AERUL

Pe Pamant materia se regaseste in trei stari: lichida, solida si gazoasa. Aerul reprezinta un
amestec gazos, nu are o forma proprie sau un volum exact.

Gazele sunt alcatuite din particule mici denumite atomi ce se leaga intre ele pentru a forma
particule mai mari denumite molecule. Moleculele gazoase sunt separate una de cealalta si altfel se
pot deplasa in toate directiile si pe orice distanta.

Se spune ca atmosfera este aer. Atmosfera Pamantului contine molecule de azot (nitrogen)
(N2) in proportie de aproape 78,2 %, molecule de oxigen (O2) in proportie de 20,5 %, argon (Ar) – 0,92
%, dioxid de carbon (CO2) – 0,03 %, ozon (O3) si alte gaze [heliu (He), metan (CH4), kripton (Kr),
hidrogen (H2), neon (Ne)], praf, fum, alte particule in suspensie. Aerul pur este impalpabil, inodor si
incolor.

Aerul este esential existentei noastre. Cinci minute fara aer provoaca leziuni ireversibile la
nivelul celulelor nervoase, cu consecinte grave asupra sanatatii. Aerul este important pentru ca el
contine oxigen. Cand inspiram aerul in plamani, oxigenul este transferat in globulele rosii ale sangelui,
care il vor duce mai departe la toate celulele organismului. La nivelul acestora, au loc reactii chimice
vitale. In urma lor, rezulta bioxid de carbon, pe care tot globulele rosii il transporta la plamani, care-l
vor da afara din corp prin expiratie. Zilnic, prin plamanii nostri trec 10.000 de litri de aer. Aerul contine
si elemente nocive datorita poluarii atmosferei pamantului nostru. Aerul, care patrunde pe caile
respiratorii (nas, gura, trahee, bronhii), este filtrat, umezit si incalzit la temperatura corpului.

Aerul bogat in ozon are un efect stimulant asupra organismului, crescandu-i rezistenta la frig si
la actiunea substantelor toxice. Cel mai bun aer se afla in apropierea zonelor verzi, a padurilor, langa
mari si oceane. Acest aer contine din abundenta oxigen si ioni negativi. Oxigenul se poate obtine
numai prin respiratie. Este bine sa ne ajutam respiratia intr-o pozitie corecta a corpului: umerii pe
spate, pieptul in fata, spatele drept; prin imbracaminte lejera si cat mai multa miscare fizica.
Dusmanul modern al aerului din incaperi este fumul de tutun. Este periculos atat fumatul activ, cat si
contaminarea celor nefumatori din jurul nostru.

Moleculele ce formeaza aerul se misca foarte repede, cu aproximativ 488m/s si 1,75 km/h la
temperatura camerei. Sa ne imaginam o masa de biliard tridimensionala, pe care exista bile ce se
misca si se ciocnesc una de alta in mod constant. Efectele acestei miscari a bilelor (moleculelor)
reprezinta forta denumita presiune. O forta poate fi definita ca impingere sau tragere, presiunea
aerului putand fi considerata impingere. Alt motiv pentru aparitia presiunii atmosferice, pe langa
miscarea moleculelor de aer, il reprezinta greutatea aerului.

Atmosfera Pamantului apasa asupra tuturor formelor pe care le inconjoara. Presiunea aerului
variaza, fiind diferita de la o zona a Pamantului la alta. Daca am pune o cantitate de aer intr-un borcan
si l-am astupa cu un capac, moleculele de aer ar umple borcanul si s-ar izbi continuu de peretii
acestuia, exercitand presiune din toate directiile. Daca am pune aceeasi cantitate de aer intr-un
borcan mai mare presiunea din interiorul lui ar fi mai mica, deoarece moelculele sunt mai raspindite,
iar suprafata de care se lovesc este mai mare.

Aerul care inconjoara Pamantul este retinut imprejurul planetei datorita fortei de gravitatie.
Mai exact, o jumatate din totalitatea atmosferei (ca greutate a aerului) este mentinuta doar pana la
altitudini de 5,50 km. Presiunea aerului este mai mare la nivelul marii datorita greutatii aerului
acumulat deasupra, care ajunge pana in spatiu. La o inaltime mai mare presiunea descreste, deoarece
aerul de deasupra cantareste mai putin. Este mai dificil sa respiri pe varful unui munte, deoarece aerul
este mai rarefiat si presiunea este mai mica.

Presiunea aerului depinde si de temperatura, iar atmosfera Pamantului se contracta si se dilata

zilnic in functie de modificarea temperaturii. Aerul este incalzit de catre Soare in timpul zilei si se
raceste in timpul noptii. Prezenta sau absenta norilor si a diferitelor suprafete (oceane, gheata,
continente), influenteaza puternic incalzirea sau racirea atmosferei, ducand la o variatie importanta a
temperaturii aerului in functie de zona.

Compoziţia aerului din atmosferă se modifică în permanenţă. Unele substanţe din aer au o
mare predispoziţie de a interacţiona cu alte substanţe pentru a forma unele noi. Atunci când unele
dintre aceste substanţe reacţionează cu altele, pot forma poluanţi. Căldura – inclusiv cea solară –
facilitează sau declanșează reacţiile chimice.

Poluarea aerului este definită ca existenţa anumitor poluanţi în atmosferă, la niveluri care
afectează în mod negativ sănătatea umană, mediul și patrimoniul cultural (clădiri, monumente și
materiale). Indiferent dacă provin din surse antropice (gaze si fum de la fabrici, autovehicule, etc) sau
naturale (erupţiile vulcanice, incendii forestiere, furtuni de nisip), odată ce aceste substanţe ajung în
atmosferă, ele pot fi implicate în reacţii chimice și pot contribui la poluarea aerului. Cerul senin și
vizibilitatea ridicată nu sunt neapărat semne ale unui aer curat.

În funcţie de compoziţia chimică, pouantii pot afecta și clima globală, prin încălzirea sau răcirea
planetei.