Universitatea ” Ștefan cel Mare ” Suceava

Facultatea de Științe Economice și Administrație Publică

Fondul monetar internațional-

F.M.I.
-proiect la disciplina „Finanțe internaționale” -

Student : Bogdan Ionela

Specializare : Finanțe-Bănci
An III , grupa 1

-2019-2020-
Cuprins
CAPITOLUL I- SCURT ISTORIC...........................................................................................3

Fondul Monetar Internațional...................................................................................................3

CAPITOLUL II........................................................................................................................4

FUNCȚILE FONDULUI MONETAR INTERNAȚIONAL.....................................................4

CAPITOLUL III.......................................................................................................................5

INSTRUMENTE DE ÎMPRUMUT ALE FONDULUI MONETAR INTERNAȚIONAL.......5

Particularităţi ale împrumuturilor făcute de FMI...................................................................6

Rata dobânzii........................................................................................................................6

CAPITOLUL IV ȚĂRILE MEMBRE ALE FONDULUI MONETAR INTERNAȚIONAL...6

CAPITOLUL V -D.S.T. (Drepturi Speciale de Tragere)..........................................................8

Criterii de includere în coșul SDR......................................................................................10

BIBLIOGRAFIE.....................................................................................................................11

2
 CAPITOLUL I- SCURT ISTORIC
Fondul Monetar Internațional

În contextul „Conferinței Monetare și Financiare Internaționale a Statelor Unite și

Asociate ” de la Bretton Woods din anul 1944 , s-au pus bazele primului sistem monetar
bazat pe un acord internațional.
Pentru promovarea cooperării internaționale din domeniul financiar-monetar , au fost
înființate 2 instituții interguvernamentale : FMI ( Fondul Monetar Internațional ) și BIRD
(Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare ).
Fondul Monetar Internțional și-a început activitatea însă la data de 1 martie 1947 , în
momentul în care FMI a obţinut statutul de instituţie specializată a Organizaţiei Naţiunilor
Unite după ce Adunarea Generală a aprobat Acordul încheiat la ECOSOC (Economic and
Social Council) cu FMI prin consultări şi recomandări, însă Organizaţia Naţiunilor Unite nu
poate interveni în mod direct în activitatea acestuia.
Când şi-a început activitatea, FMI avea 39 de ţări membre şi sediul central în capitala
Statelor Unite, Washington. În cele din urmă, Uniunea Sovietică nu a putut face faţă
obligaţiilor ce-i reveneau în calitate de membru al Fondului şi a părăsit această instituţie. La
început, ţările din blocul estic, precum Polonia şi Cehoslovacia, au aderat la Fond, dar au fost
nevoite să renunţe, prin anii 1950, ca urmare a Războiului Rece. Japonia şi Germania s-au
alăturat Fondului Monetar Internaţional şi Băncii Mondiale la 1 ianuarie 1953.
În anii `60, numărul membrilor a crescut rapid prin aderarea noilor ţări independente,
în curs de dezvoltare. România a aderat în 1972 şi Ungaria în 1982, iar la sfârşitul anilor `80
le-au urmat alte ţări est-europene, ca urmare a destinderii dintre Est şi Vest. În 1992, a existat
o bună creştere a numărului membrilor FMI, datorită aderării la fosta Uniune Sovietică a 15
republici. 1
După organizarea unui referendum în care majoritatea populaţiei a votat în favoarea
aderării, Elveţia a fost printre ultimele ţări industrializate care s-au alăturat Fondului.
FMI s-a constituit printr-un acord intervenit între ţările membre; acestea îşi respectă
obligaţiile prin intermediul Ministerului Finanţelor, respectiv al Trezoreriei sau al Băncii
Centrale.
FMI are, în prezent , 148 de ţări membre care sunt în acelaşi timp şi membre ONU.
România a devenit membră la 7 decembrie 1972.
Obiectivele practice urmărite de FMI sunt următoarele:
 promovarea cooperării monetare internaţionale prin intermediul unei instituţii
specializate care să facă posibile consultări permanente între ţările membre
 facilitatea desfăşurării echilibrate a schimburilor internaţionale, care să contribuie la
folosirea eficientă a resurselor ţărilor membre
 evitarea manipulării cursurilor valutare în scopuri incorecte
 eliminare resticţiilor valutare care frânează dezvoltarea comerţului internaţional
 acordarea de împrumuturi pe termen scurt, prin tranşe de credit sau prin credite
speciale, ţărilor membre pentru redresarea balanţei de plăţi sau alte necesităţi urgente,
condiţionate de anumite cerinţe ale Fondului.
Acordul semnat la Bretton Woods a fost concretizat în 20 de articole, constituind
statutul F.M.I. Acesta prevede că Fondul dispune de deplină personalitate juridică, fiind un
1
Curs ”Monedă și credit ” , prof. Nicolae Dardac , București , Editura Pedagogică și
Didactică , 1994
3
sistem de organe de conducere, cu buget propriu şi cu un mecanism procedural de decizie şi
de interpretare a propriului statut.
Ţările care aderă la Fond îşi asumă o serie de obligaţii cu titlu general: 2
• furnizarea de date economice şi financiare necesare derulării operaţiunilor F.M.I.;
• eliminarea restricţiilor asupra efectuării de plăţi şi transferuri pentru tranzacţii internaţionale
curente;
• eliminarea practicilor monetare discriminatorii şi a celor multiple;
• convertibilitatea, la cerere, a sumelor în monedă proprie deţinute de alte state .3

CAPITOLUL II
FUNCȚILE FONDULUI MONETAR INTERNAȚIONAL

Principala funcţie a F.M.I. este aceea de a supraveghea sistemul monetar internaţional.

Din această funcţie principală derivă alte câteva functii :1
-supravegherea politicii monetare şi a ratei de schimb din ţările membre
-elaborarea de recomandări privind politica financiară pentru membri
-acordarea de credite pentru ţările cu dificultăţi în balanţa de plăţi
Rolul cel mai important pe care îl deţine Fondul este acela de manager al unui sistem
monetar internaţional ordonat, previzibil şi stabil, cu graniţe deschise şi care să ofere cadrul
necesar unei creşteri echilibrate în comerţu 4l mondial şi în economiile ţărilor membre. În
acest sens F.M.I. funcţionează ca un organism permanent de consultanţă, în care membrii
cooperează şi participă activ în sfera monetară internaţională.1
În urma acestor funcții , contribuția F.M.I. în cadrul țărilor membre se resimte prin :
Supravegherea politicilor financiar – valutare internaţionale
F.M.I. îşi exercită funcţia de supraveghere a politicilor promovate de către membrii
săi, în concordanţă cu obligaţiile acestora prevăzute în statut. Supravegherea politicilor
financiar – valutare internaţionale a constituit scopul iniţial al Fondului.
În conţinutul acestei funcţii este evidenţiată obligaţia membrilor de a colabora cu
Fondul şi cu ceilalţi membri pe probleme financiar valutare şi de politică macroeconomică.
Astfel, Fondul exercita o supraveghere a politicilor cursurilor valutare practicate de membri
şi adoptă principii specifice pentru orientarea tuturor membrilor cu privire la aceste politici.
Asistenţa tehnică a F.M.I.
Asistenţa tehnică acordată de F.M.I. statelor membre reprezintă o parte importantă a
activităţilor acestuia. Asistenţa este oferită în domenii variate, cum sunt: politicile fiscale,
monetare, balanţa de plăţi, sistemul bancar etc.
Diversificarea asistenţei financiare în ultima perioadă este tot mai accentuată şi se
concretizează în:
• trimitere gratuită de specialişti în domeniile de expertiză ale F.M.I.;
• consultanţă privind politicile economice şi financiare;
• elaborarea şi implementarea politicilor valutare şi fiscale;
• crearea de instituţii (de exemplu, dezvoltarea băncilor centrale şi a trezoreriilor);
• revizuirea sau chiar elaborarea legislaţiei în domenii specifice;
2
Curs ”Monedă și credit ” , prof. Nicolae Dardac , București , Editura Pedagogică și Didactică , 1994
3
Patrick Lenain, “FMI-ul”, Editura C.N.I. “Coresi” S.A. , 2000, p. 32; Frédéric Teulon, “Sistemul Monetar
Internaţional”, Institutul European, p. 25
4
Patrick Lenain, “FMI-ul”, Editura C.N.I. “Coresi” S.A. , 2000, p. 32; Frédéric Teulon, “Sistemul Monetar
Internaţional”, Institutul European, p. 25-26

4
• colectarea şi prelucrarea datelor statistice;
• training pentru perfecţionarea funcţionarilor publici.
Asistenţa financiară a F.M.I.
Asistenţa financiară acordată de către F.M.I. are drept beneficiare statele membre
care se confruntă cu dificultăţi în echilibrarea balanţei de plăţi.
Această asistenţă constă în acordarea dreptului de a cumpăra cu moneda naţională o
monedă străină, cu obligaţia de răscumpărare a monedei naţionale într-un anumit interval de
timp, la un preţ mai mare, diferenţa de preţ constituind costul operaţiunii. dă şi credit Creditul
acordat de F.M.I. solicită anumite garanţii speciale.
Aceşti indicatori reflectă: politica monetară, fiscală, bugetară, politici structurale
microeconomice (în măsura în care dezechilibrele la nivel microeconomic afectează
echilibrul balanţei de plăţi).

CAPITOLUL III
INSTRUMENTE DE ÎMPRUMUT ALE FONDULUI MONETAR
INTERNAȚIONAL

FMI asigură împrumuturi sub o varietate de facilități care au evoluat de-a

lungul anilor pentru a satisface complet nevoile statelor membre.Durata, termenul de plata al
datoriei și condițiile de împrumut atașate acestor facilități variază reflectând tipul balanței de
plăti și circumstanțele cărora se adresează.
Acordurile Stand-by formează miezul politicii de împrumut al FMI.Un acord Stand-
By asigura un stat membru că poate să obțîn o cantitate de bani stabilită, de obicei în termen
de 12-18 luni, pentru a rezolva probleme pe termen scurt în ceea ce privește balanță de plăti.
Facilitatea rezervei suplimentare.Furnizează finanţare adiţională pe termen scurt
ţărilor membre care au dificultăţi la balanţa plăţilor datorită unor neaşteptate pierderi de
încredere pe piaţă reflectate în scurgeri de capital.
Linii de credit contingente.Linii de precauţie prin care membrii sunt antrenaţi să
atingă politici economice puternixe pentru a obţine finanţarea FMI pe termen scurt când sunt
ameninţaţi de pierderineaşteptate de încredere datorită dificultăţilor din alte ţări.
Asistenţă de urgenţă. Introdusă în 1962 pentru a ajută membrii să se descurce cu
probleme de plăţi datorită unor dezastre naturale, această formă de asistenţă a fost extinsă în
1995 pentru membrii care au „ ieşit” din conflicte militare cu capacitatea instituţională şi
administrativă precară.
În prezent, împrumutaţii de FMI sunt fie ţări în curs de dezvoltare,ţări în tranziţie de la
planificarea centralizată la sistemul economiei de piaţă ori ţări care se refac din crize
financiare.Multe din aceste ţări au acces limitat la pieţele de capital internaţionale datorită
dificultăţilor economice.
Particularităţi ale împrumuturilor făcute de FMI
FMI nu este o agenţie de întrajutorare sau o bancă de dezvoltare.Împrumută pentru a-şi
ajută membrii să se descurce cu probleme la balanţa de plăţi sau pentru a reface creşterea
economică susţinută.Spre deosebire de împrumuturile agenţiilor de întrajutorare fondurile
FMI nu sunt alocate pentru activităţi sau proiecte particulare.Acordarea împrumuturilor FMI
sunt condiţionate de anumite politici: ţara împrumutată trebuie să adopte politici pentru a

5
corectă balanţa plăţilor.Astfel aceste condiţii asigură că ţara respectivă nu va amâna deciziile
grele, sau nu va acumula în continuare datorii şi va putea să devină puternică şi astfel va
putea restitui creditul.
Împrumuturile FMI sunt temporare.În funcţie de facilităţi, împrumuturile pot fi pe
perioade de şase luni sau de maxim patru ani.Perioada de rambursare este între 3 ¼ ani şi 5
ani pentru împrumuturile pe termen scurt ( pentru acorduri stand-by) sau 4 ½  ani şi 10 ani
pentru împrumuturile pe termen mediu ( pentru acorduri extinse), dar în noiembrie 200
Consiliul Executiv a fost de acord să introducă perspectiva unor durate de rambursare mai
mici: între 2 ¼ şi 4 ani pentru acorduri stand-by şi între 4 ½ şi 7 ani pentru acorduri extinse.
FMI aşteaptă ca împrumutaţii săi să dea prioritate rambursării împrumuturilor
sale.Ţara împrumutată trebuie să rambueseze banii la data stabilită pentru ca fondul să poată
împrumuta şi alte ţări care au nevoie de fonduri. În majoritatea cazurilor când FMI aprobă
acordarea împrumuturilor înseamnă că ţara respectivă se află pe drumul cel bun în politica
economică şi astfel sunt încurajaţi investitorii străini să investească în ţara respectivă.
Rata dobânzii Pentru toate împrumuturile finanţate de F.M.I. din resurse proprii rata
dobânzii este aceeaşi şi se calculează la fiecare 6 luni. Această rată se determină pe baza
veniturilor nete ale Fondului şi a remuneraţiei plătite de F.M.I. ţărilor creditoare de a căror
valută se foloseşte. Această remuneraţie este, în principiu, aceeaşi ca şi rata dobânzii DST,
dar este rotunjită prin scădere, parţial pentru a proteja fondul de creşterea restanţelor unor ţări
membre.
Programele FMI sunt deseori criticate sever, mai ales atunci când ele par a avea efecte
disproporţionate asupra populaţiei. Cu toate acestea, ar trebui să fie clar în permanenţă, faptul
că, condiţiile fondului se referă în general, la întreaga macroeconomie.
Orientările politice F.M.I. se axează pe eficientizarea costurilor şi viabilitatea
financiară a măsurilor de siguranţă socială care se impun, micşorând efectele secundare
anticipate pe termen scurt asupra grupurilor vulnerabile şi furnizând stimulente pentru
reducerea sărăciei pe termen lung.
În lumina tutoror criticilor, îndreptate asupra programelor F.M.I., este de reţinut
faptul că cele mai multe ţări apelează la Fond în ultima fază, când toate celelalte resurse de
finanţare au fost epuizate. În acel moment situaţia este adesea atât de gravă încât, cu sau fără
programul Fondului acţiunea radicală şi drastică nu mai poate fi evitată. 5

CAPITOLUL IV ȚĂRILE MEMBRE ALE FONDULUI MONETAR

INTERNAȚIONAL

Fondul Monetar Internațional (FMI) este o organizație a 189 de țări, care promovează

cooperarea monetară globală, asigură stabilitatea financiară, facilitează comerțul
internațional, promovează o creștere a forței de muncă și o creștere economică durabilă și
reduce sărăcia în întreaga lume.
Ţările membre FMI pot opta în prezent pentru una din următoarele forme de
exprimare a cursului valutar:
- definirea monedei naţionale prin raportarea la DST sau la un alt denominator, cu
excepţia aurului;

5
Petre Brezeanu, „Instituţii financiare internaţionale”, Editura Economică, 2005, p. 15

6
 - definirea monedei naţionale prin raportarea la moneda sau monedele altor state, în
cadrul unor mecanisme de cooperare (de exemplu Sistemul Monetar European);
- alte regimuri valutare.
Deşi din punct de vedere numeric cele mai multe ţări membre FMI practică un regim
de cursuri fixe, se poate afirma că flotarea liberă a monedelor este predominată în prezent,
deoarece aceasta este utilizată de principalele state industrializate (Canada, Anglia, Japonia,
SUA şi zona euro), ţări care deţin o pondere de peste 80% din comerţul internaţional. Odată
cu crearea zonei euro la 1 ianuarie 2002, în comerţul internaţional au devenit predominante
tranzacţiile efectuate în dolari americani, în euro şi în yeni japonezi.
Astfel, sistemul monetar internaţional a devenit un sistem tripolar asimetric, în care
dolarul american continuă s ă deţină supremaţia, iar moneda euro îşi manifestă din ce în ce
mai mult rolul de stabilizator al acestuia.
Tendinţa ce se manifestă în prezent pe plan internaţional este orientarea spre întărirea
cooperării între cele trei mari blocuri monetare, în scopul asigurării stabilităţii sistemului
monetar internaţional actual. Acest rol a devenit cu atât mai important cu cât revoluţiile
recente survenite la nivel mondial (amploarea globalizării financiare interconexiunea pieţelor
financiare şi crizele recente ale sistemului financiar –monetar internaţional) fac necesară
întărirea cooperării internaţionale în domeniul monetar.
Calitatea de membru al FMI este deschisă oricărei ţări care se angajează s ă respecte
obligaţiile din statutul aprobat.
Ţările membre ale FMI au următoarele drepturi: - dreptul la vot, respectiv de a
participa la adoptarea deciziilor în cadrul FMI. Dreptul la vot este proporţional cu
participarea ţării la capitalul social. La intrarea în FMI şi cu prilejul majorărilor, ţările
membre subscriu şi varsă cote-părţi, echivalentul acţiunilor, o cotă-parte având valoarea
nominală egală cu 100000 DST-uri. In ceea ce priveşte poziţia celor 5 ţări, ca număr de
voturi, ea s-a modificat permanent fiind o reflectare a modificării raportului de forţe pe plan
economic şi financiar. Această modificare a numărului de voturi se realizează cu prilejul
majorării de capital când se stabilesc cotele-părţi ce pot fi subscrise de fiecare țară.
Sistemul de stabilire a dreptului la vot este următorul: fiecărei ţări i se acordă 250 de
voturi pentru calitatea de membră a FMI şi în plus, câte un vot pentru fiecare cotă-parte de
100000DST subscrisă şi vărsată. România, cu o participare la capitalul social egal cu
1.030.200.000 DST, dispune prin acelaşi model de calcul, 10.552 de voturi; - dreptul de a
efectua tranzacţii si operaţiuni cu FMI (tranzacţiile se referă la schimburi de active monetare
iar operaţiile reflectă utilizările sau încasările de active monetare; - dreptul de a cumpăra
valută convertibilă sau DST în schimbul unor sume echivalente în monedă naţională, pe
termen scurt sau mediu, pentru echilibrarea balanţei de plăţi; - dreptul de a primi alocaţii de
DST; - obţinerea dreptului de aderare la Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi
Dezvoltare.
Dintre obligaţii enumerăm: - statele membre se angajează sa elimine restricţiile
valutare asupra plaţilor şi transferurilor privind tranzacţiile internaţionale; - ţările care au
aderat la FMI şi-au propus sa acţioneze pentru adoptarea principiului parităţilor fixe,
eliminarea devalorizărilor pentru a susţine lichidităţile internaţionale şi să restabilească
convertibilitatea în vederea liberalizării transferurilor pentru tranzacţii curente; - ţările
membre trebuie să elimine progresiv restricţiile din cale schimburilor internaţionale, pentru a
asigura dezvoltarea comerţului mondial; - ţările membre trebuie sa comunice FMI
informaţiile considerate necesare pentru buna funcţionare a Fondului; - in vederea realizării
obiectivelor statutare, ţările membre trebuie sa colaboreze cu FMI.6
Colaborarea nu se referă doar la comunicarea de informaţii ci si la obligarea ţărilor
membre de a permite experţilor FMI sa facă o evaluare asupra situaţiei economice a ţării
6
”Finanțe publice internaționale”, Daniela Lidia Roman , Editura Economică , 2009
7
respective. In concluzie ţările care au semnat Statutul FMI şiau asumat obligaţia de a renunţa
la restricţiile asupra efectuării plăţilor şi transferurilor internaţionale, la politici monetare
discriminatorii, să furnizeze informaţii economice şi financiare şi să asigure convertibilitatea
la cerere a sumelor de monedă naţională proprie deţinute de alte state şi provenite din
tranzacţii curente.

CAPITOLUL V -D.S.T. (Drepturi Speciale de Tragere)

D.S.T.7 este primul activ de rezervă , purtător de dobândă , creat prin decizie
internațională; existența lui este legată de completarea activelor de rezervă existente și este
alocat de către Fondul Monetar Internațional mebrilor participanți la Departamentul D.S.T.
În cadrul statutului F.M.I. unitatea valorică a unui D.S.T. este definită ca echivalentul
a 0,888671 grame de aur fin , ceea ce corespunde valorii paritare a dolarului valabile la 1
iulie 1944. În anul 1974 s-a renunțat la definirea în aur a DS.T. , trecându-se la o definire pe
baza coșului monetar . În urma primului amendament al statului Fondului s-a creat , alături de
contul general ( prin care se efectuează operațiunile și tranzacțiile ordinare ale F.M.I. ), un
cont speciale de tragere , prin care se alocă D.S.T. țărilor membre .
D.S.T.-urile sunt ”emise” și ”anulate” de către F.M.I. Aceasta are autoritatea, conform
statutului , să creeze lichidități prin alocarea de D.S.T. membrilor Fondului , proporțional cu
cotele acestora în cadrul Fondului . De asemenea , statutul F.M.I. dă posibilitatea anulării
Drepturilor Speciale de Tragere , deși pînă în prezent , nu a avut loc nici o astfel de anulare .
În cadrul statutului este prevăzut ca orice decizie de alocare a D.S.T. trebuie să aibă la
bază nevoia globală pe termen lung , de suplimentare a rezervelor de mijloace de plată
internaționale. Procedura de emisiune cuprinde în primul rând propunerea Drectorului
general al F.M.I. către Consiliul Guvernatorilor , la care se asociază directorii executivi .
Consiliul Guvernatorilor are puterea să aprobe sau să modifice propunerea , cu o majoritate
de 85% din totalul voturilor .
Suma de D.S.T. alocată fiecărui membru se determină într-un raport procentual față
de cota de participare a țării membre la Fond. Alocarea se face gratuit , fără obligația
efectuării unei contraprestașii din partea beneficiarului. Anulările de D.S.T. se calculează ca
procente asupra alocărilor cumulative nete de D.S.T. fiecărui membru .
Metoda inițială de evaluare a D.S.T. prin intermediul aururlui a rămas în vigoare până
la 30 iunie 1974. În 1970 , când a început să funcționeze Contul Special de Tragere , 1 D.S.T.
a fost egal cu 1 USD . După cea de-a doua devalorizare a dolarului , în februarie 1973 ,
raportul de valoare a devenit 1 DST=1,20635 USD sau 1USD=0,828948 DST Cursurile de
schimb ale altor valute exprimate în DST au fost stabilite pe baza cotării acestor valute pe
piață în raport cu dolarul.
De la 1 ianuarie 1996, valoarea unui D.S.T. este dată de suma valorilor următoarelor
ponderi din fiecare valută : USD-0,582 , DEM -0,446 , YPJ-27,2 , FRF-0,813 , GBP-0,105.
De asemenea , de la 1 ianuarie 1999, ca urmare a introducerii monedei Euro , structura
DST se prezintă în funcție de noua monedă. (DM+FF=32%EURO)

7
”Instituții financiar-bancare internaționale” , Sorin Gabriel Anton, Editura C.H.
Beck, Iasi , 2015
8
 La 1 ianuarie 2002 , odată cu punerea în circulație a monedei Euro , dimensiunea
coșului s-a redus , din nou , rămânând la bază doar 4 monede. Valoarea DST este revizuită o
dată la 5 ani .
Monedă Pondere Cantitate
Dolarul american $ 41% 0,4260 euro
Euro € 35% 21,00 yeni
Lira sterlină £ 11% 0,0984 lire
Yenul japonez ¥ 13% 0,5570 dolari
Următoarea revizuire a avut loc în data de 29 decembrie 2005 . Datele intrare în
vigoare la data de 01.01.2006 fac referire la canttatea de monedă :
Euro 0,41 JPY 18,40 GBP 0,0903
USD 0,632
Anul 20158 aduce schimbări considerabile în structura Drepturilor Speciale de
Tragere. Odată cu introducerea yuanului chinezesc în octombrie 2016 ,  valoarea SDT se va
baza pe costul mediu ponderat al valutelor din coșul valutar compus din dolari SUA, euro,
lire sterline, yeni și yuani.  Yuanul devine a treia valută ca pondere  în coșul valutar
(10.92%),  reducând mai ales ponderea euro de la 37.4% la 30.93%. Cea mai mare pondere
în coșul valutar va continua s-o aibă dolarul (41.73%). Yenul și lira sterlina vor ocupa câte
8.33%, respectiv, 8.09% din coșul valutar. Înainte de includerea yuanului, ponderea valutelor
în coșul DST era de 41.9% pentru dolari SUA, 11.3% pentru lire sterline și 9.4% pentru
yeni. 9
Includerea yuanului în coșul DST îi oferă calitatea de valută de rezervă. Pentru
Băncile Centrale ale lumii care dețin rezerve în dolari și euro, acest lucru înseamnă apariția
unei alternative noi de realizare de rezerve. Acest lucru va avea o importanță mai ridicată
pentru o serie de state în dezvoltare aflate în relații comerciale strânse cu China.
Funcțiile și utilizarea D.S.T.
Conform statutului, D.S.T. îndeplineste următoarele funcții:
-funcția de etalon internațional, prin D.S.T. putându-se exprima paritățile și cursurile
valutare;
-funcția de mijloc de rezervă, D.S.T. figurând între rezervele țărilor, alături de aur și
valutele de rezervă. Rolul D.S.T. ca mijloc de rezervă internațională ramâne limitat, în mare
parte, deoarece moneda F.M.I. poate fi deținută și utilizată la nivel oficial în țările membre.
Deși a fost creat și “D.S.T.-ul privat”, piața sa a rămas limitată;
- funcția de instrument de credit, de procurare de monedă convertibilă prin
intermediul F.M.I. și în anumite condiții;
- funcția de mijloc de plată, limitată la plata de dobânzi și comisioane datorate F.M.I.
F.M.I. presupune că toate operașiunile cu D.S.T. sunt efectuate doar pentru a face față
unor nevoi ale balanței de plăți sau pentru cazul unei evoluții nefavorabile a structurii
rezervelor monetare internaționale.
-participantul poate plăti cu DST dobânzi și comisioane către FMI sau poate
răscumpăra cu DST moneda sa aflată la FMI , cu anumite excepții.

8
www.rfi.ro
9
Sursa: FMI.org
9
 -DST-urile pot fi utilizate pentru creșterea rezervei monetare oficiale , corespunzător
cotei alocate
-încheierea de acorduri ”swap” prin care un membru poate tranfera altuia DST în
schimbul altui activ de rezervă, cu excepția aurului , cu obligația de a restitui valuta la o dată
viitoare și la un curs stabilit de comun acord
-efectuarea de operațiuni ”forward” , prin care o țară membră a FMI , poate vinde sau
cumpăra DST cu obligația plății la o dată viitoare , în schimbul oricăror active monetare , cu
excepția aurului, la un curs la termen previzionat în momentul încheierii tranzacției
-DST pot fi folosite pe piața financiară internațională, prin emiterea de obligațiuni
exprimate în această monedă.

Criterii de includere în coșul SDR

Criteriul de export: Emitentul de monedă este un membru al FMI sau o
uniune monetară, care include membrii FMI, care este unul dintre primii cinci exportatori din
lume.
Să fie "ușor de utilizat" de către FMI: Moneda este utilizată pe scară largă
pentru efectuarea de plăți pentru tranzacții internaționale și tranzacționate pe piața principală
de schimb valutar.
Aprecieri favorabile în utilizarea DST Aspecte negative în utilizarea DST
Este mai stabil decât orice altă monedă Nu îndeplinește decât parțial funcțiile unei
națională monede internaționale , el nu este un mijloc
de plată , ci indirect, prin mecanismul său de
convertire în valute
Este emis de un organism internațional , Nu circulă decât între autoritățile monetare
fiind astfel independent de situația
economică și financiară a unei țări
Poate servi mai bine la menținerea unor Inflația și deflația nu sunt excluse, FMI
rezerve monetare echilibrate putându-se orienta greșit în determinarea
necesarului de emisiune
Sunt alocate gratuit de către FMI , nu Ca urmare a repartizării emisiunilor de
imobolizează niciun activ financiar DST, majoritatea alocărilor revin țărilor
industrializate, astfel că țările în curs de
dezvoltare primesc alocările cele mai mici

BIBLIOGRAFIE

10
 Petre Brezeanu, „Instituţii financiare internaţionale”, Editura Econimică, 2005
”Instituții financiar-bancare internaționale” , Sorin Gabriel Anton, Editura C.H. Beck,
Iasi , 2015
”Finanțe publice internaționale”, Daniela Lidia Roman , Editura Economică , 2009
Curs ”Monedă și credit ” , prof. Nicolae Dardac , București , Editura Pedagogică și
Didactică , 1994
Constantin Floricel, Lucian Botea, “Tehnica plăţilor şi finanţărilor internaţionale”,
Editura Universitară Carol Davila, 2009, p. 161

Elemente de drept financiar internațional , Dr. Mircea Ștefan Minea , Editur accent ,
2001 , Cluj-Napoca , pp , 86-89 , 97-99
Patrick Lenain, “FMI-ul”, Editura C.N.I. “Coresi” S.A. , 2000, p. 32; Frédéric Teulon,
“Sistemul Monetar Internaţional”, Institutul European, p. 25-26

www.fim.org www.fmi.ro
www.bnr.ro
http://www.imf.org/en/about/factsheets/sheets/2016/08/01/14/51/special-drawing-
right-sdr
https://profitpoint.ro/evolutia-ratei-dobanzii-de-politica-monetara
http://metrolinks.ro/drept-special-de-tragere-dst/
www.mediafax.ro
www.cursdeguvernare.ro
https://financiarul.ro/2009/08/11/istoria-acordurilor-romaniei-cu-fmi/
www.rfi.ro

11