Audiția serenadei pentru coarde în Mi major (Tempo de vals), compusă de

Antonin Dvorak, ”un simplu muzician ceh” , cum îi plăcea cu multă modestie să-și
spună, a fost una chiar surprinzătoare.

Ascultând-o, m-am simțit copleșită de emoții, lăsându-mă purtată de linia melodică

unică, ce are virtutea de a da frâu imaginației. Sinceră să fiu, ascultând serenada,
mi-am adus aminte de poveștile romantice citite în adolescență, fiind pe atunci o
împătimită a acestora. Chiar dacă melodia simbolizeză pentru fiecare în parte
altceva, pentru mine a însemnat o reîntoarcere la niște vremuri care erau mult mai
mult cuprinse de iubire.

Astfel, consider că și această serenada este o rememorare, marcată de melancolie,

resimțindu-se cumva o urma de tristețe în sunetul vioarei.