Cuprins :

Introducere......................................................................................................................................2
1.1. Statutul juridic al expertului judiciar.................................................................................2
1.2. Principiile pe care se bazează un expert judiciar...............................................................3
1.3 Obligațiile expertului judiciar.............................................................................................5
1.4. Drepturile expertului judiciar.............................................................................................6
 Introducere

Organele judiciare sunt puse în faţa unor probleme pe care nu le pot rezolva singure,
pentru aceasta fiind necesare cunoştinţele unor specialişti din domeniile ştiinţei, tehnicii, artei
etc. În acest sens, legea le permite pentru descoperirea adevărului, în unele situaţii chiar Ie
obligă, să recurgă Ia concursul specialiştilor. Astfel că, ori de câte ori pentru lămurirea unor
împrejurări necesare elucidării cauzei, organele judiciare au nevoie de părerea unor persoane
care au cunoştinţe de specialitate, vor numi unul sau mai mulţi experţi, stabilind în acelaşi timp
problemele nelămurite asupra cărora aceştia trebuie să se pronunţe. Aceste activităţi, desfăşurate
de specialişti, sunt denumite în actele normative prin noţiunea (termenul) de expertize. Datorită
raptului că se desfăşoară în cadrul unui proces, ele sunt reglementate de legiuitor sub denumirea
de expertize judiciare. Noţiunea de expertiză precum şi de expert,denumire dată persoanei
desemnate cu efectuarea acesteia îşi au originea în limba latină unde experior înseamnă a
încerca, a dovedi,iar expertus,cel care are experienţă, care încearcă sau care a probat. În literatura
juridică din ţara noastră cât şi din alte ţări, s-au formulat diferite definiţii ale expertizei ca mijloc
de probă, dar în ultimă analiză expertiza poate fi denumită ca fiind activitatea de cercetare a unor
împrejurări de fapt, necesare stabilirii adevărului obiectiv în cauza supusă soluţionării de către un
expert, prin cunoştinţe specifice fiecărei specialităţi, activitate desfăşurată la cererea organului
judiciar în situaţia în care acest, nu poate singur să lămurească respectiva împrejurare de fapt.

1.1. Statutul juridic al expertului judiciar

Statutul juridic constituie ansamblul normelor de drept care reglementează drepturile și
obligațiile unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice, în cazul nostru a expertului
judiciar. Cu referire la statutul expertului judiciar în actualul sistem de expertiză judiciară, e de
menţionat faptul, că deşi experţii judiciari, atît cei din sistemul organelor de apărare a ordinii de
drept, cît şi cei din instituţiile de pe lîngă Ministerul Sănătăţii şi Ministerul Justiţiei, activează
conform aceloraşi reglementări legale, sunt atestaţi conform aceloraşi reguli, aplică aceleaşi
eforturi şi metodici de investigaţii pentru formularea concluziilor, poartă aceeaşi răspundere
penală pentru formularea concluziilor intenţionat false. Totuşi aceştia au statut diferit, dispun de
garanţii sociale diferite, precum şi sunt salarizaţi în mod diferit. Astfel, experţii din cadrul
organelor de apărare a ordinii de drept au statut de militar, pe cînd experţii din cadrul instituţiilor
specializate în domeniul expertizei judiciare din cadrul Ministerului Justiţiei şi Ministerului
Sănătăţii, în general, nu deţin un careva statut special. În această ordine de idei ar fi raţional să
dăm răspuns la întrebarea: cine este expertul? Expertul este o persoană cu experienţă, calitatea
principală pe care o caută justiţia la un expert. Judecătorul şi justiţiabilii sunt interesaţi numai de

1
o singură latură a personalităţii expertului: cunoştinţele sale tehnice şi profesionale, precum şi
cele ce ţin de regulile procedurale, prevăzute de codurile de procedură în justiţie. Acest
profesionist în serviciul Justiţiei din totdeauna a răspuns preocupării principale a justiţiei:
cunoaşterea faptelor (stării de fapt). Astfel, deşi expertul judiciar este o piesă importantă pentru
actul de justiţie, totuşi, el rămîne ca un actor nerecunoscut sistemului naţional de justiţie.
Dacă să reieşim din literatura franceză de specialitate atunci – expertul judiciar este un
om cu cunoştinţe aprofundate şi recunoscute de meseria sa, suficiente pentru judecător pentru a-
şi baza pe ele hotărîrea sa; expertul fără a se amesteca în aprecierea litigiului sau a infracţiunii,
furnizează justiţiei informaţii şi opinii tehnice, de natura a clarifica un anumit aspect punctual
bine precizat de cel ce a solicitat mărturia expertului.
Potrivit Legii cu privire la expertiza judiciară și statutul expertului judiciar, expert
judiciar înseamnă persoana calificată și abilitată să efectueze expertize și să formuleze concluzii
în specialitatea în care este autorizată, cu privire la anumite fapte, circumstanțe, obiecte
materiale, fenomene și procese, organismul și psihicul uman, şi care este inclusă în Registrul de
stat al experților judiciari1.

1.2 Principiile pe care se bazează un expert judiciar

Mai întîi de toate, expertul  judiciar trebuie să se asigure că nici un factor obiectiv sau
subiectiv nu aduce atingere principiilor şi regulilor de conduită profesională, acestea fiind:
a) legalitatea - în activitatea sa, expertul judiciar este obligat să respecte Constituția Republicii
Moldova, legile și actele normative ce reglementează domeniul activității expertizei jurdiciare şi
să aplice corect dispoziţiile actelorlegislative şi normative la formularea concluziilor sale; 
b) integritatea – expertul judiciar trebuie să aibă un comportament care săasigure onestitatea şi
integritatea acestuia în activitate.Expertului judiciar îi esteinterzis, utilizând calitatea de expert
judiciar, să solicite sau să accepte, direct ori indirect, pentru el sau pentru alții, vreun avantaj ori
beneficiu în considerarea funcției pe care o deține sau să abuzeze în vreun fel de această funcție;
c) independența - expertul judiciar este independent faţă de ordonatorul expertizei judiciare, față
de părţile din procesul judiciar, precum şi față de altepersoane interesate de rezultatul expertizei
judiciare;
d) obiectivitatea și plenitudinea cercetărilor -expertul judiciar îşi desfăşoarăactivitatea în mod
corect şi efectuează cercetări cu privire la obiectele
în baza unor aprecieri obiective, complete şi sub toate aspectele, aplicînd realizărilemoderne ale

1
Legea nr. 68 din 14.04.2016 cu privire la expertiza judiciară și statutul expertului judiciar

2
ştiinţei şi tehnicii şi alegînd, în măsura necesară, metodele adecvate decercetare pentru
soluţionarea problemelor înaintate;
e) confidențialitatea - informaţiile, faptele şi documentele de care expertul aluat cunoştinţă şi pe
care le deţine ca urmare a exercitării atribuţiilor sale în vedereaefectuării expertizei judiciare sau
care i-au devenit cunoscute ca urmare a participăriila şedinţele de judecată închise nu pot fi
divulgate şi nu pot fi utilizate în interes personal ori în interesul unui terţ, cu excepţia cazurilor în
care a fost autorizat în modexpres în acest scop sau dacă are obligația legală de a le divulga.
Materialul documentar privind lucrările de expertiză poate fi utilizat în vederea redactării unor
lucrări științifice numai după soluționarea definitivă a cauzei și păstrând anonimatul,în condițiile
legii;
 f) profesionalismul – expertul judiciar trebuie să aplice corect, conştiincios,competent, eficient
şi responsabil cunoştinţele teoretice şi deprinderile practice înexercitarea atribuţiilor sale, să îşi
perfecţioneze continuu cunoştinţele şi abilităţile profesionale şi să efectueze doar lucrările pe
care el însuşi le poate realiza;
 g) imparțialitatea și echitatea - la efectuarea expertizei, expertul judiciar este obligat să
acţioneze imparţial, corect şi nediscriminatoriu şi să nu admită afectareaobiectivităţii sale ca
urmare a unor conflicte de interese, a unor influenţe de natură politică, rasială, etnică, socială sau
a oricăror alţi factori ce pot influenţa rezultatele expertizelor judiciare efectuate.
Un alt moment esenţial este că nu orice specialist care deţine cunoştinţe tehnice într-un
anumit domeniu poate obţine calitatea de expert judiciar. Astfel, pentru a deţine acest statut, se
impune ca persoana care tinde spre obţinerea şi ulterior deţinerea acestuia să efectueze un stagiu,
să susţină examenul de atestare şi periodic, odată la cinci ani, să fie reatestată (evaluată). În ceea
ce priveşte stagiul experţilor judiciari, în prezent acesta a luat o formă inadecvată, aceasta
datorîndu-se lipsei unor instituţii specializate în domeniul pregătirii experţilor judiciari. Astfel,
pentru pregătirea experţilor judiciari, instituţiile de expertiză atrag specialişti din diferite domenii
ca: contabilitate, economie, construcţii, merceologie, chimie, şi le face instruirea iniţială în ceea
ce priveşte partea generală a expertizei judiciare - prevederile normative ce reglementează
domeniul expertizei judiciare, tipurile de expertize, modalitatea de întocmirea a rapoartelor de
expertiză, structura raportului de expertiză, fotografia judiciară ş.a. Această practică se consideră
a fi incorectă şi se propune ca instruirea iniţială a specialiştilor din diferite domenii, pentru
obţinerea calificativului de expert judiciar, să fie efectuată în cadrul INJ la compartimentul
juridic, iar la cel de specialitate – în cadrul instituţiilor de expertiză conform unui program de
studii aprobat. Această solicitare nu se referă, însă, la pregătirea experţilor judiciari medicolegali,
care beneficiază de o formare iniţială postuniversitară prin rezidenţiat cu o durată de 3 ani.

3
 Cu referire la normele deontologice, de remarcat că, calitatea expertului judiciar
presupune respectarea mai multor norme deontologice precum:
- reputaţia profesională ireproşabilă;
- lipsa antecedentelor penale;
- acţionarea în strictă conformitate cu legislaţia în vigoare;
- respectarea drepturilor părţilor şi ale altor participanţi la proces sau ale persoanelor interesate în
rezultatul expertizei;
-păstrarea confidenţialităţii informaţiilor dobândite pe parcursul îndeplinirii atribuţiilor
profesionale;
- necomunicarea rezultatelor expertizei înainte de efectuarea tuturor investigaţiilor şi cercetărilor;
- prestarea unor servicii de calitate exprimată prin efectuarea cercetărilor în baza unor aprecieri
obiective, complete şi sub toate aspectele;
- neadmiterea factorilor ce i-ar putea influenţa obiectivitatea (conflicte de interese); -
necontactarea cu părţile de pe dosarele instrumentate;
- disponibilitatea sa în procesul de înfăptuire a justiţiei;
- răspunderea penală pentru concluziile intenţionat false.
Necătînd la multitudinea aspectelor deontologice şi normelor de conduită pe care trebuie să
le respecte expertul judiciar în activitatea sa, totuşi, cadrul legislativ ce reglementează domeniul
expertizei judiciare, în acest context, nu include un Cod deontologic al expertului judiciar.
Astfel, întru conferirea unui statut special expertului judiciar adoptarea Codului deontologic al
expertului judiciar este indispensabil. De remarcat că tot cadrul normativ ce ţine de procedurile
de atestare, evaluare şi desfăşurare a activităţii expertului judiciar la fel este învechit şi necesită
actualizare în conformitate cu cerinţele ce se impun de sistem, inclusiv cu adoptarea unor noi
acte normative ce se vor referi la, Codul deontologic şi statutul expertului judiciar, normele de
muncă la efectuarea expertizelor judiciare, norme de dotare cu echipament, utilaj şi substanţe.

1.3. Obligațiile expertului judiciar

În exercitarea atribuțiilor sale profesionale, expertul judiciar îşi asumăresponsabilitatea
personală fiind obligat:
 a) să-şi îndeplinească activitatea conştient, responsabil, loial, obiectiv şiimparţial;
 b) să respecte demnitatea umană și drepturile omul
 c) să declare conflictul de interese sau orice presiune exercitată pentru ainfluența rezultatul unei
examinări, ori de cîte ori apar asemenea situaţii;
 d) să țină cont de prezența circumstanțelor de abținere sau recuzare, prevăzutede legislația
procesuală;
4
 e) să nu folosească poziţia sa în interese particulare şi să nu sugereze carevarecompense pentru
activitatea exercitată;
 f) să-și îmbunătățească în continuu cunoștințele, competențele și abilitățile profesionale;
g) să facă concluzii și să ofere informații în calitate de specialist în cadrul proceselor de
judecată, doar în limitele competenței sale profesionale;
h) să utilizeze probele astfel încât, să nu afecteze sănătatea și siguranța propriei persoane,
a colegilor și a publicului;
i) să nu-şi asume atribuțiile organelor urmărire penală și să respingă oricedelegare în acest sens;
j) să-și exercita activitatea profesională în timp util și efectiv;
k) să utilizeze eficient echipamentul din dotare;
l) să nu provoace pagube materiale instituției sau biroului asociat;
m) să nu solicite sau să accepte cadouri, servicii, favoruri, invitații sau orice altavantaj, care le
sunt destinate personal, familiei, părinților, prietenilor sau
altor persoane fizice și juridice, care le pot influența imparțialitatea în exercitareaatribuțiilor;
n) să adopte o conduită care să nu discrediteze integritatea sa profesională șimorală și să nu
prejudicieze imaginea profesiei.
  Expertul judiciar va demonstra o atitudine respectuoasă în raporturile cuordonatorii
expertizelor judiciare, participanții la proces, precum şi alte persoanefizice și juridice şi va
impune această obligație și persoanelor care activează în calitate de expert stagiar.
Expertul judiciar este obligat să explice ordonatorilor expertizelor judiciareconsecințele
juridice ale acțiunilor exercitate de el, în orice situație în carenecesitatea se impune de
circumstanțele concrete ale cauzei.

1.4. Drepturile expertului judiciar

Expertul judiciar are următoarele drepturi:
 a) să ia cunoştinţă, în condiţiile legii, de materialele dosarului şi să solicite ordonatorului
expertizei materiale suplimentare necesare pentru întocmirea raportului de expertiză;
 b) să ceară explicaţii ordonatorului expertizei cu privire la anumite fapte ori împrejurări ale
cauzei, necesare pentru efectuarea expertizei;
 c) să indice în raportul de expertiză existenţa unor circumstanţe importante pentru cauză, în
privinţa cărora nu au fost formulate întrebări;
 d) să asiste, cu permisiunea ordonatorului expertizei judiciare, la efectuarea acţiunilor de
procedură şi să înainteze demersuri referitoare la obiectul expertizei;
 e) să atace, în condiţiile legii, acţiunile ordonatorului expertizei dacă prin acestea se încalcă
drepturile expertului judiciar;
5
 f) să ceară dispunerea unei expertize în comisie sau a unei expertize complexe;
 g) să-şi expună obiecţiile privind interpretarea greşită a concluziilor din raportul de expertiză de
către participanţii la proces;
h) să fie remunerat în condiţiile legii pentru efectuarea expertizei judiciare, inclusiv pentru
efectuarea expertizei în afara programului de lucru şi în afara instituţiei în care îşi desfăşoară
activitatea;
  i) să ceară, în cadrul procesului judiciar în care a fost dispusă şi efectuată expertiza judiciară,
recuperarea cheltuielilor suportate din cont propriu în legătură cu efectuarea acesteia;
  j) să solicite ordonatorului expertizei asigurarea securităţii sale în cazul în care există un pericol
pentru viaţa sau sănătatea sa;
  k) să ceară ordonatorului expertizei asigurarea deplasării sale spre obiectul cercetării şi înapoi
sau acoperirea cheltuielilor de deplasare, precum şi accesul liber la obiectul respectiv.
Expertul judiciar poate fi implicat în calitate de specialist la efectuarea unor acţiuni
procesuale prevăzute de Codul de procedură penală. În unul şi acelaşi proces judiciar el poate
participa doar în calitate de expert sau doar în calitate de specialist, cu excepţia cazurilor de
participare a medicului legist la exhumarea cadavrului, la examinarea exterioară a cadavrului la
faţa locului şi a cazurilor de participare a specialiştilor în materie la cercetarea exploziilor şi la
demontarea dispozitivelor explozive.
Persoana recunoscută ad-hoc în calitate de expert judiciar în condițiile art. 11 alin. (1) din
prezenta lege beneficiază de drepturile expertului judiciar stipulate la alin. (1) din prezentul
articol în limitele cazului respectiv.
Incompatibilităţi pentru exercitarea activităţii de expert judiciar:
 Expertul judiciar nu îşi poate desfăşura activitatea concomitent ca angajat al unei
instituţii publice de expertiză judiciară şi în cadrul unui birou de expertiză judiciară, chiar
dacă formele de organizare a activităţii sale vizează specializări diferite de expertiză
judiciară.
 Expertul judiciar implicat în activităţi ce încalcă prevederile alin. (1) este obligat, în
termen de 30 de zile calendaristice de la data la care a constatat situaţia de
incompatibilitate, să înceteze activitatea incompatibilă cu funcţia sa ori să depună o
cerere de excludere din profesia de expert judiciar. Dacă în termenul menţionat expertul
judiciar nu întreprinde acţiuni în vederea eliminării incompatibilităţii, acestuia i se retrage
licenţa pentru exercitarea profesiei de expert judiciar pentru toate specialităţile în care
este calificat ca expert judiciar2.

2
Legea nr. 68 din 14.04.2016 cu privire la expertiza judiciară și statutul expertului judiciar
6