Sunteți pe pagina 1din 13

CAPITOLUL 4

Analiza rezultatelor întreprinderii pe baza contului de profit şi pierdere

4.1 Structura şi conţinutul contului de profit şi pierdere


Analiza pe baza bilanțului prezentată în capitolul precedent permite
determinarea calității echilibrului financiar la sfârșitul exercițiului cu ajutorul unor
indicatori specifici. Deși sunt bogați în conținut, indicatorii stabiliți anterior reflectă
echilibrul financiar la momentul încheierii bilanțului, având în acest fel caracter
static. De aici apare necesitatea construcției altor indicatori care să completeze
imaginea de ansamblu a performanțelor întreprinderii. Demersul presupune
construcția unor indicatori cu conținut informațional specific. Pentru aceasta se
pleacă de la un alt document contabil de sinteză - contul de profit și pierdere.
Spre deosebire de bilanţ care înregistrează cantităţile acumulate de bunuri,
creanţe și datorii, contul de profit și pierdere înregistrează cheltuielile și veniturile
care au determinat o stare finală a patrimoniului. La final, contul de profit şi
pierdere pune în evidenţă profitul net, ca potenţial de finanţare al activității
viitoare.
Cheltuielile cuprind totalitatea elementelor de costuri, suportate de
întreprindere în cursul exerciţiului sub forma sumelor, valorilor plătite sau rămase
de plătit pentru:
- consumurile, lucrările executate şi serviciile prestate de care beneficiază
întreprinderea;
- cheltuielile cu personalul (salarii, asigurări şi protecţie socială);
- executarea unor obligaţii contractuale sau legale de către întreprindere;
- cheltuieli extraordinare.
Pentru determinarea rezultatului exerciţiului, în cadrul cheltuielilor sunt
cuprinse amortizările şi provizioanele constituite (calculate), grupate în funcţie de
natura cheltuielilor.
Veniturile întreprinderii reprezintă sumele, valorile încasate sau rămase de
încasat rezultate din:
- vânzări de bunuri, executări de lucrări și prestări de servicii;
- executarea unor obligaţii legale sau contractuale de către terţi;
- venituri extraordinare.
În contabilitatea financiară, cheltuielile și veniturile întreprinderii sunt
structurate după natura lor pe trei activități:
- exploatare (operaţională) reprezentând activitatea de bază, determinantă
pentru obținerea profitului întreprinderii;
- financiară legată de atragerea și alocarea resurselor financiare;
- extraordinară însumând acțiuni care nu sunt legate de activitatea curentă a
întreprinderii.
Fiecare activitate degajă un anumit rezultat (profit sau pierdere), calculat
ca diferenţă între veniturile şi cheltuielile perioadei de gestiune şi reflectat ca
atare în contul de rezultate. Profitul net al exerciţiului urmează să fie repartizat
conform reglementărilor în vigoare. Cu ajutorul datelor din contul de rezultate,
performanțele întreprinderii pot fi apreciate prin soldurile intermediare de
gestiune și capacitatea de autofinanţare.
Finanţele întreprinderii 35

4.2 Soldurile intermediare de gestiune


Structurarea datelor din contul de profit și pierdere pe cele trei activități
permite stabilirea unor indicatori de performanţă cunoscuţi sub titlul generic de
solduri intermediare de gestiune (SIG). Reprezintă indicatori calculaţi în stadii
succesive de formare a rezultatului net al exerciţiului. Fiecare sold intermediar de
gestiune reflectă performanţa, parţială sau de ansamblu după caz, obţinută în
administrarea resurselor întreprinderii.
Importanţa construcţiei soldurilor rezultă şi din faptul că permit identificarea
şi izolarea locului în care apare o problemă de gestiune, indiferent de natura
acesteia. Din punctul de vedere al autorului, pe lângă conţinutul şi valoarea
indicatorilor, este importantă variaţia lor de la o treaptă la alta sau de la o
perioadă la alta. În acest fel pot fi puse în evidență locurile în care s-au produs
greșeli în gestiunea perioadelor precedente.
Din punct de vedere constructiv, toate soldurile intermediare de gestiune
pornesc de la acumularea ce se realizează din încasarea mărfurilor și a
producţiei vândute din care se scad sau se adună succesiv diferite categorii de
cheltuieli respectiv venituri, până la evidenţierea profitului net ca ultim sold de
gestiune. Principalele marje de acumulare bănească sau solduri intermediare de
gestiune utilizate în analiza rezultatelor unei întreprinderi sunt prezentate în
tabelul 4.1.

4.2.1 Marja comercială (Mc) (adaosul comercial) este principalul indicator de


apreciere a performanţelor unei activităţi comerciale. Aceasta presupune
cumpărarea şi revânzarea mărfurilor, fiind considerate bunuri cumpărate pentru a
fi revândute în aceeaşi stare.
Costul de cumpărare al mărfurilor include preţul de cumpărare (fără TVA)
majorat cu cheltuielile accesorii de cumpărare şi corectat cu variaţia stocurilor de
mărfuri.
Marja comercială = Venituri din vânzarea mărfurilor - Cheltuieli privind mărfurile
Mărimea marjei comerciale este influențată de politicile comerciale utilizate
de întreprindere. Primul sold intermediar de gestiune este insuficient pentru a
analiza activitatea unei întreprinderi cu activitate comercială. De aici necesitatea
analizei indicatorului pe clienți, produse, piețe de desfacere, zone geografice de
desfacere, etape ale ciclului de viață etc. Instrumentele folosite în acest scop
sunt:
- indicii cu bază fixă, în lanț sau medii stabiliți pe total sau elemente componente;
- abaterile absolute sau relative stabilite pe total sau elemente componente.
Variaţia marjei trebuie explicată în funcţie de rotaţia stocurilor, ştiut fiind
faptul că reducerea marjei ar trebui să fie compensată de o creştere a vânzărilor.

4.2.2 Producţia exerciţiului (Qe) include valoarea bunurilor şi serviciilor


realizate de întreprindere pentru a fi vândute, stocate sau utilizate pentru nevoile
proprii. Principalul avantaj al indicatorului este dat de faptul că sintetizează
producţia obţinută de întreprindere într-o perioadă de gestiune, indiferent de
stadiul acesteia. De aceea este folosit în stabilirea soldurilor intermediare de
gestiune și a altor indicatori.
36 Analiza rezultatelor întreprinderii pe baza contului de profit şi pierdere

Tabelul 4.1
Nr. Exerciţiul financiar
Indicatori
crt. Precedent Curent
1 Venituri din vânzarea mărfurilor (ct. 707)
2 Cheltuieli privind mărfurile (ct. 607)
3 Marjă comercială (1-2)
4 Producţia vândută (ct. 701 la 708 fără 707)
Variația stocurilor de produse finite și a producției în
5
curs de execuție (ct. 711+712)
6 Venituri din producţia de imobilizări (ct. 721+722)
7 Producţia exerciţiului (4+5+6)
Consumuri de la terţi (gr. 60 fără 607, gr. 61 şi gr.
8
62)
9 Valoare adăugată (3+7-8)
10 Venituri din subvenţii de exploatare (ct. 7411)
11 Cheltuieli cu personalul (gr. 64)
Cheltuieli cu alte impozite, taxe şi vărsăminte
12
asimilate (ct. 635)
13 Excedent brut de exploatare (9+10-11-12)
14 Alte venituri de exploatare (ct. 7417+758+7815)
Ajustări de valoare privind imobilizările corporale și
15
necorporale (ct. 6811+6813-7813)
Ajustări de valoare privind activele circulante (ct.
16
654+6814-754-7814)
17 Ajustări privind provizioanele (ct. 6812-7812)
18 Alte cheltuieli de exploatare (ct.652+658)
19 Rezultat din exploatare (13+14-15-16-17-18)
20 Venituri financiare monetare (gr. 76)
21 Cheltuieli financiare monetare (gr. 66)
Ajustări de valoare privind imobilizările financiare și
22
investițiile deținute ca active circulante (ct. 686-786)
23 Rezultat curent al exerciţiului (19+20-21-22)
24 Venituri extraordinare (ct. 771)
25 Cheltuieli extraordinare (ct. 671)
26 Rezultat brut al exerciţiului (23+24-25)
27 Impozit pe profit (ct. 691)
Rezultat net al exerciţiului (profit net sau pierdere)
28
(26-27)

Producţia exerciţiului = Producţia vândută + Variaţia stocurilor de produse finite și


a producției în curs de execuție + Venituri din producţia de imobilizări
Indicatorul prezintă anumite dezavantaje provenite, în principal, din faptul
că însumează elemente exprimate diferit. Astfel, producţia vândută şi prestările
de servicii sunt evaluate la preţul de vânzare, în timp ce producţia stocată şi
producţia imobilizată sunt evaluate în costuri unitare de producţie. În plus, nivelul
Finanţele întreprinderii 37

rezultatelor se poate modifica în funcţie de metoda reţinută pentru evaluarea


stocurilor. Ca urmare, unii specialişti apreciază că acest indicator nu exprimă o
realitate financiară [22].

4.2.3 Valoarea adăugată (VA) reflectă o măsură a valorii create de


întreprindere. Se utilizează atât la nivel microeconomic, cât și pentru aprecierea
performanțelor economiei naționale și subdiviziunilor acesteia, având conţinut
similar.
Poate fi definită sintetic sub forma unui surplus de valoare pe care,
întreprinderea în ansamblul său, reuşeşte să o realizeze peste valoarea
consumurilor materiale provenind de la terţi în cadrul activităţii curente a
întreprinderii. Valoarea adăugată nu este evidenţiată distinct în contul de profit şi
pierdere și ca urmare trebuie calculată. Astfel, se stabilește pornind de la
producţia exerciţiului majorată cu marja comercială şi diminuată cu consumurile
de bunuri şi servicii furnizate de terţi.
Valoarea adăugată = Producţia exerciţiului + Marja comercială - Consumuri de la
terţi
Consumurile de la terţi (consumurile externe sau intermediare după alți
autori) sunt alcătuite din sumele sau valorile care trebuie plătite către terții care
au contribuit la obținerea unei producții (sau a unui produs). În această categorie
sunt însumate cheltuielile cu materiile prime și materialele, alte cheltuieli
materiale, alte cheltuieli externe și cheltuieli privind prestațiile externe. Valoarea
astfel stabilită are caracterul unui indicator brut, care nu ţine cont de deprecierea
activului imobilizat sub forma amortizărilor şi provizioanelor calculate.
Valoarea adăugată prezintă o deosebită semnificaţie în perspectiva
distribuirii veniturilor întreprinderii între participanții la viața economică a acesteia,
prezentați în figura 4.1.
La nivel de stat, întreprindere sau chiar persoană fizică adăugarea de
valoare are un loc central. Luând în calcul întreprinderea, mecanismul prin care
se adaugă valoare este diferit şi supus unui cumul de factori, între care cei mai
importanţi sunt: nivelul de dotare cu echipamente performante, gradul de
pregătire al salariaţilor, tehnologiile utilizate, calitatea materiilor prime şi a
materialelor, organizarea proceselor de producţie.
Se poate concluziona faptul ca, o valoare adăugată mare este posibilă cu
ajutorul unor tehnologii moderne, aplicate cu ajutorul unor mijloace fixe
performante și a unui personal cu înaltă calificare. În cele mai multe cazuri,
factorii enumerați sunt condiționați de existența resurselor financiare.
38 Analiza rezultatelor întreprinderii pe baza contului de profit şi pierdere

Acţionari Dividende

Dobânzi și
Creditori
comisioane

Valoare Salarii și
Salariaţi
adăugată indemnizaţii

Taxe și
Stat
impozite

Capacitate de
Întreprindere
autofinanţare

Fig. 4.1 Repartiţia valorii adăugate între partenerii întreprinderii

4.2.4 Excedentul brut de exploatare (EBE) reprezintă acumularea brută din


activitatea de exploatare considerând că amortizările şi provizioanele sunt
cheltuieli calculate. De aceea, amortizările şi provizioanele până la solicitarea lor
pentru investiţii, riscuri sau cheltuieli se regăsesc în acumulările băneşti ale
întreprinderii. Excedentul brut al exploatării se stabileşte ca diferenţă între
valoarea adăugată (majorată cu subvenţiile pentru exploatare) şi cheltuielile cu
personalul inclusiv alte impozite, taxe şi vărsămintele asimilate.
Excedentul brut de exploatare = Valoarea adăugată + Venituri din subvenţii de
exploatare - Cheltuieli cu personalul - Cheltuieli cu alte impozite, taxe şi
vărsăminte asimilate
Este un indicator important în determinarea capacităţii de autofinanţare
întrucât reprezintă o resursă financiară fundamentală pentru întreprindere,
utilizată pentru menţinerea sau creşterea capacităţilor de producţie, rambursarea
împrumuturilor angajate anterior, plata cheltuielilor financiare, a impozitului pe
profit și a dividendelor.

4.2.5 Rezultatul din exploatare (RE) (profit sau pierdere) exprimă mărimea
absolută a rentabilităţii activităţii de exploatare.
Rezultat din exploatare = Venituri de exploatare - Cheltuieli de exploatare
Rezultatul exploatării exprimă mărimea absolută a rentabilităţii activităţii de
bază prin considerarea tuturor fluxurilor de venituri și cheltuieli de exploatare. Se
calculează din excedentul brut din exploatare, prin adăugarea veniturilor
calculate și deducerea cheltuielilor calculate aferente acestei activități. Alt aspect
al utilității indicatorului este dat de faptul că participă la stabilirea mai multor rate
de rentabilitate.
Rezultat din exploatare = Excedent brut de exploatare + Alte venituri de
exploatare - Ajustări de valoare privind imobilizările corporale și necorporale -
Ajustări de valoare privind activele circulante - Ajustări privind provizioanele - Alte
cheltuieli de exploatare
Finanţele întreprinderii 39

Diferenţa dintre excedentul brut de exploatare şi rezultatul exploatării este


dată de considerarea fluxurilor de venituri și cheltuieli efective sau calculate în
relațiile de calcul.

4.2.6 Rezultatul curent (RC) (profit sau pierdere) este suma obţinută de-a lungul
exerciţiului financiar din activitatea curentă a întreprinderii (exploatare și
financiară).
Rezultat curent = Rezultat din exploatare + Venituri financiare - Cheltuieli
financiare
Nefiind perturbat de elemente excepţionale, acest sold permite analiza
rezultatelor curente ale întreprinderii pe mai multe exerciţii succesive.

4.2.7 Rezultatul brut al exercițiului (Rb) (profit sau pierdere) este compus din
rezultatul curent şi al activităţii extraordinare.
Rezultatul brut al exerciţiului = Rezultatul curent + Venituri extraordinare -
Cheltuieli extraordinare
Exprimă rentabilitatea totală a activității desfășurată de întreprindere în
perioada de gestiune.

4.2.8 Profitul net al exerciţiului (Pn) exprimă mărimea absolută a rentabilităţii


financiare a capitalurilor investite de acţionari. Profitul net al exerciţiului este egal
cu rezultatul brut al exerciţiului (pozitiv) din care se deduce impozitul pe profit.
Profit net = Rezultat brut al exerciţiului - Impozit pe profit
Profitul net urmează să se distribuie sub forma dividendelor sau să se
reinvestească în întreprindere după cum se va vedea în capitolul 12. Profitul net
nerepartizat, constituie sursă de finanţare proprie sau element de autofinanţare
generat de activitatea întreprinderii. Profitul net trebuie să fie susţinut de
existenţa unor disponibilităţi monetare reale, în caz contrar, va rămâne doar un
potenţial de finanţare.

4.3 Capacitatea de autofinanţare


Capacitatea de autofinanţare (CAF) se calculează pornind de la veniturile
şi cheltuielile gestiunii curente susceptibile de a se transforma, imediat sau la
termen, în fluxuri de trezorerie. Întrucât nu toate fluxurile au incidenţă asupra
trezoreriei pot fi delimitate în două categorii:
a) Cheltuieli:
- plătibile la o anumită scadenţă;
- calculate, rămase sub forma unor rezerve financiare până la decizia de
consumare a lor pentru finanţarea investiţiilor (amortizări şi provizioane).
b) Venituri:
- încasabile la o anumită dată;
- calculate sub forma reluărilor asupra provizioanelor.
Dacă fiecare element de cheltuială s-ar plăti imediat sau fiecare element
de venit s-ar încasa pe loc, atunci fluxurile de numerar ar fi identice cu cele de
venituri şi cheltuieli.
În mediul economic plăţile nu se fac în totalitate odată cu consumul
40 Analiza rezultatelor întreprinderii pe baza contului de profit şi pierdere

resurselor, iar încasările nu se fac toate odată cu vânzarea bunurilor.


Întreprinderile se aprovizionează cu materii prime pe care le consumă imediat şi
le plătesc mai târziu, achiziţionează echipamente pe care le plătesc în prezent şi
le utilizează ulterior, vând produse zilnic şi încasează contravaloarea lor peste o
perioadă de timp sau primesc avansuri în bani pentru produse sau servicii
viitoare. Fluxurile de plăţi şi cele de încasări, deşi corelate, au o mişcare
defazată, adesea contradictorie şi aceasta cu atât mai accentuat, cu cât
activitatea întreprinderii este mai complexă. Din aceste motive situaţia cash-flow-
lui diferă semnificativ de contul de rezultate al perioadei de raportare [6].
Pentru o bună înțelegere a diferențelor dintre fluxurile de venituri și
cheltuieli se consideră următoarele exemple:
a) Vânzările de produse finite reprezintă din punct de vedere contabil venituri ce
se înregistrează în contul de rezultate, chiar dacă încasarea lor este programată
în exerciţiul curent sau viitor.
b) Încasarea unor creanţe constituite în exerciţiul anterior nu creează venituri noi,
ci stingerea lor.
c) Cheltuielile cu materiile prime, materialele sau energia sunt înregistrate în
contul de rezultate al exerciţiului curent chiar dacă scadenţa lor de plată este
programată în exerciţiul următor, când ele vor apărea ca plăţi efective şi vor
afecta trezoreria întreprinderii. Plata nu va genera o nouă cheltuială pentru acel
exerciţiu, ci va stinge doar o datorie.
d) Amortizarea apare ca o cheltuială calculată în cadrul exerciţiului curent ce se
înregistrează la cheltuieli de exploatare, dar nu are incidenţă asupra trezoreriei,
doar dacă într-o zi în exerciţiul curent sau viitor se va lua decizia de înlocuire a
unor imobilizări complet amortizate, iar aceasta se va efectua cu o plată.
e) Provizioanele constituite pentru acoperirea în viitor a deprecierii unor active
sau a unor riscuri se vor înregistra la cheltuieli şi vor diminua rezultatul
exerciţiului fără consecinţe asupra trezoreriei. Dacă în viitor riscurile vor deveni
efective, atunci va avea loc o plată. În caz contrar, riscul rămâne total acoperit,
iar provizionul rămas fără obiect se va înregistra la venituri. În consecință va
majora rezultatul exerciţiului, dar va afecta trezoreria întreprinderii numai sub
incidenţa unor aspecte fiscale.
Pentru stabilirea capacității de autofinanțare literatura de specialitate pune
la dispoziție două metode ce vor fi detaliate în continuare.

4.3.1 Metoda deductivă


Prin metoda deductivă capacitatea de autofinanţare este calculată ca
diferenţă între veniturile încasabile (corespunzătoare unor încasări efective sau
viitoare) şi cheltuieli plătibile (corespunzătoare unor plăţi efective sau viitoare).
CAF = Venituri încasabile - Venituri din cesiuni - Cheltuieli plătibile
Până la nivelul excedentului brut de exploatare, toate veniturile şi
cheltuielile sunt încasabile respectiv plătibile și ca urmare, se constituie în punct
de plecare pentru determinarea capacității de autofinanțare. La acesta se
adaugă veniturile încasabile (de exploatare rămase, financiare și extraordinare)
şi se scad cheltuielile plătibile (de exploatare rămase, financiare şi
extraordinare).
Finanţele întreprinderii 41

CAF = EBE + Alte venituri încasabile - Alte cheltuieli plătibile


Relația de calcul arată faptul că cele două mărimi CAF și EBE sunt
complementare. În timp ce excedentul brut al exploatării reprezintă un cash-flow
potenţial brut de exploatare, capacitatea de autofinanţare este echivalentă unui
cash-flow potenţial net la nivelul întregii activități. Prezintă avantajul de a
cuprinde în calcul toate elementele care generează cash-flow-ul întreprinderii
[24]. Relația detaliată de determinare a capacității de autofinanțare cuprinde
elementele din tabelul 4.2.
Tabelul 4.2
Excedent brut de exploatare
+ Alte venituri de exploatare (cu excepția ct. 7583 „Venituri din vânzarea
activelor și alte operații de capital” și ct. 7584 „Venituri din subvenții
pentru investiții”)
- Alte cheltuieli de exploatare (cu excepția ct. 6583 „Cheltuieli privind
activele cedate și alte operații de capital”)
+ Venituri financiare
- Cheltuieli financiare (cu excepția ct. 686 - ct. 786 „Ajustări de valoare
privind imobilizările financiare și investițiile deținute ca active circulante”)
+ Venituri extraordinare
- Cheltuieli extraordinare
- Impozit pe profit
= Capacitate de autofinanțare

Metoda deductivă a exclus fluxurile de venituri şi cheltuieli calculate. Ca


urmare, a fost necesară fundamentarea unei metode care să le aibă ca obiect şi
în acelaşi timp, să se constituie într-un instrument de verificare.

4.3.2 Metoda aditivă


Pune în evidenţă fluxurile calculate de venituri și cheltuieli. Astfel, se
porneşte de la rezultatul net al exerciţiului, la care se adaugă cheltuielile
calculate, neplătibile la o anumită scadenţă şi se scad veniturile calculate.
CAF = Rezultatul net al exerciţiului + Cheltuieli calculate - Venituri calculate
Relația detaliată cuprinde elementele care nu au fost luate în calcul de
metoda deductivă (tabelul 4.3).
Tabelul 4.3
Rezultat net al exercițiului
+ Ajustări de valoare privind imobilizările corporale și necorporale
+ Ajustări de valoare privind activele circulante
+ Ajustări privind provizioanele
+ Ajustări de valoare privind imobilizări financiare și investițiile deținute ca
active circulante
+ Cheltuieli privind activele cedate și alte operații de capital
- Venituri din vânzarea activelor și alte operații de capital
- Venituri din subvenții pentru investiții
= Capacitate de autofinanțare
42 Analiza rezultatelor întreprinderii pe baza contului de profit şi pierdere

Capacitatea de autofinanțare va avea un caracter potenţial dacă nu este


susţinută de mijloace financiare efective. Acest aspect este confirmat sau infirmat
de variaţia trezoreriei nete (cash-flow) rezultată din analiza echilibrului financiar
pe baza bilanţului sau a fluxurilor financiare.
Importanţa autofinanţării se poate argumenta prin avantajele pe care le
oferă întreprinderii, principalele fiind:
- constituie un mijloc sigur şi stabil de finanţare pe termen mediu și lung;
- este o sursă independentă având în vedere că în anumite situaţii conjuncturale,
întreprinderea întâmpină dificultăți în atragerea de capitaluri pe piaţa financiară;
- permite finanţarea investițiilor viitoare integral din capitaluri proprii. O astfel de
soluție de finanțare presupune dimensionarea efortului investiţional în funcţie de
capitalurile proprii;
- creează o autonomie financiară faţă de creditori;
- conferă întreprinderii un grad mare de libertate privind alegerea investiţiilor;
- permite controlul cheltuielilor financiare prin reducerea cheltuielilor cu
dobânzile;
- condiţionează atragerea de capitaluri împrumutate.

Aplicaţii rezolvate

1. În tabelul 4.4 este prezentat contul de profit şi pierdere al unei întreprinderi. Să


se determine:
a) Rezultatul din exploatare, financiar şi extraordinar;
b) Soldurile intermediare de gestiune;
c) Capacitatea de autofinanţare.
Tabelul 4.4
Cheltuieli (lei) Suma Venituri (lei) Suma
Cheltuieli cu materiile prime 24555 Producţia vândută 40287
Alte cumpărări şi cheltuieli 1354 Variația stocurilor de produse 1496
externe finite
Cheltuieli cu personalul 6580 Venituri din dobânzi 570
Cheltuieli cu alte impozite, 330 Venituri extraordinare 568
taxe şi vărsăminte asimilate
Ajustări de valoare privind 2510
imobilizările corporale
Ajustări de valoare privind 420
provizioanele
Cheltuieli privind dobânzile 2030
Cheltuieli din diferenţe de 820
curs valutar
Cheltuieli extraordinare 1952
Impozit pe profit 380
Total cheltuieli 40551 Total venituri 42921
Rezultat brut al exercițiului 2370
Finanţele întreprinderii 43

Rezolvare:
a) Rezultatele celor trei activități se determină ca diferență între veniturile și
cheltuielile corespunzătoare.
Rezultat din exploatare = Venituri din exploatare - Cheltuieli din exploatare
Rezultat din exploatare = (40287+1496) - (24555+1354+6580+330+2510+420) =
41783 - 35749 = 6034 lei
Rezultat financiar = Venituri financiare - Cheltuieli financiare
Rezultat financiar = 570 - (2030+820) = - 2280 lei
Rezultat din activitatea extraordinară = Venituri extraordinare - Cheltuieli
extraordinare
Rezultat din activitatea extraordinară = 568 - 1952 = - 1384 lei
b) Soldurile intermediare de gestiune au fost determinate în tabelul 4.5.
Tabelul 4.5
Nr.
Indicatori Suma (lei)
crt.
1 Venituri din vânzarea mărfurilor 0
2 Cheltuieli privind mărfurile 0
3 Marjă comercială (1-2) 0
4 Producţia vândută 40287
Variația stocurilor de produse finite și a producției în curs de 1496
5
execuție
6 Venituri din producţia de imobilizări 0
7 Producţia exerciţiului (4+5+6) 41783
8 Consumuri de la terţi (24555+1354) 25909
9 Valoare adăugată (3+7-8) 15874
10 Venituri din subvenţii de exploatare 0
11 Cheltuieli cu personalul 6580
12 Cheltuieli cu alte impozite, taxe şi vărsăminte asimilate 330
13 Excedent brut de exploatare (9+10-11-12) 8964
14 Alte venituri de exploatare 0
15 Ajustări de valoare privind imobilizările 2510
16 Ajustări de valoare privind activele circulante 0
17 Ajustări privind provizioanele 420
18 Alte cheltuieli de exploatare 0
19 Rezultat din exploatare (13+14-15-16-17-18) 6034
20 Venituri financiare monetare 570
21 Cheltuieli financiare monetare (2030+820) 2850
Ajustări de valoare privind imobilizările financiare și 0
22
investițiile deținute ca active circulante
23 Rezultat curent al exerciţiului (19+20-21-22) 3754
24 Venituri extraordinare 568
25 Cheltuieli extraordinare 1952
26 Rezultat brut al exerciţiului (23+24-25) 2370
27 Impozit pe profit 380
28 Rezultat net al exerciţiului (profit net sau pierdere) (26-27) 1990
44 Analiza rezultatelor întreprinderii pe baza contului de profit şi pierdere

c) Determinarea capacităţii de finanţare prin metoda deductivă este prezentată în


tabelul 4.6:
Tabelul 4.6
Excedent brut din exploatare 8964
+Alte venituri din exploatare 0
-Alte cheltuieli din exploatare (cu excepția ct. 6583 „Cheltuieli 0
privind activele cedate și alte operații de capital”)
+Venituri financiare 570
-Cheltuieli financiare (cu excepția ct. 686 - ct. 786 „Ajustări de 2850
valoare privind imobilizările financiare și investițiile deținute ca
active circulante”)
+Venituri extraordinare 0
-Cheltuieli extraordinare 0
-Impozit pe profit 380
=Capacitate de autofinanțare 6304

Determinarea capacităţii de autofinanţare prin metoda aditivă (tabelul 4.7):


Tabelul 4.7
Rezultat net al exercițiului 1990
+Ajustări de valoare privind imobilizările corporale și 2930
necorporale
+Ajustări de valoare privind activele circulante 0
+Ajustări privind provizioanele 0
+Ajustări de valoare privind imobilizări financiare și investițiile 0
deținute ca active circulante
+Cheltuieli privind activele cedate și alte operații de capital 1952
-Venituri din vânzarea activelor și alte operații de capital 568
-Venituri din subvenții pentru investiții 0
=Capacitate de autofinanțare 6304

2. Să se determine soldurile intermediare de gestiune pe baza datelor din tabelul


4.8. Interpretați rezultatele obținute. Impozit pe profit 16%.
Tabelul 4.8
Cheltuieli (lei) 2011 2012 Venituri (lei) 2011 2012
Venituri din vânzarea
Cheltuieli privind mărfurile 25441 32445 31002 36452
mărfurilor
Consumuri de la terţi 55474 35903 Producţia vândută
85667 65788
Cheltuieli cu personalul 24558 21445 Variaţia stocurilor de
Cheltuieli cu alte impozite, produse finite și a
11487 6518
taxe şi vărsăminte 9455 8557 producției în curs de
asimilate execuție
Ajustări de valoare privind Venituri din producţia
10558 15669 4254 874
imobilizările corporale de imobilizări
Cheltuieli privind
4793 3557 Venituri din dobânzi 1021 541
dobânzile
Cheltuieli extraordinare 1578 547 Venituri extraordinare 445 782
Finanţele întreprinderii 45

Rezolvare:
În tabelul 4.9 au fost grupate datele pentru determinarea soldurilor
intermediare de gestiune.
Tabelul 4.9
Nr. Indicator
2017 2018
crt.
1 Venituri din vânzarea mărfurilor 31002 36452
2 Cheltuieli privind mărfurile 25441 32445
3 Marjă comercială (1-2) 5561 4007
4 Producţia vândută 85667 65788
Variaţia stocurilor de produse finite și a producției
5 11487 6518
în curs de execuție
6 Venituri din producţia de imobilizări 4254 874
7 Producţia exerciţiului (4+5+6) 101408 73180
8 Consumuri de la terţi 55474 35903
9 Valoare adaugată (3+7-8) 51495 41284
10 Venituri din subvenţii de exploatare 0 0
11 Cheltuieli cu personalul 24558 21445
Cheltuieli cu alte impozite, taxe şi vărsăminte
12 9455 8557
asimilate
13 Excedent brut de exploatare (9+10-11-12) 17482 11282
14 Alte venituri de exploatare 0 0
Ajustări de valoare privind imobilizările corporale și
15 10558 15669
necorporale
16 Ajustări de valoare privind activele circulante 0 0
17 Ajustări privind provizioanele 0 0
18 Alte cheltuieli de exploatare 0 0
19 Rezultat din exploatare (13+14-15-16-17-18) 6924 -4387
20 Venituri financiare monetare 1021 541
21 Cheltuieli financiare monetare 4793 3557
Ajustări de valoare privind imobilizările financiare
22 0 0
și investițiile deținute ca active circulante
23 Rezultat curent al exercițiului (19+20-21-22) 3152 -7403
24 Venituri extraordinare 445 782
25 Cheltuieli extraordinare 1578 547
26 Rezultat brut al exercițiului (23+24-25) 2019 -7168
27 Impozit pe profit 323 0
28 Profit net (26-27) 1696 0

Se constată că activitatea întreprinderii include comercializarea de mărfuri


și producția. Veniturile din vânzarea mărfurilor cresc în 2018 comparativ cu 2017,
pe fondul sporirii costului de procurare al acestora. Marja comercială deși
pozitivă în ambele perioade a scăzut de la 5561 lei la 4007 lei antrenând o
diminuare a rentabilității întreprinderii.
46 Analiza rezultatelor întreprinderii pe baza contului de profit şi pierdere

Producția exercițiului a înregistrat o reducere semnificativă de la 101408


lei la 73180 lei. Cauzele care pot conduce la o astfel de evoluție sunt numeroase:
lipsa cererii pe piață pentru produsele fabricate, probleme tehnice, tehnologice
sau organizatorice, investiții mai puțin eficiente efectuate în perioada curentă etc.
Valoarea adăugată a înregistrat valori pozitive în ambele perioade, tendința fiind
de scădere în 2018 comparativ cu 2017. Excedentul brut de exploatare
determinat pe baza fluxurilor efective de venituri și cheltuieli aferente exploatării,
înregistrează valori pozitive de 17482 lei respectiv 11282 lei. Întrucât indicatorul
exprimă în mărimi absolute, rentabilitatea activității de exploatare, se constată o
degradare a acesteia. După luarea în calcul a fluxurilor de venituri și cheltuieli
calculate la nivelul activității de bază, s-a determinat rezultatul din exploatare. În
cazul acestuia s-a constatat o evoluție diferită comparativ cu indicatorii
precedenți. Considerarea activităților financiare a condus la determinarea
rezultatului curent al exercițiului, care în 2017 avea o valoare pozitivă de 3152
lei, iar în 2018 o valoare negativă de 7403 lei. În ambele perioade se constată că
activitatea financiară a generat pierdere. După deducerea cheltuielilor cu
impozitul pe profit s-a determinat profitul net aferent anului 2017. În 2018 se
constată o înrăutățire a activității întreprinderii, finalizată cu pierdere.

Aplicaţii propuse

1. Definiţi capacitatea de autofinanţare.


2. Precizaţi trei exemple din care să rezulte diferența dintre cheltuieli calculate şi
plătite efectiv.
3. Care este rolul soldurilor intermediare de gestiune?
4. Enumeraţi avantajele pe care le oferă autofinanţarea.
5. Prezentaţi comparativ relaţiile de determinare a capacităţii de autofinanţare.
6. Valoarea adăugată obținută în perioada curentă a scăzut față de nivelul
planificat al acesteia. Cum apreciați situația?

7. Caracterizați activitatea unei întreprinderi care a obținut rezultatele din tabelul


4.10.
Tabelul 4.10
Valori obținute (lei) Dinamica
Indicator 2017 2018 Absolută Relativă
Marjă comercială 413452 363747 -49705 87,98%
Producţia exercițiului 80855 58641 -22214 72,53%
Valoare adăugată 298303 182831 -115472 61,29%
Excedent brut din exploatare 165734 118595 -47139 71,56%
Rezultat din exploatare 115874 82264 -33610 70,99%
Rezultat curent 56884 32558 -24326 57,24%
Profit net 20663 8554 -12109 41,40%