CADASTRUL ŞI PUBLICITATEA IMOBILIARĂ

1. Istoric

Cadastrul (general) = sistem unitar de evidenţă th, ec şi juridică a

tuturor terenurilor, precum şi a celorlalte bunuri imobile de pe teritoriul
României, indiferent de destinaţie şi proprietar.
În România:
- 1794: Transilvania, Banat şi o parte a Bucovinei (sistem folosit
în fostul imperiu Austro-Ungar);
- 1831-1832: Moldova şi Muntenia (s-a aplicat într-o mică
măsură dt refuzului boierilor – nu doreau să plătească
impozite pt suprafeţele reale. Se folosea sistemul declarativ
pentru întocmirea registrelor agricole.
- 1996: Legea nr. 7 (Legea cadastrului şi a publicităţii
imobiliare): se org. cadastrul general la nivelul tuturor
unităţilor adm-trt (comună, oraş, municipiu, judeţ) şi la nivelul
întregii ţări.
Cadastru general pt un trt administrativ realizează u:
- idf, înregist şi descrierea (în doc cadastrale) a terenurilor şi a
celorlalte bunuri imobile;
- asamblarea şi integrarea datelor provenite din cadastrele de
specialitate;
- idf şi înregist proprietarilor şi a altor deţinători legali de terenuri
şi de alte bunuri imobile, în vederea asigurării publicităţii drep-
turilor acestora faţă de terţi;
- furnizarea datelor ncs sistemului de impozite şi taxe pt a stabili
corect obligaţiile fiscale.

2. Cadastrele de specialitate

Pt administrarea patrimoniilor, unele sectoare ec (agricultură,

silvicultură, minerit, industrie, construcţii şi sistematizarea oraşelor etc.) şi-
au organizat sisteme proprii de evidenţă ale terenurilor (nu sunt aplicate
intotd metodologiile cadastrului general).
În perioada interbelică :
 cadastrul minier (cel mai vechi cadastru de specialitate);
 cadastrul petrolier;
 cadastrul căilor ferate;

1
  cadastrul apelor;
 cadastrul Casei autonome a pădurilor statului.
După 1944/ 1970: cadastrele de specialitate = sisteme simplificate de
evidenţă a terenurilor din patrimonii.
Astăzi, cadastrele de specialitate = subsisteme de evidenţă şi
inventariere sistematică dpv th şi ec a bunurilor imobile. În acest sens se
cunosc u:
a. cadastrul agricol – pt terenurile agricole pe ctg şi subctg de
folosinţă; se specifică: natura solului, panta, pretabilitatea la
anumite culturi, clasa de calitate, venitul net etc.;
b. cadastrul forestier – pt fondul forestier naţional şi a
amenajamentelor silvice; se specifică: suprafaţa, esenţa
lemnoasă, vârsta, consistenţa masei lemnoase, sol, relief,
climă;
c. cadastrul căilor ferate – pt terenurile, cţiile, instalaţiile şi
starea reţelei feroviare;
d. cadastrul drumurilor – pt terenurile, cţiile, instalaţiile şi starea
reţelei de drumuri;
e. cadastrul porturilor – pt terenurile, cţiile, instalaţiile, căile de tr,
reţele subterane şi supraterane, platforme tehnologice etc., care
deservesc unităţile portuare;
f. cadastrul aeroporturilor – pt terenurile, cţiile, instalaţiile, căile
de tr, reţele subterane şi supraterane, platforme tehnologice
etc., care deservesc aeroporturile;
g. cadastrul apelor – pt terenurile acoperite de ape şi stuf, precum
şi pt instalaţiile care le deservesc, organizate pe bazine
hidrografice; se specifică suprafaţa, cl, folosinţa, instalaţiile de tr
şi exploatare, de protecţie şi ameliorare a calităţii, precum şi
condiţiile de relief şi climă;
h. cadastrul fondului imobiliar – pt corpurile de ppt din loc; se
specifică (pt cţii): folosinţa, materialele de cţie, structura, regimul
de înălţime, fundaţia, suprafaţa, dotările, starea;
i. cadastrul reţelelor edilitare (apă, canalizare, termoficare, gaz,
electrice, telefonice) – se inventariază reţelele edilitare şi
instalaţiile care le deservesc; se specifică: amplasamentul,
traseul, dimensiunile, materialele de cţii, parametrii tehnici,
starea.

MApN, MAI şi SRI execută, cu mijloace proprii, lucrări:

- de cadastru;
- geodezice
- topografice
- fotogrammetrice

2
 - cartografice
ncs, în pr, apărării ţării şi păstrării ordinii publice.

Titularii cadastrelor de specialitate (fără MApN, MAI şi SRI) pun la

dispoziţia Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară datele
necesare alcătuirii şi actualizării cadastrului general.

3. Infrastructura instituţională

1996-2004: s-a constituit o infrastructură instituţională, ajungându-se

la Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară (ANCPI).

ANCPI este în subordinea MAI şi are u. funcţii:

 de strategie - se elab strategia în conf cu politica Guv şi cu
tendinţele în plan internaţ;
 de reglementare a activităţii - se asigură, în conf cu strategia
adoptată, realizarea cadrului juridic şi elab reglementărilor
specifice;
 de reprezentare - se asigură, în numele statului sau al
Guvernului României, reprezentarea pe plan intern şi internaţ;
 de autoritate de stat - se dispun şi se asigură supravegherea şi
controlul aplicării şi respectării reglementărilor în vigoare;
 de îndrumare, sprijin şi control - în aplicarea corectă a
prevederilor legale în domeniul cadastrului şi publicităţii
imobiliare;
 de administrare a patrimoniului propriu şi al unităţilor
subordonate.

În subordinea Agenţiei Naţionale se află:

a. Oficiile de Cadastru şi Publicitate Imobiliară;
b. Centrul Naţional de Geodezie, Cartografie, Fotogrammetrie
şi Teledetecţie.
c. Unitatea de Management a Proiectului Cadastrului general şi
publicităţii imobiliare

Oficiile de cadastru şi publicitate imobiliară au u. atribuţii:

- înscriu imobilele în evidenţele de cadastru şi publicitate
imobiliară;
- asigură înscrierea drepturilor reale ce se constituie, se
transmit, se modifică sau se sting, la cererea titularului

3
 dreptului, a notarului public ori a celorlalte persoane
interesate;
- înscriu alte raporturi juridice, drepturi personale, interdicţii,
incapacităţi şi litigii judiciare în legătură cu bunul imobil;
asigură înscrierea căilor de atac împotriva înregistrărilor de
carte funciară;
- înscriu radierea drepturilor reale, la cererea titularului dreptului
sau a celorlalte persoane interesate;
- avizează tehnic, înainte de depunerea lor în instanţa de
judecată, expertizele topocadastrale întocmite de experţii
judiciari;
- avizează planul urbanistic general;
- avizează documentaţiile de scoatere din circuitul agricol a
terenurilor;
- autorizează persoanele fizice care execută lucrări tehnice de
cadastru;
- organizează, coordonează şi execută măsurătorile pentru
punerea în posesie a titularilor;
- verifică periodic starea fizică a punctelor din reţelele de sprijin;
- pun la dispoziţia autorităţilor publice şi a altor instituţii
interesate, în condiţiile legii, situaţii statistice şi de sinteză
privind terenurile şi construcţiile;
- furnizează persoanelor fizice şi juridice servicii şi informaţii
(contra cost);
- avizează împreună cu instituţiile de specialitate de la nivel
judeţean şi local proiectele de organizare a teritoriului pe
categorii de folosinţă agricolă şi stabilirea reţelei de drumuri
agricole;
- organizează şi exploatează Baza de date a cadastrului.

Centrul Naţional de Geodezie, Cartografie, Fotogrammetrie şi

Teledetecţie are următoarele atribuţii:
 întreţinerea şi gestionarea reţelelor geodezice de referinţă;
 întreţinerea planului topografic de bază al României şi a
modelului digital al terenului;
 evidenţa cartografică a limitelor administrative;
 prelucrarea imaginilor fotoaeriene şi de teledetecţie;
 realizarea de produse cartografice derivate din datele existente în
Fondul Naţional Geodezic;
 realizarea proiectelor internaţionale angajate de Agenţia
Naţională.

4
 Unitatea de management a Proiectului Cadastrului general şi
publicităţii imobiliare
Proiectul Cadastrului general şi publicităţii imobiliare este finanţat în
baza unui acord de împrumut încheiat la 23 ianuarie 1998 între România
şi Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BIRD).
Derularea Proiectului a început prin Oficiul Naţional de Cadastru,
Geodezie si Cartografie responsabil pentru componenta cadastru – în
colaborare cu Ministerul Justiţiei - responsabil pentru componenta Carte
funciară.
Bugetul proiectului este de 37,2 milioane dolari SUA din care
25,5 milioane dolari SUA reprezintă împrumutul acordat de BIRD şi
11,8 milioane dolari SUA contribuţia Guvernului României. Proiectul nu a
fost finalizat, deşi a fost planificat să se încheie la sfârşitul anului 2003.

4. Componentele/ funcţiile cadastrului

Cadastrul (general) cuprinde trei părţi: partea tehnică, partea

economică şi partea juridică.

Partea/ funcţia tehnică: determină poziţia, configuraţia şi mărimea

suprafeţelor terenurilor (pe destinaţii, categorii de folosinţă, proprietari),
precum şi a tuturor construcţiilor.

Prin funcţia economică se evidenţiază destinaţia, categoriile de

folosinţă a parcelelor, precum şi elementele necesare stabilirii valorii ec
a bunurilor imobile.

Funcţia juridică se realizează prin identificarea proprietarului pe

baza actului de proprietate şi prin publicitatea imobiliară.

4.1 Funcţia tehnică a cadastrului

Se concretizează prin lucrări şi documente tehnice de cadastru.

Lucrările tehnice de cadastru (pt o localitate) constau în:

- stabilirea şi marcarea pe teren, prin borne, a:
 hotarelor unităţii adm-trt;
 a intravilanului;
- idf bunurilor imobile pe baza actelor de ppt sau, în lipsa acestora
pe baza posesiei exercitate sub nume de ppt;

5
 - măsurarea tuturor parcelelor de teren din cuprinsul fiecărei unităţi
adm-trt, specificându-se destinaţia, categoria de folosinţă,
proprietarul/ posesorul. Pentru terenurile ocupate de cţii, curţi,
precum şi pentru terenurile cu alte destinaţii, situate în intravilan
sau în extravilan, se vor specifica, pe baza datelor furnizate de
cadastrele de specialitate, ctg de folosinţă a terenurilor,
încadrarea acestora pe zone în cadrul loc, respectiv pe clase de
calitate (bonitate);
- înregistrarea litigiilor de hotare între proprietari şi/sau posesorii
învecinaţi;
- măsurători pentru realizarea şi actualizarea planurilor cadastrale.

Elementele de bază ale cadastrului general sunt: parcela, construcţia

şi proprietarul. La rândul lor, fiecare dintre cele trei elemente, vizează mai
multe însuşiri şi anume:
- imobilul: suprafaţa, categoria de folosinţă a terenului, destinaţia
terenului (construcţiei), calitatea terenului;
- proprietarul: identificarea după acte a numelui şi prenumelui,
situaţia juridică privind calitatea în temeiul căreia deţine imobilul;
- situarea teritorial-administrativă: situarea imobilelor care
constituie corpurile de proprietate în limitele administrative ale
comunei, oraşului sau municipiului (cu ajutorul planurilor şi
registrelor cadastrale).

Documentele tehnice întocmite la nivelul loc sunt:

 registrul cadastral al parcelelor;

 registrul cadastral al proprietarilor;

 registrul corpurilor de proprietate;

 indexul alfabetic al proprietarilor şi domiciliul acestora;

 fişa centralizatoare, partida cadastrală pe proprietari şi pe

categorii de folosinţă;
 planul cadastral.

Planul cadastral = reprezentare grafică a datelor din registrele ca-

dastrale, referitoare la terenurile şi cţiile din localitate. Acesta se
păstrează la Oficiul judeţean de cadastru şi publicitate imobiliară.
Registrele şi planurile cadastrale stau la baza completării/întocmirii
evidenţei pv publicitatea imobiliară.
Planurile şi registrele cadastrale se actualizează cel puţin la 6 ani
(se parcurge în mod obligatoriu întregul trt adm şi se confruntă conţinutul
planurilor şi al registrelor cadastrale cu situaţia reală din teren,
înregistrându-se toate modificările).

6
 Pt a avea o imagine de ans a trt adm se întocmeşte Planul cadastral
de ansamblu. Cuprinde întreg trt adm în cel mult patru foi: scara
1:10.000, 1:25.000, 1:50.000 sau 1:10.000 (rezultă din micşorarea foilor
planului cadastral).
Elem principale din planului cadastral de ansamblu:
 hotarele administrative şi poziţia bornelor de hotar;
 limitele intravilanelor cu denumirile lor;
 apele curgătoare şi lacurile;
 pădurile;
 delimitarea şi numerotarea cadastrală a tuturor tarlalelor;
 delimitarea exploataţiilor agricole şi islazurilor;
 în intravilane: delimitările cvartalelor cu numerele cadastrale,
terenurile aparţinând domeniului public (parcuri, terenuri de sport
etc), sediile primăriei, şcolilor, oficiilor, poliţiei şi ale altor instituţii
publice.

Nu se trec pe planurile cadastrale de ansamblu parcelele şi corpurile

de proprietate ale persoanelor fizice, dar în contururile tarlalelor şi
cvartalelor se înscriu cifrele de început şi sfârşit ale parcelelor (corpurilor de
proprietate) cuprinse.

4.2 Funcţia economică a cadastrului

Funcţia economice - evidenţiază valoarea ec a terenurilor şi cţiilor.

Se stabileşte cu un ans de metodologii = bonitare cadastrală
(bonitarea cadastrală a terenurilor agricole sau silvice, bonitarea
cadastrală a clădirilor, bonitarea cadastrală a drumurilor etc.).
Bonitarea terenurilor agricole = studiu complex al pământului, cu
ajutorul căruia terenurile pot fi comparate, în pr, dpv al prod agricole.
Două metode de bonitare importante:
- metoda ecologică;
- metoda cadastrală.

Metoda ecologică (cea mai răsp.) = sistem de indicatori care

exprimă infl elementelor ecologice asupra pământului.
Patru grupe de factori şi condiţii ecologice:
- fertilitatea solului (însuşirile pedologice);
- clima;
- relieful;
- hidrologia.
Metoda ecologică cuprinde două părţi distincte şi anume:

7
  clasificarea terenurilor în clase de calitate (tab. 1);
 venitul net cadastral.

Tabelul 1. Clasele de calitate ale terenurilor agricole

Clasa de
Nota de bonitare (puncte) Calificativul clasei de bonitare
bonitare
I 81-100 Foarte bună
II 61-80 Bună
III 41-60 Mijlocie
IV 21-40 Slabă
V 1-20 Foarte slabă

Fertilitatea terenului = cea mai i ppt a solului (totalit însuşirilor

fizice, chimice şi biologice, care asigură plantelor substanţele nutritive ncs
în perioada de vegetaţie. Toate terenurile cultivate au o fertilitate naturală şi
una artificială.
Fertilitatea naturală se formează în procesul de geneză a solului
(formaţiile vegetale au dus la acumulări df de subst nutritive  solurile
au fertilităţi naturale df.
Fertilitatea artificială se realizează ca rz al intervenţiei omului asupra
solului prin măsuri agroameliorative.

Totuşi la baza fertilităţii artificiale stă fertilitatea naturală  în

practică nu pot fi separate (definesc împreună fertilitatea ec a solului).

Terenurile din clasa l de fertilitate se caracterizează prin următoarele:

- se pretează la orice ctg de folosinţă agricolă;
- nu necesită lucrări de îmb funciare;
- solurile sunt profunde cu un orizont de humus bine dzv (peste
50 cm grosime), cu o textură argiloasă sau argilo-nisipoasă, slab
acide-slab alcaline, nu se manifestă procese de degradare
(podzolire, sărăturare, eroziune, mlaştinizare);
- inundaţiile au loc o data la 8-10 ani;
- terenul este în întregime mecanizabil (pante sub 5°), situat în
câmpie, lunci, terase, văi largi aluvionare dar fără exces de apă.

Terenurile din clasa a ll-a de fertilitate au următoarele însuşiri:

 adecvate tuturor plantelor cultivate;
 orizont de humus mai puţin dzv;
 textura variază de la nisipuri-argiloase până la argile;
 reacţie este slab acidă, neutră sau alcalină;
 procese incipiente de podzolire, sărăturare, eroziune sau
mlaştinizare;

8
  teren puţin înclinat (pante între 5°-10°);
 sursa de apă este satisfăcătoare (din precipitaţii sau din freatic).

Terenurile din clasa a lll-a de fertilitate sunt acelea în care:

 apar procese evidente de degradare;
 pretabilitatea ca teren arabil este diminuată;
 orizontul de humus este slab dzv;
 textura: nisipargilă;
 pH-ul este în domeniul acid – bază;
 inundarea: o dată la 4-6 ani;
 relief colinar;
 drenajul solului nesatisfăcător.

Terenurile din clasa a IV-a de fertilitate sunt caracterizate prin:

 degradare put;
 folosirea ca teren arabil este foarte redusă;
 se pretează la plantaţii de vii, pomi şi pajişti;
 maj necesită lucrări de îmb funciare (în pr. combaterea
eroziunii).

Terenurile din clasa a V-a de fertilitate se descriu prin:

- conţin roci ajunse la suprafaţă;
- fără cd favorabile pt dzv plantelor (nu se folosesc ca teren arabil
decât în situaţii rare), cele mai potrivite folosinţe fiind păşunile,
fâneţele, uneori livezile;
- necesită lucrări de combatere a eroziunii sau lucrări
hidroameliorative când se află pe turbării, mlaştini sau în zone
cu inundaţii de lungă durată etc.

Factorii ecologici participă la nota de bonitare cu u. ponderi:

a) solul: 0-50 puncte;
b) clima: ±20 puncte;
c) relieful: ±15 puncte;
d) hidrologia: ±15 puncte.

Pentru soluri se iau în considerare u elemente:

o profunzimea solului (± 7 puncte);
o textura solului (0-7 puncte);
o conţinutul în humus (0-7 puncte);
o grosimea stratului de humus (0-7 puncte);
o valoarea pH-ului (±7 puncte);
o conţinutul în săruri nocive (± 5 puncte).

9
 Punctajul pentru climă este det de:
- temperatura medie anuală;
- precipitaţiile anuale.

Pentru relief, punctajul se stabileşte în funcţie de panta medie din

fiecare parcelă (tabelul 2).

Tabelul 2. Bonitarea terenului ifd relief

Punctaj
Caracterizarea reliefului
Arabil Păşuni Fâneţe Vii Livezi
Teren plan drenat 15 15 15 5 10
3°- 5° 10 15 15 10 15
5°- 10° 0 10 10 15 15
10°- 15° -10 5 5 15 10
15°- 25° -15 0 -10 -5 0
> 25° -20 -10 -15 -10 -10

Punctele aduse de condiţiile hidrologice se stabilesc în funcţie de

nivelul pânzei freatice (tabelul 3).

Tabelul3. Bonitarea terenului ifd condiţiile hidrologice

Nivelul pânzei freatice, Punctaj

[m] Arabil Păşuni Fâneţe Vii Livezi
> 10 0 0 -5 5 5
6 – 10 5 0 0 10 10
4–6 10 5 5 15 15
4 – 2,5 10 10 10 10 5
2,5 – 1,5 10 15 15 -10 -10
1,5 – 1 5 10 15 -15 -15
1 – 0,7 -5 0 10 -15 -15
0,7 – 0,3 -10 -5 10 -15 -15
< 0,3 -15 -15 0 -15 -15

Nota de bonitare pentru cei patru factori prezentaţi mai sus poate fi
corectată luându-se în considerare distanţa şi starea drumurilor de acces
la parcela de teren (tabelul 4).

10
 Tabelul 4. Corectarea notei de bonitare ifd distanţe şi starea drumurilor

Punctaj
Starea drumurilor/
Desfundat
Distanţa, [km] Asfalt Piatră Pământ
Vii Livezi
0 – 2,5 0 0 -1 -2 -3
2,6 – 5 0 -1 -2 -3 -4
5,1 – 7 -1 -1 -2 -4 -5
7,1 – 10 -1 -2 -3 -5 -6
10,1 – 15 -2 -3 -4 -6 -7
15,1 – 20 -3 -4 -5 -7 -9
> 20 -4 -5 -6 -8 -10

Nota medie de bonitare pentru o parcelă sau grup de parcele (tarla)

se obţine prin însumarea notelor de bonitare atribuite celor patru factori
(sol, climă, relief, hidrologie) şi punctele de corecţie datorită lungimii şi
stării drumurilor.

Venitul agricol (VA) se poate calcula cu relaţia:

VA = VPG – VCP (1)

unde: VPG = valoarea producţiei globale agricole;

VCP = valoarea totală a cheltuielilor de producţie.
(valori raportate la unitatea de suprafaţă).

Atât evaluarea pe criterii ştiinţifice a producţiei agricole, cât şi

calcularea echitabilă a impozitului pe venitul agricol se pot realiza prin
folosirea venitului net cadastral (VN) = venit agricol care ţine seama de
bonitarea cadastrală a terenului.
Astfel, se defineşte venitul mediu pentru un punct de bonitare = rap
dintre producţia globală realizată şi nr total de puncte al corpului de
proprietate respectiv.
Venitul net cadastral estimat pentru o parcelă = (venit mediu pe
punct de bonitare) x (nota de bonitare a terenului în discuţie).

Aplicarea venitului net cadastral necesită:

- existenţa cadastrului general;
- cartarea pedologică.

Deoarece:
- lucrările de cadastru general nu au fost încă finalizate;
- cartarea pedologică: realizată parţial, vechime f. mare;
impozitul agricol se calculează pe baza unor norme de venit stabilite
apriori pentru cinci zone agro-geografice de fertilitate a terenurilor.
11
 Studiile pedologice se actualizează cel puţin la 10 ani, iar cele
agrochimice la intervale de 4 ani.

În concluzie, bonitarea terenurilor agricole se face în u scopuri:

- zonarea producţiei agricole şi sch folosinţelor;
- desf lucrărilor de proiectare pt amenajarea şi ameliorarea tere-
nurilor agricole;
- analiza cauzelor care det scăderea fertilităţii solurilor;
- stabilirea impozitelor agricole;
- stabilirea tarifelor de deviz pt folosirea terenurilor agricole în alte
scopuri decât producţia agricolă.

Bonitarea cadastrală a terenurilor din intravilan

Evaluarea acestor terenuri (indicele de "punctare") - criterii din M.Of.
nr. 54/31 martie 1992 partea I şi metodologia C.G.M.B. nr.218 /4
dec.1997 (tab. 5-8).

Tabelul 5. Evaluarea terenurilor din intravilan ifd localitate şi amplasament în cadrul

localităţii.

Categoria localităţii
Braşov, Cluj- Municipii,
Zona din Napoca staţiuni Oraşe, staţiuni Sate-
localitate Bucureşti Constanţa, urbane: rurale turistice, reşedinţă Sate
Craiova, Galaţi, turistice, balneoclim de comună
laşi, Timişoara balneoclim
A 50 45 40 - - -
B 39 35 31 27 23 21
C 30 27 24 21 18 15
D 23 21 19 17 15 13

Nota: A - ultracentral; B - central; C - median; D - periferic

Tabelul 6. Evaluarea terenurilor din intravilan ifd accesul la căi şi dotări de tr

Categoria de transport Punctaj

Transport rutier 6
Transport feroviar 5
Transport aerian 3
Transport fluvial 3
Transport maritim 3

12
 Tabelul 7. Evaluarea terenurilor din intravilan ifd dotarea tehnico – edilitară

Utilitatea edilitară Punctaj

Apă 5
Canalizare 4
Energie termică 3
Energie electrică 3
Gaze naturale 3
Telefonie 2

Tabelul 8. Evaluarea terenurilor din intravilan ifd caracteristicile geotehnice ale terenurilor

Caracteristici geotehnice – terenuri fundare Punctaj

Teren normal de fundare 8
Teren macroporic – măsuri speciale consolidare 1
Teren neconsolidat, umplutură, fundare indirectă 1

Bonitarea cadastrală a cţiilor se face pe baza datelor privind:

- structura de rezistenţă;
- materialul de cţie de bază;
- destinaţie;
- rezistenţa la foc;
- gradul de seismicitate;
- amplasarea în teren etc.
(criteriile de bonitare se găsesc în Cadastrul imobiliar-edilitar =
cadastru de specialitate).

Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, Oficiile

judeţene din subordinea sa, precum şi titularii cadastrelor de specialitate
au obligaţia de a furniza Ministerului Finanţelor evidenţele ncs stabilirii
taxelor şi impozitelor.

4.3 Funcţia juridică a cadastrului - Publicitatea imobiliară

Componenta juridică a cadastrului general se constituie ca o

activitate independentă, cu toate că se realizează numai pe baza datelor
cuprinse în cadastru general.
Singurul aspect juridic consemnat în cadastrul general (în partea
tehnică) constă în stabilirea posesorului de fapt, şi nu neapărat de drept,
al bunului imobil.
Raportul juridic în care se află deţinătorul de fapt faţă de imobilul
înscris în cadastru se stabileşte numai prin sistemul de publicitate
imobiliară, care în România este reprezentat de Cartea funciară.

13
 Cartea funciară:
- 1855 în Transilvania şi Banat
- 1870 în partea de nord a Moldovei
- 1933 (Legea 23/ 20 aprilie) - (Muntenia, Moldova şi Oltenia)
- 1938 (Legea 115/ 27 aprilie) – mod unitar al regimului cărţilor
funciare pt întreaga ţară
- al doilea război mondial; cooperativizării agriculturii

Publicitatea imobiliară: înscrierea în cartea funciară a actelor şi

faptelor juridice referitoare la imobilele din aceeaşi localitate. Această
operaţie este efectuată de către birourile de carte funciară, pentru
imobilele situate în raza teritorială de activitate a acestora.

Scopul pr = asigurarea certitudinii în transmiterea drepturilor reale

imobiliare, oferind terţilor posibilitatea de a cunoaşte situaţia juridică a
imobilelor transmise (proprietarul unui bun imobil nu mai poate să-l
înstrăineze succesiv mai multor persoane).

Cartea funciară este alcătuită din titlu (numărul şi numele localităţii

în care este situat imobilul) şi trei părţi;
 Partea I – descrierea imobilelor:
- numărul de ordine şi cel cadastral al fiecărui imobil;
- suprafaţa terenului, categoria de folosinţă şi după caz,
construcţiile;
 Partea a II-a – înscrieri privind dreptul de proprietate:
- numele proprietarului;
- actul sau faptul juridic care constituie titlul dreptului de
proprietate, precum şi menţionarea înscrisului pe care se
întemeiază acest drept;
- strămutările proprietăţii;
- servituţile constituite în folosul imobilului;
- faptele juridice, drepturile personale sau alte raporturi juridice,
precum şi acţiunile privitoare la proprietate;
- orice modificări, îndreptări sau însemnări care s-au făcut în
titlu, în partea I sau a II-a a cărţii funciare.
 Partea a III-a – înscrieri referitoare la detaliile dreptului de
proprietate şi sarcini:
- dreptul de superficie, uzufruct, uz, folosinţă, abitaţie, servituţile
în sarcina fondului aservit, ipoteca şi privilegiile imobiliare,
precum şi locaţiunea şi cesiunea de venituri pe timp mai mare
de 3 ani;
- faptele juridice, drepturile personale sau alte raporturi juridice,

14
 precum şi acţiunile privitoare la drepturile reale înscrise în
această parte;
- sechestrul, urmărirea imobilului sau a veniturilor sale.
Datele din Cartea funciară pot fi redate şi arhivate şi sub formă de
înregistrări pe microfilme, suporturi magnetice sau optomagnetice.
Acestea au aceleaşi efecte juridice şi forţă probatoare cu înscrisurile în
baza cărora au fost elaborate.
În cazul proprietăţii imobiliare comune ori în indiviziune vor fi înscrişi
în aceeaşi carte funciară toţi proprietarii. În ceea ce priveşte proprietatea
indiviză, se va indica cota fiecărui coproprietar.
Dacă o construcţie face obiectul proprietăţii pe etaje sau pe
apartamente, se va întocmi o carte funciară colectivă pentru întreaga
construcţie şi câte o carte funciară individuală pentru fiecare etaj sau
apartament, având proprietari diferiţi. Înscrierile care privesc întreaga
clădire se vor face în ambele cărţi funciare.
Înscrierea în Cartea funciară se face prin depunerea la Oficiul de
Cadastru şi Publicitate Imobiliară a unei cereri însoţită de înscrisul
original (sau copia legalizată), prin care se constată actul sau faptul
juridic a cărui înscriere se cere. Totodată, se va ataşa schiţa de plan a
terenului sau a construcţiei, întocmită de un cadru tehnic de specialitate
autorizat. Schiţa de plan va cuprinde configuraţia parcelelor de teren sau
a construcţiilor, suprafeţele, categoriile de folosinţă, caracteristicile
calitative ale terenului, elementele pentru precizarea locului unde este si-
tuat imobilul, data întocmirii şi numele celui care a întocmit schiţa.
Informaţiile din cadastrul general şi publicitatea imobiliară, precum şi
din cadastrele de specialitate reprezintă bun proprietate publică a statului
şi sunt accesibile, contra cost, persoanelor fizice şi juridice, cu excepţia
cazurilor privind siguranţa naţională sau alte cazuri potrivit prevederilor
legale.
La cerere, se pot elibera extrase, certificate sau copii legalizate de
pe cărţile funciare, cu plata taxelor legale.
Nici o autoritate nu poate cere trimiterea originalului cărţii funciare
sau a planurilor de identificare a imobilelor.
Sistemul informaţional al cadastrului şi publicităţii imobiliare se va
integra în Sistemul Naţional de Informatizare al României.

5. Automatizarea lucrărilor topo-cadastrale

Toate hărţile şi planurile cadastrale executate până acum sunt

prezentate sub formă grafică obişnuită, la diferite scări şi realizate cu
diferite precizii, în funcţie de metodele folosite. Progresele deosebite pe

15
care le-a făcut tehnica de calcul nu au fost ignorate nici de specialiştii din
domeniul topo-cadastral unde realizarea unui cadastru modern şi precis
presupune prelucrarea unui volum foarte mare de date. Folosirea datelor
sub formă digitală a permis atât scurtarea timpului de elaborare a
materialelor topo-cadastrale, cât şi creşterea preciziei.
Realizarea unui cadastru modern presupune automatizarea
complexă a tuturor fazelor de culegere, prelucrare şi redactare a datelor,
ceea ce ar însemna existenţa în formă digitală atât a planului cadastral,
cât şi a datelor specific cadastrale. Avantajele deosebite ale acestor
forme digitale constau în:
- datele stocate pentru planul digital sunt sigure şi pot fi uşor
arhivate, urmând a fi afişate ori de câte ori dorim şi la orice scară
de desen;
- planurile astfel redactate permit ca pentru orice fel de lucrare să
se poată lua o decizie imediată şi definitivă;
- fişierele cadastrale pot fi uşor accesate, fiind capabile să
răspundă la toate interogările solicitate, într-un timp foarte scurt.
Practic, datele cadastrale digitale se culeg şi se prelucrează în
sistem automat pe patru căi:
- date GPS;
- date ale staţiilor totale;
- date fotogrammetrice;
- date digitizate.

Culegerea şi prelucrarea GPS

Tehnica GPS (Global Positioning System) este unul dintre cele mai
noi procedee de măsurare şi prelucrare a reţelelor geodezice şi chiar a
punctelor de detaliu.
Sistemul GPS se bazează pe un grup de 24 de sateliţi care se
deplasează în jurul Pământului, pe orbite cunoscute. Înălţimea foarte
mare a acestora permite eliminarea interferenţelor cu undele sistemelor
de la sol, ceea ce face ca poziţiile de pe suprafaţa Pământului să fie
măsurate cu mare precizie.
În România, reţeaua geodezică naţională GPS este în faza de
execuţie, existând deja fixate pe teritoriul ţării 7 puncte care fac parte din
reţeaua internaţională GPS.

Culegerea şi prelucrarea cu ajutorul staţiilor totale

Staţiile totale sunt, practic, nişte teodolite care au capacitatea de a
prezenta datele din teren în formă digitală cu ajutorul unor componente
hard şi soft de înaltă tehnicitate. Cu ajutorul acestor staţii se pot obţine
coordonatele X, Y, Z ale tuturor punctelor care ne interesează, precum şi

16
atributele topologice ale acestora. Aceste date sunt stocate pe discuri
magnetice care pot fi folosite în continuare pentru redactarea lucrărilor
cadastrale.

Culegerea şi prelucrarea fotogrammetrică

Această metodă încă mai foloseşte aparatura care furnizează date
analogice a căror culegere şi prelucrare sunt greoaie şi de lungă durată.
Dispozitivele digitale de măsurare a coordonatelor punctelor de interes
ar fi în măsură să elimine neajunsurile menţionate mai sus, dar în acest
moment nu sunt accesibile tuturor celor care efectuează asemenea
măsurători.

Culegerea şi prelucrarea prin digitizare

Procesul de digitizare reprezintă aducerea planurilor topo-cadastrale
în formă digitală cu ajutorul unor dispozitive numite digitizoare.
Echipamentul constă, în principal, din: masă de digitizare, senzor,
interfaţă, calculator, soft de tip Autocad. Operaţiunea de digitizare se
desfăşoară punct cu punct sau continuu cu o precizie de 0,01 mm la
scara planului prelucrat.

Prin prelucrarea datelor furnizate de cele patru metode se obţine o

bază de date topo-cadastrală cu ajutorul căreia se poate întocmi
Cadastrul general al unei unităţi teritorial-administrative. O asemenea
bază de date poate oricând fi accesată în vederea editării (adăugare,
corectare) şi pentru a furniza elementele necesare întocmirii unor
rapoarte privind elementele cadastrale ale teritoriului în cauză.

17