BÎSCĂ Nicolae-Cristian

ȘOAITĂ Ștefan-Nicolae
Grupa 1191-AR
Rolul și condițiile impuse sistemului de direcție
 Asigură maniabilitatea automobilului, adică schimbul de direcție
comandat de conducător;
 Asigură siguranța circulației;
 Schimbarea direcției automobilului se realizează prin poziționarea
roților de direcție. Operația de poziționare, prin rotire a roților , în
vederea virării automobilului se numește bracarea.
Condițiile impuse:
 Stabilizarea mișcarii rectilinii;
 Să asigure manevrarea ușoara a direcției;
 Unghiurile de așezare a roților să se modifice cât mai puțin în timpul
virării;
 Să permită obținerea unei raze minime de viraj cât mai reduse;
 Să fie suficient de ireversibil, astfel încât șocurile provenite
din neregularitățile căii să fie transmise cât mai atenuate la volan;
 Să permită înclinarea roților în viraj, astfel încat să nu se producă
alunecarea lor;
 Să asigure compatibilitatea direcției cu suspensia;
 Să permită reglarea și întreținerea ușoară;
 Să nu prezinte uzuri excesive care pot duce la jocuri mari și prin aceasta
la micșorarea siguranței conducerii;
 Construcția să fie simplă, să nu producă blocări și să prezinte
o durabilitate cât mai mare.
Tipuri constructive de sisteme de directie
Părţile componente şi clasificarea sistemelor de direcţie:
Sistemul de direcție cu servo
Sistemele de direcţie se clasifică după mai multe criterii:
 După locul de dispunere a mecanismului de acţionare a direcţiei:
 -sisteme de direcţie pe dreapta şi sisteme de direcţie pe stânga
 După tipul mecanismului de acţionare:
-raportul de transmitere, care poate fi constant sau variabil
-tipul angrenajului,întâlnindu-se mecanismele cu melc, cu şurub, cu manivelă
şi cu roţi dinţate
-tipul comenzii, care poate fi : mecanică, mecanică cu servomecanism
(hidraulic, pneumatic sau electric) şi hidraulică.
 După particularităţile transmisiei direcţiei:
-poziţia trapezului de poziţie în raport cu puntea din faţă,
care poate fi anterior sau posterior ;
-construcţia trapezului de direcţie, care poate fi cu bară transversală de direcţiela
puntea din faţă, la puntea din spate sau la ambele punţi.
Servomecanisme de directie

Servocomanda, cunoscută sub denumirea de servodirecție, este un

sistem de comandă destinat amplificării de putere, în scopul ușurării conducerii,
prin reducerea efortului necesar acționării volanului, prin atenuarea șocurilor și
prin amortizarea vibrațiilor transmise de la roțile de directie la volan, sporind
astfel manevrabilitatea și siguranța.
 Servomecanismul hidraulic de direcție (cel mai folosit) se compune dintr-o
pompa hidrostatică acționată de MAI sau de un motor electric, un
distribuitor comandat de la volan și un motor hidrostatic liniar cu dublu
efect, care transformă, la comandă dată prin volan, energia hidrostatică în
lucru mecanic de acționare a roților de direcție.
Servodirecții electrice
Se folosesc pe autoturisme, fiind grefate pe mecanisme de acționare pinion-
cremalieră și au urmatoarele avantaje:
 putere consumată foarte mică;

 efectul servo este asigurat și când MAI nu funcționează;

 nu are variații de moment și funcționează cu zgomot redus;
 stabilește momentul de asistare în funcție de unghiul de bracare;
 elimină fenomenul de supra-asistare;
 montarea sistemului nu implică modificări ale MAI;
 frecări interne reduse, domeniu larg de turație și de temperatură;
 construcție simplă, ieftină, durată de viață ridicată;
 insensibil la murdărie.
Direcție electro-hidraulică