ANt iVSTI A, 10, 2006. Istoric, pag. LJ .
20
Răspândirea calvi n ismului în Transilvania secolului al XVI-lea
Seco l u l al XVI-lea a înn;g i s t ral u sc rie de
bulvc rs<-t ri si fluct uat ii al<Îl pc l{mîm pol i tic cât
si cun fesional. c:tt pe n t ru douii seco l e . l'r::ibu­
sirca regatu l u i feudal mag h iar în u rma b;H::i l i c i
de l a Moh{tcs. d i n 1526, a a n t i c i pat si grăbit
pr;i b u s i rca biser i cii catol ice cu care stat ul rea­
l i zase o r u z i u n c perfectă d i n p u nct de vede re
urganizal i o nal si const i t u t io nal . O daui cu
organ i zarea pasalându i de la l3uda, Tran s i l ­
vania devi ne p r i ncipal au tonom sub sLw.: rani­
lalc o toman;i .
Rdorma, i n d i fe r e n t de ori e n tare, s-a putut
răsp â n d i n u n u mai datorită a t i t u d i n i i ravora­
b i k sau neos t i l c a princi pi l or t ransilvă n e n i , ci
si dator i t ă unei co nju nctur i pol i t ice conci­
l ia n t e a Por t i i .
Habsburgii a u t rebuit s;i ti n;i cont de sit uaţia
d�.: fapt constit ut ională determ i nată de d i c tde
transilvănenc, p�.:ntru d"t, chiar da6t Transil­
van i a s-a allat temporar sub dom i na t i e habs­
burgică, aceasta era subrcdă. si com.luc;i torii
pol i t ic i . în special. cei catolici ai acdor vremuri,
au dor i t să crc�.:z�.: o con t rapondere la stă p;î­
nirea tu rccasci si o stavilă în calca r;ispân d i r i i
Rdormci.
Î n scurta stftpft n i re habsburgică 1551-1556
st;irik, rractiu n i k protcstantc, i ncl usiv sasi i , si­
au dat seama ci habsburgii se id�.:ntiricau cu
Uiscrica roman;i, or ambdc atentcaztt la i nde­
pendenta principat u l u i si la l i bertatea consti i n ­
t e i . L a ordi n u l sul tan u l u i Sol i m a n c e l Mare,
D i c t a o rcchcam{t re regina Isabda, împreună
cu riul ci m i nor, Ioan Sigism u n d , din Polonia.
Dicta de tab;u·;-, de la Scbcs îl nu meste pc Petru
Pctrovici în runctia de guvernatori pâm-t cfmd
Ioan Sigism u n d va ri proclamat major. Con t e l e
Pctrovici, u n ktvcn t sustinător a l Reformei,
rudă apropiat;! a ram i l ic i Zapolya, dup;-, 1540
Jcvinc lutordc l<î miru l u i principe si cip i tan al
Ti m i soarc i, înco nju r â n d u-sc cu prcd icato r i
protcstant i�.
La T i m isoara. încă înainte de 1551. predica
unul din cei mai înv;i t ;îti reformatori magh iari,
Szegcd i Kis Istv{m. Pctnwic i , de rormatic m i l i ­
tualii ziimislit;-, din cunoas!L'rca
Ev;tnghdi..:i, ..:i
tarii, nu era înzestrat cu acea prurunzimc spiri­
s-a s i mt i t atras lk nrientat<:a ct iti<:<-,
rationale1. Al·estmat<: util puli t i <: a r..:usit s;i de­
a dugt11dur
lulltill<: i:slllria "lhlllsilvanici pc o perioada de
www.cimec.ro / www.mncr.ro
150 de ani si a sm u ls-o d i n /(lna de i n llucnl<t
a habsburgi lor si a bisericii catol ice, pun<l'ld
bazele constilu t io nal ismului si'' i n dcpcndcn:ci
de stat.
Î n jurul <tn u l u i 1550, l u t h c r<t nismul se COINl­
l iuasc si nu se simtea ame n i n tat de calvi n is:n.
deoarece acesta încă nu r;-t zbăt us�.: granitele
Ungariei, iar în Transilvania avea doar d t iva
adepti. Pc de altă parte. catol icismul îsi picnlu­
se rolul de sustinător al stat u l u i s i a căzut în d iz­
grat ie�. Primul apostol al calv i n is m u l u i păscste
pc păm;1nt ardelenesc după e l i m i narea austric­
cilor, în 1556. Kalmancsch i Simta Mitrton'. o
p e rsonal it ate co n t rove rsa t ă. atf1t în rânJul
l u t h c ranilor. C<it si al catol icilor , prin prc d icilc
sale rul m i nanlc a reusit să bulvc rsczc ord i nea
relativă de cu rfmd i nstaurată.
K{tlm<'m csch i , după term i narea stuJiilor la
Cracovia, devi ne rector la scoala catoli6t din
Alba I u l ia si apoi vicar ge n e ral al Episcopici
romano-catol icc de Alba I u l ia, cal itate în care
ia parte la disputa de la Sighisoara d i n 15301'.
Cu siguranlă ci disputa i-a zdruncinat convin­
gerile. pen tru că, în calitate de j udccfttm. în
mod fătis ia apărarea prcdicator u l u i l u t h c ran,
Sztarai Istv{t n, acuzat de erezie. Î n ciuda raptu­
l u i că episcopul de Oradea, George Marlinuzzi,
a dat ord i n ca acesta si"i ric ars, j udecătorii I-au
ach i tat. Szt{trai lstvan a scăpat nevătămat dato­
rită i n t e rve nt i e i pri ncipelui Ioan Z{tpolya. Ide­
i l e novatoare au cuprins si curtea cpiscnpal<i,
cucc rind cu mai m u l tft usurin tft capetele l u m i ­
nate care au studiat în occid e n t .
Este arhicu nosc u t n ivel u l i n telectual a l pre­
o t i m i i laice de la tară care, în gene ral nu s t ia
carte. M e m orarea si reproducerea mccanic;î a
textului l i t urgic, a crczu lui. a Patcr Nostcr-ului
e rau ceva notabil. Desigur, o prcoti m e i ncul tă,
conservatoare, înrădăcinată în t i pare, în mcn­
tal i t ă t i t radi tional e , e ra greu de câstigal pen tru
cauza Refor m e i .
K{t lm{tncsc h i , d u p ă dispu ta d e la Sighisoara,
părăsestc Transilvania fiind izgonit de e pisco­
pul George Martinuzzi pe n t ru vederile sale ra­
angajat ea prcJieaLor in mai muiLc ln�·alit<Hi7.
dicale, si se stabileste în Ungaria. unde est<.:
Condamnarea �i rcahililaH�a sa in cadrul sJ­
noaddor uglualcsc spiritul tulbure al acelor
vremuri uin punct tie vedere dngmatic. Îtilr<:
VIGII BELA
1540-1550 dogmatica Bisericii lutherane nu era
conturată precum astăzi, iar dup<"i moartea lui
Luther în 1546, se produce o reorientare dog­
matică reprezentată de coneil i antul Phili p
Melanehthon, e':lre încerca să găseasc ă o pu 'ltc
comună între calvinism si lutheranism.
În 1555 sinodul de la Erdi)d îl condamnă pc
Kalm<1ncsehi datorită calvinism ului st"iu radical
privind euharistia. În 1 556 guvernatorul Petro­
vici îl reaşcaz<i în parohia din Dcbrccen si îl nu­
meşte episcop de Oradea. După reîntoarcerea
sa în Transilvania, în 1 556, act ivează pentru
început la Timisoara ca predicator şi profesor
la şcoala înfiinţată de acestaK. Acest reformator
sacramentar era aşteptat atât de lutherani cât si
de catolici pentru a se răzbuna.
Activitatea publică a lui Kalmancst:hi începe
în Cluj si trezeste reacţii diverse. Puritanismul,
ascct ismul apostolic, desigur este dcranjant
pentru lutherani, care au păstrat în cultul lor
reminiscenţe ale catolicismului, precum altarul
central si straiele preotesti. Podoabele biseri­
ceşti au fost înlăturate încă din 1553'!. În 1 556,
odată cu preluarea puterii în Transilvania de
către Petrovici, sentimentele antihabsburgice
s-au acutizat.
Guvernatorul a dărâmat altarul central din
catedrala din Cluj, unde stările juraseră crcdin­
tă lui Ferdinand în 155110. Evident că acest act
comportă conotaţii politice, dar antipatia fată
de austrieci era asimilată cu sentimentele anii­
catolice. Pe de altă parte, dărâmarea altarelor
şi purificarea bisericilor de rem iniscenţele
catolicismului erau un rezultat al radicalizării
Reformei. Evident, în vremuri tulburi, de înce­
put a unei mişcări religioase, spiritele se încing,
se eludează moderaţia si anumite fapte se rea­
lizează prin fanatism si vandalism. Dărâmarea
altarului catedralei din Cluj i-a exasperat pe
luthcranii maghiari şi saşi pentru că aceştia au
intuit cine stă în spatele lui Petrovici, cu atât
mai mult cu cât sacramentarul se deosebea de
ci, prin învăţătura despre euharistie.
Consubstanţiaţiunea lui Luther nu era
diametral opusă transubstaţiaţiunii romano­
catolice, adică prcfacerii realmente a pâinii si
vinului în trupul şi sângele Domnului. Kal­
mancseh i elimină miraculosul din Sfi nt ele
Daruri, fără ca să le desacra1izezc, iar Cristos
este prezent "spiriwaliter" în pf1ine şi
Kâlm<incschi îşi începe cvanghclizarea in pia!a
Clujului. fără odăjdii, îmlmkaL in haine civile,
lemn afirmând: "latii
administrând taina botezului într-o troacă de
libe1tau•a cre!i/Înilf"ll.
f"olosirea metodelor populiste i-a creat re-
www.cimec.ro / www.mncr.ro
nume si simpat1c în rândul populatiei. Din prc·
dicilc sale răzb<Hca u cu t<iric de convingere.
sărăcia apnstolică, egali tatea tuturor credincil l­
silor. ruptura c u tot ceea c e nu arc fundament
biblic. Disput<J dirtrc luthcrani si K{llm�lll­
cschi s-a dcsf<"isurat în scr is . aroi verbal, din
arrilic pân<î i n . tugu s t 15 5(1, L-lr<i nici un rczul·
să renunte la d i s p utel e pu bl ic c l 1 , p entru .:;1
tat. Petrovici il fortcad1 pc protejatul s,Ju
cea în scris s<"• co ntinu e rimă în mai 1557.
Răuvoitorii sacramentarului afi rm ă că acesta
era gălăgios, 1 <-llldăros, total incult si boteza
într-o troa61 de rorciiJ.
Dacă m�nturia pastorului Schaescus Cristi<Jn
din Medias'� ar fi adcvarată, atunci Kalmi•n­
cschi ar fi fost învins cu usurintă , or vom vedea
însă că acesta va fi învins abia la sinodul din
iunie 1557. O atitudine tranşantă adoptă si sasii
la si nodul d in l 3 ianuarie 1557 de la Sibiu în
privinta învăt;ilurii sacramentare . Aceştia sunt
condamnati şi acuzati că dcsacralizcază, golesc
Sf. Daruri de continutul lor adevărat, deoarece
nu există eficientă făr;i materie. Sunt păstrate
trei taine: cuharistia, botezul si spovedania cu
dezlegarea. Se impu ne obligativitatea folosirii
limbilor nationale în cult. Sinodul rcdacteză un
document pc care îl semnează atât maghiarii,
cât şi saşii, în care sunt expuse deosebirile doc­
trinare şi este condamnat Stancarust5.
Noul regim instaurat în 1 556, după elimina­
rea Habsburgilor, nu reuşeşte s<i-şi consolidczc
puterea. Partida filohabsburgică în virtutea
apartenenţei sale la confesiunea catolică, nos­
talgică încă după vremurile de stăpânire habs­
burgică, va primi lovitura de graţie prin legea
secularizării si continua să obstrucţioneze
func(ionarea aparatului de stat, si a adminis­
traţiei. Pc de altă parte, Biserica luthcrană din
punct de vedere dogmatic cucerise vechile epis­
copii catolice, dar ca însăşi nu era organizată
ierarhic. Expectativa încingca spiritele si acuti­
za incertitudinea.
Dicta de la Turda din iunie 1 55 716 a reconfir­
mat egalitatea în drepturi a Bisericilor luthera­
nă si catolică, dar a hotărât convocarea unui
sinod naţional care să so1utionczc controversa
Disputele publice în a ce a vreme, este a d ev ă ­
cuharistică provocată de Kalmancsehi.
rat că erau la mare vogiî, dar pe de altă partc
p ro m uvau un spirit critic, liheral ce incepuse să
vin.
sinoadclor catolice. Si n od u l de la Cluj 17, convo­
se impuna in locul hotărfarilor iual<u.:ahile ale
la 13 iunie 1557 şi avea menirea să rezolve con­
cat la ordinul lui Pctrovici, si-a deschis lucrările
troversa euharisticii şi să rcstabilcascii pacea
Bisericii.
10

Rtispâ ndtrea calvinismului in '/i"ansill'llllia s<'colului al XVI-le
Folosirea unor sintagme ca "pacea, unitatea
!Jisericii" era ta rdivă. În ciuda faptului că se re­
curgea la dispute sau la sinoadc , totusi credem
61 rczultatul acestora era usor de prev;lzut si
aparenta de dispută, dohatcr c liber<"\ nu era
altceva decât praf în ochii celor învinşi.
Desigur. exceptii au existat, dar cu t(ltul izo­
late, precum disputa de la Sighisoa ra. P,tstorii
luthcrani maghiari si sasi erau în maJoritate,
având de partea lor sprijinul reginei lsabcla, a
cancelarului Cs{tky Mih{lly si a stărilor. De
cealal t<l parte a baricadei, K{lim{lllcsehi cu
câtiva sustinători. Între timp patronul sacra­
mcntarilor , Pctrovici, a murit, accstia ră mft­
nând fără sprijin politic.
K{lim{mcsehi, din cauza bolii, nu s-a rrczcn­
tat în fata sinodului, dclegându-1 pc pastorul
Szcgcdi Lajos din Crasna. Acesta a evi tat pole­
mica probabil si din cauza atmosferei ostile,
dar si Jin cauza subrezeniei csafodajului doc­
trinar al calvinismului în Transilvania.
Calvinismul, într-adevăr triumfasc în Elveţia,
dar în Germania si estul Europei era privit ca o
ciumii, o bl asfemie la adresa crestinismului, atf1t
de luthcrani, cât si de catolici. Rdormarca,
cvanghclizarca comunitătilm catolice a însem­
nat un rroccs îndelungat si im aginea de
perimetru confesional nu era atât de tranşantă,
de hine definită ca în zilele noastre.
Adevărurile evanghelicc frapante au fost
adoptate relativ rapid de clerul catolic, cât de
cât scoli t, şi predicatc de la amvon, dar dog­
mele cu mai puţină relevantă în iconomia mân­
tuirii. datorită si conservatorismului ca trăsă­
tur<l imanent;"\ a firii umane, dar si lipsei prin­
cipiului de rluralism în teologia secolului al
XV I-lea, nu au fost introduse în Uiscric<-1.
După cum am remarcat, clerul catolic (si
mai ales cel din mediul rural) era lipsit de cea
mai elementară pregătire teologică. Acest fapt
a determinat o s;trăcic intelectuală si sriritual[t,
Jar problema s-a agravat câ nd coruptia a îm­
pftnzit viata bisericii. Practica numirii în functii
cclcziasticc înalte a unor persoane fără studii
teologice şi cu o viaţă morală scandaloas<"i alar­
ma până şi Sl"flntul Scaun, Jar numirea în func­
tii eckziastice înal te a unor persoane rur si
si scandal iza cercurile oficiale I K_
sim plu nchirotonitc se extinsese pc scară largă
Acest cler incult era incapa bil s<l se ridice la
nivelul întelegerii curentului reform ator. P�:
laieilor cunosciilori de carle, p;înă in 1540 nu
de altă parte, majorit atea cl�:rului, dar si a
avcau cunostintc dcciit l"cl<trtc v a � i Llcsprc
nnua �:r.,;dinl<l'�.
.
11
- --- ·-------
www.cimec.ro / www.mncr.ro
a
Cert e faptul că sinodul din 13 iunie 1557 a
pmscris miscarea sacramcntari1, iar aucpţii lui
K{tlmancschi au rost stigmatizati e<t fiind cre­
tiei. La sfârsitul lui iunie 1557, Franc1sc David
c�tc ales episcop evanghe lic ;•l biscricil or ma­
ghiare. De fapt, înc{t la 29 iunie 1556. în sedinta
d�.: al egere a noului episcop de la Sibiu, David a
încercat să constitu ie o episcoric comună pen­
tru maghiar i si sasi. Evident, propunerea sa s-a
izbit de împotrivirea sasilor �:are I-au ales cris­
cop pentru natia lor pc Mathias Heblcr211• La
sfârsitul sinodulu i, () comisie rormat{l Jin 23 de
pastori sub obl ăduirea lui David si Hchkr re­
dactează o m ărturisire de credintă intitulată
"Consell.\"lts Docllinae" în care se condamnă
calvinismul în termeni vehemcnti2 1 .
Victoria luthcranilor trebuia să aibă si o legi­
tim are europeană. Consultarea părcrii autori­
tăţii în materie de dogmatică a universităţilor
din Germania si Elveţia era un obicei curent.
Asa s-a procedat si în cazul condamnării lui
Migucl Scrvet la Geneva, în 1553 22.
Calvinii au adoptat o poziţie fermă: [lâinca si
vinul sunt simple simboluri, ele fără puterea
transformatoare a Cuvântului rftmfm hrană tru­
pească. Numai credinta care este in inimă le
poate face lucrfttoarc, eficicnte2J.
Eriscopii David si lkhler au întocmit un
document ce conţinea declaratia de la sinod si
dezbaterile ce au avut loc în legătura cu contro­
versa cuharistică. Docume ntul împreună cu un
cadou a rost înm â nat lui M clanch thon de că­
tre o delegaţie transilvăncană24. Atât rrincipelc
Ioan Sigismund, cât si clerul , nu considerau ca
fiind oportună si benefică scindarca bisericii, şi
tocmai de aceea sacramentarii trebuiau discrc­
ditati si reduşi la tăcere prin rcl"crirca l a autori­
tatea incontestabilă a lui Mdanchton.
În haosul dogmatic creat, Biserica luthcrană
trebuia să-si delimiteze, să-si individualizeze
învăţi'itura pentu a se putea apăra atf1t Jc ca­
tol ici cât si de calvini. Con form lui Szilagyi
Sandor2S, răspunsul lui Mclanchthon a sosit în
Transilvania la 1 6 ianuarie 1558 si continutul
acestei scrisori a fost cunoscut si de K{dman­
cschi. Acesta, datorită tonului conciliant al
scrisorii, a sperat în tr-un modus t"it·mdi cu
lutheranii, dar sinodul din 1 mai 155K nu i-a dat
cftstig de cauză. În primul rând, K{tlm{mcsehi
nu ar fi putut rarticipa la acest sinod, pentru
d1 la 21 decembrie 1557 s-a stins Jin viată la
Dcbrcţin.
iunu<uic 1.557 si ajung�: în Transilvauia in mar­
Scrisoarca lui Mclanchtnn2" este datatf1 16
I ict 557. 1 �stc posibil ca rdnrmaturul sacra-
Vt(ill BELA
mt:n tar s;i fi avut cunosti nt<i de ca, dar disputa
Jccisiv{t a avut lnc în 1.1 i u nie 1 'i'i7 la Cluj u nde.
se parc că nici nu a fost prezent. fiind hPinav.
Ultima apari tie puhlică a lui KMm<'tncschi a
avu t loc în scplcm hric 155727
Cert este fa ptul c{t David si l u t hcr a nii au
obtinu t' 1 victorie nisun ft loarc . dar, în ctuda vic­
toriei. increderea nczd runcinat<i a acest u ia in
adcv;i ru rilc cvanghelicc ap<i rate p<in<·l acum<�
La 2J aprilie 155X, Dic ta de la Turd a c x a pm­
intr<i in declin.
hihit sccta sacramcntarilor , ncmaias tcptând
hotădrile sinodului din iunie 155X de la Turda.
Act:sl fapt denotă că în primul rfmd si la urma
urmt:i tol factori i pol i t ici dccidt:au asupra l i hcr­
tătii confcsionak. lbtuşi, restrictiile legii au
rămas pc hârt ie, pentru că n u s-au î nr egistrat
execut ii ca în Occid e nt 2'J.
La 1 iunie 155X îşi desch ide lucrările sinodul
de la Turda-'11 care isi redactează articnlcle în
termeni categoriei si i ncisivi . În privinta c uha­
ristici, si nodul se al iniaz;i la învăt<Hura luthcra­
nă, iar în privinta mcdicrii jertfei lui Cristos la
cea catolică. Î n celelalte articole se pune accent
pc perfectionarea pregătirii p;fstorilor, pc cori­
jan.:a vietii lor morale, cu precizarea ca accst ia
s{t nu mai hctivcască. Adiaforck la taina admi­
nistr;irii hotczului si alha să se p;istrcz�:.
I n toleranta luthcranilor a ajuns p;in<i acolo,
încât accst ia au refuzat tincrea oricărnr legă­
turi cu c rc tic ii si au cerut cu "constiinta Împii­
catâ" aj u t o rul autoritătilor pentru pedepsirea
sacra m c n tarilor. Alte ar ticole stahilcsc, simpli­
fică ceremoniile, cadrul l i turgic·"· Acest proces,
<..le asemenea, a avut o cvoluti�: lentă, datorit;i
inhihiti i lo r dogmatice, atasamc ntu l u i la dc­
mcntclc traditionale ce nu pot fi cxti rpatc cu
una cu două din structura sulletească, n11..: n tală
a individului.
Mai ales în rândul populatiei rupcr�:a <.k
Bise rica romano-catol ică a rid ic a t prohkm�:
s e rioase. O idee, un principiu ce t i ne d�: dome­
niul idealului, neavând con:spnndenl fapt ic isi
cucen:sc aderenti relativ usor. Dar, când o idc �:
înccarc;i să reformuleze, sau să rcformcz�: anu­
mite convi ngeri ce sun t în legătuni cu lumea
emotională a individ u l ui, provoacă hulv�:rsări
nl� aceea, ;�hmgan:a c;îlugi\rilnr, transf o r ­
în planul practicii sociale.
marea rniin;istirilllr in scllli, scculari/an:a ave­
ril or miini:islin:sli. dc:sfiiu!arc:a pu"lului nu au
altarelor, a icoandor, a slalui ..
Întâmpinai re/istent;i din rartea Credinciosilor,
dar inl;\turarc:a
'IIJL'mai în acest sens a decis sinodul de: la
lor era ceva de: ncctlllecpl1112.
12
www.cimec.ro / www.mncr.ro
B c n.: gsz {tsz" din l'i52: acolo unde cred inciosii
se îndp<itftncazit in privinta mentinerii altar�:­
lor. dcrul �:1 nu s�: 11pună. dar învătiilura să fie
cvanghc l ie< t. Chiar dae<i si noadele au tinut tul
limpul s:1 •Hoda m c l i hcrtatca cuns!iintci.
ac�:;tsl<'t not1unc n u a p u t u t doh;indi cu n o tat ii k
epocii moderne. Lihcrtatca constiintei, cea
co n lc sil lnal ;l pcnlru rdurmatorii acelor vre­
muri. nu insemna nici pc de departe l<'t rgi rc a
ac�:stcia. ci wnscrvarca, îngrftdi rca ct. Biserica
lu thc ran{t ahia t1fic ial izat;i si consolidată nu
numai că nu era in tcrcsat {t în rccunoastcrca
u nei alte hiscrici. tic ca si protcstan l<i, ci accsl
fapt reprezenta un a tentat la siguranta c i .
Pc d e al!;-, pa rte, luthera n i i. si n u trehuic
acuzati de rea cred in t;i, erau n1nvinsi dt: adc­
v{trul învc"il<iturilor lor. Asa cum David pleda
pentru vcridici tatca învă tftlurilor lutheranc la
sinodul din 1.1 iu nie 1557, Lot aşa va pl eda, şi cu
aceeasi convingere. pentru învăt<iturile calvinc.
O hiserie<i oficializa tă ce se hucura de spriji­
n u l statului nu era dispus<i să-si împartă drep­
turile cu o hiscrică nu neapărat nouă, c i cu una
de-a dreptul c rc tică. Î n epocă, chiar dacă ce­
nusa c rczici de la Mi."m stcr fusese spu l hcrată,
totusi se mai punea semnul cgalit<itii între
c alv in ism si a nahaptism, fap l�:c făcea ca resen­
timentele s;-1 se amplifice.
Dicceza u nita r;i catolică în urma răspândirii
Reformei s-a dcstr<imal în trei episcopii evan­
ghelicc, dar din punctul de vedere al veniturilor
s-a circumscris în cadrele vechii hisc rici, evi­
dent acolo unde rorulat ia a lrccul la noua
crcdintă. Î n localit;itilc unde cvanghcl icii au
devenit major i t a ri, accslia au preluat h i se rica si
casa parohial;iJ4.
Î n ciuda ali tudinii tendentioase a istoriogra­
fiei c a tol i cc 1 :i privind sccul ariza rea averilor
mfmăstircsti si hiscriccsti, moste n i rea noii hisc­
rici a fost cftt se poate de precar;'t. Î n afară de
l ăcasul de cult si de casa pamhială, rareori intra
în mostenirea comun iUitilnr evanghcl ice dtc
un imohi l cu relcvanUi. Evide n t, noua hiserică
nu putea mostcni mai m ul t decât exista di n
put i nul averii hiseric ii vechi şi, pc de altă parte
zeciuiala hiscricii evanghclice a fost dccapital<i
în localitătilc în carc populatia a trecut Joar în
Conllictlll dintre Rcfnrm;� luthcraniî si cea
rartc la Rdorm;i-111•
1:ra dnar de orclin clnctrirwr, l11cru,
de: t"ircsc: ac:c:a c:puc:ii aliil de:
calviniî 1111
incandescent;\ in circulatia si t:vol u t ia ideilor, ci
rapi. ru�lllC: Îll
material,
si rrivim.l Vt.:niturilc:. Ofic:ializarc:a
fi
lmp;hţirca l:'>unurilor.
une1 1101 cnnkslllni ar însemnat concun.:nt<'1,
 Utl.lpâllllin·o 'ah·ini.lllllllui in hansihwtlll sem/ului al XVI-lea
------ ----
Aplican.:a p r inci p iul u i "maior par.\", in
comuniUitilc in car�: calvinii ar fi r�.:pr�.:z�.:n t at
majoritat�.:<1 <1 r fi determinat inevitabil pi�.:r­
dcrca lăcasului de c u lt de e<ltrc evangheliei. De
aceea, scopul l�iscricii cvanghclicc era cL•r:
obstructionar�.:;t Bisericii catolice si in;l b u sir�.: a
în fa!';ii a c<�lvinismului. În ac�.:a cpod dclimi­
tările, indivtdu aliziirile doctrinare. confesionale
protcstantc nu erau la ld de transa n tc ca in
s�.:colek urm;iloarc.
În plus, sinoadclc. disputele nu erau nc;tpii­
rat arcm: de gladiatori unde doar unul trebuia
s;l rămftnă in picioare. Aceste sinoadc intr-ade­
văr urmăr�.:au găsirea unui compromis, salvgar­
darca unit;l!ii bisericii, dar rareori se finalizau
cu un rezultat salutar.
După moartea lui Luther ( 154(1), ra<..lica­
lismul Wittcmbcrgului s-a ameliorat, fdicl�.:
Reformei fiin<..l preluate de conciliantul
Mclanchthon. Conform cmcritului profesor
Pokoly JllZsd, atfll Reforma luthcrană cftt si
cea calvintt au p{ttruns în Transilvania de la
Wittcmbcrg17.
P;înă în 1592, majoritatea tinerilor transilvă­
neni au stu<..liat la Wittcmberg. si nu la Geneva,
aflân<..lu-sc sub influenta lui Mdanchthon.
Acesti stu<..lenţi au renuntat la a mai stu<..lia la
Wittembcrg datorită faptului că au fost ubligati
s;i accepte învă[ătura luthcran;·t despre cuharis­
tie-'X. Desigur majoritatea pastorilor luthcrani
proveneau din vechea bisericii, erau bătr;îni si
modcşti din punct de vedere intclcctual·''1•
Evi<..lent, accstia <..Iar si cei scoliti în Occident,
nu puteau pătrunde în subtilitătilc <..logmaticc,
nu puteau realiza diferenta de înv;ltătură dintre
Luther şi Mclanchthon privim! cuharistia.
Cf1ştigarca prcotimii luthcranc a fost un pro­
ces lent. Între 1550 - 1560 biserica luthcrană
maghiară, pc neobservate se calvinizcaz;Pil.
La 18 august l55lJ isi deschide lucr{trik sino­
dul de la Medias41 sub presedintia episcopului
M. Hcbkr. Sinodul avea menirea de a pune
capăt controverselor dogmatice dintre cele
două tabere. Atmosfera devenise inccndiară
rcntru că Hcltai si David trccuscr[t f;itis în
tabăra calvinilor. Ca gestul lui să fie mai
convingător demisionează <..lefinitiv din functia
"de episcop al hisl'licilor nwxltiare " , încă <..lin l (i
martie 155lJU. Sasii îsi manifest<'i v;l<..lit antipatia
fată de calvini si nu polemizează cu David
decât <..le nevoie, acesta neavfm<..l <..lcc;ît foart�.:
p11tini adepti.
Disputa aprinsii intr�.: �.:ele ul)ll;\ tahcrc •• fost
influenţată si nmnat;i de dispoziti<l l.lntvcrsi­
l<itii săsc:sti 11 care uCtuusc ordin prc<ltimi lutbc-
13
www.cimec.ro / www.mncr.ro
rdlll: in frunte cu Hchkr. s{i nu accepte a iUi
inv;it;lt ur{t dcc;ît cea luthcran;"t (.kspn; Cina
Domnului. Evi<..lcnt, s i nod ul s�.: d c s t rarn;l f<'ir;î
L'a s;i se fi ajuns la vreun reLUitat si calvinii
piir;îsese Mcdiasul "lârâ pmdâ, Jârâ glmie. ca
ui.11e lupi /lânuinzi"'. Sinmlu l de la Mc<..lias a ri<..li­
cat înc;i un zid între cele două nricnt;iri.
Preotimea calvin;i înt<'ir<Îtată <..le atitudinea
de frondtt a sasilor trece l<t fundamentarea Bi­
�cricii reformate. Sinodul din iulie 1559 de la
OraLka hot;ir;istc reformarea Transilvaniei în
spirit calvin.
Princi pele Ioan Sigismun<..l, d ;î ndu-si seama
c<i u nou;i fractionar<: confesională ar determi­
na noi perturbări în viitta politic;"t si dezaproba­
re din partea Occi<..lcntului protestant, pintr-un
ultim efort, a încercat s;l împace cele <..lou;\
tabere��. Desigur, rrincipclc în V<Îrstă <..le 19 ani
�.:ra sub inllucnta cpiscopului-capelan Dionisie
Alcsius si reprezenta interesele luth�.:ranismu­
lui, chiar dac<i nu trecuse f;ilis la noua crcdintă,
ce stătea la baza fiintei statale a Transilvanici4:i.
Sinodul <..le la Ora<..lca din IH august 155lJ�h
sub conducerea celor trei corifci ai Refomci
calvine Davi<..l, Heltai si Mcliusz, formulează
învătMura despre euharistie si uneste cele <..louă
curente reformate din Transilvania si Ungaria
într-o confe<..lcra[ie frăteaseti, st�.:rgân<..l stigma­
tul sacramentarismului de pc frontispiciul noii
ori�.:nl{tri. Participanţii, în �.:xclusivitat�.: calvini,
au speculat autoritatea mediatoare a lui
Mclanchton pentru a dove<..li ortodoxia calvinis­
mului. Principele Ioan Sigismun<..l isi manifestă
intentia de a împăca cele două curente, <..Iar
repeziciunea evenimentelor a tulburat lucidi­
tatea ratiunii politice �i religioas�.:47.
În toamna anului 1559 se stinge din viată
ultimul rcazăm al catolicismului din Transilva­
nia, regina Isabcla. Predicatorii calvini intorsi
de la Oradea încep propaganda în ciu<..la legilor
restrictive <..lin 155 7. Principele Sigismund4X,
prins în v<îltoarca evenimentelor, nestatornic si
inllucntabil, neputincios, dar cu un spectru in­
telectual neobişnuit <..le multilateral şi nici<..lc­
cum un simplu -:fanatic protestam "�l) cum îl
denumeste Augustin Uunca, a intrat sub inl1u­
cn[a consilierilor săi.
Pastorii calvini, văzând că ct:i mai inversu­
nati duşmani ai calvinismului, sasii, nu au putut
fi în<..luplccati la sinodul de la Mcdias, si-au
în<..lrcptat atentia spre pastorii lutherani ma­
ghiari care simpatizau cu miscarea hclvetică.
Pentru dt�Ligarca al:c,..lura convoacă sinndul
de L1 Tg. M urc şs" 31 oetombril: l ))'J car�.:
s.:
la
r�..:Lca/.[1 l)rice spcrant;i lk păstrare a unit;itii Jc
Vt(iil BELA
crcdintă si deschide o nouă cpoe<-1 în istoria
Rdormei din Transilvania. SinoJul ascază
prima piatră la temelia Bisericii reformate:
prima mărturisire Jt: credin t<-1 calvină Jin
Tr;msilvania.
Astfel, cele două confesiuni se delimitează
pc criterii strict nationale, Jesigur cu mici
exceptii. Sasii Jin punct Je vcJcre confesional
prct:inUi o atitudinc colectiv<'i, luthera nismul
pcntru ei fiinJ un bastion impotriva catolicis­
mului, feudalului maghiar, si nu in ultima
instantă îm potriva calvinismului:i1• Cei care nu
se circumscriu în acest cerc institutionalizat si
definitoriu pentru sasi se pierd. Hcltai si David
se picrJ pentru natiunea săsL:ască tocmai din
această cauză, trecând la calvinism si apoi la
unitarianism.
Mărturisirea Je credinţă întocmitii la Tcirgu
Murq nu se deosebea de cca a lutheranilor
decflt în privinţa euharistici:i�. Întemeierea
Bisericii reformate ca perioadă coincide, si nu
la voia întâmplării, cu eliberarea de sub Jomi­
natia habsburgică, cu separarea Transilvaniei
de Ungaria si elaborarea bazelor constitu tio­
nale ale principatului. Protcstantismul, si în
special cel helvctic, a fost un promotor prin
excelentă al celor mai nobile valori si principii
democratice, al libertăţii constiintei, al suvcra­
nit<ilii nationale, si ca atare, prin potentatii s<ii
politici, a susţin ut lupta de eliberare national<i
si abolirea regimului absolutist. De accL:a, cal­
vinismul Jcvine o cauză national<i, o ''religie
maghiară ". Numai în comu nitătile unde sasii
sunt majoritari maghiarii rămân l a luthcranism.
Statutul noii oricn t<iri confesionale era
incert. SinoJul de la Oradea din 1559 reusise să
stcarg<i stigmatul sacramcntarismului si al cre­
zici de pc fron tispiciul calvinism ului, dar aceas­
ta nu-i conferea sta tutul de religie n:ccptă, ci
doar unul tolerat pc moment, ce urma să fie
extirpat. Dccretde din toamna anu lui 155H:iJ
emise împotriva sacra mentarilor sunt rele­
vante.
La 10 ianuarie 1560 a fost convocat un nou
sinod la Mcdias cu scopul de a reduce la tăcere
tabăra calvină. Atât lut heranii, cât si calvinii au
respins doctrina transsubsta ntierii. Primii sus­
ţineau unitatea reală, de facto, a celor două
n.:cunnsteau al-�<Ist<I Joar ··spirilualtla ... Unita­
naturi ale lui Cristos în cuharist ie, iar calvinii
tea L'l:lu• Juu;i naturi nu se poate n.:al iza real­
me n t e rcntru di lrupul rreasi;Wit al llll Cri�tos
l'alvinii nu au acceptat nici
este in l'CL inv;iUî­
in pionlln·· conform
6tn:ia necrcdinciosii si ncdc•••nii lu�md slintdc
lura lu t beranii "mttnducatio
------- -- ----
14
www.cimec.ro / www.mncr.ro
daruri se împ{trtăscsc cu trupul si s;ingelc
Domnului, iar luthcra nii si-au rcalirm<It Joctri­
na ubi4uităţii. Cristos cel invi<tt si în;-dtat sade
la dreapta Tat<ilui ca llm si ca DumncLcu, iar
a•:cst loc este deopotrivă în cL:r si pc pămftnt,
acoll' unde poate sluji la m<'Irlluirc<I ''m ul ui.
Disputa dintre cele dllu<-1 tabere. in uuda stră­
duintclur p<lrtilor nu a <tvut rezultatul �c,1ntat5�.
Dicta Transilvaniei întrunit<-! Jll: 1 1 noicm­
hric 1560 la Cluj a hotărât convucarea unui nou
sinod care să soluţioncze conllictul Jugmatic ce
Juscse la exasperare spiritele si sdtrbise publi­
cu!S:i. Sinodul si-a Jcschis lucr;-nile l<t h fchru­
arie 1561 la Mcdiaş5r'. În prealabil. David,
Hcltai si alti pastori calvini în biserica mare Jin
Mcdias au redactat 14 articole care contineau
mărturisirea de crcdintă a Bisericii rdnrmatc.
Zwingli este condamnat ca eretic, iar sacra­
mcntul cuharistici devine sacramcnt. eficient
numai prin credinţă. Ca dovaJă 61 pastorii
calvini înc<l nu aveau învătătura ddinitivată
este faptul că de această dată acl:eptă "mandll­
catio impiomm" într-o form<i musamalizat<\,
adie<\ p<îinca si vinul în transformarea, preface­
rea lor în sacramcnt nu depind de preot si de
credinciosul care se cuminccă. H cbler a în toc­
mit o mărtu risire dl: crcdinţ<l în care sunt cu­
prinse articolele de crcdintă contradictorii, pc
care a trimis-o la Wittemherg, Rostock, Leipzig
si Frankfurt. Cum era Jc asteptat, nici acest
sinuJ nu a avu t nici u n rezul tat.
At<it principele, cftt si ca ncelarul Cs;\ky erau
dusmani ai calvinismului si aceste sinoade s-au
intrunit la comandă politiC<� cu scopul de a
inftbusi calvinismul si nu de a negocia, Jisputa
cu acesta . Pc de alt<i parte, momentul dispute­
lor era inoportun. Melanchton tocmai murise
în 1560 si în orientarea teologică occidentalft
survenise o rcdirectionarc spre lutheranismul
conservator, urmasii săi, lilipistii căând in diz­
gratie. Astfel, tcrtipul folosit p<ină acum a căzut
în desuet. Referirea, apclarca la au torita tea l ui
Melanchthon Ic-ar fi oferit pc tav;i luthcranil or
pu terea de a dczavua mhcarca helvctic;""t si pu­
nerea în aplicare a legilor punitive din 1557 si
1558.
Contextul politico-religios din Europa de
Vest nu era nici pc departe favurahil pentru
dm lmrcriul Go..:rman au SJibzist al vio..:isitudini­
cal vinii Jin Tnm�ilvania. Uiso..:Iicilc rdormatc.
lln, dar rccunoasl<..:n; a "d,• iure" a avut loc ahi<l
in t(>41>. Calvinismul a put ul fi i/.olal doM t <..:m­
porar si unidirectional. Sasii, dispunimd de ''
unitate politic<i incxpugnahilă, au reusit cu suc­
ces să opn:ascii val ulnf1pf1Jitor al cnlvinismu l ui
 l?âspâ/1(/irea call'inismului
în mijlocul lor. Maghiarii si secuii, ncJisrun;lnd
de această unitate. au fost coplesiti Jc torcntul
calvinismului si apoi al unitarianismului.
Reformarea sasilor s-a înfăptuit la comandă
politi ·;Y'7• mentinerea lor în tip:•rclc wittcm­
bcrghczc s-a realizat sub oblăduirea Univcrsi­
�·ost posibilă tot în urma unei comenzi pul1ticc.
Uilii, 1ar trecerea lor la Reforma calvm;i ar fi
In schimb, reformarea maghiarilor si a secuilor
s-a înfăptuit în mod Jisparat. neccntralizal.
ncinstitutionalizat. generatiile vechi ncrcali­
ânJ schimbarea decât prin disparitia orna­
mcntelor, iar generaţia tânăr{t, sub impactul
evenimentelor, s-a trezit ca fiinJ protcstanti­
zată. Este adevărat 61 Jupă catastrofa de la
Moh;1cs stăp<înul feudal, intcrprctftnJ dreptul
său scnioral în mod extremist, preia prero­
gativele, atribuţiile bisericesti, i�i arogă "ius
reformandi", Jar aceasta numai în cazul comu­
nitătilor care au trecut la Rdormă5�'. Acest "ius
reformandi" se concretizează în supravegherea
vieţii bisericesti, scolare, în convocarea, prezi­
darea sinoaJelor, Jar nu in reformarea totală,
cu forta a unei comunităţi. Răspândirca Refor­
mei este mai rapidă acolo unde mâna stăpânu­
lui feudal este mai puţin simtit<!, Jar in schimb
în epoca Contrardormci rccatolicizarca s-a
făcut în fortă, aplicându-sc principiul "cuill5
regio, eius religio .
''
Asa a fost posibilă pcregrinarea comunită­
ţilor maghiare si sccuicsti de la o confesiune la
alta. În vâltoarea acestor dispute acerbe, cele
două orientări se distanţează din ce în ce mai
mult, realizează imposibilitatea găsirii unui
consens şi în mod constient se individualizează.
Calvinii, mai radicali, înlătură din biserici orice
urmă Je ornament, îndepărtând si orga. Pentru
săvftrsirea serviciului divin au fost păstrate doar
amvonul şi o masă simplă din lemn unde se ce­
lebra Cina Domnului.
În conditiile unui context european nefavo­
rabil si ale unei cmulatii, ale unei animozităti
interne, reformatii erau în impas. Sansele de
oficializarc practic erau nule. Stările transil­
văncne priveau cu neîncredere evolutia eveni­
mentelor. În lipsa sprijinului politic preotimea
rcformati:i şi-a pus speranta în posibilitatea
unei victorii la un proxim sinoJ. Sinodul din
156 1 de la Cluj continuă sirul sinoaJclor ce au
încins spiritele si au ascutit contraJictiile si mai
mult, dar au netezit drumul recunoasterii ofici­
ale a confesiunii calvinc. SinoJul a fost prezidat
de concilianlul Kup{u.:si Istv{tn, în ciuda
pc maghiari i-a mai putul line într­
car<:
eforturilor,
un miinunch1, dar pe sasi nu i-a putul c;îstiga
-- -- · - -------
15
www.cimec.ro / www.mncr.ro
in 1/ansilmnia H'colului al XVI-lea
sub nici un chip. Documentul final al sinodului,
imprcun<"i cu o scrisoare a principelui adrcsai;i
principelui elector August. in care se condam­
na calvinismul din start, a fost dus de o dele­
gatie trarsilv;lneană ce a părăsit ta··a la 10
octombrie 15nl. 'fi.:ndentiozitatca si lipsa de
sinceritate a acestui demers reiese nu numai
din scrisoare, ci si din raptul că din delegatia
alcătuit{t din Cristian Gcorgius, Fruch Michacl
si Unglcrus Lucas nu făcea parte nici un
maghiar calvin, ::;i 6t documentul ;l fost trimis în
centrele conservatoare ale luthcranismului, la
Wittcmberg si la Leipzig5lJ. Evident că teologii
acestor centre au dat câstig de cauză luthcra­
nilor transilvăneni. Pastorii calvini la sinoJul de
la Cluj au comis imprudenta Je a lansa în dis­
cutii pentru prima dată doctrina prcJcstinării,
fapt ce i-a exasperat la culme pc sasii luthcrani.
În epocă doctrina prcdestinării1�1 era privită nu
numai o simplă erezie, ci o monstruozitate
echivalentă cu antitrinitarianismul şi anabap­
tismul.
Delegatia s-a intors cu răspunsul univcrsi­
tătilor germane în martie 1562 şi a rost citit în
fata principelui în cadrul sinodului din 8 martie
1 562, de la Sibiu. Sinodul a aJoptat o nou<l
mărturisire de credinţă alcătuită din 7 articole,
condamnând sacramentarismul şi păstrând
anumite reminiscente din vechea biserică pre­
cum reintroduccrea spovcdaniei în rândul
tainelor si păstrarea adiaforclor privind statu­
tul femeilor lăuzcl'1. Sentinţa favorabilă luthe­
ranilor a deschis posibilitatea adoptării în pro­
xima dietă a unor legi anticalvine_ În ciuda
acestui fapt, calvinismul îşi croieşte drum , ce-i
drept temporar, la Braşov dcterminand o scrie
de turbulenţe, ce s-au soldat cu expulzarea pas­
torului procalvin sas, T itus Arnician din oraşll2.
Persecutarea calvinilor ar fi primit temei
legal în dicta ce urma a fi convocată dacă nu ar
fi intervenit trădarea lui Melehior Balassa,
comandantul armatei transilvănene. Acesta, în
alianţă cu nobilimea prohabsburgică, a încercat
o lovitură de stat, trecând de partea austrieci­
lor. Principele, fiind ocupat cu înăbuşirea aces­
tei răscoale a amânat convocarea dictei si, ca
atare legea împotriva sacramcntarilor nu a pu­
tut fi aJoptată. Opinia publică, în urma acestui
nou atentat la indepenJenţa statului, devine
mai sensibilă, mai receptivă la orientarea cal­
vină.
Acest lucru a fost posibil din două motive:
pc d<: o parte, deoarece calvinismul a .fost aucp­
dt::
constiintei, s i c a atare prornuva o politici• anti-
tul inuepcndcntci stat şi al tibcrtăti i
VICi i ! l3EL\
hahshurgică, a n t icatulic-1 . Pc de alt<l parte,
năzuintdc re l igioase. sen t i m e n tele nationale si
anticatol icc s-au rcg<"t sit m a i Cl lmplet in cadrele
calvi nismului Lkcât in cele ale luthc ranismu­
lu i�>1_ Dup;l l ich; darca rcvultci lui l3alassa. p•·o­
hlema statu{t r i i calvi n ismul u i revi ne in ce ntru l
ate ntiei pl lliticii d e stal. Dicla d e l a Tur d a din
6- 1 3 iunie l :i 63f•-l recu noaste ca re l igii rcccptc
luthcranismul si cato licismul. asigurfmdu-le se­
curitatea. De con t roversa dogmatic;\ Jin s[mul
Uiscricii cva nghdicc dicla ia cu nost i n t <"i, dar nu
se ocup<\ in mod special. în sch i m h orJonă
lolosirca în comun, alterna tiv a h isc ricilor.
Oficializarea conksiu n i i calvinc ridica pro­
bleme nu a tft t privind ortodoxia uneia sau a
alte ia, ci mai cu scamft p robleme de o ru i n ma­
terial. Fragme n ta rea unei com u n iti"i t i din punct
de vcJcrc rel igios în dou<"t sau trei confesiuni ar
fi însemnat cresterea substantială a obligatii lor
cnmiasilor faţ ă de bise rică �i sddc rca nivelului
de trai si spiritual al prcotim i ih:i_
S i noaddc de l a Tarczal - Tu rda din l :i62-
1563h�> au continuat fu nJamcntarc a dngma t ie<i
a noii biserici. Astfel. se redactează o mărturisi­
re de crcdintă pc baza sistemului dogm a t ic a lui
Thcodm de l3bc "Confi:sio c1istianae Jidei ",
u rm asul lui Calvin la Geneva. Li tera tura Jog­
matică p<î nă în dece n i u l al V I I I -lea al secol ului
al XVI-lea a avut o notă de originalitate; în
schimb, la sfftrsi tul secol u l u i originali tatea este
înlocu ită de compilatie în fata avalansci uni ta­
rian ismului si a Contrarcformci117_ D upă aceste
sinoadc cele dou<"i l3iscrici îşi publică con ksiu­
nilc, prccizâ ndu-si si mai pregna n t i ndividuali­
tatea. Rupt ura d i n t re cele dou<i hiscrici e ra
incvitabiW.
Enoriasii t rec în masă în l3isc rica reformat<\
spre d isperarea principelui, si a cancelarului
Cs{tky. Evide nt că acest a llux Je credi nciosi în
noua biserică nu a înse m n a t în frfmgcrca luthc­
ranismului, iar recunoastere a calvinismului nu
t rebuia s<i se co ncrct izczc în lezarea i ntereselor
pri m e i hiscrici. Calca ofici al izări i calvi n ismului
a fost netezită �i Jc masi natiunile mcJicul ui
i talian Gcorgio Bl andrata, ve n i t pen tru a doua
oară în Transi lva nia si pri p<"isi t la curtea princi­
pe lui pc care reusise să-I m a n i puleze din punct
de vedere rel igios. Ulandra ta11�'�, u n teolog Jilc­
în prufu n /. i m c a crc d i n (c t , l n s :i d i pl nm a l rafi n a t ,
tant, prea pu ţin initiat în Jogm at ica lih,w ric<-t ,
versat i n sa n ta j c si divc r�i u n i a r e u s i t s;\ p a ra l i ­
/.czc p u t e re a d e decizie a p r i n c i pe l u • " ' < i d a
lmrct.c u n p l a n d e pcr�pc c t iv;, d e im p b n t a rc a
U l l i l<ll i a n i sm u l u i r n n t r- o fi l i e ra ca ) v i n a t e mpo­
rar;) _
----- -------
- 16
www.cimec.ro / www.mncr.ro
D i c t a Jc la Sigh isoara din 1 2-2 1 m a rt ie l :i6-+
a garantat în continuare lihcrtatca w n ksionala
si a hotărât convocarea unui sinuu decisiv la
Aiud. l lot{trftrca Jictci Jc cunvPctrc a sinml u ­
l u i decisiv, practic c r: t un ultimatum si c \cluJca
pusihilita tca unei întclcgl:ri �i l lbl tga p;l rt ilc s<"i
adopte o pozitie transant;\ _ l l ot:-t r;\rca aceasta a
rl lSt l ua t ;! sub inllucnta pcriwlului turCl:SC s i
austri ;tc pe n tru p<istrarca p<"t cii inte rne''"- Pc Jc
alt{t part e . este aJcvftrat el discnsiu111k erau
i rcwnciliabile, Jar tot atft t de adc\ ;-tr a t este c;l
hot<h<î rc a J ic t c i încura j a . cel p u t i n tac i t .
dcsp;lrtirca.
Sinodul de la Aiud Jin Y- l :i apri lie l :iM a
fost prcziJat de Blandrata, ale cărui s e n t i m e n t e
a n t i trini tariL:nc e r a u arhicu noscutc. D iscu ti ile
pu rtate în bise rica mare d i n Aiud nu au avu t
n ici un rezu l tat, deoarece s-au dcsfitsurat sub
auspiciile scrisorii principelui citite Jc un comi­
sar guve rnamentaL Scrisoarea, desigur. rc uac­
tată sub i n llucnta lui l3landrata, perm i tea în
m od i n d i rect separarea calvin ilor de Bise rica
l u thcrană �i constitu i rea lor într-o b iserică
i ndependentă. Practic asist;im la constituirea
Bisericii reformate în Aiud711, unde calvi n ismul
nu avea n ici o rclcvanţ;i . Primul pastor refor­
m a t este a testat duar în 1 5 71) pc n u m e le
Kopp<'myi Orb{m.
Sasi i au sosit la Aiud în fru n te cu episcopul
lor. Mat hias H cblcr, si in prima zi ( lJ april ie) nu
au fost i nforma t i în privi nta dispu tci, iar a dt1ua
zi l3l anurata îi aduce la cunostintă lui Dion isie
Alcsius că pc baza scriso rii pri nci pe l u i a fost
dest i t u i t d i n functia de episcop lu thcran ma­
ghiar. În I l apri lie 1 564 Francisc David a fost
ales episcop reformat iar lu thc ran i lor m aghi ari
li se permi t e a dreptul de a alege a l t cpiscop7 1 _
Disputa l a porunca principe l u i a Jchutat în
sc ris pen tru a se evita crearea unei atmosrc rc
de animozitatc si a l tc rca tiilc i ncisivc. Modul în
care au actiona t calvi n i i in vederea oficial iz;irii
lor a uimit posteritatea si i-a Jczamiigi t pc con­
tempor a n i . Î n I l aprilie calvinii au scos la ivca­
l{t un docu ment, "i\1ot!us collcordiae "72, care,
desigur, con ( i nca deosebirile Joctrinarc, iar
sasi i pur si simplu, erau i nvi tati s<i cedeze în
punctele d iverge nte. ' lltbitra calvi n <l astfel vc­
Jca negocierile ce t rebuiau sft aibă loc. Evident
c·t dcm crsul rilc nu e r a u sincer�.: si s �.: u r m ft re a
u m i l i r e a l u t hc r a n i l o r ; c a o rÎL'I.' u rm ; i de e u l p t1 sC1
l i e i n l ;\ t u ra t <\ . e a l v i n i i se' soc! l l �: ; H I p a r l t: l ..: �:a t ;i
D< Jcu m c n t u l d c t a l iaZ:t C< m t rnvc rsa c u har i s ­
c h c m a !<'î în ins t a n t ;l _
l ic;l _ Î n p r i m ul r:lll d enn t e s l ;i "maduclllio ontfi.l
fi i n d o î tw;-, t �I I U t iî ca tol i c �1 ce n u a n; fu n d a -
..
ca
 Răspândirea calvinismului în Transilvania secolului al XVI-lea
ment biblic şi nici sfinţii părinţi nu o cunoşteau.
Sfintele Daruri nu sunt doar simple simboluri,
ci o mărturie şi un semn cert al harului şi pe­
cetea făgăduinţelor divine care ne întăresc
credinta. Cina Domnului este un instrument
pentru cei aleşi pentru mântuirea lor si alt folos
nu au. Sfintele Daruri nu au nici o eficienţă
decât dacă ele sunt luate prin credinţă; Cina
Domnului comportă daruri aparte ale Duhului
Sfânt, Sfintele Daruri nu depind de elementele
pământeşti, ci de lucrarea cerească a Duhului.
Trupul lui Cristos este hrană duhovnicească
pentru suflet.
Saşii au răspuns în 15 aprilie 1564 printr-o
mărturisire de credinţă tipic lutherană în care
recunoşteau necesitatea penitenţei înainte de
cuminecare şi necesitatea credintei celui care
se cuminecă, dar Cristos este prezent în Sfin­
tele Daruri "realiter" şi nu "spiritualiter". La 1 6
aprilie calvinii a u luat o atitudine de afront,
răspunzând foarte arogant că învăţătura lor
corespunde cu Sfânta Scriptură şi nu are nici
un sens ca lutheranii să disece învăţătura lor şi,
pe de altă parte, consubstanţierea lutheranilor
nu se deosebeşte cu nimic de monstruoasa
transsubstanţiere a catolicilor.
Disputa în scris a fost preschimbată într-una
verbală, deoarece Blandrata a reuşit să-I con­
vingă pe pricipele Ioan Sigismund de eficienţa
ei într-o asemenea manieră. Î ntr-o dispută de
acest fel lutheranii puteau fi manevraţi şi atraşi
în cursă mai uşor. Cele 4 teze, propoziţii au fost
redactate de Blandrata în aşa fel încât făcea ca
înţelegerea să fie imposibilă şi aveau menirea
să-i obstrucţioneze, să-i deruteze pe lutherani.
1. Prin şi cu pâinea în adevăr Cristos este
împărţit credincioşilor într-o unitate sacramen­
tală sau în mister, El fiind prezent dar, nu se
ştie unde.
2.Trupul lui Cristos este consumat, mâncat
în substanţă şi intrăm în comuniune cu El în
adevăr şi în realitate.
3.Pâinea în accepţiune sacramentală este
trupul lui Cristos.
4.Trupul actual al lui Cristos este de altă
natură privind calitatea, esenţa, decât înaintea
morţii7J_
Iscusinţa dialectică, formulările alunecoase
şi-au atins scopul.
Oricum am încerca să cosmetizăm demersul
lui Blandrata, un fapt este cert: medicul italian
nu a dorit nici o clipă realizarea unităţii, ci,
dimpotrivă, acce n l uan.:a dcoscbi rilor. De aceea
ă actionat în t r u n mod abuziv �ii fără scrupu l e .
P;i n ;\ acum dispuldc s-au desfăşurat în m a niera
-
17
www.cimec.ro / www.mncr.ro
acelor vremuri, manieră în care invectivele
pamfletăreşti, acuza tiile imaginare, jignirile
erau frecvente si nu reprezentau o noutate.
Dar, de la simple atacuri verbale până la o acţi­
une atât de mârşavă, era o di�tanţă uriaşă pe
care calvinii sub maşinaţiunile lui Blandrata nu
s-au sfiit să o parcurgă.
Î n ciuda faptului că ruptura era iminentă,
saşii răspund prin Hebler care alcătuieşte trei
teze: ! .Cuvintele Mântuitorului referitoare la
cuharistie trebuie luate "stricta senso" şi nu
simbolic, pentru că altfel denaturăm înţelesul
lor, 2.Pâinea şi vinul care ne sunt date le luăm
nu numai spiritual ci le mâncăm cu gura noas­
tră trupească, "manducatio oralis ", 3.Cu trupul
şi sângele lui Cristos se cuminecă nu numai
credincioşii, ci şi făţarnicii, dar spre pierzarea
lor74.
Ruptura era definitivă. ':4lea iacta est. "
Blandrata îşi atinsese scopul, reuşise să ridice
prima haltă în realizarea planului său de a
impune unitarianismul în Transilvania.
Nu mai rămânea de făcut decât convocarea
unei dicte care să oficializeze faptul împlinit.
Noua dietă a fost convocată pe 4 iunie 1 564 la
Turda. Stările au oficializat noua confesiune
protestantă75. Articolul nr. 5 preciza că noua
religie este receptă, şi că Biserica Reformată
este maghiară. Lutheranii maghiari intrau sub
jurisdicţia episcopului refonnat. Articolul mai
prevedea că fiecare comunitate are dreptul să
ţină preot de confesiunea de care aparţine, iar
acolo unde lutheranii nu-şi pot permite întreţi­
nerea propriului păstor, atunci să poată frec­
venta nestingheriţi o biserică de confesiunea
lor. Aşadar, dieta pennite comunităţii dreptul
de liberă alegere a confesiunii şi interzice con­
vertirile prin forţă76. Totuşi, această libertate
confesională nu trebuie privită, interpretată în
contextul epocii moderne. Comunităţile aveau
într-adevăr dreptul de a-şi alege confesiunea,
dar acest drept se referea la o paletă îngustă şi
oficializată. Acest drept nu era conferit şi
românilor, care practic, pentru a intra în lega­
litate erau obligaţi să adere la una din religiile
recepte, după cum vom vedea şi de Dieta din
1566.
Textul legii practic consacră departajarea
celor două confesiuni pe criterii naţionale.
Religia eparhiei sibiene este evanghelică de
naţiune săsească, iar eparhia clujeană este
acestor cpa r h i i însă nu respectă în total itate
reformată de naţiune maghiară. Jurisdicţia
deparlajărilc confesionale şi naţionale, pc n i ru
c.:;l de cparllia Clujului apar(incau si cvanghc-
VIG I I l3ELA

licii maghiari si saşi, iar de c parhia Sibiului din Heidclhcrg. Desigur spiritul acelor vremu ri
apartineau şi maghiari reformati. Evident, sancţiona o asemenea recunoastere.: eu ropean<-..
această jurisdictie se concretiza doar in chesti­ Biserica lutherană nu mai putea arunca praful
uni administrative. nu şi în cele doctrinare. e rezici în ochii sacramcntarilor rcntru c;i si
Poziţi:t Bisericii reformate a rost c 1nsolidată acq;tia avca ' l o n:cunoaslcrc d e o aut<'ri!alc
si de scrisoarea de recunoasten; a Academiei indiscutahiW.

D rd. V igh Bela

Note

1. P< JKO I Y J(JZSl.l , 11: erdel1'i rejiwn1<illl., e,l,_'l'll<i: ,,;n,;nt'/1!, 32. ZSII I :>.V.K I M I I I.\I Y . np.cil. . p. 7-l

J4. I'OKOI Y J (JZSL.I . op.cil. . p. 1 1 7

Butla pc st a. 1 9o4,vol. 1 . p. 1 03 J3. lhidrm , p. X5
2. R t.vl.sz I M RL. Refimtuilll.\' egvlui:liit1t!net . Lkhrccc n ,

OraJca, 1 sx:;, voi. 2. p. -l.:lll-442

73
1 93X. vol. l , p. J5. B l l � \' 1 1 .\1 V I M T , A niracli flli.,pak.\·�g tijrJt!nel.:.
3 . N,\(;y GiL\, Ktifl·inislll jellemk.;pek , Cluj. EJitura

J7. PoKOI Y J <'JZSI:I-, op. cil . . p . 1 20

Minerva. I <J30. p . I l 3h. Rf:vrsz 1 \I R I ., op.cit. , p. 5X

5 . /hidt'/11, p. 1 1 - 1 5 3X. Uol l i'I : I I . R, op. cil . . p. 1 -l

4. lhidrm, p. I l

o. Uon PI·. IH{. Smimai _,:enl l'olikaqms, 1 7nn. p . .1. si

Uu:>�n L\1 VI 1'CZL. A niradi pr'i.,phht!g tijrJende. 1 Xli3, p . .I<JX V J �< ·1 , op.cil . . p. -lJ2
3 <J . Tl:li i �U I FRI I I l i RI< I I. Of>.cil. , p. 279 s i Bll�\1 1\ 1

40. PnKl'SUJ rr a c ti omiri i s i itlivitlualizoirii cdm tlo u {l cu­

X. Zov.\�YI JL�o. A refim�� t ic:it > Magmmrs:tigmr 1565-ig. rente este tratat mai pc larg de U m i l . \ l s rv.\N. Meliii.I'Z l'el.:r
7. N.\<•Y G iL\. op.cil. . p. Il

i(jli.Higa. Etl i l u ra Acatlcmici. Umlapcsla. 1 •nx. p. 1 h 1 - 1 7.'\

<J. Z< ,,-, \� YI JL�Il, A hefl·et irtiny el"i jelentke:esei ,;_, l<'r· -l i . Rn�un K.\11 1 . np.cit . . p. :>'i<J-2ntl. " Szu .\< .YI
Butlapcsta. 1 <J2 1 . p. 304

1 0. PoKO I Y J<>zsu . op. cil. , p. 1 04 .Q. Bon l't . I I.R, Magn1r !11/wna.\ , 1 7nn, p. Sh
fi>glalti.wi. in l'mleJitim S:emle, I Y 1 7 , a n u i 3<J S. \Nil< li{, op. cit .. p. 37o

43. R l : l � l .l{l K. \ IU . op.cil. . p. 25lJ-1hll, S I Po,.;< 11 Y J < '>Z S I I .

1 2. R u �L. RI K.\IH , Die r.n·indung der Enmgrlidrm
I l . NA< ;y G l.Z.\, op.cil. . p. I l

p. 227
op.cil . , p. 1 27

45. Uo1 1 Pf. II:R, Smimtti J�enl l 'nlimt]lll.l', 1 76n, p. 1 o

Kirchrn in Siehrnl>r'irgen . Wicn, 1 <J 79, 4-l. SZI I ,\! ;yJ S.\�1 101{, op. cil . . p . .17o

Lunde.1·kirche AR in Siehenhlirgen , p. 239

1 3 . G . D.TI .UTSCI I , Urk11ndenhud1 der rl·angt'/i.,dre

J .ţ_ lhidem , p.23 '1 47. Sz11 ,\t;n S. \ � I >OR . op. cil. , p. 377
4h. B u :-. YI J.\1 V 1 �t 1 . op.cil . . p. 43X

1 5 . R u :-o t : RI K.-\ 1{ 1 ., op. cil. , p. 239

1 o. O lUI.\� BAI Azs, '!imla nims eJ ki;mwikt', (vari ant.-1
4X. R f.vf:sz 1 \uu:. Mo.�'l·ar re/imlllitu.f eg1·lui:tth1enel.

4Y. B u � l :. \ All< ·l''i.l l'\. Vrchilt' .-piscopii rtJIIIIÎIIt'.l'ci a Vcr ­

vo i. 1 , p. 29J

tiin Europa pr ivin tl lihcrtatca con fcsionahi

electronicii). În hiscrica tiin Turtla Jicta a v;1tat pruna kgc

50. Pm;on J<'>zsu . op.Lil . . p . 1 3J

drtlui, (;eoagilllui. Silw.wlui .1i llti(�radullli, l31aj. 1 91 12. p. 4 1

5 1 . B t lt �.\1 M 1 1 1.\1 Y. /1 mugnrr refim>lll/11.1' <'.�'l-llli:

1 7. PoKO I Y J (JZSU. op.cil. , p. 1 1 2. si G.D. Tl t l l �< l l.

ll>rtenel<', Sitrospatak. 1 YlJ:i. p. 5 7

op.cil., p. 240, si Tu ITSCI I F R I U >UUU 1. (;t'.ldlidllr c/rr rl'llll·

Rf:vl.sz 1:�>11{ 1 :, op. cil. . Voi . 1 , p. :in 52. J u t t.\�z b·l \-.\�. flimrlfti.l .!.1· llireln11, Cluj, I <J<JO.
grli.H:Iu�n Kirche in SiehenNirgen , I <J2 1 . p . 274

I <J. ZSII .IMZKI M 1 1 1.\IY, A llllll{l'llrlumi pmleJitim <',�'l-lui:

1 X.

ti1rlende, Uutlapcsta, 1 907, p. 73

p. J4-3S
.

20. R L INLIU K. \ IH , op.cil . . p. 231!

5.1 . Sw .• \< ;y1 S.\ � 1 )( >R. l:'rddl'i On�,;-�'-.'l'tilt!.li F mlekt'k,
voi. :!. p. <J3

55. G lt.\:1-l,\ Al L:\.\�lliW. lmtillllirmile calnnrsci din hi­

2 1 . S z i L\< ;Y J S.\�l lOI{, l:'rde/vor.wig Jijt1enelr. Pcsl. I Xon, 54. RIENLRI K.\1{1.. op. cit. . p. 2h.'\

22. PIHJZSINSZKI P.\1., Ktill·in .ltino.l', Pitp a . 1 9 1 1. vol. 1, p. .m"ica elin Arclelu, Bl aj. I SY5, p. 392. Desigur lui Grama îi
voi. 1, p. 275

27o-2SO Jisplacc accast;i "diplllolllllllie" cum o Jc n u m cs l c el avfu1d

23. Jh. I N IIU K. \ IH . op. cil. , p. 2'27 in vcJcrc n ive lul in tdcclual, J�.: prcgft ti n : tcologicia al clcru ·

25. Szu A<;YI S.\NilOI{, op. cil. , p. 27n Sh. TLlii S! 'I I FI{I I I li . IU! 1 1. (;e.Khidllt' der <'l'angdilcllrll
24. TI:UT�< 11 Fim:llLRICI I, op.cil. , p. 277 l u i orlotlox, dar nu n u mai .

2h. J U J I.\sz l s 1 V.\N, Hill'llllt ii e.\' liirelem, Cluj. 1 '1%. p. Jl l - 1 9.:? 1 . voi. 1 p. 27X, si R u :-o . \ R I K\RI
op.âl . . p. 2n7-:!nX
Kirche in Sirhrnlllll-gen ,

57. Bllt.S.\1 M I I I.\I Y , o1uil. , p . S•J

3K Autorul analizcazoi pc larg i n fiUL'nta l U I Mdanch l hon

27. R I .INt.l<l K\11 1 , op. cit . . p . 227 5�. RLv J':v. h1111 , "1' , .;, . p. 'i'-1
asupra evolutiei Jogmaticc Jin Transilvit n i a

2X. S/.IL\< ; yJ S . \ N i " m . L:'rd81·i On·z<i.�'1·til•'-'i Fmf,:li ,·k . 5'-1. T<m l l :>. i l '-li T \ 1< . I X7X. r n 1 -l72
V<ll. 2. 'IJ f-11 1 . K,\1 \· 1 :".' J..\:-..·c J:-., .·f k. �rt' 'i::f,;ll_\' t ·a/"h n..•fld.\;;c•rt•, )>;'apa.
parc cf\ o cxccu,k, ' ' ardere JR' 1 11g ;1vuL ior t 1J l ll, p . 21 1'-' ''J
p.

J :'i _,l{ - J 54ll d. lUI 1.\ I J :>. \ 1 1 . \ l Vi'" 7 1 · . 6 1 . J{ J J ;->1 Iri K.\1< 1 . op. CII. . p. 272- 27'5
:!lJ Tt l l usi sl'

l'lln"/1 pii.'ipi)k.\·J.� tol1�lllt', p . l9X n2. !'oKOI \ .J<>/.SI l , t 1f1 cii . p . 1 31\
unucva i n l rc a n i i

Jll. PoKO I Y J<'>:I.SJ :J , op.cil . p. 1 t7

A
hJ. 1/>idl!m. p . t-U
.1 1 lhidmr . p. 1 1 7 64. S/. 1 1 .\I •YI S.\:-<1 � 111. "fu:il . . p . 377

18

www.cimec.ro / www.mncr.ro
 Râspândirea cah ·inimului in liwtsill'ilnia 1ecolului al XVI-lea

!15 . S;. 1 r .1< ;)1 S \ N I >orc r·rd,;ll ·i nn::âgg1ii/,;st n. G . IJ . T U ' 1''>< r r .

voi. .�. p. 2 1 H voi. 2. p. 1-12-YO
/·."mlt'k<'k . /Jrkw�tlmhuclr der emngelisdre

1 113 7.'\ . lllldem . p. lOI I

Lulllle.l·kirclre A R in Siehellhlllg<'ll.

h 7. z-, r r r.,VKI M r r L\1 Y. op.cit . . p. 52

hh. Uo r r r.1 I S I \,\'\, M,;iiu ..-:: i',;ter i/jti.l"tiga , p.

7c!. lllldem, p. lJ5

Ulandrala vezi în lucra · ca lui u,( < 1'. \IH S.\" l( )l(, 1 /llll,� 'l/1- �
hH. Am;'uw n lL' referitoare la mcLiicul nahan Cicon:io
75. lhitlem, p. lJI I. ·.:1d tnlllendu' rgilur lruiu mwdi di.,prtlu­

111
timre.\· paci/icwrdm<tue 11/rt.l'<fltepurtil- conKienlias, pm <fttiek
r.:/imllliciti <C Oll<lflltill lrmloll.l'tig ula// a .\Tt 1::u::udhwt. p.

parti lihr111111 sit. .1·ii·e 1\ulall '<lrt<'II.IH <lltl Cihinirnsi...- ,•ccle­

l?rgnico/an/111 stalulllm nt ttl u modo po.\'le/11111 wri<flll!

n'J. R r ·_ , , , ru K.1ru .. otuit . . p. 271-1

�05·.�211

70. M t :,,_\1 L\v.r .<">. Nugn-m·ed ,;_,. re/i llmtitlll <'gvl�ti::u. ,·iumm rel��imtem el usrrtrwtem leuerr rrlit. .

7 1 . R I L '\LIU K . \ 1 ( 1 , op. cit . . p. 27lJ voi. 2. p. 23 1 -2]2

Aiud. I 'Hh. p. ]5 7h. Sw . \< ; r r r S.\:o.�r >< >1(. 1-.rd,;/1'1 on·::,ig,t,.'l·ti/,;_,·i em/,;kt!k .

Zusammenfassung
Der Entfaltung dcr Kalvinismus aus Siebenburgen im 16ten Jahrhundert

IJic rC'Iiginsc Rdorm LIL·s lli. JahrhunLicrrs aus Sichcnhurgcn. war langc Ze ii cin unan laslharcs Thcma i n Llcr rumiinis­
chcn Gcsch iC'h lsschrcihung. Wcn n man iih�.:r dicscs Thcm a gcschrichcn hal, Lla n n hal rnan nur nhcrlliichlich, nchcnhci
hcruhrcnd und nichl immcr lohcnd gcschrichc n .
I n dicscm Studium hahcn w i r vnsuc h r das Eindringcn Llcr zwcircn Wc llc Ll c r Rcform. d c r Kalvin1smus nalurlich, paralkl
mit Llcr E n r fallung Llcs Luthcrrums zu vcrfasscn. Das so hrcitc. hckcn n t n ismassigc Schachhrctl Sichcnhurgcns hal auf Llcn
hcsonLicrcn polilischcn U mslanLicn hcru h l . tlic dic Kncxislcnz vicr vcrsch icLicm:r G l auhcn crlauhl hahcn.
Dn TurLiacr LanLIL·srag in 1 550, dcr von dcn prolcsl anlisdu;n Fakl ioncn hchcrrschl war. kon n lc c i n fach dcm Luthcrlum
L'incn otlizidlcn Charaktcr vcrlcihcn. Es war da-, .:rstc n::ligiosc Totcranzgcsc lzl aus Europa. das Llcn aus Augshurg i n 1 555
y,,rhcrging.
Es ist offcnsic h r lich. dai.\ das Luthcrlum als auch dn Kalvinismus und spiilcr auch Llcr U n i larismus sich dank ci ner vortcil­
haflcn. politischcn Hahung vcrhrcilcl hahc n . lkr Ftirsl, Ioan SigismunLI, hal sich nichl n ur dcm Vcrhrc ilcn Llcs
Protcs l a n t ismus nichl c ntgcgcn gcsc rzt. sondcrn har ihn m i i allcr M ti h c untcrsltilzl.
Wir hahcn vcrsucht Llcn so gc krummlcn Wcg. Llic /\usc i n ;lll<.lcrsc tzungcn, Llic dogmat ischc Str..:itgcsprachl'. dic Lli.: zwci
prolcstanl ischcn Stromungcn in Llcr Niihc ihrcr Gchurt ats Kirch..:n zurtickgdcgl hahc n . hcrvorzuhch<.: n .

Prozcss Llurch Llas Prufcn dcr [), >kumc nlc d..:r LanLio.:stagcn und SynoLicn Llcrcn Zcil<.:n. wio.:LI.:rwgchcn : hcginncnLI m i t Llcm
D i ..: Gchurt Lin zwci Kirchcn hcLiculc ll' <.:r n langsamcr, ta ngwicrign unLI crhillcrlcr ProLcss.Wir hahcn vnsucht dicsL·n

Muhlhachcr Landcslag in 1 551i his zum Turdan LanLicslag i n I 5n-l. ats Llic zwcitc protcsl a n t isch<.: Slromung, Llcr K;dvin ismus
bcglauhigl wurdc.

19

www.cimec.ro / www.mncr.ro