Prezentați argumentele pro și contra independeței unei plafonul de credite
bănci centrale. creditul de licitaţie
Argumentele pro şi contra independenţei băncilor centrale sunt
redate mai jos.
Argumente pro
sistemele politice democratice sunt inflaţioniste,
existenţa unei conduceri independente a băncilor centrale conduce la
o creştere a credibilităţii acestora, permiţând, astfel, o reducere a
ratei inflaţiei;
rezultatele empirice ale analizelor realizate la nivel internaţional vin
să evidenţieze legătura ce se stabileşte între gradul de independenţă
al băncii centrale şi o rată scăzută a inflaţiei.
Argumente contra
aparenta relaţie empirică existentă între independenţa băncii centrale
şi nivelul inflaţiei poate fi contestată, gradul de independenţă fiind
influenţat şi de un ridicat grad de subiectivism;
existenţa unei relaţii statistice între cele 2 nu poate explica
cauzalitatea acestei relaţii, deoarece există alţi factori care
influenţează mult mai puternic (a se vedea aici cazul Germaniei);
băncile centrale nu pot controla efectiv oferta de monedă care este
endogenă, motiv pt care băncile centrale independente cu greu pot
valida politicile deflaţioniste.
Prezentați cele 2 forme de manifestare a independenței
și specificați în care categorie se încadrează BNR.
independenţa relativă (activitatea băncii centrale fiind subordonată
autorităţii executive);
independenţa absolută ( în sensul că activitatea băncii centrale este
coordonată de autoritatea legislativă, dar politica monetară este
realizată în cadrul amplu al politicii macroeconomice a statului).
Enumerați principiile care influențează relația dintre
banca centrală și mediul economic.
1) definirea clară a mandatului băncii centrale, cu cât mai puţine
obiective;
2) autonomie în utilizarea ratei dobânzii şi a altor instrumente
monetare pt a se realiza obiectivele propuse;
3) corelarea politicii cursului de schimb cu cea a ratei dobânzii;
4) renunţarea la finanţarea deficitului bugetar de către banca
centrală;
5) realizarea unei politici monetare transparente;
Care sunt condițiile pentru asigurarea independenței
unei bănci centrale.
banca centrala trebuie sa aibă clar definite obiectivele operationale
prin intermediul carora aceasta asigura aplicarea politicii monetare;
transparenta:
asigurarea unui mediu de lucru eficient.
Enumerați și explicați clasele de reglementări bancare.
a) reglementarea economică
b) reglementarea prudenţială
c) reglementarea monetară.
Prima clasă este reglementarea economică ce are drept scop să se
obţină asigurarea că băncile mobilizează resurse şi acordă credite în
condiţii de eficienţă economică.
Cea de 2-a clasă de reglementări prudenţială are menirea să
garanteze alocarea eficientă a resurselor, să minimizeze riscurile pe
care şi le asumă băncile şi să asigure stabilitatea şi sănătatea
financiară a fiecărei bănci şi a sistemului bancar în ansamblu.
A 3-a clasă este reglementarea monetară al cărei scop este
menţinerea stabilităţii valorii externe şi interne a monedei naţionale,
prin controlul exercitat asupra lichidităţii totale a sistemului bancar.
Explicați cele 2 tipuri de modele de supraveghiere.
1) Supravegherea instituţională se caracterizează prin aceea că
activitatea de control prudenţial este îndreptată asupra unei categorii
specifice de instituţii financiare, indiferent de gama de activităţi pe
care acestea le prestează.
Supravegherea instituţională este eficientă în cazul intermediarilor
financiari, deoarece nu creează duplicări ale controalelor prudenţiale
şi determină costuri scăzute.
2)supravegherii integrate (supraveghere unică) implică ca o singură
agenţie, de regulă diferită de banca centrală, supraveghează piaţa
financiară în ansamblul ei.
În cele mai multe ţări din zona euro, băncile centrale naţionale sunt
direct responsabile pt supravegherea prudenţială sau direct implicate
în această activitate.
Care sunt argumentele împotriva efectuării
supraveghierii de cătr banca centrală?
1. conflictul potenţial de interes între supravegherea bancară şi
politica monetară;
2. hazardul moral;
3. tendinţa spre conglomerare şi spre eliminarea distincţiilor între
produsele financiare şi intermediari;
4. nevoia de a evita concentrarea excesivă a puterii la Banca Centrală.
Enumerați funcțiile unei bănci centrale și caracterizați
funcția de creditare.
funcţia de emisiune monetară;
funcţia de centru al politicii monetare;
funcţia de creditare a economiei naţionale;
funcţia de centru valutar;
funcţia de bancă a băncilor;
funcţia de bancă a statului.
Creditarea economiei naţionale se realizează prin intermediul băncilor
din cadrul sistemului bancar, acestea apelând la resursele de
refinanţare ale băncii centrale.
Dar cum banca centrală este creditorul de ultimă instanţă al băncilor,
în prezent se pune accent deosebit pe obţinerea de resurse de pe
piaţa interbancară, apelul la refinanţare reprezentând măsura
extremă de finanţare.
Mecanismul de refinanţare practicat de BNR a avut la bază
următoarele mecanisme:
• Lichiditatea caracterizează atât calitatea instrumentului financiar
(sau a bunului fizic, a activului), de a fi transformat în bani, cât şi
creditul structural
creditul lombard
facilităţile speciale de credit
Enumerați funcțiile unei bănci centrale și caracterizați
funcția de emisiune.
Această funcţie se poate spune că reprezintă una dintre primele
activităţi atribuite băncii centrale, istoric, privilegiul emisiunii fiind
acordat de stat în schimbul obligaţiei băncii centrale de a subscrie
oricărui împrumut solicitat de stat.
Emisiunea monetară este însă strâns legată şi de 2 relaţii care se
stabilesc între banca centrală, pe de o parte şi Trezoreria statului şi
băncile din sistem, pe de altă parte. Prima relaţie se stabileşte
pornind de la faptul că banca centrală poate să finanţeze sau nu
deficitul bugetar, ştiut fiind faptul că, în majoritatea cazurilor, banca
centrală este şi cea care administrează conturile statului şi, deci, de
multe ori este inevitabil să nu acopere eventuale goluri de trezorerie.
În cazul României, prin legea privind statutul BNR se arată că aceasta
nu poate finanţa decât golurile temporare de trezorerie.
Enumerați funcțiile unei bănci centrale și caracterizați
funcția de centru valutar.
stabilitatea monedei naţionale este urmărită prin intermediul politicii
valutare.
În primul rând, aceasta funcţie se concretizează în regimul valutar
adoptat de banca centrală la nivelul economiei respective, regim ce
presupune şi stabilirea statutului de convertibilitate al propriei
monede.
Funcţia de centru al politicii valutare se concretizează şi în
intervenţiile băncii centrale pe piaţa valutară pt susţinerea monedei
naţionale prin vânzarea sau cumpărarea de valută din şi pt rezerva
valutară a ţării. În acelaşi timp, prin aceste intervenţii autoritatea
monetară influenţează nivelul cererii şi al ofertei de monedă, în
scopul asigurării stabilităţii relative a cursului valutar al monedei
naţionale.
În urma activităţilor de vânzare/cumpărare de valută, precum şi a
altor valori ce reprezintă o creanţă asupra străinătăţii (aur, titluri,
alocaţii în D.S.T.), în cadrul economiilor naţionale se formează un
disponibil curent de mijloace băneşti cu circulaţie internaţională. În
sensul cel mai larg, acest disponibil reprezintă lichiditatea
internaţională a unui stat.
Enumerați funcțiile unei bănci centrale și caracterizați
funcția de bancă a statului.
Această funcţie decurge tocmai din faptul că banca centrală
reprezintă autoritatea care gestionează riscul aferent sistemului
bancar, reprezentând, în fapt interesele întregii economii în
preîntâmpinarea problemelor ce pot să apară în onorarea de către
bănci a cererilor de retragere a depozitelor din partea clientelei.
Un prim aspect legat de această funcţie este faptul că banca centrală
este cea care autorizează funcţionarea băncilor în cadrul sistemului
bancar, etapa imediat următoare vizând impunerea aplicării normelor
prudenţiale bancare elaborate de autoritatea monetară.
În acelaşi timp, banca centrală este cea care supraveghează şi
participă la reglementarea şi buna funcţionare a sistemului de plăţi
din cadrul economiei.
Enumerați obiectivele politicii economice și explicați
unul la alegere.
stabilitatea preţurilor,
ocuparea forţei de muncă,
creşterea economică şi
echilibrul balanţei de plăţi externe. Între aceste obiective se
manifestă anumite raporturi de convergenţă, dar, mai ales, pe termen
scurt, incompatibilităţi, care impun stabilirea de priorităţi în realizarea
lor, în funcţie de condiţiile existente în fiecare ţară.
Stabilitatea preturilor
După cum am menţionat, acest obiectiv a fost specific politicii
economice clasice. Începând cu anii 1980, în contextul amplificării
fenomenului inflaţionist în majoritatea ţărilor, stabilitatea preţurilor
devine obiectivul prioritar al politicii economice. Asigurarea stabilităţii
preţurilor prezintă o importanţă deosebită şi în condiţiile actuale
deoarece contribuie în bună măsură la realizarea echilibrului
economic general.
Stabilitatea preţurilor este definită ca fiind situaţia în care, prin
funcţionarea liberă a mecanismelor de piaţă, nivelul general al
preţurilor nu creşte cu mai mult de 2 - 4% pe an..
Arătați/explicați de ce politica monetară este
componentă a politicii economice.
Politica monetară este o componentă de bază a politicii economice,
alături de alte componente, în principal, politica bugetară şi politica
fiscală, având un rol important în realizarea obiectivelor principale ale
acesteia, şi anume: asigurarea unei creşteri economice echilibrate,
ocuparea deplină a forţei de muncă, stabilitatea preţurilor şi
asigurarea echilibrului balanţei de plăţi externe.
Politica monetară reflectă acţiuni întreprinse de banca centrală sau de
autoritatea monetară a unei ţări (sau zone monetare) cu privire la
lichiditatea economiei în vederea realizării obiectivelor politicii
economice. În baza celor menţionate, se constată că obiectivele finale
ale politicii monetare sunt, în principiu, aceleaşi cu cele ale politicii
economice.
Asigurarea unei creşteri economice durabile reprezintă obiectivul
principal al oricărei politici economice naţionale.
Enumerați și prezentați cele 4 nivele de lichiditate.
Lichiditatea se analizează având în vedere 4 nivele:
lichiditatea unui activ sau a unui anumit instrument financiar;
lichiditatea unui subiect economic
nefinanciar;
lichiditatea la nivelul economiei
naţionale;
lichiditatea la nivel internaţional.
calitatea emitentului şi calitatea pieţei financiare, care permit
schimbarea în timp util în alte instrumente sau active.
•Lichiditatea unei unităţi economice (sau a unui subiect economic)
este rezultanta lichidităţii formelor financiare pe care acea unitate le
deţine (creanţe şi datorii).
•Lichiditatea întregii economii reprezintă conceptul de lichiditate cel
mai relevânt prin prisma analizei monetare, iar multe teorii monetare
vizează numai lichiditatea la nivel macro-economic. Această
lichiditate constă în agregatul care exprimă masa bănească şi alte
forme lichide de avere financiară. Agregatul monetar cel mai utilizat
în ţările cu economie dezvoltată, inclusiv în Uniunea Europeană este
M3, dar acest agregat se poate continua până Ia definirea mai
complexă a lichidităţii L.
•Lichiditatea internaţională este legată de capacitatea unui stat de
plăti datorii exigibile. către străinătate. -active reale (aurul, care este
considerat ca având cea mai mică lichiditate pe planul internaţional
actual);
-active financiare (valute, titluri de valoare, creanţe exigibile şi
negociabile, care pot fi convertite ca mijloace de plată internaţională
cu grade diferite de lichiditate).
Enumerați cele 3 strategii indirecte de politică
monetară și prezentați una dintre ele.
Potrivit practicii economice, s-au conturat următoarele strategii
indirecte de politică monetară:
ţintirea cursului de schimb (exchange rate targeting);
ţintirea agregatelor monetare (money targeting);
ancora nominală implicită.
Tintirea cursului de schimb
Strategia de politică monetară bazată pe ţintirea cursului de schimb
presupune legarea monedei naţionale de o monedă măi stabilă, care
deţine o pondere semnificativă în relaţiile comerciale ale statului
respectiv. ţintirea cursului de schimb poate îmbrăca mai multe forme:
curs de schimb fix,
curs de schimb fix cu bandă orizontală;
curs fix ajustabil;
curs fix cu bandă ajustabilă,
In cadrul strategiei de ţintire a cursului de schimb, autoritatea
monetară urmăreşte o anumită stabilitate a cursului valutar sau să
controleze - evoluţia acestuia, prin intervenţii directe (sub forma
vânzărilor sau cumpărărilor de valută) şi indirecte (prin intermediul
ratei dobânzii) pe piaţa valutară, în scopul de a „importa” o inflaţie
scăzută din ţara monedei ancoră.
Caracterizați strategia de țintire a a cursului de schimb
sau strategia de țintire a agregatelor monetare.
Tintirea cursului de schimb
Strategia de politică monetară bazată pe ţintirea cursului de schimb
presupune legarea monedei naţionale de o monedă măi stabilă, care
deţine o pondere semnificativă în relaţiile comerciale ale statului
respectiv. In funcţie de gradul de flexibilitate a cursului de schimb şi
de fermitatea angajamentului autorităţii monetare faţă de cursul de
schimb, ţintirea cursului de schimb poate îmbrăca mai multe forme:
curs de schimb fix,
curs de schimb fix cu bandă orizontală;
curs fix ajustabil;
curs fix cu bandă ajustabilă,
curs fix în regim de consiliu monetar.
In cadrul strategiei de ţintire a cursului de schimb, autoritatea
monetară urmăreşte o anumită stabilitate a cursului valutar sau să
controleze - evoluţia acestuia, prin intervenţii directe (sub forma
vânzărilor sau cumpărărilor de valută) şi indirecte (prin intermediul
ratei dobânzii) pe piaţa valutară, în scopul de a „importa” o inflaţie
scăzută din ţara monedei ancoră.
Definiți strategia de țintire directă a inflației și prezentați condițiile
necesare pt implementarea acesteia. (descrieți cerințele instituționale
și tehnice).
Conceptul de ţintire directă a inflaţiei este unul dintre cele mai
moderne în materie (discuţii teoretice având loc în anii ’80) şi se
defineşte ca strategie de politică monetară caracterizată prin
adoptarea publica a unei ţinte cantitative de inflaţie pt unul sau mai
multe orizonturi de timp şi asumarea explicită a stabilităţii
preţurilor în calitate de obiectiv primordial al politicii monetare.
Cerinţe instituţionale:
prioritatea absolută a inflaţiei faţă de alte obiective, cum ar fi
creşterea economică, competitivitatea externă sau creşterea gradului
de ocupare a forţei de muncă;
independenţa băncii centrale în utilizarea instrumentelor de politică
monetară. Această independenţă presupune, în plan instituţional,
existenţa unei legi care să statueze independenţa consiliului de
administraţie al băncii centrale (numit pe termen lung şi protejat de
revocări arbitrare) şi să acorde băncii centrale controlul exclusiv şi
complet în alegerea şî aplicarea instrumentelor de politică monetară;
armonizarea politicii monetare cu politica fiscală.
un sistem financiar bine dezvoltat
curs de schimb flexibil. Flexibilitatea cursului de schimb reprezintă o
cerinţă a regimului de ţintire a inflaţiei ce rezultă din asumarea ca
obiectiv prioritar a ţintei de inflaţie.
transparenţa politicii monetare şi responsabilitatea băncii centrale.
Transparenţa politicii monetare se poate asigura prin comunicarea
publică a obiectivelor; instrumentelor şi deciziilor de politică
monetară şi contribuie la întărirea credibilităţii băncii centrale,
precum şi la sporirea gradului de responsabilitate în faţa publicului.
Implementarea regimului de ţintire directă a inflaţiei presupune şi
îndeplinirea unor cerinţe tehnice:
alegerea unui indice de preţuri adecvat, care să fie uşor de înţeles de
către public şi reprezentativ pt puterea de cumpărare a banilor
stabilirea explicită a unei ţinte cantitative, a intervalului de fluctuaţie
acceptat şi a orizontului de timp în cadrul căruia se va urmări
atingerea obiectivului.
definirea clauzelor de exonerare. O asemenea cerinţă se impune
datorită posibilităţii manifestării unor şocuri semnificative ale ofertei
care simt în afara controlului băncii centrale.
realizarea unor proiecţii de inflaţie prin utilizarea modelelor
econometrice.
Care sunt avantajele și dezavantajele strategiei de
țintire a inflației?
a avantaje semnificative, printre care:
permite asigurarea stabilităţii preţurilor pe termen mediii şi lung cu
impact pozitiv asupra creşterii economice
transparenţa acestei strategii contribuie la creşterea credibilităţii
autorităţii monetare şi, prin unnare, a eficienţei politicii monetare;
este o strategie uşor înţeleasă de către public, care poate să-
aprecieze măsura în care deciziile adoptate de banca centrală au
contribuit la asigurarea şi menţinerea stabilităţii preţurilor;
este o strategie flexibilă în cadrul căreia banca centrală urmăreşte în
orice moment-să atingă obiectivul de inflaţie, prin alegerea unei
structuri adecvate a instrumentelor de politică monetară.
Pe lângă avantaje, ţintirea directă a inflaţiei prezintă şi unele
dezavantaje.
Un prim dezavantaj este acela că. în perioada imediat următoare
implementării acestei strategii se poate înregistra o reducere a
ritmului de creştere economică, ca urmare a promovării de către
banca centrală a unei politici monetare restrictive cu scopul de a
dobândi credibilitate şi de a-şi arăta angajamentul ferm faţă de
stabilitatea preţurilor.
Un alt dezavantaj se poate manifesta în economiile emergente,
caracterizate print-un grad ridicat de deschidere, în cadrul cărora
fluctuaţiile cursului de schimb (una din precondiţiile strategiei de
ţintire directă a inflaţiei) pot să determine instabilitate la nivelul
sistemului financiar.
Definiți obiectivele intermediare și operaționale de
politică monetară.
Obiectivele intennediare sunt obiective specifice ale politicii
monetare şi prin intermediul lor autorităţile monetare urmăresc să
atingă obiectivele finale.
Prin urmare, obiectivele operaţionale asigură legătura dintre
instrumentele de politică monetară şi obiectivele intermediare ale
acesteia.
Enumerați canalele de transmisie a deciziilor de politică
monetară și caracterizați canalul ratei dobânzii.
Potrivit studiilor de specialitate, deciziile de politică monetară se
transmit în economie, prin intermediul mai multor canale şi anume:
rata dobânzii;
preţurile altor active;
creditul;
anticipaţiile şi efectele de semnalizare.
Acesta reflectă impactul politicii monetare asupra economiei reale
prin intermediul variaţiei ratei dobânzii. Variaţiile ratei dobânzii
reprezintă elementul principal al mecanismului de transmisie a
politicii monetare în cadrul modelului keynesian IS - LM.
Pt ca politica monetară să poată influenţa economia reală, prin
canalul ratei dobânzii, trebuie îndeplinite anumite condiţii, printre
care:
banca centrală să aibă capacitatea de a controla oferta de monedă;
să nu existe alt substitut pt bani în efectuarea tranzacţiilor;
preţurile să nu se ajustează instantaneu la modificările ofertei
demonedă;
componentele cererii agregate (de pildă, investiţiile) să fie sensibile la
modificările ratei dobânzii şi, astfel, să răspundă la deciziile de
politică monetară.
Deciziile de politică monetară antrenează în economia reală, prin
canalul ratei dobânzii, 3 tipuri de efecte:
efectul de substituire,
efectul de avere
efectul de venit
Enumerați canalele de transmisie a deciziilor de politică monetară și
caracterizați canalul creditului.
Canalele creditului sunt considerate ca fiind complementare canalului
ratei dobânzii, efectele-generate de acesta din urmă fiind amplificate
de efectele antrenate de primele. Canalele creditului se bazează pe
ipoteza asimetriei informaţionale pe piaţa creditului şi cuprind:
canalul creditului bancar (sau canalul creditului restrâns), canalul
creditului larg (sau canalul bilanţier) şi canalul efectelor asupra
patrimoniului gospodăriilor familiale.
Canalul creditului bancar (denumit şi canalul băncilor comerciale)
evidenţiază rolul sectorului bancar în cadrul sistemului financiar şi
relaţiile speciale între banca centrală şi celelalte bănci din sectorul
bancar.
Canalul creditului larg sau (canalul bilanţier)
Acesta are în vedere toate modalităţile de finanţare prin împrumuturi
ale unui agent economic, inclusiv apelul la piaţa financiară (prin
emisiune de obligaţiuni, bilete de trezorerie etc.).
Enumerați factorii care influențează mecanismul de
transmitere a politicii monetare.
transmiterea impulsurilor monetare asupra variabilelor financiare
conexiunea dintre variabilele financiare şi economia reală.
Caracterizați succint intrumentele de intervenție
directă.
Instrumente de intervenţie directă sunt măsuri cu caracter
administrativ, vizând nemijlocit consumatorii de credite şi destinatarii
finali de monedă.
Plafonarea creditelor;
Controlul valutar;
Fixarea administrativă a ratei dobânzilor la credite sau la depozite.
Persuasiunea autorităţilor monetare.
Caracterizați succint facilitățile de refinanțare.
Facilităţile de refinanţare (care au înlocuit clasica „Politică de
rescont“) determină modalităţile şi condiţiile în care se realizează
refinanţarea băncilor comerciale la banca centrală, adică acea situaţie
care se releva prin expresia ’’băncile sunt în bancă”.
Refmanţarea este o măsură de natură reglementară, care se aplică
numai „băncilor aflate în bancă“, deci instituţiilor bancare tradiţionale
şi ea este asemănată cu un robinet care închide sau deschide
alimentarea cu lichidităţi a sistemului băncilor comerciale.
Facilităţile de refinanţare sunt o politică de conformare, deoarece
acţionează ulterior luării acestor măsuri (aposteriori), iar multe
instituţii şi sectorul nebancar rămân în afara influenţei- sale sau sunt
slab afectate, deoarece ele pot să aibă marje de manevră.
Cel mai contradictoriu aspect este acela că instrumentul de
refinanţare este caracterizată ca fiind la graniţa dintre măsurile
administrative şi mecanismele pieţei. In plus, dacă băncile nu
apelează la refinanţare, ele nu sunt afectate de acest instrument.
Politica de open-market este de natură contractuală şi ea se aplică pe
piaţa monetară, pe care se manevrează titlurile şi lichidităţile create
de banca centrală. Concret, banca centrală iniţiază vânzarea sau
cumpărarea unor titluri, generând astfel o cerere sau o ofertă de
monedă legală.Politica de open-market este aplicabilă atât băncilor,
cât şi instituţiilor financiare şi sectorului nebancar. Ea are un caracter
de reversibilitate:
-achiziţionarea de efecte san titluri de către banca centrală duce Ia
creşterea lichidităţii bancare;
-vânzarea de efecte duce la reducerea lichidităţii.
Politica open-market generează şi ea cele 2 efecte.
1 .Efectul-cantitativ
2. Efectul-preţ
Caracterizați succint politica rezervelor minime
obligatorii.
Politica rezervelor obligatorii constă în obligaţia pe care banca
centrală o impune băncilor comerciale de a deţine o parte din activele
sale sub formă de monedă legală.
Această politică se concretizează în 2 măsuri:atunci când creşte
coeficientul rezervelor obligatorii, aceasta este o măsură deflaţionistă
atunci când scade coeficientul rezervelor obligatorii, aceasta este o
măsură inflaţionistă,
Concret, se consideră că efectul rezervelor obligatorii este un efect
cantitativ, iar politica rezervelor obligatorii este un instrument de
politică monetară ce nu afectează sensibil capacitatea de creaţie
monetară a băncilor comerciale, ci are un efect cantitativ intens
asupra lichidităţii băncii centrale.
Prezentați succint cadrul instituțional al politicii
monetare unice.
Temeiul legal al politicii monetare unice îl reprezintă Tratatul de
instituire a Comunităţii Europene şi Statutul (anexat sub formă de
Protocol la Tratat) Sistemului European al Băncilor Centrale (SEBC) şi
al Băncii Centrale Europene (BCE), care au instituit BCE şi SEBC la 1
iunie 1998.În prezent, Tratatul de la Lisabona
Sistemul European al Băncilor Centrale (SEBC) este format din:
•Banca Centrală Europeană (creată la 1 iunie 1998), şi
•Băncile Centrale Naţionale (BCN) ale statelor membre ale Uniunii
Europene (în prezent, 27 state).
Pt a ajuta publicul să perceapă mai uşor structura complexă a SEBC,
Consiliul Guvernatorilor BCE a decis, în noiembrie 1998, să adopte
termenul de „EUROSISTEM” pt a desemna BCE şi băncile centrale
naţionale (BCN) ale statelor care au aderat la Uniunea Monetară.  refinanţare este caracterizată ca fiind la graniţa dintre măsurile
În construirea SEBC şi a BCE s-a adoptat sistemul federal,
considerându- se că o astfel de organizare ar corespunde cel mai bine
cerinţelor pe care trebuie să le îndeplinească noua bancă centrală.
Eurosistemul şi SEBC îşi exercită atribuţiile prin 3 organe de decizie ale
BCE şi anume: Consiliul Guvernatorilor; Comitetul Executiv şi Consiliul
General.
Enumerați funcțiile BCE.
reprezintă organul de decizie al SEBC şi al Eurosistemului;
asigură definirea politicii monetare în zonă euro şi implementarea
coerentă a deciziilor de politică monetară;
autorizează emiterea de bancnote.
adoptă acte juridice.
dispune de dreptul de iniţiativă în materie de legislaţie comunitară şi
de consiliere
supraveghează modul în care se respectă interzicerea finanţării
monetare a statului
exercită atribuţiile Institutului Monetar European, care trebuie
îndeplinite în faza a 3-a a UEM
Prezentați atribuțiile eurosistemului.:  Operaţiunile pe piaţa deschisă
definirea şi aplicarea în practică a politicii monetare unice. Politica
monetară unică este definită de Consiliul Guvernatorilor BCE şi
implementată descentralizat şi armonizat de către BCN.
derularea operaţiunilor de schimb valutar; Principala categorie de
operaţiuni de schimb valutar a Eurosistemului o reprezintă
intervenţiile pe pieţele valutare.
deţinerea şi administrarea rezervelor valutare oficiale ale statelor
membre ale Uniunii Monetare; BCE deţine active externe de rezervă
transferate la dispoziţia sa de către BCN (85% în valută şi 15% în aur).
promovarea bunei funcţionări a sistemelor de plăţi; Atribuirea unei
asemenea misiuni Eurosistemului reflectă importanţa pe care o au
sistemele de plăţi solide şi efeiente atât pt politica monetară, cât şi pt
economie în ansamblu.
Prezentați formele de independență ale BCE-ului.
Independenţa politică este prevăzută în cadrul instituţional pt politica
monetară (în Tratat şi Statut). Acest cadru favorizează menţinerea
stabilităţii preţurilor.
Independenţa funcţională rezultă din faptul că Banca Centrală
Europeană are la dispoziţie toate instrumentele şi competenţele
necesare pt implementarea unei politici monetare eficiente şi este
autorizată să decidă în mod autonom cu privire Ia modalitatea şi
momentul în care va face uz de acestea.
Explicați cei 2 piloni ai strategiei de politică monetară a
BCE.
Analiza economică (primul pilon) urmăreşte să evalueze factorii care
determină, pe tennen scurt şi mediu, evoluţia preţurilor şi acordă
importanţă variabilelor economice reale şi financiare.
`În realizarea analizei economice, un rol important îl au proiecţiile
macroeconomice realizate de experţii Eurosistemului. Aceste proiecţii
contribuie la structurarea şi sintetizarea unui număr important de
date economice şi asigură coerenţa între diferitele surse de date
economice. Totodată, proiecţiile reprezintă un element esenţial în
definitivarea evaluării perspectivelor economice şi a fluctuaţiilor pe
termen scurt şi mediu ale inflaţiei. 
Analiza monetară (al doilea pilon) are în vedere relaţia pe termen,
lung dintre monedă şi preţuri şi serveşte, în principal, ca instrument
de coroborare, a semnalelor furnizate politicii monetare de către
analiza economică.aceasta acordă o importanţă deosebită agregatelor
monetare.
29.Enumerați instrumentele de politică monetară utilizate de BCE și
caracterizați unul la alegere.
Pentra atingerea obiectivelor sale, Eurosistemul utilizează
următoarele instrumente de politică monetară :
• operaţiunile de piaţă monetară (open-market);
• facilităţile permanente;
• rezervele minime obligatorii. 
Facilitatile permanente
Facilităţile permanente reprezintă al 2 lea instrument principal al
politicii monetare a Eurosistemului şi sunt utilizate cu scopul:
■ de a furniza şi de a absorbi lichidităţi overnight;
■ de a indica orientarea politicii monetare;
■ de a limita fluctuaţia ratele dobânzilor overnight de pe
piaţa interbancară.
Facilităţile permanente exprimă relaţii permanente între băncile
centrale naţionale (BCN) şi instituţiile de credit din zona euro prin care
zilnic sunt oferite sau retrase lichidităţi. Ele se utilizează la iniţiativa
instituţiilor de credit şi permit acestora să obţină sau să plaseze
lichidităţi pt 24 de ore.
■facilitatea de creditare marginală (pt instituţiile de credit care se
confruntă cu nevoi temporare de lichidităţi);
■ facilitatea de depozit (pt instituţiile de credit ce dispun de
excedente temporare de lichidităţi).
Facilităţile permanente sunt administrate în mod descentralizat de
către băncile centrale naţionale.
Enumerați tipurile de operațiuni pe piața monetară și caracterizați
una la alegere.
Operatiuni principale de refinantare
Operatiuni de refinantare pe termen mai lung
Operatiuni de reglaj fin (de ajustare)
Operatiuni structural
Refinanţarea este o măsură de natură reglementară, care se aplică
numai „băncilor aflate în bancă“, deci instituţiilor bancare tradiţionale
şi ea este asemănată cu un robinet care închide sau deschide
alimentarea cu lichidităţi a sistemului băncilor comerciale.
Facilităţile de refinanţare sunt o politică de conformare, deoarece
acţionează ulterior luării acestor măsuri (aposteriori), iar multe
instituţii şi sectorul nebancar rămân în afara influenţei- sale sau sunt
slab afectate, deoarece ele pot să aibă marje de manevră.
Cel mai contradictoriu aspect este acela că instrumentul de
administrative şi mecanismele pieţei. In plus, dacă băncile nu
apelează la refinanţare, ele nu sunt afectate de acest instrument.
Care este obiectivul de politică monetară a sistemului
rezervelor federale?
Politica monetară a SUA are 2 obiective de bază:
promovarea producţiei şi ocupării maxime sustenabile
promovarea preţurilor stabile, obiective stabilite încă din 1977. 
Ce instrument de politică monetară utilizează FED
Fed dispune de 3 instrumente principale de politică monetară şi 2
instrumente suplimentare, primul instrument, operaţiunile pe piaţa
deschisă fiind cel mai utilizat.
Rezervele obligatorii
Rata de scont
Care sunt trăsăturile strategiei de țintire directă a
inflației practicată de BNR.
Strategia de ţintire directă a inflaţiei practicată de BNR se
caracterizeazăprin următoarele trăsături:
exprimarea ţintei de inflaţie în termenii indicelui preţurilor de consum
stabilirea ţintei ca punct central încadrat de un interval de variaţie
(+/-1 puncte procentuale)
anunţarea ţintelor anuale de inflaţie (decembrie/decembrie) pt un
orizont de timp de 2 ani,
stabilirea ţintei de inflaţie de către BNR în consultare cu guvernul.
continuarea practicării flotării controlate a cursului de schimb;
definirea clauzelor de exonerare datorită posibilităţii manifestării
unor şocuri semnificative,
34.Precizați anul în care a fost adoptată strategia de țintire directă a
inflației în România și argumentați de ce nu a putut fi implementată
mai devreme.
Din luna august 2005,
Adoptarea, mai devreme de luna august 2005 a strategiei de ţintire
directă a inflaţiei nu a fost posibilă deoarece în România nu erau
îndeplinite toate precondiţiile necesare pt adoptarea acestei strategii,
printre care :
rata inflaţiei se situa la un nivel exprimat prin 2 cifre;
dominanţa fiscală era semnificativă
măsurile .de politică monetară au avut o eficienţă scăzută datorită
întârzierii reformelor structurale din economie, capacitatea de
prognoză a băncii centrale nu era suficient dezvoltată.
Care sunt canalele de transmitere a politicii monetare
a BNR.
Canalul creditului bancar
Canalul ratei dobânzii
Canalul preţului activelor financiare
Canalul cursului de schimb
Explicați canalul cursului de schimb pt transmiterea
politicii monetare.
În perioada de după anul 2000, în contextul creşterii gradului de
deschidere a economiei româneşti, cursul de schimb a reprezentat
variabila monetară cea mai importantă prin care BNR şi-a exercitat
influenţa asupra economiei.
Acest canal de transmitere a politicii monetare a BNR are impact
asupra evoluţiei preţurilor, atât direct, prin preţurile de import, cât şi
indirect, prin efectele asupra exporturilor nete şi, implicit, asupra
cererii agregate.
Transmiterea deciziilor de politică monetară a BNR asupra economiei
reale prin canalul creditului şi al ratei dobânzii este în curs de
consolidare. Eficienţa acestor canale de transmitere a politicii
monetare a fost diminuată, până în ultimul trimestru al anului 2008,
de excedentul net de lichiditate din sistemul bancar, de ponderea
ridicată a creditelor în valută şi de manifestările de hazard moral.
Acordarea de credite colateralizate (garantate) cu active eligibile pt
garantare; aceste operaţiuni exprimă tranzacţii reversibile în cadrul
cărora, în scopul injectării de lichiditate, BNR acordă credite
participanţilor eligibili, aceştia din urmă păstrând proprietatea asupra
activelor eligibile aduse drept garanţie. Valoarea garanţiei trebuie să
acopere în proporţie de 100% creditul acordat şi dobânda aferentă.
Emiterea de certificate de depozit în scopul absorbţiei de lichidităţi,
BNR vinde participanţilor eligibili certificate de depozit.
Operaţiunile de swap valutar constau în 2 tranzacţii simultane,
încheiate cu aceeaşi contrapartidă, prin care BNR:
Atragere de depozite la termen în scopul absorbţiei de lichidităţi.
BNR atrage depozite la termen de la participanţii eligibili, la o rată a
dobânzii prestabilită. Dobânda se plăteşte la scadenţa depozitului.
Explicați politica rezervelor minime obligatorii
aplicată de BNR.
Rezervele bancare minime obligatorii reprezintă, ca vechime, al 2 lea
instrument de politică monetară folosit de BNR.
Sistemul rezervelor obligatorii constituite în monedă naţională are ca
funcţii principale : controlul creaţiei monetare a instituţiilor de credit
şi implicit gestionarea lichidităţii pe piaţa monetară interbancară,
precum şi stabilizarea ratelor de dobândă pe piaţa respectivă.
Rezervele minime obligatorii constituite în valută au rolul
fundamental de a contribui la temperarea creşterii semnificative a
activităţii de creditare-bancară în valută.
In prezent, obligaţia instituţiilor de credit de a-şi constitui rezerve
minime- obligatorii în conturi deschise la BNR este prevăzută în Legea
nr. 227/2007 pentm aprobarea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului
nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului,
precum şi în Legea nr. 312/2004 privind Statutul BNR.
Rezervele minime obligatorii sunt disponibilităţi băneşti, în monedă
naţională şi în valută, ale instituţiilor de credit (băncile - persoane
juridice române, sucursalele din România ale instituţiilor de credit
străine, casele centrale ale cooperativelor de credit, instituţiile
emitente de monedă electronică - persoane juridice române, băncile
de economisire şi creditare în domeniul locativ) păstrate în conturi
deschise la BNR.

Caracterizați mecanismul de refinanțare a băncilor

comerciale de către BNR insistând pe cele 2 facilități
actuale.
Mecanismul de reflnanţare reprezintă un instrument de politică
monetară prin care banca centrală îşi exercită funcţia de creditor de
ultimă instanţă. 
Potrivit noului regulament de refinanţare, s-au practicat 4 categorii de
credite acordate de BNR, şi anume:
• Creditul structural
•Creditul de licitaţie
•Creditul special
• Creditul lombard

Ce tipuri de operațiuni pe piața liberă poate să

efectueze BNR, caracterizant succint.

Operaţiuni REPO şi REVERSE REPO

Operaţiunile REPO în cadrul cărora, în scopul injectării de lichidităţi,
BNR cumpără de la participanţii eligibili active eligibile pt
tranzacţionare, cu angajamentul acestora de a răscumpăra activele
respective la o dată ulterioară şi la un preţ stabilit în momentul
încheierii tranzacţiei.
Operaţiunile REVERSE REPO sau vânzările reversibile de active
eligibile pt tranzacţionare (pensiuni) reprezintă tranzacţii reversibile
în cadrul cărora, în scopul absorbţiei de lichidităţi, BNR vinde
participanţilor eligibili active eligibile pt tranzacţionare, angajându-se
să răscumpere activele respective la o dată ulterioară şi la un preţ
stabilit în momentul încheierii tranzacţiei.
Preţul de răscumpărare al activelor eligibile pt tranzacţionare este
format din preţul de vânzare şi dobânda datorată la scadenţă,
aferentă valorii activelor, vândute.