Hrisostom la orientali. Demostene este geniul elocventei
politice. ns, elocventa sInt se naste cu SIintii Printi. Elev al marelui
retor pgn Libaniu, Hrisostom a ntrecut cu mult pe maestrul su. Dintre
toti SIintii Printi greci ai Bisericii, SIntul Ioan Hrisostom este cel mai
cunoscut si cel mai popular, si din toti SIintii Printi greci sau latini, cel
mai elocvent. Fcnd o paralel ntre Hrisostom si Augustin, Bardenhewer
spune cam asa:
ugustin ;orbea scurt, pre1era silogismul, Hrisostom 1oarte lung, el
intrebuinta adesea cate dou ore 1r s produc oboseal asculttorilor,
ci dimpotri;. ugustin se adresa mai mult mintii, Hrisostom su1letului
intreg, pe care ;oia s-l ;ad micat la 1apte cretine. ugustin urma in
cu;antarea sa o cale se;er, logic, rece, abstract, de multe ori chiar
greoaie, Hrisostom ins ;orbea cald, cursi;, 1igurat, se inspira de la
auditoriul su sau de la imprefurri, tinea continuu incordat atentia
asculttorilor prin exemplele ;ii i plastice de care se ser;ea, prin 1igurile
de stil, ca niciodat nu erau exagerate. !redica lui era un 1el de exege:.
Gsim la el unele interpretri de o rar 1rumusete. Despre corabia lui
Noe, spune el unde;a. ceasta a;ea un sens tainic, era prototip al celor
;iitoare, cci prin corabie era preinchipuit Biserica, prin Noe, Hristos,

44
Ibidem, p. 71.
45
G. Bardy, Litterature grecque chretienne, Libraierie Bloud & Gay, 1927, pp. 113-
114.
79
prin porumbel, S1antul Duh, prin 1run:a de mslin, dragostea lui
Dumne:eu pentru oameni~~
46
.
!oate nimeni, aIirm Bardenhewer, n-a tiut s interprete:e textul s1ant
cu atata temei i chib:uint, a putea spune, atat de sobru i totui s-l
1ac in acelai timp util pentru toate ramurile ;ietii lui religioase, in chip
aa de adanc i multilateral, aa de ginga i de 1in
47
.
Cuvntul a Iost vocatia si dorinta sa arztoare si cea mai pur mretie.
Contemporanilor si le plcea deja s spun: Si din gura sa ieeau cu;inte
mai dulci ca mierea. Toate secolele crestine au conIirmat acest elogiu. A
Iost numit Homer al oratorilor. El cunostea regulile artei oratorice nct
nici un scriitor grec crestin nu i s-ar Ii putut compara, iar aceste reguli le
aplica cu cea mai mare libertate. Cu toate aceste elogii, este prea putin
cunoscut, si cu sigurant prea putin cercetat, chiar si de cei care consider
numele su un simbol.
Pe cnd altii sunt doar slujitori ai regulelor scolare, SIntul Ioan
Hrisostom aplic aceste reguli oarecum Ir s se gndeasc, Ir vreun
artiIiciu si cu un simt perIect al msurii.
Acest stil are aceste particularitti nct este propriu-zis oratoric. Nu
este Icut pentru a Ii citit, ci pentru a Ii zis. Marea majoritate a
discursurilor SIntului Ioan a Iost prins din zbor de ctre tahigraIi
particulari care le-au stenograIiat pentru a le ncredinta, a medita si a le
transmite altora. AstIel, Iorma nssi a vorbirii SIntului Ioan Hrisostom a
putut ajunge pn la noi si putem oarecum s regsim cldura acestui
cuvnt care curgea ca un ru, ce mpletea cuvintele, epitetele, comparatiile,
un val de gnduri bogate si emotii
48
.
SIntul Ioan Gur de Aur a Iost, nainte de toate, pstor de suIlete si
predicator. Contemporanii si, si alturi de acestia, generatiile urmtoare,
nu conteneau s-l proclame cel mai mare dintre oratorii Bisericii greceti.
Papa Pius X l-a decretat patron al predicatorilor crestini
49
, cci numele su
st si astzi pe buzele tuturor.
Caracteristica SIntului Ioan este cu certitudine aceea a unui mare
orator. Cea mai mare parte a operei sale o reprezint predicile. Predicile
reprezint un tablou colorit al situatiei ecleziastice, politice, sociale si

46
Otto Bardenhewer, Geschihte der ltkirchlichen Literatur, Dritter Band, Freiburg III,
Brs. 1923, p. 355; cI. Preot Cicerone Iordchescu, Istoria ;echii literaturi cretine, vol.
II, Editura Moldova, 1996, p. 134.
47
Ibidem, p. 135.
48
Bruno H. Vanderberghe, op. cit., pp. 15, 63.
49
Berthold Altaner, !atrologia, traduzione italiana di A. Babolin S.I., ed. Marietti,
Torino, 1977, p. 334.
80
culturale n capitalele Siriei si Bizantului si de asemenea, un izvor de
extraordinar bogtie pentru teologie, istorie si arheologie.
Chiar dac nu ne propunem s studiem elementele elocventei sale,
totusi nu este cu neputint s nu evidentiem mcar claritatea clasic a
limbii si a stilului, care mai poate Ii regsit la Demostene, copia spontan,
Ir nici un artiIiciu retoric, de imagini si Irumoase asemnri, mretia
expozitiunii, mereu ampl, bogat, mereu nou si cu toate acestea, mereu
accesibil si instructiv. Ioan stie s proIite de orice ocazie si orice miscare
pentru a trage nvtminte de utilitate spiritual pentru asculttori.
ns, n scrisorile sale, se pare c vorba sa este mai putin ner;oas, mai
putin proIund, subtil sau mai ingenioas dect cea a lui Augustin
intelect de vultur ce nu are seamn n istorie dar, poate tocmai de aceea,
este de o inteligent mai ascutit, mai eIicace si mai pe ntelesul
asculttorilor si cititorilor pentru care oratorul are o aIectiune aparte. A Iost
bine spus c dac Ipponate ilumina mintile, Hrisostom reuseste s
ntreasc vointa
50
. Scrisorile, care sunt circa 240 la numr, Ioarte scurte,
aproape toate scrise n exil si pe tema Providentei, tem ce era cea mai
potrivit pentru a mngia suIletele de tulburrile suIerite atunci de ctre
Biseric, care l ntristau Ioarte mult, mai mult dect propriile lui suIerinte.
n aceast privint, sunt deosebite cele 17 scrisori nchinate vduvei
Olimpiada (P. G. 52, 549-623); de mare interes istoric s-au dovedit a Ii si
cele dou scrisori dedicate Papei Inocentiu (Ibidem, 529; 535) n care
Hrisostom aproape Iormuleaz o adresare elocvent. (cI. A. Amelli, in
Xquo:oniko, I, pp. 47-59)
51
. Epistolele sunt adresate vechilor prieteni din
Antiohia si Constantinopol, episcopi, preoti, clugri, Iunctionari, care i
luaser partea si care din pricina acestei loialitti Iat de el, Iuseser
nchisi, torturati sau exilati.
Se poate ca autorul, prizonier n desertul su, s Ii Iost supus cenzurii,
dar si Iormatia sa clasic la scoala lui Libanius se simte ntr-o msur.
nvtase s trateze corespondenta ca pe un gen literar, detinnd legi si
reguli proprii, la care, ca un om cultivat, tinuse. Aceast consideratie ne va
explica de ce SIntul Ioan Hrisostom, care de altIel Iace dovada unei
veritabile stpniri a limbii, n-are aici aceeasi tinut literar
52
.
Predica si ngrijirea suIletului devenir, pentru SIntul Ioan, scopul
principal al vietii sale; n Iapt, au Iost transmise urmasilor mai mult de 700

50
Monsig. Ubaldo Mannucci, ISTITUZIONI DI !TROLOGI ad uso DELLE
SCUOLE TEOLOGICHE, parte II, Epoca Post-Nicena, Roma, 1922, pp. 107-108.
51
Ibidem, pp. 106-107.
52
Bruno H. Vanderberghe, op. cit., p. 187.
81
de predici autentice, rod al celor 12 ani de misiune n Antiohia si al celor 6
ani de episcopat (pn la exilarea sa) n Constantinopol.
Predicile sale erau practice. Predica pe subiecte sau teme apstoare
pcat, cint, credint, lucrarea pentru mntuire a lui Hristos. Multe dintre
ele explic SInta Scriptur, surs inepuizabil de nvtturi morale si
pretext de ndemnuri la sIintenie.
Obiceiul su era s ia SInta Scriptur, carte dup carte, si astIel avem,
n aceste predici, o min de expozitii, de interpretri, de perioade glorioase.
El tinteste ctre scopuri reale si realizabile si vrea rezultate imediate.
Cuvntarea, pregtit cu mult atentie era adresat urmasilor. n
cuvntrile sale, izbucnea uneori, avea reactii bruste si ddea dovad de o
elocvent extraordinar
53
.
Cu un limbaj accesibil, inteligent manipulat, ca si grija deosebit pentru
suIletele asculttorilor evidentiaz dorinta lui Ioan de a-si sensibiliza
asculttorii si si de a-i determina s-si schimbe modul de viat.
El considera c Iolosind cuvinte ce-i vor sensibiliza, determinndu-i s
plng sau s aplaude, asculttorii vor retine mai usor continutul predicilor
sale.
Atunci cnd i critic, o 1ace intr-o manier printeasc, 1candu-i s
inteleag c disciplina este necesar
54
.
Ceea ce impresioneaz n discursurile SIntului Ioan Gur de Aur sunt
continutul si expunerea oratoric eIicace care mbin cu succes spiritul
crestin si Irumusetea elenic a Iormei. Predicile sale, care durau deseori
chiar si dou ore, nu plictisesc, nici nu obosesc ntruct sunt nsuIletite de
imagini si comparatii; acestea sunt, de asemenea, corelate, n exordii si
concluzii, cu evenimente contemporane si, uneori, mbogtite de
digresiuni n jurul unor argumente de mare interes
55
.
n cuvntrile sale, insist mai cu seam asupra principiilor moralei
crestine, chiar si atunci cnd trebuia s critice nerespectarea ritualurilor
religioase de ctre populatie prin participarea acestora ca privitori la luptele
de aren.
Reusi astIel s obtin aprobarea entuziast a credinciosilor, dar si pe
cea unei prti din cler si a unor monahi, ns, cu timpul, si-a atras si multi
dusmani puternici
56
.

53
John Heston Willey, op. cit., pp. 171, 172, 175.
54
Wendy Mayer and Pauline Allen, op. cit., p. 44.
55
Berthold Altaner, op. cit., p. 334.
56
Hubertus R. Drobner, !atrologia., p. 440.
82
n predicile sale, SIntul Ioan este medicul suIletelor, cu un diagnostic
precis, Ioarte ntelegtor Iat de Iragilitatea uman, sever ns n corectarea
egoismului, a desIrului, a arogantei si a viciului. Dei unele din predicile
sale sunt 1oarte lungi durand chiar i dou ore, aplau:ele care urmau
demonstrea: 1aptul c S1antul Ioan sensibili:a su1letele asculttorilor i
tia s mentin atentia acestora asupra sa. Sinceritatea in1init de care a
dat do;ad pe parcursul ;ietii impune respect i impresionea: chiar i
ast:i
57
.
Vorbea greaca, dar avea dulcele accent din Antiohia. Nu vorbea latina,
o limb din ce n ce mai putin utilizat si pe care o pierdeau din vedere cea
mai mare parte din SIintii Printi ai Bisericii greci.
SIntul Ioan abordeaz predica n plintatea vrstei: se apropia atunci
de 40 de ani. Avea deja n spate o experient personal Ioarte bogat si o
reputatie de scriitor. Cu o abordare putin rece si distant cu strinii, el se
schimb odat cu amvonul. Acolo se arat aspru, cu o ardoare vesel.
Amvonul era Taborul su.
Acesta este programul su, aceasta este misiunea sa: s pstreze turma
crestin si s adune oile rtcite. Minunat munc de preot, pe care el
ncearc s o realizeze dup nclinatia nnscut. Cci, dac ;reodat s-a
nscut un om pentru a predica, el este acela. Este gingia, harisma, 1orta
i martiriul su. El se rstignete prin cu;ant
58
.
Este renumit chiar de cnd ncepe. TahigraIii noteaz din zbor predicile
sale si apoi le public. Trec din mn n mn. Un singur om e de afuns
pentru a indrepta un popor intreg, dac e incununat de :el. (De statuis, I,
12).
Marele prtedicator credea n puterea cuvntului lui Dumnezeu, si n
eIicienta sa pentru mntuirea suIletelor. De aceea i plcea s predice.
Cuvntul la el nu era totuna cu vidul. Cnd vorbea, nu se te ngrijea de
cuvinte si expresii Irumoase, ci spunea lucrurile simplu si Ir cercetare, cu
primele cuvinte care i veneau
59
.
Toate aceste discursuri, scrise ntr-un limbaj dulce si armonios,
abundnd de metaIore, uneori cam lungi, cu multe di;agatii, dar
intotdeauna 1iind adaptat auditorilor i ne;oilor lor pre:ente, i a;and un
arm inexprimabil
60
.

57
Johannes Quasten, op. cit., p. 434.
58
Bruno H. Vanderberghe, op. cit., p. 65.
59
Ibidem, pp. 15, 63, 65, 66, 76.
60
G. Bardy, op. cit., p. 113.
83
n expunerile sale, SIntul Ioan nu se multumeste s arate doar aspectul
negativ al vietii oamenilor. Era dotat natural pentru a galvaniza energiile,
pentru a insuIla curajul, si cultura sa i aducea, n acest punct, un ajutor pe
care nu l-a neglijat. S declari c omul este superior prin ratiune celorlalte
creaturi, s ai ncredere n vointa sa pentru a alege liber binele, s conchizi
c rul este o realitate superioar cruia s stii s-i sacriIici tot n anumite
momente, nseamn s mergi pe un drum trasat de secole de meditatie si
experient, ns nu n aIara gndirii crestine. Detasarea de bunurile
pmntesti, curtenia constiintei, curajul pe care SIntul Ioan l arat lund
termeni de la Platon sau Epictet, sunt valori Iiresti care trebuie s se
concretizeze n virtuti pentru crestini. Dac ultimul motiv n practicarea lor
este dragostea pentru Hristos, ne-ar rmne pentru toti, cel putin, singurul
mijloc de a nIrunta ncercrile vietii.
n discursurile sale aIlm putin IilosoIie, argumente abstracte, dar
gsim mai ales imagini, comparatii, argumente Iamiliare. Nu am putea s-i
reprom S1antului Ioan c a scris doar 1ragmente, inspirat de un
umanism deschis. Jiata i opera sa sunt in spatele lui pentru a do;edi
autenticitatea cretinismului i moartea il ateapt pe drum pentru a arta
c mesaful su nu contine doar ;orbe goale inspirate de o retoric
uoar
61
. Cunoscnd n proIunzime viata poporului, tablourile sale
moralizatoare nu au nimic artiIicial sau Iortat. Este ca un tat care
glumete cu copiii si i care, 1candu-se c ii prsete, ii instruiete, ii
corectea:, ii incurafea:. Aceast atmosIer se prelungeste uneori mult
timp
62
.
SIntul Ioan, pentru exceptionala elocvent de care a dat dovad, a Iost
numit nc din secolul al V-lea si Hrisostomul sau Gur de ur, supranume
ce a nlocuit adevratul nume al sIntului. Acest supranume reprezint
titlul su de glorie; unul asemntor a mai Iost atribuit doar episcopului de
Ravena, Petru Hrisologul (- Cu;ant de ur, nscut n anul 380 si chemat la
Domnul n 450)
63
.
Pe ct a Iost de mare orator, pe att a Iost de mare pstor sufletesc.
Tragedia vietii SIntului Ioan ne arat ce adnc constiint religioas a
avut ierarhul, n Iata moastelor cruia a trebuit s se plece mpratul
Teodosie al II-lea (408-450) si s ngenuncheze, cernd iertare pentru
pcatele printilor si.

61
Anne-Marie Malingrey, Jean Chrysostome. Lettre d'exil a Olympias et a tous les
1idGles, n col. Sources Chretienne, N 103, Les Editions de CerI, 29, Paris, 1964, pp.
32-33.
62
J. Tixeront, op. cit., pp. 265-266.
63
Hubertus R. Drobner, op. cit., pp. 437-438.
84
n calitate de episcop, Ioan a aplanat unele conIlicte ntre mprat si
oIicialii si, n special n probleme Ioarte importante; a intervenit n
probleme disciplinare convocnd sinoade, destituind episcopi, nchiznd
biserici non-niceene; de asemenea, a vizitat deseori mnstirile pentru
maici din vecintatea pentru a instrui membrii comunittii.
n tot timpul pstoririi sale, a trit numai pentru turma sa, creia i-a si
aIierosit ntreaga sa viat si activitate. Cnd pstoritii si progresau pe
calea Evangheliei, si el slta de bucurie, iar cnd dnsii erau bntuiti de
vreo boal moral, si el era trist si amrt cu suIletul. Bucuria lor era
considerat ca a sa proprie, iar ntristarea lor provenit Iie din abaterile de
la legea moral, Iie din alt cauz, l atingeau si pe dnsul
64
. SIntul Ioan
Gur de Aur este, prin excelent, si apostolul milosteniei. El si-a ndemnat
asculttorii la milostenie. A condamnat cu duritate avaritia (n omiliile
despre Lazr si Bogatul ru) si s-a Icut panegiristul milosteniei. Elocinta
sa este inepuizabil n a relua aceast tem Ir ncetare. A da unui srac
nseamn a da lui Dumnezeu si Ioan a gsit, naintea lui Bossuet, accentele
magniIice pentru a celebra eminenta demnitate a sracilor. n zelul su, s-a
lsat dus pn acolo nct apare ca un tribun ce discut de la nltimea
scaunului problema social. Dar, n loc s concluzioneze ca un tribun
dreptul de revolt al sracului Iat de bogat, el nu are alt scop dect de a-l
aduce la cel bogat la milostenie si la practicarea ntr-ajutorrii
65
.
Fcnd o Ioarte sumar caracterizare a SIntului Ioan, putem spune
c are tot ceea ce i trebuie pentru a reusi n slujirea sa, o credint
proIund, un zel devorant, o elocint in acelai timp cald i 1amiliar,
imbogtit cu cele mai 1rumoase 1lori ale retoricii i cu cea mai exact
cunoatere a su1letelor
66
. Acesta este unul dintre caracterele cele mai
atrgtoare care s-ar putea ntlni. Un su1let tandru, delicat, ;ibrand la
toate emotiile, o inim puternic, dur cu el insui, nemilos cu ;iciile,
1remtandu-se in pre:enta rului, dar in acelai timp un spirit insu1icient
pregtit exigentelor luptei i condamnat~~, prin natura sa, la o
su1erint continu, su1erinta oamenilor loiali, care se lansea: cu greu
intr-o lupt i nu gsesc in 1ata lor decat dumani mascati in 1ata crora
toat sinceritatea lor este :adarnic
67
. Comportamentul su 1at de unii i
1at de altii era dominat de ade;r i milostenie
68
.

64
Theodosie Athanasiu, Episcopul Romanului, art. cit., p. 39.
65
F. Cayre, op. cit., p. 475.
66
G. Bardy, op. cit., p. 112.
67
Ibidem, p. 111.
68
Bruno H. Vanderberghe, op. cit., p. 78.
85
Dac ne ntrebm, care a Iost calitatea lui superioar, si care a Iost
caracteristica sa deosebit, negresit vom rspunde, c n privinta culturii
IilosoIice si enciclopedice, nu era mai prejos de scriitorii de timpurile sale;
ca hermeneut al SIintei Scripturi a Iost aproape de nentrecut, pentru care
toti hermeneutii de dup dnsul, pe el l-au avut de baz n herminiile lor; n
privinta sIinteniei vietii lui a Iost unul dintre cei mai rari brbati ai Bisericii
crestine; ca pstor si administrator al Bisericii crestine a Iost de admirat.
Dar cu asemenea calitti i gsim mpodobiti si pe altii dintre Printii
Bisericii crestine. Aceea ns, care l distinge pe SIntul Ioan de toti ceilalti
Printi, dascli si scriitori ai Bisericii crestine, aceea care-l arat a Ii de
nentrecut, si n care n-a avut pn acum egal pe nimeni, care si constituie
slava lui particular, este calitatea de Hrisostom pe care i-au acordat-o
secolele de dup dnsul
69
.
Acesta este SIntul Ioan din Constantinopol: un mesager al poporului,
o inim mare, un imptimit al studiului Crtii (adic al Bibliei n.n. i
iubitor de semeni, un om ce prea s tie intuiti; care erau ne;oile
oamenilor i care s disting ade;rul de 1als
70
. A Iost cu adevrat gur de
aur, a Iost cel mai elocvent retor al Bisericii crestine, pn n ziua de
astzi. Crestintatea ntreag, imediat dup ncetarea lui din viat, l-a
proclamat de dascl ecumenic, cel mai mare lumintor al lumii, stlpul
Bisericii, lumina adevrului, trmbita lui Hristos, prooroc si vorbitor al
tainelor lui Dumnezeu, TheoIorul Ioan, Hrisostomul Ioan, voind prin
aceasta de a nvedera marele lui talent oratoric
71
.
SuIlet nIlcrat, plin de rvn pentru tot ce era bun si Irumos, cu tinuta
sa independent si degajat, cu bogtia si vioiciunea imaginatiei sale, cu
Iorta dialecticii, comparatiile potrivite, eleganta, Irumusetea si puritatea
stilului, nltimea si claritatea sa, cu punctele sale de vedere strict
personale si mai ales cu limbajul su direct si excesiv de liber, cu
nemrginita sa iubire de oameni, cu arta de a mica inimile, teologia sa
limpede, nevointele sale, sIintenia suIletului su, dar, mai ales, cu naltul
su talent de a le vorbi oamenilor, a lucrat pentru Biseric toat viata sa cu
o nespus ardoare si Biserica l-a asezat nu numai printre Printii
bisericesti, ci si printre Doctorii si scriitorii si cei mai celebri. Pentru c
Hrisostom a Iost si un mare interpret desi nu si sistematizator al
doctrinei crestine, biserica l-a numit marele in;ttor al lumii. :oc ncyooc
oioo,ooc :p oi,ocn/vp. Sinoadele ecumenice din: Calcedon (451);

69
Theodosie Athanasiu, Episcopul Romanului, art. cit., p. 41.
70
John Heston Willey, op. cit., p. 180.
71
Theodosie Athanasiu, Episcopul Romanului, art. cit., p. 19.
86
Constantinopol (680) si Niceea (787), l arat ca martor al adevratei
credinte. La Iel papii Leon cel Mare si Agato.
Titlul de In;tat (Intelept al Bisericii nu se aplic dect pentru un
Ioarte mic numr de scriitori bisericesti, Iolosit att n antichitatea crestin
(ei sunt Printi ai Bisericii si nvtati totodat), ct si n secolele urmtoare.
Presupune o aprobare special din partea Bisericii, si aceasta nu este dat
dect autorilor care adaug la o inalt intelepciune adevruri crestine, o
ortodoxie strict si o ;iat s1ant exemplar. Printre ei nc, unii se bucur
de o autoritate exceptional. Biserica Ortodox are n mod special respect
pentru SIntul Vasile cel Mare, SIntul Grigorie de Nazianz si SIntul
Ioan Hrisostom, pe care i numeste In;tati ecumenici
72
. Hrisostom se
raliaz astIel pleiadei de oameni superiori, luceIeri ai Bisericii, ale cror
lucrri, virtuti, geniu, au exercitat atta inIluent asupra crestinismului.
Unii ca el, ca SIntul Grigorie de Nazianz sau SIntul Vasile cel Mare, nu
sunt doar demni de mentionat printre cei mai admirabili crestini pe care i-a
cunoscut istoria, ci sunt demni de a 1igura in 1runtea unei liste a marilor
scriitori din care omenirea ii 1ace o onoare
73
.
Tragedia vietii SIntului Ioan Gur de Aur, cauzat de sinceritatea iesit
din comun si de integritatea caracterului su, au Iost cele care au contribuit
la cresterea Iaimei si a gloriei SIntului Ioan. El rmne cel mai cunoscut
dintre Printii greci si una din cele mai Iascinante Iiguri ale antichittii
crestine.

72
F. Cayre, op. cit., p. 3.
73
G. Bardy, op. cit., pp. 12-13.

87























88
ACTIVITATEA

,,Nimic nu se aIl pe lumea aceasta care s nu se piard prin nelucrare.
Apa, dac st, se mpute, dar dac curge si rtceste prin toate coclaurile, si
pstreaz prospetimea; Iierul, dac rmne neIolosit, devine moale si
neIolositor, mncat Iiind de multa rugin. Iar cel cu care se lucreaz este
mult mai Iolositor si mai bun, nelucind cu nimic mai putin ca argintul. Si
dac ar privi cineva pmntul nelucrat, nu ar vedea s scoat ceva bun, ci
doar ierburi rele si spini si mrcini si copaci Ir rod. Iar cel lucrat este
ncrcat de roade bogate. Si Iiecare lucru din cele ce sunt ca s zicem ntr-
un cuvnt se stric din pricina nelucrrii, iar prin Iolosirea conIorm cu
ratiunea sa, devine mai bun.
Stiind, dar, toate acestea ct vtmare vine din nelucrare, dar ct
cstig vine din lucrare de prima s Iugim, iar de cealalt s ne apropiem cu
osrdie, nct si viata aceasta s o trim cu bun cuviint, s hrnim din ale
noastre si pe cei ce au trebuint si, Icndu-ne suIletele noastre mai bune, s
avem parte de bunttile vesnice. (Imbrtiati pe !riscilla i quila i cele
urmtoare, cuvntul I, n vol. Catehe:e maritale, p. 158)
ADAM (starea primordial)

,C toate animalele erau supuse omului, o spune Scriptura. Ascult!
Si a adus Dumne:eu la dam 1iarele i toate necu;anttoarele, s ;ad ce
nume le ;a pune (Fac., 2, 19). Cnd Adam a vzut animalele alturea de el,
n-a Iugit, ci, ca un stpn, care pune nume robotilor de sub stpnirea sa, asa
a dat si el nume tuturor Iiarelor. Si numele pe care l-a dar dam, acela a 1ost
numele animalului (Fac., 2, 19), spune Scriptura. Acesta este semnul
stpnirii. Asta e pricina c Dumnezeu vrnd s-i arate lui Adam c e stpn
peste toate cele vzute, i-a dat s pun nume animalelor. Dovada aceasta e
ndestultoare s arate c la nceput animalele nu nIricosau pe om. Dar mai
este si o alt dovad, nu mai nensemnat dect aceasta, ci chiar cu mult mai
puternic.
Care este dovada?
Vorbirea sarpelui cu Iemeia. Dac sarpele l-ar Ii nspimntat pe
om, Iemeia n-ar Ii rmas locului la vederea sarpelui, n-ar Ii primit sIatul lui,
n-ar Ii vorbit cu el cu atta liniste, ci ndat ce l-ar Ii zrit s-ar Ii spimntat
si ar Ii Iugit. Asa, ns, vorbeste si nu se teme. Nu era pe lume Iricos. Dar
cnd a intrat n lume pcatul, i s-a luat omului si cinstea si stpnirea.
(Omilii la Facere, omilia IX, IV, n col. PSB, vol. 21, pp. 110-111)

89
,Ai vzut ce vietuire lipsit de nevoi si de necazuri? Ai vzut ce viat
minunat? Ca un nger tria omul pe pmnt; era mbrcat cu trup, dar nu era
supus nevoilor trupesti. Ca un mprat, mpodobit cu purpur si diadem,
mbrcat n porIir, asa se desIta omul n rai, avnd cu nlesnire totul din
belsug. (Omilii la Facere, omilia XIII, IV, n col. PSB, vol. 21, p. 153)

,Si a luat Domnul Dumne:eu pe omul pe care l-a 1cut i l-a pus in
raiul des1trii. N-a Iost simplu: In rai, ci a adugat: al des1trii, ca s ne
arate covrsitoarea plcere de care avea s se bucure omul datorit locuintei
lui. Si dup ce a spus: L-a pus pe el in raiul des1trii, a adugat: ca s-l
lucre:e i s-l p:easc. Si aceasta este semnul unei mari purtri de grij.
Dar pentru c locuirea n rai l umplea pe Adam de toat desItarea, pentru
c era ncntat de privelistea pe care o vedea si de bucuria ce i-o ddea
aceast desItare, de aceea, pentru ca omul s nu alunece din pricina
covrsitoarei tihne si desItri C lene;irea duce la orice pcat (Int. Sir.,
33, 32) Dumnezeu i-a poruncit s lucreze raiul si s-l pzeasc.
Dar as putea Ii ntrebat: Raiul are nevoie s Iie lucrat?
Nu spun asta! Dar Dumnezeu a vrut ca omul s aib deocamdat
putin grij de paza raiului si de lucrarea lui. Dac omul ar Ii Iost cu totul
scpat de oboseal, ndat ar Ii alunecat spre trndvie din pricina marii lui
tihne; asa, ns, mplinind o munc lipsit de durere si de greutti, putea Ii
mai ntelept. La Iel, cuvntul ca s-l p:easc, n-a Iost adugat Ir rost.
Cuvntul acesta este cuvnt de pogormnt; s-a spus ca omul s poat sti c
este supus unui Stpn, Care, dndu-i o att de mare desItare, i-a dat odat
cu desItarea si pzirea raiului. (Omilii la Facere, omilia XIV, II, n col.
PSB, vol. 21, p. 158)

,Ce cinste poate Ii mai mare dect cinstea dat de Dumnezeu? I-a dat
s locuiasc n rai, s se ncnte de Irumusetea celor vzute, s se bucure de
privelistea raiului si s culeag mare plcere de pe urma acestei desItri.
Gndeste-te ce minunat era s vezi pomii plini de roade, Ielurimea Ilorilor,
varietatea, bogtia Irunzelor si toate celelalte cte era Iiresc s Iie n rai, si
ntr-un rai sdit de Dumnezeu! De aceea dumnezeiasca Scriptur, lund-o
nainte, a spus: rsrit inc din pmant tot pomul 1rumos la ;edere i bun
la mancare (Fac., 2, 9), ca s putem sti c omul, bucurndu-se de att de
mare belsug, a clcat sIatul ce i s-a dat, din pricina marii lui nenIrnri si
trndvii. Gndeste-mi-te, iubite, la cinstea covrsitoare cu care a Iost
nvrednicit! I s-a druit n rai mas proprie si deosebit, ca s nu cread c
are si el aceeasi hran cu animalele! I s-a druit s locuiasc n rai ca un
mprat si s se desIteze de cele de acolo si, ca un stpn, s Iie desprtit de
90
animalele puse n slujba lui. (Omilii la Facere, omilia XIV, IV, n col. PSB,
vol. 21, pp. 160-161)

,C dup clcarea poruncii a trit brbatul cu Iemeia; pn atunci
triau n rai ca ngerii; nu erau aprinsi de poIt, nu erau asaltati de alte
patimi, nu erau supusi nevoilor Iirii, ci au Iost Icuti cu totul nestricciosi si
nemuritori, c nici nu aveau nevoie de mbrcminte:
Erau, spune Scriptura, amandoi goi i nu se ruinau (Fac., 2, 25).
Nu intrase nc pcatul si neascultarea; erau mbrcati cu slava cea de
sus; de aceea nici nu se rusinau; dup clcarea poruncii, ns, a intrat si
rusinea si au cunoscut c sunt goi. (Omilii la Facere, omilia XV, IV, n col.
PSB, vol. 21, pp. 172-173)

,Cnd m gndesc la Ielul de viat pe care Dumnezeu l-a druit
omului, Icndu-i att de bogate bineIaceri; cnd m gndesc mai nti c,
nainte de Iacerea lui, Dumnezeu a adus la Iiint pentru el toat podoaba
zidirii, c l-a Icut mai trziu s se bucure de toate cele vzute; cnd m
gndesc apoi c Dumnezeu a poruncit s se Iac raiul, pentru c a voit ca
omul s locuiasc n el, c l-a desprtit de animalele necuvnttoare, c i-a
dat putere asupra tuturor si i-a poruncit s le pun nume tuturor, asa cum
pune nume un stpn robilor si supusilor, cnd m gndesc, apoi, c Adam
singur avea nevoie de un ajutor de aceeasi Iiint cu el, ca s-i tie tovrsie, si
c Dumnezeu nici asta n-a lsat-o la o parte, ci a Icut-o pe Iemeie n chipul
n care a voit si i-a ncredintat-o lui si c odat cu toate acestea i-a druit si
vrednicia proIetiei; cnd m gndesc, apoi, c dup aceste nespuse
bineIaceri i-a druit si binele cel mai mare din toate, anume c l-a scpat de
toate grijile trupului, c l-a Icut s nu aib nevoie nici de haine, nici de vreo
alt trebuint, ci c a voit, dup cum spuneam mai nainte, ca omul s
triasc pe pmnt ca nger pmntean. (Omilii la Facere, omilia XV, IV,
n col. PSB, vol. 21, p. 173)

,Dumnezeu i-a druit omului dintru nceput viat ngereasc, l-a
umplut de mii si mii de bineIaceri si pe lng toate celelalte l-a mai
nvrednicit si cu har proIetic. V-am spus toate acestea ca atunci cnd veti
vedea trndvia omului dup attea bineIaceri, s nu mai aruncati vina pe
Dumnezeu, ci s puneti totul n sarcina omului. El nsusi a Iost luisi pricina
tuturor relelor (...) el a Iost pricina pierderii attor bunuri si a osndei pe care
a suIerit-o din pricina neascultrii. Omilii la Facere, omilia XV, IV, n col.
PSB, vol. 21, p. 173)

91
,Gndeste-te la covrsitoarea lor Iericire! Erau mai presus de toate
cele trupesti; ca si cum ar Ii Iost n cer asa triau pe pmnt; erau n trup, dar
nu ndurau cele trupesti; n-aveau nevoie nici de cas, nici de acoperis, nici
de haine; de nimic de toate acestea! Si nu Ir rost, nici n zadar ne-a spus
dumnezeiasca Scriptur lucrul acesta, ci ca s cunoastem ce viat lipsit de
dureri duceau cei dinti oameni n rai, ca s cunoastem traiul lor Ir durere
si, ca s spun asa, starea lor ngereasc, pentru ca atunci cnd vom vedea c
au pierdut totul, c din att de bogati au ajuns n neagr srcie, s punem
totul pe seama trndviei lor. (Omilii la Facere, omilia XVI, I, n col. PSB,
vol. 21, p. 176)

,. gndeste-te, c la nceput nici una din Iiarele Icute nu erau
nIricostoare nici brbatului, nici Iemeii, ci toate li se supuneau si-i
recunosteau stpnia; erau blnde si supuse si Iiarele slbatice, asa cum sunt
acum cele domestice. (Omilii la Facere, omilia XVI, I, n col. PSB, vol. 21,
p. 177)

,El (Dumnezeu n.n.) a voit, dintru nceput, ca omul s triasc n
rai, s aib o viat lipsit de dureri, scpat de osteneli, s duc o viat ntru
nimic inIerioar ngerilor si puterilor celor netrupesti, desi era mbrcat cu
trup, si s Iie mai presus de nevoile trupesti. (Omilii la Facere, omilia
XXVII, I, n col. PSB, vol. 21, p. 332)

,,. mpreun-vorbirea cu Dumnezeu, nengrijirea vietii, izbvirea de
scrbe, de griji, de necazuri si toate celorlalte, toate acestea zic erau tainele
nemuririi. Adam nu avea nevoie nici de haine, nici de cas sau de altceva de
acest Iel, ci el locuia mai mult cu ngerii; multe de-ale viitorului le prevedea
si era plin de ntelepciune. Ceea ce Dumnezeu Icuse pe ascuns de dnsul si
Ir stiinta lui vreau s zic despre Eva, Iemeia lui aceea el a cunoscut-o
ndat, cci zicea: ceasta este os din oasele mele i trup din trupul meu
(Fac. 2, 23). Durerea ns si necazul mai pe urm au venit, mai pe urm
sudoarea, mai pe urm rusinea, si Irica, si lipsa de ndrznire. La nceput nu
era nici ntristare, nici durere si nici suspin. ns el nu a rmas n acea
vrednicie. (Comentariile sau Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni,
omilia XVII, p. 177)

,Cci trupul acela nu era vremelnic si supus stricciunii, ci ca o statuie
de aur iesit proaspt din cuptor si strlucind de-ti lua ochii; asa era trupul
acela slobod de orice stricciune, nici trudit de munc, nici ntinat de
92
sudoare, nempresurat de griji si de mhnire, nici suIerind de ceva care s-i
aduc stricciune. (!redicile despre statui, Partea a II-a, predica a XI-a, pp.
8-9)

,Adam si Eva triau Ir cstorie. Erau n rai ca n cer si se desItau
de prietenia lui Dumnezeu. Erau izgonite din suIletul lor dorinta de
mpreunare, zmislire, durerile nasterii, nasterea de copii, orice Iel de
stricciune. Ca un curs de ap limpede izvort dintr-un izvor curat era viata
lor n rai, mpodobit cu Iecioria. (Despre Feciorie, 14, n vol. Despre
Feciorie, pologia ;ietii monahale, Despre creterea copiilor., p. 26)

,La nceput, era temut de toate animalele si Iiarele slbatice;
Dumnezeu le-a adus pe toate n Iata omului si nici una nu ndrznea s-l
vatme sau s-l atace, deoarece vedea c n om strluceste chipul mprtesc
al lui Dumnezeu. Dar cnd, prin pcat, a ntunecat acele trsturi
dumnezeiesti, Dumnezeu l-a dat jos de pe tronul su. (Despre Feciorie, 46,
n vol. Despre Feciorie, pologia ;ietii monahale, Despre creterea
copiilor., p. 82)

,,Cci dup ce l-a plsmuit pe cel nti zidit, de ndat, chiar dintru
nceput, l-a slsluit n rai si l-a druit cu acea viat
74
Ir de chinuri,
lsndu-l s se nIrupte din toate cele din rai n aIar de un singur pom.
(Omilia aceluiai ctre cei ce urmea: a 1i luminati i lmurire clar a celor
s;arite in chip simbolic i inchipuite in dumne:eiescul bote:, n vol.
Catehe:e baptismale, p. 45)
ADAM (grdina Edenului)

,Iar cuvntul Eden nseamn pmnt virgin. Asa era pmntul acela n
care Dumnezeu sdise raiul: sdit Dumne:eu raiul in Eden, ctre rsrit
(Fac., 2, 8), ca s cunosti c raiul n-a Iost lucrul minilor omenesti. Pmntul
era virgin; nu intrase plugul n el, nu se deschisese n brazde, si a odrslit
numai la porunc pomii aceia, Ir s cunoasc minile plugarului. De asta l-
a numit Eden, pentru c era pmnt virgin. Pmntul acesta virgin a Iost o
nchipuire a slvitei Fecioare. Dup cum acest pmnt ne-a odrslit nou
raiul, Ir s primeasc seminte n el, tot asa si Fecioara ne-a odrslit pe

74
Tlcuirea Pr. Marcel Hanches: io: viata biologic a lui Adam era si ea lipsit de eIort
si chinuri. (n.s. 1, p. 45)

93
Hristos, Ir s primeasc smnt de brbat. (Despre schimbarea numelor,
cuv. II, n vol. Despre schimbarea numelor. Despre rbdare. Despre
milostenie., p. 31)

,Cnd dar te va ntreba iudeul: Cum a nscut Fecioara?, ntreab-1 si
tu: Cum a nscut pmantul cel ;irgin acei minunati pomi? C pmnt virgin
se traduce Eden n limba evreiasc! Iar dac cineva nu crede, s ntrebe pe
cei ce cunosc limba evreiasc, si vor vedea c aceasta-i tlmcirea
cuvntului Eden. (Despre schimbarea numelor, cuv. II, n vol. Despre
schimbarea numelor. Despre rbdare. Despre milostenie., p. 31)
ADAM (lucrarea lui Adam n Eden)

,Cci, nainte de pcat, cnd Adam se bucura de mult libertate, i s-a
poruncit s se ndeletniceasc cu oarecare lucrare a pmntului, nu prea grea
- ce-i drept - nici cernd mult trud, dar aducnd cu sine mult
ntelepciune... L-a pus pe dansul ca s lucre:e i s p:easc raiul (Facerea
2, 15). (!redicile despre statui, Partea a II-a, predica a XIX-a, p. 157)
ADAM (primii oameni triau n bun pace cu animalele)

,Fiarele aveau Iric si cutremur de om ca de un stpn, si se plecau n
Iata lui - iar dup ce am czut din ndrznirea ctre Dumnezeu si din cinste,
din pricina aceasta am ajuns s avem Iric noi de ele.
De unde se vede acest lucru? Dumnezeu a adus Iiarele la Adam s
vad ce nume le va pune: si n-a Iugit Adam, ca unul care se temea, ci le-a
pus nume tuturor ca unor robi supusi. Acesta este simbol al stpnirii: de
asta si Dumnezeu, vrnd s-i arate si prin aceasta care e pretul stpnirii pe
care i-o druise, l-a pus s dea nume Iiarelor, si numele puse le-au rmas -
Iiindc Scriptura spune: Tot ce a numit dam, acesta e numele lor (Fac., 2,
19). Acesta e un semn c primul nu avea Iric de Iiare mai nainte de cdere,
iar al doilea, mai limpede ca primul, este mpreun-vorbirea sarpelui cu
Iemeia, c dac oamenii s-ar Ii temut de Iiare, n-ar Ii rmas pe loc Iemeia
vznd sarpele, ci s-ar Ii pus pe Iug; n-ar Ii primit sIatul lui, nu ar Ii stat de
vorb cu atta lips de Iric, ci ndat s-ar Ii speriat si ar Ii Iugit. Dar iat, st
de vorb si nu se teme - c nc nu Iiinta teama aceasta ... (Cele dintai
omilii la Facere, cuvntul al treilea, pp. 39-40)
ADAM (numele ,Adam)

94
, -Pentru ce, dar, 1-a numit asa?
- Ca s-i arate, prin numele ce-l poart, nimicnicia Iirii sale.
Ca ntr-un stlp de aram a spat n numele su nimicnicia Iirii sale, ca
s-i Iie numele dascl de smerenie, ca s nu-si Iac o idee mai mare de
valoarea sa. Noi stim bine c suntem pmnt; o stim chiar din viat. Adam
ns nu vzuse pe nimeni mort naintea lui, nu vzuse pe nimeni desIcut n
pulbere. Frumusetea trupului lui era asa de mare, nct era ca a unei statui de
aur iesit acum din cuptor. Asa strlucea trupul lui! Deci, ca nu cumva
Irumusetea chipului s-l Iac s se truIeasc, i-a dat n schimb un nume n
stare s-i Iie dascl de smerenie. Avea s se apropie si diavolul de el si s-i
vorbeasc de mndrie. Avea s-i spun: Jeti 1i ca nite dumne:ei (Fac., 3, 5).
Deci, ca s nu-si nchipuie niciodat c este egal cu Dumnezeu, - gndindu-
se la numele su care-i arta c este pmnt -, de aceea Dumnezeu ocup
mai dinainte cugetul lui cu numele, pentru ca prin numele acesta s-i dea
destul trie spre a ndeprta ispita cea viitoare a vicleanului diavol.
Amintindu-i de nrudirea lui cu pmntul si artndu-i toat nobletea Iirii
sale, aproape c i grieste asa: Dac ti se ;a spune c ;ei 1i ca un
Dumne:eu, adu-ti aminte de numele tu, i ;ei lua destul indemn ca s nu
primeti s1atul' du-ti aminte de mama ta, din inrudirea aceasta cunoate-ti
nimicnicia, nu ca s cunoti smerenia, ci ca s nu 1ii niciodat cuprins de
mandrie' Din aceast cauz si Pavel spunea: Cel dintai om, Adam, este din
pmant, pmantesc. Tlmcindu-ne ce nseamn Adam, a spus: este din
pmant, pmantesc, omul cel de-al doilea este (Domnul) din cer (I Cor., 15,
47). (Despre schimbarea numelor, cuv. II, n vol. Despre schimbarea
numelor. Despre rbdare. Despre milostenie., pp. 32-33)
ADAM (pune nume animalelor, el Iiind stpnul lor)

,AIl, deci, din punerea numelor animalelor, c omul era plin de
mult ntelepciune. Si le-a adus la dam s ;ad ce nume le ;a pune.
Dumnezeu Iace asta voind s ne dea dovad de mult ntelepciune a lui
Adam. Si iarsi spune: Si numele pe care l-a pus dam su1letului ;iu, acela
a 1ost numele lui.
Dar lucrul acesta s-a Icut nu numai pentru ca s aIlm de
ntelepciunea lui Adam, ci ca s ni se arate, prin punerea numelor, c omul
este stpnul lor. Si oamenii obisnuiesc s Iac la Iel ca s arate c sunt
stpni: atunci cnd cumpr robi, le schimb numele. De aceea Dumnezeu
l pregteste pe Adam ca pe un stpn, s pun nume tuturor animalelor.
Nu trece cu usurint, iubite, pe lng cele spuse! Gndeste-te ct de
mare i era ntelepciunea lui Adam, ca s poat pune nume attor neamuri de
95
psri, de trtoare, de Iiare, de dobitoace si tuturor celorlalte animale,
domestice si slbatice, celor care triesc n ap, celor care ies din pmnt,
ntr-un cuvnt tuturor animalelor si s pun Iiecrui neam de animale numele
lui propriu si potrivit. Tot numele, spune Scriptura, pe care l-a pus dam
su1letului ;iu, acela a 1ost numele lui. Ai vzut putere desvrsit? Ai vzut
autoritate de stpn? Pe lng toate celelalte, gndeste-te si la aceea c au
venit la Adam cu toat supunerea, ca la un stpn, ca s primeasc nume, si
leii si panterele si viperele si scorpiile si serpii si toate celelalte Iiare mai
slbatice dect acestea. Si omul nu s-a temut de nici una din ele.
S nu osndeasc nimeni Ipturile create de Stpn si s-si ascut
limba mpotriva Creatorului, dar mai bine spus, mpotriva capului lui si s
spun acele netrebnice cuvinte: !entru ce au 1ost 1cute 1iarele slbatice?
Punerea numelor ne arat bine c toate Iiarele slbatice, la Iel ca acelea
blnde, au recunoscut c omul le e stpn si ele i sunt roabe. Numele dat
atunci animalelor dinuieste pn astzi, iar Dumnezeu a ntrit asta, ca s
ne aducem aminte necontenit si de cinstea pe care a primit-o omul de la
nceput de la Stpnul universului, cnd toate animalele i erau supuse, si s
ne aducem aminte si de pierderea acestei cinste. S ne aducem aminte de
toate acestea, ca s-i atribuim omului vina c, prin pcat, si-a tiat puterea
ce-o avea asupra animalelor. (Omilii la Facere, omilia XIV, V, n col. PSB,
vol. 21, pp. 163-164)

,Si ca s te ncredintezi c era umplut de ntelepciune duhovniceasc,
auzi dovada.
adus Dumne:eu la el 1iarele ca s ;ad ce nume le ;a pune. i cum
le-a numit pe ele dam, acesta numele lor. Gndeste-te, dar, de ct
ntelepciune era umplut, c a putut s pun nume attor soiuri de vietti asa
de Ielurite si deosebite dobitoacelor, trtoarelor, psrilor si nc pentru
Iiecare n parte: c Dumnezeu a primit punerea numelor si n-a vrut s le
stearg, asa nct numele acelea au rmas neschimbate ceea ce dovedeste
c Adam nu a gresit, Iiindc Scriptura zice: tot, cum le-a numit dam, acesta
este numele lor. (Cele dintai omilii la Facere, cuvntul al saselea, p. 79)
ADAM (pomul cunostintei binelui si rului din Eden)

,Mi se poate, ns, spune:
Dar iat, Scriptura a numit pomul acesta pomul cunostintei binelui si
rului!
Stiu si eu! Dar dac ai vrea s ntelegi Ielul n care obisnuieste s
vorbeasc dumnezeiasca Scriptur, ai sti pentru ce a dat acest nume pomului.
96
N-a Iost numit asa pentru c avea calitatea de a da cunostint, ci pentru c el
a prilejuit clcarea poruncii si, deci, prin el a intrat n om constiinta pcatului
si rusinea. Pentru asta a Iost numit asa. Dumnezeiasca Scriptur obisnuieste
s dea nume locurilor de la ntmplrile ce s-au petrecut n acele locuri.
Deci, dumnezeiasca Scriptur a numit pomul acesta pomul cunostintei
binelui si rului pentru c el avea s Iie prilej al clcrii sau pzirii poruncii.
(Omilii la Facere, omilia XVI, VI, n col. PSB, vol. 21, p. 185)

,Voi vorbi mai nti despre pomul cunoasterii binelui si rului, ca s
lmurim dac din el s-a Icut lui Adam cunostinta binelui si rului, sau dac
si mai nainte de a mnca din el stia s Iac aceast deosebire. Deci, as
cuteza s zic c si mai nainte de a mnca stia s Iac deosebirea asta: c
dac nu ar Ii stiut ce este bun si ce este ru, ar Ii Iost mai dobitoc dect
dobitoacele, si el, stpnul, ar Ii Iost mai lipsit de minte dect slugile; cci
cum n-ar Ii un lucru nelalocul lui ca oile si caprele s stie ce verdeturi le sunt
de trebuint si care le sunt otrvitoare si s nu dea nval la orice le cade n
Iat, ci s Iac deosebire si s stie limpede ce le vtma si ce le este de Iolos,
iar omul s Iie lipsit de o asemenea paz? Pi dac nu ar Ii avut-o, n-ar Ii
Icut doi bani, ci mai netrebnic dect toate viettile ar Ii Iost: cci ar Ii Iost
cu mult mai de dorit pentru el s petreac n ntuneric si s i se scoat ochii
si s Iie lipsit de lumin dect s nu stie ce-i bine si ce-i ru, c dac lipsesti
viata noastr de aceast cunostint, ne-ai rpit viata cu totul si ai umplut
toate de mult ncurctur - Iiindc ne deosebim de dobitoace si suntem mai
buni dect Iiarele prin Iaptul c stim ce e rutatea si ce-i virtutea, si
cunoastem ce este ru, si nu suntem n nestiint de ce e bine. Iar dac stim
asta acum - si nu doar noi, ci si scitii si ceilalti barbari - cu mult mai mult o
stia omul dinainte de pcat; si nu avea cum s rmn desert de culmea
bunttilor cel cinstit cu attea cinstiri - cum ar Ii chipul, asemnarea si
celelalte binecuvntri, Iiindc nu cunosc binele si rul doar cti sunt din Iire
lipsiti de minte - iar Adam era umplut de ntelepciune mult, si n stare s
Iac deosebire ntre acestea dou. (Cele dintai omilii la Facere, cuvntul al
saselea, pp. 77-79)

,Deci, cel care stia asemenea lucruri, spune-mi, nu stia ce-i bine si ce-
i ru? Dar ce noim ar avea asta? C dac nu stia ce-i bine si ce-i ru nainte
de a mnca din pom, ci a aIlat dup ce a mncat din el, pcatul s-a Icut lui
dascl de ntelepciune, si sarpele a Iost nu amgitor, ci sItuitor spre cele de
Iolos, Icndu-l pe om din Iiar ce era. Dar nu este asa, nu - Iereasc
Dumnezeu! C dac nu stia ce-i bun si ce-i ru, cum putea primi porunca?
ntruct nimeni nu d lege celui care nu stie c este rea clcarea legii; iar
97
Dumnezeu a dat lege, si pe cel care a clcat-o l-a pedepsit: si nu ar Ii Icut
nici unul din aceste lucruri de nu l-ar Ii Icut dintru nceput cunosctor al
virtutii si al ruttii. Vezi cum din toate prtile ni se dovedeste c nu dup ce
a mncat din pom a cunoscut binele si rul, ci cunostea acestea si mai
nainte? (Cele dintai omilii la Facere, cuvntul al saselea, pp. 80-81)

,Chiar n acelasi chip stia si Adam c este bun ascultarea si rea
neascultarea; iar mai trziu a aIlat si mai limpede - cnd, gustnd din pom, a
Iost aruncat aIar din rai si a czut din Iericirea aceea. Deci, dup ce a czut
n pedeaps pentru c a gustat din pom n ciuda oprelistii puse de
Dumnezeu, pedeapsa l-a nvtat mai limpede, prin cercare, ct de ru e s nu
asculti de Dumnezeu si ct bine e s asculti de El. De aceea se cheam
pomul al cunotintei binelui i rului. Dar pentru ce se cheam pomul al
cunotintei binelui i rului, dac 1irea pomului nu in sine a;ea cunotinta
binelui i rului, ci din pedeapsa pentru neascultarea s;arit in pri;inta
pomului a in;tat omul mai desluit cum e cu binele i cu rul? Fiindc
Scriptura are obiceiul acesta: ca atunci cnd are loc vreun lucru s dea
numire dup acel lucru locurilor si timpurilor n care s-a petrecut el. Si ca s
Iie mai limpede ce spun, v voi lmuri printr-o pild. Isaac a spat cndva
puturi; vecinii au ncercat s strice puturile acestea; s-a ntmplat acolo
oarecare sIad, si a pus numele putului: Jrafb (Fac., 26, 21) - nu Iiindc ar
Ii nutrit putul vreo ur, ci Iiindc sIada s-a Icut cu privire la el. Asa si
pomul se numeste al cunotintei binelui i rului: nu Iiindc ar Ii avut el
aceast cunostint, ci Iiindc prin el s-a Icut ntemeinicirea cunostintei
binelui si a rului. Alt pild: a spat put Avraam, iar Avimeleh i-a Icut
necazuri; apoi s-au ntlnit, au curmat dusmnia si, schimbnd ntre ei
jurminte, au pus putului cu pricina numele de Fantana furmantului (Fac.
21, 31) - nu Iiindc ar Ii jurat putul, ci Iiindc jurmntul se Icuse cu privire
la el.
Vezi c nu locurile sunt pricin lucrurilor, chiar dac iau numele lor
? (Cele dintai omilii la Facere, cuvntul al saptelea, pp. 92-93)

,Iacov a vzut ngeri ntmpinndu-l si tabra lui Dumnezeu, si a pus
locului numele de Tabr. Desi nu era locul tabr, totusi s-a chemat
Tabr, Iiindc acolo a vzut Iacov tabra. Vezi c locul si-a primit numele
de la lucrul ntmplat n el? La Iel si cu pomul cunostintei binelui si rului:
se cheam astIel, nu Iiindc ar Ii cuprins cunoasterea binelui si rului, ci
Iiindc prin el s-a Icut dovedirea cunoasterii binelui si rului, punerea la
ncercare a ascultrii. (Cele dintai omilii la Facere, cuvntul al saptelea, pp.
93-94)
98
ADAM (pomul vietii din raiul desItrii)

,Si acum, ca nu cum;a s-i intind mana i s ia din pomul ;ietii i
s mnance i s triasc in ;eci.
Cu alte cuvinte Dumnezeu spune asa: !entru c omul a dat do;ad de
mare nein1ranare, clcand porunca ce i s-a dat, a afuns muritor, de aceea,
ca omul s nu mai indr:neasc iari s mnance i din pomul cellalt,
care ii ddea ;iat ;enic, i deci s pctuiasc ;enic, e mai bine pentru
el s 1ie scos din rai. Asadar scoaterea lui Adam din rai este mai degrab o
Iapt de purtare de grij dect de mnie. (Omilii la Facere, omilia XVIII,
III, n col. PSB, vol. 21, p. 211)
ADAM (porunca dat de Dumnezeu primilor oameni )

,Si pomul ;ietii in miflocul raiului i pomul cunotintei binelui i
rului.
Dup ce dumnezeiasca Scriptur ne-a nvtat c la porunca Stpnului
pmntul a dat tot Ielul de pomi, Irumosi la vedere si buni la mncare, a
spus: Si pomul ;ietii in miflocul raiului i pomul cunotintei binelui i rului.
Stpnul cel iubitor de oameni, ca un Creator ce era, cunostea mai
dinainte vtmarea ce avea s i se nasc omului n scurgerea vremii din
pricina tihnei lui n rai. De aceea a pus n mijlocul raiului si pomul vietii si
pomul cunostintei binelui si rului, pentru c Dumnezeu avea, nu dup mult
vreme, s-i porunceasc s nu mnnce din pomul cunostintei binelui si
rului. Scopul acestei oprelisti a Iost ca omul s poat sti c prin harul si
iubirea de oameni a lui Dumnezeu are atta Iericire si c Dumnezeu este
Stpn si Creator si al Iirii lui, si al tuturor celor vzute. (Omilii la Facere,
omilia XIII, IV, n col. PSB, vol. 21, p. 153)

,Si l-a s1tuit, spune Scriptura, Domnul Dumne:eu pe dam :icand.
Din tot pomul din rai s mnanci, dar din pomul cunotintei binelui i rului
s nu mancati din el, c in :iua in care ;eti manca din el, cu moarte ;eti
muri. Aproape c i spune: Iti cer, oare, un lucru greu i impo;rtor? Nu'
Iti ingdui s mnanci din toti pomii, numai de acesta te s1tuiesc s nu te
atingi' Iti hotrsc, ins, i o mare pedeaps, ca, inteleptit de 1ric, s
p:eti s1atul ce ti-am dat. A Icut la Iel ca un stpn darnic, care
ncredinteaz cuiva o cas mare; dar, pentru ca s-i rmn ntreag
stpnirea asupra casei, cere s i se dea un mic venit. Tot asa si Stpnul
nostru Cel iubitor de oameni, i-a ngduit lui Adam s se bucure de toti
pomii din rai, dar l-a sItuit s nu se ating de unul singur, ca s poat sti
99
omul c are un stpn de Care se cuvine s asculte si s se plece poruncilor
Lui.
Cine ar putea admira dup vrednicie drnicia Stpnului obstesc al
tuturora? De cte bineIaceri nu l-a nvrednicit pe Adam Ir s Ii Icut nc
ceva! Nu i-a ngduit s mnnce numai din jumtate din pomii raiului, nici
nu i-a poruncit s nu se ating de cei mai multi din ei si s se desIteze cu
restul, ci a voit ca Adam s mnnce din toti pomii din rai aIar de unul, din
care l-a sItuit s nu mnnce. Dumnezeu a artat cu Iapta c n-a Icut asta
pentru alt pricin, ci numai pentru ca omul s poat sti cine i-a Icut
bineIaceri att de mari.
Pe lng celelalte, uit-te, si cu acest prilej, la buntatea lui
Dumnezeu! Cu ct cinste a acoperit pe Iemeia pe care avea s-o Iac din
Adam! Nu Iusese nc adus pe lume Iemeia si Dumnezeu porunceste, ca si
cum ar vorbi amndurora: S nu mancati din el si: In :iua in care ;eti manca
din el, cu moarte ;eti muri. A artat chiar dintru nceput c brbatul si
Iemeia una sunt, asa precum zice si Pavel: Brbatul este cap 1emeii (EIes., 5,
23). Dumnezeu vorbeste, deci, ca la doi, pentru ca mai trziu, dup ce o va Ii
Icut pe Iemeie din el, brbatul s aib pricin a-i Iace si ei cunoscut
porunca lui Dumnezeu. (Omilii la Facere, omilia XIV, IV, n col. PSB, vol.
21, pp. 160-161)

,,- Pentru ce Dumnezeu le-a mai dat aceast porunc o dat ce stia c
strmosii nostri vor pctui?
- Si acestea sunt tot cuvinte diavolesti si nscociri de gnduri
necuvioase. C Dumnezeu a avut mai mare purtare de grij de oameni dac a
dat aceast porunc dect dac nu o ddea, se va vedea lmurit din cele ce
voi spune. S presupunem c Adam n-ar Ii avut o voint att de slab, asa
cum Iaptele au dovedit-o; s presupunem c n-ar Ii primit nici o porunc si
ar Ii rmas s triasc desItndu-se n rai. Spune-mi, te rog, moliciunea si
trndvia de pe urma bunului trai l-ar Ii dus la mai ru sau la mai bine? si
poate da seama orisicine c ar Ii czut n cele mai mari pcate, deoarece nu
lua seama la el nsusi. O dat ce nc nici nu era sigur c va ajunge
nemuritor, ba, dimpotriv, stia bine c aceast ndejde i era nc
ndeprtat, si totusi s-a nltat la o asa de mare mndrie si nebunie, nct s
ndjduiasc acest lucru, c va ajunge dumnezeu, desi aceast ndejde i era
ntemeiat nu pe altceva dect pe spusele diavolului care-i Igduia
ndumnezeirea, spune-mi, te rog, la ce nebunie n-ar Ii ajuns dac era sigur c
este nemuritor? Ce pcate n-ar Ii svrsit? Ar mai Ii ascultat oare vreodat
de Dumnezeu? Aducnd aceast acuzatie lui Dumnezeu, Iaci acelasi lucru ca
si cnd ai tine de ru pe cel care opreste curvia, pentru c cei crora le este
100
adresat porunca au de gnd s curveasc. Nu sunt aceste cuvinte culmea
nebuniei? S presupunem c omul n-ar Ii primit aceast porunc de la
Dumnezeu si c diavolul s-ar Ii apropiat de el si l-ar Ii sItuit s se revolte
mpotriva lui Dumnezeu; si n acest caz diavolul l-ar Ii convins Ioarte usor
pe om s o Iac. Dac, si dup ce a primit porunca lui Dumnezeu, a
dispretuit pe Dumnezeu, Care i-a dat-o, atunci, dac n-ar Ii primit nici o
porunc de la El, iute ar Ii uitat c mai are un stpn. (Despre neca:uri i
biruirea tristetii (I. Ctre Staghirie, ascetul care era chinuit de demon.
Cu;ant de s1tuire, n vol. Despre mrginita putere a dia;olului. Despre
cint., pp. 132-133)

,Atunci de ce i-a dat Dumnezeu aceast porunc lui Adam, dac stia
c o va clca? Dar tocmai Iaptul c i-a dat aceast porunc este dovada
interesului Su pentru om, interes care se arat mult mai mare dect dac n-
o ddea. S presupunem c Adam n-ar Ii primit nici o porunc de la
Dumnezeu, ci ar Ii rmas n rai trind n desItare si buntti nesIrsite.
Oare moliciunea si trndvia provenite din desItarea aceasta l-ar Ii
condus la ceva mai ru sau mai bun? Este evident pentru oricine, cred,
c ar Ii ajuns pe crestele ruttii, dac n-ar Ii avut nici o grij si nici o
limit. Cci, desi nu era nc ncredintat de nemurirea lui, ajunsese la o
asemenea mndrie si necumptare, nct ndjduia s devin Dumnezeu,
cu toate c nu avea nici o dovad c diavolul, care i-a Igduit asta,
era vrednic de crezare. V dati seama n ce punct de nechibzuint ar Ii
ajuns, dac ar Ii Iost sigur de nemurirea lui? Ar Ii existat pcat pe care s
nu-1 Iac? Ar Ii ascultat vreodat de vreo porunc a lui Dumnezeu? O
porunc a primit de la Domnul si L-a nesocotit att de mult. Dac nu i-ar Ii
dat nici o porunc, ar Ii uitat degrab c este Iptura Lui. (Din vol.
!roblemele ;ietii, p. 175)

,Pentru care lucru i-a dat Dumnezeu lui Adam porunca aceasta?
Cunoscndu-l pe el mai nainte c va cdea n pcatul neascultrii. Si pentru
ce i-a dat el lui aceast porunc? Era semn de mai mare grij dect cnd nu
i-ar Ii dat porunc. (Din vol. Mrgritarele S1antului Ioan Gur de ur, p.
134)
ADAM (diavolul invidia Iericirea primilor oameni)

,Diavolul vznd c omul era n cinste si neputnd suIeri Iericirea de
care se bucura el, nu crut nimic pentru a-l pierde. (Comentar la
E;anghelia de la Ioan, omilia XLVIII, 1, p. 232)
101
ADAM (ispitirea primilor oameni de ctre diavol)

,Si ce a Icut demonul? A gsit Iiara aceasta, adic pe sarpe, care
ntrece n ntelepciune celelalte animale, precum mrturiseste si Iericitul
Moise, spunnd: Iar arpele era cel mai intelept dintre toate 1iarele cele de
pmant, pe care le-a 1cut Dumne:eu. S-a Iolosit diavolul de sarpe, ca de o
unealt; si prin el a nselat vasul cel Ir viclesug, cel mai slab, adic pe
Iemeie, vorbind cu ea: Si a :is arpele 1emeii. (Omilii la Facere, omilia
XVI, I, n col. PSB, vol. 21, p. 177)

,Ce este c a zis Dumnezeu: S nu mancati din tot pomul raiului.
Uitati-v, aici, ct e de miastr viclenia diavolului! nItiseaz ca sIat si
ntrebare ce n-a spus Dumnezeu, ca si cum ar avea grij de ei. Asta vrea s
arate prin cuvintele: Ce este c a :is Dumne:eu. S nu mancati din tot
pomul raiului. Cu alte cuvinte acest viclean demon spune asa: !entru ce ;-
a lipsit Dumne:eu de o atat de mare des1tare? !entru ce n-a ingduit s ;
imprtiti de bunttile raiului? J-a druit s ; des1tati cu ;ederea
pomilor, dar nu ;-a lsat s mancati din ei, ca s ; 1ie plcerea i mai
mare'. (Omilii la Facere, omilia XVI, II, n col. PSB, vol. 21, p. 178)

,Mai mult, diavolul nu se multumeste cu att c rosteste cuvinte
potrivnice celor rostite de Dumnezeu, dar, ca invidios, huleste pe Creator, ca
s-si poat strecura nselciunea, ca s poat sminti pe Iemeie, spre a-si
ajunge scopul. Si spune:
Nu ;eti muri cu moarte. C tia Dumne:eu c in :iua in care ;eti
manca din el ;i se ;or deschide ochii ;otri i ;eti 1i ca nite dumne:ei,
cunoscand binele i rul (Fac., 3, 4-5).
Iat momeala ntreag! A umplut paharul cu otrav, l-a dat Iemeii; dar
Iemeia n-a vrut s vad c e aductor de moarte ar Ii putut cunoaste asta
chiar de la nceput, dac ar Ii voit . Ea nu; cnd a auzit pe diavol c pentru
aceasta i-a oprit Dumnezeu s mnnce din pom, pentru c tia c ;i se ;or
deschide ochii ;otri i ;eti 1i ca nite dumne:ei, cunoscand binele i rul, s-
a ngmIat cu ndejdea c are s ajung egal cu Dumnezeu. Si a nceput,
deci, s-si nchipuie lucruri mari. (Omilii la Facere, omilia XVI, III, n col.
PSB, vol. 21, p. 180)

,Asa l-a alungat (diavolul - n.n.) pe primul nostru printe din Paradis.
El i-a umIlat inima lui de ndejde, de o mai mare stiint si de o cinste mai
mare, si l Iace s piard ceea ce avea bucurndu-se n pace. (Comentar la
E;anghelia de la Ioan, omilia VII, 1, p. 37)
102

,,Asa cum a Icut (diavolul n.n.) la nceput cu Adam, hulind pe
Dumnezeu, c e invidios, c e pizmas. Prin cele ce-l sItuia numai c nu-i
spunea asa: Stia Dumne:eu c ;i se ;or deschide ochii, tia c ;eti 1i ca
Dumne:eu, de aceea ;-a i pi:muit, a in;idiat cinstea ;oastr mare!. Chiar
dac nu i-a spus lui Adam aceste cuvinte, totusi asta i-a dat s nteleag prin
cele ce spunea. Uit-te la viclenia lui! Dup ce diavolul a surpat hotrrea lui
Dumnezeu, dup ce i-a spus lui Adam c va avea mari buntti neascultnd
de Dumnezeu, prin deschiderea ochilor, ndumnezeirea si o cunoastere
deplin, nu i-a spus c Dumnezeu este ru pentru c l-a oprit de a mnca din
pom, ca s nu par c grieste ca dusman si vrjmas; ci ia chip de sItuitor si
purttor de grij, pentru ca s Iac bine primit reaua-i sItuire. Fapt care s-a
si ntmplat. Diavolul nimic altceva nu voia s Iac prin cele ce spunea
dect: Lepdati-; de Dumne:eu Care ;-a 1cut, c este ru i dumnos!
Nu ;rea s a;eti buntti mai mari! Dar n-a spus deschis aceste cuvinte.
Dac le-ar Ii spus, Adam si Eva ar Ii Iugit, bnuind c le e dusman. De aceea
le-a lsat pe acestea la o parte, si-a ascuns gndul si le-a dat pe ocolite sIatul
acela pierztor. (Despre soart i !ro;ident, n vol. Omilii la sracul
La:r. Despre soart i !ro;ident., cuvntul II, pp. 172-173)

,Unii spun c diavolul nu i-ar Ii amgit pe primii oameni dac nu i-ar
Ii ngduit-o Dumnezeu. Ce le vom rspunde? C, dac nu se ntmpla
aceasta, Adam n-ar Ii aIlat nicicnd ct de mari erau bunttile n care se
desIta, nicicnd nu s-ar Ii izbvit de superIicialitatea si de nestiinta lui.
Cci cel care se consider pe el att de important, nct ar putea deveni
chiar Dumnezeu, spuneti-mi, ce n-ar ndrzni un asemenea om s Iac
dac n-ar Ii cumintit n vreun Iel?
S ne nchipuim ns c diavolul n-ar Ii aprut deloc. n cazul
acesta, oare, ar Ii rmas Adam Ir de pcat? Aproape cu neputint. Cel ce
att de usor a Iost amgit de o Iemeie, degrab ar Ii czut singur n pcat,
chiar dac n-ar Ii existat diavolul. Cel ce att de lesne a Iost nselat de altul,
cu sigurant c si nainte de nselare era neatent si naiv. Diavolul n-ar Ii
reusit nimic dac Adam ar Ii Iost atent si ntelept. (Din vol. !roblemele
;ietii, pp. 174-175)

,,Cci acel viclean diavol, pizmuindu-l pentru vietuirea din rai, prin
ndejdea unei mai mari Igduieli, i-a rpit ceea ce avea n mn. Cci
Icndu-l s-si nchipuie c poate Ii egal cu Dumnezeu, i-a atras osnda
mortii. De acest Iel sunt si acum momelile lui: nu numai c ne deprteaz de
bunttile pe care le avem n mn, ci caut s ne azvrle si n prpastie.
103
(Omilia aceluiai ctre cei ce urmea: a 1i luminati i lmurire clar a celor
s;arite in chip simbolic i inchipuite in dumne:eiescul bote:, n vol.
Catehe:e baptismale, p. 46)

,Sarpele era atunci o creatur supl, gratioas, ncnttoare; pe
el si-l alege diavolul. Asa Iace el nc, asa Iace ntotdeauna, alegnd
pentru a ne nsela obiectele care ne plac cel mai mult.
Care va Ii primul asalt? nainte de toate, el caut s desIac
iubirea omului Iat de BineIctorul su. Cnd omul va iubi mai putin
si se va desIace de Dumnezeu, cderea va Ii posibil: S-a 1olosit de
aceast mainatiune ca s-i 1ac pe oameni nemultumitori. Ca urmare
a nvinuirilor urte aduse lui Dumnezeu, El si pierde prestigiul lui de
BineIctor n ochii Evei, pentru a deveni un stpn incomod si un
tiran povar: !entru ce ;-a 1i oprit Dumne:eu de la aceste 1ructe atat
de plcute?...
Eva ar Ii trebuit, indignat, s resping pe ispititor; cu totul
dimpotriv, ea i rspunde si-l ncurajeaz ca s aduc noi ncercri si
s-i opun nc mai ndrznete minciuni. O curiozitate nesntoas
ncepe s apar: bnuiala, o bnuial nebun, continu si o agraveaz.
Nu ;eti muri. AstIel, Dumnezeu este acuzat de minciun, cuvntul este
ntors cu ndrzneal n ndoial, amenintarea lui este de nici un eIect,
si omul nu mai are de ce se teme de dreptatea divin. Lucrurile s-au
schimbat ele dup sapte mii de ani, si diavolul se Ioloseste de alte
nselri pentru a ne adormi?
Iat c adncul si ntredeschide ultima lui adncime, nvingtor
n toate luptele lui anterioare, diavolul i d omului ultima btlie, si
ispita ngrozitoare pe care i-o prezint lui va strbate de acum nainte
toate veacurile, se va ntinde printre toate generatiile, si va nmulti
ravagiile ei si ne va pierde n cea mai hidoasa necredint. Este omul
care se Iace egal cu Dumnezeu! Omul care nu-i mai recunoaste lui
Dumnezeu nici o autoritate, nici o stpnire, omul tipnd n mndria
lui nebun: Cine este stpanul nostru?, omul strignd cu glasul deicid:
Nici Dumne:eu, nici stpan', omul ntr-un cuvnt, Icndu-se pe sine
dumnezeu pentru a-1 detrona pe Dumnezeu! (Din vol. Bogtiile
oratorice, pp. 287-288)
ADAM (cderea n pcat a primilor oameni)

,Nu n zadar, nici Ir de rost a adus Dumnezeu Iiarele si psrile n
Iata lui Adam, ca s le pun nume, ci pentru cele ce aveau s se ntmple nu
104
dup mult vreme. Dumnezeu, cunoscnd mai dinainte cele ce aveau s se
ntmple, prin cuvintele acestea ale Scripturii ne arat marea ntelepciune pe
care a druit-o omului creat de El, pentru ca atunci, cnd va clca porunca
cea dat lui de Dumnezeu, s nu socotesti c a clcat-o din nestiint, ci s
poti sti c a czut din pricina trndviei. (Omilii la Facere, omilia XIV, V,
n col. PSB, vol. 21, pp. 162-163)

,Si a pus dam spune Scriptura nume tuturor dobitoacelor i
tuturor psrilor cerului i tuturor 1iarelor pmantului (Fac., 2, 20).
La auzul acestor cuvinte, uit-mi-te iubite, la libertatea voii omului, la
covrsitoarea lui pricepere si nu mai spune c omul nu stia ce e binele si ce e
rul! Cum s nu Iie plin de toat ntelepciunea si priceperea cel ce a putut
pune nume potrivite si dobitoacelor si psrilor si Iiarelor, cel ce n-a ncurcat
ordinea, nici n-a pus animalelor slbatice numele ce se potrivea animalelor
blnde, si nici n-a dat animalelor blnde numele potrivit celor slbatice, ci
tuturor le-a dat numele ce i s-a potrivit? (Omilii la Facere, omilia XIV, V,
n col. PSB, vol. 21, p. 164)

,A smintit (demonul n.n.) mai nti pe Iemeie, pentru c totdeauna
ea poate Ii mai usor nselat si apoi prin ea pe cel nti-zidit (pe Adam
n.n.). (Omilii la Facere, omilia XVI, II, n col. PSB, vol. 21, pp. 177-178)

,Ar Ii trebuit ca Iemeia s nteleag chiar din ncercarea diavolului
covrsitoarea lui nebunie; ar Ii trebuit s nteleag c diavolul intentionat
spune cele ce n-au Iost, c se preIace c are grij de ea, ca s poat aIla ce
porunc le-a dat Dumnezeu si s-i duc astIel la clcarea poruncii. Femeia
putea, dar, s-si dea seama de nselciune si s-i ntoarc spatele, s nu
asculte vorbele lui de prisos si s n-o pogoare la atta smerenie, dar n-a vrut.
Ar Ii trebuit ca de la nceput s nu Ii suIerit s stea de vorb cu el, ci s Ii
vorbit numai cu acela pentru care a Iost adus la existent, numai cu acela
care era de aceeasi vrednicie cu ea si cruia i s-a dat ca ajutor. Dar pentru c
a Iost trt, nu stiu cum, de a stat de vorb cu sarpele si a primit de la sarpe,
ca printr-o unealt, pierztoarele cuvinte ale diavolului, ar Ii Iost Iiresc ca
ndat ce a vzut c se contrazic cuvintele lui, c d o alt porunc dect
Creatorul ei, si c grieste alte cuvinte, potrivnice celor spuse de Creatorul
ei, da, ar Ii Iost Iiresc s-i ntoarc spatele, s Iug de vorbele lui si s-i Iie
scrb de cel ce ndrznea s-si ascut limba mpotriva poruncii date lor de
Dumnezeu. Femeia, ns, din pricina marii ei neatentii, nu numai c nu i-a
ntors spatele, ba i-a mai si descoperit ntreaga porunc si a aruncat naintea
porcului mrgritarele.. (Omilii la Facere, omilia XVI, II, n col. PSB,
105
vol. 21, p. 178)

,Dar, acum, dup ce a Iost nselat de aceast Iiar viclean,
spunndu-i-se c nu numai c nu vor muri, ba dimpotriv, vor ajunge egali
cu Dumnezeu, atunci ndejdea Igduintei a mpins-o s mnnce din pom;
n-a vrut s rmn n hotarele ei, ci a socotit mai vrednic de credint pe
dusmanul si vrjmasul mntuirii noastre dect cuvintele lui Dumnezeu; dar a
aIlat, prin ea nssi, nu dup mult vreme, c pierztor Iusese sIatul si c
mncarea din pom adusese peste ei nenorocire. (Omilii la Facere, omilia
XVI, III, n col. PSB, vol. 21, p. 181)

,Ce-ai Icut, Iemeie? Nu numai c ai primit pierztorul sIat, clcnd
legea dat de Dumnezeu si Icnd de ocar porunca, nu numai c ai Iost att
de nenIrnat c nu te-ai multumit cu atta desItare, ci ai ndrznit s pui
mna si pe rodul singurului pom, de care ti-a poruncit Dumnezeu s nu te
atingi! Te-ai ncrezut n cuvintele sarpelui, ai socotit mai vrednic de credint
sIatul lui dect porunca dat de Cel ce te-a creat! Ai Iost asa de cumplit
nselat c nici iertare nu mai meriti! Oare era de acelasi Iel cu tine cel ce ti-
a dat sIatul? Nu! Era unul din supusii ti peste care aveai putere. Pentru ce
te-ai Icut atta de rusine? Ai prsit pe cel pentru care ai Iost creat, spre
ajutorul cruia ai Iost adus pe lume, a crui prtas la vrednicie erai, cu care
erai de aceeasi Iiint si de un glas si ai primit s stai de vorb cu sarpele si
prin animalul acesta ai primit sIatul diavolului, vdit potrivnic legiuirii
Creatorului! Si nici asa nu i-ai ntors spatele, ci, cu ndejdea Igduintei lui,
ai ndrznit s mnnci din pom! Fie! Te-ai prvlit n prpastie si ai pierdut
o cinste att de mare! Dar pentru ce ai luat tovars la aceast cumplit cdere
si pe brbatul tu, pentru ce ai Iost dusman celui cruia trebuia s-i Iii de
ajutor, pentru ce pentru putin mncare ai nstrinat bunvointa lui
Dumnezeu de la el, dup ce o nstrinasesi de la tine? Ce nebunie mare te-a
dus la atta ndrzneal? Nu-ti era de ajuns c duceai o viat lipsit de
suIerinte, c aveai trup, dar nu aveai nevoie de nimic din cele trupesti? Nu-ti
era de ajuns c te bucurai de toate cele din rai, aIar de un singur pom? Nu-ti
era de ajuns c erau sub stpnirea voastr toate cele vzute, c aveati
stpnirea peste toate?. (Omilii la Facere, omilia XVI, IV, n col. PSB, vol.
21, pp. 181-182)

,Mai poti, oare, suIeri pe cei ce vor s spun c omul a avut cunostinta
binelui si rului dup ce a mncat din pom, cnd chiar nainte de a Ii mncat
era plin de atta ntelepciune si pe lng ntelepciune mai era nvrednicit si
de har proIetic? Cum mai poti gndi asta, cnd caprele, oile si toate
106
animalele stiu care iarb e bun de mncare si care e vtmtoare, cnd stiu
s se Iereasc, cu mult grij, de unele ierburi si s alerge la altele, iar omul,
Iiint cugettoare, s nu Ii stiut ce e binele si ce e rul? (Omilii la Facere,
omilia XVI, VI, n col. PSB, vol. 21, p. 185)

,Stpnul cel iubitor de oameni, vrnd s nvete pe om chiar de la
nceput c are un Creator, Care a Icut si a adus la Iiint pe toate cele ce se
vd, Care l-a Icut si pe om, a vrut prin aceast mic porunc s-i arate
stpnirea Lui. Dup cum un stpn darnic d n Iolosint cuiva o cas mare
si minunat, dar nu vrea s cear pentru asta adevratul pret, ci putin de tot,
ca el s-si pstreze stpnirea asupra casei, iar acela s stie bine c nu este
stpn pe cas, ci o Ioloseste prin harul si drnicia stpnului ei, tot asa si
Stpnul nostru a ncredintat omului toate cele vzute, i-a dat ca locuint
raiul si toate cele din rai n Iolosint; dar pentru ca nu cumva ncetul cu
ncetul s se lase trt de minte si s cread c toate cele vzute s-au Icut de
la sine si s-si nchipuie lucruri mai presus de vrednicia lui, i-a poruncit s
nu se ating de un singur pom si i-a rnduit pedeaps aspr de calc porunca,
ca s poat sti c are un Stpn si c se bucur de celelalte buntti din lume
datorit drniciei Stpnului. (Omilii la Facere, omilia XVI, VI, n col.
PSB, vol. 21, pp. 185-186)

,Pentru c omul, din pricina marii sale neluri aminte, a czut
mpreun cu Iemeia lui n aceast mare prpastie, pentru c a clcat porunca
dat lui si a gustat din pom, de aceea Dumnezeu a numit pomul aceasta pom
al cunoasterii binelui si rului. Deci nu l-a numit asa pentru c omul nu
cunostea ce e binele si ce e rul c stia ne-o arat Iemeia n vorbirea ei cu
sarpele: :is Dumne:eu, spune ea, s nu mancati din el ca s nu muriti; deci
stia c de calc porunca va Ii pedepsit cu moartea , ci l-a numit pom al
cunostintei binelui si rului, pentru c dup ce vor Ii mncat din el aveau s
Iie despuiati de slava cea de sus si aveau s simt c sunt goi, pentru c
pomul aceasta avea s Iie, s-ar putea spune, o ncercare a ascultrii sau
neascultrii lor. (Omilii la Facere, omilia XVI, VI, n col. PSB, vol. 21, p.
186)

,Dumnezeu l-a chemat chiar El pe Adam. Si a chemat Domnul
Dumne:eu pe dam i i-a :is lui. dame, unde eti?. Uit-te ct putere
au aceste cuvinte! nssi Iaptul c Dumnezeu l-a chemat arat marea si
nespusa Lui iubire de oameni; Iaptul c i-a dat lui Adam prilej s vorbeasc,
lui care era plin de rusine si nici nu ndrznea s deschid gura si s miste
limba, arat marea buntate a lui Dumnezeu; iar Iaptul c l-a ntrebat: Unde
107
eti arat, pe lng iubirea Sa de oameni, si tria acestei iubiri. Aproape c i
spune: Ce s-a intamplat? Intr-un loc te-am lsat i in alt loc te gsesc acum,
cu sla; te-am lsat imbrcat i gol te gsesc acum. Unde eti? Cum ti s-a
intamplat asta? Care talhar, care sprgtor ti-a luat aa pe neateptate
toat bogtia i te-a lsat atat de srac? Cum ti-ai dat seama de goliciunea
ta? Cine ti-a rpit acea minunat hain cu care erai imbrcat? Ce inseamn
aceast neateptat schimbare? Care 1urtun, atat de puternic, ti-a inecat
iute toat incrctura corbiei tale? Ce s-a intamplat, c incerci s te
ascun:i de Cel ce ti-a 1cut atata bine i te-a ridicat la atat de mare cinste?
De cine te temi de cauti acum s te ascun:i? Care acu:ator te urmrete?
Ce martori stau lang tine? De unde a intrat in tine atata team i 1ric?.
(Omilii la Facere, omilia XVII, III, n col. PSB, vol. 21, p. 192)

,Adam si alctuieste aproape o aprare si-I spune lui Dumnezeu:
Femeia pe care mi-ai dat-o s 1ie cu mine, ea mi-a dat din pom i am
mancat. Stiu, spune Adam, tiu c am pctuit, dar 1emeia, pe care mi-ai
dat-o s 1ie cu mine i despre care Tu ai spus. S-i 1acem lui afutor
asemenea lui (Fac., 2, 18), ea a 1ost pricina alunecrii mele' Femeia pe
care mi-ai dat-o s 1ie cu mine' M-am ateptat eu, oare, s m acopere cu
aceast ruine tocmai ea, care a 1ost creat ca s-mi aduc mangaiere? Tu
mi-ai dat-o' Tu ai adus-o la mine' Ea, dar, nu tiu de cine indemnat, mi-a
dat din pom i am mancat.
Cuvintele acestea par a Ii o aprare, dar sunt lipsite de orisice iertare.
Ce iertare meriti, i spune Dumnezeu, cand ai uitat de porunca Mea
i ai socotit mai bun darul 1emeii decat spusa Mea? Da, 1emeia ti-a dat s
mnanci, dar porunca mea i 1rica de pedeaps erau indestultoare s te
1ac s 1ugi, s nu mnanci din pom' Oare nu tiai asta? Oare n-o
cunoteai? Din grifa ce ;-o port, ;-am spus-o mai inainte, tocmai ca s nu
cdeti in aceast greeal. Deci, chiar dac 1emeia ti-a slufit la clcarea
poruncii, totui nici aa nu eti lipsit de ;in. S-ar 1i cu;enit s socoteti mai
;rednic de credint porunca ce ti-am dat i s re1u:i nu numai tu
mancarea, ci s-i 1i artat i 1emeii cat de mare e pcatul. Eti, doar, capul
1emeii, iar ea a 1ost adus pe lume pentru tine, tu, ins, stricat-ai randuiala
i nu numai c n-ai indreptat-o, dar te-ai lsat tarat i tu' Ar Ii trebuit ca
trupul s urmeze capul; s-a ntmplat ns contrarul: capul a luat-o dup trup,
asa c au ajuns cele de jos sus!. (Omilii la Facere, omilia XVII, IV, n col.
PSB, vol. 21, pp. 194-195)

,Dac n-ai Ii voit, Iemeia nu te-ar Ii putut duce pe povrnisul acesta!
Te-a rugat, oare? Nu! Ti-a vorbit, oare? Nu! A cutat, oare, s te nsele? Nu!
108
Ti-a dat; si tu ndat, cu atta usurint, ai mncat, Ir s-ti mai aduci aminte
mcar de porunca Mea; ba dimpotriv, ai socotit c vreau s te nsel; c de
asta nu ti-am ngduit s mnnci din pom, ca s nu ajungi mai mare! Cum
poate avea temei c am cutat s te nsel, cnd Eu te-am ncrcat cu attea
bineIaceri? Nu era, oare, acesta semnul cel mai mare al Iacerii de bine c ti-
am spus mai dinainte s nu mnnci din pom, ca s nu cazi n nenorocirile n
care ai czut acum? Dar tu n-ai tinut seam de nimic si iat c pe pielea ta ai
aIlat ct de mare ti-e pcatul! Deci nu da vina numai pe Iemeia ta, ci si pe
trndvia ta! (Omilii la Facere, omilia XVII, IV, n col. PSB, vol. 21, p.
195)

,Ce a rspuns Iemeia?
Sarpele m-a amgit i am mancat (Fac., 3, 13).
Iat c si ea este cuprins de mare spaim si caut s se
dezvinovteasc de greseal. Dup cum brbatul socotea c prin cuvintele:
Femeia mi-a adus, mi-a dat i am mancat, trece vina asupra Iemeii, tot asa
si ea, negsind vreo scpare, mrturiseste ce s-a ntmplat si spune: Sarpele
m-a amgit i am mancat. (Omilii la Facere, omilia XVII, V, n col. PSB,
vol. 21, pp. 195-196)

,Ai vzut c brbatul a spus: Femeia pe care mi-ai dat-o s 1ie cu
mine, ea mi-a dat i am mancat. Nici o silnicie, nici o violent! I-a dat s
aleag, s Iac ce vrea! Femeia i-a dat numai! Nu l-a silit, nu l-a Iortat. La
rndul ei, Iemeia, cnd a cutat s se apere, n-a spus: Sarpele m-a silit i am
mancat. De ce? Sarpele m-a amgit, spune ea. Dusmanul mntuirii noastre,
lucrnd prin Iiara aceea viclean, a nselat-o pe Iemeie cu sIatul; n-a silit-o,
nici n-a Iortat-o, ci prin sIatul cel pierztor a preIcut n Iapt nselciunea,
pentru c a gsit c Iemeia poate Ii nselat usor cu o nselciune lipsit de
orice iertare. Sarpele m-a inelat i am mancat.
Si bunul Stpn se multumeste cu aceste cuvinte ale lor si nu-i sileste
s vorbeasc mai mult. Dumnezeu nu i-a ntrebat pentru c nu stia, c stia, si
stia Ioarte bine, ci pentru ca s-si arate iubirea Sa de oameni. Se pogoar
pn la slbiciunea lor si le cere s-si mrturiseasc pcatul. De aceea nu-i
ntreab mai mult. Ar Ii trebuit s aIle si chipul n care au Iost nselati; dar ca
s ne arate c nu din nestiint i ntreab, se multumeste cu spusele lor.
(Omilii la Facere, omilia XVII, V, n col. PSB, vol. 21, p. 196)

,S ne Iie cderea lor leac, iar trndvia lor temei de ndreptare!
Pentru c este si mai mare pedeapsa celor ce Iac acum aceleasi pcate,
deoarece n-au vrut s se nvete minte prin pildele de mai nainte. Nici nu vor
109
primi aceeasi pedeaps cei care vor pctui la Iel cu cei dinti oameni!
(Omilii la Facere, omilia XVIII, I, n col. PSB, vol. 21, p. 207)

,,El (Dumnezeu n.n.) nu a voit ca noi s cdem din Rai c dac
voia aceasta, nu ar Ii pus n Rai la nceput pe omul pe care l-a Icut, ci
pricina este numai omul care nu a ascultat. (Comentariile sau Talcuirea
Epistolei intai ctre Corinteni, omilia XXXIV, p. 364)

,N-a stiut s se bucure cumptat de Iericirea lui, ci a jignit pe
BineIctorul su, socotindu-1 pe demonul nseltor mai vrednic de crezare
dect pe Dumnezeu, Care l pusese pe om la loc de cinste; asadar, omul a
ndjduit s ajung el Dumnezeu Icndu-si despre sine o idee mai nalt
dect era vrednic. (!redicile despre statui, Partea a II-a, predica a XI-a, p.
9)

,,Pentru ce te-ai ncrezut n cuvntul diavolului, Iemeie? Ce-ai vzut
bun la el? Nu-ti era de ajuns c era vrednic de crezut Dumnezeu, Care ti-a
dat porunc? Dumnezeu era creatorul si Ictorul tu! Sarpele, diavol si
vrjmas! Nu-l numesc ns diavol! l socoteai numai sarpe. Te ntreb: se
cdea s-l nvrednicesti pe sarpe de atta cinste nct s-i spui porunca
Stpnului?
Vezi, dar, c era cu putint ca Eva s-si dea seama de nselciune, dar
n-a voit? Dumnezeu dduse doar destule dovezi de bineIacerile pe care le
Icuse lor; le artase cu Iapta purtarea Lui de grij. Plsmuise pe om din
neIiint, i insuIlase suIlet, l Icuse dup chipul Lui, l Icuse stpn peste
toate cele de pe pmnt, i druise ajutor, l pusese n rai, i-a ngduit s se
Ioloseasc de toti pomii si l-a oprit numai de la unul. Oprelistea aceasta chiar
era spre Iolosul lui. Diavolul nu-i Icuse cu Iapta nici un bine, mare sau mic;
a ngmIat-o pe Iemeie numai cu cuvntul, a mbtat-o cu ndejdi zadarnice,
si asa a nselat-o. Cu toate acestea, Iemeia a socotit pe diavol mai vrednic de
credint dect pe Dumnezeu, desi Dumnezeu i artase prin Iapte dragostea
Lui. Diavolul nu-i dduse dect cuvinte, nimic altceva, si Iemeia l-a crezut.
Vezi deci c nselciunea s-a Icut numai din pricina prostiei si a
trndviei? Si ca s cunosti mai bine aceasta, ascult cum nvinuieste
Scriptura pe Iemeie! Scriptura nu spune: Femeia a 1ost inelat, ci J:and
pomul c este 1rumos, a mancat

(Facerea 3, 6). Prin urmare, pcatul se
datoreaz vederii Ir Iru, nu nselciunii diavolului. A Iost nvins de poIta
sa, nu de rutatea dracului. De aceea nici n-a Iost iertat; ci, cnd a spus:
Sarpele m-a inelat, atunci a si primit cea mai grea pedeaps. C era n
110
puterea ei s nu cad. (Despre mrginita putere a dia;olului, omilia a III-a,
4, n vol. Despre mrginita putere a dia;olului. Despre cint., p. 48)

,,Dar ce a Icut omul dup ce a primit bunuri att de mari si att de
nsemnate?
A socotit pe vrjmas, pe diavol, mai vrednic de crezare dect pe
Dumnezeu, Care i-a druit attea daruri; a dispretuit porunca Creatorului si a
preIerat nselciunea diavolului care s-a silit s-l nimiceasc deIinitiv si s-l
scoat dintr-odat din toate bunttile. Omul a preIerat nselciunea
diavolului nu pe temeiul unei Iapte bune, mari sau mici, Icute lui, ci numai
pe temeiul vorbei. L-a dat, oare, pierzrii Dumnezeu pe omul care a artat
nerecunostint chiar de la nceput, de la primii pasi, ca s spunem asa? Ar Ii
trebuit, dup toat dreptatea, s-l piard si s-l nimiceasc. A primit
nenumrate buntti, dar n schimbul acestora si-a nceput viata cu
neascultarea si nerecunostinta. Dumnezeu ns a continuat s-i Iac bine si
mai departe, si nu mai putin bine dect i Icuse mai nainte. (Despre
neca:uri i biruirea tristetii (I. Ctre Staghirie, ascetul care era chinuit de
demon. Cu;ant de s1tuire, n vol. Despre mrginita putere a dia;olului.
Despre cint., p. 118)

,,Cel care a Iost convins asa de usor de Iemeie, ar Ii czut prin el
nsusi iute n pcat, chiar dac n-ar Ii Iost la mijloc diavolul. Iar cderea
aceasta ar Ii Icut ca pedeapsa s-i Iie si mai mare. De altIel, ntreaga cdere
nu se datoreaz numai diavolului; Iemeia a czut n pcat si pentru c era
dorit de dorinta de a gusta din pom, Scriptura o arat prin cuvintele: Si a
;:ut 1emeia c este bun pomul la mancare i plcut ochilor la ;edere i
1rumos de a-l cunoate, i luand rodul lui, a mancat (Facerea 3, 6). Nu spun
acest lucru cu gndul de a scpa pe diavol de nvinuirile ce i se aduc, c a
uneltit mpotriva primilor oameni, ci cu gndul de a arta c strmosii nostri
dac n-ar Ii dorit ei nsisi s cad, nimeni, nici diavolul, nu i-ar Ii putut Iace
s cad. Cel care primeste cu atta usurint ispita altuia este el nsusi, chiar
nainte de ispit, un trndav si un molu. (Despre neca:uri i biruirea
tristetii (I. Ctre Staghirie, ascetul care era chinuit de demon. Cu;ant de
s1tuire, n vol. Despre mrginita putere a dia;olului. Despre cint., pp.
131-132)
ADAM (izgonirea protoprintilor din Raiul desItrii)

,Dar dac i-a scos din rai, si i-a pedepsit s triasc n osteneli, apoi
tocmai pentru, aceasta trebuie a ne nchina Lui si a-L slvi. Fiindc
111
desItarea i adusese la trndvie, El a tiat veselia lor, ngrdindu-le
trndvia cu suprare si tristete, ca astIel noi s ne rentoarcem ctre
dragostea Lui. (Omilii la Epistola ctre Romani a S1antului postol !a;el,
omilia XXIII, pp. 442-443)

,Dumnezeu trimitnd Evei o nenorocire, i-a gsit o norocire mult mai
mare. El a izgonit-o din rai, ns prin aceast izgonire ea Iu adus la
cunostinta de Dumnezeu, si prin urmare a aIlat mai mult dect a pierdut.
(Cu;ant la 26 octombrie, :iua S1antului marelui Mucenic Dimitrie, n vol.
!redici la duminici i srbtori., p. 208)

,Dumnezeu a dat omului raiul. Cnd acesta s-a artat nevrednic, l-a
izgonit de acolo, pentru ca el prin petrecerea aIar si prin pedeaps s se
ndrepte si s se Iac vrednic, de a Ii primit a doua oar n rai, ns n raiul
ceresc. Vezi acum, c Dumnezeu a Iost cu buntate ctre oameni si ntru
aceea, c i-a izgonit din rai; cci dac n-ar Ii Icut El aceasta, ei nu s-ar Ii
ndreptat si nu s-ar Ii Icut vrednici de rai. (Cu;ant la 26 octombrie, :iua
S1antului marelui Mucenic Dimitrie, n vol. !redici la duminici i
srbtori., p. 208)

,,Dac omul ar Ii rmas n cinstea din momentul creatiei si dup ce
diavolul i Igduise c va Ii asemenea lui Dumnezeu prin clcarea poruncii
(Facerea 3, 5), ar Ii czut n trei groaznice pcate. Primul, ar Ii socotit c
Dumnezeu este pizmuitor, nseltor si mincinos; al doilea, ar Ii socotit
bineIctor si prieten pe adevratul nseltor si pe tatl minciunii si al
invidiei; si, n sIrsit, al treilea, ar Ii trit mai departe numai pctuind.
Scotndu-l atunci din rai, Dumnezeu l-a scpat de aceste pcate. Tot asa Iac
si doctorii: dac las rana asa cum este, mresc, prin nmultirea puroiului,
gravitatea bolii; dac ns o taie, mpiedic naintarea inIectiei.
Ai putea ns s-mi obiectezi:
- Pentru ce spui asta? Dumnezeu nu S-a oprit numai la att; n aIar de
acestea, a mai mpovrat omul si cu sudoarea si cu munca; iar acestea alung
tihna att de rvnit de Iirea omeneasc.
- Spune-mi, te rog: Dac acum, cnd trebuie s asudm si s muncim,
nu ncetm s pctuim, ce n-am Ii ndrznit s Iacem dac Dumnezeu ne-ar
Ii lsat s trim n desItare continu, Ir s muncim deloc? Scriptura
spune: Mult rutate a in;tat lene;irea. Faptele de Iiecare zi si cele
petrecute pe vremea strmosilor nostri dau dreptate cuvintelor Scripturii.
(Despre neca:uri i biruirea tristetii (I. Ctre Staghirie, ascetul care era
112
chinuit de demon. Cu;ant de s1tuire, n vol. Despre mrginita putere a
dia;olului. Despre cint., pp. 119-120)

,,Nu datul darurilor, ci chiar luarea lor este semnul unei Ioarte mare
iubiri de oameni. Si, dac vreti, am s v dovedesc aceasta cu cele petrecute
n rai. Dumnezeu a dat omului raiul; semn al purtrii Lui de grij. Noi ne-am
artat nevrednici de dar; semn al nerecunostintei noastre. Dumnezeu a luat
darul de la niste nevrednici. Si aceasta, semn al bunttii lui Dumnezeu.
Dar m poate ntreba cineva:
- Dar ce buntate e aceea cnd iei napoi darul?
- Asteapt si-ai s auzi! Gndeste-te ce-ar Ii Icut Cain dac ar Ii trit
n rai dup ce svrsise crima! Dac dup ce czuse din vietuirea aceea
paradisiac, dac dup ce Iusese osndit la osteneal si durere si vedea
atrnat deasupra lui amenintarea cu moartea, dac atunci cnd avea naintea
ochilor neIericirea tatlui lui si naintea sa nc mai erau urmele urgiei lui
Dumnezeu, dac, nconjurat Iiind de attea necazuri, si-a ndreptat pasii spre
o rutate att de mare nct, netinnd seam de glasul sngelui, uitnd
prtsia la suIerinte, a ucis pe cel care nu-i Icuse vreun ru, a pus mna pe
trup de Irate, si-a muiat mna n sngele lui si n-a putut s-si vin n Iire cu
tot ndemnul lui Dumnezeu, ci a insultat pe Creator si a necinstit pe printi,
gndeste-te la ce rutate n-ar Ii ajuns dac ar Ii ajuns n rai? Dac si-a
ndreptat pasii n salturi spre omor cnd avea attea Irie, n ce prpastie nu
s-ar Ii prbusit dac aceste obstacole i-ar Ii Iost luate?
Vrei s aIli si din viata maicii lui, a Evei, ce bine i-a adus Evei
pierderea raiului? Cerceteaz cum era Eva nainte de cdere, si cum a ajuns
dup cdere. nainte de cdere socotea pe diavolul cel nseltor, pe diavolul
cel ru, mai vrednic de credint dect poruncile lui Dumnezeu si dintr-o
simpl privire a pomului cunostintei a clcat legea pus de Dumnezeu. Uit-
te acum c a ajuns mai bun si mai nteleapt dup ce a pierdut raiul. Cnd a
nscut pe Iiul ei, a spus: m dobandit om prin Dumne:eu (Ecclesiasticul 33,
32). A alergat ndat la stpnul pe Care-L dispretuise mai nainte, si n-a
socotit lucrul acesta ca pe un lucru datorat Iirii, nici n-a atribuit nasterea legii
cstoriei, ci a cunoscut pe Stpnul Iirii, si Lui i multumeste pentru
nasterea copilului. Mai nainte de cdere l nselase pe brbat; dup cdere,
si-a instruit copilul si i-a pus un nume care putea s-i aduc aminte de darul
lui Dumnezeu. Mai mult, cnd a nscut alt copil n locul lui Abel a spus: Mi-
a ridicat mie smant Dumne:eu in locul lui bel, pe care l-a omorat Cain
(Facerea 4, 25). Femeia Iace pomenire de nenorocirea ce-a lovit-o, nu se
mnie, ci multumeste iarsi lui Dumnezeu; pune nume copilului dup darul
113
primit de la Dumnezeu, pentru ca numele s-i Iie copilului pricin
necontenit de nvttur.
Dup cum se vede, dar, Dumnezeu i-a druit mai mari buntti tocmai
prin aceea c i-a luat darurile date mai nainte. Femeia Iusese alungat din
rai, dar prin alungare a ajuns la cunoasterea lui Dumnezeu. Deci a dobndit
mai mult dect a pierdut.
Poate c cineva m-ar ntreba:
- Dar dac a Iost de Iolos ca omul s Iie izgonit din rai, pentru ce
atunci Dumnezeu i-a mai dat la nceput raiul?
- A Iost de Iolos, omule, din pricina trndviei noastre, ca omul s Iie
izgonit din rai. Dac Adam si Eva ar Ii Iost cu luare-aminte asupra lor, dac
ar Ii cunoscut pe Stpnul si ar Ii Iost ntelepti si cumptati, ar Ii rmas n
cinstea dat lor de Dumnezeu. Dar pentru c au adus ocar darului ce li s-a
dat, a Iost de Iolos pentru ei s Iie izgoniti din rai.
- Dar atunci, pentru ce le-a mai dat raiul?
- nti, ca s-Si arate iubirea Sa de oameni, apoi, ca s ne urce la o
cinste mai mare. Noi suntem totdeauna si n toate mprejurrile pricina
pedepselor si a osndei venite peste noi; c din pricina trndviei noastre ne
izgonim pe noi nsine din bunttile ce ni le d Dumnezeu. Dar Dumnezeu
S-a purtat cu noi ca un tat iubitor. Dup cum un tat iubitor las la nceput
pe copil s stea n cas si s se bucure de toate bunurile printesti, dar cnd l
vede c necinsteste cinstea dat, nu-l mai pune la mas cu el, l alung din
ochii lui si de multe ori l izgoneste chiar din casa printeasc, pentru ca s
ajung mai bun prin aceast ocar si necinste pricinuite de izgonire si s se
arate vrednic de ntoarcerea n casa printeasc si de primirea mostenirii
printesti - , tot asa a Icut si Dumnezeu. I-a dat omului raiul. Cnd ns s-a
artat nevrednic de el, l-a izgonit din rai pentru ca, ajungnd mai bun prin
vietuirea n aIar de rai si prin necinstea pricinuit de alungare, s se arate
vrednic de rentoarcerea n rai. Cnd deci a ajuns mai bun, l aduce iarsi n
rai si-i spune: :i ;ei 1i cu Mine in Rai (Luca 23, 43).
Ai vzut c semnul celei mai mari purtri de grij a lui Dumnezeu Iat
de om a Iost nu darea raiului, ci chiar izgonirea din el? C dac n-ar Ii czut
din rai, nu s-ar Ii artat iarsi vrednic de rai. (Despre mrginita putere a
dia;olului, omilia I, 3, n vol. Despre mrginita putere a dia;olului. Despre
cint., pp. 11-14)

,Deci precum un printe iubitor de Iii las dintru nceput pe copilul
su s petreac n cas si s se ndulceasc de toate cele printesti, iar dac-l
va vedea c se Iace ru, n atta cinste Iiind, l deprteaz de la mas si l
alung de la Iata sa, si de multe ori l scoate si din casa printeasc, ca
114
lipsindu-se de bunttile cele printesti si ndreptndu-se cu ocrile si
necinstirile, s se arate iarsi vrednic de cinstea Iiasc si ntorcndu-se, s
primeasc mostenirea printeasc. Asa si Dumnezeu a Icut. A dat omului
raiul. Dar artndu-se nevrednic, l-a scos aIar, ca prin petrecerea de aIar
ndreptndu-se, s se arate iarsi vrednic de ntoarcere. Si Iiindc dup aceea
s-a Icut mai bun, iarsi l ntoarce si-i zice: st:i ;ei 1i cu Mine in rai (Lc.,
23, 43).
Vezi c nu numai a da raiul, ci si a scoate din el este semn al purtrii
de grij? C de nu ar Ii czut din rai, nu s-ar Ii artat iarsi vrednic de el.
(Cu;ant ctre cei ce cred c dia;olii ocarmuiesc cele omeneti i se necfesc
pentru pedepsele lui Dumne:eu, i se smintesc pentru indestulrile celor ri
i pentru su1erintele celor drepti, n vol. Din osptul stpanului, pp. 18-19)

,,Si ca s-i sporeasc durerea si s-l Iac s simt propria cdere, nu l-
a alungat departe, ci l-a pus n apropierea raiului, astupndu-i intrarea
nuntru, ca n Iiecare ceas, vzndu-se lipsit de acele buntti din pricina
nelurii aminte, s dobndeasc o atentie nencetat si s Iie mai temeinic
Iat de poruncile ce urmau s-i Iie date spre paz. Cci, bucurndu-ne noi de
cele bune, nu simtim c trebuie s lucrm vreun Iel de Iapt bun; dar cnd
suntem lipsiti de ele, dobndind o sensibilitate mai adnc din pricina lipsei,
suIerim si o durere mai mare. Aceasta s-a ntmplat atunci si cu ntiul
zidit. (Omilia aceluiai ctre cei ce urmea: a 1i luminati i lmurire clar
a celor s;arite in chip simbolic i inchipuite in dumne:eiescul bote:, n
vol. Catehe:e baptismale, p. 46)

,Dar de ar Ii trit mai mult vreme n Rai, ce ru n-ar Ii Icut? Si un
om ce se va mntui dintr-o primejdie rea si nu se va ntelepti, cu mult mai
ru va petrece dect n ruttile cele mai dinainte. (Din vol. Mrgritarele
S1antului Ioan Gur de ur, p. 101)
ADAM (consecintele cderii primilor oameni n pcat)

,Atta vreme ct omul avea ndrznire naintea lui Dumnezeu, Iiarele
se temeau de om; dar dup ce a pctuit s-a temut el si de cea din urm
Iptur. Dac nu primesti spusele mele, dovedeste-mi c nainte de pcat
animalele l nIricoseaz pe om. Dar n-ai s poti. Si este semn nespus de
mare al iubirii de oameni a lui Dumnezeu, c a intrat Irica n om dup
cderea lui n pcat. Dac omul ar Ii pstrat mai departe cinstea dat lui si
dup clcarea poruncii, nu s-ar Ii sculat usor din cdere. Dac oamenii s-ar Ii
bucurat de aceeasi cinste, Iie de ascultau, Iie de nu ascultau, s-ar Ii nvtat s
115
Iac si mai mult ru si nu s-ar Ii deprtat repede de pcat. Dar acum cnd
sunt amenintri, pedepse si chinuri, oamenii nu nteleg s se ntelepteasc, ce
n-ar Ii de ajuns de n-ar Ii Iost pedepsiti pentru pcatele lor? Deci Dumnezeu,
purtndu-ne de grij si ngrijindu-se de noi, ne-a luat aceast stpnire.
Si aici uit-mi-te, iubite, la nespusa iubire de oameni a lui Dumnezeu!
Adam a nesocotit ntreaga porunc, a clcat ntreaga lege; dar Dumnezeu,
milostiv Iiind si biruind cu buntatea greselile noastre, nu i-a luat cinstea,
nici nu l-a scos din toat stpnirea, ci a lsat n aIara stpnirii lui numai
acele animale care nu-i ajut mult la trebuintele vietii; pe animalele de
neaprat trebuint si pe cele Iolositoare si care slujesc mult vietii noastre,
pe acelea le-a lsat s ne Iie supuse si roabe. A lsat cirezi de boi, ca s
arm, s brzdm pmntul, ca s aruncm semintele; a lsat animalele de
povar, ca s ne ajute la ducerea poverilor; ca s ne micsoreze oboseala
noastr; a lsat turmele de oi, ca s avem cu ce ne Iace haine; si a lsat si alte
Ieluri de animale, care ne dau mult ajutor. Cnd Dumnezeu l-a osndit pe om
din pricina neascultrii, a spus: In sudoarea 1etei tale s-ti mnanci painea
ta (Fac., 3, 19); dar pentru ca s nu-i Iie sudoarea asta si osteneala aceasta de
nesuIerit, i-a usurat greutatea si povara sudorii cu o multime de animale,
care stau ntr-ajutorul oboselilor si greuttilor noastre. Dumnezeu a Icut la
Iel ca un stpn iubitor de oameni si purttor de grij, care, dup ce-si bate
sluga, i tmduieste rnile. Dumnezeu l-a osndit pe pctos, dar cu orice
chip vrea s-i Iac aceast osnd mai usoar; l-a osndit la sudoare si
osteneal continu, dar a Icut ca multe Ieluri de animale s-l ajute la munca
lui. (Omilii la Facere, omilia IX, IV-V, n col. PSB, vol. 21, pp. 111-112)

,Nu mncarea din pom le-a deschis lor ochii c ei vedeau pomul si
nainte de a mnca ci mncarea din pom a Iost temei de neascultare si de
clcare a poruncii date lor de Dumnezeu, din care pricin li s-a luat si slava
care-i nconjura, s-au Icut si pe ei nsisi nevrednici de o cinste att de mare.
De aceea Scriptura, urmtoare obiceiului ei, spune: u mancat i li s-au
deschis ochii lor i au cunoscut c erau goi. Din pricina clcrii poruncii,
Iiind dezgoliti de ajutorul cel de sus, au simtit c sunt cu trupul gol, ca s
cunoasc bine, prin rusinea ce i-a cuprins, n ce prpastie i-a dus clcarea
poruncii Stpnului. Ei, care mai nainte se bucurau de att de mare
ndrznire, ei, care nici nu stiau c sunt goi c nici nu erau goi, pentru c
slava de sus i acoperea mai bine dect haina dup ce au mncat, adic
dup ce au clcat porunca, au ajuns la atta njosire, nct au cutat
acopermnt c nu mai puteau suIeri rusinea. Da, clcarea poruncii le-a luat
mbrcmintea aceea nou si nemaiauzit, adic slava si bunvointa cea de
sus, cu care erau mbrcati, i-a Icut s simt goliciunea lor si i-a cuprins
116
rusine nespus. (Omilii la Facere, omilia XVI, V, n col. PSB, vol. 21, p.
183)

,Deci cnd auzi c li s-au deschis lor ochii, ntelege c i-a Icut s
simt goliciunea lor si c au czut din slava de care se bucurau nainte de
mncarea din pom. C acesta este obiceiul Scripturii, ascult c o spune si n
alt parte. Cnd roaba Sarrei a Iugit de la stpna ei si rtcea prin pustie, a
aruncat copilul alturi de un brad (Fac., 21, 14-15); si de la deprtare privea
moartea copilului; apoi Scriptura spune: deschis Dumne:eu ochii lui gar
(Fac., 21, 19); nu pentru c nu vedea mai nainte, ci pentru c i-a desteptat
mintea ei. Vezi, dar, c acest cuvnt a deschis nu se reIer la ochii trupesti,
ci la ochii mintii. (Omilii la Facere, omilia XVI, V, n col. PSB, vol. 21, p.
184)

,Din pricina trndviei, au clcat amndoi primii oameni porunca Lui,
desi i ntrise si le atrsese luarea aminte prin amenintarea cu moartea. Nici
asa, ns, Dumnezeu nu si-a oprit de la om iubirea Sa de oameni, ci a mers
mai departe cu buntatea Sa. Dup cum un tat iubitor, cnd vede pe copilul
su c Iace din trndvie o Iapt nevrednic de bunul su nume, l coboar
din cea mai nalt cinste la cea mai din urm necinste; dar nclzit de
dragostea printeasc nu-i trece cu vederea, ci-i arat iarsi iubirea sa vrnd
s-l scape putin cte putin de necinstea n care czuse si s-l ridice iarsi la
vechea cinste; tot asa si bunul Dumnezeu: a avut mil de om, care czuse
prad vicleniei diavolului, Iiind nselat mpreun cu Iemeia lui si primind
prin sarpe sIatul vicleanului demon. De aceea s-a apropiat ndat de om cum
se apropie un doctor de un bolnav, care are nevoie de ngrijirile si minile
doctorului. (Omilii la Facere, omilia XVII, I, n col. PSB, vol. 21, p. 188)

,Pe lng mustrarea constiintei le-a mai artat celor dinti oameni si
goliciunea lor, mrimea pcatului svrsit ca si luarea slavei care-i acoperea
mai nainte ca o hain strlucitoare. (Omilii la Facere, omilia XVII, II, n
col. PSB, vol. 21, p. 190)

,Nimic nu este mai ru, iubite, ca pcatul. Odat intrat n noi ne umple
nu numai de rusine, dar ne Iace si nepriceputi din priceputi si ntelepti cum
eram mai nainte. Uit-mi-te ct de nepriceput a ajuns Adam, el care mai
nainte era att de ntelept, el care prin Iapte ne-a artat ntelepciunea dat
lui, el care Icuse o proIetie att de mare! u:ind glasul Domnului
Dumne:eu, Care umbla prin rai dup amia:, s-a ascuns el i 1emeia lui de
la 1ata Domnului Dumne:eu intre pomii raiului. Poate Ii, oare, o prostie mai
117
mare ca aceea s ncerci s te ascunzi de Dumnezeu, Care este pretutindeni,
e Creatorul, Care a adus totul din neIiint la Iiint, de Cel ce sti cele tinuite,
de Cel ce a zidit ndeosebi inimile oamenilor (Ps., 32, 15), de Cel ce pricepe
toate Iaptele lor, de Cel ce cerceteaz inimile si rrunchii (Ps., 7, 10) si stie
chiar miscrile inimilor noastre? (Ps., 42, 23) Dar, nu te minuna, iubite! Asa
e obiceiul celor ce pctuiesc! Chiar de nu pot s se ascund, totusi ncearc
s se ascund. Asa au Icut si cei dinti oameni; neputnd suIeri rusinea ce i-
a cuprins dup pcat, dezbrcati de slava aceea nestriccioas, cutau s se
ascund undeva. Si s-au ascuns n mijlocul raiului. Dup cum slugile rele,
care primesc btaie Ir ncetare, neputnd s se ascund de stpnul lor,
alearg n toate colturile casei, cnd ici, cnd acolo, pentru c Irica le
zdruncin mintea, tot asa si cei dinti-ziditi, negsind nici o scpare, se
nvrt n casa lor, adic n rai. (Omilii la Facere, omilia XVII, II, n col.
PSB, vol. 21, p. 190)

,As putea Ii ntrebat:
Dumnezeu a zis: In :iua in care ;eti manca din pom, cu moarte ;eti
muri; cu toate acestea noi vedem c Adam si Eva au trit un numr mare de
ani dup ce au clcat porunca si au mncat din pom.
ntr-adevr, pentru cei care citesc superIicial Scriptura, se pare c
textul acesta pune oarecare greutti; dar pentru cel care o citeste cu judecat,
textul este clar si nu pune nici o greutate. Da, Adam si Eva au trit nc multi
ani; dar cnd au auzit: !mant eti i in pmant te ;ei intoarce au si primit
sentinta de moarte; au ajuns muritori si se poate spune c din acea clip au si
murit. Acest lucru l las si Scriptura s se nteleag; cuvintele: Jeti primi,
deci, sentinta de a 1i muritori. Dup cum la tribunal, cnd primeste cineva
sentinta s i se taie capul este socotit ca si mort si nu se deosebeste ntru
nimic de cei morti, desi pn i se taie capul mai este aruncat n nchisoare si
rmne acolo mult vreme, tot asa si Adam si Eva, din ziua n care au primit
sentinta osndirii la moarte, prin sentinta aceea ei au si murit, cu toate c au
mai trit nc mult vreme. (Omilii la Facere, omilia XVII, IX, n col. PSB,
vol. 21, p. 205)

,Dup cum un tat iubitor, care are un copil Irumos la chip, pe care l-a
crescut cu toat grija, care s-a bucurat de toate desItrile, care a locuit ntr-o
cas strlucit, care a Iost mbrcat cu haine de mtase si s-a Iolosit n toat
voia de averea si bogtia printeasc, dup cum, deci, un tat cu un astIel de
copil, cnd vede mai trziu c Iiul su a alunecat dintr-o viat plin de
belsug n adncul ruttii, i ia toate acele buntti, l pune sub stpnirea lui,
l dezbrac de haina cea Irumoas si-l mbrac cu o hain srccioas si
118
adeseori chiar cu una de rob, ca s nu Iie cu totul gol si hidos; tot asa si
iubitorul de oameni Dumnezeu, cnd a vzut c Adam si Eva s-au artat
nevrednici de mbrcmintea aceea Irumoas si strlucitoare, care-i
mpodobea si-i Icea mai presus de orice nevoie trupeasc, i-a dezbrcat de
toat slava aceea si de toat Iericirea pe care o aveau nainte de a cdea n
acea grozav cdere; dar si-a artat marea Lui mil Iat de ei si i-a miluit n
cderea lor; si vzndu-i acoperiti de mult rusine c nu stiau ce s Iac
pentru a nu mai Ii goi si urti, le-a Icut mbrcminte de piele si i-a
mbrcat. (Omilii la Facere, omilia XVIII, I, n col. PSB, vol. 21, p. 208)

,Mncarea din pomul acesta si clcarea poruncii i aduceau omului
moartea; cnd omul a mncat din el a ajuns muritor, deci supus necesittilor
trupului; atunci a luat nceput ivirea pcatului, din pricina cruia Dumnezeu
a rnduit spre Iolos moartea. (Omilii la Facere, omilia XVIII, III, n col.
PSB, vol. 21, p. 211)

,Dup ce a intrat n om pcatul, semnele cinstirii de care se bucura i-
au Iost luate; si precum ntre slugi cele care au trecere la stpn sunt temute
de restul slugilor, iar cele vzute cu ochi ri se tem si de slugile celelalte, asa
s-a ntmplat si cu omul: cci pn ce avea ndrzneal ctre Dumnezeu, era
temut de Iiare; iar dup ce s-a Icut vinovat naintea Stpnului a ajuns s se
team si de cei mai de pe urm dintre cei mpreun-robi cu dnsul.
Iar dac nu-i aceasta pricina, arat-mi c mai nainte de pcat Iiarele
ar Ii Iost temute omului, dar nu ai cum. Iar dac dup pcat a intrat Irica, si
aceasta e din purtarea de grij a Stpnului: c dac porunca dat de
Dumnezeu Iiind cltinat si stricat, cinstea dat lui de Dumnezeu ar Ii
rmas aceeasi, omul nu s-ar Ii ridicat lesne: c atunci cnd oamenii se bucur
de aceeasi cinste Iie c ascult, Iie c nu ascult, se nvat mai degrab la
viclenie si nu se deprteaz lesne de rutate. C dac acum, sub spaime si
pedepse si munci nu rabd s se ntelepteasc, cum ar Ii Iost dac n-ar Ii
ptit nimic pentru pcatele lor grozave? nct este nvederat c Dumnezeu
ne-a scos din stpnire pentru grija ce ne-o poart. Tu vezi-mi si de aici
iubirea Lui de oameni cea negrit: Iiindc Adam a stricat toat porunca si a
clcat legea - iar Dumnezeu nu a desIiintat toat cinstea lui, nici nu l-a scos
cu totul din stpnire, ci a lsat ca aIar de stpnirea lui s Iie doar acele
vietti ce nu i Iolosesc prea mult spre nevoile vietii, iar pe celelalte, cele de
trebuint si de Iolos, care slujesc mult viata noastr, le-a lsat roabe nou.
Ne-a lsat cirezile de boi ca s tragem plugul, ca s brzdm pmntul, ca s
aruncm seminte n brazd, ne-a lsat Ielurile de dobitoace de povar, ca s
ne ajute la crat, ne-a lsat turmele de oi, ca s avem vesminte, si alte Ieluri
119
de vietti ne-a lsat, aductoare de alte Ioloase; cci dup ce, pedepsindu-l
pe om, a zis: Intru sudoarea 1etei tale ;ei manca painea ta (Fac., 3, 19), ca
sudoarea si chinul si osteneala s nu Iie cu neputint de ndurat, a usurat
greutatea si povara sudorii prin multimea necuvnttoarelor ce ne ajut n
aceast osteneal si n acest chin. Si precum un stpn iubitor de oameni si
grijuliu, dup ce si-a biciuit sluga, pune s Iie doItoricit, asa si Dumnezeu,
punnd pedeaps asupra noastr, voieste s o usureze n tot chipul,
osndindu-ne la sudori si osteneli, dar pe de alt parte gtindu-ne multe
Ieluri de necuvnttoare spre ajutorarea ostenelii noastre.
Pentru toate acestea s i dm multumit: c si Iaptul c ne-a dat
cinstea, si c ne-a luat-o iarsi, si c nu ne-a luat-o cu totul, si c a pus
asupra noastr teama de Iiare, si toate cte le-a Icut cu noi sunt, dac stai s
cercetezi, pline de mult ntelepciune, de mult purtare de grij, de mult
iubire de oameni. (Cele dintai omilii la Facere, cuvntul al treilea, pp. 40-
42)

,L-a scos ndat din rangul mprtesc - sau, mai bine zis, nu l-a scos
Dumnezeu, ci singur pe sine s-a scos din cinste prin neascultare, Iiindc
Adam a mprtit doar din iubirea de oameni a lui Dumnezeu, c nu-i dduse
a mprti ca plat pentru isprvi duhovnicesti, ci si mai nainte de a Ii el l-a
mpodobit cu cinste. (Cele dintai omilii la Facere, cuvntul al patrulea, p.
43)

,Deci, Iaptul c omul a primit stpnire se datoreaz numai iubirii de
oameni a lui Dumnezeu, iar cderea din stpnire se datoreaz usurttii lui:
c precum mpratii i lipsesc de stpnire pe cei ce nu ascult de poruncile
lor, asa a Icut si Dumnezeu cu omul, lipsindu-l de stpnire atunci cnd nu
a ascultat de El; iar astzi trebuie s spunem ce alt cinste a rpit Iirea
pcatului si cte Ieluri de robie a adus cu sine, nctusnd Iirea noastr cu
Ieluritele stpniri ca un tiran care se Ioloseste de Ielurite lanturi.
Este, dar, o stpnire si o robie dinti, potrivit creia Iemeile sunt
stpnite de brbati. Dup pcat a luat Iiint trebuinta aceasta: cci nainte de
neascultare Iemeia era de aceeasi cinste cu brbatul - si, de altIel, cnd a
Icut-o Dumnezeu, s-a Iolosit de aceleasi cuvinte ca si la Iacerea brbatului.
Precum la Iacerea brbatului nu a zis: S 1ie om, ci a zis: S 1acem om dup
chipul i asemnarea Noastr, asa si la Iacerea Iemeii nu a zis: S 1ie 1emeie,
ci si aici a zis: S-i 1acem afutor - si nu doar afutor, ci asemenea lui, artnd
iarsi c cei doi erau deopotriv n cinstire. (Cele dintai omilii la Facere,
cuvntul al patrulea, pp. 44-45)

120
,Dup pcat (spune Domnul Dumnezeu Iemeii n.n.): spre brbatul
tu ;a 1i intoarcerea ta, i el te ;a stpani. Te-am 1cut, zice, de aceeai
cinste cu brbatul. Nu te-ai 1olosit bine de stpanire. schimb-ti starea cu
cea de supunere. N-ai putut duce slobo:enia. primete robia. Nu tii s
stpaneti (i ai cunoscut aceasta cu lucrul. 1ii dintre cei stpaniti, i
cunoate-l pe brbat drept stpan: spre brbatul tu ;a 1i intoarcerea ta, i
el te ;a stpani: si vezi aici iubirea de oameni a lui Dumnezeu - cci ca nu
cumva, auzind: el te ;a stpani, s socoat stpnirea brbatului ca Iiind
mpovrtoare, mai nti vorbeste de purtarea de grij a acestuia, zicnd:
Spre brbatul tu ;a 1i intoarcerea ta, adic: Scparea ta i limanul tu i
intrirea ta, el ;a 1i, in toate spaimele ce ;or ;eni asupra ta, pe el ti-l dau ca
s te intorci spre el i s scapi la el. Si nu doar prin aceasta, ci si cu nevoile
Iiresti i-a legat mpreun ca si cu un lant de nerupt, nIsurndu-i n legtura
poItei.
Vzut-ai cum a adus pcatul supunerea, iar Iscusitul si nteleptul
Dumnezeu si pe acestea le-a ntrebuintat spre Iolosul nostru? (Cele dintai
omilii la Facere, cuvntul al patrulea, p. 46)

,Hristos, ne-a Igduit mai mari buntti dect cele din care ne-au
scos cei care au pctuit la nceput. De ce te tanguieti, ia spune ? C dam,
pctuind, te-a scos din rai? F ceea ce e drept inaintea Mea i ra;nete la
1apta bun, i-ti ;oi deschide tie nu numai raiul, ci chiar cerul, i nu te ;oi
lsa s ptimeti nimic ru din neascultarea celui intai-:idit. Te tangui c
te-a lipsit de stpanirea asupra 1iarelor? Iat, i demonii ti-i ;oi supune,
dac ;ei lua aminte la in;ttura Mea - c zice: Clcati peste erpi i peste
scorpii i peste toat puterea ;rfmaului (Lc., 10, 19). Nu a zis: stpaniti,
ca la Iacere, n privinta Iiarelor, ci: clcati, dnd mai mare putere.
Pentru aceasta nu a zis nici Pavel: Dumne:eu ;a supune pe satana sub
picioarele ;oastre, ci: Dumne:eu ;a :drobi pe satana sub picioarele ;oastre
(Rom., 16, 20). Nu ca mai nainte: cela ;a pandi capul tu, i tu ;ei pandi
clcaiul lui (Fac., 3,15) - ci ntreag este izbnda, nestirbit semnul de
biruint, desvrsit nimicirea celui potrivnic, si sIrmarea, si pieirea. E;a
te-a supus brbatului. dar eu te 1ac, de ;rei, nu doar de o cinste cu brbatul,
ci i cu inii ingerii. Ea te-a lipsit de ;iata de acum, iar eu ti-o druiesc i
pe ceea ce ;a s ;in - cea neimbtranitoare i 1r moarte, plin de
buntti nenumrate.
Deci, nimeni s nu cread c a Iost pgubit din pricina naintasilor: c
si dac vom vrea s cercetm toate cte avea s le dea Dumnezeu, vom aIla
c cele pe care ni le-a dat sunt mult mai mari ca cele pe care le-am pierdut;
iar din cele spuse devin limpezi si celelalte. Viat chinuit a dus Adam.
121
Hristos a Igduit viata de unde a Iugit durerea si ntristarea si suspinul si
vesteste c d n dar mprtia Cerurilor - cti zice: Jeniti, binecu;antatii
Tatlui Meu, de moteniti Imprtia cea gtit ;ou de la intemeierea lumii.
c 1lmand am 1ost i Mi-ati dat s mnanc, insetat am 1ost, i Mi-ati dat s
beau, strin am 1ost, i M-ati primit, gol am 1ost, i M-ati imbrcat, in
temnit, i ati ;enit la Mine (Mt., 25, 35-36). (Cele dintai omilii la Facere,
cuvntul al cincilea, pp. 67-69)

,Nu numai c Adam nu devine asemenea lui Dumnezeu, cum l-a Icut
(diavolul n.n.) s-o ndjduiasc, ci el l supune sub mprtia groaznic a
mortii; nu numai c Adam n-a nvtat nimic din mncarea din pomul oprit,
ci putin de nu si-a pierdut si aceast stiint putin pe care o avea pentru c a
ndjduit una mai mare; cci n aceast clip el a nceput s roseasc pentru
goliciunea lui creia i-a Iost superior nainte de a pctui. Desi cunoasterea
goliciunii sale, nevoia n care a Iost pus de a se mbrca, aceste rele si multe
altele au Iost o urmare a curiozittii sale. (Comentar la E;anghelia de la
Ioan, omilia VII, 1, p. 37)

,Nu numai c n-am Iost vtmati prin moartea si condamnarea lui
Adam, ci, dac suntem treji, atunci chiar am cstigat devenind muritori: nti
c nu pctuim n trup nemuritor, si n al doilea rnd c prin aceasta avem la
ndemn mii si mii de pricini de cugetare. ntr-adevr, iubitilor, moartea,
care asteapt pe Iiecare dintre noi, ne convinge de a ne cuminti si a ne
modera, de a Ii cumptati n toate actiunile noastre si, cu un cuvnt, de a ne
izbvi de orice rutate. O dat cu acestea, sau, mai bine zis, naintea tuturor
acestora, ea a adus si alte multe bunuri. De aici sunt izvorte cununile
martirilor si rspltile date apostolilor. De aici Abel s-a ndreptat, de aici
Avraam sacriIicnd pe Iiul su, de aici si Ioan cel ucis pentru Hristos, de aici
acei trei tineri, de aici Daniel. Si dac noi am voi, atunci nu numai moartea,
ci nici diavolul nsusi n-ar putea s ne vatme. AIar de acestea, se mai
poate spune c si nemurirea ne asteapt pe noi, si nteleptiti pentru un timp
scurt, ne vom bucura n sigurant de bunurile viitoare, Iiind certati n viata
prezent ca ntr-o scoal, prin boli si neplceri, prin ispite si srcie, si prin
toate celelalte ce ni se par triste si neplcute, pentru a ne Iace vrednici de
primirea bunurilor viitoare. (Omilii la Epistola ctre Romani a S1antului
postol !a;el, omilia X, pp. 169-170)

,Impreun cu moartea zice a intrat i multimea pcatelor. Cand
trupul a de;enit muritor, a primit din necesitate la urm i po1ta, i mania, i
suprarea, i toate celelalte, care a;eau ne;oie de mult intelepciune, ca nu
122
cum;a inundand s inbue in noi contiinta i s o a1unde in adancimea
pcatului. Acestea n sine nu erau pcate, ci necumptarea cea nenIrnat a
lor a Icut ca s Iie pcate. De pild, ca s iau ca exemplu una dintre cele de
mai sus, eu zic c poIta n sine nu este un pcat, ns cnd ea cade n exces,
cnd ea devine Ir msur si nu voieste a sta nluntrul legilor cstoriei, ci
alearg dup Iemei strine, atunci Iaptul devine preacurvie, ns nu din cauza
poItei, ci din cauza exagerrii ei. (Omilii la Epistola ctre Romani a
S1antului postol !a;el, omilia XIII, pp. 226-227)

,Dumnezeu, cumintindu-l si prin Iapte, l Icu pieritor si supus
stricciunii, si totodat l Icu rob si acestor numeroase nevoi (trupesti), nu
din ur, nici ca s se lepede de el, ci din grij pentru el, ca s mpiedice din
Ias acea ngmIare rea si ucigas, nelsnd-o s mearg mai departe, ci
nvtndu-1 pe el prin nssi proba Iaptelor, c e muritor si vremelnic, si
astIel ncredintndu-1 s nu-si mai nchipuie si s nu mai viseze niciodat
asemenea lucruri. Cci diavolul zisese: Jeti 1i ca i Dumne:eu. (Geneza 3,
5), Voind, asadar, Dumnezeu s-i smulg din rdcin aceast prere, a Icut
trupul lui bolnvicios si nevoias, nvtndu-1, prin nssi Iirea lucrurilor, s
nu zmisleasc vreodat n capul lui un astIel de gnd. Si cum c aceasta e
adevrat, se vede mai ales si din cele ntmplate cu el; cci dup acea
ndejde, a Iost pedepsit cu aceast osnd. Si d-ti seama acum de
ntelepciunea lui Dumnezeu: n-a ngduit s moar el (Adam) nti, ci a
Icut ca Iiul su (Abel) s ptimeasc acest lucru, pentru ca, vznd n Iata
ochilor trupul acestuia vestejindu-se si putrezind, s se aleag din aceast
priveliste cu o mare nvttur IilosoIic, si s plece de acolo cumintit cum
se cade.
Ceea ce am spus reiese Ioarte limpede si din cele ntmplate, si se va
deslusi nu mai putin si din cele ce voi spune de aci ncolo. Cci dac, cu
toate c trupul e nlntuit de o asemenea nevoie si toti oamenii mor, pier si
putrezesc n vzul tuturor si se preIac n cenus iar IilosoIii pgni mplinesc
deIinitia lor despre om cu aceast nsusire (de a Ii muritor), ca ceva de
cpetenie (cci Iiind ntrebati: Ce este omul?, ei au rspuns: o 1iint
muritoare in:estrat cu fudecat); dac, deci, desi toti au recunoscut acest
lucru, unii au cutezat s se nemureasc pe sine n prerile celor multi, si, cu
toate c moartea lor s-a ntmplat n vzul lumii, au struit s Iie proclamati
ca zei si au si Iost cinstiti ca atare; dac, asadar, nu s-ar Ii ivit moartea ca s-i
nvete pe toti c Iirea e vremelnic si supus stricciunii, pn la ce
nelegiuire nu s-ar Ii cobort o multime de oameni? (!redicile despre statui,
Partea a II-a, predica a XI-a, pp. 9-10)

123
,Artndu-ti Iaptele, si mai legndu-se de Ielul cum au iesit lucrurile,
ti rspunde (Dumnezeu n.n.): Eu te chemam la o cinste mai mare, dar tu
te-ai 1cut ne;rednic de acest dar i ai pierdut ast1el raiul, nici aa nu-mi
;oi intoarce pri;irea de la tine, ci, indeprtnd greseala ta, te voi aduce iar
n cer. De aceea te-am lsat atta vreme ca s putrezesti si s te strici, ca n
multimea de vreme s prind temelii trainice n tine nvttura smereniei, si
s nu te mai ntorci la semetia dinti. (!redicile despre statui, Partea a II-a,
predica a XI-a, pp. 19-20)

,ti spun! A murit Adam si cu trupul, si cu suIletul, a murit si prin
pcat, si prin Iire: In :iua in care ;eti manca din pom cu moarte ;eti muri
(Facerea 2, 17). N-a murit Adam din Iire n ziua n care a mncat, dar a
murit prin pcat. Aceasta-i moartea suIletului, cealalt, moartea trupului.
(Cu;ant la In;iere, IV, n vol. !redici la srbtori imprteti i cu;antri
de laud la s1inti, p. 144)

,Dar Adam si Eva n-au ascultat de porunca lui Dumnezeu (Fac., 3, 1-
7); din pricina aceasta au ajuns pmnt si cenus. Au pierdut o dat cu traiul
acela Iericit si Iecioria; o dat cu Dumnezeu a plecat si Iecioria, i-a prsit si
ea. Atta vreme ct nu Iuseser biruiti de diavol, atta vreme ct cinsteau pe
Dumnezeu, Stpnul lor, a rmas cu ei si Iecioria, mpodobindu-i mai mult
dect mpodobesc hainele cele de aur si diadema pe mprati. Cnd au ajuns
ns n robia diavolului, au Iost dezbrcati de aceast hain mprteasc, li
s-a luat podoaba cea cereasc; au venit peste ei stricciunea mortii,
blestemul, durerea si o viat grea si chinuit. O dat cu aceasta a aprut n
viata omului si cstoria, acest vesmnt muritor, aceast hain de rob. Cel
insurat, spune Pavel, se ingrifete de cele ale lumii (I Cor., 7, 33). (Despre
Feciorie, 14, n vol. Despre Feciorie, pologia ;ietii monahale, Despre
creterea copiilor., p. 27)

,Pentru ce n-a existat cstoria nainte de nselciunea omului? Pentru
ce n-a trit Adam cu Eva n rai? Pentru ce n-au existat durerile nasterii
nainte de blestem? Pentru ce? Pentru c toate acestea erau pe atunci de
prisos; au ajuns pe urm de neaprat trebuint din pricina slbiciunii
noastre. Si nu numai ele, ci si toate celelalte: orasele, artele, meseriile,
hainele si tot roiul de nevoi. Pe toate acestea le-a trt moartea cu ea, cnd a
intrat n lume. (Despre Feciorie, 15, n vol. Despre Feciorie, pologia
;ietii monahale, Despre creterea copiilor., p. 28)

124
,... dup cum nu este mincinoas hotrrea lui Dumnezeu, care spune:
S stpaneasc peste toate 1iarele pmantului

(Fac., 1, 28), pentru c omul
nu mai conduce si nu mai stpneste toate vietuitoarele de pe pmnt, ba,
dimpotriv, tremur si se teme de unele dintre ele(cci omul a pierdut
puterea s nu din pricina lui Dumnezeu, Care i-a dat aceast putere, ci din
pricina lui, care a primit-o). (Despre Feciorie, 46, n vol. Despre Feciorie,
pologia ;ietii monahale, Despre creterea copiilor., p. 82)

,Toate cte le-a avut omul le-a pierdut: ndrzneala, vorbirea cu
Dumnezeu, petrecerea n rai, viata cea Ir greutti si iesind din rai ca dintr-
o nnecare de corabie, gol s-a aIlat. (Cu;ant ctre cei ce cred c dia;olii
ocarmuiesc cele omeneti i se necfesc pentru pedepsele lui Dumne:eu, i
se smintesc pentru indestulrile celor ri i pentru su1erintele celor drepti,
n vol. Din osptul stpanului, p. 13)

,Ca urmare a decderii originale a trupurilor noastre, simturile
noastre au devenit prea adesea instrumente ale pcatului. n loc s se
ridice, ele se coboar. n loc s tind la cer si s guste acolo deliciile
curate, ele se arunc asupra materiei si-i devoreaz necurtiile. Ochiul
nu caut dect spectacolele strictoare sau vanittile luxului, sau
strlucirea bogtiilor. Urechea nu se pleac dect la cuvintele lascive,
la cntrile urte, la propunerile usuratice, la dispreturi si calomnii.
Fiecare simt vrea psunea lui si devine complice si cauza pcatului.
(Din vol. Bogtiile oratorice, pp. 137-138)

,EIectul grozav nu se Iace auzit. Imediat, dezbrcati de har,
lipsiti de nevinovtia lor, resimtind n ei revolta unei naturi de acum
czute, avnd rusine de ei nsisi, ei nu se mai vd dect cu groaz si cu
dezgust. Ei se ascund n desimea Irunzisului, ei caut mpotriva
goliciunii lor un vl mizerabil. (Din vol. Bogtiile oratorice, p. 289)
ADAM (consecintele cderii primilor oameni n pcat si eliberarea de ele)

,S nu crezi c primii oameni te-au pgubit. Diavolul l-a scos pe
Adam din rai, Hristos l-a bgat acolo pe tlharul! Si ia aminte la deosebire.
Diavolul a scos din rai pe om Ir ca acesta s aib alt pcat aIar de pata
unei singure neascultri; Hristos l-a bgat n rai pe un tlhar care purta
nenumrate poveri de pcate. (Cele dintai omilii la Facere, cuvntul al
saptelea, p. 96)

125
,Dac-ti spune cineva: Cum eti stpan al dobitoacelor, cand tu te
temi de leu? - rspunde-i: La inceput cand eram bine;:ut de Dumne:eu i
petreceam in rai, nu stteau ast1el lucrurile, ci, dup ce m-am 1cut ;ino;at
in 1ata Stpanului, am afuns acum supus scla;ilor, dar nu cu des;arire, ci
mi-a mai rmas un oarecare meteug prin care biruiesc 1iarele. a se
intampl i in multe case mari, ca 1iii, dei sunt de neam, cat timp n-au
trecere i putere, s se team de multi dintre robi, iar cand au i greit ce;a,
1rica lor sporete i mai mult. ceasta se poate spune i despre erpi,
scorpioni i nparci, care, din pricina pcatului nostru, sunt groa:nice pen-
tru noi. (!redicile despre statui, Partea a II-a, predica a XI-a, pp. 18-19)
ADAM (pedepsele primite de protoprintii nostri pentru pcatul lor)

,. si Iemeii si brbatului le d o pedeaps msurat, care este mai
mult dojan dect pedeaps.. (Omilii la Facere, omilia XVII, VI, n col.
PSB, vol. 21, p. 198)

,El doreste cu trie mntuirea noastr, iar aceasta a artat-o dintru
nceput, cci ascult ce a zis cnd a Icut pe om: S 1acem om dup chipul i
dup asemnarea Noastr, si iarsi: s-i 1acem afutor potri;it pentru el
(Facerea 1, 26; 2, 18), iar cnd ei au pctuit, priveste iarsi cu ct blndete
i-a certat, cci n-a zis: O' Netrebnicule i cu totul pangritule, tu care ai luat
de la mine atatea bine1aceri, dup toate acestea te-ai incre:ut dia;olului, i
lsand la o parte pe bine1ctorul tu, ai dat ascultare dia;olului?' Ci iat
ce-i spune: Cine ti-a spus c eti gol? Nu cum;a ai mancat din pomul din
care ti-am poruncit s nu mnanci (Facerea 3, 11). Este ntocmai dup cum
procedeaz si tatl cu copilul su, cruia poruncindu-i s nu se ating de
cutit, el nu ascult, ns dup ce se rneste, i zice: Si pentru ce te-ai rnit?
Desigur, 1iindc nu m-ai ascultat. Ai auzit cuvinte iesite din gura
prietenului, si nicidecum din a stpnului? Din gura prietenului dispretuit, si
nici asa deprtat de cel ce l-a dispretuit? Deci pe El s-L imitm, si cnd
certm pe cineva, s pstrm aceeasi blndete. Si pe Eva tot cu aceeasi
blndete o ceart, si mai drept vorbind nu a Iost certare, ci toate cele ce i-a
zis au Iost numai spre povtuire si ndreptare, si spre sigurant n viitor.
(Omilii la Epistola ctre Romani a S1antului postol !a;el, omilia XXIII, p.
442)

,,Dac Dumnezeu n-ar Ii ngduit , diavolul nu s-ar Ii apropiat de om
si nici nu l-ar Ii nselat la nceput pe Adam.
126
Da, dar n cazul acesta Adam n-ar mai Ii putut s-si dea seama de
Iericirea avut, nici n-ar mai Ii putut s Iie cobort din mndria nebuneasc
ce-l stpnea. Ce n-ar Ii ndrznit s Iac Adam dac n-ar Ii Iost nteleptit
prin pedeaps, el, care-si Icuse despre dnsul o idee att de mare, nct se
astepta s ajung dumnezeu? (Despre neca:uri i biruirea tristetii (I. Ctre
Staghirie, ascetul care era chinuit de demon. Cu;ant de s1tuire, n vol.
Despre mrginita putere a dia;olului. Despre cint., p. 131)
ADAM (pedepsirea Evei de ctre Dumnezeu)

,Eu, i spune Dumnezeu, a 1i ;rut s ai o ;iat lipsit de dureri i de
neca:uri, lipsit de orice suprare i tristete, plin de toate bucuriile, nici s
nu simti c eti in trup. Dar pentru c nu te-ai 1olosit cum trebuie de atata
1ericire, ci multimea bunttilor te-a 1cut aa de nerecunosctoare, de
aceea iti pun 1rau, ca s nu mai :bur:i i te osandesc la neca:uri i suspine.
Inmultind ;oi inmulti durerile tale i suspinul tu, in dureri ;ei nate 1ii.
Joi 1ace ca temeiul unei mari bucurii i a naterii de 1ii s-ti 1ie inceput de
durere, ca s-ti aminteti i tu necontenit, odat cu durerile 1iecrei nateri,
cat de greu e pcatul ce l-ai s;arit i cat de mare e clcarea de porunc i
ca s nu uiti, cu trecerea ;remii, ce s-a intamplat, ci s poti ti c
inelciunea este pricina tuturor acestora.. (Omilii la Facere, omilia
XVII, VI, n col. PSB, vol. 21, p. 200)

,Iubitorul de oameni Dumnezeu spune aceste cuvinte Iemeii, ca si
cum s-ar scuza aproape: Eu dintru inceput te-am creat de aceeai cinste cu
brbatul tu i am ;rut s iei parte cu el in toate la aceeai ;rednicie, ti-am
incredintat i tie, ca i brbatul tu, stpanirea peste toate din lume, dar
pentru c nu te-ai 1olosit cum se cu;ine de cinstea ce ti-am dat, de aceea
supune-te brbatului tu. Si ctre brbatul tu intoarcerea ta i el te ;a
stpani. !entru c ai prsit pe cel de aceeai cinste cu tine, pe cel care e
de aceeai 1ire cu tine i pentru care ai 1ost creat, pentru c ai ;oit s stai
de ;orb cu arpele, 1iara cea ;iclean, i s primeti s1at de la el, de aceea
supune-te brbatului tu i hotrsc s-ti 1ie el stpan, ca s cunoti
stpania lui' Si pentru c n-ai tiut s conduci, in;at s 1ii condus bine'
Ctre brbatul tu intoarcerea ta i el te ;a stpani. E mai bine pentru
tine s 1ii sub el, s afungi sub stpanirea lui, decat, slobod i stpan, s
1ii aruncat in prpastie. E mai de 1olos ca un cal s aib 1rau i s mearg
bine, decat s 1ie 1r 1rau i s te duc in prpastie. Caut, deci, 1olosul tu,
;reau ca tu s te supui lui, s urme:i lui cum urmea: trupul capului i s
primeti cu bucurie stpania lui. (Omilii la Facere, omilia XVII, VIII, n
127
col. PSB, vol. 21, p. 202)

,De aceea a si ajuns Iemeia sub stpnirea ta si ai Iost rnduit stpnul
ei, ca ea s-ti urmeze tie, nu s urmeze capul picioarelor. De multe ori, ns,
se vede c se ntmpl contrarul; cel care trebuie s Iie capul nu ia nici locul
picioarelor; iar aceea care trebuie s Iie picioare ajunge cap. (Omilii la
Facere, omilia XVII, IX, n col. PSB, vol. 21, p. 203)

,Care va Ii pedeapsa? Dumnezeu i d una, totodat aspr si
milostiv, dreapt, ns temperat. Ea si pierde o parte din puterea sa
de stpnire, din aceast stpnire pe care ea n-a stiut s-o Ioloseasc
dect pentru ruinarea comun. Sceptrul ei se zdrobeste dup ce n-a
Icut din el dect un complice pentru revolta sa.
ns n pedepsire Dumnezeu cuprindea mai ales mil. Punnd
peste om povara de a stpni, el o lua de pe umerii Iemeii. Cu ct sotia
lui devenea mai slab si mai dezarmat, cu att mai mult omul trebuia
s-o trateze cu delicatete si cu blndete, devenind ajutorul ei si Icndu-
i-se ca un protector, ceea ce-i va aduce ei supunerea si serviciile: Jei 1i
plecat ctre brbatul tu, acesta este scparea ta, portul, afutorul tu
;a 1i el. (Din vol. Bogtiile oratorice, pp. 381-382)
ADAM (pedeapsa primit de Adam pentru pcatul comis)

,!entru c ai ascultat de 1emeia ta, i spune Dumnezeu, i ai mancat
din pom, pentru c ai pus inaintea poruncii Mele s1atul ei i n-ai ;oit s te
abtii numai de la acest singur pom, din care ti-am poruncit s nu mnanci
ti-am poruncit Eu, oare, s te abtii de la toti pomii? Nu' De la unul singur
numai, i nici atata n-ai ;rut , ci ai uitat porunca Mea i ai ascultat de
1emeie, pentru aceasta ;ei cunoate prin 1apte cat de mare pcat ai 1cut.
S le aud cuvintele acestea brbatii! S le aud si Iemeile! Unii, ca s
nu primeasc sIaturile rele ale Iemeilor, celelalte, ca s nu dea astIel de
sIaturi. (Omilii la Facere, omilia XVII, IX, n col. PSB, vol. 21, p. 203)

,Uit-te la iubirea de oameni a Stpnului! Uit-te cum a pedepsit pe
sarpe si cum pedepseste pe om, pe aceast Iiint cugettoare! Sarpele i-a
spus: Blestemat eti tu pe pmant (Fac., 3, 14). Pe om nu-l pedepseste asa.
Dar cum?
Blestemat s 1ie pmantul intre lucrurile tale.
Si pe bun dreptate, c pentru om a Iost adus la Iiint pmntul, ca s
se poat bucura asa e roadele lui; c, iarsi, tot pentru om, din pricina lui,
128
pentru c a pctuit, a adus asupra pmntului blestemul. Si pentru c
blestemul pmntului avea s-i ia tihna si linistea omului, de aceea
Dumnezeu spune: blestemat s 1ie pmantul intre lucrurile tale...
Spini i ciulini iti ;a rsri. Iat semnele blestemului! !mantul ;a
da, spune Dumne:eu, spini i ciulini, ca s lucre:i cu mult trud i
osteneal' Te ;oi 1ace ca toat ;remea s-o duci in neca:uri, ca s-ti 1ie
neca:urile un 1rau, ca s nu te cre:i mai mult decat ce eti, ci s ai mereu in
minte 1iinta ta i s nu te mai lai niciodat inelat. (Omilii la Facere,
omilia XVII, IX, n col. PSB, vol. 21, p. 204)

,Nu numai scoaterea din rai este semn de iubire de oameni si de
buntate, ci si asezarea n Iata raiului! Ca s-l doar inima nencetat,
gndindu-se n Iiecare zi de unde a czut si n ce stare a ajuns. Dar chiar
dac vederea raiului i pricinuia durere nespus, totusi asta nu-i era un temei
de mic Iolos, pentru c necontenita privire a raiului era pentru cel ndurerat o
ntrire pentru viitor, ca s nu mai cad iarsi n acelasi pcat. Asa obisnuim
s Iacem si noi oamenii n cele mai multe cazuri. Cnd ne desItm cu multe
buntti, nu stim s ne Iolosim cum trebuie de ele; cnd, ns, el pierdem, ne
cumintim si atunci prin experient ne dm seama de trndvia noastr si asa,
prin schimbarea lucrurilor, nvtm ce am pierdut si n ce rele am czut.
(Omilii la Facere, omilia XVIII, III, n col. PSB, vol. 21, p. 212)

,Dar ce bine i-a Icut c l-a scos din rai? M-ar ntreba cineva.
Nu privi cu usurint Iaptele, iubite, nici nu cerceta superIicial cele
Icute de Dumnezeu! Priveste n adncul marii Lui buntti si vei vedea c
toate Iaptele lui Dumnezeu urmresc scopul acesta. Spune-mi, n ce
prpastie nu s-ar Ii prvlit Adam, dac si dup clcarea de porunc s-ar Ii
bucurat de aceleasi buntti ca si mai nainte? Dac dup attea Igduinte a
putut primi nselciunea sarpelui, a putut primi ispita diavolului, adus prin
sarpe, prin care i-a insuIlat ndejdea ndumnezeirii, si cu asta l-a dus la
pcatul clcrii de porunc, n-ar Ii crezut, oare, cu mult mai vrednic de
credint pe vicleanul diavol dect pe Creatorul tuturora si nu si-ar Ii
nchipuit, oare, iarsi despre sine nssi lucruri mai mari dect propria lui
valoare? Asa e omul! De nu e nIrnat cnd pctuieste, de e lsat s
pctuiasc n toat voia, merge mai departe cu pcatul pn ce cade n
prpastie. De altIel pot dovedi si n alt chip c Dumnezeu a izgonit pe Adam
din rai si l-a osndit la moarte, tocmai pentru ca s-si arate iubirea Sa Iat de
oameni. Izgonindu-l din rai si silindu-l s locuiasc n apropierea raiului, l-a
Icut mai ntelept, l-a ntrit pe viitor si l-a nvtat s cunoasc prin Iapte c
a Iost nselat de diavol. Pedeapsa la moarte, apoi, i-a dat-o pentru aceea ca s
129
nu pctuiasc la nesIrsit, din pricin c prin clcarea poruncii, ajunsese
supus pcatului. Nu ti se par, deci, toate acestea si izgonirea din rai si
osndirea la moarte semne Ioarte mari ale iubirii de oameni a le lui
Dumnezeu? Mai pot aduga si altceva.
Ce anume?
Mnia lui Dumnezeu pe Adam n-a mrginit numai la Adam
bineIacerile mniei Sale. Dumnezeu a vrut s ntelepteasc si pe oamenii de
mai trziu prin cele ntmplate lui Adam. Dac deci, cu toate cele petrecute
cu Adam, Cain, Iiul lui, care vzuse cu ochii lui izgonirea tatlui su din rai
si cderea lui din slava aceea nespus, care cunostea blestemul acela grozav,
ce glsuia: !mant eti i in pmant te ;ei intoarce (Fac., 3, 19), tot nu s-a
nteleptit, ci a czut n pcate si mai mari, la ce nebunie n-ar Ii ajuns, dac n-
ar Ii vzut cele ntmplate tatlui su? Si lucru minunat este acesta c
Dumnezeu, pedepsind un pctos att de mare, care-si mnjise mna cu acea
blestemat ucidere, a unit pedeapsa cu iubirea de oameni. (Omilii la
Facere, omilia XXVI, I, n col. PSB, vol. 21, pp. 319-320)
ADAM (pedeapsa primit de sarpe)

,Dar poate c cineva m va ntreba:
Pentru ce sarpele a primit o pedeaps att de mare, cnd diavolul
este cel ce a dat prin sarpe sIatul?
Si aceasta este lucrarea nespusei iubiri de oameni a lui Dumnezeu.
Dup cum un tat care-si iubeste copilul, cnd pedepseste pe cel ce i-a ucis
Iiul, sIrm si Iace n mii de bucti si sabia si cutitul cu care a ucis, tot asa
si bunul Dumnezeu, pentru c sarpele a slujit ca o unealt vicleniei
diavolului, aduce asupra lui o pedeaps vesnic, pentru ca prin cele ce
vedem s ne gndim la marea necinste n care a ajuns diavolul. ntr-adevr,
ce pedeaps trebuie s Ii primit acesta, dac sarpele, care a slujit numai de
unealt, a Iost pedepsit asa? (Omilii la Facere, omilia XVII, VI, n col.
PSB, vol. 21, pp. 197-198)

,. prin pedeapsa dat nseltorului, Dumnezeu arat ct i sunt de
dragi cei ce Iuseser nselati. (Omilii la Facere, omilia XVII, X, n col.
PSB, vol. 21, p. 206)
,Dar ctre sarpe n-a zis nimic, cci el a Iost urzitorul tuturor relelor, si
prin urmare nu avea pe cine s arunce si el vinovtia, pentru care l-a si
pedepsit Ioarte greu. (Omilii la Epistola ctre Romani a S1antului postol
!a;el, omilia XXIII, p. 442)
130
ADAM (urmasii primei perechi de oameni)

,Dar poate c cineva m va ntreba:
Cum a avut Cain Iemeie, cnd Scriptura nu ne vorbeste nicieri de
alt Iemeie n aIar de Eva?
S nu te uimeasc lucrul acesta, iubite! Dumnezeiasca Scriptur nu
Iace nicieri cu exactitate catalogul Iemeilor, ci tot ce-i de prisos las la o
parte; pe brbati i pomeneste numai n parte si nici despre ei totul, ci pe
scurt, spunnd: cutare a nscut Iii si Iiice si a murit. Este Iiresc, deci, ca Eva
s Ii nscut si o Iat dup Cain si Abel, pe care a luat-o de Iemeie Cain. Era
la nceput si pentru c trebuia s se nmulteasc neamul omenesc, s-a
ngduit s se nmulteasc Iratii ntre ei. Aceasta e pricina c Scriptura,
lsnd pe seama ntelegerii noastre urmarea Iaptelor, ne-a povestit numai
att, spunnd: Si a cunoscut Cain pe 1emeia lui, i :mislind, a nscut pe
Enoh. (Omilii la Facere, omilia XX, I, n col. PSB, vol. 21, p. 234)
ADEVRUL

,Nimic nu este mai strlucit, nimic nu este mai tare si mai puternic
dect adevrul ... (Comentar la E;anghelia de la Ioan, omilia XXIX, 1, p.
134)

,Adevrul se arat gol tuturor celor ce vor s-l priveasc; el nu caut
s se ascund, el nu se teme nici de pericole, nici de piedici, el nu se
ambitioneaz dup laudele multimii. Nimic omenesc nu stpneste asupra
lui; dar, superior tuturor curselor care i se ntind, el le vede Ir s se tulbure;
cei ce se reIugiaz la snul lui gsesc o scpare sigur, ei sunt pziti aici ca
ntr-o Iortreat sigur si de neptruns; aceia este mretia puterii lui;
loviturile ascunse care i se dau, el le rstoarn; dar Iaptele sale le arat ochii
lumii ntregi; aceasta i-o spune Iisus Hristos lui Pilat cnd zice: Eu am ;orbit
pe 1at lumii i nimic nu am ;orbit in ascuns (Ioan 18, 20). (Comentar la
E;anghelia de la Ioan, omilia XXIX, 1, p. 134)

,Nimic nu este mai clar, nimic nu este mai simplu ca adevrul, cnd
este cutat cu o inim dreapt si sincer. (Comentar la E;anghelia de la
Ioan, omilia LII, 1, p. 252)

,... adevrul are prin el nsusi destul trie ... (Comentar la
E;anghelia de la Ioan, omilia LII, 1, p. 253)

131
,Dar adevrul este de asa natur c el se IortiIic si se ntreste prin
aceleasi arme cu care adversarul l combate; si c eIorturile zadarnice pe
care le Iace pentru a-l ntuneca, nu slujesc dect pentru a-l Iace s
strluceasc mai mult. (Comentar la E;anghelia de la Ioan, omilia LVIII,
1, p. 285)

,Tria adevrului nu are nevoie de ajutor. Dimpotriv, chiar de ar
Ii mii cei porniti s sting adevrul, adevrul nu numai c nu piere, ci
se nalt si mai sus si mai strlucitor, tocmai datorit celor care
ncearc s-l vatme, si-si rde de cei ce se nIurie si se ostenesc n
zadar! (Cu;ant la Fericitul Ja;ila, i impotri;a lui Iulian, i ctre
elini, II, n vol. !redici la srbtori imprteti i cu;antri de laud
la s1inti, p. 304)

,Nimic nu-i mai puternic dect adevrul. (Cu;ant la Fericitul
Ja;ila, i impotri;a lui Iulian, i ctre elini, IV, n vol. !redici la
srbtori imprteti i cu;antri de laud la s1inti, p. 308)

,- Ce-a spus el?
- A spus: Jiu este Domnul' Nu ;a 1i ploaie pe pmant decat prin
gura mea (III Regi 17, 10).
Ce Iaci, Ilie? Ce hotrre iei? De-ai ruga, cel putin, pe Stpnul
ca n urma rugciunilor tale s-ti mplineasc cuvntul ce l-ai spus: Jiu
este Domnul' Nu ;a 1i ploaie pe pmant decat prin gura mea. Unde
sunt ereticii care spun c Fiul lui Dumnezeu Se roag? Ticlosule,
nenorocitule, nerusinatule! Robul porunceste, si Domnul Se roag? Nu-
I dai Domnului nici atta cinste ct lui Ilie? Nu vrei s druiesti
Stpnului o vrednicie egal cu aceea pe care o druiesti robului?
(Cu;ant la !etru postolul i Ilie !roorocul, II, n vol. !redici la
srbtori imprteti i cu;antri de laud la s1inti, pp. 548-549)

,Cel care vrea s aIle adevrul trebuie s se curete mai nti de
patimi; pentru c cel care se curt de patimi scap de nselare si
cunoaste adevrul. (Din vol. !roblemele ;ietii, p. 358)

,Nu pune pacea si ntelegerea mai presus de adevr. (Din vol.
!roblemele ;ietii, p. 358)

,Omul este Icut pentru adevr. (Din vol. Bogtiile oratorice, p.
161)
132
ADEVRUL (si minciuna)

,... minciuna se contrazice n toate si prin aceleasi arme cu care
combate adevrul, ea piere si se distruge si adevrul nu devine dect mai
strlucitor si mai luminos. (Comentar la E;anghelia de la Ioan, omilia
LVIII, 1, p. 286)

,Adevrul, dintr-un om din rndul poporului, Iace un personaj
strlucit si mare; minciuna dimpotriv, coboar si din om mare l Iace de
nimic. (Comentar la E;anghelia de la Ioan, omilia LVIII, 2, p. 288)
AFACERILE (necinstite)

,Atunci cnd, n aIacerea noastr, Iie cumprnd, Iie vnznd, noi
Iacem tot eIortul nostru si Iolosim toate mijloacele si toate smecheriile
nchipuite pentru a nsela si pentru a nu-i da adevrata valoare, sau pentru a
reduce pretul sau pentru a-i da pret mai mare, nu este acela un Iurt si o
rpire? Nedreptatea nu se msoar dup pretul a ceea ce ai Iurat, ci dup
vointa celui ce Iur. (Comentar la E;anghelia de la Ioan, omilia LX, 6, p.
303)
AGHEASMA (mare)

,Cci ziua de azi este ziua n care S-a botezat, n care a sIintit Iirea
apelor. De aceea n srbtoarea aceasta, la miezul noptii, toti iau ap si o duc
acas si o pstreaz tot timpul anului, cci astzi au Iost sIintite toate apele;
si minunea e vdit: apa aceasta nu se stric cu trecerea timpului, apa aceasta
scoas astzi rmne limpede si proaspt un an, doi si deseori chiar trei ani
si dup atta vreme se ia la ntrecere cu apa adus de la izvor. (Cu;ant la
Bote:ul Domnului, II, n vol. !redici la srbtori imprteti i cu;antri de
laud la s1inti, p. 36)

,n ziua n care Domnul S-a botezat a sIintit si Iirea apelor. Deci pentru
aceea, n ziua praznicului acestuia iau toti ap din ru si o duc la casele lor si
tin cte un an sau doi sau mai multi si nu se stric. (Din vol. Mrgritarele
S1antului Ioan Gur de ur, p. 82)
AJUTORUL (dat de Bunul Dumnezeu oamenilor)

,Si a dat pmantul iarb ;erde, care s semene smant, dup 1el i
133
dup asemnare i pom roditor cu smant, dup 1el, pe pmant (Fac., 1,
12).
Gndeste-mi-te aici, iubite, cum s-au Icut toate pe pmnt la cuvntul
Stpnului. Nu era om care s-l lucreze, nu era plug, nu erau boi de ajutor,
nu avea pmntul nici o alt ngrijire, ci a auzit numai porunca si ndat a dat
rodurile lui. Din aceasta s nvtm c si acum nu munca plugarilor, nici
osteneala lor, nici vreo alt oboseal care se Iace la lucrarea pmntului ne
aduce nou belsugul de roade, ci, naintea tuturor acestora, cuvntul lui
Dumnezeu, care i-a Iost grit pmntului dintru nceput. (Omilii la Facere,
omilia V, IV, n col. PSB, vol. 21, pp. 72-73)

,Cnd avem pe Dumnezeu binevoitor, chiar de suntem n pustie, vom
Ii mai n sigurant dect cei care triesc n orase. Ajutorul lui Dumnezeu este
cea mai mare sigurant, este zid nebiruit. Si ca s vezi c un om ajutat de
Dumnezeu este n mijlocul pustiei mai puternic si mai n sigurant dect cel
care locuieste n mijlocul oraselor si se bucur de mult ajutor omenesc,
uitati-v la David si Saul! David, desi pribegea din loc n loc si tria ca un
hoinar, era ntrit de mna Cea de sus, Saul, desi tria n mijlocul oraselor,
desi avea n jurul lui atta ostire, sutasi si strji, n Iiecare zi se temea si
tremura de Irica atacului dusmanilor. Unul era singur, n-avea pe nimeni
alturea de el, dar nu avea nevoie de ajutorul omenesc, cellalt avea pe cap
coroan, era mbrcat n purpur, dar avea nevoie de ajutorul lui David.
mpratul avea nevoie de pstor, cel cu coroan pe cap avea nevoie de un om
de rnd. (Omilii la Facere, omilia XLVI, II, n col. PSB, vol. 22, p. 142)

,Nu este om mai puternic dect cel ntrit cu ajutorul Cel de sus si nu
este om mai slab dect cel lipsit de ajutor, chiar de ar avea n jurul lui mii si
mii de osti. (Omilii la Facere, omilia XLVI, III, n col. PSB, vol. 22, p.
142)

,Nimeni nu-i mai puternic dect cel ajutat de Dumnezeu, dup cum
nimeni nu-i mai slab dect cel lipsit de ajutorul Lui. (Omilii la Facere,
omilia LII,I, n col. PSB, vol. 22, p. 186)

,Cnd Dumnezeu e binevoitor cu noi, vom Ii mai strluciti ca toti,
chiar de-am Ii printre strini, chiar de-am Ii lipsiti de toate, chiar de-am Ii
necunoscuti. Nu-i om mai Iericit ca omul ajutat de mna de sus. (Omilii la
Facere, omilia LVI, VI, n col. PSB, vol. 22, p. 229)

134
,Cnd Dumnezeu vrea s dea ajutorul Su, Iace pe cei slabi mai
puternici dect cei puternici, pe cei putini mai tari dect cei multi. Ne este o
Iericire mai mare ca aceea de a Ii ajutat de Dumnezeu. (Omilii la Facere,
omilia LIX, IV, n col. PSB, vol. 22, p. 262)

,Cnd ne bucurm de bunvointa cea de sus, chiar de-am Ii printre
barbari, chiar de-am Ii n tri strine, ne simtim mai bine dect cei ce stau n
casele lor si au de toate; dar dac suntem lipsiti de ajutorul Celui de sus,
chiar de-am Ii la casa noastr, chiar de-am prea c nu ne lipseste nimic,
suntem cei mai de plns oameni. (Omilii la Facere, omilia LXI, IV, n col.
PSB, vol. 22, p. 277)

,Nimic nu este mai slab dect cei ce sunt departe de ajutorul Duhului
SInt. (Comentar la E;anghelia de la Ioan, omilia LXVI, 3, p. 341)

,De este Dumnezeu cu noi, cine este mpotriva noastr? Si cine nu
este mpotriva noastr? Si lumea e mpotriva noastr, si tiranii, si
comunittile, si neamurile, si cettenii; si cu toate acestea, cei ce sunt contra
noastr sunt att de departe de a ne supra sau vtma cu ceva, nct chiar
Ir voia lor sunt cauza cununilor noastre si pricinuitori a mii de bunuri,
Iiindc ntelepciunea lui Dumnezeu a ntors uneltirile lor spre mntuirea si
slava noastr. Ai vzut cum nimeni nu este, de Iapt, mpotriva noastr? Cci
si pe Iov aceasta l-a Icut mai strlucit, adic narmarea diavolului contra lui,
cci desi diavolul a ntrebuintat toate uneltirile contra lui, si asupra lui erau
si Iemeia, si slugile, si rnile de pe el, si altele multe, totusi nimic n-a putut
Iace rul contra lui, ba nc tocmai acele nenorociri aparent asa de mari si
ntr-adevr au Iost mari , toate acele nenorociri, zic, s-au ntors n Iavoarea
lui. Fiindc Dumnezeu era cu el, apoi si cele ce se credeau a Ii contra lui au
Iost Iavorabile lui. Aceasta s-a petrecut si cu Apostolii, Iiindc si iudeii, si
cei dintre neamuri, si Iratii cei mincinosi, si stpnitorii, si comunittile, si
Ioamea, si srcia, si mii de alte rele erau contra lor, si cu toate acestea nimic
n-a Iost mpotriva lor, adic nimic n-a putut s-i lezeze. Cele ce i-au Icut
mai ales pe Apostoli ca s Iie att de strluciti si renumiti, mari si naintea
lui Dumnezeu, mari si naintea oamenilor, tocmai acestea sunt. (Omilii la
Epistola ctre Romani a S1antului postol !a;el, omilia XV, p. 291)

,Cel ce se lupt mpreun cu noi este Dumnezeu. Deci s nu te
surprind deloc dac Iiind btuti, noi dominm pe cei ce ne bat, dac Iiind
alungati, stpnim pe cei ce ne alung, dac murind, punem pe Iug pe cei ce
sunt n viat. Cnd ai de partea ta si puterea, si dragostea lui Dumnezeu,
135
nimic nu poate mpiedica s se petreac asemenea Iapte minunate si
paradoxale, si s strluceasc cea mai mare biruint (Omilii la Epistola
ctre Romani a S1antului postol !a;el, omilia XV, p. 298)

,Ct vreme suntem n mna lui Dumnezeu, nimeni nu ne va putea
rpi, cci mna Lui este puternic; ns cnd suntem n aIar de mna Lui si
lipsiti de ajutor, atunci suntem pierduti si gata de a Ii rpiti de oricine va voi,
suntem ca un :id po;arnit i ca un gard surpat (Ps., 61, 3). Cnd zidul e
povrnit, atunci e usor de trecut pentru Iiecare. (Omilii la Epistola ctre
Filipeni, omilia a VII-a, p. 117)

,Dac ai bunvointa Lui, nu dezndjdui, chiar dac ai Ii aruncat ntr-
un cuptor; dar dac El este mniat pe tine, s nu Iii sigur, chiar de ai Ii n
rai. (!rimele patru omilii despre statui, omilia a IV-a, p. 79)

,Cnd Dumnezeu ne desteapt si ne mngie, necjeasc-ne oamenii
si de o mie de ori, ei nu pot nimic; cci cnd El ntreste inima noastr,
nimeni nu este n stare a o clti. (Cu;ant la 26 Decembrie, a doua :i de
Crciun, n vol. !redici la duminici i srbtori., p. 232)

,Cnd Dumnezeu vrea s ne ajute, nimic nu-L poate mpiedica. E de-
ajuns atunci o arm a lui Dumnezeu, e de-ajuns un om al Lui, e de-ajuns
doar un semn al Lui, pentru a Ii biruiti si cei mai puternici vrjmasi. Noi s
ne rugm la Hristos, zicnd: Doamne, spune un cu;ant i ;rfmaii Ti se
;or imprtia. Spune un cu;ant i cetatea Ta se ;a i:b;i. Spune un cu;ant i
poporul Tu ;a birui. (Din vol. !roblemele ;ietii, p. 17)

,Cci unele depind de noi iar altele de Dumnezeu. Dac
noi Iacem ceea ce depinde de noi, va Iace si Dumnezeu ceea ce
depi nde de El. (Din vol. !roblemele ;ietii, p. 88)

,Fireste, dar si tu, dac Iaci toate cele ce stau n puterea ta, vor urma
negresit si cele ce tin de Dumnezeu. (Scrisori din exil, Ctre toti
credincioii, c nimeni nu ;a putea ;tma pe cel care nu se nedrepttete
pe sine insui, 16, n vol. Scrisori din exil. Ctre Olimpiada i cei rmai
credincioi. Despre deprimare, su1erint i !ro;ident., p. 260)

,,Si, dup cum cnd vrem s Iacem ceva Ir El, chiar dac ar Ii usor
de Icut, aIlm poticneli si piedici si mii de alte nepotriviri n ele, tot asa,
cnd este El de Iat si le potriveste, chiar dac ar Ii problemele mai ncurcate
136
dect toate, devin toate usor de rezolvat. Prin urmare nimic, nici s nu
Iacem, nici s grim mai nainte de a chema pe Dumnezeu si de a-L ruga s
le adune El n minile noastre si s le rezolve pe toate. (Laud lui Maxim i
despre ce 1el de sotie trebuie s ne lum, n vol. Catehe:e maritale, p. 67)

,Cine ne va putea lua pacea? Cnd lumea ntreag se va ntoarce
mpotriva noastr, ce ne intereseaz? Ce ne privesc Iuriile oceanului,
dac Iisus Hristos este n corabie, nc chiar cnd El se pare c a
adormit aici? (Din vol. Bogtiile oratorice, p. 98)
AJUTORAREA (aproapelui)

,Noi ne purtm asa lipsiti de mil cu Iratii nostri si adeseori ne mai ies
din gur si acele cuvinte de gheat si nesocotite: Ce legtur am eu cu el?
Nu-mi pas! N-am nimic cu el! Ce spui omule? N-ai nici o legtur cu el? ti
este Irate, esti de aceeasi Iire cu el, aveti acelasi Stpn, iar de multe ori v
mprtsiti la aceeasi mas, vreau s spun, la masa duhovniceasc si
nIricostoare, si spui: N-am nici o legtur cu el i treci pe lang el 1r de
mil i nu intin:i mana celui c:ut? Iudeilor legea le poruncea s nu treac
nici pe lng vita unui dusman czut jos (Ies., 23, 5), iar tu vezi adeseori pe
Iratele tu rnit de diavol si czut jos, nu la pmnt, ci n prpastia pcatului,
si nu cauti s-l scoti cu sIatul, nici nu-l ndemni si nici nu te strduiesti s
mai iei si pe altii n ajutor, dac e cu putint, ca s slobozi mdularul tu din
gtlejul Iiarei si s-l rentorci la nobletea lui pentru ca tu, dac vei cdea
vreodat Doamne Iereste! n laturile acelui viclean demon, s poti avea
pe cineva care s te poat ajuta si scoate din minile diavolului? Asa spune
Pavel, vrnd s-i ndemne pe galateni spre purtarea de grij a mdularelor
lor, adic a semenilor lor: Luand seam de tine insuti, ca s nu ca:i i tu in
ispit (Gal., 6, 1). Aproape c le spune: Dac treci Ir mil si lipsit de
omenie pe lng Iratele tu, va trece poate pe lng tine asa si altul cnd vei
cdea n vreun necaz. Deci, dac nu vrei s Iii tu trecut cu vederea n vreme
de necaz, nu trece nici tu, ci arat mult dragoste si socoate nespus de mare
comoar s poti mntui pe Iratele tu. Nu este virtute mai mare ca asta. Dac
te gndesti c numai acesta, pe care-l treci cu vederea si-l nesocotesti, a Iost
nvrednicit de atta cinste de Stpnul tu, c pentru el n-a reIuzat s-si verse
sngele Lui precum spune Pavel: Si ;a pieri prin contiinta ta 1ratele tu
cel slab, pentru care Hristos a murit (I Cor., 8, 11), cum nu te ngropi de
viu n pmnt? Deci dac Hristos pentru el si-a vrsat si sngele, ce lucru
mare Iaci de-i arti dragoste, dac, sItuindu-l cu cuvntul, ridici pe cel
czut, dac scoti din adncul pcatului pe cel care e necat poate cu suIletul
137
si a ajuns sub valuri, dac-l Iaci s vad lumina virtutii, ca s nu mai mearg
prin ntunecimea ruttii? (Omilii la Facere, omilia XLIII, IV, n col. PSB,
vol. 22, pp. 111-112)

,Fiecare s socoteasc drept cel mai mare cstig Iolosul pe care-l
aduce aproapelui su. (Omilii la Facere, omilia LIX, V, n col. PSB, vol.
22, p. 263)

,. n Iolosul aproapelui st Iolosul nostru. (Omilii la Matei, omilia
XVI, XI, n col. PSB, vol. 23, p. 216)

,Vezi c dragostea este prin ea nssi cu strlucire ludat si
ncununat? (.) De pild, un om s posteasc, s triasc n castitate, s
suIere mucenicia, s-i Iie ars trupul; iar un altul pentru ajutorarea aproapelui
s amne mucenicia, dar nu numai s o amne, ci chiar s Iug de
mucenicie. Care din acestia doi va Ii mai slvit dup plecarea de aici? Ca s
rspund la aceast ntrebare n-am nevoie de multe cuvinte, nici de
ndelungat demonstratie. Fericitul Pavel hotrste si spune: m des1ace i
a 1i impreun cu Hristos este mai bine, dar a rmane in trup, este mai de
trebuint pentru ;oi (Filip., 1, 23-24). Vezi, dar, c Pavel a pus ajutorarea
aproapelui mai presus de plecarea la Hristos? C a Iace voia lui Hristos
nseamn mai cu seam a Ii mpreun cu Hristos; iar voia lui Hristos nu este
alta dect a te ngriji de Iolosul aproapelui. Vrei s-ti dau si al patrulea caz?
Hristos l ntreab pe Petru: !etre, M iubeti tu oare?, apoi i spune: !ate
oile Mele (Ioan 21, 15). De trei ori i-a pus aceast ntrebare si de trei ori i-a
spus c aceasta este dovada dragostei (Ioan 21, 16-17). Hristos n-a spus
aceste cuvinte numai preotilor, ci Iiecruia dintre noi, crora ni s-a dat n
grij chiar o mic turm. S nu dispretuiesti turma pentru c e mic. C
Tatl Meu, spune Hristos, a bine;oit intru ei (Luca 12, 32). Fiecare dintre
noi are o oaie; s o duc Iiecare la psunile ce-i priesc. (Omilii la Matei,
omilia LXXVII, VI, n col. PSB, vol. 23, p. 882)

,S cutm s svrsim acele virtuti care odat cu mntuirea noastr
pot aduce mari Ioloase si semenilor nostri. (Omilii la Matei, omilia
LXXVII, VI, n col. PSB, vol. 23, p. 883)

,Nimeni (.) nu-i att de bun prieten al lui Dumnezeu ca acela care
trieste spre Iolosul celor din jurul su. De aceea ne-a dat Dumnezeu cuvnt,
mini, picioare, trie trupeasc, minte si pricepere, ca toate acestea s Iie
spre mntuirea noastr si spre Iolosul aproapelui. Cuvntul nu ne este de
138
Iolos numai la nltarea de cntri si multumiri lui Dumnezeu, ci de Iolos si
pentru a nvta pe altii si a-i sItui. De-l ntrebuintm n acest scop suntem
urmtorii lui Dumnezeu; de Iacem dimpotriv, suntem urmtorii diavolului.
(Omilii la Matei, omilia LXXVIII, III, n col. PSB, vol. 23, p. 892)

,Nimic nu mnie atta pe Dumnezeu ct dispretul ce-l arti
ndatoririlor ce le ai Iat de semenii ti. (Omilii la Matei, omilia LXXVII,
V, n col. PSB, vol. 23, p. 881)

,Cte ai Iace Iratelui tu, asupra Stpnului se rsIrng; si ntruct
acela a avut bineIaceri de la tine, pe aceeasi msur ti se va socoti rsplata.
(Omilii la Epistola ctre Romani a S1antului postol !a;el, omilia XXI, p.
413)

,Cci eu eram, spune el (Iov n.n.), ochiul orbilor, piciorul
chiopilor. Eu eram tatl celor neputincioi. m cercetat fudecata pe care n-
o tiam, am :drobit mselele celor nedrepti i am smuls prada din dintii lor.
!e cei neputincioi care a;eau ne;oie de afutor nu i-am lepdat nici n-a ieit
cine;a pe ua mea cu sanul gol (Iov, 29, 15-17; 31, 6).
Ai vzut diIeritele Iorme ale iubirii de oameni si Ieluritele limanuri ale
milosteniei lui si pe el ajutndu-i prin toate acestea pe cei nedrepttiti? L-ai
vzut usurnd srcia, ndreptnd vduvia, mpotrivindu-se celor nedrepti, si
Iiind nIricostor pentru cei insolenti? Cci si arta srguinta numai asistnd
si venind n ajutor n lupte, lucru Icut si de cei multi, ci si ducnd lucrul
pn la bun sIrsit si cu mult trie. Cci zice: Si am :drobit mselele celor
nedrepti opunnd ambitiei acelora ca pe un zid purtarea lui de grij. Opunea
grija sa nu numai insolentelor oamenilor, ci si uneltirilor Iirii, ndreptnd
greselile ei prin covrsirea ajutorului su. Pentru c ntruct nu le putea da
napoi (Iov n.n.) mdularele: orbilor ochii, schiopilor picioarele, s-a Icut
el n locul mdularelor lor si prin el cei care-si pierduser ochii vedeau, iar
cei cu gleznele tiate mergeau. Ce ar putea egala aceast iubire de oameni a
lui? (Scrisori din exil, 17 scrisori ctre Olimpiada, scrisoarea X, 6c,d, n
vol. Scrisori din exil. Ctre Olimpiada i cei rmai credincioi. Despre
deprimare, su1erint i !ro;ident., p. 191)

,... nimeni nu va putea Ii vreodat de Iolos celui ce nu vrea s Iie treaz
si s contribuie cu cele ale sale. (Scrisori din exil, Ctre toti credincioii, c
nimeni nu ;a putea ;tma pe cel care nu se nedrepttete pe sine insui, 12,
n vol. Scrisori din exil. Ctre Olimpiada i cei rmai credincioi. Despre
deprimare, su1erint i !ro;ident., p. 253)
139

,,Dac vrei s bucuri pe cineva vreodat, nu poIti s slujesti celor care
petrec n bunstarea si luxul acestei lumi, ci celor n necazuri, celor n
mprejurri grele, celor n temnite, celor cu totul goi si care nu au parte de
nici o mngiere. Adu-le acelora Iericire, si multe vei primi. Cci dobndesti
mare cstig de la aceia si devii mai ntelept si lucrezi totul spre slava lui
Dumnezeu. Iar dac trebuie s ai grij de cineva, alege-i mai bine pe orIani
si pe vduve si pe cei aIlati n mult srcie, dect pe cei ce triesc n slav
si strlucire. Cci El nsusi a zis: Eu sunt tatl or1anilor i fudectorul
;du;elor (Ps., 67, 6). ( aceluiai certare ctre cei ce pleac de la slufb
i se duc la hipodrom i la spectacole. semenea i cat grif se cu;ine s
a;em 1at de 1ratii cstoriti, n vol. Catehe:e baptismale, p. 98)
,Iubitorul de oameni Dumnezeul nostru, Iratilor, a iubit si iubeste s
aib toti oamenii dragoste unul ctre altul si prietenie adevrat si credint
nedesprtit, c pentru aceea a pus nevoia si mestesugurile si treburile lumii,
ca s trebuiasc s-si ajute unul altuia la slujba si binele vecinului su, c si
semntorul nu seamn gru numai pentru trebuinta lui, ci si pentru
trebuintele altora, de vreme ce socotind c Iiind lips si neajunsul vremii va
pieri si el si ceilalti. La Iel, si soldatul nu merge la rzboi si la primejdii ca s
se pzeasc si s se mntuiasc numai pe sine, ci ca s Iac s stea si cettile
si orasele n pace si neprdate. Asa Iace si negustorul cel ce umbl pe uscat
si pe mare, nu aduce negot numai ct este pentru trebuintele lui, ci aduce si
alte negoturi multe ca s se poat cumpra si de ctre altii multi. De vreme
ce ar Ii Iost n alt chip, adic ar Ii oamenii nelipsiti, n-ar primi s cear nimic
de la vecinii lor. Drept aceea, a unit Dumnezeu lumea cu dragoste att de
minunat, pentru c dragostea nu-l las pe om s-si Iac binele lui mai nti,
ci pe al altora, c de n-ar Ii Iost aceast iubire Irteasc, n-ar Ii Iost cu
putint s se mntuiasc nimeni nici trupeste, nici suIleteste. (Din vol.
Mrgritarele S1antului Ioan Gur de ur, pp. 59-60)

,Ce minunat slujire reciproc n trup! Cum Iiecare membru nu
lucreaz dect la binele comun si nu-si gseste dect n
devotamentul Iat de altii aprarea sa proprie. Vedem noi vreodat
membrele noastre invidiindu-se unele pe altele, reIuznd s-si ajute
reciproc? Cu totul dimpotriv, nu se apr ele, nu se ajut ele cu o
grab reciproc? Piciorul este rnit de un spin, toate membrele se
ndreapt s-l ajute. Ochiul suIer? Trupul ntreg suIer si rmne n
inactivitate.
Asa trebuie s Iie unii pentru altii toti credinciosii, Iii ai
Bisericii, membre ale trupului mistic a lui Iisus Hristos. Asa trebuie s
140
se ntr-ajutoreze. Nu gelozii, nu certuri. Cinstea unuia este cinstea
tuturor. (Din vol. Bogtiile oratorice, p. 183)
AJUTORAREA (reciproc a oamenilor)

,,. nu a lsat (Dumnezeu n.n.) ca toate s se Iac pretutindeni, ca si
prin aceasta s ne sileasc a ne amesteca unii cu altii. Asadar, aseznd ntre
noi nevoia ce avem unii de altii, prin aceasta iarsi a Icut lesnicioase
legturile dintre oameni, pentru c dac nu ar Ii Iost asa, apoi lucrurile ar Ii
ajuns ntr-o alt ncurctur si nemultmire. Dac, de pild, avnd nevoie de
doItor, sau de lemnar, sau de alt mestesugar, ar trebui ca s Iac cineva o
cltorie ndelungat, apoi Iireste c totul s-ar pierde. Deci tocmai pentru
aceasta a rnduit a se zidi si cetti, si astIel pe toti i-a adunat la un loc.
Pentru ca si cu cei de departe s ne putem ntlni cu usurint, apoi el a ntins
marea la mijloc si a dat iuteal vnturilor, Icnd prin aceasta usoare
cltoriile pe mare. La nceput a rnduit ca toti s Iie strnsi ntr-un singur
loc, si nu i-a mprstiat mai nti, pn ce cei dinti oameni cari primiser
darul au ntrebuintat ru buna ntelegere dintre dnsii. Asadar, el ne-a adunat
la un loc din toate prtile, si prin Iirea noastr, si prin nrudirea dintre noi, si
prin limba ce o vorbim, si prin locul sau tara unde ne gsim. (Comentariile
sau Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni, omilia XXXIV, p. 364)

,,Att de mare este trebuinta de ajutorul altora, nct chiar de ar Ii
cineva mai bogat dect toti oamenii din lume, totusi nu va Ii scutit de aceast
legtur si de a avea nevoie de cel mai mic. Nu numai cei sraci au trebuint
de cei bogati, ci si cei bogati au trebuint de cei sraci, ba nc mai mult
nevoie au bogatii de sraci dect sracii de bogati.
Si ca s vezi aceasta mai lmurit, s Iacem, dac voiti, dou cetti, una
numai din bogati, si cealalt numai din sraci, si nici n cetatea bogatilor s
Iie vreun srac, nici n cea a sracilor vreun brbat bogat, si dup ce le-am
privit cu amnuntime, s vedem care din amndou va putea s Iie
ndestulat numai cu sine. Dac vom aIla c cea a sracilor este cea care
poate Ii ndestulat, apoi este sigur c mai ales bogatii au trebuint de sraci.
Deci n cetatea bogatilor nu este nici unul mestesugar, nici zidar, nici
lemnar, nici ciubotar, nici pitar, nici lucrtor de pmnt, nici Iierar, nici
Irnghier, si nici unul dintr-acestia. Cci, n adevr, cine dintre acei bogati ar
voi s se ndeletniceasc cu vreuna din aceste ndeletniciri, cnd mai ales
este stiut c chiar si cei ce odinioar se ndeletniciser cu asemenea
mestesuguri, de ndat ce s-au ntolit nu mai pot suIeri ticlosia acestor
141
mestesuguri grele? Asadar, cum va sta aceast cetate? Dand bani bogatii,
:ici tu, ii ;or cumpra toate acestea de la cei sraci. Prin urmare, aceia nu
sunt ndestulati numai cu dnsii, dac au trebuint si de altii. (Comentariile
sau Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni, omilia XXXIV, pp. 365-366)

,Nimic nu-1 duce pe om mai aproape de truIie si nu-1
ndeprteaz mai mult de ceilalti dect credinta c este liber si nu are
nevoie de nimeni. Dumnezeu ne-a Icut n asa Iel, nct avem
nevoie unul de cellalt. Chiar dac esti ntelept, tot ai nevoie de
ajutorul semenilor ti. Creznd c nu ai nevoie de ajutor, esti cel mai
nebun si mai slab dintre toti oamenii. Pentru c, dac nu ai ajutor,
nu se va gsi ni meni care s te ndrepteze atunci cnd gresesti n
mod inevitabil n aceast viat si, astIel, l vei mnia pe Dumnezeu.
(Din vol. !roblemele ;ietii, p. 363)
AMNAREA (Iaptelor bune si Iolositoare)

,ntr-adevr nimic nu tulbur att de mult viata noastr ct amnarea
si zbovirea svrsirii Iaptelor bune. Adeseori amnarea a Icut s pierdem
totul. (Omilii la Matei, omilia XVI, X, n col. PSB, vol. 23, p. 215)
ANATEMA

,Ce este anatema? Ascult-l tot pe el ce spune: Cel ce nu iubete pe
Domnul, s 1ie anatema' (I Corinteni 16, 22), adic desprtit si strin s Iie
de toate ale Domnului. Dup cum de lucrul consIintit lui Dumnezeu nimeni
nu ar cuteza s se ating cu minile oricum, si nici s se apropie, tot astIel
este si cu cel desprtit de Biseric, cu cel exclus din adunrile credinciosilor,
cci si acesta este dat la o parte. Pe unul ca acesta, deci, Apostolul l numeste
anatema, n sens cu totul contrar, si porunceste de a Iugi toti de el cu groaz
mare.
De lucrul aIierosit lui Dumnezeu nimeni n-ar ndrzni a se apropia,
pentru cinstea si respectul cuvenit Celui ce I s-a aIierosit, pe cnd de cel rupt
de Biseric toti trebuie a se desprti, n sens cu totul contrar. Asa c, desi
desprtirea este una si aceeasi, cci si unul si altul este nstrinat de contactul
cu cei mai multi, totusi Ielul sau modul desprtirii nu este unul si acelasi,
cci acesta din urm este cu totul contrar celui dinti. De cel dinti se
deprtau ca Iiind aIierosit lui Dumnezeu, iar de cel de-al doilea ca Iiind
nstrinat de Dumnezeu si rupt de Biserica Sa. (Omilii la Epistola ctre
Romani a S1antului postol !a;el, omilia XVI, p. 304)
142

,,Nimeni dintre voi, mult iubitilor, n-a avut atta dragoste pentru
Hristos ct a avut sIntul suIlet al lui Pavel! Nimeni dintre oameni, aIar
numai de el, n-a Iost cu ndrznire a rosti asemenea cuvinte; i ardea suIletul
spunnd: Implinesc lipsurile neca:urilor lui Hristos, in trupul meu (Coloseni
1, 24); si: C a 1i dorit eu insumi a 1i anatema de la Hristos pentru 1ratii
mei (Romani 9, 3) si, iarsi: Cine este slab i eu s nu 1iu slab? (II Corinteni
11, 29). A avut atta dragoste pentru Hristos! Cu toate acestea, n-a ocrt pe
nimeni, n-a silit pe nimeni, n-a dat anatema pe nimeni. De-ar Ii Icut acestea,
n-ar Ii adus lui Dumnezeu att de multe neamuri si attea cetti ntregi!
Dimpotriv, Icea acestea vorbind Irumos, rugnd, ndemnnd, desi era
umilit, lovit, plmuit si luat n rs de toti. (Despre anatem, n vol. Omilii
la sracul La:r. Despre soart i !ro;ident., p. 374)

,,Rogu-v, dar, pe voi toti, s Iiti urmtori lui Pavel, si eu mpreun cu
voi. Dac Domnul, Care cunoaste mai dinainte gndul si vointa Iiecruia,
Care stie mai dinainte rostul Iiecruia dintre noi, a Icut aceasta, spre a
revrsa asupra noastr darurile si drnicia Sa cci Dumnezeu nu ne-a zidit
spre rele nvrednicindu-se astIel de bunttile cele de obste, pentru c vrea
ca toti s Iim urmtori ai Lui, pentru ce tu lucrezi mpotriv, tu, care te duci
la Biseric spre a svrsi jertIa Fiului lui Dumnezeu? (Despre anatem, n
vol. Omilii la sracul La:r. Despre soart i !ro;ident., p. 375)

,,Iat, eu mi mplinesc slujba mea! Iat, rogu-v, hirotonia nu d
putere de stpn, nu nalt, nu duce la tiranie. (Despre anatem, n vol.
Omilii la sracul La:r. Despre soart i !ro;ident., p. 375)


,,mplinindu-mi dar slujba, cu struint v rog s v deprtati de un
pcat asa de mare. Cel pe care vrei s-l aduci sub blestem este sau viu si n
viata aceasta muritoare, sau mort. Dac este nc n viata de aici, pctuiesti
de vrei s tii departe de Hristos pe un om care se poate ntoarce, care se
poate schimba din ru n bine; iar dac e mort, pctuiesti cu mult mai
mult. (Despre anatem, n vol. Omilii la sracul La:r. Despre soart i
!ro;ident., p. 376)

,,Stati departe, rogu-v, de un pcat att de mare! Iat, spun si
mrturisesc naintea lui Dumnezeu si naintea alesilor Lui ngeri, c pcatul
acesta are s ne Iie n ziua judectii pricin de mare chin si de Ioc nestins.
Dac n pilda celor zece Iecioare, au Iost izgonite din cmara cea de nunt,
143
din pricina mpietririi inimii lor, Iecioarele care duseser o viat strlucit si
plin de credint, Iiindc Stpnul a toate vzuse Iaptele lor, cum vom putea
Ii nvredniciti de mntuire noi, care trim Ir nici o grij si ne purtm Ir
mil cu aproapele nostru? De aceea, rogu-v, s nu ascultati cu nepsare
astIel de cuvinte. (Despre anatem, n vol. Omilii la sracul La:r. Despre
soart i !ro;ident., pp. 376-377)

,,Negresit, trebuie s anatemizm nvtturile eretice, cele potrivnice
nvtturilor primite de noi, s condamnm nvtturile lipsite de credint,
dar s crutm cu toat grija pe oameni si s ne rugm pentru mntuirea lor.
(Despre anatem, n vol. Omilii la sracul La:r. Despre soart i
!ro;ident., p. 377)

,Te ntreb: Ce vrea s nsemne cuvntul acesta pe care-l spui: S 1ie
anatema'? Stii oare ce spui? ti dai seama ce griesti? Cunosti puterea
acestui cuvnt?
Vei gsi, ntr-adevr, n Scriptura cea de Dumnezeu insuIlat
rostindu-se anatema peste Ierihon: Si toat cetatea aceasta Ii ;a 1i anatema
(va Ii pus deoparte) Domnului Dumne:eului tu (Iosua 6, 17). Si pn n
ziua de azi este printre noi acest obicei, s se spun: Cutare a 1cut aceasta,
a 1cut anatem (oIrand) in acest loc. oare aceasta s Iie anatema pe care tu
o rostesti? Nu! Cci prin aceast anatem se ntelege o Iapt bun, un dar
Icut lui Dumnezeu. Tu, ns, ce vrei s spui cnd rostesti: anatema'? Iat ce
vrei s spui!: S 1ie dat dia;olului, s nu mai aib parte de mantuire, s
afung strin de Hristos'.
Cine esti tu de ti-ai luat aceast stpnire si aceasta mare putere? La
ziua judectii Fiul lui Dumnezeu va sta pe scaunul de judecat si va pune
oile de-a dreapta Sa, si caprele, de-a stnga (Matei 25, 33). Pentru ce ti-ai
luat o rvn att de mare, cu care a Iost nvrednicit numai ceata Apostolilor
si cei care au Iost, cu adevrat, dup toat rnduiala, urmasii lor, plini de har
si de putere? Acestia, pzind cu toat luarea-aminte porunca lui Hristos, ca si
cum si-ar Ii scos ochiul cel drept (Matei 5, 29), asa alungau pe eretici din
Biseric. Aceasta arat marea lor mil si durere; cci se taie un mdular de
seam. Pentru aceea l-a si numit Hristos ochiul cel drept, pentru a arta mila
celor care-l alungau pe cel potrivnic dreptei-credinte. De aceea Apostolii si
urmasii lor au Iost, si n aceast privint ca si n toate Iaptele lor, cu mult
luare-aminte: condamnau si alungau ereziile, dar nu aduceau pe nici unul
dintre eretici sub blestem. Se pare c se pare c Apostolul Pavel a Iost silit
numai n dou mprejurri s rosteasc anatema; dar n-a dat anatemei pe
cineva anume: o dat n Epistola ctre Corinteni, spunnd: Dac cine;a nu-L
144
iubete pe Domnul nostru Iisus Hristos, s 1ie anatema' (I Corinteni 16, 22),
si alt dat n Epistola ctre Galateni: Dac cine;a ; propo;duiete
altce;a decat ceea ce ati primit, s 1ie anatema' (Galateni 1, 9).
Cu ce te-mpotrivesti? Ceea ce nimeni din cei ce au primit aceast
putere n-a Icut si nici n-a ndrznit s Iac, aceea ndrznesti s Iaci tu,
lucrnd mpotriva tainei iconomiei ntruprii si a ptimirii mntuitoare a
Domnului si lund-o naintea judectii mpratului?
Vreti s aIlati ce a grit un sInt, unul de mai nainte de noi, un urmas
al Apostolilor, care a Iost nvrednicit si de mucenicie
75
? Acest sInt, acest
sInt, ca s arate ct de greu este cuvntul: S 1ie anatema', s-a Iolosit pentru
aceasta de o pild. Dup cum un om de rand care se imbrac in purpur
imprteasc este ucis ca u:urpator, i el, i cei ce l-au afutat, tot ast1el
i cei ce, slufindu-se de poruncile Domnului, aduc sub blestemul Bisericii pe
un om, aduc asupra lor cea mai mare pier:anie, pentru c rpesc dreptul de
fudector al Fiului. Socotiti oare c este o Iapt Ir nsemntate a osndi pe
cineva cu o astIel de sentint, nainte de vremea judectii si nainte de
Judector? Cuvntul acesta, anatema, prin ntelesul pe care-l are, ne separ
cu totul de Hristos. (Despre anatem, n vol. Omilii la sracul La:r.
Despre soart i !ro;ident., pp. 371-372)
ANIMALELE (suIletul animalelor)

,. sngele este suIletul animalului. (Omilii la Facere, omilia
XXVII, IV, n col. PSB, vol. 21, p. 341)
APOSTOLII (- oameni simpli si necrturari)

,,Cnd elinii zic c apostolii au Iost oameni prosti, noi atunci s
adugm c au Iost necrturari, Ir stiint, sraci, oameni de rnd,
nepriceputi si nensemnati. Acestea nu sunt spre hula apostolilor, ci spre
slava lor, dac astIel Iiind ei, s-au artat mult mai strluciti dect ntreaga
lume. Acesti prosti si necrturari s-au luptat vitejeste cu puternicii si cu
nteleptii, cu tiranii si cu toti cei ce se Ileau n bogtii, slav si n toate cele
omenesti. De aici se nvedereaz c mare este puterea crucii si c toate
acestea nu s-au Icut prin putere omeneasc, cci toate cele petrecute nu au
Iost dup Iire, ci mai presus de Iire. Si cnd se Iace ceva mai presus de Iire,
Iiind totodat bun si Iolositor pentru om, atunci este cu totul nvederat c

75
ReIerire la Ignatie TeoIorul.

145
ceea ce se Iace vine prin puterea si lucrarea Proniei. Gndeste-te bine:
pescarul, Ictorul de corturi, vamesul, prostul, necrturarul, toti acestia
venind din Palestina, tara aceea ndeprtat, au izgonit, asa-zicnd, din
propriile lor credinti pe IilosoIi, pe ritori, pe cei stpni de cuvnt, si pe toti
acestia i-au stpnit ntr-un timp scurt, avnd a se lupta cu multe primejdii,
cci nvliser asupra lor popoarele, mpratii (ba chiar nssi Iirea parc se
lupta mpotriva lor), obiceiurile cele nvechite, dracii narmati, diavolul
tulburat si punnd n miscare totul, pe mprati, pe stpnitori, pe neamuri,
pe varvari, pe elini, pe IilosoIi, pe ritori, pe soIisti, pe logograIi, punnd n
miscare legile, tribunalele, pedepsele cele de tot Ielul, miile de morti si
Ieluritele cazne si cu toate acestea, iat c totul se rsturna, totul se ddea
la o parte cnd apostolii griau, ntocmai ca si praIul cel usor si mrunt care
nu poate s se mpotriveasc vnturilor celor puternice. (Comentariile sau
Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni, omilia III, p. 29)
APOSTOLII (au Iost mputerniciti de Hristos s propovduiasc si s Iac
minuni)

,Uit-mi-te cine au Iost cei care au auzit aceste porunci aspre si grele!
Oameni Iricosi si de rnd; oameni Ir stiint de carte si nenvtati; oameni
necunoscuti; oameni care nu cunosteau deloc legile civile; oameni care nu
luaser niciodat cuvntul n agora; pescari si vamesi; oameni plini de
nenumrate scderi. Dac suIerintele acelea erau n stare s tulbure chiar pe
oamenii tari si mari, cum de n-au Iost n stare s doboare si s nspimnte
pe niste oameni lipsiti de experient, pe niste oameni crora niciodat nu le-a
trecut prin minte c pot Iace asa ceva vreodat? Si nu i-a dobort!
- Era si Iiresc, ar putea s-mi spun cineva; c Domnul le-a dat putere
s curete leprosi, s alunge draci.
- Dar ti voi spune si eu, c tocmai puterea aceasta mai cu seam era
n stare s-i nspimnte, c ei, care nviau morti, tocmai ei, s suIere acele
groaznice chinuri: tribunalele, nchisorile, rzboiul tuturor si ura obsteasc a
lumii, tocmai ei, s ndure niste chinuri ca acelea, ei, care Iceau minuni.
- Si care le era mngierea n Iata acestor suIerinte?
- Puterea Celui Care i-a trimis! Aceasta e pricina c, nainte de toate,
Hristos le-a dat ucenicilor aceast mngiere, spunndu-le: Iat, Eu ; trimit
pe ;oi' J este de afuns aceasta spre mangaierea ;oastr' J este de afuns
aceasta ca s ; dea curaf i s nu ; temeti de nimic din cele ce ;or ;eni
asupra ;oastr'
- Ai vzut autoritate? Ai vzut stpnire? Ai vzut putere nebiruit?
Cele spuse de Hristos au acest nteles: S nu ; tulburati, spune Domnul
146
ucenicilor Si, c, trimitandu-; in miflocul lupilor, ; poruncesc s 1iti ca
oile i ca porumbeii' !uteam s 1ac cu totul dimpotri;, s nu ; las s
su1eriti ce;a, nici s cdeti ca oile prad lupilor, ci puteam s ; 1ac mai
in1ricotori decat leii' Dar aceasta ; e mai de 1olos, aceasta ; 1ace i pe
;oi mai strluciti i aceasta propo;duiete i puterea Mea'. (Omilii la
Matei, omilia XXXIII, I, n col. PSB, vol. 23, pp. 407-408)

,Vai, ct de mare este puterea Celui Care a grit, ct de mare IilozoIia
celor care au ascultat! Se cuvine s te minunezi mult c ucenicii n-au luat-o
la Iug ndat ce au auzit acestea! Erau doar niste oameni care se temeau si
de umbra lor, care n-au mers mai departe de lacul n jurul cruia pescuiau.
Cum de nu s-au gndit si nu si-au spus: Unde ;om gsi scpare? Tribunalele
sunt impotri;a noastr, impratii impotri;a noastr, domnitorii, sinagogile
iudeilor, popoarele elenilor, conductorii i supuii' Prin cele spuse,
Domnul nu le-a vorbit mai dinainte numai de Palestina si de suIerintele de
acolo, ci i-a lsat s nteleag si luptele de pe toat Iata pmntului,
spunndu-le: Jeti 1i dui inaintea impratilor i domnilor, artndu-le c mai
trziu are s-i trimit la predicatori si la pgni.
Ai pornit cu rzboi pe toat lumea mpotriva noastr, puteau spune
ucenicii; ai narmat mpotriva noastr pe toti locuitorii pmntului, popoare,
tirani, mprati! Iar cuvintele pe care ni le-ai spus mai trziu sunt mult mai
nIricostoare, c din pricina noastr oamenii vor ajunge ucigasi de Irati, de
copii, de printi, c ne-ai spus: Ja da 1rate pe 1rate la moarte i tat pe 1iu i
se ;or scula 1iii asupra printilor i-i ;or ucide (Matei 10, 21). Cum vor mai
crede oamenii n cuvntul nostru cnd vor vedea c din cauza noastr copiii
sunt ucisi de printi, Iratii de Irati si toate sunt pline de snge? Nu ne vor
alunga, oare, de pretutindeni ca pe niste demoni blestemati, ca pe niste
ticlosi, ca pe niste pustiitori ai ntregii lumi, vznd c pmntul este plin
de sngele rudelor si de niste crime ca acestea? Bun va Ii, oare, pacea pe
care o vom da n casele n care intrm, cnd le umplem de attea crime?
Dac am Ii mai multi, si nu doisprezece! Dac n-am Ii niste oameni simpli si
Ir de carte, ci niste ntelepti, niste retori, niste oameni destoinici la cuvnt!
Dar, mai bine spus, dac am Ii mprati care au ostiri si bogtie de bani!
Cum vom putea convinge pe cineva de adevrul nvtturii noastre, cnd noi
aprindem rzboaie civile, ba chiar rzboaie cu mult mai cumplite dect
rzboaiele civile? Care om va da ascultare cuvintelor noastre, chiar dac noi
nu ne-am ngriji deloc de scparea noastr?
Dar ucenicii nici n-au gndit asa, nici n-au grit asa si nici nu I-au
cerut Domnului socoteal de poruncile date lor, ci I s-au supus, L-au
ascultat. Aceasta, nu datorit numai virtutii lor, ci si ntelepciunii
147
nvttorului. Uit-te c Domnul a mpreunat cu Iiecare suIerint o
mngiere. Despre cei care nu-i vor primi, a spus: Mai uor ;a 1i pmantului
Sodomei i Gomorei in :iua fudectii decat oraului aceluia (Matei 10, 15).
Acum iarsi, dup ce a spus: Jeti 1i dui inaintea domnilor i impratilor, a
adugat: !entru Mine, spre mrturie lor i neamurilor. Nu mic e
mngierea de a suIeri chinuri pentru Hristos si de a Ii mrturie acelora! C
Dumnezeu si ndeplineste totdeauna planurile Sale, chiar dac nici un om
nu ia aminte. Cu aceste cuvinte i mngie Domnul pe ucenicii Si, nu din
pricin c ucenicii doreau pedepsirea altora, ci pentru ca ucenicii s Iie
ncredintati c l vor avea, n orice mprejurare, alturi de ei pe Cel Care le-a
spus si stia mai dinainte acestea; si s Iie ncredintati de asemenea c nu vor
suIeri pentru c ar Ii niste ri si niste ciumati. (Omilii la Matei, omilia
XXXIII, III, n col. PSB, vol. 23, pp. 409-411)

,Nu erau ngeri din cer, ci oameni care artau n trupul acesta
omenesc virtutea puterilor celor netrupesti. Nu s-au pogort ngerii cei
de sus jos, ci minunat lucru era c oamenii cei de jos s-au urcat la
virtutea ngerilor de sus. Nu mergeau pe pmnt cu suIletele dezbrcate
de trup, ci, rmnnd n trupuri, au ajuns prin voint ngeri. Si ca s aIli
c nici pedeapsa de la nceput, cnd Dumnezeu a spus: !mant eti i in
pmant te ;ei intoarce (Facerea 3, 19), n-a Iost pedeaps, te-a lsat s
rmi pe pmnt, ca s se arate ntr-un chip mai strlucit puterea
Duhului, putere ce a svrsit astIel de Iapte printr-un trup de lut. Puteai
vedea limb de lut poruncind dracilor; puteai vedea mn de lut
vindecnd bolile; dar, mai bine spus, nu puteai vedea numai mna de
lut, ci, ceea ce era cu mult mai minunat, puteai vedea c umbra
trupurilor de lut biruia si moartea, si puterile cele netrupesti, adic pe
draci. Si dup cum, cnd se arat soarele, ntunericul dispare, Iiarele se
aIund n vizuinile lor, ucigasii, tlharii si jeIuitorii de morminte Iug n
vrIurile muntilor, tot asa si cnd se arta Petru si gria, disprea
ntunericul rtcirii, pleca diavolul, Iugeau dracii, piereau suIerintele
trupurilor, se vindecau bolile suIletelor, se izgonea toat rutatea si se
ntorcea pe pmnt virtutea. Si dup cum, dac ai putea scoate din
visteriile mprtesti pline cu aur si pietre pretioase o singur piatr
scump, ct de mic, din cele ce se gsesc nuntru, te-ai mbogti tare
Iiind n posesia ei, tot asa si Iiecare cuvnt care iesea din gura
Apostolilor ddea mare bogtie duhovniceasc, pentru c erau vistierii
mprtesti gurile acelora, aveau n ele cmri de tmduiri. Puteai
vedea, ntr-adevr, atunci c sunt cu mult mai dorite dect aurul si
dect piatra pretioas cuvintele Domnului (Ps., 18, 11). Ceea ce nu
148
putea svrsi aurul, nici piatra pretioas, aceea svrseau cuvintele lui
Petru. Cti talanti de aur ar Ii putut vindeca oare pe ologul din nastere?
Dar cuvntul lui Petru a putut vindeca aceast slbiciune a Iirii. A spus:
In numele lui Iisus Hristos, scoal-te i mergi (Fapte, 3, 6), si cuvntul
s-a Icut Iapt. Ai vzut c sunt cu mult mai dorite cuvintele lui Petru
dect aurul si piatra pretioas? Ai vzut c gurile Apostolilor erau
vistierii mprtesti? Apostolii au Iost cu adevrat doctori ai lumii,
plugari ai lumii, crmaci ai lumii. Doctori, pentru c vindecau bolile.
Plugari, pentru c nsmntau cuvntul dreptei credinte. Crmaci,
pentru c au pus capt Iurtunii nselciunii. (Omilia I la Rusalii, II, n
vol. !redici la srbtori imprteti i cu;antri de laud la s1inti, pp.
203-204)

,Nu v spuneam eu la slujba de mai nainte c minunile de dup
rstignire au Iost mai mari dect cele de dinainte de rstignire? Nu v-am
dovedit asta si cu minunile Apostolilor, si cu dragostea lor de Hristos? Nu v
spuneam c Hristos, nainte de rstignire, nvia mortii cu porunca, iar mai
trziu doar umbrele robilor Si Iceau asta? Nu v spuneam c nainte de
rstignire Hristos Icea minuni cu porunca, iar dup rstignire robii Lui au
Icut minuni mai mari Iolosind numele Lui? Nu v spuneam c dusmanilor
Apostolilor le-a Iost zguduit constiinta? Nu v spuneam c au biruit toat
lumea, c au Iost mai mari minunile de dup rstignire dect cele de
dinaintea rstignirii? (Despre schimbarea numelor, cuv. I, n vol. Despre
schimbarea numelor. Despre rbdare. Despre milostenie., p. 16)
APOSTOLII (au Iost nvtati de Duhul SInt n tot adevrul)

,Apostolii nu se coborau din munte, purtnd, ca Moisi, n mini table
de piatr, ci purtnd n suIletul lor Duhul cel SInt; erau o vistierie si un izvor
de nvtturi, de harisme si de toate bunttile; prin harul Duhului erau,
pretutindeni pe unde mergeau, crti si legi nsuIletite. Asa au atras la credint
pe cele trei mii de suIlete, asa pe cele cinci mii de suIlete, asa popoarele lumii,
pentru c prin limba lor vorbea Dumnezeu cu toti cei ce se apropiau de ei.
(Omilii la Matei, omilia I, I, n col. PSB, vol. 23, p. 16)

,Dusmanii i aveau n puterea lor, iar ei erau doisprezece oameni:
simpli, nlntuiti, biciuiti, purtati de colo-colo; dar nu li s-a putut nchide
gura; ci dup cum nu-i cu putint s nlntuiesti raza de soare, tot asa si
limba acelora. Pricina? Nu erau ei cei care vorbeau, ci puterea Duhului! Asa
a nvins si Pavel pe Agripa (Fapte 25, 23-26, 32) si pe Neron, care a ntrecut
149
pe toti oamenii n rutate. Domnul, spune Pavel, mi-a stat in afutor i m-a
i:b;it din gura leului (II Tim. 4, 17). Tu, ns, minuneaz-te de ucenicii
Domnului, c ndat ce au auzit pe Domnul spunndu-le: Nu ; ingrifiti, au
crezut, au ascultat si nimic din cele nIricostoare nu i-a spimntat. Iar dac
spui c Domnul le-a dat destul mngiere prin cuvintele: Duhul Tatlui
nostru ;a 1i Cel Ce griete, apoi, tocmai pentru aceasta mai cu seam m
minunez de ei c nu s-au ndoit, nici n-au cerut Domnului s-i scape de
chinuri si de suIerinte. Si aveau s le suIere nu doi sau trei ani ci toat viata
lor. (Omilii la Matei, omilia XXXIII, IV, n col. PSB, vol. 23, p. 413)

,. scriind odinioar Pavel lui Tit, iar cnd spun Pavel, nu spun
numai Pavel, ci si Petru, si lacov si loan si toat ceata Apostolilor. Cci
dup cum ntr-o lir sunt diIerite coarde, dar una e cntarea, tot astIel si
n ceata Apostolilor Ielurite sunt persoanele, dar una e nvttura,
pentru c unul este si Mesterul, Duhul cel SInt, Care misca suIletele
acelora. (Cu;ant de laud la S1antul s1intit Mucenic Ignatie,
!urttorul de Dumne:eu, care a 1ost arhiepiscop al ntiohiei celei
Mari, a 1ost dus la Roma i a su1erit acolo mucenicia i de acolo a 1ost
adus iari in ntiohia, II, n vol. !redici la srbtori imprteti i
cu;antri de laud la s1inti, p. 375)
APOSTOLII (,a lui Hristos bun mireasm suntem
76
)

,Cuvintele a lui Hristos bun mireasm suntem, mi se pare c au o
ndoit tlcuire. Sau c prin aceste cuvinte se spune c, murind noi pcatului,
ne-am adus ca jertI Lui, sau c suntem bun mireasm a jertIei lui Hristos.
Este ca si cum ar zice cineva: bun mireasm a acestei fert1e este mirosul
acesta al ;ostru. Deci sau c aceasta nvedereaz numele de bun mireasm,
sau, dup cum am spus, c adic n Iiecare zi se jertIesc pentru Hristos.
(Talcuiri la Epistola a doua ctre Corinteni, omilia V, p. 60)
APOSTOLII (propovduirea lor)

,Si sigur, noi vedem cu ochii nostri aceast schimbare minunat:
acesti ucenici, care erau nainte att de timizi si de Iricosi, dup ce au primit
apoi Duhul SInt, aruncndu-se n mijlocul pericolelor, al npastelor, al
Iiarelor slbatice, pe mare si expunndu-se cu ndrzneal la orice chinuri;
oameni Ir carte si Ir studii, oameni din poporul obisnuit vorbeau cu atta

76
II Cor., 2, 15.
150
trie si sigurant (.) Duhul SInt i Iace de Iier, i Iace vulturi si nu permite
ca ceva omenesc s-i rstoarne. (Comentar la E;anghelia de la Ioan, omilia
LXXV, 5, p. 389)

,Ucenicii, nainte de a nvta ceea ce trebuiau s stie, nainte de a Ii
primit harul Duhului SInt, erau extrem de timizi; dar dup aceea, au Iost
mai curajosi dect leii. Petru nsusi, pe care singure amenintrile unei
slujnice au Iost n stare s-l nIricoseze, expus apoi la mii de pericole, lovit
cu lovituri de bici, rstignit pe cruce cu capul n jos, nu mai pstreaz
tcerea; si ca si cum le-ar Ii suIerit n vis aceste chinuri, el vorbeste cu
libertate destul de mare si cu sigurant, dar nu nainte de crucea si moartea
dumnezeiescului Mntuitor. (Comentar la E;anghelia de la Ioan, omilia
LXXVI, 1, p. 391)

,Spre ascultarea credintei, adic: nu Apostolii erau cei ce aveau
merite, ci darul care lucra prin ei si-i predispunea la aceasta. Treaba lor era
ca s umble prin lumea ntreag si s predice, ns cel ce-i convingea pe
asculttori si-i Icea s cread era harul lui Dumnezeu, care lucra prin ei,
precum zice si Luca: deschis inima lor (Faptele Apostolilor 16, 14); si
iarsi: Crora s-a dat a asculta cu;antul lui Dumne:eu. (Omilii la Epistola
ctre Romani a S1antului postol !a;el, omilia I, p. 23)

,,S rumegm n noi acest Iapt de cpetenie, care nu este mic si de
putin nsemntate, si s le spunem totdeauna: Cum s-a putut ca cei slabi si
neputinciosi s covrseasc pe cei tari? Cum s-a putut ca cei doisprezece s
cucereasc lumea ntreag, Iolosindu-se nu de aceleasi arme, ci Ir nici o
arm luptndu-se cu cei narmati? Cci, spune-mi: Dac doisprezece brbati,
Ir nici o pricepere n mestesugul rzboinic, s-ar arunca ntr-un sir
nemrginit de ostasi narmati pn-n dinti si dac cei doisprezece ar Ii lipsiti
nu numai de arme, ci nc si slabi cu trupul, si cu toate acestea chiar de li s-
ar arunca din rndul ostirii mii de sgeti, ei n-ar ptimi nimic, si desi ar avea
n trupurile lor nIipte toate sgetile, ei n-ar suIeri nici o vtmare, si la urm
ar nvinge si ar zdrobi cu desvrsire ntreaga oaste, Ir ca dnsii s se
Ioloseasc de arme, ci aprndu-se numai cu minile, si pe unii i-ar sIsia,
iar pe altii i-ar lua n robie, Ir ca vreunul din ei s Ii cptat vreo ran
oare ar putea zice cineva c ceea ce s-a petrecut aici a Iost ceva omenesc?
Cu toate c biruinta apostolilor a Iost cu mult mai minunat dect a acestora,
Iiindc dac pare lucru minunat a nu Ii cineva strpuns de sgeti, desi este
gol si dezarmat, apoi cu mult mai minunat este s vezi pe pescar, pe prost si
151
necrturar covrsind pe cel nvtat si plin de toat stiinta omeneasc, s-l
vezi c poart cu sine o asa de mare iscusint, nct s nu poat Ii mpiedicat
n drumul su nici de nimicnicia lui, nici de srcie, nici de primejdii, nici de
obiceiurile ce le avea mai nainte, nici de asprimea cea mare a poruncilor ce
se dau mpotriva lui, nici de miile de morti ce-i stau n Iat, nici de vrednicia
celor ce nselau pe altii si nici de multimea celor nselati ! (Comentariile
sau Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni, omilia III, pp. 29-30)

,,Ceea ce vamesii si pescarii au putut s Iac cu harul lui Dumnezeu,
aceia, IilosoIii, ritorii, tiranii si ntreaga lume, nici mcar n-au putut s-si
nchipuie. (Comentariile sau Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni,
omilia IV, p. 38)

,,Cum c propovduirea este Dumnezeiasc se vdeste din urmtorul
Iapt: Cum le-a venit n minte celor doisprezece oameni simpli ca s
svrseasc astIel de lucruri, petrecndu-si timpul n pustietti, pe elestee si
ruri, si niciodat cugetnd a se duce ndat n cetate sau n trguri? Cum le-
a venit lor n minte ca s se mpotriveasc lumii ntregi? Cum c ei erau
Iricosi si nerbdtori, o arat cel ce a scris despre dnsii (Luca), care nu s-a
dat n lturi si nici nu a putu s suIere a le ascunde cusururile lor, ceea ce si
este o mare dovad de adevr. Deci ce spune el despre dnsii? C Hristos,
Iiind dus de ostasi, dup attea minuni unii au Iugit, iar cel ce a rmas pe
lng dnsul, care era si verhovnicul apostolilor, s-a lepdat de dnsul ! Cum
oare cei doisprezece, care chiar trind Hristos, nu puteau suIeri Iuria
iudaiceasc, iar dup ce el a murit, s-a nmormntat si nu a mai nviat, dup
cum ziceti, nici nu a mai vorbit cu dnsii si nici nu le-a insuIlat curaj, cum,
zic, acesti oameni s-au pus de-a curmezisul lumii ntregi? Oare nu si-au Ii zis
ntr-nsii: Dar ce ;a s :ic aceasta? !e sine nu s-a mantuit, i ;a putea
afuta nou? Trind, el nu a putut s se apere pe sine, i 1iind mort, ne ;a
intinde nou o man de afutor? Fiind in ;iat, el nu a supus nici un neam, i
noi s induplecm o lume intreag numai cu numele lui? Si cum s-ar putea
nu doar s 1acem aceasta, dar chiar s i cugetm? Deci de aici se vdeste
c dac ei nu l-ar Ii vzut nviat si n-ar Ii luat dovada cea mare a puterii lui,
nu s-ar Ii azvrlit ntr-un joc att de primejdios. Chiar de ar Ii avut ei mii de
prieteni, oare nu ndat i-ar Ii Icut dusmani, punnd n miscare obiceiuri
vechi si strmutnd hotarele printesti? Dar iat c dnsii acum si-au Icut
dusmani si pe ai lor, si pe cei strini. Chiar de ar Ii Iost ei Ioarte cinstiti de
ctre cei din aIar (adic de neamuri), totusi, oare nu i-ar Ii dispretuit cu totii
152
pentru c aduceau o viat nou si nevzut pn atunci? Acum ns ei erau
strini de toat lumea si era Iiresc ca s Iie urti si dispretuiti de toti.
(Comentariile sau Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni, omilia IV, p.
39)

,,. s vedem cum le-a venit lor n minte si n ce s-ar Ii bizuit s
covrseasc lumea, dac nu ar Ii vzut pe Hristos nviat. Nu cumva si-au
iesit din minti, ca s se gndeasc la asa ceva, cum s-ar ntmpla? Fiindc
ntr-adevr covrseste orice nebunie ca ei s astepte de a svrsi un
asemenea lucru Ir harul Dumnezeiesc. Cum de l-au svrsit, dac au Iost
nebuni si iesiti din minti? Si dac au Iost cu mintea ntreag dup cum au
dovedit lucrurile cum acei doisprezece oameni, Ir ca s ia vreo chezsie
vrednic de crezare din ceruri, si Ir ca s se bucure de ajutorul de sus, s-au
azvrlit n attea si attea primejdii grozave? Cum de s-au luptat vitejeste cu
pmntul si cu marea, spre a schimba obiceiurile ntregii lumi, ce erau att
de ntepenite n trecerea timpurilor, si cum au putut ei s stea n lupt cu o
asa brbtie? Si ceea ce este mai mult nc, c ei, chemnd omenirea la cer si
la bunttile de acolo, cereau pe de alt parte dispretuirea bunttilor de aici;
dar atunci n ce se bizuiau ei ca s ncredinteze pe asculttori? Si cel putin
dac ar Ii Iost crescuti n slav, bogtie, n stpnii si nvttur, si poate c
nici asa nu le-ar Ii Iost ngduit a se ncumeta la un lucru att de greu dar
cel putin asteptarea lor ar Ii avut oarecare cuvnt dar acum iat c unii
dintr-nsii se ndeletniceau cu pescuitul pe blti, altii cu cusutul pieilor si
Iacerea de corturi, iar altii cu slujbe la vam. Dar nici una din aceste
ndeletniciri nu era att de ndemnatic spre IilosoIie, si spre a ncredinta pe
cineva de a-si nchipui lucruri mari, si mai cu seam cnd nu are pilde.
(Comentariile sau Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni, omilia V, p. 48)

,,. dac propovduirea nu a Iost vestit prin ntelepciunea
omeneasc, apoi aceasta nu este o mputinare sau o micime a ei, ci nc o
mare podoab si o mare laud. Aceasta tocmai c o arat a Ii dumnezeiasc
si c rdcinile ei le are de sus din ceruri. (Comentariile sau Talcuirea
Epistolei intai ctre Corinteni, omilia VI, p. 56)

,,. nu le-ar Ii venit n minte apostolilor s propovduiasc ceea ce au
propovduit, dac nu s-ar Ii bucurat de harul Dumnezeiesc, si c Ir de
ajutorul harului nu numai c nu ar Ii izbutit, dar chiar nici nu s-ar Ii gndit la
asa ceva. Haideti nc si astzi s ne ndreptm cuvntul tot la aceasta si s
153
dovedim c era cu neputint chiar a se gndi la aceasta, dac nu ar Ii avut pe
Hristos cu dnsii; si nu numai din pricin c se puneau cei slabi mpotriva
celor tari, cei putini mpotriva celor multi, cei sraci mpotriva celor bogati,
cei prosti mpotriva celor ntelepti, ci si pentru c se mpotriveau unor mari
prejudecti care stpneau cu mare trie pe oameni. Voi stiti c nimic nu
este att de puternic printre oameni ca tirania unor deprinderi vechi. nct
chiar de n-ar Ii Iost ei numai doisprezece, si nici asa de obisnuiti ca acestia,
chiar de-ar Ii Iost pe atunci o alt lume, si ei ar Ii avut cu dnsii multime
nenumrat, totusi si atunci ar Ii Iost greu un asemenea Iapt, Iiindc cu aceia
era obisnuinta care i ndrtnicea (.) Nimic nu tulbur att de mult
suIletul, chiar dac ceea ce se Iace este ceva Iolositor, ca a i se pune nainte
nnoiri si ceva cu totul strin de el, si mai cu seam atunci cnd este vorba de
slujba lui Dumnezeu si de slava cuvenit lui. Si ct de mare este puterea
acestui Iapt, eu v voi Iace-o nvederat spunnd mai dinainte aceea c si o
alt greutate se mai adaog Iat de Iudei. n adevr, cu elinii le-a Iost mult
mai usor a se lupta, Iiindc n scurt timp le-au dobort si zeii, si credintele
lor cele mincinoase, pe cnd nu tot asa s-a putut Iace si cu Iudeii, si nu tot
asa vorbeau cu dnsii, cci pe cnd, pe de-o parte, multe din dogmele lor le
desIiintau, pe de alt parte porunceau a se nchina lui Dumnezeu care a
legiuit acele dogme. Ziceau, cu alte cuvinte, c trebuie a cinsti pe legiuitor,
si n acelasi timp ns s nu asculte de legea pus de dnsul, ca de pild
tinerea Smbetei, pzirea tierii mprejur, aducerea jertIelor sau si celelalte
de acest Iel. nct nu numai obiceiul era o piedic aici, ci si Iaptul c ei
porunceau a se nchina lui Dumnezeu, n acelasi timp ns porunceau si a
desIiinta multe legi date de el.
Dar chiar si printre Elini nc era mare tirania obisnuintei, cci desi
dup zece ani numai si nu spun de un timp ndelungat desi un popor mic
nu spun de lumea ntreag totusi apostolii s-au dus n Elada, printre niste
oameni stpniti de prejudecti puternice, asa c si aici a Iost grea
ntoarcerea lor la Crestinism. Cci si aici soIistii si ritorii, printii si bunicii
si strbunicii lor, si cei cu mult mai nainte de acestia, cu totii erau stpniti
de prejudecti si de amgire. Asadar rtcirea era de obste; si pmntul, si
marea, si muntii, si vile, si toate neamurile varvarilor, si toate obstile
Elinilor, si nteleptii, si prostii, si stpnitorii, si stpnitii, si Iemeile, si
brbatii, si cei tineri, si cei btrni, si stpnii, si robii, si muncitorii de
pmnt, si mestesugarii, si cu un cuvnt toti cari locuiau prin cetti si prin
sate. Era Iiresc dar ca s zic catehumenii: Dar ce este aceasta? Oare toti
cati locuiesc pe pmant au 1ost inelati? Oare au 1ost inelati i so1itii, i
ritorii, i 1iloso1ii, i scriitorii cei din ;remea de acum, ca i cei mai dinainte,
154
ca cei de pe lang !itagora i !laton, i generalii, i consulii, i impratii, i
cettenii cei de demult ai cettilor, i locuitorii, i ;ar;arii, i elinii? Si cei
doispre:ece pescari i 1ctori de corturi i ;amei, oare sunt mai intelepti
decat toti? Si cine ar putea s su1ere aceasta? Dar iat c nimeni nu a spus
asa, nici s-au gndit mcar s Iac astIel de ntrebri, si nici c ar Ii suIerit s
le aud, ci cu totii au cunoscut c cei doisprezece au Iost mai ntelepti dect
toti, pentru care pe toti i-au stpnit. (Comentariile sau Talcuirea Epistolei
intai ctre Corinteni, omilia VII, pp. 73-74)

,,. dar apoi cnd obisnuinta este si n dogme sau credinte religioase,
atunci se Iace si mai puternic, si toate le-ar rbda cineva mai usor, aIar de
cele atingtoare de religie. Si a Ii rusinati de cei mai prosti, precum si a se
crede c ei au nvtat altceva n locul celor ce stiau, si nc n adnci
btrnete, toate acestea erau de-ajuns de a-i mpiedica mpreun cu obiceiul.
Si pentru ce te minunezi c se ntmpl astIel de lucruri cu suIletul
omului, cnd obisnuinta are o mare putere si asupra trupului chiar? Pe timpul
apostolilor era si o alt piedic cu mult mai puternic dect cele spuse, aceea
c nu numai se schimbau niste obiceiuri att de vechi si nrdcinate, ci nc
si trecerea n Crestinism era nsotit de primejdii cci nu treceau cum s-ar
ntmpla dintr-un obicei n alt obicei, ci dintr-un obicei care avea mult
liniste, la niste mprejurri care amenintau primejdii la Iiecare pas. Cci ce
nu astepta pe cel ce credea? De ndat averea lui trebuia a Ii ridicat, el a Ii
alungat din patria lui si a suIeri cele mai mari rele, a Ii urt de toti ca un
dusman obstesc att al casnicilor si, ct si al strinilor. nct chiar de ar Ii
Iost chemati de la o nnoire la un obicei, si totusi lucrul ar Ii Iost greu, dar
atunci cnd ei erau chemati de la un obicei vechi la o nnoire si cnd li se
mai adogau si attea rele, apoi poti pricepe singur cte piedici le stteau n
Iat. Pe lng cele spuse, iarsi nu putin piedic mai era si altceva, care le
Icea anevoioas trecerea lor la Crestinism. n adevr, pe lng obicei si pe
lng primejdii, chiar si poruncile date de apostoli erau cu mult mai grele, pe
cnd cele de care se deprtau erau mai usoare, si plcute n acelasi timp. Li
se poruncea a prsi curvia si a mbrtisa nIrnarea, erau chemati de la betie
la post aspru, de la rs la lacrimi si smerenie, de la lcomie la lipsirea de
averi, de la iubirea vietii la morti zilnice, de la liniste la primejdii, ba nc li
se cerea cea mai de pe urm strsnicie n toate aceste porunci. Si
mscriciunea, :ice, i ;orba nebuneasc s nu ias din gura ;oastr (EIes.
5, 4), iar acestea le spuneau apostolii acelora cari nimic alt nu stiau dect s
bea, s se mbuibe, celor ce la Ieluritele serbri de-ale lor nu se tvleau
dect n murdrii, n rsuri si n comedii de tot Ielul. nct cele vorbite lor,
155
nu pentru c erau adevrate IilosoIii li se prea greu de mplinit, ci pentru c
se spuneau unor oameni triti n dezmierdri, n vorbe nebunesti, n rs si
comedii.
Cine dintr-acei care vietuiau pe atunci auzind: Cela ce nu ;a lua
crucea sa, i s ;ie dup mine, nu este mie ;rednic si: Nu am ;enit s pun
pace, ci sabie, c am ;enit s despart pe om de tatl su, i pe 1iic de mama
sa (Mt. 10, 38; 10, 34-35) nu ar Ii amortit? Cine auzind c: Cela ce iubete
pe tat, sau pre mum mai mult decat pre mine, nu este ;rednic mie (Mt. 10,
37) nu ar Ii dezndjduit si n-ar Ii sovit a intra ntr-o religie att de aspr?
Si cu toate acestea nici c amorteau si nici c Iugeau auzind astIel de
porunci, ci nc alergau n goan, sreau pe deasupra relelor si sorbeau, asa
zicnd, cele poruncite de apostoli. Cine auzind: C pentru tot graiul deert
;om da rspuns (Mt. 12, 36) si Cel ce se manie in :adar, ;ino;at ;a 1i
fudectii (Mt. 5, 22), si: Tot cel ce caut la 1emeie a o po1ti pre ea, iat c a
preacur;it cu dansa in inima sa (Mt. 5, 28), nu ar Ii Iugit; si pe cine nu ar Ii
ndeprtat niste astIel de porunci aspre? Si cu toate acestea, toti alergau si
multi chiar sreau pe deasupra tuturor primejdiilor ce le stteau n cale!
Deci ce oare i ajuta pe dnsii? Oare nu se vdeste c puterea celui
propovduit? Si dac n-ar Ii Iost aceasta, ci dac ar Ii Iost cu totul
dimpotriv, si dac aceia ar Ii Iost n locul apostolilor, iar apostolii ar Ii Iost
n locul lor, apoi oare ar Ii Iost att de usor de a atrage pe aceia? Nu se poate
spune una ca aceasta. Deci din toate acestea se vede lmurit c numai
puterea Dumnezeiasc a Iost care a Icut totul. Cum de au convins ei pe cei
seci si nestatornici de a-si lua o viat att de grea si aspr?
Dar dac poruncile apostolilor au Iost de acest Iel, s vedem dac nu
cumva dogmele lor poate era atrgtoare. ns tocmai aceasta era de-ajuns ca
s-i alunge pe necredinciosi, cci ce spuneau propovduitorii? C trebuie a
se nchina celui rstignit, si a crede drept Dumnezeu pe cel nscut dintr-o
Iemeie iudeuc. Si cine ar Ii crezut aceste vorbe, dac nu ar Ii mers nainte
puterea Dumnezeiasc? C el a Iost rstignit si ngropat, cu totii stiau, dar
cum c a nviat si s-a ridicat la ceruri, aIar de apostoli nimeni altul nu l-a
vzut. Dar i-au starnit, :ici tu, 1gduintele date de el, i de la ;uietul
;orbelor au 1ost inelati. ns tocmai aceasta dovedeste, Ir a mai avea n
vedere toate cele vorbite pn acum, cum c cele ale noastre nu sunt
nselciune, Iiindc toate cele grele si anevoioase de aici si au nceputul, pe
cnd cele plcute si bune trebuia a Ii Igduite dup nviere. Deci tocmai
acest Iapt, o zic din nou, arat c propovduirea noastr este Dumnezeiasc.
Pentru c ce nici unul dintre cei ce au crezut nu a spus: Nu m apropii de
aceast credint, i nici n-o pot su1eri, 1iindc aici m ameninti cu cele grele
156
i ane;oioase, pe cand pe cele bune i plcute mi le 1gduieti dup in;iere.
Si de unde se poate in;edera c ;a 1i in;iere? Cine dintre cei dui acolo s-a
intors? Cine din cei ce :ac in morminte a in;iat? Cine ne-a spus despre
acestea dup ducerea lui de aici?
ns nimic din acestea n-au cugetat, ci si puneau chiar si suIletele lor
pentru cel rstignit. Deci tocmai acest Iapt ne dovedeste c a Iost al unei
puteri mari, ca cei ce niciodat nu auziser, Ir de veste s se ncredinteze
pentru niste Iapte att de mari si s primeasc a suIeri cele grele si
anevoioase, iar pe cele bune s le aib n ndejde. Dar dac ei voiau s
amgeasc lumea, apoi cu totul dimpotriv ar Ii Icut, cci ar Ii putut s
tgduiasc aici pe cele bune, iar de cele rele ar Ii tcut cu desvrsire, Iie
ele de Iat, Iie viitoare. Asa Iac cei ce nsal si lingusesc; ei nu pun nainte
nimic greu, nimic dezgusttor, ci toate cele potrivnice. Aceasta este
adevrata nselciune. Ins, :ici tu, prostia a 1cut pe multi s cread celor
spuse. Ce zici? Cnd erau n credinta Elinilor nu erau prosti, iar acum, cnd
au venit la credintele noastre, s-au Icut prosti? Desi, de altIel, apostolii n-au
luat si nici c au ncredintat oameni dintr-o alt lume, si desi cei ce se
ncredintau stpneau cele ale Elinilor Ir nici o primejdie, pe cnd ale
noastre le primeau cu primejdii multe. Deci dac ei stpneau credintele
Elinilor n puterea vreunei ratiuni sntoase, si trind atta timp n acele
credinte, Iireste c nu s-ar Ii ndeprtat de ele, si chiar nu Ir primejdii s-ar
Ii putut deprta. Dar Iiindc au cunoscut din Iirea lucrurilor c toate ale lor
erau de rs si nseltoare, apoi chiar Iiind amenintati cu mortile de tot Ielul,
ei au Iugit de cele binecunoscute si au alergat la cele noi, Iiindc dogma
religiei crestine este dup Iire, pe cnd a religiei Elinilor era mpotriva Iirii.
(Comentariile sau Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni, omilia VII, pp.
74-76)

,Dar :ici tu, cei ce au cre:ut erau robi, 1emei, doici, moae i 1ameni.
Da, este Ioarte adevrat, ns Biserica noastr nu este alctuit numai din
acestia, si aceasta este stiut de toti; dar dac este alctuit numai din acestia,
apoi tocmai acest Iapt Iace propovduirea minunat, c astIel de dogme pe
care Platon si cei de pe lng dnsul nici n-au putut mcar s le cugete n
mintea lor, Ir de veste le-au putut da pescarii aceia, neamul cel mai
necrturar din lume, ca ncredintnd pe altii, acestia s le primeasc. Dac ei
ar Ii ncredintat numai pe cei ntelepti, Iaptul nu ar Ii Iost att de minunat
dar acum, cnd ei au adus la o IilosoIie att de nalt pe robi, pe doice, pe
Iameni si i-au Icut asemenea ngerilor, prin aceasta au dat cea mai mare
dovad de insuIlare Dumnezeiasc. Dac ei ar Ii poruncit niscaiva lucruri
157
obisnuite, poate c s-ar Ii putut da ca dovad de ncrederea gloatei micimea
si nensemntatea celor spuse de dnsii; dar cnd ei IilosoIau lucruri mari si
nalte, covrsind Iirea omeneasc, si care aveau nevoie de-o cugetare nalt,
apoi cu ct vei arta mai prosti pe cei ce au crezut, cu atta vei arta mai
ntelepti si mai plini de harul SIntului Duh pe cei ce i-au ncredintat. Dar,
:ici tu, ei i-au incredintat prin mrimea 1gduintelor. Apoi tocmai de acest
Iapt tu nu te minunezi? Cum adic au putut ei ncredinta pe oameni s
astepte dup moarte rsplat si cununi? Eu tocmai de aceasta m minunez
mai mult. Dar i aceasta, :ici, ;ine tot din prostie. Si ce prostie este aci,
spune-mi? C suIletul este nemuritor, c dup durerea noastr de aci ne vom
nItisa naintea judetului celui nemitarnic, si c vom da seama de vorbe, si
de Iapte, si de gnduri naintea lui Dumnezeu, carele stie si cele ascunse, si
care va pedepsi pe cei ri, iar pe cei buni i va ncununa? Toate acestea nu
sunt izvorte din prostie, ci din cea mai nalt IilosoIie, iar cele potrivnice
acestora sunt urmarea prostiei. A dispretui cele de aici si a crede virtutea ca
ceva mare; a nu cuta rsplata Iaptelor aici, ci a ntinde mai departe
ndejdea; a avea un suIlet att de puternic si credincios, nct nimic din
relele de Iat s nu-l poat mpiedica n ndejdile viitoare; apoi n toate
acestea ct IilosoIie oare nu este? (Comentariile sau Talcuirea Epistolei
intai ctre Corinteni, omilia VII, pp.76-77)

,,Este oare Iiresc ca cei slabi s Iie biruiti de cei tari, sau dimpotriv?
Este oare Iiresc ca s Iie ascultati cei ce griesc cele mai grele, sau cei ce
griesc cele mai usoare? Este oare Iiresc a asculta de cei ce atrag pe altii cu
primejdii, sau de cei ce-i atrag cu toat ngduinta? De cei ce aduc nnoiri,
sau de cei ce tin cu ndrtnicie la obiceiul vechi? De cei ce-i cluzesc pe
calea cea aspr, sau de cei ce-i cluzesc pe calea cea usoar si lesnicioas?
De cei ce se deprteaz de cele printesti, sau de cei ce nu legiuiesc pe cele
strine? De cei ce Igduiesc dup ducerea de aici toate cele bune si plcute,
sau de cei ce lingusesc cele ale vietii de Iat? Este oare Iiresc ca cei multi s
asculte de cei putini, sau cei putini s se plece celor multi? Dar, :ici tu, i ;oi
1gduiti in ;iata aceasta. Si ce anume Igduim noi? Iertarea pcatelor si
baia nasterii din nou (botezul). Dar si botezul si are nrurirea cea mai mare
tot n vremurile viitoare, pentru care si strig Pavel zicnd: C ati murit, i
;iata ;oastr este ascuns cu Hristos in Dumne:eu. Cand se ;a arta
Hristos, ;iata ;oastr, atunci i ;oi cu dansul impreun ; ;eti arta intru
sla; (Col. 3, 3-4). Dac ns chiar si aici si are bunttile sale, dup cum si
are, apoi chiar si acest Iapt este Ioarte minunat, cci apostolii au putut
ncredinta pe cei ce svrsiser mii de rele, ca nimeni altul, c se vor curti
158
de toate acele rele si nu vor mai da nici un rspuns pentru gresalele lor. nct
chiar pentru aceasta, mai cu seam, trebuie a ne minuna, c ei au ncredintat
pe niste oameni varvari a primi o astIel de credint si a avea ndejdi bune
pentru cele viitoare, si dup ce au lepdat greutatea pcatelor ce o purtau cu
dnsii mai nainte, apoi cu mult bunvoint s-au dedat ostenelilor si
necazurilor viitoare pentru svrsirea Iaptelor bune. La nimic din cele simtite
nu se mai gndeau, ci se Iceau mai presus de toate cele trupesti, primind
darurile cele duhovnicesti. Si Persul ca si Sarmatul, Maurul
77
ca si Indianul,
cu totii au cunoscut de ndat jertIa si curtirea suIletului, puterea si iubirea
de oameni cea negrit a lui Dumnezeu, IilosoIia credintei, insuIlarea
SIntului Duh, nvierea trupurilor si dogmele vietii vesnice. Pe toate aceste
neamuri varvare si pe multe altele, pescarii aceia aducndu-le la tainele
Crestinismului prin botez, le-au ncredintat a IilosoIa. (Comentariile sau
Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni, omilia VII, pp. 78-79)

,S ne minunm dar de puterea lui Dumnezeu, s o admirm si s i ne
nchinm. S ntrebm pe iudei, s ntrebm pe elini, cine anume a ncredintat
ntreaga lume de a se deprta de obiceiurile printesti si a-si schimba viata?
Oare pescarul, sau Ictorul de corturi? Oare vamesul, sau cel nenvtat si
prost? Si cum s-ar putea oare aceasta, dac nu ar Ii Iost la mijloc puterea
dumnezeiasc, care toate le-a izbutit prin aceia? Dar si dac griau, n ce anume
i ncredintau? Bote:ati-;, ziceau, in numele Celui rstignit. (.) dnsii
propovduind si spunnd asemenea lucruri i ncredintau c nu sunt dumnezei,
desi asculttorii lor credeau n asemenea zei si erau predati lor de la strmosi,
iar Cel rstignit, Hristos pe toti i atrgea la Sine. Desi, dac poate era stiut de
toti c El a Iost rstignit si ngropat, totusi c a nviat din morti nimeni nu
stia, Ir numai putini dintre dnsii. Cu toate acestea ns, si n aceasta au
ncredintat pe cei ce nu vzuser; si nc i-au ncredintat nu numai c a nviat,
ci c S-a nltat si la ceruri, si c va veni s judece viii si mortii.
Dar oare de unde venea ncrederea n asemenea vorbe, spune-mi? De
nicieri altundeva, Ir numai de la puterea lui Dumnezeu. Cci mai nti de
toate nssi nnoirea st ca piedic tuturor - dar cnd nc cineva nnoieste att
de multe, apoi atunci lucrul se Iace si mai suprtor - cnd rstoarn temeliile
unei vechi deprinderi, cnd prbuseste legi nrdcinate. Pe lng toate aces-
tea, nici chiar propovduitorii nu preau tocmai vrednici de credint, pentru c
se trgeau dintr-un neam urt de toti si pentru c erau Iricosi si necrturari.

77
Tlcuirea Arhim. Theodosie Athanasiu: Maurii erau vechii locuitori ai Marocului de
astzi, iar Sarmatii, vechii locuitori ai Sarmatiei. (n.s. 4, p. 79)

159
Cum deci de au strbtut ei lumea ntreag? Cum de v-au ncredintat pe
voi si pe strmosii vostri, care se prea c IilosoIau, si i-au biruit mpreun cu
zeii lor? Oare nu este vdit c de acolo, c aveau cu dnsii pe Dumnezeu?
Cci toate acestea nu sunt doar izbnzi de-ale puterii omenesti, ci ale puterii
celei dumnezeiesti si negrite. Nu, zici tu, ci a puterii 1ermectoreti. Dar
atunci trebuia a mai spori nc puterea dracilor si a se ntinde nc mai mult
nchinarea idolilor. Deci dar cum de au Iost rsturnate toate acestea si
prbusite, iar cele ale noastre cu totul dimpotriv, cci au luat locul acelora?
Asa c si de aici se vdeste c cele petrecute erau dup voia lui Dumnezeu si
c nu numai prin propovduire, ci si prin nssi viata acelor propovduitori.
Cum de s-a rspndit pe ntregul pmnt o Ieciorie att de ntins? Cum
dispretul averilor, al vietii si al tuturor celorlalte? Cci Iermectorii si cei
vicleni nimic din acestea nu ar Ii putut Iace, ci cu totul dimpotriv. Acestia
ns ne-au nvtat viata ngerilor, si nu numai c ne-au nvtat, ci si dnsii au
lucrat-o, si n tara noastr, si n trile barbarilor, si chiar la marginile
pmntului. De unde se vdeste c pe toate le-a svrsit numai puterea lui
Hristos, care pretutindeni strluceste si care lumineaz cugetele oamenilor
mai iute dect orice Iulger. (Talcuiri la Epistola a doua ctre Corinteni,
omilia VIII, pp. 91-92)

,Trei lucruri a ntrebuintat apostolul Pavel n predic si anume:
bunvoint Iierbinte si mare curaj n primejdii, adic spirit gata de a suIeri
orice, pricepere si ntelepciune cci nu era deajuns numai de a Ii
dispretuitor de primejdii -, puterea duhului, si viata neprihnit.
(Comentariile sau Explicarea Epistolei ctre E1eseni, omilia VI, p. 57)

,Petru si Pavel au primit Duhul SInt si au strbtut lumea ntreag, ca
s izbveasc pe pctosi de Irdelegi, s-i ndrepte pe ologi, s-i mbrace pe
cei goi, s-i nvieze pe cei morti, s-i curteasc pe cei leprosi, s-i scoat pe
diavoli, s-i nimiceasc pe demoni. L-au propovduit pe Dumnezeu, au
ntemeiat Biserica, au distrus templele, au ridicat altare, au nrdcinat
virtutea, au alungat rutatea, iar pe oameni i-au Icut ngeri. (Din vol.
Despre Rai i Scriptur. Despre iubirea lui Dumne:eu pentru noi. Despre
Se:ut-a Imprteasa de-a dreapta Ta~~, p. 48)

,David arat apoi si chipul puterii lor (al Apostolilor n.n.), zicnd:
Domnul ;a da cu;ant cu putere mult celor ce bine;estesc (Ps., 67, 12).
Apostolii n-au biruit nvrtind arme, nici cheltuind bani; n-au biruit nici prin
tria trupului, nici prin multimea ostirilor si nici prin altceva asemntor, ci
numai prin cuvnt; prin cuvntul acela ce are putere mult, Iacerea de
160
minuni. Asa au biruit lumea! Predicnd pe Cel rstignit si Icnd minuni. De
aceea zice ProIetul: Domnul ;a da cu;ant cu putere mult celor ce
bine;estesc. Prin aceste cuvinte vorbeste despre minuni. Putere negrit a
Iost ca pescarul, vamesul si Ictorul de corturi, printr-o simpl porunc, s
nvie mortii, s izgoneasc demonul, s alunge moartea, s pun Iru limbii
IilosoIilor, s coas gurile retorilor, s-i biruie pe mprati, pe domnitori, pe
barbari, pe eleni, s pun stpnire pe tot neamul omenesc. Si bine a grit
ProIetul! Cci pe toate acestea le-au svrsit cu acel cuvnt si cu mult
putere au schimbat pe morti n vii, pe pctosi n drepti, pe orbi n oameni cu
vedere, izgonind bolile din trup si ruttile din suIlet.
De unde le-a venit lor puterea aceasta? De la Duhul SInt! Iar aceasta
se vede din urmtoarele: Erau plini de Duhul (Fapte 2, 4), spune Scriptura.
(Ctre iudei, 5, n vol. Cu;antri impotri;a anomeilor. Ctre iudei, pp. 209-
210)

,-Dar cum i-au atras Apostolii pe toti acestia?, m-ar putea ntreba
cineva. Cum i-au convins pe scit, pe indian, pe sarmat si pe trac, cnd nu
stiau dect o singur limb, pe cea iudaic?
-Au luat din darul Duhului harul gririi n multe limbi. Si aceasta n
ceea ce priveste neamurile; ct despre Israel, darul limbilor. Si c nici darul
acesta nu i-a atras pe iudei, ascult c o arat ProIetul, zicnd: In alte limbi i
cu alte bu:e ;oi gri poporului acestuia, i nici aa nu M ;or asculta, :ice
Domnul (Is., 28, 11). Poti gsi cuvinte mai lmurite dect acestea?
Iudeii nu veneau s cread, pe cnd neamurile aveau s alerge. Si
acest lucru s-a spus mai dinainte. (Ctre iudei, 7, n vol. Cu;antri
impotri;a anomeilor. Ctre iudei, p. 213)

,Apostolii au zidit totusi attea Biserici pe tot ntinsul lumii, desi erau
tiati bucti, nlntuiti, prigoniti, Iugriti, lipsiti de averi, biciuiti, junghiati,
arsi, necati, si ei si ucenicii lor. Si n-au zidit aceste Biserici din pietre, ci din
suIlete si din vointe, lucru cu mult mai anevoios dect zidirea din pietre. Nu-
i acelasi lucru s ntocmesti un zid si s ndupleci un suIlet s se schimbe,
dup ce atta vreme a Iost nnebunit de diavoli, s se ndeprteze de nebunia
aceea si s vin la o att de mare curtie suIleteasc si trupeasc. Cu toate
acestea, goi Iiind, nencltati si cu o singur hain pe ei, au putut s strbat
ntreaga lume. (Ctre iudei, 14, n vol. Cu;antri impotri;a anomeilor.
Ctre iudei, p. 232)

,,Aceasta-i cea mai mare minune, cel mai mare semn, c niste oameni
sraci, niste srmani, niste oameni de dispretuit, niste nenvtati, niste
161
oameni de rnd si de nimica, doisprezece la numr, au atras la ei, Ir
minuni, attea orase si neamuri si popoare si mprati si tirani si IilosoIi si
retori, ntr-un cuvnt, ntreg pmntul. (Cu;ant despre pricina pentru care
se citesc Faptele postolilor in timpul Rusaliilor (La inceputul Faptelor
apostolilor IJ, n vol. Omilii la sracul La:r. Despre soart i
!ro;ident., p. 362)

,Vedeti, la porunca lui Iisus Hristos, acesti doisprezece oameni,
acesti doisprezece sraci, necunoscuti, dispretuiti, btuti cu vergi,
condamnati, nchisi, trasi la chinuri, priviti-i mprtindu-si lumea
pentru a o cuceri! Si ei au cucerit-o! Uimitoare va Ii victoria a
doisprezece oameni goi si Ir arme (.) Dumnezeu era acolo,
Dumnezeu transIorma Iortele lumii n slbiciune si slbiciunea
apostolilor n Iort de nenvins. Mretia Sa strlucea n aceast
transIormare minunat! (Din vol. Bogtiile oratorice, p. 10)

,Iisus Hristos trieste n Biserica Sa. Si ce viat! Ce Iort! Cu ce
putere! Cum trieste El n ntemeietorii acestei Biserici! n cursul vietii
Sale de patim si moarte ucenicii Si erau slabi, ezitau, Iricosi. Dup
moartea Sa, iat-i transIigurati. Atunci cnd totul ar Ii trebuit s-i
dezamgeasc, s-i ntristeze, s-i risipeasc, ei apar deodat hotrti
s ntreprind cucerirea lumii. (Din vol. Bogtiile oratorice, p. 52)
APOSTOLII (propovduirea lor - greuttile ntmpinate)

,Romanii au biruit atunci nenumrate zeci de mii de iudei, dar n-au
putut birui doisprezece oameni, care au luptat cu ei, goi si Ir arme. Ce
cuvnt ar putea nItisa minunea aceasta? (Omilii la Matei, omilia LXXV,
III, n col. PSB, vol. 23, p. 853)

,Apostolii nu preau s Iie vrednici de credint; nu erau nici iubiti, ci
dimpotriv urti, c Iceau pe oameni s se lepede de cele ce iubeau: de
obiceiuri, de datinile strmosesti, de legi. Apoi poruncile lor erau grele, iar
Iaptele de la care i abteau pe oameni, pline de plcere. O multime de
primejdii, nenumrate primejdii de moarte ndurau si apostolii si cei care
credeau n cuvntul lor; iar n aIar de asta timpul era plin de greutti, de
rzboaie, de rscoale, de tulburri. (Omilii la Matei, omilia LXXV, III, n
col. PSB, vol. 23, p. 853)

162
,Dac iudeii, cu toate minunile Icute, nu l-au ascultat pe Moise s
prseasc o tar n care erau supusi la Irmntarea lutului si Iacerea
crmizilor si erau chinuiti si omorti n Iiecare zi, ce i-a convins pe cei care
au crezut n cuvintele apostolilor s se lepede de o viat lipsit de griji si s
mbrtiseze o alt viat plin de primejdii, de sngiuri, de moarte, si aceasta
cnd cei ce predicau aceast viat erau iudei, strini de neamul lor si cumplit
dusmniti din toate prtile? S nu aduci n mijlocul popoarelor, nici n
mijlocul oraselor, nici n mijlocul oamenilor, ci ntr-o cas mic pe un om
urt de toti cei din cas si s ncerci cu ajutorul acestuia s abati pe tat, pe
sotie si pe copii de la tot ce iubesc ei, oare nu l-ai vedea sIsiat nainte de a
deschide gura? Oare nu-l vor omor cu pietre nainte de a clca pragul casei,
dac intrarea n cas a unui astIel de om d nastere la ceart si btaie ntre
brbat si Iemeie? Iar dac acest om mai este si usor de dispretuit, dac mai
d si porunci grele, dac mai si porunceste celor ce triesc n huzur si
desIrnri s IilosoIeze, s triasc adic cumptat, dac n aIar de acestea
mai are de luptat si cu o multime de dusmani care l covrsesc, nu-i asa c
toti vor cuta s-l ucid? Ei bine, ceea ce este cu neputint s se ntmple
ntr-o singur cas, aceea Hristos a svrsit n ntreaga lume, aducnd pe
apostoli, pe doctorii lumii, printre prpstii, printre rpi, printre stnci
primejdioase, n timp ce rzboiul cuprinsese si pmntul si marea. (Omilii
la Matei, omilia LXXV, III, n col. PSB, vol. 23, p. 854)

,... socotiti ca nite oi aduse spre funghiere, vorbind de mortile zilnice
ale Apostolilor. Ai vzut brbtie si blndete? !recum acelea :ice nu se
impotri;esc, 1iind s1aiate, tot aa nici noi nu ne impotri;im. Dar Iiindc pe
de o parte slbiciunea mintii omenesti, iar pe de alta multimea ispitelor
sperie pe cineva, priveste cum ridic iarsi pe asculttori, cum i Iace nalti si
curajosi, zicnd:
Dar in toate acestea suntem mai mult decat biruitori, prin cela Care
ne-a iubit (8, 37).
Lucru minunat este nu numai c biruim, ci c biruim chiar prin cele ce
uneltesc dusmanii asupra noastr. Si nu numai c biruim oricum, ci biruim
covrsitor, mai mult dect trebuie, adic cu toat usurinta, Ir sudori si
osteneli. Nu biruim doar asteptnd desIsurarea evenimentelor, ci
pregtindu-ne numai vointa sau buna intentie, si astIel noi din toate prtile
cstigm troIee de biruint contra dusmanilor. (Omilii la Epistola ctre
Romani a S1antului postol !a;el, omilia XV, pp. 297-298)

163
,,. a spune n gura mare c nu sunt zeii cari ngrijesc de oameni, ci c
aceia sunt draci, c cel rstignit este Dumnezeu, voi nsiv stiti ct ur au
aprins asupra lor, ct tulburare a pricinuit si ce rzboi au attat asupra lor.
(Comentariile sau Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni, omilia IV, p.
40)
,,!an in ceasul de acum i 1lman:im, i insetm, i suntem goi (I
Cor. 4, 11). Ai vzut c nu o zi sau dou, ci ntreaga viat a Crestinilor
trebuie s Iie asa. Nici c se ncununeaz cineva, numai dac a cstigat vreo
biruint, si apoi iarsi a czut. Si 1lman:im adresndu-se celor ce se
mbuibau cu mncrurile, i ptimim vorbind ctre cei ce se ngmIau, i
nu suntem ae:ati, cci suntem alungati, i suntem goi, adresndu-se
bogtasilor, i ostenim lucrand cu mainile noastre, zice, adresndu-se de-a
dreptul ctre apostolii cei mincinosi, cari nici nu lucrau si nici nu suIereau
primejdii, ci numai ct se Ioloseau. Ins nu aa suntem noi, :ice, ci impreun
cu primefdiile din a1ar, i noi o ducem intr-o munc i lucrare necontenit.
Si ceea ce este mai mult, c nici nu poate spune cine;a c noi ne ingreuiem
cu acestea, iar pe cei ce ne supr, noi le rspltim cu binele. Cci aceasta
este cu ade;rat mare, nu a ptimi rele, cci acest lucru este de obte
tuturor, ci ca ptimind cine;a rele, s nu se imputine:e, s nu se tulbure. Noi
ins, nu numai c nu ne tulburm, ci ne i bucurm. Dar i aceasta este
do;ad c noi rspltim cu cele potri;nice pe cei ce ne 1ac ru.
(Comentariile sau Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni, omilia XIII, p.
131)

,,Dac am semnat noi ;ou cele duho;niceti cci prin zicerea am
semnat nimic alta nu ntelege dect necazurile, primejdiile, cursele si, n
sIrsit, arat prin aceste cuvinte relele negrite pe care le suIereau n
propovduirea Evangheliei. (Comentariile sau Talcuirea Epistolei intai
ctre Corinteni, omilia XXII, p. 225)

,R:boiti negreit pe Cel propo;duit prin noi, c nu pe noi ne
propo;duim. Eu sunt rob, zice, al celor care au primit propo;duirea
E;angheliei, 1cand toate numai pentru sla;a celuia. a c, r:boindu-m
pe mine, r:boieti lucrurile celuia. (Talcuiri la Epistola a doua ctre
Corinteni, omilia VIII, p. 89)

,Diavolul cnd d cu piciorul atunci este nvins; cnd leag pe servii
lui Dumnezeu, atunci mai cu seam cuvntul adevrului se rspndeste.
164
Priveste cum acest Iapt se petrece peste tot locul. A Iost legat (Pavel), si n
temnit a svrsit asemenea lucruri. In legturile mele (Filip., 1, 7), zice. A
Iost legat n Roma, si pe cei mai multi i-a atras, si nu numai el se ncuraja, ci
si altii multi prin el. A Iost legat n Ierusalim, si legat vorbind regelui l-a
uimit si a bgat n groaz pe domnitor, care l-a si eliberat, si nu se rusina de
a aIla de la cel legat despre cele viitoare. Legat cltorea pe mare, si
nauIragiul a dezlegat, iar Iurtuna o a legat. n legturi Iiind el, vipera aceia s-
a ncolcit pe mna lui, si totusi el nu a suIerit nici o vtmare. A Iost legat
n Roma, si legat Iiind a vorbit multimii si mii a atras ctre el, producnd ca
argument lantul lui. (Comentariile sau Explicarea Epistolei ctre E1eseni,
omilia VIII, p. 85)

,Simplitatea lor nu numai c nu a putut mpiedica predica, ci nc
Iaptul acesta a contribuit a o arta n toat splendoarea ei. Cci ascult ce
spune Luca: Si tiind c oamenii necrturari sunt i proti, se mirau (Fapte
4, 13). Legturile nu numai c nu-i intimidau, ci tocmai aceasta-i Icea mai
ndrzneti. Nu atta se ncurajau discipolii cnd Pavel era dezlegat, pe ct
atunci cnd era legat. C mai mult cutea:, zice, a gri cu;antul lui
Dumne:eu 1r 1ric. (Comentariile sau Explicarea Epistolei ctre
Coloseni, omilia X, pp. 122-123)

,Cci tocmai aceasta dovedeste mai ales puterea lui Hristos, c prin
astIel de lucruri au biruit apostolii, adic prin lanturi, suIerinte, bti si cele
mai mari ptimiri. (!redicile despre statui, Partea a II-a, predica a XVI-a,
p. 110)

,In totul stramtorati, dar nu stri;iti, lipsiti, dar nu de:ndfduiti,
prigoniti, dar nu prsiti, doborati, dar nu pierduti (II Cor., 4, 8-9). Prin
aceste cuvinte Pavel arat c erau n primejdie de moarte n Iiecare zi, c
umblau ca niste morti nsuIletiti, dati mortii n Iiecare zi. (Cu;ant despre
in;ierea mortilor, III, n vol. !redici la srbtori imprteti i cu;antri de
laud la s1inti, p. 121)

,Cnd vorbim cu elinii si cu iudeii cei ticlosi, este de ajuns, spre
dovedirea puterii lui Dumnezeu, aceasta, c a iesit biruitoare credinta
noastr, cu toate nenumratele rzboaie duse mpotriva ei. Lumea
ntreag i se mpotrivea; toti au prigonit cu Iurie nemaintlnit pe acei
doisprezece oameni, pe apostoli: au Iost biciuiti, izgoniti, au ndurat
mii si mii de rele, cu toate acestea, n scurt vreme, au putut s
biruiasc cu toat covrsirea pe toti potrivnicii lor. (Cu;ant de laud
165
la cel intru S1inti, !rintele nostru Eustatie, arhiepiscopul ntiohiei
celei Mari, IV, n vol. !redici la srbtori imprteti i cu;antri de
laud la s1inti, p. 393)

,Rzboiul era ntreit: Iirea Iiarelor, grozvia rzboaielor si Iaptul
ca dusmanii nu erau strinii, ci ai ti. Acestea l Iceau s Iie si mai
cumplit. Si pe bun dreptate. Dac te atac si-ti declar rzboi unul din
aIar, l poti birui cu usurint; dar cnd boala izvorste dinluntru, din
trupul tu, atunci rul e tare greu de vindecat. Asa s-a ntmplat si pe
vremea lui Pavel. (Cu;ant de laud la cel intru S1inti, !rintele nostru
Eustatie, arhiepiscopul ntiohiei celei Mari, IV, n vol. !redici la
srbtori imprteti i cu;antri de laud la s1inti, p. 394)

,Apostolii au strbtut ntreaga lume n lung si n lat, dezrdcinnd
rtcirea idolatric si rspndind pretutindeni adevrul evanghelic. Au
descurajat orice Irdelege, au curtit murdria pcatului si i-au nvtat pe
crestini s nu aib nici o legtur cu idolii, ci s-L adore pe singurul
Dumnezeu adevrat, asteptnd nvierea mortilor si mprtia cerurilor.
Toate acestea au provocat mpotrivire, au pornit rzboi, cel mai
nIricostor dintre toate rzboaiele. Au izbucnit tulburri peste tot, n toate
regiunile, la toate popoarele, n toate orasele, n toate casele. Predica
evanghelic a desIiintat morala veche si a adus una nou. AstIel lupttorii
traditiilor idolatre s-au rsculat. mpratii si domnitorii au artata severitate
incredibil, poporul se aIla n tulburare, judectorii pedepseau cu mare
asprime. Vrjmasii lui Hristos au predicat rzboi total mpotriva
credinciosilor Lui. Prigoane, arestri, ntemnitri, exiluri, amenintri, torturi
cumplite, morti dureroase (...) Lumea ntreag seamn cu o mare
Iurtunoas, care provoac nauIragii repetate. Tatl se leapd de Iiu, pentru
c era crestin; Iratii se desprteau; stpnii se nIuriau pe robii lor. Team de
prieteni; team de strini; team chiar si de rude. Mare nvlmseal. Ai Ii
zis c natura s-a rsculat mpotriva ei nssi.
Vznd, asadar, Iericitul Pavel, pedagogul lumii si dasclul
ntelepciunii ceresti, chinurile aspre si necazurile grele, pedepsele nesuIerite
si mortile nIricostoare la care erau supusi crestinii, cu ndejdea bunttilor
viitoare ala mprtiei cerurilor, ce le-a spus? Cci socotesc c patimile
;remii de acum nu sunt ;rednice 1at de mrirea care ni se ;a descoperi.
(Romani 8, 18). (Din vol. !roblemele ;ietii, pp. 24-25)

166
,,Dar ce ar putea zice cineva , nu mai degrab s-ar Ii maniIestat
harul dac ei rmneau totdeauna asa
78
? ns atunci ei nu deveneau att de
ncercati. Cci, dac nu aveau experienta nici unui necaz, nici a srciei, nici
a prigoanei, nici a strmtorrii, rmneau nelucrtori si molatici. Dar acum a
vrut ca nu numai harul s strluceasc prin ei, ci s Iie artat si probarea
celor ce I s-au supus, ca s nu zic mai pe urm unii c aceia n-au Icut
nimic din partea lor, ci totul a Iost numai din partea lui Dumnezeu. Cci
putea Dumnezeu pn la sIrsit s-i tin cu mult mbelsugare de har, ns
nu a vrut din multe si absolut necesare pricini, pe care adeseori le-am spus
dragostei voastre. Una este tocmai cea pe care am zis-o acum. O alta, nu mai
mic dect cea dinti, ca s-si cunoasc msurile. O a treia, ca s nu
primeasc o slav mai mare dect cea cuvenit strii lor de oameni. Din
aceste pricini, ba chiar din altele mult mai multe, lsndu-i s cad n
multime de necazuri pe care nu le asteptau, de Iapt nu a voit s-i slobozeasc
de strictetea celei dinti legiuiri, ci a slbit doar Irul prea ntins al acelei
IilosoIii, ca nu cumva viata n trup s le devin oarecum grea si de
nesuportat dac, adeseori Iiind n lipsuri, ar Ii trebuit s pzeasc cu strictete
acea lege. (Despre quila i !riscilla, i c nu se cu;ine s grim de ru pe
preotii lui Dumne:eu. Cu;antul 2, n vol. Catehe:e maritale, pp. 165-166)

,Cnd a Iost vestit de Apostoli dumnezeiasca nvttur, ei au
strbtut toat lumea, au semnat cuvntul credintei, au smuls din rdcin
rtcirea, au nimicit legile vechi ale necredinciosilor, au izgonit toat
nelegiuirea, au curtit pmntul, au poruncit oamenilor s se lepede de idoli,
de temple, de altare idolesti si de srbtorile si slujbele lor; s cunoasc pe
singurul si Unul Dumnezeu al tuturor si s astepte ndejdile cele ce vor s
Iie; le-au vorbit despre Tatl si Fiul si SIntul Duh, despre nviere si le-au
grit despre mprtia cerurilor. Din pricina aceasta, rzboi cumplit s-a
pornit; cel mai grozav dintre toate rzboaiele. Peste tot numai tulburare,
Irmntare, rzvrtire n toate orasele, n tot poporul, n case, n tot pmntul
locuit si nelocuit, iar aceasta, pentru c erau zdruncinate datinile vechi, era
zguduit Ielul de viat care dinuise de atta vreme, pentru c se introduceau
noi nvtturi, despre care nu auzise nimeni niciodat. mpotriva lor
mpratii se slbticeau, boierii crcneau, oamenii de rnd se tulburau,
tranii se Irmntau, tribunalele se puneau n miscare, sbiile se scoteau din
teac, armele se pregteau, legile se nspreau. Aceasta aducea pedepse,

78
Tlcuirea Pr. Marcel Hanches: n starea de a Ii permanent sustinuti n chip vdit de har.
(n.s. 356, p. 165)

167
osnde, amenintri si tot ce pare mai groaznic oamenilor. Lumea era ca o
mare nIuriat, zmislitoare de cumplite nauIragii; si nu era cu nimic mai
linistit. si tgduia atunci pentru credint copilul pe tat, nora se desprtea
de soacr, Iratii se nvrjbeau ntre ei, stpnii se porneau cu ur mpotriva
slugilor, aproape c toat omenirea era rzvrtit; si nu era numai rzboi
civil, ci rzboi si ntre rude, n Iiecare cas. Cuvntul propovduirii
Evangheliei, intrnd n lume ca o sabie si tind partea bolnav din partea
sntoas, pricinuia pretutindeni rzvrtire si mpotrivire, Icea s se ridice
din toate prtile mpotriva credinciosilor mii si mii de vrjmsii si lupte. Din
pricina aceasta unii erau ntemnitati, altii dusi la tribunale, altii de-a dreptul
la moarte; unora li se conIiscau averile, altii si pierdeau patria, adeseori
chiar viata. Nenorocirile si primejdiile cdeau n jurul credinciosilor mai
dese ca Iulgii de zpad. n cas lupt, n aIar primejdie; si de la prieteni, si
de la strini, si de la cei de acelasi snge. (La cu;antul apostolic ce spune.
Dar nu numai atat, ci ne i ludm in neca:uri, tiind c neca:ul aduce
rbdare.~~, 1, n vol. Despre schimbarea numelor. Despre rbdare.
Despre milostenie., pp. 80-81)
APOSTOLII (viata dumnezeiasc a apostolilor)

,Cci sIintenia Icea viata lor strlucit, ntelepciunea lor strlucea,
osteneala lor era continu; ei dispretuiau viata prezent, nu Iceau nici un
caz despre lucrurile acestei lumi; ei erau mai prejos de restul oamenilor, si
ridicndu-se n vzduh cu usurinta vulturului, ei se ridicau pn la cer prin
Iaptele lor. (Comentar la E;anghelia de la Ioan, omilia XXIII, 3, pp. 112-
113)
APOSTOLII (despre SIntul Apostol si Evanghelist Ioan)

,Ioan s-a odihnit cu capul la snul lui Iisus; atunci ntemeindu-se pe
iubirea care i-a artat-o Iisus, aceast iubire chiar i-a inspirat mai mult
ndrzneal. Cci vorbind despre Sine, EL zice: cela era ucenicul pe care-
L iubea Iisus (Ioan 19, 26). Este oare ceva egal acestei cinstiri? Dar s nu ne
oprim acolo, s nu ne multumim de a-l nlta pe acest apostol si de a-l numi
Iericit; s imitm pe evanghelist si s cutm s cunoastem ce i-a atras lui
aceast iubire mare a lui Iisus Hristos. Care este cauza? El l-a prsit pe tatl
su, barca sa, si plasele sale, si l-a urmat pe Iisus Hristos; dar aceea i era
comun cu Iratele su, si la Iel cu Petru, si cu Andrei, si cu ceilalti apostoli.
Ce era n el asa de mare, asa de strlucit pentru a merita o asa de mare
iubire? SIntul Ioan n-a spus nimic despre sine, dect c era iubit; motivul
168
acestei iubiri, el l-a ascuns din modestie. C era iubit Ioarte mult de Iisus
Hristos, aceea era vizibil pentru ntreaga lume. (.) CoriIeul apostolilor
Icndu-i semn s-I pun o ntrebare (Mntuitorului n.n.), el a pus-o, cci
ei se iubeau Ioarte mult unul pe altul. Asa se spunea despre ei care se urcau
mpreun la templu, c predicau mpreun (Fap., 3, 1). De altIel Petru arta
adesea mai mult rvn si Iierbinteal dect ceilalti, si lui I-a zis Iisus
Hristos: !etre M iubeti tu mai mult decat acetia? (Ioan 21, 15). Ori, cel
ce iubea mai mult dect altii era desigur iubit. Dar cu privire la unul se vedea
strlucind de iubirea lui pentru Iisus Hristos, cu privire la cellalt, iubirea lui
Iisus prea mai evident. Ce a Icut deci s Iie iubit Ioan cu o iubire
singular? Pentru mine, mie mi se pare c smerenia lui si blndetea lui cea
mare. (Comentar la E;anghelia de la Ioan, omilia XXXIII, 1, p. 159)
APOSTOLII (despre SIntul Apostol Pavel)

,AstIel era acest suIlet sInt: avea n sine lumea ntreag si purta
pe toti n cugetul su, considerndu-i ca pe niste rudenii ale sale ntru
Dumnezeu, si i iubea pe toti ca si cum el i-ar Ii nscut, ba nc le arta o mai
mare dragoste dect orice printe! AstIel este harul Duhului: nvinge toate
durerile trupului si arat mai nIlcrat dorinta de cel iubit! Si aceasta se
poate vedea ndeosebi petrecndu-se cu suIletul lui Pavel. Ca si cum ar Ii
devenit o pasre naripat de iubire, ridicat n vzduh, pe toti i cerceta
necontenit, zburnd n toate prtile si nengduindu-si vreo zbav. Ca unul
ce stia c Hristos zisese: !etre, M iubeti? (. !ate oile Mele (Ioan 21,
15), retinuse el nsusi aceast conditie, ca pe cel mai nalt semn al dragostei,
punndu-l neobosit n lucrare, uneori chiar cu asupra de msur. (Omilii la
Epistola ctre Romani a S1antului postol !a;el, !rolog, pp. 15-16 )

,Dar ce? La toate neamurile, sau mai bine zis la toate popoarele a
predicat Pavel? Cum c el a cltorit predicnd de la Ierusalim pn n Iliria,
si de acolo pn la marginile pmntului, se nvedereaz din cele scrise
romanilor - si dac nu a umblat prin toate trile, apoi nu se poate spune c
ceea ce spune el este neadevrat, Iiindc el nu vorbeste numai de el, ci si de
cei doisprezece Apostoli n general, ca si de toti cei ce au vestit mpreun cu
ei cuvntul lui Dumnezeu. De altIel, nici n-ar putea cineva s-l acuze de ceea
ce spune, dac ar judeca dup buna lui voint si zelul cel nIocat, prin care,
chiar si dup ncetarea lui din viat, el nu conteneste de a predica
pretutindeni n lume. (Omilii la Epistola ctre Romani a S1antului postol
!a;el, omilia I, p. 24)

169
,Oare ar putea cineva dintre voi s se laude c-si aminteste, cnd se
roag n casa sa, de ntreaga Biseric? Eu nu cred. Dar Pavel nu se apropia
de Dumnezeu rugndu-se numai pentru o cetate, ci pentru lumea ntreag, si
nu numai o dat, nici de dou sau de trei ori, ci necontenit. A avea, ns, pe
cineva n minte necontenit, aceasta nu provine dect dintr-o mare iubire; dar
apoi a se si ruga necontenit lui Dumnezeu pentru el, gndeste-te ct de mare
este dispozitia si iubirea aceluia! (Omilii la Epistola ctre Romani a
S1antului postol !a;el, omilia II, p. 30-31)

,... el, stlpul Bisericii, el, cel mai tare dect piatra si Iierul, el,
diamantul cel duhovnicesc ce Iolosea mii de cetti. (Omilii la Epistola
ctre Romani a S1antului postol !a;el, omilia II, pp. 30-36)

,Cci sunt incredintat c nici moartea, nici ;iata, nici ingerii, nici
stpanirile, nici cele de acum, nici cele ce ;or 1i, nici puterile, nici inltimea,
nici adancul i nici o alt 1ptur nu ;a putea s ne despart pe noi de
dragostea lui Dumne:eu, cea intru Hristos Iisus, Domnul nostru (8, 38-39).
Mari lucruri spune el aici! Dar noi nu le stim, Iiindc nici nu avem o
astIel de dragoste. Cu toate acestea, desi sunt mari cele ce spune el, totusi
voind a arta c nu sunt nimic Iata de dragostea cu care am Iost iubiti de
Dumnezeu, dup ce spune de acea dragoste, vorbeste n Iinal si de dragostea
lui, ca astIel s nu se par c spune lucruri mari de el. Ceea ce el spune, asa
si este: Ce trebuie zice s ;orbim de cele pre:ente i de relele pe care le
indurm in ;iata aceasta? Chiar de ar spune cine;a de cele ;iitoare, de
lucruri i puteri, ca de pild moarte i ;iat, ingeri i arhangheli, i toat
1ptura de sus, i acestea mi se par mici 1at de dragostea lui Hristos. De m-
ar ameninta cine;a chiar cu moartea cea ;iitoare, cu moartea cea ;enic,
sau de mi-ar 1gdui ;iata cea nes1arit, ca s m deprte: de Hristos, eu
totui nu a primi. Ce trebuie s-mi ;orbeti de impratii de pe pmant i de
consuli, sau de cutare i de cutare? De mi-ai spune chiar de ingeri, i de
toate puterile de sus, i de toate 1iintele, de mi-ai ;orbi de toate cele ;iitoare,
totui in 1ata mea sunt mici toate acestea, i cele de pe pmant, i cele din
ceruri, i cele de sub pmant, ca i cele mai presus de ceruri, sunt nimic in
raport cu dragostea aceea. Apoi, nemultumit oarecum c n-a reprezentat
bine acea dorint pe care o avea, mai introduce si altele, ntrebuintnd
expresia nici alt 1ptur oarecare. Ceea ce spune aici, este cam asa: dac
ar mai 1i i o alt 1ptur, tot pe atata pe cat e cea ;:ut, i pe cat e cea
priceput, totui nimic nu m-ar putea deprta de acea dragoste. Acestea le
zicea Apostolul nu pentru c ngerii, sau arhanghelii, sau si celelalte puteri
se ncercau de a-l Iace s se deprteze de dragostea lui Hristos s nu Iie
170
una ca aceasta! , ci voind a arta dragostea lui cea nemrginit pentru
Hristos. El nu iubea pe Hristos pentru cele ale lui Hristos, ci pentru El iubea
cele ale Lui, si numai la El se uita, si numai de un singur lucru se temea: s
nu cad din dragostea ctre El. Aceasta pentru Apostol era ceva mai
groaznic si dect gheena, dup cum de asemenea i era mai de dorit ca orice
de a rmne n stpnirea dragostei. (Omilii la Epistola ctre Romani a
S1antului postol !a;el, omilia XV, pp. 298-300)

,Dar, orice ar spune cineva, totusi nimic nu va spune, cci dragostea
lui Pavel era cu mult mai ntins dect orice mare sau noian, mai iute si mai
arztoare ca orice par sau vpaie de Ioc, si nici un cuvnt nu ar putea s o
descrie dup dreptate, ci numai cel ce a cstigat o astIel de dragoste stie si o
cunoaste cu exactitate. (Omilii la Epistola ctre Romani a S1antului postol
!a;el, omilia XVI, p. 310)

,Cel ce devenise dasclul tuturor, cel ce culesese o multime de merite,
cel ce astepta mii de cununi, cel ce dorea pe Hristos att de mult nct
preIera dragostea Lui naintea tuturor celorlalte, cel ce ardea pe Iiecare zi
pentru Dnsul, si pe toate le credea a Ii secundare dragostei ctre Acesta, el,
zic, nu se lsa numai a Ii iubit de Hristos, ci a-L si iubi pe El Ioarte. De
aceea el numai la aceasta si avea atintit privirea, iar pe toate celelalte le
suIerea cu usurint. La un singur lucru se gndea naintea tuturor, anume
cum s-si sature aceast iubire curat, aceast dragoste nesIrsit ctre El.
(Omilii la Epistola ctre Romani a S1antului postol !a;el, omilia XVI, p.
310)

,Nu att de grozav este pentru noi tunetul, pe ct de grozav era vocea
lui Pavel pentru demoni. Dac demonii se nIricosau si de vesmintele lui,
apoi cu att mai mult de glasul lui. Acest glas i alunga legati; acest glas a
curtit ntreaga lume; acest glas a dezlegat bolile, a scos rutatea, a readus
adevrul cel ntru Hristos, si n Duhul lui Hristos a colindat pmntul de la
Rsrit la Apus. Ceea ce sunt heruvimii pentru Hristos, aceea era glasul lui
Pavel, cci dup cum El st pe acele puteri ceresti, tot asa sedea si pe glasul
lui Pavel. Cci s-a Icut vrednic de a primi pe Hristos acel glas, grind cele
pe care Hristos le iubea, si ridicndu-se pn la nltimi negrite, aidoma cu
seraIimii.
ntr-adevr, ce poate Ii mai nalt dect acel glas care zicea: Sunt
incredintat c nici moartea, nici ;iata, nici ingerii, nici stpanirile, nici cele
de acum, nici cele ce ;or 1i, nici puterile, nici inltimea, nici adancul i nici
o alt 1ptur nu ;a putea s ne despart pe noi de dragostea lui Dumne:eu,
171
cea intru Hristos Iisus (Romani 8, 38, 39)? Cte aripi ti se pare c are acest
glas? Si cti ochi? De aceea zicea: Cci gandurile lui [ale dia;olului] nu ne
sunt necunoscute (II Corinteni 2, 11). De aceea demonii Iugeau grmad, si
nu numai cnd el gria, ci chiar si numai cnd din deprtare i zreau
vesmntul. (Omilii la Epistola ctre Romani a S1antului postol !a;el,
omilia XXXII, p. 555)

,Si nu numai trna gurii, ci si aceea a inimii lui as voi s o vd, pe
care nu ar gresi cineva dac ar numi-o inima lumii ntregi, izvorul
miliardelor de buntti, izvodul si temeiul vietii noastre! Cci Duhul vietii
de acolo se mprtea la toti si se comunica membrelor lui Hristos; nu era
trimis prin artere, ci prin dreapta voire a Iaptelor celor bune. Att de larg
era inima lui, nct putea primi n ea cetti ntregi, tri si natiuni, dup cum
si nsusi zice: inima noastr s-a lrgit (II Corinteni 6, 11). Cu toate acestea,
acea inim larg se strmtora de multe ori de mhnire, ns dragostea iarsi o
lrgea, precum zice: Cci din mult suprare i cu inima strans de durere,
;-am scris cu multe lacrimi (II Corinteni 2, 4). Acea inim spulberat as voi
s o vd; acea inim care prjoleste pe Iiecare dintre cei pierduti si care vede
mai presus de toate pe Dumnezeu: Cei curati cu inima, :ice, ;or ;edea pe
Dumne:eu. (Matei 5, 8). Acea inim care s-a Icut jertI, dup cuvntul
proorocului: Jert1a lui Dumne:eu. duhul umilit (Psalmul 50, 19), care a Iost
mai nalt dect cerurile, mai larg dect lumea, mai strlucit dect vpaia
soarelui, mai arztoare dect Iocul, mai tare dect diamantul; acea inim care
slobozea din ea ruri de ap curat: Rauri de ap ;ie, :ice, ;or curge din
pantecele lui (Ioan 7, 38); acea inim, zic, n care era izvorul ce Iremta si
tsnea n sus, care adap nu numai Iata pmntului, ci si suIletele oamenilor,
de unde nu numai ruri, ci si Iluvii de lacrimi curgeau zi si noapte; acea
inim care a trit n viata cea nou, iar nu n aceasta a noastr: Nu eu mai
triesc, zice, ci Hristos triete in mine (Galateni 2, 20). Prin urmare, inima
lui Hristos era inima lui Pavel, era lespedea Duhului SInt si cartea harului
Su; era acea inim care tremura pentru pcatele strine. (Omilii la Epistola
ctre Romani a S1antului postol !a;el, omilia XXXII, pp. 556-557)

,Nici Gheena si nici mprtia Cerurilor nu le socotea Ii ceva, si nici
mii lumi Iat de dragostea lui Hristos. (Talcuiri la Epistola a doua ctre
Corinteni, omilia XXII, p. 198)

,Vai! Ce suIlet Iericit! Nimic nu e asemenea cu suIletul lui Pavel si
nici nu va Ii! (Omilii la Epistola ctre Filipeni, omilia a V-a, p. 77)

172
,Cine va spune puterile Tale, Doamne, c nu l-ai lsat pe Pavel s
greseasc si c ai artat omenirii un astIel de brbat? Te-au ludat pe Tine
toti ngerii ntr-un glas cnd ai Icut stelele si cnd ai Icut soarele, ns nu
te-au ludat att de mult ca atunci cnd ai artat omenirii pe Pavel! De aceea
mai strlucit a devenit pmntul dect cerul, mai luminat dect lumina
soarelui, mai vii scnteierile si mai ncnttoare razele ce izvorsc din el! El
ne-a adus nou rod, nu doar gru ngrsat, nici rodii din cele cultivate, ci
rodul evlaviei, pe care l-a adus la maturitate si pe care l ridic de jos de cte
ori cdea! Soarele de pe cer nu va putea niciodat s ajute mugurii cei
putrezi ai pomilor, dar Pavel i ntorcea pe cei care aveau mii de putregaiuri -
adic mii de pcate. Acela noaptea se ascunde, dar acesta n continuu l
rzboieste pe diavol, cci nimic nu l-a oprit, nimic nu l-a stpnit. Acela,
purtndu-se pe bolta cerului, slobozeste din nalt peste pmnt razele sale,
iar acesta, rsrind de jos, nu a umplut de lumin doar cerul si pmntul ci,
de ndat ce si-a deschis gura, i-a umplut de plcere negrit chiar si pe
ngeri! Fiindc dac pentru un pctos ce se pocieste se Iace mare bucurie
n ceruri, atunci cel care de la cea dinti cuvntare a vnat pe multi ntru
Domnul, cum s nu umple de bucurie puterile cele de sus? Dar ce spun eu?
E de ajuns c Pavel s vorbeasc Iie si ct de putin si puterile cele ceresti s
se veseleasc si s salte de bucurie. Pentru c dac muntii sltau ca berbecii
cnd iudeii au iesit din Egipt, atunci cnd oamenii se mut de la pmnt la
cer, crezi c putin bucurie este? De aceea, deci, a rmane in trup, mai de
1olos este pentru ;oi. (Omilii la Epistola ctre Filipeni, omilia a V-a, pp.
78-79)

,Ct distant este ntre cel ce alearg si cel ce zace jos, czut n
brnci, atta este si ntre Pavel si noi. El murea n Iiecare zi si avea biruinte
n Iiecare zi. Nu era timp, nu era minut n care s nu progreseze (.)
(Omilii la Epistola ctre Filipeni, omilia a XIII-a, p. 225)

,Petrecerea lui n ceruri este si pe cel ce alearg ctre cer nu-l pot lega
cele pmntesti si nu-l pot stpni. Nu vezi tu petrecndu-se acelasi lucru cu
soarele? Poti s pui oricte legturi razelor sale, totusi nu-l vei putea opri din
drumul su. Deci aici, pe Pavel nu-l poti opri, si nc cu att mai mult pe el,
dect pe soare, cci el a primit mai mult dect acela, Iiindc nu poart cu el
numai lumina noastr ordinar, ci lumina cea adevrat. (Comentariile sau
Explicarea Epistolei ctre Coloseni, omilia X, p. 122)

,Dac mi s-ar ntmpla s-l vd pe Pavel aplecndu-se din cer spre
pmnt si slobozind glasul su, si dac acelasi Pavel ar gri n temnit, eu as
173
preIera mai mult a-l vedea si auzi n temnit, dect n cer, pentru c atunci
cnd Pavel este n temnit, cei din ceruri se coboar la el si vin spre a-l auzi.
Legtura predicii este legtura lui, temelia predicii este lantul acela pe care l
purta. (Comentariile sau Explicarea Epistolei ctre Coloseni, omilia X, p.
124)

,Pavel, cetteanul cerului, cel de Iorm mbrcat cu trup, stlpul
Bisericii, ngerul cel pmntesc, omul cel ceresc! Cu ct drag zbovesc lng
Pavel contemplndu-i Irumusetea virtutii lui! Nu-mi veseleste att Iata
rsritul soarelui si sgetarea razelor lui strlucitoare, ct mi lumineaz
mintea chipul lui Pavel. Soarele lumineaz Ietele, Pavel, ns, ne urc pe
aripile lui la boltile cerurilor; ne urc suIletul mai sus dect soarele, mai sus
dect luna. (Omiliile despre pocint, omilia a doua, pp. 41-42)

,A gsit pmntul plin de demoni si l-a preschimbat n cer. Cci nu
ntelegi cele prezente dect cugetnd la acestea. Atunci era tnguitul, atunci
erau peste tot altare, Ium, grsimea jertIelor, desIrnri, ritualuri, demonii lui
Bahus, acropolele diavolului, desIrnarea ncununat, si Pavel era unul. Cum
n-a Iost nbusit? Cum n-a Iost sIsiat? Cum a deschis gura? A intrat n
Thebaida si a luat robi. A intrat n curtile mprtesti si pe mprat l-a Icut
ucenic. A intrat n sala de judecat, si judectorul i-a zis lui: Cu putin de nu
m-ai con;ins s de;in i eu cretin. Si judectorul a devenit ucenicul lui. A
intrat n temnit si l-a convertit si pe temnicer. A ajuns la insula barbarilor si
pe viper a Icut-o nvttor. A ajuns la poporul romanilor si l-a smuls pe
senator. A ajuns la ruri, la locurile pustii ale lumii de peste tot. (Din vol.
Despre Rai i Scriptur. Despre iubirea lui Dumne:eu pentru noi. Despre
Se:ut-a Imprteasa de-a dreapta Ta~~, pp. 49-51)

,-Si cine-i omul acesta mai bun dect toti oamenii?
-Cine altul dect acel Ictor de corturi, dasclul lumii, cel ce strbate
marea si uscatul ca si cum ar Ii Iost naripat, vasul alegerii, nuntasul lui
Hristos, sditorul Bisericii, zidarul cel ntelept, propovduitorul, alergtorul,
atletul, ostasul, nvttorul, cel ce a lsat amintirile virtutii sale n toat
lumea, cel ce a Iost rpit nainte de nvierea cea de obste n al treilea cer, cel
ce a Iost dus n rai, cel ce a Iost Icutde ctre Dumnezeu prtas tainelor celor
negrite, cel ce a auzit acelea ce nu sunt cu putint Iirii omenesti s le
griasc, cel ce s-a bucurat de mai mult har si si-a dat mai mare osteneal.
C s-a ostenit mai mult dect toti, ascultndu-l pe el spunnd: Mai mult
decat toti m-am ostenit (I Cor., 15, 10). Iar dac s-a ostenit mai mult dect
toti este si ncununat, cci 1iecare ii ;a lua plata dup osteneala lui (I Cor.,
174
3, 8). Iar dac primeste o cunun mai mare dect a Apostolilor - iar la Iel cu
Apostolii nu este nimeni, si el e mai mare ca ei -, urmeaz c se va bucura de
cea mai nalt cinste si de cea mai de sus sedere pe scaun. (Cu;antri
impotri;a anomeilor, cuv. VIII, n vol. Cu;antri impotri;a anomeilor.
Ctre iudei, p. 132)

,Toti dregtorii care au Iost n vremurile de demult au Iost dati uitrii
si nici mcar din nume nu sunt cunoscuti celei mai mari prti dintre oameni,
ns numele sIntului Pavel, cel legat in lanturi, e Ioarte cunoscut aici ntre
noi, Ioarte cunoscut n tinutul barbarilor, cunoscut la sciti si indieni si chiar
dac ai ajunge la marginile pmntului, vei auzi de acest nume, si oriunde ar
merge cineva va vedea c numele lui Pavel e n gura tuturor. Si ce-i de
mirare c e pe mare si uscat, cnd si n cer numele lui Pavel e Ioarte pretuit
de ngeri, de arhangheli, de puterile cele de sus si chiar de Dumnezeu,
mpratul lor? (!redicile despre statui, Partea a II-a, predica a XVI-a, pp.
105-106)

,Ce este omul, ct de mare este nobletea Iirii noastre si de cte virtuti
mari este capabil aceast Iptur omul nimeni nu a artat mai bine dect
Apostolul Pavel. El st acum de Iat cu glas mare spre a rpune pe toti
prsii Iirii, spre a apra pe alctuitorul Iirii, spre a ne ncuraja la Iapta cea
bun si spre a astupa gura clevetitorilor care mint spunnd c Iirea
omeneasc nu este capabil de nici un bine. Pavel nu a primit o alt Iire
dect noi, nu a dobndit alt suIlet, nu a locuit n alt lume si cu toate acestea
a ntrecut cu mult pe ceilalti oameni.
Mai nti acest Apostol nu s-a nspimntat de nici o ptimire, de nici
un necaz care i s-a ntmplat pentru Iapta cea bun si pentru dreptate, ci cu
bucurie s-a supus tuturor necazurilor si le-a numit pe acestea ;remelnice i
uoare (II Cor., 4, 17).
Dar nc si mai vrednic de mirare este c el a Icut toate acestea Ir
s urmreasc vreo rspltire.
Noi niciodat nu suportm nici un Iel de osteneal si necaz Ir s
asteptm rspltire, el ns le-a luat asupra lui Ir rsplat, cu bucurie si cu
dragoste, si nu s-a tnguit de slbiciunea trupeasc, nici de multimea
treburilor, nici de tirania trupului, nici despre altceva.
n toate zilele el se Icea mai rvnitor si cu ct primejdiile l
mpresurau mai mult, cu att el devenea mai curajos. (La 29 iunie, la
serbarea S1intilor postoli !etru i !a;el, n vol. !redici la duminici i
srbtori., p. 288)

175
,El alerga spre ntmpinarea deIimrii ce i se aducea pentru
propovduirea Evangheliei cu mai mult rvn, dect alergm noi pentru
cinste, dorea moartea mai mult dect noi viata, iubea srcia mai mult dect
noi bogtia, ostenelile mai mult dect altii odihna, necazul mai mult dect
altii bucuria si pentru vrjmasii si se ruga mai des dect i blestemm noi pe
ai nostri. Ce deosebire ntre noi si Pavel? A rsturnat el oare rnduiala Iirii?
Nu, noi rsturnm rnduiala, Pavel ns a urmat-o asa cum era ea lsat de
Dumnezeu. Si el era om ca si noi. Asa dar nu te tngui asupra Iirii c ea te
mpiedic s Iii mbunttit. Ia aminte la Apostolul Pavel. Pentru dnsul
numai una era nIricosat si grozav, adic de a supra pe Dumnezeu. Si
nimica nu era pentru dnsul mai scump si nimica nu dorea el asa de mult ca
a plcea Domnului.
Nu mai vorbim de cetti, de popoare, de mpratii si de toate comorile
si slava lumii, el le socotea toate desertciuni. Nici slavele cerului nu erau
pentru el asa de scumpe ca Hristos. Aceast dragoste lui i era asa de dulce,
nct el nu rvnea nici chiar vrednicia ngerilor si a arhanghelilor. Aceast
dragoste a lui covrsea toate, si avnd-o el se credea cel mai Iericit dintre
toate Ipturile. Iar aceast dragoste nici domnia, nici stpnirea, nici puterea
nu vor Ii avut pentru el nici un Iolos. (La 29 iunie, la serbarea S1intilor
postoli !etru i !a;el, n vol. !redici la duminici i srbtori., p. 289)

,Deci pe cel ce se ngrijea deopotriv pentru toti oamenii mpreun
pentru popoare ntregi si cetti ca si pentru Iiecare n parte, cu ce s-l
asemnm, cu Iier sau cu otel? Cum trebuie s numim suIletul lui? Trebuie
oare s zicem c era ca otelul si totodat mai nobil si mai pretios dect piatra
cea scump. Dar ce s zic eu de aur sau de otel? Pune ntr-o parte a
cntarului toat lumea iar n cealalt suIletul lui Pavel si vei vedea c acesta
din urm, este mai greu si mai de valoare (La 29 iunie, la serbarea S1intilor
postoli !etru i !a;el, n vol. !redici la duminici i srbtori., p. 290)

,N-as gresi de-as numi suIletul lui Pavel livad de virtuti si rai
duhovnicesc. Att de mult nIlorea prin har si att de vrednic de har si
arta IilosoIia suIletului su! Pentru c a Iost vasul alegerii (Fapte 9,
15) si pentru c s-a curtit bine pe sinesi, cu mbelsugare s-a revrsat
peste el darul Duhului. (Cu;antul I la S1antul postol !a;el, n vol.
!redici la srbtori imprteti i cu;antri de laud la s1inti, p. 225)

,Ce cuvnt, dar, va Ii ndestultor spre lauda isprvilor lui Pavel?
Sau ce limb va putea s spun laudele cuvenite lui? Cum voi putea
Iace Iat mretiei laudelor lui, cnd un singur suIlet are adunate, n
176
mod covrsitor, toate virtutile omenesti, si nu numai pe cele omenesti,
ci si pe cele ngeresti? (Cu;antul I la S1antul postol !a;el, n vol.
!redici la srbtori imprteti i cu;antri de laud la s1inti, p. 225)

,De unde ar Ii, deci, potrivit s Iac nceput laudelor lui? De unde
din alt parte dac nu de la aceast dinti laud, anume de la a arta c
are strnse n el virtutile tuturor oamenilor. ProIetii, patriarhii, dreptii,
apostolii, mucenicii s-au distins printr-o virtute oarecum deosebit.
Pavel ns are adunate n el la un loc toate virtutile pe care Iiecare
dintre aceia le avea; si le are cu atta covrsire, cum nimeni dintre ei nu
le avea. (Cu;antul I la S1antul postol !a;el, n vol. !redici la
srbtori imprteti i cu;antri de laud la s1inti, p. 225)

,Despre care jertI a lui Pavel vreti s v vorbesc? C nu-i numai
una! Se jertIea n Iiecare zi si aducea o ndoit jertI: murea n Iiecare
zi (I Cor., 15, 31) si purta n trupul lui omorrea Domnului Hristos (II
Cor., 4, 10). Se gsea necontenit n Iata primejdiilor; se junghia prin
voint; si omora n asa chip Iirea trupului, c nu era cu nimic mai
prejos de jertIele junghiate, ba, dimpotriv, cu mult superioare lor. Nu
jertIea boi si oi, ci se jertIea pe sine nsusi n Iiecare zi, printr-o ndoit
jertI. De asta a si ndrznit s zic: Cci eu iat-m i fert1esc (II
Tim., 4, 6), numind jertI sngele lui. Nu s-a multumit cu aceste jertIe,
ci, dup ce s-a aIierosit bine pe sine nsusi, a adus lui Dumnezeu
ntreaga lume: pmntul si marea, tinuturile locuite de greci si pe cele
locuite de barbari, si, ca s spun ntr-un cuvnt, tot pmntul luminat de
soare. Ca un ntraripat a strbtut toat lumea; n-a cltorit de dragul
cltoriei, ci a smuls spinii pcatelor, a semnat cuvntul credintei, a
alungat rtcirea, a adus adevrul, a Icut ngeri din oameni, dar, mai
bine spus, a Icut pe oameni din demoni, ngeri. De aceea, cnd a Iost
s plece de pe lumea aceasta, dup att de multe sudori si dup att de
nenumrate biruinte, spunea mngind pe ucenici: Chiar dac m
fert1esc pentru fert1a i pentru slufba credintei ;oastre, m bucur, i m
bucur impreun cu ;oi toti, de aceea i ;oi bucurati-;, i bucurati-;
impreun cu mine (Filip., 2, 17-18). Ce jertI ar putea egala jertIa
aceasta, pe care Pavel a jertIit-o junghiind-o cu sabia Duhului, pe care a
adus-o pe jertIelnicul cel mai presus de ceruri? (Cu;antul I la S1antul
postol !a;el, n vol. !redici la srbtori imprteti i cu;antri de
laud la s1inti, p. 226)

177
,Pavel n-a avut alt Iire, n-a avut alt suIlet, n-a locuit n alt
lume; a trit pe acelasi pmnt si n aceleasi tinuturi ca si noi; a Iost
crescut sub aceleasi legi si datini; cu toate acestea, a depsit pe toti
oamenii tuturor timpurilor. (Cu;antul al II-lea la S1antul postol
!a;el, n vol. !redici la srbtori imprteti i cu;antri de laud la
s1inti, p. 233)

,Lucru de mirare la Pavel este nu numai acela c, datorit marii
sale rvne, nici nu simtea oboselile virtutii, ci si aceea c nici nu
svrsea virtutea pentru plat. Noi, nici chiar cnd e vorba de rsplat,
nu vrem s asudm pentru virtute; Pavel ns mbrtisa si iubea virtutea
Ir s se gndeasc la rsplat si srea cu toat usurinta peste piedicile
ce preau potrivnice virtutii. (Cu;antul al II-lea la S1antul postol
!a;el, n vol. !redici la srbtori imprteti i cu;antri de laud la
s1inti, p. 233)

,Pavel cuta rusinarea si ocara cea pentru predicarea Evangheliei
mai mult dect cutm noi cinstea; cuta moartea mai mult dect
cutm noi viata; cuta srcia mai mult dect cutm noi bogtia;
cuta ostenelile mai mult dect caut altii tihna; dar nu numai mai mult,
ci cu mult mai mult; cuta durerile mai mult dect caut altii bucuriile;
cuta s se roage pentru dusmani mai mult dect caut altii s-i
blesteme. (Cu;antul al II-lea la S1antul postol !a;el, n vol. !redici
la srbtori imprteti i cu;antri de laud la s1inti, p. 234)

,De un singur lucru se temea, de un singur lucru Iugea: de a
supra pe Dumnezeu; de nimic altceva; dup cum nici nu dorea altceva
dect de a plcea lui Dumnezeu. Si nu spun c nu dorea nimic din cele
de pe lumea aceasta, dar nici din cele viitoare. S nu-mi vorbesti mie de
orase, de popoare, de mprati, de ostiri, de arme, de averi, de stpniri
si de puteri! Nici ca pe o pnz de pianjen nu le socotea! Vorbeste-mi
chiar de bunttile si Irumusetile cele ceresti, si atunci vei vedea
puternica dragoste a lui Pavel pentru Hristos! Din pricina dragostei
acesteia Pavel nu se mai minuna nici de vrednicia ngerilor, nici de a
arhanghelilor, de nimic. Avea n suIletul lui ceva mai mare dect orice,
dragostea lui Hristos. Cu ea se socotea mai Iericit dect toti; Ir ea nu
dorea s Iie nici cu Domniile, nici cu nceptoriile, nici cu Stpniile.
Cu dragostea aceasta voia s Iie mai degrab n cele mai grele munci si
cu cei osnditi, dect Ir ea, cu cei din Irunte si cu cei n cinste. Pentru
Pavel era o singur osnd: pierderea dragostei lui Hristos. Aceasta este
178
pentru el iadul, aceasta este pedeapsa, aceasta, pricinuitoarea a mii si
mii de rele. Dup cum nu era pentru Pavel dect o singur desItare:
dobndirea dragostei lui Hristos, aceasta era pentru el viata, aceasta
lumea, aceasta ngerul, aceasta cele din lumea de aici, aceasta cele
viitoare, aceasta mprtia, aceasta Igduinta, aceasta, pricinuitoarea a
mii si mii de buntti. Tot ce nu tintea la dragostea lui Hristos nu-l
socotea nici trist, nici vesel. Dispretuia pe toate cele ce se vd ca pe
iarba putred. Tiranii si popoarele nIuriate i preau a Ii tntari.
Moartea, pedepsele si miile de chinuri, jocuri de copii. Numai s le
suIere pentru Hristos! Atunci le mbrtisa si pe acestea; si se luda att
cu lanturile sale, cum nici Nero nu se luda cu coroana de pe cap.
Locuia n temnit ca si cum ar Ii locuit n cer. Primea rnirile si
biciuirile cu mai mult plcere dect cei ce primesc premii. Iubea
ostenelile ca pe rsplti si socotea rsplat ostenelile. De asta le si
numea har. Ascult! Rsplat era pentru Pavel a muri si a Ii cu Hristos
(Filip., 1, 23), pe cnd a rmne n trup, lupt. Cu toate acestea, voieste
mai bine s rmn n trup dect s moar, spunnd c-i mai de
trebuint asta (Filip., 1, 24). A Ii anatema de la Hristos era pentru el
lupt si durere; dar, mai bine spus, chiar mai mult dect lupt si durere.
A Ii cu Hristos era pentru Pavel rsplat. Cu toate acestea, pentru
dragostea de Hristos, Pavel vrea mai degrab s Iie anatema. Poate ns
c cineva mi va spune c acestea toate i erau plcute lui Pavel din
pricina lui Hristos. Asta o spun si eu, pentru c cele ce pentru noi sunt
pricini de tristete, acelea erau pentru Pavel pricini de mare bucurie.
(Cu;antul al II-lea la S1antul postol !a;el, n vol. !redici la srbtori
imprteti i cu;antri de laud la s1inti, pp. 234- 235)

,ntr-adevr, multi oameni, cnd le mor copiii, capt oarecare
mngiere dac li se ngduie s plng. Dac sunt mpiedicati, suIer.
Tot asa si Pavel. Plngnd zi si noapte, se mngia. C nimeni nu si-a
jelit asa de mult pcatele lui ct a jelit Pavel pcatele altora. Gndeste-
te ce chinuri suIletesti ncerca Pavel pentru iudeii care nu voiau s se
mntuiasc, de vreme ce se ruga s cad din slava cea de sus numai si
numai ca ei s se mntuiasc. De aici se vede c pentru Pavel era cu
mult mai cumplit pierderea iudeilor dect propria sa pierdere. De n-ar
Ii Iost mai cumplit, n-ar Ii Icut o astIel de rugciune. A ales-o pentru
c era mai usoar si pentru c avea mai mult mngiere. Dar Pavel nu
numai c o voia, ci o si striga, spunnd: Intristarea imi este mare i
necurmat durerea in inima mea (Rom., 9, 2). (Cu;antul al II-lea la
179
S1antul postol !a;el, n vol. !redici la srbtori imprteti i
cu;antri de laud la s1inti, p. 236)

,Pavel mergea pe pmnt, dar svrsea toate Iaptele sale ca si
cum ar Ii mers mpreun cu ngerii. Era mbrcat cu trup muritor, dar
era tot att de curat ca si ngerii; era supus tuturor nevoilor Iirii, dar
rvnea s nu par ntru nimic mai prejos de puterile cele de sus. Ca un
mprat strbtea lumea; ca unul Ir de trup nIrunta durerile si
primejdiile; ca unul care ar Ii dobndit cerul dispretuia cele de pe
pmnt; ca unul care ar Ii trit mpreun cu nsesi puterile ceresti, asa
era de veghetor. (Cu;antul al II-lea la S1antul postol !a;el, n vol.
!redici la srbtori imprteti i cu;antri de laud la s1inti, p. 237)

,Nu este oare minunat si strin lucru ca un cuvnt ce sare de pe o
limb de trn s alunge moartea, s dezlege pcatele, s ndrepte o
Iire betegit, s preIac pmntul n cer? De asta m nspimnt de
puterea lui Dumnezeu, de asta m minunez de puterea lui Pavel, c a
primit un att de mare har, c s-a pregtit asa pe sinesi. (Cu;antul al
II-lea la S1antul postol !a;el, n vol. !redici la srbtori imprteti
i cu;antri de laud la s1inti, p. 237)

,Stiind deci si Pavel c dragostea este capul bunttilor, o
svrsea cu toat scumptatea. ntr-adevr, nimeni n-a iubit att pe
dusmani, nimeni n-a Icut atta bine hulitorilor, nimeni n-a suIerit att
pentru prigonitori. Nu se uita la cele ce suIerea, ci se gndea c si
prigonitorii si sunt oameni ca si el. Si cu ct se nIuriau mai mult, cu
att mai mult i era mil de nebunia lor. Si dup cum se poart un tat
cu copilul lui cuprins de nebunie - cci tatl plnge si i se rupe inima de
mil cu att mai mult cu ct copilul bolnav l ocrste si l loveste mai
cumplit , tot astIel si Pavel se purta cu mai mult dragoste. (Cu;antul
al III-lea la S1antul postol !a;el, n vol. !redici la srbtori
imprteti i cu;antri de laud la s1inti, pp. 238-239)

,Ai vzut suIlet care depseste tot pmntul? Ndjduia s
nItiseze lui Dumnezeu pe tot omul; si n ceea ce-l priveste, i-a
nItisat pe toti: ca si cum ar Ii nscut el pe toti oamenii lumii, asa se
Irmnta, asa alerga, asa se strduia s-i duc pe toti n mprtia
cerurilor, ajutnd, Igduind, rugndu-se, cucerindu-se, nIricosnd pe
draci, alungnd pe strictorii de suIlete. Si toate acestea le Icea prin
viu grai, prin epistole, cu cuvntul, cu Iapta, prin ucenicii lui, prin el
180
nsusi, ndrepta pe cei czuti, ntrea pe cei ce stau n credint, ridica pe
cei ce zceau la pmnt, mngia pe cei cu inima zdrobit, ncuraja pe
cei trndavi; striga nIricostor ctre vrjmasi, se uita cu asprime la
dusmanul. Ca un general, sau ca un prea iscusit doctor, el era si om de
corvoad, si purttor de scut, si aprtor. Era totul n tabr. Arta
mult purtare de grij si mult rvn nu numai n cele duhovnicesti, ci
si n cele trupesti. (Cu;antul al III-lea la S1antul postol !a;el, n vol.
!redici la srbtori imprteti i cu;antri de laud la s1inti, p. 242)

,Fiind mare n dragoste, care e capul virtutilor, era mai arztor
dect Ilacr. Si cum Iierul care cade n Ioc ajunge cu totul Ioc, tot
astIel si Pavel, aprins Iiind de Iocul dragostei, ajunge n ntregime
dragoste. Fiind ca un tat obstesc al ntregii lumi, se purta ca un printe
trupesc; dar, mai bine spus, depsea pe toti printii prin grija lui si de
cele trupesti, si de cele suIletesti. Ddea pentru iubitii lui copii: banii,
cuvintele, suIletul, totul.
Din pricina asta numea dragostea plinire a legii (Rom., 13, 10),
legtur a des;aririi (Col., 3, 14), mam a tuturor ;irtutilor, nceput
si sIrsit ale virtutii. (Cu;antul al III-lea la S1antul postol !a;el, n
vol. !redici la srbtori imprteti i cu;antri de laud la s1inti, p.
233)

,Pavel a ajuns att de mare nu numai prin har, ci si prin srguinta
sa. Si de asta a ajuns prin har, pentru c a ajuns si prin srguint. Cu
covrsire, si harul si srguinta; harul lui Dumnezeu a suIlat asupra lui,
iar vointa era n el. Vrei s cunosti harul lui Dumnezeu? Hainele lui
nIricosau dracii! Dar nu m minunez de asta, dup cum nu m minunez
nici de aceea c umbra lui Petru alunga bolile, ci m minunez c a Icut
lucruri minunate nainte de primirea harului, chiar de la nceput; nici nu
avea aceast putere, nici nu primise hirotonia si s-a aprins de un zel att
de mare pentru Hristos, nct a sculat tot poporul iudeu mpotriva lui.
Vzndu-se nconjurat de primejdii asa de mari, c si orasul era ncon-
jurat, a cobort printr-o Iereastr a zidului si a Iugit; cu toate acestea, n-
a czut n trndveal, nici n-a Iost cuprins de sIial si team, ba,
dimpotriv, primejdiile i-au aprins si mai tare zelul. Dnd pas
primejdiilor pentru iconomie, dar nednd pas nimnui cnd era vorba
de nvttur, a luat crucea si urma lui Hristos, desi avea naintea
ochilor pilda lui SteIan, desi vedea c iudeii mai mult dect toti cutau
s-l ucid si doreau s guste din carnea lui. Nu se arunca n primejdii
Ir nici o socoteal, dar nu ajungea mai trndav dup ce scpa de ele.
181
Iubea tare viata de aici pentru cstigul ce-l avea din ea; dar o si
dispretuia tare pentru IilosoIia cstigat de el de pe urma dispretuirii ei,
sau pentru graba mare ce-o avea de a pleca la Iisus. Ceea ce am spus
totdeauna despre Pavel nu voi nceta niciodat s spun: nici un om
nconjurat de attea lucruri potrivnice n-a izbutit ca Pavel, s le
schimbe n Iolosul su. Nici un om n-a dorit att viata aceasta, nici
chiar cei care tin la viat, dar nici unul n-a dispretuit-o att, nici chiar
cei care tin cu orice pret s se omoare; nu-l tulbura nici o dorint si n-
avea nici o poIt pentru vreun lucru din lumea aceasta; judeca
totdeauna dorinta lui prin vointa lui Dumnezeu. (Cu;antul al J-lea la
S1antul postol !a;el, n vol. !redici la srbtori imprteti i
cu;antri de laud la s1inti, p. 258)

,Nici un alt om n-a avut attea pricini de laud ca Pavel, si totusi
nici un alt om n-a Iost asa de lipsit de mndrie ca el! Ascult! Pavel
spune: Cunotinta semetete. Si toti am putea-o spune mpreun cu el.
Si Pavel avea n el atta cunostint ct n-a Iost n nici un om de cnd e
lumea. Cu toate acestea, cunostinta nu l-a Icut mndru, ci tocmai
bogtia cunostintei lui l smerea. (Cu;antul al J-lea la S1antul postol
!a;el, n vol. !redici la srbtori imprteti i cu;antri de laud la
s1inti, pp. 260-261)

,Pavel ne-a dat porunc si lege ca s nu crutm pe cei care sunt
nepstori Iat de Dumnezeu; dimpotriv, s le vorbim mai cu asprime,
n Pavel avem msura tuturor Iaptelor. Din pricina aceasta Pavel este de
laud n toate: si cnd Iptuieste si cnd grieste, si cnd ocrste si
cnd laud, si cnd ntoarce spatele si cnd mngie, si cnd se nalt
pe sine si cnd se smereste, si cnd se laud si cnd se vait. Pentru ce
te minunezi dac si ocara si mustrarea Iac pe cineva vrednic de laud,
cnd chiar omorul si nselciunea si viclenia au Icut pe unii vrednici
de laud, att n Vechiul Testament ct si n Noul Testament?
Cercetnd dar temeinic toate acestea, s ne minunm si de Pavel
si s slvim pe Dumnezeu. (Cu;antul al J-lea la S1antul postol
!a;el, n vol. !redici la srbtori imprteti i cu;antri de laud la
s1inti, p. 264)

,Dar cnd se apropiau de trupurile celor bolnavi hainele lui
Pavel, toat boala era alungat. (Cu;antul al JII-lea la S1antul postol
!a;el, n vol. !redici la srbtori imprteti i cu;antri de laud la
s1inti, p. 273)
182

,Pavel, mai iute dect Iocul, n-a stat nici o zi linistit: ci ndat ce
a iesit din izvorul sIintit al apelor, din apa Botezului, vlvti de Ilcri
s-au aprins n suIletul lui. Nu s-a gndit la primejdii, nu s-a gndit c
iudeii au s rd de el, c au s-l Iac de rusine, c n-au s cread n el!
Nu! Nu s-a gndit la asa ceva! A luat alti ochi, pe cei ai dragostei, si o
alt minte si s-a aruncat nainte, ca un puhoi, cu mult Iurie! A drmat
toate legile iudeilor si a dovedit cu Scripturile c Iisus este Hristosul. Si
nc nu avea multe daruri ale harului, nc nu Iusese nvrednicit de att
de mare Duh! Cu toate acestea, s-a aprins ndat si Icea totul cu
suIletul mort pentru lume. Si ca si cum ar Ii vrut s-si rscumpere
timpul trecut, asa le Icea pe toate; cuta s se osteneasc aruncndu-se
pe sine nsusi n acea parte a luptei unde erau numai primejdii, numai
temeri. (Cu;antul al JII-lea la S1antul postol !a;el, n vol. !redici
la srbtori imprteti i cu;antri de laud la s1inti, p. 276)

,Spunea: Sunt legat dar cu;antul nu este legat (II Tim., 2, 9). l
Iugreau; si Iapta asta era o prigoan; dar sIrsitul Iaptei, apostolie de
nvttor. Vrjmasii lui Iceau ceea ce ar Ii Icut prietenii si cunoscutii.
Nu-l lsau s se statorniceasc ntr-un loc; ci, prin uneltiri si prin
Iugriri purtau pe doctor pretutindeni, ca toti s aud limba lui. L-au
lsat iarsi, dar a ajuns si mai nversunat; au alungat pe ucenici, si i-au
trimis celor ce nu aveau nvttor. L-au dus n Iata unui judet mai mare,
si a Iost de Iolos unei mai mari cetti, Roma. De aceea iudeii,
plngndu-se, ziceau despre apostoli: Ce s 1acem oamenilor acestora?
(Fapte 4, 16). !rin ceea ce 1acem, rspandim i mai mult credinta lor.
L-au dat pe Pavel temnicerului, ca s-l aib n mini si mai bune; dar
temnicerul a Iost legat mai bine de Pavel. L-au trimis mpreun cu cei
legati, ca s nu Iug; dar el a catehizat pe cei legati. L-au trimis pe
mare, ca s Iac, Ir voia lor, s-si termine si mai iute cltoria; iar
sIrmarea corbiei a ajuns pricin de nvttur celor ce Iuseser cu el
n corabie. Amenintau cu mii si mii de munci, ca s sting predicarea
Evangheliei, dar ea crestea si mai mult. (Cu;antul al JII-lea la S1antul
postol !a;el, n vol. !redici la srbtori imprteti i cu;antri de
laud la s1inti, p. 279)

,Ati auzit negresit de Neron, ajuns celebru din pricina desIrnrii lui.
A Iost cel dinti si singurul dintre mprati care a nscocit noi chipuri de
desIrnare si de necuviint. Neron a nvinuit pe Iericitul Pavel, care a trit pe
timpul domniei lui, de aceleasi Iapte de care voi i acuzati pe acesti sIinti
183
brbati. Fericitul Pavel cstigase pentru credinta crestin pe o concubin a
lui Neron, iubit Ioarte mult de el, si a nduplecat-o totodat s prseasc
legtura sa necurat. Din pricina asta Neron l-a numit pe Pavel plag a
societtii, nseltor si, n sIrsit, i-a adus si alte nvinuiri, ca acelea pe care le
rostiti voi acum. L-a pus mai nti n lanturi, dar, pentru c nu l-a nduplecat
s nceteze de a mai sItui pe Iat, a pus, n cele din urm, s Iie omort. Ce
a pgubit cel omort? Ce a Iolosit ucigasul? Ct Iolos a avut Pavel cel ucis
atunci, si ct pagub Neron ucigasul! Nu este, oare, cutat de ntreaga lume
ca un nger? Spun doar att, ca s art numai bunttile din lumea aceasta
dobndite de Pavel. Nu este, oare, Neron hulit de toti ca o adevrat plag a
societtii si ca un demon? (pologia ;ietii monahale, 2, n vol. Despre
Feciorie, pologia ;ietii monahale, Despre creterea copiilor., p. 191)

,Pavel avea o putere cu mult mai mare dect puterea cuvntului, n
stare s svrseasc lucruri mai mari. Era nIricostor dracilor numai ce se
arta, Ir s scoat vreun cuvnt. De s-ar aduna la un loc toti cei din vremea
noastr, cu mii si mii de rugciuni si lacrimi, n-ar putea s Iac atta ct au
Icut atunci sorturile lui Pavel (Fapte 19, 12). Cnd Pavel se ruga, nvia mortii
(Fapte 20, 7-12); si a Icut si alte minuni la Iel de mari nct pgnii l-au
socotit Dumnezeu (Fapte 14, 8-18); iar nainte de a se muta din viata aceasta
a Iost nvrednicit s Iie rpit pn la al treilea cer si s aud cuvinte
nengduite omului s le aud (2 Cor., 12, 2-4). Cum nu se cutremur oa-
menii din vremea noastr, cnd ncearc s se compare cu un astIel de
brbat? (Tratatul despre preotie, cartea a patra, cap. 6, n vol. Despre
preotie, pp. 113-114)

,Dac, ns, am lsa la o parte minunile lui si am veni la viata
Iericitului Pavel si i-am cerceta vietuirea lui ngereasc, l-am vedea si aici,
mai mult dect prin minuni, biruitor pe atletul lui Hristos. Ce poti spune de
rvna lui, de buntatea lui, de desele primejdii prin care trecea, de grijile lui,
care veneau n valuri, de necontenitele lui suprri pentru Biserici, de mila lui
Iat de cei neputinciosi, de multele lui necazuri, de nemaiauzitele lui pri-
goniri, de mortile care l amenintau n Iiecare zi (2 Cor., 11, 23-28)? Care
este locul din ntreaga lume, care este uscatul, care este marea, care s nu Ii
cunoscut luptele dreptului acestuia? Pe Pavel si pustiul 1-a cunoscut si 1-a
primit adeseori, cnd era n primejdii (Gal., 1; 17). A ndurat tot Ielul de
vrjmsii, dar a si avut tot Ielul de biruinte! N-a ncetat niciodat lupta, dar
niciodat nu i-a lipsit cununa!
Dar, nu stiu cum s-a Icut, c m-am pornit s ocrsc pe marele Pavel.
ntr-adevr, Iaptele lui depsesc orice cuvnt, iar pe al meu tot att de mult
184
ct m depsesc si pe mine maestrii n cuvnt. Dar cu toate c sunt att de
nedibaci, totusi nu m voi opri - si Iericitul Pavel va judeca cuvintele mele
nu dup Ielul cum le rostesc, ci dup intentia cu care le rostesc -, nu m voi
opri de a vorbi de nsusirea aceea mare a lui, care le ntrece pe celelalte
nsusiri amintite mai sus tot att pe ct ntrecea el pe ceilalti oameni. Care
este aceast nsusire? Dup att de mari Iapte, dup att de multe si
nenumrate cununi, se ruga s ajung n iad si s Iie dat muncii vesnice,
pentru ca s se mntuiasc si s vin la Hristos iudeii (Rom., 9, 3), care de
attea ori l-au lovit cu pietre (Fapte 14, 19; 2 Cor., 11, 25) si l-ar Ii omort
dac le-ar Ii stat n putere. Cine a dorit asa de mult pe Hristos ca Pavel? Dac
poate Ii numit acesta dor, si nu ceva mai mult dect dor! Si ne mai
comparm noi cu Pavel dup atta har pe care 1-a primit de sus, dup atta
virtute pe care a artt-o! Ce ndrzneal poate Ii mai mare ca aceasta?
(Tratatul despre preotie, cartea a patra, cap. 6, n vol. Despre preotie, pp.
114-115)

,Pavel, locuitorul cerului, stlpul bisericilor, ngerul pmntesc, omul
cerurilor. (Din vol. Problemele vietii, p. 80)

,ndeajuns ne-a osptat mai nainte limba aceea ce vrsa aur lmurit si
curat si are n gur izvoare de miere. Zic adic limba Iericitului Pavel, care
mai bine zis covrseste dulceata Iagurului de miere prin dulceata nvtturii
celei duhovnicesti. (Cuvnt la neluminarea scripturii celei vechi, la iubirea
de oameni a lui Dumnezeu si cum c nu se cuvine a ne nvinui unii pe altii,
n vol. Din osptul stpnului, p. 74)

,,Pavel, alergtorul n toat lumea, cel ce si avea trupul numai de
Iorm, cel care a clcat n picioare pn si trebuintele Iirii, cel ca alunga
demonii, cel ce era cinstit n ochii credinciosilor ca un nger, cel de care s-au
rusinat si Iiarele, cel de care s-a sIiit marea si, tinndu-l o zi si o noapte, nu l-
a necat; cetteanul raiului, cel rpit la cer de trei ori, cel care s-a mprtsit
din tainele lui Dumnezeu, cel ce s-a ostenit mai mult dect toti apostolii;
vasul alegerii, cel ce a condus Biserica la Mirele Hristos; crainicul
neamurilor, cel ce a strbtut marea si uscatul, cel ce a lsat pretutindeni
urmele de biruint ale brbtiei sale; cel ce s-a luptat nencetat cu Ioamea si
cu setea; cel ce s-a rzboit cu goltatea si cu Irigul si a zis: pan in ceasul de
acum 1lman:im i insetm, i suntem goi; cel ce s-a Icut mort lumii; cel ce
socotea lumea moart pentru sine, locuitorul ceresc, nebunaticul ndrgostit
de Hristos, cel mai Iierbinte dect Iocul, cel mai vajnic ca Iierul si mai tare
ca diamantul. (Omilia aceluiai, rostit in biserica S1intei Irina, despre
185
ra;na celor pre:enti la biseric i despre uurtatea celor care lipsesc i
despre cantare, i c 1irea nu este pricin s-o opreasc pe 1emeie de a apuca
pe calea ;irtutii, n vol. Catehe:e maritale, p. 82)

,,. poruncea diavolilor si nvia mortii, si mbolnvea doar prin
porunc, si putea s vindece pe cei bolnavi, ale crui haine si umbr
tmduiau orice Iel de boal. (Imbrtiati pe !riscilla i quila i cele
urmtoare, cuvntul I, n vol. Catehe:e maritale, p. 147)

,,. limba ntregii lumi, lumina Bisericilor, temelia credintei, stlpul si
ntritura adevrului. (Imbrtiati pe !riscilla i quila i cele urmtoare,
cuvntul I, n vol. Catehe:e maritale, p. 150)

,Si nici mcar de ncltmintele lui a ne atinge, atta suntem de departe
de mrimea lui. (Din vol. Mrgritarele S1antului Ioan Gur de ur, p. 64)

,Mult bucurie am a pomeni numele brbatului acestuia, privind
Irumusetea Iaptelor lui celor bune, c nu veseleste soarele atta Ietele cnd
rsare si d raze luminoase, ca numele lui Pavel. C soarele lumineaz
numai Iata, iar Pavel ne nalt tocmai n portile cerurilor si mai nalt lucreaz
dect soarele si luna, c n acest Iel este puterea bunttii lui, c Iace din
oameni ngeri si pe suIlet l Iace de zboar la cer. (Din vol. Mrgritarele
S1antului Ioan Gur de ur, p. 151)

,ns printre toti sIintii, Pavel strluceste de o strlucire de
necomparat. Nu bunurile pmntesti sunt acestea la care renunt el
pentru Iratii si, nici relele de aici de jos la care se ded el pentru
mntuirea lor, ci anatema pe care el o nIrunt pentru Iratii si. Pentru
a-i scoate din adnc, el se arunc pe sine acolo n el! (Din vol.
Bogtiile oratorice, p. 182)

,Cuceririle lui sunt vaste ca si lumea, Iaptele lui sunt
nenumrate, triumIurile lui Ir de sIrsit, minunile lui Ir de limit.
Si alturi de aceste slvi ale sale s enumerm martiriile sale,
totdeauna persecutat, urt, alungat, urmrit peste oceane si mri si
pmnt, nchis n nchisoare, trt naintea tribunalelor si a mpratilor,
dat lui Nero ca si o prad unei Iiare crude. Cine va spune suIerintele
marelui Pavel? Cine va enumera martiriile sale, ori de unde-i vine lui
puterea? Pavel nu are dect o arm, nu cunoaste dect un singur izvor:
rugciunea. El se roag nencetat n alergrile sale si n grozvia
186
nchisorilor sale, aclamat de multimi sau btut cu vergi de clii si.
(Din vol. Bogtiile oratorice, p. 484)

,Poate Ii un lucru mai minunat dect acesta? Lupul a ajuns pstor. Cel
care bea sngele oilor nu conteneste s-si verse sngele lui pentru mntuirea
oilor. Vrei s vezi c bea sngele oilor, c gura lui era plin de snge? Iar
Saul inc su1land amenintare i ucidere impotri;a ucenicilor
Domnului...(Fapte 9, 1). Dar acesta, care suIla amenintare si ucidere, acesta,
care vrsa sngele sIintilor, acesta si-a vrsat sngele lui pentru sIinti! Ca
om, spune el, m-am luptat cu 1iarele in E1es? (I Cor., 15, 32). Si iarsi: in
1iecare :i mor (I Cor., 15, 31). Si iarsi: Socotiti am 1ost ca nite oi de
funghiere (Romn., 8, 36). Si spunea acestea cel ce era de Iat cnd se vrsa
sngele lui SteIan, cnd (el nsusi) ncuviinta uciderea lui. Ai vzut c lupul
a ajuns pstor? Oare mai nainte de asta nu v rusinati cnd auzeati c Pavel
a Iost prigonitor, hulitor, ocrtor? Ai vzut c vina de mai nainte i-a Icut
lauda mai mare? (Despre schimbarea numelor, cuv. I, n vol. Despre
schimbarea numelor. Despre rbdare. Despre milostenie., p. 16)

,Vrei s vezi ct l-a schimbat, ct Si l-a apropiat, ct l-a atras, si c l-a
pus alturi de cei dinti prieteni ai Lui? Nici unui om n-a vrut Hristos s-i
spun attea taine cte i-a spus lui Pavel.
- De unde stim asta?
- O spune nsusi Pavel: au:it cu;inte de nespus, pe care nu se cade
omului s le griasc (II Cor., 12, 4)?Ai vzut de ct dragoste s-a bucurat
vrjmasul si dusmanul? De aceea, trebuie s v spun viata lui de mai nainte,
pentru c ea ne arat si iubirea de oameni a lui Dumnezeu, si puterea Lui.
Iubirea Lui de oameni, c a voit s mntuie si s atrag la El pe cel ce
svrsise attea rele; puterea, pentru c a putut ceea ce a voit. SuIletul mare
al lui Pavel l arat si Iaptul c nu Icea nimic din duh de ceart, nici nu era
stpnit de slava desart, ca iudeii, ci aprins de rvn; e drept, nu dreapt,
dar rvn. Asta o si striga, nsusi zicnd: Dar am 1ost miluit pentru c am
1cut-o netiind, in necredint (I Tim., 1, 13). Uimit de iubirea de oameni a
lui Dumnezeu, spunea: Ca in mine mai intai s arate Hristos toat
indelunga Lui rbdare, ca pild celor ce au s cread in El spre ;iata
;enic (I Tim., 1, 16). Iar n alt parte spunea: Lucrarea puterii Lui a
artat-o mai cu seam in noi cei ce credem (EIes., 1, 19). Ai vzut c viata
de mai dinainte a lui Pavel a artat si iubirea de oameni a lui Dumnezeu, si
puterea Lui, dar a artat si integritatea suIletului su? AstIel, n Epistola
ctre Galateni, spre a le dovedi c nu s-a schimbat prin oameni, ci prin
puterea lui Dumnezeu, a spus: Dac a plcea oamenilor, n-a mai 1i rob al
187
lui Hristos (Gal., 1, 10). (Despre schimbarea numelor, cuv. I, n vol.
Despre schimbarea numelor. Despre rbdare. Despre milostenie., p. 19)

,Eu, cnd aud de Pavel Apostolul, mi aduc aminte ndat de omul
care a trit n necazuri, n strmtorri, de omul care a Iost lovit, care a Iost
ntemnitat, care a petrecut o zi si o noapte n prpastia mrii (II Cor., 11, 23-
26); care a Iost rpit n al treilea cer, care a auzit n rai cuvinte de nespus (II
Cor., 12, 2-4), mi aduc aminte de vasul alegerii (Fapte 9, 15), de nuntasul
lui Hristos, de cel care dorea s Iie anatema de la Hristos pentru Iratii lui
(Rom., 9, 3). Ca un lant de aur, numele lui Pavel aduce n mintea celor ce
sunt cu mare luare-aminte tot sirul Iaptelor lui mari. Si nu este mic cstigul
ce-l avem de aici! (Despre schimbarea numelor, cuv. IV, n vol. Despre
schimbarea numelor. Despre rbdare. Despre milostenie., p. 67)

,Pe toti sIintii i iubesc, dar mai ales pe Iericitul Pavel, vasul alegerii,
trmbita cea cereasc, nuntasul lui Hristos. Spun aceasta si dau pe Iat
dragostea ce-o am, ca s v Iac si pe voi prtasi dragostei. Cei ndrgostiti cu
dragoste trupeasc se rusineaz, pe bun dreptate, s-si mrturiseasc
dragostea, pentru c se Iac de rs si pe ei, si vatm si pe cei ce le aud
mrturisirea; dar cei ndrgostiti cu dragoste duhovniceasc nu nceteaz
nicicnd s si-o mrturiseasc, pentru c Irumoasa lor mrturisire le e de
Iolos si lor, si celor ce-o aud. Dragostea cealalt e pcat, aceasta, laud.
Aceea, patim de ocar suIletului; aceasta, veselie suIletului, bucurie si
podoab preaIrumoas. Aceea aduce rzboi n suIletul ndrgostitilor, aceasta
izgoneste rzboiul, de este, si aduce pace adnc n cei ndrgostiti. De pe
urma aceleia nu-i nici un Iolos, ci chiar mare pagub de bani, cheltuial Ir
cap, distrugere a vietii si stricare desvrsit de case! De pe urma acesteia,
mare e bogtia Iaptelor bune, mare e belsugul de virtute! (La cu;antul
apostolic. O, de mi-ati ingdui putin neinteleptie'~~, 1, n vol. Despre
schimbarea numelor. Despre rbdare. Despre milostenie., p. 316)

,S nu-mi spun cineva:
- Acum Pavel nu-i printre noi, nu-l vedem cu ochii nostri! Cum putem
iubi pe cel pe care nu-l vedem?
n calea dragostei acesteia nu st nici o piedic. E cu putint s-1
iubesti, desi a murit, s-ti Iie drag, desi nu-l vezi, mai cu seam cnd vedem
n Iiecare zi attea si attea urme ale virtutii sale: bisericile de pe Iata
ntregului pmnt, surparea necredintei, schimbarea unei rele vietuiri ntr-o
vietuire bun, izbvirea de nselciune, altarele sIrmate, templele nchise,
amutirea demonilor. Pe toate acestea, si pe cele asemenea lor, le-a dobort
188
puterea cuvntului lui Pavel, nsuIletit de harul lui Dumnezeu! Ea a aprins
pretutindeni strlucitoare Ilacra credintei! Avem, pe lng Iaptele acestea, si
epistolele lui sIinte, care zugrvesc bine tot chipul acelui suIlet Iericit. S
punem la inim cele scrise de Pavel n scrisori cu tot atta drag, casicum
Pavel ar Ii n Iata noastr si ar vorbi cu noi. (La cu;antul apostolic. O,
de mi-ati ingdui putin neinteleptie'~~, 2, n vol. Despre schimbarea
numelor. Despre rbdare. Despre milostenie., pp. 317-318)

,Cine nu se va minuna de Pavel? Cine nu-l va admira? Dar, mai bine
spus, cine ar putea admira si pretui dup vrednicie suIletul acela mare si nalt
ct cerul, c, desi legat si ntemnitat n Roma, totusi scria Iilipenilor de la
atta distant? Stiti doar ce deprtare este ntre Macedonia si Roma! Dar nici
lungimea drumului, nici scurgerea mare de timp, nici multimea de treburi,
nici primejdia si necazurile n valuri, nimic nu i-a scos din suIlet dragostea
Iat de ucenici si amintirea lor! i avea mereu n minte! Nu-i erau att de
mult legate minile de lanturi, ct de legat si de lipit i era suIletul de dorul
ucenicilor. Aceasta o arat si la nceputul epistolei, cnd spune: !entru c ;
am in inima mea, in lanturile mele i in aprarea i intrirea E;angheliei
(Filip., 1, 7). ntocmai ca un mprat care, suit pe tron de cum se Iace ziu,
st n palatele mprtesti si primeste ndat de pretutindeni scrisori
nenumrate, asa si Pavel sttea n temnit, ca n niste palate mprtesti, si
asa primea si trimitea scrisori cu mult mai multe; c neamurile toate cereau
ntelepciunii lui rspuns la treburile lor. C Pavel avea n grij cu att mai
multe treburi dect un mprat, cu ct si stpnirea ce i se ncredintase era
mai mare. Dumnezeu pusese n minile lui Pavel nu numai tara locuit de
romani, ci si pe toti barbarii, si marea, si pmntul! (Impotri;a celor care nu
1olosesc cum trebuie cu;antul postolului care spune. Fie din 1trie, 1ie
intru ade;r, Hristos se propo;duiete~~, i despre smerenie, 4, n vol.
Despre schimbarea numelor. Despre rbdare. Despre milostenie., pp. 333-
334)
APOSTOLII (despre SIntul Apostol Petru)

,Petru era nconjurat de multimi si umbra lui alunga bolile, i ndeprta
pe diavoli si-i nvia pe morti. Acesta a nconjurat lumea, tind buruienile
necredintei si semnnd semintele evlaviei cu plugul cel mai bun, plugul
nvtturii. Si la cine a venit? La traci, la sciti, la inzi, la mauri, la sardinieni, la
goti, la Iiarele slbatice, si i-a schimbat pe toti. (Din vol. Despre Rai i
Scriptur. Despre iubirea lui Dumne:eu pentru noi. Despre Se:ut-a
Imprteasa de-a dreapta Ta~~, p. 49)
189

,,Petru, verhovnicul cetei apostolilor, gura ucenicilor, stlpul Bisericii,
tria credintei, temelia mrturisirii, pescarul lumii, cel a ridicat neamul
nostru din adncul rtcirii la cer, cel ce totdeauna Iremta de nsuIletire si
ndrznire, dar, mai bine spus, mai mult de dragoste dect de ndrznire.
(Cu;ant la pilda celui ce datora :ece mii de talanti, n vol. Omilii la sracul
La:r. Despre soart i !ro;ident., p. 227)
APOSTOLII (dup moartea lor au Iost mai cinstiti dect mpratii)

,Cei dusi si purtati de colo-colo, cei dispretuiti, cei nlntuiti, cei ce-
au suIerit nenumrate chinuri au ajuns dup moartea lor mai cinstiti dect
mpratii. Si ca s aIli cum, uit-te la cele ce spun. n Roma, cetatea cea prea
mprteasc, mpratii, voievozii si generalii prsesc totul si alearg la
mormintele pescarului si Ictorului de corturi, iar n Constantinopole cei cu
coroane pe cap au socotit c este o Iericire s le Iie ngropate trupurile lor nu
alturi de apostoli, ci aIar, n pridvoarele bisericii lor. mpratii au ajuns
deci portari la pescari, nu le este rusine cu moartea lor; dimpotriv, se
mpodobesc cu ea; si nu numai ei, ci si urmasii lor. (Ctre iudei, 9, n vol.
Cu;antri impotri;a anomeilor. Ctre iudei, p. 219)
ASCEZA

,Bine este si ceea ce Iaceti acum, adic bune sunt si postul, si culcarea
jos pe pmnt, si cenusa pe cap, ns cnd celelalte (virtutile suIletesti n.n.)
nu sunt de Iat, nici un Iolos nu aveti din acestea. (Talcuiri la Epistola a
doua ctre Corinteni, omilia IV, p. 54)

,Pentru ca s aIli c bogtia nu este nimic, nici sntatea, nici slava,
eu ti voi arta pe multi care puteau s se mbogteasc si totusi nu s-au
mbogtit, care puteau s Iie sntosi, si cu toate acestea si-au slbit trupurile
lor prin nevointe, care puteau s se bucure de slav, si totusi se strduiesc s
Iie dispretuiti. (Talcuiri la Epistola intai ctre Timotei, omilia I, p. 24)

,Cci deprinderea trupeasc la putin 1olosete (4, 8). Unii zic c
aceste cuvinte sunt spuse pentru gimnastica trupeasc. S nu ntelegeti
aceasta! Nu pentru exercitiul trupului vorbeste el aici, ci pentru al suIletului,
pentru gimnastica duhovniceasc. Cci dac ar Ii trupeasc, desigur c l-ar
hrni pe trup; dar cnd l topeste asa-zicnd, cnd l subtiaz si cnd l
slbeste de tot, nu mai este atunci gimnastic trupeasc. Asadar, el nu
190
vorbeste aici de exercitiul trupesc, ci de cel suIletesc, de care avem nevoie.
Gimnastica aceea nu are Iolos, ci doar numai c a Iolosit cu ceva trupului, n
timp ce exercitarea n evlavie, sau dup cum zice apostolul obinuinta spre
dreapta-credint ne aduce Iolos si aici si n viata viitoare. (Talcuiri la
Epistola intai ctre Timotei, omilia a XII-a, p. 125)

,,. trebuie s ne deprindem n Iiecare zi cu postul, cu traiul aspru, cu
hrana ieItin, cu masa simpl, alungnd din toat viata noastr luxul. AltIel,
nu este cu putint s bineplcem lui Dumnezeu. (Omilii la sracul La:r,
cuvntul III, n vol. Omilii la sracul La:r. Despre soart i !ro;ident.,
p. 90)
ASCEZA (Iolosul)

,,Plcut lucru este a vedea pe acei ce-si chinuiesc trupul, l
strmtoreaz si suIer mii de necazuri, Iiindc acestia se vor nvrednici de
acele buntti. (Comentariile sau Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni,
omilia XLII, p. 457)
ATEISMUL

,... necredinta care nu este urmat de pocint este ea nssi un chin:
cci a Ii n aIar de lumin, este n sine un mare chin. (Comentar la
E;anghelia de la Ioan, omilia XXVIII, 1, p. 131)

,Dup cum a crede este dovada unui suIlet nalt si ntelept, tot astIel
cel ce nu crede d dovad de un suIlet lipsit de bunul simt, irational si
cobort n rndul dobitoacelor. (Omilii la Epistola ctre Romani a S1antului
postol !a;el, omilia VIII, p. 140)

,Cci dac nceputul ntelepciunii este Irica de Dumnezeu, evident c
nceputul nebuniei este a nu cunoaste pe Dumnezeu. Deci dac a cunoaste pe
Domnul este ntelepciune, iar a nu-L cunoaste nebunie, atunci a nu-L
cunoaste provine din ngmIare si mndrie diavoleasc; pentru c nceputul
mndriei este a nu cunoaste pe Domnul. (Omilii la Epistola ctre Romani a
S1antului postol !a;el, omilia XX, p. 403)

,,. s nu nvinovteasc nimeni pe Dumnezeu. Nu din partea celui ce
cheam se ntmpl a nu crede, ci din partea celor ce Iug cnd sunt chemati.
Dar, :ici tu, trebuia ca i 1r ;oia lor s-i trag la sine. S nu Iie ! El nu
191
sileste pe nimeni, cci cine oare, chemnd la cinste, la cununi, ospete si
serbri, trage la sine pe cei chemati, legati si Ir voia lor? Nici unul nu Iace
asa, cci un asemenea Iapt este al celui ce batjocoreste. Dumnezeu trimite
Ir voie n gheena, ns n mprtia Cerurilor cheam pe cei ce vor. n
Iocul cel vesnic el trimite pe pctosi legati si vicrindu-se, ns cnd este
vorba de miile de buntti, nu asa; Iiindc dac Iirea celor buni nu este asa
nct ei s alerge spre ele de bunvoie si s cunoasc harul cel mare, apoi
atunci sila ntrebuintat cu oamenii deIaim nsesi acele buntti, Dar pentru
ce, :ici tu, nu ;oiesc oamenii aceste buntti i nu alearg dup ele? Din
pricina neputintei sau, mai bine zis, din pricina slbiciunii lor. Si pentru ce
atunci nu ;indec slbiciunea lor? Dar cum si n ce Iel trebuia s vindece
aceast slbiciune? Oare n-a Icut el Iptura ntreag, care nvat pe om si-i
arat puterea si iubirea de oameni a lui Dumnezeu? Cerurile, :ice, spun
sla;a lui Dumne:eu (Ps. 18, 2). Oare nu a trimis si pe Proroci? Nu i-a
cinstit? Nu a Icut cu dnsii minuni? Nu le-a dat lege scris si lege Iireasc?
Nu a trimis si pe Fiul su? Nu le-a trimis si pe apostoli? Nu a Icut cu dnsii
semne? Nu i-a amenintat cu gheena? Nu le-a Igduit mprtia Cerurilor?
Nu n Iiecare zi rsare soarele su peste cei buni si peste cei ri? Oare cele ce
a poruncit nu sunt att de usoare si lesne de mplinit, nct multi covrsesc
poruncile lui prin prisosinta IilosoIiei lor? Ce trebuia s 1ac ;iei sale, i n-a
1cut? (Is. 5, 4). Dar, :ici tu, pentru ce nu ne-a insu1lat in chip 1iresc
cunoaterea i ;irtutea? Deci cine zice acestea, Elinul sau Crestinul?
Amndoi o zic, ns nu pentru aceleasi lucruri, ci unul se ceart pentru
cunoastere, iar cellalt pentru viat. Asadar, noi vom vorbi mai nti ctre
Crestin, cci nu att mi este vorba de mdularele dinaIar, pe ct de ale
noastre proprii.
Deci ce zice Crestinul? Trebuia, :ice, ca s ne insu1le insi
cunoaterea ;irtutii. Dar ne-a insuIlat aceast cunoastere, cci de nu ne-ar Ii
insuIlat-o, cum am putea cunoaste cele vrednice de Icut, cum si cele ce nu
trebuia a le Iace? De unde atunci si pentru ce sunt legile si judectile? Deci
el ne-a insuIlat aceast cunoastere, sau mai bine zicnd, nu att cunoasterea,
pe ct nssi Iapta. Dar pentru ce atunci ar trebui ca s primesti rsplata, dac
totul ar Ii al lui Dumnezeu? Cci, spune-mi, rogu-te, oare Dumnezeu te
pedepseste la Iel cu Elinul, pctuind? Nicidecum, cci tu ai cu tine
libertatea izvort din cunoastere. Dar ce? Dac ti-ar spune cineva acum c
si tu, si Elinul v veti nvrednici acelorasi buntti pentru cunoastere, oare
nu te-ai nelinisti? Eu cred c da, cci ai zice c Elinul, putnd aIla
cunoasterea prin sine, n-a voit totusi s o aIle. Si dac si el ar zice c
Dumnezeu trebuia s insuIle n noi cunoasterea n chip Iiresc, oare nu ai rde
si nu ai spune Dar pentru ce n-ai cutat-o? !entru ce nu te-ai silit ca s o
192
a1li, precum am a1lat-o eu? - si ai sta cu mult ndrzneal mpotriva lui,
spunndu-i c este cea mai de pe urm prostie a nvinovti pe Dumnezeu c
nu ne-a insuIlat si cunoasterea odat cu Iirea. Acestea le-ai zice Iiindc tu
singur cercetnd, ai cptat cunoasterea, si tot asa ai putea izbuti s capeti o
viat curat, dac nu ai ispiti si nu ai cere totul; dar Iiindc te ngreuiezi spre
Iapta bun, pentru aceea si pui nainte astIel de vorbe prostesti. Cum ar Ii
putut s Iac ca binele s Iie silit, adic ndeplinit prin sil? Dar atunci ne-ar
Ii tgduit virtutea multe dintre dobitoacele necuvnttoare, Iiindc multe
dintre ele sunt mai cumptate n viat dect noi. Dar, :ici tu, a 1i ;oit mai
bine s 1iu bun din sil i s 1iu lipsit de orice plat, decat s 1iu ru prin
dorirea i ;oirea mea, i apoi s m osandesc i s m pedepsesc. ns
niciodat binele nu este silit, si nici c s-a auzit vreodat c sila este mama
binelui. Dac nu stii ce trebuie s Iaci, arat, si atunci vom spune ce trebuie;
dar dac cunosti singur c desIrnarea, de pild, este un lucru ru, pentru ce
atunci nu Iugi de ru? Nu pot, zici tu. ns te vor nvinui si-ti vor nchide
gura altii cari au izbutit a Iace cele mai mari Iapte. Tu poate avnd si Iemeie
nu te nIrnezi, pe cnd un altul si Ir Iemeie si pstreaz ntreaga-
cugetare. Deci ce cuvnt de ndrepttire vei avea, nepzind msura
cumptrii, pe cnd acela sare peste primejdie? Nu sunt aa, :ici tu, din
pricina 1irii trupului, i nu din pricina ;oirii. Nu esti asa Iiindc nu voiesti,
si nu c n-ai putea. (Comentariile sau Talcuirea Epistolei intai ctre
Corinteni, omilia II, pp. 18-19)

,Si cad din credint aceia care asteapt totul de la cugetul lor. Cci,
ntr-adevr, cugetul omului nuIragiaz deseori, n timp ce credinta lui i
serveste ca o corabie sigur. Deci cei ce se deprteaz de credint vor
nauIragia. (Talcuiri la Epistola intai ctre Timotei, omilia a V-a, p. 62)

,Cel ce nauIragiaz este lipsit si pustiu de toate, cci cel ce cade din
credint nu mai are nimic pe lng sine, nu are de ce s se agate. El nu are o
viat corect, prin care s cstige ceva de acolo, cci dac este stricat capul,
ce Iolos mai are restul trupului? Cci dac nu este nimic credint Ir viat,
cu att mai mult viat Ir credint. Dac Dumnezeu dispretuieste cele ale
Sale pentru noi, apoi cu att mai mult si noi trebuie s dispretuim cele ale
noastre pentru El. Cnd cineva cade din credint, nicieri nu st, ci se scald
n toate prtile pn se scuIund de-a binelea. (Talcuiri la Epistola intai
ctre Timotei, omilia a V-a, p. 62)

,Precum necredinta zmisleste o viat stricat, tot asa si suIletul
dispretuieste, cnd ajunge n adncimea relelor, iar dispretuind, nu primeste
193
de a crede, ca s scape de Iric, dup cum zice: C au :is. nu ;a ;edea, nici
;a pricepe Dumne:eul lui Iacob,

si iarsi: Limba noastr o ;om mri, bu:ele
noastre la noi sunt, cine este nou Domn? si iarsi: !entru ce a maniat
necredinciosul pe Dumne:eu? Si iarsi: Zis-a cel nebun intru inima sa. nu
este Dumne:eu, stricatu-sau i urati s-au 1cut intru meteugiri, si iarsi:
Nu este 1rica lui Dumne:eu inaintea ochilor lui, c a ;iclenit inaintea lui, ca
s a1le 1rdelegea lui i s urasc (Ps., 93, 7; 11, 5; 9, 34; 13, 1; 35, 2. 3).
Chiar si Christos spune aceasta, zicnd: Tot cel ce lucrea: rul, urte
lumina, i nu ;ine la lumin (Ioan 3, 20). (Comentariile sau Explicarea
Epistolei ctre E;rei, omilia VI, p. 114)

,,S-i ntrebm pe cei care tgduiesc pronia lui Dumnezeu: Este
Dumne:eu? Dac vor spune c nu este, nici s nu le mai rspundem. Dup
cum nu merit s rspunzi nebunilor, tot asa nici celor care spun c nu este
Dumnezeu. (Despre mrginita putere a dia;olului, omilia I, 8, n vol.
Despre mrginita putere a dia;olului. Despre cint., p. 26)

,,Dup cum noi cstigm din dou prti, tot asa necredinciosul este
vtmat din dou prti: si prin aceea c are s Iie pedepsit mai trziu, din
pricin c nu crede n nviere, si prin aceea c a czut dobort de necazurile
de aici, din pricin c nu asteapt dup acestea nimic bun. (Omilii la
sracul La:r, cuvntul V, n vol. Omilii la sracul La:r. Despre soart i
!ro;ident., p. 117)

,Copacul necredintei este plantat de curiozitatea cea rea a
gndului, este udat ele orgoliu si este ngrsat de patima ambitiei. (Din
vol. !roblemele ;ietii, p. 361)

,S ntrebm pe cei ce vorbesc mpotriv: Oare este Dumnezeu? Si de
vor zice c nu este, nici s nu le rspundem. Cci precum celor nebuni nu li
se cuvine a le rspunde, asa nici celor ce zic c nu este Dumnezeu. (Cu;ant
ctre cei ce cred c dia;olii ocarmuiesc cele omeneti i se necfesc pentru
pedepsele lui Dumne:eu, i se smintesc pentru indestulrile celor ri i
pentru su1erintele celor drepti, n vol. Din osptul stpanului, pp. 33-34)

,Vai de cel Ir credint, c se va da la ngeri nemilostivi! Vai de cel
ce nu se pocieste c la adevrat Judector va merge! (Din vol.
Mrgritarele S1antului Ioan Gur de ur, p. 127)

194
,ns ce va deveni neIericitul care dispretuieste, care-si rde,
care reIuz cu nerusinare s cread? Vai! Acest neIericit este pierdut.
El reIuz toat mntuirea, el respinge orice ndejde, el se arat nedemn
de orice iertare. Cine nu crede, este fudecat. El este pierdut, chiar
nainte de venirea drepttii; el este pierdut n plinul ocean de mil; el
este pierdut pentru c nu vrea mntuirea pe care i-o prezint
Dumnezeu, si de la sine nsusi el se arunc ntr-o pierzare Ir
remediu.
Cum vom putea noi explica o nebunie att de mare si s gsim
cauza unei nemultumiri att de monstruoase? (Din vol. Bogtiile
oratorice, p. 155)

,Ce-i trebuie necredinciosului mai nvrtosat pentru a-1 Iorta s
primeasc, c adevrurile noastre de credint au o sigurant absolut?
Trebuie a-i arta lui c originea lor este divin, c Dumnezeu nsusi a
venit s le vesteasc n lume; c Iisus Hristos care le predic este cu
adevrat Fiul lui Dumnezeu. (Din vol. Bogtiile oratorice, p. 162)

,ntre dereglarea vietii si necredint exist legturile cele mai
strnse. Viciul are nevoie s nu cread n nimic. Lui nu-i trebuie nici
Dumnezeu, nici suIlet, nici destin vesnic, nici Provident. El nu
mprteste n pace dect pe ruinele acestor dogme mari. (Din vol.
Bogtiile oratorice, p. 163)

,Cei lipsiti de credint nu sunt ntr-o stare mai bun dect cei care
locuiesc n ntuneric; ci, dup cum cei din ntuneric se izbesc de pereti, se
lovesc de cei cu care se ntlnesc, cad n gropi si n prpstii, si nu le sunt de
nici un Iolos ochii pentru c nu au lumina care s-i ndrume, tot asa si cei
lipsiti de credint se lovesc unii de altii, se izbesc de ziduri si, la urm, se
prvlesc singuri n prpastia pierzaniei.
Martori ai cuvintelor acestora sunt cei care se laud cu ntelepciunea
lumeasc, cei care se Ilesc cu barba lor, cu mantaua si cu toiagul lor de
IilosoIi. Dup cuvntri lungi, si adesea repetate, nu vd pietrele asezate
dinaintea ochilor; c, dac ar vedea n ele pietre, nu le-ar socoti dumnezei! Se
izbesc unii de altii si se cuIund n cea mai adnc prpastie a necredintei, nu
din alt pricin, ci pentru c ncredinteaz ratiunii rezolvarea tuturor
problemelor. Aceasta a artat-o Pavel prin cuvintele: Au rtcit in cugetrile
lor i s-a intunecat inima lor cea neintelegtoare, :icand c sunt intelepti au
afuns nebuni (Rom., 1, 21-22). Apoi, ca s dovedeasc ntunecimea si
nebunia lor, a adugat: Si au schimbat sla;a Dumne:eului Celui nestriccios
195
in asemnarea chipului omului celui striccios i al psrilor i al celor cu
patru picioare i al taratoarelor (Rom., 1, 23). Dar cnd a venit credinta, ea
a mprstiat tot acest ntuneric din suIletul celui ce a primit-o. (La cu;antul
apostolic ce spune. Dar a;and acelai duh al credintei, precum este
scris~~, i la Cre:ut-am, pentru aceea am grit... ~~, 2-3, n vol.
Despre schimbarea numelor. Despre rbdare. Despre milostenie., pp. 268-
269)
ATEISMUL (atitudinea noastr Iat de cei necredinciosi)

,,Astzi ni se cere si o mai mare IilosoIie. Pentru aceea cnd ucenicii
cereau ca s se pogoare Ioc din cer, ca pe vremea lui Ilie, Hristos le zice: Nu
titi al crui Duh sunteti ;oi? (Lc. 9, 55). Pe atunci li se poruncea a ur nu
numai necinstirea, ci si pe cei necinstitori, ca nu cumva prietenia cu dnsii s
se Iac pricin de nelegiuire pentru credinciosi. Pentru aceea i deprta pe
dnsii si de rudenii, si de atingerea cu necredinciosii si i ngrdea din toate
prtile. Dar acum, cnd ne-a adus la o mai nalt IilosoIie si ne-a Icut mai
presus de o asemenea vtmare, ne porunceste a ne apropia de cei
necredinciosi si de a-i chema la noi, Iiindc de la dnsii nu ne poate veni
vreo vtmare, ci de la noi mai ales aceia vor avea Iolos. Deci ce, :ici tu,
oare nu trebuie a uri pe cei necinstitori? Nu a ur, ci a milui. Dac tu l vei
ur, cum vei putea ntoarce cu usurint pe cel rtcit? Cum te vei ruga pentru
cel necredincios? Cum c trebuie a ne ruga si pentru necredinciosi, ascult
ce spune Pavel: Rogu-te mai inainte de toate s 1aceti rugciuni, cereri,
1gduinte, multumiri pentru toti oamenii si cum c nu toti erau
credinciosi, aceasta nu are nevoie de dovad. (Comentariile sau Talcuirea
Epistolei intai ctre Corinteni, omilia XXXIII, p. 353)
AVORTUL (gravitatea)

,De ce preIaci cmara nasterii n loc de omor, iar pe Iemeie, care este
dat spre nasterea de prunci, tu o pregtesti pentru ucidere? (Omilii la
Epistola ctre Romani a S1antului postol !a;el, omilia XXIV, p. 455)



196
BATJOCURA (batjocorirea altuia - gravitatea)

,,Dac o Iecioar, de pild, ar batjocori pe Iemeia mritat, apoi nu
putin si-ar ciunti plata ce are a lua; cel ce mprstie toate averile sale, dac ar
batjocori pe cel ce nu Iace asa, apoi atunci multe din ostenelile lui le-a
cheltuit n zadar. (Comentariile sau Talcuirea Epistolei intai ctre
Corinteni, omilia XXX, p. 318)

,E posibil apoi a cdea n gheen numai din cauza insultei. Cci cel ce
:ice 1ratelui su. nebunule, ;ino;at este de 1ocul gheenei (Mat., 5, 22).
Chiar de ar Iace cineva toate Iaptele cele bune, ns ar Ii batjocoritor, nu va
intra n mprtia cerurilor. (Comentariile sau Explicarea Epistolei ctre
E1eseni, omilia IV, p. 40)

,Cel ce batjocoreste pe crestin, nu batjocoreste oare prin aceasta pe
Hristos?
79
Cel ce batjocoreste chipul mpratului, pe cine batjocoreste? Oare
nu pe dnsul singur (adic pe mprat)? (Comentariile sau Explicarea
Epistolei I ctre Tesaloniceni, omilia X, n vol. Comentariile sau Explicarea
Epistolei ctre Coloseni, I i II Tesaloniceni, p. 268)

,Dac cel ce Iace unuia dintre cei mai mici, Lui i Iace, iar care nu Iace
unuia dintre cei mai mici, Lui nu-i Iace, cum s nu Iie acelasi, deopotriv si
pentru cel ce laud ca si pentru cel ce huleste? Deci cel ce batjocoreste pe
Iratele su, pe Dumnezeu l batjocoreste. (Comentariile sau Explicarea
Epistolei ctre E;rei, omilia I, p. 54)

,,Dar pentru ce l numeste el, dup locul nasterii sale, Iuda, cel :is
Iscarioteanul si pentru ce nu zice Iuda ;an:torul? El Iace aceasta pentru ca
s ne ndemne a ne tine limba curat de vorbe de ocar si de aceea se
stpneste a-l numi ;an:torul. S ne nvtm, deci, a nu vorbi ru despre
nici unul dintre vrjmasii nostri. Dac Evanghelistul chiar mpotriva
vnztorului Domnului nu ntrebuinteaz nici un cuvnt aspru, cum am
putea noi s aIlm iertare cnd hulim pe cei de aproape ai nostri? Ba nc noi
batjocorim nu numai pe vrjmasii nostri, ci si pe cei ce sunt ctre noi cu
bune plecri. V conjur, s nu mai Iie una ca aceasta ! Ascultati numai ce
zice Apostolul Pavel: Nici un cu;ant putred s nu ias din gura ;oastr

79
Cci omul este Icut dup chipul lui Dumnezeu n. n.
197
(EIes. 4, 29). (Cu;ant la S1anta i Marea Joi, n vol. Omilii la !ostul
Mare., p. 166)
BATJOCURA (batjocoritorul este vrednic de dispret)

,Nimic nu-l poate Iace pe cineva mai de dispret, ca batjocura, care-l
necinsteste mai cu seam pe batjocoritor si nu-l las de a Ii respectat dup
cum trebuie a Ii. (Comentariile sau explicarea Epistolei ctre Tit, omilia II,
n vol. Comentariile sau explicarea Epistolei a doua ctre Timotei., p. 142)

BATJOCURA (rbdarea batjocurii)

,Greutatea pe care o produce batjocura, nu vine de la cel ce o Iace, ci
de la cel ce o primeste. Pentru ce v necjiti dar? Dac pe nedrept v
batjocoreste acest om, voi n-ar trebui s v necjiti deloc, ci mai mult s-l
comptimiti. Dac pe drept, cu att mai mult ar trebui s stati linistiti. Dac
Iiind srac, veti auzi c v numeste bogat, aceast laud nu v va atinge
deloc, ci o veti lua mai mult ca un nimic; la Iel, dac cel ce v njur, zice
minciuni despre voi, aceea nu v priveste deloc; voi n-ar trebui s v
emotionati nicicum. (Comentar la E;anghelia de la Ioan, omilia LXXXIII,
5, p. 440)

,Dac v reproseaz srcia si nasterea voastr de jos, voi ar trebui s
rdeti. Acest Iel de batjocuri nu-l necinstesc pe cel ce le primeste, ci pe cel
ce le zice, ca neputincios s IilosoIeze sau s gndeasc.
Dar, veti zice voi, cnd se vorbeste asa n Iata mai multor persoane
care nu stiu adevrul, atunci rana devine de nesuportat. Este tocmai
contrarul, atunci este Ioarte suportabil, cnd Iiind nconjurat de un numr
destul de mare de martori, toti v laud si v aplaud, hulindu-l pe cel ce n-a
stiut ce zice si se rd de el. Persoanele cuminti nu-l laud pe cel ce se
rzbun, ci pe cel ce pstreaz tcerea. Dac, prin cei ce sunt prezenti nu este
nimeni cu minte, atunci ar trebui ca voi s v Iolositi de injurie si s-o pstrati
pentru tribunalul ceresc. Acolo, toti v vor luda, toti v vor aplauda si v
vor dovedi; ori, un singur nger valoreaz mai mult dect tot universul. Si
pentru ce s vorbim despre nger? Domnul nsusi v va luda.
(.) Dac ceea ce zice acest om despre noi este Ials, s ne Iie mil,
Iiindc el si atrage chinul celor ce batjocoresc (Mt., 5, 22) si se Iace
nevrednic de a citi SIintele Scripturi, cci Dumne:eu i-a :is pctosului.
pentru ce rosteti cu;intele legmantului Meu (Ps., 49, 17) i stand ;orbete
198
impotri;a 1ratelui tu? Si dac ceea ce a zis el este adevrat, este nc
vrednic de comptimire. Fariseul spune adevrul, vorbind despre vames
(Lc., 18, 10) si el nu-i Iace nici un ru; dimpotriv, el i-a Iost Iolositor; dar el
s-a lipit nsusi de cel mai mare bine si nvinuirea lui l-a Icut s se rtceasc
si s se piard. Asa, cel ce v njur se rneste din toate prtile, se pedepseste
pe sine nsusi si nu v Iace nici un ru.
Voi dac vegheati, dac sunteti atenti asupra voastr, Iaceti un dublu
cstig Iiindc, prin tcerea voastr, v Iaceti pe Dumnezeu Iavorabil si
deveniti mai moderati si Iiindc ceea ce v-a zis v Ioloseste s v corectati
de greselile voastre si s dispretuiti slava omeneasc. Acesta este pentru noi
un motiv destul de mare de ntristare si de durere s vedem c cea mai mare
parte din oameni caut cu lcomie slava si renumele. Dac vrem s
IilosoIm, noi vom ntelege usor si cu desvrsire c lucrurile omenesti nu
sunt dect o umbr si n-au nimic real. (Comentar la E;anghelia de la Ioan,
omilia LXXXIII, 5, pp. 440-441)

,Dac si bat joc de noi, dac ne maltrateaz, ne zicem atunci:
slufitorul nu este mai mare decat Stpanul su (Ioan 15, 20). Si s ne
amintim cuvintele evreilor, atunci cnd acesti nebuni i ziceau divinului
nvttor: i demon si Tu eti un samarinean (Ioan 8, 48); si, cest om
alung dia;olii cu Beel:ebub. Dac Iisus Hristos a suIerit toate acestea, a
Icut-o ca noi s clcm pe urmele Lui (I Petru 2, 21) si ca s suportm cu
curaj cuvintele nteptoare si rsurile care au obiceiul s ne intimideze si s
aprind mnia n noi. Si nu numai divinul nostru Mntuitor a suIerit toate
aceste batjocuri, ci El nc a Icut tot ce a putut, pentru a-i scpa de chinul
care le era pregtit, pentru cei ce s-au Icut asa de vinovati, cci El i-a trimis
pe apostoli pentru mntuirea lor. Iat pentru ce i auzim pe apostoli spunnd
aceste cuvinte: Stiu c din netiint ati 1cut ru ca i mai marii ;otri (Fap.,
3, 17) si prin aceste sIieli si prin aceast blndete, ei i-au ndemnat s Iac
pocint. (Comentar la E;anghelia de la Ioan, omilia LXXXIV, 3, p. 445)

,Si oamenii prin aceasta se aseamn lui Dumnezeu, cnd ei nu suIer
nimic de la cei ce i supr, nici nu insult Iiind insultati, nici nu lovesc cnd
sunt loviti, nici nu i dispretuiesc pe cei ce rd de ei.
Si cum este cu putint?, ai putea zice tu. Este cu putint, cnd nu esti
scrbit de cele ntmplate. Si cum se poate s nu te scarbeti?, ai ntreba tu.
Dar spune-mi, te rog, dac te-ar batjocori copilul tu, oare ai socoti
asta batjocur? Oare te-ai scrbi din aceast pricin? n nici un caz. Si dac
te-ai scrbi, oare nu te-ai Iace de rs? n acelasi mod, dac ne vom aIla n
199
aceeasi situatie Iat de cei de aproape ai nostri, nimic neplcut nu vom
ptimi, cci ei, dac batjocoresc, sunt mai Ir de minte dect copiii.
Si nici s cerem s nu Iim batjocoriti, iar batjocoriti Iiind s rbdm,
cci aceasta este adevrata cinste. Dar oare de ce? Pentru c tu esti stpnul
lui, nu alt persoan. Nu vedeti cum diamantul te zgrie cnd l lovesti? Dar
zici tu aceasta este de la natura lui, ns si tu, prin vointa ta, ai putea s
devii ceea ce se petrece cu diamantul de la natura sa.
Dar ce, nu stii oare cum tinerii nu au ars, desi au Iost aruncati n
cuptorul cu Ioc? Nu ai auzit cum Daniil, Iiind aruncat n groapa leilor, nu a
ptimit nici un ru? Sunt posibile si astzi asemenea lucruri, cci si naintea
noastr stau leii, sub chipul mniei, poItei urcioase si altor astIel de porniri,
care au dinti ngrozitori si sIsie pe cel czut n ghearele lor.
Asadar, Iii la Iel ca acela |ca Daniil|, si nu lsa patimile s si nIig
dintii n suIletul tu.
Dar zici tu ceea ce s-a petrecut cu Daniil a 1ost datorit harului.
Da, ns buna lui intentie, sau mai bine zis voint, a Iost premergtoare
harului, si orict de Ilmnde ar Ii acele Iiare, nu se vor atinge de coasta ta,
cci vznd trup de rob si s-au dat napoi, dar cnd vor vedea membre ale lui
Hristos cci acestea suntem noi, credinciosii -, cum oare nu vor sta
linistite? Dac nu se linistesc, din cauza noastr se ntmpl, cci noi nu
voim aceasta cu tot dinadinsul. (Omilii la Epistola ctre Romani a S1antului
postol !a;el, omilia III, p. 54)

,Judec singur: te-a batjocorit cineva anume? Tu esti stpn de a
transIorma acea batjocor n laud adus tie. Dac tu i vei rspunde tot cu
batjocor, vei ntinde mai mult necinstea, iar dac vei binecuvnta pe cel ce
te-a batjocorit, atunci vei vedea cum cei de Iat te vor ncununa si te vor
aclama. Ai vzut cum, prin cei ce ne nedrepttesc, ni se Iace bine, dac
voim? Aceasta se poate zice si n chestiune de bani, si n bti, si n toate
celelalte ce s-ar ntmpla. Deci, dac noi suntem rspltiti si pentru cele ce
suIerim, si pentru c Iacem bine celor ce ne Iac ru, singuri ne mpletim o
ndoit cunun. Cnd vine cineva si-ti spune: Cutare te-a batfocorit, i ctre
toti cei de 1at te-a grit de ru, tu laud-l pe acela ctre cel ce ti-a spus, si
astIel chiar de ai voi s te aperi, vei putea s te rzbuni numai prin Iaptul c
l-ai ludat. Cnd tu Iaci asa, atunci cei ce te vor auzi, de ar Ii ct de
nestiutori, totusi pe tine te vor luda, iar pe acela l vor ur ca pe o Iiar, ba
mai ru nc dect pe o Iiar slbatic, pentru c te-a suprat Ir s-l Ii
nedrepttit, pe cnd tu, desi ai ptimit ru, totusi i-ai rspltit cu binele, si
atunci vei putea dovedi c toate cele vorbite de dnsul mpotriva ta au Iost
spuse n zadar. Acela Iiind mustrat de cuget pentru cele vorbite, dovedeste
200
prin aceasta c-i pare ru, iar tu, prin Iaptul c ai rs cnd ai auzit c te-a
batjocorit, te-ai izbvit singur de orice bnuial. Deci, gndeste-te singur
cte bunuri ai strns de aici: nti, c te-ai izbvit singur de tulburare; n al
doilea rnd desi aceasta ar putea s ocupe chiar primul loc c chiar de vei
Ii avut greseli, te-ai mntuit de ele, dup cum s-a mntuit si vamesul acela,
care a suIerit n liniste acuzatia Iariseului. Pe lng toate acestea, tu-ti Iaci
prin aceast purtare suIletul ntelept si vei cpta din partea tuturor mii de
laude, iar bnuiala ce era asupra ta prin acele vorbe degrab o vei mprstia.
De voiesti poate s te rzbuni pe acela, nu e nici o ndoial c, ntr-un Iel, vei
avea si aceasta cu prisosint, Iiindc nsusi Dumnezeu l va pedepsi pentru
cele vorbite; iar chiar si mai nainte de acea pedeaps, ntelepciunea ta i va
pricinui ea nssi lovitura cea mai grea. Nimic nu poate atinge mai mult pe
cei ce ne batjocoresc dect simplul Iapt c noi rdem de toate batjocurile lor.
Acestea toate cugetndu-le, s Iugim dar, iubitilor, de micimea
suIleteasc si s alergm spre limanul ndelungii rbdri, ca astIel si aici s
aIlm odihn suIletelor noastre, dup cum a hotrt si Hristos, si s ne
bucurm si de vesnicele buntti. (Omilii la Epistola ctre Romani a
S1antului postol !a;el, omilia XII, pp. 224-225)

,,Poate c ti spune c esti ru, viclean si spurcat, desi tu nu esti asa?
Apoi prin aceasta mai mult nc trebuie a-l cina si a-l plnge, Iiindc
judecata lui este stricat; dispretuieste-i o astIel de prere, Iiindc ochii
cugetului i sunt betegiti. Si apostolii auzeau astIel de batjocuri, si rdeau de
cei ce i deIimau. (Comentariile sau Talcuirea Epistolei intai ctre
Corinteni, omilia XII, p. 123)

,,Hristos ne porunceste a suIeri cu blndete batjocorile, ca astIel si noi
s IilosoIm, n acelasi timp si pe aceia mai mult s-i rusinm. Cci nu cel ce
batjocoreste Iace vreo isprav mare, ci tocmai cel ce tace cnd este
batjocorit. (Comentariile sau Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni,
omilia XIII, p. 132)

,Cineva te ncarc cu cuvinte necinstite? Dac tu dispretuiesti aceste
cuvinte, dac nu le asculti chiar, dac te pui mai presus de sgetile ce ti se
arunc, tu n-ai Iost necinstit. Si dup cum cu un corp de bronz noi n-am
putea Ii rniti, cnd s-ar arunca asupra noastr sgeti din toate prtile: ceea
ce Iace rnile nu este att mna de unde pleac sgetile, ct natura corpurilor
care sunt de tint; tot astIel aici, ceea ce Iace cinstea si ocara nu e Iuria
201
acelor care batjocoresc, ci slbiciunea acelora care sunt batjocoriti.
Adevrata ntelepciune ne pune la umbra batjocorilor si ocrilor. Cineva te-a
batjocorit cu cuvinte, dar tu nu le-ai dat nici o atentie, n-ai Iost deloc miscat?
Tu deci n-ai Iost batjocorit; ti-a dat o lovitur dar tu n-ai primit-o. De Iapt,
cnd autorul unei blasIemii vede c sgeata necinstit n-a ajuns la acel pe
care avea scopul s-l necinsteasc, atunci el singur suIer o pedeaps
adevrat si tcerea acelora pe care i atac Iace s se ntoarc contra lui
nsusi lovitura ce voia s-o dea altora. (!rimele patru omilii despre statui,
omilia II-a, pp. 50-51)

,Te-a batjocorit cineva? Rabd brbteste; si vei rbda brbteste dac
te vei gndi nu numai la batjocur, ci si la vrednicia si cinstea Acelui ce-ti
porunceste s rabzi, si atunci vei rbda blajin. (!redicile despre statui,
Partea a II-a, predica a XV-a, p. 97)
BATJOCURA (suportarea n tcere si neosndire a acuzelor batjocoritoare
ce ni se aduc)

,Cnd tu ai rspuns cu batjocur la batjocur, ai Iost biruit, nu de
oameni, ci, ceea ce este mai rusinos, ai Iost biruit de patima mniei, care
stpneste pe omul lipsit de libertate; iar dac ai tcut, atunci, pe lng Iaptul
c ai biruit, ai cstigat si troIeul Ir nici o osteneal, si n acelasi timp vei
avea pe cei multi de partea ta, care te vor ncununa si vor cunoaste clar
neadevrul si nedreptatea batjocorii suIerite. Cel ce rspunde batjocorii, este
de toti considerat c rspunde ca unul ce este atins acolo unde-l doare, si
deci singur las a se ntelege bnuiala c are cunostint de cele ce se vorbesc
despre el, pe cnd dac el rde de cele ce i se atribuie, prin rs a dobort
prerea ce i era contrar. Dar dac voiesti s ai o dovad evident a celor pe
care le spun, ntreab chiar pe adversar: cnd este el mai mult suprat? Cnd,
Iiind nIierbntat de mnie, tu i rspunzi cu batjocuri, sau atunci cnd el
batjocorindu-te, tu rzi de dnsul? Desigur c atunci cnd nu iei n
considerare insultele lui. Nu att este el multumit si ncntat c nu i s-a
rspuns la aceste insulte, pe ct este de mhnit c nu poate s se ating de
tine. Nu vedeti voi pe cei nIuriati de mnie cum nu Iac atta caz de rnile
lor si cum se arunc cu cea mai mare Iurie asupra adversarului, cutnd n
tot Ielul, mai ru ca porcii slbatici, s-l rneasc, si cum mai mult aceasta
urmresc, dect s se apere pentru a nu ptimi ceva? Deci, cnd tu l vei lipsi
de aceea ce el doreste n special, atunci l-ai lipsit de totul, l-ai dispretuit cu
desvrsire, l-ai artat c este vrednic de dispret, c este mai mult un copil
dect un brbat destoinic. Tu atunci vei cpta aprobarea tuturor, precum un
202
IilosoI, iar pe acela l vei arta lumii ca o Iiar slbatic. Aceasta s o Iacem
si cnd suntem loviti, anume cnd vrem s lovim pe adversar si s-i dm
lovitura cea mai grea; s-i ntoarcem, zic, si obrazul cellalt, si atunci i-am
provocat mii de rni. Cci cei ce pe tine te aplaud atunci si te admir,
pentru el sunt mai groaznici dect cei ce l-ar bate cu pietre. naintea acelora
si cugetul lui l va mustra, si-l va tortura grozav, si, ca si cum ar Ii suIerit cea
mai mare rusine, el va pleca abtut si rusinat. Dac poate astepti si slava
celor multi, atunci si de aceasta te vei bucura. De altIel, noi cu totii avem
simpatie Iat de cei ce ptimesc pe nedrept; dar dac vedem c ei nici mcar
nu se apr, ba chiar se si expun loviturilor, atunci nu numai c simtim mil
Iat de ei, ci nc i si admirm. (Omilii la Epistola ctre Romani a
S1antului postol !a;el, omilia XXII, pp. 428-429)
BATJOCURA (adevrata batjocur)

,Batjocorire este numai pcatul, c de se va batjocori toat lumea, tu pe tine nu te batjocor

BATJOCURA (Iericiti sunt cei ce suIer batjocur pentru adevr si pentru
mrturisirea numelui lui Hristos)

,Dumnezeu i cinsteste mai ales pe cei care, pentru adevr si
mrturisirea numelui lui Iisus Hristos, suIer ceva ru sau ceva batjocoritor.
Cci, precum este adevrat pstrarea bogtiilor pierzndu-le pentru
Dumnezeu si a iubi viata sa urnd-o n aceast lume (Ioan 12, 25), la Iel
nseamn a-si aduna comoara de slav Iiind aici nconjurat de batjocur.
(Comentar la E;anghelia de la Ioan, omilia LIX, 1, p. 290)
BILE PUBLICE COMUNE (vtmarea suIleteasc de care sunt cuprinsi
cei ce merg la bile comune)

,C apa aceea este un ocean de desIrnare; nu nvluieste cu ap
trupurile ci neac suIletele. Femeia si cuIund trupul gol n baie, dar tu,
cnd o vezi, te scuIunzi n adncul desIrnrii. Asa e mreaja diavolului; nu
neac pe cei care noat, ci mai ales pe cei care stau sus n porticele din
jurul bazinului de not; i mai cumplit dect pe Faraon, care a Iost necat
atunci cu caii si crutele lui. Dac ar Ii cu putint s vedeti suIletele necate,
v-as arta multe suIlete plutind moarte la supraIata acestor ape, asa cum
odinioar pluteau la supraIata Mrii Rosii trupurile egiptenilor. Dar ceea ce-i
mai cumplit dect toate este ca oamenii numesc o pieire ca aceasta desItare,
203
iar oceanul acesta al pierzaniei loc de plcere, desi poti strbate Marea Egee
si Marea Tirenian mai cu usurint si n mai mult sigurant dect
privelistea aceasta. Mai nti diavolul tine toat noaptea suIletele n
asteptare; apoi dup ce le-a artat ce asteptau, le nlntuieste si le Iace
prizoniere. S nu-ti nchipui c esti lipsit de pcat dac nu te-ai apropiat de o
desIrnat; poItindu-o ai svrsit totul. C, Iiind stpnit de poIt, ti atti si
mai mult Ilacra. Iar dac spui c aceste spectacole nu te vatm, atunci esti
vrednic de mai mare osnd pentru c, ncurajnd prin prezenta ta astIel de
spectacole, smintesti si pe altii, iar tie ti Iaci de rusine obrazul si odat cu
obrazul suIletul. (Omilii la Matei, omilia VII, VI, n col. PSB, vol. 23, p.
98)

,Dac omul care se uit la o 1emeie spre a o po1ti a i 1cut
des1ranare (Matei 5, 28), s nu ajung prizonier cel care vede o Iemeie n
pielea goal? Nu ca potopul de pe timpul lui Noe, care a ucis tot neamul
omenesc, ucid cu mult rusine aceste Iemei, care Iac baie n pielea goal, pe
toti cei ce le privesc; apa potopului aceluia, da, a ucis trupul, dar a tiat
rutatea suIletului; apa aceasta, ns, Iace tocmai dimpotriv: omoar
suIletul, lsnd trupurile vii. (Omilii la Matei, omilia VII, VII, n col. PSB,
vol. 23, p. 99)
BNUIALA (Ierirea de bnuiala cea rea)

,Pentru c nu stii pricinile unor lucruri, nu trebuie s inventezi pricini
care nu sunt pricini. Mai bine e s nu stii bine dect s stii ru. Omul care nu
stie pricina unui lucru va ajunge ndat s gseasc adevrata pricin; dar cel
care nscoceste o pricin Ials, pentru c nu o stie pe cea adevrat, nu va
putea ajunge cu usurint la cea adevrat, ci va avea nevoie si de mai mult
munc si de mai mult sudoare ca s spulbere pricina Ials de mai nainte. Pe
o plcut, dac e curat, poti scrie cu usurint orice vrei; dar dac e scris,
nu e att de usor; trebuie mai nti s stergi ce a Iost scris ru. Tot asa si cu
doctorii; un doctor care nu d nici o doctorie este cu mult mai bun dect unul
care d doctorii vtmtoare; un arhitect care cldeste case subrede este mai
ru dect unul care nu cldeste deloc; la Iel si cu pmntul: este cu mult mai
bun pmntul care nu are nici un rod dect cel care are spini. (Omilii la
Matei, omilia LXXV, IV, n col. PSB, vol. 23, p. 856)
BRBATII (purtarea lor)

204
,,Femeile pe de-o parte se rugau n biseric si proroceau cu capul
descoperit cci pe atunci Iemeile proroceau iar pe de alt parte brbatii
purtau prul lung, ca unii ce petreceau n IilosoIie, si cnd se rugau prin
biserici sau proroceau si acopereau capul, iar amndou aceste abateri erau
din legile elinilor. Deci Iiindc pentru toate acestea el i sItuise si Iiind de
Iat, si poate c unii au ascultat, iar altii nu au crezut, pentru aceea apostolul,
ca un adevrat doItor, vine si prin epistola aceasta si ndreapt pcatul.
(Comentariile sau Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni, omilia XXVI, p.
267)

,,Pi atunci cnd l vd pe brbat cu aurrii, nIrumusetat, cu Irizura
aranjat, mirosind a parIum, mbrcat cu haine moi si cu mersul de Iemeie,
lund aminte la desItri, cum as mai putea s-l numesc brbat pe unul ca
acesta, care si-a trdat nobletea Iirii sale si s-a potrivit Iirii Iemeiesti? Cci
dac Pavel nu o socoteste vrednic s se numere printre cei vii pe o Iemeie
care Iace asemenea lucruri, ci o scoate din ceata celor nsuIletiti si o asaz cu
cei morti, zicnd c cea care triete in des1tri este moart (I Tim., 5, 6),
cum mai poate un brbat care Iace acestea s mai Iie numrat n ceata
brbatilor, de vreme ce si o Iemeie care Iace asa ceva a pierdut viata
80
?
(Omilia aceluiai, rostit in biserica S1intei Irina, despre ra;na celor
pre:enti la biseric i despre uurtatea celor care lipsesc i despre cantare,
i c 1irea nu este pricin s-o opreasc pe 1emeie de a apuca pe calea
;irtutii, n vol. Catehe:e maritale, p. 77)
BRBATII (se cuvine ca brbatii s se roage cu capul descoperit)

,,Poate ar Ii cineva aici n nedumerire si s-ar ntreba n sine: Ce pcat
poate Ii a se ruga Iemeile cu capul descoperit, iar brbatii cu capul acoperit?
Care anume pcat este, aIl de aici. Multe semne au Iost date, att brbatului
ct si Iemeii, deosebite unele de altele, unuia semne de stpnire, celeilalte
semne de supunere; pe lng acestea, Iemeia s-si acopere Iata si capul, iar
brbatul s aib capul descoperit. Deci dac acestea sunt semne sau
simvoluri de stpnire si de supunere, apoi amndoi pctuiesc dac
amestec rolurile si buna rnduial, trecnd pe deasupra poruncii lui
Dumnezeu si clcndu-si rnduiala lor, brbatul lsndu-se n micimea
Iemeii, iar Iemeia rsculndu-se asupra brbatului prin Ielul de a se nItisa.
C dac nu este slobod a schimba hainele, nici Iemeia de a mbrca hlamid,

80
Tlcuirea Pr. Marcel Hanches: Este vorba de viata cea adevrat, n Hristos. (n.s. 172,
p. 77)
205
si nici brbatul de a pune pe Iat Iarosul sau voalul, dup cum zice: S nu se
imbrace 1emeia cu haine brbteti, nici brbatul s se imbrace cu haine
1emeieti (Deut. 22, 5), cu att mai vrtos nu trebuie a le schimba. Toate
acestea s-au Iost legiuit de oameni, desi mai pe urm le-a ntrit si
Dumnezeu, celelalte ns vorbesc adic de a se acoperi si a nu se acoperi
sunt de la Iire. Si cnd zic Iire, nteleg pe Dumnezeu, Iiindc cel ce a Iurit
Iirea el este. Deci cnd rstorni hotarele acestea, priveste ct vtmare se
Iace. Si s nu-mi spui c pcatul acesta este mic, cci este mare si prin sine
nsusi, Iiindc este nesupunere si neascultare. Dac poate a Iost mic, dar iat
c acum s-a Icut mare, Iiindc este simvol a mari Iapte. Cum c este mare,
se vede din cele ce aduc atta bun-rnduial n neamul nostru omenesc,
poruncind n lume si stpnului si celui stpnit. AstIel c cel ce calc aceste
rnduieli toate le amestec, si darul lui Dumnezeu l trdeaz, n acelasi timp
si cinstea dat lui de sus o arunc jos la pmnt, nu numai brbatul, ci si
Iemeia. Cci si pentru Iemeie este mare cinste a-si tine rnduiala n care se
gseste, dup cum este si rusine ca ea s se rzvrteasc.
Pentru aceea apostolul a spus acest lucru pentru amndoi, zicnd: Tot
brbatul, rugandu-se, sau prorocind cu capul acoperit, ruinea: capul lui,
i toat 1emeia, rugandu-se sau prorocind cu capul de:;elit, ruinea: capul
ei, c totuna este ca i cum ar 1i ras (1 Cor. 11, 4-5). Erau pe atunci, dup
cum am mai spus, si brbati care proroceau, si Iemei care aveau acest har, ca
de pild Ietele lui Filip, ca si altele mai nainte ca acestea, despre care si
Prorocul zicea de la nceput: Si ;or proroci, :ice, 1iii ;otri, i 1iicele ;oastre
;edenii ;or ;edea (Ioil 2, 28). Deci pe brbat nu-l sileste a Ii ntotdeauna cu
capul descoperit, ci numai cnd se roag. Tot brbatul, :ice, rugandu-se sau
prorocind cu capul acoperit, ruinea: capul su pe cnd Iemeii i
porunceste a Ii cu capul acoperit ntotdeauna. Pentru aceea, spunnd: i toat
1emeia, rugandu-se sau prorocind cu capul de:;elit, ruinea: capul su
nu a stat numai aici, ci nc a si deslusit pricina, zicnd: c totuna este ca i
cum ar 1i ras. Dar dac a se rade este ntotdeauna rusinos lucru, apoi se
vdeste c si a sta cu capul descoperit este rusinos totdeauna.
Si nu s-a multmit numai cu aceasta, ci nc a mai adogat, zicnd:
!entru aceea datoare este 1emeia s aib in;litoare pe cap, pentru ingeri,
artnd prin aceasta c ea nu numai n timpul rugciunii trebuie a Ii
acoperit, ci mereu. Pentru brbat el nu Iace vorb de nvelitoare sau
acopermnt, ci numai de prul cel lung. A Ii acoperit l opreste numai
atunci cnd se roag, iar a-si lsa prul lung l opreste pentru totdeauna.
(Comentariile sau Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni, omilia XXVI,
pp. 271-272)
206

,,C brbatul nu este dator s-i acopere capul, chipul i sla;a lui
Dumne:eu 1iind (1 Cor. 11, 7). Aceasta este o alt pricin. Nu trebuie a-i
acoperi capul nu numai 1iindc are de cap pe Hristos, :ice, ci i pentru c
stpanete pe 1emeie. Stpanitorul trebuie a a;ea cu sine sim;olul stpanirii
cand se in1tiea: inaintea impratului. Deci cum nimeni dintre stpanitori
(arhon:i nu ar cute:a a se in1tia inaintea celui ce poart diadem 1r
cingtoare i 1r hlamid, tot aa i tu 1r sim;olurile stpanirii, care sunt
de a nu-ti acoperi capul i de a nu a;ea pr lung, s nu te rogi la Dumne:eu,
ca s nu te batfocoreti nici pe tine, i nici pe cel ce te-a cinstit. Acelasi
lucru s-ar putea zice si de Iemeie, Iiindc si dnsa se batjocoreste cnd nu
poart cu sine simvolurile supunerii. Iar 1emeia, :ice, este sla;a brbatului.
Deci stpnirea brbatului este Iireasc. Apoi Iiindc a hotrt, el pune iarsi
alte pricini, ducndu-se pn la ntia zidire si zicnd astIel: C nu este
brbatul din 1emeie, ci 1emeia din brbat (1 Cor. 11, 8). Dar dac a Ii din
cineva, aceasta este slava celui din care este, apoi cu att mai mult cnd este
icoan sau chip.
C nu s-a :idit brbatul pentru 1emeie, ci 1emeia pentru brbat (1 Cor.
11, 9). Iat aici a doua ntietate a brbatului, sau mai bine zis, si a treia, si a
patra. ntia, c Hristos este capul nostru al brbatilor, iar noi cap Iemeii; a
doua, c noi suntem slava lui Dumnezeu, iar Iemeia este slava noastr; a
treia, c nu noi suntem din Iemeie, ci Iemeia din noi; a patra, c nu noi
suntem Icuti pentru Iemeie, ci Iemeia pentru noi. (Comentariile sau
Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni, omilia XXVI, p. 273)
BRBTIA (adevrata brbtie)

,,S nu mi arti c cineva este brbat din aceea c poart vestminte
brbtesti si centur, nici din Iaptul c se poart cu autoritate si nIricosare
acas, ci vdeste-mi c este brbat din mintea lui cea iubitoare de
ntelepciune, din aceea c si tine din scurt patimile, c biruie bolile
suIletului su, c si crmuieste si este stpn n casa luntric a inimii si nu
se las dus ncoace si-ncolo de gndurile cele Ir de rnduial. Acest lucru
l Iace mai cu seam brbat. Iar dac se tine de betii si de orgii si si pierde
toat ziulica n ospete si jocuri si discutii la un pahar cu vin si se Iace, sub
tirania patimii, mai moale dect orice cear, cum mai poti s-l numesti pe
unul ca acesta brbat, de vreme ce este prins cu totul si rob vndut, dedndu-
se la toate patimile? Pe un astIel de om cu apucturi Iemeiesti si molatic si
iubitor de desItri, clcat n picioare de toti, oare mai este cu putint s-l
207
pui n ceata brbatilor? Sau nu stiti c lupta si rzboirea noastr nu este cu
oameni de o Iire cu noi, ci cu puterile cele nevzute, cu armiile demonilor,
dup Iericitul Pavel? C zice el: Lupta noastr nu este impotri;a sangelui i
a crnii, ci impotri;a inceptoriilor i a stpaniilor (EIes., 6, 12).
Acest lucru tine mai cu seam de brbat. ns cel ce se mpodobeste,
dar nu e plin de elan, cel ce se nIrumuseteaz, dar este lipsit de brbtie,
cum s stea n ceata de btaie? Sau cum s Iie numit brbat un om cu o
dispozitie luntric mai moale dect orice Iemeie? Tot asa, dup cum pe
acesta nu l-as numi brbat, ci mai muieratic dect o Iemeie, la Iel si o 1emeie
plin de brbtie poate 1i mai tare decat orice brbat, dac manuie armele
cele duho;niceti i imbrac platoa drepttii, dac ii ia coi1ul mantuirii i
ii pune in 1at scutul credintei, dac se incinge cu cingtoarea ade;rului
i ia sabia Duhului. Una ca aceasta, care strluceste nvesmntat cu armele,
s stea n ceata de lupt. Cci este mai presus dect cerurile n cugetul ei si
mprstie ostile demonilor si nimiceste tirania diavolului, alung patimile si
dup ea rmn mai multe cadavre dect de pe urma rzboaielor, nu cadavre
ale oamenilor, ci ale gndurilor necuviincioase. (Omilia aceluiai, rostit in
biserica S1intei Irina, despre ra;na celor pre:enti la biseric i despre
uurtatea celor care lipsesc i despre cantare, i c 1irea nu este pricin s-
o opreasc pe 1emeie de a apuca pe calea ;irtutii, n vol. Catehe:e maritale,
pp. 77-78)
BTAIA (prin btaie l rnesti pe cel creat dup chipul lui Dumnezeu)

,Nu-i o rusine mai mare dect atunci cnd lovesti pe cel Icut dup
chipul lui Dumnezeu, cnd te distrezi din insulta ce i-o aduci (.) . (Omilii
la Matei, omilia XLVIII, VI, n col. PSB, vol. 23, p. 563)
BTAIA (ncercarea de a-i opri pe cei ce-si produc reciproc vtmri
corporale)

,S ne srguim, dar, si noi s scpm de nenumrate rele pe cei
czuti! S nu Iacem ca acum, cnd ne uitm cum se bat si se sIsie unii pe
altii, si cnd, stnd n jurul acestei privelisti drcesti, ne bucurm cum se
batjocoresc si se Iac de rs. Poate Ii, oare, o cruzime mai mare? Vezi c se
ocrsc, c se trag de pr, c-si sIsie hainele, c se plmuiesc, si rabzi s
stai linistit! Cine-i cel care se bate? Urs, Iiar slbatic, sarpe? Nu! E om ca
si tine! E Iratele tu! E mdularul tu! Nu te uita cum se bat, ci desparte-i!
Nu te bucura, ci mpac-i! Nu ndemna si pe altii la btaie, ci opreste-i si
desparte-i pe cei ce se bat! De astIel de privelisti nenorocite pot s se bucure
208
numai niste oameni crora le place s vad case ruinate, numai niste oameni
Ir de judecat, niste lepdturi. Vezi pe om c se Iace de rs si nu socotesti
c se Iace de rs? Nu intri ntre cei ce se ncaier? Nu mprstii armata
diavolului? Nu pui capt attor nenorociri omenesti?
- Dar ce? Vrei s Iiu lovit si eu? O astIel de porunc mi dai?
- Fii ncredintat c n-ai s Iii lovit! Dar dac vei pti asta, atunci Iapta
ta este Iapt de mucenic, c ai suIerit pentru Dumnezeu. Dac pregeti s
primesti lovituri, gndeste-te c Stpnul tu n-a pregetat s suIere crucea
pentru tine. Cei ncierati sunt beti si ntunecati la minte; mnia i stpneste
ca un tiran, ca un general; au nevoie de un om cu mintea ntreag s-i ajute;
si cel vinovat si cel nevinovat; unul, ca s nceteze de a mai Iace ru, cellalt
ca s scape de ru. Du-te la dnsii, ntinde-le mna; tu, cel treaz, celui beat!
(.) Du-te, deci, si pune capt rului! Scoate din valuri pe cei ce sunt pe cale
s se nece! Coboar-te n nvolburarea mrii! mprstie privelistea
diavolului! Ia pe Iiecare n deosebi si sItuieste-i s sting Ilacra, s
potoleasc valurile. Nu te teme dac Iocul se Iace mai mare, iar cuptorul se
ncinge mai cumplit! Multi altii vor veni alturea de tine si-ti vor ntinde
mna de ajutor. F tu numai nceputul! Dar mai presus de toti ti va veni n
ajutor Dumnezeul pcii. Dac vei Ii tu primul care vei ncerca s potolesti
Ilacra, te vor urma si altii; dar tu vei primi rsplata celor svrsite de aceia.
Ascult ce sIat le d Hristos iudeilor, care nu se puteau ridica cu mintea mai
presus de cele pmntesti: De ;ei ;edea ;ita dumanului tu c:ut sub
po;ara ei, nu trece pe lang ea, ci ridic ;ita c:ut (Ies., 23, 5). Si este mai
greu s ridici de jos o vit czut cu povar dect s desparti si s mpaci doi
oameni care se bat. Dac trebuie s ridici vita de povar a dusmanului tu,
apoi cu att mai mult trebuie s ridici suIletele prietenilor ti, mai ales cnd
cderea este mai grozav. C ei, neputnd purta povara mniei, nu cad ntr-o
groap, ci n Iocul gheenei. Tu, ns, vezi pe Iratele tu czut pe jos, strivit
de povar, iar pe diavol, alturi de el, attnd Iocul, si treci mai departe Ir
inim, Ir mil! E primejdios lucru s Iaci asta si cu un animal!. (Omilii la
Matei, omilia XV, X, n col. PSB, vol. 23, pp. 191-193)
BTAIA (nving cu adevrat doar cei ce evit lupta)

,Vreau s m adresez acum vou celor care v ncierati si v bateti n
vzul lumii! Vreau s m adresez mai cu seam tie, care ai nceput cearta si
care Iaci ru! Spune-mi tu, care rnesti, care lovesti, care sIsii, esti porc
slbatic, esti mgar slbatic? Nu te rusinezi, nu rosesti c ai ajuns o Iiar
slbatic, c ai aruncat nobletea Iirii tale omenesti? Spui c esti srac? Da!
Dar esti om liber! Spui c esti muncitor cu palmele? Da! Dar esti crestin!
209
Tocmai pentru c esti srac trebuie s Iii linistit! E treaba bogatilor s se
bat, nu a sracilor; c pe bogati multe pricini i silesc s lupte. Nu ai, srace,
plcerile bogatilor, dar reusesti s-ti aduni neplcerile si necazurile lor:
dusmnia, cearta, btaia. Strngi de gt pe Iratele tu, l nbusi, l trntesti la
pmnt n vzul tuturor! Si nu te gndesti c te Iaci de rs si de batjocur!
Nu te gndesti c te apuc Iurii de Iiar slbatic! Dar, mai bine spus, ajungi
mai ru dect Iiarele slbatice. Acelea au totul n comun; triesc mai multe
la un loc, merg mpreun de la o psune la alta. Noi dimpotriv nu avem
nimic ndeobste; toate s-au rsturnat cu susul n jos; peste tot bti, certuri,
njurturi, dusmnii, ocri. Nu mai respectm nici cerul, la care cu totii
ndeobste am Iost chemati, nu mai respectm nici pmntul, pe care
Dumnezeu 1-a dat ndeobste tuturora, si nici propria noastr Iire! Pe toate le-
au spulberat si le-au distrus mnia si dragostea de bani. (Omilii la Matei,
omilia XV, XI, n col. PSB, vol. 23, p. 193)

,S ne Iie, dar, rusine nou (.) care ca lupii ne npustim asupra
dusmanilor nostri! Dac ne purtm ca oile, nvingem; nvingem, biruim,
chiar dac ne-ar nconjura haite de lupi; dar dac ne Iacem lupi, suntem
biruiti, c se deprteaz de la noi ajutorul Pstorului. C Pstorul nu
pstoreste lupi, ci oi; iar Pstorul te prseste si pleac de la tine c tu nu-i
ngdui s-Si arate puterea Sa. Dac suIerind rul, ti arti blndetea si birui,
atribuie-I Pstorului ntreaga biruint; dar dac rspunzi cu lovituri si pumni,
i ntuneci biruinta. Omilii la Matei, omilia XXXIII, I, n col. PSB, vol. 23,
p. 407)

,Nici s nu ridici bratul, nici s te ostenesti! Dumnezeu ti d aceast
putere ca s birui, nu lundu-te de piept cu cel ce-ti Iace ru, ci rbdnd
numai. Nu lua pozitie de atac, si ai si biruit; nu te lua la trnt, si ai si Iost
ncununat. Esti cu mult mai bun, cu mult mai puternic dect potrivnicul tu.
Pentru ce vrei s te Iaci de rs? Nu-i da aceluia prilej s spun: Ne-am luat la
btaie i l-am biruit!, ci las-l pe el s se minuneze si s se cruceasc de
purtarea ta cea pasnic si s spun tuturora c ai nvins Ir s te bati.
(Omilii la Matei, omilia LXXXIV, IV, n col. PSB, vol. 23, p. 954)
BTAIA (e o Iapt de om ntelept a o rbda)

,,Nu-i o rusine, ba, dimpotriv, e o Iapt de om ntelept si vrednic de
cele mai mari laude, dac, ntlnindu-te cineva pe drum, te-ar plmui Ir
motiv, Ir s-l Ii provocat, si te-ar trnti chiar la pmnt, iar tu ai rbda
toate acestea. (Despre neca:uri i biruirea tristetii (II. Ctre Staghirie.
210
Tristetea este mai cumplit chiar decat demonul, n vol. Despre mrginita
putere a dia;olului. Despre cint., p. 162)
BTAIA (remedii)

,Cnd cineva, lovit Iiind peste obrazul drept, d spre lovire si pe cel
stng, mai mult se rzbun pe acela dect dac i-ar Ii dat mii de lovituri; si
cnd, Iiind batjocorit, el nu numai c nu batjocoreste, ci nc si binecuvinteaz,
mai grozav l-a lovit dect dac l-ar Ii ncrcat cu mii de batjocori. (Talcuiri la
Epistola a doua ctre Corinteni, omilia XI, p. 116)
BTAIA (,Eu ns v spun vou: Nu v mptriviti celui ru; iar cui te loveste
peste obrazul drept, ntoarce-i si pe cellalt
81
)

,Dup ce Domnul a rostit toate cuvintele Legii Vechi, a artat iarsi
c nu Iratele nostru este cel ce ne Iace ru, ci diavolul. De aceea a si adugat:
Dar Eu :ic ;ou. Nu ; impotri;iti celui ru. N-a spus: Nu te impotri;i
1ratelui, ci: Celui ru, artnd c se ndrznesc acestea la ndemnul
diavolului. Iar pentru c vina a Iost pus n sarcina diavolului, Domnul
slbeste si taie mult din mnia ce o purtm Iratelui, care ne-a Icut rul.
- Ce? Nu trebuie s ne mpotrivim celui ru? as putea Ii ntrebat.
- Trebuie, dar nu asa, ci cum a poruncit Hristos: S suIerim de bun
voie rul. Numai asa vei birui rul. Nu stingi Iocul cu Ioc, ci cu ap. Dar ca
s aIli c si n Legea Veche cel ce suIer rul biruie si c el este cel
ncununat, cerceteaz istoria Vechiului Testament si vei vedea c acela
ajunge n Iruntea celorlalti. Cel care a nceput rul este socotit c a scos doi
ochi: si ochiul aproapelui lui si pe al lui. De aceea pe bun dreptate este urt
si nvinuit de toti. Dimpotriv cel cruia pe nedrept i s-a scos ochiul este
socotit nevinovat, chiar dac plteste cu aceeasi msur. De aceea multi l
comptimesc, pentru c l socotesc nevinovat chiar dup svrsirea acestei
Iapte rele. Nenorocirea este aceeasi si pentru unul si pentru altul; dar slava
nu mai e aceeasi nici la Dumnezeu, nici la oameni. De aceea nici
nenorocirile lor nu sunt la Iel.
Mai nainte Domnul spusese: Cel care se manie pe 1ratele lui in
:adar i-l 1ace nebun, ;ino;at ;a 1i gheenei 1ocului (Matei 5, 22). Acum
Hristos cere mai mult IilozoIie; nu porunceste numai ca cel nedrepttit s
stea linistit, ci s-i dea celuilalt prilejul s Iac si mai mare ru, ntinzndu-i
si cellalt obraz. Hristos spune aceasta, nu pentru a legiui c trebuie s

81
Matei 5, 39.
211
ntoarcem obrazul cnd suntem loviti peste obraz, ci pentru a ne nvta c
trebuie s suIerim rul n toate celelalte mprejurri din viat.
Dup cum atunci cnd Domnul a spus: Cel ce spune 1ratelui su
nebun, ;a 1i ;ino;at gheenei, n-a vorbit numai de aceast insult, ci de orice
Iel de insult, tot astIel si aici n-a legiuit s suIerim cu curaj numai
plmuirile, ci s nu ne tulburm orice ru am suIeri. Pentru aceasta dincolo a
dat ca pild cea mai grea insult, iar aici lovirea peste obraz, care pare cea
mai insulttoare lovire. Prin porunca aceasta Hristos Se adreseaz si celui
care loveste si celui lovit. Cel lovit nu se socoteste lovit, dac e pregtit s
IilozoIeze asa - c nici nu va simti lovitura, pentru c se vede mai mult un
lupttor dect un om lovit -, iar cel care loveste, rusinat de purtarea celui
lovit, nu mai d a doua lovitur chiar dac ar Ii mai slbatic ca o Iiar, ci se
va osndi si pentru lovitura de mai nainte. C nimic nu opreste de la ru pe
cel ce Iace rul att de mult ct l opreste cel care suIer n tcere rul ce i se
Iace; nu-l Iace numai s nu-si prelungeasc mai mult rul, ci-l Iace s se si
ciasc de Iaptele sale si s se deprteze, admirndu-i buntatea. l Iace
prieten; n loc de dusman si vrjmas l Iace rob nu numai prieten. Dac, ns,
rzbun rul ce i s-a Icut, se ntmpl tocmai contrariul; amndoi se Iac de
rusine, se Iac mai ri, aprind mai mult mnia; adeseori se ajunge chiar la
crim, dac rul merge mai departe. De aceea Hristos a poruncit nu numai s
nu te mnii de te plmuieste cineva, ci chiar s-i dai prilejul s-si sature
poIta de a te lovi, ca s nu-l Iaci s cread c ai suIerit prima lovitur, pentru
c n-ai putut altIel. Asa mai degrab vei putea da nerusinatului aceluia o
lovitur de moarte dect dac l-ai lovi cu palma; si vei Iace, dintr-un om
pornit pe ceart si btaie, un om blnd si potolit. (Omilii la Matei, omilia
XVIII, I, n col. PSB, vol. 23, pp. 233-234)

,Dac iei bine aminte, este mai usor s ntorci si cellalt obraz celui ce
te plmuieste dect s rspunzi cu palme. Rspunzi cu palme? ncepi
rzboiul! ntorci si cellalt obraz? Ai pus capt rzboiului. n primul caz,
aprinzi Iocul celuilalt; n al doilea caz, ai stins si Ilacra din suIletul tu. Este
clar oricui c e mai plcut s nu te arzi dect s te arzi. Si ceea ce-i adevrat
pentru trup e cu mult mai adevrat pentru suIlet.
Ce e mai plcut: a lupta sau a Ii ncununat? A te bate cu pumnii sau a
primi premiul?. (Omilii la Matei, omilia XXXVIII, IV, n col. PSB, vol. 23,
p. 471)

,Hristos n-a dat porunca aceasta pentru a pune capt Iricii, ci
porunceste s-i dea si cellalt obraz, pentru a-l stura pe acela; nici n-a spus:
cela s rman nepedepsit' , ci: Tu s nu pedepseti', nspimntnd n
212
acelasi timp si mai mult pe cel care struie s loveasc si mngind pe cel
lovit. (Omilii la Matei, omilia XVI, VII, n col. PSB, vol. 23, pp. 208-209)

,Cci n-a zis El (Hristos n. n.): Dac te ;a lo;i pe obra:ul drept, tu
rabd cu brbtie, i 1ii linitit`, ci a adugat cu aceea de a-i da i celalalt
obra: s-l lo;easc. Intoarce-i, :ice, i pe cellalt~~ (Matei 5, 39).
Aceasta este biruint strlucit, de a-i da aceluia mai mult nc dect voieste
el, si hotarele poItei lui rele a le covrsi cu mbelsugarea rbdrii tale. AstIel
si Iuria lui o vei dobor, si rsplata cel dinti o vei lua din nou, si, ntr-un
cuvnt, vei mprstia mnia lui.
Ai vzut ns c spre a nu ptimi ru noi nsine suntem stpni, si nu
cei ce ne pricinuiesc ru? (Omilii la Epistola ctre Romani a S1antului
postol !a;el, omilia XII, pp. 223-224)
BTRNETEA (venerabil)

,Slbiciunea trupului nu vatm cu nimic tria credintei. Podoab
a Bisericii e cruntetea grbov unit cu credinta ntraripat. De ea se
bucur n mod deosebit Biserica. (Cu;ant la Fericitul ;raam, I, n
vol. !redici la srbtori imprteti i cu;antri de laud la s1inti, p.
559)

,Cinstea prului alb este virtutea si nimic n-o d dispretului ca si
viciul. Btrnul este pentru tineri un exemplu si o ncurajare. (Din
vol. Bogtiile oratorice, p. 343)
BETIA (deIinitia)

,ntr-adevr betia este o ndrcire de bun voie. (Omilii la Facere,
omilia XXIX, V, n col. PSB, vol. 21, pp. 371-372)

,,. betia, care este mama scrbei, bucuria diavolului. (Comentariile
sau Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni, omilia XXVII, p. 290)

,Betia nu-i altceva dect o iesire din dreapta judecat, o nnebunire, o
lips de sntate suIleteasc. (Ctre iudei, cuv. VIII, 1, n vol. Cu;antri
impotri;a anomeilor. Ctre iudei, p. 382)

213
,Betia, ntr-adevr, nu-i altceva dect o tulburare a gndirii Iiresti, o
rtcire a gndurilor, o pustiire a mintii, o srcire a ntelegerii. Iar aceasta ti
se va ntmpla nu numai cnd esti beat de vin, ci si cnd esti beat de mnie si
de poItele cele rusinoase. Dup cum cnd nu poti dormi te cuprind cldurile,
dar te cuprind cldurile si cnd esti obosit, si cnd te ntristezi, si cnd te
doare stomacul, c pricina e deosebit, dar suIerinta si boala sunt una, tot asa
si cu betia. Vinul te mbat, dat te mbat si poIta; pricina e deosebit, dar
patima si boala sunt una. (Cu;ant la In;iere, I, n vol. !redici la srbtori
imprteti i cu;antri de laud la s1inti, p. 137)

,Betia este o nnebunire de bunvoie, o pierdere a gndurilor. Betia
este nenorocirea de care toat lumea ti bate joc, o boal luat n rs de toti, o
ndrcire de bunvoie, mai grozav ca nebunia. (Cu;ant la In;iere, I, n vol.
!redici la srbtori imprteti i cu;antri de laud la s1inti, p. 138)

,,Cci betia nu este nimic altceva dect trdare a gndurilor si situatie
de ocar si boal de batjocur. Betia este libertate dat unui drac, ntunecare
a gndurilor, pustiire a priceperii, aprindere a patimilor trupesti. (Indemnul
aceluiai ca s ne deprtm de des1tri, de lux i de betie mai mult decat
orice, buna msur. Cu;ant ctre neo1iti, n vol. Catehe:e baptismale, p. 85)
BETIA (nasterea betiei)

,Betia nu deriv din vin, ci din necumptarea celui ce-l bea. Vinul nu
ne-a Iost dat pentru altceva, dect numai pentru sntatea corpului, ns,
necumptarea mpiedic si aceasta. (Comentariile sau Explicarea Epistolei
ctre E1eseni, omilia XIX, p. 180)
BETIA (maniIestarea acestei patimi)

,Vom vedea pe cel mbtat de vin umblnd pe crare si mpletecindu-
si picioarele n toate prtile, cu ochii deschisi, Ir ns s vad pe cineva,
izbind pe cel ce-l ntlneste, bolborosind din gur cuvinte Ir sir, vrsnd
butura din el, gol si slutit ntr-un mod bestial, chiar de s-ar gsi n Iata lui
Iemeie, sau Iat, sau slug, sau orisicine s-ar nimeri. Ati rs de ajuns?
(Omilii la Epistola ctre Romani a S1antului postol !a;el, omilia XIII, p.
253)

,Asa este betia. Pune stpnire pe suIletul betivilor cum pune
desIrnata pe suIletul tnrului stricat, le robeste mintea, i sileste s verse
214
Ir socoteal si Ir chibzuint toat bogtia gndurilor lor. Betivul nu stie
ce trebuie s spun si ce nu trebuie s spun. Betivul nu stie s-si rnduiasc
vorbele lui cu judecat, nu stie s-si gospodreasc bogtia mintii, nu stie s-
si pstreze unele gnduri, iar pe altele s le dea la iveal, ci toate le socoteste
si le risipeste. (Cu;ant la In;iere, I, n vol. !redici la srbtori imprteti
i cu;antri de laud la s1inti, p. 138)

,Betivul are aceleasi suIerinte ca si ndrcitul. La Iel umbl pe dou
crri, la Iel si iese din minti, la Iel cade pe jos, la Iel si nvrte ochii, la Iel
zvrle din picioare atunci cnd este la pmnt. Scote bale la gur, arunc cu
scuipat putrezit si i este plin gura de duhoare nesuIerit. Un asemenea om
este dezgusttor prietenilor, de batjocur dusmanilor, usor de dispretuit de
slugi, neplcut sotiei, mpovrtor tuturor, mai neplcut chiar dect
animalele. Animalele beau ct le este sete, li se termin poIta o dat cu
trebuinta. Betivul ns, din pricina nenIrnrii, depseste poIta si ajunge mai
Ir de judecat dect animalele. Si ceea ce e mai grozav, e c boala asta,
plin de attea rele si de attea nenorociri, nici nu se socoteste a Ii un pcat.
Dimpotriv, la mesele bogatilor oaspetii se iau la ntrecere si se lupt pentru
aceast mrsvie, se ntrec unul pe altul, cine va ajunge pild de mare
butor, cine va nveseli mai mult masa cu butul lui, cine-si va slbi mai
repede nervii, cine-si va slei puterea, cine va mnia mai mult pe Stpnul
tuturor. Atunci poti s vezi, la mesele bogatilor, stadion si ntrecere
drceasc. (Cu;ant la In;iere, II, n vol. !redici la srbtori imprteti i
cu;antri de laud la s1inti, pp. 138-139)

,,Ia uit-mi-te la betiv cum rabd aceleasi chinuri ca un ndrcit, dac
nu chiar mai cumplite. Dup cum cel ndrcit scoate spume din gur si cade
pe jos si rmne adesea nemiscat la pmnt, nemaiIiind constient de cele din
jur, ci privind crucis, tot asa si cel beat Iiindc o dat cu lipsa de msur a
vinului si-a vtmat si puterea de judecat a mintii este asemenea cu acela:
nu numai c scoate spume din gur si zace mai ru ca un mort, ci adeseori
vars putreziciunea din gura sa. Si pentru aceasta se Iace si neplcut
prietenilor, si nesuIerit Iemeii, si de batjocur copiilor, si usor de dispretuit
slugilor; ntr-un cuvnt, se Iace tuturor celor ce-l vd pild de necuviint si
prilej de chicoteal. (Indemnul aceluiai ca s ne deprtm de des1tri, de
lux i de betie mai mult decat orice, buna msur. Cu;ant ctre neo1iti, n
vol. Catehe:e baptismale, p. 86)
BETIA (gravitatea)

215
,Cumplit lucru, iubite, cumplit lucru e betia! E n stare s betejeasc
simturile, s ntunece mintea! Face mort si Ir de putere pe omul nzestrat
cu ratiune, pe omul care a primit stpnirea peste toate, l doboar la pmnt,
legndu-l cu lanturi de nedezlegat. Dar mai bine spus omul beat e mai ru
dect omul mort. Omul mort nu poate Iace nici ru, nici bine; omul beat,
ns, bine nu poate Iace, ci numai ru; Iace de rs pe toti: si pe Iemeie si pe
copii si chiar pe slugi. Prietenii se ascund si se rusineaz, gndindu-se la
rusinea lui; dusmanii se bucur, si bat joc de el, l blestem si aproape c i
spun aceste cuvinte: Trebuie, oare, s mai triasc? Jita' !orcul' Se rostesc
si alte cuvinte mai grele ca acestea. Betivii sunt ntr-o stare mai rea dect cei
ce se ntorc din btlii cu minile mnjite de snge si purtati pe sus. Probabil
c pe aceia multimea i laud din pricina troIeelor, a victoriilor, a rnilor si a
loviturilor de moarte primite; pe betivi, ns, i neIericesc, i numesc ticlosi
si-i blestem n Iel si Iel de chipuri. Poate Ii, oare, om mai ticlos ca betivul,
care e mereu cu capul ametit de butur, care toarn vin n el n Iiecare zi,
de-si stric judecata gndurilor? De aceea un brbat ntelept sItuia, zicnd:
Temeiul ;ietii omului este painea i apa i haina i casa, ca s-i acopere
uratenia (nt. Sir., 29, 24); pentru ca omul, atunci cnd se mbat, s nu se
arate, s nu Iie vzut de lume, ci s stea n casa lui, ca s nu ajung de rsul
tuturora si s Iie temei de urtenie. (Omilii la Facere, omilia XXIX, III, n
col. PSB, vol. 21, p. 368)

,Voi, betivilor, sunteti mai ri chiar dect animalele cele
necuvnttoare; nu numai oamenii treji v socotesc asa, ci chiar voi nsiv.
C voi nsiv v socotiti mai ri dect cinii si mgarii se va vedea din cele
ce voi spune. Pe animalele acestea nu le silesti s mnnce peste msur; iar
dac cineva te-ar ntreba: !entru ce?, i-ai rspunde: Ca s nu se
imboln;easc! De tine ns n-ai niciodat aceast purtare de grij! Vezi c
te socotesti a Ii de mai putin pret dect animalele acelea? N-ai nici o grij de
tine, desi esti necontenit n mijlocul Iurtunii. Nu te simti ru din pricina
betiei numai n ziua n care te-ai mbtat, ci si a doua zi. Si dup cum unui
om, care scap de Iriguri, i mai rmne n trup slbiciunea pricinuit de
Iriguri, tot asa si tie, dup ce ti-a trecut betia, se mai nvrte n suIletul si
trupul tu mahmureala pricinuit de betie. (Omilii la Matei, omilia LVII, V,
n col. PSB, vol. 23, p. 669)

,Unul ca acesta nu se deosebeste de un ndrcit: este tot att de
nerusinat, tot att de Iurios. De ndrcit ne este mil, pe acesta l urm, i
ntoarcem spatele.
- Pentru ce?
216
- Pentru c de buna lui voie aduce asupra sa nebunia asta si Iace
canaluri de hazna din gur, din ochi, din nas, ntr-un cuvnt, din toate
mdularele sale. Dac ai putea s te uiti acum si nuntrul lui, ai vedea c
suIletul lui e nghetat si amortit ca n vreme de iarn si de ger, iar din pricina
Iurtunii prea mari crma suIletului nu-i mai poate Ii de vreun Iolos. M
rusinez s spun cte rele suIer - brbati si Iemei - din pricina betiei si a
mbuibrii; o las pe seama constiintei acelora care cunosc, pe propria lor
piele, relele acestea. Ce poate Ii mai rusinos dect o Iemeie beat sau numai
ametit? Cu ct vasul e mai slab, cu att si nauIragiul e mai mare, Iie c e
Iemeie liber, Iie c e roab. Femeia liber se Iace de rs n Iata cetelor ei de
roabe; roaba iarsi la Iel, ntre roabe. Si Iac - si una si alta - s Iie hulite de
oamenii Ir de minte darurile lui Dumnezeu. (Omilii la Matei, omilia
LVII, V, n col. PSB, vol. 23, p. 670)

,Si dup cum o corabie, nauIragiat de Iurtun, dup ce a trecut
Iurtuna, rmne cu paguba pricinuit de Iurtun, tot asa si cu betivul. Si dup
cum corbierii, n timpul Iurtunii, arunc n mare mrIurile din corabie, asa
si betivul arunc de la el toate Iaptele lui bune. De-ar Ii cu trupul si cu
suIletul curat, de-ar Ii rusinos, priceput, blnd, smerit, betia le arunc pe
toate acestea n oceanul Irdelegii. Dar dup ce a Iost aruncat totul aIar, nu
mai este nici o asemnare ntre corabie si betiv. Corabia se usureaz dup ce
a aruncat ncrctura, dar betivul se ngreuiaz si mai mult. n locul bogtiei
aceleia primeste nisip, ap srat si toate gunoaiele betiei, care neac ndat
corabia cu cltor si cu crmaci cu tot. (Omilii la Matei, omilia LVII, V, n
col. PSB, vol. 23, p. 670)

,Nu poti vedea mprtia cerurilor dac esti betiv. Nu ; inelati,
spune Pavel, nici beti;ii, nici hulitorii nu ;or moteni imprtia lui
Dumne:eu (I Cor. 6, 10). Dar pentru ce vorbesc eu de mprtia cerurilor?
Dac esti betiv nu poti vedea nici lucrurile de pe lumea asta. Betia Iace din
zi noapte si din lumin ntuneric. Betivii au ochii deschisi, dar nu vd nici
ceea ce le st naintea picioarelor. Grozvia nu-i numai atta, ci, pe lng
asta, betivii mai ndur o alt pedeaps si mai cumplit: sunt tristi Ir
pricin, Iuriosi, bolnavi, luati necontenit n rs si ocrti. Ce iertare mai pot
avea acesti oameni, care si pricinuiesc singuri attea nenorociri? Nici una!.
(Omilii la Matei, omilia LVII, V, n col. PSB, vol. 23, p. 670)

,Unde-i betie, acolo-i diavolul. (Omilii la Matei, omilia LXX, IV, n
col. PSB, vol. 23, p. 809)
................................................................................................................
217
,Un om betiv este un mort nsuIletit, o voint diavoleasc, o boal ce n-
are iertare, ruina lipsit de scuz, rusinea neamului omenesc. (!rimele
patru omilii despre statui, omilia I, p. 15)

,Vrei s vezi c betivul este mai ru ca un ndrcit? Tuturor ne e mil
de un ndrcit, pe cnd pe betiv l urm. Pe ndrcit l plngem, pe betiv ne
mniem si ne suprm.
- Pentru ce?
- Pentru c ndrcitul suIer din pricina bolii, pe cnd betivul, din
pricina trndvelii lui. ndrcitul suIer de pe urma atacului dracilor, pe cnd
betivul, de pe urma atacului gndurilor lui. (Cu;ant la In;iere, II, n vol.
!redici la srbtori imprteti i cu;antri de laud la s1inti, p. 138)

,Betivul este mai ticlos dect un mort. Mortul zace n nesimtire si nu
poate Iace nici bine, nici ru; betivul ns este destoinic pentru svrsirea
relelor. si ngroap suIletul n trup ca ntr-un mormnt si-si poart trupul
mort de ici-colo.
Ai vzut c betivul este mai de plns dect un ndrcit, c este mai
nesimtitor dect mortii?
Vrei s-ti spun ceva mai grozav dect toate acestea? Iat! Betivul nu
poate intra n mprtia cerurilor. (Cu;ant la In;iere, II, n vol. !redici la
srbtori imprteti i cu;antri de laud la s1inti, p. 139)

,n aIar de pcat, betia este cea mai mare ocar, cea mai mare
nesocotire, cel mai mare dispret aruncat cuvintelor dumnezeiesti.
(Omilie la Mucenici, p. 474)

,,C cel care ajunge s-si treac toat ziua n betie, n cheIuri si
mbuibare este sub tirania diavolului. (Omilii la sracul La:r, cuvntul I,
n vol. Omilii la sracul La:r. Despre soart i !ro;ident., p. 23)

,,De unul ndrcit adesea ni se Iace mil. Dar asupra betivului ne
otrm si ne mniem. De ce? Fiindc acolo este blestemul diavolului, aici
ns este vdit delsarea si multa nenIrnare; acolo este potrivnicia
diavolului, aici potrivnicia propriei minti. (Indemnul aceluiai ca s ne
deprtm de des1tri, de lux i de betie mai mult decat orice, buna msur.
Cu;ant ctre neo1iti, n vol. Catehe:e baptismale, p. 85)

,,Cci betivii sunt mai lipsiti de minte dect necuvnttoarele. Cum?
ti spun eu. Dobitoacele cnd nseteaz si mplinesc poIta doar ct este
218
nevoie si s-ar rusina s depseasc trebuinta. Dar oamenii cei cuvnttori nu
tin seama cum s-si potoleasc setea, ci cum s se blceasc mai tare n vin
si asa se arunc ntr-o cumplit pierzanie. Cci dup cum o corabie Ioarte
ncrcat se cuIund degrab, tot asa si omul care trece peste hotarul
trebuintei si adaug stomacului o povar mai mare si neac mintea si
desIigureaz gingsia suIletului. (Indemnul aceluiai ca s ne deprtm de
des1tri, de lux i de betie mai mult decat orice, buna msur. Cu;ant ctre
neo1iti, n vol. Catehe:e baptismale, p. 87)
BETIA (urmrile distrugtoare ale betiei)

,Beti;ii, spune Pavel, nu ;or moteni imprtia lui Dumne:eu (I Cor.,
6, 10). Poate Ii, oare, o mai mare ticlosie dect aceea de a Ii izgonit din
pridvoarele mprtiei pentru o plcere vtmtoare si de scurt durat?.
(Omilii la Facere, omilia I, II, n col. PSB, vol. 21, p. 33)

,Betia ntunec mintea mai cumplit dect ndrcirea si lipseste pe
omul beat de orice judecat. Adeseori cnd vedem pe un ndrcit avem mil
de el, suIerim pentru el si-i artm mult simpatie; cu betivul, ns, ne
purtm cu totul altIel; ne revolt, ne suprm, l blestemm n Iel si chip.
Pentru ce? Pentru c un om chinuit de demonul cel ru Iace Ir voia lui
ceea ce Iace; merit iertare Iie de izbeste cu picioarele, Iie de-si sIsie
hainele, Iie de rosteste cuvinte de rusine; betivul, ns, nu merit iertare
pentru ceea ce Iace; este nvinuit cumplit si de rude si de prieteni si de
vecini, de toti, pentru c de bun voie a ajuns asa de ru, pentru c de bun
voie s-a dat n minile betiei. (Omilii la Facere, omilia XXIX, V, n col.
PSB, vol. 21, pp. 371-372)

,Nimic nu hrneste mnia att de mult ca betia. De aceea, zicnd mai
nainte: nu in ospete i in betii, el a adugat imediat: nu in des1ranri i in
1apte de ruine, nu in ceart i in pi:m, Iiindc toate acestea din urm
izvorsc din cele de mai sus. (Omilii la Epistola ctre Romani a S1antului
postol !a;el, omilia XXIV, p. 449)

,Cnd ti voi mai aminti apoi si de vrsturile de dup betie, si de
durerea capului, si de alte multe boli izvodite de aici, si de robirea suIletului,
atunci ce vei putea zice? (Omilii la Epistola ctre Romani a S1antului
postol !a;el, omilia XXIV, p. 453)

219
,,. zmisleste mii de rele. Betia seamn cu somnul mortii, ea aduce
boli, dureri de cap, uitare, si este icoana mortii. (Comentariile sau
Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni, omilia XXVII, p. 290)

,Betia taie chiar vocea cea mai armonioas, gngveste si mpleteste
limba noastr, strmb ochii, si n Iine schimonoseste totul din noi.
(Comentariile sau Explicarea Epistolei ctre E1eseni, omilia XIX, p. 181)

,Betia prin sine nssi este o tortur. (Comentariile sau Explicarea
Epistolei ctre E;rei, omilia XIII, p. 197)

,Betivul nu e neIolositor numai altora ci celor ai si si chiar statului.
Privirea sa numai revolt, mersul su, glasul, rsuIlarea, totul n el este urt
si nesuIerit. Dar culmea rului e c betia ne nchide poarta Ierusalimului
ceresc; ea ne lipseste de bunurile vesnice si, dup ce ne-a njosit n aceast
lume, ne pregteste alte chinuri, vesnice. (!rimele patru omilii despre
statui, omilia I, p. 15)

,Nu stii oare care e pedeapsa dat betivilor? Sunt alungati din
mprtia cerurilor, pierd bunttile cele nespuse si sunt aruncati n
Iocul cel vesnic!
- Cine a spus-o?
- Fericitul Pavel: nici lacomii, nici beti;ii, spune el, nici
batfocoritorii, nici rpitorii nu ;or moteni imprtia lui Dumne:eu.
Poate Ii oare o stare mai de plns dect a betivului care, pentru o mic
plcere, pierde desItarea cea att de mare din mprtia cerurilor?
(Omilie la Mucenici, n vol. !redici la srbtori imprteti i
cu;antri de laud la s1inti, p. 473)

,Plcerea st n msur; lipsa de msur duce la nesimtire. Cum
mai poate simti plcerea buturii un om care nu simte nici unde st,
unde zace, care nici nu poate vedea soarele din pricina norului des al
betiei? Cum mai poate avea unul ca acesta vreo bucurie? Att de mare e
ntunericul lui, nct nici razele soarelui nu pot risipi ntunecimea
aceea. (Omilie la Mucenici, n vol. !redici la srbtori imprteti i
cu;antri de laud la s1inti, p. 474)

,Asa cum, dup ce trece Iebra, slbiciunea rmne, la Iel si dup ce
trece betia, ameteala rmne att n trup ct si n suIlet. Trupul chinuit
220
este ca paralizat, ca o corabie nauIragiat; iar suIletul, si mai ru
chinuit, de vreme ce trupul se aIl n aceast stare, isc o nou Iurtun si
aprinde si mai viu dorinta. Cte rele sunt provocate omului de betie, mi-
e rusine s spun. Las constiinta voastr, care le cunoaste mai bine, s
judece. (Din vol. !roblemele ;ietii, p. 150)

,Adevrat, ce este mai ru dect un betiv care umbl
mpletecindu-se de colo pn colo si devine pentru cei nentelepti pricin
de hulire a darurilor lui Dumnezeu? (Din vol. !roblemele ;ietii, p.
150)

,Cti dintre voi v mbtati, distrugeti Ioloasele vinului. Si
sntatea v-o zdruncinati, si de veselie v lipsiti. Adevrat, ce exist mai
ru dect s ne pierdem echilibrul si s simtim o neplcere negrit, s
credem c toate se nvrt n jurul nostru, s ne cuIundm n ntuneric
adnc, s avem nevoie de ajutor si ngrijire, precum bolnavii, s Iim
chinuiti de attea si attea rele? Cei care se dedau betiei, cu ct beau mai
mult vin, cu att le e sete mai mult. Butura le strneste din ce n ce mai
mult setea. Iar plcerea pe care o provoac vinul, dispare, setea ns,
deoarece devine nestpnit, i trage n prpastia betiei pe cei pe care i
nrobeste. (Din vol. !roblemele ;ietii, p. 151)

,Rurile nIuriate nu sap si nu distrug malurile lor asa de usor
precum ne distruge sntatea desIrul si desItarea, mbuibarea pntecelui
si betia. Cci acestea Iac trupul moale, slab, bolnvicios, iar pe suIlet l Iac
trndav, las, molu. (Din vol. !roblemele ;ietii, p. 151)

,,Cci (Pavel n.n.) zicnd: s nu ; imbtati cu ;in, a adugat intru
care este pier:anie, artndu-ne c lipsa lui de msur ni se Iace pricin a
toate relele. Intru care este pier:anie nseamn prin care pierdem bogtia
;irtutii.
Si ca s nveti c aceasta a vrut s spun, voi ncerca s v limpezesc
din nsesi cuvintele Iolosite. Cci pierduti obisnuim s-i numim pe acei
tineri pe care-i vedem c risipesc pe nimic averea printeasc si Ir nici o
trebuint. Cci ei nu cunosc nici cnd, nici ct s cheltuiasc, ci n scurt timp
pierd toat averea si ajung n cea mai neagr srcie. Asemenea acestora
sunt si cei robiti de betia vinului. Cci nici ei nu stiu s-si drmuiasc dup
trebuint bogtia mintii, ci, ca si acei tineri pierduti, asa si acestia sunt
scuIundati de betie. Dac trebuie s griasc ceva, spun necuviinte si vorbe
aductoare de mult pierzare. Cci ei spun si Iac toate Ir rusine; si mai ru
221
dect pierdutii aceia care-si cheltuie avutia, se arunc pe sine n cea mai
neagr srcie a virtutii. Adesea dnd la iveal tainele mintii lor, nu-si dau
seama, si astIel pierd toat strnsura mintii lor, devenind deodat pustii si
goi de toat evlavia si priceperea.
Cci cel ce se mbat nu stie s-si rnduiasc cu judecat cuvintele, ci,
precum o cas cu toate intrrile deschise este usor clcat de toti vrjmasii,
asa si mintea unuia ca acesta este rvsit si spulberat de patimile
pierztoare. (Indemnul aceluiai ca s ne deprtm de des1tri, de lux i
de betie mai mult decat orice, buna msur. Cu;ant ctre neo1iti, n vol.
Catehe:e baptismale, pp. 84-85)

,,Ai vzut c si dect demonizatii sunt mai de plns unii ca acestia?
Vrei s aIli dup toate acestea si capul ruttilor? Chiar dac am spus attea,
nc nu am adugat grozvia cea mare: betivul este strin si de mprtia
cerurilor! Ascult-l pe Iericitul Pavel, care zice: Nu ; inelati' Nici
des1ranatii, nici idolatrii, nici adulterii, nici homosexualii, nici beti;ii nu ;or
moteni imprtia lui Dumne:eu (I Cor., 6, 9-10). Dar ar putea spune cineva:
Cum, i idolatrul i adulterul i beti;ul ;or 1i la 1el scoi din imprtie? Nu
astepta, iubite, s nveti de la mine! Cci eu doar am citit legea
dumnezeiasc unde asa scrie. Nu te agita s aIli dac aceeasi pedeaps va
primi betivul cu a celorlalti, ci aceasta vezi-o: c va suIeri ca si aceia
alungarea din mprtie. Iar cel ce este n aIara acesteia, ce mngiere mai
poate avea? (Indemnul aceluiai ca s ne deprtm de des1tri, de lux i
de betie mai mult decat orice, buna msur. Cu;ant ctre neo1iti, n vol.
Catehe:e baptismale, p. 86)

,Acest viciu care prea multora prea putin vinovat, apostolul
(Pavel n.n.) l pune n rndul crimelor care exclud n mod sigur din
mprtia cerurilor. Si, de Iapt, ce va merge s Iac n ceruri aceast
brut? Cci betia l degradeaz pe om n asa hal nct el nu mai este
dect o brut Ir constiint si Ir ratiune. Ce zic eu? Omul coboar
mai jos dect bruta. Ea cel putin, cu setea ei potolit, se opreste. Oh!
Cine ne va descrie aceast cdere a regelui creatiei? Cine ne va picta
acest mare nauIragiu? n aceste valuri de o bestial patim a aruncat
totul, a zdrobit totul, totul este pierdut. (Din vol. Bogtiile oratorice,
pp. 357-358)
BETIA (remedii)

222
,Cnd se ntmpl astIel de betii, aud pe multi spunnd: S nu mai 1ie
;in. Ce nesocotint! Ce nebunie! nvinuiesti darurile lui Dumnezeu pentru c
pctuiesc altii? Aceasta ns e curat nebunie! Nu-i vinul de vin, ci
nenIrnarea celor care se Iolosesc ru de vin. Spune, dar, S nu 1ie betie' S
nu 1ie imbuibare'; dar dac spui: S nu 1ie ;in!, vei spune, psind nainte
putin cte putin: S nu 1ie cutit!, din pricina ucigasilor; S nu 1ie noapte!, din
pricina hotilor; S nu 1ie lumin!, din pricina clevetirilor; S nu 1ie 1emeie!,
din pricina desIrnrilor; si, ca s spun pe scurt, ai desIiintat tot ce e pe
lume.
Dar s nu Iaci asa! Gndul acesta vine de la diavol. Nu huli vinul, ci
betia! Ia pe betiv, cnd este treaz; zugrveste-i toat hidosenia betiei si
spune-i: Vinul a Iost dat ca s ne veselim, nu ca s ne Iacem de ocar; ca s
rdem, nu ca s Iim de rs; ca s ne nsntosim, nu ca s ne mbolnvim; ca
s ndreptm slbiciunea trupului, nu ca s surpm tria suIletului.
Dumnezeu te-a cinstit cnd a dat pe pmnt acest dar, vinul. Pentru ce te Iaci
de ocar cu necumptarea ta? Ascult ce spune Pavel: Folosete-te de putin
;in pentru stomacul tu i pentru desele tale su1erinte (I Tim., 5, 23). Dac
Timotei, sIntul acela, care era bolnav si suIerea de nenumrate boli, n-a
but vin pn ce nu i-a ngduit Pavel, dasclul lui, ce iertare mai putem
avea noi care, sntosi Iiind, ne mbtm? Aceluia Pavel i spunea:
Folosete-te de putin ;in pentru stomacul tu, iar acelora dintre voi, care v
mbtati, v spune: Folositi-v de putin vin pentru desIrnrile voastre,
pentru desele voastre cuvinte de rusine, pentru celelalte poIte rele, pe care de
obicei le naste betia!. (Omilii la Matei, omilia LVII, IV, n col. PSB, vol.
23, pp. 668-669)

,. abtineti-v cel putin pentru rusinea si necazurile ce le aduce cu
sine betia! Vinul a Iost dat ca s ne veselim. Jinul, spune Scriptura, ;eselete
inima omului (Ps., 103, 16); dar voi pngriti si aceast nsusire a vinului. Ce
veselie poate s-ti mai Iac vinul, cnd nu mai esti n toat Iirea, cnd te
doare tot trupul, cnd vezi c toate se nvrt n jurul tu, cnd te ia ameteala
si cnd te legi la cap ca bolnavii de Iriguri, care-si Irectioneaz capetele cu
untdelemn?
Aceste cuvinte nu le adresez tuturora; dar, mai bine spus, le adresez
tuturora; nu pentru c toti v mbtati - Doamne 1erete! -, ci pentru c cei
care nu se mbat n-au grij de cei ce se mbat. De aceea m adresez mai
degrab vou, celor sntosi; pentru c si doctorul las pe bolnavi si vorbeste
cu cei care stau lng bolnavi. (.) Animalele nu beau mai mult dect au
nevoie; betivii ns sunt mai lipsiti de judecat dect animalele, c depsesc
hotarele cumptrii. Ct de superior le este mgarul? Ct de superior le este
223
cinele? Fiecare din aceste animale si din toate celelalte animale, Iie de
mnnc, Iie de bea, cunoaste hotarul satiului si nu trece dincolo de
trebuint! Chiar de-ar Ii nenumrati cei care le-ar sili, nu vor vrea s
mnnce si s bea mai mult dect le trebuie. (Omilii la Matei, omilia LVII,
V, n col. PSB, vol. 23, p. 669)

,De te mbeti si te gsesti vesnic n betie, tu ascult pe bogatul din
Evanghelie zicnd: Trimite pre La:r s-i inting ;ar1ul degetului su in ap
i s-mi rcoreasc limba mea (Lc., 16, 24) - si atunci vei Iugi de patim.
(Talcuiri la Epistola a doua ctre Corinteni, omilia X, p. 107)

,S ne ndreptm deci de acest ru obicei, dac avem nenorocirea de a-i
Ii supusi; si, urmnd sIatul Apostolului, s intrebuintm putin ;in. Si chiar
acest putin l ngduie Iiindc era chinuit din cauza slbiciunii; numai boala
l-a silit ca s admit discipolului putin vin. (!rimele patru omilii despre
statui, omilia I, p. 15)

,S ne abtinem de la betie. Nu spun s ne abtinem de la vin, ci s ne
abtinem de la betie. Nu vinul te mbat vinul este zidire a lui Dumnezeu,
iar zidirea lui Dumnezeu nu Iace ru -, ci vointa ta cea rea te mbat.
(Cu;ant la In;iere, I, n vol. !redici la srbtori imprteti i cu;antri de
laud la s1inti, p. 137)

,Nu ; imbtati de ;in intru care este des1ranare, ci umpleti-; de
Duh (EIes., 5, 18). Aceasta-i betia cea mai bun. mbat-ti suIletul cu Duhul,
ca s nu ti-l mbete cu betia. Ocup cu Duhul mai nainte mintea ta si
gndurile tale, ca s nu mai gseasc loc acea nerusinat patim. Din pricina
asta Pavel n-a spus: Imprtiti-; cu Duhul, ci: Umpleti-; de Duhul.
Umple-ti ca pe un pahar mintea cu Duhul, ca s nu mai poat diavolul pune
nimic n ea. Nu trebuie s participm numai la Duhul, ci s ne umplem de
Duhul, cu psalmi, cu inima, cu cntri duhovnicesti, asa cum v-ati umplut
astzi, c voi sunteti cumptati si ntelepti.
Noi avem un pahar bun de betie, un pahar de betie care ne ntreste,
nu ne slbnogeste.
- Care-i paharul acesta?
- Paharul cel duhovnicesc, potirul cel neprihnit al Sngelui
Stpnului. Acesta nu mbat. Acesta nu slbnogeste. Nu slbeste puterea,
ci o ntreste. Acesta nu slbeste nervii, ci i Iace tari. Acesta tine suIletul
treaz. Acesta este sInt ngerilor, nIricostor dracilor, cinstit oamenilor,
iubit Stpnului. Iat ce spune David despre acest duhovnicesc pahar, care
224
st pe Masa aceasta: Gtit-ai inaintea mea mas, impotri;a celor ce m
necfesc, uns-ai cu untdelemn capul meu i paharul Tu este adpandu-m
ca un puternic (Ps., 22, 6). Dar, ca nu cumva la auzul cuvntului de betie s
te nspimnti si s socotesti c paharul acesta slbnogeste, a adugat c
paharul acesta este puternic si tare.
Iat un nou chip de betie! O betie care d trie, care Iace pe om
cumptat, puternic, cci a curs din piatra cea duhovniceasc. Nu aduce
rtcire gndurilor, ci adaos de gnduri duhovnicesti.
S ne mbtm cu aceast betie. S Iugim de cealalt. (Cu;ant la
In;iere, II-III, n vol. !redici la srbtori imprteti i cu;antri de laud
la s1inti, p. 140)

,Ia untdelemn sInt si unge-ti tot trupul, limba, buzele, gtul,
ochii, ca s nu mai cazi niciodat n vltoarea betiei! C untdelemnul
acesta, prin mirosul lui cel bun, ti aduce aminte de luptele mucenicilor,
pune Iru desIrnrii, te Iace rbdtor, biruie bolile suIletului. (Omilie
la Mucenici, n vol. !redici la srbtori imprteti i cu;antri de
laud la s1inti, p. 474)

,Apropie-te de omul acesta cnd l vei aIla treaz si spune-i: Jinul ne-
a 1ost dat de Dumne:eu ca s ne ;eseleasc, nu pentru a ne purta
necu;iincios, pentru a rade, nu ca s ne 1acem de ras, pentru a ne mentine
sntatea, nu ca s ne imboln;im, pentru a ne intri trupul, nu ca s ne
slbim su1letul.
ntr-adevr, putin vin druieste veselie - cum spune psalmistul,
Jinul ;eselete inima omului (Psalmi 103, 15) - dar si sntate, dup cum
spune si apostolul Pavel, sItuindu-1 pe ucenicul su, Timotei: Folosete
putin ;in, din pricina stomacului tu i a deselor tale slbiciuni (I
Timotei 5, 23). Fiecruia dintre noi, desigur, Apostolul ne-ar Ii spus: S
1oloseti doar putin ;in, din pricina primefdiei des1raului, a ;orbelor
necu;iincioase i a dorintelor ;iclene, care de obicei sunt pro;ocate de
betie. (Din vol. !roblemele ;ietii, pp. 150-151)
BETIA (nu vinul este ru, betia)

,Nu te opresc s bei, ci te opresc s te-mbeti. Nu-i vinul ru, ci
necumptarea. Vinul e darul lui Dumnezeu, necumptarea, nscocirea
diavolului. Slufiti Domnului cu 1ric i ; bucurati de El cu cutremur.
(Omilie la Mucenici, n vol. !redici la srbtori imprteti i
cu;antri de laud la s1inti, p. 473)
225
BINECUVNTAREA (,Binecuvntati pe cei ce v prigonesc!)

,Binecu;antati pe cei ce ; prigonesc. N-a zis: s nu ; purtati cu
rutate, sau s ; r:bunati, ci a cerut mai mult dect acestea. A nu Ii cu
rutate, sau a nu cuta rzbunare asupra altuia, este desigur actul unui
IilosoI. ns a binecuvnta pe cei ce ne prigonesc este Iaptul unui nger. Si
dup ce spune: binecu;antati, adaug imediat: i nu blestemati, adic s nu
Iacem si noi precum ei; s nu Iacem aceasta din urm, ci numai pe cea
dinti, Iiindc cei ce ne alung pe noi sunt pricinuitori ai pltii ce ni se va da.
Dac tu privighezi, pe lng plata ce o vei avea, ti vei procura si o alt plat.
Acela ti va procura plat prin Iaptul c te persecut, iar tu ti vei procura
plat sie-ti pentru binecuvntarea lui, n loc de blestem; cci prin aceasta tu
ai dat dovada cea mai mare de dragoste ctre Hristos. Dup cum cel ce
blestem pe persecutor arat c nu se bucur mult suIerind persecutiile
pentru Hristos, tot asa si cel ce binecuvinteaz pe cel ce-l prigoneste d
dovad de o mare dragoste Iat de Hristos. Deci, tu s nu-l deIaimi, ca nu
cumva tocmai el, persecutorul tu, s culeag plata cea mai mare. Mai mult
nc, si pe el l vei nvta c Iaptul acesta este al bunvointei tale, iar nu silit;
c este Iapt de srbtoare si veselie, iar nicidecum de ntristare. De aceea si
Hristos zicea: Fericiti ;eti 1i ;oi cand ; ;or ocri i ; ;or prigoni i ;or
:ice tot cu;antul ru impotri;a ;oastr, mintind din pricina Mea (Matei 5,
11). De aceea si apostolii se ntorceau bucurndu-se, nu numai deoarece au
auzit rele, ci pentru c au Iost si btuti. Dar mpreun cu acestea tu vei mai
cstiga si altceva nu mic, anume aceea c i vei uimi pe persecutorii ti, si
prin Iapte i vei nvta si pe dnsii c tu cltoresti spre o alt viat. Cnd ei
te vor vedea bucurndu-te si sltnd pentru c suIeri rele, vor cunoaste
lmurit prin Iapte c tu ai mai mari sperante dect cele prezente; pe cnd
dac nu Iaci asa, ci plngi si te tnguiesti, de unde vor putea ei cunoaste c
tu astepti o alt viat? Pe lng aceasta, vei mai reusi si n altceva; anume c
dac te vor vedea c tu nu te ntristezi de persecutiile si batjocorile lor, ba
nc i si binecuvintezi, atunci vor nceta de a te mai alunga.
Priveste, deci, cte bunuri se nasc de aici: si tu ai o plat mai mare, dar si
ispita este mai mic; si acela va renunta de a te mai prigoni, si Dumnezeu Se
va proslvi, iar ntelepciunea ta va Ii o nvttur ctre evlavie pentru cel
rtcit. De aceea El ne-a poruncit a rsplti cu binele, nu numai pe cei ce ne
batjocoresc, ci si pe cei ce ne prigonesc, si prin Iapte ne oprim. (Omilii la
Epistola ctre Romani a S1antului postol !a;el, omilia XXII, pp. 420-422)
BINELE (svrsirea binelui de dragul lui Dumnezeu)

226
,Dac Iaci bine semenilor ti nu de ochii lumii, ci de dragul lui
Dumnezeu, atunci s nu ncetezi a Iace bine orice ti-ar Iace oamenii, ca s-ti
Iie mai mare rsplata; dar dac dup ce ai Iost brIit ncetezi de a Iace bine,
arti c svrseai o virtute ca aceea nu de dragul lui Dumnezeu, ci de dragul
laudelor oamenilor. (Omilii la Matei, omilia XXXII, II, n col. PSB, vol.
23, p. 393)
BINELE (svrsirea binelui Iolosul)

,Cele bune aduse aproapelui nostru, mai nti multumesc si nveselesc
pe cel ce le Iace. Cci cel ce zmisleste binele su rul asupra aproapelui, cu
drept cuvnt c dnsul mai nti va gusta din ceia ce-i d. Pe cum se
ntmpl si cu apa ce curge din izvor, Iie srat, Iie bun de but, c ea
umple si vasele, n acelasi timp si izvorul nu-l mputineaz; tot asa si rul
si binele, ori de unde ar iesi, pe acela mai nti l bucur sau pierde. Acestea
pentru moment. Dar pe cele deacolo, Iie ele bune sau rele, cine le va
povesti? Nimeni. (Comentariile sau Explicarea Epistolei ctre E;rei,
omilia I, p. 55)
BINELE (ntreaga viat trebuie s svrsim binele)

,... ntreaga noastr viat trebuie s Iacem binele. Necontenit trebuie
s multumim si nu numai o dat. Cel care alearg, dac se opreste dup ce a
parcurs douzeci si patru de stadii (ooiouo) n zadar a alergat. Deci si noi,
dac am nceput cu Iaptele bune, iar dup aceasta ne molesim, pe toate le-am
pierdut, pe toate le-am stricat. (Omilii la Epistola ctre Filipeni, omilia I, p.
18)
BINELE (rspltirea binelui)

,... asa este iubitorul de oameni Dumnezeu: pe cei ce au ales s Iac
ori s spun ceva bun Se srguieste s-i Iac biruitori prin daruri si
rspltiri. (Scrisori din exil, Ctre cei ce se scandali:ea: de 1rdelegile i
persecutiile comise i despre !ronia lui Dumne:eu, XXIV, 8, n vol. Scrisori
din exil. Ctre Olimpiada i cei rmai credincioi. Despre deprimare,
su1erint i !ro;ident., p. 329)
BINELE SI RUL (cunoasterea binelui si a rului este sdit n Iirea noastr)

227
,C omul stia c pcatul e un ru, ne-a dovedit-o Adam: cum c stia
c virtutea e un bine, ne-a artat-o Abel. Cci jertIa aceea a adus-o nu pentru
c l-ar Ii nvtat cineva, sau c ar Ii auzit pe cineva cuvntnd despre
rnduiala prgii de la jertIe, ci a nvtat aceasta de la sine nsusi, din
constiinta sa. De aceea nu scobor cuvntarea ncoace la timpurile noastre, ci
m opresc la vremea oamenilor celor dinti, cnd nu erau nici slove, nici
lege, nici prooroci sau judectori, ci numai Adam si cu copiii lui, ca s te
ncredintezi c cunoasterea celor bune si celor rele se aIl sdit, dinainte n
Iirea lor. Cci de unde a nvtat Adam c e bine s aduci jertIe, c-i bine s
cinstesti pe Dumnezeu si s Iii multumitor n toate? Cum adic? O s mi se
spun - oare Cain n-a adus jertI? Da, a adus si el, dar nu la Iel. Si de aici iar
apare constiinta care-si d seam de ce e ru; cci pizmuindu-l pe cel ce se
bucura de cinste (pe Abel), plnuia omorul si si ascundea gndul lui viclean.
Si ce spune? Hai s ieim aici la camp' (Fac., 4, 8). Unul i e chipul (ce se
preIace a Ii plin de dragoste), altul i e gndul, cci cuget la omorrea
Iratelui su. Dar dac nu stia c gndul lui era ru, de ce l ascundea? Si
dup ce a Iptuit omorul, Iiind iarsi ntrebat de Dumnezeu: Unde e bel,
1ratele tu?, a rspuns: Nu tiu. Ce, eu sunt oare p:itorul 1ratelui meu?
(Fac., 4, 9). De ce tgduieste? Nu e limpede c astIel se osndea si mai greu
pe sine nsusi? Dup cum se ascunsese tatl su, tot asa si el tgduieste.
(!redicile despre statui, Partea a II-a, predica a XII-a, p. 35)

,Si cum c de la nceput, plsmuindu-l Dumnezeu pe om, l-a Icut
stiutor al amnduror acestora, ne-o arat toti oamenii, cci toti ne rusinm
chiar de cei supusi nou si adesea un stpn, cnd se duce la o Iemeie
destrblat, dac vede pe o slug de treab, rosind se ntoarce din acel drum
necuviincios. Tot asa socotim c e o batjocur dac cineva ne ocrste cu o
vorb ce arat vreun pcat de-al nostru si dac ne suprm, dm n judecat
pe cei ce s-au purtat astIel cu noi. AstIel stim ce e viciu si ce e virtute.
Aceasta o spunea si Hristos, artnd c nu aduce vreo legiuire nou
care s treac de puterile Iirii noastre, ci legiuieste ceea ce demult sdise n
suIletul nostru, zicnd dup acele multe (9) Iericiri: Ce ;reti s ; 1ac ;ou
oamenii, acestea s le 1aceti i ;oi lor (Mt., 7, 12). Nu e nevoie - spune El -
de legi mai ntortochiate, de multe vorbe sau de o nvttur mestesugit;
vointa ta s Iie lege. Vrei s ti se Iac binele? F-l si tu altuia. Vrei s ai
parte de mil? Aibi si tu mil de aproapele. (!redicile despre statui, Partea
a II-a, predica a XIII-a, pp. 50-51)

,Cci cunoasterea virtutii a sdit-o n Iirea noastr, ns Iptuirea si
ndreptarea a ncredintat-o slobodei noastre vointe. Poate c n-am vorbit
228
deslusit; atunci voi ncerca s v vorbesc mai lmurit. Spre a sti c e bine s
Iim cumptati, nu avem nevoie de ndrumri sau de nvtturi; cunoasterea
aceasta o avem n Iirea noastr si nu e nevoie de strduint sau osteneal ca
s colindm si s ntrebm dac cumptarea e ceva bun si Iolositor, ci, dup
prerea obsteasc, toti mrturisim acest lucru si nimeni nu are vreo ndoial
cu privire la virtute.
Tot astIel socotim si desIrul ca un ru si nici aci n-avem nevoie de
nvttur si de osteneal ca s stim ct de ru e acest pcat. Ci toti, cnd e
vorba de o hotrre n aceast privint, suntem cluziti de Iirea noastr si
ludm virtutea, chiar dac nu ne ndeletnicim cu ea, si urm viciul, mcar
c l Iacem. Si acesta a Iost cel mai mare merit al lui Dumnezeu, ca adic,
chiar nainte de svrsirea Iaptei, constiinta si sloboda voint s Iie nIrtite
cu virtutea si dusmane viciului. Asa c, precum am spus, cunoasterea acestor
lucruri e nnscut n cugetul tuturor oamenilor si n-avem nevoie de vreun
dascl spre a nvta acest lucru; iar ndreptarea a Iost ncredintat vointei,
rvnei si ostenelilor noastre.
Dar de ce? Pentru c, dac Iirea ne-ar Ii dat de la sine totul, am Ii
rmas nencununati si nu ne-am Ii ales cu nici o rsplat. (!redicile despre
statui, Partea a II-a, predica a XIII-a, pp. 51-52)
BISERICA (deIinitia)

,Cci Biserica este baie duhovniceasc, care spal si curt nu
murdria trupului, ci a suIletului, prin Ieluritele chipuri de pocint.
(Talcuiri la Epistola a doua ctre Corinteni, omilia XV, p. 151)

,Numele de biseric este nume ce nseamn concordant si glsuire.
(Comentariile sau Explicarea Epistolei ctre Galateni, p. 11)

,Cci biserica este cereasc, si nimic alta nu este, dect cer.
(Comentariile sau Explicarea Epistolei ctre E;rei, omilia XIV, p. 200)

,... biserica este liman, liman duhovnicesc al suIletelor. (Cu;ant la
Bote:ul Domnului, I, n vol. !redici la srbtori imprteti i cu;antri de
laud la s1inti, p. 33)

,O prim privire aruncat asupra Bisericii ne-o arat ca o
societate. Societate organizat, complet, vie, lucrtoare, umplnd
lumea si veacurile cu multiple maniIestri ale vietii ei. ns, cum s
studiezi Biserica Ir s se vad n continuu c ea nu poate Ii o
229
societate curat omeneasc? Divinul curge din ea. Istoria ei este o
istorie a crei explicatie o d singur dumnezeiescul. Si din toate
dovezile divinittii ei cea mai de nenvins este chiar originea ei, cci
din Iisus Hristos, din Omul-Dumnezeu s-a nscut ea. Societate
perIect, societate divin, Biserica nu poate Ii dect independent,
narmat cum este cu puterile divine si posednd n ea nssi
plenitudinea autorittii. (Din vol. Bogtiile oratorice, p. 115)

,Cine zice o societate zice un ansamblu, o coeziune ntre mai
multe membre, o ordine, o ierarhie, organe diIerite ns legate ntre ele
printr-o actiune comun, o autoritate, o Iort, care tine corpul ntreg n
armonie si pace.
Asa este Biserica. Dumnezeu nu i-a lsat pe credinciosii Si
sIrmati si rtciti pe Iata pmntului. El i-a reunit si i-a legat. El a
Icut un corp din ei, o societate. Acela este sensul care-1 leag la
diIeritele nume cu care desemneaz Biserica Sa. Este o cas ale crei
pietre toate sunt cimentate n acelasi ansamblu. Este un staul n care
toate oile sunt mentinute sub aceeasi bt ciobneasc a pstorului.
Este o imprtie ale crei subiecte sunt armonios unite sub o
autoritatea suprem si repartizate n Iunctii diIerite spre binele comun.
Este un trup.
Aceast ultim nchipuire este cea mai cuprinztoare si cea mai
luminoas, cea mai Iolosit de SIntul Pavel. Dumnezeu a Icut
Biserica Sa n Ielul trupului omenesc. Ceea ce este trupul noi o
regsim n Biseric.
Trupul nostru este un compus din diIerite membre. Biserica lui
Dumnezeu, deIinit n acceptia ei cea mai larg, i cuprinde pe
credinciosii din toate veacurile si din toate regiunile.
Patriarhii, proIetii, dreptii Legii Vechi, toti oamenii care, slujind
pe Dumnezeu cu adevrat n snul barbariei si a idolatriei, au rmas
credinciosi legii spate n adncul inimii lor, sunt membre ale
Bisericii, ngerii ca si oamenii Iac parte din ea. (Din vol. Bogtiile
oratorice, pp. 115-116)

,Biserica este casa lui Dumnezeu. Dumnezeu locuieste aici,
Dumnezeu are aici n dumnezeiasca Euharistie palatul Su si tronul
Su. Aici sunt, n adoratie, mii de ngeri si totul este plin de mretie de
temut al Regelui celui Mare. Iat ns mai mult nc. SIintele Taine se
desIsoar aici, Marea Victim este jertIit, Sngele unui Dumnezeu
230
curge aici, aici se mplineste jertIa Noului Testament. (Din vol.
Bogtiile oratorice, p. 638)
BISERICA (- asezmnt dumnezeiesc si larg comuniune n Hristos)

,De aceea de ai Ii sclav sau liber, aceasta nici nu te avantajeaz, nici nu te
micsoreaz; Biserica ti cere un singur lucru: ce gnd ai si cum ti-i suIletul.
(Omilii la Matei, omilia III, II, n col. PSB, vol. 23, p. 40)

BISERICA (- trupul lui Hristos)

,,a i trupul lui Hristos, care este Biserica, c precum si trupul, si
capul sunt unul si acelasi om, tot asa si pe Biseric si pe Hristos unul a spus
c este. Pentru aceea a si pus el pe Hristos n locul Bisericii, numind astIel
trupul lui. Dup cum, zice, unul este trupul nostru, dei de alt1el se
alctuiete din multe mdulare, tot aa i in Biseric una, adic un trup
suntem cu totii. C dac i ea (Biserica este alctuit din multe mdulare,
totui toate acele multe mdulare la un loc 1ac un trup. (Comentariile sau
Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni, omilia XXX, p. 313)

,S ne Iacem nevoitori ai IilosoIiei, s alungm curgerea acestor rele.
Cci ca pe un trup mort vd pe multimea Bisericii aruncat acum. Si dup
cum la un trup mort de curnd putem vedea ochi, putem vedea mini,
picioare, grumaz si cap, dar nu vedem pe nici un mdular Icnd al su, tot
asa si aici, toti cei de Iat sunt credinciosi, dar credinta nu este lucrtoare;
Iiindc Iierbinteala i-am stins-o, si trupul lui Hristos l-am Icut mort.
(Talcuiri la Epistola a doua ctre Corinteni, omilia XXVII, pp. 243-244)

,S ne Iacem odat mdulare adevrate si un singur trup. Cel ludat
lepede laudele ce i se aduc si arunce-le Iratelui su, iar cel ce aude laude de
altul bucure-se mpreun cu cel ce laud. C dac n chipul acesta ne vom
purta, vom atrage spre noi si pe Cap, si dac suntem dezbinati ntre noi, atunci
si noi ne vom deprta de ajutorul cel de acolo - iar dac ajutorul de acolo se
deprteaz de noi, atunci trupul va Ii mult vtmat, neIiind tinut strns bine
de sus. (Talcuiri la Epistola a doua ctre Corinteni, omilia XXVII, p. 244)

,,C si Biserica este un trup. Are ochi si cap. Dac intr un spin n
clci, ochiul se uit la clci, c este mdular al trupului, si nu zice: !entru
c stau sus nu ;reau s tiu de mdularul de fos, ci se apleac si-si las
231
nltimea lui. Si doar ce este mai de rnd dect clciul si ce-i mai nobil
dect ochiul? Dar mila a sters deosebirea, iar dragostea a amestecat totul.
(Omilii la sracul La:r, cuvntul VI, n vol. Omilii la sracul La:r.
Despre soart i !ro;ident., p. 132)

,,Si cum suntem ast1el mdulare ale lui Hristos? Suntem, dac am
de;enit ca i El. Si cum este ,,din carne`, titi cu totii cati ; imprtiti de
S1intele Taine
82
. Cci din ele ne plsmuim pe dat, iar i iar. Cum
anume? Ascult iar pe Iericitul Pavel: De ;reme ce copiii sunt prtai
trupului i sangelui, i El s-a imprtit de ele (Evr., 2, 14)ns aici, n acest
din urm verset, se spune c El S-a Icut prtas nou, nu noi Lui. Cum, dar,
suntem din carnea Lui si din oasele Lui? Unii vorbesc de snge si ap, dar
nu e asta. Prin aceasta se arat limpede c este vorba despre altceva: dup
cum Acela S-a nscut de la Duhul SInt, Ir mpreunare, asa si noi ne
nastem n baia botezului. Ai vzut cte exemple d ca s Iac vrednic de
crezut nasterea aceea din botez? O, ce nebuni sunt ereticii! Pe cel nscut deja
din ap de vreme ce este nscut l mrturisesc ca Iiu adevrat
83
. Dar c
ne Iacem trup al Lui, asta nu primesc. Dac nu ne Iacem trup al Lui, cum
explicm spusa din carnea Lui i din oasele Lui? Dar ia Iii atent! Adam a
Iost plsmuit, Hristos a Iost nscut. Din coasta lui Adam a intrat stricciunea
n lume, din cea a lui Hristos viata. n rai a odrslit moartea, prin Cruce a
Iost nimicit. Asadar, dup cum Fiul lui Dumnezeu S-a Icut prtas Iirii
noastre, asa si noi Iirii |ouoiu| Lui. Si dup cum Acela ne are ntru Sine, asa
si noi l avem ntru noi. (Omilia despre cstorie. Din comentariul la
E1eseni, n vol. Catehe:e maritale, p. 94)

,. credinciosii, Iii ai Bisericii, membre ale trupului mistic a lui
Iisus Hristos. (Din vol. Bogtiile oratorice, p. 183)
BISERICA (- comuniunea credinciosilor)

,Biserica nimic altceva nu este, dect acea cldire ridicat prin
suIletele noastre, sau mai bine zis ntrirea credintei prin suIletele noastre. n

82
Tlcuirea Pr. Marcel Hanches: SIntul Iace apel la experienta credinciosilor.
mprtsirea nu este ritual, ci simtire a lui Hristos si proba c ne simtim - nu doar c stim
intelectual ca Icnd parte din trupul Lui. (n.s. 208, p. 94)
83
Tlcuirea Pr. Marcel Hanches: E vorba de ereticii care primesc doar Iormal denumirea
de Iiu al lui Dumnezeu, Ir a avea o experient vie a acestei realitti, care nu este
posibil dect n Tainele Bisericii. Este Ioarte asemntor cu situatia conIesiunilor
neoprotestante de azi. (n.s. 209, p. 94)
232
aceast cldire ns, nu vei gsi totul de aceeasi valoare, ci dintre pietrele
care o compun unele sunt strlucite si luminoase, altele inIerioare acestora si
de o culoare mai nchis, ns cu mult mai tari dect celelalte. Vei vedea aici
pe multi care tin locul aurului ce mpodobeste tavanul. Vei vedea pe altii
multi care contribuiesc la poboaba de pe statui. Vei vedea pe altii c stau si
tin loc de coloane. Se obisnuieste a se numi si oamenii coloane sau stlpi, nu
numai prin puterea lor, ci si din cauza Irumusetii lor care mpodobeste mult
cladirea, avnd n acelasi timp capetele lor suIlate cu aur. Vei vedea apoi si o
multime mare, care mai mult sau mai putin ocup distanta si locul cel ntins
de prin mprejurimi. Acea multime mare tine locul pietrelor celor cldite n
ziduri. Dar trebuie de a reprezenta o imagine mai Irumoas. Aceast biseric
nu a Iost cldit din altIel de pietre, ci din aur si argint si din cele mai
pretioase, si ntr-un cuvnt, aici aurul e mprstiat peste tot locul n
abundent. (Comentariile sau Explicarea Epistolei ctre E1eseni, omilia X,
p. 104)
BISERICA (- spital al suIletelor)

,Da, Biserica este un spital duhovnicesc si se cade ca aceia care vin
aici s primeasc leacuri potrivite, si s le pun pe rnile lor si asa s plece
acas.(Omilii la Facere, omilia I, I, n col. PSB, vol. 21, p. 32)

,Da, iarmaroc duhovnicesc este Biserica lui Dumnezeu! Este spital al
suIletelor! Si trebuie, ntocmai ca n iarmaroc, s Iacem si n Biseric multe
trguieli si asa s ne ducem acas! Si iarsi, ca de la spital s plecm si noi
de-aici, ncrcati cu leacuri potrivite patimilor noastre!. (Omilii la Facere,
omilia XXXII, I, n col. PSB, vol. 21, p. 408)

,Biserica-i spital, nu tribunal! Nu-ti d pedeaps pentru pcate, ci
iertare de pcate! (Omiliile despre pocint, omilia a treia, p. 57)

,Care port este, oare, asa de linistit ca biserica? Care grdin este oare
asa de Irumoas ca adunarea voastr? Aici nu-i sarpele, care ispiteste, ci
Hristos, Care ne nvat de tain; nu-i Eva, care ne pune piedic, ci Biserica,
cea care ne tine n picioare; nu sunt aici Irunze de copac, ci rodul Duhului;
nu-i aici gard de spini, ci vie plin de belsug. Dac gsesc spin n ea, l
schimb n mslin c cele de aici nu sunt stnjenite de srcia Iirii, ci
cinstite cu libertatea de voint; dac gsesc lup, l Iac oaie, nu schimbnd
Iirea, ci preIcnd vointa. De aceea n-ai gresi de-ai spune c biserica e mai
mare dect corabia lui Noe. Corabia lui Noe a primit n ea animale si a
233
pstrat n ea tot animale; biserica ns primeste animale si le schimb. Iat ce
vreau s spun! A intrat n corabie uliu, a iesit uliu; a intrat lup, a iesit lup. n
biseric ns intr uliu si iese porumbit; intr lup, si iese oaie; intr sarpe, si
iese miel. Nu se schimb Iirea, ci este alungat pcatul. (Omiliile despre
pocint, omilia a opta, pp. 155-156)

,,Nu am cutit n mna mea acum, ci am cuvnt, pe care-l Iolosesc n
loc de cutit, am cuvnt care-i mai tios ca orice cutit, cuvnt care taie
desvrsit tot putregaiul pcatului si nu pricinuieste durere celui ce-i tiat.
Nu am Ioc n dreapta mea, ci nvttur mai tare ca Iocul; am nvttur care
nu arde, dar opreste ntinderea pcatului; nvttur care, n loc de dureri,
pricinuieste celui scpat de pcat mult desItare. Aici, pentru vindecare, nu-
i nevoie de timp ndelungat, de osteneli si de bani! E de ajuns numai s
voiesti, si am si svrsit toat virtutea. (Cu;ant la pilda celui ce datora :ece
mii de talanti, n vol. Omilii la sracul La:r. Despre soart i
!ro;ident., p. 225)

,Biserica este loc de vindecare, nu loc de judecat a suIletelor.
Biserica nu osndeste pcatele, ci oIer iertarea lor. (Din vol.
!roblemele ;ietii, p. 368)

,Nimic nu ne Iace viata mai Irumoas dect bucuria de a simti
c Iacem parte din Biseric. n Biseric, oamenii curati dobndesc
bucuria, cei suprati, linistea, iar cei mhniti, bucuria. n Biseric, cei
chinuiti aIl mngiere, iar cei obositi aIl odihn. Domnul spune:
Jeniti la Mine toti cei osteniti i impo;rati i Eu ; ;oi odihni pe ;oi
(Matei 11, 28). Ce se aIl pe lumea aceasta mai dorit si mai Irumos ca
aceste cuvinte? Domnul te cheam n biseric la un prnz bogat. Te ia de
la chinuri la odihn si de la necazuri la mngiere. Te scap de povara
pcatelor tale. El vindec suprarea si tristetea prin bucurie. (Din vol.
!roblemele ;ietii, p. 368)
BISERICA (- mama noastr spiritual)

,Biserica este mama copiilor ei, i primeste pe acestia. (La
S1antul s1intitul Mucenic Foca i impotri;a ereticilor, i la cu;intele
din !salmul 141. ,Cu glasul meu ctre Domnul am strigat, cu glasul
meu la Dumne:eu m-am rugat`, I, n vol. !redici la srbtori
imprteti i cu;antri de laud la s1inti, p. 519)

234
,Biserica ne este ca o mam. (Din vol. Bogtiile oratorice, p.
181)
BISERICA (Hristos e capul Bisericii iar noi trup si mdulare)

,Ai vzut mretia cea prea nalt a puterii ctre cei ce cred? Ai vzut speranta chemrii? S re
dect arhanghelii, ca cei ce suntem preIerati tuturor. (Comentariile sau
Explicarea Epistolei ctre E1eseni, omilia III, p. 28)

,Pricepe deci, de cine sade mai cu apropiere capul tu, care e Hristos,
si n dreapta cui se gseste, mai presus dect toat nceptoria si stpnirea si
puterea; pe cnd corpul lui este clcat n picioare de demoni! ns, s nu Iie
una ca aceasta! Un asIel de corp atunci nu s-ar mai numi corp. De capul tu
(Hristos) se nIricoseaz chiar cei mai ncercati dintre servi, pe cnd tu supui
corpul celor ce-l dispretuiesc? Si de ce osnd nu vei Ii oare vrednic? Dac
cineva ar lega picioarele regelui cu un lant si ctuse, oare nu ar Ii responsabil
de cea mai mare pedeaps? Tu ns, ntreg corpul l predai Iiarelor slbatice,
si pentru aceasta nu te nIricosezi? (Comentariile sau Explicarea Epistolei
ctre E1eseni, omilia III, p. 29)

,Si El este Capul trupului Bisericii (Col., 1, 18). Dup ce a vorbit
despre buntatea Lui, mai la urm spune si despre dragostea Lui. El este,
zice, Capul trupului Bisericii. Nu zice, c El este capul plinttii, ci al
trupului Bisericii, voind prin aceasta a ni-L arta mai Iamiliar, mai apropiat,
nvedernd c Cel ce este att de nalt si mai presus de toti, i-a apropiat de
Dnsul pe toti cei de jos. Peste tot locul deci, El este ntiul, sus Cel dinti,
n Biseric Cel dinti, cci este Cap, n nviere Cel dinti.
Este de admirat cum Pavel se lupt de a-L arta pe El cel nti n
creatiune (ca om) desi (n cartea Facerii) se spune c cel dinti este Adam,
ceea ce si este, ns El (Hristos) este Capul Bisericii mai nainte de
Iacerea lui Adam, mai nainte de orice om. El este Capul Bisericii, adic Cel
nti, dup cum este Cel nti n creatie, si dup cum este cel nti si ntre
oameni, nti dup trup, zic. (Comentariile sau Explicarea Epistolei ctre
Coloseni, omilia III, p. 36)

,Iisus Hristos o posed ca pe o mireas a Sa; Iisus Hristos este
capul ei si ea este trupul, att de bine nct Biserica lui Iisus Hristos
este ca si Iisus Hristos continuat, viu, actionnd n lume, n cursul
tuturor veacurilor. (Din vol. Bogtiile oratorice, p. 117)

235
,Cum noi am Iost ncorporati n Adam pentru a muri, noi suntem
acum n Iisus Hristos pentru a tri. Noi nu Iacem dect una cu Iisus
Hristos, El este capul, noi suntem trupul, acolo unde este capul, acolo
sunt si membrele. (Din vol. Bogtiile oratorice, p. 143)
BISERICA (originea divin a Bisericii)

,Biserica se arat de nenvins, ca divin n ntemeierea ei: ntre
alte dovezi, prin acest Iapt c ea nu se odihneste pe nimic omenesc, si
c din contr patimile omenesti sunt acelea pe care ea le-a cucerit n
mprtia ei. (Din vol. Bogtiile oratorice, p. 122)

,Dac Biserica este de la Dumnezeu, ea este nemuritoare, dac o
vedem nemuritoare, nseamn c ea este de la Dumnezeu. (Din vol.
Bogtiile oratorice, p. 123)
BISERICA (nasterea Bisericii)

, ieit sange i ap. Nu Ir motiv si la ntmplare au curs aceste
dou izvoare din deschiztura sInt din coasta Mntuitorului; din ele s-a
Iormat Biserica. Cei ce sunt initiati, cei ce au primit SIntul Botez, nteleg
bine ceea ce zic eu; ei care au Iost renscuti din ap si care sunt hrniti cu
acest snge si din aceast carne. Din acest Iericit izvor curg misterele si
tainele noastre, ca, atunci cnd v apropiati de paharul nostru cel minunat
(Potirul) s veniti la el ca s beti ca si cum ati veni s puneti buzele la
aceast coast SInt. (Comentar la E;anghelia de la Ioan, omilia
LXXXV, 3, p. 451)

,Ea se naste din El, din moartea Lui, din sngele Lui, ea se naste
pe Golgota n timpul somnului Noului Adam. (Din vol. Bogtiile
oratorice, p. 118)
BISERICA (,plmdirea Bisericii din coasta lui Hristos)

,, ieit din coast ap i sange. Nu trece cu usurint peste tain,
iubite! Cci am s-ti spun si un nteles tainic. Am zis c simbol al botezului
si al mprtsaniei este sngele acela si apa. Din amndou acestea s-a
nscut Biserica: prin baia naterii din nou i prin reinnoirea Duhului S1ant
(Tit 3, 5), adic prin botez si prin mprtsanie. Iar simbolurile botezului si
euharistiei sunt iesite din coast. Asadar, din coasta-I a plmdit Hristos
236
Biserica, dup cum din coasta lui Adam a Icut-o pe Eva
84
. (Omilia a III-a
a aceluiai rostit ctre neo1iti, n vol. Catehe:e baptismale, p. 63)

,,C Eva a Iost din coasta lui Adam, cu totii stim, si Scriptura limpede
zice aceasta: adus somn asupra lui i a luat una din coastele lui i a :idit-o
pe 1emeie (Facere 2, 21-22). Dar c si Biserica s-a plmdit din coasta lui
Hristos, oare de unde ar putea cineva s arate? ns si acest lucru ni-l arat
Scriptura. Cnd Hristos a Iost pus pe cruce si pironit si apoi a murit,
apropiindu-se, unul dintre ostai a impuns coasta Lui i a ieit sange i ap
(In. 19, 34). Din acel snge si ap a luat Iiint toat Biserica. Chiar El nsusi
mrturiseste, zicnd: Dac nu se ;a nate cine;a din nou din ap i din Duh,
nu poate s intre in Imprtia Cerurilor (In. 3, 5). Sngele l numeste Duh.
Noi suntem nscuti prin apa botezului si suntem hrniti prin snge. Vezi cum
suntem din carnea Lui si din oasele Lui, nscuti si hrniti din sngele
Aceluia si din ap? Si dup cum, n timp ce Adam dormea, a plmdit-o pe
Iemeie, asa, n timp ce Hristos era mort, a plsmuit Biserica din coasta Lui.
(Laud lui Maxim i despre ce 1el de sotie trebuie s ne lum, n vol.
Catehe:e maritale, p. 47)
BISERICA (,Tu esti Petru si pe aceast piatr voi zidi Biserica Mea)

,Si Eu iti spun. 'Tu eti !etru i pe aceast piatr ;oi :idi Biserica
Mea` (Matei 16, 18).
Adic, pe credinta n mrturisirea lui Petru (c Hristos este Fiul lui
Dumnezeu n.n.). (Omilii la Matei, omilia LIV, II, n col. PSB, vol. 23, p.
623)

, ... El Care a zidit Biserica pe mrturisirea lui Petru (Matei 16, 18) si
asa a ntrit-o nct s nu Iie biruit de mii si mii de primejdii si de morti ...
(Omilii la Matei, omilia LXXXII, III, n col. PSB, vol. 23, p. 932)

,Iisus Hristos, vorbindu-i lui Petru n-a mai adugat nimic, ci precum
credinta lui era desvrsit, el promite s-si zideasc Biserica Sa pe
mrturisirea lui (c Hristos este Fiul lui Dumnezeu - n.n.). (Comentar la
E;anghelia de la Ioan, omilia XXI, 1, p. 100)


84
Tlcuirea Pr. Marcel Hanches: Hristos adic Logosul este Creatorul omului, ca si al
Bisericii. (n.s. 17, p. 63)

237
,.. Igduind a aseza temelia Bisericii pe mrturisirea Icut de el, nu
dup mult timp de la aceste cuvinte, zice: Fugi inapoia Mea, Satan, c-Mi
eti scandal.
85
(Comentariile sau Explicarea Epistolei ctre Galateni, pp.
3-4)
BISERICA (temelia Bisericii)

,Dar pentru c e att de necltinat cldirea, pentru c e att de
nesIrmat zidul, s vedem cum i-au pus apostolii temeliile, ct de adnc au
spat ca s Iie cldirea de neclintit. N-au spat adnc! N-au avut nevoie de
atta osteneal.
- De ce?
- Pentru c au gsit temelie veche, temelia proorocilor. Dup cum un
om care vrea s-si zideasc o cas Ioarte mare, dac gseste n pmnt o
temelie veche, tare, de nesIrmat, nu stric temelia aceea, nici nu misc
pietrele, ci las temelia s stea nemiscat si asaz pe ea cldirea cea nou, tot
asa si apostolii, vrnd s zideasc aceast mare cldire, Biserica aceasta
care-i ridicat n ntreaga lume, n-au spat adnc, ci gsind temelie veche,
cea pus de prooroci, n-au stricat-o, n-au miscat zidirea si nvttura, ci au
lsat-o neclintit si pe ea au turnat nvttura lor, credinta aceasta nou a
Bisericii. Si ca s vezi c n-au miscat vechea temelie, ci au zidit pe ea,
ascult-l pe Pavel, zidarul cel ntelept, c ne arat cu de-amnuntul chipul
zidirii. C el este zidarul cel ntelept! Ca un intelept :idar, spune el, am pus
temelia. Dar s vedem cum a pus temelia! m pus-o, spune el, peste alt
temelie ;eche, pe temelia proorocilor.
- De unde stim asta?
- Nu mai sunteti strini, spune el, ci impreun cetteni cu s1intii,
deasupra 1iind :iditi pe temelia apostolilor i a proorocilor. Ai vzut temelie
si temelie; una a proorocilor, cealalt a apostolilor, asezat deasupra
celeilalte. Si, ntr-adevr, e de mirare c n-au venit apostolii dup prooroci
ndat, cu dup mult curgere de vreme.
- Pentru ce?
- Zidarii cei mesteri Iac tot asa. Dup ce-au pus temelia, nu ncep
ndat cldirea, pentru ca nu cumva, Iiind zidria temeliei proaspt si slab,
s nu poat tine greutatea zidurilor. De aceea las vreme ndelungat s se
ntreasc pietrele temeliei; cnd vd c s-au ntrit bine, atunci pun si

85
Deci Biserica nu este ntemeiat pe Apostolul Petru, cci vedem c dup Ioarte putin
timp l numeste Satan, ci Biserica este ntemeiat pe mrturia Apostolului Petru c
Hristos este Fiul lui Dumnezeu n.n.
238
greutatea zidurilor. Tot asa a Icut si Hristos: a lsat s se ntreasc bine
temelia proorocilor n suIletele asculttorilor, s se ntreasc nvttura lor;
cnd a vzut c dogmele cele sIinte sunt ntrite ca s poat tine cugetarea
cea nou, atunci a trimis pe apostoli, care pe temelia proorocilor au ridicat
zidurile Bisericii. De aceea si apostolul n-a spus: 1iind :iditi pe temelia
apostolilor, ci deasupra 1iind :iditi, adic ziditi peste ceva. (Omilie la titlul
Faptelor apostolilor, (La inceputul Faptelor postolilor II, n vol. Omilii
la sracul La:r. Despre soart i !ro;ident., pp. 313-317)
BISERICA (numele si numirile Bisericii)

,SInta Scriptur spune clar despre ea, c este munte nezdruncinat si
nenviIorat. Fiind Ir stricciune, este numit Iecioar, plin de splendoare,
este chemat mprteas, Iiind rud cu Dumnezeu i se zice Iiic. Desi
stearp, este roditoare, de aceea o numeste Nsctoare Ir sIrsit. i atribuie
mii de numiri, ca s scoat nainte nobletea ei. Cci, ca si Stpnul ei, are
multe nume. Acesta Se numeste si Printe si Cale si Viat si Lumin, Stnc,
Ispsitor, Temelie, Us, Cel Ir de pcat, Domnul Dumnezeu, Fiul, Unul-
Nscut, Chipul si Asemnarea lui Dumnezeu. Nu este de ajuns un nume care s
cuprind totul? n nici un caz. Deci, pentru aceea sunt miile de nume, ca s
aIlm ceva despre Dumnezeu, chiar si putin.
La Iel si Biserica, este numit cea cu multe nume. Se numeste Iecioar,
dar oare nu era desIrnat nainte de aceasta? Asadar, aici este minunat
Mirele, c a luat o desIrnat si a Icut-o Iecioar. Oh, minuntia si
paradoxul lucrurilor! Nunta, la oameni, pierde Iecioria, n timp ce nunta la
Dumnezeu, o nviaz! La noi, oamenii, cea care era Iecioar si s-a cstorit,
nu mai este Iecioar. Prin Hristos, cea care era desIrnat, odat cstorit,
s-a Icut Iecioar. (Din vol. Despre Rai i Scriptur. Despre iubirea lui
Dumne:eu pentru noi. Despre Se:ut-a Imprteasa de-a dreapta Ta~~,
pp. 35-36)
BISERICA (n Biseric se cade s existe legtura dragostei)

,,Si dup cum un trup, dac nu este sustinut cu mult vigoare de
legturile dintre mdulare, Iace viata de netrit, tot asa si Biserica, dac nu
este sustinut prin legtura Ioarte puternic si de nedesIcut a dragostei,
naste mii de rzboaie ntr-nsa si sporeste asupra ei mnia lui Dumnezeu si
239
devine pricin de multe ispite
86
. (Despre quila i !riscilla, i c nu se
cu;ine s grim de ru pe preotii lui Dumne:eu. Cu;antul 2, n vol.
Catehe:e maritale, p. 179)
BISERICA (nu cunoaste deosebirea dintre stpn si slug)

,Biserica nu cunoaste deosebirea dintre stpn si slug, ci l
deosebeste pe unul de altul prin Iapte bune si pcate. (Comentariile sau
explicarea Epistolei ctre Filimon, omilia I, n vol. Comentariile sau
explicarea Epistolei a doua ctre Timotei., p. 201)
BISERICA (aici ,paste mpreun lupul cu mieii)

,Cnd vezi c n biseric st sracul alturi de bogat, omul de rnd
alturi de dregtor, cel srman alturi de cel de neam bun, cnd vezi c cel
care aIar tremur n Iata omului cu putere, iar nuntru, n biseric, st Ir
team lng el, gndeste-te la ntelesul cuvintelor: tunci ;or pate
impreun lupul cu mieii (Isaia 11, 6). Asadar, Scriptura l numeste pe bogat
lup, iar pe srac miel.
- Dar de unde se vede c va tri lupul cu mielul asa cum va tri
bogatul cu sracul?
- Uit-te bine la ce-ti spun. De multe ori st bogatul alturi de srac n
biseric. Vine timpul mprtsirii cu SIintele Taine. Bogatul este ndeprtat
ca nevrednic si rmne sracul nluntrul corturilor celor ceresti, si nu se
supr bogatul. Se stie pe sine c nu se poate apropia de Dumnezeiestile
Taine.
O, har dumnezeiesc! Din pricina ta, har dumnezeiesc, n biseric nu-i
nici o deosebire ntre bogat si srac. Sunt egali. Dar mai mult nc! Cnd
stau mpreun, de multe ori sracul ntrece pe bogat n credint. Bogtia n-a
Iolosit la nimic celui ce-o are dar nu are credint, si nici srcia nu l-a
pgubit pe sracul care st cu credint lng SIntul JertIelnic. (Cu;ant la
In;iere, III, n vol. !redici la srbtori imprteti i cu;antri de laud la
s1inti, pp. 141-142)

,Nu este, dar, n biseric rob sau liber. Scriptura cunoaste un singur
rob, pe cel robit de pcat cci Cel ce 1ace pcatul, spune Domnul, este rob

86
Tlcuirea Pr. Marcel Hanches: Ispite, n interior, Iat de membrii si, Icndu-i pe
multi s o prseasc sau s-si rceasc evlavia, si n exterior, pentru cei nebotezati, care,
vznd dezbinrile din ea, nu mai doresc s se uneasc cu dnsa. (n.s. 381, p. 179)

240
pcatului (Ioan 8, 34) -, si cunoaste un singur om liber, pe cel liberat de
harul lui Dumnezeu.
Cu aceeasi ndrznire si cu aceeasi cinste se apropie de Masa aceasta
si mpratul, si sracul. Si de multe ori sracul cu mai mult cinste. (Cu;ant
la In;iere, III, n vol. !redici la srbtori imprteti i cu;antri de laud
la s1inti, p. 142)
BISERICA (unitatea Bisericii)

,Nimeni nu poate sIsia trupul Bisericii att de mult ca mndria.
(Omilii la Epistola ctre Romani a S1antului postol !a;el, omilia XXII, p.
423)

,,C nu este, nu este nimic care s poat prpdi si strica Biserica ba,
mai mult, nu se poate Iace acest lucru cu usurint din aIara Bisericii dect
a nu Ii legati ntreolalt, cu mult strsnicie si proIunzime, ucenicii si
dasclii, printii si Iiii duhovnicesti, mai-marii si cei condusi de ei. (Despre
quila i !riscilla, i c nu se cu;ine s grim de ru pe preotii lui
Dumne:eu. Cu;antul 2, n vol. Catehe:e maritale, p. 173)

,Vrednicia Bisericii atunci strluceste, cnd credinciosii pstreaz
unitatea trupului ei. (Despre schimbarea numelor, cuv. IV, n vol. Despre
schimbarea numelor. Despre rbdare. Despre milostenie., p. 70)
BISERICA (mucenicii ntresc Biserica si sIarm uneltirile si ereziile)

,Se cuvine s-i numim pe acesti mucenici si stlpi, si stnci, si
turnuri, si lumintori, si tauri n acelasi timp. Cci, ca niste stlpi tin
Biserica; ca niste turnuri o ntresc; ca niste stnci sIarm uneltirile si
Iac liniste mare nluntrul ei; ca niste lumintori au izgonit ntunericul
necredintei si ca niste tauri la suIlet si la trup, la Iel de rvnitori, au
purtat jugul cel bun al lui Hristos (Matei 11, 30). (Omilie de laud la
S1intii Mucenici Iu;entin i Maximin care au su1erit mucenicia pe
timpul lui Iulian postatul, III, n vol. !redici la srbtori imprteti
i cu;antri de laud la s1inti, p. 361)
BISERICA (nimic nu este mai puternic dect Biserica)

,Nimic nu este mai puternic dect Biserica. Nimic nu se ridic la
valoarea Bisericii. Biserica este mai nalt dect cerul, mai ntins dect
241
pmntul, mai luminoas dect soarele. Cti nu au luptat cu ea si nu au
reusit s o biruiasc? Toti cei care au luptat mpotriva ei au Iost dati
pierzaniei, pe cnd Biserica a urcat la cer. Biserica are o asemenea putere,
nct atunci cnd se porneste rzboi mpotriva ei, ea iese biruitoare, cnd
este vorbit de ru, ea se ntreste, iar cnd este batjocorit, se Iace mai
strlucitoare ca nainte. Este rnit, dar nu cade. Este lovit de valuri, dar
nu se rstoarn. Se porneste Iurtun mpotriva ei, dar nu nauIragiaz.
Lupt si nu este biruit. Dac te lupti cu un om, Iie vei birui, Iie vei Ii
biruit. Dar dac te lupti cu Biserica, este cu neputint s biruiesti, pentru
c Dumnezeu este mai puternic dect oricine. Dac nsusi Dumnezeu a
zidit-o, cine o poate urni din loc? (Din vol. !roblemele ;ietii, p. 369)

,Pentru c ce este mai puternic dect Biserica lui Hristos? Biserica
niciodat nu se nvecheste, nici se mbtrneste. (Din vol. Mrgritarele
S1antului Ioan Gur de ur, p. 12)
BISERICA (,portile iadului nu o vor birui)

,Ce ne pas, cci avem garantie sigur cuvintele: Tu eti !etru i pe
aceast piatr ;oi :idi Biserica Mea i portile iadului nu o ;or birui pe
dansa. Si cnd zic Biseric, nu m reIer doar la loc, ci la Ielul de a vietui, nu
la ziduri, ci la poruncile Bisericii. Cnd alergi la Biseric, nu te reIugiezi ntr-
un loc, ci ntr-o nvttur, cci aceasta nu nseamn ziduri si etaje, ci
credint si viat. (Din vol. Despre Rai i Scriptur. Despre iubirea lui
Dumne:eu pentru noi. Despre Se:ut-a Imprteasa de-a dreapta Ta~~,
p. 26)

,Biserica n-are egal si nu-mi spune despre ziduri si arme, cci zidurile
se nvechesc n timp, Biserica ns, niciodat nu mbtrneste. Barbarii
distrug doar zidurile bisericii, si nici demonii nu pot mai mult. Si despre Iaptul
c nu nseal cuvintele, dau mrturie Iaptele. Cti n-au rzboit Biserica, si
rzboind-o, au pierit?
Cci aceasta s-a artat mai presus de ceruri, asemenea nltimi are, si
rzboit Iiind, biruieste, vnat, se nalt la supraIat, primeste rni, dar nu
cade sub lovituri, este zbuciumat, dar nu se cuIund n valuri, strmtorat,
dar nu suIer nauIragiu, se lupt, dar nu este nvins, lovit, dar nu nIrnt.
(Din vol. Despre Rai i Scriptur. Despre iubirea lui Dumne:eu pentru noi.
Despre Se:ut-a Imprteasa de-a dreapta Ta~~, p. 27)

242
,Cu toate c mpotriva Bisericii tiranii s-au narmat, ostiri s-au pornit
cu armele, popoare s-au ridicat cu mai mare Iurie dect Iocul, obiceiuri i-au
declarat rzboi, cu toate c s-au sculat mpotriva ei retori, soIisti, bogati,
oameni de rnd si cpetenii, totusi cuvntul lui Hristos, venind mai puternic
dect Iocul, a mistuit spinii, a curtat tarina si a semnat nvttura predicii.
n timp ce unii dintre credinciosi zceau n nchisoare, altii erau surghiuniti
peste granit, altora li se luau averile, altii erau ucisi si tiati n bucti, altii
dati Iocului, altii necati, n timp ce credinciosii ndurau tot Ielul de pedepse,
Iiind batjocoriti, izgoniti si alungati din toate prtile ca dusmani de obste ai
neamului omenenesc, altii, mai multi dect cei prigoniti, veneau la credint;
nu numai c nu pregetau s cread din pricina suIerintelor ndurate de
ceilalti, ci ajungeau si mai rvnitori si sreau cu mai mult Ioc n aceast
Irumoas hituial. Asa erau prinsi! Nu-i silea nimeni, nu-i Iorta nimeni,
alergau de bun voie si multumeau celor ce-i duceau s Iie prinsi. Vedeau
curgnd ruri de snge din trupurile credinciosilor, si ajungeau si mai aprinsi
pentru credint si mai ndrzneti. Crestea si mai mult numrul crestinilor si
ajungeau si mai nIocati credinciosi nu numai cnd Iratii n credint suIereau
aceste chinuri, ci si cnd dasclii lor ptimeau la Iel, unii Iiind izgoniti, altii
biciuiti, altii ndurnd alte nenumrate chinuri. (Ctre iudei, 13, n vol.
Cu;antri impotri;a anomeilor. Ctre iudei, pp. 230-231)

,!e aceast piatr ;oi :idi Biserica Mea i portile iadului nu o ;or
birui (Matei 16, 18). Numr cti tirani s-au pornit cu rzboi mpotriva
Bisericii de cnd Hristos a rostit aceste cuvinte, cti au dezlntuit mpotriva
ei prigoane prea cumplite! Gndeste-te n ce stare se aIla Biserica n tot acel
timp de mai nainte, cnd credinta era de curnd sdit, cnd mintile
oamenilor erau nc Iragede!
Pgni erau mpratii August, Tiberiu, Gaius, Nerva, Vespasian, Tit si
toti cei de dup aceia, pn n vremurile Iericitului Constantin mpratul!
Toti acestia au purtat rzboi Bisericii, unii mai putin, altii mai mult; dar toti
i-au purtat. Iar dac unii dintre mprati au prut c au dat pace Bisericii,
chiar Iaptul c mpratii acestia erau pe Iat pgni a ajuns pricin de rzboi
mpotriva Bisericii, cci ceilalti pgni, prin rzboiul dus de ei Bisericii,
cutau s-l linguseasc si s le Iac plcere. Cu toate acestea, toate uneltirile
si atacurile s-au destrmat mai usor dect pnza de pianjen, au disprut mai
repede ca Iumul, au trecut mai repede ca praIul ce se ridic de pe pmnt.
Prin uneltirile si atacurile lor au dat nastere la o mare ceat de mucenici, au
lsat Bisericii acele nemuritoare vistierii, stlpii, turnurile acelea care, nu
numai n timpul vietii lor, ci si dup moartea lor, au ajuns pricin de mare
243
Iolos pentru cei de mai trziu. Ai vzut tria prezicerii: Si portile iadului nu
o ;or birui?
Din cele trecute ai deplin ncredere n cele viitoare, cci nimeni nu va
putea birui Biserica lui Hristos! Dac atunci cnd Biserica era alctuit din
putini oameni, cnd credinta prea o noutate, cnd nvttura era de putin
timp sdit, cnd erau attea rzboaie, cnd attea lupte se porneau din toate
prtile, dac atunci n-au putut Iace nimic, dac atunci n-au biruit, cu mult
mai mult acum, cnd Biserica a cuprins toat lumea, toate locurile, si muntii,
si vlcelele, si dealurile. Biserica a cuprins si marea si toate neamurile cele
de sub soare, pe cnd pgntatea a mai rmas doar cu ctiva nchintori; au
disprut capistile, templele, idolii, toate: si srbtorile, si slujbele pgnesti,
si Iumul si mirosurile jertIelor, si praznicele cele blestemate. Cum ar Ii Iost
cu putint ca, dup attea piedici, Biserica s aib un sIrsit asa de strlucit
si o mplinire mrturisit de Iapte, dac n-ar Ii Iost la mijloc o putere
dumnezeiasc, o putere nebiruit, puterea Aceluia Care a prezis biruinta si a
svrsit biruinta? Nimeni nu va Ii mpotriv, Iie el cel mai nebun dintre
nebuni, Iie el iesit din minti, Iie el lipsit cu totul de judecata cea Iireasc!.
(Ctre iudei, 14-15, n vol. Cu;antri impotri;a anomeilor. Ctre iudei, pp.
232-233)

,Cci din ziua n care a Iost rostit si pn la sIrsitul veacului,
proIetia aceasta, c Biserica lui Hristos e nebiruit, st trainic si neclintit.
Biserica nIloreste, strluceste, propseste zi de zi, creste, capt tot mai
mult putere, d tuturor oamenilor, celor ce au Iost din vremea venirii nti a
lui Hristos si vor Ii pn la venirea Sa cea de a doua, le d prilej s culeag
bunttile cele pea mari ale Bisericii si s adune Iolosul ei cel nespus. Au
cunoscut puterea Bisericii cei care au trit mai nainte de noi, si cei nainte
de acestia, si cei mai nainte de aceia, pentru c au vzut rzboaiele ce s-au
pornit mpotriva ei, si primejdiile, si tulburrile, si Irmntrile, si valurile, si
Iurtunile. Oamenii acestia au vzut c n-a Iost necat, n-a Iost biruit, n-a
Iost dobort, n-a Iost stins, ci, dimpotriv, a nIlorit, a crescut si s-a ridicat
la o mai mare nltime. (Ctre iudei, 16, n vol. Cu;antri impotri;a
anomeilor. Ctre iudei, pp. 234-235)

,Dar poti s spui c Bisericile nu sunt rspndite pe toat Iata
pmntului? Poti s spui c nu s-a uneltit mpotriva Bisericii? Poti s spui ca
n-a biruit, c n-a nIrnt pe dusmani? Dar dup cum nu este cu putint s
spui c nu este soare, tot asa nu poti spune nici asta. (Ctre iudei, 17, n vol.
Cu;antri impotri;a anomeilor. Ctre iudei, p. 240)

244
,Cte rzboaie nu s-au pornit mpotriva Bisericii! Ostiri multe au Iost
pregtite, arme au Iost mnuite, tot Ielul de chinuri si pedepse au Iost
nscocite: tigi, butuci, cldri, cuptoare, gropi, prpstii, dinti de Iiare
slbatice, adncuri de ap, conIiscri de averi si alte mii si mii de torturi,
care nu pot Ii cuprinse nici n cuvnt, dar nici ndurate cu Iapta; si nu numai
de la cei strini, ci chiar de la cei apropiati. Un rzboi civil cuprinsese atunci
totul; ba chiar un rzboi mai groaznic dect rzboiul civil. Nu numai
cettenii porniser cu rzboi mpotriva cettenilor, ci rudele mpotriva
rudelor, cunoscutii mpotriva cunoscutilor, prietenii mpotriva prietenilor.
Cu toate acestea, nimic din toate acestea n-a putut dobor Biserica, nici n-a
slbit-o. Si lucru de mirare si strin este c toate aceste lupte s-au pornit
mpotriva ei cnd nc era n Ias. N-ar Ii Iost un lucru att de minunat c n-a
Iost dobort Biserica dac s-ar Ii dat aceste atacuri atunci cnd predica s-a
nrdcinat, cnd s-a sdit pe toat Iata pmntului; dar ca la nceputul
nvtturii, cnd credinta abia Iusese aruncat si suIletul asculttorilor era
mai gingas, s se dezlntuie attea rzboaie, si nu numai s nu piar
crestinismul, ci, dimpotriv, s se ntind mai mult, ei bine, lucru acesta este
mai mare chiar dect orice minune. Ca s nu spui c Biserica a ajuns
puternic acum datorit pcii date de mprati, Dumnezeu a ngduit s i se
duc rzboi atunci cnd era mai mic, atunci cnd prea mai slab, pentru ca
s aIli c tria ei de acum nu se datoreaz pcii date de mprati, ci puterii lui
Dumnezeu.
C lucrul acesta este adevrat, gndeste-te la toti IilosoIii eleni, cti au
voit s introduc nvtturi noi, la toti cti au vrut s ndrepte lumea spre un
nou Iel de viat; de pild: Zenon, Platon, Socrate, Diagora, Pitagora si altii
nenumrati. Cu toate aceasta, att de putin au reusit, nct marea multime
nu-i cunoaste nici dup nume. Hristos ns nu numai c a dat un nou Iel de
vietuire, dar a si sdit-o pretutindeni n lume. Cte nu se spune c a Icut
Apolonie din Tiana? Dar ca s cunosti c tot ce s-a spus despre el a Iost
minciun, nchipuire si nimic adevrat, s-a stins si a luat repede sIrsit.
(Ctre iudei, cuv. V, 2-3, n vol. Cu;antri impotri;a anomeilor. Ctre
iudei, pp. 311-312)

,N-a zidit Biserica Icnd-o din pietre si lemne, n-a ntrit-o
nconjurnd-o cu sant pe dinaIar, ridicndu-i ziduri si nltndu-i turnuri, ci
a rostit numai dou cuvinte, si acestea i-au slujit de ziduri, de turn, de sant de
ntrire.
- Si care sunt cuvintele acestea care au avut atta trie?
- !e aceast piatr ;oi :idi Biserica Mea, i portile iadului nu o ;or
birui (Matei 16, 18). Acestea sunt zidul, acestea cldirea, acestea ntrirea,
245
acestea limanul si scparea. Vezi si din aceste cuvinte ct de puternic e
zidul! Hristos n-a spus c numai uneltirile oamenilor nu o vor birui, ci c
nici chiar mestesugirile iadului. !ortile iadului, spune El, nu o ;or birui. N-a
spus nu o vor ataca, ci: nu o ;or birui. Da, o vor ataca, dar nu o vor birui.
Dar ce nseamn portile iadului? Poate c nu-s clare cuvintele acestea.
S vedem ce nseamn poarta orasului, si atunci vom sti ce este si poarta
iadului. Poarta orasului este un loc de intrare n oras, deci si poarta iadului
este o primejdie care duce n iad. Cu alte cuvinte, Hristos spune asa: Biserica
rmane necltinat, chiar dac se ;or ridica impotri;a ei i o ;or ataca
primefdii de aa 1el, incat s ne duc chiar in iad.
- Dar Hristos ar Ii putut s nu lase s vin peste ea rele. Pentru ce-a
lsat?
- Pentru c este o Iapt cu mult mai mare s ngduie s vin ncercri
peste Biseric, dar s nu lase s suIere rul n urma tacului lor, dect s
mpiedice ncercrile. De aceea a lsat s vin peste ea toate ncercrile! Ca
s-o Iac mai ncercat! C neca:ul aduce rbdare, iar rbdarea incercare
(Romani 5, 3-4). Si ca s arate cu mai mult trie puterea Lui, o smulge
chiar din portile mortii. De aceea a lsat s vin peste Iurtuna, dar n-a lsat
s se scuIunde vasul. Tot asa, pe un cpitan de corabie l admirm nu cnd
st la crm pe vreme bun, nici cnd scap corabia btut de vnt n pup,
ci cnd marea e Iurioas, cnd valurile sunt slbatice, cnd se dezlntuie
Iurtuna, cnd el smulge corabia din mijlocul vijeliei, punnd mpotriva Iuriei
vnturilor mestesugul su. Asa si Hristos. Ca pe o corabie n mare a lsat
Hristos Biserica n lume; n-a potolit Iurtuna, dar a smuls-o din Iurtun; na
linistit marea, dar a ntrit corabia. De pretutindeni se npusteau asupra ei
popoare, ca valuri slbatice; o atacau duhurile cele rele, ca vnturi Iurioase;
de pretutindeni se ridica Iurtuna, dar Hristos ddea Bisericii vreme tare
Irumoas. Si lucru minunat nu-i c Iurtuna n-a scuIundat vasul, ci c vasul a
pus capt Iurtunii. Prigoanele cele dese nu numai c n-au necat Biserica, ci
au Iost risipite de Biseric.
- Cum, n ce chip, prin ce?
- Prin hotrrea aceasta care spune: !ortile iadului nu o ;or birui. Cte n-
au Icut pgnii ca s surpe aceste cuvnt, ca s Iac neputincioas hotrrea
aceasta, dar n-au putut. Hotrrea era a lui Dumnezeu! Dup cum
npustindu-se dusmanii asupra unui turn Icut din diamante si legat bine cu
Iier, nu subrezesc cldirea, nici nu-i slbesc legtura, ci pleac Ir s
vatme turnul, Ir s-i Iac vreun ru, dar si sIrm puterea lor, tot asa si
cuvntul acesta, ntrit cu strsnicie, ca un turn, n mijlocul lumii: pgnii l-
au izbit din toate prtile; au vzut c turnul e puternic si, sIrmndu-si tria,
au murit. Ce n-au mestesugit mpotriva acestei hotrri! (Omilie la titlul
246
Faptelor apostolilor, (La inceputul Faptelor postolilor II, n vol. Omilii
la sracul La:r. Despre soart i !ro;ident., pp. 313-315)

,!ortile iadului nu o ;or birui. Nu te uita c a Iost cuvnt! Da, a Iost
cuvnt, dar cuvntul lui Dumnezeu. Prin cuvnt a ntrit Dumnezeu cerul,
prin cuvnt a ntemeiat pmntul pe ape, Icnd ca pmntul acesta des si
greu s se poarte pe apele cele nesigure si curgtoare. Prin cuvnt a ntrit de
jur mprejur cu zid slab de nisip marea cea att de groaznic prin Iuriile ei,
marea cea cu attea valuri. De ce te minunezi, dar, dac Cel ce prin cuvnt a
ntrit cerul, a ntemeiat pmntul, a ngrdit marea, dac El, tot prin acest
cuvnt, a ntrit Biserica, mai de pret ca cerul, pmntul si marea? (Omilie
la titlul Faptelor apostolilor, (La inceputul Faptelor postolilor II, n
vol. Omilii la sracul La:r. Despre soart i !ro;ident., p. 315)

,Cti mprati si tirani s-au btut cu Biserica lui Hristos? Si cti s-au
btut cu dnsa, toti au pierit, iar ea s-a suit mai sus dect cerurile. Atta
nltime si mrire are Biserica lui Hristos, ct btndu-se de altii, pururea
biruieste, viclenindu-se se adaug, batjocorit Iiind mai luminat se arat.
(Din vol. Mrgritarele S1antului Ioan Gur de ur, p. 12)

,Nimic nu este ca Biserica, nu-mi aminti zidurile si armele;
zidurile le distrug vremurile. Biserica adevrat nimic n-o poate
distruge. Zidurile le doboar barbarii. Biserica nici diavolii n-o pot
birui. Asa este mretia Bisericii, cerurile le ntrece.
Numr cti tirani s-au ndreptat mpotriva ei ca s-o distrug:
cte mase de persecutii s-au ndreptat mpotriva ei: Augustus Tiberiu,
Gaius, Nero, Vespasian, si dup ei toti pn la Iericitul Constantin
mpratul. Pe toti aceia, altii mici, altii tari, Biserica i-a nvins. Cu ct
s-a Icut mai mare Corul martirilor ei, cu att i-a rmas Bisericii un
tezaur mai nemuritor.
Cnd pacea era dat n aIar, Biserica suIer asalturi mai
durerose si mai grozave lupte interioare, trdri, schisme. Trebuie s
1ie ere:ii. Pentru ce? nainte de toate pentru a demonstra n cursul
tuturor veacurilor, neslbirea Bisericii. (Din vol. Bogtiile oratorice,
p. 124)

,De Iiecare dat cnd a Iost persecutat Biserica, persecutorii
nvinsi au Iost adusi n mod providential s mrturiseasc slbiciunea
lor si victoria divinului persecutat. (Din vol. Bogtiile oratorice, p.
340)
247
BISERICA (ierarhia bisericeasc)

,n Biserica lui Iisus Hristos sunt capi si exist poporul. Exist o
ierarhie de puteri si sunt subiecte care sunt subordonate acesteia.
Vedeti trupul omenesc. Capul domin si rspndeste n restul
membrelor inIluenta vietii miscrii. Capul de este luat, totul se
distruge si moare. n acest cap gsim Iunctii eminente, si pentru a
vorbi asa, capi si demnitari: acestia sunt ochii, urechile, limba,
nsrcinate cu serviciile cele mai nalte, misiunile cel mai vitale.
Sub aceast ierarhie de puteri, membrele inIerioare, minile,
picioarele, ceilalti slujitori subalterni, mplinesc ascultnd de cap,
smeritele lor slujiri, ns destul de pretioase si slujiri necesare.
Varietatea membrelor nu este n corpul omenesc si n Biseric
nicidecum opus unittii, ci dimpotriv o mentin si o Iolosesc. Capii ca
subiecti mai mari, ca simpli preoti, laicii ca si preotii, nu au toti dect
un scop, un drum, un bine suprem, un destin unic si asteptnd aici jos
bunuri spirituale egale.
Din ceea ce preced noi trebuie s scoatem concluzia c Biserica
ortodox este o societate. Ea are n sIrsit cele trei elemente si ea
mplineste cele trei conditii esentiale. Ea este multimea. Ea se
compune dintr-un numr inIinit de membre pe care ea le recruteaz n
cursul veacurilor din toate prtile lumii. Ea este unitatea. Membrele ei
diIerite nu au toate dect aceeasi credint, aceeasi sIintire, un acelasi
destin vesnic. Este o Iamilie reunit n casa printeasc, trind din
acelasi patrimoniu, trebuind s ia parte la aceeasi mostenire. Ea este
autoritate. Dumnezeu nu le-a lsat pe membre s triasc si s
actioneze separat si dup placul lor. SeIii conduc poporul; episcopii si
preotii sub autoritatea Patriarhului, conduc mprtia lui Iisus Hristos.
(Din vol. Bogtiile oratorice, pp. 116-117)
BISERICA (mntuirea omului n Biseric)

,S nu stai departe de Biseric, pentru c nimeni nu este mai puternic
dect aceasta. Ndejdea, mntuirea si scparea ta este Biserica. Aceasta este
mai nalt dect cerurile si mai lat dect pmntul. Niciodat nu
mbtrneste, ci ntotdeauna se aIl n plin glorie. (Din vol. Despre Rai i
Scriptur. Despre iubirea lui Dumne:eu pentru noi. Despre Se:ut-a
Imprteasa de-a dreapta Ta~~, p. 35)

248
,,Dup cum corabia (lui Noe n.n.) mntuia n mijlocul mrii pe cei
ce erau nluntru, tot asa si Biserica mntuieste pe cei rtciti. Dar corabia
numai i-a mntuit, pe cnd Biserica Iace cu mult mai mult. Iat ce vreau s
spun: corabia a luat necuvnttoare si a mntuit necuvnttoare; Biserica a
luat oameni necuvnttori, si nu numai c i-a mntuit, ci i-a si schimbat;
corabia a luat un corb si a dat drumul tot unui corb; corb ia si Biserica, dar i
drumul porumbit; ia lup, si-i d drumul oaie. Dac intr n Biseric un om
hrpret si zgrcit si aude cuvintele dumnezeiesti ale nvtturii, si schimb
gndul si se Iace oaie n loc de lup, c lupul rpeste si pe cele strine, pe
cnd oaia si d si lna ei. (Omilii la sracul La:r, cuvntul VI, n vol.
Omilii la sracul La:r. Despre soart i !ro;ident., p. 140)

,Nici o imagine nu red mai bine rolul, bineIacerile, mntuirea
prin Biserica universal ortodox ca si Corabia plutind pe apele din
snul pierzrii universale (potopul). Apele mari au invadat totul,
necazul si moartea planeaz peste o lume vinovat; o singur scpare
rmne, o unic mntuire celor care nu vor s piar: s intre n corabia
protectoare. Toti care nu sunt cuprinsi n ea sunt pierduti Ir de
ndejde. Cine conducea corabia? Cine o sustinea n mijlocul Iurtunilor
ngrozitoare? Cine o mpiedica s se scuIunde n adncurile mari ale
apelor? Capul vzut era Noe; capul adevrat, cu toate c nevzut, era
Dumnezeu. Cnd corabia se odihnea pe vrIul muntilor, porumbita este
trimis. Porumbita este Duhul SInt mngietor, arvuna eliberrii si a
mntuirii. Ramura de mslin este pacea prin Biseric, este bogtia
harului, este plenitudinea darurilor ceresti. Corbul este trimis, rul,
pcatul urt, erezia, necredinta, se separ de Biseric; porumbita
singur i va rmne Iidel. (Din vol. Bogtiile oratorice, p. 126)

,Corabia mntuirii ne salveaz din apele pierzrii, ea ne nalt
mai presus de Iurtunile mniei dumnezeiesti. Noi ne reIugiem n ea; n
ea si prin ea vom Ii mntuiti. (Din vol. Bogtiile oratorice, p. 127)
BISERICA (altarul)

,Altarul pe care este jertIit aceast jertI divin, este cu adevrat
minunat (Fac., 2, 10). Din paradis iesea un ru care se mprtea din toate
prtile n Iluvii de ap sensibil; de la aceast mas curge un ru care
rspndeste Iluvii de ap duhovniceasc. (Comentar la E;anghelia de la
Ioan, omilia XLVI, 4, p. 223)
249
BISERICA (catapeteasma)

,Dar c si catapeteasma templului desprtea SInta SIintelor de
SIintele cele din aIar, chiar dup cum cerul desparte pe cele de deasupra ale
lui de toate acestea de la noi, ascult cum o las si pe aceasta s se nteleag
numind cerul catapeteasm. Cnd a vorbit despre ndejde, c o avem ca pe o
ancor tare si neclintit a suIletului, a adugat: Care intr in cele dinuntru
ale catapetesmei, unde inaintemergtor pentru noi a intrat Iisus, mai presus
de cer (Evr., 6, 19-20). Ai vzut c a numit catapeteasma cer? (Cu;ant la
:iua Naterii Mantuitorului nostru Iisus Hristos, care era necunoscut
atunci, dar a 1ost 1cut cunoscut cu putini ani inainte, de ctre unii care
au ;enit din pus i au ;estit-o, III, n vol. !redici la srbtori imprteti i
cu;antri de laud la s1inti, pp. 13-14)
BISERICA (Irecventarea bisericii)

,Vzndu-v, iubitilor, c veniti la Biseric n Iiecare zi cu tragere de
inim, m bucur nespus si nu ncetez a slvi pe iubitorul de oameni
Dumnezeu pentru sporul vostru cel duhovnicesc. Dup cum Ioamea este
semn al bunei stri trupesti, tot asa si rvna de auzirea cuvintelor
dumnezeiesti este dovada cea mai mare a snttii voastre suIletesti.
(Omilii la Facere, omilia IV, I, n col. PSB, vol. 21, p. 56)

,Dac venim la biseric n Iiecare zi, dac ascultm necontenit
predica, dac auzim attea nvtturi si avem si ajutorul postului, dar nu
biruim aceste patimi si celelalte care ni se nasc n suIlet, apoi ce iertare mai
avem, ce cuvnt de aprare ne mai rmne? Spune-mi, te rog, dac ai vedea
pe Iiul tu c se duce n Iiecare zi la scoal, dar c n-a nvtat nimic acolo,
cu toat vremea scurs, ai rmne, oare, nepstor? N-ai bate, oare, copilul si
nu l-ai ocr pe nvttor? Dar apoi, dac ai aIla c nvttorul a Icut totul,
c n-a lsat nimic la o parte, ci c de vin e lenea copilului, nu ti-ai muta,
oare, toat suprarea pe copil si ai lsa n pace pe nvttor? Si este drept ca
si cu voi s se ntmple la Iel. (Omilii la Facere, omilia XI, III, n col. PSB,
vol. 21, pp. 131-132)

,De altIel chiar venirea voastr la biseric, ntr-un numr att de mare,
este o dovad a snttii suIletului vostru. Dup cum Ioamea este un semn
de sntate trupeasc, tot asa si dorul de cuvintele dumnezeiesti este cel mai
mare semn de sntate suIleteasc. (Omilii la Facere, omilia XV, I, n col.
PSB, vol. 21, p. 166)
250

,. v rog, m cuceresc, v-o cer s nu Iie Ir de Iolos venirea
noastr la biseric! Ascultrii cuvintelor s-i urmeze Iapta, pentru c, ajutati
de ndrznirea constiintei noastre si hrniti de aici de pe pmnt cu bune
ndejdi, s putem strbate cu usurint oceanul greuttilor acestei vieti, s
ajungem la limanul iubirii de oameni a lui Dumnezeu si s dobndim acele
buntti nespuse, Igduite de Domnul celor ce-L iubesc pe El. (Omilii la
Facere, omilia XVIII, VII, n col. PSB, vol. 21, p. 220)

,Nimeni din cei ce vin la biseric s nu trasc cu el grijile lumesti,
pentru ca atunci cnd se ntoarce acas s ia cu el rsplata vrednic de
ostenenile sale. (Omilii la Facere, omilia XXX, I, n col. PSB, vol. 21, p.
381)

,Care dintre voi cei de Iat, care ati Iost ncrcati cu attea bineIaceri, ati
Icut o cale atta de lung de dragul lui Hristos, ca barbarii aceia (magii de la
Rsrit), dar mai bine spus, mai IilozoIi dect IilozoIii? Dar pentru ce vorbesc de
cale lung? Multe Iemei de ale noastre sunt att de trndave nct nu merg nici o
ulit ca s vad pe Hristos n ieslea cea duhovniceasc, dac nu sunt purtate de
catri! Altii, desi pot merge pe picioarele lor, totusi n loc s vin la biseric
preIer aIacerile si teatrele. Barbarii aceia nainte de a-L vedea, au Icut atta cale
de dragul lui Hristos; tu, ns, nici dup ce L-ai vzut n-ai rvna lor, ci-L lasi pe
Hristos. (Omilii la Matei, omilia VII, V, n col. PSB, vol. 23, p. 97)

,Si uit-te unde L-a dus Duhul! Nu L-a dus n oras sau n piat, ci n
pustie, pentru c Duhul voia ca diavolul s-L ispiteasc pe Iisus nu numai
prin Ioame, ci voia ca si pustietatea locului s-i dea diavolului prilej de
ispit. C atunci mai cu seam ne atac diavolul cnd ne vede singuri, cu noi
nsine. Asa a ispitit-o pe Iemeie la nceput, cnd era singur si nu era cu ea
brbatul. Dimpotriv, cnd diavolul vede c suntem cu altii si adunati mai
multi la un loc nu are atta cutezant si nici nu ne atac. Mai cu seam
pentru aceasta trebuie s venim ct mai des la biseric, ca s nu Iim prinsi
usor de diavol. (Omilii la Matei, omilia XIII, I, n col. PSB, vol. 23, p. 154)

,Si in legea Lui s umble :iua i noaptea. Dup cum mai sus a zis
totdeauna, asa si aici :iua i noaptea. Pentru aceea mie mi-e rusine de cei ce
de-abia o singur dat n curgerea anului se vd la biseric. Cci n adevr, ce
iertare vei putea avea dac, poruncindu-ti-se a umbla ziua si noaptea n legea
Lui, nu cum s-ar ntmpla, ci struind necontenit n citirea ei, adic cugetnd,
251
si tu nu Iaci aceasta nici cea mai mica parte a vietii tale? (Talcuiri la
Epistola a doua ctre Corinteni, omilia II, pp. 26-27)

,Brbatul este cap 1emeii (EIes., 5, 23); Iemeia este un ajutor al
brbatului. Capul s nu ndrzneasc s pseasc pragurile acestea sIinte Ir
trup, dar nici trupul s nu se arate Ir cap! S intre aici omul n ntregime,
avnd si copiii cu el! Dac este un lucru plcut s vezi un pom din a crui
rdcin se nalt un pom tnr, apoi cu mult mai plcut este, mai plcut
chiar dect orice mslin, s vezi c omul are lng el n biseric, din
rdcina lui, copilul, ca un pom tnr. Dar nu-i doar un lucru plcut! E si
aductor de cstig. Cci, dup cum am spus, mare este plata celor care vin la
biseric. (Cu;antri impotri;a anomeilor, cuv. XI, n vol. Cu;antri
impotri;a anomeilor. Ctre iudei, p. 179)

,Nu m-ati prsit nici o singur duminic, ci v-ati lsat toate treburile
si ati venit la biseric. Aceasta-i cea mai mare laud a orasului nostru, nu c
are multime mare de oameni si suburbii, nici c are sli strlucitoare de
oaspete si case cu acoperisuri de aur, ci c are locuitori rvnitori si cu mintea
treaz. (Omiliile despre pocint, omilia a treia, pp. 43-44)

,Dar ce piedic te Iace s nu vii la biseric? mi vei spune negresit c
srcia te mpiedic s vii la aceast Irumoas adunare. Dar scuza asta nu-i
binecuvntat. Sptmna are sapte zile; pe aceste sapte zile Dumnezeu le-a
mprtit cu noi si n-a luat El mai multe. Iar nou ne-a dat mai putine, sau,
mai bine spus, nici nu le-a mprtit pe jumtate, n-a luat El trei si nou ne-a
dat trei, ci tie ti-a dat sase, iar Lui I-a rmas una. Dar nici n aceast zi nu
vrei s te desparti de grijile lumesti. Deci si tu, cu aceast zi Iaci ceea ce Iac
jeIuitorii de lucruri sIinte: i Iuri aceast zi sInt, rnduit pentru ascultarea
cuvintelor duhovnicesti, si o petreci n griji lumesti. Dar pentru ce vorbesc
de ziua ntreag? F si tu cu ceasurile acestei zile ce a Icut vduva aceea cu
milostenia. A aruncat doi bnuti n cutia templului si a tras asupra ei
bunvointa lui Dumnezeu (Marcu 12, 42-44). F si tu asa! D-i lui
Dumnezeu dou ceasuri din zi si vei aduna n casa ta cstigul a mii de zile.
Iar dac vrei, ia aminte, s nu pierzi cumva ostenelile unor ani ntregi, pentru
c n-ai voit s te desparti o mic parte din zi de cstigurile cele lumesti.
Dumnezeu obisnuieste, cnd e dispretuit, s risipeasc averile adunate, asa
precum le spunea si iudeilor, amenintndu-i cnd nu aveau grij de templu:
Le-ati adus pe acestea in casele ;oastre i le-am su1lat, :ice Domnul (Agheu
1, 9).
252
Spune-mi, te rog, ce vom putea s nvtm, din cele de trebuint, dac
tu vii la biseric o dat sau de dou ori pe an? Ce vom putea s te nvtm
despre suIlet, despre trup, despre nemurire, despre mprtia cerurilor,
despre pedeaps, despre iad, despre ndelunga-rbdare a lui Dumnezeu,
despre iertare, despre pocint, despre botez, despre iertarea pcatelor,
despre lumea de sus, despre lumea dracilor, despre lumea de jos, despre Iirea
omeneasc, despre ngeri, despre rutatea dracilor, despre uneltirile
diavolului, despre purtarea n viat, despre dogme, despre dreapta credint,
despre ereziile cele strictoare de suIlet? Pe acestea, si mai mult dect
acestea, trebuie s le stie crestinul ca s poat da rspuns celor ce-l ntreab.
Dar voi nu puteti sti nici cea mai mic parte din aceste nvtturi, pentru c,
dac veniti la biseric o dat pe an, si atunci Ir luare-aminte, veniti pentru
obiceiul srbtorii, si nu pentru evlavia suIletului. Ce bine ar Ii dac ati
nvta temeinic toate aceste nvtturi numai dintr-o singur venire la
biseric! Dar asta nu-i cu putint! (Cu;ant la Bote:ul Domnului, I, n vol.
!redici la srbtori imprteti i cu;antri de laud la s1inti, pp. 34-35)

,Astzi este adunare si de ngeri si de mucenici. Iar dac vrei s vezi
si pe mucenici si pe ngeri, deschide ochii credintei si vei vedea privelistea
aceea. C dac vzduhul este plin de ngeri, apoi cu mult mai mult biserica.
(Cu;ant la Inltarea Domnului, I, n vol. !redici la srbtori imprteti i
cu;antri de laud la s1inti, p. 158)

,Cine ar putea suIeri n tcere trndvia asta att de mare a lor,
cine ar putea s le dea iertare si cuvnt de aprare, cnd ei, dup ce au
vzut atta vreme pe maica lor, dup ce s-au bucurat de Irumusetile ei,
s-au deprtat de ea si n-au mai vrut s se mai ntoarc iarsi, a doua
oar, nici n-au urmat porumbitei lui Noe, ci corbului? Si au Icut asta
cnd nc mai este potop si Iurtun, cnd nc nvlurarea se nalt tot
mai cumplit pe Iiece zi si cnd aceast corabie sInt st n mijloc si i
cheam pe toti, i atrage la sine si d mult liniste celor ce-si caut
scparea n ea. Corabia asta nu alung iuresul apelor si al valurilor, ci
alung necontenitele ntrtri ale patimilor celor pctoase, stinge
invidia, potoleste ngmIarea; nici bogatul nu va putea aici s
dispretuiasc pe srac, cci aude din dumnezeiestile Scripturi c: Tot
trupul, iarb, i toat sla;a omului ca 1loarea ierbii (Isaia 40, 7) dar
nici sracul nu va Ii stpnit de invidie cnd vede pe altul mbogtindu-
se. (Cu;ant de laud la S1antul Mucenic Lucian, I, n vol. !redici la
srbtori imprteti i cu;antri de laud la s1inti, p. 286)

253
,Ei bine, ce adunare de lume e mai plcut ca asta de aici? Ce e
mai plcut dect petrecerea aceasta duhovniceasc, dect adunarea
Iratilor? (Cu;ant de laud la S1antul Mucenic Iulian, IV, n vol.
!redici la srbtori imprteti i cu;antri de laud la s1inti, p. 485)

,,Cine poate suIeri o mputinare ca aceasta? O dat pe sptmn ne
strngem aici si nici mcar n aceast zi nu suIerim s trecem cu vederea
grijile lumesti. Dac cineva i ntreab de acestea, ndat pun nainte srcia
si necesitatea hranei. Si zicnd c nu au timp, si urzesc o |Ials|
dezvinovtire |care de Iapt este pentru ei| mai cumplit dect orice osnd.
Cci ce este mai ru dect aceast osnd: s ni se par orice altceva mai
important si mai necesar dect lucrurile lui Dumnezeu. Gnditi-v la
grozvie: dezvinovtirea devine osnd! (Cinci cu;antri despre na i
Samuel, cuvntul IV, n vol. Omilii i cu;antri despre educatia copiilor.,
pp. 58-59)

,De asemenea, trebuie s participm la toate slujbele din
biseric, dac este cu putint. Dar am atatea grifi i probleme', mi vei
spune. Tocmai de aceea s vii ia biseric, pentru ca prin prezenta ta acolo
s atragi asupr-ti bunvointa lui Dumnezeu, n Ielul acesta, vei aIla ajutor
n problemele tale, iar demonii si oamenii cei ri nu te vor putea birui.
Participnd la SInta Liturghie si la celelalte slujbe, vei dobndi de la
Dumnezeu armele Sale, pentru ca nimeni s nu-ti mai poat Iace nici un
ru.
Si nu-mi spune c Iiind ocupat n continuu cu problemele vietii de zi
cu zi, nu poti alerga mereu la biseric s te rogi. S zicem c nu poti s te
duci la biseric, ns oriunde te-ai aIla, nimic nu te mpiedic s ridici n
suIletul tu jertIelnic Domnului. Nu te mpiedic nici locul, nici ora.
Si chiar dac nu ngenunchez, nu plngi si nu-ti ridici minile spre cer,
rugciunea va Ii desvrsit dac gndul tu este ndreptat cu totul spre
Dumnezeu. Dac nu poti merge la biseric, atunci cnd mergi pe drum,
cnd te aIli la piat, cnd cltoresti pe mare, cnd esti la lucrul tu, cnd
pregtesti de mncare, cnd cultivi pmntul sau orice alt treab Iaci,
roag-te cu struint si nemprstiere a cugetului. Lui Dumnezeu nu i
pas de locul unde suntem. Ajunge ca inima s Iie lipit de rugciune si
gndul s Iie curat. Uite, SIntul Apostol Pavel s-a rugat nu n biseric,
stnd n picioare sau n genunchi, ci n nchisoare, ntins pe spate, pentru c
picioarele sale erau strnse n butuci. Dar Iiindc s-a rugat din toat
inima, temeliile temnitei s-au zguduit, legturile s-au desIcut, iar
254
temnicerul a crezut n Dumnezeul cel adevrat, botezndu-se cu ntreaga
sa Iamilie (Fapte 16, 25-35).
Iezechia, care era bolnav, nu s-a rugat nici el n picioare sau n
genunchi, ci ntins n pat. S-a rugat ca Dumnezeu s-i druiasc vindecarea,
dup ce Iusese nstiintat prin proorocul Isaia c avea s moar. Dar iat c
prin curtia rugciunii sale, el a reusit s schimbe hotrrea lui Dumnezeu
(4 Regi 20, 1-6). De asemenea, tlharul s-a rugat pe cruce si a dobndit
astIel raiul (Luca 23, 42-43). Daniel s-a rugat din groapa cu Iiare slbatice
(Dan., 6, 16), iar lona din burta balenei (Iona 2, 1-2). Rugndu-se din toat
inima lor, toti acestia au Iost ajutati de Dumnezeu, Care i-a izbvit din
nenorocirea n care se aIlau. (Din vol. !roblemele ;ietii, pp. 194-
195)

,O dat pe sptmn ne adunm aici si nici n ziua aceasta ei nu
voiesc s treac cu vederea grijile vietii acesteia. De-i vor nvinovti si
mustra cineva, ndat pun nainte srcia, nevoia agonisirii hranei de nevoie
si alte treburi care i silesc, aIlnd cu mintea lor ndreptri, care sunt mai rele
dect orice dojan. C ce poate Ii mai ru dect aceast ndrepttire? Si crui
lucru de nevoie trebuie s-i dm mai mult silint dect lucrurilor lui
Dumnezeu? (Cu;ant ctre cei ce las slufbele bisericeti i se duc la
petreceri. Cum c mult mai 1olositoare este petrecerea in biseric decat
:ba;a la teatre i mult mai dulce. Despre al doilea cu;ant la rugciunea
nei, i cum c trebuie a ne ruga adeseori in tot locul, chiar de ;om 1i in
targ, pe cale, sau in pat, n vol. Din osptul stpanului, p. 146)

,,Nimic s nu Iie mai de cinste pentru voi dect a intra n biseric.
(!rima catehe: ctre cei ce urmea: a 1i luminati, n vol. Catehe:e
baptismale, p. 42)

,Astzi putini Irati au venit la biserica noastr. Oare care s Iie pricina
de s-au oprit si noi svrsim pomenirea mucenicilor si nimeni n-a venit ctre
noi? De nu cumva deprtarea cii i-a pus pe dnsii n atta lenevie si
pregetare? Dar nici aceasta nu i-a oprit s vin, ci pentru c n-au dragostea
clduroas ctre Dumnezeu si ctre ai Lui sIinti. C n ce chip pe cel ce este
srguitor si treaz n voint nici un lucru nu poate s-l opreasc, asa si pe cel
lenes si sovitor toate pot s-l opreasc. Mucenicii si-au vrsat sngele
pentru adevr, si care este Adevrul? Hristos, si tu putina cale n-ai putut s
nu o socoti? Acelora li s-au tiat capetele pentru Hristos, Hristos pentru tine
a murit si tu pentru Dnsul soviesti. (Din vol. Mrgritarele S1antului
Ioan Gur de ur, p. 9)
255

,Dar ce zice cel Ir de minte? Pctos sunt si nu pot s vin la
biseric! Si de vreme ce esti pctos, vino la biseric, s te Iac drept. Cine
si care dintre oameni este Ir de pcate? (Din vol. Mrgritarele S1antului
Ioan Gur de ur, p. 9)

,O, ct bucurie suIleteasc! O, ct veselie! O, ct slav lui
Dumnezeu si ct Iolos suIletesc ar Ii de am vedea n toate zilele biserica
plin de crestini, cu adevrat mult bucurie am avea. (Din vol.
Mrgritarele S1antului Ioan Gur de ur, p. 80)
BISERICA (Irecventarea bisericii - Iolosul)

, . s vin cu tot dragul la Biseric, pentru ca, lund nvttur de
aici s poat sta cu vitejie mpotriva uneltirilor diavolului. (Omilii la
Facere, omilia X, III, n col. PSB, vol. 21, p. 118)

,Intr aici n biseric un om sugrumat de necazuri si de mprejurri
vitrege; tristetea i nbus suIletul; dar intrnd aici, aude ndat pe proIet
zicnd: !entru ce eti mahnit, su1lete al meu, i pentru ce te turburi?
Ndfduiete in Dumne:eu, c-L ;oi luda pe El. Mantuirea 1etei mele, Tu
eti, Dumne:eul meu (Ps., 41, 6-7), capt ndestultoare mngiere si pleac
de aici cu toat tristetea alungat din suIletul lui. Un altul este strivit de cea
mai neagr srcie si se turbur vznd c altora le curge n valuri bogtia,
c se mndresc si sunt nconjurati de mare lux. Aude si acesta pe proIet
zicnd: runc spre Domnul grifa ta i El te ;a hrni (Ps., 54, 25); si iarsi:
S nu te temi cand se imbogtete omul sau cand se inmultete sla;a casei
lui, c la moarte nu ;a lua toate (Ps., 48, 17-18). Un altul iarsi este
dusmnit si calomniat; i se pare viata un chin si nu poate gsi nicieri ajutor
omenesc. Si pe acesta l nvat Iericitul proIet ca, n niste mprejurri ca
acestea, s nu dea Iuga la ajutor omenesc, c aude si el spunndu-i-se: Ei m
cle;eteau, iar eu m rugam (Ps., 108, 3). Ai vzut unde caut ajutorul?
Ceilalti, spune unul ca acesta, ur:esc ;iclenii, calomnii i curse, dar eu
alerg la :idul cel nebiruit, la ancora cea tare, la limanul cel nein;i1orat, la
rugciune, care imi 1ace lesnicioase i uoare pe toate cele grele. Un altul
este iarsi nesocotit si dispretuit de oamenii care-l cinsteau mai nainte; este
prsit de prieteni si asta i turbur si-i zdruncin mai cu seam cugetul. Dar
si acestea, dac vrea, va auzi, venind aici, pe Iericitul proIet zicnd: !rietenii
mei i ;ecinii mei in preafma mea s-au apropiat i au sttut i cei de
aproape ai mei departe au sttut, i se sileau cei ce cutau su1letul meu, i
256
cei ce cutau mie rele griau deertciuni i ;icleuguri toat :iua cugetau
(Ps., 37, 11-13). (Omilii la Facere, omilia XXIX, I, n col. PSB, vol. 21, p.
363)

,Nu pentru aceasta venim la Biseric n Iiecare zi, numai ca s ne
ntlnim unii cu altii si apoi ca s ne desprtim, ci ca Iiecare s nvtm ceva
Iolositor, ca s plecm acas dup ce am primit doctoria pentru patima care
ne supr. N-ar Ii, oare, una din cele mai mari prostii, ca noi s cerem n
Iiecare zi copiilor nostri, care se duc la scoal, s ne spun ce-au mai nvtat
si nici nu ne gndim s-i lsm s se duc Ir Iolos si degeaba la scoal,
dac nu vedem c au vreun cstig, iar noi, oameni n toat Iirea, care venim
la aceast scoal duhovniceasc, s nu Iim mcar la Iel de silitori ca si copiii
nostri, mai ales cnd cstigul priveste mntuirea suIletului nostru? Asadar,
v rog, ca Iiecare din noi s cerceteze n Iiecare zi ce a cstigat din predica
de azi, ce a cstigat din predica de ieri, ca s nu prem c am venit aici n
zadar si Ir de Iolos. Eu n-am nici o vin dac veniti n zadar aici; mi-am
Icut datoria si n-am lsat nimic din ce puteam s Iac; dar voi dac v
suprati de cele ce spun, dac nu sunteti cu mare luare aminte, dac nu vreti
s v Iolositi de pe urma cuvintelor mele, veti Ii pricina unei mari osnde!
(Omilii la Facere, omilia XXXII, I, n col. PSB, vol. 21, p. 408)

,Si la acest sobor lum parte nu doar noi, ci si Prorocii cu Apostolii
dimpreun si - lucrul cel mai mare dintre toate - nsusi Stpnul tuturor Iisus,
st n mijlocul nostru, c El nsusi a zis: Unde sunt doi sau trei adunati intru
numele Meu, acolo sunt, in miflocul lor (Mt., 18, 20); iar dac unde sunt doi
sau trei adunati El n mijlocul lor este, cu mult mai mult acolo unde attia
brbati, attea Iemei, attia Printi, si Apostoli, si Prooroci sunt n mijloc, de
Iat. (Cele dintai omilii la Facere, cuvntul al saselea, p. 77)

,Dac cineva intr n chioscul unei parIumerii si se opreste putin,
chiar n ciuda lui, el va simti binele, va rspndi un parIum dulce si plcut;
cu att mai mult va rspndi aceast mireasm bun cel care vine la Biseric.
Cci, precum din lene se naste lene, la el din munc se naste Iorta si tria
suIletului. Chiar dac ati Ii ncrcati cu o multime de pcate, ati Ii necurati,
nu v deprtati pentru aceea de sInta noastr Biseric.
Si la ce, veti zice voi mi va Iolosi mie s stau aici, dac nu m
Iolosesc de ceea ce se nvat aici? Vai! Dac v recunoasteti pctosi, dac
v numiti neIericiti, acela nu este un cstig prea mic, aceasta nu este o Iric
ru plasat, nu este o Iric inutil; dac numai veti geme c nu practicati
ceea ce ati auzit, va veni o zi cnd veti practica. Cci este imposibil ca cel ce
257
vorbeste cu Dumnezeu si st de vorb cu El si-L ascult, s nu aib ceva
Iolositor. (Comentar la E;anghelia de la Ioan, omilia LIII, 3, p. 261)

,Voi vedeti c iubirea si arat puterea ei si virtutea n rugciuni, n
participarea la SIintele Taine si n predici. Ea este izvorul tuturor bunurilor;
dac ne atasm de ea cu zel si cu nIocare, ne vom purta bine n viata aceasta
si vom obtine mprtia care ne este Igduit. (Comentar la E;anghelia de
la Ioan, omilia LXXVIII, 4, p. 410)

,Venirea ta cu trupul aici mreste turma credinciosilor, d Iratilor
mult curaj si tragere de inim, iar pe dusmanii credintei i acoper de rusine.
Dac pseste cineva n pridvoarele acestea sIinte si vede aici, n biseric,
putin lume adunat, i se stinge si bruma de tragere de inim ce-o mai are; se
rceste, sovie, ajunge mai trndav si pleac; si asa ncetul cu ncetul, toat
lumea din biseric ajunge mai nepstoare si mai trndav. Dar dac lumea
alearg la biseric, dac se grbeste, dac se scurge din toate prtile, atunci
rvna celorlalti ajunge temei de rvn chiar pentru omul nespus de lenes si
de lstor.
Dac Ireci mereu piatr de piatr, produci scntei; si ce-i mai rece ca
piatra si mai Iierbinte ca Iocul? Cu toate acestea, Irecarea necontenit a
pietrei de piatr a nvins rceala pietrei. Dac se ntmpl asa cu piatra, apoi
cu mult mai mult se va ntmpla astIel cu suIletele, cnd se ntlnesc ntre
ele si se nclzesc de Iocul Duhului. N-ati auzit c pe vremea strbunicilor
nostri toti credinciosii erau numai o sut douzeci, dar, mai bine spus,
nainte de cei o sut douzeci, numai doisprezece, si nici acestia n-au rmas
toti, ci unul din ei a pierit, Iuda, si au Iost de toti unsprezece? Cu toate
acestea, din cei unsprezece s-au Icut o sut douzeci, din cei o sut
douzeci, trei mii, apoi cinci mii, apoi au umplut lumea toat de cunostinta
lui Dumnezeu. Pricina acestei cresteri este c niciodat nu lipseau de la
slujbele bisericesti, ci erau totdeauna unii cu altii, stnd toat ziua n biseric
si Iiind cu luare-aminte la rugciuni si la citirile din Scripturi. De aceea au
aprins Iocul acesta mare, de aceea niciodat nu s-au molesit, ci au atras la ei
lumea ntreag. (Cu;antri impotri;a anomeilor, cuv. XI, n vol. Cu;antri
impotri;a anomeilor. Ctre iudei, pp. 177-78)

,S alergm aici la Iiecare slujb bisericeasc, la Iiecare sInt
Liturghie. De te arde poIta, vei putea-o stinge cu usurint numai la vederea
acestui locas. De te mnii iute, vei adormi Iiara cu nlesnire. De te asalteaz
o alt patim, vei putea potoli tot viIorul, vei Iace vreme senin n suIletul
258
tu si vei aduce peste el pace deplin. (Cu;antri impotri;a anomeilor, cuv.
XI, n vol. Cu;antri impotri;a anomeilor. Ctre iudei, p. 179)

,Ceea ce v rugasem mai nainte v rog si acum, si nu voi nceta s v
rog: Nimic nu te ajut att la vietuire si la cugetare ca venirea aici, ca
venirea la biseric. Dup cum un pmnt ntelenit, pentru c n-are pe nimeni
care s-l ngrijeasc si s-l ude, e plin de spini si de ciulini, pe cnd pmntul
care se bucur de minile pligarilor nverzeste, nIrunzeste si ajunge ncrcat
tare de rod, tot asa si suIletul; suIletul care se bucur stropirea cuvintelor
celor dumnezeiesti nverzeste, si e ncrcat tare de rodul duhului, pe cnd
suIletul care trieste n uscciune, n nepsare si n lips de o stropire ca
aceasta, (acela) se pustieste, se slbticeste, scoate multi spini, pcatele. Iar
unde sunt spini, acolo-s balauri, serpi, scorpioni si toat puterea diavolului.
Venirea si sederea aici n biseric este temeiul tuturor bunttilor.
Cnd pleac de aici, brbatul pare sotiei sale mai cinstit, iar Iemeia,
brbatului, mai dorit. (Cu;antri impotri;a anomeilor, cuv. XII, n vol.
Cu;antri impotri;a anomeilor. Ctre iudei, p. 193)

,Dac esti pctos, intr n biseric pentru a-ti mrturisi pcatele!
Dac esti drept, intr ca s nu-ti pierzi dreptatea! Pentru amndou, biserica
este port. (Omiliile despre pocint, omilia a patra, p. 63)

,Cnd un om cade, Iiind cuprins si dobort de pcat, cnd l mustr
constiinta, amintindu-si necontenit pcatul, cnd este suIocat de tria
tristetii, cnd arde n Iiecare zi si nu gseste nici o mngiere, desi l
mngie multi, atunci, dac intr n biseric, pe nesimtite se mngie si
pleac linistit, auzind c multi sIinti au czut si s-au ridicat si au ajuns din
nou la cinstea de mai nainte. Ne rusinm de multe ori s spunem oamenilor
pcatele noastre; dar chiar dac le-am spune, mngierea lor nu ne e de mare
Iolos; dar cnd ne mngie Dumnezeu si ne atinge inima, atunci e izgonit
iute toat tristetea adus de satana. (Omiliile despre pocint, omilia a
patra, pp. 63-64)

,Aici, n biseric, mnia nu te necjeste, poIta nu te arde, invidia nu te
roade, dezndejdea nu te bntuie, dragostea de slav desart nu-ti stric
suIletul. Biserica potoleste toate aceste Iiare. Cuvintele Dumnezeiestilor
Scripturi intr ca niste descntece dumnezeiesti n suIlet prin urechi si adorm
toate aceste patimi necugetate. Ct de Iericiti sunt, dar, oamenii c pot s
aib parte de o att de mare IilosoIie, dar nu vin des la mama obsteasc a
tuturor, la Biseric! Poti, oare, s-mi spui, care ndeletnicire e de mai mare
259
trebuint dect asta? Care ntlnire e mai Iolositoare? (Cu;ant la Bote:ul
Domnului, I, n vol. !redici la srbtori imprteti i cu;antri de laud la
s1inti, pp. 33-34)

,Aici se vinde si se cumpr predicarea cuvintelor dumnezeiesti,
rugciunile printilor, binecuvntrile preotilor, ntelegerea, pacea, unirea.
Duhovnicesti sunt darurile, duhovnicesc e si pretul. (Cu;ant la In;iere, III,
n vol. !redici la srbtori imprteti i cu;antri de laud la s1inti, p.
143)

,La nunti, dup cele sapte zile, cmrile de nunt se nchid; ns aici,
n aceast cmar sInt, de vrei, poti rmne totdeauna. Mai mult, la nunti,
dup ntia sau chiar a doua lun, mireasa nu-i mai e asa de drag mirelui;
aici nu e asa, ci, cu ct trece timpul, cu att dragostea Mirelui e mai
nIlcrat, cu att mbrtisrile sunt mai nepreIcute, cu att mpreun
vietuirea e mai duhovniceasc, numai dac ducem o viat curat, dac
suntem treji. Iarsi, preIacere se petrece si cu trupurile mirilor. Dup tinerete
vine btrnetea. Aici ns n aceste cmri sIinte, dup btrnete vine
tineretea. Iar dac vrem, tineretea aceasta nu are niciodat sIrsit. Mare e
harul, dar va Ii mai mare dac vrem. (Cu;ant la In;iere, V, n vol. !redici
la srbtori imprteti i cu;antri de laud la s1inti, p. 147)

,Dup cum un mprat d ordin ca ostirile lui s se aseze n Iiecare
oras, pentru ca nu cumva barbarii s porneasc cu rzboi mpotriva oraselor,
tot asa si Dumnezeu, pentru c si n vzduhul acesta sunt draci slbateci si
barbari, dusmani ai pcii, care pornesc totdeauna cu rzboi, de aceea
Dumnezeu a pus mpotriva lor ostirile ngerilor, ca s-i doboare de ndat ce
se arat naintea lor si s ne aduc totdeauna pacea. Si ca s vezi c sunt
ngeri de pace, ascult pe diaconi care spun totdeauna cnd se roag: !e
ingerul pcii rugati-l. Vezi c sunt de Iat si ngerii si mucenicii? Pot Ii
oameni mai nenorociti dect cei ce lipsesc azi de la slujb? Pot Ii oameni
mai Iericiti ca noi, care am venit la slujb si ne bucurm de praznicul acesta-
? (Cu;ant la Inltarea Domnului, I, n vol. !redici la srbtori imprteti
i cu;antri de laud la s1inti, p. 159)

,Iubite, nu trndvi! Stai ct mai mult aici n biseric! Te supar
tristetea? Aici e alungat! Te supr grijile lumesti? Aici sunt izgonite!
Te supr patimile cele pctoase? Aici se sting! Din piat, de la teatre
si de la celelalte adunri lumesti ducem acas, cnd ne napoiem, multe
griji, multe suprri, multe boli suIletesti. Dar dac stai necontenit n
260
biseric, vei lepda negresit si pcatele pe care le-ai luat din aIar.
Dac ns Iugi si te deprtezi, pierzi Ir doar si poate si bunttile ce
le-ai dobndit din dumnezeiestile Scripturi, cci bogtia aceasta a ta se
iroseste ncetul cu ncetul din pricina adunrilor si vorbirilor lumesti.
Vreti s vedeti de sunt adevrate spusele mele? Duceti-v, dup ce
plecati de aici, s-i vedeti pe cei ce au lipsit azi de la biseric! Veti
vedea ct de mare e deosebirea dintre bucuria voastr si tristetea lor.
Nu este att de Irumoas si att de Iermectoare o mireas ce st n
camera ei de nunt, ct de Irumos si de slvit este suIletul care se duce
n biseric si rspndeste parIumurile cele duhovnicesti. Cci omul care
vine aici cu credint si cu dragoste pleac ncrcat de mii si mii de
vistierii; de deschide gura numai, umple ndat pe cei cu care st de
vorb de toat buna mireasm si de bogtie duhovniceasc; de vin peste
el mii si mii de rele, le suIer pe toate cu usurint, cci ia de aici
ndestultoare nvttur, din dumnezeiestile Scripturi, de rbdare si
IilosoIie. Si dup cum cel ce st numai pe stnc si rde de valuri, tot
astIel se ntmpl si cu cel ce ascult mereu sIintele slujbe, cu cel ce se
hrneste cu cuvintele dumnezeiesti; asezndu-se ca pe o stnc a
dreptei judecti a lucrurilor, nu este stpnit de nimic din cele
omenesti, cci s-a asezat pe sinesi mai presus de toat nvala lucrurilor
celor lumesti: pleac de la biseric, ducnd acas mii si mii de buntti,
nu numai de la predic, ci si de la rugciunile de la slujb, si de la
binecuvntarea arhiereasc, si de la adunarea cea de obste din biseric,
si de la dragostea Iratilor, culegnd si din alte nenumrate locuri mult
Iolos si mult povat suIleteasc.
Uitati-v ct binecuvntare veti dobndi voi astzi si ct
pagub vor avea aceia! Voi veti pleca lund plata mucenicilor; aceia, pe
lng Iaptul c vor Ii lipsiti de cstigul acesta, vor mai avea si o alt
pagub, cci se vor acoperi cu mult gunoi de griji din ndeletnicirile
cele neIolositoare. Dup cum cel ce primete pe pro1et in nume de
pro1et, plat de pro1et ;a primi, iar cel ce primete pe drept in nume de
drept, plat de drept ;a primi, tot astIel si cel ce primeste pe mucenic
n nume de mucenic, plat de mucenic va primi. Si pornesti la slujba
pomenirii lui, cnd te mprtsesti cu istorisirea luptelor lui pentru
credint, cnd te minunezi de cele svrsite, cnd rvnesti virtutea lui si
cnd duci si la altii Iaptele lui de vitejie. Acestea sunt darurile
mucenicilor. Asa primeste cineva pe acesti sIinti, cum i-ati primit si voi
astzi. (Cu;ant de laud la S1antul Mucenic Lucian, I, n vol. !redici
la srbtori imprteti i cu;antri de laud la s1inti, pp. 287-288)

261
,Si tu, dar, de esti pctos, nu lipsi de la biseric. Nu lipsi nici
dac esti drept, ca s-ti sune mereu n ureche cuvintele Scripturii si s
rmi drept, aducndu-ti aminte de mprtia cerurilor si de bunttile
acelea pe care le-a pregtit Dumnezeu celor ce-L iubesc pe El.
(Cu;ant la !etru postolul i Ilie !roorocul, IV, n vol. !redici la
srbtori imprteti i cu;antri de laud la s1inti, p. 558)

,,Dac tu iei parte la rugciunea Episcopului, printele nostru, si la
evlavia obsteasc, dac auzi cuvntul lui Dumnezeu, dac cu chipul acesta
dobndesti ajutorul cerului si iesi de aici narmat cu aceste arme, atunci nici
Satana nu te va putea vtma, nici vreunul dintre oamenii cei nruttiti, a
cror ocupatie este de a jigni si a cleveti pe altii. Iar dac tu Ir aceste
arme te duci de la casa ta la trg, lesne vei putea Ii biruit de toti cei ce te
pndesc. De aici vine c multe din aIacerile noastre, att private, ct si
publice, nu merg dup dorinta noastr; de aici vine c noi nu ne ngrijim
nainte de toate de suIlet si de duh, ci nesocotim ornduiala, prad treburilor
celor lumesti. De aici vine c toate merg asa pe dos si Ir de rnduial, si
domneste o conIuzie asa de mare. (Cu;ant la S1anta i Marea Marti, n vol.
Omilii la !ostul Mare., pp. 128-129)

,,Spune mie, poti tu oare trage din vreo aIacere lumeasc att de mare
Iolos, pe ct pagub ti aduce lipsirea de la Biseric? Este cu neputint de a
trage din vreo societate atta Iolos, pe ct din aceast sInt adunare. Tu
gndesti poate la sala judectii, la casa sIatului, sau la palatul mprtesc.
Este adevrat, noi aici n Biseric nu dm nimnui vrednicii si dregtorii,
comandamente ori alte asemenea; dar noi dm aici o vrednicie, care este mai
mrit dect cea mprteasc; de Iapt nu noi, ci harul lui Dumnezeu d aici
aceast vrednicie. Dar care este acea mare vrednicie pe care o primesc cei ce
vin aici? Ei se nvat a birui patimile cele nebunesti, a stpni poItele cele
pctoase, a nvinge mnia, a nbusi zavistia si a subjuga desertciunea. Un
mprat, care sade pe tronul su mpodobit cu coroan, nu este asa de mrit
la care mintea sade pe scaun, domneste peste patimile cele njosite si se
mpodobeste cu aceast putere precum cu o coroan mrit. Spune-mi, ne
Iolosesc oare porIira si hainele cele pompoase, si coroana cea nIrumusetat
cu pietre scumpe, dac suIletul este robul patimilor? Ce ne Ioloseste nou a
Ii liberi si mari, dac partea cea mai nsemnat a noastr, suIletul, suspin
ntr-o robie njositoare? Precum nu ne Ioloseste nou nimic, cnd trupul
nostru din aIar pare sntos iar nluntru l ard Irigurile, asa nu ne ajut
nou stpnirea cea pmnteasc, ba chiar nici tronul cel mprtesc, cnd
nluntru suIletul este sIsiat de poItele cele slbatice si duhul este rsturnat
262
de pe tronul stpnirii de ctre patimi, nct se grboveste de silnicia lor si
tremur de npdirile lor. Deci, pentru ca s nu ni se ntmple una ca
aceasta, de aceea alearg la noi ProIetii si Apostolii, din toate prtile, cu
SIintele Scripturi si cu ndemnurile si sItuirile lor domolesc patimile
noastre, mblnzesc slbticia poItelor noastre, ajutndu-ne a ajunge la o
domnie care este mai mrit dect o mprtie. Pentru aceasta am zis eu c
cel ce se ndeprteaz de la slujirea de Dumnezeu si se lipseste de aceste
sItuiri, singur se rneste pe sine de moarte, vtmndu-se nsusi mai mult
dect orice alt vtmare ar putea s Iie pe pmnt. Dimpotriv, cei ce vin
aici trag mai mare Iolos dect de oriunde de aiurea, precum am artat n
curgerea cuvntrii noastre. (Cu;ant la S1anta i Marea Marti, n vol.
Omilii la !ostul Mare., pp. 130-131)

,,De esti, omule, aici, (n biseric) e vreme cu cer senin si esti n port.
Nu vine logoItul s te tulbure! Nu te tulbur vechilul, nu te supr sluga cu
treburi lumesti! Nimeni nu te necjeste! Esti linistit, te desItezi de auzul
cuvintelor dumnezeiesti. Nicieri aici nu-s valuri, nicieri viIor; dimpotriv,
binecuvntare si rugciuni, cuvntare duhovniceasc si mutare la cer. Iar la
plecarea de aici, mai iei si arvuna mprtiei cerurilor. Pentru ce lasi masa
bogat de aici si te muti la lata, plin de povar? Pentru ce lasi portul, pentru
ce schimbi vremea bun cu Iurtuna? (Omilie impotri;a celor care n-au
;enit la biseric, (La inceputul Faptelor postolilor I, n vol. Omilii la
sracul La:r. Despre soart i !ro;ident.,p. 301)

,,Eu nu spun: Nu lucra apte sau :ece :ile!, ci: Imprumut-mi din :i
doar dou ceasuri, i tine pentru tine restul! Si nu-mi dati nici att! Dar, mai
bine spus, nu-mi mprumuta mie cele dou ceasuri! mprumut-ti-le tie, ca s
primesti mngierea rugciunii Printilor; ca s iesi de aici plin de
binecuvntri, ca s pleci ntrit din toate prtile, ca s iei armele cele
duhovnicesti si s ajungi nebiruit, nenIrnt de diavol. Te ntreb, este ceva
mai plcut ca sederea n biseric? De-ar trebui s stm de dimineata pn
seara, ce sIintenie! Este un loc mai Ierit ca acesta, unde-s attia Irati, unde e
Duhul SInt, unde e n mijloc Iisus si Tatl Lui? Ce alt adunare mai poti
cuta? Ce alt tribunal? Ce alt sIat? Sunt attea buntti pe mas, n
binecuvntri, n rugciuni, n Iamilia de aici, si tu te gndesti la alte
ocupatii? Ce iertare mai aveti? (Omilie impotri;a celor care n-au ;enit la
biseric, (La inceputul Faptelor postolilor I, n vol. Omilii la sracul
La:r. Despre soart i !ro;ident., p. 302)

263
,,. a ascultat pe prooroci si s-a mprtsit de binecuvntare si s-a
bucurat de nvttur si L-a rugat pe Dumnezeu pentru pcatele sale si si-a
usurat constiinta si nimic nu-l mai osndeste. (Cinci cu;antri despre na
i Samuel, cuvntul IV, n vol. Omilii i cu;antri despre educatia
copiilor., p. 60)

,Cine are mai mare dulceat dect cel ce a auzit pe Prooroci, cel ce s-
a mprtsit de binecuvntare, cel ce s-a ndulcit de nvttur, cel ce s-a
rugat lui Dumnezeu pentru pcatele sale, usurndu-si constiinta si
nemaicunoscnd nici o vin de acest Iel ntru el? (Cu;ant ctre cei ce las
slufbele bisericeti i se duc la petreceri. Cum c mult mai 1olositoare este
petrecerea in biseric decat :ba;a la teatre i mult mai dulce. Despre al
doilea cu;ant la rugciunea nei, i cum c trebuie a ne ruga adeseori in
tot locul, chiar de ;om 1i in targ, pe cale, sau in pat, n vol. Din osptul
stpanului, p. 148)

,,Nu risipi timpul n adunri neIolositoare si vtmtoare, ci abateti
drumul ctre casa lui Dumnezeu, ca si trupul si suIletul s primeasc mult
Iolos. ( aceluiai certare ctre cei ce pleac de la slufb i se duc la
hipodrom i la spectacole. semenea i cat grif se cu;ine s a;em 1at de
1ratii cstoriti, n vol. Catehe:e baptismale, p. 99)

,,Multi dintre oameni, cu ce Iel de cuvinte se hrnesc, de acelasi Iel si
dau aIar. Dac mergi la teatru si asculti cntece desIrnate, ntru totul astIel
de cuvinte vei gri ctre aproapele. Dac vii la Biseric si te vei mprtsi de
auziri duhovnicesti, asemenea ti vor Ii si graiurile. De aceea si proorocul a
zis: re;rsat-a inima mea de cu;ant bun, artndu-ne hrana mesei de care
pururea s-a mprtsit. (La cu;intele apostoleti. Din pricina des1raului
1iecare s-i aib ne;asta lui~~, n vol. Catehe:e maritale, p. 6)

,,Pe cei ce lipsesc azi nu ncetez s-i plng, iar pe cei ce sunt de Iat
s-i Iericesc, pentru c voi cei prezenti adunati comoar necheltuit si
bogtie nerisipit si avutie nepizmuit si v ntoarceti acas plini de mult
veselie. (Omilia aceluiai, rostit in biserica S1intei Irina, despre ra;na
celor pre:enti la biseric i despre uurtatea celor care lipsesc i despre
cantare, i c 1irea nu este pricin s-o opreasc pe 1emeie de a apuca pe
calea ;irtutii, n vol. Catehe:e maritale, pp. 71-72)

,,Cci numai cei care de drag vin nencetat la Biseric si au parte de
nvttura cea duhovniceasc si arat mult grij pentru mntuirea lor pot s-
264
si biruie si s-si nIrneze poItele cele rele si s priceap n adncime cum s
lucreze virtutea. (Omilia aceluiai, rostit in biserica S1intei Irina, despre
ra;na celor pre:enti la biseric i despre uurtatea celor care lipsesc i
despre cantare, i c 1irea nu este pricin s-o opreasc pe 1emeie de a apuca
pe calea ;irtutii, n vol. Catehe:e maritale, p. 74)

,Vino la Biseric si dobndeste cuvinte bune, risipeste nelegiuirile tale,
curt gndul tu, nalt mintea ta, I-te om si nger, las Iirea cea trupeasc
si ia pana cea usoar a vietii, mntuieste-te pe tine de cele vzute si te atrn
de cele nevzute, suie-te la cer, joac mpreun cu ngerii, stai de Iat la
Judecata Cea de Sus si Preanalt, las Iumul si umbra si iarba si pianjenul,
c nu stiu ce nume cuvios voi zice la micsorarea si simplitatea lucrurilor
acestei lumi. Acestea zic si nu voi nceta a le zice, vino la Biseric si Iii om,
ca s nu Iie numirea ta mincinoas c te chemi om. (Din vol. Mrgritarele
S1antului Ioan Gur de ur, p. 16)
................................................................................................................
,De ar cerceta cineva constiinta inimilor voastre, adevrat mult
liniste ar aIla nuntru, pentru c acum nici mnia, nici poIta trupeasc nu o
supr, nici zavistia nu o topeste, nici mndria nu o stric, nici desarta
mrire nu o umIl, ci toate aceste Iiare slbatice s-au smerit, pentru c le-a
adormit postirea, ascultarea SIintei Scripturi, care prin auz intrnd n inimile
Iiecruia din voi cu glas dumnezeiesc, toate patimile trupesti le-a nIrnat.
Deci pentru aceasta ct nebunie si nepricepere si ct osnd o s ai tu, care
nu vrei s vii si s te apropii de biseric, care ne este dimpreun maica
tuturor? Ce plimbare mai bun si mai de Iolos dect aceasta vei avea? Ce
unire cu oamenii o s aIli mai bun? (Din vol. Mrgritarele S1antului Ioan
Gur de ur, p. 80)
................................................................................................................
,De esti pctos, alearg la Biseric ca s-ti mrturisesti pcatele si s
iei iertarea. Iar de esti drept, alearg si tu cu smerenie ca s nu cazi din
dreptate, c Biserica este liman amndurora. (Din vol. Mrgritarele
S1antului Ioan Gur de ur, p. 147)

,les-am a 1i lepdat in casa lui Dumne:eu, decat a locui in
locaurile pctoilor (Ps., 83, 11). N-a spus: les-am s locuiesc in casa lui
Dumne:eu, nici s stau, nici s intru, ci ales-am a 1i lepdat. Mi-ar plcea,
spune psalmistul, s Iiu rnduit chiar printre cei din urm! M-as multumi,
de-ar Ii s stau chiar n pridvoarele ei! As socoti cel mai mare dar dac as Ii
numrat chiar printre cei din urm n casa Dumnezeului meu. Dragostea de
Dumnezeu l Iace bun al tu pe Stpnul obstesc! Att de puternic e
265
dragostea! Cel care iubeste nu doreste doar s-1 vad pe cel iubit, ci si casa
lui, si poarta casei lui. Nu numai poarta casei lui, ci si crarea si ulita lui. De
vede haina sau ncltmintea iubitului su, socoate c l are lng el chiar pe
acela pe care-1 iubeste. Asa erau proIetii. Pentru c nu vedeau pe
Dumnezeu, Care-i netrupesc, vedeau casa Lui, si vzndu-I casa, si
imaginau c-L au n Iat chiar pe Dumnezeu. les-am a 1i lepdat in casa
Dumne:eului meu mai mult decat a locui in locaurile pctoilor. Orice
loc, orice locas, n comparatie cu casa lui Dumnezeu, este locas de pctosi,
Iie el tribunal, Iie senat, Iie locuint omeneasc. Chiar de s-ar nlta n ele
rugciuni si cereri, totusi trebuie neaprat s Iie acolo si certuri, sIad, ocri
si sIaturi cu privire la grijile lumesti. Dar casa aceasta unde stm noi acum e
lipsit de toate acestea. De aceea acelea sunt locasuri de pctosi, iar aceasta,
cas a lui Dumnezeu. Si dup cum portul este lipsit de vnturi si de valuri si
d adpost corbiilor ce ancoreaz-n el, tot asa si casa lui Dumnezeu smulge
pe cei ce intr-n ea din grijile lumesti ca dintr-o Iurtun si le d prilej s stea
n liniste si la adpost, le d prilej s asculte cuvintele dumnezeiesti. Locul
acesta este temei de virtute, scoal de ntelepciune. Iar aceasta nu numai
atunci cnd se Iace slujb, cnd se citesc Scripturile, cnd se rosteste cuvnt
duhovnicesc de nvttur si cnd este soborul sInt al printilor, ci
totdeauna, n orice clip! Calc-i numai pragul, si ai lepdat ndat grijile
lumesti. Intr dincolo de prag, si o boare duhovniceasc ti nvluie suIletul.
Linistea de aici te umple de Irica (de Dumnezeu) si te nvat dreapta
cugetare. ti desteapt gndurile si nu te mai las s te gndesti la cele din
lume. Te mut de pe pmnt la cer. Dac atunci cnd nu e slujb este att de
mare Iolosul venirii aici, cu ct Iolos nu vor pleca de aici cei ce vin la
biseric atunci cnd proIetii necontenit strig, cnd apostolii binevestesc,
cnd Hristos este n mijloc, cnd Tatl laud cele Icute aici, cnd Duhul
SInt d tuturor bucuria Lui! Si ct pagub nu au aceia care lipsesc!
(Despre schimbarea numelor, cuv. IV, n vol. Despre schimbarea numelor.
Despre rbdare. Despre milostenie., pp. 59-60)

,Ai uitat c toate treburile ti merg mai bine dac vii s te nchini lui
Dumnezeu,

dac iei parte la slujba de aici? Ai griji lumesti! Tocmai pentru
ele vino aici, ca s atragi, prin sederea n biseric, bunvointa lui Dumnezeu
si s pleci de aici ntrit; ca s-L ai ajuttor, ca s ajungi nebiruit de demoni,
ajutat Iiind de mna cea de sus. Dac te mprtsesti cu rugciunile Prin-
tilor, dac iei parte la rugciunea de obste, dac asculti cuvintele
dumnezeiesti, dac atragi asupr-ti ajutorul lui Dumnezeu, dac pleci din
biseric asa, ntrarmat cu aceste arme, nici chiar diavolul nu-ti poate privi n
Iat si nici oamenii ri, care se strduiesc s-ti Iac ru si s te huleasc.
266
(Ctre cei ce n-au ;enit la biseric, i la cu;antul apostolic care :ice.
Dac 1lman:ete dumanul tu, d-i paine.~~, 3, n vol. Despre
schimbarea numelor. Despre rbdare. Despre milostenie., pp. 108-109)

,Nu poti cstiga de la o alt adunare, de la o alt ntrunire, ct cstigi
din slujba de aici, poti s-mi vorbesti de orice tribunal, de senat, de palatul
mprtesc chiar! Celor ce vin aici nu le ncredintm conducerea popoarelor
si a oraselor, nici comanda ostilor! Le ncredintm alt dregtorie, mai de
cinste chiar dect cea de mprat. Dar, mai bine spus, nu o ncredintm noi,
ci harul Duhului.
- ............................ Si care este acea dregtorie mai de cinste dect cea
de mprat, pe care o primesc cei care vin aici?
- nvat s-si stpneasc patimile rusinoase, s
mprteasc peste Iapta cea rea, s-si stpneasc mnia, s lepede invidia,
s calce n picioare slava desart. Nu-i att de cinstit mpratul, omul care st
pe tron mprtesc si cu cununa pe cap, ct este omul care a urcat dreapta lui
judecat pe tronul stpnirii patimilor rusinoase, care, prin nIrnarea lor, si-
a ncununat Iruntea cu o cunun mai strlucitoare dect cea de mprat! Ce
Iolos de purpur, spune-mi te rog, de haine de aur, de cunun btut-n pietre
scumpe, cnd suIletul ti este robit de patimi? Ce Iolos avem de libertate,
cnd robeste rusinos si ticlos ce-i mai de pret n
noi? Dup cum atunci cnd boala mocneste n adncul
nostru si arde toate cele dinluntru, nu avem nici un Iolos c Iata trupului nu
arde, tot asa si cu suIletul nostru: cnd este sIsiat de patimi luntrice, nu
avem nici un Iolos de dregtoria noastr nalt, nici chiar de scaunul
mprtesc, cnd mintea este dat jos de patimi, tiranic, de pe tronul
mprtesc, cnd se supune lor si tremur n Iata rzvrtirilor acestora. Ca s
nu se ntmple asa, proIetii si apostolii alearg de pretutindeni ca s ne
potoleasc patimile, ca s izgoneasc din noi toat slbticia pornirilor
nesocotite si s ne ncredinteze o dregtorie cu mult mai de cinste dect
cea mprteasc. De aceea spuneam c cei care se lipsesc de purtarea de
grij dat de Biseric primesc lovituri de moarte si suIer pagube ct nu
ndur de nicieri din alt parte, iar cei care vin la biseric au cstiguri cte
nu le pot avea nicieri n alt parte. (Ctre cei ce n-au ;enit la biseric, i
la cu;antul apostolic care :ice. Dac 1lman:ete dumanul tu, d-i
paine.~~, 3, n vol. Despre schimbarea numelor. Despre rbdare. Despre
milostenie., pp. 109-111)

267
BISERICA (despre rugciunea de acas si cea svrsit n biseric, cu preotii,
ngerii si credinciosii)

,,E adevrat, poti s te rogi si acas, dar nu te poti ruga ca n biseric,
acolo unde se aIl o asa mare multime de preoti, acolo unde urc la
Dumnezeu chemarea ntr-un glas. Cnd l chemi pe Dumnezeu de unul
singur nu esti ascultat ntocmai ca atunci cnd te rogi mpreun cu Iratii ti.
Aici este ceva mai mult: unirea n cuget, armonia glasurilor, legtura iubirii
si rugciunile preotilor. Pentru aceasta celebreaz si preotii naintea tuturor,
pentru ca rugciunile multimii care sunt mai slabe s primeasc ntrire
dintr-ale lor, astIel nct s se nalte laolalt ctre cer. (Despre
necunoaterea lui Dumne:eu, cuvntarea III, p.76)

,,Asa a scpat si Petru din nchisoare: cci se 1cea necontenit
rugciune ctre Dumne:eu pentru el, de ctre Biseric (Fapt. 12, 5).
Si de vreme ce rugciunea Bisericii i-a adus atta Iolos lui Petru si l-a
scos din nchisoare pe acel stlp, cum ti permiti s dispretuiesti puterea
acesteia, spune-mi, si ce scuz vei mai putea avea? Ascult-l pe Dumnezeu
nsusi cnd spune c este nduplecat de multimea care l cheam cu iubire.
Cci el spune, aprndu-se naintea lui Iona pentru vrejul de dovleac: Tu ti-
ai 1cut neca: pentru acest ;ref pentru care nu te-ai trudit i nici nu l-ai
crescut, iar mie cum s nu-mi 1ie mil de cetatea cea mare a Nini;ei, in care
locuiesc mai bine de o sut dou:eci de mii de brbati? (Iona 4, 10-11). Nu
Ir rost este scoas n evident multimea, ci pentru ca tu s pricepi c
rugciunea Icut laolalt are mare putere. (Despre necunoaterea lui
Dumne:eu, cuvntarea III, pp. 77-78)

,,Nu numai oamenii dau glas acelei chemri pline de cea mai adnc
cutremurare, ci si ngerii cad la picioarele Stpnului, iar arhanghelii se
roag: au si ei momentul prielnic care i sprijin n lupt, jertIa venindu-le n
ajutor.
Si dup cum oamenii taie ramuri de mslini pe care le agit naintea
mpratilor, Iolosindu-se de aceast plant pentru a readuce mila si iubirea
de oameni, la Iel si ngerii aduc atunci nainte n locul ramurilor de mslin
nsusi trupul domnesc, chemndu-l pe Domnul pentru natura omeneasc,
Iiind aproape gata s rosteasc: ne rugm pentru acetia pe care Tu Insuti i-
ai socotit ;rednici de a le ;eni inainte cu iubirea Ta pan intr-atat, incat ti-
ai o1erit propriul Tu trup, re;rsm rugminti pentru acetia, pentru care
Tu Insuti ti-ai ;rsat sangele, Te chemm pentru acetia, pentru care Tu ti-
268
ai fert1it trupul acesta. (Despre necunoaterea lui Dumne:eu, cuvntarea
III, pp. 78-79)

,Asa cum am mai spus, putem s ne rugm si acas la noi
sau n orice alt loc, dar rugciunea aceasta nu are la Iel de mult
putere ca cea Icut n biseric, mpreun cu Iratii ti si cu preotul.
Iat de ce: pentru c rugciunea laolalt cu ceilalti nseamn n plus
dragoste si Irtietate, ntrite de rugciunile preotilor. Rolul preotilor
este de a ntri prin puterea rugciunii lor rugciunile slabe ale
poporului, Icndu-le s urce la cer. (Din vol. !roblemele ;ietii,
p. 197)

,Si dac pe Pavel rugciunea multimii l-a izbvit de primejdii, cum s
nu ndjduim si noi c vom dobndi Ioloase mari de la aceast aprare?
Cnd ne rugm singuri suntem slabi, dar cnd ne adunm, ne Iacem mai tari,
mblnzind pe Dumnezeu cu rugciunea. De multe ori mpratul, trimitnd
pe cineva la moarte, nu se pleac la unul ce se roag pentru cel osndit, dar
pentru o cetate ntreag ce se roag se milostiveste, si, pe cel ce-l ducea la
locul osndirii, pentru multimea celor ce l-a rugat, l rpeste de la osnd si-l
ntoarce la viat. Asa de mare este puterea rugciunii multimii. De aceea ne
adunm toti aici, ca mai mult s plecm spre milostivire pe Dumnezeu. Cci
singuri rugndu-ne, suntem slabi, precum am zis, dar prin legtura dragostei
nduplecm pe Dumnezeu s ne dea ceea ce cerem. (Cu;ant la neluminarea
scripturii celei ;echi, la iubirea de oameni a lui Dumne:eu i cum c nu se
cu;ine a ne in;inui unii pe altii, n vol. Din osptul stpanului, p. 85)

,Totdeauna s v srguiti la slujbele bisericesti. Si poate vei zice: Ce,
oare nu pot s m rog acas? Poti cu adevrat s te rogi, dar rugciunea
aceea nu are atta putere, precum cnd se Iace cu toate mdularele sale,
adic cnd ntreg trupul Bisericii nalt rugciune cu un cuget si cu un glas.
Vrei s stii ct putere are rugciunea ce se Iace n Biseric? Petru era legat
oarecnd n temnit si nIsurat cu multe lanturi iar rugciunea se 1cea
neincetat de la Biseric pentru el (F. Ap., 12, 5) si ndat l-a izbvit pe el din
temnit. Ce poate Ii mai tare dect rugciunea aceasta, care a Iolosit pe
stlpii si turnurile Bisericii? Fiindc Pavel si Petru sunt stlpii si turnurile
Bisericii. Unuia i-au dezlegat legturile, iar celuilalt i-au deschis gura.
Si pentru ca s v arat ndoita putere a rugciunii, lsnd pe cele ce s-
au ntmplat atunci, s v aduc aminte de cele ce se Iac n Iiecare zi si anume
de rugciunea ce se Iace de popor. Dac cuiva dintre voi cei multi i se va
porunci s se roage singur pentru mntuirea episcopului, s-ar Ii lepdat,
269
zicnd c aceast sarcin este mai presus de puterea sa, dar cnd auziti toti
pe diacon poruncind si zicnd: S ne rugm pentru Episcopul, pentru
btranetele, afutorul i pentru ca drept s in;ete cu;antul ade;rului, apoi
i pentru toti cei ce sunt aici i pentru cei de pretutindeni, nu v lepdati a
mplini porunca, ci cu osrdie nltati rugciune, stiind puterea adunrii
voastre. Si cele ce se zic le stiu cei ce au nvtat tainele, iar celor chemati nu
li s-a dat voie s Iac astIel de rugciune, pentru c nc nu au ajuns la
ndrzneala aceasta. Vou vi se porunceste s Iaceti rugciune pentru lume,
pentru Biserica cea ntins pn la marginile pmntului si pentru toti
episcopii ce o ocrmuiesc, si asculti cu osrdie, mrturisind cu lucru c mare
este puterea rugciunii care se nalt ntr-un glas de popor n Biseric.
(Cu;ant la neluminarea scripturii celei ;echi, la iubirea de oameni a lui
Dumne:eu i cum c nu se cu;ine a ne in;inui unii pe altii, n vol. Din
osptul stpanului, pp. 85-87)

,C de vreme ce la oamenii cei vinovati pe care i duc s-i piard, de
se va scula toat multimea poporului s mearg la mpratul s-i cear pe
ucigasii aceia si, biruind rugciunea multora, i iart. Cu ct mai vrtos
mpratul Cel ceresc ne va drui nou iertare pcatelor pentru rugciunea
multor crestini, mai vrtos ale preotilor, c pentru aceasta ne-a dat
Dumnezeu preoti, s ajute si s ntreasc rugciunile celor slabi s se suie la
cer naintea Domnului Iisus Hristos si Dumnezeul nostru. C de vreme ce lui
Petru, mai marele Apostolilor, i-au Iolosit rugciunile Bisericii si l-au scos
din legturi, dar tu cum nu bagi seam de rugciunea celor multi si de
dezlegarea preotilor? Spune-mi! (Din vol. Mrgritarele S1antului Ioan
Gur de ur, p. 156)
BISERICA (s-i ndemnm pe cei ce nu Irecventeaz biserica, s participe la
slujbele ei)

,Ce lucru mare v cer, iubitilor? Fiecare din voi s-mi aduc napoi la
biseric un Irate, s-si dea interesul, s se osteneasc, pentru ca la
urmtoarea SInt Liturghie s ne ntlnim cu mult ndrznire, aducndu-i
lui Dumnezeu daruri, daruri mai de pret ca toate, aducnd aici suIletele celor
rtciti de la credint. De-ar trebui s Iim ocrti, s Iim rniti, sau s
suIerim orice altceva, s Iacem orice ca s-i cstigm din nou pe acesti Irati.
S suIerim n tcere cnd bolnavii acestia dau cu picioarele, ocrsc si
insult. S nu ne usture ocrrile lor.
Un singur lucru numai s dorim s vedem: nsntosirea celui care se
poart att de urt. De multe ori bolnavul sIsie pieptul doctorului; asta ns
270
nu-l Iace pe doctor s nu-l ngrijeasc pe bolnav. Nu este oare absurd ca
aceia care ngrijesc de trupuri s aib atta purtare de grij, iar noi s
trndvim cnd pier attea suIlete, noi s nu vrem s suIerim deloc cnd
Iratii nostri, mdularele noastre, putrezesc? (Ctre iudei, cuv. IV, 7, n vol.
Cu;antri impotri;a anomeilor. Ctre iudei, p. 305)

,De vezi pe Iratele tu c se pierde, de te-ar batjocuri, de te-ar ocr,
de te-ar bate, de te-ar ameninta c-i esti dusman, de ti-ar Iace orice altceva,
suIer totul cu curaj, pentru ca s cstigi mntuirea lui! De ti l-ai Icut
vrjmas, ti va Ii Dumnezeu prieten si te va rsplti cu mari buntti n ziua
cea mare a judectii. Fac Dumnezeu ca prin rugciunile sIintilor s Iie adusi
la mntuire cei rtciti, ca voi s aveti bune izbnzi la vntoarea aceasta.
(Ctre iudei, cuv. IV, 7, n vol. Cu;antri impotri;a anomeilor. Ctre iudei,
p. 306)

,ns eu adresez vorba mea nu tocmai celor absenti, ci mai vrtos
vou, care nu-i atrageti aici, nu-i opriti de la lenevirea lor si nu-i Iaceti s
vin la aceast mas mntuitoare. Cnd slugile voiesc s svrseasc o
lucrare mpreun, cheam pe toti sotii lor; voi ns cnd aveti s svrsiti o
slujb duhovniceasc Domnului Dumnezeu, slujirea cea dumnezeiasc, nu
v ngrijiti de sotii vostri la slujire, ci-i lsati a pierde acest mare cstig. Dar
dac ei nu voiesc? Va zice cineva: struieste asupr-le, nu-i lsa pn ce vor
voi ! Dac vor vedea c noi nu-i slbim, ba necontenit i zorim, vor voi si ei.
Dar toate acestea sunt numai o ndoial si o dezvinovtire de nimic. Cti
printi sunt aici care n-au cu dnsii pe copiii lor? Nu poti tu oare nici pe
copiii ti s-i aduci aici? De aici ntelegem noi c multi lipsesc din aceast
adunare nu numai pentru lenevirea lor, ci si pentru c voi nu v-ati Icut
datoria. Dac voi pn acum nu a-ti Iost rvnitori la aceasta, trebuie s Iiti cu
att mai mult de acum nainte. Fiecare s aduc, de acum, la Biseric,
mpreun cu dnsul, pe vreunul dintre cei de aproape ai si: tatl s-si aduc
Iiul, Iiul pe tatl su, brbatul pe Iemeia sa, stpnul pe sluga sa, Irate pe
Irate, prietenul pe prieten; unul s ncurajeze si s ndemne pe altul a se arta
toti aici. Ba nu numai pe prietenii nostri, ci nc si pe vrjmasii nostri s-i
invitm la aceast comun comoar de norocire. Si cnd vrjmasul va vedea
aceast grij a ta pentru mntuirea suIletului su, desigur i va trece ura
asupra ta.
Zii celui ce nu voieste s mearg la Biseric: nu te rusinezi tu oare de
jidovi, care cu asa mare strictete pzesc smbta lor si chiar naintea serii
acelei zile se opresc de orice lucru? Vineri, cnd soarele se pleac spre apus,
ei curm toate aIacerile, cumprarea si vnzarea nceteaz. Jidovii nc si
271
acum pzesc legea lor att de curat, mcar c vremea ei a trecut si mcar c
ea nu le ajut, ci mai mult i vatm; iar tu, care de la umbr ai trecut la
lumin si te-ai nvrednicit a vedea soarele drepttii, tu, care ai dreptul de
cettenie al cerului, si cruia ti s-a ncredintat adevrul, tu nu vei voi oare s
arti o rvn asa de mare ca jidovii? Numai pe o mic parte a zilei te
chemm aici si tu nu vei voi nici aceast mic parte s o ntrebuintezi spre
ascultarea cuvntului lui Dumnezeu? Spune-mi, ce iertare poti tu ndjdui?
Cu ce poti tu oare s te dezvinovtesti temeinic si cuviincios? Este cu
neputint, asa cum este cu neputint ca cineva, Iiind att de lenes si usuratic
de minte, s dobndeasc iertare, chiar de ar Iptui el mii de treburi si isprvi
pmntesti. Nu stii tu c, dac vei veni aici si te vei ruga lui Dumnezeu,
atunci treburile tale vor merge mai bine? Tu ai multe griji vremelnice !
Tocmai de aceea vino aici, pentru ca prin prtsia ta la aceast adunare s
cstigi ajutorul lui Dumnezeu si, linistindu-te, iarsi s te duci de aici. Tu vei
cstiga atunci pe Dumnezeu ntru ajutorul tu si, sustinut de mna cea
cereasc, nu vei mai Ii biruit de duhurile cele rele. (Cu;ant la S1anta i
Marea Marti, n vol. Omilii la !ostul Mare., pp. 126-128)

,,. s nu veniti aici n zadar si Ir road, ci precum eu de multe ori
v-am rugat, si nu voi nceta de a v ruga, puneti toat rvna voastr, spre a-i
aduce aici pe Iratii vostri; ndemnati pe cei rtciti si dati-le sIat bun, nu
numai cu cuvintele, ci si cu Iapta, c nvtarea prin Iapte este cea mai
puternic. Chiar de nu ai vorbi, dar dac la iesirea ta din Biseric vei arta
celor ce au rmas aIar, prin aerul tu, prin cutarea ta, prin glas, prin mers
si prin toat Iiinta ta, Iolosul ce ai cstigat de la Biseric, chiar aceasta este
de ajuns, spre a-i sItui si ndemna si pe dnsii s vin la Biseric. Adic noi
trebuie s iesim din Biseric, asa cum am iesi din locul cel mai sInt, asa
cum am iesi chiar din cer, mai ndreptati, mai ntelepti, mai seriosi si mai
legiuiti n toate cuvintele si Iaptele noastre. Cnd Iemeia pe brbat, tatl pe
Iiu, Iiul pe tat, sluga pe stpn, prietenul pe prieten si vrjmasul pe vrjmas
se vd astIel iesind din Biseric, atunci toti trebuie s recunoasc de ce mare
Iolos ne-am mprtsit noi aici; ei trebuie s recunoasc Iolosul acesta, cnd
vor vedea c noi ne-am Icut mai blnzi, mai rbdtori si mai cucernici.
Gndeste numai la ce taine ai Iost de Iat n Biseric, c tu aici ai Iost
n ceata SeraIimilor, ai Iost n rndul cettenilor cerului, ai cntat cu ngerii,
ai vorbit cu Domnul ntru rugciune si te-ai unit cu Hristos. Dac noi nsine
suntem ntr-o ntocmire dreapt, nu avem nevoie de vorbe multe ca s
ndemnm a veni la Biseric pe cei ce lipsesc, ci mai vrtos ei vor pricepe,
din Iolosul cel mare de care ne-am mprtsit, pierderea pe care ei au suIerit-
o, iar pe viitor se vor grbi a veni si ei la Biseric, ca s se mprtseasc la
272
rndul lor de acest Iolos. Cnd ei chiar din cele ale voastre din aIar vor
vedea Irumusetea suIletului vostru, ei de ar Ii orict de nesimtitori, totusi
desigur se vor aprinde de dorul unei asemenea Irumuseti. De aceea noi s
mpodobim omul nostru cel dinluntru, iar ceea ce am auzit aici n Biseric,
n aIar de ea s le punem n lucrare ! Precum lupttorul d dovad la
svrsirea luptei de cele ce a nvtat n scoala de gimnastic, asa si noi n
aIacerile vietii trebuie s artm cele ce am nvtat aici n Biseric. (Cu;ant
la S1anta i Marea Marti, n vol. Omilii la !ostul Mare., pp. 133-135)

,,Nu stii c sunt psri care ademenesc la sine pe altele? Asa s Iacem
si noi, cci cum ne vom putea noi oare dezvinovti, cnd animale
necuvnttoare ademenesc la sine pe altele de Ielul lor, iar noi, care suntem
nzestrati cu minte si cu judecat, s neglijm oare o astIel de prinsoare? De
aceea eu v zic: mergeti pe la casele conIratilor vostri, aduceti-i cu voi la
maica noastr cea obsteasc, la Biseric. Nu este de ajuns s auzim, trebuie
s si Iacem. Ba nc ne atragem o pedeaps mai mare, cnd noi mcar c de-
a pururea auzim sItuirile, dar nu Iacem ce se zice. (Cu;ant la S1anta i
Marea Marti, n vol. Omilii la !ostul Mare., p. 132)

,ngrijiti-v de Iratii vostri, aduceti-i ncoace, chemati-i! Stiu c
adesea ati Icut aceasta! Dar nu este de ajuns s-o Ii Icut de multe ori!
Trebuie s-o Iaceti pn ce i veti ndupleca si i veti aduce aici! Stiu c i-ati
suprat, c adeseori ati Iost socotiti ca mpovrtori, si nu i-ati nduplecat. Si
asta v-a stins zelul. Dar s v mngie Pavel, care spune: Dragostea toate le
ndfduiete, toate le crede, dragostea nu cade niciodat. Tu I-ti datoria!
Vei avea de la Dumnezeu plat, chiar dac acela nu primeste vindecarea ta!
Dac arunci semintele n pmnt si nu dau rod, pleci cu minile goale. Cu
suIletul nu-i asa! Tu arunc n suIlet nvttura! Vei Ii rspltit n mod
deplin, chiar dac nu-l convingi cu spusele tale! Si vei avea atta plat ct
ai avea de te-ar Ii ascultat! Dumnezeu nu Se uit numai la sIrsitul
lucrurilor, ci si la gndul cu care Iacem un lucru. Asa obisnuieste Dumnezeu
s hotrasc rsplata! V rog s Iaceti si voi ce Iac aceia care se dau n vnt
dup cursele de cai.
- Ce Iac aceia?
- Se nteleg ntre ei de cu seara ca s se ntlneasc n zori la casa unuia
dintre ei, hotrsc locuri de ntlnire, se adun toti la un loc ca s se duc cu
mai mult plcere la acea priveliste drceasc.
Dup cum aceia lucreaz cu rvn mpotriva suIletului lor si se trag
unul pe altul n jos, tot asa si voi purtati de grij suIletelor voastre, lucrati
Iiecare la mntuirea celuilalt. Cnd e zi de slujb, du-te la casa Iratelui tu,
273
asteapt-1 aIar n poart, iar cnd iese din cas, pune mna pe el. De-l
cheam mii si mii de treburi, nu-l lsa. Nu-i ngdui s se apuce de vreo
treab nainte de a-l duce la biseric si nainte de a-l convinge s stea la toat
slujba. De se ncptneaz, de se mpotriveste, de-ti spune c are mii si mii
de treburi, nu te lsa convins, nu te lsa nduplecat! Spune-i, nvat-1 c i
vor merge mai bine si celelalte lucruri de se va ndeletnici cu ele dup ce s-a
terminat slujba, dup ce a luat parte la rugciunile din biseric, dup ce s-a
bucurat de binecuvntrile printilor. Leag-l cu aceste cuvinte, si chiar cu
mult mai multe dect acestea! Du-l astIel la aceast sInt Mas, ca s ai
ndoit plat, att pentru venirea ta la biseric, ct si pentru venirea lui! Dac
vom pune atta rvn si atta zel pentru vnarea celor nepstori, i vom
mntui negresit, necontenitul nostru ndemn i va rusina si-i va Iace s-si
lase deoparte nepsarea, de-ar Ii ei de mii si mii de ori mai nepstori,
slbatici si nerusinati. De-ar Ii ei de mii si mii de ori mai Ir de rusine, nu
sunt mai ri dect judectorul care pe Dumnezeu nu-L cunostea si de oameni
nu se rusina (Luca 18, 2-5). Si totusi, struinta necontenit a unei vduve l-a
nduplecat pe un om att de crud si att de slbatic, pe un om tare ca Iierul si
ca diamantul. Ce iertare mai putem merita noi, dac o vduv a putut s
nduplece si s conving pe un judector crud, care nici de Dumnezeu nu se
temea, nici de oameni nu se rusina, s-i Iac dreptate, iar noi nu putem s-i
atragem pe Iratii nostri, care-s cu mult mai blnzi si mai msurati dect acel
judector, cnd i sItuim spre binele lor?
Acestea vi le-am spus de multe ori, si n-am s ncetez s le spun pn
ce nu i voi vedea sntosi pe cei bolnavi. n Iiecare zi i voi cuta n
biseric, pn ce voi putea, prin rvna voastr, s-i gsesc. V rog, dar, si pe
voi s-i cutati pe cei nepstori, cu aceeasi durere cu care v griesc acestea
acum, cu aceeasi mhnire. Nu numai mie, ci si vou v-a poruncit Pavel s v
ngrijiti de mdularele voastre. Indemnati-;, spune Pavel, unul pe altul cu
aceste cu;inte, precum o i 1aceti (I Tes., 5, 11) si iarsi: :iditi-; unul pe
altul (I Tes., 5, 11). C mare este rsplata celor ce se ngrijesc de Iratii lor, si
cumplit pedeapsa celor ce stau nepstori si dispretuiesc mntuirea Iratilor
lor. (Despre schimbarea numelor, cuv. IV, n vol. Despre schimbarea
numelor. Despre rbdare. Despre milostenie., pp. 62-64)

,Dup cum se pare, n-am Iolosit nimic de pe urma lungii cuvntri
rostite mai nainte despre dragostea Iat de slujbele bisericesti; c iarsi ne e
biserica goal de Iii. Pentru aceasta sunt nevoit s par iarsi mpovrtor si
aspru, mustrnd pe cei de Iat si nvinuind pe cei absenti. Pe aceia pentru c
n-au scpat de trndvie, iar pe voi pentru c n-ati venit n ajutorul mntuirii
Iratilor vostri. Sunt nevoit s par asa de aspru si mpovrtor, ns nu m
274
apr pe mine, nici averile mele, ci pe voi si mntuirea voastr, care pentru
mine e mai presus de orice. (Ctre cei ce n-au ;enit la biseric, i la
cu;antul apostolic care :ice. Dac 1lman:ete dumanul tu, d-i
paine.~~, 1, n vol. Despre schimbarea numelor. Despre rbdare. Despre
milostenie., p. 102)

,Lumina nu lumineaz siesi, ci celor ce sunt n ntuneric. Si tu esti
lumin nu ca s te bucuri singur de lumin, ci ca s aduci la lumin pe cel
rtcit. Ce Iolos de lumin, dac nu lumineaz celui ce st n ntuneric? Ce
Iolos de la crestin, dac nu cstig pe nimeni si nu-l aduce la virtute? La Iel
este si cu sarea: ea nu se conserv doar pe ea singur, ci pstreaz si bucatele
care se stric si nu le las s putrezeasc si s piar. Tot asa si tu, pentru c
te-a Icut Dumnezeu sare duhovniceasc, pstreaz, sreaz mdularele care
se stric, adic pe Iratii ti cei trndavi si nepstori, scap-i de trndvie, ca
de puroi, si uneste-i cu cellalt trup (sntos) al Bisericii. De aceea te-a
numit si aluat. C si aluatul nu se plmdeste pe el nsusi, ci buctica cea
mic si nensemnat dospeste Irmnttura cea mare si mult. Tot asa si voi.
Sunteti putini la numr, dar multi prin credinta si rvna voastr de
Dumnezeu. Dup cum aluatul nu-i Ir putere din pricina putinttii, ci
biruie datorit cldurii din el si a puterii nsusirii lui, tot asa si voi, dac
voiti, puteti Iace pe multi s aib aceeasi rvn ca si voi. (Ctre cei ce n-au
;enit la biseric, i la cu;antul apostolic care :ice. Dac 1lman:ete
dumanul tu, d-i paine.~~, 2, n vol. Despre schimbarea numelor.
Despre rbdare. Despre milostenie., p. 105)

,Cti printi nu sunt aici, si nu-i au alturi pe Iiii lor? Le era, oare,
greu s-i aduc aici pe copiii lor? Nu! Deci, este lmurit c aceia nu vin la
biseric nu doar din trndvia lor, ci si din nepsarea voastr. Dac nu v-ati
trezit nc, treziti-v acum! S vin Iiecare la biseric aducnd cte un
membru din Iamilia lui. Tatl s vin cu Iiul lui, Iiul cu tatl, sotii cu sotiile,
sotiile cu sotii, stpnul cu sluga, Iratele cu Iratele, prietenul cu prietenul. S
se ndemne unii pe altii si s porneasc mpreun spre adunarea de aici. Dar,
mai bine spus, chemm la aceast comoar obsteasc de buntti nu numai
pe prieteni, ci si pe dusmani. Dusmanul va pune n mod sigur capt urii cnd
va vedea c-i porti de grij. Grieste-i asa: Nu-ti este ruine de iudei, nu
roeti cand ii ;e:i cu cat grif p:esc sambta, c de cu seara incetea:
orice lucru? Jinerea, cand ;d c soarele inclin spre apus, nu mai incheie
a1aceri, inchid pr;liile, iar de a cumprat cine;a de la ei :iua un lucru i
;ine pe sear s-l plteasc, nu ;or s primeasc banii. Dar pentru ce
;orbesc eu de pretul mr1urilor ;andute i de incheierea de a1aceri? De-ar 1i
275
;orba s catige o comoar, pre1er s piard catigul decat s calce legea.
Iudeii p:esc Legea cu atata s1intenie, iar aceasta, cand a trecut ;remea
Legii, i o p:esc 1r s aib ;reun 1olos, ba, dimpotri;, ii i ;atm, iar
tu, care eti mai presus de umbr, care ai 1ost in;rednicit s ;e:i Soarele
drepttii, care trebuie s duci ;ietuirea cea cereasc, cruia ti s-a
incredintat ade;rul, tu nu arti nici atata ra;n cat ei, care struie inc in
rutate? Eti chemat aici pentru putin timp, i nu ;rei s-l cheltuieti nici pe
acesta cu ascultarea dumne:eietilor cu;inte? Te intreb, ce iertare mai poti
a;ea? Ce cu;ant de aprare, binecu;antat i drept poti spune? Nu poate, nu
poate avea iertare un om att de nepstor si trndav, chiar de-ar spune c-i
prins de mii si mii de griji lumesti. (Ctre cei ce n-au ;enit la biseric, i la
cu;antul apostolic care :ice. Dac 1lman:ete dumanul tu, d-i
paine.~~, 3, n vol. Despre schimbarea numelor. Despre rbdare. Despre
milostenie., p. 108)

,Dup cum au artat si cuvintele de mai nainte. Nu te arta inaintea
Domnului cu mana goal (Ies., 23, 15), spunea Legea. Cu alte cuvinte, s nu
vii naintea Domnului Ir jertIe. Iar dac n casa Domnului nu trebuie s
intri Ir jertIe, cu att mai mult nu trebuie s vii la biseric Ir de Irati.
JertIa cea mai bun si prinosul cel mai bun este ca, atunci cnd vii la
biseric, s aduci cu tine un suIlet. Uitati-v la porumbeii dresati cum ies si
vneaz alti porumbei. Asa s Iacem si noi. Ce scuz mai putem avea cnd
animalele necuvnttoare pot vna animale asemenea lor, iar noi, oamenii
cinstiti cu grai si cu atta ntelepciune, dispretuim un astIel de vnat?
(Ctre cei ce n-au ;enit la biseric, i la cu;antul apostolic care :ice.
Dac 1lman:ete dumanul tu, d-i paine.~~, 4, n vol. Despre
schimbarea numelor. Despre rbdare. Despre milostenie., p. 111)

,Deci, ca s nu venim n zadar la biseric, v rog, asa cum v-am rugat
adeseori, si nu voi nceta s v rog, s-i aduceti aici pe Iratii vostri, s-i
ndemnati pe cei rtciti si s-i sItuiti nu numai cu cuvntul, ci si cu Iapta.
Mai mare-i nvttura cu Iapta, cu viata. De n-ai spune nimic la iesirea din
biseric, sunt de ajuns, pentru nvtarea si sItuirea celor care n-au venit la
biseric, numai nItisarea ta, privirea ta, glasul tu, mersul tu si toat
purtarea ta, care arat cstigul ce l-ai luat cnd ai plecat de aici. C asa
trebuie s plecm de aici, ca din niste locuri n care nu ptrund muritorii! Ca
si cum am cobor chiar din ceruri, msurati, ntelepti, cu bun rnduial n
toate, si n cuvnt, si n Iapt. S ia toti cunostint de Iolosul ce l-am avut n
biseric. Sotia, de la sotul pe care-l vede venind de la biseric, tatl de la Iiu,
Iiul de la tat, robul de la stpn, prietenul de la prieten, dusmanul de la
276
dusman. Si vor lua cunostint dac ne vor vedea c am ajuns mai buni, mai
ntelepti, mai evlaviosi. Gndeste-te la ce tain ai luat parte tu, cel ce ai Iost
initiat! Gndeste-te cu cine ai nltat cntarea aceea de laud, cu cine ai
strigat: S1inte Dumne:eule! nvat-i pe cei din aIar c ai dntuit cu
seraIimii, c petreci cu poporul cel de sus, c ai Iost nscris n corul ngerilor,
c ai vorbit cu Stpnul, c ai Iost mpreun cu Hristos. Dac ne rnduim asa
viata, la iesirea din biseric nu mai avem nevoie de cuvnt ctre cei ce au
lipsit de la biseric. Folosul zugrvit pe Iata voastr i va Iace s simt
paguba lor si vor alerga repede s se bucure si ei de acelasi cstig. Vznd
Irumusetea suIletului vostru strlucind din toate simtirile voastre, se vor
ndrgosti de Irumusetea voastr, orict ar Ii de trndavi. Dac Irumusetea
trupului ntraripeaz pe privitori, apoi cu mult mai mult Irumusetea
suIletului poate destepta pe cel ce o priveste, si-l poate ndemna spre acelasi
zel. S mpodobim dar omul nostru cel luntric, aducndu-ne aminte si aIar
de cele grite aici. Acolo este mai cu seam locul s-ti amintesti de ele!
Dup cum un atlet arat n stadion ce a nvtat n scoal, tot asa si noi trebuie
s artm n lume ce am auzit aici. (Ctre cei ce n-au ;enit la biseric, i la
cu;antul apostolic care :ice. Dac 1lman:ete dumanul tu, d-i
paine.~~, 4, n vol. Despre schimbarea numelor. Despre rbdare. Despre
milostenie., pp. 112-113)
BISERICA (pregtirea pentru a merge la biseric)

,Vd c multi au un astIel de obicei n biseric; se srguiesc s vin la
biseric cu haine curate, cu minile splate; dar ca s se nItiseze cu suIletul
curat naintea lui Dumnezeu nu suIl nimeni vreun cuvnt! Si spun lucrul
acesta nu ca s v opresc s v splati minile sau gura, ci c vreau s v
splati asa cum se cuvine, nu numai cu ap, ci, n loc de ap, cu virtuti. Gura
se murdreste cu deIimri, blasIemii, ocri, cuvinte pline de mnie, cuvinte
de rusine, rs si glume. Dac te stii c nu rostesti nici una din acestea, nici nu
esti murdrit cu aceast murdrie, ndrzneste de vino la biseric; dar dac
te-ai ntinat de nenumrate ori cu aceste pete, pentru ce te ostenesti degeaba
cltindu-ti limba cu ap, dar purtnd pe ea aceast murdrie vtmtoare si
ucigtoare?
Spune-mi, dac ai avea n mini murdrie omeneasc si noroi, ai
ndrzni, oare, s te rogi? Nicidecum! Si totusi nici una nu-i vtmtoare, pe
cnd acelea sunt pierztoare. Pentru ce, dar, n cele indiIerente esti evlavios,
iar n cele oprite, Ir nici o grij?
- Ce vrei s spui? as putea Ii ntrebat. Nu trebuie s m rog?
- Trebuie, dar nu murdar, nici cu un astIel de noroi pe tine.
277
- Dar dac m murdresc, ce s Iac?
- Curteste-te!
- Cum, n ce chip?
- Plnge, suspin, d milostenii, cere-ti iertare de la cel pe care l-ai
suprat, mpac-te cu el, curteste-ti limba, ca s nu mnii mai mult pe
Dumnezeu. (Omilii la Matei, omilia LI, IV, n col. PSB, vol. 23, p. 595)

,ntr-adevr, dac venim cu credint, l vom vedea negresit asezat n
iesle; cci masa aceasta tine locul ieslei. C si pe aceasta se va aseza Trupul
Stpnului, nu nIsat ca atunci, ci nIsurat de jur-mprejur de Duhul. Cei
initiati stiu ce vreau s spun. Magii s-au nchinat numai; tie, de te apropii cu
constiinta curat, ti vom ngdui s-L si iei si s pleci acas. Apropie-te si
tu, aducnd daruri, nu ca aceia, ci daruri cu mult mai cinstite! Au adus aceia
aur? Adu si tu curtenie suIleteasc si trupeasc si virtute! Au adus aceia
tmie? Adu si tu rugciuni curate, tmierile cele duhovnicesti si
milostenie! Dac te apropii cu aceste daruri, te vei bucura n toat voia de
aceast SInt Mas! (Cu;antri impotri;a anomeilor, cuv. VI, n vol.
Cu;antri impotri;a anomeilor. Ctre iudei, p. 100)

,Cnd intrm n biseric, s intrm cum se cuvine lui Dumnezeu. S
nu avem n suIlet dor de rzbunare, ca nu cumva rugndu-ne, cnd spunem:
Iart-ne nou, precum i noi iertm greitilor notri (Matei 6, 12), s ne
rugm mpotriva noastr. nIricostoare sunt cuvintele acestea! Cel ce le
rosteste, aproape c strig asa lui Dumnezeu: m iertat, Stpane, iart-m'
m de:legat, de:leag-m' Le-am lsat, las-mi-le' Dac le-am tinut, tine-
mi-le' Dac n-am iertat ;ecinului pcatele lui, nu mi le ierta nici Tu pe ale
mele. Cu msura cu care am msurat, msoar-mi i Tu mie' (Omiliile
despre pocint, omilia a noua, pp. 179-180)

,Cnd intrm n biseric, s intrm cum se cuvine. S nu avem n
suIlet dor de rzbunare, ca nu cumva rugndu-ne cnd spunem: Iart-ne
nou, precum i noi iertm greitilor notri (Matei VI, 12), s ne rugm
mpotriva noastr. nIricostoare sunt cuvintele acestea! Cel ce le rosteste,
aproape c strig asa lui Dumnezeu: m iertat, Stpane, iart-m' m
de:legat, de:leag-m' Le-am lsat, las-mi-le' Dac le-am tinut, tine-mi-
le' Dac n-am iertat ;ecinului pcatele lui, nu mi le ierta nici Tu pe ale
mele. Cu msura cu care am msurat, msoar-mi i Tu mie' (Omilie
despre pocint i despre cei ce pleac de la S1anta Liturghie..., n vol. Din
osptul stpanului, p. 188)

278
,Cnd venim la biseric, s venim cum i place lui Dumnezeu, s nu
avem pizm n suIletul nostru, ca nu cumva rugndu-ne s ne blestemm pe
noi, zicnd: iart-ne nou precum i noi iertm greitilor notri. Cu
adevrat, nIricostor este acest cuvnt si ca si cum am zice, cel ce zice acest
cuvnt, asa grieste ctre Dumnezeu: O, Stpanul meu, lsat-am eu, lai i
tu, de:legat-am, de:leag, iertat-am, iart, iar de am tinut eu, tine, de n-am
de:legat greelile ;ecinului meu, nici Tu s nu de:legi greelile mele, dup
msura cu care am msurat s mi se msoare. Aceasta gnditi si v aduceti
aminte de ziua cea nIricostoare si puneti n mintea voastr Iocul acela si
muncile acelea nIricostoare, s ne ntoarcem din calea noastr cea
rtcitoare, c vine ceasul n care se stric rnduiala acestei lumi si nu va
mai putea aIla nimeni vreme s se nevoiasc, nu va aIla cstig dup aceast
lume. (Din vol. Mrgritarele S1antului Ioan Gur de ur, p. 106)
BISERICA (despre darurile ce trebuie aduse la biseric)

,S nu cutm, dar, s druim bisericii vase sIinte de aur, ci s cutm
ca ele s Iie si din munc cinstit. Munca aceasta cinstit, n care nu intr
nici jaIul, nici Iurtul, este mai de pret dect aurul din potirul druit! Biserica
nu-i un loc unde se adun vase de aur si de argint, ci un loc de adunare a
ngerilor; de aceea trebuie s aducem la biseric suIletele noastre. Dumnezeu
Se apropie de darurile noastre de aur numai dac si suIletul nostru este de
aur. Nu era de argint masa aceea de la Cina cea de Tain, nici nu era de aur
potirul din care a dat Hristos ucenicilor sngele Su! Dar toate erau de pret,
toate nIricostoare, pentru c erau pline de SIntul Duh. (Omilii la Matei,
omilia L, III, n col. PSB, vol. 23, pp. 583-584)

,Dar Dumnezeu nu Se uit la natura darurilor, ci la gndul celui ce
aduce darurile. Asa judec Dumnezeu darurile. S-a uitat la Abel si apoi la
darurile lui. S-a uitat la Cain i apoi S-a intors de la fert1ele lui (Fac., 4, 5).
S-a uitat la Cain, dar la jertIele lui nu S-a uitat. (Ctre iudei, cuv. I, 7, n
vol. Cu;antri impotri;a anomeilor. Ctre iudei, p. 258)

,,Legea lui Moise a zis: S nu te arti inaintea Domnului
Dumne:eului tu deert (Ies. 23, 15). Deci, dac Ir de jertI nici la templul
Vechiului Testament nu se putea merge, cu att mai mult trebuie a aduce cu
sine jertI, cnd cineva se adun cu Iratii si la slujirea cea de Dumnezeu cea
crestineasc. Iar jertIa. Pe care cineva trebuie s o aduc cu sine, este mai
mrit si mai nobil dect aceea din legea veche, cci aici omul are s aduc
279
jertI lui Dumnezeu propriul su suIlet. (Cu;ant la S1anta i Marea Marti,
n vol. Omilii la !ostul Mare., pp. 131-132)
BISERICA (atitudinea n biseric)

,C si pentru asta v chemm des la biseric, nu ca s intrati numai, ci
ca s si culegeti roade de pe urma venirii aici. Dac veniti regulat, dar nu
plecati de aici cu roade, nu veti avea nici un Iolos, nici de venirea la biseric
si nici de sederea n biseric. Dac vedem pe copiii nostri c nu nvat nimic
de la nvttorii la care i-am trimis, tinem de ru pe nvttori si trimitem
copiii la alti nvttori, ce cuvnt de aprare mai putem avea cnd nu ne
ngrijim de virtute nici att ct ne ngrijim de cele pmntesti, cnd
totdeauna ne ntoarcem de la biseric cu tblitele goale? Si totusi aici n
biseric avem nvttori mai multi si mai buni! La Iiecare slujb v dm ca
nvttori pe proIeti, pe apostoli, pe patriarhi si pe toti dreptii. Si nici asa nu
Iolositi ceva! Ci, dac bombniti doi sau trei psalmi, iar rugciunile
obisnuite le spuneti la ntmplare si cum se nimereste, plecati acas socotind
c asta-i de ajuns pentru mntuirea voastr. N-ati auzit pe proIetul care
spune, dar, mai bine spus, pe Dumnezeu, Care grieste prin proIet, ca
poporul acesta cu bu:ele M cinstete, dar inima lor este departe de Mine?
(Isaia 29, 13). Ca Dumnezeu s nu ne spun tot asa si nou, sterge literele,
dar, mai bine spus, zgrieturile, pe care diavolul le-a ntiprit n suIletul tu
si ad-mi mie inima ta curtit de toate grijile lumesti, ca s pot nscrie pe ea
cele ce vreau n toat libertatea. Acum, cnd m uit n inima ta, nu vd
altceva dect scrisul diavolului: jaIuri, lcomie, invidie, clevetire. De aceea
cnd iau n mini tblitele suIletelor voastre, nici nu pot s le citesc, c nu
gsesc pe ele cuvintele pe care duminica trecut v-am lsat s vi le scrieti, ci
altele n locul acelora, nensemnate si urte. (Omilii la Matei, omilia XI,
VII, n col. PSB, vol. 23, pp. 141-142)

,Si suntem vrednici de cea mai grea pedeaps, dac nu pentru alt
pcat, apoi pentru nepsarea ce-o artm ct stm aici n biseric. Da, n
timp ce proIetii psalmodiaz, apostolii cnt si Dumnezeu ne vorbeste,
mintea noastr umbl pe aIar si aducem aici n biseric toat zarva
treburilor lumesti. Nu pstrm, n timp ce se citesc legile lui Dumnezeu, nici
atta liniste, atta tcere, ct tcere pstreaz spectatorii n teatre cnd se
citesc scrisorile mpratului. n teatre, cnd se citesc aceste scrisori, se scoal
toat lumea n picioare: consulii, preIectii, senatul si poporul; toti ascult n
liniste spusele mpratului; dac n mijlocul acestei tceri adnci ar sri
cineva si ar ncepe s strige, Iapta lui ar Ii socotit o insult adus
280
mpratului si i s-ar da cea mai crunt pedeaps. (.) Din pricina asta nu
suntem chemati numai noi oamenii si toti cei de pe pmnt s ludm, ci si
ngerii si arhanghelii si popoarele cerurilor, zicnd cu psalmistul:
Binecu;antati pe Domnul toate lucrurile lui (Ps. 102, 93). (Omilii la Matei,
omilia XIX, IX, n col. PSB, vol. 23, p. 259)

,C si n biseric preotul d pace; iar preotul tine locul lui Hristos si
trebuie s-l primim cu toat dragostea n inima noastr, nainte de a ne
mprtsi. Dac este dureros s nu te mprtsesti, apoi cu ct mai dureros
este s alungi din inima ta pe cel care-ti spune: !ace' Pentru tine st preotul
n biseric, pentru tine st cel ce predic, muncindu-se si trudindu-se. Ce
cuvnt de aprare vei avea cnd nu primesti nici cuvintele preotului mcar?
Biserica este casa de obste a tuturora; iar noi, care tinem locul apostolilor,
intrm dup ce ati intrat voi mai nti. De aceea, dup legea pus de Hristos
apostolilor, ndat ce intrm n biseric, spunem tuturora, ndeobste: !ace'
Nimeni, dar, s nu Iie trndav, nimeni s nu se uite pe sus cnd intr n
biseric preotii si predicatorii! C nu le va Ii mic pedeapsa pentru o purtare
ca aceasta! As vrea mai degrab s Iiu dispretuit de nenumrate ori atunci
cnd intru n casa unuia din voi, dect s nu Iiu ascultat, aici n biseric,
atunci cnd vorbesc. Dispretul acesta este pentru mine mai dureros dect
cellalt, pentru c si casa aceasta este mai de pret. (Omilii la Matei, omilia
XXXII, VI, n col. PSB, vol. 23, p. 401)

,Primiti-m cu dragoste cel putin aici, cnd intru n biseric. Cnd
spun !ace ;ou si voi rspundeti: Si duhului tu', s nu o spuneti numai cu
glasul, ci si cu suIletul; nu numai cu gura, ci si cu inima. Dac aici tu zici:
!ace i duhului tu, dar aIar te rzboiesti cu mine, scuipndu-m si
brIindu-m, acoperindu-m pe din dos cu ocri, ce Iel de pace e asta? Eu,
chiar dac te tin de ru de nenumrate ori, ti spun: !ace, cu inim curat, cu
gnd curat si nu pot spune de tine vreodat ceva ru; am inim de tat. Dac,
te cert uneori, o Iac cu mare grij; dar dac tu m musti pe ascuns si nu m
primesti n casa Domnului, m tem s nu-mi mresti iarsi tristetea; nu
pentru c m-ai ocrit, nici pentru c m-ai scos din suIletul tu, ci pentru c ai
ndeprtat pacea si ai atras asupr-ti acea cumplit osnda. Chiar dac nu-mi
voi scutura praIul de pe picioarele mele, chiar dac nu v voi ntoarce
spatele, totusi amenintarea Domnului rmne neclintit. (Omilii la Matei,
omilia XXXII, VI, n col. PSB, vol. 23, p. 402)

,Pe vremea apostolilor, casele erau biserici; acum biserica a ajuns
cas; pe atunci nimic lumesc nu se gria n cas; acum nimic duhovnicesc nu
281
se grieste n biseric; chiar aici, n biseric, ati adus piata. Dumnezeu v
grieste, dar voi, n loc s ascultati n tcere cele spuse, ati schimbat lucrurile
si vorbiti de cu totul altceva. Si de-ati vorbi de treburile voastre! Dar nu,
vorbiti si auziti cuvinte ce nu se cuvin! De asta plng si nu voi nceta a
plnge. (Omilii la Matei, omilia XXXII, VII, n col. PSB, vol. 23, pp. 402-
403)

,Multi oameni vin la biseric ca s se uite dup Iemei Irumoase; altii
ca s vad care copii sunt mai Irumosi si mai bine Icuti la trup. Nu e de
mirare, oare, c nu-i trsneste Dumnezeu, c nu se scuIund pmntul sub
ei? Da, Iaptele acestea sunt vrednice de iad si de trsnete; dar Dumnezeu,
Iiind ndelung rbdtor si mult milostiv, si opreste deocamdat mnia si te
cheam s te pociesti si s te ndrepti.
Ce Iaci, omule? Te uiti n biseric dup Iemei Irumoase si nu te
cutremuri cnd aduci o ocar att de mare casei lui Dumnezeu? Crezi c
biserica este cas de desIru si de mai putin pret dect piata? n piat te temi
si ti este rusine s te uiti dup Iemei, dar n biserica lui Dumnezeu, unde
Dumnezeu ti vorbeste si te amenint pentru aceste Iapte, Iaci desIrnare si
svrsesti adulter chiar n timpul cnd auzi s nu Iaci acestea? Si nu te
cutremuri, nu te spimntezi? (Omilii la Matei, omilia LXXIII, III, n col.
PSB, vol. 23, pp. 833-834)

,N-am batjocori att de mult biserica dac am aduce n ea bligar, ct
o batjocorim, cu vorbele noastre, grind unii cu altii ct suntem aici de
cstiguri, de aIaceri, de neguttorii, de cele ce n-au nici o legtur cu
mntuirea noastr. Ar trebui s Iie aici coruri de ngeri, s Iacem din biseric
cer, s nu se stie nimic altceva dect de rugciuni necontenite, de tcere
desvrsit pentru ascultarea slujbei si a predicii. (Omilii la Matei, omilia
LXXXVIII, IV, n col. PSB, vol. 23, p. 989)

,Locul acesta n care ne gsim nu-i pentru rs, nici nu ne-am adunat
aici s rdem cu hohote, ci s suspinm; si prin acest suspin s mostenim
mprtia cerurilor. Cnd stai naintea mpratului acestuia pmntesc, nici
nu ndrznesti s zmbesti; dar cnd stai n biseric, unde este Stpnul
ngerilor, nu stai cu cutremur, nici cu cuviint, ci rzi si de multe ori te
mnii. Nu te gndesti c l mnii prin asta mai mult dect prin celelalte
pcate ale tale? (Omilii la Matei, omilia VI, VI, n col. PSB, vol. 23, p. 86)

282
,,. nu este slobod nici a gri cineva ctre vecinul su n biseric, Iie
c l-ar avea de prieten de mult vreme, ci acestea se Iac aIar de biseric.
(Comentariile sau Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni, omilia XXXVI,
p. 392)

,,. doar Biserica nu este brbierie, nici dughean de mirodenii sau
vreo alt prvlie din trg, ci loc al ngerilor, loc al arhanghelilor, palatul lui
Dumnezeu, nsusi cerul. Deci dup cum dac cineva ti-ar deschide cerul si
te-ar bga acolo, tu nu ai cuteza a gri, Iie chiar de ai vedea pe tatl tu sau
pe Iratele tu, tot asa si aici nimic nu trebuie a gri dect cele duhovnicesti.
Cci si cele de aici sunt cer, iar de nu crezi, priveste la aceast mas sInt si
adu-ti aminte pentru ce s-a pus aici si din ce pricin. Gndeste-te cine este
cel ce stpneste aici, cutremur-te chiar si mai nainte de vreme. Cci
vznd cineva numai scaunul mpratului, se misc cu suIletul, asteptnd
iesirea mpratului. Deci si tu, chiar si mai nainte de acel timp nIricosat,
ridic-te, si mai nainte de a vedea ridicndu-se vlul sau catapeteasma, si
ceata ngerilor mergnd nainte, ridic-te, zic, la cer. (Comentariile sau
Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni, omilia XXXVI, p. 392)

,,. cnd auzi pe Prorocul zicnd: cestea :ice Domnul, deprteaz-te
de pmnt, ridic-te si tu la cer, gndeste-te cine este cel ce-ti grieste prin
acela. Cnd te gsesti n teatru naintea vreunui comedian caraghios sau a
vreunei Iemei curve ce se sluteste, si cnd atta lume este de Iat, se d
mult bgare de seam celor ce vorbesc, este mult liniste, desi nimeni nu
porunceste a tcea, nici vuiet nu se aude, nici strigare, si nici mcar un
murmur ct de mic iar cnd Dumnezeu ne grieste din ceruri de niste
lucruri att de nIricosate, noi ne gsim mai n nesimtire dect cinii si nu
avem ctre Dumnezeu nici mcar atta sIial pe ct avem ctre o Iemeie
curv?
V-ati cutremurat poate auzind acestea? Deci cu att mai mult s v
cutremurati Icndu-le. Ceea ce Pavel a zis pentru cei ce treceau cu vederea
pe cei sraci si mncau singuri: u doar nu a;eti cas ca s mancati i s
beti? Sau pre Biserica lui Dumne:eu de1imati, i ruinati pre cei lipsiti?
dati-mi voie si mie a o spune despre cei ce Iac vuiet aici si vorbesc: Nu aveti
case unde s Ileoncniti? Sau deIimati Biserica lui Dumnezeu si stricati si
pe cei ce voiesc a Ii ntelepti si linistiti? Dar este plcut ca prietenul s v
vorbeasc ca unor cunoscuti? Nu mpiedic aceasta, ns n cas, n piat sau
la baie Iac-se aceasta, cci biserica este un loc nu de voroave, ci de
283
nvttur. (Comentariile sau Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni,
omilia XXXVI, p. 393)

,,Dar nu poti Ii linistit, nu poti tcea? Apoi atunci iesi aIar, ca nu
cumva s te Iaci vtmtor si altora. Cci un singur glas trebuie a Ii n
biseric, ca al unui singur trup. Pentru aceea si citetul singur grieste, si
chiar cel ce are episcopia Episcopul st nemiscat si n tcere. Si psaltul
cnt singur chiar dac toti i-ar tine isonul si glasul i iese ca dintr-un
singur trup, si cel ce grieste, singur grieste. (Comentariile sau Talcuirea
Epistolei intai ctre Corinteni, omilia XXXVI, p. 394)

,Stiti, de bun seam, c adesea, pe cnd Dumnezeu vorbeste cu noi
prin gura Proorocului, noi ne ntindem cu vecinul la sIat despre lucruri care
nu ne privesc deloc. Dac, asadar, lsnd pe toate celelalte, ar vrea s ne
cear socoteal numai pentru acest pcat, ce ndejde de mntuire am avea?
Si s nu-ti nchipui c greseala aceasta e mic; dac vrei s-ti dai seama de
mrimea ei, cerceteaz-o la oameni si atunci vei vedea ct de mare e pcatul.
Cuteaz, cnd ti vorbeste ocrmuitorul, sau dac vrei, unul din prietenii mai
de seam, s-1 lasi si s agriesti pe sluga ta, si atunci vei vedea ct de mare
e greseala ce-o Iaci Iat de Dumnezeu. Dac cel astIel jignit e vreun om mai
vestit, ti va cere si socoteal pentru batjocura ce i-ai Icut; ci Dumnezeu,
cruia n Iiecare zi I se aduc asemenea jigniri, ba chiar si mai mari, si nu
numai de ctre unul, doi sau trei oameni, ci aproape de ctre toti, suIer si e
ndelung rbdtor nu numai cu acestea, ci si cu altele mult mai grele.
(!redicile despre statui, Partea a II-a, predica a XX-a, pp. 180-181)

,Dac, de pild, Dumnezeu ti va cere socoteal pentru
nepsarea sau necuviinta pe care o arti la slujbele bisericii, ce vei
Iace? Iat, n ceasul cnd ti vorbeste Dumnezeu, tu, n loc s te rogi,
ai nceput cu cel de lng tine o discutie n soapt, despre lucruri
neIolositoare. Si chiar dac Dumnezeu ar trece cu vederea toate
celelalte pcate ale noastre, acesta e de ajuns pentru a pierde
mntuirea. S nu crezi c e o greseal mic. Pentru a pricepe
gravitatea lui, gndeste-te ce se ntmpl n cazul analog al oamenilor.
S presupunem c discuti cu o persoan oIicial sau cu un prieten
bun de-al tu. Si n vreme ce aceea ti vorbeste, tu ntorci capul cu
nepsare si ncepi s discuti cu altcineva. Cei cu care vorbesti nu va Ii
jignit de aceast necuviint a ta. Nu se va mnia? Nu-ti va cere
socoteal? Dumnezeu ns, desi este jignit n Iiecare zi, ntr-un
284
mod mult mai ru, si nu numai de doi-trei oameni, ci aproape de noi
toti, ne ngduie cu ndelung-rbdare. (Din vol. !roblemele
;ietii, pp. 168-169)

,S stm cu Iric si cu cutremur, cu ochii plecati n jos, dar cu suIletul
ridicat n sus. S suspinm, Ir s ni se aud glasul, dar cu inima s ne
bucurm. Oare nu vedeti ct de nemiscati stau cei ce sunt lng mpratul
acesta pmntesc, trector si muritor? Nu scot o vorb, nu se clintesc, nu
arunc ochii ici si colo, ci stau nIricosati, tristi si plini de cutremur. Ia pild
de la ei, omule, si te rog s te nItisezi naintea lui Dumnezeu asa cum te-ai
duce naintea mpratului celui pmntesc. Dar trebuie s te nItisezi cu
mult mai mult Iric naintea mpratului celui ceresc. Acestea vi le-am spus
adeseori si nu voi nceta a vi le spune, pn ce nu voi vedea c v-ati
ndreptat. (Omilie despre pocint i despre cei ce pleac de la S1anta
Liturghie..., n vol. Din osptul stpanului, pp. 187-188)

,Numai acela este la Biseric, care petrece n mod vrednic cu cuvntul
si gndul. Acela care are iarsi viata lui stricat si este cu cei multi unit, desi
este trupul lui aici si gndul lui aIar, Iolos nu are. (Din vol. Mrgritarele
S1antului Ioan Gur de ur, p. 13)

,Eu v conjur, eu v rog, nu plecati de la biseric; si cnd sunteti
aici pziti-v de a rde. S ne tinem noi aici cu totul timizi si
cutremurati, cu ochii plecati, cu suIletul nltat, cu gemete tcute si cu
o inim inundat de bucurie. (Din vol. Bogtiile oratorice, p. 202)
BISERICA (neIrecventarea bisericii - pretexte)

,Cci dac cineva alege ca scuz grijile, nelinistile vietii, si c ei sunt
obligati s-si ocupe mult timp cu aIacerile publice si casnice, mai nti le
vom rspunde, c aceasta nu este o greseal mic, de a se lsa nlntuit de o
asa de mare multime de griji si de a se lega asa de tare de lucrurile veacului,
nct ei nu pot da un pic de timp, nici la acea nclinare care este mai
necesar; n al doilea rnd, c acestea sunt pretexte zadarnice, minciuni si
scuze urte, ceea ce dovedeste n mod vzut lunga lor vorbire cu prietenii,
timpul pe care-l pierd la teatre, si la spectacolele de curse de cai, la care ei si
petrec adesea zile ntregi, Ir a motiva vreodat multimea grijilor. Cnd
este vorba de aceste mizerabile amuzri, n-aveti grij s v scuzati si n-aveti
timp de pierdut, dar dac trebuie s v aplecati spre lucrurile divine, ele v
par asa de n plus si att de dispretuite, nct considerati c ele nu valoreaz
285
ca una din grijile voastre; dar oamenii care au asemenea sentimente sunt
vrednici s mai respire nc sau s vad soarele? (Comentar la E;anghelia
de la Ioan, omilia XI, 1, p. 53)

,Putini au venit azi la biseric! De ce oare? Prznuim pomenirea
mucenicilor, si nimeni n-a venit la noi. Oare lungimea drumului i-a
trndvit? Dar, mai bine spus, nu lungimea drumului, ci trndvia lor i-
a mpiedicat. Dup cum nimic nu-l poate mpiedica pe cel cu tragere de
inim si cu vointa treaz, tot asa, orice l poate mpiedica pe cel trndav
si descurajat. Mucenicii si-au vrsat sngele lor pentru adevr, iar tu te
sperii de un drum scurt? Aceia si-au dat viata pentru Hristos, iar tu nu
vrei s iesi aIar din oras pentru Stpnul? Stpnul a murit pentru tine,
iar tu pregeti pentru El? E pomenirea mucenicilor, si tu te trndvesti,
te descurajezi? Ar trebui s Iii aici, ca s vezi pe demon biruit, pe
mucenic biruitor, pe Dumnezeu slvit si Biserica ncununat. Dar
pretextul lor e acesta:
- Sunt pctos, spun ei, si nu pot s vin la biseric!
- Dar tocmai pentru c esti pctos, vino, ca s nu-ti pierzi
mntuirea. Spune-mi, te rog, care om e Ir de pcate? Pentru asta,
jertIa si Biserica, pentru asta, rugciunile si postul, pentru c sunt multe
rnile suIletului. Pentru asta s-au descoperit mpotriva lor si leacurile si
s-a Icut leac potrivit pentru Iiecare din rnile suIletului. Ai Biserica!
Ea aduce jertIe! Ai rugciunile Printilor, druirea SIntului Duh,
pomenirile mucenicilor, adunarea sIintilor si multe la Iel cu acestea,
care te pot ridica din pcat la dreptate. Ce iertare poti avea cnd nu vii
s te rogi mucenicilor? Nici un necaz nu-i pe drumul ce duce la
biseric, si totusi ai Iost mpiedicat de a te uni cu mucenicii. Vrei s
spui c te mpiedic grijile vietii? Pcatul e ns si mai mare. Pentru ce
nu mprumuti lui Dumnezeu putin vreme, ca s primesti ntreaga zi?
(Cu;ant la !etru postolul i Ilie !roorocul, I, n vol. !redici la
srbtori imprteti i cu;antri de laud la s1inti, p. 545)

,,nvinovtiti vara, cci aud pe unii Icnd aceasta si zicnd: Cldura
acum este prea mare, :du1ul este nesu1erit, nu putem s ne strangem i s
ne inghesuim intr-o adunare prea mare, ne umplem de sudoare i de
ndueal; cnd ziceti aceasta, n adevr mie-mi este rusine de voi, cci
acestea sunt vorbe Iemeiesti, de nimica si Ir putere. Este o adevrat
rusine mcar a rspunde la astIel de dezvinovtiri, dar totusi trebuie s Iacem
aceasta; cci dac voi nu v rositi a spune acestea, cu atta mai putin trebuie
s rosim noi de a v rspunde. Deci, ce s v rspundem noi la aceste
286
pricinuiri? Eu v voi aminti istoria celor trei brbati din cuptorul cel cu Ioc,
care n mijlocul Ilcrilor ce-i nconjurau din toate prtile, ce se atingeau de
gura si de ochii lor si amenintau a-i nbusi, totusi n-au ncetat a aduce
Domnului Dumnezeu cntarea cea sInt a laudei, n mijlocul Iocului l
ludau mai veseli dect pe o drglas pajiste. Pe lng aceasta v voi aminti
de Daniil si de groapa leilor din Babilon, nc si de o alt groap plin de
noroi, care era aproape s nbuseasc pe proIetul Ieremia. Pe cei ce vor s
dezvinovteasc nevenirea lor la Biseric prin arsit, ndat i voi duce de la
aceast groap la temnit si le voi arta cum Pavel si Syla sunt nctusati
acolo, plini de vnti si de rni, cu trupul sIsiat de multimea loviturilor,
cum ei totusi n mijlocul noptii cntau laude lui Dumnezeu si svrseau prea
sInta lor priveghere. Toti acesti sIinti din cuptorul cel nIocat, din groapa
leilor, din temnit, din ctusi si din tot Ielul de ptimiri nespuse, niciodat nu
s-au ngreuiat de toate acestea, ci le-au suportat cu o rvn neobosit, ntr-o
evlavie arztoare si preamrire a lui Dumnezeu. Noi ns, care nici mcar o
mic parte din ptimirile acelor sIinti nu am rbdat, am vrea s ne lsm de
ngrijirea mntuirii suIletelor noastre pentru cldur, pentru putin arsit si
sudoare, a ne Ieri de adunrile servirii dumnezeiesti, si n locul lor s ne
amestecm n societtile cele pierztoare, care nu au n sine nimic sntos?
Nu este aceasta o nebunie? Cuvntul lui Dumnezeu este o rou att de
plcut si drglas, iar tu vorbesti de arsit? Hristos zicea curat: pa pe
care Eu o dau omului, se ;a 1ace intr-insul i:;or slttor intru ;iata cea
;enic (In. 4, 1, 4); si iarsi: Cel ce crede intru mine, precum a :is Scriptura
rauri de ap ;ie ;or curge din pantecele lui (In., 7, 38). Cnd ai tu
izvoarele si rurile cele duhovnicesti, spune-mi, te mai temi de arsita cea
trupeasc? Cnd este vorba de trg, unde este asa de mare zgomot, asa de
cumplit nghesuial si asa de nesilnic arsit, nu te aperi cu cldur, si
totusi nu poti zice, c n trg suIl numai vnt plcut si rcoros, iar aici n
Biseric s-a strns tot pripecul si arsita. Mai degrab este cu totul
dimpotriv, cci Biserica este podit cu pietre rcoroase, mpotriva razelor
soarelui ea este aprat prin ziduri si acopermnt si prin bolti nalte, acolo,
din contr, Iiecare loc este expus razelor celor arztoare ale soarelui, pe
lng aceea, acolo domneste o nghesuial cumplit, mult Ium si praI, si nc
multe altele, care pricinuiesc greutti. Din aceasta vedem c astIel de
pricinuiri si dezvinovtiri ale nevenirii la Biseric, precum le-am pomenit
eu, trebuie a le nsusi lenevirii si molesirii suIletului care nu este nclzit de
Ilacra SIntului Duh. (Cu;ant la S1anta i Marea Marti, n vol. Omilii la
!ostul Mare., pp. 124-126)

287
,Putini sunt aceia care vin la biseric. Care este, oare, cauza
acestui Ienomen? Prznuim pomenirile sIintilor si aproape nimeni nu apare
n biseric. Se pare c distanta i duce pe crestini la nesrguint; sau poate
c nu distanta, ci doar nesrguinta i mpiedic. Fiindc, asa cum nimic nu-l
poate mpiedica pe cel care are bunvoint si rvn de a Iace ceva, la Iel si
nesrguinta, trndvia si amnarea, pe toate le pot mpiedica.
Mucenicii si-au vrsat sngele pentru Adevr, si tu socotesti o asa
mic distant? Aceia si-au jertIit viata pentru Hristos si tu nu vrei s te
ostenesti deloc? Domnul a murit pentru tine si tu l nesocotesti?
Prznuim pomenirile sIintilor si tie ti-e greu s vii la biseric, preIernd s
stai acas? Si totusi trebuie s vii, ca s vezi cum diavolul este biruit, cum
SIntul biruie, cum Dumnezeu este slvit si Biserica triumI.
Dar sunt pctos, vei spune, i nu indr:nesc s m intalnesc cu cei
s1inti. Tocmai pentru c esti pctos, vino aici, ca s devii drept. Sau nu
cumva nu stii c si cei care stau n Iata sIntului jertIelnic au svrsit
pcate? Si noi, care v nvtm de la amvon, suntem pctosi. Dar nu
dezndjduim, Iiindc Dumnezeu este iubitor de oameni. De aceea
a iconomisit ca si preotii s suIere de anumite patimi, nct s nteleag
neputinta omeneasc si s-i ierte pe ceilalti.
Ce trist! La baluri si la distractii alergm binevoitori. Prostiile
cntecelor le ascultm cu plcere. Necuviintele actorilor le privim ceasuri
ntregi, Ir s ne plictisim. Si doar atunci cnd vorbeste Dumnezeu, prin
gura proorocilor si a apostolilor, cscm, ne scrpinam si ne ia cu
ameteal. Dar si pe hipodromuri, cu toate c nu exist acoperis pentru a-i
adposti de ploaie pe privitori, multi alearg ca turbatii, chiar si cnd
plou torential, chiar si cnd vntul le rvseste pe toate. Nu socotesc nici
vremea rea, nici gerul, nici distanta. Nimic nu-i poate tine acas, ns
cnd e vorba s mearg la biseric, atunci si o ploaie mrunt le devine
piedic. Si dac-i ntrebi cine este Amos sau Ahab, cti prooroci si
apostoli sunt, nu-si pot deschide gura. Dar despre cai si clreti, despre
soIisti si oratori, despre cntreti si actori pot s te inIormeze nde-
amnunt. Ce situatie e asta? (Din vol. !roblemele ;ietii, pp. 165-
166)

,Ct despre cei care nu vin deloc la slujbe, as vrea s stiu
unde se aIl n acel ceas sInt. Dar cred c st iu bine asta. Sau se
ocup cu lucruri necuvioase si zadarnice, sau sunt aIundati n
grijile lumesti. n ambele situatii ns, sunt de neiertat. Pentru primii
acest lucru este vdit si nu mai are nevoie de dovezi. Dar si ultimii,
care aduc ca justiIicare pentru absenta lor treburile Iamiliale, si acestia
288
sunt de neiertat, pentru c preIer pe cele pmntesti n locul celor
ceresti, pe cele trectoare n locul celor vesnice, pe cele materiale n
locul celor duhovnicesti. (Din vol. !roblemele ;ietii, p. 169)

,Adevrat vrei s zici c este srcia piedic si opreliste Bisericii
(Irecventrii ei- n.n.), dar aceast pricin ce ai spus-o nu este cu cale pentru
c n sptmn sunt sapte zile, pe care le-a mprtit Dumnezeu cu noi si nu
a luat pentru El mai mult parte si nou ne-a dat mai putin, nici n mod egal
nu le-a mprtit, nc nici trei zile n-a luat ca s ne dea nou iarsi trei. Si tie,
crestine, ti-a druit sase, iar Lui si-a lsat numai una. Iar tu nici n aceast zi
nu esti bucuros s Iii liber de grijile lumesti ca s-ti Iie auzul slobod si
deschis, spre ascultarea SIintei Scripturi, ci Iaci lucrul ce-l Iac toti Iurii de
cele SIinte, adic cei ce Iur SIintele Odoare din biseric, de vreme ce
ndrznesti s rpesti si aceast sInt zi, care este aleas si druit spre
ascultarea SIintei Scripturi, s o cheltuiesti n grijile si treburile cele desarte?
Dar ce zic eu de zile ntregi? Numai ce a Icut vduva milostenia, I si tu n
vremea zilei acesteia si precum a dat ea doi Iileri si mult dragoste a
dobndit de la Dumnezeu, asa si tu d mprumut lui Dumnezeu dou ceasuri
si El va aduce n casa ta mii de agoniseli bune. Iar de nu vrei s te lasi deloc
de lucrurile lumesti si s cheltuiesti din zi putin vreme pentru Dumnezeu,
pzeste-te s nu pierzi toat osteneala ta si toat agoniseala vietii tale, pentru
c stie Cunosctorul de inimi cnd nu-L bgm noi n seam, s risipeasc
ntr-o clip de ceas cte lucruri sunt adunate n multi ani (.) Dar o,
Irtiorule, ce lucruri putem s te nvtm mai nainte de cte trebuie
crestinului s Iac, de vreme ce numai o dat sau de dou ori vii aici ntr-un
an; pentru suIlet s te nvtm, pentru trup, pentru mprtia Cerului, pentru
munca cea nesIrsit, pentru matca Iocului, pentru ndelung rbdarea lui
Dumnezeu, pentru iertare, pentru pocint, pentru botez, pentru lumea cea
de sus si de jos, pentru Iirea cea omeneasc, pentru cea ngereasc, pentru
rutatea dracilor, pentru mestesugirile diavolilor, pentru viat, pentru
porunci, pentru dreapta credint (ortodox), pentru eretici. C acestea si mai
multe dect attea se cade s le stie tot crestinul si s dea rspuns tuturor
celor ce-l ntreab pentru acestea toate, dar voi nici o parte ct de mic nu
puteti s nvtati din acestea, pentru c veniti Ioarte rar la biseric si nc si
atunci cnd veniti, nu veniti pentru vreo smerenie suIleteasc, ci numai
pentru obiceiul praznicului, altii pentru vorbele si adunarea prietenilor, iar
bogatii si pentru mndrie si truIie. Iar eu zic c de ar iubi cineva s stie toate
cte am zis mai sus, ar trebui s vin mai des la biseric, s asculte citirea
SIintei Scripturi si asa adevrat le-ar sti toate. (Din vol. Mrgritarele
S1antului Ioan Gur de ur, pp. 80-81)
289

,Tare as vrea s stiu unde stau acum cei care n-au venit la sInta
slujb, s stiu ce i-a oprit, ce i-a ndeprtat de aceast mas sInt si despre
ce vorbesc! Dar, mai bine spus, o stiu prea bine! Sau stau la taiIas si vorbesc
despre lucruri de rusine si de batjocur, sau sunt tintuiti de griji lumesti.
Aceste dou preocupri nu pot dobndi iertare si duc la grea osnd. Despre
cei dinti nici nu trebuie s mai vorbesc, nici s dovedesc c n-au parte de
nici o ndurare. Dar c nici aceia care ne spun c sunt prinsi cu treburile din
cas, care ne spun c sunt tare ocupati si care nu vor s le pun pe cele
duhovnicesti naintea celor lumesti mcar o dat pe sptmn, cnd i
chemm aici; dar c nici aceia nu pot dobndi iertare, o spune Evanghelia.
Cei chemati la nunta cea duhovniceasc au pus nainte tot aceste scuze: unul
c si-a cumprat cinci perechi de boi, altul c si-a cumprat o tarin, altul c
s-a nsurat. Totusi au Iost pedepsiti. Motivele pentru care nu au venit la
nunt preau serioase. Dar cnd Dumnezeu ne cheam, nu avem cuvnt de
aprare. nti Dumnezeu, si apoi treburile noastre, chiar cele de neaprat
nevoie. nti s-L cinstim pe Dumnezeu, si apoi s ne ngrijim de celelalte.
Spune-mi mie, care slug se ndeletniceste cu treburile sale nainte de a-l
sluji pe stpn? Nu-i oare absurd s-i slujim cu att respect si atta supunere
pe oameni, la care stpnia este un simplu nume, iar pe adevratul Stpn,
nu numai Stpn al nostru, ci si al puterilor ceresti, s nu-L nvrednicim nici
de slujirea ce-o dm celor ce sunt robi ca si noi? (Despre schimbarea
numelor, cuv. IV, n vol. Despre schimbarea numelor. Despre rbdare.
Despre milostenie., pp. 60-61)
BISERICA (neIrecventarea bisericii - gravitatea)

,,Tu ns, cnd ti petreci timpul cu Iemeile de la orchestr si cu
comediantii din teatru, nu pui nainte niciodat Irica de cpetenii sau sila
slujbei ostsesti, iar cnd v chemm la biseric, atunci gsiti mii de piedici.
Si ce vei spune n ziua aceea, cnd vei vedea Ilacra si rurile cele de Ioc, si
legturile cele nedezlegate, si vei auzi plngerea si scrsnirea dintilor?
(Comentariile sau Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni, omilia V, p. 53)

,Ce aprare mai putem avea, ce iertare, cnd El se pogoar din ceruri
pentru noi, iar noi nu venim nici de acas pn la El? Cnd magii, niste
oameni barbari si de alt neam, alearg din Persia ca s-L vad asezat n iesle,
tie crestine, ti este greu s mergi o mic bucat de drum, ca s te bucuri de
290
vederea aceasta Iericit?. (Cu;antri impotri;a anomeilor, cuv. VI, n vol.
Cu;antri impotri;a anomeilor. Ctre iudei, p. 100)

,Puneti naintea oricrei ocupatii, a oricrei griji venirea la biseric.
Te ntreb: Cstigi att cnd lipsesti de la SInta Liturghie ct pierzi si tu si
toat casa ta? De-ai cstiga, cnd lipsesti de la biseric, o comoar ntreag
plin de aur, tot pierzi mai mult dect cstigi, si cu att mai mult cu ct cele
duhovnicesti sunt mai bune dect cele trupesti. Acestea, de-ar Ii numrate,
de-ar curge de pretutindeni, totusi nu cltoresc mpreun cu noi n viata cea
de dincolo, nici nu se mut cu noi n cer, nici nu stau naintea scaunului celui
nIricostor de judecat, ci, de multe ori, chiar nainte de sIrsitul nostru, se
duc si ne prsesc; dar chiar de-ar rmne pn la sIrsitul vietii noastre,
moartea le pune negresit capt. Comoara cea duhovniceasc, dimpotriv,
este o avere ce nu ne poate Ii Iurat; merge cu noi oriunde; cnd cltorim
din lumea aceasta dincolo, ea ne urmeaz si ne d mare ndrznire naintea
scaunului de judecat. (Cu;antri impotri;a anomeilor, cuv. XI, n vol.
Cu;antri impotri;a anomeilor. Ctre iudei, p. 177)

,DesIrnatul, ngmIatul sau altul, care are un alt pcat, venind des la
biseric si ascultnd mereu nvttura, se izbveste de pcatul lui si-si
recapt sntatea; dar cel care se desprinde de Biseric, cel care se
deprteaz ncetul cu ncetul de nvttura Printilor, cel care Iuge de
spitalul cel duhovnicesc, chiar dac i se pare c e sntos, va cdea totusi
iute n boal. (Ctre iudei, cuv. III, 2, n vol. Cu;antri impotri;a
anomeilor. Ctre iudei, p. 276)

,,Ni se pare c n-am isprvit nimic, cnd ne-am dat osteneala de a v
ndemna s Iiti mai osrdnici cu vizitarea adunrii, unde se Iace slujirea cea
dumnezeiasc; cci iarsi Biserica este desart si prsit de Iiii ei. De aceea,
eu iarsi trebuie s v ngreunez si s v Iiu povar, pe de-o parte dojenind
pe cei de Iat, pe de alta probozind pe cei ce lipsesc. Pe acestia din urm,
pentru c rmn n lenevire si n usurtatea mintii lor, iar pe voi, pentru c
nu v ngrijiti cu rvna cuvenit pentru mntuirea conIratilor vostri.
(Cu;ant la S1anta i Marea Marti, n vol. Omilii la !ostul Mare., p. 119)

,,Ce gnditi voi, cte dureri simt eu, cnd observ c n zilele de
srbtori multimea cea mare se aseamn cu valurile cele nenumrate ale
mrii, iar acum nu se arat la slujirea de Dumnezeu nici a suta parte din
acea multime? Unde sunt acum aceia care ne mbulzesc n zilele de
291
srbtori? Eu i caut, i jelesc acum, gndind cti dintre dnsii iarsi se duc la
pieire dup ce au Iost mntuiti odat, ct de multi Irati vd eu lipsind, ct de
mic este numrul celor ce doresc mntuirea si ce mare parte a Bisericii se
aseamn unui trup mort si nemiscat. (Cu;ant la S1anta i Marea Marti, n
vol. Omilii la !ostul Mare., pp. 122-123)

,As vrea, dac as putea, s v art suIletele celor care nu
merg la biseric, care nu particip la SIintele Taine, care nu-L ascult
pe Dumnezeu; si le-ati vedea murdare si respingtoare. Asa cum
trupurile nesplate sunt pline de mizerie si duhoare, la Iel si suIletele
care nu se curtesc prin spovedanie, prin SInta mprtsanie si prin
nvttur duhovniceasc, sunt ptate de pcat. Asa cum ogoarele
nearate se umplu de buruieni, la Iel si suIletele necultivate
duhovniceste se umplu de mrcinii ruttii.
Dac noi, care mergem la biseric, participm la SIintele Taine
si ascultm Evanghelia, cu greu ne nIrnm mnia, cu greu ne
izgonim invidia din inim, cu greu ne controlm instinctele pctoase,
cu greu ne mpotrivim poItelor rele, cu greu domesticim Iiarele
slbatice ale patimilor, atunci ce se vor Iace cei care nu calc aproape
niciodat pe la biseric? (Din vol. !roblemele ;ietii, pp. 169-
170)

,Iar la Dumnezeu nvtndu-ne prin prooroci si prin psalmi, cscm si
dormitm, iar la inim avem viIor, iar la cap ntunecare, iar la alergturile de
cai, cnd mergem s privim unde nu este nici un acopermnt de perete, de
s-ar si ntmpla s-i loveasc cu vreo vijelie n obraz, ei ngduiesc ca niste
ndrciti si rabd uneori gerul, alteori zduIul, dup cum este vremea si
deprtarea cii nu-i osteneste si nu-i oboseste si nu-i opreste nici o nevoie.
Dar la biseric cnd vrem s mergem, toate ni se Iac sminteal, si ploaia si
calea. Iar cnd ne-ar ntreba cineva cine este tatl proorocului Isaia sau
Avdie sau a altui prooroc sau din Apostoli, nicidecum nu stie s rspund.
Iar pentru carele cailor, care merg la alergri, rspund cu mult socoteal
despre armele stiutorilor, avocatilor si retorilor. Si cine s le laude si s
ngduiasc acestea, spune-mi? (Din vol. Mrgritarele S1antului Ioan
Gur de ur, pp. 9-10)
................................................................................................................
,Cci precum pmntul ce nu se ar se nteleneste si se umple de
mrcini, asa si suIletul care nu aude cuvntul lui Dumnezeu si nvttura
duhovniceasc, rsare tot mrcini si ciulini, adic se naste tot Ielul de pcat
n inima noastr. C de vreme ce noi n toate zilele auzim citania
292
Scripturilor, a Proorocilor si a Apostolilor si de-a pururea cntm
dumnezeiestile canoane si abia cu mare nevoie Iugim de patimile noastre,
abia potolim mnia, abia gonim urgia, pizma, si poIta cea rea, abia contenim
Iiarele cele Ir rusine, adic gndurile cele rele ale diavolilor, dar cei ce
niciodat n-au dobndit aceast vindecare a nvtturii, ce ndejde a
mntuirii vor avea? Cci precum cel ce iese de la adpostire pretutindeni
rtceste, la Iel si cel ce pierde lumina lui, n multe locuri se mpiedic si
cade. (Din vol. Mrgritarele S1antului Ioan Gur de ur, pp. 12-13)

,Mai poate Ii oare ndurat acest lucru? Mai poate Ii oare ngduit? Pe
zi ce trece vin tot mai putini oameni la biseric. Plin este orasul de oameni,
si biserica este goal! Plin piata, teatrele si locurile de plimbare, iar casa lui
Dumnezeu pustie! Dar, mai bine zis, dac e s spun adevrul, pustiu este
orasul e oameni si plin biserica! C nu trebuie s numim oameni pe cei din
oras si din piat, ci pe voi, cei din biseric! Nu pe cei trndavi, ci pe voi, cei
rvnitori! Nu pe cei ce se dau n vnt dup cele din lume, ci pe voi, care
alegeti cele duhovnicesti n locul celor pmntesti. (Despre schimbarea
numelor, cuv. I, n vol. Despre schimbarea numelor. Despre rbdare.
Despre milostenie., p. 7)

,Ce vom spune noi despre cei ce rtcesc departe de aceast sIintit
turm, despre cei ce sunt departe de aceast cas printeasc, pe ulite si
maidane, ca niste copii lenesi si obraznici? Da, copiii care prsesc casa
printeasc rtcesc departe de cas, aIar, pe maidane si-si pierd ziua cu
jocuri de copii, de aceea astIel de copii si pierd adesea si viata si libertatea;
iar dac se ntmpl s cad n minile unor ticlosi, sau ale unor hoti,
adesea pltesc cu moartea lenevia lor. Acei ticlosi i prind, le iau podoabele
de aur, iar pe copii i neac n ru sau i duc n tri strine, dac vor s se
poarte cu ei mai omeneste! n acest mod copiii si pierd libertatea. Tot asa
ptesc si cei ce nu vin la biseric. Atunci cnd rtcesc departe de casa
printeasc si de petrecerea de aici, dau de gurile ereticilor si de limbile
dusmanilor adevrului; apoi acestia, ca niste ticlosi si hoti, le Iur podoaba
de aur a credintei si-i neac iute; nu-i arunc n ru, ci-i neac prin
nvtturile lor tulburi si pline de miros urt. (Despre schimbarea numelor,
cuv. I, n vol. Despre schimbarea numelor. Despre rbdare. Despre
milostenie., p. 9)

,O, de v-ar Ii cu putint s intrati n cugetul celor care lipsesc de la
biseric, atunci ati vedea bine de cte rni sunt plini si cti spini au! Dup
cum un pmnt care n-a Iost lucrat de mini de plugar nteleneste si se
293
slbticeste, tot asa si suIletul care nu se bucur de cuvntul duhovnicesc de
nvttur, odrsleste spini si ciulini. Dac noi, care i auzim n Iiecare zi pe
proIeti si pe apostoli, abia de ne nIrnm mnia, abia de ne potolim poIta,
abia de scoatem din noi puroiul invidiei, dac noi, care adormim patimile
noastre cu cntecele dumnezeiestilor Scripturi, abia de domolim Iiarele cele
Ir de rusine, spune-mi mie: ce ndejde de mntuire s mai aib cei care
niciodat nu se bucur de aceste leacuri si nici nu aud ntelepciunea cea
dumnezeiasc? As dori s pot arta ochilor vostri suIletul lor, ca s vedeti c
e murdar, ntinat, negru, josnic si lipsit de ndrznire! Dup cum cei care nu
Iac baie au trupurile pline de mult murdrie si necurtenie, tot asa si cei
care nu-si scald suIletul cu cuvintele de nvttur duhovniceasc au pe ei
pete mari de pcate. Baie duhovniceasc sunt cele de aici; ele curt cu
cldura Duhului toat murdria. (Despre schimbarea numelor, cuv. IV, n
vol. Despre schimbarea numelor. Despre rbdare. Despre milostenie., pp.
61-62)

,De aceea ni se ntmpl toate mpotriva vointei noastre, si n treburile
noastre publice, si n cele particulare, c nu ne ndeletnicim nti cu cele
duhovnicesti, si apoi cu cele lumesti, c am stricat rnduiala. De aceea s-a
stricat si sirul, ordinea Iireasc a lucrurilor; de aceea toat viata noastr geme
de tulburare. (Ctre cei ce n-au ;enit la biseric, i la cu;antul apostolic
care :ice. Dac 1lman:ete dumanul tu, d-i paine.~~, 3, n vol.
Despre schimbarea numelor. Despre rbdare. Despre milostenie., p. 109)
BISERICA (neornduiala din unele biserici)

,,Pe atunci si casele erau biserici, pe cnd astzi si biserica este cas,
sau mai drept vorbind, chiar mai ru dect orice cas. Cci ntr-o cas ar
putea vedea cineva si mult rnduial, Iiindc, de pild, stpna casei sade
pe scaun cu toat buna cuviint, si slugile ies cu toat linistea, si Iiecare
dintre argati se ndeletniceste cu ceea ce i s-a poruncit. Dar aici n biseric
mare este vuietul, mare este tulburarea, si cu nimic nu se deosebesc cele ale
noastre de cele ce se petrec n crcium. Att de mare este rsul, att de mare
vuietul, nct este tocmai ca la bi, ca cei ce strig prin piat si care Iac un
vuiet grozav. (Comentariile sau Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni,
omilia XXXVI, p. 392)

,,Dar acum cu nimic nu se deosebeste de piata trgului si dac nu ar
Ii cam ndrznet a spune, poate c nu se deosebeste nici de scena teatrului
294
astIel c Iemeile ce se adun aici se mpodobesc cu mai mult nerusinare
dect cele desIrnate de la teatru. Din aceast pricin multi din cei desIrnati
sunt atrasi si aici, si dac voieste cineva a ispiti vreo Iemeie si a-i suci capul,
nici un loc nu i se pare mai potrivit pentru aceasta ca biserica.
(Comentariile sau Talcuirea Epistolei intai ctre Corinteni, omilia XXXVI,
p. 391)
BISERICA (si statul)

,Ea va Ii totdeauna prima s dea Ce:arului ceea ce este a
Ce:arului, ns ea nu este si nu va putea Ii niciodat lucrul (opera)
Cezarului.
Biserica - mprtia suIletelor, societatea constituit de
Dumnezeu, plasat si mentinut de Dumnezeu n mijlocul lumii,
depozitar a puterilor lui Dumnezeu. Biserica conduce, legiIereaz,
sanctioneaz legile sale, pedepseste pe cei rzvrtiti ai ei, Ir ca
puterile publice s aib vreodat dreptul s rpeasc guvernarea ei.
Mai mult este puterea spiritual a Bisericii care devine cea mai
solid mrturie, salvarea cea mai sigur a societtii civile. (.)
Dac n societatea civil, puterea judectoreasc este cinstit si
necesar, cu ct mai nalt, mai eIicace este puterea spiritual care
previne crima, pe cnd cealalt nu poate dect s-o constate si s-o
pedepseasc. (Din vol. Bogtiile oratorice, pp. 118-119)

,Oricare ar Ii legislatiile omenesti, vointa lui Dumnezeu si
legea lui sunt de neschimbat. (Din vol. Bogtiile oratorice, p. 244)
BLNDETEA (deIinitia)

,Aceasta-i cu adevrat blndete! Nu esti blnd atunci cnd suIeri n
tcere nedreptatea celor puternici, ci atunci cnd te pleci cnd esti nedrepttit
de cei ce par mai mici ca tine. Atunci esti ntr-adevr blnd; n cazul cellalt
se poate spune c esti blnd, pentru c nu te poti mpotrivi puterii celui ce-ti
Iace nedreptate. (Omilii la Facere, omilia LII, II, n col. PSB, vol. 22,
p.187)

,Blndetea se cheam nu cnd cineva ar avea nedreptate de la vreun
puternic si asupritor si ar ngdui cu blndete, ci cnd ar avea nedreptate de
la oamenii mici si simpli si, Iiind necjit de acestia, ar rbda. (Din vol.
Mrgritarele S1antului Ioan Gur de ur, p. 122)
295
BLNDETEA (- mama tuturor bunttilor)

,In;tati de la Mine, spune Domnul, c sunt bland i smerit cu inima
i ;eti a1la odihn su1letelor ;oastre. Blndetea este mama tuturor
bunttilor. (Omilii la Matei, omilia XXXVIII, IV, n col. PSB, vol. 23, p.
473)
BLNDETEA (nasterea ei)

,... blndetea vine din dragoste. (Talcuiri la Epistola intai ctre
Timotei, omilia a XVII-a, p. 190)
BLNDETEA (Iolosul)

,Nimic nu-i mai tare ca blndetea. Dup cum apa aruncat pe Ioc a
stins de multe ori Iocul, tot asa si un cuvnt spus cu blndete stinge o mnie
mai aprins dect cuptorul. Si ndoit ne e cstigul. Cstigm si prin aceea c
ne-am purtat cu blndete si prin aceea c slobozim de tulburare mintea
Iratelui nostru, punnd capt mniei. Te ntreb: nu-l tii oare, de ru, nu-l
nvinuiesti pe Iratele tu cnd e mniat si te dusmneste? Pentru ce nu te
strduiesti s te porti tu altIel dect el? Pentru ce vrei s-l mnii si mai mult?
Poti, oare, stinge cu Ioc? Nu! Firea Iocului se mpotriveste. Tot asa nici cu
mnia nu poti stinge mnia. Ce este apa pentru Ioc, aceea-i blndetea si
buntatea pentru mnie. (Omilii la Facere, omilia LVIII, V, n col. PSB,
vol. 22, p. 254)

,Cci nimic nu este mai vrednic dect blndetea. Cu cuvntul blnd
Irngi oasele, cu toate c ce este mai tare dect osul? Cci de va Ii cineva
vrtos si nenduplecat, va Ii biruit cu lesnire de cel ce se poart cu el cu
blndete. (Cu;ant cum c este primefdios a merge la teatre imorale care
pro;oac la des1ranri, cum c Da;id, in cele ce a 1cut lui Saul, a co;arit
intru totul ;irtutea iertrii, i cum c a su1erit cu blandete nedreptatea este
la 1el cu a da milostenie, n vol. Din osptul stpanului, pp. 136-137)
BLNDETEA (nu ntotdeauna este bun, ci cnd mprejurarea o cere)

,Nici blndetea nu e bun totdeauna, ci numai atunci cnd
mprejurarea o cere. De aceea, dac mprejurarea nu o cere, blndetea
ajunge slbiciune, iar mnia, nesocotint. (Cu;antul al JI-lea la
296
S1antul postol !a;el, n vol. !redici la srbtori imprteti i
cu;antri de laud la s1inti, p. 272)
BLNDETEA (si ntelepciunea)

,Aceasta e pricina c Domnul nu ne-a poruncit s Iim numai blnzi,
dar nici numai ntelepti, ci le-a unit pe acestea amndou, ca ele s ajung
virtute, s ai ntelepciunea sarpelui, ca s te Ieresti s nu Iii lovit n ceea ce ai
mai scump; dar s ai si blndetea porumbitei, ca s nu te rzbuni pe cei ce te
nedrepttesc si nici s pedepsesti pe cei ce uneltesc mpotriva ta. Pentru c
iarsi nu-i de nici un Iolos ntelepciunea, dac nu-i adaugi blndetea.
- Dar poate Ii o porunc mai grea ca aceasta? Nu-i de ajuns, oare c
suIerim rul ce ni se Iace?
- Nu, rspunde Domnul. Mai mult; nu-ti ngdui nici s te revolti! Asa
e porumbita!
- Dar o astIel de porunc este ca si cum ai porunci unei trestii aruncate
n cuptor s nu Iie ars de Ioc, ci s sting Iocul.
- S nu ne tulburm! Ucenicii Domnului au mplinit porunca, au dus-o
la bun sIrsit si au artat prin Iaptele lor c au Iost ntelepti ca serpii si blnzi
ca porumbeii. N-au avut alt Iire, ci aceeasi Iire ca si noi. S nu socoteasc,
dar, nimeni c sunt cu neputint de ndeplinit poruncile Domnului! Domnul
cunoaste mai bine dect toti Iirea lucrurilor; stie c slbticia se stinge nu cu
slbticie, ci cu blndetea. (Omilii la Matei, omilia XXXIII, II, n col. PSB,
vol. 23, pp. 408-409)
BLNDETEA (si mila)

,Sigur orice virtute este bun, dar virtutea si mila trecnd naintea
tuturor celorlalte, ele sunt acelea care arat c suntem oameni si c noi ne
deosebim de animale, ele ne Iac egali cu ngerii. Iat pentru ce ne vorbeste
adesea Iisus Hristos despre aceast virtute si ne recomand s Iim blnzi si
binevoitori. (Comentar la E;anghelia de la Ioan, omilia LXI, 1, p. 305)
BLNDETEA (si smerenia)

,,Cel ce a Iost nvrednicit s vin sub acest jug si a putut s nvete de
la Stpnul s Iie blnd si smerit cu inima, va dobndi deplina odihn a
297
suIletului su. Acest lucru este nceputul
87
mntuirii noastre. Cel ce a
cstigat aceast virtute poate, Iiind nc n trup, s se ia la ntrecere cu
puterile netrupesti si nu mai are nici o prtsie cu cele din viata aceasta.
Cel ce imit blndetea Stpnului nu se mnie, nu se ridic mpotriva
aproapelui. Chiar dac cineva l va lovi, i va spune: dac am ;orbit ru, d
mrturie pentru acest ru, dar dac am grit bine, de ce m bati? (In., 18,
23). Chiar de-l va numi demonizat, i va rspunde: eu demon nu am; si nimic
din cele ce vin asupra-i nu-l va putea vtma. Unul ca acesta dispretuieste
toat slava acestei vieti si nimic din cele ce se vd nu-l va atrage. Fiindc el
va dobndi alti ochi. Cel ce este smerit cu inima niciodat nu va putea privi
cu ochi ri bunurile aproapelui. Unul ca acesta nu va Ii rpitor, nici lacom,
nici nu va poIti vreun lucru, ci va risipi chiar si cele ale sale, artnd mult
comptimire Iat de semenul de aceeasi Iire. Unul ca acesta nu sap csnicia
altuia, cci venind sub jugul lui Hristos si nvtnd s Iie blnd si smerit cu
inima, va avea ntreaga virtute si va psi pe urmele Stpnului. (!rima
catehe: ctre cei ce urmea: a 1i luminati, n vol. Catehe:e baptismale, pp.
35-36)
BLESTEMUL (blestemarea cuiva - gravitatea)

,Ce Iaci, omule? i ceri lui Dumnezeu s aib mil de tine,
iar tu l blestemi pe cellalt? Nu te lsa nselat. Dac nu vei ierta, nu
vei Ii iertat. Stii lucrul acesta. Si totusi, nu numai c nu ierti, dar l
rogi pe Dumnezeu s nu ierte! ns, dac nu este iertat cel care iart,
cum va Ii iertat cel care i cere lui Dumnezeu s nu ierte? Dac
este un lucru ru s ai dusmani, gndeste-te cu ct mai ru este
s-i j udeci si s-i blestemi pe acestia. Vei da socoteal pentru Iaptul
c ai dusmani si mai ndrznesti s-i judeci pe deasupra? n ceasul n
care te rogi pentru mil si pentru iertarea pcatelor, cum te va ierta
Dumnezeu dac i ceri s le Iac ru altora? (Din vol. !roblemele
;ietii, p. 201)

,Pentru aceea nu este alt suIlet mai pngrit si limb mai spurcat
dect ceea ce blestem pe Iratele. Om esti? Nu bor otrav ca si scorpiile!
Esti om mai cinstit dect toate Ipturile lui Dumnezeu? Nu te Iace sarpe si
Iiar, c pentru aceea ti-a dat Dumnezeu gura, ca s nu musti ca si cinele, ci

87
Tlcuirea Pr. Marcel Hanches: Literal: capul. Prin urmare, ntelesul poate Ii si: acest
lucru este elementul principal al mantuirii noastre. (n.s. 39, p. 35)
298
s ndulcesti pe alti Irati cu cuvinte dulci. (Din vol. Mrgritarele S1antului
Ioan Gur de ur, p. 157)
BLESTEMUL (cei ce blestem si Iac lorusi ru)

,Cci, Iericitul acela (SI. Arhidiacon SteIan n.n.) cu nedreptate toate
le ptimea si totusi se ruga pentru ei cu cldur, n timp ce noi multe suIerim
dup dreptate din partea dusmanilor nostri. Dar, dac cel ce ptimea pe
nedrept nu a ndrznit a blestema si, mai bine zis, n-a ndrznit s nu se
roage lui Dumnezeu, apoi cei ce ptimesc dup dreptate, nu numai c nu se
roag pentru prigonitorii lor, ci i si blestem de ce osnd oare nu vor Ii
vrednici? Ti se pare c pe acela l lovesti, pe cnd adevrul este c mpingi
sabia n tine nsuti, nelsnd pe judector s Iie blnd cu pcatele tale, prin
cele ce-L ntrti pe El mpotriva altora. (Talcuiri la Epistola intai ctre
Timotei, omilia a VI-a, pp. 71-72)
BLESTEMUL (cauzele blestemului)

,,De altIel, dac strmtoarea pricinuit de ncercri si de srcie ar Ii
pricina blestemelor, ar trebui ca toti cei sraci s blesteme; dar nu este asa,
cci multi oameni care triesc n cea mai neagr srcie multumesc
necontenit lui Dumnezeu, iar altii, bogatii si cheIliii, nu mai contenesc cu
blestemul. Prin urmare, nu Iirea lucrurilor, ci vointa noastr Iace si una si
alta. (Omilii la sracul La:r, cuvntul III, n vol. Omilii la sracul La:r.
Despre soart i !ro;ident., p. 85)

,,S nu spunem, dar, c srcia, boala si multimea de nenorociri ne
silesc s blestemm. Nu srcia, ci nebunia; nu boala, ci nesocotinta; nu
multimea de nenorociri, ci lipsa evlaviei duce la blestem si la pcat pe cei ce
nu iau aminte. (Omilii la sracul La:r, cuvntul III, n vol. Omilii la
sracul La:r. Despre soart i !ro;ident., p.85)
BLESTEMUL (atitudinea bunului crestin Iat de blestem)

,Dac nu poti s binecuvntezi pe cel ce te-a blestemat, taci! F
deocamdat numai atta! Si mergnd pe calea aceasta si strduindu-te cum
trebuie, vei ajunge s si binecuvntezi. (Omilii la Matei, omilia LXXVIII,
III, n col. PSB, vol. 23, pp. 892-893)
299
BLESTEMUL (nu le este permis crestinilor a blestema)

,... dac ni s-a poruncit a ne ruga cu cldur pentru aproapele, nu
numai pentru credinciosi, ci si pentru cei necredinciosi, apoi poti pricepe ct
de mare ru este s doresti rul si s blestemi pe Irati. Ce spui? Acela ti-a
poruncit tie de a te ruga cu cldur pentru dusmani, si tu blestemi pe Iratele
tu? Nu blestemi pe acela, ci pe tine; pe Dumnezeu apoi l mnii, grind
acele cuvinte necucernice: d-i lui, Doamne, 1-i lui aa precum mi-a 1cut
el mie, lo;ete-l i rspltete-l, Doamne' Departe asemenea cuvinte de
ucenicii lui Hristos, care trebuie s Iie blnzi si ngduitori; departe de gura
celui ce s-a nvrednicit de astIel de taine. Nimic aspru s nu scoat din ea,
nimic neplcut s nu pronunte limba care se atinge de trupul dumnezeiesc;
s o pzim curat si s nu pronuntm prin ea blesteme. C dac cei ce
griesc rul si dac cei ce vorbesc n batjocur, nu vor mosteni mprtia
cerurilor, cu att mai mult cel ce blestem. Cel ce blestem de necesitate va
si batjocori pe cel blestemat, dar batjocura si rugciunea stau departe una de
alta. Blestemul si rugciunea nu se cunosc; ntre rugciune si acuzatie este o
mare prpastie.
Te rogi lui Dumnezeu spre a-L Iace blnd Iat de tine, si pe altul l
blestemi? Dac nu ierti pe altul, nu ti se va ierta tie; si nu numai c tu nu
ierti, dar si pe Dumnezeu l ntrti ca s nu ierte. Ai vzut ce ru exagerat?
Dac celui ce nu iart pe altul, nici lui nu i se iart, dar cnd l ntrt si pe
Dumnezeu s nu ierte, cum i se va ierta lui? Nu pe acela l vatm, ci pe tine,
si de ce oare? Pentru c dac tu asteptai s Iii ascultat pentru pcatele tale,
din aceast cauz niciodat nu vei Ii ascultat, Iiindc rugciunile tale sunt
Icute cu o gur spurcat, care ntr-adevr este necurat si spurcat, si plin
de toat necurtia. Trebuie ca s tremuri pentru propriile tale pcate, si
ntreaga lupt s o ntreprinzi pentru aceasta, iar tu te apropii ntrtnd pe
Dumnezeu contra Iratelui? Nu te temi oare si nu te ngrijesti de ale tale?
(Talcuiri la Epistola intai ctre Timotei, omilia a VI-a, pp. 69-70)

,Cci prin cuvintele prin care tu l rogi contra Iratelui, prin acelea tu
nsuti lucrezi contra ta, nelsnd pe Dumnezeu s-ti ierte pcatele tale. Dac
tu voiesti a Ii un examinator exact al celor ce te-au vtmat pe tine, cum de
ceri de la Dumnezeu iertarea pcatelor pe care le-ai Icut? (Talcuiri la
Epistola intai ctre Timotei, omilia a VI-a, p. 71)

,De-ti va veni vreo pagub sau primejdie mare, nu blestema, c vei
cdea n adncul cel mare al pieirii si al muncii, c oare ti mai usurezi
nevoia dac blestemi? Dar mai mult, adaugi osteneala si munca, c pentru
300
aceasta aduce diavolul bntuielile asupra omului, ca s blesteme s-l bage n
iad, iar dac te vede c suIeri vitejeste bntuiala si cu ct mai mult se adaug
patima, cu att multumesti mai mult lui Dumnezeu, ndat Iuge de la tine, de
vreme ce n desert ne trudeste si n ce Iel un cine dac nu-i dau de la masa
ce se tine el Iuge si se duce la alt mas, asa Iace diavolul ca si cinele,
asteapt si pzeste cnd ai arunca un cuvnt hulitor, iar tu dac vei suIeri cu
multumire, l neci cu Ioamea si Iuge ca un cine ru. (Din vol.
Mrgritarele S1antului Ioan Gur de ur, p. 104)
BLESTEMUL (remedii)

,Cci nimic este mai scrbos ca un suIlet ce blestem, si nici mai
necurat ca limba ce aduce astIel de jertIe.
Om esti: nu vrsa venind de aspid. Om esti: nu te Iace Iiar slbatic.
Pentru aceea ti s-a dat gur, nu ca s musti, ci ranele altora s vindeci.
(Talcuiri la Epistola a doua ctre Corinteni, omilia V, p. 65)

,,Se porneste limba de multe ori, din obisnuint, s rosteasc acel
cuvnt ru?
- Pentru c ti se porneste limba din obisnuint, musc-ti tare limba
nainte de-a rosti blestemul. Mai bine s curg snge din ea acum dect s
doreasc atunci o pictur de ap, si s nu poat cpta aceast mngiere.
Mai bine s suIere o durere vremelnic acum dect s suIere atunci pedeapsa
chinului vesnic, asa precum i ardea atunci si limba bogatului, dar n-a
cptat nici o mngiere. Dumnezeu ti-a poruncit s iubesti pe vrjmasii ti
(Matei 5, 44)! Si tu ursti pe Dumnezeu, Care te iubeste? Dumnezeu a
poruncit s vorbesti de bine pe cei ce te supr si s binecuvntezi pe cei ce
te ocrsc (Luca 6, 28)! (Omilii la sracul La:r, cuvntul III, n vol.
Omilii la sracul La:r. Despre soart i !ro;ident., p. 84)

,Nu exist nimic mai trist dect un suIlet care poart n el
ur. Asemenea, nu exist ni mic mai necurat dect o limb care
vorbeste de ru si bleastem. Esti om, nu te Iace Iiar. Gura nu
ti s-a dat dat ca s musti, ci ca s mngi prin cuvintele tale.
(Din vol. !roblemele ;ietii, p. 202)
BOGTIA (deIinitia)

301
,... bogat nu se poate numi acela care a dobndit multe bogtii, ci
acela care nu are trebuint de nimic. (Omilii la Epistola ctre Filipeni,
omilia a III-a, p. 56)

,,Bogtia este un rob necredincios, care Iuge de la domnul su. Totusi
ar Ii bine dac numai ar Iugi de la stpnul su, dac nu l-ar duce si pe
dnsul la pieire ! n Iapt ns, ea nu numai c Iuge de la stpnul su, ci
adeseori si pe dnsul l arunc n nenorocire, Icndu-se vnztorul lui si
vtmndu-i mai mult tocmai pe acel stpn care mai tare a iubit-o. asa,
bogtia este un rob necredincios, un ucigas, un vrjmas nempcat, o Iiar
slbatic, o bezn nIricosat, prpstioas, o stnc ascutit acoperit de
valuri, o mare plin de Iurtuni, un stpn aspru si despotic, mai nesilnic
dect un barbar, un dusman, un potrivnic nempcat, care niciodat nu curm
ura sa. (Cu;ant la Ziua S1intilor patru:eci de Mucenici, n vol. Omilii la
!ostul Mare., pp. 63-64)

,,. acestui dusman, bogtiei, acestui ucigas de oameni, acestei Iiare
rpitoare? Cci asa trebuie cineva s numeasc lcomia de avere si poIta cea
Ir de minte dup comori! (Cu;ant la Ziua S1intilor patru:eci de Mucenici,
n vol. Omilii la !ostul Mare., p. 64)

,,. nu-i bogat cel care are multe, ci cel care n-are nevoie de multe.
(Omilii la sracul La:r, cuvntul II, n vol. Omilii la sracul La:r. Despre
soart i !ro;ident., p. 53)

,Prietenul cel mincinos si neadevrat, poIta cea viclean, batjocorirea
cea de multi stpnit, nseltorul cel mult ndrcit, legatul cel zburtor,
rzboinicul cel mort, vntul cel zburtor n lume, adic avutia care este
nsctoare a toat Irdelegea, care aIl toat rutatea care este soat
nesatiului celui strictor de suIlet si vrjmas postirii si rzboinic curtiei si
Iur tainic al tuturor bunttilor. (Din vol. Mrgritarele S1antului Ioan
Gur de ur, p. 34)
BOGTIA (- ntreruperea circuitului iubirii dumnezeiesti)

,Ne-a dat Dumnezeu aceast lume ca o cas sigur, ne-a mprtit toate
lucrurile cu egalitate; a creat un singur soare pentru a lumina lumea ntreag;
a ntins cerul ca pe un singur cort (Ps., 103, 3), a pregtit o singur mas,
care este pmantul, mult mai minunat dect aceea; dar aceasta este unic,
precum o stiu cei ce particip la SIintele Taine; El ne-a dat la toti aceeasi
302
nastere duhovniceasc. Noi n-avem toti dect o singur patrie care este cerul,
noi toti bem aceeasi butur. Nici un avantaj pentru bogat, nici un
dezavantaj si inIerioritate sracului; Domnul a chemat n mod egal pe toti
oamenii, si le-a mprtit la toti n mod egal bunurile trupesti si duhovnicesti.
De unde vine dar o asa de mare inegalitate n viat? Din lcomie si din
nerusinarea bogatilor. (Comentar la E;anghelia de la Ioan, omilia XV, 3,
p. 75)

,Deci, spune-mi, cum te-ai mbogtit tu? De la cine ai luat? Cum s-a
mbogtit cellalt? De la bunic, zici tu, iar cellalt spune c are averea de la
tatl su. Asadar, vei putea tu chiar dac te vei ridica din multe generatii
din trecut s-mi arti c aceste averi au Iost cstigate cinstit? Nu vei putea
Iace aceasta si suntem nevoiti s admitem c nceputul si baza ei a Iost din
nedreptate. Cum asa? Apoi Dumnezeu dintru nceput n-a Icut pe cel bogat,
sau pe cel srac, sau c Icndu-i, aceluia i-a artat tezaure de aur
nenumrate, iar acestuia nimic, ci l-a lipsit si de cutarea aurului si i-a Icut
pe amndoi deopotriv, si pmntul apartine amndurora. Si dac pmntul
este obstesc, apoi cum tu ai attea si attea hectare, n timp ce vecinul tu nu
are nici o palm de pmnt? (Talcuiri la Epistola intai ctre Timotei, omilia
XII, p. 130)

,Sau poate nu este al lui Dumnezeu pmntul si plinirea lui? Deci,
dac cele ale noastre sunt ale Stpnului nostru comun, apoi sunt si ale celor
dimpreun cu noi, cci toate ale Stpnului sunt comune. (Talcuiri la
Epistola intai ctre Timotei, omilia a XII-a, p. 131)

,Si tu priveste iconomia lui Dumnezeu: a Icut ca totul s Iie obstesc,
ca mcar de acestea s se rusineze neamul omenesc. De pild aerul, soarele,
apa, pmntul, cerul, marea, lumina, stelele, pe toate acestea le mparte
tuturor deopotriv, pe toate din pmnt, toti dintr-un singur om, toti n
aceeasi cas. Si, cu toate acestea, nimic nu ne sIieste. A Icut si altele
comune, ca, de pild, bile, cettile, grdinile de plimbare etc. (Talcuiri la
Epistola intai ctre Timotei, omilia a XII-a, p. 131)

,,Pentru aceasta a ngduit Dumnezeu ca tu s ai avere, spre a o
mprti sracilor, nu ca s o cheltuiesti n desIrnri, n betii, n mncruri si
buturi, n haine scumpe si n alte lucruri de necinste. Cel ce are avere este
ca un iconom al veniturilor mprtesti; dac acesta din urm ar cheltui banii
strnsi, pentru plcerile lui, si nu i-ar mprti celor crora i s-a poruncit, ar Ii
pedepsit si osndit la moarte; tot asa si acest bogat: este un administrator al
303
banilor pe care trebuie s-i mpart sracilor; a primit porunc s-i mpart
celor nevoiasi; dac cheltuieste pentru el mai mult dect i este de neaprat
trebuint, va primi acolo, pe lumea cealalt, cumplit pedeaps. C nu sunt
ale lui cele ale lui, ci ale celor dimpreun robi cu el. (Omilii la sracul
La:r, cuvntul II, n vol. Omilii la sracul La:r. Despre soart i
!ro;ident., p. 62)

,Dumnezeu te-a mbogtit ca s-i ajuti pe cei care sunt n nevoi,
pentru a-ti Ii iertate pcatele prin iubirea ta de oameni. Nu ti-a dat bani ca
s-i pstrezi si s-i cheltuiesti Ir rost, ci ca s-i mparti si n Ielul acesta s
te mntuiesti. (Din vol. !roblemele ;ietii, pp. 161-162)
BOGTIA (adevrat)

,Bogat cu adevrat, cu bogtie nemputinat, este acela care doreste
numai ce-i este de trebuint, care nu umbl dup lucruri ce depsesc nevoia.
Un om ca acesta nu se teme cnd d de srcie, nu are pricini de tristete si
tulburri; calomnia nu st n preajma lui, iar invidiosii l las n pace; si, ca
s spun pe scurt, este necontenit senin si se bucur de liniste si tihn.
(Omilii la Facere, omilia XXXVII,V, n col. PSB, vol. 22, p. 49)

,Adevrata bogtie st nu n a avea bani, ci n a nu avea trebuint ca s
aibi. Si dac aceasta am putea s o izbutim, si aici vom Ii mai bogati dect toti
bogatii, si acolo ne vom nvrednici de bunttile viitoare. (Talcuiri la
Epistola a doua ctre Corinteni, omilia XII, p. 127)

,Cci nu este bogat cel ce are multe averi, ci cel ce nu are nevoie de
multe. (Talcuiri la Epistola intai ctre Timotei, omilia a XI-a, p. 116)

,C nu a se mbogti cineva, ci a nu vrea s se mbogteasc, acesta
este bogtie. Oare cunoscut-ati acestea ce v-am zis? Cela ce vrea s se
mbogteasc are nevoie de bani si, neajungnd s-si plineasc toate poItele,
este pururea srac si lipsit, iar cel ce nu vrea s se mbogteasc, este
pururea la noroc si bogat. (Din vol. Mrgritarele S1antului Ioan Gur de
ur, p. 18)

BOGTIA (cu adevrat bogat nu este cel care stpneste multe, ci cel care
miluieste pe multi)

304
,Acela este bogat nu care are mult, ci care d mult. Avraam era bogat, dar nu era avar: el
statui, omilia II-a, p. 42)
BOGTIA (cei mai bogati dintre oameni sunt cei ce se multumesc cu ceea ce
posed)

,,. trebuie s socotim mai bogati dect toti oamenii, chiar de-ar Ii
mai sraci dect toti, pe aceia care se multumesc cu ce au, care sunt mpcati
cu soarta lor, care nu rvnesc la averi strine. Cci cel care n-are trebuint de
averi strine, ci i place s se multumeasc cu ce are, acela este mai bogat
dect toti. (Omilii la sracul La:r, cuvntul II, n vol. Omilii la sracul
La:r. Despre soart i !ro;ident., p. 53)
BOGTIA (merge dup cel ce o alung si Iuge de cel ce o urmreste)

,ndrgosteste-te de altceva! ndrgosteste-te de bogtia cea din
ceruri! Cine se ndrgosteste de mprtia cerurilor dispretuieste lcomia;
cine-i rob al lui Hristos nu mai este rob al lui mamona, ci stpn. C bogtia
obisnuieste s mearg dup cel ce o alung, dar Iuge de cel ce o urmreste.
Nu cinsteste att pe cel ce-o urmreste ct pe cel ce o dispretuieste. De
nimeni nu-si bate atta joc ct de cel ce o doreste; si nu numai c-si bate joc,
ci-l mai si nlntuieste cu mii si mii de lanturi. S rupem, dar, odat aceste
ngrozitoare lanturi! Pentru ce-ti robesti suIletul tu, nzestrat cu ratiune,
unei materii Ir ratiune, mam a mii si mii de rutti?. (Omilii la Matei,
omilia IX, VI, n col. PSB, vol. 23, p. 118)

,Las-Mi Mie, zice, acestea, tu te ingrifete de cele duho;niceti, ca
s cunoti i puterea Mea. Fugi de fugul i de robia a;erilor. !an cand ;ei
1i supus lor, srac ;ei 1i, iar cand ;ei dispretui a;erile, ;ei 1i de dou ori
bogat. i c iti ;or curge a;eri din toate prtile, i c nu ;ei a;ea ne;oie de
nimic din cele de care au ne;oie cei multi.` (Talcuiri la Epistola intai ctre
Timotei, omilia a XI-a, p. 116)

,Bogtia este o Iiar care dac este tinut pleac, iar dac este alungat,
rmne. (Din vol. Despre Rai i Scriptur. Despre iubirea lui Dumne:eu
pentru noi. Despre Se:ut-a Imprteasa de-a dreapta Ta~~, p. 29)

,,. bogtie de bani, care asemenea apelor rurilor se mut si-si
schimb vadul; acum Iiind la acesta, mine trece la cellalt; care Iuge de la
cei ce o au si nu vrea s rmn la cei ce o iubesc; care are nenumrati
305
dusmani: o atac si moliile, si tlharii, si hulitorii, si Iocul, si nauIragiile, si
nvala dusmanilor, si rzvrtirea poporului, si viclenia slugilor, si pierderea
actelor de proprietate, si adaosurile sau stirbirile ce se pot aduce
nscrisurilor; si attea alte nenorociri, cte le pricinuieste dragostea de
bogtie celor ndrgostiti de ea. (Cu;ant despre ;ietuirea dup Dumne:eu,
n vol. Omilii la sracul La:r. Despre soart i !ro;ident., p. 264)

,Cel ce iubeste s Iie bogat, pururea este lipsit de avutie, iar cel ce nu
poIteste s se mbogteasc, pururea petrece bine si cu veselie, c nu se
cheam bogtia cnd vrea s se mbogteasc cineva, ci cnd nu vrea s se
mbogteasc, aceea este avutia adevrat. (Din vol. Mrgritarele
S1antului Ioan Gur de ur, p. 77)
BOGTIA (Iirea bogtiei)

,S nu te temi cand se imbogtete omul sau cand se inmultete
sla;a casei lui' Cci cand ;a muri nu ;a lua toate, nici nu se ;a pogori
cu dansul sla;a lui. Asa e Iirea bogtiei! Nu se mut dincolo cu cei ce o
au, nu pleac mpreun cu cei ce o stpnesc, nu st alturi de cei
judecati acolo si de cei ce dau socoteal de Iaptele lor, ci moartea Iace
desprtire ntre ei si bogtie. Pe multi ns bogtia i-a prsit chiar
nainte de moarte, necredincioas e Iolosinta, netemeinic desItarea,
primejdioas stpnirea! Virtutea ns nu-i asa, si nici milostenia! Nu,
ele sunt comoar neIurat! (Cu;ant de laud la S1antul Mucenic
Lucian, I, n vol. !redici la srbtori imprteti i cu;antri de laud
la s1inti, pp. 286-287)
BOGTIA (duhovniceasc)

,Bogtia cea material naste de multe ori primejdii celor ce o
stpnesc, dar chiar nainte de primejdii, dup ce-i desIat putin vreme,
zboar pe neasteptate, luat Iie de calomniatori, Iie de tlhari, Iie de
sprgtori, Iie de slugile care o pzesc si Iug cu ea. Bogtia cea
duhovniceasc, ns, nu suIer unele ca acestea; nu poate Ii luat, pentru c e
adpostit n visteriile mintii noastre; oricare ar Ii uneltirile, nimeni nu poate
pune mna pe ea, aIar numai dac noi, trndvindu-ne, dm prilej celor ce
vor s ne-o rpeasc. (Omilii la Facere, omilia V, I, n col. PSB, vol. 21, p.
68)

,De acest Iel sunt toate bogtiile cele duhovnicesti; cu lucrurile
306
materiale nu-i cu putint asta. Acolo cel ce plteste si mputineaz averea,
iar cel ce primeste ajunge bogat; aici nu-i asa; ci si cel ce plteste si sporeste
cu asta mai mult bogtia, dar si cei ce primesc ajung mai bogati. (Omilii la
Facere, omilia XV, I, n col. PSB, vol. 21, p. 166)

,Asa e natura acestei datorii duhovnicesti! Cu ct o pltesti cu att ti
sporeste mai mult avutia. nmulteste nespus si averea celui care-si plteste
datoria, si averea celor ce-o primesc. Ai vzut ce nou Iel de datorie si ce
neobisnuit Iel de plat a datoriei? Asa sunt cele duhovnicesti! Cresc mai
mult cnd se mpart; avutia aceasta se nmulteste mai mult cnd e mprtit
la mai multi; cel ce plteste datoria nici nu simte c a pltit ceva, ba
dimpotriv, i se sporeste bogtia, iar cei ce o primesc ajung si mai bogati.
(Omilii la Facere, omilia XXII, I, n col. PSB, vol. 21, p. 257)

,,Asa e natura bogtiei duhovnicesti: se aseamn cu izvoarele apelor;
dar, mai bine spus, ntrece chiar belsugul de ape al izvoarelor, cci atunci e
mai mbelsugat bogtia aceasta, cnd sunt multi cei care iau din ea. Nu se
mparte, nici nu se micsoreaz cnd intr n suIlete, ci, odat intrat, rmne
n Iiecare suIlet necontenit ntreag si neIurat; cci bogtia aceasta
niciodat nu poate pieri. (Omilie la ;indecarea slbnogului coborat prin
acoperi, n vol. Omilii la sracul La:r. Despre soart i !ro;ident., pp.
272-273)
BOGTIA (material si bogtia duhovniceasc)

,Nu vedeti c Iiecare din acestia si dau toat silinta ca n Iiecare zi s
adauge ceva la banii adunati mai nainte si nu se satur niciodat?
Dimpotriv, cu ct le creste averea, cu att li se mreste si poIta si rvna.
Deci dac acolo unde rvna este Ir Iolos, iar banii aduc adeseori mult
vtmare mntuirii suIletului, este atta srguint, cum s nu avem noi mai
mult sigurant aici, unde rvna e de Iolos, rsplata nespus, iar cstigul
nemsurat? Dincolo, pe lng toate cele spuse, este si mult nestatornicie:
stpnirea de bani e nesigur, nu numai pentru c banii rmn aici cnd vine
moartea si nu mai sunt de nici un Iolos celui ce i-a adunat, dar i se mai cere
neaprat cu mult asprime si socoteal de banii care au rmas aici. De multe
ori, ns, se mai ntmpl ca, chiar nainte de moarte, dup multe osteneli,
dup multe sudori si necazuri, mprejurrile vietii ca o Iurtun s loveasc pe
cel ce a strns avere mult si s rmn dintr-o dat mai srac dect cei mai
sraci. Si vezi c asta se ntmpl n Iiecare zi. Cu bogtia duhovniceasc,
ns, nu te poti teme de asa ceva. Ea e sigur si statornic; aici mai cu seam
307
ne este de Iolos, iar dincolo ne d mult mngiere.
Asadar, ct avem timp, s artm, rogu-v, pentru neguttoria aceasta
duhovniceasc mcar aceeasi rvn care o au bogatii pentru bani! (Omilii la
Facere, omilia XI, II-III, n col. PSB, vol. 21, pp. 130-131)

,Nu rpiti aurul, ci rpiti aceste bogtii care v vor nvta s priviti
aurul ca si pe tin. (Comentar la E;anghelia de la Ioan, omilia LIV, 4, p.
268)

,Numai acelea sunt ale noastre, pe care le vom trimite mai dinainte
acolo, iar cele de aici nu sunt ale noastre, ci ale celor vii, sau, mai drept
vorbind, chiar si pe cei vii i prsesc. Numai cele ale suIletului: milostenia
si iubirea de oameni sunt ale noastre. Celelalte sunt n aIara noastr, dup
cum zic si cei proIani, Iiindc ntr-adevr c sunt n aIara noastr.
S Iacem, deci, cele ce sunt nuntrul nostru. Nu este cu putint a lua
cu noi averile si a pleca de aici, ci cu putint este a pleca cu milostenia, si,
mai drept vorbind, de a o trimite mai dinainte acolo, ca s ne pregteasc
slas n locasurile cele vesnice. Se numesc bani Iiindc ne Iolosim de ei, iar
nu pentru c suntem stpni, ntrebuintarea lor sau Iolosinta lor o avem
numai, nu ns si stpnirea. Cci, spune-mi, te rog: Iiecare proprietate n
parte, si Iiecare ogor, ale ctor stpni au Iost pn acum? Si ale ctor
stpni vor mai Ii de acum nainte? Se vorbeste chiar si ntr-un proverb
Ioarte ntelept, cci noi nu trebuie a dispretui proverbele din popor, dac au
n ele ceva ntelept: ogorule, zice, al cator stpani eti, i al cator ;ei 1i?
Aceasta s o vorbim si despre bani, si despre case. Numai virtutea
obisnuieste a cltori mpreun cu noi acolo, numai virtutea trece n viata
cea de acolo.
Deci, iubitilor, s stingem din noi poIta de bani, ca astIel s aprindem
poIta de cele de acolo. Nu pot ambele, aceste dou iubiri, s stpneasc
suIletul omului, cci: sau pe unul ;a uri i pe cellalt il ;a iubi, sau de unul
se ;a lipi i pe cellalt il ;a dispretui. (Matei 6, 24). (Talcuiri la Epistola
intai ctre Timotei, omilia a XI-a, p. 117)

,,Bogtia cea material este supus vicleniei hotilor, gurii
calomniatorilor, minii sprgtorilor si ruttii slugilor. Iar cnd scap de
toate acestea, atunci atrage asupra stpnilor ei prpdul cel mai mare:
desteapt ochii invidiosilor, si de aici nasc mii si mii de Iurtuni. Dar bogtia
cea duhovniceasc scap de toate aceste primejdii: este mai presus de orice
pericol; si rde de hoti, de sprgtori, de invidiosi si calomniatori, si rde
chiar de moarte. La moarte nu se desparte de cei ce o au, ci atunci mai cu
308
seam, dup moarte, este mai sigur stpnirea ei; cltoreste o dat cu
stpnii ei, se mut cu ei n viata viitoare, ajunge minunat aprtor al celor
cu care a psit pe cellalt trm si-L pleac pe Judector spre ndurare.
(Omilie la ;indecarea slbnogului coborat prin acoperi, n vol. Omilii la
sracul La:r. Despre soart i !ro;ident., p. 272)
BOGTIA (pmnteasc si bogtia cereasc)

,Dac vreunul din voi v-ati angaja s Iaceti o cltorie n Persia,
pentru a vedea tara si s veniti imediat napoi; si dac v-ar sItui n acelasi
timp s construiti case acolo, nu l-ati judeca drept nebun c v ndeamn la
un lucru neIolositor si zadarnic? Pentru ce construiti dar pe pmnt, de pe
care va trebui s iesiti dup mai putine zile?
Dar, veti zice voi, aceste case pe care le construiesc eu, le voi lsa
copiilor mei. Vai! Copii vostri trebuie s v urmeze, dac cumva ei nu v
vor depsi; si la Iel va Ii cu urmasii lor si chiar n aceast lume, este un
motiv de mpovrare si de necjire a se aIla mostenitor. Dar n mprtia
cereasc n-aveti s v temeti de asa ceva: mostenirea pe care o veti avea
acolo, nu va suIeri nici o schimbare, v va rmne ntreag a voastr, a Iiilor
vostri si a copilasilor dumneavoastr, dac ei imit virtutea voastr. Acesta
este Iisus Hristos care construieste zidul; cu un asa de priceput arhitect nu
mai este nevoie de nici un inspector; este lipsit de orice nedreptate.
Dumnezeu se dezbrac de totul si El se ngrijeste de toate, de ce ar mai
trebui s v ngrijiti voi? El adun materialele si ridic casa. Si nu numai
aceasta este minunat, ci c El o construieste dup dorinta voastr, si nc si
mai bine ca si cum ati dori voi. Cci El este un arhitect minunat, si se pune
s v procure tot Ielul de comoditti si de Ioloase. Dac, Iiind sraci, vreti s
construiti aceast cas, nu v mai temeti, ea nu v va trezi invidie, nici
gelozie; invidiosul n-o vede deloc, ci numai ngerii care se bucur de
Iericirea voastr. Nimeni nu va putea spune dinainte care sunt limitele
mostenirii voastre, Iiindc nu veti avea vecini care s Iie atacati de aceast
boal. Acolo vecinii vostri vor Ii sIintii, Petru, Pavel, toti patriarhi, martirii,
cetele ngerilor si ale arhanghelilor. Pentru aceasta dragii mei Irati, s dm
bunurile si bogtiile noastre sracilor, ca s dobndim aceste locuinte.
(Comentar la E;anghelia de la Ioan, omilia LVI, 3, pp. 279-280)
................................................................................................................
,Cnd el (SIntul Apostol Pavel n.n.) zice bogtiile acestui ;eac,
vrea s arate c mai sunt si alte bogtii, bogtiile veacului viitor: dup cum
era Lazr bogat, noi suntem sraci n aceast viat, dar bogati n cealalt: nu
n aur si argint, nici n toate aceste obiecte pe care timpul le stric si le
309
distruge; dar n acele averi nes