pupilei ochiului de la 8 mm la cca. 3 min, care se produce în cca. 7 secunde.

Dacă sursa orbitoare

dispare după acest timp, perioada de refacere este de cel puțin (1,7 secunde însă după recuperare,
ochiul percepe cu dificultate conturul obiectelor chiar dacă ele sunt intens luminate de faruri.
Dacă în perioada de refacere sau i mediat după este sesizat un obstacol, timpul de reacție a
conducătorului auto este cuprins între 3 și 5 secunde din cauza prelungirii de cca. 1() ori a fazelor
de percepție și recunoaştere.

Accidentele cu orbire sunt frecvente când circulația decurge în coloană pe ambele sensuri
cu viteze relative la care suma timpului de recuperare începe a fi cuprinsă în durata de iluminare
directe dintre două autovehicule apropiate.

Situații similare de orbire se produc și pe timp de zi cu iluinare solară intensă din partea
laterală când circulă în zone cu copaci care obturează periodic cu o anumită frecvențk razele
solare.
 27. Influența condițiilor de trafic

Chiar dacă se dispune de durată și spațiu de manevră mai mari comparate cu situațiile
cu grad înalt de periclitate, urmările accidentului pot fi la fel de garve dacă şoferul este nevoit
să ia decizii numai în urma unor raționamente mai complexe care măresc timpul de reacție. Un
exemplu relevant în acest sens este oferit de depășirea pe un drum cu căte o bandă pe fiecare
sens de circulație a autovehiculului din față când din sens opus se deplasează un alt vehicul.

Astfel, conducătorul auto trebuie să perceapă și să analizeze raporturile de cauzalitate a

unui număr mare de elemente:

Viteza autovehicului care depășește;

Viteza autovehiculului care trebuie depăşit;
Viteza autovehiculuilui care se deplasează din sens opus;
Distanta dintre autovehicului care intenționează să depăs,ească și cel care urmează să fie
depăşit;
Pozițiile fiecăruia dintre vehicule în raport cu lățimea drumului;

Oe fapt, procesul depășirii este mai complex și asta dacă se are in vedere modificările
in timp ale mărimilor menționate, nu totdeauna previzibile. În asemenea cazuri se recomandă
un timp mediu de reacție al conducătorului auto t = 3 secunde, atât pentru cel aflat în depăs,
tre cât și pentru cel depăşit.

Timpul de reacție trebuie majorat cu 25..50Vo în condiții de vizibilitate redusă

(ploaie, ninsoare, ceață, întuneric) întucât contururile obstacolelor se distng mai greu și
necesită astfel durate de percepție mai mari.
Pe drumurile alunecoase (ude, mâzgă, zăpadă, polei) se impune de asemenea un
raționament mai complex întucât decizia trebuie luată în urma analizei eficienței frinării
comparativ cu posibilitatea evitării prin viraj. Drept urmare in astefl de cazuri se consideră că
timpul de reacție trebuie prelungit cu 15...20Vo.

Cu cât numărul de elemente percepute în vederea mării deciziei este mai mare, cu atât
raționamentele aferente sunt mai profunde, ceea ce implică creșteri corespunzătoare ale
timpului de reacție. Astfel se recomandă prelungirea timpului de reacție cu 15...50Vo atunci
când numărul de elemente percepute in vederea deciziei este mai mare de 4. De pildă, la
apariția bruscă în față
a unui pieton care traversează drumul din partea cea mai apropiată de vehicul, conducătorul auto
trebuie să ia în considerației următoarele elemente:

Direcția deplasării pietonului;

Distanța până la pieton;
Viteza pietonului;
Viteza autovehicului propriu;
Dacă din sens opus circulă cocncomitent un alt autovehicul, şoferul trebuie să perceapă în
plus viteza acestuia precum și distanța la care se artă el în raport cu pietonul ceea ce măreşte
numărul de elemente la 6 și implică o creştere a timpului de reacție cu cel puțin 3()Vo.
27. Influența consumului de alcool
Influențele cele mai mari intervin asupra fazelor de percepție și recunoaştere a pericolului
adică asupra capacității de recuoaștere a pericolului, adică asupra capacității vizuale a
ochiului; alte influențe negative se manifestă datorită creșterii timpului de reacție. Din aceste
motive, unii aseamănă conducerea sub influența alcoolului prin termenii „conducere
patogenă”.
În funcție de nivelul imbibației în sânge s-au constatat următoarele influențe:
La alcoolemie de 0,2...0,3 g */ se înmulțesc erorile la răspunsurile la diverși stimuli
vizuali și auditivi, apare un curaj nejustificat care incită la imprudență iat la cca. 30Vo
din subiecți timpul de reacție se majorează cu 10...20Vo;
La îmbibații de 0,3....0,5g °/ apar pierderi ale senzației de profunzime, vitezele altor
autovehicule sunt apreciate eronat, apar tulburări de percepție vizuală iar timpul de
reacție crește cu cca. 25 Vo;
Cand îmbibațiiile sunt cuprine intre 0,4 și 0,S */ , câmpul vizual se reduce sub 120 0 (cât
are conul vederii obişnuite) fără ca şoferul să sesizeze acest aspect, ceea ce întârzie
percepția pericolelor apărute din lateral și majorează astfel timpul de reacție, distanțele
în raport cu vehiculele din față și spate sunt apreciate eronat, și apar tulburări de
echilibru care împiedică perceperea corectă a accelerațiilor virajelor.
La 1 g */ adaptarea la întuneric este mai lentă, deciziile se iau cu întârzâiere, reacțiile
motorii devin confuze iar conducerea devine nesigură;
La 1,5 °/ apar tulburări nete de comportament, dereglarea reflexelor, disocierea
atenției, dispariția irihibiției, prezența aspectului de om beat;
La 2 °/ se manifestă beția evidentă ( stare de ebrietate).
Metabolizarea alcoolului în organism poate fi împărțită în timp în cadrul a trei faze:
ascendență (intoxicație sau difuziune), echilibru și eliminare. Prima fază durează 15...120
minute în funcție de plenitudinea gastrică:
- pe stomacul gol și pentru băuturile tari durează mai puțin de 30 de minute;
- pe stomacul plin și pentru băuturile slabe durata este cuprinsă între 90 și 120 de minute;
- durata și alcoolemia sunt influențate de sex (la aceeaşi greutate la femei se obțin
alcoolemii mai mari și mai rapide), de toleranță (mai rapidă și mai mare la acoolemii cronice),
intervenții chirurgicale (la rezecții gastrice alcoolemia este dublă față de cei cu stomac
integru).
 Când difuziunea se echilibrează cu procesele de oxidare și eliminare, se atinge nivelul
maxim al alcoolemiei. De pildă la consumul de alcool dimineața pe nemâncate, se atinge o
alcoolemie minimă dupa 45 de minute, medie după 60 de minute și maximă după 90 de
minute.
În faza de eliminare, ficatul reduce prin oxidare, într-o oră, indiferent de greutatea
corporală, o alcoolemie de cca. 0,15 g °/ ; deci, pentru a ști perioada de “refacere”, se împarte
la 0,15 alcoolemia din momentul considerat.
În cazul unui accident rutier cu victime, poliția rutieră care cercetează locul faptei trebuie
să facă dovada consumului de alcool de către cei implicați în accident; în acest scop se
utilizează etilometrele sau se procedează la recoltarea de probe biologice la cea mai apropiată
unitate sanitară disponibilă.
În majoritatea accidentelor se cunoaşte alcoolemia șoferilor, rarele excepții provenind de la
autorii care părăsesc locul faptei sau de la cei care refuză testarea. Spre deosebire de
conducătorii auto, nu se cunoaşte decât într-un procent de cca. 50Vo alcoolemia pietonilor
accidentați și asta deoarece de cele mai multe ori șoferii poartă o vină evidentă, motiv pentru
care polițiștii ignoră deseori testarea pietonilor. Interesează, de regulă, situațiile în care
alcoolemia este pozitivă, adică depășește limita peste care fapta este considerată infracțiune
(0,5g */ în majoritatea statelor UE). Influența alcoolemiei pozitive se analizează comparativ,
prin prisma gravității accidentelor.
Interesează mult și influența alcoolului asupra conducătorilor auto testați în funcție de
vărsta, categoria de conducere și sex, studiul având un caracter comparativ, de referință in
implicarea în accidente corporale. Asemenea studii se efectuează anual, cu luarea în
considerație a accidentelor corporale separate de cele mortale.
Studii după acest model efectuate în UE au scos în evidență următoarele aspecte:

Ponderea conducătorilor cu alcoolemie pozitivă esre de cea 2,7 ori mai mare în
accidentele mortale, comparate cu cele corporale;
Cea mai mare pondere în accidente mortale, cca 19 Vo revine tinerilor cu alcoolemie
pozitivă cu vârsta înte lS și 24 de ani;
Cea mai mică pondere în accidente mortale, cca. 6 Vo, caracterizează conducătorii cu
vârste de 65 de ani și peste;

Dintre conducătorii auto de diferite categorii, cei mai expuși la accidente mortale sunt
conducătorii de mopede și motorete cu alcoolemie pozitivă, cu o pondere de cca. 20 Yo față
de numai 4,7 Vo la cei cu accidente corporale.
Gravitatea accidentelor produse de conducătorii veiculelor cu alcoolemie pozitivă se analizează
în funcție de categoria de participanți la trafic afectați de asemenea accidente și se exprimă
pentru fiecare categorie prin numărul rle morți sau răniți grav dintr-o sută de victime.
Riscul relativ se definește în raport cu următoarele mărimi de referință:
numărul total de conduc ători implicați în accidente, testați pentru consum de alcool A;
numărul de conducători auto testați care aveau alcoolemie cuprinsă în clasa q (Aq ;

ponderea conduc ătorilor auto avănd alcolemia în clasa q , aq = .100;

numărul conducătorilor auto mort,i care aveau alcoolemia în clasa q (M3);

ponderea conduc ătorilor auto uciși, care aveau alcoolemia în clasa q.

Riscul primar de a fi ucis pentru clasa q se exprimă în raponul:

Riscul relativ de a fi ucis R,q are drept refeință riscul primar Rp pentru clasa () și se
definește prin raportul:

La început. din anul l9fî4 se aprecia cä riscul relativ Rr se situa sub valori unitare pentru
alcoolemii de (),1...(),4 g */ ›, adic ñ acei oameni erau mai putin supus-i riscului de acident decât
cei care nu consumaserä alcool (la alcoolemie de (),3 g */ › riscul era de (),fî); de abia de la
alcoolemia 0,4 g */v riscul era de 1 , la (),6 g */ › riscul se dubla iar la 1,5 g */«› ajungea la 25. Cu
toate cä päi’erile încä mai diferä. se pare cä si alcoolemiile reduse (t).1..(),4 g */ ,) influenteazä
negariv riscul de accident, nepotrivirile pornind de la inegalitatea reprezentärii numerice pe clase
de alcoolemii ale conducätorilor auto luati in consideratie.
Märimea exigentelor impuse la testarea alcoolului au scos în evidentä în unele täri
aspecte pänä atunci necunoscute participantilor la trafic. De pildä în Franta s-a evidentiat faptul
cä unul din trei conducätori auto depistati avea probleme medicale din cauza consumului de
alcool iar unul din ci era alcoolic (la nivelul anului 2()()1). De asemenea s-a mai evidentiat cä
frecven{a conducätorilor auto depistati cu recidiv ä la alcool este de trei ori mai mare la bäutorii
cu probleme medicale decät la bäutorii ocazionali.
 În țările dezvoltate din UE au fost ucise 29 Yo din persoanele accidentate cu
alcoolemie cunoscute; ponderea de accidente mortale cauzate de consumul de alcool este
relatie stabilă după anul 2000, procentul fiind în jur de 30 Vo.
Accidentele cu un conducător auto care a consumat alcool sunt mult mai grave. De
pildă, numărul de persoane decedate din 100 răniți, cu spitalizare a fost de 24 față de numai 11
în cazul conducătorilor care nu au consumat alcool.
Riscul de a produce un accident mortal este de 8,5 ori mai mare la conducătorii cu
alcool. Riscul de a fi implicat într-un accident corporal grav este multiplicat cu 3 pentru o
alcoolemie de 0,5 g°/ , de S ori mai mare pentru 1 g°/ și de 32 pentru 1,6 g°/ .
Alte informații legate de consumul de alcool în tările dezvoltate din UE pot fi considerate:
17 Vo din conducătorii implicați în accidentele mortale la care se cunoaşte alcoolemia
depășesc alcoolemia legală (5 Vo în UE);
93 Vo din conducătorii auto cu alcool implicați intr-un accident mortal sunt
bărbați; un conducător din trei decedați, consumase alcool;
55 Vo din conducătorii auto implicați în accidente corporale și 61 Vo din cei implicați
în accidente mortale prezintă o alcoolemie mai mare sau egală cu 1,5 g°/ ;
S5 % din persoanele ucise într-un accident cu un conducător auto cu alcool sunt fie
conducătorul însuși fie un pasager din vehiculul său;
alcoolul este prezent în 39 Vo din accidentele mortale produse noaptea în timpul
săptămânii de lucru și în 59 Vo la cele produse în weekend.
Pentru controlul consumului de alcool în toate statele UE s-a întărit activitatea de prevenire
întreprinsă de organele de poliție prin:

testarea conducătorilor de vehicule la alcool de preferință și mai intens în zilele libere

și orele cele mai favorabile consumului de alcool (seara și noaptea, la sfărșit de
săptămână, in week — end);
utilizarea de etilometre precise și sensibile pentru evidențierea și a nivelelor reduse de
alcoolemie;
introducerea în metodologia de testare a unor proceduri foarte precise cu consemnarea
orei, zilei, localității, alcoolemiei, numărul testelor, etc.
 28. Influența consumului de droguri

Analiza accidentelor infulențate de consumul de stupefiante este dificilă pentru că la

majoritatea drogaților se depistează și consum de alcool și astfel este greu de precizat
proport,ia in care a influențat fiecare mai ales că încă nu se cunoaşte cum se potențează
reciproc cele două substanțe. deocamdată studiile accidentologie se referă la partea de
conducători auto ( implicați în accidente corporale sau mortale) bănuiți că ar fi consumat
droguri și în consecință au fost testați în acest scop. În final se determină procentul celor
depistați pozitiv și totodată se expune și metodologia după care s-a efectuat cotrolul.
Oe pildă în Franța între anii 2010 și 2016 au fost ucise in accidente rutiere 500 de
persoane pe an care consumaseră stupefiante; acest număr reprezintă 21 Yo și 26 Vo din
numărul de decese provocate de accidentele rutiere.
S-a constat că aproximativ jumătate din conducătorii uciși din cauza stupefiantelor
consumaseră și alcool cu o imbibație superioară lui 0,5g */ .
În general consumul de stupefiante este cauzat fie din necunoașterea unor noi forme de
comportament uman fie de satisfacerea unor stări euforice dependente de consumul periodic
de droguri. Față de a doua cauză, prima are un caracter experimental iar pericolul este mai mic
întrucât implică analiza mijloacelor și raționamentlor proprii numai pe o perioadă redusă.
Drept stupefiante se apelează la substanțe organice extrase din plante sau la compuși
chimici artificiali. Asemenea substanțe și modul de apelare la ele depind de țara considerată.
De pildă, în Franța drogul cu cea ma mare răspândire este canabisul (D’ — T.H.C sau Delta-9-
tetrahydrocannabinnl).
Acest drog sub formă de fum produs de o țigară este fumat o singură dată în viață cu
caracter experimental de 17 milioane de persoane cu vârste între 11 și 64 de ani. Dintre aceştia
5 milioane fumează într-un an, 1,4 milioane fumează de 10 ori pe lună din care 700.000
fumează cotidian.
În cazul altor stupefiante și anume cocaina există 2,7 milioane de experimentatori și
este consumată cotidian de 450.000 persoane.
Substanța anorganică MDMA/Ecstasy este abordată de 1,7 milioane de experimentatori
și
400.000 utilizatori anual, iar heroina eate consumată numai de 600.000 de experimentatori.
 Din accidentele mortale 12 Vo dintre conducători sunt consumatori de stupefiante; nu
mai mulți dintre aceştia (26 Yo) sunt conducători de mopede, 13 Yo sunt conducători de
autovehicule iar numai 4 Vo conducători de vehicule grele.
Consumul de stupefiante este cel puțin dublu noaptea în raport cu perioada zilnică: 2S
Vo față de 15 Yo; acelaşi aspect se menține și în weeked.
Dacă se constată și prezența alcoolului in sânge, rezultatele studiu lui accidentologic se
exprimă și prin procentele conducătorilor cu alcool din numărul total al celor la care s-a
depistat și consumul de droguri.
Unele analize accidentlogice din Europa privind consumul de stupefiante se referă la
vîrstele conducătorilor auto. Cei mai mulți conducători de autovehicule consumatori de
droguri au vârsta de pînă la 25 de ani iar cei mai puțin numeroși sunt conducătorii cu vîrsta
mai mare de 55 ani.
În Rornania s-a elaborat în anul 2000 legea rir. 143 care reglementează consumul de
stupefiante, departajate în droguri cu risc (canabis) și droguri de mare risc (cocaina, heroina,
ecstazy, etc.). Drogurile de mare risc se sancționează mult mai aspru decât canabisul. România
a legalizat consumul de canabis în 2013 numai în scopuri medicale. De pildă se adrnite
utilizarea marijuanei medicale cu o concentrație maximă de 0,2 Vo. În perioada comunistă țara
nostră a fost confruntată numai cu tranzitul de stupefiante din Orient catre Europa de vest, iar
situația s-a schimbat radical după 1990 când a devenit o piață de desfacere și consum în
continuă creştere.
În ultimul timp există riscul ca Romania să treacă la statutul de furnizoare de droguri.
Ternerile sunt perfect justificate pentru că la acțiunile recente ale procurorilor DIICOT au fost
decoperite zeci de hectare de canabis. Atrași de căștiguri, românii cultivă cariabis acasă, în
sere, în hale și pe câmp, oriunde se poate.
Unul dintre cele mai periculoase droguri pentru siguranța circulației este heroina
întâlnită și sub denumirea de marele H sau praful iadului. Este un drog sernisintetic obținut din
combinarea morfinei cu arihidrida acetică. Morfina este o substanță naturală sub formă de
pudră albă sau maro sau sub forma unei substanțe lipicioase de culoare maro închis, cunoscută
sub numele de ”gudron negru de heroină”. Consumatorii își injectează substanța dacă este în
stare lichidă, ”o trag joe nas” sau o fumează dacă este in stare de pudră.
Cocaina este unul dintre cele mai periculoase droguri cunosute, al doilea din cel mai
circulat și ilegal drog din lume. Se extrage din frunzele plantei de coca și se găseşte sub formă
de pudră sau cristale. De regulă se livrează amestecat cu substanțe inerte în proprort,ie de 40
Vo cum
ar fi amidonul de porumb, zahărul pudră, pudră de talc. Cea mai întâlnită formă de
administrare este ”prin” (tragerea pe nas) provocând imediat efecte intense și îndelungate (cu
durata de 15...30 minute). Cocaina poate fi și mestecată. Unii consumatori preferă să-și
injecteze cocaina pentru o absorbție rapidă, ceea ce însă poate avea efecte periculoase din
cauza riscului de supradoză. Tipurile de cocaină care se fumează denumite ”freela.ie” și
”crak” au efecte imediate dar pe o perioadă mai scurtă de 5..10 minute.
Din moment ce o persoană începe să consume cocaină efectele fizice și psihice sunt
atât de puternice încât revenirea la normalitate este aproape imposibilă. După încetarea
efectului, persoana rămâne într-o stare de anxietate, depresie și irascibilitate care, adesea il
incurajează să mai ia o doză. Acesta este motivul care face ca prizarea de cocaină să ducă cu
ușurință la dependență.
Un alt drog din categoria celor mai periculoase, este Amfetamina sulfat, întâlnită și sub
denumirea de ecstazy sau MDMA. Pericolele provin în special din cauza extenuarii
organismului după cca. 6 ore de la adininistrae în care se măreşte viteza inimii, accelerează
respirația și dilată pupilele. Amfetarninele s-au utilizat inițial între cele două războaie
mondiale, acest drog fiind dat soldaților pentru act,iuni mai energice și a le mări viteza.
Există o formă de amfearnină numită speed întâlnită și sub denumirea de ”gheață”,
”cri.‹tal”, ”.‹ticlă”. Efectele sunt similare insă durează mult mai mult (cca. 39 de ore) și în
plus produce o mai mare dependență decât cocaina.
Consumatorii care sunt obișnuiți cu doze mari riscă să dezvolte crize de halucinații,
deziiluzii, paranoia care durează luni de zile pentru a-și reveni sau care devin permanente.