MASURAREA REZISTENTEI DE IZOLATIE A INFASURARILOR TRASFORMATOARELOR ELECTRICE DE FORTA

1. Consideratii generale

           

Dupa fabricare si inainte de a intra in exploatare, un transformator electric va fi supus la unele incercari
prin care trebuie sa i se verifice calitatile tehnice.

Încercarile transformatoarelor sunt incercari de tip si incercari de control.

Încercarile de tip se executa la asimilarea in fabricatie a transformatoarelor, dupa modificarea de

materiale de constructie sau modificari aduse procesului tehnologic in constructia transformatoarelor,
ce pot influenta caracteristicile transformatoarelor. Aceste incercari se vor executa pe cate un
transformator reprezentativ pe fiecare tipodimensiune si au drept scop verificarea experimentala a
conformitatii tipodimensiunii cu prevederile normelor in vigoare. Concluziile pe transformatorul
reprezentativ se vor extinde asupra tuturor transformatoarelor din cadrul tipodimensiunii respective.
Încercarile de tip se vor repeta daca in urma incercarilor individuale se constata abateri repetate dar nu
mai rar decat la trei ani pentru transformatoare avand puteri de cel mult 10MVA si cinci ani pentru cele
cu puteri peste 10MVA.

Stabilirea ordinii in care se fac incercarile de tip ramane la alegerea fabricii constructoare cu observatia
ca incercarea de mers in gol se va face dupa verificarea rigiditatii dielectrice a izolatiei, iar incercarea de
scurtcircuit, inaintea incercarii la incalzire.

În categoria incercarilor de control intra incercarile individuale si incercarile speciale.

Încercarile individuale se executa pentru fiecare transformator in parte, stabilindu-se modul in care
calitatea si performantele acestuia concorda cu rezultatele incercarilor de tip. Acest tip de incercari se
vor face la punerea in functiune, dupa efectuarea reviziilor tehnice, reparatiilor curente si a reparatiilor
capitale.

Încercarile speciale se vor executa numai in cazul unui acord intre producator si beneficiar pe unul sau
mai multe transformatoare din acelasi lot.

Încercarile mai importante la care sunt supuse transformatoarele sunt :

1.     Determinarea rezistentelor infasurarilor (in c.c.);

2.     Determinarea raportului de transformare;

3.     Verificarea schemei si grupei de conexiuni;

4.     Încercarea de scurtcircuit, determinarea tensiunii de scurtcircuit (pe priza principala), a impedantei

de scurtcircuit, a rezistentei de scurtcircuit si a pierderilor in sarcina;

5.     Încercarea de mers in gol, determinarea pierderilor si a curentului de mers in gol;

6.     Încercarile izolatiei, incercarile dielectrice;

7.     Încercarea la incalzire.

Ordinea in care se fac incercarile si masuratorile este data in lucrarea Normativ de incercari

si masuratori la echipamente si instalatii electrice  (PE 116/84), pentru produsele la care nu exista
instructiuni de fabrica si pentru acele probe care nu se executa in fabrica. În cazul in care produsul este
insotit cu instructiuni ale fabricii acestora li se va da intaietate fata de respectivul normativ amintit mai
sus.

2. Încercari si masuratori privind starea izolatiei

În cazul in care nu se poate curata suprafata izolatoarelor de trecere sau masuratorile se executa pe
timp umed (ceata, umiditate mai mare de 75 %), se recomanda ca acestea sa se repete atunci cand
conditiile atmosferice vor fi prielnice (cand umiditatea relativa este mai scazuta de 75 %).

Încercarile si masuratorile se executa dupa umplerea cu ulei a transformatorului si aerisirea

corespunzatoare a acestuia la un interval minim de 12 ore dupa terminarea acestor operatii.

Ordinea efectuarii incercarilor si masuratorilor privind starea izolatiei si care vor preceda totdeauna
incercarile cu tensiune marita, sunt :

·                          Rigiditatea dielectrica a uleiului, eventual analiza redusa a uleiului, daca se apreciaza a fi

necesar;

·                           R60, R60/R15 , tgd a izolatiei infasurarilor in ulei.

             Determinarea tgd a izolatiei infasurarilor in ulei a transformatoarelor cu tensiuni pana la 35kV

inclusiv este facultativa la cele din retelele de distributie si obligatorie pentru transformatoarele din
centralele electrice, bloc si de servicii interne (exclusiv cele cu infasurari de MT/0,4 kV necuplate la
generator) si transformatoarele de servicii proprii din statiile electrice.

De asemenea, determinarea acestei marimi este obligatorie pentru toate transformatoarele cu tensiuni
peste 110 kV inclusiv si puteri peste 10 MVA inclusiv, indiferent de tensiune.

În buletinul de incercari se vor indica temperaturile izolatiei la care s-au executat masuratorile.
Masuratorile nu se vor executa la o temperatura a izolatiei mai mica de +10 0C.

Temperatura izolatiei se va masura dupa ce transformatorul a fost deconectat timp indelungat (cel putin
24 ore) si fara ca acesta sa fi fost supus incalzirii, se ia temperatura straturilor superioare ale uleiului,
masurata cu termometrul.

Daca transformatorul a fost supus incalzirii sau nu s-a racit dupa ce a fost deconectat, atunci ca
temperatura a izolatiei se ia conventional temperatura infasurarii cu tensiune maxima de la faza B,
temperatura fiind determinata prin metoda masurarii in c.c. a rezistentei ohmice a infasurarii cu
temperatura.
În cazul incalzirii transformatorului, masurarea rezistentei de izolatie se face dupa intreruperea incalzirii,
dar nu mai devreme de 60 min. in cazul incalzirii prin alimentarea infasurarii (in scurtcircuit sau in c.c.),
iar in cazul incalzirii exterioare (inductie) nu mai devreme de 30 min.

Masurarea izolatiei R60 si tgd infasurarii trebuie sa se faca la punerea in functiune, pe cat posibil la o
temperatura apropriata (ecart ± 50C ) de cea indicata in buletinul fabricii. Prevederea este obligatorie
pentru transformatoarele de medie si mare putere. Masurarea caracteristicilor izolatiei se executa pe
panta scaderii temperaturii, dupa linistirea uleiului (circa 1h). Temperatura izolatiei se determina inainte
de masurarea caracteristicilor izolatiei.

Astfel:

§       Pentru transformatoare de puteri mari (100, 200, 250, si 400 MVA) transformatoare noi fabricate
incepand cu anul 1985, masurarea R60, tg d a infasurarii la punerea in functiune se va efectua la doua
valori de temperatura alese astfel, ca acestea sa nu depaseasca cu ±50C (doua din cele trei valori de
temperatura la care s-a facut masurarea in fabrica) mentionate in buletinul de fabrica (50 0C, 300C si
temperatura ambianta) .

Alegerea se va face in functie de anotimpul in care se executa masuratoarea .

În continuare, periodic in exploatare, masuratorile se vor executa la una din temperaturile de referinta
mentionate in buletinul de la punerea in functiune (ecart admis ± 50C). Valorile masurate la punerea in
functiune se compara cu valorile masurate in fabrica, urmand ca in exploatare valorile masurate sa se
incadreze in valorile limita admise indicate in normativ.

§       Pentru transformatoare de puteri mari existente in prezent in exploatare, cu ocazia primei revizii
tehnice se vor masura R60, tgd a infasurarii pentru doua valori de temperatura: 50 0C si 200C.

Acestea vor constitui valori de referinta.

Aducerea transformatorului de la 500C la 200C necesita scoaterea acestuia de sub tensiune pe o durata
de circa 36 ore minimum, aceasta fiind conditia pentru executarea acestor masuratori.

Periodic in exploatare, rezultatele determinarii valorilor pentru R 60, tgd infasurari la una din cele doua
temperaturi de referinta (±50C) se vor compara cu valoarea de referinta a R 60, tgd infasurari obtinuta ca
mai sus (in anul de baza) trebuind sa se incadreze in valorile limita admise.

În cazurile in care apare o scadere brusca a valorii masurate R 60 ( mai mare de 40% ) intr-un an fata de
anul anterior, se va face o analiza speciala pentru stabilirea cauzelor si masurilor de remediere.

Valorile limita admise in exploatare pentru R 60, tgd infasurari sunt indicate la pct.5.2. col.3, pct.4,
respectiv pct. 5.3. col.3 pct.3 [normativ PE 116/84].

§       Pentru transformatoarele de medie putere (10-90 MVA) noi, cat si cele din exploatare se va
proceda la fel ca mai sus, cu mentiunea ca in fabrica, determinarea R 60, tgd infasurari se va face numai
pentru doua temperaturi: 500C si temperatura ambianta;
§       Pentru transformatoarele de mica putere (S<10MVA) noi, cat si cele din exploatare masurarea
R60 la punerea in functiune si apoi periodic in exploatare se va executa la orice temperatura mai mare
sau egala cu 100C.

Reducerea R60, tgd infasurari la temperatura de referinta, in vederea compararii rezultatelor se va face

utilizand coeficientii de variatie K1, K2 in functie de diferenta de temperatura Dt[0C], conform exemplelor
de mai jos:

2.1 Recalcularea referintei de izolatie pentru o alta temperatura

În buletinul de fabrica, R60 masurata intre infasurarea de inalta tensiune fata de infasurarea de joasa
tensiune pusa la masa este de 1450 MW la t2=210C.

În timpul masurarii la punerea in functiune temperatura a fost de t 1=180C, deci                    Dt = t2 - t1 =
30C. Pentru aceasta diferenta de temperatura, coeficientul K 1=1,13 (vezi pct.5.2 din normativul PE
114/84, Editia revizuita, 1989).

R60 = 1450 × 1,13 = 1639 MΩ

Se stie ca la punerea in functiune rezistenta de izolatie nu trebuie sa fie mai mica de 70 % din cea
masurata in fabrica.

Deci rezistenta de izolatie minima la punerea in functiune va fi de :

R60 ³ 1639 × 0,70 ³ 1147 MW.

3. Masurarea rezistentei de izolatie a infasurarilor R60 si a coeficientului de absorbtie ka.

Un sistem electrotehnic are urmatoarele parti generale: izolatie, caile de curent si infasurarile (cand
exista), miezul magnetic, cuva sau anvelopa (carcasa). La intreruptoare sau separatoare mai apare si
dispozitive de actionare (pentru inchidere, deschidere si zavorare).

Dintre partile enumerate, cea mai vulnerabila este izolatia care trebuie sa suporte solicitarile campurilor
magnetice, electrice, termice si a campurilor de forta. Ca urmare a acestor solicitari, izolatia sufera un
proces de degradare (imbatranire). Neluarea masurilor pentru stoparea si incetinirea acestui proces
conduce la distrugerea izolatiei prin strapungere sau conturnare.

Pentru stabilirea gradului de deteriorare a izolatiei sunt folosite metode de incercare adecvate. Din
punct de vedere al tensiunii utilizate se clasifica in:

§       Încercari cu tensiune continua (redresata);

§       Încercari cu tensiune continua (sinusoidala);

§       Încercari cu impuls de tensiune de trasnet.

Masurarea rezistentei de izolatie face parte din categoria incercarilor cu tensiune continua.
 Izolatia testata poate fi reprezentata printr-o schema
echivalenta constituita din trei circuite conectate in
paralel (fig. 1a).

Condensatorul C0 modeleaza fenomenul de incarcare a

capacitatii geometrice a izolatiei (capacitatea obtinuta
dupa inlocuirea izolatiei reale cu aer). Aceasta
capacitate se mai numeste capacitate de baza. În
momentul in care izolatia este conectata  la sursa de
tensiune, C0 se incarca asemenea unui condensator iar
prin ramura de incarcare se stabileste curentul de
incarcare Ic. Fenomenele de polarizare care au loc in
fiecare dielectric sunt modelate de circuitul constituit din rezistenta suplimentara R s si capacitatea
suplimentara Rs.

Într-un dielectric pot exista simultan mai multe tipuri de polarizari: ionica, dipolica, interfatiala si
electronica. Circuitul de polarizare este legat de ultimele tipuri de polarizare. Sub actiunea campului
electric, dipolii se orienteaza in directia acestuia. Actiunea de orientare a dipolilor reprezinta curentul de
polarizare Ip.

Circuitul care contine Riz modeleaza fenomenul de conductie din izolatie. Izolatia este parcursa de
curentul Iiz.

Evolutia celor trei curenti este reprezentata printr-un grafic (fig. 1b).

Pentru diagnosticarea izolatiei, este deosebit de importanta studierea regimului tranzitoriu cuprins intre
momentul aplicarii tensiunii si momentul atingerii valorii standardizate a tensiunii. Regimul tranzitoriu se
studiaza cu ajutorul curbei Riz=f(t) la tensiune constanta, prezentata in cele ce urmeaza si care constituie
una din curbele de absorbtie, de polarizare utilizate pentru diagnosticarea izolatiei.
 Curba 1 este intalnita la
un sistem electrotehnic
cu izolatie buna, lipsita de
umezeala. Se
caracterizeaza prin faptul
ca Riz creste relativ repede
si se stabilizeaza.

Curba 2 caracterizeaza
izolatia fara umezeala dar
afectata de murdarie, de
incluziuni. În astfel de
situatii rezistenta de
izolatie este mare si se stabilizeaza la o valoare scazuta.

Curba 3 reprezinta o izolatie umezita. Rezistenta de izolatie creste greu datorita fenomenelor de
polarizare provocate de apa si se stabilizeaza la o valoare scazuta. 

Pentru a da masuratorii un caracter expeditiv, ridicarea curbelor de absorbtie a fost inlocuita cu

masurarea coeficientului de absorbtie Ka.

                                    Ka =  ,

R60 reprezinta rezistenta de izolatie citita dupa 60 secunde de la aplicarea tensiunii;

R15 reprezinta rezistenta de izolatie citita dupa 15 secunde de la aplicarea tensiunii;

Indicele de polarizare Kp este dat de relatia:

                                    Kp =  ,      

R10 reprezinta rezistenta de izolatie citita dupa 10 minute de la aplicarea tensiunii;

R1 reprezinta rezistenta de izolatie citita dupa un minut de la aplicarea tensiunii;

Cu cat rezistenta de izolatie a unui sistem electroizolant este mai mare, cu atat este mai buna. Rezistenta
de izolatie este dependenta de temperatura. Cu cat temperatura este mai mare, cu atat rezistenta de
izolatie este mai mica.
În practica se pune problema recalcularii rezistentei de izolatie, de la temperatura de masura t m  la o
temperatura de referinta tr, in vederea compararii rezultatelor obtinute cu cele minime admise pentru
temperaturile de 200C si 50 0C (tabel 1). Coeficientul k1 de variatie a rezistentei de izolatie functie de
diferenta de temperatura Dt (0C) se alege din tabelul 2.  Astfel se aplica relatiile:

R(tr) = k1 R(tm) daca tr<tm;

R(tr) = R(tm) / k1 daca tr>tm;

§       Masurarea rezistentei de izolatie si  a coeficientului de absorbtie se executa conform STAS 1703¤7-
8 si instructiunilor de exploatare.

1. Pentru transformatoarele noi, la punerea in functiune si in primii 5 ani de punerea in functiune,

valoarea R60 nu va scadea sub 70% din valoarea de fabrica. Ulterior, in exploatare, valoarea R 60 nu va
scadea sub valorile minime admisibile de la pct.4              [PE 116/84].

2. Pentru transformatoare care au suferit reparatie, in fabrica sau ateliere specializate, cu inlocuirea
partiala sau totala a izolatiei, a infasurarilor si¤sau care au fost tratate si uscate corespunzator (atat
izolatia cat si uleiul), valoarea R60 dupa tratare si uscare, la punerea in functiune, nu va fi mai mica de
70% din valoarea masurata in fabrica sau atelierul de fabricatie.

3. Daca s-a efectuat o reparatie in conditii de teren, fara inlocuirea totala sau partiala a izolatiei sau a
infasurarilor si la care partea activa a fost supusa influentei factorilor de mediu extern (umiditate
relativa £70%, durata expunerii £16 ore, temperatura partii active mai mare de +10 0C), nu se va proceda
la uscare daca dupa reumplerea cu ulei (a carui temperatura nu va diferi cu mai mult de 5 0C de
temperatura partii active) rezistenta de izolatie nu scadea sub 60% din valoarea masurata inainte de
inceperea reparatiei, iar celelalte caracteristici ale izolatiei sunt corespunzatoare.

4. Valorile minime admise pentru R60 a transformatoarelor existente in prezent in exploatare la

temperaturile izolatiei de 200C si 500C sunt:

                                                                                                         Tabelul 1

DQ [0C] 200C 500C

£60 300 [MW] 90 [MW]

110- 600 [MW]

180 [MW]
120

400 1000 [MW] 300 [MW]

5. Pentru infasurarile cu Un£500V, la care nu exista buletine ale fabricii, valoarea minima a rezistentei de
izolatie la 200C va fi de 2MW.

§       Masurarea rezistentei de izolatie si  a coeficientului de absorbtie se face inainte de determinarea

tg d si a capacitatii infasurarilor, precum si inainte si dupa proba cu tensiune marita.
Se pot utiliza megaohmmetre de la 1000V in sus, alegandu-se acele aparate a caror scala permite
masurarea corespunzatoare a valorilor R60 si R15 a infasurarii verificate.

Pentru a putea face comparatie cu valorile masurate anterior, se recomanda folosirea aceluiasi tip si
caracteristici de megaohmmetru.

La punerea in functiune (PIF) valorile lui K a (coeficientul de absorbtie) nu trebuie sa fie mai mici decat
cele din fabrica. Pentru transformatoarele aflate deja in exploatare, valoarea coeficientului de absorbtie
pentru o stare satisfacatoare a izolatiei interne la 20 0C este de :

Ø                         Ka³1,2 pentru transformatoarele cu U n<110 kV;

Ø                         Ka³1,3 pentru transformatoarele cu U n³110 kV.

Ca urmare a umezirii izolatie sau a unor defecte de izolatie, acest coeficient se micsoreaza, apropiindu-
se de valoarea 1.

q      Aparatele de 1000V se recomanda a fi folosite pentru transformatoarele pana la 10 kV inclusiv.

q      Aparatele de 2500 V se pot folosi pentru infasurari peste 10 kV inclusiv.

q      Se pot folosi si aparate de 5000 V, dar numai pentru infasurari peste 10 kV inclusiv.

q      Rezistenta de izolatie a conductoarelor de legatura a megaohmmetrelor la transformator nu trebuie

sa fie mai mica decat limita de masurare a megaohmmetrului folosit.

q      Înainte de inceperea masuratorii, toate infasurarile se pun la pamant cel putin 5 minute, iar intre
incercari toate infasurarile vor fi puse la pamant cel putin 2 minute.

Toate bornele accesibile ale fiecarei infasurari pe care se masoara, precum si cele la care nu se masoara,
se leaga intre ele (se scurtcircuiteaza).

q      Se vor respecta si folosi in primul rand schemele de incercare din fabrica. Daca acestea nu exista,
atunci se vor respecta schemele indicate in STAS 1703/7, tabelul 2 si instructiunile de exploatare.

q    Masuratorile se executa la o temperatura a izolatiei apropiata de cea indicata in buletinul de fabrica

(ecartul maxim admis va fi de ±50C) la transformatoarele peste        10 MVA. La transformatoarele sub 10
MVA, coeficientul K1 de variatie a rezistentei de izolatie in functie de diferenta de temperatura Dt [0C]
este dat mai jos:

                                                                                                                                                                     Tabelul 2

DQ [0C] 1 2 3 4 5

K1 1,04 1,08 1,13 1,17 1,22

DQ [0C] 10 15 20 25 30
 K1 1,5 1,84 2,25 2,75 3,4

DQ [0C] 35 40 45 50 55

K1 4,15 5,1 6,2 7,5 9,2

DQ [0C] 60 65 70

K1 11,2 13,9 17

Recalcularea valorii rezistentei de izolatie R 60 masurate pentru alte temperaturi (in scopul compararii cu
valorile masurate anterior etc.) se face ca in exemplul de mai sus.

Partea practica:

Sa se determine rezistenta de izolatie, coeficientul de absortie si indicile de polarizare pentru un

transformator electric trifazat cu urmatoarele date nominale:

Unprim = 20kV;  Unsec = 0.4kV; Grupa de conexiuni: YZn5.

Obs. Transformatorul a fost scos de sub tensiune cu cel putin 24 de ore inainte de a efectua
determinarile.

Temperatura de incercare = 190 C

Masurarea rezistentei de izolatie pentru:

 Infasurarea de inalta tensiune:

- coeficientul de absortie

R15 > 2000MΩ             

R16 > 2000MΩ

 Infasurarea de joasa tensiune:

R15 > 2000MΩ

R16 = 1800 MΩ

Indicele de polarizare pentru infasurarea de I.T.

R1’ R10’

15 30 45 60 2 3 4 5 6 7 8 9 10
tmin]
[s] [s] [s] [s] [min] [min] [min] [min] [min] [min] [min] [min] [min]
R[Ω] 1610 1830 1920 1980 2100 2180 2220 2270 2390 2410 2450 2450 2450

Indicele de polarizare: 

Recalcularea rezistentei de izolatie pentru o temperatura de referinta de t r = 50 0C:

pentru ca tr>tm => R(tr)=R(tm)/K1

∆t=50-19=310C => K1 = 90MΩ =>

R1’ R10’

15 30 45 60 2 3 4 5 6 7 8 9 10
tmin]
[s] [s] [s] [s] [min] [min] [min] [min] [min] [min] [min] [min] [min]

Rtm[Ω] 1610 1830 1920 1980 2100 2180 2220 2270 2390 2410 2450 2450 2450

Rtr[Ω] 17,8 20.33 21.33 22 23.33 24.22 24.66 25.22 26.55 26.77 27.22 27.22 27.22

Concluzie: Deoarece forma curbei obtinute indica faptul ca transformatorul contine urme de murdarie,
de incluziuni se recomanda a fi supus unui proces de curatire si verificare a calitatii uleiului pentru a nu
contine si urme de umezeala.