Ministeriul Educaţiei al Republicii Moldova

Universitatea Tehnică a Moldovei

Referat
la Etică și Comunicare

Tema: Tehnica și regulile brainstormingului

Elaborat: Terzi Andrei

Grupa: TI -163

Chișinău 2016
Tehnica și regulile brainstormingului
Reprezintă o metodă de simulare a creativitătii de grup, pusă la punct de Al.
Osborn, prin intermediul căreia se asigură o amplificare a cantitătii ideilor noi, care
au sansa de a fii folosite ca solutii de rezolvare a unei probleme complexe.
Caracteristica de bază a tehnicii brainstorming constă în organizarea activitătii
grupului, astfel încât să permită si să provoace emiterea unor idei importante, care
în alte împrejurări ar fi rămas neexprimate de teama de a nu gresi sau de a apărea
într-o situatie nefavorabilă fată de componentii grupului.
Bazându-se pe teoria dinamicii de grup, practicarea tehnicii are drept scop
obtinerea unui număr cât mai mare de solutii cu privire la o anumită problemă în
ideea că printre acestea, sau printr-o anumită combinare sau asociere a lor, rezultă
(se află) si solutia optimă. . Aceasta înseamnă că, prin aplicarea tehnicii
brainstorming, nu se urmăreste direct rezolvarea problemei, ci obtinerea unui
număr cât mai mare de soluţii (idei).
Reusita sedintei de brainstorming este conditonată de o serie de factori legati
de conditiile si atmosfera de lucru, de calitatea membrilor colectivelor, fapt ce a
dus la stabilirea unor reguli ce trebuie respectate. Dintre acestea amintim:
1. determinarea cu precizie a problemei care constituie subiectul sesiunii;

2. selecţionarea cu atenţie a participanţilor;

3. admiterea şi solicitarea formulării de idei oricât de neobişnuite ar fi;

4. în cadrul şedinţei nici o idee nu trebuie înlăturată;

5. cuvântul ridicol este de neconceput în Brainstorming, el fiind nu numai

nepoliticos ci şi dezastruos pentru un proces creator;

6. evitarea luării de cuvânt de dragul participării, al devierii de la subiect, adică

de a emite idei de rezolvare a altor probleme;

7. programarea sesiunilor să se facă atunci când participanţii sunt odihniţi;

Practicarea tehnicii brainstorming presupune parcurgerea următoarelor etape:

pregătirea reuniunii; analiza problemei; selecţionarea si evaluarea soluţiilor.
Etapa de pregătire a reuniunii constă în stabilirea si delimitarea precisă a
problemei care urmează să fie pusă în discuţie si pentru care se cer soluţii. În
această etapă se stabileste grupul de participanţi la discuţii, format din 5-12
persoane.
 Tot în aceasta etapă se stabileşte responsabilul grupului, de a cărui pregătire şi
pricepere depind în cea mai mare măsură rezultatele reuniunii.El trebuie să asigure
condiţiile ca fiecare participant să-si formuleze ideile sale, să urmărească ca aceste
idei să fie în legătură cu problema pusă în discuţie, propunerile să se bazeze numai
pe argumente fundamentate fără a apela la divagaţii largi.
Se stabilesc locul, data si ora reuniunii.
Etapa analizei problemei în reuniune are două faze: faza introductivă si faza
discutiilor. În faza introductivă, responsabilul grupului expune în mod clar
problema pentru care se cer soluţii de rezolvare si se prezintă modul de desfăsurare
a întrunirii.
În faza de discutii propriu-zise, participantii emit solutii în legătură cu modul
de solutionare a problemei. Solutiile sunt înregistrate cu fidelitate, fără a se preciza
autorii lor.
Pentru solutionarea problemei se pot practica mai multe procedee:
comparatia simplă, comparaţia funcţională si inspiraţia.
Comparatia simpla este folosită pentru a detine alte solutii care să posede cel
putin o caracteristică cu solutia căutată.
Comparaţia functională presupune identificarea de proprietăti noi si neobisnuite
ale unor solutii cunoscute, care, combinate si rearanjate, să asigure alte modalităti
pentru rezolvarea aceleiasi probleme.
Procedeul inspiratiei (creativitătii) presupune concentrarea fortei intelectuale a
componentilor grupului, părăsindu-se căile traditionale, prin abordarea într-un mod
original a problemei, pentru găsirea unei solutii optime.
Pentru dezlăntuirea ideilor există, în principal, trei căi:
 calea progresiv-liniară, care se caracterizează prin însus

 calea catalitică, prin care ideile se declanşează prin analogie sau prin apariţia
unei idei noi chiar opuse celei care a generat-o;
 calea mixtă, care reprezintă o combinare a primelor două, în care soluţia
poate da naştere la idei de completare a soluţiei iniţiale, şi care, la rândul lor,
pot dezvolta alte idei de completare sau opuse, ori poate da naştere unor idei
diferite sau chiar opuse soluţiei iniţiale.

Selecţionarea si gruparea acestora după anumite criterii, cum ar fi:

criteriul eficienţei economice, al originalităţii, al perioadei de aplicabilitate
etc. Analiza şi evaluarea ideilor se face, în general, la un anumit interval de
timp după reuniune (1 - 3 zile).
Concluzie
Brainstormingul este o tehnică de mare eficacitate şi poate fi aplicat în
obţinerea de soluţii pentru probleme din toate domeniile de activitate ale
managemetului.
Metoda are un câmp larg de aplicabilitate, în etapa de depistare a
diferitelor variante sau soluţii a problemelor care trebuie să stea la baza
procesului de analiză şi luare a deciziilor.

Bibliografie
1. Covey, L., Brainstorming, Bucureşti, Editura Beta, 2001, p. 349-355
2. www.accedio.ro/uploaded_img/accedio/ro/Newsletter/ Brainstorming.pdf
3. Lungu, S., Brainstorming, organizare-desfășurare, Chișinău, 2001