ÎNTRE ORIENT ªI OCCIDENT

NEAGU M. DJUVARA s-a nãscut la Bucureºti în 1916, într-o familie de origine aro-
mânã aºezatã în þãrile române la sfârºitul secolului al XVIII-lea, care a dat þãrii mai
mulþi oameni politici, diplomaþi ºi universitari. Licenþiat în litere la Sorbona (istorie,
1937) ºi doctor în drept (Paris, 1940). Participã la campania din Basarabia ºi Trans-
nistria ca elev-ofiþer de rezervã (iunie–noiembrie 1941); rãnit în apropiere de Odessa.
Intrat prin concurs la Ministerul de Externe în mai 1943, este trimis curier diploma-
tic la Stockholm în dimineaþa zilei de 23 august 1944, în legãturã cu negocierile de
pace cu Uniunea Sovieticã. Numit secretar de legaþie la Stockholm de guvernul Sãnã-
tescu, va rãmâne în Suedia pânã în septembrie 1947, când comuniºtii preiau ºi Externele.
Implicat în procesele politice din toamna anului 1947, hotãrãºte sã rãmânã în exil, mili-
tând pânã în 1961 în diverse organizaþii ale diasporei româneºti (secretar general al Comi-
tetului de Asistenþã a Refugiaþilor Români, la Paris; ziaristicã; Radio Europa Liberã;
secretar general al Fundaþiei Universitare „Carol I“).
În 1961, pleacã în Africa, în Republica Niger, unde va sta douãzeci ºi trei de ani în
calitate de consilier diplomatic ºi juridic al Ministerului francez al Afacerilor Strãine
ºi, concomitent, profesor de drept internaþional ºi de istorie economicã la Universita-
tea din Niamey.
Între timp, reluase studiile de filozofie la Sorbona. În mai 1972, capãtã doctoratul
de stat la Sorbona cu o tezã de filozofie a istoriei; mai târziu, obþine ºi o diplomã a
Institutului Naþional de Limbi ºi Civilizaþii Orientale de la Paris (I.N.A.L.C.O.).
Din 1984, secretar general al Casei Româneºti de la Paris, pânã dupã revoluþia din
decembrie 1989, când se întoarce în þarã. Din 1991, profesor-asociat la Universitatea
din Bucureºti ºi membru de onoare al Institutului de Istorie „A.D. Xenopol“ din Iaºi.
Principalele publicaþii: Le droit roumain en matière de nationalité, Paris, 1940 (tezã
de doctorat); „Démétrius Cantemir, philosophe de l’Histoire“, în Revue des études
roumaines, XIII–XIV, Paris, 1974, pp. 65–90; Civilisations et lois historiques. Essai
d’étude comparée des civilisations, Mouton, Paris–Haga, 1975 (carte premiatã de
Academia Francezã); în româneºte, Civilizaþii ºi tipare istorice. Un studiu compa-
rat al civilizaþiilor, Humanitas, 1999; „Les «grands boïars» ont-ils constitué dans
les principautés roumaines une véritable oligarchie institutionnelle et héréditaire?“
în Südost-Forschungen, Band XLVI, München, 1987, pp. 1–56; Le pays roumain
entre Orient et Occident. Les Principautés danubiennes dans la première moitié du
XIX e siècle, Publications Orientalistes de France, 1989; în româneºte, Între Orient
ºi Occident. Þãrile române la începutul epocii moderne, Humanitas, ed. a VI-a, 2008;
Les Aroumains (operã colectivã), Publications Langues’O, Paris, 1989; în româneºte,
Aromânii — istorie, limbã, destin, Editura Fundaþiei Culturale Române, Bucureºti,
1996; „Sur un passage controversé de Kékauménos. De l’origine des Valaques de
Grèce“, în Revue roumaine d’histoire, vol. XXX, 1–2, Bucureºti, 1991; O scurtã isto-
rie a românilor povestitã celor tineri, Humanitas, ed. a IX-a, 2008; Cum s-a nãscut
poporul român, Humanitas Junior, ed. a V-a, 2008; Mircea cel Bãtrân ºi luptele cu
turcii, Humanitas Junior, ed. a III-a, 2007; De la Vlad Þepeº la Dracula Vampirul,
Humanitas Junior, ed. a II-a, 2007; Însemnãrile lui Gheorghe Milescu, roman, Huma-
nitas, 2004; Amintiri din pribegie, Albatros, 2002; Humanitas, ed. a IV-a, 2008;
versiune francezã: Bucarest–Paris–Niamey et retour ou Souvenirs de 42 ans
d’exil (1948–1990), L’Harmattan, Paris, 2004; Existã istorie adevãratã?, Humanitas,
ed. a III-a, 2008; Rãzboiul de ºaptezeci ºi ºapte de ani (1914–1991) ºi premisele
hegemoniei americane. Eseu de istorie-politologie, Humanitas, 2008.
 NEAGU DJUVARA

ÎNTRE
ORIENT ªI OCCIDENT
Þãrile române la începutul epocii moderne
(1800 –1848)
Traducere din francezã de
MARIA CARPOV

Ediþia a VII-a
Redactor: S. Skultéty
Coperta: Ioana Dragomirescu Mardare
Tehnoredactor: Luminiţa Simionescu
Corector: Georgiana Becheru

NEAGU DJUVARA
LE PAYS ROUMAIN ENTRE ORIENT ET OCCIDENT
LES PRINCIPAUTÉS DANUBIENNES
AU DÉBUT DU XIXE SIÈCLE
Publications Orientalistes de France
© ALC – Djuvara – iunie 1989

© HUMANITAS, 1995, 2002, 2005, 2006, 2007, 2008, 2009

pentru prezenta versiune românească

ISBN 978-973-50-3206-7 (pdf)

EDITURA HUMANITAS
Piaţa Presei Libere 1, 013701
Bucureşti, România
tel. 021/408 83 50
fax 021/408 83 51www.humanitas.ro

Comenzi online:
tel./fax 021/311 23 30
e-mail: vanzari@libhumanitas.ro
www.libhumanitas.ro
Fiicei mele, Domnica…
 CAPITOLUL ÎNTÂI

Un pic de istorie

Românii sub jugul otoman: privire asupra „Principatelor“

la sfârºitul epocii fanariote.
Cine erau fanarioþii?
Cãlãtoria unui domnitor, de la Constantinopol la Iaºi,
povestitã de un tânãr aristocrat francez:
d’Hauterive face parte din alaiul
lui Alexandru Vodã Mavrocordat.
 „Nu mã tem nici de bãnuiala cã aº întrece mãsura, nici de în-
vinuirea cã aº ponegri de voi spune cã nu se aflã pe faþa pãmân-
tului un neam de ticãloºi mai mârºavi decât fanarioþii“ — astfel
se exprimã generalul conte de Langeron4, emigrat francez intrat
în slujba Rusiei, în jurnalul sãu de campanie, ºi continuã: „Ei
sunt cei ce mijlocesc, cei ce pun la cale, aþâþã ºi, adesea, duc la
îndeplinire toate nelegiuirile ce se sãvârºesc zilnic la Constanti-
nopol de cãtre o cârmuire sângeroasã, unde nici un fel de lege sau
de credinþã nu domoleºte sãlbãticia slujbaºilor ei, care, cu toþii
(chiar ºi cei mai înalþi dregãtori), sunt de obârºie proastã ºi nu
rãzbesc în viaþa aceasta trecãtoare decât împingându-ºi vrãjmaºii
la pieire sau ucigându-i.
Singurul þel al tuturor acestor fanarioþi, þintit încã din cea mai
fragedã copilãrie, este un loc de domnitor în Muntenia sau Mol-
dova. Ca sã-l atingã, nici o fãrãdelege nu li se pare prea mare,
nici o josnicie nu este prea umilitoare. De cumva vreun frate,
unchi, vãr sau chiar pãrinte se pun în calea nãzuinþei lor, otrava
sau securea cãlãului îi scapã de ei; cãci, atunci când nu-l poþi
nimici tu însuþi pe cel ce-þi poate dãuna, îl pârãºti, iar de la pârã,
oricum ar fi ea, pânã la moarte, la Constantinopol, nu este decât
un pas. Lãcomia, bine cunoscutã, a acestei nemernice cârmuiri
duce la locurile râvnite. Ca sã ajungi pânã acolo, rãmâi sãrac li-
pit, apoi furi ºi jefuieºti ca sã-þi refaci averea.
Un domnitor proaspãt numit pleacã de la Constantinopol cu
datorii de douã-trei milioane de piaºtri. Dupã patru, cinci sau
ºase ani de domnie, se întoarce cu o avere de cinci-ºase milioane,
atunci când i se lasã rãgazul sã le adune: însã, îndeobºte, este
alungat, surghiunit sau i se taie capul dupã câþiva ani de huzur,
26 ÎNTRE ORIENT ªI OCCIDENT

sau de se aflã cã a adunat o avere destul de mare ca sã-i poatã

fi luatã […].
Ce sã însemne oare un domnitor ca aceºtia de nu poate cã-
pãta ceea ce-ºi doreºte decât prin nelegiuiri, jertfe ºi josnicii, ºi
care vede tot timpul în faþa ochilor, câteodatã anume pregãtitã
pentru el, sabia unui ucigaº sau uneltele de torturã de care rare-
ori se întâmplã sã scape? Un european, un om nãscut într-o þarã
civilizatã nu poate pricepe de ce atâtea jertfe, de ce aceastã viaþã
hãrþuitã întruna de groazã sau de uneltirea vreunei ticãloºii. Însã
aºa este viaþa fanarioþilor: s-au vãzut copii de zece ani care spu-
neau: — Ce-mi pasã cã mi se taie capul la treizeci de ani, dacã
pot fi domnitor la douãzeci ºi cinci?5
Cine erau, aºadar, fanarioþii aceºtia, atât de huliþi, ºi pe ce
cãi ajunseserã ei, în secolul al XVIII-lea, sã punã mâna pe câr-
muirea þãrilor române?
*

La început, jugul otoman a fost, pentru români, mai puþin

apãsãtor decât pentru greci, bulgari, sârbi sau albanezi, ale cã-
ror state fuseserã nimicite, þãrile fiind transformate în paºalâcuri.
Þara nu este ocupatã prin forþã militarã, iar musulmanii nu au
dreptul sã se stabileascã aici ºi sã-ºi ridice moschei. Chiar ºi tri-
butul, la început, este mai curând simbolul unei supuneri (sau
al unei „neutralitãþi binevoitoare“) decât o contribuþie la buge-
tul imperiului: 10 000 de ducaþi pentru Þara Româneascã, 2 000
pentru Moldova. Numai cã lucrurile se vor înrãutãþi foarte curând.
Poarta profitã de schimbãrile de domnie, pentru a spori, treptat,
tributul anual. În ultimul pãtrar al veacului al XVI-lea, asistãm
la o creºtere brutalã: în 1593, tributul este de 65 000 de galbeni
pentru Moldova ºi de 155 000 pentru Þara Româneascã.

Faptul se explicã prin aceea cã imperiul otoman, chiar ºi atunci

când se aflã în culmea gloriei, trãieºte peste posibilitãþile sale ºi,
ca atare, sãrãceºte încet, dar sigur. Ca ºi în Roma anticã, balanþa
comercialã deficitarã duce afarã metalul preþios. În mai puþin de
douã veacuri, asprul otoman îºi pierde trei sferturi din valoare6.
 UN PIC DE ISTORIE 27
Situaþia s-a înrãutãþit ºi mai mult dupã ce portughezii au des-
coperit drumul pe la Capul Bunei Speranþe, care, treptat, va duce
la ruinarea comerþului ce trecea prin Egipt ºi Siria, douã þãri de-
venite provincii otomane. Pe deasupra, exploatarea sãlbaticã a
þinuturilor agricole din imperiu duce la depopularea ºi transfor-
marea în pustiuri a unor întregi regiuni din provinciile din Asia
ºi Africa.
Aveau sã vinã apoi cele dintâi înfrângeri: imperiul nu va mai
trãi din cuceriri ºi tributuri, ci, dimpotrivã, va fi silit sã întreþinã
armate numeroase ºi costisitoare. Sunt motive temeinice care îl
vor face sã stoarcã ºi mai mult provinciile din Europa, cu deo-
sebire þãrile române, incomparabil mai bogate.
Aºa se face cã nu este vorba doar de bani, storºi cu nemilu-
ita, ci ºi de altceva, cu urmãri foarte grave: þãrile române sunt
silite sã participe din plin la aprovizionarea imperiului ºi, mai pre-
sus de toate, a capitalei lui, aflatã atât de aproape. În secolul al
XVIII-lea, observatori strãini susþin cã o treime din aproviziona-
rea oraºului Constantinopol vine din Principate. De aceea, în aces-
te þãri, turcii deþin monopolul la cumpãrarea grânelor ºi a vite-
lor, cu preþurile impuse de ei. Iar preþurile acestea sunt tot mai
scãzute faþã de preþurile pieþei, pe mãsurã ce situaþia economi-
cã ºi monetarã a imperiului se înrãutãþeºte. La sfârºitul secolului
al XVI-lea, preþurile nu sunt decât cu puþin peste jumãtate din
preþurile pieþei. În fiecare an, la date fixe, trimiºii Porþii adunã
mii de tone de grâu ºi de orz, sute de mii de vite mari ºi de oi (un
document din 1591 aratã cã 141 000 de oi au fost ridicate nu-
mai din Moldova). În vreme de rãzboi, sunt ordonate rechiziþii
suplimentare. Ne putem închipui urmãrile dezastruoase ale unui
asemenea sistem. La început, mãsurile acestea lovesc cu deose-
bire în boieri, mari proprietari de pãmânt, singurii care aveau sur-
plusuri pentru piaþa externã. Aceasta va determina, în parte, aven-
turoasa tentativã a lui Mihai Viteazul, ultima încercare importantã
a þãrilor române de a scutura jugul otoman.
Însã, cu timpul, mãsurile acestea îl lovesc, încã ºi mai tare,
pe þãran: nemaiputând, din puþinul ce-i prisoseºte, sã facã faþã
dãrilor ºi rechiziþionãrilor, þãranul liber se îndatoreazã tot mai
mult ºi, în cele din urmã, se dã pe sine, împreunã cu familia ºi
28 ÎNTRE ORIENT ªI OCCIDENT

cu peticul lui de pãmânt, pe mâinile moºierului din vecinãtate.

În felul acesta, se alcãtuiesc, în cea de a doua jumãtate a seco-
lului al XVI-lea ºi de-a lungul secolului al XVII-lea, imense la-
tifundii stãpânite de boierii cei mari, în timp ce domeniul þãrã-
nimii libere se micºoreazã din ce în ce mai mult. ªi încã ceva:
þãrãnimea aceasta care, vreme de secole, dãduse cel mai mare
numãr de apãrãtori ai þãrii, acum, când este transformatã tot mai
mult într-o masã de ºerbi ce pot fi puºi la dãri ºi munci dupã bu-
nul plac al stãpânului, nu va mai da — aproape deloc — ostaºi.
Armata lui Mihai Viteazul este, în bunã parte, o armatã de bo-
ieri ºi de mercenari, ca în Occident.
Începând cu a doua treime a secolului al XVII-lea, chiar dacã
în ambele þãri mai apar câþiva domnitori iubitori de fast, ctitori
de biserici ºi ocrotitori ai ortodoxismului pe tot cuprinsul impe-
riului otoman, cum au fost, de pildã, Vasile Lupu în Moldova,
Matei Basarab, ªerban Cantacuzino ºi Constantin Brâncoveanu
în Muntenia, importanþa lor militarã a devenit neînsemnatã.

De altfel, pentru a înãbuºi în faºã orice pornire de indepen-

denþã, turcii întreþin acum garnizoane într-o adevãratã salbã de
„capete de pod“, enclave otomane la nordul Dunãrii; este vorba,
de la apus spre rãsãrit ºi de la miazãzi la miazãnoapte, de raia-
lele: Turnu, Giurgiu, aflatã la numai 60 de kilometri la sud de
Bucureºti; Brãila, la graniþa cu Moldova, apoi un triunghi mare
în sud-estul Moldovei, care se populeazã cu tãtari ºi cãruia i se
spune Bugeac sau Basarabia (nume pe care ruºii îl vor extinde
la tot estul Moldovei pe care aveau sã-l alipeascã în urma tra-
tatului de la Bucureºti din 1812); în sfârºit, în susul Nistrului,
raialele Tighina sau, pe turceºte, Bender — unde Carol XII se
va încãpãþâna sã aºtepte trei ani ajutorul turcilor, dupã înfrânge-
rea de la Poltava; ºi, la nord de tot, Hotin, în faþa fortãreþei po-
loneze Cameniþa.

Pe viitor, Principatele nu vor mai fi decât niºte pioni în jocu-

rile marilor puteri, care încep sã muºte, puþin câte puþin, din im-
periul otoman.
Ceasul fanarioþilor a sosit.
 UN PIC DE ISTORIE 29
*
Îndatã dupã cucerirea Constantinopolului de cãtre Mahomed II
(sã-i zicem mai bine Mehmet II, ca sã le facem turcologilor pe
plac), prestigioasa capitalã bizantinã s-a golit de populaþia ei gre-
ceascã. Zeci de mii de morþi, zeci de mii de robi: toatã lumea creº-
tinã se înfioarã aflând vestea catastrofei, la care trebuia totuºi sã
se aºtepte. În Orientul creºtin, cãderea celei de a doua Rome a
fost simþitã ca un cataclism fãrã precedent, aproape de necrezut.
(Nu este oare simptomatic sã vedem cã, pe unele fresce de pe mâ-
nãstirile din Bucovina, cetatea imperialã, un fel de cetate cereas-
cã, este arãtatã, un veac mai târziu, ca un loc de necucerit de cã-
tre ostaºii Necuratului, reprezentaþi cu turbanul turcesc pe cap?)
Aveau sã rãmânã doar þãranii din satele din jur, care, trep-
tat, încep sã aprovizioneze noul oraº cu produse din gospodãria
lor. Vor spune cã se duc• e„j t¾n pÒlin [is tin pólin] „la oraº“,
de unde numele turcesc I.stanbul.
Oraºul a trebuit totuºi sã fie repopulat cu oameni veniþi din
toate provinciile imperiului. Au venit ºi greci ºi, printre ei, bineîn-
þeles, „colaboratori“. Oare din aceºtia nu vor fi fost ºi înainte de
cãderea oraºului? Ioan VI Cantacuzino nu-ºi dãduse una din fete
dupã sultanul Orkhan, iar nefericiþii Comneni din enclava Trape-
zunt nu se înrudiserã cu suzeranii lor musulmani? Nu s-au vã-
zut greci ºi alþi creºtini printre scribii ºi arhitecþii sultanului, ba
chiar ºi printre generalii ºi amiralii lui?
Puterea otomanã a autorizat reinstalarea patriarhului Constanti-
nopolului chiar în oraº — nu în catedrala Sfânta Sofia, transfor-
matã în moschee, ci într-o bisericã mai modestã, unde, în zilele
noastre, se mai aflã încã sediul patriarhului ecumenic. Politica
otomanã a vrut, cu adevãrat, sã-ºi cârmuiascã „raialele“ cu aju-
torul cãpeteniilor lor spirituale. În acest fel, patriarhul Constan-
tinopolului, timp de veacuri ºef spiritual al tuturor bisericilor or-
todoxe din Europa, va dobândi treptat o mare importanþã politicã,
paradoxal, mult mai mare decât pe vremea când popoarele din
sud-estul Europei aveau stãpânitorii lor care limitau puterea po-
liticã a Bisericii. În jurul acestui patriarhat, învestit pe viitor cu
funcþii nu numai religioase, ci ºi politice ºi culturale, se adunã,
30 ÎNTRE ORIENT ªI OCCIDENT

încetul cu încetul, o datã cu clerici de toate rangurile — reprezen-

tanþi ai patriarhatelor din Orient, ai marilor mânãstiri, mitropo-
liþi supuºi patriarhului, bulgari, sârbi, români, ruºi —, o întreagã
administraþie, al cãrei responsabil va fi marele-logofãt al patriar-
hiei (din titularii acestui prestigios post se vor trage mai multe
din cele mai de seamã familii fanariote, cum sunt familiile Hri-
soscoleu, Rosetti, Caragea, Manu). Vor fi printre ei ºi oameni în-
vãþaþi, deoarece vor exista ºcoli ºi o Academie vestitã în tot orien-
tul ortodox. Însã, foarte curând, se vor afla printre ei ºi oameni
de afaceri, întrucât turcii dispreþuiesc negoþul ºi nu ºtiu limbi strã-
ine, în afarã de limba sfântã ºi de cea savantã a Islamului: adi-
cã araba ºi persana.
Toþi aceºtia se strâng în jurul Patriarhiei, instalatã definitiv
în 1601 într-un cartier al I.stanbulului, între zidul împrejmuitor
al cetãþii ºi malul de sud al Cornului de Aur, în apropierea unui
vechi far, sau fanal, datând de pe vremea „Frâncilor“, de unde
numele de Fanar. Acest cartier din jurul Patriarhiei va fi dat, de
cãtre Poartã, grecilor ºi va deveni, ca sã zicem aºa, ghetoul gre-
cesc din Constantinopol.
O figurã dintre cele mai neobiºnuite din mediul acesta va fi,
în secolul al XVI-lea, acel Mihail Cantacuzino poreclit de turci
ªeitanoglu, Fiul Satanei. Apare ca primul dintre urmaºii marilor
familii bizantine care, prin iscusinþã ºi ºiretenie, au reuºit sã-ºi
revinã dupã dezastru7. Este cel mai mare negustor de blãnuri ºi
de alte mãrfuri de preþ aduse din Polonia ºi Rusia pentru curtea
sultanului. Are în arendã minele de sare de la Ankial, pe malul
Mãrii Negre. Nemãsurat de bogat, are un palat la Ankial ºi umblã
îmbrãcat ca un paºã. Încã de pe atunci, intervine în politicã, iar
domnii Moldovei ºi ai Munteniei sunt „clienþii“ lui. A fost însã
de ajuns o intrigã, o bãnuialã pentru ca, într-o zi de februarie 1578,
sã fie spânzurat sub colonada palatului sãu. Toatã averea îi este
confiscatã. Fiul sãu Andronic se ascunde, aºteaptã vremuri mai
bune, îºi reface averea, ajunge chiar sã aibã destulã trecere pen-
tru a încerca sã intre în politica cea mai înaltã susþinând candi-
datura lui Mihai Viteazul la tronul Þãrii Româneºti8. κi va pier-
de viaþa, ca ºi tatãl sãu. Cu toate acestea, fiul sãu, Constantin,
reapare, peste treizeci de ani — de astã datã în Muntenia, unde
 UN PIC DE ISTORIE 31
se cãsãtoreºte cu fiica domnitorului Radu ªerban Basarab. Din
el ºi din fraþii sãi se vor trage toþi Cantacuzinii din þãrile române
ºi din Rusia. Fiind însã continuatorii familiei domnitoare autoh-
tone a Basarabilor, ei se vor gãsi curând în fruntea unei „partide
naþionale“ potrivnice influenþei crescânde a grecilor — în aºa fel
încât cea mai ilustrã dintre familiile de origine greacã bizantinã
nu a fost niciodatã pusã de cãtre istoricii români printre „fanarioþi“.

Cel ce trebuie socotit însã a fi marele înaintaº al fanarioþilor

este Alexandru Mavrocordat, zis Exaporitul, sau Pãstrãtorul Tai-
nelor, mare-dragoman al Porþii din 1673 pânã în 1699, un per-
sonaj neobiºnuit din foarte multe puncte de vedere (ºi care l-a
fascinat pe Toynbee, bun cunoscãtor al lumii greco-fanariote, care
îl citeazã în câteva rânduri în monumentala sa lucrare A Study
of History).

Legenda, redatã cu oarecare rãutate de cãtre Dimitrie Cante-

mir, în a sa Istorie a imperiului otoman, povesteºte originile fa-
miliei dupã cum urmeazã: la începutul secolului al XVII-lea,
printre creºtinii din Constantinopol se afla un anume Di Scar-
latti — pesemne de origine italianã —, care adunase multã avere,
cam ca ªeitanoglu un veac mai înainte, fãcând negoþ cu Seraiul.
Asemenea altor „ghiauri“ ajunºi la cea mai înaltã treaptã pe care
o putea atinge un necredincios la Constantinopol, n-a avut tihnã
pânã ce nu s-a înrudit cu domnitorii þãrilor române: a izbutit s-o
logodeascã pe fiica sa Roxana cu domnul Munteniei. Se pare însã
cã, în rãstimpul cât se fãceau pregãtirile de nuntã, logodnica s-ar
fi îmbolnãvit de vãrsat ºi cã ar fi rãmas desfiguratã. Cu toate aces-
tea, tatãl þinea morþiº la planul lui, drept care a trimis înspre Þara
Româneascã strãlucitorul alai, fata având, ca în Orient, chipul
acoperit de un vãl, cu poruncã straºnicã sã nu-l ridice decât dupã
ceremonia religioasã. Vãzându-se tras pe sfoarã, domnitorul ar
fi trimis-o pe fatã înapoi la tatã-sãu, cu alai ºi cu zestre cu tot.
Aceasta e legenda. Lucrurile nu stau tocmai aºa: Roxana a fost
de fapt mãritatã cu domnitorul Alexandru, zis Coconul, mort tâ-
nãr, în 1632.
32 ÎNTRE ORIENT ªI OCCIDENT

Roxana, vãduvã, a gãsit un alt peþitor în persoana unui tânãr,

un nobil neînsemnat din insula Chios, venit în capitalã ca sã facã
avere, ºi care se numea Nicolae Mavrocordat. Din cãsãtoria lor
avea sã se nascã, în 1641 (data este controversatã), Alexandru
Mavrocordat, care, curând, avea sã se dovedeascã neobiºnuit de
înzestrat. Este trimis la învãþãturã în Italia — fapt destul de puþin
întâlnit pentru un tânãr ortodox; lucrul se explicã însã, de bunã
seamã, prin obârºia mamei. Cât despre familia tatãlui, sã ne amin-
tim cã insula Chios aparþinuse genovezilor pânã în 1566. Tâ-
nãrul studiazã medicina ºi filozofia la universitatea din Padova,
mare universitate ce þinea de Veneþia ºi, care, datoritã liberalis-
mului sãu, se va deschide foarte mult cãtre lumea ortodoxã —
ºi chiar ºi cãtre cea protestantã, de vreme ce acolo a venit Wil-
liam Harvey sã facã, nestingherit, experienþele ce au dus la des-
coperirea circulaþiei sângelui. Cãlcându-i pe urme, Mavrocordat
îºi ia, la Bologna, în 1664, doctoratul în medicinã ºi filozofie9.
Întors la Constantinopol, este profesor la Academia Patriarhiei,
dar, fiind poliglot — vorbeºte, bineînþeles, greaca modernã ºi
greaca veche, precum ºi turca, araba ºi persana, latina, italiana,
franceza ºi o limbã slavã (probabil slavona bisericeascã) —, este
curând chemat pe lângã marele-dragoman al Porþii.
Termenul drogman sau dragoman (din turcescul terjûmen,
cf. ar. turdjuman) era folosit pentru a desemna, în Orient, inter-
preþii ambasadelor sau legaþiilor strãine. Turcii, întrucât refuzau
sã înveþe limbile „ghiaurilor“, recurseserã ºi ei la interpreþi sau
dragomani, mai întâi la evrei sau renegaþi, apoi, ºi mai ales, la
grecii din insule, care se aflaserã sub influenþa culturii occiden-
tale încã de pe vremea cruciadelor. Slujba de dragoman al Diva-
nului, sau mare-dragoman, fusese creatã de curând, în 1669, de
cãtre marele-vizir Ahmed Köprülü, pentru Panaiotakis Nikoussios,
tot un grec din Chios. Însã abia urmaºul sãu, începând cu 1673,
Alexandru Mavrocordat, avea sã dea acestei slujbe o dimensi-
une ºi o strãlucire noi. Mijlocitor iscusit între solii strãini ºi înalþii
dregãtori turci, Mavrocordat avea sã ajungã, dintr-un supus de
mâna a doua, datoritã acestui titlu modest ºi totodatã pompos, un
adevãrat secretar de stat la afacerile externe ale imperiului oto-
man. Atunci când diplomaþia va trebui sã ia locul armelor, dupã
 UN PIC DE ISTORIE 33
eºecul asediului Vienei ºi, mai cu seamã, dupã înfrângerea arma-
tei otomane de cãtre prinþul Eugen la Zenta, în 1697, rolul lui
Alexandru Mavrocordat — numit de acum încolo Exaporitul —
va creºte întruna. Sub îndelungatul sãu „ministeriat“, soarta gre-
cilor din Constantinopol se îmbunãtãþeºte simþitor ºi începe o ade-
vãratã tradiþie: fanarioþii nu vor mai fi doar negustori, zarafi, me-
dici, ci ºi administratori, intermediari, informatori. Vor ajunge foarte
curând sã fie o rotiþã indispensabilã în guvernul otoman. Deºi
trãiesc într-o nesiguranþã permanentã, dispreþuiþi, dar ºi invidiaþi,
folosiþi la tot soiul de treburi, deºi averea, libertatea, viaþa le sunt
mereu ameninþate — ei se vor agãþa mai departe de acest colþ al
Cornului de Aur, visând la Bizanþul antic, convinºi cã neamul
lor va renaºte din propria cenuºã, aidoma pãsãrii Fenix pe care
Alexandru Mavrocordat ºi-o pusese pe stemã.
Era de-o mare iscusinþã. Oare nu despre el se spune cã a izbu-
tit sã-i aducã la masa tratativelor pe imperiali ºi pe otomani, în-
credinþând fiecare dintre cele douã pãrþi — prin mijlocirea mi-
niºtrilor puterilor neutre — cã cealaltã parte este cea care doreºte
pacea? ªi tot el este cel care, în calitate de al doilea trimis al
Turciei, dupã Reis Effendi Mahomet Rami-paºa, a scos din im-
pas preliminariile pãcii de la Karlowitz, care se împotmoliserã la
un amãnunt de protocol, propunând o salã cu cinci uºi prin care
sã intre, toþi deodatã, împuterniciþii celor cinci puteri beligerante:
ai sultanului, ai împãratului, ai Veneþiei, ai regelui Poloniei ºi ai
þarului Rusiei.
Se ºtie cã urmãrile pãcii de la Karlowitz au fost dezastruoa-
se pentru Turcia: aceasta ceda Austriei (în terminologia oficialã
„Sfântul Imperiu Roman de Naþiune Germanã“) Ungaria, Transil-
vania, precum ºi o parte a Croaþiei ºi a Sloveniei; Moreea ºi câte-
va insule ionice erau cedate Veneþiei; Podolia ºi o mare parte din
Ucraina erau cedate Poloniei, iar Azovul era cedat Rusiei. Lu-
crul cel mai uluitor este însã cã, întorcându-se la Constantinopol,
în vreme ce Rami-paºa era decapitat, Mavrocordat îºi salveazã
capul.
Zece ani mai târziu, fiul sãu Nicolae urca pe tronul Moldo-
vei. Cu el începea, în Principate, epoca fanariotã.
 Cuprins

Prefaþã la ediþia româneascã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7

Introducere la ediþia francezã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 13
SCENE DE SFÂRªIT DE VEAC . . . . . . . . . . . . . . . . . . 17
UN PIC DE ISTORIE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 23
DOMNUL . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 41
BOIERII . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 103
BISERICA . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 151
ORAªUL . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 175
ÞÃRANII . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 235
ÞIGANII . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 287
PE VREMEA LUI PASVANTOGLU:
RÃZBOI, PRÃPÃD ªI JALE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 303
RENAªTERE SUB DOMNII PÃMÂNTENI . . . . . . . . . . 333
Note. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 365
Glosar . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 393
Repere cronologice (1800–1848). . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 397
Bibliografie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 399
Indice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 411