Inchisoareea Bastilia

Cea mai cunoscută închisoare franceză – Bastilia, simbol al absolutismului

Bastilia a fost inițial o fortăreață localizată în partea de est a Parisului iar în timpul secolelor al XVII-lea și
al XVIII-lea a devenit o închisoare de stat în care erau ținuți oameni importanți.

Construcția sa a avut loc undeva în jurul anilor 1369-1383, supervizată de către primarul Parisului, Hugh
Aubriot, sub conducerea regelui Carol al V-lea; făcea parte din sistemul de apărare al Parisului împotriva
invaziei engleze.

În secolul al XVII-lea, regele Carol al VI-lea a transformat-o în închisoare. Cardinanul Richelieu a fost
primul care a folosit-o pentru detenție. La perioada de început aici erau ținuți doar 40 de prizonieri, toți
închiși sub ordinele directe ale regelui.

Sub Ludovic al XIV-lea, Bastilia a devenit un loc de detenție judiciară în care locotenentul de poliție putea
ține prizonierii. Sub domnia lui Philippe al II-lea, Duce d’Orleans, persoanele ce erau judecate de către
Parlament erau ținute tot acolo.

Închiderea arbitrară și secretă a dat naștere unor povești de groază, dar în realitate Bastilia a fost în
general utilizată pentru persoanele influente iar regimul său pentru majoritatea prizonierilor a fost unul
ușor. Pe lângă prizonierii politici aici mai erau închiși prizonierii religioși.

Atunci când a devenit închisoarea principală pentru cei închiși sub „lettres de cachet” ce fuseseră emise
de regele Franței și ce permiteau închiderea oricui fără dovezi și fără un proces, a început să
dobândească o reputație foarte proastă. Fiind un simbol al absolutismului, aceasta a fost urâtă de
aproape toți francezii.

Până la sfârșitul secolului al XVIII-lea, Bastilia a fost formată din 8 turnuri ce aveau o înălțime de
aproximativ 24 de metri și ce înconjurau două grădini și armurăria. Prizonierii erau ținuți la etajele 5-7
din turnuri, fiecare persoană având o celulă de 4,6 metri ce conținea diverse articole de mobilier.

Guvernatorul închisorii primea o diurnă zilnică pentru fiecare prizonier ce varia în funcție de statutul
acestuia. Oamenii de știință și academicienii primeau cei mai mulți bani pentru diurnă, în timp ce
oamenii de rând primeau cel mai puțin. Chiar și în privința standardelor pentru oamenii de rând, existau
în Paris închisori mult mai rele, precum temuta Bicetre.

Odată pornită, Revoluția Franceză a condus oamenii din Paris și către Bastilia. Pe 14 iulie 1789, o
mulțime de aproximativ 1000 de oameni s-a adunat în fața închisorii, cerând predarea ei, a tuturor
armelor și a celor închiși. În acel moment acolo erau închiși doar 7 oameni, 4 falsificatori, 2 nebuni și un
tânăr aristocrat care își nemulțumise tatăl.

Căderea Bastiliei

A reprezentat momentul de început pentru Revoluția franceză când, pe 14 iulie 1789 a fost cucerită de
revoluționarii care căutau acolo praf de pușcă. O mulțime dezlănțuită, de peste 40.000 de oameni, a
pătruns în fort și a luat cele peste 30.000 de puști și 12 tunuri păstrate în interiorul fortului.
Demolarea Bastiliei

Demolarea a început pe 16 iulie, la inițiativa unui antreprenor privat, Palloy, care a vândut o parte din
pietre ca suveniruri (după ce sculptase pe ele o miniatură a Bastiliei). Majoritatea pietrelor au fost
folosite pentru a construi un pod peste Sena, le Pont de la Concorde.

Simionescu Claudia-Mihaela

Clasa a 10-a C