Creştinismul şi provocările lumii contemporane.

Superstiţia şi Magia

Omul înainte de caderea în pacat nu avea o cunoaștere pătimașă, cunoștea lumea prin
Dumnezeu si nu în afara relatiei cu El. În ziua de astazi însă adesea se multumește cu frânturi din
realitate, iar daca face un “efort” în a privi lumea ca pe un întreg recurge de multe ori la magie și
superstitie.
Superstițiile sunt o moștenire din păgânism... prezicerile și invocările magice ale anumitor puteri
suprafiresti (de natură demonică), din convingerea ca acestea pot fi silite prin anumite cuvinte si
gesturi, să comunice viitorul și să vina în ajutorul celor care îi cheama...sunt semne ale unui fel
păgân, magic de a ne raporta la realitate.
Trăim o întoarcere la păgânism, o revrăjire a lumii, viața noastră este sufocata de false credințe. E
înca foarte înrădăcinată în subconștientul nostru și manifestată în practici, credința în intervenția
unor forte nevazute care nu au nimic de-a face cu învătătura creștină. Credința în destin, legea
karmică, credința că universul întreg se subordonează voinței tale atunci când meditezi în înțeles
budist (și nu numai) la asta...sunt doar câteva din curentele de idei ce rătăcesc în realitatea lumii
de azi în sens deformator...Gândul rău e o forță deformatoare care se extinde în suflet generând
stări specifice. Sufletul se infectează cu fantasme sub acțiunea gândului rău în modul în care o
celulă se infectează de la un virus. Așa cum celula virusată ajunge să multiplice virusul, fiindu-i
”rescrise” comenzile fundamentale de către acesta, la fel și sufletul ”infectat” dezvoltă și
multiplică gândul rău constrângând mintea să se pună în slujba gândului rău. Cu cât mintea care a
fost cooptată în acest joc sinucigaș este mai ”puternică” cu atât ravagiile pe care le produce sunt
mai mari. Mintea pusă în slujba gândului rău asigură mai departe cadrele cele mai potrivite prin
care gândul rău să se propage...Începe prin a cuceri alte minți care seduse i se alătură...E rândul să
cadă apoi sensibilitatea care crează niște cadre artistice ale răului...făcându-l atrăgător, plăcut la
vedere, vrednic de dorit...Așa se nasc curentele de opinie sub formă ideatică sau/și artistică,
adevărate fluxuri ale răului, pandemii noetice împotriva cărora nu poți să lupți singur ci doar în
Hristos. Când aceste gânduri cuceresc și mințile conducătorilor lumii acesteia, răul devine
ideologie și este impus cu sila, încercând să modeleze realitatea exterioară după chipul lui. Apar
simbolurile răului ca ciupercile după o ploaie otrăvită...Aceste simboluri sunt adevărate capcane
ale minții, operând asocieri false între anumite imagini și anumite cuvinte... Apoi când aceste
simboluri sunt introduse în realitatea virtuală (ea însăși un simbol complex) și sunt repetate
obsesiv, infecția răului poate cuprinde, atât cât îngăduie Dumnezeu, tot pământul.... Această
acțiune de propagare a gândului rău, cu tot ce presupune el, frică , nesiguranță, depresie, confuzie,
ură, iraționalitate, revoltă împotriva lui Dumnezeu și a Bisericii, poate fi descrisă și ca o formă a
unui război psihologic. E de fapt un război duhovnicesc, un război de natură magică (vezi și tema:
”the medium is the message”)...
Magia a fost o subtilă ”artă spirituală”, una cu totul specială, care a dominat alături de astrologie și
alchimie lumea imaginarului social european până la reforma protestantă. Sub chipuri aparent
irecognoscibile, ea mai supraviețuiește, după cum se vede, și azi. De ce v-am spus toate
acestea....pentru că este necesar să înțelegem natura profundă a acestui război subtil duhovnicesc -
extrem de virulent - însă în aceleși timp camuflat sub chipul războiului medical împotriva
”virusului regal”...Așadar sunt două războaie...unul medical și altul duhovnicesc...
Atenție la gânduri! De la primirea gândului rău începe totul! Nu trebuie să ne focalizăm atenția pe
gând ci să nu uităm că Dumnezeu este de față...El ține cârma lumii...viața și moartea...Moartea nu-
i sfârșitul omului și nimeni nu moare fără să îngăduie Dumnezeu asta...Nimeni nu ne iubește cum
ne iubește Hristos...nici părinții, nici copiii...nimeni. Să avem încredere, nădejde, să trăim din
Adevărul învierii nu din realitatea fragmentată a morții... Noi suntem în lumea asta dar nu suntem
din lumea asta...spune Hristos.... În lupta cu gândul rău folosiți rugăciunea inimii atât cât
puteți....fără imaginație, sau forțări de a simți ceva. Atenție la cuvintele rugăciunii! Hristos a
înviat!