Functiile sectorului public

Sectorul public este prezent in viata economica in mai multe modalitati. Nu esxista economie
de piata in care sectorul public, mai mult sau mai putin sa nu se regaseasca, direct sau indirect,
intre factorii care influenteaza si orienteaza agentii economici, respectiv activitatea acestora.

In general, sectorul public este legat de interventia statului in economies i de activitatea guvernului.
Exista multe aspecte ale vietii noastre care capata atributul de public si prin urmare , sunt corelate cu
sectorul public: invatamant public( de stat) , bunuri publice, cheltuieli publice, finante publice,
inteprinderi publice( de stat), alegere publica, opinie publica, relatii publice, opinie publica, relatii
publice, interes public, servicii publice etc. Multe alte activitati economice reflecta intrepatrunderile
dintre sectorul public si cel privat , cum este de exemplu asigurarea calitatii produselor alimentare
realizate de societati comerciale private prin controlul realizat de inspectori publici.

Sectorul public reprezinta acea parte a economiei in care se manifesta proprietatea publica. Ca subiecti
de proprietate publica se pot identifica toate agentiile si departamentele guvernamentale , precum si
toate societatile publice care produc sau distribuie bunuri publice, private sau mixte. Astfel, ca obiect de
proprietate publica se identifica nu numai bunurile publice, ci si unele bunuri private si mixte, adica cele
care se pierd din trasaturile bunurilor publice in anumite conditii de piata.

Sectorul public , definit in functie de forma de proprietate se caracterizeaza prin doua elemente:
dimensiune si intensitate.

Dimensiunea sectorului public variaza de la tara la tara, in functie de ideologia politica a guvernului aflat
la conducere si exprima domeniile in care se manifesta interventia statului.

Intensitatea sectorului public difera nu numai de la o economie la alta , dar si de la un domeniu de

interventie la altul si exprima amploarea actiunilor statului in domeniu.

Astfel, sanatatea este un domeniu in care se poate regasi sectorul public sau nu; invatamantul,
transportul, la fel, ceea ce inseamna ca prin includerea acestor domenii de interventie in activitatea
sectorului public, dimensiunea cestuia creste. In schimb, cat de mult intervine intr-un domeniu sau altul,
sau, altfel spus cat de ampla este reglementarea publica a unor aspect ale vietii economice inseamna
intensitatea sectorului public. De exemplu, sectorul public este mai intens in invatamant daca
predomina scolile publice, fata de cele private, si de asemenea este mai intens in agricultura in care
activitatea fermierilor, taranilor sau asociatiilor agricole este reglementata prin preturile produselor ,
fiscalitatea subventintiile acordate etc.

La prima vedere, dimensiunile sectorului public se maresc sau se micsoreaza in functie de coloratura
politica a guvernului unei tari. Astfel, ne asteptam ca unguvern social-democrat sa genereze o guvernare
si un aparat administrativ mai interventioniste decat unul liberal.
Insa, in ultima vreme , se vorbeste tot mai mult despre atenuarea diferentelor doctinare. Aceasta
atenuare nu se observa neaparat la nivelul discursului politic, ci in privinta masurilor practice, a
politicilor publice implementate .

Prin urmare , pe langa inclinatiile ideologice, doctinare, sunt o serie de alti factori care afecteaza
dimensiunile sectorului public, in sensul largirii acestuia, dupa cum s-a constatat.

Inainte de a discuta despre respectivii factori, este necesar sa se faca precizarea ca determinarea exacta
a dimensiunilor sectorului public este foarte dificila si asta in principaldin cauza dezacordului asupra
variabilelor la care ar trebui sa se raporteze calcularea dimensiunilor sectotorului public.

Sectorul public indeplineste cateva functii majore: functia de alocare, functia de distributie a veniturilor,
functia de stabilizare.

Functia de alocare se refera la implicarea statului in mecanismul pietei in vederea determinarii

tipului si calitatii unui serviciu public si la posibilitatile de crestere a veniturilor pentru acoperirea
cheltuielilor necesare prestarii acestuia. Desigur, atunci cand piata asigura o utilizare eficienta a
resurselor, implicarea statului este minora si consta in actiuni menite sa incurajeze concurenta si libera
intrare in piata. Dimpotriva, atunci cand nu exista o competitive eficienta si se manifesta o situatie de
monopol sau externalitati, implicarea publica este necesara pentru reglementarea activitatii economice.
Aceasta se face prin productie publica directa, fie prin sprijinirea firmelor private in adoptarea deciziilor
privind tipul, cantitatea si calitatea productiei. In acest sens, se face distinctia intre productia directa de
stat in care intreaga activitate de realizare a unui bun este asigurata de sectorul public si productia
publica indirecta in care bunul se realizeaza de firme private pe baza unor decizii publice. De exemplu,
echipamentele militare sunt in general asigurate de sectorul public, prin comenzi de firme private.

Distributia veniturilor se refera la implicarea statului pe piata prin procesul de ajustare a

veniturilor si avutiei acumulate din tranzactii economice. Desi analiza economica nu ofera indicii in ceea
ce priveste corectitudinea acestei repartitii, principiile de echitate sociala si justa reglementare a avutiei
stau la baza politicilor fiscal si a cheltuielilor publice. Distributia veniturilor se asigura in practica in
special prin sistemul impozitelor progresive care consta in perceperea unor impozite mai ridicate asupra
veniturilor mari. In acest fel, sectorul public incaseaza fonduri ce pot fi folosite pentru acordarea de
bonuri sau bilete de masa celor cu venituri mici sau pentru oferirea de locuinte de stat, mai ieftine.

Stabilizarea reprezinta o functie a sectorului public care vizeaza crearea cadrului legal ce asigura
si protejeaza tranzactiile economice publice si private. Obiective precum cresterea ocuparii fortei de
munca , stabilitatea preturilor , crsterea economica se afla in centrul politicilor macroeconomice.

Ocuparea fortei de munca este un proces care poate fi privit in stransa legatura cu fenomenul somajului
si politicile de diminuare a acestuia . Stabilizarea preturilor este o cerinta a unei economii de piata
solide si prospere si se asigura prin controlarea inflatiei si adoptarea pachetelor de masuri pentru
diminuarea inflatiei. Cresterea economica este un proces complex care apare ca o consecinta a
consolidarii economiei si se reflecta sintetic, prin cresterea productiei totale sip e locuitor, care se
exprima in cresterea produsului national brut pe locuitor.
Implicarea statului in economie prin exercitarea functiilor de alocare, distributie si stabilizare
trebuiau sa vizeze corelarea permanenta a deciziilor si actiunilor publice. Aceasta, , deoarece
uneori pot sa apara contradictii intre obiectivele publice. Impozitarea agresiva poate conduce la
scaderea incitatiei la munca si chiar ineficienta, functia de distributie fiind astfel , in relatie
conflictuala cu cea de alocare. Stabilizarea ca functie esentiala a sectorului public se poate
concretiza ea insasi in prevederi conflictuale de legislatie, stiut fiind faptul ca legile sunt
interpretabile , mai ales daca normele metodologice de aplicare apar mai tarziu decat
momentul intrarii in vigoare. Astfel, stabilizarea poate avea ca efect descurajarea unor agenti
economici sau chiar o incalcare a principiului distributiei, daca sunt favorizate anumite categorii
sociale. Cu alte cuvinte, implicarea statului in economie nu asigura automat eficienta
economica si echitate sociala. Eliminarea unor dezechilibre prin decizia publica se realizeaza in
contextul in care alte imperfectiuni se mentin. Dar aceasta nu inseamna ca trebuie ignorant
rolul sectorului public in viata economica.