Clorhidrat de bupivacaină

Antohe Mioara-Mădălina

Grupa 1

1
DEFINIȚIE:

Clorhidrat de (2RS)-1-butil-N-(2,6-dimetilfenil)piperidin-2-carboxamida

Conține: 98,5%-101,0% (substanță uscată)

CARACTERISTICI:

Aspect: albă sau aproape albă, pudră cristalină sau cristale incolore.

Solubilitate: solubilă în apă, foarte solubilă în etanol (96%).

IDENTIFICARE:

Prima identificare: A, D, E.

A doua identificare: B, C, D, E.

A. Spectrofotometrie de absorbție în infraroșu.

Comparație: clorhidrat de bupivacaină CRS.
B. Cromatografie în strat subțire.
Soluția de testare: Se dizolvă 25 mg din substanța ce urmează să fie examinată în metanol
R și se diluează la 5 mL cu același solvent.
Soluția de referință: Se dizolvă 25 mg din clorhidrat de bupivacaină CRS în metanol R și
se diluează la 5 mL cu același solvent.
Placă: TLC silicagel G placă R.

2
 Faza mobiă:: amoniac concentrat R, metanol R (0:1:100 V/V).
Aplicare: 5 µL.
Developare: până la 10 cm.
Uscare: în aer.
Detectare: spray cu iodobismutat de potasiu diluat soluție R.
Rezultate: vârful principal de pe placa cromatografică obținut cu soluția de testare are
poziție, culoare și mărime similare cu vârful principal de pe placa cromatografică obținut
cu soluția de referință.
C. Se dizolvă 0,1 g în 10 mL apă R, se adaugă 2 mL hidroxid de sodiu soluție R și se agită
cu 2 cantități, fiecare de 15 mL, de 1,1-dimetiletil metil eter R. Soluțiile se adaugă peste
sulfat de sodiu anhidru R și se filtrează. Se evaporă filtratul, se recristalizează reziduul cu
etanol (90% V/V) R și se usucă sub presiune redusă. Cristalele se topesc la 105°-108°C.
D. Substanța va da reacția (a) a clorurilor.
E. Rotație optică (vezi Testele).

TESTE:

Soluția S. Se dizolvă 1,0 g în apă R și se diluează la 50 mL cu același solvent.

Aspectul soluției. Soluția S este limpede și incoloră.

Aciditate sau alcalinitate. La 10 mL soluție S se adaugă 0,2 mL de 0,01 M hidroxid de sodiu;

ph-ul nu trebuie sa fie mai puțin de 4,7. Se adaugă 0,4 mL de 0,01 M acid clorhidric; ph-ul nu
trebuie să fie mai mare de 4,7.

Rotația optică: între -0,10° și +0,10°.

Se dizolvă 1,0 g in metanol R si se diluează la 20,0 mL cu același solvent.

Substanța relativă. Cromatografia cu gaz.

Soluția standard. Se dizolvă 25 mg de behenat de metil R în clorură de metil R și se diluează la

500 mL cu același solvent.

3
Soluția de testare. Se dizolvă 50,0 mg de substanță ce urmează să fie examinată în 2,5 mL de apă
R, se adaugă 2,5 mL de hidroxid de sodiu diluat soluție R și se extrag 2 cantități, fiecare de 5
mL, de soluție standard internațional. Se filtrează stratul inferior.

Soluția de referință (a). Se dizolvă 10 mg din substanța ce urmează să fie examinată, 10 mg de

bupivacaină CRS de impuritate B și 10 mg de bupivacaină CRS de impuritate E în 2,5 mL de
apă R, se adaugă 2,5 mL de hidroxid de sodiu diluat soluție R și se extrag 2 cantități , fiecare de
câte 5 mL, de soluție standard internațional. Se filtrează stratul inferior și se diluează la 20 mL cu
soluție standard internațional.

Soluția de referință (b). Se diluează 1,0 mL de soluție test la 100,0 mL cu soluție standard
internațional.

Soluția de referință (c ). Se diluează 5,0 mL de soluție de referință (b) la 10,0 mL cu soluție

standard internațional.

Soluție de referință (d). Se diluează 1,0 mL de soluție de referință (b) la 10,0 mL cu soluție
standard internațional.

Coloană:

-material: silicagel topit;

-marime: l=30 m, Ø=0,32 mm;

-faza staționară: poli(dimetil)(difenil)siloxan R (grosimea peliculei 0,25 µm)

Gaz purtător: heliu pentru cromatografie R.

Debitul: 2,5 mL/min.

Raportul de divizare: 1:12.

4
Temperatură:

Timp Temperatură
(min) (°C)
0 180
Coloană 0-10 180-230
10-15 230
Port de injecție 250
Detector 250

Detectare: ionizarea flăcării.

Injecție: 1 µL.

Identificarea impurităților: se folosește placa cromatografică obținută cu soluția de referință (a)

pentru a indentifica peek-urile impurităților B și E.

Retenție relativă cu referire la bupivacaină (timp de retenție=circa 10 min): impuritate

B=circa0,7; impuritate E=circa 1,1; standard intern=circa 1,4.

Conformitatea sistemului: soluția de referință (a):

-rezoluție: minim 3,0 între vârfurile bupivacainei și impuritatea E.

Limite:

-impuritate B: se calculează raportul (R 1) dintre aria vârfului principal și aria vârfului

standardului intern de la placa cromatografică obținută cu soluția de referință (c ); de la placa
cromatografică obținută cu soluția de testare, se calculează aria vârfului de la impuritatea B și
aria vârfului de la standardul intern: această arie nu este mai mare decât R1 (0,5%);

-impurități nespecifice: se calculează raportul (R2) dintre aria vârfului principal și aria vârfului de
la standardul intern de la placa cromatografică obținută cu soluția de referință (d); de la placa
cromatografică obținută cu soluția de testare, se calculează pentru fiecare impuritate raportul
dintre aria fiecarui vârf, în afară de vârful principal, vârful de la impuritatea B și vârful de la
standardul intern, și aria vârfului de la standardul intern: acest raport nu este mai mare decât R 2
(0,10%);

5
-total: se calculează raportul (R3) dintre aria vârfului principal si aria vârfului de la standardul
intern de la placa cromatografică obținută cu soluția de referință (b); de la placa cromatografică
obținută cu soluția de testare, se calculează raportul dintre suma ariilor tuturor vârfurilor, în afară
de vârful principal și vârful de la standardul intern, și aria vârfului de la standardul intern: acest
raport nu este mai mare decât R3 (1,0%);

-limită care se ignoră: raport mai mic de 0,05 ori R3 (0,05%).

Impuritate F. Cromatografie de lichide. Se prepară soluțiile imediat înainte de folosire.

Soluția de testare. Se dizolvă 50 mg din substanța ce urmează să fie examinată în faza mobilă A
și se diluează la 10,0 mL cu faza mobilă A.

Soluția de referință (a). Se dizolvă 5,0 mg de bupivacaină CRS de impuritate F în faza mobilă A
și se diluează la 100,0 mL cu faza mobilă A. Se diluează 1,0 mL din această soluție la 10,0 mL
cu faza mobilă A.

Soluția de referință (b). Se dizolvă 20 mg de benzoat de metil R și 25 mg de bupivacaină CRS de

impuritate F în faza mobilă A și se diluează la 50,0 mL cu faza mobilă A. Se diluează 3,0 mL din
soluție la 50,0 mL cu faza mobilă A. Se diluează 1,0 mL din această soluție la 10,0 mL cu fază
mobilă A.

Coloană:

-mărime: l=0,25 m, Ø=4,6 mm;

-faza staționară: silicagel pentru cromatografie R (5µm)

Faza mobilă:

-faza mobilă A: se dizolvă 0,23 g de fosfat diacid monosodic R si 3,626 g de fosfat monoacid
disodic R în apă R și se diluează la 1000 mL cu același solvent; se amestecă volume egale din
această soluție (pH 8,0) și acetonitril R;

-faza mobilă B: acetonitril R:

Timp Faza mobilă A Faza mobilă B

6
 (min) (% V/V) (% V/V)
0-10 100 0
10-15 100-80 0-20
15-25 80 20

Debit: 1,0 mL/min

Detectare: spectrofotometru la 240 nm.

Injecție: 50 µL.

Identificarea impurităților: se folosește placa cromatografică obținută cu soluția de referință (a)

pentru a identifica vârful de la impuritatea E.

Retenția relativă cu referință la bupivacaină (timp de retenție=circa 20 min): impuritate F=circa

0,3; benzoat de metil= circa 0,4.

Conformitatea sistemului:

-rezoluție: minim 4,0 între peek-urile de la impuritatea F și benzoat de metil la placa

cromatografică obținută cu soluția de referință (b);

-raport semnal-zgomot: minim 40 pentru peek-ul principal la placa cromatografică obținută cu

soluția de referință (a).

Limită:

-impuritate F: nu mai mult decât aria vârfului principal la placa cromatografică obținută cu
soluția de referință (a) (10ppm).

Metale ușoare: maxim 10 ppm.

Se dizolvă 2,0 g intr-un amestec de 15 volume de apă R și 85 volume de metanol R și se diluează

la 20 mL cu același amestec de solvenți. 12 mL de soluție respectă testul B. Se pregătește soluția
de referință folosind soluție standard de plumb (1 ppm Pb) obținută prin diluarea soluției
standard de plumb (100 ppm Pb) R cu un amestec de 15 volume de apă R și 85 volume de
metanol R.

Pierdere prin uscare: 4,5% -6,5%, determinată pe 1,000 g prin uscare în etuvă la la 105°C.

7
Reziduu sulfatat: maxim 0,1%, determinată pe 1,0 g.

DOZARE

Se dizolvă 0,250 g intr-un amestec de 20 mL de apă R si 25 mL etanol (96%) R. Se adaugă 5,0

mL de 0,01 M acid clorhidric. Se efectuează o titrare potențiometrică folosind 0,1 M de hidroxid
de sodiu etanolic. Se citește volumul adaugat între 2 puncte de inflexie.

1 mL de 0,1 hidroxid de sodiu etanolic este echivalent la 32,49 mg de C18H29ClN2O.

CONSERVARE

Ferit de lumină.

IMPURITĂȚI

Impurități specifice: B, F.

Alte impurități:

8
9
BIBLIOGRAFIE: F. Eur. Ed. 8, pag. 1703-1705.

10