Biletul la ordin

1. Precizări generale

Biletul la ordin este un titlu comercial de valoare asemănător cambiei. De aceea,

reglementarea sa se află în aceeaşi lege care reglementează cambia, adică ”Legea nr.
58/1934 asupra cambiei şi biletului la ordin”. 1
Intre biletul la ordin si cambie exista o multitudine de asemanari , motiv pentru
care art. 106 din lege prevede cu caracter de principiu ca dispozitiile referitoare la cambie
sunt aplicabile si biletului la ordin , in masura in care nu sunt incompatibile cu natura
acestui titlu. In doctrina , biletul la ordin este definit ca fiind un inscris prin care o
persoana , numita emitent ori subscriitor , se obliga sa plateasca o suma de bani la
scadenta unei alte persoane , numita beneficiar , sau la ordinul acesteia .

2. Definiţia biletului la ordin

Legea nu dă o definiţie a biletului la ordin. Ea cuprinde însă anumite dispoziţii pe

baza cărora se poate formula o definiţie.
Biletul la ordin este un înscris prin care o persoană, numită emitent ori
subscriitor, se obligă să plătească o sumă de bani la scadenţă unei alte persoane, numită
beneficiar, sau la ordinul acesteia.2
 Spre deosebire de cambie, utilizarea biletului la ordin ca instrument de
plată, implică două persoane (emitentul şi beneficiarul). Acesta este creat
de emitent, în calitate de debitor, care se obligă să plătească o sumă de
bani la vedere, sau la o anumită dată, unui beneficiar, care are calitatea de
creditor;
 Formula consacrată este ”voi plăti în schimbul acestui bilet la ordin suma
de ... ”, deci, spre deosebire de cambie, nu conţine ordinul de plată adresat
unei alte persoane, ci numai asumarea propriei obligaţii de plată;
 Din punct de vedere juridic, biletul la ordin este este considerat tot
instrument de debit ca şi cambia, şi este compensat şi decontat ca şi
aceasta, în conformitate cu Regulamentul BNR (nr. 10/1994);
 La nivelul Centralei Incidentelor de Plăţi este organizat Fişierul Naţional
al biletului la ordin.3
Cum se poate observǎ, spre deosebire de cambie, care implică raporturi juridice
între trei persoane (trăgător, tras şi beneficiar), biletul la ordin presupune raporturi
juridice numai între două persoane: emitentul (subscriitorul) şi beneficiarul.

1
Stanciu D. Carpenaru , “ Tratat de drept comercial roman”, Editia a IV a actualizata , Editura Universul
Juridic , Bucuresti , 2014 , p. 674
2
Vasile Nemes , “ Drept comercial” , Editia a II a revizuita si adaugita , Editura Hamangiu , Bucuresti ,
2015 , p. 451
3
Ibidem
 Biletul la ordin se aseamănă cu o recunoaştere de datorie de către debitor, faţă de
creditorul său.
Emitentul are calitatea de debitor; prin emiterea titlului, el se obligă să plătească o
sumă de bani la scadenţă.
Beneficiarul are calitatea de creditor; el este îndreptăţit să primească plata ori
plata se face la ordinul său.
Emiterea biletului la ordin este determinată de existenţa între părţi a unui raport
juridic (raportul fundamental).
Specificul raporturilor juridice care se nasc din emiterea biletului la ordin
determină şi particularităţile acestui titlu de credit.4

3. Caracterele biletului la ordin

Fiind un titlu comercial de valoare, biletul la ordin este un titlu de credit, la ordin,
formal şi complet, care încorporează o obligaţie abstractă, autonomă şi necondiţionată, de
plată a unei sume de bani de către semnatarii săi, ţinuţi solidar pentru executarea
obligaţiei.5

4. Condiţiile de formă ale biletului la ordin

Biletul la ordin este un titlu formal; el trebuie să îmbrace forma scrisă şi să

cuprindă menţiunile prevăzute de lege.
Menţiunile obligatorii ale biletului la ordin sunt prevăzute de art. 104 din Legea
nr. 58/1934, astfel:
 Biletul la ordin este un înscris sub semnătură privată, se admite şi folosirea
formularelor tipizate, cu condiţia ca semnătura sa fie manuscrisă;
 Denumirea de bilet la ordin trecută în însuşi textul titlului şi exprimată în limba
folosită pentru redactarea acestui titlu;
 Promisiunea necondiţionată de a plăti o sumă de bani determinată. Înscrisul
trebuie să cuprindă promisiunea (angajamentul) emitentului de a plăti o sumă de
bani, care este menţionată în titlu. Deci spre deosebire de cambie, în care
trăgătorul dă ordin altei persoane (trasului) să plătească o sumă de bani, în cazul
biletului la ordin, neexistând un tras, chiar emitentul se obligă să plătească suma
de bani arătată în titlu.
Promisiunea de plată asumată de emitent trebuie să fie necondiţionată şi să
privească o sumă de bani determinată in titlu.
Obligaţia de plată asumată de emitent trebuie să fie necondiţionată şi să privească
o sumă de bani determinată în titlu.

4
Vasile Nemes , “ Drept comercial” , Editia a II a revizuita si adaugita , Editura Hamangiu , Bucuresti ,
2015 , p. 451
5
Stanciu D. Carpenaru , “ Tratat de drept comercial roman”, Editia a IV a actualizata , Editura Universul
Juridic , Bucuresti , 2014 , p. 675
  Indicarea scadenţei. Înscrisul trebuie să arate scadenţa obligaţiei de plată asumate
de emitent. Modalităţile de stabilire a scadenţei sunt reglementate de art. 36 – 40
din lege. Dacă nu se arată scadenţa în scris, plata se va face ”la vedere” ;
 Locul unde trebuie făcută plată. Înscrisul trebuie să arate locul unde emitentul
trebuie să facă plata. În abesenţa unei menţiuni speciale, locul plăţii va fi locul
emiterii titlului, care este prezumat şi ca loc al domiciliului amitentului [art. 105,
alin. (3) din lege];
 Numele aceluia căreia sau la ordinul căruia trebuie făcută plata. Înscrisul trebuie
să menţioneze persoana care va primi plata. Această persoană este beneficiarul
arătat în înscris de către emitent, care va avea dreptul să pretindă suma de bani ori
să indice persoana care, la ordinul său, va primi plata (giratarul);
 Data şi locul emiterii biletului la ordin. Înscrisul trebuie să arate data şi locul
emiterii titlului.
Data va fi determinată prin arătarea zilei, lunii şi anului emiterii titlului.
Locul se determină prin arătarea localitătii unde a fost emis titlul. În absenţa unei
menţiuni, locul emiterii titlului este socotit locul arătat lângă numele emitentului.
 Semnătura emitentului. Înscrisul trebuie să poarte semnătura personală a
emitentului (manu proprio).
 Elementele de identificare ale emitentului . Elementele de identificare ale
emitentului sunt numele/ denumirea emitentului , codul emitentului , respectiv un
numar unic de identificare preluat din documentele de identificare sau de
inregistrare ale emitentului .6

5. Consecintele nerespectarii mentiunilor obligatorii ale biletului la ordin

Regimul juridic alnerespectarii conditiilor privind mentiunile obligatorii ale
biletului la ordin este identic cu cel al cambiei si este reglementat de art. 105 din lege .
Potrivit textului citat , titlul caruia ii lipseste vreuna din mentiunile prevazute de lege nu
va fi socotit bilet la ordin , afara de cazurile aratate in cele de mai jos :
a) Biletul la ordin a carui scadenta nu este aratata este socotit platibil la vedere ;
b) In lipsa unei mentiuni speciale , locul emiterii titlului este socotit loc de plata si in
acelasi timp loc al domiciliului / sediului emitentului ;
c) Biletul la ordin care nu arata locul emiterii se socoteste ca a fost emis in locul
aratat langa numele emitentului .7

6. Operaţiile prin care se sporesc garanţia plăţii şi lichiditatea biletului la ordin

Operaţiile facultative care sporesc garanţia plăţii şi caracterul ”lichid” a biletului
la ordin sunt următoarele: andosarea (sau girul), avalul şi plata.

6
http://legeaz.net
7
Stanciu D. Carpenaru , “ Tratat de drept comercial roman”, Editia a IV a actualizata , Editura Universul
Juridic , Bucuresti , 2014 , p. 676
  Girul biletului la ordin
Andosarea sau girul este operaţia prin care se asigură atât garanţia plăţii, cât şi
caracterul ”lichid” al biletului la ordin, adică uşoara mobilizare a creanței pe care
încorporează titlul de credit respectiv.
Din perspectiva dreptului comercial, andosarea este un act juridic prin care
posesorul biletului la ordin (girantul) transmite altei persoane (giratar), printr-o declaraţie
scrisă şi semnată pe titlu şi prin predarea titlului toate drepturile izvorâte din titlu.
Beneficiarul biletului la ordin (deţinătorul iniţial) poate păstra titlul repsectiv până
la scadenţă, când o va prezenta spre încasare, poate s-o transmită unei terţe persoane
pentru acoperirea unei datorii, sau băncii pentru primirea unui credit.
Transmiterea biletelor la ordin altor persoane pentru acoperirea unor datorii se
face prin operaţia de gir sau andosare. Ea constituie forma tipică de circulaţie, a biletului
la ordin, permiţând beneficiarului să nu fie obligat să aştepte scadenţa, dacă are o datorie
către un partener de afaceri sau doreşte să intre în posesia sumei mai devreme.
Girantul se poate descărca de responsabilitatea de garantare a acceptării şi a plătii,
menţionând înaintea semnăturii sale, o formulă corespunzătoare: ”fără regres”, ”fără
obligo”, ”fără garanţie”, etc.

 Avalul
Este actul juridic prin care o persoană (avalistul) se obligă să garanteze obligaţia
asumată de unul dintre debitorii biletului la ordin (avalizatul). Avalul trebuie să arate
pentru cine este dat. Dacă avalul nu menţionează pentru cine a fost dat, el se consideră
dat emitentului.
Se exprimă prin formula ”pentru aval” sau o formă echivalentă, urmată de
semnătura avalistului.

 Plata biletului la ordin

Regulile care guvernează plata biletului la ordin sunt cele stabilite de art. 41 – 46
din lege pentru plata cambiei, astfel.
La scadenţă, biletul la ordin se prezintă emitentului direct pentru plată. Potrivit
legii, emitentul unui bilet la ordin este ţinut în acelaşi mod ca acceptantul unei cambii.
Deci, emitentul este obligat, la scadenţă, să plătească suma prevăzută în titlu.
Excepţional, dacă biletul la ordin are scadenţa la un anume timp de la vedere,
posesorul titlului trebuie să prezinte emitentului biletului la ordin pentru viză într-un
termen de un an de la data emiterii titlului. Formalitatea vizei are drept scop numai
stabilirea datei exigibilităţii obligaţiei.
Refuzul emitentului de a pune viza datată pe titlu se constată prin protest, a cărui
dată serveşte ca punct de plecare pentru termenul de la vedere .8

8
Vasile Nemes , “ Drept comercial” , Editia a II a revizuita si adaugita , Editura Hamangiu , Bucuresti ,
2015 , pp. 453-454
 7. Conceptul şi categorii de bilete la ordin externe

o Conceptul de bilet la ordin extern

Biletul la ordin nu este decât o cambie simplificată, în care nu intervin niciodată
decât două persoane, pentru că trăgătorul este în acelaşi timp şi tras, adică cel care emite
îşi dă de fapt, lui, însuşi, ordin de a plăti o sumă cuiva. Această trăsătură se evidenţiază în
modul de redectare a biletului la ordin: ”La 1 februarie 2010 eu voi plăti suma de ... ” şi
urmată de semnătura emitentului debitor.
Biletul la ordin este o promisiune scrisă, semnată de cel care se angajează
(emitentul), prin care acesta îşi ia obligaţia să plătească la vedere sau la termenul indicat,
unei anumite persoane (beneficiarul), sau la ordinul acestuia, suma indicată.
Biletul la ordin este mult mai puţin utilizat în lichidarea creanţelor comerciale
internaţionale, dar a luat mare extindere în relaţiile de credit bancar.9

o Categorii de bilete la ordin extern

Biletul la ordin se prezintă în două forme: biletul la ordin simplu şi biletul la ordin
garantat.
 Biletul la ordin simplu este cel emis de o persoană care datorează cuiva o sumă de
bani, prin chiar emiterea şi înmânarea angajamentului de plată creditoruluii său, persoana
respectivă garantând, de fapt, plata sumei. Biletul la ordin simplu are la bază garanţia
personală (creditul personal), adică se întemeiază pe calitatea persoanei care semnează
promisiunea de plată. De aceea, acceptarea unui bilet la ordin de către un creditor este
facultativă, calitatea persoanei emitente determinând calitatea creditorului încorporat în
biletul la ordin respectiv.
 Biletul la ordin garantat este cunoscut în practică sub denumirea engleză de
varant (warrant).
Garanţia semnăturii emitentului este asigurată prin dovada (recipisa) depunerii
unor mărfuri în depozit sau în gaj comercial. Varantul este în general legat de existenţa
unor magazii generale sau antrepozite, unde comercianţii pot păstra mărfurile cumpărate
sau pe cele pe care nu le-au putut vinde imediat. La depozitarea mărfurilor, depozitarul
emite un certificat de depozit, numit recipisă – varant, prin care îşi recunoaşte obligaţia
de a restitui mărfurile primite sau contravaloarea lor. Varantul cuprinde elemente
caracteristice biletului la ordin, cu diferenţa că el este garantat, se sprijină pe un gaj,
mărfurile depozitate jucând acest rol de gaj.10

Bilete la ordin pot fi interne şi internaționale, între aceste categorii de bilete la

ordin existând deosebiri de conţinut, nu de formă: moneda în care sunt exprimate
reprezintă, cel puţin faţă de unul din parteneri, valută, adică este o monedă simplă,
iar cei doi parteneri aparţin unor ţări diferite.11

În principiu, biletul la ordin este un titlu de credit comercial, aşa luând, de regulă,
naştere şi impunându-se în practică. Dar, prin diferite operaţiuni pe care tot practica le-a
9
Stanciu D. Carpenaru , “ Tratat de drept comercial roman”, Editia a IV a actualizata , Editura Universul
Juridic , Bucuresti , 2014 , p. 676
10
Vasile Nemes , “ Drept comercial” , Editia a II a revizuita si adaugita , Editura Hamangiu , Bucuresti ,
2015 , p. 453
11
http://legeaz.net
evidenţiat necesitatea, iar legiuitorul le-a prevăzut, acest titlu de credit comercial poate fi
folosit în alte două calităţi:
 ca instrument de plată;
 ca instrument de garantare a diferitelor obligaţii (contractuale de plată, de
constituire de avansuri, etc.)12

8. Jurisprudenta

 Bilet la ordin . Investire cu formula executorie . Conflict negativ de

competenta
C.proc.civ., art.5 , art. 10 alin. (3) , art.20 alin (1)

Exista conflict negativ de competenta cand doua sau mai multe instante , prin
hotarari irevocabile , s-au declarat necompetente de a judeca aceeasi causa.
Daca cele doua instante un se gasesc in circumscriptia aceleiasi curti de apel ,
conflictul ivit se judeca de Inalta Curte de Casatie si Justitie.
Cand cererile izvorasc dintr-o cambie , cec sau bilet la ordin , in afara de
instanta domiciliului paratului mai este competenta instanta locului de plata .
I.C.C.J. , Sectia comerciala , dec.nr.3344 din 1 noiembrie 2006

Prin cererea inregistrata la data de 18 mai 2006 pe rolul Judecatoriei Sectorului 1

Bucuresti , petenta SC T.L. SA Bucuresti a solicitat investirea cu formula executorie a
biletului la ordine mis de SC M.N.I SRL in favoarea sa, la 7 octombrie 2005 , scadent la
7 aprilie 2006.
Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti , prin sentinta civila nr.8184 din 26 mai 2006 ,
a admis exceptia necompetentei teritoriale si a declinat competenta de solutionare a
cererii formulata de petenta SC T.L SA Bucuresti in contradictoriu cu debitoarea SC
M.N.I SRL , cu sediul in comuna Scutelnici , jud. Buzau , in favoarea Judecatoriei
Podgoarele , jud. Buzau.
Judecatoria Podgoarele , jud. Buzau , prin sentinta civila nr. 441 pronuntata in
Camera de consiliu din 28 august 2006 , a admis exceptia necompetentei teritoriale si a
declinat competenta de solutionare a cererii de investir ecu formula executorie a biletului
la ordin , emis la 7 octombrie 2005 , devenit scadent la 7 aprilie 2006 , in favoarea
Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti.
Intrucat , in causa , s-a ivit un conflicto negativ de competenta , in sensul art.20
pct.2 C.proc.civ., in temeiul art.21 raportat la art.22 alin (3) C.proc.civ., Judecatoria
Podgoarele a inaintat dosarul la Inalta Curte de Casatie si Justitie , pentru a hotari asupra
conflictului.
Inalta curte de Casatie si Justitie , asupra conflictului negativ de competenta ivit
intre Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti si Judecatoria Podgoarele , jud. Buzau , a retinut
urmatoarele:

12
Vasile Nemes , “ Drept comercial” , Editia a II a revizuita si adaugita , Editura Hamangiu , Bucuresti ,
2015 , p. 454
 Conform art.106 alin (1) raportat la art.16 din Legea nr.58/1934 , art,5 si art.10
alin (1) pct.3 C.proc.civ. , cererea de investir ecu formula executorie a biletului la ordin
este de competenta judecatoriei de la locul de plata sau aceea de la sediul emitentului.
In biletul la ordine mis de SC M.N.I. SRL la 7 octombrie 2005, scadent la 7
aprilie 2006, un s-a efectuat nicio mentiune cu privire la locul platii , iar sediul
emitentului este comuna Scutelnici , jud. Buzau .
Inalta Curte , in temeiul dispozitiilor art.5 C.proc.civ., a stabilit ca instante
competenta sa solutioneze cererea de investire cu formula executorie a biletului la ordine
mis de SC M.N.I SRL este instanta de la sediul debitorului , respectiv Judecatoria
Podgoanele , jud. Buzau.

 Bilet la ordin.Novatie
C.civ., art. 1130

Biletul la ordin este inscrisul prin care emitentul (debitorul) se obliga sa

plateasca beneficiarului sau la ordinul beneficiarului o suma determinata , la locul si
scadenta aratate.
Biletul la ordin este un titlu de credit formal si complet care incorporeaza o
obligatie abstracta , autónoma, neconditionata de plata a unei sume de bani .
Potrivit art. 1130 C.civ. , novatia un se prezuma , iar vointa de a o face trebuie sa
rezulte evident din act.
In cazul biletului la ordin intervin numai doua persoane : emitentul , adica cel
care emite biletul la ordin si se obliga sa faca plata si beneficiarul ( creditorul) care are
sa primeasca plata sau ordinul caruia se va face plata.
Conditiile esentiale pe care trebuie sa le indeplineasca biletul la ordin sunt
redate in art. 104 din Legea nr. 58/1934 , printre acestea fiind “ numele aceluia caruia
sau la ordinul caruia plata trebuie facuta si semnatura emitentului”.
Trib. Dolj , Sectia comerciala , sent. Nr. 118/26 februarie 2007

La 14 noiembrie 2006 creditoarea SC B.E. SRL a solicitat sa fie deschisa

procedura insolventei impotriva debitoarei SC O.A. SRL .
In motivarea cererii, creditoarea a aratat ca are o creanta de 101.224 RON pe care
debitoarea sa un a onorat-o. Aceasta a precizat ca la 19.06.2006 SC O.A. SRL a emis in
favoarea ei un bilet la ordin pentru suma de 101.574 RON si care reprezinta pretul
marfurilor livrate unei terte societati , SC M. SRL , pe care aceasta a consimtit sa le
achite. La scadenta – 30.07.2006 – suma inscrisa in biletul la ordin mai sus mentionat un
a fost onorata decat partial (350 RON) din lipsa de disponibil in cont.
La 5.12.2006 debitoarea a depus contestatie la cererea creditoarei pe care a
precizat-o la 26.02.2007 . Aceasta a aratat ca obligatia asumata de ea fata de creditoare a
fost novata, fiind schimbat creditorul cu SC T. SRL , astfel cum resulta din facturile
emise de creditoare nr. 4943903/04.05.2006 si nr. 4043934/ 05.06.2006 si carea u fost
depuse la dosar.
Analizand actele si lucrarile cauzei , instante retine ca obligatia debitoarei fata de
creditoare este constatata prin biletul la ordin pe care aceasta l-a emis la 19.06.2006 si din
care a platit la 4.08.2006 suma de 350 RON.
 Biletul la ordin este un titlu de credit formal si complet care incorporeaza o
obliigatie abstracta , autónoma, neconditionata de plata a unei sume de bani.
In speta , un s-a probat existente unei conventii potrivit careia un tert s-ar fi
angajat fata de creditoarea SC B.E. sa plateasca suma mentionata in biletul la ordin ( art.
1121 C.civ.) . Intrucat potrivit art. 1130 C.civ. “novatiunea un se prezuma” , iar “vointa
de a o face trebuie sa rezulte evident din act “ , instante constanta ca SC O.A. SRL este pe
mai departe debitoare a SC B.E. SRL potrivit biletului la ordin pe care l-a emis. Este
adevarat ca aceasta din urma a emis facturile nr. 4943903/04.05.2006 si
4943934/05.06.2006 , insa ele un sunt acceptate la plata de catre destinatarul SC T. SRL ,
asa incat un tine proba impotriva sa (art.46 C.com.) .
In consecinta , in speta un numai ca un s-a dovedit novatia subiectiva prin
schimbarea debitoarei SC O.A. SRL cu SC T. SRL , dar un a fost probata in niciun fel
existente vreunei obligatii de plata a acesteia catre SC B.E. SRL.
Avand in vedere cele aratate mai sus, instante retine ca obligatia neconditionata
de plata a sumei de bani mentionate in biletul la ordin sbzista , fapt confirmat si de
imrpejurarea ca la 04.08.2006 debitoarea si O.A SRL a platiot o parte din suma datorata
(350 RON ) . Data platii este ulterioara datelor de 04.05.2006 si 05.06.2006 cand au fost
emise facturile mai sus evocate , asa ca este evident ca in speta un a avut loc nicio novatie
prin schimbarea debitoarei SC O.A SRL cu SC T. SRL.
In concluzie , constatand ca datoria debitoarei depaseste valoarea- prag prevazuta
de art. 3 pct. 12 din Legea nr. 85/2006 , iar insolventa sa este vadita in sensul art. 3 pct. I
lit. a) din aceeasi lege , instante va admite cererea creditoarei , va respinge contestatia
debitoarei si va dispune deschiderea procedurii insolventei impotriva acesteia .13

 Bilet la ordin. Opoziţie la executare. Titlu executoriu. Nulitate

absolută

Conform art. 62 din Legea nr. 58/1934 privind cambia şi biletul la ordin,
modificată, debitorul cambial poate să declanşeze un veritabil proces cambial, invocând
excepţia de nulitate a înscrisului cambial, în termen de cinci zile de la data notificării
punerii în executare a înscrisului cambial.

Legiuitorul reglementează astfel o cale de apărare a debitorului cambial, prin

care, pe calea opoziţiei la executare, având de data aceasta o poziţie ofensivă, debitorul
poate paraliza executarea silită a înscrisului cambial învestit cu formulă executorie.

Executarea nu se poate porni decât în temeiul unui titlu executoriu, respectiv al

unui înscris învestit cu formulă executorie. Titlul executoriu reprezentat de o traducere
legalizată a înscrisului cambial pe care s-a aplicat formula executorie este lovit de
nulitate, întrucât încalcă dispoziţiile Normelor-cadru ale Băncii Naţionale a României
nr. 6/1994.

Decizia nr. 1549 din 15 noiembrie 2002 - Secţia a VI-a comercială

13
Beatrice Mischie , “ Drept bancar . Culegere de practica judiciara “ , Editura CH Beck , Bucuresti , 2010,
pp. 64-66
 Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti la data de
18.01.2002, oponenta S.C. "Z." S.A. a formulat opoziţie la executarea biletului la ordin,
în contradictoriu cu intimata S.C. "Sn." S.A., solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe
care o va pronunţa, să constate nulitatea biletului la ordin, iar în subsidiar, să constate
pierderea forţei executorii şi modificarea raporturilor juridice dintre părţi şi, pe cale de
consecinţă, anularea tuturor formelor de executare.
In motivarea acţiunii sale, contestatoarea a arătat că la data de 14.01.2001 a fost
încunoştinţată prin adresă că s-a pornit executarea silită prin poprire împotriva sa,
executare silită iniţiată în baza unui titlu "bilet la ordin", întocmit la data de 27.08.1999
pentru suma de 109.376,70 euro, bilet la ordin care a fost emis în vederea garantării plăţii
unei cantităţi de fire livrate de către creditoare conform Facturii nr. 14945 din
23.08.1999, pentru care oponenta a formulat obiecţiuni calitative. Oponenta a arătat că
titlul este lovit de nulitate, deoarece nu îndeplineşte condiţiile esenţiale ale Legii nr.
58/1934, în sensul că nu îndeplineşte condiţia de a lega un raport doar între două
persoane, atâta timp cât indică, în calitate de plătitor, o altă persoană decât emitentul, şi
nici condiţia ca obligaţia de plată să fie necondiţionată, atâta timp cât lipseşte ordinul de
plată al emitentului pentru suma de bani menţionată în titlu, astfel încât înscrisul nu poate
fi considerat nici cambie. De asemenea, oponenta a arătat că înscrisul cambial şi-a pierdut
forţa executorie, deoarece nu au fost îndeplinite două condiţii esenţiale în acest sens,
respectiv prezentarea cambiei la plată şi întocmirea protestului de neplată.
Pe de altă parte, a învederat oponenta, raporturile juridice dintre părţi au fost
modificate, în sensul că părţile în proces au convenit să lipsească de orice forţă juridică
înscrisul întocmit pentru garantarea plăţii, iar la data de 27.07.2000 s-a încheiat o
înţelegere prin care s-a convenit că suma datorată creditoarei este de 200.000 USD. La
data de 13.06.2001, s-a încheiat o convenţie trilaterală la care a participat în calitate de
parte şi S.C. "Sv." S.R.L., care datora oponentei suma de 200.000 USD şi care s-a obligat
să plătească această sumă intimatei.
La data de 29.01.2002, oponenta a depus la dosarul cauzei o cerere de completare
a acţiunii introductive de instanţă, învederând instanţei că, în mod nelegal, s-a aplicat
formula executorie a înscrisului cambial, formându-se astfel o executare silită cu
încălcarea normelor legale, în speţă art. 376 din Codul de procedură civilă, art. 61 din
Legea nr. 58/1934 şi pct. 320 lit. d din Normele-cadru ale Băncii Naţionale a României
nr. 6/1994 de aplicare a Legii nr. 58/1934.
Prin Sentinţa civilă nr. 2079 din 18.02.2002, pronunţată de Judecătoria Sectorului
2 Bucureşti în Dosarul nr. 1050/2002, instanţa de fond a admis opoziţia la executarea
cambială, a constatat nulitatea titlului executoriu, respectiv traducerea legalizată a
biletului la ordin emis de oponentă la data de 23.08.1999, şi a anulat formele de executare
emise în Dosarul nr. 272/2001. Totodată, instanţa de fond a obligat intimata la plata
sumei de 1.503.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, deşi este adevărată afirmaţia
oponentei că înscrisul prezentat nu este o cambie, titlul îndeplineşte condiţiile art. 104
pct. 2 şi 4 din Legea nr. 58/1934, fiind un bilet la ordin valabil, care, prin indicarea celor
două bănci, B.C.R. şi CITIBANK, determină plătitorii şi locul plăţii şi care cuprinde
obligaţia necondiţionată de plată, conform art. 104 pct. 2 din Legea nr. 58/1934. De
asemenea, prima instanţă de fond a reţinut că nu poate fi reţinut de instanţă motivul
pierderii forţei executorii a înscrisului cambial ca urmare a neprezentării la plată în
termenul legal şi a neîntocmirii protestului de neplată, atâta timp cât intimata a pornit
executarea împotriva oponentei, care este un debitor direct obligat la plată, iar nu un
debitor de regres. Totodată, prima instanţă de fond a reţinut că modificarea raporturilor
juridice care au stat la baza emiterii biletului la ordin nu este dovedită de înscrisurile
depuse la dosarul cauzei, atâta timp cât din cuprinsul protocolului încheiat de
reprezentanţii părţilor în proces cu S.C. "Sv." S.R.L. nu rezultă că înţelegerea se referă la
aceleaşi raporturi juridice.
In motivarea sentinţei pronunţate, judecătoria a reţinut că executarea silită s-a
pornit în baza unui titlu executoriu lovit de nulitate, atâta timp cât formula executorie a
fost aplicată pe traducerea legalizată a biletului la ordin, deşi pct. 320 lit. d din Normele-
cadru ale Băncii Naţionale a României nr. 6/1994 prevede că aceasta se aplică pe titlu,
fără a face vreo distincţie în funcţie de limba în care acesta s-a redactat.
La data de 20.03.2002, a formulat apel împotriva aceleiaşi sentinţe civile
oponenta S.C. "Z." S.A., criticând hotărârea atacată ca fiind netemeinică şi nelegală,
întrucât cuprinde o contradicţie între minută şi dispozitiv, în sensul că în minută lipseşte
sintagma: "traducerea legalizată a biletului de ordin", omisiune de natură să prejudicieze
pe oponentă. Pe de altă parte expresia titlu executoriu nu se confundă cu aceea de înscris
cu formulă executorie. Totodată, s-a arătat că înscrisului cambial îi lipsesc menţiunile
obligatorii referitoare la codul fiscal şi contul bancar. De asemenea, au fost reiterate
motivele invocate în faţa primei instanţe de fond, privind pierderea forţei executorii şi
modificarea raporturilor juridice dintre părţi.
Apelanta S.C. "Z." S.A. a formulat o cerere prin care a solicitat să se ia act de
aderarea sa la apelul făcut de partea potrivnică, conform art. 293 din Codul de procedură
civilă.
Prin Decizia civilă nr. 35/A din 26.04.2002, pronunţată în Dosarul nr. 6083/2002,
Tribunalul Bucureşti - Secţia a Vl-a comercială a respins apelurile formulate ca
nefondate.
In motivarea deciziei sale, instanţa de apel a arătat că în mod corect instanţa de
fond a reţinut că titlul executoriu reprezentat de traducerea legalizată a biletului la ordin
pe care s-a aplicat formula executorie este lovit de nulitate absolută, din moment ce
formula executorie se aplică doar pe originalul înscrisului. în ceea ce priveşte contradicţia
dintre minută şi dispozitiv, instanţa de apel a reţinut că aceasta nu există, minuta fiind în
deplină concordanţă cu dispozitivul sentinţei. Referitor la nulitatea înscrisului cambial
întrucât nu cuprinde contul bancar şi codul fiscal, instanţa de apel a reţinut că, în lipsa
unei stipulaţii exprese a legii, omisiunea acestora nu atrage nulitatea înscrisului,
elementul obligatoriu fiind denumirea persoanei juridice, conform art. 104 şi 105 din
Legea nr. 58/1934 şi pct. 23 şi 505 din Normele-cadru ale Băncii Naţionale a României
nr. 6/1994. Totodată, instanţa de apel a apreciat că în mod corect prima instanţă a
considerat că executarea nu este condiţionată de prezentarea înscrisului la plată şi
întocmirea protestului de neplată, atâta timp cât executarea este îndeplinită împotriva
emitentului. Cât priveşte nelegalitatea sentinţei de fond deoarece nu a luat în considerare
modificarea raporturilor juridice dintre părţi, aceasta este o excepţie personală care
trebuie întemeiată pe probe scrise, conform art. 63 alin. (3) şi art. 106 din Legea nr.
58/1934, modificată, condiţii care nu sunt îndeplinite, întrucât înscrisurile prezentate nu
fac dovada modificării raporturilor fundamentale.
 Impotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, S.C. "Z." S.A., recurs
care a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a Vl-a comercială la data
de 24.09.2002, formându-se Dosarul nr. 1751/2002.
In motivarea recursului declarat, recurenta a arătat că Decizia civilă nr. 35/A din
26.04.2002 este netemeinică şi nelegală, conform art. 304 pct. 8 şi 9 din Codul de
procedură civilă, instanţa de apel fiind într-o gravă eroare ce rezultă din superficialitatea
analizei înscrisurilor depuse în cauză. Astfel, recurenta a arătat că titlul pus în executare
nu îndeplineşte condiţia de a lega un raport doar între două persoane şi nici condiţia ca
obligaţia să fie necondiţionată, astfel încât nu poate avea forţa juridică a unui bilet la
ordin. Astfel, deşi apar numele celor două bănci, B.C.R. şi CITIBANK, lipseşte ordinul
de plată adresat acestora şi, ca atare, este încălcată condiţia prevăzută de art. 2 din Legea
nr. 58/1934, modificată, şi pct. 501 din Nofmele-cadru ale Băncii Naţionale a României
nr. 6/1994, în sensul că promisiunea de plată trebuie să cuprindă una dintre formulele:
"voi plăti" sau "mă oblig să plătesc". De asemenea, sunt încălcate dispoziţiile pct. 495 din
Normele-cadru ale Băncii Naţionale a României nr. 6/1994, care, referindu-se
la conţinutul standard al unui bilet la ordin, fac trimitere la anexa nr. 2, care între alte
menţiuni cuprinde şi contul bancar şi codul fiscal.
Recurenta a arătat că înscrisul cambial şi-a pierdut forţa executorie, întrucât
biletul la ordin nu a fost prezentat la plată, conform art. 41 din Legea nr. 58/1934, în ziua
scadenţei sau în cele două zile lucrătoare ulterioare scadenţei, titlul fiind depus la bancă
după doi ani şi jumătate. De asemenea, în cazul în care se refuza plata, beneficiarul era
obligat să întocmească protestul de neplată. Recurenta a învederat că titlul cambial este
caduc deoarece a intervenit modificarea raporturilor juridice dintre părţi. Sub acest
aspect, motivarea instanţei de apel este identică cu motivarea instanţei de fond, cele două
instanţe analizând în mod exclusiv înţelegerea din 26.07.2000, or, actul care a modificat
raporturile juridice dintre părţi este protocolul ulterior din data de 13.06.2001. Astfel, s-a
încheiat o convenţie trilaterală între părţile în litigiu şi S.C. "Sv." S.R.L., convenţie prin
care recurenta s-a obligat să plătească suma către S.C. "Sn." S.A., condiţionat de plata
către recurentă a S.C. "Sv." S.R.L. Prin încheierea protocolului, recurenta a acceptat ca
debitoarea S.C. "Sv." S.R.L. să plătească datoria de 200.000 USD în rate, deşi toate
datoriile erau scadente la data încheierii protocolului. Această convenţie a modificat
raporturile juridice stabilite între creditoare şi intimată, în sensul că plata nu se mai face
în baza înscrisului cambial şi nici în 90 de zile, ci în rate lunare de 20.000 USD, începând
cu luna august 2001, dar conditionat de plata S.C. "Sv." S.R.L. către S.C. "Z." S.A.
Din analiza actelor şi a lucrărilor dosarului prin prisma motivelor de recurs
invocate, Curtea reţine că recursul declarat este nefondat pentru următoarele
considerente:
Conform art. 62 din Legea nr. 58/1934 privind cambia şi biletul la ordin,
modificată, debitorul cambial poate să declanşeze un veritabil proces cambial, invocând
excepţia de nulitate a înscrisului cambial, în termen de 5 zile de la data notificării punerii
în executare a înscrisului cambial. Prin urmare, după învestirea cu formulă executorie a
înscrisului cambial, legiuitorul reglementează expresia verbis, o cale de apărare a
debitorului cambial, prin care acesta, având de data aceasta o poziţie ofensivă - în
opoziţia la executare cambială debitorul are calitatea de reclamant- poate paraliza
executarea silită a înscrisului cambial învestit cu formulă executorie. De asemenea,
conform normelor procesuale de drept comun, Curtea reţine că executarea nu se poate
porni decât în temeiul unui titlu de executare, respectiv al unui înscris învestit cu formulă
executorie.
Curtea reţine că această soluţie este corectă şi în spiritul dispoziţiilor legale
adoptate pentru punerea în aplicare a Legii nr. 58/1934, modificată. Totodată, Curtea
reţine că această soluţie, care, prin admiterea opoziţiei la executare de către prima
instanţă de fond şi prin menţinerea acestei soluţii de către instanţa de apel, a atins scopul
promovării unei asemenea acţiuni: paralizarea executării silite a înscrisului cambial
învestit cu formulă executorie.
Prin urmare, Curtea apreciază că toate motivele de recurs invocate de recurentă,
respectiv: modificarea raporturilor juridice dintre părţi, neîntocmirea protestului de
neplată, lipsa unor elemente obligatorii din conţinutul biletului la ordin etc., privesc în
realitate biletul la ordin în original, respectiv înscrisul redactat în limba engleză, care nu
constituie în acţiunea de faţă titlu executoriu, întrucât nu este învestit cu formulă
executorie. Singurul înscris care putea fi invocat ca titlu executoriu şi care putea fi pus în
executare era traducerea legalizată a originalului biletului la ordin, a cărui anulare, de
altfel, s-a dispus prin sentinţa pronunţată de prima instanţă de fond.
Dată fiind raţiunea reglementării din art. 62 al Legii nr. 58/1934, modificată,
Curtea apreciază că toate aceste excepţii privind forma şi fondul biletului la ordin pot fi
invocate fie pe calea unei acţiuni în anulare sau în constatarea nulităţii absolute, de drept
comun, acţiune care este de competenţa tribunalului, fie pe calea unei opoziţii la
executare cambială, formulată în cadrul executării silite a biletului la ordin în original,
după învestirea acestuia cu formulă executorie.
De asemenea, nu s-ar putea invoca excepţia autorităţii de lucru judecat nici în
cazul în care se porneşte opoziţie la executare în cadrul executării silite a biletului la
ordin în original, întrucât ceea ce dobândeşte autoritatea de lucru judecat este dispozitivul
hotărârii, fapt ce rezultă din interpretarea per a contrario a art. 258 alin. 3 din Codul de
procedură civilă. Or, în speţa de faţă, în dispozitivul hotărârii pronunţate de prima
instanţă de fond, se reţine că se dispune anularea titlului, respectiv a traducerii legalizate.
Aşadar, obiectul celor două acţiuni este diferit.
Pentru considerentele mai sus invocate, în baza art. 312 din Codul de procedură
civilă, coroborat cu art. 62 şi următoarele din Legea nr. 58/1934 privind cambia şi biletul
la ordin, modificată, Curtea va respinge recursul ca nefondat.14

14
http://www.euroavocatura.ro
 UNIVERSITATEA DIN PITESTI
FACULTATEA DE STIINTE JURIDICE SI ADMINISTRATIVE

REFERAT LA DREPT
COMERCIAL
TEMA : BILETUL LA ORDIN

Militaru Larisa Florentina

Drept zi, Anul III , Grupa II
 Pitesti,2015

BIBLIOGRAFIE :
1. Carpenaru , Stanciu D. , “ Tratat de drept comercial roman”, Editia a IV a
actualizata , Editura Universul Juridic , Bucuresti , 2014
2. Mischie , Beatrice , “ Drept bancar . Culegere de practica judiciara “ , Editura CH
Beck , Bucuresti , 2010
3. Nemes , Vasile , “ Drept comercial” , Editia a II a revizuita si adaugita , Editura
Hamangiu , Bucuresti , 2015
4. http://www.euroavocatura.ro
5. http://legeaz.net