SCENA 1:

TATĂL: Uhhh…e frig cumplit afară…și tot mai frig se face, ia uite draga tatii ce am cumpărat, îți
place?

MARIA( măturând): Trei crengi de brad....atâta? Puteai să iei un pom, să avem și noi odată un
brad ca orice om.

TATĂL ( suspinând): Păi vezi tu , draga tatii? Și eu aș vrea să avem și noi măcar odată un brad,
dar nu putem. Știi bine, că ești mare, bănuții ce-i câștig ajung doar de mâncare, facturi și-n
rest...nimic. De nu aș fi cu piciorul , poate aș munci mai mult.

MARIA: ( gesticulând): Un brad odată în viață, atâta ți-am cerut, nu ți-am cerut cadouri, deși
orișicine are, oricât de mică pungă sub brad la sărbătoare. Nu ți-am cerut să îmi cumperi
poșete, rochii, fală, dar mi-e rușine tată, atunci când merg la școală ce daruri de Crăciun
primește fiecare, căci eu...eu ce să spun? Că am primit ghetuțe sau lanț de pus la gât sau
gentuță nouă ...trei crengi de brad și atât. ( se apropie de crengile de brad și le ridică în sus)

TATĂL: Maria, draga tatii, așa-i cum zici, se poate, dar unde-i bucuria, Marie, în astea toate? E
adevărat , orașul în clocot se preface în prag de sărbătoare, dar lumea n-are pace, se zbuciumă
și caută în toată gălăgia și tot vacarmul ăsta...sărmana....bucuria, dar bucuria, pacea nu-s cântec
și betele, când trec sărbătorile se spulberă și ele! Fhhh

MARIA: Și ce Crăciun e ăsta? Pe străzi, în magazine și-n cele mai sărace din casele vecine lucesc
lumini, betele și cântec, veselie și lumea iese în stradă să vadă, să mai știe, mai cumpără
cadouri, mai merg să viziteze, oriunde, un prieten, dar merg să se distreze! Iar noi? Noi stăm
aicea, ca-n orișice an și acum, fără brad, colinde și atât! Ăsta-i Crăciun?

TATĂL ( oftând): pfff. Mai mult ca alții, poate suntem săraci, Maria, dar pentru noi săracii, azi s-a
născut Mesia, El e lumina noastră și El nu ni se vinde, cine coboară în suflet când îi cântăm
colinde? Ascultă acum povestea unui sărac, Marie, ce-a aflat odată o mare bogăție, vrei să o
auzi ?

MARIA: Da, tată, vreau să o aud, hai spune-mi

TATĂL: Demult,...puțin înainte să vină Domnul în lume, trăia săracu tânăr în Betleem, cetate,
orfan, străin și singur, căutând și zi și noapte, un loc de adăpostire, ceva să se hrănească, cu
greu ducându-și traiul din mila omenească. De mic copil rămase pe lume singurel, fără părinți,
căsuță, doar haina de pe el. Ar fi muncit săracul, orice , pe la oricine, dar nu putea, căci , vezi tu,
era tot șchiop, ca mine....( Se trage cortina)

1
SCENA 2 :

HOȚUL( se ridică după ce stă așezat lângă fiu, arată spre lume)

E aproape noapte afară și n-am mâncat nimic, măcar o coajă veche să dau la ăsta mic,
dar...lumea n-are milă deloc! Ce să mâncăm? Că n-avem un ban în traistă.

FIUL CERȘETORULUI: Hai , tată, cât mai stăm ? ( se apropie și trage să plece)

HOȚUL: Și ce să fac acuma? Să fur la careva? Mai cere și tu milă, poate ți-o da ceva.

Intră femeia victimă

HOȚUL: Luăm pâinea și după fugim! ( Hoțul și fiul se retrage în fugă și indică o direcție și
aruncă cu pietre mici spre omul șchiop)

FEMEIA VICTIMĂ ( având un coș de pâine): Dar unde mi-e pâinica? Dă-mi pâinea imediat!
Dă-mi pâinea hoț netrebnic! Săriți, săriți, că m-a furat ! ( Omul șchiop își pierde sandaua) : Aha
....uită-ți sandaua, să vii tu după ea, să bați la mine-n poartă să vezi atunci sanda!

Revine omul șchiop și hoțul și fiul.

OMUL ȘCHIOP: De ce ați furat femeia ? Acum din vina noastră stau cu o sanda luată și cu
sanda în traistă.

HOȚUL ( mâncând din pâine): Păi ....ce să-ți fac băiete? Că viața nu e dreaptă . Hai lasă că îți
trece! Dă- i și lui o bucată.

OMUL ȘCHIOP: Nu vreau pâine furată, eu pâinea mi-o muncesc , mai bine rabd de foame, nu
fur, nici nu cerșesc.

HOȚUL: hă! Atunci mori de foame , nu zici că nu ți-am dat, rămâi cu bine și șchiop și
descălțat.

Ies din scenă hoțul și fiul, omul șchiop rămâne! Se trage cortina !

2
SCENA 3: ( pe scenă negustorul, negustoreasa, apare omul șchiop, așezând la produse)

OMUL ȘCHIOP: -Sărut mâna, bună seara ! Nu vreau să deranjez , dar caut prin cetate ceva ca
să lucrez.

NEGUSTORUL: - Păi , tinere, e seară, nu am că te-aș lua, să vii la mine mâine, dar mai pe zi
așa.

OMUL ȘCHIOP: Pot face orice muncă , îmi dați să fac orice!

NEGUSTORUL: Am înțeles, băiete, dar n-am acuma ce, vii mâine și-atunci vedem ce-i de
făcut. Acuma , mergi că-i seară șu nu pot să te ajut.

OMUL ȘCHIOP: Da, mulțumesc, pe mâine. Să nu uitați de mine ! Pot face orice treabă ,
muncesc, nu mi-e rușine!

NEGUSTOREASA: A înțeles băiete! Mai du-te acuma, lasă ! Doar n-ai vrea ca de milă să te
luăm și acasă ! Ce ți-e cu cerșetorii...un deget dacă întinzi, îți iau ei toata mâna! Mai bine nu te
prinzi.

OMUL ȘCHIOP ( pleacă, negustorul și negustoreasa își strâng produsele și intră 2 femei cu
copii): Să vă trăiască pruncii! O mică întrebare...N-aveți ceva de treabă pentru ceva de mâncare ?

FEMEIA NR. 1: De treabă avem, străine! Nu vede orișicine cât mai muncește o mamă? Dar n-
avem pentru tine , păi știi tu cheltuiala când ai copii în casă, când plâng și cer mâncare ce să le
pui pe masă ? Când fugi să ceri tu însuți ceva pe la vecini, crezi că ne arde nouă să dăm bani la
străini?

OMUL ȘCHIOP : Iertați-mi îndrăzneala!

FEMEIA NR. 2: Să mergem, hai, dă-i pace că-i pierdere de vreme. Străine, n-am ce-ți face! Și
noi suntem în lipsuri mai mult ca alții poate. Mai caută pe la alții, noi mergem , sănătate!

Cele 2 femei pleacă și intră cei doi indivizi.

OMUL ȘCHIOP: Scuzați, scuzați! O vorbă, vă rog să nu plecați !

INDIVIDUL 1: Așa vă place vouă, mereu să deranjați! Nu poți să mergi pe stradă că dai de
cerșetori!

OMUL ȘCHIOP: Eu nu cer, eu fac treabă! ( Așezat pe jos)

INDIVIDUL 1: Daa, toți muncitori! Ei nu mai pot de treabă, dar stau să cadă mană.

INDIVIDUL 2: Muncesc, dar prima dată ar vrea ceva pomană! Să zicem că ești harnic, atunci
cum dumitale, nu zicem că n-ai casă, dar nici măcar sandale?!

3
 INDIVIDUL 1 : Și cum se face iară că toți nevoie mare, ba nu aveți vreo mână, ba nu aveți
picioare? ( Individul 1 îl lovește cu piciorul pe Omul Șchiop, acesta cade se ridică și apare
femeia victimă)

FEMEIA VICTIMĂ: - Măi, oameni buni ! ori ăsta-i , ori numai mi se pare. El mi-a furat azi
pâinea! E hoț la drumul mare !

OMUL ȘCHIOP: Eu nu am furat !

FEMEIA VICTIMĂ : Ba minte ! A luat-o și s-a dus! El mi-a furat azi pâinea. Mi-e martor cel
de sus !

INDIVIDUL 2: Aaa , așa se face dară ! Te apropii cu necaz , te faci că vrei de lucru , dar vrei ca
să ne prazi ! și il lovește pe omul șchiop cu picioarele

INDIVIDUL 1 : Lasă că vezi tu hoție! E, las că vezi tu pâine ! ...de nu-ți ajunge asta să te întorci
și mâine! (Individul îl lovește pe omul șchiop cu picioarele și apoi și individul nr 2. Omul șchiop
plânge)

OMUL ȘCHIOP : ( căzut jos și plângând): O, Doamne, ai milă de un biet sărman din drum! Ai
spus că vii, Mesia ! O, vino chioar acum ! ...e lumea plină, plină de atâta răutate! De prea multă
durere, de lacrimi, de păcate! ( plânge cu suspinuri.) Iar eu sunt singur, singurși părăsit pe drum!
Dacă aș avea, o Doamne, o căsuță a mea acum...( plânge, suspină și se ridică). Dă-mi Doamne
bucuria să am căsuța mea, să intre tot săracul , să se odihnească în ea, să-și plece seara capul și
trupul obosit ....să-i dau o pâine caldă și pături de învelit. Să văd atunci că-mi zace vreun om
bătut în prag cum l-aș lua cu mine și l-aș spăla cu drag. Să văd orfani pe drumuri că plând
nemângâiați, cum i-aș lua în brațe ți i-aș face frați ! ( pleacă ștergându-și lacrimile de pe față).

POVESTITORUL: Așa plecă sărmanul târâș și prăfuit, ținundu-și strâns cu mâna piciorul cel
rănit. El părăsi cetatea privind în urm asa, ar fi fugit de lume pe veci, dar nu putea. Așa mergând
săracul, în cale i s-a ivit o peșteră pustie , un loc de odihnit. ( se trage cortina)

OMUL ȘCHIOP: (arătând spre peșteră). Ah peșteră străină! Ce bine m-ai primit ! tu n-ai râs de
mine, tu nu m-ai gonit! Nu aș mai pleca de –aicea și dacă tu ai vrea, aș vrea să fii de-acuma chiar
tu căsuța mea. (Cu mâna pe burtă). Mi-e foarte, foarte foame ! Plec iarăși în cetate să caut ceva
de muncă și am să revin la noapte . ( Se deplasează mai în față și intră femeia cu bagajele)

OMUL ȘCHIOP: Sărut mâna, să aveți o zi frumoasă ! Vă ajut eu cu bagajele să-l cărați acasă!

FEMEIA MILOSTIVĂ : Oh, da! Te rog ce bine că imi vii în ajutor ! ( și îi ia desaga din spate
omul șchiop) : - Dar ești lovit? sau Ce ai la picior?

OMUL ȘCHIOP: Sunt și lovit acuma! Dar m-am născut așa ! Acum merg să caut ceva de
lucru !

4
-FEMEIA MILOSTIVĂ : Ce poți tu a face așa olog cum ești ? Mă mir că vrei de muncă și nu
mergi să cerșești.

OMUL ȘCHIOP : Eu n-am cerșit vreodată . Eu am muncit curat și ați fi mirată de câte știu să
fac. ( se îndepărtează împreună)

FEMEIA MILOSTIVĂ : Atunci rămâi la mine că aș avea ceva. De îmi sapi grădina toată să
știi că m- aș mira! Ți-oi da și de mâncare și de-oi fi mulțumită , de mâine toată munca va fi pe
drept plătită. ( omul șchiop se preface că sapă, ea pleacă, ies împreună).

POVESTITORUL, ( se trage cortina).

Și zi de zi săracul, strânsese orice bănuț , la peștera pustie să facă un gărduț, apoi făcu o iesle,
apoi făcu portița și-și cumpără la urmă o vacă și o oiță. Stătea și el acolo, căci nu era murdar, n-
avea el o căsuță, ci un grajd, era grăjdar. ( Se trage cortina)