CADEREA BASTILIEI

Francezii serbează Ziua Națională pe 14 iulie, zi în care revoluționarii parizieni au dărâmat

Bastilia, o fortăreață care devenise simbolul absolutismului regal.

Ce s-a întâmplat cu adevărat în 14 iulie 1789? În zorii zilei, parizienii s-au revoltat împotriva
regimului absolutist al Regelui Ludovic al XVI-lea. Au atacat Hotel des Invalides și și-au procurat
arme. Pentru că se temeau de o confruntare cu trupele care îi rămăseseră loiale Regelui,
revoluționarii au decis să atace Bastilia.

Cu toate că fortăreața medievală cunoscută sub numele de Bastilia mai avea doar șapte
deținuți, căderea ei în mâinile revoluționarilor parizieni a reprezentat în mod simbolic sfârșitul
Vechiului Regim și începutul Revoluției Franceze.

Fortăreața din Paris avea o dublă funcționalitate. Pe de o parte, era un important depozit
de arme. Pe de alta, era o temută închisoare. O mulțime dezlănțuită, de peste 40000 de oameni, a
pătruns în fort. Revoluționarii au atacat inițial Bastilia pentru a face rost de arme. Negocierile între
revoluționari și guvernatorul fortăreței, au eșuat și acesta a fost luat prizonier și omorât. Micuța
garnizoană s-a predat revoluționarilor. Aceștia au capturat peste 30.000 de puști, 12 tunuri și
muniția aferentă. În temnița fortăreței se aflau doar șapte deținuți, care au fost eliberați.

Pentru că Bastilia putea servi drept punct întărit trupelor fidele regelui, iar revoluționarii nu
aveau instrucția militară potrivită pentru a o apăra în caz de asediu, Bastilia a fost dărâmată, iar
demolarea a început o zi mai târziu, în 15 iulie. Unele dintre pietrele fortăreței au fost vândute ca
suvenir, dar cele mai multe au fost utilizate pentru construirea unui nou pod peste Sena, Pont de
la Concorde.

În dimineața de 15 iulie, regele Ludovic al XVI-lea a încercat să evite cu orice preț un război
civil, a înțeles înfrângerea suferită în fața insurecției cetățenilor parizieni, a dat ordin de retragere
a trupelor fidele lui și a revenit asupra schimbărilor guvernamentale făcute în urmă cu câteva zile.

În Paris, a fost stabilit un nou primar, într-o nouă structură, numită "Comună" și s-a
înființat o armată populară, "Garda Națională". Revoluția s-a răspândit în țară, după modelul
parizian, populația organizându-se în municipalități cu scop de auto-guvernare; de asemenea au
înființat corpuri ale Gărzii Naționale, ignorându-se autoritatea regală.

La 27 iulie, într-un gest de aparentă reconciliere, regele a acceptat o cocardă tricoloră,

intrând în Primăria Parisului. În ciuda acestui gest simbolic, nobilii au început să părăsească țara,
începând să pregătească un război civil și provocând o coaliție europeană împotriva Franței.

De aceea, căderea Bastiliei a fost reinterpretată în sens simbolic. Dintr-un atac al

revoluționarilor asupra unui depozit de armament, evenimentul din 14 iulie a devenit un simbol al
victoriei libertății împotriva tiraniei. Din 1880, ziua căderii Bastiliei a fost proclamată drept Zi
Națională a Franței. 14 iulie este simbolul atașamentului francezilor față de libertate și al hotărârii
lor de a apăra acest ideal, chiar cu prețul sacrificiului suprem.

Totuși, dincolo de sărbătoarea națională și de faptul că atunci s-au născut valorile

democrației europene, Bastilia a fost și locul în care s-au născut legende la fel de vii și astăzi.

De mai bine de 350 de ani omenirea este frământată de povestea „omului cu masca de
fier”. Au încercat istoricii să deslușească misterul, Alexadre Dumas a surprins legenda în operele
sale și, mai târziu, regizorii au dat frâu liber imaginației și au făcut filme de mare succes.

Căderea Bastiliei, a fost un eveniment major al Revoluției Franceze. Predarea închisorii,

simbol al tiraniei monarhiei franceze, a zguduit atât Franța cât și restul Europei, ecourile sale
ajungând până în îndepărtata Rusie.

Franța avea să-și schimbe fața pentru totdeauna și să aleagă democrația în schimbul
monarhiei.