Razboiul Rece

1. Care sunt reformele inițiate de Mihail Gorbaciov pe calea reformării sistemului comunist
în URSS?
Reformele inițiate de Mihaul Gorbaciov sunt alegirile cu candidature multiple, libertatea de
exprimare și dreptul la discuție.

2. Ce a urmărit Gorbaciov prin reformele sale?

Gorbaciov a urmărit prin reformele sale să câștige sprijinul populației, dar și să ridica nivelul de
trai al populației și productivitatea muncii.

3. Care este opinia ta în legătură cu succesul/eșecul acestor reforme?

Din punctul meu de vedere, reformele introduse de Gorbaciov au condus statul rus catre o
ideologie modernă și emanciepată, apreciată de către vestici, chiar dacă au dus la risipirea
U.R.S.S.-ului în1991 și la o criză ecoomică.

Informații despre Ernesto Che Guevara

Ernesto „Che” Guevara, cel mai cunoscut şi controversat revoluţionar de pe
planetă, unul dintre cele mai cunoscute personaje ale radicalismului de stânga și
anti-imperialismului, din istorie. Iubit şi detestat în egală măsură, el este perceput
ca un rebel, un idealist şi un om al puternicelor contraste, un luptător înflăcărat
pentru drepturile săracilor, pe de-o parte, dar şi criminal feroce al celor care i s-au
opus.

Ernesto Che Guevara, pe numele real Ernesto Rafael Guevara de la Serna, s-a
născut la 14 iunie 1928 – aceasta fiind data la care naşterea a fost înregistrată
oficial – , în Argentina, la Rosario del Fe, fiind cel mai mare dintre cei cinci copii ai
unei familii de clasă mijlocie, cu origini irlandezo-spaniole și cu vederi de stânga.

Din primii ani de viaţă, ia contact cu politica, fiindcă tatăl său, un fervent susținător
al republicanilor în timpul războiului civil din Spania, primea vizite ale veteranilor
spanioli.

După vizitele în Argentina, Chile, Peru, Ecuador, Columbia, Venezuela,

Panama și Florida, el a fost revoltat de condiţiile în care trăiau şi munceau
anumite categorii defavorizate de cetăţeni, în opoziţie contrastantă cu traiul
luxos al celor mai bogaţi. El a perceput problemele întâlnite în America
Latină ca o trăsătură comună a acestor ţări şi a fost animat de dorinţa de a
identifica o soluţie comună de eliberare – de sărăcie, foame, boală şi
exploatare de clasă -, la nivel continental, ideea de bază de la care a pornit
cariera de revoluţionar a lui Guevara.

În anul 1953, „Che” s-a deplasat în Guatemala, unde a asistat, la înlăturarea

– şi cu ajutorul CIA – a regimului de stânga al lui Jacobo Arbenz, un moment
care avea să-i întărească convingerile antiamericane.

Che Guevara se va afla apoi în Mexic, unde a lucrat la un spital şi unde, prin
intermediul unor prieteni cubanezi, îi cunoaşte, în iunie 1955, pe fraţii Raul şi
Fidel Castro, alăturându-se grupării revoluţionare, în exil, pe care aceştia o
conduceau – „Mișcarea 26 iulie” – cu a cărei cauză avea să se identifice.

În anul următor, Guevara pleacă, alături de fraţii Castro, în Cuba, cu scopul

de a înlătura de la putere regimul Batista, gruparea acestora instalându-se în
Munții Sierra Maestra, unde se pregăteşte o mişcare de gherilă.

Între Guevara şi Fidel Castro avea să se nască ccea ce biografii au numit „o

prietenie revoluționară care avea să schimbe lumea”.

Guevara a jucat un rol esenţial în mişcarea revoluţionară, pentru care a

înfiinţat școli pentru a-i învăța pe localnici să scrie și să citească, spitale
pentru îngrijirea bolnavilor, fabrici de armament şi cursuri de tactici militare,
întreaga sa activitate provocând admiraţia lui Fidel Castro şi ridicarea lui la
rangul de comandant – „el Comandante Che Guevara”, titulatură sub care
avea să rămână în istorie. Cu acelaşi prilej, Castro îi înmânează şi Steaua
José Martí, pe care Guevara o va purta, de aici înainte pe bereta sa neagră, o
imagine care va deveni celebră în întreaga lume.

La scurtă vreme după ce a preluat puterea în Cuba, la 9 ianuarie 1959,

Castro îi oferă, printr-o lege specială, cetăţenia cubaneză. Aceasta este
perioada în care Ernesto „Che” Guevara susţine discursuri, scrie numeroase
articole în care denunţă imperialismul american şi mai ales politica
americană în țările din lumea a treia, militând pentru construirea
comunismului pe noi baze economice, pentru reformarea conștiinței
individuale și a valorilor, pentru crearea „omului nou”.

Poziţia sa exprimată în Algeria avea să deranjeze extrem de tare autorităţile

URSS şi să-i afecteze relaţiile cu Fidel Castro, care îşi vedea ţara dependentă
economic de Uniunea Sovietică, aceasta fiind şi ultima apariţie publică a lui
Guevara.

După revenirea în Cuba, el se retrage definitiv din atenţia mass-media,

urmând a se alătura mişcărilor revoluţionare din alte ţări.

Este şi perioada în care adresează un mesaj Organizației de Solidaritate cu

Popoarele Asiei, Africii și Americii Latine, fondată în Cuba în anul 1966, în
care arată, printre altele că „imperialismul este un sistem mondial, ultimul
stadiu al capitalismului, și el trebuie învins într-o confruntare mondială … Să
mori sub steagul Vietnamului, Venezuelei, Guatemalei, Laosului, Guineei,
Columbiei, Boliviei, Braziliei – pentru a numi doar câteva scene ale luptei
armate actuale – va fi la fel de glorios și dezirabil pentru un american, un
asiatic, un african, chiar și un european.”

Gruparea boliviană condusă de el a fost înfrântă de forțele armate boliviene,

cu sprijinul CIA, iar Guevara este mai întâi rănit, în octombrie 1967, pentru ca
după câteva zile să fie capturat şi mai apoi executat – la 9 octombrie 1967,
în localitatea Higuera -, nu înainte de a rosti ultimele sale cuvinte: „Mă
gândesc la nemurirea revoluției.”