IV.

Valorile morale

Obiective
 sǎ defineascǎ conceptul ,,valoare”;
 sǎ caracterizeze valorile, în special valorile morale, pornind de la experienṭa personalǎ și
profesionalǎ;
 sǎ exemplifice relaṭia dintre valori-principii-reguli morale, utilizȃnd codul de eticǎ specific
instituṭiei și experienṭa personalǎ;
 sǎ argumenteze importanṭa repectǎrii valorilor, principiilor și regulilor morale în context
academic în viaṭa profesionalǎ și personalǎ.

Conceptul ,,valoare’’ este definit ca fiind ,,tot ceea ce este dezirabil (și nu numai ceea
ce este dorit”1, valorile fundamentale ale omenirii fiind grupate în jurul a trei categorii:
adevǎrul, binele și frumosul. Cuvântul „valoare“ provine din limba latină, de la valeor, -ēre, care
înseamnă a valora, a fi bun purtător. Totuși, valoarea se instituie în relaṭia dintre subiect și
obiectul valorizat, deși are și un caracter obiectiv. De exemplu, o bijuterie din aur are o valoare
obiectivǎ (aurul este un metal valoros), dar pentru o persoanǎ care nu dorește sǎ deṭinǎ astfel
de obiecte, acea bijuterie nu are nicio valoare.
Valorile au fost caracterizate prin diverse aspecte:
a. caracter social;
b. caracter relativ stabil;
c. caracter universal;
d. caracter obiectiv;
e. polaritate;
f. diversitate;
g. divizibilitate;
h. fundament al alegerilor umane etc.
Valorile se instituie la nivel social, apreciem în cadrul unui grup, al unei comunitǎṭi o
piesǎ muzicalǎ sau un tablou, o poezie sau un roman, gesturi umanitare sau acṭiuni colective
de salvare a oamenilor în cazul unor dezastre naturale etc. Ne conformǎm acṭiunile unor
scopuri nobile, depǎșind orizontul imediat al supravieṭuirii, al biologicului. Aprecierea și
evaluarea acestor acṭiuni se realizeazǎ în cadrul cetǎṭii, iar autoevaluarea sau autoaprecierea
sunt ghidate, implicit, prin social. Orice grup psihosocial funcṭioneazǎ pe baza unor valori,
norme sau principii, membrii sǎi urmǎrind scopuri individuale și colective doar în mǎsura în
care acestea sunt dezirabile și respectǎ norme morale scrise sau/și nescrise.
Caracterul relativ stabil al valorilor este evident în domeniul moral sau etic, deoarece
apelul la virtuṭi sau la ,,bine’’ în diversele sale forme este constant în evoluṭia omenirii.
Valorile, principiile, normele morale au fost mai degrabǎ nuanṭate de-a lungul istoriei, nu
relativizate sau schimbate radical. Ȋncercǎrile de a inversa valorile, de a le individualiza,
conform voinṭei unui lider sau a altuia (Hitler, Stalin etc.), au generat conflicte, contradicṭii,
rǎzboaie sau crize. Pe de altǎ parte, legea talionului, de exemplu, valabilǎ în perioada
precreștinǎ, a fost depǎșitǎ în perioada creștinǎ prin legi de o facturǎ total diferitǎ, iar cei care
se ghideazǎ astǎzi dupǎ dictonul ,,ochi pentru ochi, dinte pentru dinte” sunt consideraṭi
1
Julia Didier, Dicṭionar de filosofie, Editura Univers Enciclopedic, București, 1996, p. 354.
conservatori din punct de vedere moral. Totuși, încǎlcarea unor norme este pedepsitǎ prin legi
juridice, iar cel vinovat suportǎ oprobiul public, pe mǎsura faptelor sale.

Temă de reflecṭie – Cum analizaṭi situaṭia imigranṭilor din mai multe puncte de
vedere – juridic, economic, politic, religios, moral etc? Ce constataṭi? La ce vǎ raportaṭi în
analizǎ? Ȋn ce mǎsurǎ aspectele morale se coreleazǎ cu cele juridice, dar cu cele politice?

Valorile morale au un caracter universal, indiferent de timp sau spaṭiu; binele,

dreptatea, libertatea au valabilitate, fiind corelative naturii umane. Ȋn orice tip de societate sau
de comunitate este valabil sǎ faci binele și sǎ eviṭi rǎul. Cele 10 porunci specifice moralei
creștine se regǎsesc și în coduri juridice, în diferite ṭǎri din periade diferite sau spaṭii
geografice diverse, sau în alte tipuri de religii. Valorile morale par a avea un caracter
transcendent, nu doar universal.
Valorile morale nu depind de voinṭa uneia sau alteia dintre perosoane, au un caracter
obiectiv, se impun bunului simṭ al oamenilor, sunt preexistente nașterii fiecǎrui individ și
continuǎ sǎ existe dupǎ dispariṭia lui. Caracterul fiecǎruia se formeazǎ, prin educaṭie moralǎ,
pornind de la nucleul de valori și principii specifice într-o societate. Pe de altǎ parte,
comportamentul moral și conștiinṭa moralǎ pot fi influenṭate de modelele impuse într-o
societate și epocǎ istoricǎ. De exemplu, adolescenṭii de astǎzi tind sǎ imite persoanele publice,
de succes, intens mediatizate, care deṭin averi și în micǎ mǎsurǎ aleg modele din alte
categorii.

Temă de reflecṭie – Cum explicaṭi dorinṭa adolescenṭilor de a imita personalitǎṭi,

oameni de succes? Ce trebuinṭe specifice vȃrstei se coreleazǎ cu aceastǎ tendinṭǎ?

Valorile morale sunt polarizate, graviteazǎ în jurul unui pol pozitiv, în cazul
moralitǎṭii, al ,,binelui” ca valoare generalǎ sau în jurul unui pol negativ, al ,,rǎului” în cazul
dat. Nu realizǎm, de obicei, afirmaṭii de tipul ,,Este puṭin bine”, ,,Este mai rǎu”, ci utilizǎm
formule simple ,,Este bine/rǎu”, fiind utilizate mai rar, circumstanṭial, formulele de
comparaṭie. Este evident și în cazul încǎlcǎrii unor reguli morale – nu afirmǎm ,,Este cam rǎu
cǎ a plagiat”, ci doar ,,Este rǎu cǎ a plagiat”. Și la nivelul altor valori apar cupluri dihotomice,
de exemplu – frumos-urȃt, sublim-grotesc, adevǎrat-fals, drept-nedrept etc.
Diversitatea valorilor se referǎ la calitatea de a se asocia diferitelor domenii, realitǎṭi
materiale sau spirituale, dar și diferitelor persoane. Tindem sǎ evaluǎm aproape orice, de la
nivel senzorial (o culoare care evocǎ o trǎire emoṭionalǎ, sunete produse de instrumente
muzicale), la nivel cognitiv (apreciem un raṭionament sau o idee), estetic (apreciem frumosul
din naturǎ sau artǎ) sau etic/moral – apreciem conduite și comportamente. Pe de altǎ parte,
aprecierea și evaluarea a tot ce ne înconjoarǎ în mediul fizic și social, inclusiv autoaprecierea
și autoevaluarea, sunt rezultatul unei relaṭii dintre ceea ce am fost învǎṭaṭi și ceea ce am
preluat și interiorizat de-a lungul procesului de enculturaṭie/socializare, prin educaṭia și
instruirea moralǎ specifice unei societǎṭi sau unor grupuri psihosociale. Practic, suntem
,,învǎṭaṭi” sǎ optǎm, sǎ ne comportǎm, sǎ apreciem, dar fiecare persoanǎ, în diferite contexte,
își va asuma valori, implicit valori morale, find rǎspunzǎtor pentru alegerile lui.

Temă de portofoliu – Pornind de la o situaṭie concretǎ, elaboraṭi pe o paginǎ format

A4, o prezentare în care sǎ surprindeṭi modul în care un compozitor sau interpret a optat
pentru valori morale, ca urmare a educaṭiei de care a beneficiat.

Valorile sunt divizibile. Adicǎ se pot împǎrṭi și, paradoxal, nu se împuṭineazǎ. Acest
aspect a fost surprins de C. Noica în ,,Modelul cultural european”. Filosoful romȃn realizeazǎ
o distinṭie între ,,valoare” și ,,bun”. ,,Un bun se distribuie împǎrṭindu-se”, ,,valoarea se
distribiuie fǎrǎ sǎ se împartǎ”, ,,o bucatǎ de pȃine satisface dorinṭa unuia, sau pe a altuia, pe
cȃnd un adevǎr, ca și un cȃntec, este și al unuia și al altuia” 2. Așadar, bunul nu se confundǎ cu
valoarea, bunurile se împart și au un caracter finit, precum petrolul sau apa, în schimb valorile
deși se distribuie, au un caracter peren, precum adevǎrul, binele sau frumosul. Ȋn același sens,
A. Toffler afirma cu privire la forṭǎ, bogǎṭie și cunoaștere: forṭa ,,în toate privinṭele este
finitǎ”, ,,banii nu pot cumpǎra orice, și, în unele puncte, pȃnǎ și cel mai gras portofel se
golește”, dar cunoașterea ,,nu se epuizeazǎ. Putem oricȃnd genera mai multǎ cunoaștere” 3.
,,Cunoașterea este cea mai democraticǎ sursǎ de putere”4 – anticipa celebrul viitorolog.

Teme de reflecṭie: 1. Consideraṭi binele ca fiind o valoare? De ce? Argumentaṭi,

pornind de la consideraṭiile lui C. Noica despre diferenṭele dintre bunuri și valori.
2. De ce cunoașterea este o valoare, în raport cu forṭa și bogǎṭia,
în viziunea lui A. Toffler?

Nu în ultimul rȃnd, valorile stau la baza alegerilor umane. A delibera în diferite

contexte ale vieṭii noastre este o acṭiune esenṭialǎ. Ȋn general, în luarea deciziilor un rol
hotǎrȃtor îl au valorile care ne ghideazǎ și principiile dupǎ care ne conducem. De asemenea,
calculǎm efectele acṭiunilor proprii asupra semenilor și asupra sinelui, dar și opiniile altora cu
privire la posibilele noastre hotǎrȃri. Ne asumǎm deciziile, acṭionǎm ca atare, rǎspundem
pentru propriile acṭiuni – toate presupun opṭiune valoricǎ. Pornim de la premisa cǎ nu am
produce rǎul cu bunǎ știinṭǎ, ci am dori sǎ realizǎm binele, doar cǎ acesta este contextualizat...
Binele în raport cu alte valori, așa cum am precizat într-un capitol anterior, poate sǎ fie
interpretat.

Bibliografie

2
Constantin Noica, Modelul cultural european, Editura Humanitas, București, 1993, p. 35.
3
Alvin Toffler, Powershift, Editura Antet, București, 1995, p. 27.
4
Idem, p.28
1. Didier, J. (1996), Dicṭionar de filosofie, Editura Univers Enciclopedic, București;
2. Noica, C. (1993), Modelul cultural european, Editura Humanitas, București;
3. Sienger, P. (2006), Tratat de eticǎ, Editura Polirom, Iași;
4. Toffler, A. (1995), Powershift, Editura Antet, București.