Olanda

Țările de Jos (în neerlandeză Nederland, în frizonă Nederlân;

denumite neoficial Olanda) sunt o monarhie constituțională, stat
membru fondator al Beneluxului și al Uniunii Europene, situat în
nord-vestul Europei, în vecinătatea Mării Nordului, Belgiei și
Germaniei. Țările de Jos împreună cu câteva colonii de peste mări
formează Regatul Țărilor de Jos.
Numele folosit în mod tradițional în limba română, Olanda, sub
care sunt cunoscute Țările de Jos, corespunde etnonimului
„olandez” folosit în numeroase limbi, între care și româna. El
acoperă însă doar o parte din teritoriul țării, anume provinciile
Olanda de Nord și Olanda de Sud. Locuitorii Țărilor de Jos sunt
numiți în engleză Dutch, nume derivat de la aceeași rădăcină ca
Deutsch, adică „german”. Limba neerlandeză este forma literară a
germanei plate, limba vorbită ca dialect în nordul Germaniei.
Capitala Olandei este orașul Amsterdam. În timp ce Amsterdam
este capitala oficială a țării conform Constituției, la Haga (în
neerlandeză Den Haag, sau oficial 's-Gravenhage) se află sediul
guvernului, reședința regală (Palatul Noordeinde), precum și cea
mai mare parte a ambasadelor străine.

Geografie
HIDROGRAFIE
Un aspect dominant al hidrografiei în Olanda este delta Rin-Maas.
Este o deltă comună situată în Olanda, Germania și Belgia care s-a
format prin sedimentele aduse de fluviile Rin și Maas (Meuse).
Apele curgătoare mai importante care alimentează delta sunt:
Rinul, Waal, Merwede, Noord, Nieuwe Maas, Nederrijn, Lek,
Gelderse IJssel, Maas, Schelde, Oude Rijn, Vecht, Hollandse IJssel
și Linge. Delta are un bazin de colectare de circa 5.700 km².
 Olanda
CLIMA
Clima este temperat-oceanică, blândă, umedă, cu vânturi
permanente, ceea ce a dus la folosirea intensivă a morilor de vânt,
care au devenit, în timp, un simbol al Olandei. În Olanda vara este
caldă, temperatura medie a lunii iunie este de 16–17°C. Iarna este
este un anotimp răcoros, temperatura medie a lunii ianuarie pe
coastă fiind în jur de 2°C, în interiorul țării mai scăzută. Masele de
aer polar fac ca în multe ierni temperatura aerului să scadă sub
temperatura de îngheț. Atunci când ninge canalele și lacurile se
acoperă cu gheață. Cantitatea anuală de precipitații este în jur de
800 mm, în ținuturile aflate mai departe de mare este ceva mai mică.
Cele mai uscate luni sunt februarie, martie, aprilie și mai.

FLORA SI FAUNA
Vegetația naturală a făcut loc în mare parte culturilor agricole și pășunilor; doar în est și nord există încă suprafețe
însemnate de turbării și landă (formație vegetală tipică zonelor nisipoase). În sud-est, pădurile de foioase (fag și stejar) au
o extindere importantă. Vegetația este halofilă și arenicolă, iar fauna cuprinde păsări de apă (bâtlanul purpuriu,
cormoranul, lopătarul etc.), păsări migratoare, mamifere mari concentrate în rezervații. Unele specii ca porcul mistreț,
castorul și altele au fost introduse local sau reintroduse, iar reptilele sunt în pericol de dispariție. Unele specii de animale
și plante sunt protejate de lege, iar dintre rezervații cele mai cunoscute sunt Naardermeer din Amsterdam, Parcul
Național Hoge Veluwe și Oostvaardersplassen din South Flevoland.

RELIEFUL OLANDEI
 Olanda
Deseori se fac confuzii legate de Olanda. Foarte multi numesc Olanda „Netherlands”, dar nu este acelasi lucru. Olanda
este doar o mica parte din Netherlands, cum ar fi Dakota, Carolina si Virginia.

Tara este neteda, fiind in medie cu aproape 37’ deasupra nivelului marii. O foarte mare parte din pamant este sub nivelul
marii, cu incercari de recuperare, fiind protejat de 1.500 mile de diguri. In partea de sud a tarii exista cateva dealuri.

Relieful Olandei este unul foarte jos, fapt ce a constituit o premisă bună pentru demararea procesului de polderizare
(recuperarea suprafețelor de uscat de sub mare prin drenarea apelor și îndiguiri).

Altitudinea în partea nordică, cea mai dezvoltată și intens populată, nu depășește 3 m deasupra nivelului mării, unele
zone aflându-se chiar sub nivelul acesteia. Din acest punct de vedere prezența polderelor este crucială...

ASEZARE GEOGRAFICA
Olanda este tara cea mai dens populata din Europa. Ea se afla pe malul
raurilor Rin, Maas si Schelde, rauri care se varsa in Marea Nordului.
Aluviunile acestor rauri au creat o delta si o campie uniform neteda. Jumatate
din teritoriul tarii se afla sub nivelul marii, numai partea cea mai sudica are o
inaltime de 30 m peste nivelul marii. Coasta este marcata de dune de nisip.
Suprafata dupa dune, sau in multe locuri suprafata intre coasta naturala si
digurile artificiale este un pamant recuperat de la mare, denumit poldere.
ORASE

Amsterdamul este cel mai mare centru industrial si administrativ din Olanda. Dezvoltarea lui a inceput in
secolul XIII lea in locul unde se varsa raul Amstel in Zuiderzee. Orasul a inceput sa se extinda pe insulele
mlastinoase invecinate, are peste 800 de poduri, iar multe constructii sunt ridicate pe piloni pentru a fi ferite
de inundatii. Este si azi oras portuar. Legatura cu marea este realizata prin Noordzee Kanal (canalul Marii
Nordului), executat intre orasele Amsterdam si Ijmuiden. Aceasta este capitala oficiala a tarii, dar sediul
guvernului, al reprezentantelor diplomatice si al catorva ministere se afla in Haga. Al doilea oras ca marime
este Rotterdamul (1069000 locuitori) unde se afla cel mai mare port al lumii. Portul Rotterdamului a fost
completat de un Europort de mare capacitate aflat pe malul lui Nieuwe Waterweg, dupa ce fluviul Rin a
primit un rol important in derularea activitatii comerciale a Comunitatii Europene si in transporturi.
 Olanda

AGRICULTURA

Din totalul suprafetei tarii 27% este pamant cultivat, alte 32% sunt utilizate ca pasuni, iar 9% sunt paduri. Agricultura
foarte moderna, intensiva si foarte productiva ocupa 4% din forta de munca si produce 4% din produsul intern brut. Cea
mai dezvoltata ramura este cresterea vitelor prin pasunat si cultivarea florilor. Se produc in cantitati mari cartoful, sfecla
de zahar si cerealele. Pe poldere cresc peste 4,5 milioane vaci de lapte. Olanda se afla pe locul cinci in Europa la productia
de unt, pe locul al patrulea la productia de cascaval iar pe primul loc in productia de bulbi de flori. Pe multe poldere se
cultiva lalele, zambile si crini, mai ales in zonele Leiden si Haarlem, de unde anual se exporta milioane de bulbi de flori.
Un produs important de export il constituie zarzavaturile pentru salate, cultivate in general in sere
 Olanda

POLITICA

Țările de Jos sunt o monarhie constituțională din anul 1815, după ce între 1581 și 1806 a fost o republică
(țara a fost ocupată de Franța între 1806 și 1815).

Din 2013, Țările de Jos sunt reprezentate de regele Willem-Alexander, succesorul reginei Beatrix. Teoretic,
regele numește membrii guvernului. Practic, odată cunoscute rezultatele alegerilor parlamentare, se
formează guvernul de coaliție (această etapă poate dura câteva luni), urmând ca acesta să fie recunoscut de
rege.

Parlamentul este compus din două camere. Membrii celei de-a doua camere (Tweede Kamer) sunt aleși prin
vot direct o dată la patru ani. Senatul, prima cameră (Eerste Kamer), are o importanță mai mică.
Reprezentanții acesteia sunt aleși indirect de către parlamentele provinciale (care la rândul lor sunt alese
direct de asemenea o dată la patru ani). Cele două camere formează adunarea Stărilor Generale (Staten
Generaal). Puterea executivă este exercitată de Consiliul de Miniștri condus de un prim-ministru, numit de
suveran. Consiliul de Miniștri este răspunzător față de Statele Generale. Consiliul de Stat este organul
consultativ cel mai vechi și cel mai important al guvernului. Regele este președintele Consiliului, dar
activitatea curentă este condusă de vicepreședinte. Membri Consiliului sunt aleși pe viață dintre foști
politicieni, oameni de știință, judecători, oameni de afaceri. Cele 12 provincii sunt administrate de câte un
Consiliu Provincial (ales prin vot direct, are rol de Parlament), un Consiliu Executiv (ales dintre membrii
Consiliului Provincial și un Comisar Regal – numit prin decret al suveranului).

RELATII EXTERNE

Face parte din: Uniunea Europeană, inclusiv din Uniunea

Economică și Monetară (UEM); este unul din cele șase state
europene semnatare ale Tratatului de înființare a Comunității
Europene a Cărbunelui și Oțelului (Paris, 18 aprilie 1951), ale
Tratatului de înființare a Comunității Europene pentru Energie
Atomică (Bruxelles, 17 aprilie 1957) și ale Tratatului de înființare a
Comunității Economice Europene (Roma, 25 mai 1957). Este
membră a ONU, UNCTAD, FMI, BIRD, BERD, OCDE, OMC,
NATO etc.

ISTORIE
Sub Carol Quintul, împărat al Sfântului Imperiu Roman și rege al
Spaniei, regiunea făcea parte din cele 17 Provincii ale Țărilor de Jos,
care includeau și Belgia actuală. După ce și-a obținut independența
 Olanda
în 1648, Olanda a devenit o mare putere maritimă și economică în
secolul XVII. Această perioadă, în timpul căreia Olanda și-a creat
colonii și semicolonii în lume, este cunoscută drept secolul de aur.
După ce a fost integrată în Imperiul Francez de Napoleon, în 1815
prin Congresul de la Viena a fost creat un Regat împreună cu Belgia
și Luxemburg. Belgienii au devenit independenți începând cu 1830,
ca și luxemburghezii.

OLANDA SE IMPUNE DREPT CEA MAI PROSPERA

PROVINCIE
Una dintre Țările de Jos, Olanda nu are o istorie unificată până în
secolul al XV-lea. Regiunea vestică a Rinului, formată ca parte a
provinciei romane a Germaniei de Jos, a fost locuită de către Batavi.
Aproape întreaga arie a fost cucerită în secolele XIV-XV de către
franci, care, odată cu destrămarea Imperiului Carolingian, au
trecut, în majoritate, în regatul francez și, în acest fel, la Marele
Imperiu Roman. Conții Olandei au fost unii dintre cei
mai[formulare evazivă] puternici lorzi medievali ai regiunii, lângă
vecinii lor sudici din Brabant și conții Flandrei. În secolele XIV și
XV, Flandra, Olanda, Zeelandă, Gelderland și Brabant au trecut
sub puternicii stăpâni ai Burgundiei, care controlau virtual toate
Țările de Jos. Cu toate acestea, orașele și porturile olandeze erau
slabe din punct de vedere economic față de prosperitatea comercială
și centrele industriale ale Flandrei și Brabantului. Cu toate acestea,
toți erau parte a Ligii Hanseatice și se bucurau de anumite
privilegii. În 1477, Mary a Burgundiei a restaurat toate libertățile
interzise de către predecesorii ei. Mariajul său cu arhiducele
Maximilian (împăratul Maximilian de mai târziu) a adus Țările de
Jos în casa Imperiului Habsburgic. Charles al V-lea le-a dat, în
1555, fiului său, Philip al II-lea al Spaniei. În acel timp, provinciile
de nord au ajuns la prosperitate economică.
 Olanda
REVOLTA IN OLANDA
Ascensiunea calvinismului a ajutat la separarea Țărilor de Jos de
Spania catolică; aristocrații, suportați de către mulți oameni din
motive religioase și economice, au cerut autonomie pentru provincii,
ca recompensă pentru înlăturarea oficialilor spanioli. Încercarea lui
Filip, prima oară prin cardinalul Granvelle și după aceea prin
ducele de Alba, de a introduce Inchiziția spaniolă și de a readuce
Țările de Jos la statut de provincie a avut parte de opoziția mai
multor clase sociale, mai ales a catolicilor și a protestanților. Lupta
de independență pentru Țările de Jos (1562-1566) a început în
Flandra și Brabant, provinciile nordice, sub conducerea lui William
Taciturnul, prinț de Orania. Țările de Jos au fost unite sub
conducerea lui William în lupta împotriva Spaniei. Alessandro
Farnesse i-a luat locul lui John de Austria ca guvernator al Spaniei,
a recucerit provinciile de sud și le-a readus la catolicism. Barierele
râurilor erau cruciale pentru protecția împotriva rebeliunii și a
religiei protestante din nord. Cele șapte provincii nordice, Olanda,
Utrecht, Zeeland, Gelderland, Overijssel, Friesland și Groningen au
format Uniunea de la Utrecht (1579) și au declarat independența în
1581. William Taciturnul a fost asasinat în 1584 și a fost înlocuit ca
șef al statului de către fiul său, Maurice de Nassau, care a fost
susținut încă de la început de către Johan van Oldenbarneveldt. O
expediție engleză condusă de către Robert Dudley, conte de
Leicester, numit căpitan-general al armatei olandeze, pentru
ajutarea Olandei împotriva ducelui de Parma, a eșuat, ducând la
numirea lui Maurice de Orania în locul acestuia (1587). Dovedindu-
se unul dintre cei mai[formulare evazivă] buni strategi ai timpurilor
sale, Maurice a organizat rebeliunea împotriva Spaniei într-o
revoltă coerentă încheiată cu succes, care a dus la semnarea în 1609
a unui armistițiu de 12 ani cu Spinole, comandantul Spaniei.

PROVINCIILE UNITE
 Olanda
Lupta cu Spania a fost încheiată în războiul de 30 de ani (1618-1648), după care a fost
recunoscută independența Provinciilor Unite în tratatul de pace de la Westfalia. În 1648,
Spania a cedat, de asemenea, nordul Brabantului cu Breda și o parte din Limburg cu
Maastricht. Luptându-se încă pentru independență și implicați în lupta dintre Calvinism și
Protestantism, olandezii și-au pus temelia imperiului lor comercial și colonial. Compania
Indiei de Est olandeze a fost înființată în 1602 și Compania Indiei de Vest olandeze, în
1621. Căderea Antwerpului sub regulile și drepturile spaniole de a controla estuarul
Scheldt le-a oferit supremație porturilor olandeze, în special Amsterdamului. Comercianții
olandezi au negociat pe fiecare continent și au acaparat piața schimbului. Provinciile unite
și-au deschis porțile pentru refugiații religioși, în special evrei portughezi și spanioli, dar și
hughenoților francezi, care au contribuit la prosperitatea Olandei în secolul al XVII-lea.
Cu bogăția materială a venit și o epocă culturală de aur. Rembrandt, Vermeer, Jacob van
Ruisdael, Frans Hals și mulți alții au dus arta olandeză pe culmi. Universitatea Leiden a
câștigat renume european, filozofii Descartes și Spinoza, precum și juristul Hugo Grotius,
au fost activi în Provinciile Unite. Prințul Frederick Henry, care l-a înlocuit după moartea
fratelui său, Maurice, în 1625, ca șef de stat (Stadhouder), a fost, la rândul său, urmat de
către fiul său, prințul William al II-lea, în 1647. Moartea acestuia de variolă în 1650, a
deschis calea pentru oponenții Casei de Orania pentru a-și relua drepturile asupra
provinciilor și a statului, în general. Jan de Witt, liderul politic al statelor olandeze, care a
fost ales în 1652, a condus Republica Olandeză pentru următorii 20 de ani. Pentru a
preveni recâștigarea autorității de către prințul William al III-lea de Orania, de Witt, prin
edictul din 1667, a încercat să abroge postul de șef al statului în Olanda și să îndepărteze
casa de Orania de putere. Însă, în ciuda prevederilor edictului, în urma dezastruosului
război din 1672 cu Franța și Anglia Wilhem al III-lea a fost ales șef al republicii olandeze,
ceea ce a dus la căderea lui de Witt.