In perioada antica se presupune că au apărut încă în cadrul primelor formațiuni statale.

, ulterior dezvoltându-se o dată cu

dezvoltarea societății umane, apariția acestora fiind determinată de necesitatea întreținerii celor ce conduceau
formațiunile, exercitau puterea în stat.

Statul antic atenian - principalul impozit era impozitul funciar, după care impozitul pe venitul meseriașilor, taxa pentru
vânzarea în piață a produselor agricole și impozitul extraordinar pe veniturile cetățenilor bogați care se achita pe timp de
război pentru întreținerea armatei

Statul antic roman – principalul era tributum, achitat de statul cucerit, impozitul pe succesiuni, imp. perceput la vânzarea
mărfurilor, perceput de la meșteșugari, pe numărul de sclavi și impozitul plătit de persoane celibatare (necăsătoriți)

Începând cu primile formațiuni statale pe teritoriul românesc, cele mai importante contribuții fiscale erau taxele vamale,
care erau âncasate atât a trecerea vamei cât și la trecerea prin centrele urbane, cu ocazia vânzării etc.

Exista vama principală, pe liângă care vama mică, mare, de hotar, de stânga, de uscat și de apă.

Vama mică prevedea deobicei comerțul intern și se plătea de negustori, meseriași și chiat șărani la intrarea în orașe.
Vama mare îngloba taxele plătite la importul sau exportul de mărfuri după valarea pe care o aveau.
Vama principală se achita de negustorii străini la importarea, exportarea sau tranzitul mărfii.

În per. evului mediu – la fel ca în perioada anteriorară era diferit de la un stat la altul, înn funcție de dezvoltarea
socială,economică, tradiții etc

În Anglia – o perioadă indelungată impozitul principal era impozitul funciar, achiitat la început în dependenșă de măsura
terenuliu, iar ulterior din venitul obținut din urma exploatării lui. Apoi s-a introdus și: impozit pe venit diferențiat pentru
nobili, preoțime și țărani, impozit pe clădiri, pe venitul meșteșugarilor, impozitul inclus în prețul de vânzare a sării,
cărbunelor, pieilor și altor bunuri.

În republica Florența – impozitul pe venitul cetățenilor bogați, taxele vamale la intrarea mărfurilor în republică, imp. pe
toate bunurile cetățenești înscrise într-un registru special.

Apare primul TVA ( piei cărbune), impozit preoțime, impozt pe clădiri.

Dările în spațiul românesc:

Pentru ridicarea de cetăți – deoarece se contruiau în zile muncă și trebuiau plătite

Vama oilor,porcilor – cei ce le aveau achitau
Vinăritul – cei ce făceau vin
Dijmăritul – 10% din ventul persoanei
Tutunăritul – persoanele care creșteau tutun
Fumăritul – pentru fiecare hogeag
Căminăritul - cei ce vindeau vinuri în târguri
Săpunăritul – care produceau săpun în scop comercial
Măjăritul – care comercializau pește
Tot acum apare și birul, o obligație fiscală achitat în formă pecuniară.

În epoca modernă –
Franța – impozitul pentur proprietarii de terenuri, capitația – datorat de cetățeni in funcție de rangul social, impozitul la
vânzarea sării, tutunului etc, la tranzazcțiile cu bunuri, impozitul de timblu și de înregistrare, impozit personal – 10 % din
venit.
După rev. Franceză din 1789 a avut loc și o revoluție fiscală, bugetul a început să se completeze nu din noi impozite, ci din
anularea unor privilegii avute de nobili și preoțime.

Sistemul fiscal român

Impozitul funciar
Contribuția pentru căile de comunicație
Impozitul pe mâna moartă ( imobile)
Imp. pe salariu
Imp. pe băuturile spirtoase
Asupra veniturilor industriale
Succesoral
Pe lux și pe cifra de afaceri
Pe automobile
În societate sovietică impozitul era doar o formalitate, impozitul pe venitul persoanelor fizice era achitat doar de unele
categorii de persoane,funcționarii și țăranii fiind scutiți.

T. organică – justificarea impunerii statale este pe gruparea persoanelor în formațiuni statle, care pentru a exista au
nevoie de resurse financiare pentru cheltuielile publice și întreținerea aparatului de stat.
T. contractului social - dreptul de a institui impozite este un atribut recunoscut statului prin insăși contractul social care a
dat naștere statului. În virtutea solidarității sociale și naționale.
T. echivalenței impozitelor - impozitele reprezintă prețul serviciilor oferite de stat.
T. sacrificiului – este un produs necesar pentru dezvoltarea istorică. Recunoașterea unoi organizări statale determină și
recunoașterea dreptului de a stabili impozite.
T. sociologică – voința deținătorilor puterii echivalează cu dreptul, statul este stăpânul absolut. Pentru exercitarea puterii
în interesul întregi societăți este necesar de a fi instituit un sistem fiscal care să asigure cheltuielile publice.
T. siguranței – impozitele sunt considerateca prime de asigurare pentru viața și bunurile cetățenilor, iar aceșia la rândul
său datorează impozite.

IMPOZITUL – plata obligatorie cu titlu gratuit care nu ține de efectuarea unor acțiuni determinate și concrete de organul
împuternicit sau de pers cu funcție de rsp a acestuia pentur sau în raport cu contribuabilul care l-a achitat.
- Plată obligatorie, în formă pecuniară, fără o contraprestație directă și imediată, achitată în buget de
contribuabili pentru veniturile pe care le obțin sau bunurile pe care le posedă.

Impozitele se clasifică în :

1. Impozite geenrale de stat – au destinația bugetul de stat

Pe venit

Taxa pe valoarea adăugată

Accizele
Imp. privat ( privatizarea)
Imp. pe avere

2. Impozite loacel –
Imp pe bunurile imobiliare ( se achită tot ce e pe teren)
Imp privat ( in cazul trecerii din prop pub in prop privată)
 Caracterele juridice ale impozitelor:
Contribuție obligatorie
Contribuție în formă pecuniară
Datorată conform legii
Cu titlu nerambursabil
Stabilitaă in mod autoritar si unitar
Fără vreo contraprestație imediată
Datoraă pentru veniturile sau bunuri deținute
Se percep după o procedură prestabilită

Funcțiile impozitelor :
De control – asupra situației economice și societății
Fiscală – contribuie la formarea fondurilor fiscale prin imp si taxe
De reglare – se reglează fenomenele economice
De redistribuire – se ia de la bogați ș se dă la săraci ( ajutor social)

TAXELE
- Plăți pecuniare, reglementate ca venituri ale bug de st sau ale bug loecale datorată de cei ce beneficiază de
anumite sevicii, prestări, acte sauactivivtăți ale unor organe sau instituții politice.

Particularități:
Plată pecuniară
Se achită pentru serv prestate
Serv prestat nu este echivalent cu costul real al serviciului prestat
Subiectul este determinat o dată cu solicitarea serviciului
Reprezintă o contribuitie pentru acoperirea cheltuielilor necesare serviciului.

După destinație:
Taxe generale de stat ( rutieră, vamală)
Locale ( p/u resursele naturale, amenajarea teritoriului, organiz. Licitațiilor și loteriilor)