Sunteți pe pagina 1din 4

comportamentul părinţilor, al fraţilor, el şi controlează respectarea lor şi ce

va da anumite răspunsuri, care, prin nu solicită respectarea unor reguli;


repetare, vor conduce la constituirea 2. prezenţa afecţiunii pentru cop
unor însuşiri de personalitate. acceptării lui; în funcţie de acest criti
Pentru înţelegerea modului în care se disting -părinţi care îşi acceptă co
contextului familial realizat pe două şi părinţi care-şi resping copiii. ]
dimensiuni: combinarea celor două caracteris
1. prezenţa cerinţelor şi exercitarea rezultă patru tipuri de părinţi şi con
controlului; ea diferenţiază două tipuri mitent patru comportamente diferiţi
de părinţi - cei ce impun copiilor cerinţe copii.
Caracteristici ale părinţilor Comportamente ale copiilor
1. Părinţii cu autoritate: 1 Copiii independenţi:
- solicită respectarea regulilor; - tind să se afirme;
- îşi acceptă copiii; - sunt motivaţi pentru succe
- le acordă importanţă, le solicită social;
opinia când se iau decizii. - cooperează;
- sunt prietenoşi cu alţi copii.
2. Părinţii indulgenţi: 2. Copiii cu vitalitate deosebită:
- au cerinţe puţine, nu impun - au un control slab asupr
reguli; propriilor impulsuri;
- îşi acceptă copiii; - respectul şi încrederea în sin
- le acordă timp şi importanţă. sunt scăzute;
- tind să rămână imaturi.
3. Părinţii foarte severi: 3. Copiii responsabili:
- impun reguli stricte şi standarde - au relaţii sociale puţine, sun
ridicate; retraşi;
- exercită un control riguros al - sunt lipsiţi de spontaneitate;
respectării cerinţelor; -nu sunt motivaţi pentru succe:
- îşi acceptă mai puţin copiii; social;
- solicită respectarea autorităţii, a - băieţii sunt agresivi cu alţi băieţi
ordinii şi tradiţiei. fetele sunt dependente de părinţi.
4. Părinţii neglijenţi: 4 Copiii impulsivi:
- formulează puţine cerinţe; - nu sunt interesaţi de şcoală;
- se concentrează asupra propriei - nu-şi propun scopuri îndepărtate;
activităţi; -pot prezenta tulburări de
-nu se implică în activitatea grare socială.
copiilor;
- îi acceptă mai puţin.
(Rita Atkinson ş.a. „Introducere în psihologie" (eng.), pp. 477-481)

S-ar putea să vă placă și