Ion Ionescu de la Brad

Ion Ionescu de la Brad (nume la naștere Ion Isăcescu; 24 iunie/6 iulie 1818,
Roman, Moldova – 16/28 decembrie 1891, Brad, Negri, Bacău, România) a fost un
revoluționar pașoptist român, întemeietorul științei agricole românești, membru
de onoare al Academiei Române. În cursul vieții a activat ca agronom, economist,
savant și scriitor; printre personalitățile secolului al XIX-lea care au militat cu
energie și devotament patriotic pentru propășirea poporului român, numele lui
Ion Ionescu de la Brad se află la loc de cinste.
În mai 1845, luând contact la Mânjina cu Nicolae Bălcescu, Mihail Kogălniceanu, C.
Negri, V. Alecsandri și cu alți patrioți români, a aderat cu însuflețire la programul
de eliberare națională și socială dezbătut cu acest prilej.

În timpul revoluției de la 1848, din inițiativa lui Bălcescu, guvernul revoluționar l-a
chemat pe Ion Ionescu de la Brad la București, unde, în calitate de vicepreședinte,
a condus Comisia proprietății, alcătuită din deputați, țărani și boieri.

Armata otomană, chemată de reacțiune spre a înăbuși revoluția, l-a arestat și pe

Ion Ionescu de la Brad. După câteva săptămâni a reușit să evadeze împreună cu
alți conducători ai revoluției, trecând apoi în Transilvania, unde a stat până la
mijlocul lunii februarie 1849. Acolo a vizitat taberele revoluționarilor români și pe
prefecții lor: „ Solomon, Dobra, Buteanu și pe vestitul Iancu”, cum însuși
mărturisește cu admirație într-o scrisoare către Nicolae Bălcescu.

Exilul în Turcia, impus de înăbușirea revoluției, s-a prelungit opt ani și patru luni,
timp pe care Ion Ionescu de la Brad l-a consacrat preocupărilor științifice,
îndeplinind și unele funcții ca: expert și consilier imperial, director al Școlii de
agricultură de la San-Stefano, administrator al domeniilor din Tesalia ale marelui
vizir, unde a înființat o școală profesională de agricultură și trei ferme model mici
pentru țăranii greci etc.
Întreprinzând călătorii de studiu prin ținuturile aflate sub stăpânirea Imperiului
otoman, a cercetat și interpretat realitățile și fenomenele naturale și sociale,
tipărind în limba franceză cinci monografii și un raport. Printre lucrările publicate
se află și Excursie agricolă în Dobrogea, studiu de atentă analiză a condițiilor
agricole și sociale, precum și de vibrantă atitudine românească. Din cele 12
scrisori trimise în acestă perioadă lui Ion Ghica se desprinde pasiunea lui față de
adevărul științific și abordarea cu care milita pentru viitorul mai bun al poporului
său.
Ion Ionescu de la Brad a fost primul director al statisticii din Moldova, apoi
profesor de contabilitate, economie politică și financiară la Iași. Pentru susținerea
drepturilor țărănimii, el a înființat patru gazete, cea mai cunoscută fiind Țeranul
român (1861-1863).

A fost o personalitate care s-a bucurat de admirația opiniei publice internaționale

și care a contribuit la „îmbogățirea” tezaurului gândirii și științei mondiale.
Simionescu Claudia-Mihaela
Clasa a 10 a C