Educatie pentru sanatate

C1 Dimensiunile stării de sănătate

Introducere

Putem considera educaţia pentru sănătate ca fiind o

componentă a instrucţiei generale, o ramură a culturii umane,
una din bazele sănătăţii, cu rol în influenţarea modului de viaţă
modern spre conţinut favorabil sănătăţii, în realizarea de
generaţii care să aibă un comportament sanogen şi în formarea
voinţei politice pentru acordarea de către forurile decidente a
adevăratului rol ce se cuvine sănătăţii.
1. Dimensiunile stării de sănătate:
 definiţiile sănătăţii,
 conceptul de sănătate, conceptul de boală,
 piramida Maslow,
 abordarea holistică.

Dimensiunile sănătăţii:
 biologică (anatomică, fiziologică şi biochimică);
 psihologică (cognitivă, emoţională, comportamentală);
 socio-profesională (roluri, relaţii, aspiraţii);
 spirituală (valori, religie, experienţe non-cotidiene)
 intelectuala (capacitatea de a procesa informatii si de a lua
decizii)
Dimensiunile sănătăţii formează un tot – fiecare are un efect
asupra celorlalte
 1.1.Definitii ale sanatatii
Organizația Mondială a Sănătății a propus în 1946 definiția
următoare: „Sănătatea este o stare pe deplin favorabilă atât
fizic, mintal cât și social, și nu doar absența bolilor sau a
infirmităților”. Mai târziu a fost inclusă în această definiție
și „capacitatea de a duce o viață productivă social și economic”.
Aşa cum reise din definiţia OMS, modelul de abordare a
sănătaţii este unul holistic, ecologic, care are în vedere atât
dimensiunile sale multiple cât şi determinismul complex.
Factorii care influenţează starea de sănătate pot fi grupaţi în
patru mari categori:
• factori de mediu (apă, aer, sol, fizici, chimici, biologici, sociali)
• stilul de viaţă (comportament alimentar, sexual, abuz de
substanţe, exerciţiu fizic)
• factori psihici (cogniţii, emoţii, percepţia şi răspunsul la stres)
• Factori sociali (resurse socio-economice, organizarea
sistemului de îngrijire medicală şi politicile sanitare)
• Factori biologici (imunologici, genetici, biochimici)

1.2. Conceptul de sănătate

„Sănătatea nu este totul, dar fără sănătate, totul este nimic.”
• „Sănătatea omului nu este numai lipsa simptomelor de boală, ci
şi expresia unei rezerve de energie care să-i permită a trece prin
situaţii de boală sau criză, fără urmări” …
• „Sănătatea este acea stare complexă de bine general fizic,
mental şi social” (OMS).
• Din punct de vedere biologic, sănătatea poate fi definită ca acea
stare a unui organism neatins de boală, în care toate organele,
aparatele şi sistemele funcţionează normal (organism în
homeostazie), stare în care, cum spunea P. Valery, funcţiile
necesare se îndeplinesc „insensibil sau cu plăcere”.
Sănătatea nu este o stare pe care o ai în întregime sau o pierzi
în întregime. Starea de sănătate completă este aproape la fel
de iluzorie ca şi cea a fericirii. Complexitatea stării de sănătate
este dată de dimensiunile, componentele şi gradele diferite pe
care le presupune:
Componentele sănătăţii :
 absenţa bolii, disfuncţiei şi dizabilităţii
 rezistenţă fizică şi fiziologică
 atitudinea pozitivă faţă de viaţă (a percepe scopul şi
semnificaţia vieţii)
 asumarea controlului propriei vieţii
 acceptarea de sine
 relaţionare socială pozitivă
 stare subiectivă de bine
 Grade ale sănătăţii:
 sănătate optimă
 sănătate
 sănătate aparentă
 sănătate precară
 sănătate foarte precară

1.2.1. Conceptul de boală

Pentru limba română, termenul de boala este de origine
slavonă şi semnifică în accepţiunea curentă, laică, “o abatere de
la starea de sănătate”.
 Boala este definită în mod diferit dar după Dicţionarul
medical român reprezintă: „ deviere de la starea de sănătate
din cauza unor modificări ale mediului intern sau ale acţiunii
unor agenţi din mediul extern” sau „ este o deviaţie sau o
abatere de la normal cu consecinţe nedorite asupra confortului
personal şi activităţii sociale”.
 Boala acută – un episod de durată destul de scurtă la
sfârşitul căreia pacientul îşi reia activitatea normală.
 Boala cronică – o boală de lungă durată care generează
incapacitatea permanentă, parţială sau totală, este o alterare
organică sau funcţională care obligă bolnavul să-şi modifice
modul său normal de viaţă şi care persistă mai mult timp
Definirea bolii in literatura anglo-saxonă
Illness – se referă la realitatea subiectivă a bolii
Disease – se referă la realitatea biofizică a bolii
Sikness – se referă la a treia dimensiune a bolii, respectiv la
realitatea socioculturală a bolii
Boala presupune nu doar tratament medical dar şi îngrijire
umană, datorită faptului că boala (stare obiectivă) este
acompaniată de cele mai multe ori şi de suferinţă personală
(stare subiectivă).
Pentru a putea delimita şi respectiv defini ştiinţific conceptul de
boală ar fi necesară definirea sau, mai exact, aprecierea corectă
a conceptului de normalitate şi diferenţierea lui faţă de
conceptul de boală, însă, la fel ca şi starea de boală, starea de
sănătate, de “fiziologic” este greu de încadrat într-o definiţie
riguros exactă.
Boala, ca şi sănătatea, este definită în mai multe moduri, în
funcţie de perspectiva din care este privită:
 formă particulară de existenţă a materiei vii
 abatere de la normă
 consecinţă a unor agenţi patogeni sau traumatici
 semne, simptome, disfuncţii
 manifestarea eşecului în adaptare
Termenul de boală (ca şi condiţie obiectivată şi diagnosticată de
medic) se relaţionează cu alte concepte:
 deficienţă: orice pierdere sau deviaţie datorată unei boli
sau traume în funcţionarea fizică şi psihică optimă a individului
 dizabilitate: orice restricţie în îndeplinirea sarcinilor
cotidiene şi în abilităţile de auto-îngrijire
 handicap: orice dezavantaj social indus de deficienţă şi
dizabilitate
 suferinţă: experienţă subiectivă a simptomelor

Caracteristicile esentiale ale starii de boala

În accepţiunea actuală orice încercare de delimitare a
conceptului de boală trebuie să urmărească precizarea a cel
puţin câtorva trăsături esenţiale ale acestei categorii, valabile
pentru orice stare patologică. Aceste caracteristici trebuie să se
bazeze pe analiza următoarelor elemente:
- cauzele şi condiţiile ce duc la instalarea bolii ;
- natura, caracterul şi modul de producere al modificărilor
structurale şi funcţionale ce caracterizează starea de boală ;
- modul în care aceste modificări se reflectă asupra relaţiilor
dintre organism şi ambianţă ;
- particularităţile, semnificaţia şi importanţa elementelor
pozitive sau negative restante după lichidarea bolii, ca factor de
modificare ulterioră a terenului etc
1.3.Piramida (Ierarhia) Maslow
În ierarhia trebuinţelor umane, Maslow situează nevoile cele
mai primitive la baza piramidei
Deși toate nevoile sunt instinctive, nu toate sunt la fel de
puternice. Astfel, nevoile cele mai puternice au fost așezate la
baza piramidei trebuințelor. Cu cât o nevoie urca spre vârful
piramidei, cu atât este mai slabă și specifică individului
respectiv. Se observă astfel că nevoile primare sunt comune
atât tuturor oamenilor cât și animalelor. Ele includ necesitățile
fiziologice (cum ar fi cele biologice ca hrana, apa, aerul, igiena),
somnul, sexul și o temperatura relativ constantă a corpului.
Odată ce individul își satisface acest nivel de necesități, se
poate concentra pe nevoile de siguranță. Acestea au de a face
cu stabilitatea și consistența într-o lume relativ haotică. Ele țin
mai mult de integritatea fizică, cum ar fi securitatea casei și a
familiei. În unele cazuri, nevoia de siguranță motivează unii
indivizi sa devină religioși, religia oferindu-le confortul unei
promisiuni de siguranță printr-un loc paradisiac. Nevoile de
siguranță sunt cruciale pentru copii.
Urmează apoi nevoia , de iubire și apartenență. In acest nivel se
includ nevoia de prietenie, familie, apartenență la un grup, sau
de implicare într-o relație intima non-sexuală.
La nivelul patru sunt nevoile de stimă. Acestea cuprind atât
recunoașterea venită din partea altor indivizi (care rezulta în
sentimente de putere, prestigiu, acceptare, etc) cât și din
respectul de sine, ce creează sentimentul de încredere,
adecvare, competență. Nesatisfacerea nevoilor de stimă rezulta
în descurajare, și pe termen lung în complexe de inferioritate. O
nevoie pronunțată de acest fel (de exemplu nevoia pentru
admirație) are la bază nesatisfacerea unor nevoi care stau în
vârful piramidei, cele de auto-actualizare estetică.
Nevoile de auto-actualizare vin din plăcerea instinctivă a omului
de a fructifica la maximum capacitățile proprii, pentru a deveni
din ce în ce mai bun.
Pe primele patru nivele ale piramidei sunt nevoile asa-zise
"deficiente": o persoana nu simte nimic special dacă acestea
sunt satisfăcute, dar simte un disconfort când nu sunt
satisfăcute. Dincolo de aceste nevoi, următoarele mai sunt
numite de "creștere". Acestea nu dispar când sunt satisfăcute,
în schimb, motivează individul în continuare.
În 1970 Maslow a publicat o revizie a piramidei din 1954,
situând în vârful acesteia nevoile cognitive (de a cunoaște, de a
înțelege și de a explora) și pe cele estetice (pentru frumusețe,
ordine, simetrie). Cu toate acestea, nu toate versiunile
piramidei sale includ ultimele 2 nivele. Maslow a teoretizat că
nevoile cognitive nesatisfacute se transformă în nevoi neurotice
(non-productive, care perpetuează un stil de viață nesănătos).
De exemplu, copiii ale căror nevoi de siguranță nu sunt
satisfăcute adecvat pot deveni adulți care pun deoparte bani
sau diferite posesiuni.
Maslow crede că singurul motiv pentru care oamenii nu se
miṣca în direcția auto-actualizării este din cauza obstacolelor
puse în calea lor de societate, mai ales printr-o educație
deficitară ce nu poate schimba o persoană cu o slabă pregătire
pentru viață într-o persoană cu o abordare pozitivă.
Maslow a construit ierarhia nevoilor, sugerand ca indata ce este
satisfacuta o nevoie se trece la satisfacerea alteia. Fara a fi
satisfacute nevoile de bază (nivelul 1, 2, şi 3) cele superioare nu
vor fi relevante.

1.4. Abordarea holistica

Motto: “Nu poti sa tratezi ochiul fara sa tii cont de cap, nu poti
sa tratezi capul fara sa tii cont de minte si nu poti sa tratezi
mintea fara sa tii cont de sufletul si spiritul omului.” (Zamolxe)

Medicina holistica abordeaza problema sanatatii si vindecarea

bolilor intr-un mod cu totul diferit de medicina clasica.
Medicina holistica se bazeaza pe unitatea dintre trup, minte si
spirit, promovand conceptul unei minti sanatoase, intr-un corp
si mediu sanatos.