Fondarea Romei[modificare sursă]

Conform tradiției antice, Roma a fost fondată de Romulus, fiul vestalei Rhea Silvia și al zeului Marte,
în anul 753 i.en., descendent din casa domnitoare a lui Ascaniu de la Alba Longa. După ce s-au
născut, gemenii Romulus și Remus au fost înlăturați din Alba Longa, de către unchiul uzurpator al
mamei lor, Amulius, și au fost aruncați în Tibru. Au fost salvați de o lupoaica și au reușit să
supraviețuiască. Au fost crescuți de pastorul Faustulus și de soția sa, Laurentia. La maturitate,
gemenii l-au înlăturat pe Amulius, redându-i bunicului lor Numitor domnia, iar ei vor concura pentru a
câștigă statutul de fondator al noii cetăți de pe colină Palatinului. Romulus și-a adjudecat rolul de
conditor, și-a ucis fratele care i-a luat în derâdere actul fondator și va ctitori viitoarea cetate Roma.
Deși fondarea Romei este atribuită și înaintașilor săi, Evandru, arcadianul sosit în Italia, faptele
fondatorului Romulus că unirea cu sabinii și coregena cu regele sabin Titus Tatius denotă debutul
destinului al "Cetății Eterne". Domnia să are o încărcătură mitică, acesta dispărând miracuos în
timpul unei inspecții militare, fiind răpit de zei, devenind Quirinus. Organizarea viitoare a Romei cade
în sarcina următorilor regi: sabinului Numa Pompilius ce a reformat religia, romanului Tullus Hostilius
ce a organizat armata, sabinului Ancus Marcius ce a reformat economia, precum și etruscilor
Tarquinius Priscus, Servius Tullius ce au definitivat organizarea socială și militară, și etruscului
Tarquinius Superbus ce a comis abuzuri regale, dar a ridicat templul Triadei Capitoline. Romanii se
mândreau de ctitorirea ce avea un caracter complex, de contribuția regilor și comunităților, susținând
superioritatea acestora față de greci, având descendența divină direct din zei. Administrativ, există
un sfat "senatus" și o adunare a poporului-comitia curiată, ce avea atribuții religioase, fiind alcătuită
cenzitar pe criterii fiscale și militare. Regalitatea era veche, adăugându-se rolul carismatic al
suveranului, având că principiu asocierea prin căsătorie cu o fiica și electivitatea, cu intervenția
interregnum-ului, asigurat de un interrex dintre senatori pentru perioadele dintre doi regi. Perioada
regală a constat printr-un amplu proces de organizare internă a Romei, ca reforma serviana a
penultimului rege etrusc, pe baza principiilor cenzitare împărțind populația în categorii cenzitare și
centurii, cu drepturi civice totale, cinci dintre cele șase având obligația serviciului militar. Sabinii sunt
integrați corpului noii cetății, că semn al unui proces de unificare în jurul Palatinului, iar în perioada
aniilor 650-625 i.en., Forumul este pavat, este ridicat altarul lui Marte și Ops Consiua-Regia, este
amenajat spațiul de discuție politică-Comitium și a Curiei Hostilia, fiind clădit primul edificiu al
Senatului. Sunt descoperite locuințe rezidențiale, case de tip standard cu un atrium larg, cu o
dispunere a camerelor în jurul unui spațiu central deschis.

4. Domnia lui Servius Tullius[modificare sursă]

În urma morții lui Priscus, ginerele său Servius Tullius l-a succedat la tron, al doilea rege născut
etrusc aflat la conducerea Romei. Precum socrul său, Servius a câștigat războaie împotriva
etruscilor. A folosit comoara venită din campanii pentru a construi primele ziduri ce înconjurau
complet cele șapte dealuri ale Romei; construcția este cunoscută sub numele de Pomerium. A adus
și reforme pentru armata romană.

Este faimos pentru implementarea unei noi constituții pentru romani, continuând procesul de
dezvoltare al claselor orașului. A instituit primul recensământ din lume, care diviza poporul Romei în
cinci clase economice și a format Adunarea secolului. El a folosit acest recensământ și pentru a
diviza poporul din interiorul Romei întru patru triburi urbane bazate pe locația lor în oraș,
stabilind Adunarea tribală. Domniei sale îi este atribuită și construirea templului Dianei de pe
Dealul Aventin.

Reformele lui Servius au adus o schimbare majoră în viața romană: drepturile de vot erau acum
bazate pe bogăția economică, transferând multă putere în mâinile elitei romane. Odată cu trecerea
timpului, însă, Servius a favorizat în mod crescând cei mai sărăciți oameni pentru a obține favoruri
din partea plebeilor. Legislația sa a fost una extrem de penibilă ordinului patrician. Domnia sa de 44
de ani a fost finită cu asasinarea sa într-o conspirație condusă de propria sa fiică, Tullia, alături de
soțul ei, Lucius Tarquinius Superbus.

2. Domnia lui Romulus[modificare sursă]

Romulus nu a fost doar primul rege al Romei, dar și fondatorul ei. În 753 î.Hr., Romulus a început
construirea orașului pe Dealul Palatin. După fondarea Romei, el a invitat criminali, sclavi fugari,
exilați și alte astfel de populații nedizerabile, oferindu-le azil. În această manieră, Romulus a populat
cinci dintre cele șapte dealuri ale Romei. Pentru a oferi cetățenilor săi neveste, Romulus a invitat
tribul vecin de sabine la un festival unde a răpit femeile sabine și le-a adus înapoi în Roma. După
războiul dus împotriva sabinilor, Romulus a adus atât romanii, dar și adversarii lor sub același
conducător.

După fondarea orașului, Romulus a divizat oamenii Romei între cei pregătiți și cei inapți pentru luptă.
Luptătorii au format Legiunea Romană, constituită din 6000 infanterie și 600 cavalerie. Restul a
format poporul roman, iar din acest rest Romulus a selectat 100 dintre cei mai nobili pentru a-i servi
drept senatori într-un consiliu consultativ al regelui, Senatul Roman. Pe acești oameni i-a
numit patricieni și aveau să devină nobilii și elita orașului în timpul Republicii.

După 38 de ani petrecuți ca rege al Romei, Romulus a luptat în mai multe războaie în care a învins,
mărind controlul Romei în tot Latiumul și în multe dintre zonele înconjurătoare. De asemenea,
Romulus a instituit Augurii ca parte a religiei romane. Romulus avea să fie amintit de timpuriu drept
cel mai mare cuceritor al Romei și unul dintre cei mai religioși oameni din istoria romană. După
moartea sa la vârsta de 54 de ani, Romulus a fost deificat ca zeul războiului Quirinus și a servit nu
doar ca unul dintre cei trei zei importanți ai Romei, dar și ca zeitatea asemănată orașului Roma.
Domnia lui Numa Pompilius[modificare sursă]
După strania și misterioasa moarte a lui Romulus, domnia a căzut în mâinile lui Numa Pompilius.
Lăudat pentru înțelepciunea sa naturală, domnia lui Numa a fost marcată de pace și prosperitate. La
numirea ca rege, fiind sabin la naștere, a mărit Senatul pentru a include 100 de nobili sabini care
veniseră la Roma în timpul domniei lui Romulus. Acești oameni erau numiți, de asemenea,
patricieni, în timp ce descendenții lor aveau să devină elita Republicii.

Numa a reformat Calendarul roman ajustându-l pentru anul solar, instituind la fel de bine mai multe
ritualuri religioase ale Romei. El a organizat zona din și din afara Romei în districte pentru un
management mai ușor. El este, de asemenea, creditat pentru organizarea primelor bresle
profesionale ale Romei.

Numa este amintit ca cel mai religios dintre regi (surclasându-l chiar pe Romulus), iar în timpul
domniei sale, a introdus Flamenii, Virginele vestale ale Romei, Pontifii și Colegiul Pontifilor. De
asemenea, în timpul domniei sale se spune că un scut din partea lui Jupiter ar fi căzut din cer cu
soarta Romei scris pe el. Numa a ordonat copierea scutului în unsprezece exemplare, acestea
devenind sacre romanilor.

Domnia sa avea să dureze 41 de ani și avea să aibă o moarte naturală, ușoară.

Domnia lui Tullus Hostilius[modificare sursă]

Tullus Hostilius se asemăna bine lui Romulus în atitudinea sa războinică și, complet diferit de Numa
în lipsa de respect față de zei. Tullus a purtat război împotriva cetății Alba Longa, Fidenae și Veii,
oferind astfel Romei chiar mai mare teritoriu și putere. În timpul domniei lui Tullus orașul Alba Longa
a fost complet distrus, iar Tullus a înrobit populația, trimițând-o apoi înapoi la Roma.

Tullus dorea război atât de mult încât a mai purtat unul împotriva sabinilor. Odată cu venirea domniei
lui Tullus, romanii și-au pierdut dorința pentru pace. Tullus a purtat atât de multe războaie încât
neglijase complet venerarea zeilor. Legenda spune că din această cauză o ciumă a infectat orașul,
Tullus însuși aflându-se printre cei infectați. Când acesta a implorat pentru ajutorul lui Jupiter, Jupiter
i-a răspuns cu un fulger ce l-a ars pe rege și a transformat casa sa în cenușă.

În ciuda naturii sale războinice, Tullus Hostilius a selectat și reprezentat al treilea grup de persoane
care formau clasa patriciană a Romei, consistând dintre cei care veniseră la Roma pentru a căuta
azil și o nouă viață. De asemenea, el a mai construit o nouă casă pentru Senat,Curia, care a
supraviețuit peste 500 de ani după moartea sa. Domnia sa a durat 31 de ani.

Domnia lui Ancus Marcius[modificare sursă]

În urma misterioasei morți a lui Tullus, romanii au ales un rege religios și pacifist în locul său. Acesta
era nepotul lui Numa,Ancus Marcius. Mult precum bunicul său, Ancus a făcut puține pentru a mări
granițele Romei și a dus războaie doar atunci când teritoriile sale aveau nevoie să fie apărate. De
asemenea, el a construit un apeduct, Aqua Martia și a construit prima închisoare romană pe Dealul
Capitoliului.

În timpul domniei sale, Dealul Janiculum aflat pe malul de vest era fortificat pentru a proteja Roma.
Tot el a construit și primul pod peste Tibru. De asemenea, el a fondat portul Romei Ostia pe Marea
Tireniană și dezvoltarea primelor lucrări de sare. În timpul domniei sale, mărimea Romei a crescut
din cauză că Ancus folosea diplomație pentru a alătura pe calea pașnică orașele mai mici din
înconjurul Romei, într-o alianță. Folosind această metodă, a completat cucerirea latinilor și
restabilirea așezării lor pe Dealul Aventin, formând astfel clasa de plebei a Romei.

Avea să moară din cauze naturale, la fel ca și bunicul său înaintea sa, după 37 de ani ca rege și
avea să fie amintit ca cel mai mare Pontif al Romei.

Domnia lui Lucius Tarquinius Priscus[modificare sursă]

Lucius Tarquinius Priscus nu era doar al cincilea rege al Romei, dar și primul născut etrusc. După
imigrarea în Roma, l-a simpatizat pe Ancus Marcius, care l-a adoptat mai târziu ca pe fiul său. La
urcarea la tron, a condus războaie împotriva sabinilor și etruscilor, ceea ce a dublat mărimea Romei
și a adus mari bogății orașului.

Printre primele sale reforme se numără adăugarea a 100 de scaune noi Senatului, aducând
persoane din rândurile triburilor etrusce cucerite și ridicând numărul senatorilor la 300. A folosit
prada de război din cuceririle sale pentru a construi mari monumente pentru Roma. Printre acestea
se număra marele sistem de canalizare al Romei, folosit pentru secarea zonei de mlaștină dintre
cele șapte dealuri ale Romei. În locul acesteia, a început ceea ce avea să devină Forul Roman. Tot
el a instituit fondarea Jocurilor Romane.

Cel mai faimos proiect de construcții al său este Circus Maximus, un imens stadion folosit pentru
întrecerile de care, rămânând până în zilele noastre cel mai mare stadion din lume. Priscus a urmat
terminarea Circus Maximus cu începerea construcțiilor pentru o fortăreață-templu
zeului Jupiter pe Dealul Capitoliului. Din păcate, a fost ucis după 38 de ani ca rege de mâinile fiilor
lui Ancus Marcius înainte ca acel proiect să fie terminat. Domnia sa este cel mai bine amintită din
prisma introducerii simbolurilor militare și oficiilor civile, dar și introducerea Triumfului roman, fiind
primul roman sărbătorit.

Domnia lui Lucius Tarquinius Superbus[modificare sursă]

Al șaptelea și ultimul rege al Romei a fost Lucius Tarquinius Superbus. Ca fiul lui Priscus și ginerele
lui Servius, Tarquinius era, de asemenea, de naștere etruscă. În timpul domniei sale etruscii au atins
vârful puterii lor. Spre deosebire de toți ceilalți regi dinaintea sa, Tarquinius a folosit violența,
uciderea și terorismul pentru a menține controlul asupra Romei. A abrogat multe dintre reformele
constituționale antecedente create de către predecesorii săi. Singurul lucru benefic Romei a fost
completarea templului lui Jupiter început de tatăl său, Priscus.
Tarquinius a înlăturat și distrus toate raclele sabine de pe Piatra tarpeiană, înfuriind oamenii Romei.
Oamenii nu mai puteau tolera domnia sa tiranică atunci când a permis violulLucreției, o patriciană
romană, de mâinile propriului său fiu. Rudă a Lucreției, Lucius Junius Brutus (strămoș al lui Marcus
Brutus), a convocat Senatul și l-a expulzat pe Tarquinius și monarhia sa din Roma în 510 î.Hr..

După înlăturarea lui Tarquinius, Senatul a votat ca niciodată să nu mai fie permisă domnia unui rege
și a reformat Roma într-un guvern republican în 509 î.Hr.. Lucius Junius Brutus și Lucius Tarquinius
Collatinus, un membru al familiei Tarquin și văduvul Lucreției, au procedat în a deveni
primii consuli ai noului guvern al Romei. Acest nou guvern îi va conduce pe romani în cucerirea
majorității lumii mediterane și va supraviețui pentru următorii cinci sute de ani, până la domnia
lui Iulius Cezar și Cezar August.