‘ ' “**°BISERICA SI VIATA ORT mk 8/8 wee al woe eas sola E 4 it aly say et REALITATEA' TAINICA A- ‘BISERICH, Poe tow dt Tw re td Bo . Pr, Prot, DUMITRU STANILOAE . ' , , a hed ‘Toata existenta se un mister. E un mister cosmosul, ¢ un mister lumea ce ne inconjoaré, e un mister persoana mea $i sjnt mistere se- menii mei. Nici una din acestea nu poate fi epuizaté de injelegerea mea, desi inteleg multe din'ele. Nici una din ele nu e produs&, de mine si nu pot face cu ele tot ce voiesc. Hoos Pe de alté parte ele nu ma satisfac deplin, desi satisfac multe din trebuintele mele. Constat atitea insuficiente si imperfectiuni in ele. Oa- meni sint minunati, dar isi pricinuicsc pe lingi multe bucurii si nenu- marale neplaiceri. Lumea obiectelor si cosmosul,la fel. De existenta oa- menilor sint legate apoi bolile si moartea, care pun o pecete tragicd pe ea. % “ Toatd existenta ce ne inconjoar& sia persoanelor umane e un mister dar nu ni se prezinté ca existenfa absolutd. Ea nu poate fi de la sine, ea nu are existenta in sine, ea nu poate fi ultima realitate. ' Credinta crestinaé exprim& acest caracter insuficient al lumii si al oamenilor prin invafatura ca ea e creata din nimic si sustinutd in exis- tenta de un creator care exist& prin Sine, care are toate perfectiunile, care e absolut. us 4% Relatia aceasta a lumii cu Creatorul si Sustinatorul ei absolut preci= zeaza si mareste caracterul de mister al ei. In existenta ei se-manifesta puterea Creatorului:si Susfindtorului ei, desi, pe de alt& parte, El este transcendent ei. Misterul lumii, mislerul omului se definesc astfel ca prezenfa activa a transcendentului absolut in existenta lor. Insdsi aceasta relatie a lumii cu transcendentul este un mister. Transcendentul prezent in ea in mod. activ, il-d&i pe de o parte adincimea $i,complexitatea or- donatad, pe de alta o aratd ca lipsit&é in ea insdsi de caracterul absolut, sau ca avindu-si adincimea, complexitatea si durata nu prin ea, ci prin transcendentul creator si sustindtor. Psalmistul a descris in cuvinte de nedepdsit acest dublu aspect al lumii: «Cit s-au ,marit lucrurile Tale, Doamne, Toate,intru infelepciune le-ai ficut.. Toate c&tre Tine as- teapté ca s& le dai lor hrana la bun&vyreme... Deschizind Tu mina Ta, toate se vor umplea: de bunatafi. Iar {ntorcindu-Ji Tu fata de la ele, se vor tulbura. Lua-vei:Duhul Tau de la ele.$i se. vor, sfirsi si in farina se vor intoarce. Trimite-vei Dubul Tau si se vor zidi $i vei innoi fafa pa- mintului» (Ps. 103, 25, 29—31). Sf. Atanasie a numit aceasta leg&tura& a lumii, create cu Creatorul, in «Cele trei Cuvinte contra Arianilor», «participare». Dar cine poate intelege sensul acestei «participari» ? Ea nu inseamna ca -puterile lui Dumnezeu devin puteri ale fiintei lumii, dar-intr-un fel oarecare lumea nu rdmine separat&é de.acele puterj. Puterile, Jui Dumnezeu lucreaza pe de o parte asupra lumii, pe de alta prin lucrarea-lor se naso $i se sustin in ea puterile proprii ei si asemandtoare,puterilor si insusirilor divine.oe ORTODOXIA hee ate Pharr Ly, In puterile si lucr&rile lumii sint prezente si active puterile si lucra- rile divine. Fiecare din partile lumii aflindu-se in aceast& relatie cu transcen- dentul, se aflé in misterul general al ei, sau face parte din misterul el atotcuprinzitor. Dar singuré persoana umani,e, gonstients de acest mis- ter al lumii si de faptul c& face ea ins&si parte din acest’mister, fiind un mister mai mare decit lumea. S-ar putea spune c& in ea se realizeazi& misterul relatiei cu transcendentul divin intr-un mod potentat, avind in infelegerea si simtirea lui constient& o capacitate deosebita de relatie cu acest transcendent, ' ve 1a. . Dar insuficientele lumii nu se fac ardtate:in «mod necesar, prin insusi caracterul ei creat. Creatorul transcendent $i absolut ar putea-o umple de perfectiunile Lui. Aceste insuficiente se actualizeaza prin li- bertatea oamenilor ca creaturi constiente. Dumnezeu, Creatorul si Sus- jindtorul lumii, a facut ca participarea deplin& a.ei la perfectiunile Lui sé depindd de liberlalea fiintelor constiente pentru‘care a creat-o, El n-a dat lumii numai statutul inferior de creaturd, ci a:compensat aceasta inferioritale ontologicd inevitabila ei cu putinfa de a o coplesi folosin- du-se de libertatea fiintelor constiente din ea pina la gradul de a se putea bucura de toate perfectiunile Lui ca daruri venite de la El, dacd aceste fiinte I se deschid prin pretuirea ce o acord& aceste daruri, da- torita intelegerii cu care sint inzestrate. Ae Sth we Nefolosind fiintele constiente create aceast& demnitate a liberta&tii in sens pozitiv, au iesit la suprafa}a atit in ele cit si in lume o mulfime din insuficientele ei ,ontologice ca creaturi, intrucit. prezenta activa a lui Dumnezeu in ele s-a diminuat cu voia fiinfelor constiente, Iar prin aceasta insusi caracterul de mister al creatiunii Sra slabit, odaté cu capacitatea omului de a-l sesiza. a ‘ ‘ 3. Dumnezeu care n-a dat fiint& lumii create ca alt& forma de exis- tenfd decit pentru a se umple si ea de perfectiunile Lui nu a renuntat ins& la acest scop al Lui, ci a folosit un alt mijloc pentru a o umple de ele, Astfel a realizat misterul suprem al prezentei Sale active in crea- tiune, unind umanitatea’ creat& cu insusi Fiul Sau in mod nedesp&rtit, prin faptul cé Acesta s-a facut purtdtorul personal al ei, pentru ca de- venind unul dintre oameni, fara sa inceteze a fi si Fiul lui Dumnezeu, s&-i poal& avea pe acestia mai usor in cea mai intima legdturd cu Sine. El ramine ca prezenté activ’ unita prin firea Sa omeneasc& purtata de persoana Sa neincetat intre oameni, putindu-le comunica astfcl mai usor perfectiunile Sale dumnezeiesti. El s-a facut astfel centrul misteru- Iu: celei mai depline prezenfe active a transcendenftei divine in creafi- une, centrul creatiunii ridicate la unirea maxima cu El, la starea de mis- ter suprem, ca Bisericd. Toti cei ce se pun in comunicare cu Hristos ca Persoand divino-uman4, devin trupul Lui in sens’ extins, sau mddularele Lui, atragind si lumea obiectelor de care se folosesc in aceasta legitura cu El, «lar voi sinteti trupul lui Hristos si madulare fiecare in parte» (I Cor. 12, 27). mY Hristos este misterul culminant central in continua iradiere de pu- tere si de atractie la unirea cu Sine a oamenilor,'facind din aceasta unire, al cdérei focar este; misterul largit al Bisericii./El este izvorul con- tinuu curgdtor de putere in Bisericd, intretinind neincetat viata dum-ORTODOXIA 417 nezeiasci in ea.’ Prin aceasta cei ce primesc din puterea Lui devin tot mai intim unifi’nu numai cu El, ci si intreolalta. Viafa curg&toare din Hristos fiind o viat& a iubirii, patrunde in ei ca o alt&’Persoand dum- nezeiascdé, adic ca Duhul Sfint, Duhul Sfint fi inc&lzeste pe oameni de dragostea fata de Hristos7i!-face s& simt& dragostea Lui de Frate cen- tral al lor si le insufla dragostea Lui filialé fata de Tat&l. Simtindu-se lofi frafi ai aceluiasi Hristos si fii‘ ai aceluiasi Parinte al Lui; se simt si intre ei frati. Ei intra prin aceasta intr-o viafa de comuniune tot mai deplind, insufletit’ tot mai mult de Hristos, articulindu-se spiritual ca madulare ale trupului Lui, «C&ci precum trupul este unul, dar are multe madulare, iar toate m&dularele trupului fiind multe sint totusi un trup, aga $i Hristos. Pentru c& noj toti intr-un Duh ne-am botezat ca s& fim un singur trup.., Si tofi la un Duh ne-am addpat» (I Cor, 12,°12—13). Dar Hristos care ne comunicé viata umanitatii Sale desivirsit in- dumnezeite este Hristos cel inviat. El ne comunicd viata umanitdfii Sale inviate, pregdtindu-ne si pe noi pentru inviere. In felul acesta Biserica este locul spiritual in care Hristos comunic& treptat prin Duhul Sau cel Sfint si de viafa Facdtor umanitatii noastre umanitatea Sa inviata si deci viata ei netrecdtoare, Biserica.este locasul in care sintem pregatiti spre invierea si viafa de veci. Este laboratorul in care sintem readusi la inaintarea spre finta proprie firii noastre, . 4, Caci omul este creat pentru viata de veci, ca viat& de vesnicé relatie rubitoare cu Dumnezeu ca Tat& si ca Frate in Duhul cel Sfint, care ne uneste cu Ei in iubire si ne umple de viata Lui. Fiecare om e creat spre viata de veci, pentru ca fiecare este unic in modul stu de‘a infelege existenta, de ao trdi si de a se comunica prin iubire lui Dum- nezeu cel vesnic 1 semenilor s&i, ca si de a primi comunicarea viefii de la ei. Nici unul nu poate fi inlocuit cu vreun altul. Nici unul nu se repetaé, Dumnezeu n-a creal aceast’ bogdtie de moduri personale ale exislentei si ale infelegerii ei si ale comunicérii iubitoare pentru a le ldsa sd se piardd, ci pentru ca sd se imbogajeascé fiecare fn relatie cu toate modurile de intelegere si comunicare iubitoare deosebite intre ele. Si fiecare persoand e chemati sd creasca la nesfinsit prin cunoaSte~- rea si primirea bog&tiei spirituale infinite a lui Dumnezeu, pulsim co- municare cu noi in Hristos, comunicare de care depinde puterea sa inepuizabila de a se comunica mereu altfel si altfel celorlalfi si de a primi comunicarea lor. , Si fiecare om este unic in capacitatea sa de imbogdfire spirituala si de comunicare inepuizabili si mereu noua ca o fiins& intreag’, formata din suflet si trup. Pe fafa vGzula a fiecdrui om se reflecté unicitatea lui oricite miliarde de fiinje umane au existat pind acum, si vor exista. Fie- care fata araté prin aceasta un alt mod de spiritualizare a a materiei din trupul sdu, un_alt mod de a se comunica spiritual’ prin’materie, un alt mod de a-i da im sens si o frumusete spirituala. Dar “comunicarea aceasta e cu atit mai bogata si mereu noua si plind de atentie fata de ceilalti cu cit omul e mai putin preocupat de grija de a satisface in mod egoist pla- cerile oarbe ale trupului. Cind se intimpla aceasta, comunicarea lui spi- rituala si imprimarea fefei lui de un sens luminos e impiedicata de grija egoista de sine, de intenfiile de a atrage la sine in mod lacom mai multe418 . ORTODOXIA mijloace pentru, placerile sale prin inselarea altora, prin dominarea lor, Ceea ce trezeste g1 neincrederea altora fa}d,de sine. Comunicarea deyine séracd, monotona, lipsita de dragoste, Jegaturile ‘intre. gameni sladbesc. Dar odata cu aceasta, slabind puterea -spirjtului asupra trupulu, acesta cade sub puterea unui proces de descompunere’a elementelor componente care-] duce pina la moarte. Asa s-a “Introdus’ coruperea 51 moartea in lume de la inceputul omeniril! Procesul acesta imprimindu-se intregit materii uhiversale, moartea nu mai putea ‘fi invinsd decit intr-un trup purtat de Fiul lui Dumnezeu insusi. $i Eln-a invins-o oco- lind-o, pentru ca aceasta n-ar ,fi fost 0 yictorie care.poate fi insugité de omul care mai intii moare cas& ajunga Ja inviere. Jar’dacd moartea ar fi fost invinsd prin ocolirea ei, s-ar fi luat “‘umanului putinta de a creste spiritual pind la a nu se mai teme de moarte chiar, ‘stiind-o ca vine, de a crede ferm in Dumnezeu care il va ridica’ din moartea pe care va avea s-o Suporte. Mai ales s-ar,fi luat Fiului’ lui Dumnezeu prijejul de a-si arata 1ubirea fata de om mergind pind la moartea’ ‘Sa.ca om si oameni- jor in gencial prilejul de a-si arata \delasarea lor total de}forma actuala a lumii si de a merge pina la’ jertfa Mietii proprii, din’ credinta in Dumne- zeu $i din iubirea fafa de semeni. . 5. De aceea in Epistola cdtre Evrei se’ Sune in’ “relief” accentuat im- portanta jertfei lui Hristos_ pentru mintuirea noastra, In aceasta se arati c4 mintuirea noastra nu se infdptuieste’ numai | prin lucrarea Fiului: lui Dumnezeu asupra oamenilor, ci si prin jertfa’ adusa de ‘El lui Dumnezeu pentru noi, ceea ‘ce implicd trebuinta ca’ si'noi si ne”aducem jertfa lui Dumnezeu pentru a ne elibera de egoism, ardtiridu-ne dragostea ‘fata de ~ Dumnezeu si de ‘se ui si prin aceasta deschizindu-ne"Tdragostei “hui Dumnezeu adusi’a noua de Fiul Lui si"eficichfei ef i asupra” “noastra.” Ca Sa ne comunice’acest “duh” dé jéertry, Hristos “se” afla*¢ Ontinwu ‘in stare de jertfa in fafa Tatalui. De aceea are «oO preotie netre Yoaren (Evr. 7, 24). EH e «Arhiereul'care s-a agsezat de-a~ dreapta Y tromului slave: in cerur, Slujitor altarului si cortului celui’ adevirat»,' iprin «fertfa fara de pati» a singelui Sau (Evr, 8, 1—2; 9,'14). In aceast& stare de jertia ni se impiartaseste si’ nowd,’¢a din puterec ei si ne aducem si noi jertfa/ «slujind Dumnezeuldi celui viu» (Evr. 9, 14). Dacd noi nu putem ‘intra la Tatal decit in stare’de‘jertia curata, pa- r&sind egoismul nostru,;cum ‘Spune Sf. Chiril' din ‘Alexandria, iar in stare de jertia curaté nu putem ajunge decitwnindu-ne’ “ei Hristos, este evi- dent ca Hristos e intr-un exercifiu neincetat"ardthilériet-Sale, in calitate de Cel ce se aduce jertfa Tattlui nu numai pe/Sine ci'si pe’ noi, luin- du-ne si pe noi ca impreuna- preoti, ai jertfei de noj ‘insine din, puterea jertfei si arhieriei Lui. . Jertfa noastraé de bund voie const4 nu numaj in- ‘acceptarea mor}i cu sentimentul c& ne pred&m Tat&lui ceresc, ci‘si tntr-o curatie tot mai depliné de faptele egoismului: nostru piiciites, :In acest sens Hristos cel ce ni se imp&rtdseste in starea de jertfa adusi Tatdlui,«curdta cugetul nostru de faptele cele moarte» (Evr. 9, 14). Prin-aceasta ne facem si noi tot mai deplini ai Tatalui impreund cu Hristos sj frati intre noi, tot mai inseparaf{i ca fii ai Tatalui si frati ai Fiului si intre noi. Asa ne pregatim de.inviere din puterea jertfei lui Hristos cel jertfit si inviat pentru noi, murind omului vechi, sau mort,-omului opac si ie' ORTODOXIA 419° uscat $i inchis intre zidurile strimte ale egoismului siu. Asa ne prega- tim sd intrém in comuniunea larga si desAvirsita a Imp&r&tiei lui Dum- nezeu, Care e una cu viata netrecdtoare a invieril. Féra lupta de bine a egoismului.nostru prin unirea cu Hristos cel jertfit si inviat prin primirea Duhylui Sau cel Sfint, nu putem ajunge ja comuniunea desdvirsita ca Hristos si-phin aceasta intre noi in viata viitoare, sau la starea de Imp&r&tie a lui Dumnezeu, in care fiecare vom . avea toate ale lui Dumnezeu si ale tuturor| Numai asa vom deveni tofi desavirsit transparenti si mtimi, nemaifiind intre noi nici o retinere banuitoare, nici o desp&rtire tem&toare, ni ‘ic izolator. 6. Spre aceast& stare ne pregiteste Biserica, Imparatia anticipata a lui Dumnezeu. - Pregatirea aceasta spre misterul des&virsit in care «Dumnezeu va fi totul fn toate» {I Cor. 15, 28), cind vor fi adusi tofi prin jertfa lui Hristos la vesnica desavirsire a comuniunii (Evr. 10, 14) se face prin imp&rta- girea continud a tuturor de Hristos, atit pentru a primi tot mai multe din bog&tiile dumnezeiesti desdvirsite asezate in umanitatea Lui, cit si pen- trua se uni tot mai mult intreolalt’, Impart&sirea aceasta se face in for- me multiple: prin credinfé unitaré in Hristos, prin rugiciunea unora pentru altii, fAcute in mare parte impreum4, prin viaté ourdtitd’ de egoism si daruité cu dragoste lui Dumnezeu gi altora, prin tot felul de fapte de intrajutorare, iar in modul cel mai accentuat prin sacramente sau mustere. . . st Prin toate acestea Hristos intretine Biserica’ in calitate de mister atotcuprinzator, sau in ele se mamifesté calitatea de mister unitar al Bisericii. Prin toate Hristos ne comuniod pe Duhul Sau cel Sfint, care aduce viata Lui jertfita si inviata in noi, innoindu-ne pe noi cei omoriti prin pdcat, implinindu-se cuvintul Psalmistului: «Trimite-vei Duhul Téu si se vor zidi si vei innoi fata pamintului» (Ps. 103, 3). Prin toate ne intdreste duhul mostru, care ne va face pregatiti pen- tru a fi inviafi intr-un trup corespunzator, in care duhul mostru s& se poaté manifesta neimpiedicat si intr-un univers reinnoit, transfigurat, care si me arate $i s{ ne facd in stare s& ne comunicém tofi in mod des&- virsit tuturor, neimpiedicati de distant&, $i s& ne facd simfita in mod suprem prezenfa $1 lucrarea iubitoare a lui Dumnezeu, intr-un univers devenit intreg misterul culminant, sau Biserica atoatecuprinziitoare ca suprema comuniune si transparenta luminoasd a tuturor in Hristos, Dumnezeu inomenit. 7 ‘ Chiar moartea noastra cu trupul are un mare rol pozitiv in conduce- rea noastra spre comuniunea des&virsit& cu Hristos si ou cei ce tred in El, in Impardfia cerurilor, Caci socul trait prin moarte diminueazi mo- tivele care ne-au impiedicat ir viaja terestra s& me d&ruim unii altora intr-o comumicare totald. Moartea relativizeazi aceste motive, ardtin- du-ne totala noastra dependen{a de Dumnezeu_ si lisindu-ne o vreme fra ¢rupul cu trebuinfele lui pamintegti, care alimenteaz& in mate parte egoismul nostru. Iar faptul de a nu mai putea comumica unii cu alfii prin trupuri e compensat de dorul m&rit de a comunica odata si prin ele in mod desivirsit. 7. Dar numai cei ce cred cd Hristos este Fiul lui Dumnezeu care s-a f&cut om si c& El s-a jertfit pentru noi pe cruce sia inviat ca om pentruA ORTODOXIA i comnse gi noua in stare jertfita s1 inviatd in mislerele in care . azd misterul general al Bisericii, prin care li se alimenteazd . ~wejdea invieni, sint condus: spre vesnica si des&virsita comunimne ~“ “cu El] si cu semenii in viata viitoare, sint condusi spre Biserica din cer, ca mister al prezentei desdvirsile a lui Hristos si a Duhului Sfint si al unitdfiu desdvirsite a tuturor in Imp&rtia cerurilor, Totusi cei ce au o credinta stirbita in Hristos cel adevarat si prac- ticé o impartasire redus& de El prin sacramente imputinate, sau golife de deplina prezen{a a lui Hristos, intrucit au sl&bit trdirea umitard in musterul Bisericii, mister maxim in condifiile viefii pamintesti, nu se afl& cu totul in afard de acest mister. Caci chiar prin calitatea de creatori fac parte in oarecare mdsura din el, Dar intrucit nu se afld aici in plindta- tea misierului unirii Cuvintului lui Dumnezeu cu creatiunea, nu se -pre- gatesc pentru o comuniume deplind cu El si cu cei umifi cu E) nici in viaja vurtoare, Intre multele locasuri ale Tatil (Ioan 14, 2) ei se vor afla in locasuri mai putin Juminoase, mai putin transparente si intr-o co- muniune mai pufin desdvirsita cu Hristos gi cu cei unifi in mod desavirsit cu El. Ei nu se vor impartasi nici acolo de plinatatea viefii lui Hristos sia bogafier spirituale a semenilor lor aflati in deplina comumiume cu Hris- tos total transparent pentru ei, ca si ei intreolalta. ‘ te APARAREA VIETII SIA PACE ~~. IN PREOCUPARILE CONSILIULUI ECUMENIC AL BISERICILOR * . Dra. MICHAEL TITA sb te Existenta fiintei umene a fost ameninjat& chiar de la inceputurile ei, Ja pujin timp dupd ayezarea omului in Eden, prin actul neascultdrii fata de porunca lui Dumnezeu: «..s& nu mincafi, cdci in’ziua in care veji minca... vefi muri» (Gen, 2, 17). Ins& niciodat& in istoria omului — fiinj& rafionala, inzestralé cu suflet nemuritor,—-viafa n~a fost mai ameninjata ca acum. toe . : Ca s1 atunci, «2 momentul primordial al c&derii din starea originara de «chip» al lui Dumnezeu, si acum viafa omului si a universului imediat in care el se wiscd este pusd sub semnul autodistrugerii. Si din neferi- cire pentru el. omul este cel ce merge singur pe drumul fara intoarcere catre moarte, prin atitudinea sa de,desconsiderare a valorilor umane universal si permanent valabile. . Dar, dacé omul este cel care nesocoteste imperativul ‘divin «cresteti si vi inmulfifi si umpleti pdmintul si-] stépiniti» (Gen. 1, 28), ori $i-1 im- propriazd intr-un alt mod decif cel sugerat de cuvintele Scripturii, atunci viata umana este pusa in pericol de a fi distrusa. Cum ins& «Dumnezeu voieste ca tofi oamenii sé se mintuiascad 9i la cunostinfa adevarului s& vind» (I Tim. 2, 4), voia dumnezeiasca a fost ca pierderea posibilitatii de nemurire de care omul s-a facut vinovat sa nu fie vesnic’. Acest jucru a fost posibil doar prin actul intruparii Fin- lui lui Dumnezeu in persoana lui lisus Hristos, Dumnezeu-Omul. Astfel, lumea intreag& este cuprinsd in mod virtual im Iisus.Hristos, Care este * Lucare de seminar alcittutS Ja catedra de Indrumari misionare s1 ecumenism, sup Indrumarea Diac. Conf. P. I, David, care a dat si avizul pentru publicare, : ‘