'

Relatia dintre doua personaje dintr-un text narativ, apartinand lui Camil
Petrescu

Personajul este una dintre instantele narative cele mai importante ale textului epic.
Este O individualitat e (persoana) 1nfati$ata dupa realitate sau rod al fictiunii. Personajul
poate fi definit dintr-o multitudine de perspective: cea morala (raportul dintre om $i el
,nsu$i), sociala (raportul dintre individ $i colectivitate), ontica sau filozofica (raportul dintre
om $i univers) $i estetica (raportul dintre realitate $i·conventia literara).

Personajul, purtator al anumitor valori, reflecta o anumita viziune despre lume $i

viata a autorilor. Tn romanul Ultima noapte de dragoste, 1ntaia noapte de razboi a lui Camil
Petrescu este viziunea unui reflexiv cu preocupari filozofice $i literare, accentul cazand pe
factorul psihologic, epicul fiind diminuat. Se genereaza astfel o formula epica noua in care
teatrul actiunii se deplaseaza,, din afara, ,nauntrul con$tiintei personajului "'(Nicolae
Manolescu). Personajul din romanul modern sufera o mutatie profunda: nu are o structura
unitara, un ,,caracter dat", ci un om superior, aflat 1n cautarea sinelui. El scapa de sub
puterea destinului antic sau a determinismului social $i se adance$te 1n propria con$tiinta. El
este eul-narator $i eul-con$ti,inta care ordoneaza prin experiente de cunoa$tere lumea, este
protagonistul romanului care se poveste$te pe sine (narator autodiegetic). Este construit
prin 1nsemnarea mai multor ipostaze care se cristalizeaza prin simultaneita te sau prin
alternanta. De fapt, el ilustreaza conceptia lui Camil Petrescu :,, eroul de roman presupune
zbucium interior, loialitate, convingere profunda, un simt al raspunderii" . De asemenea,
imaginea personajului feminine este construita numai prin ochii barbatului insetat de
absolutul iubirii, al carui crez nu f~cea concesii sentimentului.

Tntr-o societate dominata de spirite 1nguste, relatia dintre ?tefan Gheorghidiu $i sotia
lui cunOa$te urCU$Uri $i cobora$Uri, despartiri $i ,mpacari pana cand cuplul se destrama.

Statul social al lui ilustreaza tipul intelectualulu i. Cele doua experiente cu care se
confrunta - dragostea $i razboiul- reprezinta valori autentice ale existentei traite exclusive ,n
planul con$tiintei caci,, 1n afara de con$tiinta, totul e bestialitate". Cauta absolutul in
dragoste, dar e$ueaza. (,, Lipsit de orice talent, 1n lumea asta muritoare, fara sa cred in
Dumnezeu, nu m-a$ fi putut realiza - $i-am 1ncercat-o - decat 1ntr-o dragoste absoluta.
M-am 1n~elat"). Ela este sotia lui $tefan Gheorghidiu, colega de la Universitate cu care se
casatorise din dragoste. (,,Ne luasem din dragoste, saraci amandoi ... "). Lungile convorbiri,
acasa, dragostea lor (,,eram atat de patima~ iubit de una dintre cele mai frumoase
st udente") sunt averea
lor, bucuriile lor. Mo~tenirea lasata de unchiul lui $tefan tulbura viata
cuplului atat de invidiat. · ·

Statutul psihologic releva hipersensibilitatea lui $tefan. Aceasta ,,nazdravana " (cum
0
nume$te ,,Doamna 1nca tanara") 1i dicteaza reactii ireversibile. Gesturi ~i cuvinte sunt
 analizate si calificate ireductibil. Razboiul 71 face sa gandeasca altfel. ,,Bucuriile ~i minciunile"
Elei $i ale ~mantului ei ,,sunt puerile", consemneaza jurnalul de campanie al eroului. Pe ea o
caracterizeaza inconsecventa: 7$i modifica comportamentul 7n functie de 7mprejurari,
aratandu-se interesanta cand de experientele filozofice, cand de lumea mondena.

Din punct de vedere moral, $tefan nu depa~e~te limita moralitatii. Nu poate fi judecat
pentru ca petrece 7ntr-o noapte cu o femeie de lume, cand a lui a ramas la o petrecere. Atat
timp cat este deta$ata de vulgaritate, se afla deasupra celorlalte femei prin imaginea pe care
$i-o pastreaza 7n mintea lui Gheorghidiu . Tn acea perioada nu este numita, ci mentinuta 7ntr-
un anonimat superior $i misterios (,,nevasta-mea", ,,fata asta", ,,ea"). Tn momentul 'i'n care
se amesteca 1n gloata, 7n societatea mediocra, frivola este numita Ela.

Cuplul evolueaza spre o inevitabila criza matrimoniala. 0 scena semnificativa este cea
din timpul excursiei ,,7n banda", la Odobe~ti. Gheorghidiu urmare~te totul cu o privire
banuitoare: ,,Pe drum nevasta-mea n-a trait decat prezenta lui (e vorba de G., viitorul amant
al Elei). Toate comentariile le-a facut numai pentru el sau cu el." Suspiciunea duce la o
continua panda a detaliului revelator. Ela gusta cu pofta din felul de mancare adus lui G. Ti
toarna cu placere vin, cand acesta Ii cere. Gheorghidiu 7$i prive$te sotia care se 7ntoarce cu
bratele pline de ramuri de mar inflorit. Acesta comenteaza morocanos: ,,Placerea lor trecea
nepasatoare peste faptul crud de a sluti un porn." Mai subtila este reinterpretarea trecutului
din perspectiva la care obliga prezentul. lnteresul cu care ea asculta explicatiile tehnice ale
lui G. despre motoarele de automobile are un ecou amar 7n erou:,, Mi-am adus aminte de
vremea cand audia la fel matematici complicate pentru mine." Nu e doar o simetrie de
momente. Refacerea continua a drumului intre prezent $i trecut este mai mult o iluzie a
pierderii iluziei de unicitate cand, ceva mai tarziu, nimeni nu se a$aza pe locul rezervat de Ela
,,dansatorului" - ,,vag avocat", ecoul e diferit, suferinta mai adanca {,,Era un fel de
oficializare a situatiei, care imi innegrea sufletul").

$tefan Gheorghidiu vrea sa intalneasca miracolul femeii unice, lucru ilustrat $i de o

scena rustica din capitolul ,,Ultima noapte de dragoste". El marturise$te: ,,Nu vreau sa mai
cunosc pe nimeni, nu exista pentru mine decat femeia aceasta, cu rochia caisei." Decorul
este rustic: un podet de lemn, un paraia$, o moara primitiva de apa. Prin toate aceste
elemente se accentueaza puritatea de zana aurie desprinsa din cadrul misterios al naturii.
Ela exte exuberanta, interesata de nou. Gheorghidiu nu sesizeaza distanta dintre el $i ea.
Fara sa vrea o alatura unor elemente reci, fara viata. Doua imagini sunt semnificative:
,,femeia asta intoarsa cu spatele" $i ,,ochii limpezi. .. ca apa care gonea". Prima imagine
sugereaza lipsa comunicarii, iar a doua nestatornicia. Gheorghidiu comenteaza atat faptele
exterioare ale Elei {,,in fata mea", ,,fata de mine", gestul de distins de a lua o tigara .. ma
imbolnavea prin sugestiile lui"), cat $i gandurile pe care le presupune {,,pare-se", ,,o fi
- -- -i-tinu-1 e~-).----G>eca-rn-ta-EI in-G0A diti a-ar-h eti J;) ala-El e-fem e ie-i dea la, ~1-a-aj lclnge-0-r-a-s-fata-t--a -i+-- - ----
sa loan eIo r mondene, dar numai atat. Ea este in fond o damnata a epocii, o ilustrare clara a
 . . . d acum se bazeaza pe concepte mercantile ,
faptului ca epoca f1lozof1lor a munt. Lumea e
nemaifiind loc pentru iubirile unice.
. . • t·t
Finalul d1scursu 1u1 se cons I ui·e Aintr-o alta secventa narativa pentru ilustrarea relatiei.
. V

Tntors de pe front, Stefan Gheorghidiu 1$i schimba atitudinea fata de ~la, despre ~ar~ af1~ma:
·
,, 0 pnveam cu ·in d"iferenta .
cu care prive$ti un tablou." Prime$te o scnsoare anonima, pnn
V • V • V • •

care este Tnstiintat ca Ela I-a 1n$elat cu domnul G., Tnsa aceasta ep1stola nu-1 p~ovoaca nic1un
·
sent1men t·. · MVa. · t tenuat si mi-e indiferent, chiar daca este nevinovat a." Ii lasa nevestei
11 s1m ex .
0 II
mostenire " de care nu mai are nevoie: casele sale de la Constanta, cu tot ce contin ele
'

(
11
de la obiecte de pret, la carti ... de la lucruri personale, la amintiri. Adica tot trecutul"} .

Elementele de compozitie $i de limbaj sunt semnificat ive pentru relatia dintre cele
doua personaje. Astfel, modalitatile de caracterizare sunt cele consacrate de textul epic:
directe $i indirecte. Totu$i, analiza psihologica are ca unic obiect personaju l masculin.
Ambiguitatea reiese din reflectarea, din spatiul problemat ic al naratorulu i, a faptelor,
gesturilor $i cuvintelor Elei. Aceasta este un personaj de roman comportam entist, fara
complexita te psihologica, pe care Tl cunoa$tem numai Tn masura Tn care 11 cunoa$te $i
· naratorul. Astfel, este posibil ca ea sa-1 fi 1n$elat pe $tefan Gheorghid iu abia tarziu, rmpinsa
fiind de banuielile acestuia. Pentru sotul sau, 1nsa, infidelitate a Tnseamna chiar $i a 1mparti un
gest cat de mic cu altul. Unele trasaturi ale personajului masculin se contureaza , prin
caracterizare indirecta, prin afirmatille $i convingerile marturisite . Proba misoginism ului este
evidenta din atitudini, ganduri (,,sunt clipe Tn care ura $i dezgustul meu pentru femei devin
atat de absoulte, ca socotesc ca la oricare dintre ele te poti a$tepta la orice") sau din
definitia femeilor (,,suflete de came $i de matase"). Atata timp cat relatia merge bine, cand
iubirea 1nflorea fara seaman, ea este prezentata admirativ. (,,Cu ochii mari, alba$tri, vii ca
ni$te Tntrebari de cle$tar, cu neastamparul trupului tanar, cu .gura neconteni t umeda $i
frageda, cu o inteligenta care irumpea ... "). Cand nu reprezinta decat un exponent al
societatii, Gheorghidiu alege cuvinte din campul semantic al banalului, al vulgarului.
(,,femeie", ,,ailalta", ,,grasa", ,,acreola") ,

Tn plus, conflictul psihologic (ratiune/pasiune) conduce la o criza de valori si ,si afla

rezolvarea: iubrea 1$i pierde rangul de valoare absoluta, de ,,monodei sm" sfarsin~ ~
1
,,oboseala $i indiferenta ". Cel de-al doilea conflict, 1nsa, conflictul exterio~ de ~rdin moral cu
familia, cu societatea, cu lumea 1$i va gasi o rezolvare tarzie 1n hotararea eroului de a
dezerta . Aceasta optiune consemnata 1n Patul lui Procust poate fi motivata prin refuzul
omului s~perior de a abdica de la paradigma idealurilor sale, refuzul intelectual ului orgolios
de a se lasa red us la starea de animal haituit Tn 1nvalma$eala unui razboi care nu e a lui.

. Tn co_n~luzie, pierderea facultatii intuitive, care ar fi ajutat-o sa ghiceasca framantar ile

lui Gheorg_ ~~~u,~ anu! eaza pe Ela_ca pe_o ,,juma! ~te" a cuplului. Pentru formarea iubirii, ca
,,proces de ~utosugestie" este nevoie de timp ~i de complicita te - crede eroul. or, Ela nu
este ,,complice cu Gheorghidiu Tn durarea iubirii lor.