CONDIȚIILE DE VALABILITATE ALE ACTELOR

ADMINISTRATIVE

1
 Cuprins
1. Noțiunea..............................................................................................................3
2. Clasificarea actelor administrative......................................................................4
3. Forma actului administrativ................................................................................6
4. Condiții de valabilitate ale actului administrativ................................................7
5. Intrarea în vigoare a actelor administrative.........................................................9
6. Bibliografie.......................................................................................................11

2
 1. Noțiunea
Autorităţilor administraţiei publice ca organe de stat sau al unităților
administrativ-teritoriale actionează, în regim de putere publică, pentru satisfacerea
unui interes public, au misiunea de a desfășura activități de organizare și aplicare
în concret a legii, precum și de prestare, respectiv organizare a prestării serviciilor
publice. Actul administrativ constituie forma juridică de activitate caracteristică
organelor administraţiei publice, deoarece, pe de o parte, nici un alt organ al
statului în afară de organele administraţiei nu emite acte administrative, iar pe de
altă parte, el constituie forma cea mai importantă de activitate a organelor
administraţiei publice.
În lipsa unui Cod de procedură administrativă, definiţia actului administrativ o
găsim în prezent în Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ: actul
unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în
vederea executării ori a organizării executării legii, dând naştere, modificând sau
stingând raporturi juridice1. În afara actelor administrative, autoritățile publice pot
încheia, când acționează în calitate de persoane juridice civile, și unele acte
juridice de drept comun, care împreună cu actele administrative, constituie sfera
actelor administrației publice2. Actele administrative reprezintă forța juridică
principală a activității autorităților administrației publice începând cu autoritățile
puterii executive, Presedintele Romaniei, Guvernul, ministerele. Actele
administrative sunt manifestări de voință specifice autorităților administrației
publice, întrucât prin ele se reglementează raporturile de drept public. Un
asemenea act este adoptat sau emis de autoritățile administrației publice sau de
instituțiile publice pentru asigurarea realizării sarcinilor ce le revin în sfera
atribuțiilor lor specifice.

1
Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ
2
https://legeaz.net/dictionar-juridic/act-administrativ

3
2. Clasificarea actelor administrative
2.1 După natura juridică, acestea pot fi:
a. Acte administrative de autoritate: aceste acte se adoptă sau se emit de o
autoritate publică - legislativă, executivă, judecătorească – în mod unilateral,
pe baza şi în vederea executării legii, în scopul naşterii, modificării sau
stingerii unor raporturi juridice.
b. Acte administrative de gestiune: aceste acte se încheie de serviciile publice
administrative cu persoanele fizice şi juridice şi privesc buna gestionare a
domeniului public al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale.
c. Acte administrative jurisdicţionale: aceste acte se emit, în mod unilateral de
autorităţile de jurisdicţie administrativă, anume abilitate de lege şi rezolvă
conflicte apărute între serviciile publice şi particulari.

2.2 După competenţa materială a organului emitent, pot exista:

a. Acte administrative cu caracter general: aceste acte se adoptă sau se emit de
autorităţile administraţiei publice care au competenţă materială generală. Din
această categorie fac parte: decretele Preşedintelui României, hotărârile şi
ordonanţele Guvernului, hotărîrile consiliilor locale, judeţene, unele ordine
ale prefecţilor şi unele dispoziţii ale primarilor.
b. Acte administrative de specialitate: aceste acte sunt emise de organele
administraţiei publice centrale de specialitate şi de autorităţile administraţiei
publice locale de specialitate. Din această categorie fac parte: ordinele şi
instrucţiunile emise de miniştrii şi conducătorii celorlalte organe ale
administraţiei publice centrale de specialitate, precum şi cele emise de
conducătorii serviciilor publice descentralizate ale ministerelor şi ale
celorlalte organe ale administraţiei publice centrale de specialitate.

2.3 După competenţa teritorială, actele administrative pot fi

a. Acte administrative adoptate sau emise de autorităţile administraţiei publice
centrale;

4
b. Acte administrative adoptate sau emise de autorităţile administraţiei publice
locale.

2.4 După gradul de întindere a efectelor juridice, acestea pot fi

a. Acte administrative normative: acesta cuprinde reglementări de principiu,
formulate în abstract, şi sunt destinate unui număr nedeterminat de persoane.
Sunt astfel de acte, spre exemplu, hotărârea de guvern prin care se stabilesc
anumite preţuri maximale pentru anumite produse, ordinul unui ministru de
stabilire a normelor metodologice de depunere a formularelor tipizate în
vederea calculării impozitului, o hotărâre a unui consiliu local de stabilire a
taxelor locale, etc.
b. Acte administrative individuale: acesta este manifestarea de voinţă care
produce efecte juridice cu privire la persoane determinate, sau, într-o
formulă mai explicită, care creează, modifică sau desfiinţează drepturi şi
obligaţii în beneficiul sau sarcina unor persoane dinainte determinate. Din
aceasta categorie pot face parte: unele decrete emise de Președintele
României, unele ordine ale miniștrilor și ale conducătorilor celorlalte organe
ale administrației publice centrale de specialitate, actele emise de
conducătorii serviciile publice deconcentrate în județe și în municipiul
București ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice
centrale de specialitate, precum și cele emise de președintele consiliului
județean și unele dispoziții emise de către primar.

2.5 După natura efectelor juridice pe care le produc, sunt

a. Acte administrative care acordă drepturi;
b. Acte administrative care constată existenţa unui drept.

2.6 După autoritatea care le emite, sunt

a. Acte administrative emise de autorităţile administraţiei publice;
b. Acte administrative adoptate de Parlament;

5
 c. Acte administrative emise de instanţele judecătoreşti;
d. Acte administrative emise de instituţiile publice;
e. Acte administrative emise de celelalte structuri organizatorice care privesc
organizarea executării şi executarea legii.

2.7 După perioada de timp în care se produc efecte juridice

a. Acte administrative permanente;
b. Acte administrative temporare.

3. Forma actului administrativ

Prin forma actelor administrative înţelegem felul în care se exprimă voinţa

juridică pe care o cuprind aceste acte. Voinţa juridică este însăşi conţinutul actului
administrativ, care poate îmbrăca anumite forme. Astfel, actul administrativ poate
fi scris, oral sau implicit. Acestea sunt formele în care se poate manifesta voinţa
juridică a organelor administraţiei publice, când uzează de competenţa lor pentru a
face acte administrative.
Actele administrative cu caracter normativ îmbracă numai forma scrisă, fiind o
condiţie de valabilitate a acestora, deoarece legea, şi în primul rând legea
fundamentală, Constituţia, prevede obligaţia publicării lor. În schimb, actele
administrative individuale pot îmbrăca şi forma orală, în condiţiile autorizate de
lege. Este cazul O.U.G. nr. 2/2001 care prevede că sancţiunea avertismentului se
aplică oral.
Forma scrisă poate fi uneori prescrisă ca o obligaţie procedurală, căreia trebuie
să i se subordoneze titularul competenţei. Forma scrisă este însă recomandabilă
pentru actele administrative datorită avantajelor pe care le prezintă. Astfel, forma
scrisă îngăduie autorului competenţei să-şi formuleze cât mai clar voinţa sa
juridică, iar celor care execută actul sau i se conformează, li se dă posibilitatea de a
înţelege mai uşor voinţa celui care a emis actul. De asemenea, forma scrisă este
necesară pentru a "se cunoaşte conţinutul exact al actului, pentru a se putea

6
dovedi, în caz de litigiu, existenţa şi efectele pe care trebuie să le producă actul
respectiv, şi pentru a se putea controla dacă s-au respectat condiţiile de
valabilitate"3. Forma scisă a actului administrativ constituie o garanţie a legalităţii.
Forma orală a actului administrativ apare ca necesară în acele situaţii în care
urgenţa situaţiei nu permite exprimarea în scris a voinţei juridice. Astfel, se pot
emite acte administrative transmiţându-se oral celor care trebuie să le execute sau
să li se conformeze. Acest lucru se poate face direct de către autorul competenţei
sau de către alţi funcţionari care pot transmite actul prin contact direct sau cu
ajutorul telefonului. Este destul de uzitată această formă a actelor administrative
transmise prin notă telefonică. De obicei, formei orale a actului administrativ i se
alătură cea scrisă. Astfel, unui ordin verbal sau unei note telefonice îi urmează
actul scris. Este foarte bună această practică a organelor administraţiei publice,
deoarece forma scrisă a actului administrativ face dovada celui oral şi constituie un
mijloc prin care este asigurată legalitatea acestuia.

4. Condiții de valabilitate ale actului administrativ

Pentru a fi valabil , un act administrativ trebuie să îndeplinească patru condiții.
4.1Să fie emis de autoritatea competentă și în limitele compețentei sale.
Competenţa unei autorităţi administrative este stabilită prin lege, prin urmare ea nu
poate fi transmisă unei alte autorităţi publice decât tot prin lege, ea este obligatorie
– în sensul că nu se poate renunţa la exercitarea ei şi are caracter permanent, chiar
dacă titularii unor funcţii sunt aleşi pentru un mandat determinat.
Există trei tipuri de competență:
a. competență materială : Competenţa materială se referă la domeniul în
care autoritatea publică îşi exercită atribuţiile conferite prin lege (ex.: Ministerul
finanţelor publice - finanţe publice, impozite, taxe; Inspectoratul Teritorial de
Muncă - raporturi de muncă, protecţie socială, Consiliul local – taxe locale,
drumurile din oraş, etc.; Comisia Naţională de Statistică - statistică, etc.).;
b. componență temporală : aparține autorității publice care este investită
cu puterea de a emite un act administrativ sau de a efectua o operaţiune materială
la momentul în care actul este emis sau operaţiunea efectuată. Prin urmare, actul

3
Mirecea Preda, op. cit., pag. 109

7
administrativ poate fi emis prematur, de o autoritate încă neinvestită legal cu
atribuţii de putere publică în domeniul respectiv, sau, dimpotrivă, tardiv, de o
autoritate ce nu mai are competenţa de a-l emite. Astfel, fostul primar nu mai poate
oficia căsătorii la ora 12,00 dacă noul primar ales în funcţie a fost validat de
judecător la ora 10,00 a aceleiaşi zile. Dacă actul prin care competenţa temporală
încetează este un act normativ, se ia în calcul data publicării lui sau aducerii la
cunoştinţă publică, pe când în cazul actului individual se va lua în considerare data
sau momentul comunicării lui.
c. componență teritorială : defineşte câmpul geografic al acţiunii
administrative al unei autorităţi publice: ansamblul teritoriului naţional -
competenţă naţională, sau numai teritoriul unei comune, oraş sau judeţ –
competenţă locală. Astfel, Guvernul are competenţă naţională, Cosiliul judeţean
competenţă judeţeană (ce este inclusă în sfera mai largă a competenţei locale, în
sensul de alternativă la competenţa naţională) iar Consiliul local competenţă locală.
4.2 Să fie emis în forma și cu respectarea procedurii prevăzute de lege.
Există forme procedurale anterioare emiterii actului administrativ – avizul
(facultativ, consultativ şi conform), acordul (prealabil, concomitent sau posterior),
propuneri, rapoarte, certificate, etc., forme procedurale concomitente emiterii
actului – cvorum, majoritate, motivarea şi semnarea sau contrasemnarea, şi forme
procedurale posterioare emiterii actului – comunicarea, publicarea, aprobarea şi
confirmarea. Prin aceste forme procedurale, autorităţile administraţiei publice îşi
asociază alte autorităţi publice la decizie, în vederea fundamentării ei din punct de
vedere legal şi al criteriului oportunităţii.
În planul contenciosului administrativ, importanţa distincţiei între actele
administrative şi formele procedurale prevăzute de lege pentru emiterea actului
administrativ constă în aceea că doar actul administrativ, adică actul final, poate fi
contestat direct pe calea unei acţiuni directe în contencios administrativ, nu şi
avizele, acordurile, propunerile, referatele, aprobările, etc. Atunci când analizează
legalitatea actului administrativ însă, instanţa de contencios administrativ se va
pronunţa şi asupra formelor procedurale (actelor interne, cum mai sunt ele
denumite), întrucât, de multe ori, ilegalitatea actului administrativ este rezultatul
evident al ilegalităţii unei forme procedurale care a stat la baza emiterii lui. Unele
din aceste forme sunt instituite de lege pentru garantarea drepturilor celor

8
administraţi sau pentru informarea autorităţilor publice, şi pot atrage anularea
actului -nulitate relativă, sau nulitatea absolută a acestuia, care trebuie doar
constatată de instanţă. Alte forme, însă, nu atrag nulitatea actului (procedurile
facultative). Instanţa de judecată poate aprecia dacă neefectuarea unei proceduri
administrative obligatorii este de natură să vicieze actul administrativ.
4.3 Să fie conform cu Constituția , legile și actele normative în vigoare
Respectarea legii, a legalităţii în general, se impune atât particularilor, cât şi
administraţiei publice. Principiul legalităţii domină întreaga teorie a actelor
administrative, şi înseamnă că activitatea administraţiei publice este supusă
regulilor de drept. Noţiunea de „lege” trebuie înţeleasă în accepţiunea ei largă, de
„bloc legal”, care cuprinde, în afară de legile propriu zise adoptate de Parlament,
ansamblul ierarhizat al regulilor juridice edictate fie din exteriorul administraţiei
publice, fie de către administraţia publică: ordonanţele guvernamentale, ce au
putere de lege, dar şi hotărârile guvernamentale, ordinele ministeriale, hotărârile
consiliilor locale sau judeţene, etc – cu alte cuvinte, toate actele administrative
normative şi individuale.

4.4 Să fie conform cu interesul public urmărit de lege

Obligaţia de legalitate presupune un raport de conformitate între normele
juridice, de necontrarietate între acestea. În unele situaţii însă, legea lasă
posibilitatea ca normele juridice inferioare să fie considerate legale chiar dacă ele
sunt compatibile cu dispoziţiile sale. Dacă în cele mai multe cazuri, autoritatea
publică are o competenţă legată, nu poate aprecia necesitatea emiterii sau
circumstanţele concrete de emitere ale actului administrativ, uneori, în realizarea
interesului public, administraţia capătă o anumită libertate de apreciere, numită
putere discreţionară sau dreptul de apreciere a oportunităţii.

5. Intrarea în vigoare a actelor administrative

Intrarea în vigoare a actelor administrative desemnează momentul de la care
acestea produc efecte juridice, adică se nasc drepturi şi obligaţii pentru subiectele
de drept vizate prin acele acte, de aceea determinarea acestui moment este deosebit
de importantă în dreptul administrativ. Teoretic, simpla existenţă a unui act
administrativ poate face loc executării sau contestării lui fără să fie necesară

9
notificarea (comunicarea), respectiv publicarea sa. În principiu actele normative
intră în vigoare de la momentul publicării sau aducerii la cunoștință publică, iar
actele individuale din momentul comunicării lor persoanelor interesate.

10
6. Bibliografie

 Prof. Dr. Dacian dragos, asist. Drd. Ana ranta elemente de drept
administrativ, suport de curs an universitar 2013/2014
 Legea nr. 52 din 2003 privind transparenţa decizională în administraţia
publică
 Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ
 https://legeaz.net/dictionar-juridic/act-administrativ

11